ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPTUL AFACERILOR

Universitatea SPIRU HARET

Secţiunea 12 a capitolului 5 „Societăţi comerciale”, intitulată: ,,Răspunderea penală a persoanei juridice”, este realizată de către asistent univ. Roxana Ionescu, la disciplina Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică a Universităţii Spiru Haret, Bucureşti.

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PĂUN, ROXANA-DANIELA Dreptul afacerilor / Roxana Daniela Păun. – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007 Bibliogr ISBN 978-973-725-837-3 34:336 Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revin exclusiv autorului/autorilor

Redactor: Cosmin COMĂRNESCU Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Cornelia PRODAN Bun de tipar: 18.05.2007; Coli tipar: 16 Format: 16/61×86 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro 2
Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

ROXANA-DANIELA PĂUN

DREPTUL AFACERILOR

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007
3
Universitatea SPIRU HARET

4
Universitatea SPIRU HARET

ABREVIERI

AFIS AMCSC AMIGO ANOFM ANPCDEFP ANSVM ANV APDRP APIA BFM BVB BVI C.com CCIR CCR CE CIRDI sau (ICSID) CNFPA CNVM DLAF DNA FMI GAFI GIE GIEE IAS IBC IBV, IVB

Sistemul Informatic Antifraudă Autoritatea de Management pentru Sprijin Comunitar Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare Autoritatea Naţională a Vămilor Agenţia pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Balanţa forţei de muncă Bursa de Valori Bucureşti British Virgine Islands Codul Comercial Camera de Comerţ şi Industrie a României Curtea de Conturi a României Comisia Europeană Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii, cu sediul la Washington Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare Departamentul pentru Lupta Antifraudă Direcţia Naţională Anticorupţie Fondul Monetar Internaţional Grupul de Acţiune Financiară Internaţională Grupuri de interes economic Grupuri de interes economic european International Accounting Standards Standardele Internaţionale de Contabilitate Companiile de Afaceri Internaţionale Insulele Britanice Virgine, Insulele Virgine Britanice 5
Universitatea SPIRU HARET

Oficiul European de Luptă Antifraudă Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor ONU Organizaţia Naţiunilor Unite OPCP Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE OSIM Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci PNAinc Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale PNAO Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă PIB Produs Intern Brut PIF Protecţia Intereselor Financiare Programului SIGMA (Support for Improvement in Governance and al Comisiei Europene Management) Principiile Principiile contractelor comerciale internaţionale adoptate UNIDROIT de Institutul pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT), Roma, 2004 RDC Revista de Drept Comercial SIGMA Support for Improvement in Governance Program al Comisiei Europene and Management TVA Taxă pe Valoarea Adăugată UE Uniunea Europeană UNCTAD Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare USAID Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională

MIMMC OECD OHIM (OAMI) OLAF OMC OMPI ONPCSB

Ministerul pentru Întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică Oficiul European de Mărci

6
Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Abrevieri ................................................................................................................. Capitolul 1. Introducere în dreptul afacerilor Secţiunea I. Conţinutul dreptului afacerilor ........................................................ Secţiunea II. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline ......................... Subsecţiunea 1. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinţele economice ...... Subsecţiunea 2. Raporturile dreptului afacerilor cu ştiinţele juridice ............ Secţiunea III. Caracteristicile dreptului afacerilor .............................................. Secţiunea IV. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor ..................................... Secţiunea V. Izvoarele dreptului afacerilor ........................................................ V.1. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) ................................. V.2. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) ................................ Capitolul 2. Faptele de comerţ, fondul de comerţ Secţiunea I. Fapte de comerţ ................................................................................. Subsecţiunea 1. Definiţii ................................................................................... Subsecţiunea 2. Teorii ....................................................................................... Subsecţiunea 3. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 4. Categorii de fapte de comerţ ................................................. § 4.1. Opinii în doctrina clasică .................................................................... § 4.2. Opinii în doctrina modernă ................................................................. Secţiunea II. Fondul de comerţ ............................................................................. Subsecţiunea 1. Consideraţii generale ............................................................. Subsecţiunea 2. Definiţia fondului de comerţ ................................................. Subsecţiunea 3. Natura juridică a fondului de comerţ – Teorii ..................... Subsecţiunea 4. Caracteristicile fondului de comerţ ....................................... Subsecţiunea 5. Elementele fondului de comerţ ............................................. § 5.1. Elemente corporale ale fondului de comerţ ...................................... § 5.2. Elemente incorporale ale fondului de comerţ ................................... Subsecţiunea 6. Garanţia reală asupra fondului de comerţ ............................ § 6.1. Sediul materiei ..................................................................................... § 6.2. Constituirea de garanţii reale mobiliare .............................................

5 17 20 20 21 25 27 27 27 31

32 32 33 35 37 37 37 38 38 40 43 44 45 45 45 68 68 70 7

Universitatea SPIRU HARET

§ 6.3. Definiţia contractului de garanţie reală .............................................. § 6.4. Conţinutul contractului de garanţie reală ........................................... Capitolul 3. Subiectele raporturilor de afaceri Secţiunea I. Aspecte introductive ......................................................................... Secţiunea II. Sediul materiei ................................................................................. Secţiunea III. Categorii de comercianţi ............................................................... Secţiunea IV. Dobândirea calităţii de comerciant .............................................. Subsecţiunea 1. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică ....................................................................................................... § 1.1. Opinii doctrinare privind condiţiile legale de dobândire a calităţii de comerciant ..................................................................................... § 1.2. Condiţii referitoare la persoană .......................................................... § 1.3. Condiţii referitoare la activitatea desfăşurată .................................... § 1.4. Elemente de drept comparat .............................................................. Subsecţiunea 2. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică .................................................................................................... § 2.1. Societăţile comerciale ......................................................................... § 2.2. Regiile autonome ................................................................................ § 2.3. Organizaţiile cooperatiste ................................................................... § 2.4. Grupurile de interes economic ........................................................... Secţiunea V. Dovada calităţii de comerciant ...................................................... Subsecţiunea 1. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice ........ Subsecţiunea 2. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane juridice ..... Secţiunea VI. Încetarea calităţii de comerciant ................................................... Subsecţiunea 1. Încetarea calităţii de comerciant persoană fizică ................. Subsecţiunea 2. Încetarea calităţii de comerciant persoană juridică .............. § 2.1. Încetarea calităţii de comerciant prin dizolvare ..................................... § 2.2. Încetarea calităţii de comerciant prin lichidare ...................................... Secţiunea VII. Rolul Camerelor de Comerţ şi Industrie în desfăşurarea activităţii comerciale de afaceri ................................................... Subsecţiunea 1. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008, propuneri ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României. ............................................................................................... §2.1. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica fiscală ................................................................ §2.2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la dezvoltarea pieţelor financiare ..................................... §2.3. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la combaterea corupţiei ..................................................... 8
Universitatea SPIRU HARET

70 70 73 74 75 77 77 77 78 78 79 81 81 82 82 83 83 83 84 84 84 84 84 86 89 89 91 91 91 91

§2.4. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor ............................................................................................... §2.5. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la consolidarea mediului de afaceri ................................. §2.6. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica de concurenţă ................................................... §2.7. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaţiei .......... §2.8. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la piaţa muncii ................................................................... §2.9. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri ......... Subsecţiunea 3. Oportunităţi şi provocări pentru comerţul şi dezvoltarea firmelor în Europa extinsă ..................................................................... §3.1. Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE, asupra Guvernelor naţionale? ......................................................................... §3.2. Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acţiune pentru Guvernele naţionale, pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de afaceri de a participa la comerţul regional şi internaţional? ....................................................................................... §3.3. Care consideraţi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire”? ......... Secţiunea VIII. Grupuri de interes economic .................................................. Subsecţiunea 1. Noţiune, sediul materiei ......................................................... Subsecţiunea 2. Constituirea grupurilor de interes economic. Caracteristici .................................................................................. Subsecţiunea 3. Funcţionarea grupurilor de interes economic ...................... §3.1. Drepturi şi obligaţii administratori ..................................................... §3.2. Răspunderea administratorilor ........................................................... §3.3. Situaţia financiară a grupurilor de interese economice .................... Subsecţiunea 4. Încetarea calităţii de membru. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic ............................................. Subsecţiunea 5. Dizolvarea, fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic ................................................................................................. Subsecţiunea 6. Grupurile europene de interes economic – reglementate de Legea nr. 161/2003 ............................................. Secţiunea IX. Jurisdicţiile offshore – Paradisurile fiscale .................................. Subsecţiunea 1. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal ................... Subsecţiunea 2. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute ............................

92 92 93 93 94 94 94 95

95 95 96 96 96 100 100 101 102 103 105 108 110 111 111 9

Universitatea SPIRU HARET

Secţiunea X. Criminalitatea şi „gulerelor albe” .................................................. Subsecţiunea 1. Noţiune şi sediul materiei ...................................................... Subsecţiunea 2. Formele fenomenului de corupţie cu implicaţii în „criminalitatea gulerelor albe” .............................................................. Capitolul 4. Societatea Comercială Secţiunea 1. Noţiuni generale .............................................................................. Secţiunea 2. Sediul materiei, definiţie ................................................................ Secţiunea 3. Caracterele juridice ale contractului de societate ......................... Secţiunea 4. Formele societăţii comerciale – clasificări .................................... Secţiunea 5. Caracteristici esenţiale ale fiecărei forme de societate ................. Secţiunea 6. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale ............................ Secţiunea 7. Funcţionarea societăţii comerciale ................................................. Secţiunea 8. Dizolvarea societăţilor comerciale ................................................. Secţiunea 9. Lichidarea societăţilor comerciale ................................................. Secţiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară) ......................................................................................... Secţiunea 11. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) ...................................... Subsecţiunea 1. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect economic ............................................................ Subsecţiunea 2. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect juridic .................................................................. Subsecţiunea 3. Jurisdicţia aplicată societăţilor transnaţionale. ..................... Secţiunea 12. Răspunderea penală a persoanei juridice. .................................... Capitolul 5. Contracte comerciale utilizate în relaţiile de afaceri Secţiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare – Caracteristici ....... Subsecţiunea 1. Sediul materiei ........................................................................ Subsecţiunea 2. Definiţia vânzării .................................................................... Subsecţiunea 3. Caractere juridice ale contractului de vânzarecumpărare ................................................................................... Subsecţiunea 4. Formele vânzării internaţionale ..............................……… Secţiunea 2. Contractul de mandat comercial ..................................................... Subsecţiunea 1. Prezentare generală ................................................................ Subsecţiunea 2. Definiţie .................................................................................. Subsecţiunea 3. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul comercial ............................................................................................... Subsecţiunea 4. Dreptul şi obligaţii mandatar/mandant ................................. Subsecţiunea 5. Contractul de agency – varianta anglo-saxonă a mandatului comercial ............................................................................ Secţiunea 3. Contractul de comision .................................................................... Subsecţiunea 1. Prezentare generală ................................................................ 10
Universitatea SPIRU HARET

150 150 153 155 155 156 159 162 163 164 165 171 175 177 180 181 181 181 204 204 204 205 208 216 216 216 216 217 218 220 220

Subsecţiunea 2. Definiţie – reglementarea comisionului ............................... Subsecţiunea 3. Caractere juridice ale contractului de comision ................... Secţiunea 4. Contractul de cont curent ................................................................ Subsecţiunea 1. Sediul materiei ....................................................................... Subsecţiunea 2. Caracterele juridice ale contractului de cont curent ............ Secţiunea 5. Contractele de finanţare ................................................................... Subsecţiunea 1. Contractul de factoring ............................................................. §1.1. Origine, definiţie, precizări preliminare ............................................. §1.2. Sediul materiei în dreptul intern şi internaţional ............................... §1.3. Părţile contractului de factoring .......................................................... §1.4. Caracterele juridice ale contractului de factoring .............................. §1.5. Natura juridică a contractului de factoring ......................................... §1.6. Forme de factoring ............................................................................. §1. 7. Funcţiile factorului .............................................................................. §1. 8. Obligaţiile factorului .......................................................................... §1. 9.. Obligaţiile aderentului ........................................................................ §1. 10. Obligaţiile clientului (debitorului) ................................................... §1. 11. Încetarea contractului de factoring .................................................. Subsecţiunea 2. Contractul de leasing ............................................................... §2.1. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului ......................................... §2.2. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii ................. §2.3. Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaţional ...................................................................................................... §2.4. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului ............................... §2.5. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte .......................................................................................... §2.6. Etapele detaliate ale procedurii de leasing ......................................... §2.7. Caractere juridice ale contractului de leasing .................................... §2.8. Efectele contractului de leasing .......................................................... §2.9. Sinteza distincţiei între leasing-ul financiar şi cel operaţional .......... Secţiunea 6. Contractul de transfer de tehnologie ............................................... Subsecţiunea 1. Contractul de franciză ............................................................ §1.1. Sediul materiei în dreptul intern şi in dreptul comunitar ................... §1.2. Noţiune, definiţie ................................................................................. §1.3. Părţile şi obiectul francizei ................................................................... §1.4. Caractere juridice ................................................................................. §1.5. Categorii de francize ............................................................................ §1.6. Efectele contractului de franciză ......................................................... 6.1. Obligaţiile francizorului ...................................................................... 6.2. Obligaţiile beneficiarului .................................................................... §1.7. Încetarea contractului de franciză ....................................................... Subsecţiunea 2. Contractul de licenţă .............................................................

223 224 224 225 226 227 227 227 228 230 231 231 232 232 233 234 234 236 236 237 237 240 244 246 246 248 249 250 252 252 252 252 252 253 254 259 260 261 262 263 11

Universitatea SPIRU HARET

§2.1. Definiţie ................................................................................................. §2.2. Caractere juridice ale contractului de licenţă ..................................... §2.3. Formele contractului de licenţă ........................................................... §2.4. Obligaţiile părţilor contractante .......................................................... §2.5. Efectele contractului de licenţă ........................................................... §2.6. Încetarea contractului de licenţă........................................................... Subsecţiunea 3. Contractul de know-how......................................................... §3.1. Definiţie ................................................................................................. §3.2. Natura juridică a contractului de know-how ...................................... §3.3. Caracterizarea contractului de know-how .......................................... §3.4. Clasificarea contractelor de know-how .............................................. §3.5. Efectele contractului de know-how .................................................... §3.6. Încetarea contractului de know-how ................................................... Subsecţiunea 4. Contractul de consulting-engineering .................................. §4.1. Prezentare generală .............................................................................. §4.2. Definiţia activităţii de engineering ...................................................... §4.3. Etimologia cuvântului de engineering ................................................ §4.4. Cadrul juridic al activităţii de engineering ......................................... Subsecţiunea 5. Aplicarea prevederilor din Legea Concurenţei nr. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie ............................... Subsecţiunea 6. Oficiul Român pentru ştiinţă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană ............................................................................... Subsecţiunea 7. Contractul de asigurare .......................................................... § 7.1. Sediul materiei şi definiţie ................................................................. § 7.2. Caractere juridice ale contractului de asigurare ............................... § 7.3. Consecinţele executării succesive a contractului de asigurare ...... § 7.4. Elementele contractului de asigurare ................................................ § 7.5. Încheierea contractului de asigurare ................................................. § 7.6. Proba contractului de asigurare – poliţa de asigurare ...................... § 7.7. Executarea obligaţiilor contractuale ................................................. 7.1. Obligaţia de plată ............................................................................... 7.2. Obligaţiile asiguratului la producerea riscului ................................. 7.3. Obligaţia de declarare a cazului asigurat .......................................... 7.4. Obligaţia asigurătorului la apariţia cazului asigurat ......................... § 7.8. Modificarea contractului de asigurare. ............................................. § 7.9. Încetarea contractului de asigurare – condiţii generale intervenite în rezilierea contractului ................................................................................ § 7.10. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare .......................

263 263 263 264 265 265 265 265 267 268 269 269 270 270 270 271 271 272 273 273 275 275 275 276 276 278 280 280 280 282 282 283 284 286 287

12
Universitatea SPIRU HARET

................. Mediul de afaceri – modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr........ Subsecţiunea 6.. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – element esenţial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung .................................... Carta Socială Europeană ................................................... .......1................................ Girul ...... §2.... Subsecţiunea 2.............. 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă ................... .............. Subsecţiunea 3. Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la Uniunea Europeană...... Impactul Strategiei de la Lisabona..... Relaţiile de muncă în legislaţia naţională şi comunitară .................... Politica de Ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană ...................................................... Secţiunea 3............ Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinţa politicii de ocupare a forţei de muncă .................................. Subsecţiunea 1................................................................. Subsecţiunea 10...................... Acordul de Politică Socială ....... caracteristici ............................................................ Titluri comerciale de valoare (titluri de credit)..... Sediul materiei şi condiţii de valabilitate – de fond şi de formă ..............Capitolul 6.................................................1........................ §2............................... Elaborarea Strategiei naţionale de ocupare şi a Planului de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă ........ Noţiune... Politicile de piaţa muncii ........... Subsecţiunea 7...... Secţiunea 2... Recomandările formulate de către mediul de afaceri Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona ..... Cambia ........ § 4................................................... Politica privind piaţa muncii şi ocuparea forţei de muncă în România – armonizarea legislativă ... Subsecţiunea 9...... Subsecţiunea 1.................................... sediul materiei........................................................... Secţiunea 2.............................................................. Subsecţiunea 5......................................... Subsecţiunea 2........................2.... Capitolul 7..3............................ Politici de ocupare a forţei de muncă .......... Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) ....................... Subsecţiunea 8......... Subsecţiunea 4.............. 420 421 421 421 423 13 Universitatea SPIRU HARET 290 292 327 336 336 337 341 342 345 347 349 355 357 359 364 374 376 ............................................................................................................................. Mediul de afaceri şi relaţiile de muncă în contextul dreptului comerţului internaţional Secţiunea 1.......................................................................... §2.......................... .. Clasificare ... Concluzii pentru România privind Planul Naţional de ocupare a forţei de muncă (PNAO) ................................ Secţiunea 3. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă .................. ca mijloace de plată Secţiunea 1...............................

................ Tranzacţionarea şi încheierea contractelor ................... § 4................................. Subsecţiunea 4.................... Subsecţiunea 5..................A......... Subsecţiunea 4.................................. Capitolul 8..................................................................... 3............. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ........................................... Modalităţi de plată a CEC-ului ................................ Subsecţiunea 8......... Condiţii de formă ......... Sediul materiei ..................................1..................................................Subsecţiunea 3.................................................. § 4...... Avalul – caracteristici ............................ Subsecţiunea 2.......................................... Sediul materiei ........ Cecul circular – definiţie şi caracteristici ..... Decontare şi Depozitare (SNCDD) ............. Secţiunea 4.......................... Societatea Naţională de Compensare........... Subsecţiunea 1.... Bursele de mărfuri: .............. Subsecţiunea 2........ Obligaţiile semnatarului CEC-ului ............... Secţiunea 5........... 4............................ Subsecţiunea 5........ Subsecţiunea 1................................................................................................................................ Biletul la ordin – sediul materiei şi caracterizare succintă ............................................. § 4......................................................... Subsecţiunea 5...... Definiţie şi condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri ................................. Subsecţiunea 3.............................. Instituţiile Pieţei de capital ............................ CEC-ul ............. ............................................................................................................... Clasificarea cambiilor şi plata acestora ...................... Subsecţiunea 4........ Brokerii ..... Operaţiuni de bursă .................... Bursa electronică RASDAQ S................................................................................................ Subsecţiunea 6............................... § 4............ Sediul materiei .... § 4............... Sediul materiei .... Girul ........................................ Subsecţiunea 7........................ Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti ................. Subsecţiunea 4........... Subsecţiunea 1................................................................................................................................................ Bursa Electronică RASDAQ (BER) ......... Subsecţiunea 2.......... Obiectul de activitate al Bursei de valori ............. Subsecţiunea 3................................. Excepţii în aplicarea Legii nr........................ Condiţii de fond .......................................................................... Bursele de mărfuri. 297/2004 privind piaţa de capital ......................................................5............... Avalul ... bursele de valori................................. Bursa de Valori Bucureşti ......................... Şedinţele de bursă ............. Asociaţia brokerilor (ANSVM) ............................ Definiţie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri ...................... Subsecţiunea 8................ Societăţile de brokeraj ........................ Piaţa de capital .......... 14 Universitatea SPIRU HARET 425 426 427 428 428 428 429 429 430 431 432 433 435 435 437 438 438 440 441 441 442 442 442 443 447 449 449 449 449 450 450 451 451 451 452 ............. 2........................... Bursele de valori ...... Secţiunea 3.... Subsecţiunea 3............................... Secţiunea 2............ Subsecţiunea 2................................ Subsecţiunea 7... Subsecţiunea 1............ Subsecţiunea 6....................... piaţa de capital – noţiuni generale Secţiunea 1.......

.............. Subsecţiunea 1....................... Subsecţiunea 4................. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor ..... Subsecţiunea 8............ § 11...2............................................................ Supravegherea pieţelor reglementate ...............6... Subsecţiunea 4...... Obiectivele Strategiei ............. Subsecţiunea 10....... § 4................1.................................................................... Consiliul Concurenţei .......................... Noţiunea de protecţie a consumatorilor – sediul materiei şi definiţie ..... § 11...... § 3............. Subsecţiunea 1..................... Practici monopoliste – abuzul de poziţie dominantă............. Principiile Strategiei ...................................... Obligaţii distribuitori ................................................ § 11.. Subsecţiunea 4................................... Definiţie .............. § 4.................... Subsecţiunea 9................. „Strategia naţională de luptă antifraudă pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România” ............... § 11.. § 3..................................................................... Concentrarea economică – sediul materiei şi definiţie .... Capitolul 9.................1................................................Subsecţiunea 3..................................... § 6................. § 11.......................................... § 6... Memorandumul cuprinzând patru proiecte de scheme de ajutor de stat aplicabile României stat membru Subsecţiunea 11.......2....................................................... Ajutorul de stat – sediul materiei şi definiţie . Subsecţiunea 2.............................. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ........... Drepturile consumatorilor . Secţiunea 2.....sediul materiei .........2............................ Subsecţiunea 2...... Subsecţiunea 3. Subsecţiunea 5..............1.......................1.................... § 3........................ Structuri instituţionale ...... Obligaţiile operatorilor economici ............ Concurenţa neleală – definiţie şi sediul materiei .......................... Concurenţă licită – leală – sediul materiei ................ Subsecţiunea 3..................... Practici anticoncurenţiale – sediul materiei şi definiţie .............................................. 452 453 455 455 455 468 469 471 473 473 473 474 475 478 485 486 490 490 490 491 491 491 491 493 493 493 494 494 495 495 495 495 496 498 15 Universitatea SPIRU HARET .............................................. Obligaţii prestatorii de servicii .........5......3...... Concurenţa neleală în relaţiile de afaceri cu elemente de extraneitate (relaţiile de comerţ exterior) .... 3........4..... Finalitatea Strategiei . Obligaţii producători ...................3...................................... Sisteme alternative de tranzacţionare .... Organisme consultative ..... Concurenţa în afaceri şi protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri Secţiunea 1.......................... Organele care asigură protecţia consumatorului .......3........................ Motivaţia elaborării Strategiei ....................... Conţinutul Strategiei .. Subsecţiunea 7................. Scopul Strategiei .................2.................................................. Subsecţiunea 6............. Protecţia consumatorului din perspectiva relaţiilor de afaceri ................ § 11................................................................. Definiţie şi sediul materiei .......................... Concurenţa în afaceri ..................................................... Sediul materiei şi acquis-ul comunitar în domeniul concurenţei aferent capitolului 6 – Concurenţa ........... § 6................................................ § 4................................

................... . Garanţia reală asupra fondului de comerţ în temeiul Legii nr.. 32 din 3 aprilie 2000 ....................……………………………………………........................... M......................... Bursele de mărfuri.....…………………...... Drepturile de autor în temeiul legii nr.......... 21/1992....... Protecţia consumatorilor conform OG nr.......................................................………… Mărcile şi indicaţiile geografice...................... 85/2006 privind procedura insolvenţei...……............Anexe Anexa 1 – Codul principiilor de etică în afaceri pentru membrii Camerei de Comerţ şi Industrii al României (CCIR)....................... 151/1998 privind dezvoltarea regională ..................... Anexa 5 – Societatea românească – Configuraţia sărăciei şi a excluziunii sociale în societatea românească ................................... Activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor conform Legii nr................. Anexa 4 – Perioadele de tranziţie cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ... Procedura insolvenţei în temeiul Legii nr.................................... 297/2004 privind piaţa de capital ........................ 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice ......................................................................................................................................... Brevetele de invenţie ............ Titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare ......... 503 509 512 515 520 524 529 534 539 551 568 576 587 591 603 612 613 16 Universitatea SPIRU HARET ........ Piaţa de capital conform Legii nr........ Anexa 3 – Mediul de afaceri din România – referinţe utile ...... Bibliografie selectivă .. republicată .. 359 din 21 aprilie 2006 ...... 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice......................... elaborat de către Camera de Comerţ şi Industrie a României .......................…… Concurenţa în afaceri ....... Of.......... Anexa 6 – Împărţirea regională a României conform Legii nr........................................................... conform reglementărilor din Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri ................... şi atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci în temeiul Legii nr.......................................... Anexa 2 – Glosar de termeni Politica de Ocupare a forţei de muncă în UE ........................... 8/1996 privind drepturile de autori şi drepturile conexe ........................... privind protecţia consumatorilor........

Astfel. cu dreptul comercial. les cadres généraux. încep să apară noi provocări. să se integreze în fenomenele manifestate în societate. aceasta a început să se contureze. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. Există astfel opinii conform cărora „les affaires sont les affaires”1. Alfadari Elie. a fenomenelor globalizării care afectează un număr din ce în ce mai mare de populaţie. Acest fapt generează abordări diferite şi complexe. Acelaşi autor consideră că dreptul afacerilor nu poate fi considerat el însuşi o ramură de drept distinctă în pofida intersectării cu multe alte ramuri de drept. Chiar dacă în 1993. să se înglobeze în ansamblul dreptului. a relaţiilor economico-financiare. ivite în practică. Conţinutul dreptului afacerilor Este important de remarcat încă de la început că nu există până în prezent o definiţie unanim recunoscută în doctrină şi în literatura de specialitate. Litec. este identificat. fie ele de natură economică sau juridică. a extinderii schimburilor comerciale într-un spaţiu geografic din ce în ce mai larg. de multe ori. 17 Universitatea SPIRU HARET 1 . 1993. pe măsură ce anii au trecut şi relaţiile de afaceri au început să se diversifice în contextul evoluţiilor pe piaţa muncii.CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN DREPTUL AFACERILOR Secţiunea I. pornind de la originile dreptului afacerilor care. Ed. în volumul Droit des affaires. deosebit de mobil. s-a manifestat în multe sectoare şi astfel a obligat legiuitorul să elaboreze o serie de legi care să facă faţă provocărilor practice oferite de viaţa reală. Opinie exprimată de către directorul Institutului de drept economic. Adaptarea schimbărilor rapide. data apariţiei volumului Dreptul afacerilor nu se putea vorbi încă despre o ramură distinctă. care au obligat şi acest aparent „nou drept al afacerilor”. Libraire de la Cour de cassation. în percepţia nespecialiştilor.

Comerţul – iniţial maritim. 2. respectiv de afaceri.) Toate aceste evoluţii au generat situaţii noi. în volumul său. Alfadari Elie2. 2. care practicau vânătoarea şi pescuitul şi apoi sedentară. dar a omului de către maşină. din antichitate. Agricultura – la început nomadă. al relaţiilor de afaceri etc. la apariţia „maşinismului” şi a automatizării şi în prezent a computerizării tuturor operaţiunilor industriale. pornind de la triburile nomade. mergând până la marile magazine ale secolului al XIX-lea. în momentul apariţiei capitalismului industrial). al schimburilor comerciale. munca independentă – comercianţi. membrii ai profesiunilor liberale etc. putem analiza sintetic evoluţia activităţilor economice şi condiţia muncitorului care a desfăşurat activităţi economice. 4. deşi este o disciplină multidisciplinară. exploatarea omului sub forma sclavagismului (iniţial exploatarea omului de către om şi ulterior se poate vorbi tot de o formă de subordonare.Istoric vorbind. ca efect al dezvoltării tehnologiilor şi al progresului tehnic. dar cu încorporarea muncii personale. a securităţii sociale etc. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. Evoluţia activităţilor economice poate fi sintetizată în patru stadii care s-au succedat: 1. Aceste fenomene au generat şi exacerbarea luptei de clasă în privinţa asigurării unei protecţii a salariaţilor în privinţa duratei muncii (a timpului de lucru obligatoriu). respectiv prelucrarea de către om a acestor materiale. dreptul afacerilor. preţuri. Evoluţia condiţiei muncitorului poate fi sintetizată şi ea în corelaţie cu sistemele economice din fiecare stat astfel: 1. nu abordează decât aspecte generale despre concurenţă. industriaşi. Industria – pornind de la primele manufacturi. apoi terestru. 3. monedă şi 2 Idem 18 Universitatea SPIRU HARET . respectiv a marilor depozite de mărfuri ale secolului XX. Artizanatul – constând în transformarea materiilor prime. a garanţiilor legate de resurse. În opinia directorului Institutului de drept economic. care au trebuit să fie reglementate de către legiuitor sub forma normelor juridice care să reglementeze domeniul vast al afacerilor. comerciale.

4 Opinie exprimată de Jacquemin A. iar afacerile în România deja În acest context. dar şi aspecte esenţiale legate de concurenţă şi preţuri. 4 19 Universitatea SPIRU HARET 3 . Libraire de la Cour de cassation. cadrul juridic al economiei. În această opinie. dar şi componenta externă pentru relaţiile de afaceri între firme unde intervine elementul de extraneitate. 5 Termenul uzitat este „entreprise”. 1970. 3. credit. care în traducere înseamnă întreprindere. Cu toate acestea. 1967-1980. Ed.3 Chiar dacă „afacerile sunt afaceri”. agenţii economici. şi Vasile Savin. acţiune afacere – conform Dicţionarului francez-român – administrativ. conform Alfadari Elie. altfel spus. distribuţie şi consum. Editura Dacia Educaţional. pentru a face ca bunurile şi serviciile să circule pe piaţă. economic. 6 Termenul uzitat este „objects”. autorul plasează dreptul afacerilor atât între disciplinele juridice cât şi între cele economice şi recunoaşte absenţa autonomiei dreptului afacerilor. în care se studiază reglementările legate de monedă. autor Christine-Anca Savin. şi alte activităţi – producţia.credit. 2001. Litec. dreptul afacerilor poate fi considerat un drept economic4. analizând. protecţia consumatorului. apoi despre întreprinderi – noţiuni. organizare concentrare şi tratamentul dificultăţilor. 4. activităţile economice: producţie. Toate aceste elemente încep să capete conotaţii speciale. comercial. de afaceri între firmele de aceeaşi naţionalitate. în volumul Le droit économique. p. 1993. distribuţia şi consumul. financiar-bancar şi juridic. Droit des affaires. şi de alţi autori în diverse reviste de specialitate începând din 1961. 2. PUF. Economia este cea care stabileşte circuitele între diferiţii agenţi economici. les cadres généraux. şi Schrans G. dreptul economic cuprinde: 1. obiectele economice6 (bunuri şi servicii) – bunurile în forma lor (corporale şi necorporale) şi serviciile. instituţii financiare şi administraţie. În acest circuit economic este de remarcat atât componenta internă a relaţiilor comerciale. ţinând cont de faptul că România este membră a Uniunii Europene. unul din partenerii relaţiei contractuale comerciale este o firmă străină. respectiv societăţile comerciale sub toate formele cunoscute şi reglementate de Codul comercial şi alte legi speciale. în special. „întreprinderile”5. a se vedea pentru detalii secţiunea III – Caracteristicile dreptului afacerilor.

un drept de intervenţie a statului în domeniul economic. în care elementele globalizării sunt prezente din ce în ce mai mult în viaţa fiecărui român. Din aceste considerente sunt deja redactate. Este important de analizat locul dreptului afacerilor între celelalte discipline de drept. Secţiunea II. – dreptul afacerilor reflectă politica statului • la nivel naţional (de exemplu: lupta contra inflaţiei. şi şomajului) • la nivel sectorial (ajutoarele în siderurgie – între limitele admise de normele europene pentru a nu fi ajutor de stat. Subsecţiunea 1. o serie de cursuri de Dreptul afacerilor. cetăţean european. amenajarea teritoriului. ale căror ţări de origine sunt atât în spaţiul comunitar. planurile de dezvoltare regională) Alfadari Elie. studierea dreptului afacerilor reprezintă o necesitate şi oferă o imagine de ansamblu a mediului de afaceri. 1993. deşi multe din acestea au un pronunţat caracter economic şi mai puţin juridic. Droit des affaires. Ed. dar şi din lumea întreagă. les cadres généraux. Litec. dar şi raportul dreptului afacerilor cu alte discipline juridice şi economice. În contextul actual. Libraire de la Cour de cassation. 20 Universitatea SPIRU HARET 7 . a normelor juridice şi economice care reglementează domeniul şi în perspectiva unei economii competitive şi performante.implică relaţii comerciale cu firme străine. în principal. Raporturile dreptului afacerilor cu alte discipline Raporturile şi interdependenţa dintre dreptul afacerilor şi alte ramuri de drept formează sistemul unitar de norme juridice care acţionează în cadrul dreptului afacerilor şi care dau un caracter interdisciplinar dreptului afacerilor. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele economice7: a) dreptul afacerilor este „un drept” şi nu „economie” – presupune un ansamblu de norme juridice b) dreptul afacerilor se raportează la economie Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele economice poate fi analizat din două perspective: P1) Perspectiva macroeconomică – dreptul afacerilor este. pentru facultăţile economice.

cu personalul etc. şi a altor impozite şi taxe prevăzute în legislaţia fiscală. fiscal şi social şi profesor la Universitatea Dauphine – Paris. d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal. un drept al întreprinderilor8 (societăţilor) care include: • raporturile interne în întreprinderi (structură. libertăţile comerciale. raporturi juridice de drept administrativ. 9 A se vedea Smaranda Angheni. cât şi pentru statul care încasează impozite şi taxe de la contribuabil. Camelia Stoica. c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaţional şi european/comunitar. 2004. ordinea publică economică. în principal. ediţia a III-a. a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public9: – raporturi cu dreptul administrativ în privinţa regulilor care vizează relaţiile societăţilor comerciale şi a firmelor cu autorităţile administrative. fie el persoană fizică sau juridică.) Subsecţiunea 2. raporturile cu asociaţii.) • raporturile cu alte întreprinderi (raporturile cu clientela. b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat. directorul Institutului de drept economic. plătibile de către contribuabilii persoane juridice. Magda Volonciu. aplicabile afacerilor etc. Opinie exprimată de Alfadari Elie. sau rapoturile de intergrare: fuziune. – raporturi cu dreptul fiscal în privinţa importanţei reglementărilor fiscale în constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale şi a firmelor şi companiilor. atât pentru firma/compania respectivă. Raportul dreptului afacerilor cu ştiinţele juridice a) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul public. Editura All Beck. stabilirea şi încasarea impozitului pe profit. acorduri comerciale. Drept comercial. raporturile cu concurenta. e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerţului internaţional. regulile privind egalitatea în faţa serviciilor publice. control.P2) Perspectiva microeconomică – dreptul afacerilor este. gestiune. concretizate în acte administrative individuale. absorbţie. 21 Universitatea SPIRU HARET 8 . înţelegeri între părţi etc. predictibilitatea reglementărilor fiscale pentru a asigura stabilitatea mediului de afaceri şi posibilitatea orientării afacerii pe termen lung prin întocmirea unui plan de afaceri realist şi profitabil.

fals. legate de tehnicile particulare în lumea comercianţilor.” – raporturi cu dreptul penal. dar şi infracţiuni prevăzute în Legea nr. înşelăciunea. care să nu conducă la interpretări arbitrare.10 b) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul privat: – raporturi cu dreptul civil care „furnizează” regulile generale în privinţa bunurilor. în legislaţia fiscală naţională. d) eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal. legate de regulile de ordine publică economică. 22 Universitatea SPIRU HARET 10 . capitalului român şi străin.11 – raporturi cu dreptul comercial. concurenţă neloială.3. prin elaborarea de norme juridice clare. abuzul în serviciu. prevede în cap. traficul de influenţă. Interpretarea şi modificarea Codului fiscal. republicată. iar termenele.De altfel. participanţi la raporturile de drept civil sau comercial. modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor. în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore. gestiunea frauduloasă. principiile fiscalităţii: „a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri. prin impunerea diferită a veniturilor. cu forma de proprietate. derularea şi realizarea afacerilor şi care sunt sancţionate penal. precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice.2. contractelor şi asigurărilor – respectiv regimul juridic al bunurilor. 31/1990 privind societăţile comerciale. incriminarea şi sancţionarea faptelor legate de existenţa. 571/2003 privind Codul fiscal). a subiecţilor de drept. respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine. art. capacitatea juridică (de folosinţă şi de exerciţiu). Decretul lege 31/1954 privind persoana fizică şi persoana juridică (act normativ cu caracter special). cu modificările şi completările ulterioare. b) certitudinea impunerii. respectiv Codul fiscal (Legea nr. uz de fals. în funcţie de mărimea acestora. c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice. de la micii întreprinzători şi asociaţiile familiale la Infracţiuni prevăzute de Codul penal: luarea. darea de mită. asigurând condiţii egale investitorilor. 11 Dispoziţii cu caracter civil sunt reglementate fie de Codul civil (legea generală).

1992. 2004. frauda la lege. Drept comercial român. nu trebuie abordat doar din perspectiva îngustă a relaţiilor comerciale şi de afaceri naţionale. retribuirea muncii. încheierea. Bucureşti. drept al muncii. V. I. ediţia a IV-a. Teoria şi practica dreptului comercial român. Turcu. 9-12. – raporturi cu dreptul muncii (social). modificarea. pentru activităţile de comerţ. Turcu. • elemente de drept public respectiv de drept fiscal.6. dreptul afacerilor conţine: • elementele de drept privat. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. element care ridică problema legii aplicării acelui raport juridic. Partea generală. 154. repartizarea muncii. Astfel. p. 1998. citând opiniile următorilor autori: I. C. – raporturi cu dreptul internaţional privat în materia dispoziţiilor privind normele conflictuale. p. dacă raportul juridic al afacerilor prezintă cel puţin un element de extraneitate. 5. Şt. Există autori12 care consideră că dreptul afacerilor are caracter pluridisciplinar mai accentuat decât dreptul comercial. Dreptul afacerilor. răspunderea disciplinară şi materială a angajatului. protecţia consumatorului (care se caracterizează prin norme imperative): • elemente de economie politică: • elemente de management (privind organizarea şi gestiunea întreprinderii) etc. vol. Editura Chemarea.marii producători industriali. p. sau a altui participant în relaţiile de afaceri. legate de organizarea internă a societăţii. bancheri (finanţişti) şi transportatori. 2002. 23 Universitatea SPIRU HARET 12 . trimiterea. Editura All Beck. Turianu. 1. Cărpenaru. încetarea contractului de muncă. Aceste reguli vor fi aplicabile şi în relaţiile de muncă implicate în dreptul afacerilor. Curs rezumat de drept al afacerilor. p. Pătulea. care sunt reglementate de normele de drept al muncii. 22-23. Editura Scripta. societăţi comerciale şi proceduri colective de executare asupra bunurilor sechestrate etc. excepţia de ordine publică. c) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul internaţional şi european/comunitar – dreptul afacerilor. Editura ELL. retrimiterea. deşi este un drept naţional. (persoană fizică/juridică) şi alte relaţii între angajator şi salariat. Dragoş – Alexandru Sitaru. Editura Lumina Lex. p 19. 1994.

întărind totodată competitivitatea în spaţiul Uniunii Europene. 14 A se vedea Dragoş-Alexandru Sitaru. partenerii contractuali. 2004. existând chiar unele asemănări şi deosebiri. e) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul comerţului internaţional14 Corelaţia dreptului afacerilor cu comerţul internaţional este tratată diferit de autori.13 d) raporturile dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil şi penal – dreptul afacerilor presupune şi rezolvarea eventualelor litigii care apar între partenerii de afaceri. cu rol principal în pregătirea Uniunii Economice şi Monetare. − dreptul afacerilor se deosebeşte de dreptul comerţului internaţional prin faptul că dreptul afacerilor se concentrează pe elementele care vizează organizarea. 2004. managementul şi activitatea firmei orientată către obţinerea de profit. Bucureşti. dreptul comerţului internaţional abordează relaţiile comerciale dintre partenerii de afaceri. Editura Lumina Lex. Partea generală. sunt utilizate normele juridice de drept procesual civil şi penal pentru soluţionarea litigiilor civile şi penale în legătură cu afacerile. şi care stimulează creşterea economică şi gradul de ocupare a forţei de muncă. Editura Lumina Lex. după cum urmează: − dreptul afacerilor se aseamănă cu dreptul comerţului internaţional prin caracterul pluridisciplinar: ambele conţin elemente de drept civil şi comercial. dar şi elementele legate de competenţa materială şi teritorială a organelor de jurisdicţie. p. cum sunt subiectele raporturilor comerciale internaţionale. în unele opinii. Partea generală. Bucureşti. Bucureşti. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. Astfel.ci şi prin prisma relaţiilor internaţionale şi a relaţiilor comunitare. Editura Expert. p. capitolul Coordonatele politicii fiscale a statelor din Uniunea Europeană. A se vedea Roxana-Daniela Păun. 24 Universitatea SPIRU HARET 13 . fiscal şi valutar. dreptul afacerilor nu ar exista distinct faţă de dreptul comercial15. în principal. Dreptul comerţului internaţional – Tratat. 153-155. Spaţiul Monetar European. 15 Dragoş-Alexandru Sitaru. într-o Europă în care Piaţa Unică reprezintă pilonul cheie al integrării europene. precum şi de drept al muncii. dar şi elemente de drept public. Astfel. secţiunea Buna funcţionare a pieţei unice. 77. contracte internaţionale şi alte instituţii. 2004.

şi nu şi penale. ci la toată activitatea şi viaţa economică. p. deşi domeniul afacerilor este cel care uneşte practic lumea economică de cea juridică. care permite înţelegerea raporturilor comune între instituţii asupra regulilor care până acum păreau separate. − nu are instanţe specializate. pentru care există instanţe specializate. reglementată şi unanim recunoscută. Cu toate acestea. ci doar anumiţi cetăţeni. pentru că reglementează elemente aparent fără legătură cu alte ramuri de drept. multidisciplinar16 − permite încorporarea unor reguli cărora le găseşti cu greu loc în altă disciplină tradiţională. ci. – dreptul afacerilor este un drept original. care au calitatea de comercianţi/oameni de afaceri. precum şi modalităţile de soluţionare a litigiilor. se tinde totuşi spre specializarea unor anumite tribunale. − sintetizează reguli aplicabile altor ramuri de drept. fiind toate secundare ideii de promovare a relaţiei comerciale dintre firme. conştientizând problemele concrete cu care se confruntă această ramură de drept. − nu vizează categorii particulare de personal. (Totuşi aceste instanţe vor judeca doar cauze comerciale. 4. dar fără de care nu se poate desfăşura o activitate de afaceri (pentru termenul de „afaceri” are o sferă mai largă de cuprindere decât termenul de „comercial”). nu se poate vorbi despre un mozaic. o construcţie coerentă. care încă nu are o metodologie de abordare comună. după modelul instanţelor comerciale. mai degrabă. spre deosebire de dreptul comercial. o lume economică reglementată juridic şi care A se vedea referirile la raportul dreptului afacerilor cu dreptul comercial. în ciuda tendinţelor de formare a unor instanţe economice.operaţiunile de creditare. Secţiunea III. particular. o juxtapunere de reguli. − constituie un liant între drept şi economie. Caracteristicile dreptului afacerilor Caracteristicile dreptului afacerilor – dreptul afacerilor nu este un drept autonom − nu se referă la un domeniu concret. 25 Universitatea SPIRU HARET 16 . deşi poate fi vorba în cadrul dreptului afacerilor şi de infracţiuni de natură penală în relaţia de afaceri – dreptul penal al afacerilor – care se conturează ca subramură de drept).

Wilfrid Jeandidier consideră perioada 1807-1950 „prima vârstă” a dreptului penal al afacerilor. începe să se contureze chiar o disciplină distinctă. Mireille Delmas-Marty. privind venitul minim de inserţie17). fiind rar utilizat în practică. (într-o abordare simplistă. − evoluţia din cadrul mecanismelor de sancţionare corespunde unei evoluţii a mentalităţilor: dreptul penal a fost utilizat iniţial.. adică alocaţia socială acordată. 19 Opinie exprimată de reputata specialistă în domeniul penal. în toate sectoarele de activitate. a cărui consacrare apare în secolul al XX-lea. generate de apariţia şi dezvoltarea fenomenelor economice diverse. 18 G. alături de alte acţiuni. celor defavorizaţi. PUF. p 7. „Revenue minimun d’insertion (RMI)” = venitul minim de inserţie. de la micile furturi până la marile escrocherii financiare care pun în pericol stabilitatea economică a unui stat19. din dreptul penal. Dalloz. în Droit pénale des affaires. 1996.Gindicelli-Delage. şi anume un drept penal al afacerilor. care ulterior s-au îmbunătăţit în funcţie de răspunsul mediului de afaceri. marile scandaluri financiare şi apariţia în planul economiei liberale a tendinţei de dirijare din partea statului18. 1996. odată cu evoluţiile despre care am vorbit anterior. Droit pénale des affaires. Dalloz. presupune adaptarea normelor juridice în funcţie de realităţile vieţii sociale şi economice. fără afaceri nu s-ar produce nimic. care sancţionează criminalitatea (infracţionalitatea în afaceri).este esenţială în funcţionarea unei societăţi dezvoltate. 20 Droit pénale des affaires. sarcina legiuitorului fiind aceea de a reglementa unele legi cu titlu experimental (astfel s-a întâmplat în Franţa: Legea din 1989. de altfel. ca un „avertisment” acordat agenţilor economici. Ulterior. iar societatea nu ar putea evolua) – dreptul afacerilor este un drept extrem de mobil − reflectă schimbările din viaţa societăţii în ansamblul ei. în principal. apărute pe piaţă şi. Aceste adaptări la schimbări se regăsesc. Cauzele care au impus conturarea dreptului penal al afacerilor sunt: marea criză economică din 1929. 26 Universitatea SPIRU HARET 17 . precum şi necesitatea de a asigura o depăşire eficientă a tuturor tipurilor de infracţionalitate. 1981. insistând asupra consacrării acestuia abia după 195020. care consideră că dreptul penal al afacerilor a apărut din necesitatea de protejare împotriva fraudelor şi s-a impus definitiv ca urmare a pericolului pe care-l reprezintă infracţionalitatea în afaceri. în acest context.

dar şi cu anumite teme care reprezintă suportul discuţiilor pentru activităţile aplicative de la seminar. Izvoare normative: în categoria legilor sunt incluse Constituţia. p. 21 Fundaţiei 27 Universitatea SPIRU HARET . Cursul se încheie cu o bogată parte de anexe. uzanţele comerciale şi convenţiile internaţionale. Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului. A se vedea Ion Turcu. am analizat-o distinct într-un capitol. Izvoare normative (legile şi uzurile comerciale) V. Editura „Chemarea” Iaşi.1. Obiectul de studiu al dreptului afacerilor Obiectul de studiu al dreptului afacerilor este structurat în două părţi: Partea generală – sunt examinate analitic şi sintetic afacerile privite ca fapte de comerţ. Aspectele legate de concurenţă şi protecţia consumatorului. Partea specială examinează principalele contracte specifice activităţii de afaceri şi valorile mobiliare specifice. Secţiunea V. Dreptul afacerilor. într-un capitol distinct. cu trimiteri directe la actele normative care reglementează domeniul respectiv. 1993. Răspunderea penală a persoanei juridice. izvoarele dreptului afacerilor pot fi împărţite în două categorii21: V. Secţiunea IV. Izvoarele dreptului afacerilor După natura lor.2. deşi fac parte tot din partea generală. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) V. legile adoptate de Parlament. subiectele raportului de afaceri – persoana fizică şi juridică. fondul de comerţ.1.Toate acestea reprezintă un argument în plus pentru a analiza în acest curs. 9 şi urm. după partea specială. insistând asupra elementelor de noutate legate de cele două subiecte tratate. în care se poate consulta câte un glosar de termeni aproape pentru fiecare capitol. insistând asupra societăţilor comerciale.

135 Economia (1) Economia României este economie de piaţă. 28 Universitatea SPIRU HARET 22 . 98/1990)22. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. financiară şi valutară. indiferent de titular. Codul comercial constituie principalul izvor al dreptului afacerilor. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale (M. ART.1. ART. protecţia concurenţei loiale. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. Of. 44 Dreptul de proprietate privată (1) Dreptul de proprietate. cele dintre societăţile comerciale cu capital de stat. Constituţia ca lege fundamentală. 2. precum şi prin moştenire legală. (5) Proprietatea privată este inviolabilă. Rolul de „drept comun” al Dreptului civil în raport cu Dreptul comercial este reafirmat şi prin dispoziţiile art. 136 Proprietatea (1) Proprietatea este publică sau privată. Art. crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. sunt garantate. ART. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. iar Codul civil constituie izvor subsidiar. precum şi relaţiile dintre ele ori între ele şi stat se vor desfăşura pe baze contractuale. bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 47: „Relaţiile comerciale dintre regiile autonome. în condiţiile prevăzute prin lege organică. 47 din Legea nr. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului. în condiţiile legii organice. pe bază de reciprocitate. precum şi creanţele asupra statului.

privind combaterea concurenţei neloiale. * Legea nr. Legislaţie „prerevoluţionară” încă aplicabilă: *Legea nr.2. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990 privind societăţile comerciale. 139 din 11 mai 1990 emis de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România Contractele încheiate între agenţii economici. republicată. * Decret –lege nr. Legislaţie „postrevoluţionară”: *Legea nr. * Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. Legi comerciale speciale Legislaţia poate fi împărţită în funcţie de perioada de timp elaborată în: 3. menţionaţi la alin.178 / din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie. republicată.” 29 Universitatea SPIRU HARET . 11/1991. 59/din 1 mai 1934 asupra Cecului cu modificările şi completările ulterioare *Legea nr.1. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. * Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice * Legea nr. cu excepţiile decurgând din prezenta lege. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. * Legea nr. republicată. 3. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. privind registrul comerţului. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin cu modificările şi completările ulterioare *Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. 26/1990. cu modificările şi completările ulterioare.3. vor fi guvernate de principiul libertăţii contractuale şi de reglementările cuprinse în Codul civil şi Codul comercial român. * Legea nr. 1.

controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. M. *Legea nr. * Legea nr. * OUG nr. aprobată prin Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. * Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nr. *Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de Comerţ şi Industrie a României. emis de CNVM. supravegherea. 365/2002 privind comerţul electronic. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanţă asupra mediului de afaceri. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. 455/2001 privind semnătura electronică. 30 Universitatea SPIRU HARET . *Legea nr. Of. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe aprobată prin legea nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. 13 din 20 iulie 2006 privind obligaţiunile ipotecare. 451/2004 privind marca temporală. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare. *Legea nr. *Regulament nr. *Legea nr. 399/2004. precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României. 2 din 9 februarie 2006 privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare. aprobată prin Legea nr. 241/1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. 297/2004 privind piaţa de capital. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe. 571/2003. privind aprobarea Regulamentului privind avizarea. *Regulament nr. cu modificările şi completările ulterioare *OG nr. *Legea nr. privind Codul fiscal.G. Partea I. * OUG nr. nr. emis de CNVM. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. 753 din 5 septembrie 2006. *Legea nr.* Legea nr. 32/2006 privind obligaţiunile ipotecare. Legea bancară. cu modificările şi completările ulterioare. 357/2005 privind bursele de mărfuri. cu modificările şi completările ulterioare. *H. *Legea nr. 58/1998. 31/2006 privind securizarea creanţelor.

1926. decizia din 13 decembrie 1913. 31 Universitatea SPIRU HARET 23 . iar uzurile interpretative devin aplicabile prin voinţa părţilor în anumite contracte individuale.23 Uzurile legislative sunt izvoare de drept comercial cu aplicaţie subsidiară şi limitată la situaţiile prevăzute de lege. Convenţii internaţionale prin care se asigură implicarea dreptului comerţului internaţional în dreptul afacerilor. p. reprodusă în M.24 Curtea de Casaţie. V. 11.2. p. cit. Bucureşti. 24 I Turcu. Convenţia de la Viena din 11 aprilie 1890 asupra contractelor de vânzări internaţionale de mărfuri etc. Exemplificăm: * suprapunerea. Codul de comerţ adnotat. peste reglementările interne. 2. care rămân în vigoare. op.4. Convenţia de la Varşovia din 12 octombrie 1929 asupra transporturilor aeriene.A Dumitrescu. Astfel de reglementări sunt cuprinse în Convenţiile de la Berna din 14 octombrie 1890 privind transporturile feroviare. Izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina) Jurisprudenţa distinge două categorii de uzuri comerciale: uzuri legislative şi uzuri interpretative. a unor reglementări internaţionale uniforme care se aplică numai în relaţiile internaţionale. Editura Cugetarea.

Cu toate acestea în doctrină s-au formulat mai multe definiţii. Editura All Beck. 2004. 32 Universitatea SPIRU HARET 1 . ambele folosind termenul de „act” („Acte de commerce”. Definiţii Codul comercial nu dă o definiţie a faptei de comerţ. el stabilind doar o listă (enunţiativă şi nu limitativă) a actelor juridice şi operaţiunilor pe care le declară fapte de comerţ. care se delimitează. ediţia a III-a. p 28. Smaranda Angheni. Editura All Beck. Cărpenaru. cu scopul de a obţine profit. atât de modelul italian. termenul juridic de „fapte de comerţ” este propriu numai Codului comercial român. faptele de comerţ sunt actele juridice. „atti di comercio”). Drept comercial. Camelia Stoica. în această privinţă. ediţia a V-a. Definiţie1: Orice activitate care dă naştere la raporturi juridice guvernate de legea comercială şi care se întemeiază pe ideea de schimb de mărfuri şi valori. fiind calificată ca o activitate de intermediere în operaţiunile de schimb. De altfel. D. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. Fapte de comerţ Subsecţiunea 1. Definiţie2: Actele sau faptele sau. p. faptele juridice şi operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri. 2 Şt. 21. 2004. cât şi de cel francez. Drept comercial român. mai larg. Magda Volonciu.CAPITOLUL II FAPTE DE COMERŢ. FONDUL DE COMERŢ Secţiunea I.

dacă acesta face o cumpărare în 3 Şt. Termenul de speculaţie în dreptul comercial = orice activitate prin care se urmăreşte obţinerea de beneficii (profit) şi nu în sens peiorativ = înşelăciune în afaceri. T2. în principal. Teoria speculaţiei: Esenţa teoriei: actul de comerţ este un act de speculaţie.Subsecţiunea 2. cit. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în scopul său: realizarea unui profit (animus lucri) Obiecţiuni referitoare la teoria speculaţiei. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă în obiectul său: actul de interpunere în circulaţia mărfurilor între producător şi consumator. care au caracter civil – exemplu: activitatea agricolă. ca strategie de piaţă. care îi contestă existenţa: Este un criteriu inexact: a) prea larg – deoarece implică şi operaţiuni speculative. un producător al mărfii şi numai cu titlu accesoriu un intermediar. p 26-28.. pentru atragerea clientelei sau pentru reclamă. D. deci nu urmăresc obţinerea profitului – ex: vânzarea de mărfuri în pierdere. Este greu de aplicat întrucât urmăreşte intenţia de realizare a profitului şi realizarea lui efectivă. 33 Universitatea SPIRU HARET . Cărpenaru. op. Inconveniente ale acestei teorii: Este un criteriu inexact deoarece există şi acte comerciale care sunt străine circulaţiei mărfurilor – exemplu: actele agenţiilor şi oficiilor de afaceri Este un criteriu discutabil sub aspectul diferenţei între activitatea de transformare a unor bunuri în produse de o valoare mai mare – activitate de producţie – recunoscută ca activitate comercială şi activitatea de intermediere (distinctă faţă de prima) Exemplu: fabricantul este. Teorii3: T1. meşteşugăreascăb) prea îngust – deoarece există operaţiuni comerciale care nu sunt speculative. Teoria circulaţiei: Esenţa teoriei: actul de comerţ este un act de circulaţie.

materiale. Esenţa teoriei: actul de comerţ se realizează în cadrul unei întreprinderi. 5 Yves Guyon. p 52. În doctrină. 1940. Curs de drept comercial. Bucureşti. Întreprinderea este un organism economic. şi vinde produsele rezultate din prelucrarea lor. vol. Finţescu. p. 1929. 8-ème edition. Obiecţiuni referitoare la teoria întreprinderii care îi contestă existenţa: Unele acte (actele agenţilor de bursă) se realizează fără existenţa unei organizări pe care o implică întreprinderea. C. Ed. şi I. urmare a unei organizări prestabilite şi bazate pe mijloace materiale date. Pe lângă întreprinderi comerciale există şi întreprinderi cu caracter civil (exemplu: o exploatare agricolă) Criteriul nu este suficient de precis. 44-45. T4. T3. p. Caracterul esenţial al actului de comerţ constă într-o activitate organizată sistematic şi nu într-un act juridic sau operaţiune cu caracter izolat. executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor. 1. cit. D Cărpenaru. care combină forţele naturii cu capitalul şi munca.. Paris. 35. în scopul producerii de bunuri şi servicii. 1994. presupune repetarea profesională a actelor. Definiţie St. Teoria întreprinderii: actul de comerţ este actul îndeplinit printr-o întreprindere4. p 107. Bucureşti. atunci când cumpără materiile prime. Bălescu. 1. Esenţa teoriei: niciun criteriu din cele enunţate nu este singur suficient pentru caracterizarea actului de comerţ. Economica.N. criteriile utilizate pentru definirea faptului de comerţ sunt profitul şi circulaţia.scop de revânzare. op. în fruntea căruia se află o persoană numită întreprinzător. vol. Droit des affaires. 34 Universitatea SPIRU HARET 4 . Curs de drept comercial şi industrial. Tome1. deoarece nu stabileşte gradul de organizare al activităţii care trebuie să fie obligatoriu pentru a conferi un caracter comercial unei întreprinderi. Teoria mixtă: actul/faptul de comerţ este actul juridic/faptul juridic şi operaţiunile de comerţ prin care se realizează producerea de mărfuri. cu scopul de a obţine profit5.

18. Sediul materiei: Codul comercial. Vânzările de produse. agenţii şi oficii de afaceri. de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ. împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune. 6. Construirea. Titlul II. Asigurările terestre. când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere. asemenea şi cumpărarea spre a se revinde. 8. ori numai spre a se închiria. 10. de manufactură şi imprimerie. Expediţiunile maritime. în natură sau lucrate. Întreprinderile de construcţii. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat. 3: Legea consideră ca fapte de comerţ: 1. vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerţ. 7. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale. Operaţiunile de bancă şi schimb. 5. Despre Comerţ în genere. Întreprinderile de spectacole publice.Subsecţiunea 3. 35 Universitatea SPIRU HARET . 9. când altul decât autorul sau artistul vinde. contra riscurilor navigaţiunei. Despre faptele de comerţ. 4. armarea şi aprovizionarea unui vas. librărie şi obiecte de artă. vânzările şi închirierile de mărfuri. 14. fie în natură. 16. 12. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale. în contra daunelor şi asupra vieţii. şi vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ. Orice întreprinderi de furnituri. chiar mutuale. 11. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde. 2. Întreprinderile de editură. Cartea I. 17. Depozitele pentru cauza de comerţ. 19. 13. Întreprinderile de comisioane. Întreprinderile de fabrici. chiar mutuale. Asigurările. fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru. închirierile de vase. cumpărarea. 15. 3. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri. art.

alin. eliberate de ele. alin. Trăsătura comună a celor 20 de „fapte de comerţ” enumerate de art 3 din Codul comercial este intermedierea (interpunerea în schimb). com.1). ori a familiei sale. 5). în ce priveşte pe necomercianţi. * „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ. exemplu: comerciantul vinde produsele la un preţ derizoriu pentru atragerea clientelei sau pentru lichidarea stocului sau pentru înlăturarea concurenţei. pot fi grupate în trei categorii6: Operaţiuni de intermediere în schimb asupra mărfurilor şi titlurilor de credit.. dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul. dar în limitele unei concurenţe loiale! Intermedierea este trăsătura constantă care caracterizează faptele de comerţ.20. Camelia Stoica. de asemenea revânzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul” (art. Magda Volonciu. 3 C.2). 36 Universitatea SPIRU HARET 6 . la care se poate adăuga caracterul speculativ (care este de natura faptului de comerţ şi nu de esenţa lui). denumite fapte (acte) obiective constitutive de comerţ Punct de vedere exprimat de către Smaranda Angheni. În acest context.” Nu sunt fapte de comerţ: * „Cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului. afară numai dacă ele n-au o cauză comercială” (art. p 22-23. Excepţii: * „Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator” (art. 6. Alte fapte de comerţ în sensul art 4 din Codul comercial sunt: „celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant. Pot exista operaţiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate. op. Depozitele în docuri şi antrepozite. cit. cele 20 fapte de comerţ reglementate de art. iar activitatea speculativă constă în acel specific fapt de comerţ. precum şi toate operaţiunile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj. 6.

p. în temeiul legii. I.Acte de intermediere în operaţiunile de schimb purtând asupra muncii organizate (întreprinderi) Fapte de comerţ conexe (accesorii) Subsecţiunea 4. 33. Opinii în doctrina modernă Clasificare: la categoriile cunoscute în doctrina clasică s-au adăugat subcategorii. § 4. până în prezent. cit. 9 St.2. p. * fapte de comerţ mixte. cit.1. 37 Universitatea SPIRU HARET . op.. 2. făcându-se distincţie între: * faptele de comerţ obiective8: * după natura lor – fapte declarate comerciale dacă îndeplinesc anumite condiţii. Opinii în doctrina modernă § 4. * după forma lor – fapte declarate comerciale fără a fi necesar îndeplinirea unor condiţii (fapte de comerţ fără condiţii) Alte clasificări doctrinare9: * fapte de comerţ unilaterale. op. 7 8 Punct de vedere exprimat de către St. * faptele de comerţ subiective cuprind actele juridice şi operaţiunile săvârşite de un comerciant. independent de calitatea autorului (comerciant sau necomerciant). N. care fac astfel imposibilă o utilizare a unor criterii unitare de clasificare.. Categorii de fapte de comerţ În doctrină nu există. D Cărpenaru.7 § 4. p. 30. D. Opinii în doctrina clasică Clasificare: * faptele de comerţ obiective cuprind actele juridice şi operaţiunile determinate de lege şi producătoare de efecte juridice. 30. op. cit. un punct de vedere unitar în privinţa clasificării faptelor de comerţ prevăzute de Codul comercial. Acest fapt se datorează caracterului eterogen al faptelor de comerţ.. vol I. Opinii în doctrina clasică § 4.1. Finţescu. Cărpenaru.

afara de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.”) Secţiunea II. intermediere asupra mărfurilor şi titlurilor de credit care pot fi denumite fapte (acte) obiective de comerţ (operaţiuni care corespund noţiunii de comerţ – vânzare –cumpărare. 3. încât priveşte acest act. 1. 3. Les fonds de commerce en droit roumain et en droit français. acte juridice (enumerarea faptelor de comerţ. Tome VII. 2. idem – Quelques aspects concernant le fonds de commerce en droit roumain et en droit français.” – ex: contract de comision încheiat între doi comercianţi. Fapte de comerţ subiective (art. Fapte de comerţ obiective art 3 – operaţiuni economice. p 56-73. Fondul de comerţ Subsecţiunea 1. dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul. 56 – „Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi.4) – care sunt comercializate indiferent de calitatea persoanei care le „săvârşeşte”. Consideraţii generale: Expresia „fond de comerţ” este rar utilizată în dreptul român şi dreptul francez. toţi contractanţii sunt supuşi. respectiv „contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant.Clasificarea conform reglementării din Codul comercial: 1. vizând munca organizată în întreprinderi (operaţiuni care corespund noţiunii de producţie (industrie.10 10 A se vedea pentru detalii legate de fondul de comerţ comparat Smaranda Angheni. a se vedea secţiunea Sediul materiei) * faptele de comerţ obiective: * operaţiuni de interpunere/intermediere în schimb sau circulaţie. 1996. 2 p 237-255. no. Fapte de comerţ unilaterale sau mixte art. conform art. circulaţia bunurilor de la producător la consumator) * acte de intermediere în operaţiunile de schimb. 38 Universitatea SPIRU HARET . 1996. în „Revue International de droit économique”. Bruxelles. no. legii comerciale. ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură sunt transformate în bunuri comerciale) * fapte de comerţ (acte juridice şi operaţiuni) conexe (accesorii) – operaţiuni care sunt fapte de comerţ doar datorită legăturii acestora cu actele juridice sau operaţiunile calificate ca fiind fapte de comerţ de către Codul comercial. în „Revue roumaine des sciences juridiques”.

10 alin (3) din Legea nr. corporale şi necorporale (mărci. republicată. inclusiv un fond de comerţ. făcute în contra dispoziţiunilor acestui articol. sunt nule de drept şi creditorii interesaţi pot cere chiar anularea concordatului şi restabilirea starei de faliment”.. Art. Fondul de comerţ în alte acte normative12: – art. republicată – „În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la: a) donaţia. 1 din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. instalaţii. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. mărfuri. Orice constituire de gaj sau înstrăinare. „ART.” 39 Universitatea SPIRU HARET 11 .(Codul comercial conţine o referire la fondul de comerţ. TITLUL VI. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. embleme. precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau menţiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ. 26/1990 privind registrul comerţului. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Codul comercial nu cuprinde dispoziţii care să reglementeze regimul său juridic. mai înainte de îndeplinirea obligaţiunilor luate prin concordat.Fondul de comerţ are rol important în desfăşurarea activităţii comerciale. local. firme. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile. 21 lit. nu va putea constitui fondul sau de comerţ în gaj nici înstrăina acest fond în alt mod decât acela cerut de felul comerţului său.” – Art.” – Art. vad comercial). în funcţie de obiectul comerţului poate fi reprezentat de bunuri – mobilier. conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. în art. În acest caz nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle întro stare de interdependenţă funcţională. 861 Cod Comercial)11. vânzarea. TITLUL VI. 21 lit. 12 Art. 1^1 În înţelesul prezentei legi: c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile. locaţiunea sau gajul fondului de comerţ. a) din Legea nr. Deşi este important. „(3) Garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. a) din Legea nr. brevete de invenţii. 10 alin (3) din Legea nr. – art. Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. 861 „Cod comercial Falitul concordatar. 26/1990 privind Registrul Comerţului. utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale. brevete de invenţii etc.

nr. ca elemente active ale patrimoniului comerciantului. Cărpenaru. în Dreptul. cit. utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale”. c): „constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile şi imobile. – în acte normative care reglementează activitatea contabilă se utilizează expresia „fond de comerţ”. op.1 lit. 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. lit. „Asupra unor definiţii din doctrina perioadei interbelice. bunuri destinate activităţii comerciale. p. de afaceri. p 112. Subsecţiunea 2.11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. op. brevete de invenţii. c) din legea 298/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. un birou. firme. 9-11/1990. 40 Universitatea SPIRU HARET 13 . Căpăţână.. embleme. Definiţia fondului de comerţ: Ansamblu de bunuri mobile şi imobile. stabilindu-i conţinutul. D. un magazin amplasat pe spaţii întinse magazin = este specific comerţului „en detail” A se vedea şi O. corporale şi necorporale (mărci. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale. St.13 Definiţia din Legea nr. prin aprecierea că este o parte a „fondului comercial” Importanţa cunoaşterii caracterului fondului de comerţ: – pentru comerciant – pentru a-şi asigura protecţia bunurilor pe care le utilizează în activitatea comercială. Recunoaşterea fondului de comerţ este importantă prin prisma bunurilor. – pentru protejarea intereselor creditorilor comerciantului. vad comercial).1. art 1. corporale şi incorporale. 23. Delimitarea noţiunii de „fond de comerţ” de alte noţiuni învecinate: a) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „magazin” fond de comerţ = poate cuprinde o uzină. 1. afectate de către comerciant desfăşurării unei activităţi comerciale.– art.. cu scopul atragerii clientelei şi obţinerii unui profit din activitatea desfăşurată. cit.

p 642. 1966. Revue trimestrielle de commerce.b) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „clientelă” clientela = este o componentă a noţiunii de „vad comercial”. Les rapports entre le fonds de commerce et l’immeuble. delimitarea tradiţională făcută de Codul civil. • fondul de comerţ este format dintr-un ansamblu de bunuri care aparţin unei societăţi comerciale. întreprinderi civile. cit.. care se reflectă în cifra de afaceri a comerciantului. 41 Universitatea SPIRU HARET 14 . 827. 65. are personalitate juridică. respectiv afectarea lor unui scop economic. (fondul de comerţ nu include şi factorul uman) e) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „societate comercială” • „societatea” este un concept juridic. lucrativ. de artizanat etc. − întreprinderea poate fi un subiect de drept. c) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „imobil în care îşi desfăşoară activitatea” • imobilul şi fondul de comerţ nu aparţin întotdeauna aceleiaşi persoane • fondul de comerţ = are o natură mobiliară • imobilul = este exclus din sfera de reglementare a dreptului comercial • Dacă imobilul şi fondul de comerţ au aceeaşi destinaţie. Camelia Stoica. grupate şi organizate de comerciant. Opinie exprimată în Smaranda Angheni.. Guyon. dans lequel il est exploaté. Y. p. op. Tome I. Magda Volonciu. agricole. cât şi umane.14 d) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „întreprindere”. Noţiunea de „întreprindere” este analizată de către ştiinţele pur economice şi de dreptul muncii: − întreprinderea nu se limitează numai la activităţile comerciale. care este mult mai vastă. „societatea comercială” este o persoană juridică . cit. şi De Blaise. op. există şi profesiuni liberale. p. (fondul de comerţ este lipsit de autonomie patrimonială) − întreprinderea conţine atât elemente materiale. un subiect de drept. în bunuri mobile şi imobile pare a fi depăşită.

Hommage a J.. cu modificările şi completările ulterioare astfel: Art 43: „(1) Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează.119.15 Totuşi. Unité en pluralité de la notion de sucursale. În privinţa reflectării acestei legături din punct de vedere contabil. indiferent de denumirea lui. sucursalele sunt definite de art. (3) Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar. însă distinct. ca înmatriculare independentă. p. dix ans de conference d’agregation.” De aici rezultă trăsăturile definitorii ale sucursalei: − absenţa personalităţii juridice − autonomia de gestiune Smaranda Angheni. în vreme ce elementele incorporale ale fondului de comerţ numele (firma). Camelia Stoica. op cit. ea se va înmatricula în acelaşi registru al comerţului. reprezentanţe sau alte asemenea sedii – se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului sediului principal. (2) Dacă sucursala se înfiinţează într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare. de pasiv şi. înainte de începerea activităţii lor. clientela. Magda Volonciu. Elementele corporale apar între diferitele elemente de activ (materiale. în mod obligatoriu. trebuie menţionat faptul că în bilanţul contabil nu apare. rubrica „fond de comerţ”. p. în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona. (4) Celelalte sedii secundare – agenţii. republicată. stocuri). f) noţiunea de „fond de comerţ” se delimitează de noţiunea de „sucursală” Termenul de „sucursală” nu a fost definit decât de jurisprudenţă. Hamel. în particular. deşi este des utilizat în dreptul afacerilor. bunuri imobile). 43 din legea 31/1990 privind societăţile comerciale. 67 şi Cabrilac. 1961. 42 Universitatea SPIRU HARET 15 . Fondul de comerţ este un element al patrimoniului societăţii comerciale (care reuneşte şi alte valori de activ.Concluzie: între fondul de comerţ şi societatea comercială există o legătură juridică tradiţională. legătura dintre persoană şi bunuri. căruia societatea care îl înfiinţează îi atribuie statut de sucursală. nu apar decât în mod excepţional în bilanţ.

persoană fizică sau juridică. sediu şi patrimoniu. Teoria personificării fondului de comerţ – fondul de comerţ este un subiect de drept autonom. El are firmă. orice persoană răspunde cu întregul patrimoniul său pentru toate obligaţiile asumate. Efectul acestor trăsături definitorii se concretizează în următoarele: *dispun de clientelă proprie (datorată autonomiei de gestiune) şi au fond de comerţ distinct de cel al întreprinderii *tribunalele au competenţa de a soluţiona litigiile care aparţin sucursalelor * sucursalele trebuie să se înmatriculeze în Registrul Comerţului Fondul de comerţ. cu drepturi şi obligaţii distincte de cele civile. sucursalei. Universalităţile juridice sunt consacrate de lege (exemplu: patrimoniul succesoral).1. întrucât contravine principiului consacrat de dreptul civil (art 1718 Cod civil). se poate regăsi din punct de vedere naţional. fiind un element comun pentru acestea. fapt care echivalează cu existenţa unui patrimoniu autonom. dar fără să se confunde cu niciuna din ele.Avantajele economice ale sucursalei constau în faptul că aceasta are dreptul să dispună de instalaţii permanente şi trebuie să fie condusă de o persoană care are puterea de a trata cu terţe persoane şi de a angaja societatea în aceste relaţii. în cadrul întreprinderii. Patronul este principalul reprezentant al fondului de comerţ. Teoria a fost respinsă. (universitas iuris). Subsecţiunea 3. Teorii. „Nu există patrimoniu fără să existe titularul său” – „Taberna sine tebernario esse non potest”. societăţii.2. ca entitate de sine stătătoare. 3. Totodată. Patrimoniul este legat indisolubil de titularul său. ori legea nu reglementează o astfel de universalitate. Teoria a fost respinsă. Natura juridică a fondului de comerţ. deci are drepturi şi obligaţii proprii. 3. civile sau comerciale. Teoria universalităţii de drept – fondul de comerţ constituie o universalitate juridică. pe argumentul că produce aceleaşi efecte juridice ca şi teoria personificării fondului de comerţ. 43 Universitatea SPIRU HARET .

Teoria universalităţii de fapt – fondul de comerţ constituie o universalitate de fapt (universitas facti). supus regimului juridic al bunurilor mobile (executarea silită a fondului de comerţ urmează procedura aplicabilă bunurilor mobile conform Codului de procedură civilă). fără a explica natura juridică a fondului de comerţ (ca ansamblu de bunuri). urmărirea lor se realizează în condiţiile prevăzute de lege pentru executarea silită a bunurilor imobile. formulată în alţi termeni.4. această teorie constată faptul că fondul de comerţ este un ansamblu de bunuri. Subsecţiunea 4. − bun mobil. asemănătoare unei creaţii ştiinţifice. p.5. deoarece universalitatea de fapt nu are regim juridic propriu şi astfel.3. op. respectiv desfăşurării comerţului. nu este posibilă determinarea naturii juridice a fondului de comerţ. Teoria patrimoniului de afectaţiune – fondul de comerţ este considerat patrimoniu de afectaţiune. locaţiuni. care conferă titularului acestui drept un monopol de exploatare * de către alţi autori unei creaţii intelectuale. În esenţă. cit. Minusurile acestei teorii sunt uşor de sesizat. dacă fondul de comerţ cuprinde şi bunuri imobile. garanţii reale imobiliare. D. organizând fondul de comerţ cu scopul unic de atragere a clientelei. Acest caracter nu înlătură individualitatea elementelor componente. distinct de elementele care îl compun – poate face obiectul unei vânzări. creată prin voinţa titularului său. această teorie este de fapt teoria universalităţii juridice. Teoria proprietăţii incorporale – fondul de comerţ constituie un drept de proprietate incorporală. 3.. ca şi drepturile de creaţie intelectuală şi este asimilat: *de către unii autori unui drept de clientelă. În esenţă. literare şi artistice ori tehnice. care îşi păstrează regimul lor juridic. Cărpenaru. 3. Caracteristicile fondului de comerţ16 − bun unitar.3. 16 A se vedea St. afectat realizării unui scop precis. În absenţa dispoziţiilor legale în materie. 114 44 Universitatea SPIRU HARET .

2. D. 1909 Cod civil. i se aplică teoria accesiunii. Regimul firmelor şi emblemelor. 1998 45 Universitatea SPIRU HARET 17 . Firma şi emblema comercială. Elemente corporale ale fondului de comerţ – bunurile imobile şi mobile corporale17 * bunuri imobile prin natura lor. imobile prin destinaţia lor. 30 din Legea 26/1990 privind registrul comerţului: (1) Firma este numele sau. vadul comercial. care conferă comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata în folosul său. Firma sau firma comercială este un element de individualizare a comerciantului în sfera activităţii comerciale18 Art. Editura Lumina Lex. Legea distinge între firma comerciantului persoană fizică şi juridică astfel: În dreptul francez.. Băcanu. Cărpenaru. clientela. materiale destinate a fi prelucrate – produsele (mărfurile) rezultate din activitatea comercială § 5. Bucureşti. p 121 18 Regimul juridic al firmelor comerciale este reglementat de Legea 26/1990 privind registrul comerţului cap 4. în condiţiile stabilite de lege: firma. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. poate face obiectul unui drept de uzufruct. dreptul de autor. nu i se aplică prescripţia instantanee reglementată de art. op. a se vedea St. Subsecţiunea 5. mărcile şi indicaţiile geografice. utilaje. Elementele fondului de comerţ § 5. elementele corporale privesc materialul. utilajul şi mărfurile. exemplu: – materii prime. maşini. cit. * bunuri mobile corporale. brevetele de invenţii. A se vedea I.1.− bun mobil incorporal – fondul de comerţ. deşi este un bun mobil incorporal. exemplu: clădirile. după caz. exemplu: instalaţii. emblema. Elemente incorporale ale fondului de comerţ Aceste elemente privesc drepturi privative.

36 Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie. 46 Universitatea SPIRU HARET . în limba română.a) Firma unui comerciant.L.” Totodată sunt stabilite în lege şi câteva condiţii şi caracteristici legate de firmă: în art.A. scrisă în întregime. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul Comerţului. Art. persoană fizică. şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S. Se vor putea face menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său. 32 Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi. Art. 31 (1) Firma unui comerciant. persoană fizică Art.37 şi următoarele: Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. Art. cu menţiunea „societate în comandită”. se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia. în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. de natură a o deosebi de firma altor societăţi. scrisă în întregime. (2) Nicio menţiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului nu poate fi adăugată firmei. la care se poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaţi. Firmele vor fi scrise. după cum urmează: Art. şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.R. 33 Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi.” ori. cu menţiunea „societate în nume colectiv”. în primul rând. „societate în comandită pe acţiuni”. 35 Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie. b) Firma unui comerciant persoană juridică are conţinut diferit. după caz.

persoană fizică. trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta. care cuprinde numele unui comerciant. poate produce confuzie cu alte firme înregistrate. Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care. fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod. Firma sucursalei din România a unei societăţi străine va trebui să cuprindă şi menţiunea sediului principal din străinătate. fără a introduce elemente de deosebire. fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. este definită tot de art 30 din Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului: „Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen. sau al unui asociat. în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată. Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară. reglementată de acelaşi cap 4 ca şi în cazul firmei.Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta. Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. Caracterele firmei: – atribut de identificare a comerciantului – firma poate fi: – individuală – pentru comerciantul persoană fizică – socială – pentru societăţile comerciale – originară (constitutivă) – derivată (dobândită de la adevăratul titular) Apărarea firmei prin acţiuni: Acţiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei Acţiunea în concurenţă neloială Acţiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale Emblema. cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. fie prin desemnarea mai precisă a persoanei.” 47 Universitatea SPIRU HARET . Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni. Nicio firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public.

pe facturi. Emblema se poate transmite separat de fondul de comerţ. Apărarea emblemei prin acţiuni: Acţiune în revendicare în cazul uzurpării emblemei de către alt comerciant Acţiune în concurenţă neloială Acţiune în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat Acţiune penală în cazul în care fapta săvârşită de alt comerciant în legătură cu emblema întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni 48 Universitatea SPIRU HARET . firma nu. în primul rând. un animal. afişe. pentru acelaşi fel de comerţ. semn – poate fi o figură grafică indicând orice obiect: un utilaj. Dreptul de folosinţă exclusivă asupra emblemei. Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate. publicaţii şi în orice alt mod. 2. o figură geometrică. numai dacă vor fi însoţite. iar emblema are caracter facultativ. Dacă emblema cuprinde o denumire. în limba română. ca şi în cazul firmei. Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului. precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. denumire – poate fi fantezistă. vor fi scrise. dar nu pate consta în reproducerea obiectului unei activităţi comune. sau un nume propriu. în mod vizibil. prospecte. ca şi firmele. firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema. tarife.Caracteristici: Emblemele. scrisori. note de comandă. de firma comerciantului. Distincţia între firmă şi emblemă: firma este un element obligatoriu pentru individualizarea comerciantului. Conţinutul emblemei: 1. se dobândeşte prin înscrierea acestora în Registrul Comerţului. nu poate fi o denumire generică.

− relaţia clientelă – vad comercial este tratată distinct în doctrină. adică la fondul de comerţ al acestuia. influenţat de mai mulţi factori: locul unde se află amplasat localul. comportarea personalului angajat în raporturile cu clienţii. ci numai împreună cu clientela. succesul sau insuccesul afacerii. a clienţilor. situaţia economică a acestuia. Cărpenaru.Clientela: definiţie şi caracteristici: Definiţie: totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant. a unui om de afaceri. legea nu cuprinde o reglementare referitoare la aceasta. − deşi este un element important. frecvenţă. − îşi confirmă existenţa numai împreună cu clientela. 19 19 Pentru detalii a se vedea St.. – calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite. − constituie o valoare economică. subiectivi: – publicitatea comerciantului – calitatea personalului angajat Factori externi: reputaţia bancherilor. calitate. pentru procurarea unor mărfuri şi servicii. influenţa modei etc. cit. − este în strânsă legătură cu vadul comercial. fiind un element indispensabil al fondului de comerţ (unii autori considerând chiar că ar fi principalul element al fondului de comerţ). a partenerilor de afaceri ai comerciantului. Caracteristici: − are rol important pentru activitatea unui comerciant. abilitatea în realizarea reclamei comerciale. 49 Universitatea SPIRU HARET . calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite. − determină prin număr. preţurile practicate de comerciant. 119. Factorii pot fi grupaţi în două categorii: Factori interni: obiectivi: – locul unde se află amplasat localul. datorită relaţiilor care se stabilesc între titularul fondului de comerţ şi aceste persoane care îşi procură mărfurile şi serviciile de la acelaşi comerciant.. D. − nu poate fi transmis separat. Caracteristici: − nu este un element distinct al fondului de comerţ. p. Vadul comercial: definiţie: Aptitudine a fondului de comerţ de a atrage publicul. op.

semne noi: mărcile şi indicaţiile geografice20 Dreptul asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie. pe durata de exploatare a acestuia.. op. cit. know-how. 22 Definiţie formulată de Smaranda Angheni. cu modificările şi completările ulterioare. 21 Legea nr.Drepturile de proprietate industrială: se împart în doctrină în două categorii: creaţii noi: invenţiile. donaţie. republicată. Legea nr. Definiţie: Brevetul reprezintă. 64/1991privind brevetele de invenţie. Camelia Stoica. alături de firmă. cu modificările şi completările ulterioare. în temeiul legii nr. Magda Volonciu. 76. p. un drept. desene şi modele industriale.22 Brevetele se împart în două categorii: − principale − de perfecţionare Condiţie de fond: − noutate absolută (invenţia trebuie să fie originală) Condiţii de formă: − înregistrarea brevetului la OSIM (protecţia asupra invenţiei operează timp de 20 ani) − conferă posesorului sau succesorilor legali ai acestuia unele drepturi: • de a exploata în folosul său obiectul brevetului. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru brevetul de invenţie. eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci21 (OSIM). testament. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. 50 Universitatea SPIRU HARET 20 . un bun incorporabil al fondului de comerţ. în temeiul Legii 64//1991 privind brevetele de invenţie. A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru mărcile şi indicaţiile geografice. brevet prin care se conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare. republicată. • drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vânzare-cumpărare. • de a urmări în instanţă pe cel care a uzurpat dreptul derivând din brevet. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. emblemă şi marca de fabrică sau de comerţ. licenţă.

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau. când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă. din folosirea semnului. desene. serviciile lor. d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate. Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească. fără consimţământul titularului: a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată. b) un semn care. şi astfel a le deosebi de cele aparţinând altor comercianţi. specializarea mărcii Condiţii de formă: înregistrarea mărcii la OSIM are efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei (protecţia juridică asupra mărcii produce efecte timp de 10 ani) 51 Universitatea SPIRU HARET . dar şi dreptul de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alţi comercianţi. în activitatea lor comercială. s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu. ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie. în special. lucrările. sub acest semn. următoarele acte: a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje. (agent economic) pentru a individualiza produsele. incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul. denumiri distinctive folosite de către fabricant. c) importul sau exportul produselor sub acest semn. dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. fără motive întemeiate. oferirea sau prestarea serviciilor. titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor. Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată.Mărcile (de fabrică sau de comerţ) sunt semne. după caz. În aplicarea reglementărilor. drept de folosire sau exploatare a mărcii. identice sau similare. Condiţii de fond: noutatea mărcii.

poate face obiectul transmisiunii cu efect total sau parţial. pentru titulari/solicitanţi există trei sisteme majore de înregistrare a mărcilor. Analiză comparativă a sistemelor existente pentru protejarea mărcii. fiecare sistem având avantajele şi dezavantajele sale. în cadrul Asociaţiei Române de Drept pentru Dezvoltare (ARDD – IDLO Alumni) – din 5 martie 2007 52 Universitatea SPIRU HARET 23 . numele singur nu poate prezenta caracter de noutate şi de specialitate. Denumiri. doctorand în domeniu. dacă literele sunt aşezate într-o anumită formă decât cea obişnuită. dacă sunt originale. Nu pot fi adoptate denumiri generale ale produsului respectiv sau denumiri cu caracter geografic. donaţie. testament. Sistemul înregistrării şi protecţiei naţionale 2. este un element al fondului de comerţ. Fără înregistrare nu există nicio protecţie a unei mărci şi fără marcă nu există piaţă şi produs. Sistemul de la Madrid 3. Sisteme de înregistrare. Astfel. Protecţia internaţională a mărcilor se realizează prin trei sisteme: 1.compoziţia mărcii – respectând principiul libertăţii alegerii. Caracteristici: dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială. Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru produse lichide. Conform prezentării efectuate de Crina Nicoleta Frisch. În prezent. prin acte juridice ca: contractul de vânzare-cumpărare. consilier în proprietate industrială. Decizia în favoarea unui sistem sau al altuia depinde de o serie de factori determinaţi în funcţie de client/marcă/interes.23 Marca leagă producătorul de consumator. pot fi adoptate ca mărci: numele. Protecţia internaţională a mărcilor. situaţie în care instanţa decide în funcţie de speţă dacă consideră culoarea un element distinctiv. Sistemul mărcii comunitare Alegerea celei mai bune strategii pentru protejarea mărcii constituie un pas de importanţă majoră în strategia de extindere pe noi pieţe şi în marketing.

în consecinţă. sau „consilier de mărci”. găsirea unui asociat în persoana unui avocat. Hotărârea Guvernului nr. spaţiului de desfăşurare a activităţii etc. Clientul are posibilitatea să aleagă exact ţările în care are un interes comercial şi în care doreşte să-şi protejeze marca. nefiind legat de ţări în care nu are nici cel mai mic interes. În cazul în care există opoziţii. Pare un sistem ideal. nr. la rândul său.Of. se poate înregistra direct în alt stat – procedura de cesiune.A.455/27.Of. Dezavantaje – procedură costisitoare – taxele de înregistrare în fiecare stat variază între 350→ 850 € în Japonia – onorariile avocaţilor variază. cu modificările şi completările ulterioare. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice M. dar evident că la o analiză temeinică vom găsi şi un număr de dezavantaje. aceasta nu afectează sub nicio formă marca naţională înregistrată în alt stat. daca în ţara de origine titularul este decăzut din dreptul asupra mărcii sau marca este anulată. reînnoire este mai simplă – Cel mai vechi şi facil sistem. licenţe sunt înregistrate sau rezolvate în mod separat în fiecare ţară. 833/ 1998 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. nefiind incident în afara acestuia. nr.1998 cu modificările şi completările ulterioare. 84/ 1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. specializat cu rol de „mandatar autorizat”. consilier. 1. licenţiere. Sistemul înregistrării şi protecţiei naţionale presupune: • identificarea ţărilor cu interes care vizează. Procedurile de reînnoire. o medie: 2000 € (în Anglia şi Japonia onorariul se percepe pe oră!) 53 Universitatea SPIRU HARET .04. Principiile mărcii comunitare operează în funcţie de natura activităţii clientului.11. modificări în situaţia juridică. conform Convenţiei de la Paris Avantaje – nu e necesară înregistrarea mărcii în România. refuzuri. limitări a produselor sau serviciilor acestea afectează strict teritoriul respectiv.1998. Marca naţională este independentă faţă de marca din ţara de origine şi până la sfârşit. SISTEMUL NAŢIONAL LEGISLAŢIA APLICABILĂ Legea nr. 161/23. care pot depăşi numeric avantajele. M.

la fel ca şi cele de modificare. reînnoirea. depusă la OMPI. cu condiţia ca aceasta marcă să fie înscrisă în Registrul mărcilor înregistrate din România (să aibă certificat de înregistrare). administrarea unui asemenea portofoliu este anevoioasă. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967. ratificat de România prin Decretul nr.1176 din 28.Of. SISTEMUL INTERNAŢIONAL Mărcile înregistrate la OSIM nu sunt protejate decât pe teritoriul României. printr-o cerere unică depusă la Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI).nr. ratificat de România prin Legea 5/1998 – M.01.Of. Protecţia într-un alt stat presupune îndeplinirea formalităţilor prescrise de legislaţia statului respectiv şi a convenţiilor şi tratatelor la care acesta este parte. a) Înregistrarea Internaţională prin Sistemul de la Madrid LEGISLAŢIA APLICABILĂ Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor.– administrarea drepturilor. Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci în una sau mai multe ţări membre la acest Protocol.1969 Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989. Protocolul 54 Universitatea SPIRU HARET . implică un efort uman şi necesită un timp alocat destul de mare. B.1968 – M.12. reînnoire etc. plata certificatelor de licenţiere etc. Durata protecţiei obţinute în baza Aranjamentului de la Madrid este de 10 ani. – Nu este de ignorat nici factorul timp. printr-o cerere unică. variază în fiecare stat – Astfel. Convenţia de la Paris asigură unui titular român aceleaşi drepturi ca cele acordate titularilor naţionali din ţara respectivă. – Costurile de înregistrare sunt mari.nr. într-o ţară sau mai multe ţări membre ale acestui aranjament. în fiecare ţară trebuie să fie angajat un consilier de mărci sau avocat specializat în domeniul mărcilor.01.1998 Aranjamentul de la Madrid permite înregistrarea internaţională a unei mărci.11/15.1/06. cu posibilitatea de prelungire.

prin urmare în care marca din ţara de origine este anulată va duce automat la căderea mărcii internaţionale. – modificarea titularului se înregistrează în fişa mărcii existente la sediul mărcii internaţionale. se poate obţine protecţie şi în toate ţările membre UE prin desemnarea ţară cu ţară şi inclusiv în SUA şi JAPONIA. 2. cuprinzând un fascicol de mărci naţionale (o marcă internaţională cu şase cifre). Atenţie! În final vom avea tot un fascicul de mărci naţionale. la o eficienţă maximă. Excepţie: ţara de origine membră a Protocolului. posibilitatea conversiei în cereri naţionale. După cinci ani marca internaţională devine independentă de marca naţională. administrat de OMPI. Avantaje – costuri relativ reduse faţă de înregistrările naţionale. – procedura simplificată. dar procedura este anevoioasă şi costisitoare. Durata protecţiei 10 sau 20 ani. ci şi pe baza depozitului naţional reglementar al unei cereri de marcă. o marcă refuzată într-un stat poate fi înregistrată în celelalte state. De subliniat că prin intermediul Sistemului de la Madrid. o singura cerere în care se desemnează toate ţările în care există interes.org) gestionează tratatele semnate în domeniul protecţiei intelectuale.permite înregistrarea internaţională nu numai pe baza unei mărci înregistrate naţional. cu un singur certificat. Marca internaţională rămâne dependentă de marca din ţara de origine un termen de cinci ani.wipo. 55 Universitatea SPIRU HARET . care duc la optimizarea costurilor şi. Dezavantaje – obligativitatea de a avea măcar o marcă înregistrată în ţara de origine – se aplică principiul dependenţei mărcii internaţionale de marca naţională. – refuzarea unei mărci într-un stat. prin urmare. Sistemul de la Madrid de înregistrare a mărcilor este reglementat de Aranjamentul şi Protocolul de la Madrid (adoptat pe cinci –şase ani) Organizaţia Mondială a Protecţiei Intelectuale (OMPI) cu sediul la Geneva (www. – cerere comună pentru toate statele.

pentru care s-a obţinut certificatul legal. pe teritoriul celor 27 state membre.12. sau prin poştă. şi este eficient comparativ cu sistemul comunitar (clasele utilizate sunt doar între 35 şi 41 – exemplu: Mc Donald există prin produse şi apoi prin servicii conexe) Dezavantaje: – funcţionează pe principiul „totul sau nimic”. centralizat. LEGISLAŢIA APLICABILĂ 1.Din anul 2004 există posibilitatea ca prin Protocolul de la MADRID să se desemneze UE ca teritoriu unitar şi de protecţie.. În plus. confirmate ca fiind acordate anterior depunerii cererii respective. se poate înregistra direct în UE. sub forma CTM (Community Trade Mark). 2050 € pentru o marcă reprezentând taxe oficiale pentru trei clase. 40/94 al Consiliului Uniunii Europene asupra Mărcii Comunitare din data de 20. pentru fiecare clasă se mai percep 200 € ) – nu e necesară existenţa mandatarului autorizat. Avantaje: – costuri mai joase (exemplu: cca. Prima Directivă 89/104 de armonizare a legislaţiilor statelor membre asupra mărcilor (intrată în vigoare la 15.1994). 56 Universitatea SPIRU HARET .03. nu sunt legate de înregistrarea în ţară. Regulamentul nr. 2. terţul interesat poate cere la tribunal decăderea din drepturi a titularului pentru marca respectivă. – pot apărea motive de respingere pentru: – mărci identice/similare. şi se obţine protecţia mărcii în spaţiul comunitar pe o perioadă de 10 ani – dacă titularul nu şi-a utilizat marca. uzuale sau contra bunelor moravuri. de către titular. drepturi de autor etc. – semne identice descriptive. pe motiv de neutilizare – utilizarea mărcii doar într-un stat membru poate fi invocată pentru respingerea cererii de decădere. depunerea cererii se poate realiza chiar online.03.1993 (intrată în vigoare la 15. b) Înregistrarea în Comunitatea Europeană Sistemul mărcii comunitare: reglementată de o directivă comunitară care prevede depunerea unei singure cereri la Oficiul European pentru Mărci (OAMI) care conferă protecţie mărcii respective. – sistemul de la Madrid acoperă cam toate statele lumii.1994).

el trebuie dovedit. comerţ. uzuale. ca fiind restrictiv pentru categoria băuturi alcoolice. În stabilirea vechimii mărcii comunitară sau naţională (în România) se analizează dacă marca naţională este anterioară mărcii comunitare. Japonia. contrare bunelor moravuri. reprezentând categoria băuturi alcoolice. Procedura este relativ scurtă. OSIM refuză provizoriu sau definitiv înregistrarea mărcii respective pe motiv de risc de confuzie. Acelaşi sistem este operaţional şi în Iran. În Uniunea Europeană riscul de confuzie nu se prezumă. o singura marcă valabilă pentru 10 ani pe întreg teritoriul UE. este esenţială desemnarea ulterioară.Un exemplu concludent fiind recunoaşterea şi obţinerea mărcii de înregistrare ca marcă comunitară pentru VINEXPORT. Anglia şi SUA nu au depus instrumentele de ratificare pentru Protocolul de la Madrid. odată cu semnarea Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Sistemul de înregistrare este administrat de Oficiul European de Mărci. răcoritoare (clasa 32). strategia firmei este importantă în 10 state în perioada protecţiei. publicitate şi export. recunoscută în spaţiul comunitar pentru celelalte categorii (clasa 32 – răcoritoare. publicitate şi export). la mărci similare. aproximativ 7-8 luni. În România. s-a renunţat la această clasă şi s-a obţinut certificatul de marcă comunitară. Examinarea mărcilor nu se efectuează decât în baza motivelor absolute: semne generice. după 1 ianuarie 2007 toate mărcile comunitare se aplică şi pe teritoriul României. Întrucât Suedia şi-a manifestat un refuz provizoriu. nu există posibilitatea alegerii doar unor ţări în care avem un interes. care până în 2004 nu respecta acest sistem. iar în cazul existenţei unor mărci identice se analizează şi se dispune în funcţie de fiecare speţă. În general. fiind probabil cea mai interesantă alternativă în prezent pentru firmele româneşti şi nu numai. În România. Regulamentul este un instrument legal de lucru care se aplică în toate ţările Uniunii Europene. Teritoriul celor 27 de state este tratat ca teritoriu unitar. O singura cerere de înregistrare. descriptive. Iniţial se depusese cererea de obţinere a certificatului de înregistrare pentru clasa 35. Nu există obligativitatea unei mărci sau cereri de înregistrare în ţara de origine. comerţ. atunci se aplică în toată Uniunea Europeană şi nu doar în România. OHIM sau OAMI. 57 Universitatea SPIRU HARET .

10/14. la care România a aderat prin Legea nr.01.1998 Aranjamentul de la Viena instituind o clasificare internaţională a elementelor figurative ale mărcilor întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985.1969 Tratatul privind dreptul mărcilor.nr.10/14.3/1998 – M.1968 – B.1/06.01. marca aduce atingere drepturilor anterioare.1968 – B. ratificat de România prin Decretul nr. aparţinând unor terţi. ratificat de România prin Legea 5/1998 – M. adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994.12.nr.Of.Of. 14 iulie 1967. conform principiului „totul sau nimic”.11/15. Dar. ratificată de România prin Decretul nr.nu şi în baza motivelor relative.12.nr. Costurile sunt foarte reduse în comparaţie cu întinderea protecţiei. la care România a aderat prin Legea nr.01.3/1998 – M.1969 Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.1998 Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957.nr. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967.Of.1/06.12.nr. nr. revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979.01.1176 din 28.10/14. dacă va exista un motiv de refuz într-o ţară atrage imposibilitatea înregistrării în celelalte ţări membre UE. O marcă comunitară este simplă şi uşor de administrat.1998 Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală semnată la Stockholm.1969 Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţionala a mărcilor adoptat la Madrid la 27 iunie 1989.01.01.1998 58 Universitatea SPIRU HARET .4/1998 – M.01.1/06. ratificată de România prin decretul nr.nr. la care România a aderat prin Legea nr.Of.1175 din 28. LEGISLAŢIE APLICABILĂ ÎN MATERIE: Acorduri şi tratate multilaterale la care România este parte în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice: Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor.Of. Este suficientă utilizarea mărcii doar în una din ţările UE astfel încât cererea de decădere pentru acest motiv să fie respinsă în celelalte ţări ale Uniunii.1777 din 28.1968 – B.Of. în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967.Of.

73/12. adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994 Acordul european instituind o asociere între România. ratificat de România la 22 decembrie 1994 prin Legea nr. semnat la Geneva la 10 decembrie 1992.1997 Organizaţiei Mondiale de Comerţ – Anexa 1C. artistice sau ştiinţifice.1994 Dreptul de autor: Fondul de comerţ poate cuprinde anumite drepturi de autor. ♦Dreptul de autor este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.90/1997 – M.20/1993 – M. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe24 Caracteristici: ♦Dreptul de autor asupra unei opere literare.133/1994 – M.19/1993 – M. 3-5): ♦„Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.05. rezultate din creaţia ştiinţifică. semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997.Regulament de execuţie al Tratatului privind dreptul mărcilor. ♦În cazurile expres prevăzute de lege.nr. semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993.360/27. Cracovia. şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora. independent de aducerea la cunoştinţă publică. literară şi artistică. ratificat prin Legea nr.nr. 21 decembrie 1992. prin simplul fapt al realizării ei. ♦Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată.Of.Of. pe de o parte.75/16.1993 Acordul dintre România şi statele Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS). pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe 59 Universitatea SPIRU HARET 24 .108/30. precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală. este recunoscut şi garantat în condiţiile legii.nr. ratificat de România prin Legea nr.1993 Acordul prin care s-a convenit aderarea României la Acordul central european de comerţ liber (CEFTA).04. A se vedea Anexa-Glosar de termeni pentru drepturile de autor în temeiul legii nr.Of.12. pe de altă parte. Subiectul dreptului de autor (art.Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994.nr.Of. ratificat de România prin Legea nr. chiar neterminată. Sediul materiei: Legea nr.04.

predicile. oricare ar fi modalitatea de creaţie. b) operele ştiinţifice. hărţile şi desenele din domeniul topografiei. persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. scenografie. dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului. artistic sau ştiinţific. inclusiv planşele. precum şi orice alte opere audiovizuale. precum şi programele pentru calculator. geografiei şi ştiinţei în general. cum ar fi: comunicările. machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură. 7) ♦„Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar. e) operele cinematografice. studiile. gravură. atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea.” Obiectul dreptului de autor (art. prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale. i) lucrările plastice. ceramică. cursurile universitare. pictură. manualele şcolare. litografie. cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice. operele coregrafice şi pantomimele. conferinţele. dramatico-muzicale. până la proba contrară. f) operele fotografice. precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice. pledoariile. plastica sticlei şi a metalului. h) operele de arhitectură.” 60 Universitatea SPIRU HARET .♦Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii. precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei. c) compoziţiile muzicale cu sau fără text. tapiserie. cum ar fi: operele de sculptură. scrise sau orale. g) operele de artă plastică. grafică. ♦Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului. ♦Se prezumă a fi autor. artă monumentală. modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. proiectele şi documentaţiile ştiinţifice. d) operele dramatice.

constituie creaţii intelectuale. Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integrală sau parţială a operei. prin alegerea sau dispunerea materialului. adnotările. constituie. c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică. fotografice şi de arhitectură. b) difuzarea operei. care. recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei. artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie. de artă aplicată. cum ar fi: enciclopediile şi antologiile. c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă. realizate cu consimţământul autorului. şi anume: a) traducerile. în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa. colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date. d) reprezentarea scenică. de asemenea. protejate ori nu. f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale. dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa. aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare. e) expunerea publică a operelor de artă plastică.Art. inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii. pe titularii drepturilor de exploatare. 12-13. precum şi oricărei atingeri aduse operei. dacă este cazul. lucrările documentare. 8: „Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale. adaptările. 61 Universitatea SPIRU HARET . d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări. prejudiciaţi prin exercitarea retractării. b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei. „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă. b) culegerile de opere literare. despăgubind. inclusiv bazele de date. artistice sau ştiinţifice. în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică. obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente. e) dreptul de a retracta opera.” Art 10: „Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă.” Art.

g) şi h). e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit. b) natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii. a unei opere radiodifuzate sau televizate. ale fiecărui tiraj.” Art. c) numărul maxim şi minim al exemplarelor.com/Informatii_juridice/proprietate_ intelectuala/drept_de_autor/. stabilită în condiţiile prezentei legi. h) transmiterea unei opere către public prin fir. inclusiv prin satelit. d) remuneraţia autorului.g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor. h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor. prin cablu.” Drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator25 1. m) accesul public la bazele de date pe calculator. după caz. k) difuzarea secundară. g) termenul de predare a originalului operei de către autor. prin fibră optică sau prin orice alt procedeu. în cazul în care aceste baze de date conţin sau constituie opere protejate. Cui aparţin drepturile patrimoniale de autor asupra unor programe pentru calculator? Sursa: http://www.law. simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit.counsel. i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale. j) retransmiterea nealterată.Dan Livescu 62 Universitatea SPIRU HARET 25 . l) prezentarea într-un loc public. 51: „Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la: a) durata cesiunii. f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau. sunetelor sau imaginilor. diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate. de către un organism de emisie. prin intermediul oricăror mijloace.

” Legea nu defineşte niciunul din conceptele menţionate. Ce anume se protejează în cazul unui program pentru calculator? În conformitate cu prevederile Art. un anunţ de genul „THE SOFTWARE IS LICENSED NOT SOLD” în traducere însemnând „PROGRAMUL PENTRU CALCULATOR ESTE LICENŢIAT NU VÂNDUT”..Sunt două ipoteze: 1) Programul este creat de persoane libere de contract în mod independent..124/2000. În prima ipoteză. Aşadar atenţie! În cazul în care în contract nu există clauze cu privire la beneficiarul drepturilor patrimoniale de autor asupra unui program pentru calculator. exprimate în orice fel de limbaj. Ceea ce se oferă este dreptul de A FOLOSI programul în anumite condiţii. precum şi manualele. tot mai rar întâlnită în practică. de fapt. Pentru ca acestea să poată aparţine altor persoane trebuie prevăzut expres în contract. Este aşadar sarcina juriştilor şi informaticienilor. în majoritatea cazurilor. 2. 2 din Ordonanţa de Guvern nr. În cea de-a două ipoteză. să clarifice aceste concepte a căror definire este foarte importantă pentru practica judecătorească şi protecţia reală a programelor pentru calculator. fie în cod-sursă sau cod-obiect. respectiv Art. drepturile patrimoniale de autor aparţin realizatorilor programelor. se prezumă că acestea aparţin angajatorului. drepturile patrimoniale de autor aparţin angajatorului dacă în contract nu este prevăzută nicio clauză contrară. programele de aplicaţie şi sistemele de operare. Legislaţia română. a doctrinei. 3. materialul de concepţie pregătitor.licenţa.72-(1) din Legea 8/1996 protecţia programelor pentru calculator prin drept de autor „include orice expresie a unui program. Documentele care însoţesc un program pentru calculator cuprind de cele mai multe ori. adică. o vânzare a programului respectiv. cuprinde şi o definiţie a licenţei: „licenţa programului pentru calculator – acordul scris al titularului dreptului de autor asupra unui 63 Universitatea SPIRU HARET . Ce se înţelege prin licenţa programului de calculator? În comerţul cu programe pentru calculator. nu se realizează. 2) Programul este creat în exercitarea sarcinilor de serviciu sau după instrucţiunile celui care angajează.

aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator. DACĂ NU SUNTEŢI DE ACORD CU TERMENII ACESTUI ACORD (CONTRACT) DE LICENŢĂ. Termenii particulari ai unei licenţe pot fi foarte diferiţi de la un program la altul în funcţie de caracteristicile programului respectiv. În practică. 64 Universitatea SPIRU HARET . Denumirea folosită de cele mai multe ori pentru un astfel de document este „LICENSE AGREEMENT”. precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni. 73 din Legea 8/1996. rularea sau executarea. sub orice formă. La instalarea sau utilizarea oricărui program pentru calculator. Ce drepturi are autorul unui program pentru calculator? Art. IF YOU DO NOT AGREE TO THE TERMS OF THIS LICENSE AGREEMENT DO NOT INSTALL OR USE THE SOFTWARE PRODUCT” ceea ce în traducere înseamnă: „IMPORTANT – CITEŞTE CU ATENŢIE. Acesta însoţeşte programul pentru calculator şi se prezintă în diverse forme. c) distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor. el poate fi întâlnit atât sub forma scrisă (pe suport de hârtie). Acest anunţ este urmat de textul licenţei şi (de multe ori) de prezentarea variantelor de opţiune pentru utilizator în situaţiile în care este sau nu de acord cu termenii licenţei. cât şi sub forma unui document digital ce apare la instalarea sau deschiderea programului. stocarea. apare un anunţ de genul „IMPORTANT – READ CAREFULLY. afişarea sau transmiterea în reţea. prevede că autorul unui program pentru calculator beneficiază de dreptul exclusiv de realiza şi a autoriza: a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program. b) traducerea.” Licenţa este aşadar un contract – acord de voinţă – între titularul dreptului de autor şi utilizator. ale unui program pentru calculator. integral sau parţial.program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul programului şi care însoţeşte programul. precum şi de politica de licenţiere a fiecărui deţinător al drepturilor de autor. NU INSTALAŢI SAU FOLOSIŢI ACEST PROGRAM PENTRU CALCULATOR”. iar în limba română „ACORD DE LICENŢĂ” sau „LICENŢĂ”. inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea. fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator. adaptarea. 4. prin orice mijloc şi sub orice formă.

ea fiind permisă în cazul altor opere de creaţie intelectuală. fără consimţământul autorului o astfel de copie nu este permisă. Of. în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării calculatorului. astfel: ART. iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire. potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 50 de ani. utilizatorul autorizat are dreptul să facă „o copie de arhivă sau de siguranţă. 3 – Registrul naţional al programelor pentru calculator. fără autorizarea autorului. comercializează sau închiriază programe pentru calculator în România? Cap. Situaţiile în care utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face.30 din Legea 8/1996 „drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului.10-23 din legea menţionată. M. 65 Universitatea SPIRU HARET . nr. aprobată prin Legea nr. Un program pentru calculator poate fi reprodus pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii fără consimţământul autorului? Nu.Aceste drepturi speciale ale autorului unui program pentru calculator se completează cu drepturile comune oricărui creator al unei opere intelectuale prevăzute în Art. Durata drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator. Of. distribuie. la art. b) import de programe pentru calculator. d) închiriere de programe pentru calculator. nr. Obligaţiile legale ale persoanelor care produc. prevede regulile aplicabile în legislaţia internă pentru programele de calculator.” 6.” 8. 17 din OG 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. De remarcat că o astfel de copie nu este permisa de lege doar in cazul programelor pentru calculator. înscrierea în Registrul naţional al programelor pentru calculator este obligatoriu pentru: 1. după caz. 364 din 21 septembrie 2006. 17 „(1) Înregistrarea sau. Conform Art. o copie a acesteia? Fără autorizarea autorului. 7. M. 5. c) distribuire de programe pentru calculator. persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice care desfăşoară pe teritoriul României oricare dintre următoarele activităţi: a) producere de programe pentru calculator. 84/2006. 800 din 22 septembrie 2006.

(1). (1). retrageri şi sancţiuni. cu amendă de la 1. b) secţiunea Importatori de programe pentru calculator. b) importate în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi.000 lei (RON) şi confiscarea suporturilor. ART. programele pentru calculator: a) produse în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi. reproducerea. persoanele prevăzute la art. (2) Registrul naţional al programelor pentru calculator este organizat în formă electronică şi cuprinde următoarele secţiuni: a) secţiunea Producători de programe pentru calculator. materialelor. 2. f) secţiunea Menţiuni. radieri. 17 alin. comercializarea sau depozitarea fonogramelor şi programelor pentru calculator în alte spaţii decât cele menţionate în certificatul de înregistrare. c) secţiunea Distribuitori de programe pentru calculator. 20 (1) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la art. aparatelor şi fonogramelor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea contravenţiei.e) comercializare de programe pentru calculator.000 lei (RON) la 5. (1) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere-tip conform prevederilor legale în materie” 9. aprobată prin lege cu modificările şi completările ulterioare? art 42 alin 1 – Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: – lit e) producerea. 17 alin. sunt obligate să înscrie programele pentru calculator în Registrul naţional al programelor pentru calculator. (2) În vederea înscrierii programelor pentru calculator. Înregistrarea în Registrul naţional al programelor pentru calculator se probează cu certificatul de înregistrare prevăzut la art. Care este consecinţa nerespectării obligaţiilor prevăzute de OG 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. înainte de introducerea acestora în circuitul comercial. distribuirea. 35 alin. e) secţiunea înscrieri programe pentru calculator. 66 Universitatea SPIRU HARET . înregistrate în Registrul naţional al programelor pentru calculator. d) secţiunea Comercianţi de programe pentru calculator.

cu amendă de la 1. b) modelul licenţei acordate pe teritoriul României utilizatorilor de programe pentru calculator.000 lei (RON) la 5. la solicitarea organelor de control. videogramelor şi a programelor pentru calculator ori prezentarea unor documente incomplete.000 lei (RON) la 5. (1) ale art 42 se aplică şi persoanelor juridice. cu amendă de la 1. videogramelor sau a programelor pentru calculator pentru care nu sunt prezentate documente justificative. în afara obligaţiilor generale prezentate. precum şi de către personalul Gărzii Financiare. pentru fiecare program pentru calculator. 10.000 lei (RON) şi confiscarea fonogramelor. 67 Universitatea SPIRU HARET . respectiv şi de către personalul Jandarmeriei Române în situaţiile expres prevăzute de actul normativ. situaţie în care limitele amenzilor se majorează de trei ori.000 lei (RON). a documentelor justificative privind înregistrarea şi înscrierea în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi provenienţa fonogramelor. – lit h) nerespectarea dispoziţiilor privind deţinerea la fiecare punct de lucru a licenţelor programelor pentru calculator utilizate în vederea închirierii la respectivul punct de lucru. au obligaţia de a comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. si următoarele: „a) înscrisul doveditor al titularităţii drepturilor de autor asupra programelor pentru calculator sau declaraţia pe propria răspundere privitoare la faptul că este autorul programelor pentru calculator. Contravenţiile prevăzute la alin. d) informaţii referitoare la modul de acordare a licenţei şi modelul licenţei acordate pe teritoriul altor state utilizatorilor de programe pentru calculator”. Ce obligaţii specifice au producătorii unor programe pentru calculator în Romania? Producătorii unor programe pentru calculator. c) un exemplar al programului pentru calculator în forma în care acesta este produs.– lit g) nerespectarea dispoziţiilor privind prezentarea. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către ofiţerii sau agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu competenţe în domeniu.

ca orice bun. în funcţie de forma juridică a societăţii comerciale. 236 din 27 mai 1999. Sediul materiei: Codul civil art. § 6. potrivit dispoziţiilor legale. (conform art. 279 din 21 aprilie 2003 68 Universitatea SPIRU HARET 26 . care reglementează „regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. Garanţia reală reglementată prin acest act normativ constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. Of. 99/199926 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. Garanţia reală se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanţia de bunul afectat garanţiei. Dovada cesiunii se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată. 1685-1694 Legea nr. M. 1 alin 1). destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice” (art. modificată prin Legea nr. alături de alte acte juridice precum vânzareacumpărarea. (art 43) Publicată în M. titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare. Vânzarea-cumpărarea fondului de comerţ se deosebeşte de transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ ca aport în societatea comercială. poate face obiectul unui contract de garanţie reală imobiliară. Of. Asociatul va primi în schimbul fondului de comerţ părţi sociale sau acţiuni. Nr. deoarece cea din urmă formă de înstrăinare de fondului de comerţ nu incumbă primirea unui preţ.Subsecţiunea 6. Garanţia reală asupra fondului de comerţ Fondul de comerţ. transmiterea dreptului de proprietate privind fondul de comerţ ca aport în societatea comercială şi locaţiunea.1. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 9) Orice garanţie reală este transmisibilă prin cesiune. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanţiei au un grad de prioritate inferior.

în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să 69 Universitatea SPIRU HARET . Obiectul garanţiei reale un bun mobil individualizat sau determinat generic. • divizibile sau indivizibile.Este susceptibilă să fie garantată cu garanţia reală orice tip de obligaţie de a da. obligaţia garantată include: dobânzile acumulate şi neplătite privind obligaţia principală cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie vânzarea bunului afectat garanţiei după neîndeplinirea obligaţiei de către debitor. dacă părţile nu decid altfel. Dacă părţile nu decid altfel. garantate prin bunul afectat garanţiei: cheltuielile rezonabile. De asemenea. fiind. Garanţia reală acoperă în toată întinderea sa obligaţia garantată. dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită. o universalitate de bunuri mobile (inclusiv un fond de comerţ – conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale şi nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională). de asemenea. a face sau a nu face obligaţii prezente sau viitoare: • sub condiţie sau nu. cad în sarcina debitorului. astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia. inclusiv costul asigurării plata oricăror alte taxe suportate pentru obţinerea şi menţinerea posesiei bunului afectat garanţiei şi păstrarea acestuia în bune condiţii. • exprimată în monedă naţională sau străină. • determinată sau determinabilă. iar bunul afectat garanţiei se află în posesia părţii garantate. Drepturile creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate (dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia) dreptul de a inspecta bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului.

19 din Legea nr. de asemenea. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice * Garanţia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanţie. Definiţia contractului de garanţie reală „Contractul de garanţie reală este contractul în baza căruia se constituie o garanţie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor. Conţinutul contractului de garanţie reală (conform art. * Garanţia reală asupra valorilor mobiliare poate fi constituită. * Garanţia reală asupra valorilor mobiliare se va constitui.3. după caz.îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită.2. Constituirea de garanţii reale mobiliare. § 6. Legea nr. 11). 15-17. şi prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementează. astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie (acest drept poate fi exercitat de către creditor numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede că bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau există posibilitatea ca plata să fie pe cale de a fi împiedicată. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice). Prin înscris sub semnătură privată se înţelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaţia pe care o conţine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral” (art 14.4. prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieţei pe care sunt tranzacţionate sau în baza convenţiei părţilor în ceea ce priveşte valorile mobiliare necotate. 70 Universitatea SPIRU HARET . conform art. §6. pe o piaţă autorizată. în formă autentică sau sub înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. conform prevederilor Legii nr. *contractul de garanţie reală va putea să indice sau nu suma maximă a obligaţiei garantate. Contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. § 6. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice).

credite sau alte valori. fructele şi/sau produsele bunului afectat garanţiei. a produselor acestuia. Bunul afectat garanţiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor. constituirea altei garanţii sau vânzare. în contul creanţei. română sau străină. după caz. posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii: a) de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar. întreţinerea. obligatorie stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care urmează a se reduce obligaţia garantată. costurile ocazionate de obţinerea creditului. Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă. obiect cu obiect sau prin formula generică „toate bunurile mobile prezente şi viitoare”. în acest caz. bunul afectat garanţiei poate fi descris prin gen. *contractul de garanţie poate să prevadă dreptul creditorului de a culege. precum şi alte taxe plătibile de către debitor în legătură cu avansul sau cu executarea silită a garanţiei reale cu care s-a garantat avansul. * Contractul de garanţie reală este titlu executoriu. Cu toate acestea. Dacă însă bunul afectat garanţiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar. 42) Conform art 21 din Legea nr. „pe durata contractului de garanţie debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia. precum şi cheltuielile făcute pentru protecţia. În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de garanţie. *contractul de garanţie reală poate să prevadă garantarea efectuării de plăţi în avans. fiind. b) de a ţine. o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi. Avans înseamnă acordarea unor sume. inclusiv prin închiriere. în conformitate cu legislaţia în vigoare (conform art. 71 Universitatea SPIRU HARET .* orice persoană fizică sau juridică. Avans viitor înseamnă o plată care decurge sau nu dintr-o obligaţie şi include avansurile şi cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea. *contractul de garanţie reală trebuie să conţină o descriere a bunului afectat garanţiei. în temeiul procedurii de executare judecătorească. poate fi parte în contractul de garanţie a unei obligaţii pentru orice fel de tranzacţie. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. care include şi obligaţia debitorului de a plăti dobânzi. respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. dacă este cazul. păstrarea sau repararea bunului afectat garanţiei.

” Executarea garanţiilor reale27 În cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate. p 9-17.Actele de dispoziţie asupra bunului afectat garanţiei sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinţă de prevederea contractuală din contractul de garanţie care interzice transferul sau care declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei. 72 Universitatea SPIRU HARET 27 . A se vedea Anexa Glosar de termeni pentru Garanţia reală asupra fondului de comerţ în temeiul Legii nr. creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor prezentului capitol (art 62). Dacă nu se prevede altfel. Obligaţia trebuie să fie certă şi exigibilă. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – Titlul VI – Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare – Executarea garanţiilor reale. dispoziţiile legale prezentate se aplică numai garanţiilor reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligaţii care cade sub incidenţa prezentului titlu.

35. – „Statul. prevăzute de art. 3 Subiectele dreptului comercial. Editura Fundaţiei Chemarea. Magda Volonciu. într-un chip accidental. Dreptul afacerilor. dar persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art. 3 Comercianţii. Iaşi. persoana în cauză devine comerciant (art. 7 C.. 50-72. D. op. respectiv societăţile comerciale şi grupurile de interes economic.”) Subiectele în relaţiile de afaceri (comerciale) sunt participanţii la raporturile de afaceri/comerciale. Cap. indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. având comerţul ca o profesiune obişnuită.Com.. – „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ. comercianţi persoane fizice şi juridice. art. 9 C. cit. Reglementarea Codului comercial se aplică oricărei persoane care săvârşeşte anumite fapte de comerţ obiective. 8. judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comercianţi. p. – „Orice persoană care. C. Aspecte introductive În sensul reglementărilor Codului comercial. ea este însă supusă legilor şi jurisdicţiunii comerciale pentru toate contestaţiunile ce se pot ridica din aceasta operaţiune. 1993. Dacă săvârşirea faptelor de comerţ are caracter profesional. Cărpenaru.”) Dacă săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoană are caracter accidental. subiectele raporturilor comerciale (de afaceri) pot fi comercianţii şi necomercianţii. Camelia Stoica. partea a II-a – Subiectele dreptului afacerilor.CAPITOLUL III SUBIECTELE RAPORTURILOR DE AFACERI1 Secţiunea I. Com. 58. Ion Turcu. nu poate fi considerată ca şi comerciant.. p. cit. şi societăţile comerciale”. face o operaţiune de comerţ. 1 A se vedea St.61. 3 C.83 şi Smaranda Angheni. raportul juridic care se naşte este supus reglementărilor comerciale. 73 Universitatea SPIRU HARET . Com. Cap. Com. op. p.

1930. 5 Cu modificările din 1895. 1906. începând cu art. op. 49 din 4 februarie 1998. societăţile comerciale. art. M. 857 din 3 decembrie 2003. cu modificările şi completările ulterioare. Drept comercial român. regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste”. 3. 3 Legea nr.Grupurile de interes economic. Sediul materiei: 1. 118. 1900. 1920. Cărpenaru. Com. invocând art. CODUL COMERCIAL (10 mai 1887) 5 2. („În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune. 1950. 1947. CODUL CIVIL (pus în aplicare la 1 decembrie 1865) – conform referirilor din Titlul I. p. nr. se aplică Codul civil”) 3. 4 A se vedea St. 1925. comercianţii sunt persoanele fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ. 1929. 26/1990.titlul V. Secţiunea II. 1936. * Legea nr. 1932. 1995.Principalelor categorii de comercianţi. 279 din 21 aprilie 2003. 34 din C. 1949. 1 C. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 1990. Of. 1948. micii comercianţi care sunt consideraţi de către unii autori4 a fi o categorie distinctă de comerciantul persoană fizică. Com.26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. LEGI SPECIALE: * Legea nr. cărăuşilor sau acelora al căror comerţ nu iese din sfera unei profesiuni manuale. privind registrul comerţului. M . Of. 1931. Of. republicată. din Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului. 505/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. M. în art 7 – comercianţi individuali – persoane fizice – şi comercianţi colectivi – persoane juridice – li se adaugă şi alte categorii reglementate de alte acte normative: 1. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 1943.129/2002 pentru modificarea Legii nr. nr. republicată: „În sensul prezentei legi. Art. 74 Universitatea SPIRU HARET 2 . regii autonome şi organizaţii cooperatiste.2 2.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. D. 1933. 62. nr. 1 alin (2). reglementate de Codul Comercial. cit. grupurile de intere economic3 (GIE). care reglementează explicit faptul că prevederile Titlului IV – Despre registrele comercianţilor nu se aplică micului trafic ambulant. 1902. 1934.

* Legea nr. 279 din 21 aprilie 2003. Of. Of. Of. 839 din 13 septembrie 2004.31/1990 privind societăţile comerciale. M. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. M. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă. Secţiunea III. M. comerciantul agent permanent. cu modificările şi completările ulterioare. ci în numele şi pe seama comerciantului la care sunt angajaţi sau la care lucrează) Comerciantul persoană juridică – societăţile comerciale. Categorii de comercianţi: Comerciantul persoană fizică poate fi persoana fizică autorizată. M. asociaţia familială. – organizaţiile cooperatiste. vânzătorul. 76 din 29 iunie 2004.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice. Of. M. Comerciantul persoană fizică Persoanele fizice care săvârşesc fapte de comerţ au calitatea de comerciant. – regiile autonome. nr. * Legea nr. * Legea nr. precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. nr. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. nr.509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. Of. Activitatea comerciantului persoană fizică este reglementată de Legea nr. republicată. 907 din 11 octombrie 2005. înregistrarea fiscală a acestora. – grupurile de interes economic. Of. M. comis-voiajorul deoarece actele de comerţ încheiate de aceştia nu sunt încheiate în nume propriu. * Lege nr. 1066 din 17 noiembrie 2004. 581 din 6 august 2002. asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice. * Legea nr. nr. procuristul. nr. Nu sunt comercianţi auxiliarii de comerţ (prepusul.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. nr. Of. cu modificările şi completările ulterioare.* Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent astfel: 75 Universitatea SPIRU HARET . 98 din 8 august 1990. cu modificările şi completările ulterioare. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent M. * Legea nr.

Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile. fiind analizată detaliat într-un capitol distinct. pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României. care provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele aparţinând Spaţiului Economic European. fiind persoane juridice care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. în temeiul aceluiaşi act normativ. în mod independent. sunt denumite „companii naţionale” sau „societăţi naţionale”. cu modificările şi completările ulterioare 76 Universitatea SPIRU HARET 6 . Comerciantul persoană juridică: Societatea comercială cuprinde societăţile constituite conform legii 31/1990 şi pe cele cu capital de stat înfiinţate în baza legii 15/1990. Sunt consideraţi membrii unei familii. 7 A se vedea OUG nr. în temeiul legii nr. persoana fizică şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţie administrativă şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile Legii nr. Unele societăţi comerciale cu capital de stat. soţul. la data autorizării asociaţiei familiale. în ramuri strategice ale economiei naţionale şi desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale. în sensul prezentei legi. cetăţeni români sau cetăţeni străini. 300/2004. precum şi rudele acestora până la gradul al patrulea inclusiv.” Asociaţia familială este o formă asociativă lipsită de personalitate juridică care se poate înfiinţa la iniţiativa unei persoane fizice şi se constituie din membrii de familie ai acesteia. meseriile şi ocupaţiile. se includ cu prioritate în programele de reorganizare. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome. soţia şi copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani. cu excepţia celor reglementate prin legi speciale. precum şi regiile autonome din alte domenii de activitate care înregistrează pierderi.6 Regia autonomă7 a luat fiinţă prin reorganizarea unităţilor economice de stat. sau pot constitui asociaţii familiale în condiţiile prevăzute de prezenta lege. 1 alin (4): „Regiile autonome care prestează servicii de utilitate publică. în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă”. 1: Persoanele fizice. Conform art. 15/1990. Pentru a desfăşura o activitate economică în mod independent.„Art. care au ca obiect activităţi de interes public naţional.

emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. cât şi în forma europeană (Grupurile de interes economic european – GIEE) Secţiunea IV. Constituirea grupurilor de interes economic – caracteristici. nr. fiind reglementate de legislaţia noastră atât în forma lor naţională.1. M. Of. 252 din 18 octombrie 1996 Legea nr. Of. A se vedea secţiunea VIII. M. sunt analizate într-o secţiune distinctă tocmai datorită caracterului de oarecare noutate. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. nr. cu modificările şi completările ulterioare Grupurile de interes economic (GIE)8: reprezintă o formă asociativă al cărei scop este înlesnirea sau dezvoltarea activităţii economice a membrilor săi. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti. M.2. Organizaţiile cooperatiste au personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor gestiunii economice. nr. Of. Com). nr. 23 din 9 februarie 1990 Legea nr. Opinii doctrinare privind condiţiile legale de dobândire a calităţii de comerciant În doctrină nu există o părere unitară cu privire la condiţiile cerute pentru dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică: Condiţii: să săvârşească fapte de comerţ (conform art. Dobândirea calităţii de comerciant: Subsecţiunea 1. 330 din 14 iulie 2000 Legea nr. Legislaţie aferentă relevantă: Decret – Lege nr. M. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana fizică: § 1. Of. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. M. Of. 566/2004 Legea cooperaţiei agricole. 1236 din 22 decembrie 2004. 7 C.Organizaţiile cooperatiste care desfăşoară activităţi de producere şi desfacere de mărfuri şi prestări de servicii. 77 Universitatea SPIRU HARET 8 . nr. 172 din 28 februarie 2005 OUG nr. precum şi îmbunătăţirea rezultatelor activităţii respective.

9 Această condiţie incumbă exercitarea profesiei cu scopul de a obţine câştig. 1. cit. 11 A se vedea St.. în nume colectiv. A se vedea Smaranda Angheni. cit.11 necesară pentru a delimita comerciantul de auxiliarii folosiţi în activitatea comercială şi de afaceri. cit. vol. − căpitanul de vas care îl reprezintă pe armator.). Camelia Stoica. 10 Excepţii: Nu sunt comercianţi următoarele persoane: − soţia care vinde mărfuri în magazinul soţului.(exemplu: prepusul este însărcinat cu comerţul patronului său. − asociaţii societăţilor comerciale cu răspundere limitată. care aparţine acelora care i-a împuternicit. op. § 1. ei nu au calitatea de comerciant. Com. fie în locul unde acesta îl exercită .să săvârşească faptele de comerţ ca o profesie obişnuită (conform art. p. comişii călători pentru negoţ sunt reprezentanţii însărcinaţi cu exercitarea comerţului în alte localităţi – art. Magda Volonciu.2. Cărpenaru. 78 Universitatea SPIRU HARET 9 . op. Com. 392 C... p. D.. ci în numele şi pe seama altuia. în comandită simplă. Com.10 faptele de comerţ să fie săvârşite în nume propriu – condiţie adăugată de majoritatea autorilor doctrinari. − acţionarii societăţilor pe acţiuni. pentru că societăţile sunt persoane juridice şi deci subiecte de drept. comişii pentru negoţ sunt însărcinaţi să vândă mărfuri în interiorul localului unde se exercită comerţul – art. op. § 1. în mod repetat – caracterul continuu rezultă din prevederile art. Com.3. Condiţii referitoare la persoană: * pentru protejarea persoanei interesate de realizarea faptelor de comerţ şi implicit de dobândirea calităţii de comerciant: capacitatea juridică a persoanei respective. I. * pentru protejarea intereselor generale. 7 şi 9 C. deoarece comerciant este societatea. Condiţii referitoare la activitatea desfăşurată – îndeplinirea faptelor/actelor de comerţ cu titlu de profesie.) În toate cazurile reprezentanţii comercianţilor săvârşesc fapte de comerţ nu în nume propriu. 7 C. p. fie în alt loc – art. intereselor terţilor căruia îi pot fi opozabile faptele de comerţ ale persoanei în cauză: condiţii care se referă la cauze de incapacitate sau incompatibilitatea comerciantului persoană fizică.. 404 C. 76-78. Com. Finţescu. 63. 402 C. 46.

respectiv vârsta de 16 ani. 79 Universitatea SPIRU HARET . c) au calificarea – pregătire profesională sau.Astfel. experienţă profesională –. Elemente de drept comparat: În dreptul italian şi german. transformare a obiectelor muncii sau prestează anumite servicii. necesară pentru a desfăşura activitatea economică pentru care se solicită autorizaţia. protecţiei mediului. în cazul persoanelor fizice ce solicită autorizarea pentru desfăşurarea de activităţi economice în mod independent şi a persoanelor fizice care au iniţiativa constituirii asociaţiei familiale. pe baza cunoştinţelor dobândite prin şcolarizare sau practică. 5 din Legea nr. sanitar-veterinar.4. calitatea de comerciant se dobândeşte prin înscrierea în registrul comerţului. precum şi normele de calitate a produselor şi serviciilor puse pe piaţă. b) starea sănătăţii le permite desfăşurarea activităţii pentru care se solicită autorizaţia. după caz. în cazul membrilor asociaţiei familiale. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent: „Pot desfăşura activităţi economice în mod independent sau în cadrul asociaţiilor familiale persoanele fizice care îndeplinesc. inclusiv martori şi prezumţii. în conformitate cu prevederile art.” § 1. d) nu au fost condamnate penal prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea de fapte sancţionate de legile financiare. execută anumite operaţiuni de prelucrare. protecţiei muncii şi apărării împotriva incendiilor şi cerinţele reglementărilor specifice protecţiei consumatorului pentru activitatea desfăşurată. iar dovada calităţii poate fi făcută prin mijloacele legale de probă. vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal. cei care exercită profesii liberale şi agricultorii): a) meseriaşii – definiţie: persoana care. e) îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar. următoarele condiţii: a) au împlinit vârsta de 18 ani. Delimitarea calităţii de comerciant de alte profesiuni îndeplinite de persoanele fizice (meseriaşi. în mod cumulativ.

Se consideră că aceste operaţiuni sunt accesorii exerciţiului meseriei (accesorium sequitur principale). p. Dacă săvârşeşte acte de comerţ în condiţiile art. 9 C Com. Drept comercial român. 1946. Într-o opinie meseriaşul nu devine comerciant. I dec. 80 Universitatea SPIRU HARET 12 . vol. Com.).Elementul caracteristic al meseriaşului îl reprezintă munca personală. cât timp meseriaşul se limitează la exerciţiul meseriei.) sau folosind forţă de muncă străină. 130. meseriaşul dobândeşte calitatea de comerciant. vol I. III. L Georgescu. 2. meseriaşul nu lucrează singur. În practică mai există două situaţii controversate în privinţa calităţii de comerciant a meseriaşului12: 1. neavând caracter comercial. situaţia în care meseriaşul cumpără materiale şi execută anumite produse pe care le vinde clienţilor. transformarea acestora în produse finite care apoi sunt vândute). p. 1 C Com. I. ea funcţionând pe bază de comenzi ale clienţilor şi cu materialele acestora. 7 din C. Această activitate este civilă. chiar dacă el săvârşeşte operaţiuni comerciale (cumpărarea de materiale pentru prelucrare. Într-o altă opinie. cu excepţia celor reglementate prin legi speciale.13 Aceste reglementări coroborate de cele din Legea 26/1990 privind registrul comerţului şi Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent duc la următoarele concluzii în privinţa meseriaşilor: ♦Art 1 alin (2): „Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în toate domeniile. 2112/1924). dec. 432-441. 2556/1943).” A se vedea I. Editura „Socec”. îşi organizează o întreprindere (art 3 pct. ca şi fotograful care cumpără materiale pentru a produce şi a vinde fotografii (Cas. Bucureşti. Nr. el nu are calitatea de comerciant.. Deci dacă acesta cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi revânzării (art 3 pct. ci ajutat de alte persoane. în Practica judiciară în materie comercială. supusă legii civile. 13 S-a decis că are calitatea de comerciant tâmplarul care cumpără material de tâmplărie pentru a fi transformat în obiecte de lux (Cas. Deci calitatea de comerciant este exclusă. meseriile şi ocupaţiile. calificată asupra materiei sau în prestarea de servicii.

este ţinut de toate obligaţiile profesionale şi legale ale comercianţilor. notari publici. ♦chiar dacă dentistul cumpără şi foloseşte produse în exercitarea profesiei sale. Singura distincţie este conferită de îndeplinirea sau nu a condiţiilor cerute pentru dobândirea calităţii de comerciant. 5 C. acestea fiind considerate acte accesorii. de exemplu. grupurile de interes economic.). percep onorarii. arhitecţi etc.. Subsecţiunea 2. Com. pe lângă meseriaşi. c) agricultorii: conform art. clientul faţă de notar etc. 31/1990. În consecinţă. Vânzarea produselor agricole reprezintă un act juridic civil şi nu o faptă de comerţ. în consecinţă. Com. Dobândirea calităţii de comerciant de către persoana juridică § 2. Societăţile comerciale: Legea nr. prevăzute de art 7 C. Cu toate acestea. el devine comerciant şi. nu devine comerciant. justiţiabilul faţă de avocat. ♦prin exercitarea profesiei nu urmăresc obţinerea de profit.) ♦în mod tradiţional acestea nu au calitatea de comerciant. avocaţi. ♦o caracteristică a acestor profesii este ataşamentul faţă de aceeaşi persoană (pacientul faţă de medic. ♦Meseriaşii sunt supuşi obligaţiei de înmatriculare în registrul comerţului. b) persoanele care exercită profesii liberale (medici. cultivatorul le are de pe pământul său sau de pe pământul cultivat de el.1. simpla obligaţie de înmatriculare nu atrage după sine automat calitatea de comerciant a meseriaşilor. Dacă un agricultor săvârşeşte fapte de comerţ în condiţiile art 3 pct 1 şi 2 şi art 7 din C Com. 2 reglementează societăţile comerciale care se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume 81 Universitatea SPIRU HARET . nu sunt considerate fapte de comerţ vânzările produselor pe care producătorul. în art. deoarece această obligaţie mai au şi alte categorii cum ar fi anumite persoane fizice şi juridice.♦Art 4: Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţia şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile legii 300/2004. agricultorii nu au calitatea de comerciant.

poştă şi transporturi feroviare –. 31/1990). Pentru dobândirea calităţii de comerciant sunt necesare îndeplinirea condiţiilor deja prezentate. inclusiv dobânzile. Regiile autonome: sunt înfiinţate conform prevederilor Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi nu au calitatea de comerciant. în actul constitutiv. § 2. Dispoziţiile legale menţionate se aplică şi societăţilor comerciale (societăţi pe acţiuni şi societăţi cu răspundere limitată). Cărpenaru. calitate confirmată şi de art. D. b) societate în comandită simplă.2). De aici derivă esenţa dobândirii calităţii de comerciant: constituirea în condiţiile legale a unei societăţi comerciale (dobândire „ab origine”14. Organizaţiile cooperatiste desfăşoară o activitate de producere şi desfacere de mărfuri. dobândită de la data înfiinţării lor.. deoarece regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale – industria de armament. cit. Persoana juridică – societatea comercială se constituie cu scopul desfăşurării unei activităţi comerciale. op. În consecinţă. în temeiul Legii nr. organizaţiile cooperatiste au calitatea de comerciant. independent de săvârşirea unei fapte de comerţ).colectiv. energetică. constituite prin reorganizarea întreprinderilor de stat. precum şi unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern (art. de prestări de servicii.15/1990. 26/1990 privind registrul comerţului. care are caracter comercial întrucât urmăreşte obţinerea de profit.3. Distincţia dintre persoana fizică şi persoana juridică din perspectiva dobândirii calităţii de comerciant: persoana fizică are vocaţia oricărei profesiuni (dobândire prin exercitarea comerţului cu caracter profesional). şi trebuie să obţină profit conform art 6 („Regia autonomă trebuie să acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile. 82 Universitatea SPIRU HARET . de afaceri. prin simpla ei constituire. prevăzut în obligatoriu. iar societatea este comercială numai dacă obiectul ei. constă în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ obiective (art 1 din Legea nr. 1 alin (2) din Legea nr. exploatarea minelor şi a gazelor naturale. p. care menţionează şi organizaţiile 14 St. d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată. § 2. republicată. amortizarea investiţiilor şi rambursarea creditelor şi să obţină profit”). 70.2. c) societate pe acţiuni.

Legea nr. plata impozitului pe profit. titulatura de comerciant folosită în anumite înscrisuri. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane fizice – prin prezentarea de dovezi. Dovada calităţii de comerciant: Subsecţiunea 1. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. începând cu art. – dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în Registrul Comerţului. 97 din 29 iunie 2000. care au obligaţia de a se înmatricula în Registrul Comerţului. – dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate are caracter comercial. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei M. Având în vedere că proba calităţii de comerciant 83 Universitatea SPIRU HARET . privind organizaţiile cooperatiste de credit. încheiat în formă autentică. 252 din 18 octombrie 1996. OUG nr. Sediul materiei: Lege nr. § 2. M. – existenţa autorizaţiei administrative de exercitare a comerţului. etc. aprobată prin Legea nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. Secţiunea V. Of. prevenirea şi sancţionarea corupţiei.109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. constituie doar prezumţii. înmatricularea la Registrul Comerţului. 118.cooperatiste în categoria comercianţilor. M. Of. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic. 200 din 16 aprilie 2002. mijloace de probă. 172 din 28 februarie 2005. dobândirea unui fond de comerţ. Grupurile de interes economic: – se constituie prin contract. Sediul materiei: Legea nr. Of. nr. pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. nr.4. din care să rezulte faptele de comerţ cu caracter profesional săvârşite de respectiva persoană fizică. cu modificările şi completările ulterioare. care pot fi utilizate împreună cu alte mijloace de probă. numit act constitutiv.

Simpla încetare a activităţii societăţii comerciale nu duce la pierderea calităţii de comerciant. o hotărâre judecătorească prin care se constată această calitate are efect relativ. op. urmată de încetarea efectuării unor fapte de comerţ cu caracter profesional. Încetarea calităţii de comerciant prin dizolvare: Societatea se dizolvă16 prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. 227 din Legea nr. Subsecţiunea 2. cit. 1066 din 17 noiembrie 2004 84 16 15 Universitatea SPIRU HARET .1. retragerea autorizaţiei administrative.. A se vedea St. Dovada calităţii de comerciant a unei persoane juridice * dovada constituirii societăţii comerciale – exemplu: copia certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerţului a societăţilor comerciale (art. ca persoană juridică. Conform art. Subsecţiunea 1 Încetarea calităţii de comerciant pentru persoana fizică presupune încetarea săvârşirii faptelor de comerţ şi trebuie să fie efectivă (să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant) şi definitivă. Of. 4 din legea 26/1990 privind registrul comerţului. Încetarea calităţii de comerciant pentru pesoana juridică presupune încetarea existenţei societăţii comerciale. Încetarea existenţei societăţii comerciale se realizează prin dizolvare şi lichidare. 31/1990 privind societăţile comerciale. p.este o chestiune de fapt. Cărpenaru. neputând fi invocată în alt litigiu. D. Încetarea calităţii de comerciant: * ca şi în cazul dobândirii calităţii de comerciant. 73. M. Pierderea calităţii de comerciant trebuie însoţită de încetarea săvârşirii faptelor de comerţ: exemplu: radierea înmatriculării din Registrul Comerţului. § 2. Secţiunea VI. analizând distinct persoana fizică şi pentru persoana juridică. republicată.15 Subsecţiunea 2. încetarea acestei calităţi se realizează tot în condiţii prevăzute de lege. nr. republicată. cu modificările şi completările ulterioare) * în cazul regiei autonome şi organizaţiei cooperatiste dovada constă tot în copia certificată de pe înregistrarea în Registrul Comerţului.

eventual. a societăţii care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către societatea sau societăţile beneficiare. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea.b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia.227-237)”. Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei societăţi care îşi încetează existenţa între două sau mai multe societăţi existente sau care iau astfel fiinţă. Fiecare formă juridică a societăţii comerciale se dizolvă în forme specifice. în schimbul atribuirii de acţiuni sau de părţi sociale ale acestora către asociaţii societăţii care încetează şi. Fuziunea şi divizarea societăţilor – definiţii (art. 238) Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a alcătui o societate nouă. care va cuprinde: 85 Universitatea SPIRU HARET . în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării. f) falimentul societăţii. 241) În baza hotărârii adunării generale a acţionarilor a fiecăreia dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare. care împiedică funcţionarea societăţii. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte. administratorii acestora întocmesc un proiect de fuziune sau de divizare. a unei sume în bani. Structura şi conţinutul proiectului de fuziune sau divizare a societăţii comerciale (art. în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii. c) declararea nulităţii societăţii. e) hotărârea tribunalului. reglementate în TITLUL VI „Dizolvarea. care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale atribuite. 31 /1990 republicată. d) hotărârea adunării generale. la cererea oricărui asociat. din Legea nr. pentru motive temeinice. precum neînţelegerile grave dintre asociaţi. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale. cu modificările şi completările ulterioare (art. fără lichidare.

f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare. În conformitate cu prevederile art. nu vor putea fi schimbate pentru acţiuni emise de societatea absorbantă acţiunile societăţii absorbite al căror titular este. 252: Pentru lichidarea şi 86 Universitatea SPIRU HARET . Încetarea calităţii de comerciant prin lichidare: Lichidarea societăţii comerciale se realizează conform reglementărilor Legii nr. care se transmit societăţilor beneficiare.2. h) data situaţiei financiare de fuziune/divizare. cuantumul sultei. § 2. b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării. denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor participante la operaţiune. 31/1990 privind societăţile comerciale. la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele. Fuziunea prin contopire: drepturile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa trec asupra noii societăţii astfel înfiinţate. c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului. la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societăţii absorbante. e) raportul de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale şi. direct sau prin persoane interpuse. i) orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune. republicată. cu respectarea unor reguli prevăzute expres în art. b) în celelalte cazuri. d) modalităţile de predare a acţiunilor sau a părţilor sociale şi data de la care acestea dau dreptul la dividende. g) drepturile care se acordă obligatarilor şi orice alte avantaje speciale. care va fi aceeaşi pentru toate societăţile participante. dacă este cazul. 249: Fuziunea sau divizarea are loc la următoarele date: a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi. societatea absorbantă ori însăşi societatea absorbită.a) forma. Formele fuziunii (art 250) Fuziunea prin absorbţie: societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii pe care o absoarbe.

Partea a IV-a. în condiţiile legii. îndată după preluarea funcţiei. (2) se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinţă judecătorească. (2) Din momentul dizolvării. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi – persoane fizice ale societăţii lichidatoare – trebuie să fie lichidatori autorizaţi. sunt obligatorii următoarele reguli: a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori. administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii. pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României. b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act ulterior. prin grija lichidatorilor. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii.repartizarea patrimoniului social. trebuie depuse. ART. Dizolvarea societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa are efect faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Lichidatorii sunt datori. Dizolvarea are loc fără lichidare. în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop. (3) Interdicţia prevăzută la alin. condiţii şi obligaţii ale lichidatorilor: Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. cu excepţia celor prevăzute la art. care ar aduce schimbări în persoana acestora. 23317. la oficiul registrului comerţului. • să semneze inventarul şi bilanţul. administratorii continuă mandatul lor. Caracteristici. 233 (1) Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. în caz contrar. ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins. Partea a IV-a. ca împreună cu administratorii societăţii: • să facă un inventar • să încheie un bilanţ. (4) Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării până la terminarea acesteia. 87 Universitatea SPIRU HARET 17 .

Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nicio sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare. la care erau obligaţi în calitate de asociat. e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii. vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc. lichidatorii vor putea: a) să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării. pentru vărsămintele neefectuate. Lichidatorii nu pot însă. În afară de puterile conferite de asociaţi. că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele. b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare. 88 Universitatea SPIRU HARET . să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. • să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării. prin prezentarea situaţiei financiare anuale. dacă nu vor fi autorizaţi de instanţă. în ordinea datei lor. registrele ce li s-au încredinţat de administratori şi actele societăţii. Lichidatorii care probează. Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societăţii pot face opoziţie în condiţiile prevăzute expres de lege (art. înaintea achitării creditorilor societăţii. c) să vândă. chiar în caz de faliment al debitorilor. prin licitaţie publică. cu avizul cenzorilor.Lichidatorii sunt obligaţi: • să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii. dând chitanţă. imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii. f) să contracteze obligaţii cambiale. 62). cu aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor. d) să facă tranzacţii. dacă aceştia sunt obligaţi. să constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor. dacă sunt debitori faţă de societate. potrivit formei societăţii. în lipsă de dispoziţii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire. să le procure sau. Lichidatorii care întreprind noi operaţiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.

corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. Art. care va fi aplicată de judecătorul delegat. în urma sesizării oricărei părţi interesate. nr. prin încheiere.. de a sprijini interesele membrilor pentru dezvoltarea afacerilor. Încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă recursului. M. M. a comerţului şi a industriei corespunzător cerinţelor economiei de piaţă. sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 2. Sediul materiei: DL 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România. pot constitui.” Secţiunea VII.260 precizează limitele desfăşurării în timp a procedurii lichidării judiciare: „Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. în baza Hotărârii Adunării generale a comercianţilor din municipiul Bucureşti.. * art. tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. (.000. Radierea se poate face şi din oficiu. 1 şi 2 al DL 139/1990: „Comercianţii. în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti. se recunoaşte înfiinţarea. nr. destinate promovării intereselor membrilor lor pentru dezvoltarea comerţului şi industriei.Lichidatorii care au achitat datoriile societăţii cu proprii lor bani nu vor putea să exercite împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţineau creditorilor plătiţi. persoane juridice şi persoane fizice. Of. * sunt organizate la nivel teritorial şi naţional. a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. lichidatorii vor cere radierea societăţii din registrul comerţului.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. camere de comerţ şi industrie teritoriale. Rolul Camerelor de Comerţ şi Industrie în desfăşurarea activităţii comerciale şi de afaceri Subsecţiunea 1. 634 din 19 iulie 2005. În termen de 15 zile de la terminarea lichidării. 65 din 12 mai 199018. Of. din 15 aprilie 2005. organizaţii autonome. 89 Universitatea SPIRU HARET .) 18 Conform HG nr. Lichidarea nu liberează pe asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societăţii. create cu scopul promovării intereselor membrilor săi. 709/2005 privind recunoaşterea înfiinţării Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. Pentru motive temeinice.

Totodată. următoarele activităţi (art. în condiţiile prevăzute în statut. c) desfăşoară activităţi de informare şi documentare comercială. precum şi semnăturile persoanelor care îi angajează în mod valabil. camerele de comerţ şi industrie teritoriale pot: a) să iniţieze şi să participe la înfiinţarea de societăţi având ca scop prestarea de servicii în interesul membrilor lor. de comerţ şi de servicii.” Camerele de comerţ şi industrie teritoriale desfăşoară. arbitrajul ad-hoc. j) organizează. d) eliberează certificate de origine a mărfurilor.Camerele de comerţ şi industrie teritoriale se înfiinţează din iniţiativa comercianţilor şi dobândesc personalitate juridică pe data recunoaşterii înfiinţării de către guvern. c) să publice un buletin oficial al camerei şi să editeze publicaţii de informare şi reclamă comercială. 90 Universitatea SPIRU HARET . g) sprijină realizarea proiectelor de dezvoltare a comerţului şi industriei. f) colaborează cu Comisia Naţională de Statistică la elaborarea rapoartelor şi publicaţiilor privind evoluţia comerţului şi industriei şi pentru problemele care constituie sfera lor de activitate. precum şi a altor semne distinctive folosite de membrii lor. 5): a) sprijină dezvoltarea activităţilor comerciale şi industriale ale membrilor lor şi colaborează cu reprezentanţele din România ale camerelor de comerţ străine. în principal. legal înregistrate. precum şi expoziţii specializate. la cerere. b) să organizeze şi să administreze târguri. h) sprijină activitatea de specializare profesională a membrilor. i) certifică existenţa şi obiectul de activitate a comercianţilor români. inclusiv a celor bazate pe libera iniţiativă. b) ţin registrul de comerţ şi asigură evidenţa firmelor comerciale din unitatea administrativ-teritorială respectivă. şi să efectueze activităţi de reclamă comercială. indicaţiilor de provenienţă şi semnelor comerciale. e) ţin evidenţa mărcilor de fabrică. a denumirilor de origine.

cu recunoaşterea valorii adăugate prin serviciile de prelucrare a acestora Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008. coloană vertebrală a sistemului de politici economice prin: − relaxarea fiscală • simplificarea sistemului de impozitare.2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la combaterea corupţiei − Accesul transparent la resurse şi utilităţi pentru operatorul economic − Liberul acces la informaţiile publice. 91 Universitatea SPIRU HARET 19 .Subsecţiunea 2. site Camera de Comerţ şi Industrie a României. prin: • reducerea costurilor legate de creditare • debirocratizarea sistemului de accesare a creditelor • simplificarea mecanismelor de garantare a creditelor • reducerea costului capitalului pentru IMM-uri § 2. încurajarea accesului la credite.1. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri în perioada 2005-2008 – propuneri ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României19 Susţinerea întreprinzătorilor privaţi şi stimularea liberei iniţiative prin: − consolidarea proprietăţii private − dezvoltarea clasei de mijloc − înlăturarea obstacolelor administrative din calea iniţiativei private − consolidarea economiei de piaţă funcţionale § 2. întărirea disciplinei fiscale şi includerea în sistem a parafiscalităţii şi a altor taxe care vizează agentul economic • reducerea economiei subterane prin: *) micşorarea intensităţii fiscalităţii *) înlăturarea practicilor de scutire şi reeşalonare a datoriilor • lărgirea bazei de impozitare prin stimularea iniţiativei particulare § 2. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica fiscală Structurarea politicii fiscale.3. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la dezvoltarea pieţelor financiare – Creşterea pachetelor de servicii oferite de sistemul financiar bancar.

Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la eliminarea barierelor administrative în dezvoltarea afacerilor – Simplificarea la maximum a formalităţilor prin: • intrarea pe piaţă a firmelor prin: reintegrarea Registrului Comerţului în Sistemul Naţional al Camerelor de Comerţ responsabilizarea operatorului economic prin extinderea sistemului Declaraţiei pe propria răspundere • funcţionarea societăţilor comerciale. monetare şi de stimulare a exportului • privatizarea utilităţilor publice 92 Universitatea SPIRU HARET . pe baza parteneriatului public-privat • ieşirea de pe piaţă a firmelor prin: simplificarea procedurilor administrative şi a formalităţilor de încetare a activităţii societăţii operaţionalizarea structurilor instituţionale şi aplicarea fermă a legii falimentului § 2.5. cu simplificarea/ standardizarea sistemului administrativ de avize.4. autorizări şi aprobări. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la consolidarea mediului de afaceri − Stimularea iniţiativei private şi a investiţiilor prin: • transparenţa politicilor economice. prin: instituirea unor structuri de monitorizare activă.− Respectarea Acquis Communautaire privind politica concurenţei şi subvenţiile − Transparenţă şi reguli unanim recunoscute privind sistemul de licitaţii şi achiziţii publice − Dezvoltarea pieţelor financiare şi de capital în contextul dezvoltării burselor de mărfuri şi valori − Eliminarea procedurilor preferenţiale prin promovarea principiilor care combat poziţiile de monopol public şi/sau privat • reglementări aplicabile „erga omnes” • egalitatea de şanse • concurenţă loială • liberul acces la utilităţile publice (renunţarea la poziţiile dominante) • clarificarea sistemului de subvenţii şi ajutoare de stat § 2.

prin pârghii comerciale uzuale stimulente pentru IMM-uri generatoare de servicii şi subcontractori pentru marile întreprinderi − Reţele de servicii şi structuri profesionalizate pentru administrarea transparentă a utilizării fondurilor comunitare destinate IMM şi cooperaţiei. politicile de lobby şi advocacy.) • sistemul cameral interfaţă pentru comunicare rapidă şi integrată a posibilităţilor de finanţare şi realizare de proiecte. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica în domeniul IMM-urilor şi cooperaţiei − Perfecţionarea cadrului instituţional. § 2. legislativ şi financiar favorabil iniţiativei private şi IMM prin: • reducerea costurilor creditelor pentru IMM • sprijinirea IMM în atragerea şi folosirea fondurilor comunitare • modificarea atitudinii faţă de investitori şi contribuabili prin: simplificarea procedurilor reducerea poverii sistemului de control servicii publice orientate către client. în favoarea economiei de piaţă funcţionale (guvernanţa corporativă.7. piaţa financiar-bancară etc.6. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la politica de concurenţă − Sprijinirea activităţilor Consiliului Concurenţei.− Stabilitate instituţională şi de reglementare în structurarea pieţelor specifice economiei de piaţă (piaţa muncii. parteneriatul public-privat). în mediul de afaceri prin: • promovarea reglementărilor antitrust şi combaterea poziţiilor de monopol • detalierea ajutorului de stat şi a altor intervenţii publice care deformează libera concurenţă • cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Acquis Communautaire în domeniu § 2. prin programe care privesc mediul de afaceri • colaborare interinstituţională cu factorii interni şi externi pentru structurarea mediului de afaceri. piaţa produselor agricole. prin: 93 Universitatea SPIRU HARET . piaţa de capital.

Consiliul Investitorilor Străini etc. în baza propunerilor avansate de către comunitatea de afaceri (ADER. elaborarea şi aplicarea reglementărilor în domeniu − Diseminarea în teritoriu a mecanismelor şi instrumentelor de măsurare a gradului de satisfacţie al comunităţii de afaceri.• dezvoltarea reţelei de Centre judeţene de consultanţă şi informare pentru IMM-uri • crearea de Centre de promovare a produselor şi serviciilor industriale.) • încurajarea liberei circulaţii a forţei de muncă în interiorul şi exteriorul ţării • limitarea exceselor birocratice în sistemul de aprobare şi impozitare a forţei de muncă • accelerarea implementării Acquis Communautaire în domeniul calificării şi recunoaşterea diplomelor profesionale § 2.9. Geneva 94 Universitatea SPIRU HARET 20 . 11-12 mai 2004. 11-12 mai 2004 – Forum Executiv UNECE. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la fundamentarea deciziilor guvernamentale pentru îmbunătăţirea reglementărilor în domeniul mediului de afaceri − Promovarea parteneriatului activ. interinstituţionale pentru fundamentarea. instituţii de implementare corespunzătoare la nivelul macro-regiunilor de dezvoltare Opinii exprimate la Forumul Executiv. cu tema: „Competiţia într-o Europă în schimbare” – Geneva. Continuarea şi consolidarea reformei administraţiei publice (centrale şi locale) prin strategii specifice şi coerente. asupra Guvernelor naţionale? 1. § 2. în colaborare cu Ministerul Economiei şi Comerţului. Oportunităţi şi provocări pentru comerţul şi dezvoltarea firmelor în Europa extinsă20 * Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE. la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare economică.8. cu privire la eficienţa deciziilor guvernamentale cu impact asupra mediului de afaceri Subsecţiunea 3. Direcţii de perfecţionare a mediului de afaceri şi propuneri referitoare la piaţa muncii − Asigurarea libertăţii contractuale în domeniul relaţiilor de muncă prin: • amendarea codului muncii. organizat de Comisia Economică ONU pentru Europa.

Care vor fi cele mai importante 3 efecte ale lărgirii UE. 2. asupra comunităţii de afaceri? 1. Consolidarea comunităţii de afaceri. Reducerea cheltuielilor bugetare şi a creditului guvernamental – restructurarea resurselor financiare.1.2. 95 Universitatea SPIRU HARET . Care ar trebui să fie cele mai importante 3 domenii de acţiune pentru Guvernele naţionale. Armonizarea legislaţiei şi a politicii comerciale ca interfaţă între economia reală şi piaţă 3. pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii de afaceri de a participa la comerţul regional şi internaţional? 1. la standarde UE şi infrastructuri adecvate (Compatibilizarea structurilor instituţionale pentru dezvoltarea locală) 2.3. Alinierea politicilor şi a structurilor vamale cu regulile şi uzanţele UE § 3. Care consideraţi că sunt cele mai importante 2 obstacole în derularea procesului de aliniere la „acquis communautaire”? 1. Întărirea rolului Parteneriatului Public-Privat şi perfecţionarea mecanismelor instituţionalizate pentru dialogul economico-social. § 3. ca efect al privatizării şi restructurării economice (în special în industrie şi utilităţi publice). 3. în funcţie de interesele economice – profesionalizarea grupurilor de interese economice şi internaţionalizarea afacerilor. Diminuarea semnificativă a rolului statului în economie. concomitent cu aplicarea unor politici coordonate cu UE – Dezvoltarea regională 3. bine structurate şi reprezentative. pe domenii specifice. Asigurarea securizării frontierelor şi a unui sistem clar şi transparent de garantare a investiţiilor şi a schimburilor comerciale externe 4. Introducerea Guvernanţei Corporative în organizarea întreprinderilor. personal calificat în administraţie.economică. a relaţiilor contractuale şi de proprietate – Protecţia drepturilor acţionarilor şi implementarea principiilor OECD. Creşterea rolului activ şi al participării comunităţii de afaceri la procesul decizional şi de elaborare a politicilor economice § 3. Reforma lentă a sistemului judiciar specializat pentru dreptul comercial – înfiinţarea „tribunalelor comerciale” şi pregătirea de magistraţi cu specializare în dreptul comercial şi de creanţă. 2.

279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic. p. începând cu art.E. nr. Secţiunea VIII. * Definiţie: „Grupul de interes economic – G. numit act constitutiv. * Sediul materiei în dreptul francez: Ordonanţa 67-821/23 septembrie 1967. – dobândesc personalitate juridică odată cu înmatricularea în Registrul Comerţului. mediul şi concurenţa. * Sediul materiei în dreptul intern: Lege nr. 96 Universitatea SPIRU HARET 21 . * Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20. încheiat în formă autentică. * Grupul nu poate avea drept scop obţinerea de profituri pentru sine. 359-366. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. – dobândesc şi calitatea de comerciant dacă obiectul de activitate are caracter comercial. D. Subsecţiunea 2. M. Grupuri de interes economic Subsecţiunea 1.. op. apărute din nevoia de a face faţă concurenţei internaţionale21 – se constituie prin contract. Noţiune. completată prin Decretul din 2 februarie 1968 privind măsurile de publicitate. Cărpenaru. constituită pe o perioadă determinată. 118. A se vedea St. reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. Of. care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.I. Constituirea grupurilor de interes economic Caracteristici: * Grupul de interes economic este persoană juridică cu scop patrimonial. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. Derularea înceată a negocierilor de aderare pentru capitole importante şi complexe cum sunt: agricultura.2. sediul materiei * Grupurile de interes economic (GIE) – noţiune: – creaţie a dreptului francez. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. capitolul V Grupurile de interes economic. cit.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi.

republicată. * Grupul de interes economic având calitatea de comerciant poate îndeplini. b) fie la locul în care se află administraţia centrală a unuia dintre membrii grupului sau. în afară de cazul în care există stipulaţie contrară în actul constitutiv.* Activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter accesoriu faţă de aceasta. * În cursul existenţei sale. * Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital. * Înmatricularea nu prezumă calitatea de comerciant a grupului. cu titlu principal şi într-o manieră obişnuită. activitatea principală a acesteia. * Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv. dacă cel puţin o persoană este. toate faptele de comerţ necesare realizării scopului său. în nume propriu. în cazul unei persoane fizice. * În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv. dacă din documentaţia prezentată nu rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legale. * Orice membru al grupului se poate retrage în condiţiile prevăzute de actul constitutiv. * Grupului de interes economic îi sunt aplicabile. La sediul indicat de grup vor putea funcţiona mai multe persoane juridice. Sediul grupului de interes economic trebuie stabilit: a) fie la locul în care se află administraţia centrală a grupului. * Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului-delegat prin care se autorizează înmatricularea grupului. grupul de interes economic poate accepta membri noi. * Grupul de interes economic dobândeşte personalitate juridică de la data înmatriculării sale în registrul comerţului. prevederile Legii contabilităţii nr. cu condiţia îndeplinirii prealabile a obligaţiilor sale specifice de membru. fondatorii sau administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul grupul. în mod corespunzător. 82/1991. dacă grupul exercită o activitate în locul menţionat. cu votul unanim al membrilor săi. 97 Universitatea SPIRU HARET . * Dreptul de a reprezenta grupul aparţine fiecărui administrator. asociat sau membru în fiecare dintre aceste persoane juridice. în condiţiile legii.

În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare. sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii. numai atunci când: a) lipseşte actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă autentică. la data constituirii grupului. b) toţi fondatorii au fost. i-a pus în întârziere. din oficiu sau la cererea oricărui membru ori a altor persoane interesate respinge. potrivit legii. în afară de cazul în care membrii sau reprezentanţii grupului înlătură asemenea neregularităţi. Nulitatea unui grup de interes economic înmatriculat în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal conform art. cererea de înmatriculare. prin notificare sau scrisoare recomandată. motivat. după ce. incapabili. când: • actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege • actul cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii • când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea grupului. orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii. să le regularizeze. prin încheiere. În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii grupului nu au cerut înmatricularea sa în termen legal. iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire. în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi. Judecătorul-delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate. 98 Universitatea SPIRU HARET . Dacă grupul nu se conformează. 142. oricare membru poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea înmatriculării. grupul este obligat să ia măsuri pentru înlăturarea lor. Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni de la data înmatriculării grupului.Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a grupului de interes economic: Judecătorul-delegat. c) obiectul de activitate al grupului este ilicit sau contrar ordinii publice.

e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a grupului. Nici grupul şi nici membrii săi nu pot opune terţilor de bunăcredinţă nulitatea grupului. poate stabili. care. În cazul în care. Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei. chiar din oficiu. prin încheiere. sediul şi obiectul de activitate al grupului. Procedura de declarare a nulităţii grupului de interes economic (art 144-146) Tribunalul sesizat cu o cerere de nulitate. grupul încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. f) actul constitutiv nu prevede denumirea. 99 Universitatea SPIRU HARET . Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se vor numi şi lichidatorii grupului. invocată în cererea de anulare. Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă. îl va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare. pentru acoperirea nulităţii. cu excepţia situaţiei în care nulitatea este cauzată de caracterul ilicit sau contrar ordinii publice al obiectului grupului. precum cea bancară sau de asigurări. termenul necesar pentru ca membrii să adopte hotărârea. este necesară convocarea membrilor grupului sau comunicarea către aceştia a textului proiectului de hotărâre împreună cu documentaţia aferentă. Declararea nulităţii grupului nu aduce atingere actelor încheiate în numele său. în cazurile în care această autorizare este prevăzută în legile speciale pentru desfăşurarea anumitor activităţi. tribunalul va acorda. a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. Tribunalul va comunica dispozitivul acestei hotărâri oficiului registrului comerţului. un termen pentru acoperirea nulităţii. după menţionare.d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a grupului. Dispoziţiile legale privind lichidarea grupurilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod corespunzător.

Garanţia nu poate fi mai mică decât dublul remuneraţiei lunare. * Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările grupului. ea poate fi depusă şi de un terţ. în lipsa unei clauze în acesta. aprobată de adunarea generală.Subsecţiunea 3. * O persoană juridică poate fi numită sau aleasă administrator al unui grup de interes economic. * Fiecare administrator va trebui să depună o garanţie pentru administraţia sa. persoană fizică. că persoana juridică este obligată să îşi desemneze unul sau mai mulţi reprezentanţi permanenţi. Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul. * În cazul încălcării prevederilor legale. * Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al grupului. prevăzută în actul constitutiv ori. În contract se va stipula.l48-173 astfel: § 3. ce acţionează în nume propriu. * Drepturile şi obligaţiile părţilor se stabilesc printr-un contract de administrare. Funcţionarea grupurilor de interes economic Funcţionarea grupurilor de interes economic este reglementată de art. Garanţia se va depune înainte de preluarea funcţiei de către administrator. administratorul este considerat demisionat. Drepturi şi obligaţii administratori: * Administratorii care au dreptul de a reprezenta grupul nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. Reprezentantul este supus aceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi responsabilitate civilă şi penală ca şi un administrator.1. printre altele. fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară. la consiliile administratorilor şi la organele de conducere similare acestora. persoane fizice. ea are obligaţia să numească în acelaşi timp un înlocuitor. * Administratorul care fără drept îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse grupului. Dacă garanţia nu va fi depusă înainte de data preluării funcţiei. grupul poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune. Garanţia rămâne la dispoziţia grupului şi nu va putea fi restituită administratorului decât după ce adunarea generală a aprobat situaţia financiară a ultimului exerciţiu 100 Universitatea SPIRU HARET . în afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.

c) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun. nu sunt achitate la scadenţă. cu modificările şi completările ulterioare. § 3. odată cu prezentarea certificatului eliberat de persoanele care îndeplinesc atribuţia de cenzor din care rezultă depunerea garanţiei. în mod repetat. inclusiv dizolvarea anticipată sau prelungirea duratei grupului.financiar în care administratorul a îndeplinit această funcţie şi i-a dat descărcare. * Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt cele prevăzute expres în Legea 161/2003 şi de dispoziţiile referitoare la mandat. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. * Semnăturile administratorilor vor fi depuse la oficiul registrului comerţului. însă aceştia o vor putea exercita numai atunci când. hotărârile se adoptă cu votul unanim al membrilor. Răspunderea administratorilor: * Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: a) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere. (1). republicată. În lipsa unei asemenea stipulaţii. 132 alin. Actul constitutiv poate prevedea ca toate hotărârile sau o parte din acestea să fie adoptate în anumite condiţii privind cvorumul şi majoritatea necesară. Adunarea generală a membrilor grupului de interes economic – atribuţii şi modul de adoptare a deciziilor: Adunarea generală a membrilor grupului poate adopta orice hotărâre. în condiţiile stipulate prin actul constitutiv. actul constitutiv va preciza în acest caz procedura de consultare şi adoptare a hotărârilor. Prin actul constitutiv al grupului se poate stipula că aceste hotărâri sau unele dintre acestea pot fi luate prin consultarea în scris a membrilor. Votul unanim al tuturor membrilor este obligatoriu pentru adoptarea hotărârilor privind: 101 Universitatea SPIRU HARET . în condiţiile prevăzute la art. Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor grupului.2. b) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale. prin operaţiunile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate al grupului. obligaţiile grupului sau în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.

e) modificarea aportului membrilor la capitalul grupului. între membrii grupului. acesta va fi distribuit în totalitate. * Membrii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru operaţiunile îndeplinite în numele grupului de persoanele care îl reprezintă. în lipsa unei asemenea clauze. b) modificarea numărului de voturi repartizat fiecărui membru. în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel. În lipsa unei asemenea stipulaţii se consideră că fiecare membru dispune de câte un vot. g) orice altă modificare a actului constitutiv. * Din profitul grupului nu se vor putea aloca. care sunt supuse impozitării. în cotele prevăzute în actul constitutiv sau. potrivit alin. § 3. dar fără ca prin aceasta un membru să deţină majoritatea voturilor. sume de bani pentru constituirea de fonduri de rezervă. * În cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile grupului. Actul constitutiv poate stabili ca anumiţi membri să dispună de un număr de voturi diferit de al celorlalţi.3. constituie dividende. în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel. * Dacă aportul la capitalul grupului aparţine mai multor persoane.a) modificarea obiectului grupului. 102 Universitatea SPIRU HARET . * Sumele distribuite membrilor din profitul grupului. în mod obligatoriu. diferenţa va fi acoperită de membrii acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau. în părţi egale. (2). f) modificarea oricărei alte obligaţii a membrilor. în condiţiile legii. cu titlu de dividende. c) modificarea condiţiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor. * Hotărârea judecătorească obţinută împotriva grupului este opozabilă fiecărui membru. * Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situaţiei financiare anuale. Situaţia financiară a grupurilor de interese economice: * Grupul nu poate avea drept scop obţinerea de profituri pentru sine. sub nicio formă. în lipsa unei asemenea clauze. acestea sunt obligate solidar faţă de grup şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport. d) prelungirea duratei grupului dincolo de perioada stabilită în actul constitutiv. în părţi egale.

* Situaţia financiară anuală a grupului de interes economic va fi întocmită după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv. Universitatea SPIRU HARET . la administraţia finanţelor publice. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. după caz. După aprobarea de către adunarea generală a membrilor. respectiv încetarea personalităţii juridice. c) membrul care se amestecă fără drept în administraţie. 177 din legea nr. în condiţiile legii şi ale actului consti- d) deces. situaţia financiară va fi depusă de administratori. nu efectuează aportul la care s-a obligat. 16322 ori tulbură sau ameninţă cu tulburarea gravă a funcţionării grupului. în termen de 15 zile. pus în întârziere. c) cesiune a părţilor de interes. prevenirea şi sancţionarea corupţiei – „Membrul care. prevenirea şi sancţionarea corupţiei). Un exemplar al situaţiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerţului. Subsecţiunea 4. fără consimţământul scris al celorlalţi membri. prin: a) excludere. Excluderea şi retragerea membrilor grupului de interes economic (art. Încetarea calităţii de membru. întrebuinţează capitalul. * Aprobarea situaţiei financiare anuale de către adunarea generală nu împiedică exercitarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor. Calitatea de membru încetează. 103 tutiv. b) membrul în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 22 Art 163 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.* Pentru aprobarea situaţiei financiare şi pentru deciziile referitoare la răspunderea administratorilor este necesar votul majorităţii membrilor. Poate fi exclus din grupul de interes economic: a) membrul care. b) retragere. contravine dispoziţiilor art. bunurile sau creditul grupului în folosul său ori în cel al unei alte persoane este obligat să restituie grupului beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate”. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. în condiţiile legii.

membrul se poate retrage pentru motive temeinice. 175 din legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. în condiţiile prevăzute la art. supusă numai recursului. membrii trebuie să decidă. 62 din Legea nr. (3) În acest din urmă caz drepturile cuvenite membrului debitor vor fi calculate pe baza ultimei situaţii financiare aprobate. membrul este obligat să suporte consecinţele şi nu îşi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. cu modificările şi completările ulterioare. 17523. prin încheiere irevocabilă. de către tribunal. b) cu acordul tuturor celorlalţi membri. dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din grup. împotriva hotărârii adunării membrilor de prelungire a duratei grupului peste termenul fixat iniţial. (2) Când opoziţia a fost admisă. aceasta urmează să fie determinată de către un expert desemnat de părţi sau în lipsa acordului acestora. Dreptul la acţiune împotriva acestui membru se prescrie în termen de 5 ani. 31/1990. în termen de o lună de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă. vizând excluderea acestuia în Monitorul Oficial al României. c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim. Partea a IV-a. în Art. republicată. Membrul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de grup până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. e) membrul împotriva căruia există un titlu executoriu deţinut de un terţ care se opune la hotărârea de prelungire a duratei grupului. în condiţiile art. Dacă. Orice membru al grupului se poate retrage din grup: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv. (4) În caz de contestaţie asupra valorii drepturilor membrului grupului supuse răscumpărării. membrul debitor al oponentului. prevenirea şi sancţionarea corupţiei – „(1) Creditorii personali ai membrilor grupului pot face opoziţie.” 104 Universitatea SPIRU HARET 23 . în momentul excluderii sunt operaţiuni în curs de executare. în baza unei hotărâri a tribunalului. care curge de la data publicării menţiunii. dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii.d) membrul administrator care comite fraudă în dauna grupului sau se serveşte de semnătura grupului ori de capitalul acestuia în folosul său sau al altora.

şi cu privire la structura participării la capitalul grupului a celorlalţi membri. Dizolvarea. Dizolvarea: Grupul de interes economic se dizolvă prin: a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului. în caz de neînţelegere. 105 Universitatea SPIRU HARET . 184. În acest caz instanţa judecătorească va dispune. prin încheiere irevocabilă. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului. care împiedică funcţionarea grupului. Dizolvarea are loc fără lichidare. a unuia dintre membri. fuziunea şi divizarea grupului de interes economic. cuvenite pentru părţile sale de interes. numărul membrilor s-a redus la unul singur. fuziunea şi lichidarea grupurilor de interes economic * Dizolvarea. incapacitatea. pentru motive temeinice. precum neînţelegerile grave dintre membri. precum şi la cererea oricărei autorităţi publice competente. de tribunal. în condiţiile legii. d) hotărârea adunării membrilor.termen de 15 zile de la comunicare. Grupul se dizolvă prin intrarea în faliment. reglementată începând cu art. retragerea sau decesul. Aceste drepturi ale membrului retras nu vor putea fi stabilite în avans ca o sumă forfetară. respectiv încetarea personalităţii juridice. c) declararea nulităţii grupului. adoptată cu votul unanim al acestora. Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. la cererea oricărui membru. în cazul fuziunii ori divizării totale a grupului sau în alte cazuri prevăzute de lege. datorită acestor cauze. prin aceeaşi hotărâre. Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidării. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. se stabilesc prin acordul membrilor ori de un expert desemnat de aceştia sau. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia. Drepturile membrului retras. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii. e) hotărârea tribunalului. când. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. f) declararea falimentului grupului. excluderea. cu excepţia cazului în care actul constitutiv dispune altfel. Subsecţiunea 5.

Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanţii permanenţi. în starea în care se găseşte la data fuziunii sau a divizării. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea. Lichidatorii sunt datori. în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al grupului. * Lichidarea grupului de interes economic. ca împreună cu administratorii grupului să facă un inventar şi să încheie o situaţie financiară care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului grupului şi să le semneze. Divizarea se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unui grup care îşi încetează existenţa între două sau mai multe grupuri existente sau care iau astfel fiinţă.Din momentul dizolvării. acesta se constituie în condiţiile prevăzute de prezentul titlu. 184-190). în caz contrar. a grupului care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului său către grupul ori grupurile rezultate din fuziune/divizare. Lichidatorii au aceeaşi răspundere ca şi administratorii. Grupul nu îşi încetează existenţa în cazul în care o parte din patrimoniul său se desprinde şi se transmite către unul sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. 206-218) Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Grupurile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza numai dacă nu a început repartiţia între membri a părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare. a unei sume în bani care nu poate depăşi 10% din valoarea nominală a părţilor de interes atribuite. în condiţiile legii. 106 Universitatea SPIRU HARET . Insolvenţa grupului de interes economic (art. ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins (conform art. în schimbul atribuirii de părţi de interes ale acestora către membrii grupului care încetează şi. Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare grup. Fuziunea se face prin absorbirea unui grup de către un alt grup sau prin contopirea a două ori mai multe grupuri pentru a alcătui un grup nou (art 193-205). eventual. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinţează un nou grup. administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. fără lichidare. persoane fizice ale societăţii lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaţi. îndată după preluarea funcţiei.

ei vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării. lichidatorii trebuie să întocmească situaţia financiară de lichidare şi să propună repartizarea activului între membri. 107 Universitatea SPIRU HARET . c) garantarea. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi falimentului. e) dobândirea cu titlu oneros sau plata. Aceste reglementări se aplică indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a grupului de interes economic. d) garantarea.Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul grupului. * Grupul de interes economic. De asemenea. concomitentă sau ulterioară acordării împrumutului. prestări de servicii sau executare de lucrări. va fi supus procedurii reorganizării judiciare şi falimentului. directă sau indirectă. a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora. Pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. precum: a) acordarea de împrumuturi administratorilor. directă sau indirectă. registrele ce li s-au încredinţat de către administratori şi actele grupului. Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul persoanelor care îndeplinesc atribuţia de cenzor. în tot sau în parte. 219) Vor putea fi acordate administratorilor remuneraţii şi orice alte sume sau avantaje numai în baza unei hotărâri a adunării generale. * După terminarea lichidării grupului. în condiţiile stabilite de Legea nr. cu modificările ulterioare. în ordinea datei lor. în tot sau în parte. Interdicţii privind grupurile de interes economic (art. în tot sau în parte. b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către grup cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri. a oricăror împrumuturi acordate administratorilor. prin intermediul unor operaţiuni. aflat în stare de insolvenţă. republicată. Este interzisă creditarea de către grup a administratorilor acestuia. a executării de către administratori a oricăror alte obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane. * Lichidarea grupului trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării.

nr. în mod obişnuit. Grupurile europene de interes economic – reglementate de Legea nr. prevenirea şi sancţionarea corupţiei.E. 232-237. cap. în condiţiile legii. * Pot fi membrii unui grup european de interes economic doar: a) companii sau firme (în sensul art. 2. constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. sunt recunoscute şi pot funcţiona. singură ori împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate. 165 alin. precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor activităţii respective. Excepţii de la creditarea de către grup a administratorilor: Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a administratorilor nu se aplică: a) în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. în România. constituite cu respectarea prevederilor legale. în scopul înlesnirii ori dezvoltării activităţii economice a membrilor săi. grupul le practică faţă de terţe persoane. iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor menţionate la alin. *Grupurile europene de interes economic – G. rudele sau afinii până la gradul al patrulea.Prevederile privind interzicerea creditării de către grup a administratorilor sunt aplicabile: • operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul. (2) şi (3) decât cele pe care. începând cu art. care au fost înfiinţate în 108 Universitatea SPIRU HARET . precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat..000 de euro. * Grupul european de interes economic este acea asociere dintre două sau mai multe persoane fizice ori juridice. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. Subsecţiunea 6. M. b) în cazul în care operaţiunea este încheiată de grup în condiţiile exercitării curente a activităţii sale. o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.E. Of. • dacă operaţiunile privesc o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine. 279 din 21 aprilie 2003 – titlul V – Grupurile de interes economic.I. inclusiv ai administratorului. 2) din versiunea consolidată a Tratatului instituind Comunitatea Europeană.

după caz. * Grupurile europene de interes economic pot înfiinţa în România filiale. este suficient ca centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare a acestei companii. b) dizolvarea grupului european de interes economic. * Înfiinţarea de sucursale sau filiale în România va fi supusă tuturor dispoziţiilor referitoare la înmatricularea. precum şi centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. numele/denumirea şi puterile lichidatorilor acestuia. Reprezentantul sau reprezentanţii sucursalei unui grup european de interes economic răspund individual sau solidar. comerciale. meşteşugăreşti sau agricole ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. * Grupurile europene de interes economic nu sunt supuse autorizării prevăzute de Decretul-lege nr. dacă. cu modificările şi completările ulterioare. se depun numai la una dintre sucursale. documentele de constituire şi alte acte ale aceluiaşi grup european. necesare pentru înmatricularea unei sucursale. firmă sau altă persoană juridică nu este obligată să aibă un sediu social. precum şi sucursale. b) persoanele fizice care desfăşoară activităţi industriale. menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru grupurile de interes economic române. * Vor fi supuse înregistrării şi menţiunile referitoare la: a) deschiderea unei proceduri judiciare sau extrajudiciare de insolvenţă asupra grupului european de interes economic. conform legislaţiei unui stat membru. o companie. Toate aceste formalităţi se vor face la oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei sau filialei. firme sau a altei persoane juridice să fie situat pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. Dacă un grup european de interes economic înfiinţează mai multe sucursale în România. faţă de grup sau faţă de terţi. reprezentanţe şi alte unităţi fără personalitate juridică.conformitate cu legislaţia unui stat membru al Uniunii Europene şi care îşi au sediul social. c) închiderea sucursalei/filialei. pentru încălcarea dispoziţiilor legale reglementând 109 Universitatea SPIRU HARET . 122/1990 privind autorizarea şi funcţionarea în România a reprezentanţelor societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine.

cosmoserve. A se vedea şi http://www. Editura Polipress. p175-186. prin asocierea secretului operaţiunilor financiar-bancare şi comerciale. http://companiioffshore. 2003. deoarece. Voicu Adriana Camelia.com/RO/. cap. referitor la fiscalitatea internaţională. Veniturile anuale ale sucursalei unui grup european de interes economic se impozitează în conformitate cu prevederile Legii nr. Paradisul fiscal este un teritoriu cu o fiscalitate privilegiată. 571/2003 privind Codul fiscal. 2006. Conform Voicu Costică. clare şi obiective permanente pentru a identifica o ţară ca fiind un paradis fiscal”. desfăşurate pe teritoriului statului. Într-un raport OECD din 1987. 1. Of.grupurile de interes economic. Bucureşti. nr. Ungureanu Georgeta Ştefania. într-o formă sau alta. Editura C. Jurisdicţii offshore – paradisurile fiscale. ediţia a III-a. Investigarea criminalităţii financiar-bancare. În cazul în care mai mulţi reprezentanţi pot fi ţinuţi responsabili pentru aceleaşi fapte. Beck. p. tribunalul va stabili contribuţia fiecăruia la repararea prejudiciului. Pot apărea confuzii în utilizarea termenului. Dreptul penal al afacerilor. cu expresia germană „oasis fiscale”.trade-romania. care poate fi astfel asociat unui „paradis fiscal”. cap. se preciza încă din partea introductivă: „că nu există criterii unice. Jurisdicţiile offshore – Paradisurile fiscale24 Consideraţii introductive În sens strict. fiecare ţară poate fi considerată paradis fiscal.htm 110 Universitatea SPIRU HARET 24 . secţiunea 2 Paradisurile fiscale. M. Boroi Alexandru. pentru nerespectarea prevederilor actului constitutiv. cu modificările şi completările ulterioare. fie pentru culpe în activitatea desfăşurată. companiilor sau persoanelor fizice li se oferă stimulente pentru a încuraja investiţiile lor şi a le promova creşterea economică. Secţiunea IX. 5-18 şi Voicu Costică.biz/infiintari_companii_offshore. deşi toate statele impun un anumit nivel de protecţie pentru informaţiile bancare şi comerciale.H. 927 din 23 decembrie 2003. Corespunde cu sintagma engleză: „tax heaven”. Inclusiv Statele Unite ale Americii poate fi considerat paradis fiscal pentru persoanele care investesc în economia americană. care au produs prejudicii grupului.

com/dictionar_detalii 111 Universitatea SPIRU HARET . în care sunt prezentate avantajele oferite de statul respectiv. apropierea geografică de continentul american fac ca aceste paradise fiscale să fie foarte atractive pentru locuitorii Statelor Unite ale Americii şi Canada. considerat paradis fiscal. printr-o publicitate agresivă.Paradisul fiscal este definit în dicţionarul de afaceri25 ca fiind ţara care practică impozite de nivel redus. respectiv. Principalele caracteristici ale paradisului fiscal: – impozite reduse. Gibraltar. s-au extins şi în ţări europene „minuscule” cum ar fi: Principatul Andora. iar ulterior. internet. Prezentarea paradiselor fiscale cunoscute Jurisdicţii tipuri de offshore existente: 1. Principatul Leichtenstein. – secretul operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul şi sub jurisdicţia statului respectiv. între diverse state şi unele din aceste paradise fiscale – exemplu: cursă directă Miami – Insulele Cayman. exemplu: încurajează activităţile bancare externe. non-stop. Republica Cipru. Subsecţiunea 1.rubinian. – utilizarea limbii engleze ca limbă principală în jurisdicţiile caraibiene. inclusiv pentru veniturile străine. – activitatea bancară cu regim juridic distinct între cetăţenii naţionali şi cetăţenii străini. Subsecţiunea 2. International Business Companies (IBC) Anquilla Belize British Virgin Islands Seychelles 25 A se vedea dicţionarul online de afaceri: http://www. – sisteme excelente de comunicare – cablu telefonic. telex. paradisurile fiscale au apărut în insule îndepărtate şi exotice. Principatul Monaco etc. Iniţial. servicii aeriene cu linii directe. – publicitate promoţională. ţara care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a numitor activităţi economice specifice.

tranzacţii bursiere). New York. Arkansas. Alte tipuri de companii offshore Bahamas Insulele Cayman Cipru Gibraltar Exempt Jersey Labuan (Insula Victoria – Malaezia) Madeira Olanda Panama Samoa Uruguay Compania offshore. Limited Liability Companies din SUA US LLCs (Delaware. şi un sector monetar bine dezvoltat (sistem bancar. Resident) Mauritius GB I Mauritius GB II Marea Britanie LLP Marea Britanie Private Limited (PLC) Luxemburg 1929 Holding Luxemburg 1990 SOPARFI Luxemburg Trading Seychells CSL Hong Kong Private Limited Singapore 3. pe lângă scutirea/reducerea de impozite pe veniturile firmei şi a persoanei. Aceste teritorii propun investitorilor străini. firma înregistrată într-o ţară sau un teritoriu intitulat „paradis de impozit”.. pe taxa de moştenire şi de donaţie etc. întrucât nu este impozitată sau este impozitată doar într-o mică măsură. New Jersey. LLC. o condiţie pentru acordarea scutirii de impozite este şi aceea că firma solicitantă să nu-şi desfăşoare activitatea economică pe 112 Universitatea SPIRU HARET .2. Washington DC. De regulă. Wyoming) 4. liberalizarea tranzacţiilor valutare etc. Oregon. Diverse tipuri binecunoscute de companii offshore Insula Man (Exempt. asigurări.

companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite ţări sau jurisdicţii care au o legislaţie fiscală fie fără impozite. Elveţia. Teoretic. Delaware (USA) (capitalul de bază nu trebuie consemnat. Insula Man. O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost înmatriculată. grupa 2 – Irlanda. Prin termenul de offshore* (Potrivit dicţionarului anual al revistei The Economist. dar profitul firmei este impozitat avantajos – cu o cota cuprinsă între 0 şi 4. Se întâmplă frecvent ca scopul înfiinţării unei firme off-shore să fie nu numai scutirea de impozite. Hong Kong (firmele au obligaţia să prezinte autorităţilor bilanţul legalizat de un contabil autorizat).teritoriul respectiv (condiţie impusă de apărarea propriei economii de influenţa externă). Lichtenstein. refugiu fiscal. În funcţie de condiţiile de funcţionare. companii offshore se pot înfiinţa în orice ţara din lume. grupa 3 – Madeira. profitul firmei este încărcat anual numai cu un impozit fix). teritoriile unde se pot înregistra firme off-shore se împart în trei grupe: grupa 1 – Insulele Bahamas. paradis fiscal. depunerea bilanţului este obligatorie. Jersey. Cipru.) – în traducere liberă înseamnă port fiscal. În jargonul economic american. Cu alte cuvinte este vorba despre întreprinderi care nu desfăşoară activităţi comerciale în ţara în care au fost înregistrate şi care.25%). ci şi debutul în exterior.) Limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de ţărm. prin „offshore” sunt denumite activităţile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt rezidenţi. bilanţul nu trebuie depus la nicio autoritate. în numele unei firme înregistrate într-o ţară recunoscută (ca mijloc de sporire a credibilităţii afacerii). Cu acest termen sunt desemnate acele unităţi 113 Universitatea SPIRU HARET . din punct de vedere al actelor comerciale săvârşite. fie cu impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării unde sunt înregistrate. Ungaria (din 1994) (la înfiinţarea firmei capitalul de bază trebuie consemnat. dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale. sunt considerate ca fiind firme străine. Tax heaven (engl.

după taxele scăzute sau chiar lipsa acestora.teritorial-administrative care asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului şi pentru funcţionarea companiilor offshore.26 Avantajele înfiinţării companiilor offshore: Aceste avantaje sunt: anonimat şi confidenţialitate.htm 114 Universitatea SPIRU HARET . oamenii de afaceri doresc să menţină anonimatul în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate. 26 Sursa: http://companiioffshore.trade-romania. operează într-un sistem economic şi politic stabil. posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio restricţie. regulamente lejere. profiturile acumulate. desfăşurând tranzacţii pe piaţa locală. taxabile. suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor. veniturile companiei străine vor fi considerate ca venituri ale unor proprietari locali şi vor fi. Anonimat şi confidenţialitate Anonimatul şi confidenţialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor offshore. Dacă este evident că directorii şi acţionarii unei companii străine sunt înregistraţi pe piaţa locală. ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea în zonele libere adiacente altor centre financiare offshore. investiţiile. lipsa controalelor valutare. în multe ţări obligativitatea de a plăti taxe este legată de locaţia administraţiei companiei. în consecinţă. posibilitatea de expansiune mult mai bună. Printre motivele care determină o asemenea alegere se numără: în cele mai multe cazuri compania offshore este folosită ca o a treia parte. cele 2 companii nu trebuie să aibă acelaşi (aceiaşi) director(i) întrucât aceeaşi persoană nu poate semna un acord între 2 companii în calitate de director al amândurora. operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat.biz/infiintari_companii_ offshore. În acest caz.

taxe imobiliare etc. cum ar fi Bahamas. identitatea acestuia poate fi cunoscută doar de cei cu care lucrează în mod direct. Suportă taxe reduse şi ajută la o mai bună planificare internaţională a taxelor Jurisdicţiile fiscale existente pe plan mondial se împart în două categorii: ♦cele caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit. Profitul brut este calculat prin scăderea din venit a tuturor cheltuielilor făcute de o companie pentru desfăşurarea afacerilor. salariile nu sunt taxabile. de exemplu Insula Man. Doar datele generale sunt prezentate din când în când pentru a informa guvernul şi publicul cu privire la evoluţia în acest domeniu. la un moment dat. Pe plan mondial peste 95% din deţinătorii de companii offshore folosesc o structură de anonimat. O companie înregistrată într-o astfel de jurisdicţie nu plăteşte nicio astfel de taxă. impun o taxă fixă (750 lire 115 Universitatea SPIRU HARET . structura nu poate fi oricând schimbată. iar proprietarii. taxe de drumuri. TVA. cheltuielile de călătorie. documentele de constituire ale unei companii etc. Gibraltar nici una din taxele menţionate mai sus nu este percepută. taxa pe dividende. În jurisdicţiile care nu percep taxe. unde se aplică o taxă de 4. comisioane şi aşa mai departe. salariile. Nu există limite în ceea ce priveşte aceste cheltuieli decât bunul simţ. cazare şi protocol.) şi ♦cele care nu percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici. În funcţie de dorinţa beneficiarului companiei. nu mai doresc acest lucru.25% pe profit brut. taxa pe salarii. restul preferând o structură deschisă.anonimatul nu poate fi obţinut odată ce compania a fost înregistrată cu deţinătorii ei reali. cum ar fi directorul general şi adjunctul. iar documentele în care sunt consemnaţi acţionarii şi directorii sunt îndosariate. taxe profesionale. când compania este înregistrată ca anonimă. vom vorbi de taxa pe profitul companiei. Dacă luam în considerare o jurisdicţie cu taxe scăzute. Aceasta include costul bunurilor vândute. Mai mult. În contrast. O jurisdicţie cu astfel de taxe este Ciprul. Angajaţii sunt obligaţi prin jurământ să păstreze secrete numele beneficiarilor nerezidenţi. taxe municipale. publicul are acces la dosarele ce conţin certificatele de acţionar. alte jurisdicţii. Totuşi.

sterline. de asemenea. compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.) care au însemnat pentru populaţie pierderea economiilor. Tetra Pak. printre acestea numărându-se firme renumite în întreaga lume precum Pepsi Cola. companiile internaţionale folosesc entităţile offshore pentru a-şi dirija profiturile către acestea şi pentru a-şi desfăşura activitatea astfel încât să plătească cât mai puţine taxe. fie sub altă formă. Nu este de mirare că mii de oameni de afaceri şi companii folosesc companii offshore pentru planificarea internaţională a taxelor. Lipsa controalelor valutare Mulţi oameni de afaceri încearcă să evite stabilirea unei baze străine acolo unde există controale valutare sau sunt intenţionat complicate formalităţile ce privesc aceste operaţiuni. indiferent de profiturile sau pierderile acesteia. orice investitor doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o ţară ce are aceste caracteristici. sau depuneri la termen fix. jocuri piramidale etc. Operează într-un sistem economic şi politic stabil Orice om de afaceri. conturi cu preaviz. în orice tip de valută şi. Companiile offshore pot menţine conturi în orice tip de valută. sau 1200$ în cazul Insulei Man) oricărei companii. Fondurile din aceste conturi pot fi transferate în străinătate fără nici un fel de restricţie şi fără solicitarea unor documente sau a unor permise. Nimeni nu doreşte să îşi vadă banii pierduţi din cauza schimbării guvernelor. sub forma de conturi curente. Ele pot primi fonduri fie în cash. regresie economică şi multe alte probleme. pot face plăţi către orice persoană în orice ţară. Barclays RJR Nabisco şi altele. Existenţa unor tratate de evitare a dublei impuneri internaţionale împreună cu taxele scăzute oferă posibilităţi imense pentru planificarea taxelor. Cât despre planificarea internaţională a taxelor. Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de niciun fel. După apariţia noilor state independente din fostul bloc sovietic procesul de restructurare economică a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare. 116 Universitatea SPIRU HARET . Astfel. sau pot face retrageri de fonduri fără nici o explicaţie sau documente cerute de bancă. sistemului de guvernare sau din cauza instabilităţii economice ce poate aduce cu ea inflaţie. iar dobânzile plătite sunt similare cu cele practicate la nivel internaţional.

băncile japoneze sau americane nu se pot angaja în unele chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege în ţările lor. Războiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul avantaj în 1970. Regulamente lejere Frica de regulamente excesive este o atracţie majoră spre acest domeniu şi este motivul pentru care înregistrarea de bănci. 117 Universitatea SPIRU HARET . La aceasta au contribuit şi marile bănci ale lumii ce şi-au stabilit centre de operare în aceste zone şi au ridicat astfel standardul de desfăşurare al acestei activităţi. Un nou val de instrumente financiare se deplasează spre domeniul offshore pentru acelaşi motiv. Multe companii care au venit pentru un refugiu temporar au rămas atunci când au văzut că această ţară le oferă mai mult de atât. societăţi de asigurări sau societăţi de transport maritim a devenit un pilon important al industriei offshore. comertul cu Eurodolari. urmată de Războiul din Golf din 1990 şi colapsul Iugoslaviei. Operează într-un sistem bancar bine organizat şi dezvoltat Aceasta este una din priorităţile pe care orice centru financiar offshore le are de îndeplinit. Companii cu impuneri şi restricţii dureroase în ţara lor de origine pot găsi nenumarate soluţii comerciale în centre offshore. scăpând astfel de multe din probleme. ca centru offshore. intră pe acest delicat domeniu cu ajutorul entităţilor offshore. Acest val include fonduri de investiţii închise.Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului. Având în vedere modul în care se desfăşoară afacerile astăzi este de neconceput ca un centru financiar offshore să nu aibă un sistem bancar bine dezvoltat. este stabilitatea economică şi politica într-o regiune vulnerabilă în această privinţă. instrumente de plată. Trebuie menţionat şi faptul ca formalităţile de diversificare a activităţii unei companii sunt îndeplinite fără prea multă birocraţie. operaţie care nu este posibilă în ţara de origine a investitorului. Aceasta problema va fi prezentata mai larg în următoarea subsecţiune. Posibilitatea diversificării obiectului de activitate fără nicio restricţie Centrele financiare offshore permit. diversificarea obiectului de activitate al unei companii. De exemplu. în mod frecvent.

centrele financiare offshore domină câteva activităţi internationale cum ar fi: shippingul. Conceptul de trust implică. acest concept s-a dezvoltat din legislaţia britanică laws of equity şi a fost gândit astfel încât să separe controlul asupra unei proprietăţi. Ascunderea provenienţei mărfurilor prin prelucrarea acestora în zonele libere adiacente altor centre offshore Oamenii de afaceri pot ascunde provenienţa mărfurilor pe care le comercializează cu ajutorul zonelor libere. care acordă facilităţi investitorilor străini ce îşi plasează banii în ţara noastră. Creatorul/fondatorul trustului – Settlor. iar multe din corporaţiile de răsunet de pe piaţa mondială operează prin aceste centre. în proprietate juridică şi economică.Posibilitate de expansiune mult mai bună Marile corporaţii văd centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru expansiunea lor pe noi pieţe la costuri competitive. şi implicit ţara care a organizat această zonă liberă şi astfel mărfurile pot fi mai uşor alese de consumatori. De Burs în Insula Man. Am amintit aici IBM şi Microsoft în Dublin. dezvoltându-se premisa departajării proprietăţii. GE şi CNN în Cipru. care transferă proprietatea ce va face obiectul trustului. În ultimul timp au fost înregistrate aproximativ un milion de companii offshore în toată lumea. De exemplu. domeniul financiar şi al societăţilor de asigurări captive. Astfel. ei pot introduce mărfurile în zonele libere unde le pot schimba ambalajul. În mod istoric. Astfel. o firmă va putea intra mai uşor pe o piaţă sau îşi va putea deschide o filială sau o sucursală într-o anumită ţară pentru că va fi privită ca o firmă străină şi va putea beneficia de facilităţi acordate de guvernul ţării respective. Putem da aici ca exemplu de ţară România. folosirea a 4 categorii de concepte: 1. 118 Universitatea SPIRU HARET . având efect după moartea creatorului. sistemului de drept anglosaxon. le pot prelucra şi le pot ascunde provenienţa pentru că mărfurile vor avea ca provenienţă apoi zona liberă. la rândul lui. transportul aerian. trustul poate fi creat printr-un act încheiat în timpul vieţii creatorului inter vivos trust sau printr-un testament. Orient Express şi American Airlines în Bermude. Trusturi offshore Conceptul de „trust” este un concept ataşat exclusiv jurisdicţiilor „common law” sau cu alte cuvinte.

atunci. proprietatea trustului este. în mod obligatoriu. aparţinând beneficiarului) este de esenţa trustului. dacă creatorul îşi păstrează controlul complet asupra bunurilor trustului. titlu legal asupra proprietăţilor trustului (legal ownership). acesta trebuie să fie ales cu un grad foarte mare de discernământ de către creator. în mod necesar. Proprietatea (bunurile) aferentă (transferată) trustului – corpus. iar bunurile sunt considerate a fi în continuare proprietatea creatorului. primul copil ce se va naşte). este foarte complex). 3. în timp ce beneficiarul va fi proprietarul economic (equitable ownership). cu alte cuvinte. 4. acesta poate fi de exemplu. rol în sprijinul căruia. cum ar fi cea de reprezentare (mandat. Beneficiarul trebuie să fie determinat la momentul constituirii trustului sau măcar determinabil (de exemplu. trustee-ul beneficiază de autonomie absolută. bunurile trustului sunt. în managerul-trustee va avea un „titlu legal” de proprietate asupra bunurilor trustului. un copil al creatorului trustului.2. altfel. ţinând cont de autonomia managerului. trustul nu există. în principiu (căci există şi excepţii). Managerul trustului va avea. Crearea trustului îmbracă. Beneficiarul trustului – Beneficiary. dar se poate cere de către creatorul 119 Universitatea SPIRU HARET . agency) sau de fiducie. numit de creatorul trustului. forma unui document scris (care. De exemplu. în mod normal. autonomie totală în activitatea de administrare. dar numai pentru a le folosi în scopul declarat de către creator (pentru interesul beneficiarului). Această împărţire dihotomică a proprietăţii (în proprietate juridică aparţinând managerului-trustee şi cea economică. este cel în folosul căruia a fost creat trustul. de multe ori. căci. se poate argumenta că trustul nu a fost de fapt constituit. el decide şi asupra administratorului (sau administratorilor). numit de creatorul trustului. Autonomia administratorului este o condiţie sine qua non a instituţiei trustului. după cum am spus. Odată ce creatorul trustului a decis ce proprietăţi va transfera trustului. deosebindu-l de alte instituţii. Managerul trustului – Trustee. rolul managerului este să administreze trustul în folosul unui beneficiar. mai ales că managerul are din punct de vedere formal. separate de către cele ale managerului. În mod evident. în cazul contractului de fiducie proprietatea încredinţată fiduciarului nu este separată. separată de cea a trustee-ului.

sau în caz că bunurile au fost înstrăinate de fiduciar. care. pentru ca actul de creare a trustului să fie valabil. bunurile trustului nu pot fi urmărite de niciun creditor personal al managerului de trust. trebuie să fie îndeplinită o cerinţă triplă: să existe certitudinea intenţiei creării trustului. instanţele de judecata. să existe certitudinea existenţei obiectului trustului – adică existenţa beneficiarilor. în general. Cu toate acestea. Conform jurisprudenţei. de a acţiona cu bună-credinţă (ca un mandatar) şi prudenţă/diligenţă (judecata in abstracto) pentru a realiza scopul în care a fost creat trustul. să existe certitudinea de subiect al trustului – active transferate. de obicei. consemnată în jurisdicţii. 3 obligaţii principale: să îndeplinească obiectivele pentru care a fost creat trustul. de vreme ce el va adera la actul de constituire al trustului. în general. competente de a judeca un litigiu ce implică un trust. trebuie să spunem că. care consacră sistemul de drept. indică activităţile permise. se vor limita în a urmări respectarea prevederilor contractului de trust fără a încerca modificarea lor (cu excepţia situaţiilor când trustul conţine clauze contrare legii. managerul nu are independenţa completă în activităţile de administrare. managerul nu poate în niciun fel folosi proprietăţile trustului în folos personal. schimbarea managerului). 120 Universitatea SPIRU HARET . common law. şi. cu alte cuvinte să acţioneze în interesul beneficiarului pentru care a fost creat trustul. Având în vedere aceste consideraţii.fiduciei/fiduciant separaţia bunurilor. căci el dispune şi de o largă autonomie. În aproape toate ţările sistemului „common law” se conferă dreptul creatorului de a modifica termenii esenţiali ai contractului de trust (de exemplu. Acesta din urmă acţionează în baza mandatului de încredere acordat de acţionari. se poate cere contravaloarea lor. Din fericire pentru creatorul trustului. Managerul (trustee) are. şi ca un corolar. să acţioneze cu multă loialitate faţă de creatorul trustului. sau liniile generale de administrare a trustului. Totuşi. managerul nu este numai un simplu mandatar pentru creatorul trustului. O comparaţie relevantă ar putea fi aceea între un manager al trustului şi un director de companie. moralei sau ordinii publice).

căci altfel autonomia acestora ar fi negată. la momentul iniţial al creării. Practica ultimilor ani a arătat o tendinţa. se va transforma 121 Universitatea SPIRU HARET . iar creditorii personali ai beneficiarului nu pot să urmărească veniturile care vor fi distribuite de trust: „Trustul de Acumulare şi Prezervare”: acest trust este o combinaţie a celor de mai sus. de a folosi „Protectorii” ca o măsură suplimentară de siguranţă în cazul unor abuzuri din partea managerilor trustului. de obicei începe prin a fi un trust discreţionar. exprimă intenţiile şi dorinţele creatorului în legătură cu scopurile de creare ale trustului. Aceste intenţii nu trebuie urmate tale quale. cu totul strict. În general. în creştere. când şi către cine veniturile. în general. neavând încredere în capacitatea beneficiarului de a gestiona veniturile ce urmează să le primească de la trust. dar va conţine prevederi. drept de semnătură asupra conturilor bancare ale trustului.Odată cu încheierea contractului de trust. dar oricum ele constituie linii directoare în ceea ce priveşte activităţile de administrare (de exemplu. trustul cunoaşte trei structuri de bază: Trustul încheiat pentru „realizarea unui anumit interes” („interest in possession trust”): în acest caz. o varietate a acestuia este trustul de tip spendthrift. protectorii sunt avocaţi sau experţi contabili cu o bună reputaţie profesională. Protectorul nu este însă niciodată proprietarul legal al bunurilor (proprietar de jure). dar există câteva jurisdicţii (de exemplu Insulele Cook) în care creatorul trustului (settlor) poate şi protector. conform cărora. cum este trustee-ul. ale creatorului. Tipurile de trust variază foarte mult în funcţie de diferitele jurisdicţii dar. cum. concretizate în contractul de trust). creatorul sau cineva având legături foarte strânse cu proprietăţile trustului nu poate fi Protector. De cele mai multe ori. creatorul încheie cu managerul un protocol de intenţie Letter of wishes. care aşa cum o arată şi numele. în care creatorul. „Trustul discretionar”: acest tip de trust conferă managerului totala libertate de a decide (restrictionată doar de anumite doleanţe generale. proprietăţile trustului sunt transferate. beneficiarul va avea un drept distinct asupra unei părţi specifice din proprietăţile trustului. foarte utilizat în SUA. poate prevedea că beneficiarul nu are dreptul să afecteze destinaţia sumelor/veniturilor care vor fi distribuite de trust. ce tip de investiţii vor fi făcute cu ajutorul fondurilor transferate trustului). căci s-ar afecta principiul autonomiei trustului. de către manageri. care vor avea împreună cu managerii.

iar în timpul vieţii vor schimba domiciliul/rezidenţa lor. mai ales în lumina diferitelor legislaţii ale jurisdicţiilor implicate. de exemplu. reputaţie şi substanţă – raporturile Standard & Poor's. o anumită vârstă. dar utilizarea lui este totuşi plină de capcane. precum şi protecţia investitorului şi schemele de asigurare. instituţia trustului poate fi folosită cu succes (inclusiv de cetăţenii ţărilor de drept romanic) atât în planificarea fiscală. cât şi ca un instrument de protecţie contra creditorilor. odată ce beneficiarul va atinge. Trustul poate însemna o oportunitate de a economisi. calitatea regulamentelor şi accesibilitatea la depozite. fiind deja dezvoltate expertize utile în identificarea şi alegerea unor bănci offshore şi internaţionale potrivite. Moody's şi Fitch sunt folositoare. compania mamă sau garanţii similare. În concluzie. 122 Universitatea SPIRU HARET . mai ales atunci când fondatorul şi soţul/soţia lui sunt de naţionalităţi diferite. o planificare atentă trebuind făcută. Sisteme bancare offshore Firmele de consultanţă din domeniu pot asista clienţii pentru a-şi deschide şi administra conturi bancare offshore şi internaţionale.într-un „trust pentru realizarea unui anumit scop/interes”. Tendinţa generală este ca marea majoritate a companiilor şi a trusturilor administrate să îşi deschidă conturi bancare la bănci internaţionale şi bănci offshore şi nu la bănci naţionale datorită următorilor factori: familiarizarea acestora cu afacerile offshore şi afacerile internaţionale investiţii şi perspective ale afacerilor pe plan internaţional eficientizarea taxelor confidenţialitate lipsa schimbului de informaţii accesul la oportunităţi de investiţii speciale Alegerea unei bănci offshore În alegerea unei bănci offshore trebuie să se ţină cont de anumiţi factori: Factorii care trebuie luaţi în considerare includ: stabilitatea politică şi economică a jurisdicţiei/jurisdicţiilor în care o banca îşi are sediul. de la caz la caz.

000. unui nivel scăzut de expertiză şi în a oferi pachete de servicii de asigurări de viaţă. Serviciile bancare private nu sunt sinonim ale termenului „offshore”. Aceste servicii sunt furnizate atât din băncile offshore. Definirea serviciilor bancare private diferă de la bancă la bancă. cât şi din locaţii internaţionale Clienţi privaţi – private banking clients – Servicii bancare private Cu toate că serviciile bancare private nu sunt o afacere uşoară. call-centres. dar costurile unei relaţii personalizate încep să se justifice şi să merite la sume mai mari de 100. în general.000 USD (unele bănci oferă astfel de servicii unor clienţi care dispun de minim 500. Clienţii care desfăşoară activităţi comerciale caută la o bancă offshore servicii similare şi vor cere acces la unele sau la toate serviciile enumerate în continuare: gestionarea lichidităţilor servicii de schimb extern şi servicii de trezorerie 123 Universitatea SPIRU HARET . ca fiind o ofertă privată personalizată a unei bănci pentru un client care dispune de minim 100. precum: clienţi privaţi – private banking clients expatriaţi activităţi de comerţ internaţional.Concentrarea afacerii asupra băncii În general băncile caută să ofere servicii unora sau tuturor tipurilor de clienţi. Expatriaţi Numeroase bănci offshore au văzut o perspectivă profitabilă în oferirea unor pachete de servicii bancare orientate persoanelor expatriate. dar este înţeleasă. Activităţi comerciale internaţionale Mulţi dintre clienţi utilizează companiile administrate pentru scopuri comerciale. precum comerţul. există un model de simplu de a face afaceri: „fă-i fericiţi pe oamenii bogaţi”. precum comerţul. În astfel de circumstanţe o bancă offshore care este specializată în „private banking” sau servicii pentru expatriaţi va fi nepotrivită. Băncile care oferă aceste tipuri de servicii se concentrează asupra online banking.000 USD sau 1.000 USD.000 USD).

Cu toate acestea. 1. Nauru. Aruba. Panama. Antilele Olandeze. Insulele Virgine.. Singapore. Insulele Lauban. Monaco. – zona Africa: Insulele Capului Verde. Insulele Man. Hainan. Dubai. rata dobândă finanţări plăţi. Montseratt. Fidji. Andora.. diverse documente. shipping sau imobiliare Paradisurile fiscale cunoscute: Conform unui studiu publicat de Oficiul Naţiunilor Unite pentru controlul drogurilor şi prevenirea criminalităţii. Bermude. Insulele Cayman. precum energie. Insula Sfânta Elena etc. garanţii transfrontaliere şi servicii bancare globale din zone din lumea întreagă gestionare risc: schimb extern. – zona Asia-Pacific: Insulele Marshall. cele mai cunoscute vor fi analizate în continuare. Antigua. Bahrein. Arhipelagul Tonga. Costa Rica. Samoa. Liberia. Liban. Liechtenstein etc. Gibraltar. El Salvador etc. Republica Dominicană. Belize. Insulele Cook. Antigua − stat independent. e-commerce şi programe merchant expertiză în probleme. – zona Europa: Luxemburg. Filipine. încasări şi soluţii payroll soluţii pentru vânzări: point of sale. Cipru. − înregistrarea băncilor şi societăţilor noi nu este verificată sau supuse vreunei condiţii particulare − un avocat poate înfiinţa în câteva zile orice fel de societate 124 Universitatea SPIRU HARET . în lume sunt peste 50 de state şi teritorii care îndeplinesc criteriile de paradis fiscal. Macao. Maldive. − resursele esenţiale provin din turism. industria aviatică. Malta. fără pretenţia de a fi epuizat subiectul.comerţ internaţional – scrisori de garanţie bancară. membru Commonwealth. Cel mai des amintite în lucrările de specialitate şi documentele unor foruri internaţionale sunt următoarele: – zona Caraibelor şi America Centrală: Bahamas.

Deşi a fost una dintre primele jurisdicţii care oferea servicii de trust. situat în munţii Pirinei. − Nassau este capitala statului. − Are o populaţie de aproximativ 300. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Bahamas: . Andora − principat cu o suprafaţă de 465 km². − Economia: Principala sursă de venit o reprezintă turismul. bazat pe Sistemul Juridic Englez. precum şi legături maritime. − Insulele au un mediu de afaceri prielnic datorită neimpozitării corporaţiilor. veniturile şi beneficiile realizate nu sunt impozitate − băncile acceptă cu foarte mare uşurinţă depozite în lichidităţi considerabile. 125 Universitatea SPIRU HARET . − Climatul este sub-tropical favorizând turismul. aflat sub suveranitatea a doi principi: episcopul d´ Urgel şi preşedintele Franţei. între Spania şi Franţa. Este dependentă de importuri. dezvoltarea sa într-un important centru financiar este destul de recentă.Tipuri de companii: Companii de Afaceri Internaţionale . − Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent. Din turism se obţin mai mult de jumătate din economiile insulei. − Limba oficială: Engleza. − în plan fiscal. a proprietăţilor. câştigurilor de capital sau a veniturilor. Bahamas fiind un port important la Marea Caraibilor. − Moneda naţională: Dolarul bahamiez (BSD). − Infrastructura: Există conexiuni aeriene excelente între insulă şi majoritatea aeroporturilor internaţionale majore.000 de locuitori. independent din 1278. deşi Regina este în continuare conducătoarea statului-colonie situată la 80 km S-E − Cuprinde 700 de insule situate în sud-estul Floridei în Marea Caraibilor.Legislaţia: Legea Companiilor de Afaceri Internaţionale din anul 2000.− secretul financiar bancar este garantat − băncile nu pot fi controlate 2. Insulele Bahamas (The Commonwealth of the Bahamas) − colonie independentă a Coroanei britanice din 1973.

aceasta nu este publică. . .Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există . .Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social şi a unui agent înregistrat în Bahamas. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. .Restricţii: Nu sunt permise activităţi în sectorul financiar.Control valutar: Nu. obscen. . . .Secretarul companiei: Este opţională numirea unui secretar. 126 Universitatea SPIRU HARET . de regulă. Corporation.Acţionari: Minim unul.Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel de tratate. .Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. . Incorporation.000$ ♦1.Impozitare: În Bahamas nu se percep niciun fel de impozitări. imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. dar trebuie completată şi depusă o evidenţă a acestora la biroul de înregistrări.Directori: Minim unul.Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. bancar sau de asigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. . .Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară. dar trebuie depusă o evidenţă a acţionarilor la biroul de înregistrări. Oricum.000$ USD. .Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. . 50.Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. dar capitalul social este.Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară.Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă.000$ pentru un capital care depăşeşte 50.Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. . .Companii deja înregistrate (shelf company): Există.Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare.Capitalul social: Nu este fixat un prag minim sau maxim. . .Taxa anuală de licenţă: ♦350$ pentru un capital social care e mai mic de 50. IBC nu pot desfăşura activităţi comerciale şi nu pot deţine proprietăţi în Bahamas. . Sociedad Anonima etc.. termeni care au legătură cu roialitatea. ofensiv.Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. Societe Anonyme. . .000$.

amplasată la 350 mile de coasta Carolinei de Nord.Nu se percep impozite. . cu îndelungate tradiţii de centru financiar internaţional. situată în Marea Irlandei. admite depozite bancare străine de peste 200 miliarde de dolari. a fost reglementat prin lege că orice dezvăluire cu privire la activităţile financiar-bancare constituie crimă. beneficiază de legături aeriene bune cu SUA şi Europa.la înregistrarea unei societăţi de către o persoană fizică este necesară recomandarea unei instituţii bancare respectabile. Bermude . poate fi înfiinţată o bancă aptă să opereze în toată lumea.000 societăţi fictive la 16. totul desfăşurându-se sub controlul autorităţilor monetare.Confirmând aceste relaţii confidenţiale.Dotat cu comunicaţii extrem de performante. contabili.considerat prototipul paradisului fiscal. secretul bancar este lege .. agenţi de asigurări.reprezintă un grup de insule situat la 700 km la sud de SUA. . trusturi. 46.nu se execută control asupra schimburilor valutare şi operaţiunilor bancare. băncile oferind o vastă varietate de servicii. companii private limitate ca acţiuni sau garanţii. . 127 Universitatea SPIRU HARET . . bancheri.Alte tipuri de companii: Companii limitate. fiind apreciată pentru profesionalismul specialiştilor. fiind respectat secretul financiar. . parteneriate cu răspundere limitată. companii de asigurări cu reputaţie internaţională. este considerată ţara cu cea mai scăzută rată a criminalităţii şi corupţiei. . în schimbul a câteva mii dolari. frauda fiscală nu face obiectul niciunei sancţiuni penale.fostă colonie britanică. sau unei firme de avocatură. Insulele Canalului (The Channel Islands) .Ca şi în Elveţia. indiferent de domeniu: avocaţi. graţie unei fiscalităţi reduse. are un sector financiar foarte dezvoltat. în apropiere de Cuba. din 1976.insulă de 572 km².Există 550 bănci. .000 persoane (populaţie) . Insula Omului (The Isle of Man) .

Infrastructura: Infrastructură comercială cu acces direct de comunicaţie pentru restul lumii.000 locuitori.000 de locuitori. având peste 600 de bănci. Principala sursă de venit provine din serviciile bancare şi din turism. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele Cayman Tipuri de companii: Exonerate. Cadrul Legislativ: Sistem Juridic. . indiferent de provenienţa acestuia. În 1992 s-au înfiinţat 2930 noi corporaţii.712.Persoanele fizice din insulă plătesc un impozit pe venit de 12-18%. iar Parlamentul Britanic are drept legislativ. Insulele Cayman (The Cayman Isle) Formată din trei insule situate în Marea Caraibilor. la sud de Cuba (Grand Cayman. majoritatea locuind în Grand Cayman într-una dintre cele 3 insule. 128 Universitatea SPIRU HARET . Regina numind aici un guvernator.Străinii sunt scutiţi de impozit dacă exercită o activitate comercială. . activitatea bancară internaţională fiind preponderentă.000 euro *Regimul mai favorabil constă în scutirea de taxe a companiei sub rezerva ca ele să nu exercite nicio activitate pe insulă. restrânse pe baza unei liste limitative. Economia: Sunt unele dintre cele mai mari centre bancare offshore din lume. Little Cayman şi Cayman Brac) Are o populaţie de aproximativ 40. Există o bancă la 30 locuitori.000 euro şi impozit de 18% pentru sumele mai mari de 500. Sunt colonie britanică. Moneda naţională: Dolarul caymanez. în 2003 cca 16. în mod expres. bazat pe Sistemul Juridic Englez. iar activităţile lor să fie. Limba oficială: Engleza..Persoanelor juridice li se aplică ambele regimuri juridice: *Societăţilor cu sediul în Insula Man li se aplică regimul de drept comun: impozit de 12% pe profitul de 500. în vreme ce populaţia uneia din insule este de 17.

000 $. 129 Universitatea SPIRU HARET .690 US pentru un capital situat între 1.000$ ♦805$ US pentru un capital situat între 50. Restricţii: Exoneratele nu au voie să deruleze activităţi în sectorul financiar. Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social şi a unui agent înregistrat în Insulele Cayman.000$ – 1. Legea băncilor. legea trusturilor şi legea relaţiilor confidenţiale se numără printre cele mai severe şi restrictive din întreaga lume (dezvăluirea informaţiilor este o crimă. Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu are semnate astfel de tratate. Clauza de confidenţialitate: Conform legislaţiei în vigoare este considerată încălcare a legii dezvăluirea oricăror informaţii confidenţiale despre companiile înregistrate în Insulele Cayman.Legislaţia: Legea Companiilor a Insulelor Cayman adoptată în anul 1960 care se bazează în mare parte pe Legea Engleză a companiilor din 1948.000.000$. Nu pot solicita fonduri publice. bancar.000$. Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public.000 $. de asigurări sau fonduri mutuale fără obţinerea unei autorizaţii speciale. Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară.000$ – 2. Capitalul social: Capitalul social standard este de 50. Acţionari: Minim unul. Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. ♦1.000. Nu pot desfăşura activităţi comerciale şi nu pot deţine proprietăţi în Insulele Cayman. Taxa anuală de licenţă: ♦575$ US pentru un capital social mai mic de 50. Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă cu condiţia ca acestea să fie deţinute de un custode. ♦2.000. Directori: Minim unul.000. iar solicitarea acestora este împotriva legii) Impozitare: Nu se percep impozitări.400 US pentru un capital care este sau depăşeşte 2. Secretarul companiei: Este opţională numirea unui secretar.

trust sau echivalentele lor în alte limbi. • Are o suprafaţă de 9. • Astăzi Ciprul este statul cel mai estic al Uniunii Europene şi reprezintă o punte către Orientul Mijlociu.251 km² şi o populaţie de 770. Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. imperialitatea sau nume care sugerează patronajul guvernului. Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. • Infrastructura: Larnaca. Imperiul Roman. asigurând transportul între Cipru şi restul lumii. Fiind totodată membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Cunoscând importanţa telecomunicaţiilor. Imperiul Bizantin. Imperiul Britanic) au considerat că este important să folosească Cipru ca şi bază regională. Cipru a 130 Universitatea SPIRU HARET . termeni care au legătură cu roialitatea. Africa de Nord şi Estul Europei. aceasta lăsându-şi o amprentă puternică asupra Statului Cipriot. capitala ţării. Imperiul Turc. • Are o istorie fascinantă care datează de peste şapte mii de ani. De asemenea sunt interzişi termeni precum: bancă. Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. se află situat la 50 de km de Nicosia. obscen. Sistemul juridic cipriot se bazează în mare pe sistemul juridic englez. Incorporated etc. Corporation. • Localizarea strategică a fost motivul pentru care marile imperii (Alexandru cel Mare. asigurare. Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există Terminologie care să denote răspunderea limitată: Nu este obligatorie. Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. Cipru • Cipru este o insulă situată în estul Mării Mediterane la intersecţia a trei continente: Europa.000 de locuitori. ofensiv. • Cadrul Legislativ: Cipru a devenit Republică Independentă în 1960 după 82 de ani de administraţie britanică. Asia şi Africa.Control valutar: Nu. Sistemul Legislativ cuprinde şi toate Legile şi Directivele Uniunii Europene. Companii deja înregistrate (shelf company): Există. dar de obicei apar: Limited. principalul aeroport cipriot.

19 USD = 1.000 de CYP. Pentru un birou complet echipat şi cu toate serviciile incluse. • Moneda naţională: Lira cipriotă (CYP).făcut investiţii masive în acest sector. asigurând un standard de viaţă ridicat locuitorilor săi. De curând ea a fost actualizată. – holding.113. – investiţii. • Ora Ciprului: Ora oficială a Ciprului este cu 7 ore înaintea orei New York-ului şi cu 7 ore în urma orei Tokyo-ului. Rata de schimb din 01. cum ar fi: – comerciale. Un număr mare de studenţi ciprioţi au studiat în afara graniţelor ţării fiind fluenţi în multe alte limbi. cuprinzând şi Directivele Uniunii Europene. • Capitalul social: Capitalul minim social este de 1.76 EUR = 1. Astfel. • Economia: Cipru are o economie de piaţă. dar şi limba engleză este vorbită de aproape toţi locuitori fiind utilizată şi în toate sectoarele de activitate. financiar şi maritim dezvoltat determinând şi creşterea sectoarelor adiacente. – consultanţă. Cipru a devenit un centru comercial. Guvernul Ciprului intenţionează să se alăture EuroZonei în 2007 (negocierile sunt în curs). Mare parte a ei este activă din 1952 şi este o copie exactă a „Legii Companiilor” din Marea Britanie din 1948. Informaţii despre tipurile de companii înregistrate în Cipru: • Companiile de Afaceri Internaţionale (IBC) Aceste companii sunt folosite în diverse scopuri.21 GBP. Cipru poate fi considerat ca fiind una dintre cele mai avansate ţări în acest domeniu.10.000 CYP. • Legislaţie: „Legea companiilor” Cap. • Limba oficială: Limba greacă şi limba turcă sunt recunoscute ca fiind limbi oficiale. având astfel posibilitatea de a lucra cu cele mai importante centre financiare în aceeaşi zi (GMT+ 02). Turismul a fost şi este în continuare principalul domeniu de activitate urmat de agricultură şi producţie ale căror progrese sunt însă mai mici. 131 Universitatea SPIRU HARET . care s-a îmbunătăţit simţitor în ultimii 20 de ani.2004: 1 CYP = 2. capitalul minim social se ridică la 10.

• Control valutar: Nu. • Tratate pentru evitarea dublei impuneri: Astfel de tratate au fost semnate cu multe ţări. • Limba pentru redactarea documentelor oficiale: În general limba engleză se acceptă. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în Cipru. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu există reglementări în acest sens pentru Autorităţile Guvernamentale. 132 Universitatea SPIRU HARET . • Taxa franciză: 7 CYP sau 15 CYP pentru întârzieri • Raportări financiare anuale: Sunt prezentate membrilor şi o copie este depusă la autorităţile în cauză. Trebuie dezvăluită băncilor (strict confidenţial) dacă se deschid conturi în Cipru. • Secretarul companiei: Poate fi de orice naţionalitate şi poate fi persoana fizică sau juridică. • Companii deja înregistrate (shelf companies): Există. • Acţionari: Minim unul. dar nu şi a unui agent. • Durata de timp necesară încorporării: 5 zile lucrătoare. dar sunt cazuri în care este necesară redactarea documentelor în limba greacă. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Directori: Minim unul. financiare şi de asigurări. * Companiile non-rezidente: nu se percep impozitări. • Emisiunea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. *Acţionarii rezidenţi plătesc o taxă de 15% pentru dividende. incluzând majoritatea ţărilor Vest şi Est Europene şi statele Americii de Nord. • Regimul de impozitare: * Companii comerciale: impozitul este de 10% din profitul net IBC. * Non-rezidenţii ciprioţi care deţin acţiuni la companii cipriote nu plătesc impozite pe dividende distribuite de IBC cipriote. • Raportări anuale: Trebuie depuse la autorităţile în drept. * Holdingurile: nu se percep impozitări asupra veniturilor din dividende. Combinaţia între impozitarea scăzută sau nulă şi avantajele care rezultă din semnarea acestor tratate au transformat Ciprul într-un centru important de planificare fiscală.• Restricţii asupra activităţi: Sunt obligatorii autorizaţii speciale pentru activităţi bancare.

companii multinaţionale. • Insulele au fost anexate de Marea Britanie şi au trecut sub administraţia unui Guvernator Britanic. după mai multe încercări de a-şi dobândi independenţa. • Alte forme de companii: Companii publice sau private limitate ca număr de acţiuni sau ca garanţii. • În 1950. • Guvernul este alcătuit acum dintr-un Consiliu Legislativ format din membri aleşi. un Prim Ministru ales de membrii partidului majoritar şi un Guvernator Britanic. Ursula şi a celor 11. activă din 1984. este centrul economic principal. Venitul majoritar provine din turism. 133 Universitatea SPIRU HARET . • Moneda naţională: Dolarul American ($) • Limba oficiala: Engleza Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Insulele Britanice Virgine: Companiile de Afaceri Internaţionale (IBC) • Legislaţie: Legea Companiilor Internaţionale. acesta se ridică la 50.00.U. Acordarea de permisiuni de a se înregistra pe teritoriul ei Companii de Afaceri Internaţionale a determinat creşterea substanţială a veniturilor. care acţionează ca reprezentantul ei. bazat pe Sistemul Juridic Englez • Infrastructura: Are conexiuni aeriene excelente cu S. cea mai mare insulă. • Economia: Fiind o Colonie Britanică.• Legislaţie pentru a preveni spălarea banilor: Există. Nu se precizează o sumă minimă pentru capitalul social. Tortola. un Consiliu Executiv. dar de obicei.A. • Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent. are o economie prosperă şi stabilă. • Columb a descoperit aceste insule şi le-a numit „Islas Virgines” după legenda Sf.000 de virgine.000$. • Capitalul social: Capitalul minim plătit – US$1. iar în 1966 se implementează o nouă Constituţie. Insulele Virgine Britanice • formează un grup de insule situate în Marea Caraibilor. se formează un Consiliu Legislativ. numit de Regină.

• Companii deja înregistrate (shelf company): Există. • Directori: Minim unul. Insulele Seychelles • formează un grup de 115 insule împrăştiate în Oceanul Indian.000 $1. . • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • După 162 de ani de ocupaţie Britanică.000 de locuitori au transformat aceste insule într-un paradis tropical. Aceste companii trebuie să întreţină relaţii comerciale în afara IBV. financiare sau de asigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. • Legislaţie pentru a preveni spălarea banilor: Există. parteneriate limitate. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Astfel de tratate au fost semnate cu Austria şi Japonia. devenind Republică în cadrul Commonwealth. • Secretarul companiei: Opţional.000 • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii. • Taxa anuală de licenţă: $ 350 pentru capital social de US$ 50.• Restricţii: IBC nu au voie să deruleze activităţi în domeniile bancare. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este obligatorie. • Au fost descoperite de un navigator portughez.000 pentru capital mai mare de US$ 50. • Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza. dar a început să fie locuită de oameni abia cu 200 de ani în urmă. 134 Universitatea SPIRU HARET . Seychelles şi-a câştigat independenţa în 1976. • Cei 80. • Alte forme de companii: Companii limitate ca şi garanţii. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat şi a unui agent în BVI. • Control valutar: Nu. • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. • Acţionari: Minim unul. dar nu se răsfrâng asupra IBC. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică.

• Moneda naţională: Rupia Seychelles • Limba oficială: Engleza.000 • $300 pentru o IBC cu un capital social situat între US$5. creola. Puterea legislativă aparţine unui Ansamblu Naţional format din 34 de membri. franceza. limba engleză este folosită mai ales în afaceri. pescuitului şi într-o proporţie mai mică producţiei şi agriculturii.000 pentru capital mai mare de US$50.• Republica Seychelles este membră a Naţiunilor Unite. Uniunii Africane. • $1. • Taxa anuală de licenţă: • $100 pentru o IBC cu un capital social de US$5. în primul rând. • Sistemul Juridic: Se bazează pe Sistemul Juridic Englez şi Francez.001-US$50. cea mai mare dintre insule se află aeroportul internaţional. turismului. • Restricţii: IBC nu pot derula activităţi în domeniile bancare. • Infrastructura: În Mahe. Commonwealth-ului şi Uniunii francofone. nu au voie să deţină proprietăţi şi nu îşi pot vinde acţiunile publicului. dar de obicei acesta se ridică la 5.000. • Raportări financiare anuale: Trebuie întocmite. financiare sau de asigurări. portul şi capitala Victoria. • Economia: Creşterea economică se datorează. apărută în 1984 • Capital social: Capitalul minim plătit – US$1. 135 Universitatea SPIRU HARET . Informaţii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companiile Internaţionale de Afaceri (IBC) • Legislaţie: Legea Companiilor Internaţionale. Victoria este principalul centru economic şi maritim.000$.00. un Preşedinte Executiv şi un Guvern. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu există. Sistemul politic este format din mai multe partide. IBC au voie să întreţină relaţii comerciale doar în afara Seychelles.000. dar nu trebuie depuse la autorităţi sau auditate. Nu este precizată o sumă pentru capitalul social minim. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii.

Fostă colonie britanică şi-a dobândit independenţa în 1981. a UN şi a mişcării de nealiniere. • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare. • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. • Acţionari: Minim unul. pe sistemul juridic englez. pentru IBC-uri. citrice. • Economia: Principalele venituri provin din exportul de zahăr. dar centrul economic principal îl reprezintă oraşul Belize. Înregistrarea companiilor internaţionale a dus la creşterea substanţială a veniturilor. în mare parte. foste Honduras. • Are o populaţie de 200. • Moneda naţională: Dolarul Belize (BZD) • Limba oficiala: Engleza. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există Insulele Belize • Insulele Belize. • Limba utilizată în redactarea documentelor oficiale: Engleza sau franceza. • Control valutar: Nu. • Capitala administrativă este Belmopan.• Sediu / agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat şi a unui agent în Seychelles. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Belize: • Tipuri de companii: Companii de Afaceri Internaţionale (IBC) • Legislaţia: Legea care reglementează existenţa acestor companii a fost introdusă în 1990. sunt situate pe ţărmul sudic al Caraibelor. • Secretarul companiei: Opţional. 136 Universitatea SPIRU HARET . Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. amendată ulterior în 1995. • Cadrul Legislativ: Sistem juridic independent.000 de locuitori de diverse etnii. bazat. peşte. cherestea. Este membră a commonwealth-ului britanic. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este obligatorie. • Infrastructura: Aeroportul internaţional se află situat pe coasta estică a insulelor. • Directori: Minim unul. banane.

Sociedad Anonima. cu sau fără drept de vot. • Restricţii: IBC nu au voie să deruleze activităţi în sectorul bancar. • Taxa anuală de licenţă: 100 US $ pentru un capital social de până în 50. 137 Universitatea SPIRU HARET . dar de regulă se numeşte unul. • Impozitare: 0 (NIL) • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Nu sunt. Corporation. la purtător. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. fără obţinerea unei autorizaţii speciale. • Acţionari: Minim unul.• Capitalul social: Capitalul social se ridică de obicei la 50.000 US $. de asigurări sau reasigurări. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu în vreun registru public. Incorporated. • Directori: Minim unul. obscen. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu şi a unui agent înregistrat în Belize.000 US $. • Durata de timp necesară încorporării: 1 zi pentru încorporare şi 2 pentru eliberarea documentelor. Societe Anonyme. imperialitatea sau termeni care sugerează patronatul guvernului. • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. • Control valutar: Nu. • Secretarul companiei: Opţional. • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii.000 US $ . termeni care au legătură cu roialitatea. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. • Tipuri de acţiuni: obişnuite. în orice valută recunoscută etc. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu. 1.000 US $ pentru un capital social de peste 50. ofensiv. IBC trebuie să deruleze activităţi comerciale în afara statului şi să nu deţină proprietăţi imobiliare. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit.

administrează cca 60 miliarde dolari. . .regimul fiscal pentru societăţi este atractiv deoarece acestea sunt scutite de „impozitul pe beneficii” (impozitul pe profit) şi de taxa de timbru pe o durată de 25 ani. dar fără să desfăşoare activităţi economice pe teritoriul lui). sub siguranţa anonimatului. trăind fără teama de pedeapsă. . refuzând. fiind teritoriul european care concentrează fondurile mafiei şi corupţiei. principatul practică o subtilă distincţie între evaziunea fiscală şi frauda fiscală. . în mod constant.27 Gibraltar .000 de societăţi fictive (firme cu sediul social în principat. şi solicită identificarea titularilor de cont şi a împuterniciţilor respectivi.în problemele fiscale. ediţia a III-a. Al. .căutat de cei care doresc. . . după Jersey (cu 70 miliarde dolari) şi înaintea Principatului Monaco (45 miliarde dolari). . în Dreptul penal al afacerilor.garantează păstrarea secretului bancar. . Boroi.renumit în cercul oamenilor de afaceri. 138 Universitatea SPIRU HARET 27 .din 2001 a desfiinţat conturile anonime. Voicu . . cu capitala la Vaduz .capitalul minim pentru înregistrarea unei societăţi este de minim 100 lire sterline Opinie exprimată de C. . aşezată pe o suprafaţă de 6 km².au o legislaţie fiscală atrăgătoare.numărul societăţilor înfiinţate de păşeşte cu mult numărul populaţiei.în topul clasamentelor centrelor offshore Liechtenstein ocupă locul 2.colonie britanică cu o populaţie de 30.principat puţin cunoscut de marele public. să plaseze aici fonduri de provenienţă dubioasă.000 de locuitori. . 183.este pe lista GAFI (Grupul de Acţiune Financiară Internaţională) din anul 2000.a devenit paradisul afacerilor şi al delicvenţei financiare. să acorde ajutor juridic.în prezent se estimează că deţine mai mult de 70. p. .Liechtenstein .

2002. magistraţi destituiţi. Aceste situaţii sunt foarte rare în practică.acest fapt a contribuit puternic la dezvoltarea sa economică.colonie britanică care se autoguvernează. Duchaine. p. . (magistrat în perioada 1995-1999. . C.trusturile continuă să nu fie reglementate în privinţa activităţii de administrator al societăţii şi astfel să funcţioneze nestingherite în principat. . în timp ce acestea erau interzise în Franţa şi Italia până în 1933. Lafon. situat la răsărit de Caraibe.Monaco . Juge à Monaco. din 20 aprilie 1959. Paris.refuză să participe la Convenţia Europeană de cooperare şi ajutor reciproc în materie penală. 11. care oferă mediul propice pentru plasarea capitalului de origine ilegală. . dosare penale falsificate etc.refuză frecvent să coopereze cu comisiile rogatorii internaţionale. care acuză sistemul juridic de complicitate cu mafia – afaceri necercetate.din 1863 a beneficiat de o derogare din partea Franţei prin care se permiteau oficial jocurile de noroc din cazinouri. • lipsa controlului asupra activităţilor desfăşurate în cazinouri .) 139 Universitatea SPIRU HARET 28 .argumente pentru ca principatul să fie un loc perfect pentru spălarea banilor: • legislaţia garantează anonimatul tranzacţiilor. Montserrat .„banul nu are miros şi justiţia este obligată la toate nivelele să-i protejeze pe investitorii care contribuie la sporirea averii şi la creşterea prestigiului acestui teritoriu princiar”28 . • nu există o deontologie riguroasă bancară. • prezenţa unei slabe cooperări administrative şi judiciare internaţionale. Ed.insulă cu o suprafaţă de 40 mile² în arhipelagul Leeward. .nu respectă acordurile bilaterale încheiate cu Franţa . . la cca 250 mile de Puerto Rico. membră a ONU. exceptând cazul în care o crimă sau un delict este recunoscut de Monaco (evaziunea fiscală nu intră în discuţie) sau când s-a adus atingere suveranităţii sau securităţii ţării care solicită ajutor juridic.principat în suprafaţă de 2 km².evaziunea fiscală nu este considerată aici ca fiind un delict. .

. deşi nu există o legislaţie specifică în materie.reglementările monetare şi de schimb valutar sunt aplicate cu lejeritate. a conferit o anumită supremaţie Antilelor Olandeze asupra celorlalte state în privinţa secretului financiar. deşi au un sistem performant de telecomunicaţii. . .tratatul privind taxele. curse aeriene directe cu New York şi Miami.nu există curse aeriene directe decât cu SUA. astfel încât importul şi exportul de fonduri se efectuează cu uşurinţă. Aruba şi Bonaire) şi la cca 50 mile de largul coastelor Venezuelei. elaborate special în acest scop.sunt stat membru al regatului Olandei împreună cu Olanda şi Surinam. aşezate la mare distanţă între ele: Sf. Antilele Olandeze (The Netherlands Antilles) . Martin. Eustatus. . .oferă servicii moderne şi eficiente de telex. . telefon şi poştă. situate la cca 50 mile la est de Puerto Rico (Curaçao. datorită legilor bancare locale. jumătate posesiune franceză. 140 Universitatea SPIRU HARET . dar exercită o autonomie completă în afacerile interne ale statului.băncile sunt uşor de deschis şi menţinute în secret.confidenţialitatea corporativă este asigurată prin aplicarea legislaţiei civile olandeze şi folosirea sistemului de „acţiune la purtător” în cazul proprietăţii de corporaţie.importante ca paradisuri fiscale sunt Curaçao. .în 1983 au fost create în virtutea tratamentului legal.secretul bancar este respectat. .în 2-4 săptămâni poate fi înfiinţată orice entitate financiară la costuri reduse. şi Saba. fie achită impozite mai reduse decât cele impuse pe profiturile câştigate de companiile altor ţări. semnat de Olanda cu SUA şi cu Marea Britanie. cu două grupuri de câte trei insule fiecare.se întind de-a lungul Mării Caraibilor. preferenţial 2544 noi companii. .esenţa tratatului: corporaţiile din Antilele Olandeze care au investiţii în SUA sunt fie scutite de impozite. . . iar corporaţiile străine sunt scutite la înfiinţare de orice restricţii monetare şi de schimburi valutare.. Sf. unde este amplasată capitala – Willemsted şi Sf Martin. o reţea amplă de bănci internaţionale.

– în plan instituţional şi politic. impozitele pentru elveţieni sunt înalte. – evaziunea fiscală este sancţionată de dreptul administrativ şi nu de cel penal. – legile privind sectorul bancar fac parte din Constituţia ţării şi sunt respectate. . poştă prin mesageri personali.. Italia sau Germania.lipsa controlului şi absenţa taxelor vamale protejează capitalurile latino-americane. dar şi capitalurile de origine criminală.importanţa strategică a Canalului Panama garantează securitatea generată de prezenţa militară americană. Panama . ca şi marele lor rival Insulele Cayman . . care dezvoltă o veritabilă industrie de servicii financiare. Elveţia – nu este paradis fiscal. dar şi posibilitatea de tranzit a unor mari cantităţi de bani lichizi prin băncile panameze.cel mai important paradis fiscal din zona latino-americană. expedierea corespondenţei pentru clienţii străini din Franţa. pentru evitarea astfel ştampila poştei elveţiene. Alte „nişe europene”: 1.conferă statului Panama un rol important pe piaţa financiară. adresa de cutii poştale pe care le schimbă frecvent. respectă principiul autodeterminării şi. – capitalurile se îndreaptă spre marile organizaţii neguvernamentale (ONG-urile) care îşi au sediul în Elveţia: Crucea Roşie. 141 Universitatea SPIRU HARET . . astfel acest paradis fiscal constituie un centru de tranzit între Asia şi Europa în privinţa traficului de arme şi droguri americano-columbiene. – impozitele pe venituri realizate de străini în Elveţia = 35%. în consecinţă. – confidenţialitatea conturilor şi operaţiunilor bancare se materializează inclusiv prin: plicuri fără antet. .au elaborat legi şi reglementări pentru atragerea investitorilor. în materie de măsuri împotriva spălării banilor rămâne inflexibilă.legislaţia protejează secretul bancar şi facilitează înregistrarea societăţilor confidenţiale.şi-au asigurat un sector considerabil al pieţei financiare datorită avantajelor conferite de tratat.

com/RO/) 142 Universitatea SPIRU HARET . Este o monarhie condusă de Regina Elisabeta a II-a. Companii publice cu răspundere limitată. 29 Sursa: Companii offshore_rom (http://www. • Legislaţie: Legea companiilor din 1985. Referendumul nu a fost aprobat. • Capitalul social: Companii private Capitalul minim emis – 1 acţiune Capitalul social pentru companiile private se ridică de obicei la 1. investigatorii care au lucrat. Legea impozitării veniturilor şi a corporaţiilor din 1988.Comitetul Olimpic Internaţional (CIO).000 GBP. petrol şi gaz natural. • Economia: Este una din marile puteri comerciale şi financiare. Se află între primele patru puteri economice vest-europene cu rezerve mari de cărbune. alte asociaţii internaţionale care manevrează sume foarte mari. Are o populaţie de aproximativ 58 milioane de locuitori din care 8 milioane trăiesc în Londra. chiar dacă punerea în discuţie a acestui subiect dovedit sensibil reprezintă un mare pas înainte (neconcretizat încă!) – prin aplicarea unui tratat de asistenţă reciprocă americanoelveţiană (semnat în 2003). folosind canalele adecvate din Ministerul Justiţiei şi Departamentul de Stat.cosmoserve. având o producţie mare de energie. bancare şi de asigurări. Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în Marea Britanie: • Tipuri de companii: Companii private cu răspundere limitată. • Cadrul Legislativ: „Common Law”. Este lider în furnizarea de servicii financiare. Scoţia. au reuşit să dobândească date şi documentaţie asupra conturilor din Elveţia ale unor infractori americani. Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. este format din Anglia. situat pe coasta vestică a Europei. acces la documentele legate de infractori străini. – în mai 1984 a avut loc un referendum naţional care propunea atenuarea secretului bancar pentru a permite oficialităţilor străine din domeniul aplicării legii. Londra – Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Britanii)29 • Regatul Unit al Marii Britanii. 2. • Moneda naţională: Lira sterlină (GBP) • Limba oficiala: Engleza.

• Companii publice Capitalul minim emis – 1 acţiune Capitalul social minim pentru companiile publice este de 50. • Acţionari: Minim unul pentru companii private şi minim 2 pentru companii publice. persoană fizică sau juridică. de asigurări. cu sau fără drept de vot etc. • Tipuri de acţiuni: obişnuite. rezidenţă. • Directori: Companii private – Minim unul. Companiile internaţionale au mai multe posibilităţi de a-şi reduce impozitul la 0%. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în Anglia sau în Ţara Galilor. Nivelul de impozitare variază (între 20 şi 30 %) în funcţie de profitul net înaintea impozitării. • Secretarul companiei: Este obligatoriu.500 GBP trebuie plătiţi. de orice naţionalitate. dar companiile a căror cifră de afaceri nu depăşeşte 1. 143 Universitatea SPIRU HARET . în schimb directorii trebuie să ateste conturile. • Raportări anuale: Sunt obligatorii. UK are cele mai multe tratate în comparaţie cu celelalte state suverane.000 GBP nu trebuie să auditeze declaraţiile financiare. • Taxa anuală de licenţă: 0 (NIL) • Raportări financiare anuale: Sunt obligatorii. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Regimul de impozitare: Este scăzut în comparaţie cu alte ţări europene. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Da. Companii publice – Minim 2. financiar sau de resurse umane fără obţinerea unei autorizaţii speciale. companiile britanice fiind folosite ca mijloace eficiente de planificare fiscală. care pot fi răscumpărate.000 GBP din care 12. • Restricţii: Companiile nu au voie să deruleze activităţi în sectorul bancar. dar anonimitatea poate fi păstrată prin folosirea nominalizărilor. Taxa anuală de completare este de 15 GBP. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu. • Tratate pentru evitarea Dublei Impunerii: Au fost semnate 100 de astfel de tratate.

• Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited. dar anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul serviciilor nominale. • Confidenţialitatea: Anonimitatea poate fi păstrată cu ajutorul serviciilor nominale • Emiterea de acţiuni la purtător: Este permisă. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul Latin. • Control valutar: Nu există. ofensiv. parteneriate cu răspundere limitată etc. companii de garanţie. cu condiţia să fie deţinute de un custode.• Dezvăluirea Acţionarilor: Da. o mare parte din ele constituind sucursale ale unor bănci străine la nivel mondial (chiar şi cele mai mari bănci luxemburgheze aparţin acum marilor grupări financiare străine. obscen. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. Dacă aceştia pot investi oricâţi bani vor în afaceri în străinătate sau să-şi plaseze banii în bănci din ţări cu o economie solidă. exemplu: grupul Fortis posedă o parte majoritară din acţiunile Băncii Generale din Luxemburg). 144 Universitatea SPIRU HARET . • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. imperialitatea sau termeni care sugerează patronajul guvernului. • în 1963 ea avea doar 6 bănci. termeni care au legătură cu roialitatea. 3. Public Limited Company etc. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. deoarece ei vor fi exceptaţi de la impozitarea acestor venituri realizate în alte ţări. • În loc de concluzii: un cetăţean britanic care are un părinte născut în străinătate nu plăteşte impozit decât pe venitul dobândit în Marea Britanie. • Durata de timp necesară încorporării: 10 zile lucrătoare. • în 2003 – 2006 bănci. Marele Ducat al Luxemburgului • a devenit în ultimii 30 ani o piaţă financiară de prim rang. • Alte tipuri de companii: Companii nelimitate.

elveţiene şi belgiene obţinerea de mari profituri. combină avantajele ambelor structuri. venirea la putere în Franţa a socialiştilor în 1981 a facilitat băncilor luxemburgheze. • Cadrul Legislativ: Common Law. nici corporaţii. Regimul juridic al companiilor offshore din Statele Unite ale Americii: • Statele Unite ale Americii formează o Republică Federală independentă constituită din 51 de state. • este considerat ţară offshore. • Limba oficiala: Engleza. gestionând capitaluri considerabile provenind din statele vecine (în estimările specialiştilor jumătate din capitalurile germane expatriate au fost plasate aici). • Legislaţia: Depinde de fiecare stat. • a trecut de la o economie dominant siderurgică la o piaţă financiară de prim rang în Europa şi nu numai: * care a fost favorizată de legislaţia adoptată începând cu 1960 şi * care a dus la stabilizarea unei pieţe financiare * la lărgirea câmpului de intervenţie a bursei locale şi a cotaţiei de valori mobiliare. • a atras fluxul de capital din statele vecine (Germania şi Franţa) care aveau o legislaţiei fiscală restrictivă. De exemplu în: Delaware – funcţionează legea Delaware a companiilor din 1994-95. LLc sunt instrumente populare în afacerile internaţionale pentru că. • sistemul se caracterizează prin discreţia totală asupra tranzacţiilor financiare desfăşurate în băncile luxemburgheze. • ulterior. • sistemul de impozitare a contribuit la expansiunea amplă a sectorului financiar privat.• în prezent doar CEC-ul şi băncile agricole de credit rămân instituţiile financiare în proprietatea luxemburgheză. • Moneda naţională: Dolarul american (USD). Informaţii despre tipuri de companii înregistrate în SUA: • Tipuri de companii: Companii americane cu răspundere limitată (Limited Liability Company sau prescurtat LLc). deşi nu sunt nici parteneriate. 145 Universitatea SPIRU HARET .

• Taxa anuală de licenţă: Depinde de stat: • Delaware – 200 USD • New York – 0 USD • Washington – 200 USD. • Raportări financiare anuale: Nu sunt obligatorii decât atunci când compania desfăşoară activităţi în interiorul statelor. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Capitalul social: Nu este fixat un prag minim pentru capitalul social. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Nu este necesară în majoritatea statelor. • Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar. • Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă.New York – legea New York a companiilor cu răspundere limitată (capitolul 34). adică impozitul pe venit revine membrilor. • Confidenţialitate: Serviciile sunt strict confidenţiale din moment ce nu sunt cerinţe de raportare. 146 Universitatea SPIRU HARET . • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu înregistrat în statul în care se află compania. • Control valutar: Nu. bancar. Poate avea orice naţionalitate sau rezidenţă şi poate fi persoană fizică sau juridică. • Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Nu este necesară în majoritatea statelor. Variază de la stat la stat. • Impozitare: LLcs-urile au acelaşi regim de impozitare ca şi parteneriatele. LLcs-urile americane care conduc afaceri în afara statelor şi care nu au membri rezidenţi şi nu au venituri din USA nu sunt supuse impozitării şi nu trebuie să depună raporturi anuale. • Acţionari: Minim unul. de asigurări şi reasigurări fără obţinerea unei autorizaţii speciale. • Restricţii: Nu sunt permise activităţi în sectorul financiar. • Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Există mai multe astfel de tratate. • Directori: Minim unul.

Regimul juridic al companiilor offshore din Singapore: • Republica Singapore este situată în sud-estul Asiei. 147 Universitatea SPIRU HARET . imperialitatea sau nume care sunt similare cu alte companii deja înregistrate. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există în câteva state. • Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. • Moneda naţională: Dolarul singaporez (S$). („Common Law”). • Durata de timp necesară încorporării: 2 zile lucrătoare pentru încorporare şi 5 zile lucrătoare pentru eliberarea documentelor. dar şi Mandarina şi Malayesiana sunt considerate limbi oficiale. • Cadrul Legislativ: Sistem Juridic Independent bazat pe Sistemul Juridic Englez. asigurări. • Economia: Singapore are o infrastructură economică de înalt nivel fiind unul dintre cele mai mari centre financiare. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza.• Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. în Peninsula Malayesiană. indieni sau alte naţionalităţi. obscen. Are o populaţie de aproximativ 3. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Limited Liability Company.000. termeni care au legătură cu roialitatea. Limited Company sau prescurtările aferente: LLC sau LC. Nume precum: bănci.000 locuitori din care 75% sunt chinezi. reasigurări sunt interzise în toate statele. bancare şi de investiţii interanţionale. • Este membră independentă a Commonwealth-ului Britanic din 1965. • Alte tipuri de companii: Corporaţiile – impozitate la ambele nivele şi la cel de stat şi la cel de federaţie. • Infrastructura: Are o infrastructură tehnologică foarte dezvoltată asigurând o bună conexiune cu celelalte state ale lumii. ofensiv. • Limba oficială: Engleza. iar 25% sunt malaynezi.

• Dezvăluirea identităţii proprietarului beneficiar: Este obligatorie. • Impozitare: • Companiile rezidente: 24.Informaţii despre tipuri de companii înregistrate: • Tipuri de companii: Companii rezidente sau nerezidente. Unul trebuie să fie persoană fizică rezidentă. • Directori: Minim doi. • Control valutar: Nu. • Sediu/agent înregistrat: Este obligatorie existenţa unui sediu social înregistrat în Singapore. • Acţionari: Minim unul. Exoneratele nu trebuie să îşi auditeze conturile.5% • Exonerate: N/A • Impozitările se pot reduce foarte mult chiar până la 0% datorită numeroaselor tratate semnate cu diverse ţări pentru a evita dubla impunere. • Secretarul companiei: Este obligatorie numirea unui secretar rezident.000 S$. 148 Universitatea SPIRU HARET . • Capitalul social: Capitalul social standard este de 100. media sau politic fără obţinerea unei autorizaţii speciale. • Raportări anuale: Nu sunt obligatorii. • Legislaţia: Legea Companiilor din Singapore. • Emiterea de acţiuni la purtător: Nu este permisă. • Raportări financiare anuale: Trebuie auditate de auditori rezidenţi şi depuse la autorităţi. • Dezvăluirea Comitetului de Directori: Este şi ea obligatorie. • Limba pentru înregistrarea numelui: Orice limbă din alfabetul latin. • Restricţii: Nu au voie să deruleze activităţi în sectorul financiar.5 % • Companiile nerezidente: 24. • Taxa anuală de licenţă: 35S$. • Tratate pentru evitarea Dublei Impuneri: Un număr mare de astfel de tratate.

• Durata de timp necesară încorporării: O săptămână.3%. de afaceri şi bancară. Această modificare a fiscalităţii încearcă să stimuleze investiţiile pentru a impulsiona şi mai mult creşterea economică din Bulgaria. chiar dacă fiscalitatea este mai ridicată. În loc de concluzii. prin măsurile fiscale adoptate la finalul anului 2006. Pte Ltd. Parlamentul bulgar a adoptat reducerea impozitului pe profit de la 15% la 10%. Impozitul este cel mai mic din UE. • Legislaţie pentru prevenirea spălării banilor: Există • Terminologie care să denote răspunderea limitată: Private Limited. începând chiar cu data aderării. ofensiv. Reprezentanţii oamenilor de afaceri cred că investitorii străini vor continua să vină în România. Legea transformă astfel Bulgaria într-un aşa-numit „paradis fiscal” al Uniunii Europene. în condiţiile în care are o populaţie de aproape trei ori mai mică. Bulgaria a reuşit să atragă un volum al investiţiilor străine comparabil cu cel din ţara noastră. unde impozitul pe profit este de aproape patru ori mai mare. Oamenii de afaceri din ţările dezvoltate au toate motivele să-şi extindă sau să-şi mute activităţile în estul Europei. Un exemplu recent îl constituie Bulgaria. România a atras investiţii străine în valoare de 26 miliarde euro. care a ajuns pe primele trei trimestre ale anului trecut la 6.• Restricţii privind numele: Orice nume pe care autorităţile îl vor găsi nepotrivit. • Limba în care se redactează documentele oficiale: Engleza. În ultimii trei ani. pentru acest subiect al paradisurilor fiscale: Prin politica fiscală a unui stat se poate încuraja sau nu activitatea financiară. • Companii deja înregistrate (shelf company): Există. obscen. în „paradisul fiscal al Europei”. alături de Cipru... Se preconizează că acţiunea bulgarilor va atrage multe firme din ţări ca Germania şi Italia. în timp ce Bulgaria a atras doar 16 miliarde euro. care. 149 Universitatea SPIRU HARET . În ultimii 16 ani. În 2002 şi 2003.. exact înaintea aderării. s-a transformat în opinia specialiştilor. fiind la acelaşi nivel cu cel din Cipru. rezultatele reformelor economice din ţara noastră au atras investiţii din ce în ce mai mari.

M. de obicei. Editura Şansa S. Rădulescu.. Comparativ cu statele din centrul Europei.întrucât aceştia sunt interesaţi de dimensiunea mare a pieţei autohtone şi de ritmul ridicat de creştere economică. 186-214.5% .4% din salariul brut. Lippincott. Cele mai mari impozite din comunitate se înregistrează în statele dezvoltate. cele mai mari sume au fost aduse până în prezent. cât şi în Bulgaria. atât în România. corupţia şi crima organizată. Secţiunea X. violenţa. Nivelul impozitului pe profit de 10% conferă Bulgariei şi Ciprului statutul de paradis fiscal al Uniunii Europene. D Banciu.31 30 Edwin H Sutherland. telecomunicaţiile.B. cel din România este cel mai mic.5% este nivelul fiscalităţii pe muncă în România. România atrage investitorii datorită pieţei mari pe care o are. Sociologia crimei şi a criminalităţii.R. Este foarte probabil ca strategia bulgarilor să convingă. Philadelphia. în special firmele ce preferă să lucreze în sistem lohn.L. Ipoteza este confirmată şi de particularităţile investiţiilor străine din Europa de Est. Astfel. Domeniile care au prezentat un interes mare pentru investiţii au fost serviciile financiare. 150 Universitatea SPIRU HARET . Cifrele vorbesc de la sine: 47. Noţiune şi sediul materiei Noţiunea de „criminalitate a gulerelor albe” a fost prima dată utilizată de Edwin H Sutherland30 pentru a descrie ansamblul comportamentelor ilicite şi ilegale ale unor persoane care au. J. în condiţiile în care în UE media este de 34. ediţia a V-a. o situaţie şi o poziţie socială şi economică ridicată sau se bucură de un prestigiu social în cadrul instituţiilor sau organizaţiilor în care lucrează. Criminalitatea „gulerelor albe” Subsecţiunea 1. Capitolul: Criminalitatea. 1955 31 A se vedea S. investitorii interesaţi să producă mai ieftin. 1996. Donald R Cressey. Bucureşti. p. pentru a acapara resurse sau consumatori şi nu pentru a folosi forţa de muncă ieftină. iar diferenţa de şase procente în impozitarea profitului nu va produce deturnări semnificative ale investiţiilor străine către Bulgaria. Principles of Criminology. piaţa imobiliară şi petrolul. iar în Bulgaria contribuţiile sociale reprezintă numai 36. în special.

Acest act constă în exploatarea încrederii sau credulităţii altora. * sunt convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează în faţa legii şi a regulii. financiară. în virtutea poziţiei sociale pe care o deţin. act care încalcă o normă legală sau de altă natură referitoare la activităţi profesionale”. şi se confirmă acest concept criminologic apărut iniţial în 1872. cu privire la atitudinea societăţii faţă de criminalitate în afaceri. Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă „un act al unei persoane cu statut social-economic ridicat. 2. EH Sutherland. se diversifică odată cu explozia de tehnologie care ne marchează existenţa cotidiană! Concepţia cu privire la criminalitatea gulerelor albe a fost dezvoltată de Sutherland32 în trei planuri: 1. 3. nefiind consideraţi infractori în sensul clasic al cuvântului. lucrare în care se afirmă prima oară sintagma „criminalitatea gulerelor albe”. nu sunt incriminate. iar dacă unele din ele sunt incriminate. 1. reţelele crimei organizate funcţionează cu ajutorului persoanelor cu funcţii oficiale. din păcate. fiind realizat de o manieră ingenioasă. * nu se consideră infractor. care astfel devin părtaşi la acţiunile de criminalitate economică. cu privire la infracţiune. * consideră că au un drept personal de a încălca legea. de multe ori. respectabil şi respectat. 151 Universitatea SPIRU HARET 32 . În afaceri pot apărea comportamente ilegale. cu privire la infracţiune. * conştient de conduita lui legală sau ilegală. cu privire la infractor. cu privire la infractor Subiectul infracţiunii este de regulă: * cetăţeanul care este în afara oricărei suspiciuni. autorii nu sunt urmăriţi în justiţie. care.De regulă. 2. care să excludă ulterior descoperirea. „White collar crime” 1939. bancară care sunt din ce în ce mai prezente în lume şi care.

78/ 2000 pentru prevenirea. 1065/2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei. nr. M. Legea nr. 3. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. M . Of. Of. nr. Of. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. 152 Universitatea SPIRU HARET .3. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice. dacă subscriu scopului principal şi sunt eficiente (conform vechiului principiu machiavelic: „scopul scuză mijloacele”). M. nr.. cu privire la atitudinea societăţii faţă de criminalitate în afaceri. Mijloacele ilegale şi imorale nu sunt excluse. nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. Sediul materiei în legislaţia internă: 1. Of. 5. 4. precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei. OUG nr. 301 din 6 mai 2003. 1227 din 20 decembrie 2004. M. * Societăţile de tip occidental încurajează scopul principal al unei afaceri: reuşita. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 219 din 18 mai 2000. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice. * reacţia societăţii faţă de infracţionalitatea clasică este mai pronunţată decât cea faţă de infracţionalitatea gulerelor albe (care nu este violentă). 279 din 21 aprilie 2003. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. Legea nr. 2. În situaţii de criză economică şi socială. M. HG nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. prevenirea şi sancţionarea corupţiei. 728 din 15 noiembrie 2001. fenomenul criminalităţii în sfera afacerilor se amplifică. nr.601/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 365 din 27 aprilie 2004. nr. Of. M. HG. Of. nr. cu modificările şi completările ulterioare. succesul social sau financiar. aprobată prin Legea nr.

) – sunt greu de identificat. prin utilizarea înşelăciunii. 1944/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007. justiţie). nr. concurenţă şi reclamă neloială etc. financiare.6. criminologie şi sociologia criminalităţii au clasificat fenomenul de corupţie în trei forme: 1. tranzacţii comerciale. falsificarea cifrei de afaceri. corupţie profesională – include delicte de serviciu sau comise în timpul serviciului de către funcţionari. Subsecţiunea 2. Formele fenomenului de corupţie cu implicaţii în „criminalitatea gulerelor albe” Specialiştii în drept penal. M. ilegale aduc prejudicii intereselor economice colective şi individuale. etc.) 2. societăţi comerciale. asociaţii. cultură. 15 decembrie 2004. poliţie. evaziune fiscală. corupţia economică – numită şi criminalitatea economicofinanciară sau criminalitate de afaceri – include acte şi fapte ilicite. Of. abuz în funcţie.231/2005 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005 – 2007. escrocherie. vamale. poliţe de asigurare nerambursabile. 476 din 6 iunie 2005. M. abuzului de încredere. trafic de influenţă. fraudei. 7. ilegale. comise de persoane fizice. obţinerea ilegală de subvenţii. Legea nr. – aceştia încalcă normele deontologiei profesionale. 272 din 1 aprilie 2005. juridice. publici sau alte persoane din sectorul public (administraţie. HG nr. 8. prin îndeplinirea condiţionată şi preferenţială a atribuţiilor de serviciu legale (luare/dare de mită. publice şi private: exemplu: delicte de fraudă bancară. de evaluat şi de dovedit. 153 Universitatea SPIRU HARET . bancare. Of. M. învăţământ. HG nr. nr. în legătură cu derularea unor afaceri. sănătate. Of. nr. bancrută frauduloasă. – actele şi faptele ilicite. 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. organizaţii non-guvernamentale. abuz de încredere profesională etc.

forme şi dimensiuni de manifestare.. Clinard. comerciale. sau care încalcă normele privind interdicţia exercitării anumitor forme de influenţă politică cu scopul obţinerii unor avantaje personale. corupţia politică – ansamblul de acte. 154 Universitatea SPIRU HARET 33 . medici. jurişti etc. ediţia a V-a New York. Sociologii au extins aria subiecţilor criminalităţii „gulerelor albe” şi în arii de competenţe. care nu mai aparţineau numai puterii oficiale.3. asociate de multe ori cu criminalitatea „cartelelor” şi a „gulerelor albe”. administraţiei şi justiţiei. p. iar cele mai periculoase pentru societate sunt cele referitoare la corupţie şi delictele din sfera economico-financiară şi bancară. San Francisco. bancare. Robert F. Meier. Chicago. 1975. Dallas. precum şi din sfera politicului. în legătură directă cu ocupaţiile lor profesionale”33 Marshall B. politicieni. fapte şi comportamente care deviază moral şi legal de la îndatoririle oficiale ale exercitării unui rol public de către anumite persoane. lideri sindicali. ci şi altor categorii de funcţionari ai unor companii industriale. Sociology of Deviant Behavior. Fenomenul corupţiei include multiple definiţii. alături de funcţionari ai guvernului. 168.

dar şi exploatarea minelor şi zăcămintelor. p. Magda Volonciu. funcţionând juridic sub forma societăţilor comerciale. Titlul VIII. care au permis extinderea pieţelor contribuind la desăvârşirea societăţii moderne în ansamblul ei. 85. Camelia Stoica. Cărpenaru. şi implică asocierea a două sau mai multor persoane. capitolul 1.. unire”. 138-357 şi Smaranda Angheni. capitolul IV. * au permis dezvoltarea tehnicii.246 155 Universitatea SPIRU HARET 1 . comunicaţiilor. Secţiunea 2. au contribuit la îndeplinirea şi finalizarea unor mari realizări ale secolului al XIX-lea. Societatea a apărut ca instituţie urmare unor cauze sociale şi economice.. * concepută ca organism autonom. p. Societăţile comerciale. tovărăşie. cit. definiţie: * sediul materiei în legislaţia naţională îl constituie Codul Comercial. op. capitolul V. De exemplu realizarea Canalului de Suez. căruia legea i-a conferit personalitate juridică. pentru a îndeplini rolul său economic1. cu punerea în comun a unor resurse. A se vedea St. op. D. reţelelor de căi ferate etc. Sediul materiei. în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor rezultate. Despre societăţi. comunitate. Societăţile comerciale. Despre Societăţi şi despre asociaţiuni comerciale. * grupările de persoane şi capitaluri. „societas” care înseamnă „întovărăşire. Cartea 1. cit. Canalului Panama. asociaţie. Noţiuni generale Noţiunea de societate provine din latină.CAPITOLUL IV SOCIETATEA COMERCIALĂ Secţiunea 1.

societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi – noţiune generică. 31/1990 societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate. 453 şi urm. în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care rezultă” * elementele esenţiale ale contractului de societate. (1) din Legea nr. * definiţia contractului de societate2: . 5 alin. art. iar societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. 77 – 220. 1999. din secţiunea I-VI au fost abrogate prin Legea nr. cu modificările şi completările ulterioare. Bucureşti.” * nu există o definiţie în Legea 31/1990 privind societăţile comerciale.. 156 Universitatea SPIRU HARET 2 . În acest caz se întocmeşte A se vedea Fr. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. care reglementează regimul juridic al societăţilor comerciale. 31/1990 privind societăţile comerciale. pentru a desfăşura împreună o anumită activitate. republicată. cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva. Titlul VIII. Deak. care deosebesc aceste contract de alte contracte: – aportul la capitalul societăţii (fiecare asociat se obligă „să pună în comun” o valoare patrimonială) – desfăşurarea unei activităţi comune care definesc obiectul de activitate al respectivei societăţi – participarea asociaţilor la realizarea şi împărţirea beneficiilor (şi în mod corelativ şi a pierderilor) Secţiunea 3. utilizată alături de termenul de acţionari la diversele forme de societăţi comerciale) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri. p. Caracterele juridice ale contractului de societate: Consideraţii introductive privind caracterele juridice ale contractului de societate şi influenţa acestora în privinţa procedurii înfiinţării unei societăţi comerciale: Potrivit art. Tratat de drept civil. Actami. Contracte speciale. Despre contractul de societate. art 1491 defineşte societatea astfel: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun. * definiţia din Codul civil.* ulterior.

Caracterul oneros: Contractul societăţii comerciale este cu titlu oneros. comutativ şi comercial. Caracterul comutativ: Contractul este comutativ în sensul că întinderea obligaţiei de aport a fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului. Conceptul de societate definit de art. ART. 1491 C civ. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. oneros.au aceeaşi esenţă: reprezintă o grupare de persoane.numai statutul. dar formulate într-un mod mai explicit. 10 alin. de regulă statutul cuprinde aceleaşi clauze ca şi contractul. 31/1990). deoarece. convenit de asociaţi. fiecare contractant urmărind prin participarea sa la constituirea societăţii un folos propriu: obţinerea de beneficii. pentru societatea civilă3 este valabil şi pentru definirea societăţii comerciale. Caracterul solemn: Contractul de societate este un contract solemn.: „Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc sa pună ceva în comun. Astfel există unele asemănări şi deosebiri între societatea civilă şi societatea comercială după cum urmează: Asemănări: . iar pentru societatea pe acţiuni un număr de cel puţin 5 asociaţi (art. Actul constitutiv prezintă următoarele caractere: solemn. bunuri (capitaluri) constituită în scop economic şi lucrativ.” 157 Universitatea SPIRU HARET 3 . În concepţia legii. Acesta este şi criteriul de distincţie dintre contractul prin care se constituie o societate civilă şi contractul care stă la baza constituirii societăţii comerciale. sintagma act constitutiv desemnează atât înscrisul unic cât şi contractul de societate şi statutul societăţii. patrimonial. (2) din Legea nr. 1491 c civ. încheierea lui în formă autentică fiind cerute de lege sub sancţiunea nulităţii. Caracterul plurilateral: Pentru formarea valabilă a contractului societăţii legea impune participarea a cel puţin doi asociaţi. Caracterul comercial: Caracterul comercial al contractului este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic denumit act constitutiv. plurilateral. Aceasta. cu scop de a împărţi foloasele ce ar putea deriva.

obligaţia de a ţine registrele de contabilitate.Societatea comercială este investită cu personalitate juridică.privind obiectul sau natura operaţiunilor realizate de societate: *societatea comercială se constituie cu scopul săvârşirii de fapte de comerţ * societatea civilă are ca obiect realizarea unor activităţi care nu sunt fapte de comerţ.. a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri. 158 Universitatea SPIRU HARET 4 . cu patrimoniu propriu care permite asumarea obligaţiilor. fără a fi subiect de drept de sine stătător. Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice. prevenirea şi sancţionarea corupţiei a înlocuit noţiunea de „beneficii”. cu asumarea de către fiecare parte a obligaţiilor ce-i revin. obligaţia de a exercita comerţul în limitele unei concurenţe licite. Pentru societăţile comerciale. . .au scop lucrativ. .interesul practic al distincţiei între cele două formă de societăţi: • societatea comercială are obligaţii: ex: obligaţiile profesionale ale comercianţilor: obligaţia de înmatriculare în Registrul Comerţului.utilizată rar în textul legii .iau naştere prin contract de societate.cu noţiunea de „profit”.privind condiţiile în care funcţionează: *societatea comercială – legea stabileşte expres formele juridice care trebuie respectate * societatea civilă are o formă care nu poate depăşi cadrul contractual . intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi obţinerea şi împărţirea beneficiilor4). Caracterele juridice ale contractului de societate – sinteză – plurilateral – în încheierea lui participă două sau mai multe persoane. Deosebiri: (care privesc funcţia şi structura lor) . elementele esenţiale ale contractului de societate civilă se regăsesc şi în contractul de societate comercială (aportul asociaţilor. constituie un subiect de drept distinct de asociaţii care o compun. iar societatea civilă nu are personalitate juridică şi rămâne un simplu contract. • Societatea civilă nu are aceste obligaţii. asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea unor beneficii (profit).

R. 1996 6 A se vedea op. „Societatea comercială europeană – unitate în diversitate”.Societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: a) societate în nume colectiv. Secţiunea 4.D. cit. b) societate în comandită simplă. Formele societăţii comerciale – clasificări: Constituirea unei societăţi are la bază o relaţie „intuitu personae”.” Aceste forme asociative pentru activitatea comercială şi de afaceri sunt aceleaşi atât în România cât şi în alte state europene.– cu titlu oneros – fiecare asociat urmăreşte realizarea unui folos patrimonial – obţinerea de beneficii.5 Alte criterii de clasificare a societăţilor comerciale în doctrină: A: o primă clasificare conform autorilor Smaranda Angheni. Magda Volonciu. generată de încrederea între asociaţi. – art. ci rezultatul practicii îndelungate în domeniul comercial şi al afacerilor din statele cu economie de piaţă. cu modificările şi completările ulterioare reglementează imperativ şi limitativ formele societăţilor comerciale. convenit de asociaţi. după cum urmează: . 31/1990 privind societăţile comerciale.. Nicolescu.. d) societate în comandită pe acţiuni şi e) societate cu răspundere limitată. M. – comutativ – întinderea obligaţiei fiecărui asociat este cunoscută din momentul încheierii contractului. Şaguna. în funcţie de răspunderea asociaţilor: *societăţi comerciale cu răspundere limitată Pentru detalii a se vedea D. Editura Oscar Print. – comercial: este dat de obiectul de activitate al viitoarei societăţi. – consensual – se încheie prin acordul de voinţă al părţilor. republicată. c) societate pe acţiuni. Camelia Stoica6 1. 2 din Legea nr. Bucureşti. în forma scrisă cerută „ad probationem”. p 87 159 Universitatea SPIRU HARET 5 . ca o dovadă a faptului că aceste forme nu sunt o invenţie a specialiştilor.

58/1998 privind activitatea bancară. cit. republicată * societăţi de microfinanţare reglementate de Legea nr. 8 A se vedea avantajele şi dezavantajele societăţilor cu răspundere limitată Smaranda Angheni. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată) *societăţi comerciale reglementate de legi speciale: *societăţi bancare – Legea nr.*societăţi comerciale cu răspundere nelimitată 2. * societăţi în comandită simplă. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură *societăţi de asigurări – Legea nr. în sensul Legii nr. 160 Universitatea SPIRU HARET 7 . *Societatea cu răspundere limitată: *societatea cu unic acţionar8 Definiţia societăţii de microfinanţare. *Societăţi de capital: * societăţi pe acţiuni. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor *societăţi de intermediere. Magda Volonciu. p 97. op. în funcţie de modul de reglementare: *societăţi comerciale reglementate de legea generală (Lg. *societăţi în comandită simplă pe acţiuni. în funcţie de structura capitalului: * societăţi comerciale cu capital social împărţit în acţiuni * societăţi comerciale cu capital social împărţit în părţi de interese 3. *societăţi de persoane: * societăţi în nume colectiv. 240/2005 privind societăţile de microfinanţare7. Art 2 din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital 5. privind activitatea bancară. Camelia Stoica.. *societăţi agricole – Legea nr. 58/1998. în funcţie de titlurile de valoare: * societăţi comerciale care emit titluri de valoare * societăţi comerciale care nu pot emite astfel de titluri 4. conform art. republicată”. investiţii – Legea nr. 240/2005 privind societăţile de microfinanţare – „persoana juridică constituită cu scopul de a acorda microcredite şi care nu poate desfăşura activităţi de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public.

Caracteristicile generale ale societăţilor comerciale. societatea comercială cu răspundere limitată) Societăţile de persoane au număr redus de asociaţi. A se vedea op. în funcţie de întinderea răspunderii persoanelor asociate * datoriile sociale deosebesc societăţile comerciale cu răspundere limitată. faliment. în funcţie de factorul predominant (subiectiv/obiectiv) – factorul subiectiv prevalează asupra factorului obiectiv şi generează distincţia dintre: * societăţi de persoane (societatea comercială în nume colectiv) * societăţi de capitaluri (societatea comercială pe acţiuni) * societăţi intermediare (societatea comercială în comandită simplă. dacă sunt mai mulţi) pentru datoriile sociale. Societăţile de persoane se dizolvă şi pentru motive legate de situaţia personală a asociaţiilor (retragere. excludere.B. Aportul de capital social al unei societăţi de persoane constă în prestaţii în muncă. Societăţii de capital nu-i poate fi adus unei societăţi de capital. cit. p 77. societăţi de capital pot avea număr de acţionari nelimitat de lege. decese) în vreme ce pentru societăţile de capital aceste situaţii nu influenţează existenţa lor. 9-12/1990. 161 Universitatea SPIRU HARET 9 . la fel ca asociaţii într-o societate în nume colectiv. (societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile comerciale cu răspundere limitată) de societăţile comerciale cu răspundere nelimitată. criterii regăsite şi la O Căpăţână. 3. o a doua clasificare conform Ion Turcu9: 1. societatea comercială în comandită pe acţiuni. în funcţie de numărul persoanelor asociate: *societăţi comerciale unipersonale (societăţi comerciale cu răspundere limitată – persoana fizică sau persoana juridică) * societăţi comerciale pluripersonale (societăţi comerciale constituite din mai multe persoane fizice sau persoane juridice) 2.. în Revista „Dreptul” nr. p 12-21. incapacitate. în creanţe. Comanditaţii răspund nemărginit (şi solidar. (societatea comercială în nume colectiv) * societatea comercială în comandită simplă şi societatea comercială pe acţiuni.

Caracteristici esenţiale ale fiecărei forme de societate: Criteriul de deosebire a formelor asociative îl constituie întinderea răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii. cu modificările şi completările ulterioare: (1) Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. în funcţie de sursa aportului la constituirea capitalului social * societăţi cu capital integral românesc * societăţi cu participare de capital străin (mixt) * societăţi cu capital integral străin Secţiunea 5. dar numai acţiunile sunt titluri de valoare negociabile. Art. 162 11 10 Universitatea SPIRU HARET . în condiţii mai restrictive decât acţiunile care. în funcţie de structura capitalului social * societăţi pe acţiuni (societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni) * societăţi cu părţi de interes (celelalte trei forme de societăţi comerciale).. p 78. * celelalte societăţi (în nume colectiv şi în comandită simplă) nu emit nici un fel de titluri 6. Asemănările între acţiuni şi părţi de interes (părţi sociale în cazul societăţilor cu răspundere limitată) sunt: * conferă aceleaşi drepturi corporative * ambele aduc dividende * acţiunile şi părţile de interes pot fi înstrăinate * în cazul retragerii ori excluderii. Deosebiri între acţiuni şi părţi de interes constă în regimul juricic al înstrăinării lor. 3 din Legea nr. 11 Pentru detalii a se vedea Ion Turcu. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată. ca şi în cazul dizolvării şi lichidării societăţii asociaţii primesc echivalentul pecuniar al părţii de interes sau preţul acţiunii. op.4. dacă sunt nominative. în funcţie de emiterea titlurilor de valoare * societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni emit acţiuni * societăţile cu răspundere limitată emit certificate de părţi sociale. au un regim de transfer specific dreptului comercial. cit. Părţile de interes se transmit prin mijloace de drept civil.10 5.

b) societatea în comandită simplă – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Personalitatea juridică a societăţilor comerciale – societatea comercială se constituie din iniţiativa asociaţilor. prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.a) societatea în nume colectiv – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. asociaţii comanditari. d) societatea în comandită pe acţiuni – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărţit în acţiuni) şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. cu (2) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. societatea comercială dobândeşte personalitate juridică. numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere.. e) societatea cu răspundere limitată – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Secţiunea 6. persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi.În vederea efectuării de acte de comerţ. (3) Acţionarii. – din momentul constituirii în condiţiile prevăzute de lege. cu modificările şi completările ulterioare: . 163 Universitatea SPIRU HARET . precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris. acţionarii răspund numai în limita aportului lor. iar asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. iar asociaţii comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor. 31/19901990 privind societăţile comerciale republicată. se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. asociaţii răspund numai în limita aportului lor. 1 din Legea nr. – sediu materiei: art. c) societatea pe acţiuni – obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social (capitalul social fiind împărţit în acţiuni).

Funcţionarea societăţii comerciale – sediul materiei: TITLUL III – Funcţionarea societăţilor comerciale. Această reglementare se explică prin faptul că statutul administratorilor este comun tuturor formelor juridice ale societăţilor comerciale. şi capitolele II-VI – Dispoziţii specifice pentru formele de societate comercială reglementate. patrimoniu autonom. dreptul asociaţilor la dividende. Cu toate acestea. 65. de exerciţiu (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile.respectarea dispoziţiilor prezentei legi. administratorii societăţii. cu modificările şi completările ulterioare. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată. pe lângă administratori..” *alte elemente definitorii pentru societatea comercială ca persoană juridică sunt: existenţa unui statut care cuprinde anumite elemente de identificare a subiectului de drept. sediul şi naţionalitatea. Secţiunea 7. începând cu art. capitolul I – Dispoziţii generale din Legea nr. deşi Legea 31/1990 reţine în sfera dispoziţiilor comune funcţionării tuturor societăţilor comerciale doar pe cele referitoare la administratorii societăţii comerciale. Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. care la art 26 defineşte aceste elemente constitutive astfel: *persoana juridică are: „o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc. 31/1954. cu modificările şi completările ulterioare. societatea comercială are ca organe de funcţionare şi adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor ca organ colectiv format din totalitatea acţionarilor/asociaţilor şi organe de control al gestiunii societăţii (cenzorii). voinţă proprie care exprimă voinţele individuale ale asociaţilor.” – elementele constitutive ale societăţii comerciale – persoană juridică – sunt reglementate de DL nr. săvârşind acte juridice). Dispoziţiile generale se referă la: regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în societatea comercială. privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. respectiv firma. 164 Universitatea SPIRU HARET . obligaţii referitoare la actele societăţii comerciale. capacitate juridică de folosinţă (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii).

c) declararea nulităţii societăţii. republicată. 227: . De altfel. D Cărpenaru. cu modificările şi completările ulterioare. organele societăţii.. pentru fiecare formă juridică a societăţii comerciale. şi nu încetarea actului constitutiv al societăţii. Încetarea existenţei unei societăţi comerciale În conformitate cu prevederile Legii nr. p 255 165 Universitatea SPIRU HARET . pentru motive temeinice..Legea reglementează. Încetarea existenţei unei societăţi comerciale reclamă realizarea unor operaţii care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice. fuziunea şi divizarea societăţilor comerciale. la cererea oricărui asociat. pe durata prevăzută în actul constitutiv. atribuţiile acestora. condiţiile de organizare şi funcţionare. ca orice persoană fizică:” se naşte. Calitatea de persoană juridică este necesară societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia. 12 A se vedea St. ci şi lichidarea patrimoniului societăţii. dizolvarea nu produce efecte asupra personalităţii juridice a societăţii comerciale. cit. art. precum neînţelegerile grave dintre asociaţi. op. 31/1990 privind societăţile comerciale. Secţiunea 8. Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică. Dizolvarea societăţii este acel mod de încetare a societăţii comerciale în cazurile prevăzute de lege şi care asigură premisele lichidării patrimoniului social.31/1990. încetarea existenţei societăţii comerciale parcurge două faze distincte: dizolvare şi lichidare. e) hotărârea tribunalului. Dizolvarea societăţilor comerciale Orice societate comercială urmează destinul implacabil. Titlul VI. Sediul materiei: Legea nr. trăieşte şi moare”12 Societatea comercială se constituie pentru desfăşurarea activităţii prevăzute în actul constitutiv. d) hotărârea adunării generale. Dizolvarea.Societatea se dizolvă prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. care împiedică funcţionarea societăţii.

excluderea. datorită acestor cauze. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care. reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăţii. Dispoziţiile art.” “Dispoziţiile art.” Art. a) şi b). 229 (alineatele precedente) se aplică şi societăţilor în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. 228 „ (1) Societatea pe acţiuni se dizolvă: a) în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. (1) lit. dacă acele cauze privesc pe singurul asociat comanditat sau comanditar.. 228 alin. 229: . pentru a hotărî reîntregirea capitalului. 13 Art. incapacitatea. acest număr este completat. în urma unor pierderi. (1) lit. c) nu se aplică în cazul în care. 228 alin.” 166 Universitatea SPIRU HARET . în termen de 9 luni de la data constatării reducerii numărului de acţionari sub minimul legal. b) când capitalul social se reduce sub minimul legal. retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi. 158: „Dacă administratorii constată că. Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.f) falimentul societăţii. vor convoca adunarea generală extraordinară. 228 alin. Dispoziţiile art. când. g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii” – dizolvarea fiecărei forme de societate comercială este reglementată distinct astfel: art. 158 13. determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii.Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul. activul net. în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii capitalului social. c) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal. acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă formă la care capitalul social existent corespunde. reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social. “(2) Societatea în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se dizolvă în cazul şi în condiţiile prevăzute de art.

republicată. nici o manifestare de publicitate. care nu pot fi mai mici de 100. 227 alin.000 lei şi se divide în părţi sociale egale. (2) Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 5. societăţile comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îşi vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. * Dizolvarea pe cale judecătorească – prin hotărârea tribunalului care trebuie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.000. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale. Partea I. şi în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. hotărârea se pronunţă de către tribunalul investit cu procedura falimentului. nu este necesară nici o manifestare de voinţă a asociaţilor. 15 Conform prevederilor art. republicată în Monitorul Oficial al României. când dizolvarea a fost pronunţată de justiţie. cu modificările şi completările ulterioare: (1) Capitalul social al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 25. sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare pe această dată. 10 şi 11 14) * Dizolvarea prin voinţa asociaţilor – manifestată în cadrul adunării generale. în afară de cazul prevăzut la art. 31/1990 privind societăţile comerciale. consacră un alt caz de dizolvare de drept a societăţii comerciale. Astfel. 204. (1) lit. 11 (1) Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2.000 lei.000 lei. (art.Căile dizolvării societăţii comerciale: * Dizolvarea de drept (ope legis) – nu necesită îndeplinirea vreunei formalităţi. când dizolvarea are loc în baza unei hotărâri a adunării generale.(1) Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României. nr.000. 10 din Legea nr. * în cazul falimentului. Partea a IV-a. cu modificările şi completările ulterioare. 167 Universitatea SPIRU HARET 14 . * Legea nr. 33 din 29 ianuarie 1998. ART. formalităţi care trebuie îndeplinite în termen de 15 zile de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. (2) Înscrierea şi publicarea se vor face conform art. 232 . a) (trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii). 15 ART. 31/1990 privind societăţile comerciale.

administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. Detalierea cazurilor generale de dizolvare a societăţilor comerciale: Potrivit dispoziţiilor Legii 31/1990. Asociaţii au posibilitatea să prevină efectul dizolvării societăţii. (alin. 1 lit. societatea comercială se dizolvă prin: a) trecerea timpului pentru durata societăţii – potrivit legii. ceea ce determină nulitatea societăţii. Aceasta se întemeiază pe faptul că hotărârea asociaţilor de încetare a activităţii societăţii la expirarea termenului stabilit a fost adoptată chiar la constituirea acesteia. f). ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins. În cazul în care nu s-a trecut la lichidare şi societatea continuă să-şi desfăşoare activitatea şi după expirarea termenului iniţial. prin prelungirea duratei societăţii. Acest efect este deci expresia voinţei asociaţilor. Legea 31/1990 reglementează atât cauze de dizolvare generale cât şi cauze de dizolvare specifice numai anumitor forme de societate. hotărârea adunării generale este prezumată. înseamnă că la expirarea termenului contractual societatea se dizolvă. în contractul de societate trebuie să se prevadă „durata societăţii”. dizolvarea întemeindu-se pe o prevedere expresă a legii. Aşadar. (1) lit. De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenţei societăţii. operând trecerea de la un caracter limitativ al acestora la unul exemplificativ. expirarea duratei de funcţionare a societăţii are drept consecinţă faptul ca actul constitutiv devine necorespunzător. 233 – „Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Din momentul dizolvării. Nu este prevăzută cerinţa unei proceduri prealabile trecerii la lichidare a societăţii dizolvate. fiind o componentă intrinsecă a manifestării de voinţă de la data respectivă. în caz contrar. în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. f) falimentul societăţii ) 168 Universitatea SPIRU HARET . dizolvarea se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului. ca urmare a expirării termenului stabilit pentru durata societăţii. Dizolvarea are loc fără lichidare.Art. 227 alin. Legea dispune ca asociaţii trebuie să fie (3) În cazul prevăzut la art.” Prin modificarea şi completarea Legii 31/1990 s-a realizat trecerea la o noua structurare a cauzelor de dizolvare.

consultaţi, cu cel puţin un an înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Dacă administratorii societăţii nu organizează consultarea, la cererea oricărui asociat, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. b) imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia – societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităţi de realizare a obiectului societăţii, ca şi în cazul când obiectul societăţii s-a realizat. Orice societate comercială are un obiect de activitate prezentat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăţii. Prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate trebuie înţeleasă neputinţa de a obţine rezultatul urmărit. Dar aceasta trebuie să fie o neputinţă obiectivă datorată pieirii bunului sau bunurilor care fac obiectul de activitate al societăţii, inexistenţei acestora etc. Cu toate acestea, jurisprudenţa a socotit, pe bună dreptate, că şi imposibilitatea datorată unor cauze subiective, cum sunt neînţelegerile grave dintre asociaţi în societăţile de persoane, constituie motiv de dizolvare a societăţii. Realizarea obiectului de activitate presupune că societatea şi-a propus de la înfiinţare un obiectiv limitat (realizarea unei construcţii) şi că acesta a fost îndeplinit. Daca în contract s-a stabilit durata de funcţionare a societăţii, dar obiectivul a fost realizat mai repede, dizolvarea trebuie adusă la cunoştinţa terţilor prin măsurile de publicitate. c) declararea nulităţii societăţii – societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităţii ei. Nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea societăţii, prevăzute de Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea societăţii pe data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, societatea încetând fără efect retroactiv şi intrând în lichidare. O atare încetare echivalează cu dizolvarea societăţii. Nulitatea poate fi acoperită prin înlăturarea cauzei invocate în cererea de anulare, înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. În acest caz instanţa nu pronunţă dizolvarea, declararea nulităţii societăţii fiind suficientă prin efectele ei echivalente. d) hotărârea adunării asociaţilor – societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor. Născută din voinţa asociaţilor, societatea se poate dizolva ca rezultat al aceleiaşi voinţe. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării
169
Universitatea SPIRU HARET

asociaţilor care exprimă voinţa socială potrivit cu dispoziţiile prevăzute de lege pentru fiecare tip de societate. Adunarea asociaţilor poate hotărî dizolvarea societăţii în toate cazurile impuse de interesele asociaţilor. Într-adevăr, întrucât legea nu limitează cazurile în care societatea poate fi dizolvată prin hotărârea adunării asociaţilor, înseamnă ca asociaţii sunt liberi să aprecieze motivele de dizolvare a societăţii. Legea reglementează expres un caz de dizolvare a societăţii de adunarea asociaţilor înainte de expirarea termenului prevăzut în statut. În acest caz, dizolvarea prin hotărâre a Adunării Generale reprezintă o dizolvare anticipată a societăţii, dacă în actul constitutiv s-a stabilit durata sa de funcţionare. În acest caz, hotărârea va fi luata în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea extraordinară, având în vedere gravitatea consecinţelor pe care le implică. e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii – dizolvarea societăţii prin hotărâre tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Aceasta cauză de dizolvare reprezintă, fără îndoială, un caz de consacrare legislativă a practicii judecătoreşti. Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru „motive temeinice”. Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. f) falimentul societăţii – potrivit Legii nr. 64/1995, societatea comercială care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale poate fi supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului. În cazul în care societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor şi, în consecinţă, societatea se dizolvă. Dizolvarea societăţilor care nu mai pot face faţă datoriilor nu poate opera decât în cazurile în care se ajunge la soluţia finală a lichidării. g) alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii – Legea nr. 31/1990 prevede că societatea comercială se dizolv în următoarele cazuri: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, bilanţul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul
170
Universitatea SPIRU HARET

registrului comerţului; societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu ori reşedinţa cunoscută. ....în loc de concluzii – sinteza dizolvării societăţilor comerciale: Dizolvarea – Cauzele care duc la dizolvarea societăţilor comerciale sunt: • trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii, • imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia, • declararea nulităţii societăţii, • hotărârea adunării asociaţilor, • hotărârea tribunalului, • falimentul societăţii • alte cauze prevăzute prin lege sau prin actul constitutiv al societăţii. Dizolvarea unei societăţi comerciale se poate realiza • de drept, • prin voinţa asociaţilor, • pe cale judecătorească. • Ea nu are nici o consecinţă juridică asupra personalităţii juridice a societăţii, ea continuându-şi existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunile de lichidare. Din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni Secţiunea 9. Lichidarea societăţilor comerciale Definiţia conform doctrinei juridice: toate operaţiunile care au drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obţine realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaţi. (în sens restrâns: operaţiile efectuate între momentul declarării dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între asociaţi) 16 Lichidarea constă într-un ansamblu de operaţiuni care au ca scop terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii. Operaţiunile care fac obiectul lichidării societăţii sunt realizate

16

Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, op. cit., p 236 171
Universitatea SPIRU HARET

de către lichidatori. În această fază, intervenţia instanţelor de judecată are caracter excepţional. Lichidarea se face în interesul asociaţilor, personalitatea juridică subzistă pentru nevoile lichidării, lichidarea este obligatorie şi nu facultativă. În faza de lichidare, obiectul şi scopul societăţii se modifică în concordanţă cu finalitatea lichidării, administratorii societăţii fiind înlocuiţi cu lichidatorii, care devin organul de administrare al societăţii şi vor prelua gestiunea societăţii. Lichidarea societăţii comerciale este reglementată distinct în Titlul VII, art. 252-270, din Legea nr. 31/1990, care stabileşte anumite reguli, astfel: Art. 252: „Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli: a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor, cu excepţia celor prevăzute la art. 233; (art 233. alin 2)-,,ministratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni; în caz contrar, ei sunt personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile pe care le-au întreprins.”) b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinţa care îi ţine locul şi orice act ulterior, care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. (2) Numai după îndeplinirea formalităţilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie. (3) În urma efectuării publicării prevăzute la alin. (2), nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor. (4) În afară de dispoziţiile prezentului titlu, se aplică societăţilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea. (5) Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.
172
Universitatea SPIRU HARET

Principii care guvernează procedura lichidării: 1. lichidarea este prevăzută în favoarea asociaţilor (nu poate interveni la solicitarea creditorilor) 2. lichidarea este obligatorie, (este o consecinţă logică şi necesară declarării dizolvării – o societate comercială nu poate rămâne în faza de dizolvare) 3. efectul lichidării este încetarea calităţii de subiect de drept a societăţii comerciale (data radierii societăţii din registrul comerţului face ca personalitatea juridică a societăţii respective să înceteze) 4. lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul contabil de lichidare şi să propună repartizarea activului net între asociaţi. (asociatul nemulţumit poate face „opoziţie” în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului contabil de lichidare şi a proiectului de repartizarea activului net între asociaţi. După expirarea acestui termen, sau după sentinţa irevocabilă asupra opoziţiei, bilanţul contabil de lichidare se consideră aprobat şi eliberează pe lichidatori.) Prevederile Legii 31/1990 sunt completate în materie de lichidare şi de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei17. Acest lucru este generat de faptul că în art. 1 din lege se prevede că: „Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: 1. societăţile comerciale; (.....)”. Astfel, în art 24 secţiunea a 6-a privind „Lichidatorul” se prevede că: “În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator,(...) “Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.” “Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat anterior.” Procedura insolvenţei conform Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006 Categorii de debitori cărora li se aplică procedura insolvenţei: conform art 1 din lege:

Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, M. Of. 359 din 21 aprilie 2006. 173
Universitatea SPIRU HARET

17

(1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi d): 1. societăţile comerciale; 2. societăţile cooperative; 3. organizaţiile cooperatiste; 4. societăţile agricole; 5. grupurile de interes economic; 6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. (2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual; b) asociaţii familiale; c) comercianţi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: 1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor; 2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; 3. administratorul nu poate fi găsit; 4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului; d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege; e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive; f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege. Principalele atribuţii ale lichidatorului, conform legii 85/2006, sunt: a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va
174
Universitatea SPIRU HARET

putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar; b) conducerea activităţii debitorului; c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor; e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi; h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului; i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi; j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic; k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta; l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic. Secţiunea 10. Elemente de drept comparat privind falimentul (lichidarea judiciară) * reglementări diversificate în dreptul francez, german, englez, italian etc. * distincţii în privinţa: 1. domeniului de aplicare a procedurilor colective: * procedura unitară conform căreia procedura falimentului se aplică oricărei persoane aflată în stare de încetare de plăţi – Ex: Anglia: conform
175
Universitatea SPIRU HARET

„Insolvency Act, 1986”, Germania: conform Legii „Insolvenzordung” in 1994, Olanda, Austria, *procedura duală conform căreia persoana fizică aflatî în încetarea de plăţi nu beneficiază de consecinţe specifice, în vreme de comerciantul persoană juridică este supus falimentului. 2. finalităţii procedurilor colective: *majoritatea legislaţiilor combină faza prealabilă, de prevenire a falimentului cu faza de încercare de redresare a firmelor viabile, care culminează cu lichidare acelor nerentabile – ex: unele legislaţii privilegiază prima fază – în Belgia este creat un serviciu de anchetă comercială în cadrul fiecărui tribunal de comerţ, în Grecia există o instituţie specializată creată pentru gestionarea societăţilor aflate în dificultate, care elaborează un plan de redresare cu creditorii şi doar în ultimă instanţă recurg la procedura lichidării judiciare care se activează numai în cazul eşecului măsurilor preliminare şi încercărilor de redresare, în Italia procedurile de redresare sunt variate, în funcţie de gradul de dificultate financiară al fiecărui caz în parte (ex: concordatul preventiv) *alte legislaţii conferă scopului principal al procedurii de lichidare – plata creditorilor – caracterul de literă de lege, chiar dacă acest lucru înseamnă lichidarea societăţii respective. Ţările anglo-saxone constituie un exemplu în acest sens care au proceduri simplificate, dar relativ brutale. Astfel, bancherii care nu sunt plătiţi pot prelua, fără formalităţi şi fără întârziere, toate bunurile debitorului lor şi le pot vinde. Această procedură dură a dus la fluidizarea structurilor comerciale chiar dacă acest lucru se face cu sacrificarea brutală şi rapidă a unor societăţi viabile, care s-ar fi putut redresa în alte sisteme legislative, mai flexibile. 3. organismului care se ocupă cu întreprinderea în dificultate (organ al administraţiei sau tribunal) – organ al administraţiei sau tribunal – şi momentul intervenţiei acestui organism – situaţie alarmantă, încetarea plăţilor, insolvabilitate. Ex : Belgia, care are instituţia concordatului preventiv, o poate folosi şi deschide înaintea procedurii propriu-zise şi în cadrul căreia creditorii joacă un rol preponderent. 4. importanţa acordată privilegiilor şi garanţilor: diferă de la o legislaţie a alta: ex: Danemarca a suprimat privilegiile, cu excepţia privilegiilor salariaţilor; Austria şi Germania prevăd o reducere radicală a drepturilor creditorilor privilegiaţi, deşi marea majoritate a legislaţiilor moderne (Germania şi Belgia) tind să organizeze o participare colectivă a
176
Universitatea SPIRU HARET

salariaţilor a procedură şi imaginează diverse soluţii pentru păstrarea locurilor de muncă. Reglementări privind redresarea şi lichidarea judiciară în dreptul francez – definiţii şi aspecte terminologice: în dreptul francez, legea din 1985 privind redresarea şi lichidarea judiciară este precedată de faza amiabilă, prin care se încearcă o conciliere între debitori şi comerianţii săi. Înaintea expirării perioadei de observaţie, instanţa de judecată, investită cu procedura de redresare şi lichidare judiciară, decide asupra planului de redresare sau pronunţă lichidarea patrimoniului debitorului. Planul de redresare stabileşte: Fie continuarea activităţii societăţii respective, Fie cesiunea totală (vânzarea), Fie cesiunea parţială a societăţii respective (ex: unele elemente ale fondului e comerţ) aceasta continuându-şi activitatea, În consecinţă, în dreptul francez există trei posibilităţi: Concilierea prealabilă desfăşurată printr-un „conciliator” desemnat de instanţă, Redresarea juridiciară, desfăşurată în faţa tribunalului competent, sau „perioada de observaţie”, concretizată prin elaborarea unui plan de salvare a firmei; Lichidarea judiciară, constând în lichidarea patrimoniului societăţii aflate în dificultate, întrucât redresarea judiciară nu s-a putut realiza deschiderea procedurii de redresare judiciară s-a făcut prea târziu. Secţiunea 11. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) Nu există o definiţie unanim acceptată a societăţilor transnaţionale (multinaţionale), datorită multitudinii de situaţii practice, oferite de viaţa concretă şi relaţiile de afaceri, care de multe ori exced cadrului de reglementare stabilit de către legiuitor (naţional sau internaţional) şi chiar de către doctrinari. În doctrina română de specialitate: societăţi care se fondează, chiar de la constituirea lor, pe elemente fără caracter naţional (capital provenind de la asociaţi din state diferite, stabilirea de sedii principale pe teritoriul mai multor state), lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicare actelor lor constitutive nu se află (total sau parţial) sub competenţa instanţelor naţionale, fiind date spre soluţionare unor instanţe speciale.
177
Universitatea SPIRU HARET

Societăţile transnaţionale desfăşoară activităţi multiple, diversificate, dispersate din punct de vedere geografic, pot fi cu greutate localizate prin fuziunile şi achiziţiile constante, prin schimbările repetate de denumire etc. Societăţile transnaţionale au o concretă şi puternică influenţă asupra vieţii sociale, economice, de afaceri şi politice a statelor pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. Delegarea de competenţe, delegarea activităţii de producţie efectivă către terţi, know-how-ul, marca şi metodele de marketing sunt frecvent utilizate în societăţile transnaţionale, Indiferent de forma de organizare, deciziile importante se iau centralizat în societăţile transnaţionale pe baza unei strategii globale. Exemplificări: – societăţi cu capitaluri mari, foarte mari, care provin de la asociaţi din mai multe state, – societăţi cu sedii în mai multe state, – societăţi cu structuri organizatorice internaţionale (cu existenţă juridică concomitentă în mai multe state) dar cu un centru unic de control şi comandă şi o gestiune globală, – societăţi care desfăşoară activităţi de producţie, comercializare şi prestări de servicii concomitent pe mai multe pieţe, dar pe baza unei strategii economice şi financiare comune. Tendinţa lor economică este expansionistă, urmărind permanent pătrunderea pe noi pieţe şi consolidarea celor existente. – litigii dintre asociaţi sau entităţi juridice diferite, care sunt soluţionate de instanţe arbitrale sau tribunale internaţionale, fiind astfel scoase de sub jurisdicţia unui anumit state. Terminologie18: „transnaţional” şi „multinaţional” sunt sinonime, utilizate alternativ în literatura de specialitate şi documente internaţionale (Rapoarte ONU privind starea economiei mondiale)
18 A se vedea D. Mazilu, Dreptul comerţului internaţional, Partea generală, ELL, 1999 p. 210-214, 210-211, D. Mazilu, Comerţul mondial sub impactul competiţiei globale. Puterea corporativă a transnaţionalei. Concurenţa în ansamblul economic şi ocuparea pieţelor, în RDC, nr.7-8/2002, p. 269-282, Ş Scurtu, Dreptul Comerţului internaţional, Ed. Universitaria, 2003, p. 64-66, Bernard Audit, Droit international privé, Ed Economica, ed. a III-a, 2000, p . 904, nr. 1073, Organizarea societăţilor transnaţionale în B. Oppetit, „Les sociétés mutinationales et les Etats nationaux” în Melanges D. Bastian, 1974, vol.1, p.161, D.A. Sitaru, Dreptul comerţului Internaţional – Tratat, Partea generală, Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 438- 445 178

Universitatea SPIRU HARET

Există şi opinii care consideră că termenul de multinaţional conţine şi conotaţia „supranaţională”, în vreme ce termenul transnaţional include doar faptul că sediile societăţilor se află în mai multe state, deci societăţile desfăşoară o activitate în afara sediului principal. Pentru a fi în concordanţă cu opiniile majoritare din doctrină este preferat termenul de transnaţional. Societatea „transnaţională” nu trebuie confundată cu societatea „internaţională” care este constituită prin convenţii internaţionale (interstatale). În organizarea şi funcţionarea societăţilor internaţionale (interstatale) se aplică numai normele cuprinse în actele constitutive, fără a se face referire la un anumit sistem de drept naţional. În actul constitutiv se poate prevedea aplicarea în subsidiar a principiilor comune ale sistemelor de drept ale statelor implicate în aceste societăţi, dacă numărul acestor state este limitat. În categoria societăţilor de acest tip pot fi exemplificate19: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporaţia Financiară Internaţională, Uniunea Carboniferă Sarre-Lorraine (SAARLOR)20, Scandinavian Air System (SAS)21 şi altele22

În opinia lui Philippe Merle, Droit commercial. Sociétés commerciales, Ed. Dalloz, Paris, 2003, p 753, nr. 635 şi p 118, nr. 88. 20 Uniune constituită prin tratatul franco-german din 1956 şi este supusă şi este supusă prevederilor din actele sale constitutive care se întregesc, dacă este cazul, cu principiile comune ale sistemelor de drept din Franţa şi Germania. 21 Societate constituită cu participarea companiilor de transport aerian din Danemarca, Noevegia şi Suedia, având câte un sediu cu valoare juridică egală în fiecare din cele trei capitale ale statelor semnatare. În statutele constitutive ale SAS nu se fac referiri la legislaţia naţională a vreunuia dintre cele trei state. 22 Societatea „Air Afrique”, înfiinţată în baza tratatului de la Yaoundé (Camerun) din 1961, încheiat între mai multe state africane. Societatea are naţionalitatea fiecăruia dintre statele semnatare, fiind guvernată şi de regulile înscrise în statutele proprii. În subsidiar se aplică principiile comune ale legislaţiilor naţionale ale statelor semnatare în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor tratatului şi statutelor proprii. 179
Universitatea SPIRU HARET

19

Subsecţiunea 1. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect economic: Sub aspect economic rolul acestor societăţi s-a dezvoltat treptat: – după anii 1980, când a început procesul globalizării (mondializării) şi liberalizării pieţelor de produse, servicii şi pieţelor de capital, şi ulterior, – când s-au lansat programele de privatizare şi atragere de investiţii directe străine în statele în curs de dezvoltare (în tranziţie) şi în statele care au schimbat regimul politic totalitar cu unul democratic, în care economiile „învaţă” să devină treptat, economii de piaţă funcţionale, – influenţează politica statelor în curs de dezvoltare unde îşi desfăşoară activitatea, dar şi politica statelor puternice şi a organizaţiilor internaţionale cu roluri determinante în activitatea comercială şi de afaceri internaţională. (FMI23, Banca Mondială, OMC) – conform statisticilor UNCTAD există peste 65.000 societăţi transnaţionale, cu mai mult de 870.000 filiale, care controlează practic economia mondială. 24 – primele 200 societăţi transnaţionale se găsesc în SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Coreea de Sud, Italia, şi Olanda, în sectoare cheie precum: industria comunicaţiilor şi aerospaţială, echipamente şi componente electronice, comerţul de cereale şi cafea, dar şi ramurile petroliere, de automobile, chimică şi farmaceutică, alimentară, vestimentaţie etc. – societăţi transnaţionale cunoscute: Vodafone, General Electrics, British Petroleum, Deutsche Telecom, Coca Cola, Mc Donald’s, Bayer, Nike, Royal Dutch Schell, Avensis, Fiat, Novartis, Levi Strauss, Adidas, C&A, Walt Disney, Shell, IBM, Parmalat, Unilevel, Du Pont, Nestle etc.
A se vedea Roxana-Daniela Păun, Rolul creării FMI şi obiectivele acestuia, în Spaţiul Monetar European, note de curs, Ed. Expert, Bucureşti, 2004, p. 39 24 Stocul mondial de investiţii străine deţinut de acestea depăşit 7.000 miliarde de dolari (cca. 1/5 din PIB-ul mondial) Cifra de afaceri mondială a societăţilor transnaţionale se ridică la 18 miliarde de dolari, în contextul în care exporturilor mondiale totalizează peste 8 miliarde dolari. Unele societăţi au chiar o cifră de afaceri mai mare decât PIB-ul mondial. Societăţile transnaţionale totalizează mai mult de 53 de milioane de angajaţi. 180
Universitatea SPIRU HARET
23

) Subsecţiunea 3. Banca Mondială. cu naţionalitate proprie) + sucursale sau participanţi în alte societăţi. ori constituite ad-hoc) sau a tribunalelor internaţionale [Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga]. OMC etc. Jurisdicţia aplicată societăţilor transnaţionale * în actele constitutive ale societăţilor transnaţionale se prevăd clauze de jurisdicţie şi compromisorii în favoarea unor instanţe arbitrale internaţionale (instituţionale. aşezămintele de binefacere (piae causae) şi fiscus (Statul roman). în adevăratul sens al cuvântului. coaliţii.) Secţiunea 12. collegia. Răspunderea penală a persoanei juridice25 Scurt istoric Ideea de entitate compusă din mai mulţi indivizi asociaţi în vederea realizării unui scop este cunoscută din antichitate. la disciplina Dreptul afacerilor Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Bucureşti. Acestea nu au o naţionalitate proprie. Conform unei opinii. persoanele juridice în dreptul roman puteau avea răspundere delictuală în cadrul dreptului public. universitates). dar au un sediu legal în statul în care se află sediul societăţii – mamă. (în cadrul organizaţiilor FMI. sau conglomerate. fie în statul în care îşi desfăşoară activitatea în principal. cu activităţi variate. pot constitui grupări financiare (holding-uri financiare) Societăţilor transnaţionale li se aplică dreptul naţional al statului în care îşi desfăşoară activitatea.Subsecţiunea 2. Naţionalitatea „de fapt” se poate determina în funcţie de naţionalitatea statului care sprijină interesele acesteia. pot constitui un grup într-un domeniu de activitate. mai ales în litigiile cu statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. CIRDI. Dreptul roman recunoştea astfel existenţa a trei categorii de persoane juridice: corporaţiile (corpora. nu şi în cadrul dreptului privat. fie în statul în care a fost înregistrată. Roxana Ionescu. care se pot unifica prin fuziuni sau absorbţii. 181 Universitatea SPIRU HARET 25 . Secţiune realizată de către asistent univ. Societăţi transnaţionale (multinaţionale) – elemente definitorii sub aspect juridic: Societate mamă + filiale (fiecare.

care arăta că nu poate fi obiectul sancţiunilor decât o entitate concretă. îl considera important pentru sfera socialului. nicidecum una abstractă. de principiu. fiind distrus în totalitate de împăratul Severus. care deşi fidel concepţiei consacrate privind caracterul fictiv al persoanelor juridice. fizică. ideea de răspundere colectivă şi deci acceptau posibilitatea răspunderii persoanei juridice. în timp Byzantium s-a aflat în aceeaşi situaţie. Răspunderea penală – origine: Răspunderea penală a persoanelor juridice îşi are originea în legislatia din sistemul common law. Jurisprudenţa şi doctrina au întemeiat Carthagina a fost distrusă în urma nerespectării unor prevederi ale tratatelor cu Roma. cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice este realizată de Bartolus de Sassoferrato. pe când alte infracţiuni pot fi comise doar de un individ. nu şi a entităţii în sine. Deşi admisă în mare parte şi constituind fundamentul maximei „societas non delinquere potest”. În ce priveşte dreptul privat. luarea băilor etc. considerând acest lucru imposibil28. iar istoria cunoaşte exemple cum ar fi desfiinţarea unor cetăţi26 sau pedepsirea altora27. iar Antiohia a fost condamnată în mod repetate de Marc Antoniu şi de Teodossius. în urma insistenţelor lui Cato cel bătrân. Astfel. nu şi în sfera juridică. jurisconsulţii romani au considerat că persoana juridică nu poate fi responsabilă pentru „dolus” sau „culpa”. prin ridicarea titlului de Metropolă. dacă nu penală. deosebit de interesantă. prevederile conciliului nu au putut împiedica continuitatea existenţei răspunderii delictuale a persoanelor juridice. Suprimarea ideii de răspundere penală pentru persoana juridică este dată de papa Inocenţiu al IV-lea. 28 „Quid enim municipes dolo facere posunt?” 182 Universitatea SPIRU HARET 26 . în dreptul public se admitea că persoana juridică poate răspunde pentru „dolus” sau „culpa”. De la romani vine şi conceptul existenţei persoanei juridice doar ca o ficţiune legală.Astfel. el considera că anumite infracţiuni pot fi comise doar de o colectivitate. măcar în formă delictuală. Şi celelalte sisteme de drept cunoşteau. Prin impunerea principiilor sale în cadrul conciliului de la Lyon din 1245. s-a impus parţial ideea pedepsirii doar a membrilor organizaţiei respective. Una dintre primele clasificări. 27 Capua a fost pedepsită de romani pentru fapta de a se alia cu regele cartaginez Hannibal.

pe de o parte. pe de altă parte . în Tratatul sau din 1939. 1998. Teza profesorului Dongoroz a stat la baza reglementării acestei materii în Codul penal din 1936. fondatorul doctrinei penale romane moderne.1/2005. infracţiunea ca autor sau dacă a participat la săvârşirea ei în calitate de instigator sau complice. iar pedeapsa. Drept penal. având în vedere principiul personalităţii răspunderii penale conform căruia nimeni nu poate fi tras la răspundere penală decât dacă a săvărşit. aplicarea teoriei răspunderii pentru fapta altuia a permis tragerea la răspundere a persoanei juridice pentru acţiunile întreprinse în afara legii de către angajaţii sau mandatarii persoanei juridice. 183 Universitatea SPIRU HARET . Editura Lumina Lex. Ciprian Rus.răspunderea penală a persoanei juridice pe două teorii : teoria răspunderii pentru fapta altuia şi teoria identificării. de a trage la răspundere pe infractor. Cu toate acestea. de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute.29 Teoria identificării a fost introdusă în jurisprudenţa engleză ca temei al răspunderii penale a persoanei juridice de mai bine de un secol. Răspunderea penală este definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere . exista identitate între persoana juridică şi reprezentanţii săi. raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului. născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat. conform modului de organizare si funcţionare a persoanei juridice şi a funcţiei pe care o au în cadrul acesteia. Introducerea răspunderii penale pentru persoana juridică în România. Vintilă Dongoroz. ca reprezentant al societăţii. în Cod Penal nu reprezintă un demers singular la nivel european. Teoria răspunderii pentru fapta altuia derivă din răspunderea civilă delictuală şi a fost adesea primită ca ezitare în dreptul penal . în mod direct si nemijlocit. reeditat. care. precum şi 29 30 George Dimofte. „Revista de drept penal” nr. determinând pe membrii persoanei juridice să procedeze cu atenţie şi seriozitate. Profesorul Vintilă Dongoroz. după ce canalizează argumentele pro si contra răspunderii penale a persoanei juridice. persoanele cu funcţii de conducere. şi infractor.30 consideră că persoana juridică poate avea o voinţa colectivă. în modalităţi specifice poate fi eficientă. Conform acestei teorii . nu primesc ordine sau directive.

scopul licit al înfiinţării în concordanţă cu interesele tuturor membrilor societăţii. ALL. 311. patrimoniul distinct indiferent că exercită asupra acesteia dreptul de proprietate sau un alt drept real. mijlocit de persoana fizică. Prin introducerea răspunderii penale a persoanei juridice. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii31. Persoana juridică a cărei răspundere penală este instituită de art. Manual de drept penal. care resping teza introducerii în legea penală a subiectului activ persoana juridică. afectat realizării unui scop determinat. procedura de organizare.obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. ca subiect de drepturi şi obligaţii. Pentru atragerea răspunderii penale. în acord cu interesul general al societăţii.19 Cod penal ne apare în structura juridică a infracţiunilor ca fiind autor mediat. Persoana juridică are ca elemente constitutive organizarea de sine stătătoare care presupune organe de conducere. partidele. ea devenind şi destinatar al acesteia. persoana juridică a încetat să fie numai titular al protecţiei penale. persoanele juridice trebuie să săvârşească infracţiunii în numele sau în interesul persoanei juridice numai de către organele sau de reprezentanţii săi. persoana juridică este definită ca fiind colectivitatea de persoane fizice care participă în nume propriu la raporturile juridice. Calitatea de subiect activ al infracţiunii Persoanele juridice care pot fi subiecţi activi ai infracţiunii sunt societăţile comerciale cu capital de stat. sindicatele. În literatura de specialitate. Unii autori. fundaţiile. Referitor la recunoaşterea calităţii de subiect activ al infracţiunii unei persoane juridice. regiile autonome. au existat şi numeroase controverse. Răspunderea penală constituie alături de infracţiune şi pedeapsă.. invocă aşa numita teorie a ficţiunii. cit. 184 Universitatea SPIRU HARET . asociaţiile. organ sau reprezentant al acesteia care săvârşeşte în numele sau în interesul ei infracţiunii. 1998. una din instituţiile fundamentale ale dreptului penal. reorganizare sau de desfiinţare. potrivit căreia persoanele juridice nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii. modul de alcătuire şi componenţa acestora. privat sau mixt. patronatele şi altele. 31 Bulai Costică. p. op.

care alcătuiesc conducerea. • persoanei juridice nu i se pot aplica pedepsele prevăzute de lege pentru persoanele fizice. întrucât ei nu au fost consultaţi şi nici nu au participat la luarea acelei hotărâri sau decizii. Partea generală I. numai aceste persoane.32. reprezentanţi ai doctrinei penale moderne. În sprijinul acestei teze . care se manifestă în diverse moduri în societate. 2006. a-i atrage răspunderea penală şi a o pedepsi înseamnă a accepta ca autori ai faptei penale pe acei membri ai colectivităţii care sunt nevinovaţi. atunci când faptele lor constituie infracţiuni. Editura Fundaţiei România de Mâine. interzicerea de a participa la anumite activităţi ori achiziţii publice etc. 185 Universitatea SPIRU HARET 32 . ci o realitate care are voinţă şi acţiune proprie. pentru că persoana juridică nu ar simţi efectele acesteia. întrucât ea acţionează numai aşa cum hotărăsc şi dispun cei care alcătuiesc conducerea şi interesele acesteia. • în cazul persoanei juridice există pedepse specifice persoanelor juridice: dizolvarea. Considerentele avute în vedere de susţinătorii acestei teze sunt următoarele: • persoanele juridice nu sunt ficţiuni. suspendarea întregii activităţi sau a unei părţi din aceasta. ca subiect activ al infracţiunii. persoana juridică nu este o ficţiune. de aceea. în calitate de subiecţi activi. Acest argument se întemeiază pe principiul societas delinquere non potest. ele putând săvârşi chiar şi infracţiuni • includerea lor în calitate de subiect activ trebuie să intervină pentru acele acte care reflectă voinţa consimţită de către toţi membrii colectivităţii. Potrivit acestei teorii. trebuie să răspundă penal. susţin contrariul. Griga Ioan. ci realităţi juridice. bazându-se pe teoria realităţii cu privire la persoanele juridice. ci sunt o creaţie a legii şi respectiv. o ficţiune a legii. care afirmă că societăţile nu pot săvârşi infracţiunii. Alţi autori. se invocă următoarele considerente • orice persoană juridică nu are o voinţă şi o inteligenţă proprie. Drept penal. pedeapsa nu ar avea nici o eficacitate.pentru că ele nu au o existenţă proprie. care sunt puse în executare potrivit hotărârii acestora. • a accepta o întreagă colectivitate. iar atunci când ar exista o asemenea posibilitate.

).).R. răspunderea acesteia nu exclude răspunderea persoanei fizice care contribuie.000 lei.53 Codul Penal pedepsele sunt principale şi complementare. pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda. Senatul. Nu pot fi trase la răspundere penală următoarele persoane juridice: statul.I.R.000 lei. Preşedenţia.N. Banca Naţională a României (B. autorităţile administrative autonome ca Serviciul Român de Informaţii (S. la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.N. Potrivit art. cu excepţia cazului când aceasta din urmă este pus sub acuzare de către Parlament pentru înaltă trădare. 71 pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească. Pedeapsa principală este amenda de la 2. Camera Deputaţilor. iar maximul special al amenzii este de 600.000 lei.). d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 an la 3 ani. Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice Potrivit art. e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare Pedeapsa principală este sancţiunea pecuniară care prezintă marele avantaj de a atinge în mod direct persoana juridică. Pedeapsa şi scopul ei Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.500 lei la 2. dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Consiliul Naţional al Audiovizualului (C. în orice mod.A. 186 Universitatea SPIRU HARET . c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani. Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activitaţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani. conform art19(1) Cod penal.Atunci când persoana juridică comite o infracţiune. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 5. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică.000.

Instanţa face individualizarea pedepsei ţinând cont de dispoziţiile părţii generale. de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. 1. în vederea executării acesteia. conform art. procedurală. 187 Universitatea SPIRU HARET 33 .000 lei. instanţa de executare. fiind pronunţată în cadrul procesului penal.47933 Cod de procedură penală persoana condamnată la plata amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a ART. 1 sau de neplată a unei rate. dat fiind că orice persoană are propriul său patrimoniu. Amenda se deosebeşte însă de aceasta .Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa detenţiei pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani. Amenda este o sancţiune pecuniară care prezintă avantajul de a atinge în mod direct persoana juridică.71(1) Cod penal. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. fiscală. minimul special al amenzii pentru persoana juridică este de 10. poate dispune eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani. Ca sancţiune juridică. la cererea acesteia. Prin natura ei amenda aduce atingere scopului principal al companiei. civilă. 479^9 Cod procedură penală: Punerea în executare a pedepsei amenzii Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare. potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii. Când persoana juridică condamnată se găseşte în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. Conform art. deoarece este consecinţa răspunderii penale a făptuitorului şi se aplică numai de către instanţa de judecată. astfel că persoana juridică va compara câştigul pe care se aşteaptă să-l obţină din comiterea infracţiunii cu pierderea pe care o va suferi dacă va fi condamnată.000 lei. în rate lunare. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. maximul special al amenzii este de 900. instanţa de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii organelor competente. de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoană. respectiv obţinerea unui profit. amenda poate fi aplicată şi ca sancţiune administrativă.

Această pedeapsă poate fi aplicată în condiţiile în care persoana juridică a fost creată în vederea săvârşirii de infracţiuni. dispusă de instanţa de judecată. Cărpenaru. în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. 12/ 2005 – Persoana juridică – subiect activ al infracţiunii. b) potrivit art. Valerică Mirea. respectiv dizolvarea societăţii pe cale judecătorească consfinţită printr-o hotărâre definitivă de condamnare ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni. din momentul dizolvării administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. se poate observa că cea mai drastică este evident dizolvarea. Calitatea de persoană juridică este indispensabilă societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social. „Dreptul” nr. Într-o scurtă analiză asupra pedepselor complementare. care va fi urmată de intrarea în lichidare a persoanei juridice.228 din Legea nr. ci pune capăt activităţii normale a societăţii. când activitatea acesteia este deturnată în scopul comiterii unor infracţiuni. All Beck. Drept comercial român. dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii. 228 alin 2 din Legea nr. sau în cazul deturnării obiectului său de activitate într-o asemenea direcţie. 31/1990. 188 Universitatea SPIRU HARET 35 . dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Această interdicţie impusă administratorilor.a. Efectele dizolvării societăţii comerciale sunt: a) potrivit art. intenţia frauduloasă apare pe parcursul existenţei persoanei juridice. 31/1990. Prin dizolvare s-a consumat prima fază a procedurii care are drept rezultat final încetarea existenţei societăţii comerciale. Intenţia persoanelor fondatoare de a săvârşi infracţiuni este anterioară înfiinţării societăţii şi reprezintă fundamentul constituirii acesteia. ed. iar în al doilea caz. de a angaja operaţiuni comerciale noi se explică prin starea în care se află societatea. 2004. a V.35 34 Stanciu D.amenzii la instanţa de executare. Dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică. iar nu încetarea actului constitutiv al societăţii.34 Pedeapsa complimentară a dizolvării poate fi încadrată în cauzele generale de dizolvare a societăţilor comerciale.

Măsura dizolvării nu poate fi aplicată potrivit art. organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor religioase sau persoanelor juridice care îşi exercită activitatea în domeniul presei sau audiovizualului. cultelor religioase. cu rea-credinţă a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute in art.36 Streteanu Florin. În caz de neexecutare. dar dovedirea intenţiei fondatorilor nu este întotdeauna uşor de realizat. Editura Rosetti. potrivit legii.71(4) Cod penal partidelor politice. 189 Universitatea SPIRU HARET 36 . care va proceda la desemnarea lichidatorului. Măsura dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare. fiind suficient ca ea să reprezinte scopul principal. Dizolvarea se poate pronunţa chiar dacă persoana juridică desfăşoară în subsidiar şi o activitate legală. iar o copie după dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată de îndată instanţei civile competente. în fapt fondatorii înscriind în actele constitutive un număr mai mare de activităţi decât cele pe care intenţionează efectiv să le exercite. Deturnarea societăţii de la obiectul său pentru comiterea infracţiuni ridică dificultăţi serioase în practică datorită faptului că obiectul de activitate al unei societăţi este mult mai larg decât activitatea exercitată.Trebuie precizat că această sancţiune poate apărea doar în cazul infracţiunilor comise cu intenţie şi anume cu intenţie calificată. patronatelor. acela de a săvârşi infracţiuni sau de a folosi activitatea persoanei în aceleaşi scopuri. sindicatelor. societatea a desfăşurat o activitate licită pentru a disimula scopul real al înfiinţării persoanei juridice. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la 1 la 3 ani. respectiv suspendarea activităţii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an. Răspunderea penală a persoanei juridice. Raţiunea reglementării rezidă în dorinţa legiuitorului de a împiedica crearea unui ecran în spatele căruia persoanele fizice să poată comită infracţiuni. mai ales atunci când. 2002.53 alin 3 lit. Se consideră în doctrină că săvârşirea de infracţiuni nu trebuie să fie singurul scop al persoanei juridice. Radu Chiriţă. b – d. într-o primă perioadă. însumând şi elementul scop.

În caz de neexecutare. 53 lit c Cod penal.Suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. În opinia unor autori această sancţiune prezintă însă reale inconveniente deoarece ea poate conduce la ruinarea respectivei persoane juridice. în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea.53 lit. De exemplu. iar efectul de ricoşeu este adeseori mai ales asupra salariaţilor. Locul unde s-a săvârşit infracţiunea este un termen al infracţiunii. cu rea credinţă. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. cel puţin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracţiunii. instanţa de judecată dispune suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţi persoanei juridice până la punerea în executare a pedepsei complementare. pentru o persoană juridică poate echivala cu o dizolvare „de facto”.71(3) pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice constă în interzicerea desfăşurării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice. deoarece suspendarea activităţii pe o perioadă de câţiva ani. a pedepsei complementare a afişării sau difuzării hotărârii de condamnare.b. Măsura suspendării nu operează în domeniul activităţii presei sau audiovizualului. dar nu mai mult de 3 luni. atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracţiune la normele privind protecţia muncii sau protecţia mediului. Potrivit art. Această pedeapsă reprezintă o restrângere forţată a activităţii persoanei juridice prin închiderea anumitor puncte de lucru în cadrul cărora s-a săvârşit infracţiunea. Suspendarea activităţii persoanei juridice apare ca sancţiune pentru acele activităţi ale persoanei juridice în exerciţiul cărora au fost comise infracţiuni. Această măsură are un caracter represiv destul de ridicat. 190 Universitatea SPIRU HARET . de acest termen depinde alegerea legii penale ce trebuie să fie aplicată şi fixarea competenţei teritoriale a organelor judiciare. este evident că se impune suspendarea activităţii pe o anumită perioadă.

la data rămânerii definitive. şi anume cele care preponderent lucrează pentru entităţi publice. în absenţa modificării obiectului de activitate. şi anume interdicţia aplicată entităţii sancţionate de a emite titluri de valoare. poate provoca efecte deosebit de puternice pentru anumite persoane juridice. Închiderea unor puncte de lucru priveşte localul şi nu proprietarul acestuia. Pentru aplicarea acestei pedepse complementare instanţa de judecată trebuie să aibe în vedere locul săvârşirii infracţiunii.53 alin 2 lit. cum ar fi spre exemplu contractarea unui împrumut pe baza emiterii de obligaţiuni şi interdicţia de a obţine fonduri de la instituţii de credit sau financiare. Interdicţia accesului la anumite resurse financiare presupune două aspecte.d. în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru este esenţial locul în sine a săvârşirii infracţiunii. Interzicerea participării la proceduri de achiziţii publice pe o durată de 1 la 3 ani este o pedeapsă complementară reglementată de art. Conform art. locul nu influenţează asupra existenţei infracţiunii. Cod penal.479 (13) Cod de procedură penală o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică. s-ar ajunge la dizolvarea persoanei juridice. fie gravitatea infracţiunii de natura locului unde s-a săvârşit infracţiunea. pedeapsa nu implică închiderea totală a localului.Ca termen al infracţiunii. Uneori legea condiţionează fie existenţa. Soluţia se impune mai ales în ipoteza în care activitatea exercitată în localul închis era singura activitate a societăţii şi când. astfel că o schimbare a destinaţiei localului poate să îl readucă în circuitul activităţilor întreprinderilor. organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice. Interzicerea participării la proceduri de achiziţii publice. Spre deosebire de răspunderea penală a persoanei fizice unde natura locului constituie o condiţie pentru existenţa sau calificarea infracţiunii. trăsăturile esenţiale şi conţinutul acesteia putându-se realiza în orice loc unde s-a săvârşit fapta. ci interzicerea de a exercita în acel local activitatea în exercitarea căreia infracţiunea a fost comisă. 191 Universitatea SPIRU HARET . pentru a lua măsurile necesare. deşi mai puţin gravă decât celelalte enunţate anterior.

dar nu pot depăşi cuantumul total al amenzii aplicate. în condiţiile în care firmele investesc sume imense în publicitate. În ce priveşte condamnarea la publicitate negativă. şi mai are un scop precis acela de prevenţie . Totuşi. constituind un avertisment puternic pentru alte persoane juridice care ar putea fi într-o situaţie similară persoanei condamnate. b) Misterul Justiţiei. c)Altor autorităţi care ţin evidenţa persoanelor juridice.Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţie publică constă în interzicerea de a participa. Legea prevede şi măsuri de protecţie faţă de victimă. Publicarea hotărârii de condamnare este o pedeapsă controversată. la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică. cunoscut fiind faptul că asemenea situaţii pot conduce chiar la „scoaterea de pe piaţă” a vinovatului. în vederea efectuării formalităţilor de publicitate. 479(12) o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice se comunică. în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. Afişarea deciziei de condamnare a persoanei juridice are un puternic efect intimidant asupra persoanei juridice. Conform art. la data rămânerii definitive: a)Oficiu Registrului Comerţului. De exemplu. ori pentru încălcarea legislaţiei sanitare – a unei persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea 192 Universitatea SPIRU HARET . care are un puternic efect disuasiv. Cheltuielile de publicare cad în sarcina persoanei condamnate. direct sau indirect. instituirea unei astfel de pedepse se poate dovedi un mijloc eficient de prevenire a infracţionalităţii economice. publicarea unei decizii de condamnare – pentru punerea în circulaţie de alimente contrafăcute. astfel că identitatea acesteia poate fi dezvăluită doar cu acordul său. această măsură are un important rol preventiv-educativ. în vederea efectuării formalităţilor de publicitate în registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. această măsură reprezintă o altă formă de aducerea la cunoştinţa publicului a faptei comise de persoana juridică.

ca urmare a unui ordin judecătoresc. În aceste cazuri.în domeniul industriei alimentare. Atenţie! Depozitarea ilegală a deşeurilor toxice duce la închisoare. se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare.U. 193 Universitatea SPIRU HARET 37 . În doctrina S. se constată că persoana juridică suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă. Există recidivă postcondamnatorie a persoanei juridice când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. Am fost prinşi. Radu Chiriţă. care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. preşedintele şi vicepreşedintele nostru îşi petrec timpul în închisoare. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. se poate adăuga un spor de până la o treime din acest maxim. Pluralitatea de infracţiuni caracteristice persoanei juridice Prin concurs de infracţiuni în doctrină şi în legislaţie penală este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni care constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Dispoziţiile anterioare se aplică şi în cazul în care persoana juridică condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o infracţiune concurentă. 71 alin 2 sau 3. precum şi atunci când după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă. Răspunderea penală a persoanei juridice. asupra profitului. 2002. Streteanu Florin. va avea un impact asupra cifrei de afaceri şi. Acum plătim preţul. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. Astăzi în timp ce dumneavoastră citiţi acest mesaj. iar noi am fost obligaţi să publicăm această reclamă37. Editura Rosetti. este citată astfel aşa-numita reclamă publicată în Los Angeles Time de către o societate comercială. Tratamentul penal al concursului de infracţiuni este reglementat de art. partea din amendă executată se scade din amenda aplicată pentru infracţiunile concurente.40(1) Cod penal care precizează că în cazul concursul de infracţiuni. iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. implicit.A.

persoana juridică să săvârşească din nou o infracţiune cu intenţie. Ioan Griga. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2.Recidivă postcondamnatorie se caracterizează prin: 1. 4.1 şi 3. hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Sporul prevăzut în art. specifice persoanei juridice care perseverând în încălcarea legii penale săvârşeşte din nou infracţiuni intenţionate. persoana juridică să săvârşească din nou o infracţiune cu intenţie 4. nu se ţine seama la starea de recidivă potrivit art. potrivit legii. amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executată. 38 Cod Penal.40(2) Codul penal au fost reglementate două modalităţi ale recidivei . 194 Universitatea SPIRU HARET 38 . hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care. 2006. 38 Cod Penal.38 Tratamentul penal al recidivei În cazul recidivei postcondamnatorii. Există recidivă postexecutorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. fie după o condamnare definitivă. amenda stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc.40 alin. iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată. 3. nu se ţine seama la starea de recidivă potrivit art. hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea în care . fie după o condamnare definitivă şi înainte să se fi executat amenda ce i-a fost aplicată. amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată Prin art. 40 alin 1 se poate mări până la jumătate. Recidivă postexecutorie se caracterizează prin 1. potrivit legii. hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie. Drept penal. potrivit art. 2. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. 3. contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. Partea generală I. Dacă amenda anterioară a fost executată în parte. urmată de executarea amenzii sau după ce aceasta a fost considerată ca executată.

se va reţine răspunderea penală a persoanei juridice în cazul în care un membru din organele de conducere a săvârşit. se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. De asemenea. în acest caz răspunderea persoanei juridice nu va fi angajată dacă se demonstrează că a luat anterior măsuri rezonabile pentru ca un astfel de eveniment să nu se producă. răspunderea penală îi va fi angajată şi în cazurile în care se demonstrează că mecanismele interne ale persoanei juridice au încurajat. ea să fi autorizat sau permis. comiterea infracţiunii. Astfel. Personalitatea persoanei juridice se referă la structurarea modului de luare a deciziilor şi la climatul general de respectare a legislaţiei în vigoare. Cod penal în cazul recidivei prevăzute în alin. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată.1 lit.1 lit. în mod expres sau tacit. aşa cum a fost adoptat în doctrina occidentală.a Cod penal şi dispoziţiile din alin. pentru a fi reţinută vinovăţia persoanei juridice este necesar ca în cazul infracţiunilor intenţionate. Conturarea vinovăţiei persoanei juridice trebuie să aibă ca punct de plecare personalitatea aparte a acesteia.În cazul recidivei postexecutorii. în mod conştient. Cu toate acestea.b. Totodată. tolerat sau condus la un climat de nerespectare a legii. nici vinovăţia ei nu poate fi suprapusă vinovăţiei persoanelor fizice ce o compun. se poate adăuga un spor până la două treimi din acel maxim. instanţa aplică dispoziţiile alin 2. Aşa cum personalitatea persoanei juridice nu se identifică cu personalitatea unei singure persoane fizice din cadrul ei şi nici nu reprezintă o juxtapunere a personalităţii persoanelor fizice din cadrul persoanei juridice. o infracţiune în care a fost implicată persoana juridică sau a permis tacit săvârşirea unei astfel de infracţiuni. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. 195 Universitatea SPIRU HARET . 4 în cazul recidivei prevăzute în alin. Vinovăţia penală a persoanei juridice În definirea conceptului de vinovăţie a persoanei juridice trebuie explicat conceptul de personalitate a persoanei juridice sau.71 alin 2 sau 3. Cod penal. se descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă.

Dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Aceste măsuri preventive se iau pe o perioadă de cel mult 60 zile cu posibilitatea prelungirii.44-51 Cod penal privitor la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. 2. dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora. prin mandatar la domiciliul acestuia ori prin practicianul în insolvenţă desemnat în calitate de mandatar la sediul acestuia.Există diferenţe substanţiale între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea penală a persoanei fizice respective. susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice. Citarea se realizează prin reprezentantul ei legal. stabilite de organul judiciar. acesta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta”. 3. Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice Conform art. suspendarea fuziunii. interzicerea unor operaţiuni patrimoniale specifice. după caz. Încheierea prin 196 Universitatea SPIRU HARET . la sediul persoanei juridice sau.479 (2) Cod de procedură penală „Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal. interzicerea de a încheia anumite acte juridice. Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice. 4. suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. în cazul persoanelor juridice nu-şi vor găsi aplicare prevederile art. 5. fiecare prelungire neputând depăşi 60 zile. a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice. având în vedere că aceste sunt strâns legate de liberul arbitru al persoanei fizice. judecătorul în cursul urmăririi penale sau instanţa de judecată în cursul judecăţii poate dispune următoarele măsuri preventive cu scopul de a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal: 1. interzicerea de a desfăşura activităţi de natura celor în exerciţiul sau cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea.

şi de la comunicare. când nu mai există temeiuri care să justifice menţinerea acestora. sechestrul penal propriu-zis este cea mai frecventă întâlnită măsură asiguratorie. PRO. pentru cei lipsă. 39 Ion Neagu. În ipoteza în care persoana care a comis în mod nemijlocit actul material ce a angajat penal persoana juridică a fost identificată. şi în acelaşi timp o procedură larg folosită pentru urmărirea sumelor de bani. poprirea este una din formele speciale ale sechestrului penal. inscripţia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului aplicabilă în cazul bunurilor imobile. unii autori au considerat că nu poate fi vorba de cumulul celor două răspunderi deoarece o atare soluţie ar contraveni principiului „non bis in idem”. Tratat de procedură penală. 197 Universitatea SPIRU HARET . Aplicarea unei noi sancţiuni împotriva acestuia ar însemna o dubla sancţionare pentru aceeaşi faptă. La baza infracţiunii comise de o persoana juridică stă întotdeauna o acţiune sau un ansamblu de acţiuni realizate de una sau mai multe persoane fizice. Ed. pentru cei prezenţi. Va fi el exonerat de răspundere în cazul în care a fost sancţionată penal persoana juridică sau va răspunde alături de aceasta? În doctrina franceză. 2. 3. Măsurile asigurătorii Potrivit art.39 Cumulul între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea persoanei fizice. în vederea asigurării confiscării speciale. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că aplicarea unei sancţiuni persoanei juridice se răsfrânge asupra patrimoniului şi deci şi asupra patrimoniului celui care a comis actul material.care se iau măsurile preventive se poate ataca în cu recurs în 3 zile de la pronunţare. p. identificate sau nu. reparării pagubei produse prin infracţiune. se pune problema consecinţelor pe care individul în cauza le suporta. 1997. Măsurile asigurătorii: 1. 440. Participarea procurorului este obligatorie. Măsurile preventive se revocă. din oficiu sau la cerere. precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.479(6) Cod de procedură penală faţă de persoana juridică se pot lua măsuri asiguratorii.

Majoritatea doctrinei se pronunţă însă în sensul admiterii cumulului răspunderii persoanei fizice şi persoanei juridice. cât şi elementul subiectiv al infracţiunii. considerăm că regula este cumulul. persoana fizică şi juridică nu ar putea fi considerate coautori la comiterea infracţiunii. în doctrină s-a apreciat de către unii autori că. se apreciază că acesta ar trebui să răspundă penal alături de persoana juridică doar atunci când ar fi răspuns penal şi dacă era salariatul unei persoane fizice. ar exista un singur subiect capabil de voinţa proprie. deoarece coautoratul presupune existenţa unei pluralităţi de agenţi între care s-ar realizat o legătură subiectivă. deşi arată că . ceea ce nu este cazul în situaţia analizată. în continuare. În acest sens.În plus. prevede. organul sau reprezentantul nu şi-au anihilat complet personalitatea în cadrul grupului. în realitate. îşi angajează în acelaşi timp şi propria răspundere penală. omisiune ce a condus la comiterea infracţiunii”. De regulă. că în special persoanele ce exercita funcţii de conducere ar trebui să răspundă pentru omisiunea îndeplinirii obligaţiilor lor. Pe o poziţie asemănătoare pare a se situa şi Recomandarea R(88)18 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care. 198 Universitatea SPIRU HARET .. Pornind de la acest text. ei rămân persoane înzestrate cu conştiinţa şi voinţa astfel că angajând răspunderea penală a entităţii colective. În ceea ce ne priveşte. în persoana organului sau reprezentantului este întrunit atât elementul material. astfel încât simplul fapt că în spatele său se află o persoană juridică nu-l poate exonera de răspundere. în vreme ce în cazul persoanelor cu funcţii de conducere regula este cumulul. prin comiterea infracţiunii. pornind de la prima parte a textului citat. indiferent de funcţia persoanei fizice implicate. Alţi autori consideră că ar trebui făcută o distincţie după cum actul material a fost comis de un organ al persoanei juridice sau de un simplu prepus sau salariat. unde. se consideră că. În situaţia în care infracţiunea a fost comisă de un simplu salariat.răspunderea penală a întreprinderii nu ar trebui să exonereze de răspundere persoanele fizice implicate în infracţiune”. în situaţia simplilor angajaţi principiul ar fi non-cumulul răspunderii.

Spre exemplu. într-un caz celebru. chiar dacă o parte a doctrinei mai vechi consideră că ele nu pot fi condamnate pentru infracţiuni contra persoanei.1 C. furt. majoritatea statelor federale au adoptat reglementări prin care se poate aplica în astfel de cazuri o amendă. însă. mai ales. inclusiv fapte îndreptate împotriva vieţii sau integrităţii corporale. care nu poate fi aplicată persoanei juridice. în dreptul american. înşelăciune. în măsura în care aceasta a fost legată de realizarea obiectului de activitate sau a fost comisă în contul persoanei juridice (art. iar condamnările pentru ucidere din culpă – „manslaughter” – au devenit o obişnuinţă. virtual. greşeli în procesul de producţie si. În dreptul belgian se admite că persoana juridică poate comite orice infracţiune. pentru orice fel de infracţiune responsabilitatea sa fiind. În Australia. 5 alin. fals în declaraţii etc. la fel de extinsă ca şi cea a unei persoane fizice. înşelăciune ori „criminal contempt of court”.Elemente de drept comparat O corporaţie poate fi condamnată. precizând doar că infracţiunile pot fi comise fie de persoane fizice. fie de persoane juridice. art.51 C. persoanele juridice pot. pe de o parte. O oarecare limitare apare în ceea ce priveşte infracţiunile sancţionate doar cu pedeapsa închisorii. să comită orice fel de infracţiuni. pen). lipsa unei decizii de retragere din vânzări a acestora după descoperirea erorilor respective. în principiu. De asemenea. Există astăzi condamnări ale unor companii pentru infracţiuni de corupţie. O soluţie similară întâlnim şi în dreptul olandez. tulburare de posesie. ducând la moartea unei persoane – 199 Universitatea SPIRU HARET .pen. iar pe de altă parte aceste infracţiuni sunt foarte puţin numeroase şi apar rar în cadrul activităţii persoanelor juridice. compania Ford a fost condamnată pentru o infracţiune de omucidere involuntară – fapta care presupunea o formă de vinovăţie apropiată de intenţie indirectă – comisă prin conceperea eronată a autovehiculelor dintr-o anumită serie. Există condamnări inclusiv pentru infracţiuni în raport de care multe sisteme de drept rămân la principiul non-responsabilităţii: prostituţie. s-ar putea reţine o ucidere din culpă în sarcina unei companii farmaceutice care pune în circulaţie un produs insuficient verificat – ce determină reacţii adverse. Pe baza acestui text doctrina a admis că o persoana juridică poate comite în principiu orice infracţiune.

121-122 C.P.127 C. acceptând posibilitatea comiterii unui omor de către o persoană juridică. 5. În doctrină s-a considerat că noţiunea de infracţiune comisă în contul persoanei juridice variază în funcţie de tipul infracţiunii comise. În plus. dat fiind că nu există nici un sistem organizat de control şi întreţinere a acestor aparate. în cazul unei infracţiuni de bancrută. persoanele juridice nu pot fi condamnate decât la pedepse pecuniare şi la pedepsele accesorii prevăzute la pct. dat fiind că ea presupune atât un element subiectiv – vinovăţia – cât şi un element obiectiv -profitul realizat sau urmărit.sau în sarcina unei companii de transport care utilizează vehicule defecte şi astfel cauzează un accident. practic oferind deja speţe în acest sens. ea fiind victima acţiunilor sale. În dreptul francez art. Astfel. în profitul căreia s-a făcut deturnarea.. care cunoaşte însă o limitare drastică prin prisma sancţiunilor aplicabile persoanelor juridice. potrivit art. Va fi considerată ca fiind comisă în contul persoanei juridice o infracţiune săvârşită de către un organ sau reprezentant în numele şi în 200 Universitatea SPIRU HARET . Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că persoana inculpată – un spital – nu a efectuat controlul aparatelor de anestezie cauzând astfel moartea unui pacient. prevede că persoana juridică răspunde pentru infracţiunile comise în contul său de organele sau reprezentanţii acestora. Dacă însă el a acţionat în numele altei persoane juridice. în condiţii care să antreneze răspunderea penală a persoanei juridice. spitalul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului. Ele pot fi de asemenea supuse măsurilor de siguranţă prevăzute de art. Jurisprudenţa belgiană a mers mai departe. organul care a deturnat fondurile nu angajează răspunderea penală a persoanei juridice. aceasta din urmă societate va putea răspunde pentru infracţiunea comisă împotriva celei dintâi.pen. . 6 şi 7 din art. Dreptului american sau olandez demonstrează că nu e nimic absurd în a reţine o infracţiune de omor în sarcina persoanei juridice. În dreptul marocan legiuitorul a prevăzut o răspundere generală. Instanţa a considerat că. Astfel. este de neconceput că administratorii unei întreprinderi cu activităţi în domeniul criminalităţii organizate să angajeze o persoană pentru asasinarea unui concurent. ci doar o întreţinere ocazională. 62.36. procedând astfel. aşa cum s-a arătat şi în doctrina franceză.

este evident că infracţiunea relevă convingerile personale ale persoanei fizice care deţine calitatea de organ. Editura Rosetti. funcţionării sau atingerea obiectivelor persoanei juridice. neglijenţa directorului în verificarea utilizării de către muncitori a echipamentelor de protecţie – deşi acestea au fost achiziţionate în număr suficient antrenează răspunderea penală a persoanei juridice. fiind evident că publicarea s-a făcut în profitul său. considerând drept infracţiune comisă în contul persoanei juridice infracţiunea săvârşită în exercitarea activităţilor având drept scop asigurarea organizării. potrivit art. Nu întotdeauna o infracţiune comisă în contul persoanei juridice presupune însă încercarea de a obţine un profit pentru aceasta. Radu Chiriţă. Răspunderea penală a persoanei juridice..pen. Streteanu Florin. persoana juridică editoare a unui ziar ce a publicat documente care aduc atingere dreptului la viaţă privată (în sensul art. ipoteza în care verificarea îndeplinirii condiţiei analizate este mult mai dificilă.interesul acesteia. dar poate fi ea imputată persoanei juridice? Doctrina a răspuns afirmativ. conducătorul unei persoane juridice care prin dare de mită obţine un avantaj economic pentru aceasta va antrena răspunderea penală a entităţii colective.226-1 C. Tot astfel.pen.1 C. Legiuitorul circumscrie deci două categorii de infracţiuni pentru care poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane juridice: 1) infracţiuni comise de însăşi persoana juridică în cadrul activităţilor vizând realizarea obiectului ori apărarea intereselor sale. Tot astfel. atunci când un organ al persoanei juridice comite o infracţiune de discriminare cu ocazia angajării unei persoane.40 În dreptul belgian. 5 alin. infracţiunea fiind comisă în contul ei. cu toate că în speţă nu este vorba de un profit. persoana juridică răspunde pentru infracţiunile intrinsec legate de realizarea obiectului sau ori de apărarea intereselor sale sau pentru cele „în cazul cărora faptele concrete demonstrează că au fost comise în contul sau”. Spre exemplu. Astfel. interes care constă de regulă în obţinerea unui profit sau evitarea unei pierderi. 201 Universitatea SPIRU HARET 40 .) poate fi condamnată penal. 2002. chiar dacă infracţiunea nu era de natură să-i aducă acesteia nici un profit.

în limitele competenţelor sale. infracţiuni economice etc. potrivit căreia actul unei persoane fizice poate fi atribuit persoane juridice în măsura în care comportamentul persoanei fizice corespunde unei funcţii sociale îndeplinite de persoana juridică respectivă. în cadrul activităţii desfăşurate în întreprindere şi în profitul întreprinderii. arătând în motivare că infracţiunea a fost comisă de o persoană fizică acţionând în serviciul întreprinderii. răspunderea acesteia neputând fi antrenată pentru fapte comise de persoane care doar au profitat de cadrul juridic sau material oferit de persoana juridică pentru a comite o infracţiune în interesul lor personal. printr-o altă decizie (Jzerdraad). indiferent de natura acestuia (politica. 2) infracţiuni comise în contul persoanei juridice.S-a considerat că este necesară o legătură intrinsecă între comiterea infracţiunii şi realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice. Această teorie este corolarul unei îndelungate evoluţii a jurisprudenţei. Prin infracţiune comisă în interesul persoanei juridice doctrina înţelege o infracţiune prin care societatea obţine un avantaj. morală etc. magazinul Vroom en Dreessman (V&D) a fost urmărit penal pentru o infracţiune la regimul preţurilor comisă prin aceea că în cadrul său au fost vândute mărfuri cu depăşirea preţului maxim legal.). În această categorie intră cel mai adesea infracţiuni la regimul protecţiei muncii. ce poate consta în obţinerea unui profit sau evitarea unei pierderi. În 1954. În dreptul olandez imputarea elementului material al infracţiunii se realizează pe baza teoriei răspunderii funcţionale. În 1945. instanţa supremă a pronunţat o soluţie de condamnare a întreprinderii. instanţa supremă olandeză a statuat că răspunderea penală a proprietarului pentru actele comise de un angajat poate fi antrenată doar dacă proprietarul putea acţiona în privinţa acestor acte hotărând dacă vor avea loc sau nu şi dacă 202 Universitatea SPIRU HARET . în vreme ce infracţiunea comisă în beneficiul entităţii colective este o infracţiune prin care persoana juridică dobândeşte un câştig de natură economică. În dreptul brazilian se prevede că persoana juridică răspunde în măsura în care infracţiunea este comisă în interesul ori în beneficiul său. Cu toate că în cadrul respectivei societăţi exista o instrucţiune a conducerii prin care se interzicea vânzarea cu depăşirea preţului legal. infracţiuni la protecţia mediului.

ci o răspundere indirectă. Acceptare nu presupune în mod necesar un acord expres.circumstanţele demonstrează că ele au fost acceptate sau puteau fi acceptate de către acesta. 164-167. În consecinţă. 203 Universitatea SPIRU HARET 41 . op. strict formal. dar trebuie ca actul să fie îndeplinit în cadrul activităţilor persoanei juridice. Ediţia a IV-a. cit. 41 Pe linia acestei jurisprudenţe se consideră în prezent că o persoană juridică devine subiect al infracţiunii atunci când: a)putea acţiona asupra comportamentului ilicit în sensul că putea să-l interzică sau să-l reglementeze conform legii. Radu Chiriţă. b) a acceptat acest comportament sau cel puţin a tolerat astfel de comportamente în trecut. pentru fapta proprie. răspunderea penală a corporaţiilor nu este o răspundere directă. 42 Streteanu Florin.42 Vincent Berger. În dreptul finlandez. persoanele juridice nu sunt considerate a fi comis o infracţiune. pentru fapta altuia. Jurisprudenta Curţi Europene a Drepturilor Omului.. ci răspund pentru fapta comisă de altcineva.

art. constituie instrumentul juridic prin care se realizează circulaţia mărfurilor. * activitatea comercială se realizează direct prin contractul de vânzare-cumpărare. transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor. care privesc preţul vânzării. * este utilizat pentru aprovizionarea cu materii prime. fiind reglementate de Codul Civil în art. 60-73: * reglementează aspecte specifice ale vânzării-cumpărării comerciale. * prin mijlocirea acestui contract.” 204 Universitatea SPIRU HARET . şi indirect. 1294-1404. mărfurile ajung de la producător la consumator. Civ. de comision şi de consignaţie. *regulile generale ale vânzării-cumpărării comerciale sunt aceleaşi cu cele ale vânzării – cumpărării civile.CAPITOLUL V CONTRACTE COMERCIALE UTILIZATE ÎN RELAŢIILE DE AFACERI Secţiunea 1. Contractul comercial de vânzare-cumpărare – caracteristici: * contract legat de producţia de mărfuri. consecinţele nerespectării obligaţiilor.: „Vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine. titlul VI. prin contracte de intermediere: contract de mandat. conform art. Sediul materiei: Codul Comercial. Subsecţiunea 1. prin intermediari. Despre vânzare. 1294 C. Subsecţiunea 2. una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui. Definiţia vânzării. materiale necesare producţiei şi pentru desfăşurarea mărfurilor realizate.

dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanţă. sau dreptul asupra unei universalităţi juridice. 1295 C. art. cu titlu oneros. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat. civ. Civ. comutativ şi translativ de proprietate. Din definiţia dată contractului de vânzare-cumpărare rezultă caracterele juridice ale acestuia. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. cunoscute din momentul încheierii contractului. prevede: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. 1294 C.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzarecumpărare: Art. numită cumpărător. în privinţa vânzătorului. contract cu titlu oneros – ambele părţi urmăresc obţinerea unor foloase patrimoniale 3. 4. defineşte vânzarea ca fiind „o convenţie prin care două părţi se obligă între sine. numită vânzător. Caractere juridice ale contractului de vânzarecumpărare: 1. şi anume: este un contract consensual.” 205 Universitatea SPIRU HARET .” Contractul de vânzare-cumpărare este contractul în baza căruia o persoană. contract comutativ – existenţa obligaţiilor asumate de către părţile contractante. Subsecţiunea 3. cumpărătorul obligându-se în schimb a plăti vânzătorului o sumă de bani. contract consensual – încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante. numită preţ. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere unor obligaţii în sarcina ambelor părţi 2. precum nici alte drepturi prevăzute de lege ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte „intuitu personae”. transferă şi garantează altei persoane. Astfel. bilateral (sinalagmatic). Contractul de vânzare-cumpărare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale şi nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal. una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui.

Contractul de vânzare-cumpărare este. Deosebit de generarea de drepturi pentru vânzător şi cumpărător. iar cumpărătorul are obligaţia să plătească preţul convenit şi să preia lucrul. 1 C.. care ar face să existe şanse de câştig şi pierdere pentru oricare din părţile contractante. vânzătorul are obligaţia să predea lucrul vândut şi să-l garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi pentru viciile ascunse ale bunului vândut. Astfel. 2. Vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut cu excepţia vânzării lucrului celuilalt – iar contractul valabil încheiat. conform căruia „vinderea este perfectă… îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului…” 5. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece prin încheierea sa dă naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante.5. sau doar a uneia dintre părţi. prin esenţa sa. în contractele unilaterare. ca în cazul contractelor aleatorii. Acest lucru este prevăzut expres de art. 3. Cât priveşte transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanţă). 206 Universitatea SPIRU HARET . deoarece ambele părţi urmăresc anumite interese patrimoniale. 1295 alin. În principiu. orice contract are ca efect naşterea de drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor dacă este vorba de contracte sinalagmatice. un contract cu titlu oneros. deoarece existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor reciproce sunt cunoscute de părţi la încheierea contractului şi nu depind. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual – deoarece se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor (solo consensu). adică primirea unui echivalent (contraprestaţie) în schimbul prestaţiei la care se obligă. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract comutativ. aceasta prezintă un aspect particular al contractului de vânzare cumpărare. 4. vânzătorul urmăreşte să primească preţul contra echivalent al prestaţiei sale. contract translativ de proprietate. astfel încât încheierea contractului are drept consecinţă transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător. se produce şi un efect excepţional constând în transmiterea unui drept. 1. civ. de un eveniment viitor şi incert. Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate. Astfel. dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: 1. iar cumpărătorul urmăreşte să primească bunul cumpărat în schimbul preţului convenit.

Asemenea clauze sunt permise şi pot fi inserate în contract. prin predarea lucrului vândut cumpărătorului. În situaţia bunurilor determinate generic efectul translativ se produce numai în momentul individualizării lor. părţile contractante pot conveni prin „pactul reservati dominii” că proprietatea să se transfere de la vânzător la cumpărător doar la data achitării integrale a preţului. Astfel. Este necesar ca părţile să nu fi înmânat transferul proprietăţii a dreptului real ori de creanţă printr-o clauză specială. contractul de 207 Universitatea SPIRU HARET . În ipoteza în care mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil. cu condiţia de a face dovada prin înscrisuri originale a tuturor actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile. când provin din vânzare silită sunt dobândite prin efectul legii sau prin hotărâre judecătorească. În privinţa bunurilor mobile menţionăm că nu există un sistem de publicitate. la o altă dată decât a cea încheierii contractului. până la predarea bunului sau la împlinirea unui termen sau a unei condiţii. de regulă. nu este imperativă. potrivit legii va produce efecte. civ.. în general. În legătură cu publicitatea dobândirii drepturilor reale imobiliare. 3. posesia lor constituind cel mai bun sistem de publicitate a proprietăţii. cel din urmă îndreptăţit va putea cere biroului de carte funciară a judecătoriei înscrierea dobândirilor succesive odată cu a cea a dreptului său. 1295 alin. 2 C. fiind valabil. întrucât nu se cunosc bunurile care urmează a fi efectiv dobândite de cumpărător. ci supletivă putând fi înlăturată chiar dacă lucrul vândut este individual determinat. 1 C. 36/1995 şi îndeosebi în Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. Astfel. în Legea notarilor publici şi activităţii notariale nr. Obiectul contractului trebuie să fie format numai din bunuri determinate individual. 1295 alin. deoarece în cazul bunurilor determinate generic transferul proprietăţii nu poate avea loc în momentul încheierii contractului. 4. operaţiunea care se face. trebuie arătat că aceasta îşi găseşte reglementarea în art. efectul translativ se produce. iar înscrierea nu s-a făcut. civ. dacă vânzătorul a vândut bunul mobil la mai mulţi cumpărători. până la îndeplinirea acestei condiţii suspensive vânzătorul rămânând proprietar asupra bunului care formează obiectul vânzării. întrucât regula stabilită în art.2. În cazul bunurilor viitoare. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi fără înscriere în cartea funciară. 7/1996.

locul predării lucrului vândut. în Convenţia de la Haga din 1964. chiar dacă acesta a fost vândut ulterior altuia. locul încheierii contractului. contract de import. Definiţia contractului de vânzare-cumpărare internaţională: Contractul de vânzare-cumpărare în comerţul internaţional este actul juridic prin care părţile vânzător şi cumpărător. în articolul al doilea precizează că: 208 Universitatea SPIRU HARET . De aceea. prin intermediul vânzării asigurându-se circulaţia mărfurilor de la producător la consumator în cadrul relaţiilor comerciale şi de afaceri internaţionale. în principal. Cu titlu de exemplu. având sediile în state diferite. Pe lângă forma clasică el cunoaşte şi forme noi. contract de cumpărare. Contractul se caracterizează. acestea nu pot fi decât cele care prezintă o semnificaţie sau sunt de o natură deosebită. Sunt considerate astfel criterii proprii: sediul părţilor. deoarece schimburile comerciale internaţionale au cunoscut o dezvoltare fără precedent. acest tip de contract poate fi considerat „universal”. Formele vânzării internaţionale Vânzarea internaţională cuprinde: • Contractul de vânzare-cumpărare internaţională • Vânzarea prin burse internaţionale • Vânzarea prin licitaţii internaţionale • Contractul de vânzare-cumpărare internaţională Contractul de vânzare-cumpărare internaţională constituie principalul instrument juridic prin care se desfăşoară comerţul internaţional şi implicit relaţiile de afaceri internaţionale. Denumire: – contract de vânzare-cumpărare. Subsecţiunea 4. care fără a defini vânzarea internaţională. contract de export. prin două elemente: existenţa unui element de extraneitate şi caracterul comercial (faptul ca în joc sunt interese legate strict de comerţul internaţional). iar cel deal doilea să achite preţul convenit. contract de vânzare.vânzare-cumpărare încheiat cu cumpărătorul care a intrat primul şi de bună-credinţă în posesia bunului mobil respectiv. moderne. mişcarea obiectelor vândute. contract de exportimport etc. În privinţa elementelor de extraneitate. se obligă ca primul să transfere proprietatea unui bun.

Dacă o parte nu are sediu. apare caracterul internaţional dat de elementul de extraneitate (cetăţenia părţilor. ajungem la aceeaşi concluzie. 10 lit. pe lângă elementul comercial ce caracterizează contractele comerciale. Deci. Din această cauză contractul de vânzare-cumpărare internaţionala este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe sisteme de drept. iar „naţionalitatea părţilor” este luată în considerare pentru aplicarea convenţiei (art. Lex contractus poate fi stabilită de părţi conform lex voluntatis sau va fi determinată pe baza regulilor dreptului internaţional. existenţa şi validitatea contractului şi elementele sale.l). că vânzarea este un contract încheiat între două părţi prin care una din ele numită vânzător se obligă să predea celeilalte o marfă şi să-i transmită proprietatea. Opinia general acceptată în doctrină cu privire la conţinutul noţiunii de vânzare a fost aceea că prin vânzare se înţelege contractul prin care o parte numit vânzător se obligă să livreze un bun. iar în cazul statelor Uniunii Europene semnatare ale convenţiei comunitare. sediul.„Prezenţa este aplicabilă contractelor de vânzare încheiate între părţi. a mijloacelor şi modalităţilor de plată. drepturile şi obligaţiile părţilor.30 şi 53 care sunt obligaţiile vânzătorului şi respectiv ale cumpărătorului. sau în lipsă de sediu. legalitatea plăţii. în fiecare din cazurile exhaustiv arătate de text. În privinţa legii aplicabile contractului de vânzare internaţională. va fi aplicat art. ridicându-se astfel problemele legii aplicabile. reşedinţa sa obişnuită îi ţine locul (art. în schimbul unui preţ plătit de cealaltă parte numită cumpărător.4 209 Universitatea SPIRU HARET . iar cealaltă parte numită cumpărător. Lex contractus va cârmui: interpretarea contractului. care îşi au sediul. textele convenţiilor internaţionale multilaterale întăresc convingerea că definiţia dată este corectă şi cuprinde aspectele esenţiale. Pe baza acestor texte. condiţiile de validitate. locul executării). să plătească preţul. îşi au reşedinţa obişnuită pe teritoriul unor state diferite”.” Se diferenţiază de contractul de vânzare intern prin aceea că. locul încheierii contractului. Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din 1980 precizează că „se aplică contractelor de vânzare de mărfuri între părţi care îşi au sediul în state diferite”. Convenţia de la Viena stabileşte în art. inclusiv formarea contractului (oferta şi acceptarea).b).

În comentariul asupra textului Convenţiei de la Viena. referindu-se la clauzele Incoterms. dacă ambele părţi sunt parte la convenţie. Efectele contractului de vânzare internaţională de mărfuri În practica comercială pentru această noţiune se mai foloseşte şi denumirea de executare sau derulare a contractului. Determinarea obiectului contractului este importantă fiind legată strict de natura mărfurilor şi în funcţie de aceasta stabilirea parametrilor calitativi. iar în privinţa efectelor contractului se indică tipul de vânzare pe care-1 încheie. prin marfă se înţelege un bun mobil. că art.din Convenţia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. Mai sunt aplicabile normele legii romane de drept internaţional privat şi legile altor state sub aspectul dreptului aplicabil potrivit normelor de drept internaţional privat. Este posibil să se aplice dreptul roman. iar la bunurile nefungibile se determină prin elemente precise şi amănunţite.). Obiectul contractului Obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie marfa vândută. Convenţia de la Viena din 1980 utilizează noţiunea de marfă începând chiar cu titlul ei. FOB etc. inclusiv pentru România care a ratificat această convenţie. Astfel la mărfurile fungibile obiectul se stabileşte prin parametri calitativi şi cantitativi. şi de altfel este şi situaţia multora din statele lumii. evaluabil în bani. în termeni neechivoci. l se aplică vânzărilor de bunuri corporale. Acest fapt a fost criticat în literatura de specialitate pe motiv că noţiunea de marfă este nejuridică şi nu permite realizarea distincţiilor necesare între bunurile mobile corporale şi bunurile imobile. Secretariatul ONU a arătat. (Vânzarea GIF. sau dispoziţiile uniforme. respectiv între bunurile mobile corporale şi bunurile mobile incorporale. 210 Universitatea SPIRU HARET . dreptul comercial (intern). cum ar fi cele din Convenţia de la Viena din 1980 care reprezintă un cadru legal al vânzărilor internaţionale. În dreptul afacerilor. Dar multe din contractele de vânzare se încheie pe baza de condiţii generale. susceptibil să formeze obiectul unor tranzacţii comerciale.

se simplifică foarte mult situaţia.B. proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite şi se dobândeşte ca efect al consimţământului părţilor. polonez etc. Momentul încheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmează să le producă. Transmiterea proprietăţii şi transmiterea riscurilor pot reprezenta momente diferite. fiindu-i aplicabilă regula res peril domino. transferul riscurilor este supus lui lex contractus. este facultativă.) • Proprietatea se transmite în momentul predării mărfii vândute (Codul civil german B. 211 Universitatea SPIRU HARET . în sensul că momentul transmiterii riscului şi al proprietăţii va fi stabilit prin acord. italian. nu este obligatoriu ca ele să fie tratate în bloc. în contractul lor. dar pentru aceasta părţile trebuie să stipuleze. Art. Tot din acest moment.G. grec. olandez etc. prin recurgerea la contractele tip şi la clauzele Incoterms. Deşi reglementări diferite le putem grupa (după momentul în care se transmite proprietatea şi implicit riscurile) în două situaţii: • Proprietatea se transmite în momentul realizării acordului de voinţă (în acest sens codul civil francez. în absenţa unei clauze exprese.Transmiterea proprietăţii si a riscului Cu privire la acest aspect există mai multe sisteme (reglementări diferite de la stat la stat). austriac. deci părţile pot deroga de la dispoziţiile ei. în contractele care au ca obiect transmiterea proprietăţii. în unele sisteme de drept efectele reale ale contractului se realizează în momentul acordului dintre părţi. De aceea. În dreptul român regula este cea stabilită de Codul civil în art. semnată la Haga în 1958 (15 aprilie).5 pct. de către părţi. 89 din aceeaşi lege prevede că vânzarea va fi supusă legii statului în care vânzătorul are. 1295. deşi remiterea bunurilor nu a avut loc. după caz. riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului) trece la dobânditor.3) şi Legea aplicabilă transmiterii proprietăţii în cazul vânzării cu caracter internaţional de bunuri mobile corporale. În argumentarea acestui punct de vedere se poate invoca Legea aplicabilă vânzărilor cu caracter internaţional de bunuri mobile corporale (art. spaniol.) În practica comercială internaţională. independente. la data încheierii contractului.. Astfel. în mod clar. intenţia pe care o au privind considerarea a două momente distincte. constituirea sau transmiterea unui drept real.

Referitor la obligaţia vânzătorului privind conformitatea mărfurilor cu stipulaţiile clauzelor contractului. Desigur. situaţie în care cumpărătorul are două posibilităţi legale: 1. marfa trebuie livrată în cantitatea stabilită în contract. în raport de condiţia de livrare. ori fondul de comerţ. Prin excepţie vânzarea comercială va fi supusă legii statului în care cumpărătorul are fondul de comerţ sau sediul social. bursa sau târgul permite părţilor să-şi desemneze o lege aplicabilă. Obligaţiile vânzătorului În temeiul contractului de vânzare internaţională. şi desigur răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei de predare. În situaţia când neexecutarea obligaţiei de predare se datorează unui caz de forţă majoră. locul predării care de obicei este locul convenit prin contract. vânzătorul are următoarele obligaţii principale: • Predarea mărfii • Transmiterea proprietăţii asupra acesteia • Remiterea documentelor referitoare la marfă (documentaţia tehnică) • Conformitatea mărfurilor cu stipulaţiile clauzelor contractului Referitor la prima şi cea mai importantă obligaţie.domiciliul. fără defecte sau vicii. în mod expres. Dacă legea statului pe teritoriul căruia se organizează licitaţia. sau • Contractul prevede. să declare rezoluţia contractului Exonerarea de răspundere. dacă: • Negocierile au fost purtate şi contractul a fost încheiat de către părţi prezente în acel stat. A. sau sediul social. 212 Universitatea SPIRU HARET . predarea mărfii vândute. important este termenul livrării care trebuie să fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ. că vânzătorul trebuie să execute obligaţia de livrare a mărfii în acel stat În cazul licitaţiilor şi vânzărilor la bursă sau târguri contractul este supus legii statului unde are loc încheierea contractului. atunci aceştia vor desemna legea pe care o doresc să le guverneze contactul. sau în lipsă reşedinţa. să ceară executarea în continuare a contractului 2. marfa livrată trebuie să posede calităţile şi particularităţile prevăzute expres sau tacit în contract (conformitatea mărfii).

Art. Plata preţului Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul cuprinde pe aceea de a lua toate măsurile şi a îndeplini formalităţile necesare prevăzute în contract şi lege spre a permite plata preţului. 213 Universitatea SPIRU HARET . fără însă ca preţul mărfurilor să fi fost fixat în contract. în mod expres ori implicit printr-o dispoziţie care să permită determinarea lui. Plata preţului 2. 54 „Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul include îndeplinirea tuturor formalităţilor care sunt cerute de contract sau de lege şi alte reglementări privind plata ce urmează a fi făcută. • Vânzarea prin burse internaţionale Vânzarea prin burse – bursa este o piaţă unde se întâlnesc comercianţii pentru a încheia afaceri pe bază de cerere şi ofertă . fie pentru mărfurile viitoare. precizează în art. se consideră că părţile s-au referit (fără a exista o altă stipulaţie contrară) la preţul din momentul încheierii contractului. hârtiile de valoare şi valutele. determinat direct sau implicit prin referire sau prin dispoziţie care să permită determinarea lui. Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din 1980. Astfel. de regulă. Obligaţiile cumpărătorului Cumpărătorul are două obligaţii principale: 1. produsele fungibile. atunci preţul va fi determinat după greutatea netă. la care şi România este parte şi care constituie dreptul comun în materie.” De asemenea vânzătorul va fi obligat să suporte orice cheltuială suplimentară determinată de schimbarea sediului ce a avut loc după încheierea contractului. dacă preţul a fost stabilit în funcţie de greutatea mărfurilor. Operaţiunile la bursă se încheie fie pentru mărfurile care nu sunt prezente. bursele se împart în: burse de mărfuri (comerţ) şi burse de valori (de efecte şi de devize). La bursă se vând.B. În situaţia în care contractul de vânzare a fost valabil încheiat. Luarea în primire a bunurilor 1.53 Obligaţiile cumpărătorului „cumpărătorul trebuie să plătească preţul pentru mărfuri şi să le preia aşa după cum a fost stabilit în contract sau prezenta convenţie”. Preţul este cel contractual.

Mărfurile sau efectele de comerţ trebuie înscrise oficial la bursă de un comitet special care stabileşte şi cotaţia minimă a operaţiunii. Clasificare burselor: 1. facilitează încheierea rapidă a tranzacţiilor. În funcţie de varietatea tranzacţiilor sunt burse generale şi de specializare. 214 Universitatea SPIRU HARET . ♦îndeplineşte sarcinile curente. influenţează nivelul preţurilor care se formează în afara burselor. reprezintă un izvor de informaţii cu caracter economic şi juridic. 2. – Din punct de vedere al formei de organizare sunt: burse private şi burse organizate de stat. ♦supravegherea respectării uzanţelor şi regulamentului bursei. asigură acoperirea din timp a nevoilor de materii prime. Tranzacţiile se încheie prin strigările publice de ofertă şi cerere ale agenţilor oficiali şi sunt perfectate ulterior în formă scrisă. permite transmiterea sau divizarea riscurilor. În funcţie de admiterea participanţilor sunt: burse la care participarea nu este limitată şi se face prin bilete şi burse la care participarea este permisă numai membrilor. – Din punct de vedere al obiectului: burse de mărfuri sau comerţ şi burse de valori. La bursă preţurile se numesc cotaţii sau cursuri. Bursele sunt conduse de către un comitet care exercită următoarele prerogative: ♦menţinerea ordinei la bursă. înlesneşte realizarea operaţiunilor speculative.Funcţiile bursei – Bursa constituie o piaţă principală pentru unele mărfuri sau valori. În bursă exista două tipuri de operaţiuni: de bani lichizi (cash) şi operaţiuni la termen. ♦reprezintă bursa faţă de terţi.

participanţii trebuie să depună o garanţie bancară numită cauţiune. Licitaţia pentru cumpărarea de produse. – Tehnica preţului descrescător care se realizează prin comunicarea preţului maxim. Înaintea începerii licitaţiei. instalaţii. forma atribuirii de lucrări de construcţii. Licitaţia pentru vânzarea de mărfuri sau produse pentru export – se instituie de către producători. participând la desfăşurarea licitaţiei şi autorităţi. prospecte sau invitaţii persoanelor interesate. licitaţiile prezintă unele caracteristici în sensul că: mărfurile sau mostrele se găsesc la locul unde se desfăşoară licitaţia şi programul de funcţionare a licitaţiei nu este continuu. până se anunţă o ofertă.• Vânzarea prin licitaţii naţionale sau/şi internaţionale Vânzarea prin licitaţii – caracteristici: În raport cu bursele. iar marfa se atribuie celui care oferă preţul mai mare. Există două tehnici de licitare: – Tehnica preţului crescător unde vânzarea are loc pe bază de strigări. Clasificarea licitaţiilor – se face pe mai multe criterii în funcţie de: – posibilitatea de participare licitaţiile pot fi: deschise sau închise. prin trimiterea de cataloage. Licitaţiile de import se pot desfăşura în două feluri: 215 Universitatea SPIRU HARET . În unele state funcţionarea licitaţiilor este supravegheată de către stat. care în mod treptat este redus. contribuie la cunoaşterea pieţelor externe. instalaţii şi atribuirea de lucrări de construcţii – conferă o serie de avantaje: asigură obţinerea unui număr mare de oferte. – poziţia sau calitatea organizatorilor licitaţiile pot avea: forma licitaţiilor de mărfuri pentru vânzare sau cumpărarea de produse. Pregătirea licitaţiei presupune efectuarea unei publicităţi prin publicarea de anunţuri în presă. marfa atribuindu-se celui care licitează primul. facilitează luarea unor decizii obiective şi rentabile. Cumpărătorii pot participa la licitaţii personal sau prin agenţi. vânzători sau persoane specializate.

Definiţie: Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care o persoană fizică sau juridică numita mandatar se obligă către o altă persoană numită mandant să îndeplinească însărcinarea primită în numele şi în contul acestuia. care se deosebeşte de prima nu prin structura. pe măsură ce relaţiile comerciale şi de afaceri s-au intensificat. iar reprezentarea în afaceri a devenit o necesitate vitală (instituţia mandatului din dreptul civil a fost împrumutată de dreptul comercial şi de dreptul afacerilor. este un comerciant. Adjudecarea licitaţiei se constată printr-un proces verbal în baza căruia comisia de adjudecare anunţă participanţilor hotărârea luată şi se comunică în scris firmei care a obţinut comanda data până la care se va încheia contractul. Secţiunea 2. printr-o procedură publică. ci în numele şi în contul mandantului. în cadrul căreia se comunică numele participanţilor şi valoarea ofertelor. ci prin funcţia sa. fiind preluat din dreptul civil al statelor moderne. deşi în cele mai frecvente cazuri. Ofertele depuse se deschid la data fixată. Subsecţiunea 2. Contractul de mandat comercial Subsecţiunea 1. Analiză comparativă între mandatul civil şi mandatul comercial Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasă reglementare în dreptul român.) Spre deosebire de mandatul civil. Subsecţiunea 3. Iată deci că trăsătura esenţiala este faptul ca mandatarul nu îndeplineşte operaţiunile de comerţ în numele său. Prezentare generală: Contractul de mandat comercial – este contractul în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de comerţ. – supralicitaţiile. cel comercial se caracterizează printr-o serie de elemente proprii: 216 Universitatea SPIRU HARET .– licitaţii obişnuite.

să fie revocat unilateral. Drepturi şi obligaţii mandatar/mandant: – Mandatarul trebuie: să exercite mandatul. – mandatul comercial este întotdeauna un contract cu titlu oneros. – dacă potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face de către mandant ad nutum. serviciile mandatarului. Subsecţiunea 4. juridic sau convenţional. să-i restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea mandatului. să ţină mandantul la curent cu executarea mandatului. în cadrul activităţii sale. se naşte numai în urma unei convenţii (contract). mandatul comerciali fiind fundamental pe un interes comun. prin moartea uneia dintre părţi. potrivit practicii şi doctrinei. Mandatarul poate fi un agent. – Mandantul trebuie: să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului. cu alte cuvinte. Încetarea mandatului: Mandatul comercial încetează: prin revocarea mandatului de către mandant. un reprezentant sau un curier. dacă asemenea acte sunt necesare îndeplinirii în bune condiţii a afacerii care i s-a încredinţat. prin renunţarea mandatarului la mandat. să-şi îndeplinească obligaţia cu bună credinţă şi diligenţa unui bun proprietar. prin care se stabilesc limitele lui. cel vinovat poate răspunde pentru daunele provocate părţii lezate. revocarea fiind socotită ca un abuz de drept. să aducă la cunoştinţa terţului împuternicirea sub care lucrează. mandantul având obligaţia să retribuie. mandatul comercial.– dacă în dreptul civil mandatul poate fi legal. să-i plătească remuneraţia datorată. – mandatul comercial dat pentru o anumită operaţie comercială implică împuternicirea mandatarului de a face toate actele necesare executării ei (indiferent dacă părţile au prevăzut sau nu expres această împuternicire în contractul încheiat). mandatarul se bucură de independenţă angajând pe mandant peste prevederile mandatului expres primit. sub forma procentuală asupra volumului afacerilor încheiate. de regulă. 217 Universitatea SPIRU HARET . în caz contrar. prin interdicţia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părţi. nu poate. în toate cazurile. decât dacă se dovedesc motive întemeiate.

agentul poate fi agent-servant sau independent contractor-agent. numite authority. practica judiciară engleză admite însă întotdeauna dovada – chiar în lipsa oricărei menţiuni în acest sens – că un contract a fost încheiat de către una din părţi în calitate de agent al unei terţe persoane. fie în numele şi pentru aceasta. în contul proprietarului. primul poate fi agent-servant sau independent contractor agent. 218 Universitatea SPIRU HARET . aşa cum se întâmplă în cazul în care comandantul unei nave vinde unele mărfuri perisabile pentru a salva valoarea lor. din împuternicirea unei alte persoane numită the principal. fie numai în contul ei. stabilite în favoarea terţilor. prin agency se înţelege raportul juridic care ia nastere şi în virtutea căruia o persoana numită the agent acţionează. în baza unei împuterniciri. numită principal sau patron. Agentul îndeplineşte acte juridice şi prestaţii materiale sub controlul principalului. în care purtarea agentului lasă să se vadă că a lucrat pe contul lui. atunci când are loc o înţelegere numită agreement.Subsecţiunea 5. nu există o reglementare a contractului de mandat comercial sau a contractului de comision. se obligă să acţioneze în contul unei alte persoane. În mod curent. Contractul de agency (agenţie) se încheie prin acordul părţilor sau poate fi rezultatul unei prezumţii legale. ci de natura lui. În funcţie de controlul pe care-l are principalul. În afară de câteva cazuri de speţă. Precizăm că reprezentarea nu este de esenţa contractului de agenţie. Instituţia agency se caracterizează prin următoarele trăsături proprii: • poate lua naştere prin convenţia părţilor sau ca rezultat al unei prezumţii legale. El acţionează pe seama sau în interesul principalului. Aceasta împuternicire poate fi reală sau aparentă. • în funcţie de starea de dependenţă a agentului faţă de principal. Contractul de agency – varianta anglo-saxonă a mandatului comercial În dreptul anglo-american. Prin acest contract o persoană numită agent. respectiv al controlului pe care îl exercită acesta din urmă. instituţia intermedierii se realizează pe baza contractului de agency. încheind anumite acte juridice sau îndeplinind prestaţii materiale.

el are obligaţia de a depune o anumită competenţă şi diligenţă. agent poate fi atât o persoană fizică. cât şi ale comisionului. − în cazul în care este plătit. În ceea ce privesc delictele civile. − principalul este ţinut să furnizeze agentului informaţii necesare şi să plătească suma stabilită pentru serviciile prestate. Ca şi în cazul contractului de reprezentare. principalul are o răspundere atât contractuală. în care se regăsesc elemente ale mai multor instituţii de drept printre care: reprezentarea. În afara contractului. raportul de agency mai poate lua naştere şi dintr-o singură înţelegere (agreement). de regulă. fără continuitate). În cadrul unui raport de agency împuternicirea pe care principalul o dă agentului de a-1 reprezenta poarta numele de authority. cât şi una delictuală. din contracte de agenţie. contractul de muncă. principalul răspunde numai pentru actele comise de un agent-servant. fapt care înseamnă că acţiunea întreprinsă de agent este gratuită. cât şi prestarea unor servicii manuale (manual service). de regulă. − pentru serviciile efectuate de agent. cât şi una juridică. − el trebuie să livreze numai în interesul principalului şi să respecte instrucţiunile primite.• agentul se obligă să acţioneze pentru principal. 219 Universitatea SPIRU HARET . noţiune în care se include atât efectuarea de acte juridice. • ca şi în cazul mandatului sau comisionului. iar actul prin care se acordă această împuternicire se numeşte authorization. principalele obligaţii ale părţilor fiind următoarele: − agentul are obligaţia să acţioneze potrivit promisiunii făcute. Contractul de agency (de agenţie) îndeplineşte funcţiile atât ale mandantului. act care corespunde în dreptul nostru cu procură. agenţii pot fi: generalagent şi special-agent (care este împuternicit să efectueze numai anumite acte şi. contractul de antrepriză. având facultatea ca prin acţiunile sale să creeze în sarcina principalului răspunderi contractuale. mandatul. gestiunea de afaceri etc. în limitele împuternicirii sale. Raporturile juridice de agency au o mare răspândire în domeniul comerţului internaţional şi iau naştere. fără „consideration” (contraprestatie).

jobberi. (Bursa1 are un local propriu în care se reunesc. În Anglia şi Statele Unite brokerii formează asociaţii comerciale după mărfurile pe care le intermediază. precum şi alte persoane participate la afaceri – agenţii de bursă – care potrivit dreptului anglo-american sunt numiţi brokeri (cei care lucrează în contul unei firme. numită comisionar. calitatea corespunzătoare a mărfurilor şi finanţarea tranzacţiilor efectuate şi în schimbul unei taxe suplimentare garantează şi realizarea tranzacţiei. aceste firme asigură desfacerea de mărfuri (societăţi comerciale pentru materii prime cum ar fi lemnul. cauciucul etc. din însărcinarea altei persoane numită comitent. de obicei zilnic. la fel ca şi comisionarul. la intervale de timp scurte. Prezentare generală: Contractul de comision este o formă de intermediere mult utilizată într-o serie de domenii comerciale. iar vânzarea produce efecte asupra terţilor de bună-credinţă.Agenţii comerciali care lucrează pe baza contractului de agency sunt brokerii şi factorii. reprezentanţii comerţului şi ai băncilor. Brokerul este un agent comercial care-şi desfăşoară activitatea în numele principalului. numiţi astfel cei ce lucrează pe cont propriu. potrivit dreptului francez asemenea agenţi se numesc courtieri.) Factorul este un intermediar care lucrează în nume propriu. Comisionul este un contract prin care o persoană. se obligă. asupra acestor bunuri factorul are un drept de posesie şi control. fiind reglementată de codurile comerciale ale statelor care au adoptat sistemul francez şi cel de common-law. oferă garanţia executării ordinelor primite. să efectueze operaţiuni comerciale încheind acte juridice. el încheie tranzacţii comerciale fără a avea posesia şi controlul bunurilor negociate. Firmele de brokeri asigură desfacerea mărfurilor. autorizarea proprietarului fiind prezumată. iar la bursele germane borsenmakler). 1 A se vedea capitolul consacrat burselor de mărfuri şi valori 220 Universitatea SPIRU HARET . Ca reprezentant al acestuia. Secţiunea 3. Activitatea sa constă în vânzarea bunurilor încredinţate de principal. Contractul de comision Subsecţiunea 1. cu regularitate.

Mărfurile nu pot fi valorificate de comisionar decât în condiţiile stabilite prin contract. garantând executarea contractului. Ca măsură de siguranţă împotriva eventualelor riscuri. Operaţiunile de comision fac obiectul activităţii comerciale a unor firme proprii comerciale. fixează o limită de preţ. Comisionarul este acea persoană care are sarcina de a vinde sau de a cumpăra anumite mărfuri.Contractul de comision reprezintă o formă comercială a reprezentării şi se poate încheia în două forme: a) comisionarul să lucreze în nume propriu. are calitatea de parte în raportul perfectat cu terţul. conform intereselor lor. b) comisionarul să acţioneze în numele comitentului. comisionarul va răspunde şi de achitarea ratelor de către cumpărător. prin acordul lor. – privilegiul comisionarului asupra bunurilor încredinţate ca o garanţie a creanţelor împotriva comitentului. contractul de comision prezumă existenţa a două persoane: comitentul – persoana reprezentată. comisionarul – persoana care reprezintă pe comitent şi are calitatea de comerciant independent. în domeniul transporturilor şi în operaţiunile asupra valorilor imobiliare. comitentul poate înscrie în contract clauze privind garantarea stocului de mărfuri din depozitul din străinătate şi decontarea sumelor încasate din valorificarea mărfurilor. care îl deosebeşte de contractul de mandat. constă în faptul că acel comisionar efectuează operaţiunile comerciale încheind actele juridice în numele său. dar în contul comitentului. Dacă valorificarea mărfurilor se poate face şi pe credit. În practica comerţului internaţional. – comisionarul care a acţionat în nume propriu. Comisionarul poate avea sediul său fie în ţara 221 Universitatea SPIRU HARET . Ca şi la contractul de mandat. El poate avea sediul în ţara exportatoare sau importatoare. dar în contul comitentului. Trăsătura esenţială a contractului de comision. – comisionarul care a lucrat în numele comitentului apare ca un adevărat mandatar fără a stabili raporturi juridice între el şi terţ. Comisionul comercial are următoarele trăsături: – existenţa relaţiilor de mandat în raporturile dintre comisionar şi comitent. contractul de comision este folosit în vânzarea-cumpărarea de mărfuri. Părţile. În atare caz el are dreptul la o sumă suplimentară numită delcredere.

• Contractul de consignaţie – formă particulară a contractului de comision Adeseori. fie în ţara importatoare. fie ca să vândă. Din faptul că orice comisionar lucrează în nume propriu mai rezultă o caracteristică specifică acestui contract: comisionarul este parte în contractul încheiat cu terţa persoană. comitentul fiind apărat de riscurile care pot decurge din executarea necorespunzătoare a tranzacţiei respective. răspunderea din convenţia de încredere. el poate primi însărcinări din partea comitentului. comisionarul din ţara importatoare să dispună de un stoc din mărfurile cu vânzarea cărora 222 Universitatea SPIRU HARET . se garantează executarea acestuia. operaţiunea poate fi perfect încheiată fără ca vânzătorul iniţial şi cumpărătorul final să se cunoască. cu expeditorii mărfurilor. funcţionând redutabile firme de expediţii şi transport care activează în baza contractului de comision încheiat. Operaţiunile de vânzare-cumpărare nu constituie unicul obiect de activitate al comisionarului. ambele funcţii contribuie deci la întărirea creditului – element central al operaţiunilor comerciale contemporane. se realizează o garanţie a creanţelor pe care le-ar putea avea asupra acestuia din urmă. îndeosebi. de regulă. prin funcţiile sale contractul de comision corespunde unor exigenţe ale comerţului internaţional: • Prin privilegiul pe care îl are comisionarul asupra mărfurilor aparţinând comitentului. Această trăsătură proprie contractului de comision implică o răspundere mai mare a comisionarului. Lucrând în nume propriu operaţiunile de intermediere datorită reprezentării indirecte a comitentului pot rămâne secrete. faţă de cea a mandatarului. Aşa cum se remarcă în literatura de specialitate. Complexitatea unor asemenea operaţiuni a impus specializarea acestei activităţi pe plan internaţional. fie ca să cumpere anumite mărfuri. în cazul în care comisionarul se constituie printr-o clauză specială garant al terţei persoane cu privire la executarea contractului perfectat. având o garanţie constituită din privilegiul pe care îl are asupra mărfurilor deţinute în contul comitentului.exportatoare. această formă de intermediere cunoaşte o răspândire deosebită şi în domeniul expediţiilor şi transportului internaţional. • Prin menţinerea comisionarului în contractul încheiat cu participarea lui ca intermediar. condiţiile pieţei necesită ca. operează ca orice răspundere contractuală. astfel încheiată.

este însărcinat. „Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului. Între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţiuni ca între mandant şi mandatar [.. *Prin contractul de consignaţie se urmăreşte accelerarea desfacerii şi apărarea intereselor consignatarului. este reglementat de legislaţia comercială cu scopul de a apăra interesele consignantului. Prin crearea de depozite de consignaţie se tinde la accelerarea desfacerii. Subsecţiunea 2. Definiţie – reglementarea comisionului: art. comisionarul devine consignatar.]”. „Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat. Pentru a se apăra de pierderi. În acest caz. * Consignatarul îşi rezervă întotdeauna dreptul de proprietate asupra mărfurilor trimise. Concluzii privind consignaţia ca formă specifică a comisionului *Uneori cerinţele pieţii impun ca. până în momentul vânzării lor. de a-i asigura dreptul de proprietate asupra mărfurilor pe care le-a expediat. 405 C. iar comitentul devenind consignant. iar după aceea asupra contravalorii lor. până în momentul vânzării lor şi chiar până la încasarea şi depunerea sumelor în contul său. comisionarul să primească în depozit mărfuri în consignaţie. deoarece comisionarii-consignatari din ţara importatoare au o reţea proprie de desfacere.. comisionul. modul de comercializare şi. până în momentul vânzării sau depunerii în cont a contravalorii mărfii. com. *Contractul de consignaţie este reglementat ca o formă particulară a contractului de comision. Contractul de consignaţie. În contractul de consignaţie se stabileşte valoarea şi sortimentul mărfurilor. în funcţie de vânzările efectuate. iar comitentul care-i trimite mărfurile se numeşte consignant. ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie. în ţara importatoare. devenind astfel consignatar. ca formă particulară a contractului de comision. cu deosebirile stabilite în cod. consignantul îşi rezervă dreptul de proprietate asupra mărfurilor.” 223 Universitatea SPIRU HARET .

Contractul de cont curent Conform acestui tip de contract. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare. • prin renunţarea la împuternicirea primită. în nume propriu. Sinteza contractului de comision: * în relaţiile comerciale mandatul apare. 3. Secţiunea 4. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial. Comitentul pe lângă comisionul stabilit trebuie să-i restituie comisionarului şi cheltuielile făcute în îndeplinirea însărcinării primite. * este un contract de mandat fără reprezentare sau cu o reprezentare indirectă. precum şi limitele împuternicirii date de acesta mandatarului. 2. se obligă pe baza împuternicirii celelalte părţi. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere la obligaţii în sarcina comisionarului şi comitentului. în schimbul unei remuneraţii. dar pe seama comitentului sau în numele comitentului. • prin moartea uneia dintre părţi • interdicţia sau lichidarea judiciară a uneia dintre părţi. * presupune cunoaşterea de către terţi a persoanei mandatului. contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului. să încheie anumite acte de comerţ. Caractere juridice ale contractului de comision: 1.* Definiţie sintetică: Comisionarul. de multe ori. izvorâte din prestaţiile făcute de 224 Universitatea SPIRU HARET . dar pe seama comitentului. în schimbul unei remuneraţii (comision). în loc să achite separat şi imediat creanţele lor reciproce. * contractul de comision – este contractul prin care o parte (comisionarul) se obligă în baza împuternicirii celeilalte părţi (comitentul) să încheie acte de comerţ în nume propriu. părţile se înţeleg ca. * Încetarea contractului de comision: Contractul de comision încetează: • prin revocarea împuternicirii. numită comision” Subsecţiunea 3. ca un procedeu tehnic prea riguros. comitent.

Părţile contractante se numesc corentişti. lichidarea să se facă la un anumit termen. CEC.către una către cealaltă. bilet de ordin. prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. 3 Cod comercial nu enumeră contractul de cont curent printre actele de comerţ obiective. Înscrierea însă în contul curent a unui efect de comerţ sau a unui alt titlu de credit e presupusă făcută sub „rezerva încasării”. după cum urmează: ART. – între un comerciant şi un comisionar. cu rezerva platei diferenţei. 370-373.) şi • orice credit concedat (ex: preţul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri) Rimesele sunt facultative: un corentist nu poate obliga pe celălalt să-i facă rimese. Contractul de cont curent poate fi încheiat: – între un comerciant angrosist şi unul detailist pentru toată seria continuă de vânzări comerciale intervenite între ei. 370: „Contractul de cont curent produce: 1) Strămutarea proprietăţii valorilor înscrise în contul curent asupra primitorului lor. 225 Universitatea SPIRU HARET . 3) Curgerea de dobânzi pentru sumele trecute în contul curent în debitul primitorului. – între un comerciant şi reprezentantul său etc. conex cu unul sau mai multe acte obiective de comerţ. dar este firesc ca rimesele reciproce să existe deoarece contractul de cont curent nu este un contract de împrumut (propriu-zis). reglementarea fiind consacrată în art. Rimesa poate consta în: • sumă de bani efectiv plătită. urmând ca suma cuvenită transmiţătorului să fie depusă în cont curent. iar prestaţiile pe care le fac se numesc remize sau rimese şi constau în operaţiuni prin care o parte pune la dispoziţia celeilalte părţi o valoare patrimonială de orice fel. accesoriu. ordin de plată etc. prin aceea ca el le trece în debitul său. Sediul materiei: art. Subsecţiunea 1. până în concurenta debitului şi a creditului. de la data înscrierii. • orice titlu de credit remis (cambie. ci un contract de rezultat. respectiv la încheierea socotelei. şi novaţiunea obligaţiunii de mai înainte între acela care a trimis valorile şi primitorul lor. 2) Compensaţiunea reciprocă între părţi.

com. sau asigurată prin ipotecă. conform art. 371 Existenţa contului curent nu exclude drepturile de comision şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul curent. 373 Contractul de cont curent e de drept desfiinţat: 1) Prin scadenţa termenului convenit. posesorii efectelor create sau negociate în termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dânsul. decât până la concurenţa soldului final al contului. 372 Încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin convenţiuni. 3) Prin falimentul uneia din părţi. prin retragerea uneia din părţi.” Totodată. ART.. poate fi supusă execuţiunii sau opririi în mâna unui al treilea. 4. dacă părţile nu s-au învoit altfel. contul curent este faptă de comerţ dacă are o cauză comercială: „Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ. 2) În lipsa de convenţiune. contract bilateral (sinalagmatic) – părţile se obligă să se crediteze reciproc pentru prestaţiile făcute. afara numai dacă ele n-au o cauză comercială. Numai diferenţa (saldo).” Caracterele juridice ale contractului de cont curent: 1. şi în lipsă la 31 Decembrie a fiecărui an. 6 alin (2) din C. ART. de interdicţiune sau incapacitate legală a uneia din părţi. contract „intuitu personae” – identitatea persoanei cu care se încheie contractul de cont curent este determinată prin consimţământul exprimat la naşterea convenţiei. 3. lichidată la încheierea contului curent.Dobânzile sunt cele comerciale şi se socotesc pe zi. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare. 2. pentru sumele înscrise în 226 Universitatea SPIRU HARET . ART. Dobânda diferenţei curge de la data lichidării. Dacă s-a consimţit o ipotecă prin credit deschis. în ce priveşte pe necomercianţi. contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial. Desfiinţarea contractului de cont curent se poate cere în caz de moarte.

precizări preliminare: Origine: Originea contractului de factoring o întâlnim în practica participanţilor la activitatea de comerţ din Anglia secolului al XVIII-lea. această operaţiune juridica a dobândit o amploare deosebită în S. Contractul de factoring.2 Secţiunea 5. de la data înscrierii” (art. din 1889 şi mai apoi printr-o lege specială din anul 1923. 5. 6. În majoritatea legislaţiilor. Transferurile băneşti operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidenţele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi necondiţionate. prin remiteri reciproce şi alternante. 58/1998 – legea bancară. M. 1 . Contractul de leasing Subsecţiunea 1. Factoring-ul este tot mai mult utilizat în diferite state europene. operaţiunile de Obligativitatea ca fiecare bancă să deschidă cont curent la BNR este reglementată de art. în condiţiile stabilite de aceasta. contract accesoriu – se încheie în vederea executării altui contract sau a altor contracte între aceleaşi părţi. 3 C. Of.U. 2. 39 – În vederea funcţionării. 121/din 23 martie 1998. contract cu executare succesivă în timp. prin The Factoring Act. com) 5. definiţie. în mod efectiv. Contractele de finanţare: 5. în condiţiile expansiunii comerţului cu coloniile. în „The Uniform Comercial Code” au fost incluse dispoziţii speciale menite să faciliteze operaţiunile efectuate prin intermediul factoring-ului. Băncile pot deschide la Banca Naţională a României şi alte conturi.contul curent curg dobânzi „în debitul primitorului. în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei. fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Naţională a României.1. chiar împotriva legislaţiilor care nu sunt de natură să îi înlesnească.” 227 Universitatea SPIRU HARET 2 . 370 pct.. 39 din Legea nr. Ulterior.. Contractul de factoring: § 1.A. dezvoltarea. Contractul de factoring a fost. Origine. În sfârşit. astfel: „art. pentru prima dată. conform reglementărilor emise de aceasta. Poate fi conceput ca un contract autonom numai dacă este încheiat între două bănci. reglementat în dreptul nord-american.

legiuitorul aminteşte de existenţa acestei operaţiuni juridice în cuprinsul Legii nr. (1) lit. numite factor. care la art. 58/1934.2. prin care aceasta din urmă asigură finanţarea. c) cambie şi bilet la ordin. Sediul materiei în dreptul intern: În dreptul intern nu avem o reglementare explicită a contractului de factoring. care se obligă să preia activitatea de încasare în schimbul unei remuneraţii. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. b) cec. M. avalizate de o societate bancară şi acceptate în prealabil de obligatul principal. denumită aderent. încunoştinţarea debitorului se poate face chiar şi printr-o simplă scrisoare. în unele sisteme de drept. 6 prevede: „(1) Părţile contractante pot realiza plăţile prin utilizarea următoarelor instrumente de plată garantate şi/sau mecanisme de mobilizare a creanţelor: a) ordin de plată. 59/1934. contra unei taxe de forfetare. Of. certificat conform prevederilor Legii asupra cecului nr. Pentru a facilita dezvoltarea operaţiunilor de factoring. conform prevederilor Legii asupra cambiei şi biletului la ordin nr. prevăzute la alin. d). în unele legislaţii s-au simplificat procedurile de opozabilitate a cesiunii şi de transmitere a creanţelor. b) factoring-ul este contractul încheiat între o parte.factoring sunt supuse dispoziţiilor prevăzute de legile civile referitoare la cesiunea de creanţă sau la subrogarea convenţională. iar aderentul cedează factorului. d) forfetare sau factoring. § 1. şi o societate bancară sau o instituţie financiară specializată. Totuşi. (2) În înţelesul prezentei legi. furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii. numită aderent. 228 Universitatea SPIRU HARET . Astfel. se definesc astfel: a) forfetarea este contractul prin care un vânzător sau prestator de servicii îşi vinde creanţele pe care le are asupra unui cumpărător sau beneficiar unei societăţi bancare sau unei instituţii financiare specializate. cu modificările ulterioare. Definiţie: Contractul de factoring este acel contract prin care o persoană. urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit. în unele legislaţii se permite ca însăşi facturile să poată fi transmisibile. De asemenea. mecanismele de mobilizare a creanţelor. denumită factor. cu modificările ulterioare. 529/2002. cedează dreptul asupra creanţelor sale comerciale unei alte persoane.

decât notificarea către debitor. Contractul de factoring reprezintă o formă specială de creditare pe termen scurt ce presupune vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii. urmând să le încaseze la scadenţă. În privinţa debitorului. În aceste condiţii. se impune ca facturile ce sunt cedate factorului să nu fi fost refuzate sau acceptate cu rezerve de către debitori. Potrivit prevederilor acestei Convenţii. 2. De asemenea. acesta trebuie să aibă calitatea de comerciant. încheiată la Ottawa. asumându-şi şi riscul insolvabilităţii clienţilor (debitorilor) aderentului. materializate în facturi. fără vreo altă formalitate. în anul 1988. executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii. la iniţiativa reprezentanţilor Frantei. alin. factorul se subrogă în drepturile aderentului. cu excepţia celor ce au ca obiect bunuri personale. Totuşi. o clientelă stabilă. Transmiterea creanţelor către factor se realizează prin intermediul unei subrogări convenţionale. Belgiei şi Italiei. prin excepţie. Totuşi.cu titlu de vânzare. aceste negocieri nu au cunoscut încă o finalizare concretă. producător) repartizează celeilalte părţi (factorul) titluri de credit rezultând din contractele de vânzare de bunuri încheiate între producător şi clienţii săi (debitorii săi). sub egida UNIDROIT. iar factorul îi plăteşte valoarea creanţelor acceptate. prin contractul de factoring. factorul are o acţiune în repetiţiune a plăţii nedatorate. aderentul cedează factorului creanţele rezultate din vânzarea unor bunuri. contractul de factoring este reglementat prin Convenţia cu privire la Factoring-ul internaţional.” Sediul materiei în dreptul internaţional: În dreptul internaţional. sub forma unei Convenţii asupra cesiunii de creanţă. şi Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional a iniţiat ample negocieri în vederea adoptării unor Reguli Uniforme în domeniu. 229 Universitatea SPIRU HARET . pct. de uz familial sau gospodăresc ale debitorilor (art. o parte (ofertant. factorul devine proprietarul creanţelor acceptate şi dobândeşte toate drepturile şi garanţiile fără a beneficia de o acţiune de regres împotriva aderentului. creanţe pe termen scurt şi creditul acordat de către factor. Prin simpla transmitere a facturilor. a). în cazul inexistenţei totale sau parţiale a creanţelor. De asemenea. Conform reglementărilor în vigoare. creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.l.

Situaţia se complică şi din cauza că este vorba. că factor poate fi doar o societate bancară sau o instituţie financiară specializată în domeniu. În aceste condiţii. În acest sens. una efectuată de către aderent către factorul la export şi cealaltă de către acesta din urmă către factorul la import. Aderentul. doi factori. Părţile contractului de factoring: Contractul de factoring implică participarea a trei persoane: 1. care este un vânzător de bunuri sau un furnizor de servicii. s-ar putea ca ambele cesiuni să nu fie cârmuite de aceeaşi lege. Factorul.Astfel. § 1. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale aminteşte. adică persoana ce cumpără bunurile vândute de către aderent sau beneficiază de serviciile prestate de către acesta. în baza unui contract de factoring. de două cesiuni de creanţe. Opozabilitatea către terţi a transmiterii creanţei este subordonată cunoaşterii de către debitor a cesiunii intervenite. În factoring-ul internaţional participă. în situaţia în care le acceptă. Clientul. de obicei. În aceste condiţii. factorul reţine o sumă reprezentând o parte din valoarea facturilor (de circa 10%). care este. problema opozabilităţii către terţi a cesiunii creanţelor se complică prin intervenţia normelor de drept internaţional privat referitoare la legea aplicabilă. În acest caz se pune problema de a şti dacă 230 Universitatea SPIRU HARET . de regulă. iar factorul la import. factorul la export cedează corespondentului său creanţele pe care aderentul le are asupra importatorilor străini. le preia şi continuă activitatea de încasare. 2. Legea nr. aderentul are obligaţia de a-1 notifica pe debitor cu privire la această operaţiune. fie că este vorba despre pactum de lege utenda. În aceste condiţii. În relaţiile create de factoring-ul internaţional. nu şi alte riscuri ce ar ţine de domeniul asigurării mărfurilor sau al fidejusiunii ori de incorectitudinea comercială sau administrativă a aderentului. fie că legea aplicabilă trebuie determinată în lipsa unei stipulaţii a părţilor (electio juris). în mod implicit. în realitate. pentru a preveni o atare situaţie de risc. unul din ţara exportatorului şi unul din ţara importatorului. care prevăd condiţii diferite. 3. şi deci de normele ce cârmuiesc alegerea legii aplicabile. factorul îşi ia asupra sa numai riscul insolvabilităţii debitorilor. 3. o întreprindere specializată în acest domeniu. deci cesionarul creanţelor. ci de către legi diferite. În acest sens.

în timp ce în cazul contractului de factoring. în cazul contractului de factoring. împrumutatul garantând acest fapt. În plus faţă de trăsăturile menţionate. în timp ce mandatarul se obligă să transmită mandantului numai sumele încasate efectiv. spre deosebire de mandatar. Natura juridică a contractului de factoring: Contractul de factoring constituie un contract original şi complex. factorul se obligă să plătească întreaga valoarea a creanţelor aderentului asupra clienţilor săi. mandatul comercial. comutativ. Caractere juridice ale contractului de factoring: Contractul de factoring.nerespectarea prevederilor uneia dintre legi afectează şi validitatea celeilalte cesiuni aflate sub imperiul altei legi. § 1. 5. este un contract bilateral. la fel cu majoritatea contractelor de comerţ internaţional. ar fi şi un contract de adeziune la clauzele impuse de către factor. De asemenea. se cedează o creanţă izolată. căruia aderentul îi cedează totalitatea creanţelor sale. de regulă este stipulată o clauză de exclusivitate pentru toate operaţiunile (cel puţin pentru cele dintr-o anumită ţară). care prezintă elemente comune cu cesiunea de creanţă şi cu subrogaţia convenţională. de o creştere a cifrei de afaceri) şi de instrument de gestiune comercială (aderentului rămânându-i numai să ţină evidenţa contului de factoring). contractul de factoring nu poate fi identificat cu niciuna dintre aceste operaţiuni menţionate. de afaceri şi. contractul de factoring mai prezintă şi un caracter intuitu-personae. implicit. consensual. De 231 Universitatea SPIRU HARET . în majoritatea cazurilor. factorul îşi asumă riscul insolvabilităţii debitorilor. În literatura de specialitate s-a avansat şi ideea potrivit căreia contractul de factoring. În cazul operaţiunii de scont. în ceea ce îl priveşte pe aderent. Totuşi. De asemenea. beneficiind de capitalul necesar pentru desfăşurarea activităţii comerciale. dar şi asemănări cu împrumutul. cu titlu oneros şi cu executare succesivă. 4. acest contract cuprinde de obicei şi o clauză de exclusivitate în favoarea factorului. iar factorul suportă riscul insolvabilităţii debitorilor. scontul şi operaţiunea de asigurare a creditului. iar terţul este întotdeauna solvabil. § 1. Astfel. Contractul de factoring îndeplineşte un dublu rol: de instrument de finanţare pe termen scurt (aderentul încasează imediat valoarea facturilor sale.

efectuarea plăţii producătorului (inclusiv împrumuturi. daca în cazul scontului. situaţie în care data cesiunii coincide cu data scadenţei lor. 7. relaţiile dintre părţi sunt determinate de subrogarea factorului în drepturile de creanţă ale aderentului. b din Convenţia UNIDROIT cu privire la Factoring-ul internaţional. În dreptul englez mai există şi un „Undisclosed Factoring” sau . împrumutatul garantează succesul operaţiunii. un contract de vânzare-cumpărare şi un contract de comision. 232 Universitatea SPIRU HARET . Funcţiile factorului: Conform art. § 1. constând în încheierea concomitentă a două contracte.money without barrowing”. factorul plăteşte creanţele în momentul exigibilităţii lor. plăţi în avans). Forme de factoring: După criteriul momentului în care sunt achitate creanţele de către factor. acesta nu garantează decât existenţa creanţelor. 2. în cazul contractului de factoring. ambele încheiate între un factor şi furnizor. 6. § 1.. În operaţiunile de factoring tradiţional (old line factoring). pct. data cesiunii fiind însăşi data creanţei. 1. alin. în temeiul cărora factorul cumpără marfa furnizorului pe care îl numeşte. de natură a facilita expansiunea comerţului internaţional. factoring-ul se dovedeşte a fi un contract comercial sui-generis care utilizează tehnici moderne. reprezentant al sau (trustee) şi îl însărcinează să o vândă cumpărătorului efectiv şi să încaseze preţul. operaţiunea de factoring cunoaşte două forme: factoring-ul tradiţional şi factoring-ul la scadenţă. factorul plăteşte creanţele imediat ce le primeşte în posesie. funcţiile ce pot fi îndeplinite de către factor sunt: 1. Efectele contractului de factoring: În cadrul contractului de factoring. în acelaşi timp.asemenea. În aceste condiţii. Aceasta este forma obişnuită în care s-a consacrat contractul de factoring. În operaţiunile de factoring la scadenţă (maturity factoring).

După forma de factoring utilizată. la credit se va trece valoarea nominală a facturilor cedate. Obligaţiile factorului: a) În primul rând. asigurarea protecţiei împotriva răilor-platnici. În aceasta situaţie. fiindcă nu prezintă suficientă garanţie. pe plan comercial nu îi agreează. factorul.2. iar la debit. factorul nu mai creditează contul aderentului decât în măsura încasării efective a facturilor. însoţite de un borderou ce cuprinde menţiuni referitoare la facturile cedate (cu garanţii şi cu documente justificative). Facturile sau copiile lor legalizate trebuie prezentate la termenul stabilit în contract. Prin contractul de factoring factorul îşi rezervă dreptul de a decide să nu accepte facturile unor clienţi pe care. supravegherea conturilor bancare – în conexiune cu operaţiunile legate de titlurile de credit. Potrivit aceluiaşi text de lege. factorul are şi dreptul de a revinde creanţa unui alt factor. Factorul poate prelua şi creanţele neacceptate. plata se poate face înainte de scadenţă. declaraţia aderentului în sensul că le transmite în proprietatea factorului şi cererea de plată a facturilor. factorul poate deschide şi aderentului un cont curent. dar în calitate de mandatar (factoring fără notificare). ţinând cont de garanţiile pe care le prezintă. debitorul cedat poate ridica împotriva factorului (mandatar) toate excepţiile pe care le are împotriva aderentului (mandant). Facturile primite de către factor vor fi contabilizate şi grupate în conturile personalizate ale clienţilor agreaţi. Existenţa acestui cont curent conferă aderentului atât garanţia încasării facturilor. Factorul este ţinut să achite numai creanţele acceptate în prealabil. 3. în executarea unui contract de factoring. preluarea plăţilor efectuate – în temeiul titlurilor de credit. § 1. 233 Universitatea SPIRU HARET . comisionul factorului. în schimbul unei chitanţe subrogatorii. factorul trebuie să îi plătească aderentului valoarea creanţelor cedate. pe măsura cedării facturilor sau la scadenţă. În acest caz. cât şi posibilitatea compensaţiei. De asemenea. 4. trebuie să îndeplinească cel puţin două dintre aceste funcţiuni enumerate mai sus. 8. De asemenea. În această situaţie.

în mod obligatoriu. Totuşi. selecţionarea clienţilor. punerea la dispoziţia aderentului a unor metode moderne de gestiune şi contabilitate. 10. pot fi menţionate următoarele activităţi: prospectarea pieţei. factorul poate presta pentru aderent şi o serie de servicii administrative. de a coopera cu factorul în cursul executării obligaţiilor sale contractuale şi de a plăti acestuia remuneraţia convenită. evidenţiată prin refuzul acceptării creanţelor asupra clienţilor rău-platnici. clienţii s-ar putea îndrepta împotriva factorului – în anumite condiţii – pentru a îi solicita restituirea sumelor plătite către acesta. pe motiv că producătorul nu şi-a respectat obligaţiile contractuale. § 1. În dreptul american există şi un privilegiu special în privinţa creanţelor factorului care îl feresc de concurenţa celorlalţi creditori ai aderentului aflat în stare de faliment. De asemenea. procurarea de informaţii şi prestarea de asistenţă juridică. § 1. pe o durată expres determinată în cuprinsul contractului. Aderentul acceptă şi o clauza de exclusivitate. Această obligaţie se impune în mod firesc. d) De asemenea. factorul va încasa. cesiunea titlurilor de credit făcută de către aderent în favoarea factorului va produce efecte chiar dacă 234 Universitatea SPIRU HARET . Obligaţiile aderentului: Acesta are obligaţia de a transmite factorului creanţele sale. acest risc poate fi acoperit prin valoarea comisionului perceput de factor şi prin selecţionarea clienţilor bun-platnici. la scadenţă. 6. către factor. alin. în temeiul căreia el se obligă să cedeze totalitatea facturilor comerciale prezente. c) Factorul suportă riscul eventualei insolvabilităţi a debitorilor. Cu titlu de exemplu. aderentul este dator să îşi îndeplinească şi obligaţiile ce îi revin în baza contractelor încheiate cu proprii săi clienţi. facturile de la clienţi. de a garanta existenţa creanţei la data cesiunii. pentru a nu perturba derularea normală a contractului de factoring. întrucât în caz contrar.b) În al doilea rând. Obligaţiile clientului (debitorului): Potrivit art. de a menţiona în cuprinsul facturilor ca plata se va efectua. 1 din Convenţie. dar şi pe care le va avea în viitor. de a notifica debitorilor această operaţiune. 9.

orice acţiune care ar fi putut fi promovată împotriva producătorului (aderentului) la momentul în care notificarea cesiunii i-a fost făcută”.. 1 din Convenţie. neîndeplinirea. 10. debitorii îi vor putea opune factorului toate excepţiile inerente creanţei.. Orice alte excepţii pot fi invocate numai dacă sunt preexistente subrogării. în situaţia în care debitorul are posibilitatea de a-şi recupera banii de la producător”.. În măsura în care subrogarea le-a fost notificată. Astfel. deţinut de către o altă persoană”. dacă mai înainte de efectuarea subrogării a operat compensaţia legală..între aderent şi client (debitor) .. dacă în momentul încheierii contractului debitorul îşi are sediul într-unul din statele care au făcut declaraţie” privind rezervele sale faţă de Convenţie. dacă factorul promovează o acţiune împotriva debitorului – pe baza unui titlu de credit rezultat dintr-un contract de vânzare-cumpărare de bunuri – . 1 din Convenţie. compensaţia nu mai putea opera.există o convenţie de înlăturare a posibilităţii cesiunii”.numai şi numai în situaţia în care debitorul nu are cunoştinţă despre existenţa unui drept prioritar la plată. potrivit art.debitorul se poate apăra invocând orice apărare care izvorăşte din contract şi care ar fi putut fi invocată împotriva producătorului (aderentului)”. O altă prevedere a Convenţiei UNIDROIT cu privire la Factoringul internaţional. deoarece nu era îndeplinită condiţia reciprocităţii creanţelor respective (creanţa nu mai aparţinea aderentului. potrivit alin. este cea stipulată în art. ci factorului). 2 al aceluiaşi articol precizează că . Totuşi. 9 alin. Astfel. aceasta poate fi opusă factorului. În absenţa altor dispoziţii contractuale. alin. obligaţia debitorului de a plăti factorului subzistă . După subrogare. clienţii aderentului au obligaţia de a plăti numai factorului. debitorul se va putea îndrepta împotriva factorului dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată faţă de aderent (obligaţie ce rezultă în temeiul titlurilor cesionate) sau dacă factorul a făcut o plata aderentului în 235 Universitatea SPIRU HARET . Alin. potrivit art. Astfel.nu va conferi debitorului dreptul de a cere restituirea sumelor plătite factorului. 2 al aceluiaşi articol. întrucât el nu poate avea mai multe drepturi decât aderentul (nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet). îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor contractuale de către producător (aderent) . Totuşi. 1.o asemenea cesiune nu va produce însă efecte faţă de debitorul cedat. ce se referă la client (debitor). 2 al aceluiaşi articol stipulează că debitorul poate ridica împotriva factorului . alin. de exemplu. Totuşi. alin. 8..

leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code5. Of. 9 din 12 ianuarie 2000. Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. 5 Cartea a IX a. 606 din 13 iulie 2006). Încetarea contractului de factoring: De regulă. M. 6 Sub forma „United Kingdom Consumer Credit Act 1974”. 55 din 10 ianuarie 1967. De asemenea. nr. cap. În S. încetarea lui va interveni şi în situaţia în care acesta decedează sau devine incapabil. Subsecţiunea 2. în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi 3 A se vedea OG.287/2006. ca mai apoi. în S.A. Astfel. Leasing-ul a fost determinat. 7 Legea din 2 iulie 1966. 2 (cu modificările şi completările ulterioare esenţiale prin Legea nr. Contractul de leasing3 Leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu.. 236 Universitatea SPIRU HARET . Franţa etc. pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. nr. În Marea Britanie6. M.U. îndeosebi în Europa4.momentul în care avea cunoştinţă de neîndeplinirea. 11. în apariţia sa de cauze obiective.. contractul de factoring îşi încetează efectele la expirarea perioadei de cedare a creanţelor sau prin reziliere. Of. Decizia ministerială din 23 februarie 1968. întrucât acest contract prezintă un caracter „intuitu-personae” în privinţa aderentului.nr. 8 Decretul nr. 51/1997. să pătrundă şi în alte ţări.A. Franţa7 şi Belgia8 s-au elaborat reglementări. republicată. care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include. privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing-. Belgia. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing-. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor. îndeplinirea cu întârziere sau îndeplinirea defectuoasă de către producător a obligaţilor rezultate din contractul de vânzare – cumpărare. 4 În Marea Britanie. Ordonanţa de Guvern din 28 septembrie 1967. treptat. § 1.U.

ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. şi anume: cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria.Legea nr. în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau. Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. 237 Universitatea SPIRU HARET . Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă. § 2. § 2. mai ales ca efect al uzurii lor morale. a serviciilor. 90/28.Ordonanţa Nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.2.în finanţarea afacerilor. folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale. 51/28. 99 din 26 mai 1999 – Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul acestui bun.1. În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi. Obiectul contractului de leasing şi elementele definitorii Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii.04. a bunurilor imobiliare. închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative. deci. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasingLeasing-ul a fost definit ca fiind o operaţiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane. solicită maşina sau utilajul respectiv în locaţie. latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii.1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Cadrul legislativ în domeniul leasing-ului este: .08. Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje.Ordonanţa Nr.Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing. clientul – persoana care are nevoie şi.1998 pentru aprobarea OG nr.Legea Nr.

boom-ul economic din Statele Unite. profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaţiunile de leasing „prezintă avantaje pentru toate părţile interesate”(avantaje care sunt prezentate pe parcursul secţiunii consacrate leasing-ului). acţionând în interes propriu. Din nefericire. în acest context. 238 10 9 Universitatea SPIRU HARET . utilizat şi în plan internaţional (legislaţia comercială internaţională) Ca urmare a faptului că operaţiunile pe care le efectuează nu sunt costisitoare. în România nu se poate vorbi de un cadru legal şi fiscal stimulativ în tratamentul leasing-ului12. * leasing-ul este unul din cele mai răspândite mijloace de realizare a finanţărilor. 11 Denumirea vine de la verbul to lease – „a închiria”. vânzătorul o permite. el realizează reducerea cheltuielilor de producţie şi de credite pentru plăţi.Prin intermediul acestui contract. atât teoreticieni. Popescu observa. astăzi vorbindu-se de o adevărată industrie a leasing-ului. făcând faţă concurenţei. Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ul11 ca fiind acea operaţiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv). că „locatarul are iniţiativa afacerii. Nu întâmplător. schimbarea acestei stări de fapt ar putea fi una din căile redresării economice. acordate firmelor de leasing au determinat efervescenţa fenomenului. cumpărătorul obţine beneficii importante9. în cadrul acestei operaţiuni. La rândul său. Trebuie bine înţeles faptul că de facilităţile de orice natură acordate leasing-ului vor beneficia în cele din urmă utilizatorii. Veniturile sunt stabile. şi mai târziu din Europa de Vest s-a datorat în mare măsură încurajării leasing-ului. 12 Este opinia exprimată a multor specialişti ai domeniului. totodată are şansa să obţină câştiguri suplimentare. Profesorul Tudor R. acţionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalţi”. creditorul o facilitează şi toţi împreună. vânzătorul are o piaţă asigurată pentru produsele sale10. Mai mult. cât şi practicieni. Experienţa economiilor dezvoltate poate fi un exemplu de urmat. mai ales de natură fiscală. Stimulentele. iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiţii prea mari. El are o poziţie tot mai sigură.

Îi permite să-şi folosească fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante). De asemenea. de locaţie viageră? *opinia dominantă în privinţa naturii juridice a contractului de leasing-: modalitate contractuală de finanţare la termen. agenţii economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare. Societatea de leasing cumpără de la furnizor bunul solicitat de utilizator şi îl cedează acestuia din urmă pe o anumită perioadă de timp contra unor redevenţe lunare. În condiţiile în care mediul concurenţial din ţara noastră devine tot mai aspru. Leasing-ul. Îi permite realizarea de investiţii atunci când nu dispune de lichidităţile necesare. Finanţările prin sistem leasing constituie în economia românească o adevărată gură de oxigen pentru agenţii economici pentru care investiţiile reprezintă o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea activităţii lor. prin operativitatea sa. sau este mai degrabă un ansamblu de contracte – de închiriere. surplusul de venit obţinut poate acoperi redevenţele lunare. cele care sunt aducătoare de bani. Leasing-ul s-a impus şi în România. aşa cum a făcut-o peste tot în lume (poate mai puţin în economiile ţărilor din lumea a III-a) în primul rând prin simplitate. această operaţiune îi va aduce şi alte avantaje cum ar fi: 1. 3. Aceasta reprezintă. de vânzare în rată. viteza de reacţie a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. Pentru utilizator. Şi cum 99 % din activităţile din economie necesită investiţii pentru a se dezvolta. în sensul clasic al cuvântului. finanţările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă. Leasing-ul presupune existenţa a trei terţe persoane: furnizorul. proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăţii sau cel privat pentru constituirea de garanţii. Îi permite să fie în pas cu noua tehnologie prin aceea că la sfârşitul contractului de leasing poate returna bunul societăţii finanţatoare şi să închirieze altul ale cărui caracteristici tehnice sporite îi pot oferi o eficienţă mai mare în exploatare. satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiţii a agenţilor economici. 239 Universitatea SPIRU HARET . prin leasing-. de cele mai multe ori. în esenţă. 2. la sporirea cifrei de afaceri. Şi cum investiţiile contribuie.* este leasing-ul un contract comercial. operaţiunea de finanţare prin leasing. societatea finanţatoare (societatea de leasing) şi utilizatorul (beneficiarul finanţării).

contabilitatea societăţii finanţatoare. activităţile de leasing se împart în leasing operaţional şi leasing financiar. bunul finanţat este evidenţiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanţării). Întreaga valoare a ratei de leasing este deductibilă fiscal pentru IMM. .3. Îi permite să beneficieze de facilităţile fiscale. În cazul leasing-ului operaţional. însă există aspecte care diferenţiază cele două tipuri de operaţii. este vorba de acelaşi lucru. fiscal. În cazul leasing-ului financiar. redevenţa lunară este compusa din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing-. amortizare care este deductibila din punct de vedere fiscal. prevederilor legale plus un beneficiu. . lunară este considerată cheltuială . . Îi permite să beneficieze de amânarea plăţii taxelor vamale până la sfârşitul contractului pentru bunurile aduse din import. deductibilă din punct de vedere . Procedural. amortizare calculată conform . Utilizatorul va înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu. . Redevenţa lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix şi din dobânda de leasing. Dobânda de leasing este o cheltuiala deductibila din punct de vedere fiscal pentru utilizator. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.4. Utilizatorul va înregistra amortizarea aferenta mijlocului fix intrat în patrimoniu. bunul finanţat este evidenţiat în contabilitatea utilizatorului (beneficiarul finanţării). Din punct de vedere legislativ. În cazul leasing-ului operaţional. 5. redevenţa este compusă din cota de . Analiză comparativă a leasing-ului financiar şi leasing-ului operaţional În cazul leasing-ului financiar. . Dobânda de leasing este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator. întreaga redevenţă . bunul rămâne evidenţiat în . şi anume: În leasing-ul financiar. 240 Universitatea SPIRU HARET . potrivit legislaţiei în vigoare. Pentru utilizator. § 2. amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal. potrivit legislaţiei în vigoare.

75. Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toţi termenii unui contract de leasing trebuie luaţi în considerare împreună. El parcurge. Contractul mai prevede. să întreţină şi să furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. care este: a. de asemenea. Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar. La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate în mod substanţial beneficiile. Acest lucru face mai puţin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing-ului financiar. Acest lucru pare să satisfacă problema transferării riscurilor şi beneficiilor.000 km. dreptul ca în orice moment să înlocuiască activul cu unul similar. probabilitate neexistentă în cazul b). b. că în cazul a) avem un leasing financiar. un vehicul are o durată de exploatare determinată de numărul de kilometrii parcurşi. dar se poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanţial. locatorul acceptă să repare. în mare măsură.000 km. de asemenea. Locatorul are. IAS furnizează unele exemple de indicaţii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar. În cazul c). 50. „Leasing-ul financiar este operaţiunea de leasing care transferă. şi anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar. transferat.000 km înainte de a fi casat. Este. toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Cazul a) stabileşte un preţ de 20. Aceste declaraţii sunt nerelevante deoarece au doar formă legală şi nu substanţă economica. c.000 milioane lei. sau nu. Ambele contracte de la cazurile a) si b) au opţiuni de cumpărare exercitabile de către locatar. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului.000 milioane lei.Leasing-ul financiar Conform IAS 17. În fine. 100.000 km. prin 241 Universitatea SPIRU HARET . Titlul de proprietate poate fi. 30. De exemplu. acest lucru este mai puţin evident. iar cazul b) un preţ de 30 milioane lei. Este foarte probabil ca în cazul a) societatea să achiziţioneze activul la sfârşitul termenului de leasing-. în cazul c). iar în cazul c) un leasing operaţional. în mod obişnuit. în cele din urma”. dacă oferă indicaţii stricte ca va face acest lucru. Valoarea justă a vehiculului este de 40.

leasing-ul nu este nici una dintre aceste operaţiuni. aceasta implică şi faptul că. o problemă de raţionament profesional atât pentru administratorii locatarului. alţii o asimilează cu o vânzare în rate sau cu un contract de locaţie pură. Există forme de leasing în care. la sfârşitul perioadei. pe toată perioada de derulare a contractului. fie pentru prelungirea contractului. contractele care se încheie sunt croite pe obiectul de leasing şi pe utilizator. locatorul are dreptul de a-şi retrage bunul. Utilizatorul are dreptul să beneficieze. În general. dar poate avea forme foarte apropiate de oricare dintre ele. Trebuie reţinut că este posibilă contabilizarea operaţiunii de leasing drept leasing operaţional de către una din părţile contractante. Chiar şi cărţile de specialitate accesibile în mod curent definesc leasing-ul unilateral sau chiar greşit. pentru o perioadă determinată de timp. Locatorul rămâne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing. Prezentăm în continuare câteva situaţii mai des întâlnite. utilizatorul are dreptul de a opta fie pentru achiziţionarea bunului la o valoare reziduală. Perioada de derulare a contractului. Ei bine. dreptul de posesie şi folosinţă al unui bun al cărui proprietar este. valoarea reziduală pot fi liber negociate de cele două părţi. fie pentru 242 Universitatea SPIRU HARET . Există păreri că leasing-ul este o operaţiune de finanţare.” Elementele cele mai importante care decurg din această definiţie şi care delimitează leasing-ul de alte operaţiuni înrudite. transmite celeilalte părţi. Pornind de la aceste principii generale.urmare. în acelaşi timp. în cazul neachitării ratelor de leasing. şi anume flexibilitatea. cadenţa ratelor. denumită rată de leasing-. menţionăm o altă caracteristică importantă a leasing-ului. astfel încât termenii contractului să corespundă cel mai bine intereselor şi mai ales posibilităţilor acestora. 2. Paleta definiţiilor pe care le putem întâlni este foarte largă. contra unei plăţi periodice. asumându-şi. Definiţia corectă a leasing-ului este următoarea: „Leasing-ul este operaţiunea prin care o parte. sunt următoarele: 1. de toate avantajele folosirii bunului. fără a surprinde în fapt esenţa fenomenului. cât şi pentru cei ai locatorului. denumită utilizator. şi riscurile exploatării acestuia. pe perioada contractului. denumită locator. respectiv drept leasing financiar de cealaltă parte contractantă.

În general. dar subliniem faptul că este posibil ca furnizorul săşi asume şi rolul de locator. locatorul nu are interesul ca la sfârşitul contractului să rămână în posesia bunului şi ne putem aştepta ca şi ratele de leasing să reflecte acest lucru. Exemple în acest sens. Există şi situaţii în care existenţa unei pieţe second-hand sau faptul că locatorul este specializat pe leasing-ul anumitor categorii de bunuri. întrucât producătorul sau distribuitorul sunt cei care cunosc cel mai bine produsul şi piaţa de desfacere. facilitându-şi astfel desfacerea produselor. va putea determina o diminuare a ratelor şi o creştere a valorii reziduale. Probabil că aceste forme de leasing sunt cele mai populare. locatorul va trebui să analizeze foarte bine afacerea şi clientul cu care operează. şi acesta îşi asumă responsabilităţi legate de derularea contractului. Aceste forme de leasing fac parte din categoria operaţiunilor de leasing financiar. ceea ce diminuează în mare măsură riscurile asumate de locator.renunţarea la bunul respectiv. chiar pe piaţa românească. În această situaţie. deci un risc suplimentar asumat de locator. iar valoarea reziduală va fi mult mai mică decât valoarea de piaţă a bunului la sfârşitul contractului. sub presiunea pieţei. datorită faptului că este foarte probabil – încă de la începutul contractului – că utilizatorul va opta pentru achiziţionarea definitivă a obiectului de leasing. În principiu. mai ales în ceea ce priveşte exploatarea (asistenţa tehnică. În esenţă. contract de buy-back). Locatorul îşi va acoperi în timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de operaţiune. această formă de leasing este cea mai ieftină pentru utilizator. 243 Universitatea SPIRU HARET . sunt distribuitorii de autoturisme sau de utilaje şi echipamente specializate – pornind de la computere până la tractoare. Această situaţie poate fi interesantă pentru producătorii sau distribuitorii care pot să-şi asigure ei înşişi finanţarea. şi producătorii sau distribuitorii români de instalaţii sau echipamente pentru industria alimentară să-şi desfacă produsele sub formă de leasing. Un alt factor important în derularea operaţiunii de leasing este furnizorul.. locatorul apare ca finanţator al utilizatorului. Nu este exclus ca în viitorul foarte apropiat. instruirea personalului etc. În oricare dintre situaţii. Contractul devine astfel tripartit.

pentru activităţi unde încasările sunt ritmice şi se întind pe tot parcursul anului – cum ar fi panificaţia. există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei şi este mult mai uşor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului. astfel că forma scrisă trebuie subînţeleasă. industria laptelui – ratele pot fi lunare. să achiziţioneze un bun investiţional pe măsură ce produce. când veniturile înregistrate din vânzarea produselor vor permite achitarea obligaţiilor de plată. dar Ordonanţa nr. ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale. De exemplu. De asemenea. Avantajele şi impactul economic al leasing-ului Din punctul de vedere al locatorului. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de leasing-. dar interesul 244 Universitatea SPIRU HARET . În aceste cazuri. în condiţiile Legii nr. pentru opozabilitate faţă de terţi. Nu există o cerinţă expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă. în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. Ratele pot fi astfel dimensionate şi cadenţate încât să permită plata ratelor şi chiar obţinerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare. în cele din urmă. Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adică poate fi pus în executare contra utilizatorului fără nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul. Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosinţă şi.4. în următoarele situaţii: la sfârşitul perioadei de leasing. Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puţin un an. pentru activităţi sezoniere – cum ar fi industria zahărului – ratele pot fi orientate spre sfârşitul perioadei de producţie.§ 2. 99/1999. obiectul finanţării fiind legat direct de contract şi fiind personalizat. Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. dimpotrivă. este esenţial faptul că contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate şi deci poate acţiona direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligaţiile contractuale. dacă acesta nu a formulat opţiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului.

o parte a ratei este deductibilă ca dobândă. Astfel. persoane juridice străine. 236 din 27 mai 1999: (1) Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile. M. acesta din urmă fiind determinat conform legislaţiei referitoare la amortizare. persoane fizice sau juridice române.unei astfel de înregistrări este al locatorului. persoane fizice sau juridice române. el va fi obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferenţiat. (3) Prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale. din punctul de vedere al regulamentelor 13 ART. pe toată durata contractului de leasing-. Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârşitul perioadei de leasing.13 Achiziţionarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar intră sub incidenţa legislaţiei referitoare la amortizare (în principal. proba contrarie nefiind admisibilă. Ordonanţa nr. cu exonerarea totală de la obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import. Astfel. iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-ului imobiliar). 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. nr. bunurile care sunt introduse în ţară de către utilizatori. Legea nr. (2) Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate. în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori. astfel cum a fost modificată şi republicată). 29 Legii nr. care cad sub incidenţa prezentului titlu. denumită în continuare arhivă. 51 conţine şi unele reguli speciale privind taxele vamale. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale. 245 Universitatea SPIRU HARET . bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară. sau de societăţi de leasing persoane juridice române. îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului (preţul plătit de locator furnizorului). Cu toate acestea. o altă parte ca primă de asigurare şi o altă parte ca preţul de achiziţionare a bunului. în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăţi de leasing-. Of.

6. amănunte privind livrarea. în cazul echipamentelor) vor fi negociate de utilizator direct cu furnizorul 246 Universitatea SPIRU HARET . caracteristici tehnice. furnizorul bunului achiziţionat. societate de asigurare. în derularea unui contract de leasing.vamale. banca finanţatoare şi. fiind o fuziune de tehnici juridice. Etapele detaliate ale procedurii de leasing În general. şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante (leasing-ul operaţional) 4. cel puţin cinci părţi: societatea de leasing. § 2.5. contract de vânzare-cumpărare – prin care se achiziţionează bunul solicitat de utilizator 2. contract de locaţie – cu durata şi ratele determinate din cota parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing (leasing-ul financiar) şi din cota de amortizare calculată conform reglementărilor în vigoare. Toate detaliile legate de natura bunului (preţ. contract de mandat – prin care sunt stabilite elementele vânzării şi concomitent se realizează operaţiunile tehnice şi formalităţile administrative necesare 3. în diverse etape ale procesului de finanţare. acesta decide atât asupra caracteristicilor bunului cât şi asupra furnizorului. Alegerea bunului si a furnizorului În funcţie de necesităţile clientului. condiţii de instalare şi punere în funcţiune. nu în ultimul rând. Caractere juridice ale contractului de leasing ca un complex de contracte: 1. Teminologia corectă: – pentru operaţiuni de leasing: – totalitatea raporturilor tripartite implicate – pentru contractul de leasing: – actul încheiat între finanţator şi utilizator § 2. o promisiune unilaterală de vânzare în favoarea utilizatorului Concluzie: leasing-ul este un contract propriu de finanţare. clientul sau utilizatorul final. utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului. sunt implicate.

Livrarea bunurilor Obligaţia livrării bunurilor revine în întregime furnizorului. oferta transmisă iniţial poate suferi modificări în funcţie de clasa de risc în care se va încadra clientul. Analiza riscului are la bază atât documentele financiare puse la dispoziţie de către client (bilanţ. Încheierea contractului În cazul unui răspuns afirmativ. se va încheia un contract de leasing-. ce va include atât clauzele negociate de utilizator cu furnizorul bunului. 247 Universitatea SPIRU HARET . în opţiunea pentru toate riscurile. toate aspectele negociate. financiar sau operaţional. cont de profit si pierderi) cât şi alte documente solicitate (chestionar de leasing. societatea de leasing poate solicita clientului informaţii suplimentare referitoare la unele aspecte analizate. balanţă. Obţinerea ofertei şi solicitarea de leasing Pe baza preţurilor negociate cu furnizorul întocmeşte o ofertă generală de finanţare. În funcţie de complexitatea proiectului supus finanţării. răspunsul final al evaluării urmând a fi prelungit în funcţie de furnizarea informaţiilor solicitate. prima de asigurare se va calcula la valoarea DDP a bunului. Asigurarea generală a bunului Bunul ce urmează a fi achiziţionat urmează a fi asigurat de către societatea de leasing. iar prima de asigurare va fi achitată de către utilizator. În cazul produselor provenite din import. valoarea asigurării etc. în condiţiile stabilite cu societatea de asigurări şi banca finanţatoare. urmând a respecta în contractul de vânzare cumpărare şi în contractul de leasing. prezentarea activităţii companiei. În urma transmiterii solicitării de leasing. cât şi clauze specifice politicii societăţii de leasing privitoare la modalitatea de plată a ratelor. pe toată derularea contractului de leasing. Analiza şi aprobarea solicitării de leasingEvaluarea solicitării de leasing se realizează de către specialişti într-un interval de timp ce nu depăşeşte 48 ore. asigurarea efectuării plăţilor etc.ales. operaţiunea fiind asistată de specialiştii societăţii de leasing. avansul. în care vor fi calculate. rata de leasing.). business-plan etc.

Durata contractului de leasing poate varia între 12 şi 48 luni.7. preţul şi moneda de plată. care sa prezinte situaţia financiară din ultimii doi ani de activitate. caz în care se va efectua o evaluare suplimentară de către specialiştii societăţii de leasing.000 euro. cu o descriere detaliata a bunului şi a caracteristicilor tehnice. § 2.000 euro şi 100. autoutilitare. − Documente legale (certificat de înregistrare. Documentele necesare analizei În funcţie de personalitatea juridica a solicitantului (persoană juridică.) − Declaraţie angajament a utilizatorului. cât şi persoane fizice sau persoane fizice autorizate. Bunurile finanţate pot fi noi. documente tipizate. tehnica de calcul etc. Caractere juridice ale contractului de leasing: 1. În principal. înfiinţate în baza Legii 31/1990 republicata. telecomunicaţii. microbuze) cât şi echipamente medicale. persoană fizică) sunt necesare diferite tipuri de documente menite să reliefeze bonitatea si capacitatea de plata a acestuia. contract bilateral (sinalagmatic) – dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi – locator – finanţator şi utilizator (spre deosebire de operaţia de leasing bazată pe o relaţie trilaterală: furnizor-finanţator. certificat constatator. în funcţie de necesităţile clientului şi rezultatul analizei financiare.Condiţiile şi costurile finanţării Pot obţine finanţare pentru achiziţionarea de bunuri în leasing atât persoane juridice. persoană fizică autorizată. − Documente financiare. sau second-hand. cod fiscal. − Factură proformă. din import sau achiziţionate de pe piaţa românească. utilizator) 248 Universitatea SPIRU HARET . Valoare bunurilor achiziţionate va fi cuprinsa între 3. act constitutiv si acte adiţionale etc. a modalităţilor de plată şi livrare. Pot fi finanţate atât vehicule diverse (autoturisme. documentele solicitate sunt: − Cererea de Finanţare sau Formularul de Comandă.

contract cu titlu oneros – prin încheierea contractului. Efectele contractului de leasing: În contractul de leasing-. în cazul în care asemenea modificări sunt necesare. 16 O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing. să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice. Societatea de leasing are. utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing. să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat. la rândul ei. la termenele şi condiţiile stipulate în contract. 249 15 14 Universitatea SPIRU HARET . care devine proprietar. obligaţiile vânzătorului sunt: să livreze un echipament de calitate. contract „intuitu personae” 5. să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor14. ambele părţi urmăresc realizarea unui folos patrimonial 3. contract cu executare succesivă – obiectul contractului se consideră a fi îndeplinit. Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia: să plătească ratele chiriei. să conserve bunul în stare de funcţionare16. Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing. să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat. după parcurgerea etapelor prevăzute în contract. societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat.8. având ca finalitate achiziţionarea bunului finanţat prin contract şi transferarea dreptului de proprietate de la finanţator la utilizator. Astfel. încă din momentul perfectării acestuia. în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa utilizatorului15. De Sau să achite contravaloarea lor.2. 4. odată cu achitarea ultimei rate din contract. să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing-. contract consensual – ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor semnatare. să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata. § 2. câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. adică în stare de funcţionare.

primul interesat în încheierea unui contract de leasing. Finanţatorul primeşte bunul înapoi. să plătească ratele restante ale chiriilor. uzat sau depăşit. instanţele arbitrale s-au pronunţat constant în favoarea creditorului. să suporte cheltuielile aferente. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator.asemenea. iar afacerea se derulează cu succes. argumentul evocat fiind că. iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul. care reprezintă ratele restante viitoare. Sinteza distincţiei între leasing-ul financiar şi cel operaţional: Leasing financiar – este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii: 1. la expirarea contractului de leasing. au de câştigat toate părţile implicate. În acelaşi timp. dreptul de proprietate asupra bunului. 2. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing. având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă. trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului.9. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate. Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul. Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului. 3. părţile au prevăzut expres că. § 2. deoarece numai în cazul unui asemenea comportament. este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile examinate în subcapitolele anterioare. Mai mult. beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere. calculate în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv. 250 Universitatea SPIRU HARET . de pedepsire a utilizatorului. la data la care opţiunea poate fi exprimată. societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit. se transferă utilizatorului. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are. în felul acesta utilizatorul. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor. Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar.

în cazul în care se optează pentru această variantă. chiar dacă în final. Paşii care trebuie parcurşi pentru încheierea unui contract de leasing sunt următorii: − Alegerea unei societăţi de leasing în funcţie de seriozitatea firmei de leasing. comision de administrare contract. pentru leasing-ul financiar. Leasing operaţional – este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile enumerate mai sus. avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei. (Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului. dar valoarea reziduală. franchiză la asigurare. proforma etc.4. de conţinutul ofertei (dacă include sau nu asigurare. deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a dobânzii. − Intrarea în posesia bunului dacă optaţi pentru aceasta variantă 251 Universitatea SPIRU HARET . În cazul leasing-ului operaţional. Proprietatea va fi transmisă la sfârşitul contractului odată cu plata valorii reziduale. dacă este prevăzută în contract trebuie să fie de minim 51%. dreptul de proprietate nu este transferat. Pe toată durată contractului de leasing societatea de leasing este proprietarul bunului. iar valoarea reziduală este de 20%.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing) Prin urmare. clientul având doar drept de utilizare. taxa pentru analiza dosarului etc) − Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii după actele juridice ale societăţii şi ultimele balanţe şi bilanţuri. Perioada minimă a unui contract de leasing este de 12 luni şi atât persoanele fizice cât şi juridice pot beneficia de aceste servicii. − Depunerea Dosarului la societatea de leasing şi aşteptarea răspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finanţării − Plata avansului conform contractului de leasing − Livrarea bunului − Plata ratelor de leasing − Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la valoarea reziduală. TVA. date despre furnizorul bunului.

Secţiunea 6. 1.52/1997. În concepţia dispoziţiilor art. § 1. din O. 252 Universitatea SPIRU HARET . M.G. francizorul este un comerciant care.nr. Contractul de franciză – reglementare. conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere. fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate. nr. denumită beneficiar.52/1997. un produs o tehnologie sau un serviciu.b. potrivit art. nr. * sediul materiei în dreptul comunitar: Regulamentul nr.52/1997 francizei. independente din punct de vedere financiar. 79/ din 9 aprilie 1998. 2. aprobată prin Legea nr. 52/1997 defineşte franciza ca fiind un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice.G. Contractul de transfer de tehnologie Subsecţiunea 1. Obiectul contractului de franciză se desprinde din dispoziţiile art. acordă unei alte persoane. este un comerciant persoană fizică sau juridică care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză.52/1997 privind regimul juridic al francizei. în afară de faptul că este comerciant. 1 lit.G. iar pe de altă parte este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea pe care o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare. prin care o persoană denumită francizor. 52/1997 privind regimul juridic al francizei. noţiune şi caractere juridice § 1. § 1.G. nr. pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. fără să stabilească un cadru juridic complet. Beneficiarul. dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere. l şi cele ale art. Aşadar francizorul este o persoană determinată care pe de o parte are calitatea de comerciant. părţile contractului sunt francizorul şi beneficiarul. 147 din 13 aprilie 1998. care. Părţile şi obiectul francizei După cum se poate observa din definiţia dată de O. o tehnologie sau un serviciu. nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiţie specială. definiţie Definiţie: O. 56 din O. Se constată cu uşurinţă că beneficiarul. Sediul materiei în dreptul intern şi în dreptul comunitar *Sediul materiei în dreptul intern: O.l lit. nr. un produs. c. 3. 4087/88. face referire la diferite forme ale francizei.G. Noţiune. Of.

Executarea în timp a contractului este reglementată de chiar alin. Contractul de franciză este cu executare succesivă deoarece exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. 4. beneficiarul să exploateze concepul de afacere al francizorului. §1.G. obiectul contractului de franciză poate fi sintetizat sau rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere.În conformitatea cu textele de lege menţionate. 52/1997 care definind franciza arată că aceasta este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare „continuă” între partenerii acestei operaţiuni. În sfârşit franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului va trebui să 253 Universitatea SPIRU HARET . contractul de franciză va putea fi probat cu orice mijloc de probă. Caracterul „intuitu personae” al francizei se explică. inclusiv cu martori având în vedere că franciza este un contract eminamente de natură comercială. o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăţii unei redevenţe din partea beneficiarului. „intuitu personae” şi de adeziune. succesul de care se bucură afacerea. 1 din O. obiectul fracizei etc. cu executare succesivă. un produs. Franciza este un contract sinalagmatic pentru că ambele părţi se obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce: francizorul să-şi extindă reţeaua de franciză şi obţinerea redevenţelor. O consecinţă importantă ce decurge din acest caracter este aceea că sub aspect probatoriu. Caractere juridice *caracterele juridice ale contractului de franciză sunt următoarele: consensual. iar în privinţa francizorului prin omogenitatea reţelei de franciză. sinalagmatic. Acest caracter atrage sancţiunea rezilierii în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor de către părţile contractante. încât priveşte alegerea beneficiarului prin bonitatea şi condiţiile manageriale de care dă dovadă acesta. Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să dea o anumită formă nici măcar scrisă contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat.

autorizează pe francizat să utilizeze aceste metode şi tehnici în prestrarea aceluiaşi gen de servicii. Franciza principală (master franchise) este franciza în care francizorul principal acordă altei persoane. Mijlocul juridic care asigură legătura este contractul de franciză. acest caracter rezultă din prevederile art. dreptul de a exploata o franciză în vederea încheierii de contracte de franciză cu terţi francizaţi. Franciza industrială vizează producţia de bunuri şi constă în autorizarea francizatului de către francizor. prin mijlocirea unei licenţe. Aflată într-o continuă expansiune şi în România. reprezintă reţeaua care leagă titularul afacerii de succes de comercianţii interesaţi în dezvoltarea propriei afaceri. Franciza de servicii este cea mai răspândită şi este franciza prin care francizorul. 2. care ~ pus la punct o metodă sau o tehnică specifică de prestare de servicii. Categorii de francize * categorii de franciză: cele mai cunoscute forme de franciză sunt: – franciza de producţie sau industrială. contractul de know-how sau contractul de muncă. În sistemul de drept românesc cadrul juridic care trebuie respectat la redactarea contractului de franciză este reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr.se supună regulilor impuse de francizor. franciza de servicii şi „master franchise” sau franciza principală 1. fie a producătorului. subfrancizor. franciza se întrevede ca o reţetă legală care permite „copierea” unei afaceri de succes. franciza de distribuţie. în înţelesul său larg. Francizorul acordă consultanţă managerială pregăteşte personalul. 3. 4. oferă asistenţă tehnică şi comercială. să fabrice sub marca francizorului produsele acestuia. Deşi clauzele sale sunt o combinaţie de clauze specifice mai multor tipuri de contracte. know-how-ul. contractul de franciză are un statut juridic autonom. dreptul de a folosi marca şi alte drepturi de proprietate industrială şi intelectuală. contractul de asociere în participaţiune. § 1. în schimbul unei compensaţii financiare directe sau indirecte. C care stipulează că beneficiarul este selecţionat de francizor şi aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză. cum sunt contractul de închiriere. fie a angrosistului. 52/1997 privind regimul juridic al francizei. l lit. bucurându-se de reglementări specifice proprii. Franciza. aprobată cu 254 Universitatea SPIRU HARET . Franciza de distribuţie dă dreptul francizatului să vândă diferite produse sub marca. 5.

dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere. (A) Faza precontractuală este perioada primordiala a procesului de francizare. iar beneficiarul (sau francizatul) este acel comerciant. 180 din 14 mai 1998 („Legea”). informându-se asupra modalităţilor practice de exploatare a unui fond de comerţ în franciză. o tehnologie sau un serviciu. o faza contractuală (B) şi o faza postcontractuală (C). (ii) condiţiile financiare ale contractului (iii) elementele care permit francizatului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi întocmească planul financiar. Candidaţii la franciză trebuie să acţioneze dinamic şi să îşi creeze o imagine reală asupra capacităţii proprii manageriale şi financiare de integrare în reţeaua de franciză. când francizorul face publice anumite informaţii despre afacere cu scopul selecţiei de francizaţi. Legea nu defineşte contractul de franciză. iar nu dreptul de proprietate asupra acestora. asistenţa tehnică şi comercială. ci doar franciza ca tehnică de comercializare. Pentru obţinerea informaţiei complete. 255 Universitatea SPIRU HARET . 79 din 9 aprilie 1998. Urmărind structura Legii. cercetării şi inovaţiei. Conform Legii. francizorul este un comerciant. să poată exploata sau dezvolta o afacere. în schimbul plăţii unei redevenţe. titular al drepturilor asupra unei mărci înregistrate care asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate. un produs. republicată în Monitorul Oficial nr. persoana fizică sau juridică. selecţionat de către francizor. însemnele comerciale şi know-how-ul). un produs. care aderă la reţeaua de franciză. iar francizaţii „aleg” francizorul pe baza informaţiilor care li se pun la dispoziţie. care utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale. se poate distinge o fază precontractuală (A). o tehnologie sau un serviciu sub marca francizorului. asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului.modificări prin Legea nr. însemne comerciale şi un know-how verificat. pentru ca francizatul. Am putea defini contractul de franciză ca fiind acel contract prin care francizorul se obligă să pună la dispoziţia francizatului un nume comercial. Este de reţinut faptul că francizorul transmite numai dreptul de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei (numele comercial. francizorul este obligat să pună la dispoziţia francizorului datele despre: (i) experienţa dobândită şi transferabilă.

condiţiile reînnoirii. Publicitatea relativă procesului de selecţie trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate. următoarele clauze pot fi incluse în contractul de franciză: (i) dreptul francizorului de a dezvolta conceptul de franciză. drepturile şi obligaţiile părţilor. rezilierii şi cesiunii drepturilor contractuale. În acest sens. condiţiile de modificare. (vii) clauza de aprovizionare exclusivă sau (viii) clauza de preferinţă în caz de înstrăinare a francizei. francizorul este obligat: 256 Universitatea SPIRU HARET . (v) clauza de confidenţialitate. fiind prevăzute de Lege.(iv) obiectivele şi aria exclusivităţii acordate. Există anumite obligaţii care. condiţiile financiare. (vi) clauza de exclusivitate teritorială. În funcţie de necesităţile practice. iar documentele publicitare care prezintă rezultatele financiare previzionate ale unui francizat trebuie să fie obiective şi verificabile. Principalul interes al membrilor reţelei este dezvoltarea reţelei. (B) Faza contractuală Contractul de franciza va fi astfel redactat încât să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză şi să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului. precum şi (v) durata contractului. (iv) clauza de neconcurenţă. prelungire şi reziliere a contractului. revin părţilor chiar dacă ele nu sunt indicate expres în contractul de franciză. Gradul de dezvoltare al acesteia este direct proporţional cu bunăstarea membrilor săi. (ii) condiţiile recuperării de către francizor a elementelor corporale şi incorporale care îi aparţin în caz de cesiune a drepturilor francizatului decurgând din contract. durata contractului (care trebuie apreciată astfel încât francizatul să îşi poată amortiza investiţiile efectuate şi care de regula este între 3 şi 10 ani). Legea prevede clauzele minimale care trebuie să se regăsească în orice contract de franciză şi anume: obiectul contractului. (iii) condiţiile de utilizare de către francizat a semnelor de atragere a clientelei aparţinând francizorului. cu stabilirea clară a circumstanţelor care pot determina rezilierea fără preaviz şi a unui termen de preaviz rezonabil pentru cazul în care francizorul nu doreşte reînnoirea contractului.

iar în derularea contractului taxe de publicitate. cele legate de dezvoltarea şi eficientizarea sistemului. Exemplul clasic este acela al reţelei de franciză Mc Donald’s al cărui succes s-a propagat în plan internaţional tocmai datorită conceptului de activitate standardizat. cât şi ulterior. (iii) să asigure francizaţilor săi o pregătire iniţiala.(i) să deţină şi să exploateze o activitate comercială anterior lansării reţelei de franciză pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciza. francizatul are obligaţia: (i) să dezvolte şi să menţină identitatea reţelei de franciză precum şi reputaţia acesteia. iar cuantumul său diferă în funcţie de criteriile alese de către părţi (procent din cifra de afaceri/ marja comercială sau o taxă fixă în cazurile în care francizorul nu are un control eficient al volumului de vânzări). În afara de preţul contractului. principala obligaţie a francizatului este aceea de a respecta în detaliu modelul transmis de către francizor. (iii) să nu divulge terţilor know-how-ul furnizat de către francizor. taxe de exclusivitate sau taxe de training. 257 Universitatea SPIRU HARET . Sunt cazuri în care se prevede o redevenţă periodică minimă pentru a garanta un prag minim de remunerare a francizorului. pe toata durata existenţei drepturilor contractuale. Prin menţinerea identităţii reţelei de franciză precum şi a reputaţiei acesteia se înţelege în primul rând respectarea standardelor de calitate ale afacerii transmise. precum şi un profit. La rândul său. Mai cu seamă în cazul francizei aşa-numite „business format”. în costul francizei mai pot intra şi alte cheltuieli. (ii) să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei sale financiare reale. Pentru dreptul de intrare în reţea francizorul poate pretinde o taxă de intrare. atât pe toata durata contractului de franciză. dacă este cazul. acesta se plăteşte de către francizat periodic. (ii) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială transferate. precum şi asistenţa comerciala şi/sau tehnică permanentă. În ce priveşte preţul contractului de franciză numit redevenţă (royalty). Redevenţa acopera cheltuielile francizorului legate de asistenţă continuă acordată francizaţilor. precum şi.

contractul de franciză încetează prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat. În contracte părţile cad de acord de regulă că francizatul să îşi înceapă activitatea numai după participarea la cursul de instruire organizat de către francizor. Legea prevede că taxa de exclusivitate trebuie să fie proporţionala cu taxa de intrare. Taxa de exclusivitate se datorează în cazul în care părţile încheie un contract de exclusivitate în beneficiul francizatului pentru o anumită rază teritorială. Pentru că este un contract care se încheie în considerarea anumitor calităţi ale francizatului. Aceasta poate fi inclusă în revedenţă sau poate fi prevăzută distinct. iar nu dreptul de proprietate asupra acestora. 258 Universitatea SPIRU HARET . precum şi costul pregătirii propriu-zise. franciza va înceta şi la momentul decesului uneia dintre părţi. Taxa de intrare poate fi plătită distinct sau sub forma unei garanţii ori prin remunerarea personalului francizorului pus la dispoziţia francizatului. precum şi pentru asigurarea sprijinului francizatului până în ziua inaugurării afacerii. Taxa de training a personalului francizatului acoperă costurile francizorului cu masa. în urma unui riguros proces de selecţie. Potrivit legislaţiei fiscale. iar francizatul nu le mai poate exploata. prin rezilierea sau anularea acestuia. cum sunt cele cu achiziţionarea/închirierea spaţiului comercial. taxa de publicitate reprezintă cheltuială deductibilă la impozitul pe profit. călătoria. a echipamentelor sau cu salariul personalului propriu. al punerii acesteia sub interdicţie judecătorească (dacă este vorba de o persoană fizică) sau la momentul falimentului ori transformării persoanei juridice.Taxa de intrare se plăteşte o singură dată şi este destinată să acopere cheltuielile făcute de francizor în cadrul procesului de recrutare. francizatul trebuie să aibă în calcul şi acele cheltuielile necesar a fi făcute cu procurarea mijloacele de care are nevoie în derularea afacerii. Taxa de publicitate nu este un venit al francizorului. numărul consumatorilor şi perspectiva creşterii acestui număr. La încheierea contractului. cazarea. drepturile incorporale transmise francizatului vor reveni francizorului. Ca regulă. exclusivitatea este condiţionată de o cifră de afaceri minimă. Ca regula. ci este o sumă destinată promovării reţelei de franciză. la încetarea contractului. Având în vedere ca francizatului i s-a transmis numai un drept de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei.

Dacă însă renegocierea acordului cu scopul încadrării pe categorii de exceptare nu are sau nu poate avea loc. acordurile de franciză încadrate în categoria înţelegerilor verticale trebuie aduse la cunoştinţă Consiliul Concurenţei. Deşi franciza nu este o reţetă care să asigure succes garantat. va stabili un termen pentru modificarea acordului. În acest sens vor fi incidente obligaţiile asumate prin clauza de confidenţialitate sau clauza de neconcurenţă. spaţiu şi sub aspectul obiectului. 259 Universitatea SPIRU HARET . părţile pot adresa Consiliului Concurenţei o cerere de certificare prealabilă a neintervenţiei prin care să se confirme că nu există temei pentru intervenţia Consiliului Concurenţei în sensul interzicerii acordului. În măsura în care pot avea ca efect restrângerea. În ideea păstrării identităţii comune şi reputaţiei reţelei de franciză. Dacă însă contractul a fost încheiat. avantajele acestui sistem pot fi imense atunci când există capacitatea financiară. relaţiile dintre părţi trebuie să respecte regulile unei concurente loiale. părţile pot face cerere de exceptare de la aplicarea legislaţiei concurenţei. pentru a fi apreciate ca valabile. precum şi în cazul în care nu este certificată neintervenţia. precum şi împiedicarea acestuia de a se lansa într-o activitate concurentă sau susceptibilă de a fi concurentă cu activitatea francizorului.(C) Faza postcontractuală La încetarea raporturilor contractuale. Atunci când Consiliul Concurenţei constată că acordul nu îndeplineşte condiţiile de exceptare. clauzele de neconcurenţă trebuie să fie indispensabile protecţiei knowhow-lui transferat de către francizor. prin încadrarea pe categorii. părţile pot solicita Consiliului Concurenţei dispensa pentru acordarea beneficiului exceptării individuale. ca ultima soluţie. împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe o parte din piaţa românească. § 1. Pentru a evita sancţionarea. managerială şi coordonare între părţile la contract. prin aceste clauze se urmăreşte nedivulgarea know-how-lui de către fostul francizor.6. Efectele contractului de franciză: contractul de franciză generează drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante. înainte de încheierea contractului. În acord cu legislaţia concurenţei. în sensul încadrării pe categoriile exceptate. limitate în timp.

b. nr.1. şi nici să transmită dreptul de a exploata afacerea în regim de franciză altui beneficiar. Chiar dacă publicitatea ca obligaţie cade în sarcina francizorului costurile acesteia. Francizorul se poate obliga la livrarea tuturor bunurilor necesare francizei sau doar la o parte din acestea. instituierea în vederea exploatării know-how-ului. e..6. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului este necesară pentru atragerea clientelei. c. Obligaţiile francizorului În literatura de specialitate în sarcina francizorului sunt puse următoarele obligaţii: transmiterea know-how-ului. care poate consta din pregătirea personalului. obligaţia de aprovizionare. Aceste semne distinctive aparţin fondului de comerţ şi pot consta din firma. Se susţine că transmiterea know-how-ului este o condiţie esenţială a contractului de franciză. în temeiul O.52/1997 este obligaţia francizorului care constă în promovarea imaginii şi a conceptului de franciză atât pe plan local cât şi naţional. a. sunt suportate de către beneficiar. exclusivitatea şi publicitatea. Transmiterea know-how-ului. franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului. să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de cunştinţe noi. Publicitatea. În temeiul acestei obligaţii francizorul nu va putea nici să desfăşoare el. Exclusivitatea teritorială este o obligaţie a francizorului menită să-l protejeze pe beneficiar. emblema sau marcă. Asistenţa tehnică şi/sau comercială este obligaţia în temeiul căreia francizorul trebuie să-i acorde asistenţă permanentă beneficiarului. transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului. în practică.G. Pentru a putea constitui obiect al francizei know-how-ul trebuie să aparţină francizorului. 260 Universitatea SPIRU HARET . f. Obligaţia de aprovizionare se realizează prin furnizarea de către francizor beneficiarului produselor comandate. asistenţa tehnică şi/sau comercială. supravegherea pentru respectarea omogenităţii reţelei de franciză. d.

se plăteşte la data încheierii contractului ca efect al intrării beneficiarului în reţeaua de franciză. de regulă. 2. Plata se face lunar sau pe o altă unitate de timp convenită de părţi. 52/1997 rezultă trei obligaţii principale ale beneficiarului. c. Redevenţa reprezintă suma de bani pe care trebuie s-o plătească beneficiarul pe întreaga durată a existenţei contractului. b. Plata taxelor şi redevenţelor Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic şi cu titlu oneros.G. În acest sens prevederile art. în schimbul transmiterii know-how-ului beneficiarul are obligaţia să plătească taxe şi redevenţe. Know-how-ul nefiind protejat prin mijloace speciale. a. 10 dispun că 261 Universitatea SPIRU HARET .6. obligaţia de neconcurenţă este instituită şi în sarcina francizorului. În lipsa unor stipulaţii exprese. contrarii. Dintre taxele plătite de beneficiar cea mai frecventă este taxa de intrare care constă în plata unei sume de bani. contractul de franciză nu dă dreptul beneficiarului de a divulga know-how-ul ori de a-l folosi după încetarea contractului. singurele măsuri de protecţie sunt cele instituite prin clauzele contractuale. În concret redevenţa poate consta dintr-un procent din profitul beneficiarului (10%. Păstrarea secretului know-how-ului Contractul de franciză dă dreptul beneficiarului la folosinţa knowhow-ului în limitele convenite de către părţile contractante. şi anume: păstrarea secretului knowhow-ului. dar se exprimă sub alte forme decât cea a beneficiarului În concret. Know-how-ul nu este cunoscut publicului. care.) sau dintr-o sumă fixă. Obligaţiile beneficiarului În temeiul reglementărilor cuprinse în O. fiind un secret comercial al francizorului din care cauză păstrarea secretului este obligaţie ce trebuie îndeplinită atât pe parcursul contractului cât şi după încetarea acestuia. Obligaţia de neconcurenţă După cum am văzut în cele de mai sus. plata taxelor şi redevenţelor şi neconcurenţa francizorului. această obligaţie se realizează prin aceea că beneficiarului îi este interzis să contracteze francize cu concurenţi ai francizorului pe piaţă.20% etc.

ca mod de încetare a contractului de franciză.6 din O. expirarea termenului pentru care a fost încheiat şi prin anularea şi rezilierea acestuia. rezilierea va interveni ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor specifice. spre deosebire de cea a francizorului. iar pe de altă parte. s-a hotărât lichidarea judiciară ori a intervenit falimentul. atât pe durata contractului.nr. această sancţiune presupune efectuarea unui aviz. există. În legătură cu anularea contractului de franciză O. Încetarea contractului de franciză Contractul de franciză încetează prin încetarea existenţei uneia dintre părţi. § 1. pe de o parte. Un alt principiu ce cârmuieşte încetarea contractului ca efect a expirării duratei constă în dreptul de preemţiune recunoscut în favoarea beneficiarului dacă interesul menţinerii sau dezvoltării reţelei de franciză reclamă acest drept.52/1997 potrivit cărora francizorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe beneficiar cu un preaviz asupra intenţiei de nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract. în cadrul clauzelor de reziliere.5 contractul de franciză trebuie să cuprindă condiţiile de reziliere al acestuia.G. expiră durata pentru care sau constituit. 7. fapt ce denotă că îşi vor găsi incidenţă principiile dreptului comun relative la nulitate. în cazul persoanelor juridice. părţile trebuie să prevadă în mod clar condiţiile în care intervine rezilierea.52/1997 obligă părţile. cât şi după expirarea acestuia. trebuie reţinute regulile consacrate în art. În sfârşit. dar trebuie reţinut că. Obligaţia de neconcurenţă a beneficiarului. Încetarea contractului datorită încetării existenţei uneia dintre părţi operează atunci când. nr.nr. să stabilească în mod clar circumstanţele care pot să determine o reziliere fără preaviz. 262 Universitatea SPIRU HARET . În legătură cu expirarea duratei.52/1997 nu cuprinde reguli speciale.G. art. Potrivit art. 6 din O.francizorul poate să dispună o clauză de neconcurenţă beneficiarului. Prin urmare.G. din textele de lege reproduse se deduce că.

în condiţii şi pe perioade determinate. mărci de fabrică. Licenţiatorul transmite numai folosinţa dreptului de exploatare. Prin contractul de licenţă. contractul de licenţă este o înţelegere scrisă între două părţi.17 § 2. este un contract incesibil. mărci de comerţ şi mărci de serviciu. Definiţie: În accepţiunea largă a cuvântului. nr.Subsecţiunea 2. se angajează să-i cedeze celeilalte. documentaţii tehnice. licenţiatul având un drept exclusiv de utilizare a invenţiei. numit licenţiator. precum şi la Actul de revizuire a acesteia. metode de tratare a produselor. incesibil în lipsa unei prevederi exprese. 611/2002 privind aderarea României la Convenţia privind eliberarea brevetelor europene. 844/2002 263 Universitatea SPIRU HARET 17 . prin care una. Caractere juridice ale contractului de licenţă: – consensual. numită titular. 3. transmite unui beneficiar numit licenţiat. (care nu poate fi cedat). procedee tehnice. Formele contractului – în funcţie de întinderea drepturilor care se atribuie prin contract. Of. 2. adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973. care poate fi totală sau parţială. dreptul de folosinţă al unei invenţii. metode de exploatare a maşinilor. Acest contract prezintă are un caracter intuitu personae întrucât se încheie în vederea calităţilor personale ale licenţiatului şi în lipsa unei prevederi exprese. Acest contract nu implică un act de dispoziţie asupra dreptului exclusiv de brevet.1. § 2. adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000. A se vedea si Legea nr. dreptul de a folosi brevete de invenţie. „intuitu personae”. sinalagmatic. Contracte de licenţă § 2. a dreptului de folosinţă al unei invenţii sau inovaţii unui beneficiar. M. prin contractul de licenţă se înţelege transmiterea de către titularul unui brevet. scheme operatorii de producţie. În concluzie. numit licenţiat. contra unui preţ. poate fi de două feluri: a) licenţa exclusivă. prin care licenţiatorul renunţă la posibilitatea de a mai acorda alte licenţe. *obiectul contractului: Obiectul contractului este dat de acordarea dreptului şi autorizarea folosirii licenţei de către partener. titularul unui brevet numit licenţiator. numită beneficiar.

Of. M. Licenţiatul are obligaţia să folosească invenţia în condiţiile stabilite şi să plătească preţul. 64/1991 privind brevetele de invenţie. b) licenţele neexclusive pot fi: b. secţiunea Transmiterea drepturilor.) licenţe nelimitate sau depline (licenţiatorul beneficiază de exclusivitate pe toată durata de valabilitate a brevetului) a. pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.) licenţe limitate (dreptul de folosire a invenţiei. 64/1991 privind brevetele de invenţie. nr. Obligaţiile părţilor contractante 1.2. prezintă unele îngrădiri). 62 şi urm. 499 din 18 aprilie 2003.b) licenţa neexclusivă sau simplă. 520 din 15 iunie 2006. 264 Universitatea SPIRU HARET . 44/2007 şi HG nr.18 * a) după caracterul lor. Legea nr. nr. este exclusiv. 28/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. M.) licenţe neexclusive depline. M. 2002. Of. a se vedea şi HG 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României. nr. nr. Of. 91/1992. cap 2 „Dispoziţii referitoare la redevenţe şi drepturi de licenţă” art. nr. Licenţiatorul are obligaţia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a invenţiei şi de a garanta existenţa dreptului acordat 2. republicată. Of. prin care licenţiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite brevetul. § 2.2. Prin încheierea contractului de licenţă (licenţiatorul) are următoarele avantaje: – evită barierele vamale sau măsurile restrictive cu caracter netarifar – repartizarea zonelor de desfacere şi înlăturarea concurenţei de piaţă – stimularea exporturilor de utilaje. licenţele exclusive prezintă mai multe forme: a. 47 din Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie. M Of. iar licenţiatul de a folosi invenţia în condiţiile convenite.) licenţe neexclusive limitate. b.1. 752/15 oct.4. M.1.. 215/1992 privind regimul licenţelor de export şi import al României. 348 din 22 mai 2003. maşini şi materii prime 18 A se vedea art. HG nr.

Efectele contractului – obligaţii pentru licenţiator şi pentru licenţiat: – obligaţii pentru licenţiator: – are obligaţia de a asigura beneficiarului o exploatare optimă a invenţiei şi – de a garanta existenţa dreptului acordat. aplicat la valoarea producţiei sau a vânzărilor. după perioada stabilită de lege. – o sumă globală iniţială. în raport de gravitatea încălcării. Preţul se poate plăti prin folosirea mai multor modalităţii: – o sumă forfetară integrală. – un procent royalty. partea prejudiciată poate cere plata de compensaţii sau anularea contractului. 5. – prin intrarea investiţiei în domeniul liberei concurenţe. – obligaţii pentru licenţiat. Definiţie: În doctrină noţiunea de know-how este definită printr-o multitudine de formulări care cuprind criterii diferite. Încetarea contractului de licenţă: – prin expirarea duratei pentru care licenţa a fost acordată. Subsecţiunea 3.6. Contractul de know-how § 3.1. Indiferent de accepţiunea folosită elementele unui know-how sunt următoarele: 265 Universitatea SPIRU HARET . care este ţinut: – să folosească invenţia în condiţiile stabilite şi – să plătească preţul. § 2. * În caz de respectare a obligaţiilor contractuale.– valorificarea rezultatelor cercetării precum şi a potenţialului de proiectare – obţinerea de participaţii directe la beneficiile obiectivelor realizate Licenţiatul are următoarele avantaje: – realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de mărfuri similare sau identice – introducerea unei tehnici avansate – asimilarea unor produse tehnice complexe – promovarea exporturilor de mărfuri de produse sub licenţă § 2.

funcţionarea. ele pot fi brevetabile sau nebrevetabile. programarea ideilor ce se introduc – software – decât aparatura în sine – hardware. necesare pentru fabricarea. ca de exemplu în informatică unde prezintă o mai mare importanţă. Definiţie: „Contractul de know-how este contractul prin care una dintre părţi. furnizorul know-how – ului îşi păstrează deopotrivă dreptul de a transmite terţelor persoane cunoştinţe ce-i formează obiectul şi dreptul de a le utiliza el însuşi. împrejurare în care pot constitui un element de know-how. contra unei redevenţe.” * cunoştinţele tehnice care alcătuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte. au fost deja publicate. elemente tehnice sau instrucţiuni. iar observaţiile de merchandising o vor arăta pe cea mai satisfăcătoare. ci au importanţă şi în alte domenii cum ar fi în administrare (magazinele pot fi amenajate într-o gamă infinită de combinaţii. variabilă din punct de vedere al aportului intelectual. Dar cunoştinţele tehnice ca element al know how-ului nu se limitează la domeniul industrial. metode tehnici ori mijloace în scopul obţinerii unui rezultat. dar ansamblul sau combinarea acestora nu a fost adusă încă la cunoştinţa generală. divulgarea lui către o altă întreprindere/firmă de către o persoană poate constitui o încălcare a obligaţiilor de a păstra secretul de serviciu cu toate consecinţele ce decurg din aceasta acţiune (breach of confidence). Acest element implică un grad mai înalt de activitate intelectuală. publicitatea poate fi în cele mai diferite feluri etc. întreţinerea sau comercializarea unor mărfuri ori pentru elaborarea şi punerea în lucrare a unor tehnici sau procedee. modul de a se servi de maşini. Beneficiarul dintr-un contract anterior este îndreptăţit să se prevaleze de condiţiile mai favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecvenţi.− dexteritatea (abilitatea) tehnică. numită furnizor. De exemplu în cazul în care diversele elemente componente ale unui procedeu tehnic. − cunoştinţele tehnice ce pot cuprinde o gamă largă. dar nebrevetate.) − procedeele de aplicare. implicând soluţionarea problemelor. numită beneficiar. incluse în abilitatea generală a unui tehnician datorită aptitudinilor şi ingeniozităţii sale. * dacă părţile nu stipulează altfel. transmite celeilalte părţi. − experienţa tehnică ca urmare a unei practici îndelungate. Clauza de 266 Universitatea SPIRU HARET . cunoştinţe tehnice nebrevetabile sau brevetabile.

§ 3. * ca o aplicaţie specifică principiului colaborării părţilor dintr-un contract comercial internaţional. dar pe care le consideră posibile şi intenţionează să le înfăptuiască. know-how – ul nu poate fi transmis de beneficiar. dacă părţile nu prevăd contrariul în contract. desene. dar transmisibile. primirea de tehnicieni de la beneficiar. 267 Universitatea SPIRU HARET .exclusivitate nu poate fi opusa furnizorului know-how – ului. Îndreptăţirea beneficiarului de a utiliza cunoştinţele transmise de furnizor priveşte orice aplicaţie a acestora. manuale. trimiterea documentaţiei (planuri. formule) 2. completat cu asistenţa tehnică. Contractul de know-how reprezintă calea specifică de transmitere a tehnologiei. contractul de know-how nu este un contract de licenţă a unui brevet: – prima precizare care se impune este înlăturarea confuziei care se face între acest contract şi contractul de licenţă asupra unui brevet. aceasta fiind soluţia cel mai des întâlnită. Formula „know-how” provine de la expresia americană „the knowhow to do it” care în limba franceză se exprimă prin „le fait de savoir comment s`y prende” (mai scurt savoir-faire) adică „faptul de a şti cum să procedezi” Obiectul contractului este dat de transmiterea de cunoştinţe tehnice. furnizarea de material sau unei părţi din material incorporând know-how-ul 3. se numesc „know-how”. de informaţii şi de documentaţii de la cele mai simple până la procedee şi tehnologii complexe. spre formare şi specializare în uzina transmiţătorului. * în absenţa unei stipulaţii exprese în sens contrar. Natura juridică a contractului de know-how: 1. contractanţii know-how – ului au obligaţia de a-şi comunica reciproc toate aplicaţiile acestuia pe care nu leau prevăzut la data încheierii contractului. prezentând numai o noutate numai relativă şi subiectivă. Asemenea cunoştinţe tehnice nebrevetate. procedeului sau cunoştinţelor de tehnice de specialitate.2. Transmiterea know how-ului de la titular la beneficiar se poate face în mai multe moduri: 1.

Caracterizare: elementele care determină conţinutul contractului de know-how sunt: 1. Experienţa tehnică 3. * în consecinţă. deoarece obligaţia pe care o creează în sarcina furnizorului de know-how nu este o obligaţie de rezultat. dimpotrivă. * dacă prin contractul de licenţă titularul brevetului îţi asumă o obligaţie de a nu face. adică un drept exclusiv. § 3. 2. cum este aceea a antreprenorului. Abilitatea tehnică – abilitatea include atât „mechanical skill” (abilitatea naturală a specialistului). posesorul contractului de know-how dă naştere. Cunoştinţele tehnice 4.Aceasta confuzie provine din faptul ca know-how-ul este greşit considerat un drept de proprietate industrială. 268 Universitatea SPIRU HARET . – contractul de know-how se deosebeşte şi de contractul de vânzare – cumpărare sau de locaţie de lucruri. deoarece el nu poate transmite cu efecte „erga omnes” proprietatea sau folosinţa elementelor încorporate pe care le presupune în mod necesar. caracter pe care legea îl recunoaşte exclusiv titularului unui brevet. contractul de know-how transmite dreptul la cunoştinţele furnizorilor către beneficiar cu efectele relative (res inter alios acta). El trebuie diferenţiat şi de contractul de antrepriză. contractul de know-how se deosebeşte de contractul de vânzarecumpărare sau locaţia de lucruri.3. privativ. * posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industrială. cât şi „additional skill” sau „superior skill” (dexteritatea sau abilitatea pe care specialistul a dobândit-o în procesele tehnice). ci una de mijloace. un monopol de exploatare. în persoana furnizorului. terţii putând utiliza cunoştintele ce-i formează obiectul dacă le dobândeşte prin experienţa proprie. ceea ce implică obligaţia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdicţie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti împotriva terţilor. Abilitatea tehnică 2. Ansamblul de cunoştinţe know-how 1. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare 5. în timp ce contractul de licenţă transmite unei alte persoane dreptul de a exploata invenţia brevetată. la o obligaţie de a face.

chiar dacă beneficiarul nu mai vrea să plătească redevenţele. Contractul de know-how complementar. Contracte prin care se transferă procedee tehnice sau produse rezultate din cercetări proprii. Contracte având acelaşi obiect. 5. Clasificarea contractelor de know-how: a) În funcţie de complexitatea acţiunilor de efectuat sunt: 1.4. – de a da garanţii asupra rezultatului – de a asigura asistenţa tehnică – de a garanta dreptul exclusiv de folosinţă 269 Universitatea SPIRU HARET . când transferul e un accesoriu ori o consecinţă a altor operaţiuni. b) În funcţie de gradul de interferare cu alte operaţiuni sunt: 1. determinate prin cele patru elemente. Furnizorul sau transmiţătorul are obligaţia în principal de: – a transmite cunoştinţele tehnice. § 3. Efectele contractului de know-how În privinţa efectelor contractului de know-how trebuie învederat inconvenientul provocat de faptul că nu există brevet şi în consecinţă dacă beneficiarul a primit know how-ul. transferat prin acte complexe şi succesive (care sunt stabilite în mai multe faze). când suntem în prezenţa unui transfer care nu e condiţionat de o altă operaţiune. nu sunt brevetate fie datorită faptului că nu au atins un grad suficient de noutate. Contracte de know-how pur. 3. cunoştinţe privind administrarea întreprinderii etc. Experienţa tehnică – experienţa dobândită de specialist – rezultat al unei practici îndelungate în domeniul tehnic respectiv.5. Ansamblul de cunoştinţe know-how. 2. prin acte simple. Contracte de know-how-ului combinat.2. se stabilesc separat”. 2. Procedee şi mijloace tehnice de aplicare – se referă la o grupare de operaţii tehnice dispuse într-o ordine anumită vizând finalizarea operaţiunii principale. 3. 4. cunoştinţe rezultate din asimilarea progresului tehnic. fie datorită lipsei de interes. 3. § 3.Contracte prin care se transferă o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat. atunci când condiţiile de transfer „necesare realizării unor convenţii distincte. acesta nu mai poate fi retras. Cunoştinţele tehnice – se referă la cunoştinţele dobândite în tehnica curentă.

Ca activitate de acordare a consultaţiilor. consultantul propunând doar soluţii. Atunci când contravaloarea know-how-ului se achită în bani.– dreptul de folosire a mărcii sale de fabrică Beneficiarul sau dobânditorul are următoarele obligaţii: – plata preţului. Prezentare generală: Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea pentru un anumit beneficiar. Subsecţiunea 4. plata se face printr-o sumă globală. 270 Universitatea SPIRU HARET . Plata unui know-how poate consta în bani. Contractul poate conţine diferite clauze privind obligaţii reciproce sau unilaterale. cuprinde o sferă largă de operaţiuni. sau prin cote părţi din valoarea producţiei rezultate. 1. – denunţarea. Contractul consulting-engineering § 4. Încetarea contractului de know-how: – expirarea termenului stipulat. Operaţiunile de engineering se realizează în cadrul a două faze şi anume: • faza de studii.6. cum ar fi: – răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv. perfecţionări aduse obiectului contractului § 3. – păstrarea secretului. în baza stadiului actual al ştiinţei şi practicii. într-un anumit domeniu şi acordarea corespunzătoare de asistenţă tehnică. – rezilierea. a posibilităţilor tehnice şi comerciale. o sumă forfetară. Engineering-ul este un complex de operaţiuni prealabile sau concomitente de concepţie şi elaborare. fără a putea lua decizii. – regimul taxelor fiscale. studii preliminare sau prestudii. care include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect. activitate ce se suprapune cu interesele beneficiarului. – menţinerea calităţii produselor obţinute. – comunicarea eventualelor modificări. în produse sau în alte cunoştinţe tehnice.

cuprinzând realizări de instalaţii şi punerea lor în funcţiune – până la furnizări de materiale necesare executării acestor lucrări de construcţii. 3. concepţii. societăţile se pot grupa în modul următor: – societăţi de proiectare şi construcţii. 271 Universitatea SPIRU HARET .. 2. executări de lucrări. Noţiunile de consulting şi engineering se folosesc împreună dar şi separat. acestea reprezentând rezultatul unor cercetări raţionale (operation research). care sunt organizaţii sau cabinete de ingineri – consultanţi. procurarea materialelor. fiind filiale sau servicii de studii ce lucrează pentru terţi. – conform doctrinei franceze originea cuvântului şi definiţia ingineriei (engineering). societăţile integrate îndeplinesc şi serviciile care sunt premergătoare încheierii operaţiunilor comerciale internaţionale. derivat din „inginer”. planuri. în furnizarea de soluţii sau studii tehnice. Definiţia activităţii de engineering: Prin engineering se înţelege o activitate complexă cuprinzând operaţiile cele mai diverse. Astfel ei sunt grupaţi în: – Societăţi autonome. construcţii. oferind partenerului contractual posibilitatea de a lua decizii obiective şi eficiente. Consulting-engineering-ul este o activitate de natură intelectuală care se concretizează. – Societăţi integrate care depind nemijlocit de firmele industriale. în principal. montaj. gradul lor de autonomie fiind determinat de aportul adus de băncile sau firmele industriale care participă la capitalul social. Etimologia cuvântului: – termen american: engineering în traducere = „inginerie”. – societăţi de cercetare § 4. Prin activitatea lor. recepţii. montaje etc. În principal aceste activităţi se desfăşoară de către ingineri şi tehnicieni care sunt grupaţi în societăţi sau organizaţii de specialitate. fiecare activitate în parte reprezentând trăsături proprii. – societăţi specializate în conducerea activităţii întreprinderilor. schiţe etc. este neologismul oficial pentru care s-a optat în 1973. de la prestaţiile de servicii de ordin intelectual – transmiterea de idei. § 4. pentru a traduce cuvântul american engineering. Clasificare: În funcţie de obiectul lor. punerea în funcţiune etc. „ingineria” ca atare.• faza de execuţie şi anume lansarea comenzilor.

§ 4. 4. îl poate aviza de noutăţile utilizabile şi să-şi asume. 272 Universitatea SPIRU HARET . ea este o puternică pârghie de optimizare a investiţiilor. * Engineering – activitate ce contribuie la progresul tehnic. * Engineering – activitate rentabilă. Continuând cercetarea naturii activităţii de engineering. dincolo de o simplă definiţie lapidară s-ar părea că este vorba. „Gândirea economiseşte acţiunea” (J. Cadrul juridic al activităţii de engineering Deşi gama contractelor prin care se realizează activitatea de engineering este atât de vastă. O întreprindere care se consacră în exclusivitate activităţii sale de producţie nu este în stare să cunoască progresele tehnice survenite în alte domenii. Engineering este cert o activitate intelectuală. Aceasta apare ca o evidenţă pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice. cuprinde în realitate mai multe contracte sau feluri de contracte precum: – un contract de vânzare – cumpărare (la export sau import).* Engineering – activitate intelectuală. dar ea nu este deloc depersonificată. Este un demers raţional. Chiar dimpotrivă. Un astfel de „contract” unitar prin obiectul şi scopul său. efort intelectual. realizând şi gestionarea lor. – un contract de locaţie de servicii având ca obiect asistenţa tehnică acordată de către vânzător. dacă este cazul. inteligenţa şi imaginaţie. motivat de un scop precis şi organizat de maniera sistematică. la bază. * la cererea sa o societate de engineering în calitate de „păzitor tehnologic” după expresia profesioniştilor. de o activitate intelectuală. experienţa. Fourastie). şi care ar putea fi transpuse în domeniul sau cu preţul unei adaptări. – un contract de licenţă asupra unor brevete sau pentru transmiterea know-how-ului care ar avea ca obiect dreptul de folosinţă asupra brevetelor vânzătorului sau dreptul de a folosi know-how-ul acestuia. deci fără nici o altă obligaţie din partea acestuia decât aceea de a plăti preţul. s-ar putea desprinde câteva tipuri de contracte încheiate în acest scop: – contractul „la cheie” este cel în virtutea căruia furnizorul îi livrează clientului întreaga instalaţie contractată în stare de funcţionare fără ca la rândul său clientul să fi contribuit cu ceva. Dezvoltările precedente lasă să se ghicească rolul activităţii de engineering în progresul tehnic. fundamentată pe cunoaştere. transformările necesare.

nr. nr. 787/2005 privind aprobarea înfiinţării Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. a fost înfiinţat la Bruxelles. pe baza unui program de lucru anual. pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind aplicarea art. 659 din 25 iulie 2005. M. îşi desfăşoară activitatea ca o structură specializată a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.148 din 23 iunie 2005. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996. M. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie. nr. 659 din 25 iulie 2005. din mai multe considerente. interesate în participarea la programele europene de cercetare iar activitatea sa este coordonată de către secretarul de stat pentru activitatea de cercetare din Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Of. 21/1996. Oficiul Român pentru ştiinţă şi tehnologie pe lângă Uniunea Europeană * sediul materiei: HG nr. 82 din 4 mai 2005. privind aplicarea art. 5 alin. Of. M. 5 alin. emis de Consiliul Concurenţei. nr. Subsecţiunea 5. 696 din 2 august 2005. (1) din Legea concurenţei nr. în fapt. ele sunt rare. M. emis de Consiliul Concurenţei. Instrucţiuni din 23 iunie 2005. Of. 5 din Legea concurenţei nr. 429 din 20 mai 2005. * Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. 5 din Legea concurenţei nr. Deşi practica internaţională cunoaşte asemenea contracte. Ordin nr. pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 429 din 20 mai 2005. emis de Consiliul Concurenţei.Regulament din 4 mai 2005. 2. 3. * Oficiul s-a constituit prin asocierea Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu instituţii şi organizaţii publice şi private din România.– un contract de împrumut pentru creditul acordat de către vânzător. nr. Of. emis de Consiliul Concurenţei. Of. Aplicarea prevederilor din Legea Concurenţei nr. 273 Universitatea SPIRU HARET . 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie * sediul materiei: 1. privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. Ordin nr. M. 21/1996 acordurilor de transfer de tehnologie. 4. Subsecţiunea 6.

inclusiv a tinerilor cercetători. (iv) formarea de personal pentru integrare europeană în cercetare. 696 din 2 august 2005 274 Universitatea SPIRU HARET 19 . (iii) să sprijine şi să promoveze colaborarea dintre firmele industriale şi de servicii. numit de ministrul educaţiei şi cercetării. dezvoltare şi inovare şi potenţialul ştiinţific şi tehnologic românesc instituţiilor cu care se intră în contact la nivel european. (ii) să prezinte eficient politica de cercetare. la propunerea secretarului de stat pentru activitatea de cercetare. universităţi şi institute de cercetare pentru participarea în comun la consorţii europene pentru proiecte de cercetare. Of. (iii) creşterea gradului de recuperare a contribuţiei României la bugetul programelor-cadru de cercetare. (ii) creşterea vizibilităţii sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România. cu accent pe programele-cadru de cercetare. industriei. Conform Anexei la HG nr. M. nr. 2. institutelor de cercetare-dezvoltare. 1. (iv) să stimuleze formarea de grupuri de interes de nivel european. întreprinderilor mici şi mijlocii.* Conducerea Oficiului este asigurată de directorul acestuia. Rezultate aşteptate pe termen lung sunt: – atingerea unui nivel de participare a comunităţii ştiinţifice româneşti la programele-cadru de cercetare comparabil cu media europeană. prin focalizarea competenţelor existente la nivel naţional în domenii prioritare în cercetarea europeană. serviciilor şi organizaţiilor neguvernamentale la programele de cercetare ale Uniunii Europene. Misiunea Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană19: (i) să promoveze participarea eficientă a cercetătorilor români. 787/2005 privind aprobarea înfiinţării Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană. Obiectivele Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană: (i) creşterea participării româneşti la programele europene. pentru creşterea şanselor de participare la proiecte/programe europene. precum şi a universităţilor.

136/1995. În principal. d) facilitarea legăturilor cu instituţii europene. Sediul materiei şi definiţie: Sediul materiei: Codul comercial şi legea nr. Bucureşti. 2. − contract sinalagmatic (părţile având obligaţii reciproce şi interdependente una faţă de cealaltă. Marinică Dobrin. lg. 2000 275 Universitatea SPIRU HARET 20 . să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată. Existenţa şi conţinutul contractului nu pot fi dovedite prin martori. în limitele şi la termenele convenite (art. Condiţia formei scrise trebuie îndeplinită pentru a putea proba drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul de asigurare. Gabriela Popescu. Colecţia Naţională.10 din lg. Oana Oniciuc. 136/1995 Definiţie Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului. 1. fără a fi nevoie de o formă solemnă de manifestare a voinţei). c) diseminarea şi promovarea specifică.9. b) căutarea şi facilitarea legăturilor cu parteneri europeni. Ruxandra Mitran. Contractul de asigurare20 § 7. Activităţile (servicii oferite instituţiilor şi comunităţii ştiinţifice) Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană: a) promovarea sistemului de cercetare-dezvoltare-inovare din România. cu instituţii şi organizaţii naţionale. în condiţiile prevăzute de Codul Civil. chiar dacă există început de dovadă scrisă.– creşterea graduală a integrării comunităţii ştiinţifice româneşti la programele-cadru de cercetare. 29. asigurătorul se obligă Dan Anghel Constantinescu. iar acesta se obligă ca. la producerea unui anume risc. cu organisme similare. 136/1995) § 7. Caractere juridice ale contractului de asigurare: − caracter consensual (contractul de asigurare se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor. e) recomandările privind buna practică europeană în domeniul cercetare-dezvoltare-inovare. Contractul de asigurare. condiţie prevăzută expres imperativ în art. Subsecţiunea 7. 3. nr.

ce reprezintă preţul asigurării c. să plătească o despăgubire (în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă) sau suma asigurată indemnizaţia de asigurare) în cazul asigurării de persoane. Riscul asigurat: Dintre cele trei elemente ale asigurării. prin efectul uni risc decât acela avut în vedere la momentul încheierii asigurării. § 7. Este un eveniment incert pentru că 276 Universitatea SPIRU HARET . Fiecare parte este creditor şi debitor al celeilalte. Asigurătorul continuă să acorde protecţie asiguratului prin acoperirea riscului. Această accepţiune este cea mai importantă. − contract unic. § 7. riscul este cel mai important. Asiguratul se obligă să plătească o primă de asigurare în schimbul protecţiei oferite de asigurător pe o perioadă determinată. − Contract cu executare succesivă (presupune mai multe prestaţii pe perioada de valabilitate a sa. 4. iar asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele prevăzute). la producerea unui risc asumat prin contractul de asigurare. deces). riscul asigurat b. Elementele contractului de asigurare: a. Consecinţele executării succesive a contractului de asigurare − sunt aplicabile regulile rezilierii ce îşi produce efecte numai pentru viitor. până la desfiinţarea contractului − dispariţia obiectului asigurat. prestaţia asigurătorului în cazul producerii evenimentului asigurat A. duce la rezilierea de drept a contractului de asigurare. 3. prima de asigurare. chiar dacă se presupune o împărţire pe termene periodice. determinându-le pe celelalte (calculul primei şi acordarea despăgubirii). riscul are trei accepţiuni: − riscul ca eventualitate a producerii unui eveniment aleatoriu. catastrofă naturală. primele datorate şi încasate până în momentul rezilierii − partea care şi-a îndeplinit obligaţia are drept la contrapretaţia cocontractantului. riscul fiind un eveniment incert. neputându-se înţelege că se divizează contractul în câte perioade de asigurare ar fi prevăzute. Fracţionarea are în vedere doar modul de plată a primei.ca. În literatura de specialitate. care va constitui faptul generator al unui caz de forţă majoră (incendiu.

referindu-se la apariţia efectivă a sinistrului sau la data producerii acestuia (în asigurările de deces. de trafic de droguri. atâta timp cât întinderea pagubei este incertă. − riscul ca eventualitate a producerii unei daune. sub influenţa evenimentului incert alea. În jurisprudenţa franceză se afirmă că evenimentul se produce înainte de încheierea contractului. Caracterele riscului − riscul trebuie să fie aleatoriu (caracterul aleatoriu al riscului rezultă în principiu din incertitudinea evenimentului). în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a contractului. − Riscul ca obiect al asigurării. neavând obiect. moartea asiguratului reprezintă un eveniment care se va produce cu certitudine. ca preţ al asigurării. − riscul trebuie să fie licit (caracterul licit al riscului face ca obiectul contractului să nu fie contrar ordinii publice neputând fi asigurate operaţiuni de contrabandă. La momentul încheierii contractului. Determinarea riscurilor asigurate se face în funcţie de obiectele asigurate în caz de forţă majoră. la producerea sinistrului asigurarea reprezintă obligaţia asigurătorului. există totuşi alea (element întâmplător). Riscul fiind un eveniment viitor. iar producerea riscului să nu fie la latitudinea asiguratului (în caz contrar dispare elementul aleatoriu). Contractele de asigurare nu disting întotdeauna între conceptual de eveniment şi cel de daună. − riscul trebuie să fie real (caracterul real al riscului condiţionează existenţa contractului existenţa contractului. Riscul asumat de asigurător trebuie să existe la momentul încheierii contractului şi să fie precizat în contract. către asigurător.poate privi îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului. contractul de asigurare devine nul. Această sumă este alcătuită din prima netă (necesară formării fondului din care se vor achita despăgubirile sau suma asigurată) şi prima adaos (ce constă în acoperirea cheltuielilor realizate de asigurător. este un angajament condiţional al asigurătorului. riscul s-a produs. astfel încât dacă riscul nu există. B. 277 Universitatea SPIRU HARET . dar la o dată necunoscută). contractul va fi reziliat. vânzarea bunurilor furate). Prima de asigurare Prima de asigurare este reprezentată de suma de bani pe care trebuie să o achite asiguratul. posibil şi incert.

practicată în comerţul maritim. cuantumul ei nefiind recalculat chiar dacă contractul încetează pentru asigurat înainte de termenul avut în vedere la încheierea sa. Din primele percepute societatea trebuie să obţină un profit. a datelor statistice sau a calculelor actuariale privind plăţile de efectuat în viitor. despăgubirea se plăteşte numai în limita daunei daunei de asigurare şi nu poate depăşi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat. indicativul şi numărul de înmatriculare. 47/1991. fiind determinată pe bază de date statistice. Rezerva de prime pentru asigurările se stabileşte în baza calculelor actuariale şi se administrează separat. în conformitate cu condiţiile generale sau speciale de asigurare. prin indicarea caracteristicilor proprii. Încheierea contractului de asigurare: Obiectul contractului Determinarea bunului asigurat ca obiect al obligaţiei contractuale se face în funcţie de tipul asigurării. Există o excepţie de la acest principiu. 16 din lg. Prestaţia asigurătorului în cazul procedurii evenimentului asigurat Asigurătorul va achita asiguratului sau beneficiarului contractului de asigurare o sumă de bani cu titlu de despăgubire sau sumă asigurată la apariţia cazului asigurat. Potrivit art. Bunul asigurat trebuie să fie identificat. de regulă un an. Valoarea primei este calculată în funcţie de risc. În această perioadă îşi produce efectele principiul indivizibilităţii primei. în principiu orice bun expus unui risc poate fi asigurat cu condiţia să existe. În ceea ce priveşte 278 Universitatea SPIRU HARET . Din prima de asigurare se constituie fondul de rezervă. în cazul asigurării „sur bonnes aux mauvaises nouvelles”. capacitatea cilindrică. În cazul asigurărilor de daune. societăţile de asigurare şi reasigurare au obligaţia să constituie. În asigurările de bunuri. § 7.plătibilă pe unităţi de timp. marca şi tipul autovehiculului. în contract trebuie să se menţioneze felul. 5. În cazul asigurării de autovehiculelor. ce fac parte integrantă din contract. C. din care se achită despăgubirile sau sumele asigurate şi se acoperă cheltuielile legate de administrarea asigurărilor. iar rezervele de daune se constituie în baza estimărilor. rezerve de prime şi de daune pentru celelalte feluri de asigurări şi reasigurări. potrivit obiectului lor de activitate.

De exemplu este cauză ilicită într-un contract de asigurare este asigurarea bunurilor ce fac obiectul contrabandei sau asigurarea bunurilor rezultate din săvârşirea unor infracţiuni. astfel încât trebuie să se precizeze perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor. Acest moment se determină după cum ambele părţi se află una în prezenţa celeilalte. sau contractul se încheie prin telefon sau prin corespondenţă. Contractul de asigurare va avea o cauză ilicită când este încheiat cu încălcarea ordinii publice şi a bunelor moravuri. acestea nu pot fi asigurate. precum şi lichidele acide pe timpul transportului. locul încheierii contractului poate indica instanţa competentă din punct de vedere teritorial. Locul încheierii contractului se determină tot în funcţie de momentul încheierii contractului. Aceste precizări sunt cuprinse în poliţa de asigurare emisă de asigurător (data la care asiguratul trebuie să plătească ratele de primă – dacă prima nu este unică – şi perioada de timp în care asiguratorul este obligat să acorde prima de asigurare). În cazul în care contractul de asigurare conţine un element de extraneitate. explozive. În cazul unor litigii izvorâte din executarea unui contract de asigurare. civil prevede că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită. În raport de determinarea momentului în care s-a încheiat contractul se stabilesc viciile de consimţământ şi cauzele de nulitate sau anulabilitate a contractului. Durata contractului de asigurare Contractul de asigurare este un contract de execuţie succesivă. Cauza Art. Constituie un risc excesiv asigurarea bunurilor inflamabile. Momentul încheierii contractului Contractul de asigurare se consideră a fi încheiat în momentul în care se întâlneşte cererea cu oferta. 996 C. se calculează. 279 Universitatea SPIRU HARET . se produc efectele contractului. nu poate avea nici un efect. în funcţie de locul încheierii contractului se va afla legea aplicabilă în caz de conflict de legi în spaţiu.bunurile care nu mai prezintă importanţă economică sau bunurile supuse unui risc excesiv. termenele de prescripţie şi se determină legea aplicabilă.

mandantul este parte la contract. precise. Asiguratul sau solicitantul este obligat să plătească primele la termenele stabilite în condiţiile de asigurare. ele trebuie aplicate întocmai.10 din legea nr. asigurătorul are dreptul să compenseze 280 Universitatea SPIRU HARET . iar mandatarul are calitatea de solicitant. Poliţa de asigurare este sub forma unui imprimat stabilit de asigurător la care se anexează un ansamblu de clauze comun tuturor contractelor de o anumită categorie şi care se numesc condiţii generale. Potrivit art. sumele de asigurare. Când asiguratul nu este parte contractantă. Dacă unele clauze sunt echivoce. § 7. Asigurătorul poate opune beneficiarului asigurării excepţiile rezultând din neplata primei. care atestă existenţa contractului de asigurare. riscurile ce se asigură. cele speciale sunt mai importante. obiectul asigurării. § 7. adică asiguratul sau solicitantul. licite. În cazul producerii riscului. judecarea lor se va face interpretându-se în interesul asiguratului. care constată angajamentul reciproc al asigurătorului şi asiguratului.1. primele de asigurare. pe care ar fi putut să le invoce şi solicitantului asigurării. domiciliul sau sediul părţilor contractante.Durata contractului de asigurare se stabileşte de comun acord de către părţile contractante. Obligaţia de plată Debitorul obligaţiei de plată este semnatarul contractului de asigurare. 6. Interpretarea contractului de asigurare se face pe baza următoarelor reguli: dacă prevederile sunt clare. ţinându-se cont de acestea. Executarea obligaţiilor contractuale 7. Proba contractului de asigurare – poliţa de asigurare Înscrisul probant este reprezentant de poliţa de asigurare. 7. momentul începerii şi cel al încetării răspunderii. conform principiului „in dubio pro reo”. contradictorii. Dacă contractul este semnat de un mandatar. Poliţa de asigurare este documentul semnat de părţi.136/1995 poliţa de asigurare trebuie să cuprindă numele sau denumirea. Dacă există contradicţie între clauzele generale şi cele speciale. cel care a solicitat încheierea contractului este obligat să achite primele de asigurare.

„plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului”. Plata primei se face de regulă la începutul perioadei de asigurare. asigurarea continuând dacă achizitorul sau moştenitorul îşi exprimă acordul în acest sens. asigurătorul putând să-şi 281 Universitatea SPIRU HARET .primele ce i se mai datorează până la sfârşitul anului de asigurare cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului. Se poate prevedea ca asigurarea cu primă unică plătibilă în avans. În cazul în care a intervenit partajul. celui căruia i-a revenit bunul în deplină proprietate este debitorul primei de asigurare. În cazul achitării primei de asigurare de către succesibilul ce a renunţat la moştenire actul de conservare este menţinut fiind în interesul comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi. Prima este stipulată în contractele de asigurare ca fiind plătibilă pe perioade anuale cere corespund regulilor statistice. cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată integral de către titularul contractului. Potrivit art. moştenitorii sunt ţinuţi în solidar la plata primei. Obligaţia de plată a primei incumbă moştenitorilor din momentul deschiderii succesiunii şi în perioada termenului de opţiune succesorală. această dispoziţie fiind aplicabilă şi în materia asigurătorilor. Contractul de asigurare continuă să îşi producă efectele faţă de dobânditorul bunului. achitarea primei reprezentând un act de conservare. Civil. Persoana debitorului poate fi modificată în cursul contractului în cazul transmiterii contractului.1096 C. Moştenitorii care au renunţat la moştenire nu vor mai fi obligaţi să achite prima ci devin străini de moştenire. Plata primei de asigurare poate fi făcută şi unui agent de asigurare. care lucrează în numele şi pe seama asigurătorului sau prin mandat poştal. sau cu condiţia ca dobânditorul ulterior al bunului să plătească prima de asigurare aferentă. obligaţia de plată rămâne în sarcina titularului contractului. Civil. conform art. Atâta timp cât bunul se află în indiviziune. iar bunul asigurat este cuprins în masa succesorală. 969 C. obligaţia de plată a primei revine moştenitorului. Schimbarea debitorului primei de asigurare primei de asigurare intervine şi când bunul asigurat este înstrăinat. cu ocazia înstrăinării obiectului asigurat sau a decesului asiguratului. Pentru ratele de primă datorate înainte de înstrăinarea bunului. În cazul decesului debitorului primei de asigurare.

Plata primei de asigurare se face la sediul asigurătorului care nu are obligaţia de a încasa prima de asigurare la domiciliul sau la locul de muncă al asiguratului. Dacă asiguratul este creditor al asiguratului cu o sumă exigibilă şi lichidă. În materia asigurărilor se aplică regula portabilităţii plăţii. în caz de furt. În cazul nerespectării acestei obligaţii intervine ca sancţiune refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea sau indemnizaţia de asigurare. Obligaţia de declarare a cazului asigurat Asiguratul este obligat să avizeze asigurătorul despre producerea riscului din momentul producerii acestuia până în momentul stabilit în contractul de asigurare. În cazul în care banca nu poate executa ordinul datorită faptului că contul titularului este blocat sau nu are disponibil.2. Obligaţiile asiguratului la producerea riscului Asiguratul este obligat prin lege să declare asigurătorului cazul asigurat într-un termen. Dacă omiterea operării este imputabilă băncii. Ordinul de plată poate fi retras oricând înainte de executarea de către bancă. Pentru nerespectarea acestei obligaţii pot fi prevăzute în contract diverse sancţiuni.creeze fondul necesar pentru a suporta efectele producerii riscurilor asigurate. în caz de asigurare contra accidentelor corporale. cu condiţia ca asiguratul să aibă disponibil în cont. 282 Universitatea SPIRU HARET . s-a considerat că prima a fost plătită în ziua în care s-a înregistrat la bancă ordinul de plată.3. intervine compensarea legală. în moneda stabilită prin contract sau poate opera compensaţia. 7. El poate fi obligat convenţional prin clauzele contractului de asigurare să furnizeze în asigurările de bunuri un raport detaliat şi estimativ al pagubelor cu toate motivările sau de a depune o plângere. în contul asigurătorului. De asemenea se poate plăti şi prin ordin de plată şi se consideră a fi efectuata numai în momentul în care s-a operat de către bancă. Excepţia de compensare este opozabilă şi în cazul falimentului asiguratului. 7. de a permite medicului consultant al asigurătorului de a face toate constatările necesare. Plata primei de asigurare se face în numerar.

executarea ei devenind certă prin producerea riscului. În asigurarea de responsabilitate. 283 Universitatea SPIRU HARET . fiind uşor de demonstrat. Proba creanţei împotriva asigurătorului incumbă creditorului sau beneficiarului asigurării. Proba cazului asigurat este raportată la toate împrejurările exterioare. Din momentul încheierii contractului. Obligaţia asigurătorului la apariţia cazului asigurat Obligaţia principală a asigurătorului constă în plata prestaţiei datorate în caz de sinistru. Creditorul obligaţiei de plată a despăgubirii sau a indemnizaţiei de asigurare este asiguratul semnatar al contractului. Proba obligaţiei de acoperire din partea asigurătorului presupune că evenimentul produs corespunde definiţiei riscului asigurat. Realizarea evenimentului prevăzut în contract a fost certă (asigurarea în caz de deces). creditorul este asiguratul în contra căruia a fost încheiat contractul sau beneficiarul desemnat în asigurarea de persoane. data este însă necunoscută iar obligaţia asigurătorului fiind cu termen incert devine exigibilă prin apariţia cazului asigurat. 7. obligaţia asigurătorului fiind un termen incert.4. Declararea tardivă privind agravarea riscului şi sinistrului nu poate fi opusă asiguratului cât timp asigurătorul a stabilit că întârzierea declarării a cauzat un prejudiciu. În acest caz există două aspecte: proba cazului asigurat şi proba obligaţiei de asigurare a asigurătorului. cât timp asiguratul nu a fost în prealabil despăgubit.Această sancţiune este aplicabilă în cazul întârzierii de asigurat de a declara evenimentul. Efectul refuzului este că asiguratul pierde dreptul la suma asigurată. Asigurătorul poate să se angajeze prin clauzele contractuale la alte obligaţii printre care şi acelea de a îndruma apărarea asiguratului de responsabilitate civilă în procesul intentat contra victimei. eventualitatea realizării riscului este aleatorie. creditorului îi va reveni obligaţia de a aduce proba asigurării (poliţa de asigurare în original pentru a se evita falsurile fiind un instrument esenţial) şi proba cazului de forţă majoră care face parte din obiectul contractului. În caz de stipulaţie pentru altul. victima are la îndemână o acţiune directă contra asigurătorului debitor al indemnizaţiei.

Limitele contractuale sunt diverse. Rezilierea este facultativă pentru asigurător. plafoane de garantare. În cel de-al doilea caz. În primul caz este vorba despre un caz de forţă majoră care fiind analizat sub aspect circumstanţial duce la formarea opiniei asigurătorului că asiguratul încerca să obţină despăgubiri pe nedrept. măsuri de prevenţie exigente. Rezilierea după evenimentul asigurat este convenţională şi trebuie să fie expres prevăzută de clauzele contractuale. Fiind prevăzută în contract. Asigurările de persoane sunt asigurări cu caracter cu caracter forfetar. § 7. Principiul indemnităţii presupune o evaluare corectă a producerii unei daune corporale. Cerută de asigurat Dacă asiguratul face prin scrisoare recomandată o propunere asigurătorului de a prelungi sau modifica un contract. Într-o poliţă de asigurare încheiată pentru evenimentele asigurate pe o perioadă clar determinată. reprezentate de sume asigurate. corespunzătoare unei perioade de asigurare care a început posterior faţă de sinistru. prevederea privind facultatea asigurătorului de a rezilia contractul după cauza de forţă majoră nu poate avea efect decât la expirarea termenului de o lună de la data notificării asiguratului. franşize. nu poate să se prevaleze de acest eveniment pentru a rezilia contractul. Asigurările de daune sunt supuse unei duble limitări: una indemnitară şi una contractuală. circumstanţele producerii cazului asigurat relevă că prin fraudă riscul asigurat este mult mai probabil că se va produce. a acceptat plata unei prime de asigurare sau fracţiuni de primă.Stabilirea sumei datorate de asigurător este realizată într-un mod total diferit în asigurările de persoane şi în asigurările de bunuri. Asigurătorul care după o lună de zile a luat cunoştinţă de cazul de forţă majoră. franşize ridicate. daune materiale sau pecuniare. sau de a repune în 284 Universitatea SPIRU HARET . asigurătorul are opţiunea de a exercita sau nu dreptul la reziliere în funcţie de circumstanţele date. Rezilierea intervine în cazul fraudei la asigurare şi a contractului evaluat greşit. 8. Rezilierea poate fi prealabilă unei noi oferte de asigurare adaptate la condiţii mai stricte: taxe de prime majorate. sumele asigurate fiind fixate prin contract. Modificarea contractului de asigurare poate fi cerută de către asigurat şi de către asigurător astfel: 1.

asigurătorul va trebui să 285 Universitatea SPIRU HARET . dacă se înscrie în cadrul tarifului iniţial al contractului. dacă nu este refuzată într-un termen de asigurător. dacă modificările se înscriu în cadrul acordului iniţial: modificarea sumei asigurate. Efectele modificării privesc în special adaptarea primei de asigurare. Condiţiile de modificare sunt următoarele: 1. Dacă contractul ia sfârşit el nu poate fi modificat. existenţa unui contract de asigurare în curs de executare 2. propunerea de modificare prezentată asigurătorului printr-o scrisoare recomandată. 2. transferul asigurării automobilului asupra altui autovehicul de aceeaşi putere sau schimbarea folosirii unui autovehicul. această propunere este considerată ca acceptată de asigurător. Proba modificării contractului iniţial de asigurare se face prin încheierea unui act adiţional. companiile de asigurare trimit spre semnare un contract nou care îl modifică pe celălalt.vigoare un contract suspendat. Dacă se inserează în contractele noi de asigurare a unor clauze cerând o mărire corelativă a primei de asigurare. Tăcerea asigurătorului echivalează cu o acceptare. Actul modificator presupune aceleaşi reguli de formă cu contractul iniţial. termen care este stabilit în contractul de asigurare. Conţinutul modificării priveşte de multe ori durata contractului şi riscurile asigurate. Propunerea referitoare la durata contractului pune probleme în privinţa prelungirii unui contract pe durată determinată care nu conţine clauza de tacită reconducţiune sau de repunere în vigoare a unui contract suspendat. Modificarea fără discuţii între părţi nu trebuie să fie substanţială. Modificarea produce efecte juridice după expirarea unei perioade specificate de asigurător în contract sau propuse de asigurat şi acceptate de asigurător. Cerută de asigurător În unele cazuri din motive juste. făcând corp comun cu poliţa de asigurare căreia i se aplică şi care rămâne aplicabilă sub toate aspectele asupra cărora nu au intervenit modificări. Propunerea referitoare la riscurile garantate este susceptibilă de a fi acceptată. Un contract suspendat nu poate fi modificat până când nu îşi va relua valabilitatea pentru cel ce solicită modificarea.

9. după care curge preavizul de maxim o lună până la modificare. rezilierii pentru neplata de către asigurat a modificărilor esenţiale intervenite pe parcursul contractului de asigurare în legătură cu riscul asigurat. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România în art 17.aibă toate avizele autorităţii de supraveghere a asigurărilor şi să obţină acceptul asiguratului. Încetarea contractului de asigurare – condiţii generale intervenite în rezilierea contractului: Contractul de asigurare încetează să-şi mai producă efecte urmare a: expirării termenului de valabilitate.” Noţiunea de reziliere este utilizată în legea nr. exercitării dreptului de reziliere al asiguratului. marcând consimţământul la majorarea primei de asigurare. rezilierii de către asigurător pentru neplata primei de asigurare. în considerarea căruia s-a încheiat un anumit tip de contract de asigurare. 21 şi 36 astfel: 286 Universitatea SPIRU HARET . această propunere trebuie să aibă acordul părţilor contractante. Contractul poate să prevadă facultatea de reziliere pentru asigurat dacă nu este de acord cu propunerea asigurătorului. Asigurătorul plăteşte spontan prima de asigurare majorată. Dacă se propune reducerea acoperirii oferite prin asigurare. reziliere care va ave ca efecte după trecerea unui termen de preaviz de maxim de 30 de zile. imposibilităţii de a fi derulat prin tacita reconducţiune. mărirea de tarif este notificată de regulă prin avizul de modificare care corespunde datei de reînnoire a contractului prin tacita reconducţiune. Dacă contractul de asigurare cuprinde o clauză asupra termenelor de la care asigurătorul îşi rezervă dreptul de a le modifica unilateral tariful de primă aplicabil. Avizul de mărire a primei de asigurare va fi trimis cu o lună înaintea modificării. § 7. altfel mărirea excluderilor de la asigurare nu îi va fi opozabilă asiguratului. Conform art. Rezilierea constă în desfiinţarea pentru viitor a contractului de asigurare în cazul în care una din părţile contractante nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în mod culpabil. 1020 Cod civil: „Condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice. în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.

1 şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare. pentru aceleaşi riscuri. 4.” Art. asigurătorul este îndreptăţit să acorde despăgubirea. vinovăţia părţii respective. 3. contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat. 2. cel de-al doilea va fi obligat la despăgubiri numai în cazul în care suma asigurată prevăzută în prima poliţă nu acoperă întreaga sumă. denunţat sau reziliat. asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia. solicitând restituirea rezervei constituite. prin care se precizează că ori de câte ori paguba suferită este sub un anumit nivel stabilit contractual. cu titlu de primă. cauzarea unui prejudiciu prin neexecutare/executare. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare: 1.” Condiţii generale intervenite în rezilierea contractului: neexecutarea obligaţiei de către una dintre părţi. 36: „În asigurările la care se constituie rezerve de prime. Cei doi asigurători răspund în ordinea datei prevăzute în poliţă. Clauza abandonului: utilizată în poliţa de asigurare maritimă. Clauza atestării: evidenţiază faptul că poliţa de asigurare maritimă a fost semnată de către o persoană care are procură din partea societăţii de asigurare în care se precizează limitele mandatului. restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. prin care armatorul are posibilitatea să abandoneze nava avariată în favoarea societăţii de asigurare în schimbul despăgubirilor. cei care au manifestat 287 Universitatea SPIRU HARET . 5. Clauza avariei: folosită în asigurările de transport. Clauza americană: prin care asiguratul dispune de două poliţe de la două societăţi de asigurare.Art. nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare. după caz. 10.” Art 21: „În cazul în care contractul de asigurare este modificat prin acordul părţilor. Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat despre consecinţele neplăţii primei la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. § 7. inexistenţa unei clauze de nerăspundere. 17: „ Dacă nu s-a convenit altfel. Clauza bonus-malus: are ca scop stimularea preocupărilor pentru conservarea bunurilor lor cuprinse în poliţă. plata ori. conform contractului de asigurare.

în baza poliţei. 8. 618 obiectul asigurării astfel: . Navlul călătorilor şi al lucrurilor încărcate. Contractul de asigurare este reglementat şi de Codul Comercial în Titlul VI – „Despre asigurarea în contra riscurilor navigaţiunei” – capitolul 1. vor beneficia de scăderea primelor de asigurare pe care trebuie să le plătească (clauza bonus) şi invers în cazul clauzei malus. gol sau încărcat. 5. 6. Vasul. armat sau nearmat. instrumentele. Clauza cesiunii asigurării: este folosită în asigurările maritime. 4. pe lângă care se poate prevedea şi salariile oamenilor din echipaj. Lucrurile încărcate. se percepe o supraprimă pentru fiecare transbordare. este utilizată în tranzacţiile comerciale internaţionale. dotaţiunea şi proviziunile. în favoarea unei alte persoane. pentru acoperirea riscurilor specifice transbordărilor repetate între două nave. cu aburi sau pânze. 9. societatea de asigurări despăgubeşte valoarea navei. conform acestei clauze. singur sau acompaniat. 288 Universitatea SPIRU HARET . Clauza exceptării uzurii normale: utilizată în asigurările maritime. Maşinile. Sumele date cu împrumut maritim.grijă şi în consecinţă nu s-au produs riscurile. prin andosarea şi predarea poliţei noului beneficiar.Asigurarea poate avea drept obiect: 1. Clauza de depozit la depozit: conforma acestei clauze. indiferent de numărul mijloacelor de transport folosite. conform acestei clauze se prevede suma cu care asigurătorul contribuie la acoperirea cheltuielilor pentru salvarea bunurilor asigurate. 3.. 2. mărfurile sunt asigurate pe toată durata transportului. „Despre contractul de asigurare şi despre obligaţiunile asigurătorului şi asiguratului” care cuprinde în art. mai puţin armonizarea. dar numai în cazul în care termenul de transport să nu fie mai mare de 60 zile. uneltele. Clauza salvării: utilizată tot în asigurările maritime. 7. conform căreia asiguratul poate transfera interesul asigurat. Clauza asigurării transbordării: este utilizată în asigurarea maritimă şi are în vedere răspunderea asigurătorului pentru transbordarea mărfii de la navă şi invers. armamentul. 10.

Şi în general.” Societăţile de asigurarea şi reasigurare sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România astfel: Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societăţile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor.6. Punerea în executare a legii nr. cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti. 7.” Articolul următor prevede că „Asigurarea e nulă dacă are de obiect: Sumele luate cu împrumut maritim. care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor acestei legi. nr. autofinanţată. Aceeaşi lege reglementează şi activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. când nu ar fi acoperite prin un împrumut. Lucrurile care servesc drept garanţie împrumutului maritim nu pot fi asigurate decât pentru partea valorii ce trece peste suma împrumutată. 1. Asemenea poate fi făcută asupra totalităţii sau a unei părţi din suszisele lucruri împreună sau deosebit. 148/2000 reglementează în art. la cererea potenţialului asigurat. în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România. ca autoritate administrativă autonomă de specialitate. orice lucruri care se pot preţul în bani şi sunt supuse la riscurile navigaţiunei. Legea nr. Sumele plătite sau datorate pentru avarii comune şi cheltuielile făcute sau datorate pentru avarii particulare. 32/2000. b) de către societăţile de asigurare autorizate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfăşoară activitate în România conform dreptului de stabilire şi liberei circulaţii a serviciilor. 289 Universitatea SPIRU HARET . b) asigurări generale. supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Societăţile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. Of. 3 activitatea de asigurare astfel: Activitatea de asigurare se grupează în: a) asigurări de viaţă. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor publicat în M.

f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă. g) dreptul la acces la formarea profesională. h) dreptul la informare şi consultare. b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal.” Art. i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă. k) dreptul la negociere colectivă şi individuală. 39: „ (1) Salariatul are. 37 următoarele drepturi şi obligaţii părţilor implicate în contractul de muncă: angajator şi salariat astfel: Art.” Art. 290 Universitatea SPIRU HARET . prin negociere. 37: „Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii. următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă. e) dreptul la demnitate în muncă. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. în principal. c) dreptul la concediu de odihnă anual. d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament. 53/2003 Codul muncii prevede la art. Mediul de afaceri – modificări legislative interne ale Codului Muncii (Legea nr. 38: „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.CAPITOLUL VI MEDIUL DE AFACERI ŞI RELAŢIILE DE MUNCĂ ÎN CONTEXTUL DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL Secţiunea 1. 53/2003 cu completările şi modificările ulterioare) referitoare la raporturile de muncă Capitolul 2 – Executarea contractului individual de muncă din Legea nr. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. j) dreptul la protecţie în caz de concediere.

din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă. d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu. c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern. (2) Angajatorului îi revin. b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat.l) dreptul de a participa la acţiuni colective. după caz. următoarele obligaţii: a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă. 40: „ (1) Angajatorul are. contractului colectiv de muncă. 291 Universitatea SPIRU HARET . b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă. următoarele obligaţii: a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau. la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi. c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat. în principal. c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege. de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului. în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil. următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii. aplicabil şi regulamentului intern. sub rezerva legalităţii lor. e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate. f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu. încheiat la nivel naţional. (2) Salariatului îi revin. în principal. m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat. în principal. b) obligaţia de a respecta disciplina muncii. d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu. potrivit legii. precum şi în contractul individual de muncă.” Art. e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare. în contractul colectiv de muncă aplicabil.

prin divulgare. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii. Relaţiile de muncă în legislaţia naţională şi comunitară Sediul materiei în dreptul intern: Relaţiile de muncă sunt reglementate de Codul Muncii aprobat prin Legea nr. Alin (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie. toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. h) să elibereze. 292 Universitatea SPIRU HARET . cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete. e) să se consulte cu sindicatul sau. sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. 3: Alin (1) Libertatea muncii este garantată prin Constituţie. Alin (4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor alin (1) – (3) este nul de drept. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze. după caz. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil. oricare ar fi acestea. f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa. care. 53/2003.” Secţiunea 2. precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi. g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege. Principii fundamentale sunt reglementate încă din art. Pe lângă reglementările clasice care au fost dintotdeauna vizate de legiuitor apar şi instituţii noi cum ar fi de exemplu: „Munca prin agent de muncă temporară”. 87. reglementată distinct în cap. în condiţiile legii. i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor. la cerere. cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora. 7 începând cu art. Alin (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei.

Beck. Bucureşti. Bucureşti. în art. Editura Lumina Lex. Editura C. bazată pe articolul 119 al Tratatului. Drept internaţional al muncii. pe care lucrătorul îl primeşte. stabileşte că principiul egalităţii de remunerare înseamnă. 2005. fie în bunuri. eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex. În particular. Tratatul CEE) Articolul 119 instituie principiul plăţii egale pentru muncă egală între bărbaţi şi femei. În înţelesul acestui articol. Marin Voicu. a dezvoltat principiul nediscriminării bazate pe sex. 119. protecţia se întinde asupra muncilor de valoare egală şi acoperă nu numai locurile de muncă mixte (cele ocupate atât de bărbaţi. Drept comunitar al muncii. pentru aceeaşi muncă sau pentru munca căreia i se atribuie o valoare egală. Principiul plăţii egale pentru muncă egală (art. Plata egală pentru munca de valoare egală (Directiva 75/117/CEE) Legislaţia derivată. pentru munca sa de la angajatorul său”. Editura Wolters Kluwer. Editura Rosetti.H. 293 Universitatea SPIRU HARET 1 . Articolul 2 cere statelor membre „să introducă în sistemele lor juridice naţionale acele măsuri ce sunt necesare pentru a permite Secţiune realizată conform Nicolae Voiculescu. Andrei Popescu. 2006. 2005. cât şi de femei). Bucureşti. 2007. Bucureşti. 2. acest sistem trebuie să fie bazat pe criterii comune atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.Sediul materiei în dreptul comunitar1: • Reglementări comunitare în domeniul muncii şi securităţii sociale privind egalitatea sexelor: Principiul plăţii egale pentru muncă egală. Astfel este şi cazul Directivei 75/117/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului salarizării egale între bărbaţi şi femei care. atunci când este folosit un sistem de clasificare profesională pentru stabilirea remuneraţiilor. În acest mod. principiul tratamentului egal în materia securităţii sociale 1. Nicolae Voiculescu. direct sau indirect. plata egală pentru munca de valoare egală. principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei. l. Jurisprudenţa comunitară. Dreptul muncii – reglementări interne şi comunitare. plata „înseamnă salariul minim sau obişnuit. fie în numerar.

convenţii colective şi contracte individuale. în caz afirmativ. de asemenea. ca şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă. Curtea de Justiţie a decis că lucrătorul trebuie să aibă posibilitatea. urmărind respectarea principiului egalităţii salariilor.61/81). Articolele 3 şi 4 ale Directivei 75/117/CEE impun statelor membre să aplice egalitatea în lege. dar. regulamente. „de a susţine în faţa unui organism că munca sa are aceeaşi valoare ca şi o altă muncă. în caz de conflict cu patronul. ca şi în cadrul angajării şi al muncii. Principiul tratamentului egal în materia securităţii sociale (Directiva 79/7/CEE) Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale a reprezentat extinderea principiului egalităţii de 294 Universitatea SPIRU HARET . promovare profesională. cu ocazia accederii la un loc de muncă şi la formare profesională. Se subliniază că aceste forme de discriminare se manifestă nu numai la locurile de muncă. 3. de a i se recunoaşte drepturile care decurg din tratat şi din directivă printr-o decizie obligatorie (cazul Comisiei contra Regatului-Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord nr. Directiva 2002/73/CE defineşte hărţuirea şi hărţuirea sexuală ca fiind contrare egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei. 4. Principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei (Directiva 76/207CEE) Directiva 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la angajare. formare. contrare principiului egalităţii. În sfârşit. Ele prevăd totodată nulitatea sau corecţia obligatorie a contractelor individuale sau colective.5 pune în sarcina statelor membre obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii contra oricărei concedieri care ar constitui o reacţie a angajatorului la o plângere formulată la nivelul întreprinderii sau de o acţiune în justiţie.angajaţilor care se consideră afectaţi prin neaplicarea principiului plăţii egale să-şi susţină pretenţiile lor printr-un proces judiciar după un posibil recurs la alte autorităţi competente”. şi. art. la formare şi promovare profesională şi condiţiile de muncă stabileşte obligaţia statelor membre de a insera în legislaţiile lor naţionale dispoziţiile necesare pentru a asigura egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă.

). Ea se aplică lucrătorilor.tratament într-un nou domeniu.9). cel al securităţii sociale. lansarea sau extinderea unei activităţi. care este complementară Directivei 79/7. facilităţile financiare. lăuze sau care alăptează (Directiva 92/85/CEE) Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor vizând promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide. Statele membre sunt chemate să ia toate măsurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor prevederilor contrare principiului egalităţii de tratament.. şomerii involuntari în căutarea unui loc de muncă. Se cere. introduce principiul egalităţii de tratament în domeniul sistemului de pensii profesionale. Deci. bolnavii şi accidentaţii. inclusiv fermierii şi membrii profesiilor liberale şi soţiilor (ilor) lor ce nu sunt angajaţi sau partenerii (art. Directiva se aplică tuturor persoanelor ce desfăşoară o activitate profitabilă în nume propriu (. Principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei care exercită o activitate independentă (Directiva 86/613/CEE) Directiva 86/613/CEE urmăreşte să asigure aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile ce desfăşoară o activitate ca independenţi sau contribuie la desfăşurarea unei astfel de activităţi. categorie înţeleasă în sens larg. lăuze sau care alăptează prevede protecţia femeilor angajate. existent pe lângă cel legal.. pensionarii şi invalizii.2). introducerea acelor măsuri care sunt necesare pentru a permite tuturor persoanelor care se consideră afectate prin neaplicarea principiului tratamentului egal în activităţile lor independente să-şi urmărească cererile lor pe cale judiciară. cu privire la acele aspecte neacoperite de directivele 76/207 şi 79/7. 6. ea este complementară directivelor menţionate. 5. Protecţia specială a lucrătoarelor gravide. de asemenea. după asigurarea unui recurs la autorităţile competente (art. şi care cuprinde salariaţi şi independenţi. echipamentul. Principiul egalităţii de tratament în regimurile profesionale de securitate socială (Directiva 86/378/CEE) Directiva 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de securitate socială. cu deosebire în ceea ce priveşte stabilirea. în curs de calificare sau în perioada de ucenicie şi care 295 Universitatea SPIRU HARET . 7.

4 al directivei. statele membre. în acelaşi timp. 11. însărcinate. a fost sau va fi tratată astfel în situaţii comparabile. CEEP şi CES are ca obiectiv transpunerea în practică a acordului cadru încheiat între organizaţiile interprofesionale cu vocaţie generală. ca urmare a naşterii sau adopţiei unui copil pentru a se putea ocupa de acesta timp de cel puţin trei luni până la o vârstă determinată ce poate merge până la 8 ani. un criteriu sau o practică aparent neutre ar pune persoane de o anumită origine etnică sau rasială în dezavantaj. trebuie să ia măsurile necesare pentru ca. 10.sunt. Cadrul general în favoarea egalităţii de tratament în domeniul ocupării şi al muncii Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind crearea unui cadru general în favoarea egalităţii de 296 Universitatea SPIRU HARET . 9. conform sistemului lor judiciar. în comparaţie cu alte persoane). ce urmează a fi stabilită de statele membre şi/sau de partenerii sociali. au născut recent sau alăptează şi au adus starea lor la cunoştinţa patronului. Acordul conferă lucrătorilor şi lucrătoarelor un drept individual la concediu parental. Tratamentul egal între persoane indiferent de originea etnică sau rasială Directiva Consiliului 2000/43/EC privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea etnică sau rasială are în vedere eliminarea discriminării directe (când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta. incumbă părţii pârâte să dovedească că nu a existat o violare a principiului egalităţii de tratament. pe motivul originii etnice sau rasiale) sau a celei indirecte (când o prevedere. Concediul parental (Directiva 96/34/CE) Directiva 96/34/CE referitoare la acordul cadru privind concediul parental încheiat între UNICE. Centrul European al Întreprinderii Publice (CEEP) şi Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES). atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în cazul său a principiului egalităţii de tratament şi prezintă în faţa unei jurisdicţii sau altă instanţă competentă fapte care permit prezumarea existenţei unei discriminări directe sau indirecte. 8. şi anume Uniunea Confederaţiilor Industriei şi Patronatului din Europa (UNICE). Aducerea dovezii în cazurile de discriminare pe bază de sex În temeiul art.

e) luarea în considerare a stării evoluţiei tehnicii. precum şi alegerea echipamentelor de muncă şi a metodelor de muncă şi de producţie. în vederea atenuării. i) aducerea instrucţiunilor corespunzătoare la cunoştinţa lucrătorilor. Ea constituie documentul-cadru în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă. salariile şi timpul de muncă. în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă. cu precădere. Angajatorii trebuie să concretizeze măsurile prevăzute de directivă. • Reglementarea condiţiilor de muncă în dreptul comunitar: securitatea şi sănătatea la locul de muncă. d) adaptarea muncii la om. 297 Universitatea SPIRU HARET . cu privire la problemele de sănătate şi securitate. ceea ce dă posibilitatea statelor membre să adopte sau să menţină dispoziţiile mai favorabile. a muncii monotone şi a muncii repetitive şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii.tratament în domeniul ocupării şi al muncii. h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală. să îşi ia toate asigurările că angajaţii sunt bine informaţi şi instruiţi corespunzător. luând în considerare următoarele principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor. Ea impune patronului să facă o evaluare a riscurilor ce ar putea afecta sănătatea şi securitatea la locul de muncă. g) planificarea prevenirii având în vedere un ansamblu coerent care integrează în cadrul prevenirii tehnica. b) evaluarea riscurilor care nu pot să fie evitate. relaţiile profesionale: Cel mai important act normativ comunitar este Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 VI 1989 privind introducerea de măsuri de încurajare a îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă – principii generale de prevenire. relaţiile sociale şi influenţa factorilor de mediu ai muncii. organizarea muncii. Cadrul general pe care Directiva 2000/78/CE îl stabileşte este conceput ca instituind standarde minimale. c) combaterea riscurilor la sursă. condiţiile de muncă. f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos.

ca şi organizarea flexibilă a timpului de lucru într-o manieră care să ţină seama de necesităţile angajatorilor şi lucrătorilor. El este concretizarea voinţei partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru eliminarea discriminărilor cu privire la lucrătorii cu timp parţial pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi pentru lucrători. care promovează formele de lucru flexibile. 4 a acorduluicadru. Acordul-cadru are ca obiect principal asigurarea condiţiilor vizând suprimarea discriminărilor la care ar putea fi expuşi lucrătorii cu timp parţial. De asemenea. Patronii trebuie să-i consulte pe lucrători şi/sau pe reprezentanţii acestora şi să le permită participarea în cadrul tuturor problemelor ce privesc securitatea şi sănătatea în muncă (art.Directiva include prevederi corespunzătoare în privinţa serviciilor de protecţie şi prevenire.11). în ceea ce priveşte condiţiile de angajare. se urmăreşte dezvoltarea muncii cu timp parţial pe o bază voluntară. Recunoscând diversitatea situaţiilor existente în statele membre. Aceasta presupune: − consultarea lucrătorilor. ca lucrătorii cu timp parţial să nu fie trataţi de o manieră mai puţin favorabilă decât lucrătorii cu normă întreagă pe simplul temei că ei lucrează cu timp parţial. Principiul nediscriminării. Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES) şi Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publică (CEEP) Directiva 97/81/CE este o contribuţie la strategia generală a ocupării în spaţiul comunitar. − dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a face propuneri. acordul-cadru enunţă principiile generale şi prescripţiile minimale relative la munca cu timp parţial. solicită. Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru asupra muncii cu timp parţial încheiat între Uniunea Confederaţiilor din Industrie şi a Angajatorilor din Europa (UNICE). introdus prin Clauza nr. − participarea echilibrată în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale. precum şi faptul că munca cu timp parţial este o caracteristică a ocupării în anumite sectoare şi activităţi. cu excepţia situaţiilor în care acest tratament diferenţiat este 298 Universitatea SPIRU HARET . supravegherii sănătăţii şi participării angajaţilor la rezolvarea problemelor de sănătate şi securitate la locul de muncă.

cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora (art. UNICE şi CEEP asupra muncii cu durată determinată Acordul-cadru enunţă principiile generale şi prescripţiile minimale relative la munca cu durată determinată. şi precizări privind durata muncii şi repartizarea programului de lucru. Codul muncii român a reglementat şi el. în condiţiile stabilite de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. în dorinţa de a se asigura armonizarea legislaţiei interne cu norma comunitară. Astfel. contractul individual de muncă cu timp parţial. precum şi 299 Universitatea SPIRU HARET . Acordul-cadru are ca obiectiv principal ameliorarea calităţii muncii cu durată determinată. Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă. asigurându-se principiul nediscriminării. Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru CES. precum şi interdicţia de a efectua ore suplimentare. la art. El ilustrează voinţa partenerilor sociali de a stabili un cadru general pentru a asigura egalitatea de tratament pentru lucrătorii cu durată determinată. 1011 alin (1)). Contractul individual de muncă cu timp parţial trebuie să cuprindă. condiţiile în care se poate modifica programul de lucru. drepturile salariale. precum şi indemnizaţia de concediu de odihnă de asigurări sociale se stabilesc proporţional cu timpul efectiv lucrat.justificat de raţiuni obiective. sectoriale şi sezoniere. protejându-i contra discriminării şi pentru utilizarea contractelor de muncă cu durată determinată pe o bază acceptabilă pentru angajatori şi lucrători. denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial (art. 101-104. Atunci când este cazul. De asemenea. Legea română prevede că angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată. 102 (1)). se aplică principiul pro rata temporis. pe lângă clauzele specifice oricărui contract individual de muncă. subliniindu-se că aplicarea lor detaliată trebuie să ia în considerare realităţile situaţiilor specifice naţionale. este preluat principiul nediscriminării salariaţilor ce-şi desfăşoară activitatea în temeiul acestui contract.

art. cu acordul scris al părţilor. Pentru a determina angajatorii să încheie contracte de muncă cu durată nedeterminată şi pentru a diminua gradul de precaritate al angajării. de dezvoltare a carierei lor şi de mobilitate profesională. Codul muncii limitează situaţiile în care poate fi încheiat un contract individual de muncă cu durată determinată. Din analiza comparativă a legii române şi a directivei europene rezultă o concluzie pe care o apreciem ca fiind importantă.3).80-86)1. fiind în măsură să diminueze mobilitatea forţei de muncă într-o piaţă a muncii afectată de restructurarea economică. 84 al Codului muncii prevede că la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv sau la expirarea termenului de 24 de luni. numai înăuntrul termenului de 24 luni şi de cel mult două ori consecutiv (art. Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial. de un timp de pauză 300 Universitatea SPIRU HARET .6). Codul muncii român a introdus şi el noţiunea de contract individual de muncă pe durată determinată (art. Şi anume. Angajatorii trebuie să informeze lucrătorii cu durată determinată asupra posturilor vacante în întreprindere pentru a le asigura aceleaşi oportunităţi ca ale altor lucrători în obţinerea de posturi permanente (Clauza nr. În plus. spre deosebire de norma comunitară. Ea reglementează perioadele minime de: repaus zilnic – o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive (art.stabilirea unui cadru care să prevină abuzul ce rezultă din utilizarea contractelor sau relaţiile de muncă cu durată determinată succesive. 80 alin (3)). Soluţia legislativă aleasă de legea română este contraproductivă. Directiva Parlamentului european şi a Consiliului 2003/88/CE din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă Directiva 2003/88/CE stabileşte prescripţii minimale de securitate şi sănătate în domeniul organizării timpului de muncă. timpul de pauză -orice lucrător trebuie să beneficieze. atunci când timpul de muncă zilnic este mai mare de 6 ore. pe postul respectiv va fi angajat un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată. angajatorii trebuie să faciliteze accesul lucrătorilor cu durată determinată la oportunităţile de formare profesională.

4).ale cărei modalităţi. în lipsa acestora.c). nu au corespondent încă în legislaţia noastră (obligaţia angajatorului de a organiza munca în conformitate cu specificul acesteia). legea română stabileşte repausul minim zilnic la 12 ore (faţă de 11 ore în directiva comunitară). de fiecare dată când aceasta este posibil.7). statele membre trebuie să ia măsurile necesare ca timpul normal al lucrătorilor de noapte să nu depăşească 8 ore în medie pe o perioadă de 24 de ore. în mare. decât în cazul încetării relaţiei de muncă (art. o perioadă minimă de repaus neîntreruptă de 24 ore. inclusiv orele suplimentare (art. sau. El nu poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie financiară. vor fi transferaţi. legate de faptul că aceşti lucrători îndeplinesc o muncă de noapte. 65/2005 preia prevederile normei comunitare referitoare la durata maximă săptămânală a timpului de lucru. durata maximă săptămânală de lucru – trebuie limitată prin dispoziţii legislative. Perioada de referinţă se stabileşte prin consultarea partenerilor sociali sau prin convenţii ori acorduri colective (art. înainte de repartizarea lor la această activitate şi apoi la intervale regulate. În plus. prin legislaţia naţională (art. Lucrătorii de noapte beneficiază de o evaluare gratuită a sănătăţii lor.6). Perioada de referinţă prevăzută nu poate depăşi 14 zile (art. Astfel. Codul muncii român acoperă. Ea nu va depăşi 48 de ore. Perioada de referinţă prevăzută nu poate depăşi 4 luni (art. standardele instituite de Directiva 2003/88/CE. lucrătorii de noapte care suferă de probleme de sănătate recunoscute. 16 lit. a). 9). De asemenea. cărora li se adaugă 11 ore de repaus zilnic (art 5). concediul anual -de cel puţin 4 săptămâni. 301 Universitatea SPIRU HARET . Totuşi. regulamentare sau administrative sau convenţii colective ori acorduri încheiate între partenerii sociali. şi în special durata condiţiilor de acordare vor fi stabilite prin convenţii colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali. repausul săptămânal – în cursul fiecărei perioade de 7 zile.b). referitoare la garanţiile pentru munca în perioada nocturnă. la o muncă de zi pentru care sunt apţi (art. iar concediul de odihnă la minimum 20 de zile lucrătoare (4 săptămâni în directivă). Capitolul 3 al Directivei 2003/88/CE conţine dispoziţii referitoare la munca de noapte. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16 lit. unele prevederi. 16 lit.

după caz. prin excepţie. introduse prin O. principiul potrivit căruia lucrătorul este încadrat în diverse locuri. 16 lit. în scris.U. dacă această indicaţie nu este posibilă în momentul furnizării informaţiei. 111.21 şi 22 ale art. d) data începerii contractului sau raportului de muncă. Tot din norma comunitară stă la baza redactării alin.U. perioade de referinţă mai mari de o lună. să nu depăşească 48 ore pe săptămână. cât şi pentru a asigura o mai mare transparenţă pe piaţa muncii. în lipsa unui loc de muncă fix sau predominant.Astfel. nr. dar care să nu depăşească 12 luni. conform alin (2) al art. calitatea sau categoria activităţii profesionale în care lucrătorul este încadrat sau II) caracterizarea sumară a muncii. care includ şi orele suplimentare. c) I) titulatura. care admite o perioadă de referinţă de până la 4 luni. gradul. cu condiţia ca media orelor de muncă. 111 al Codului muncii. precum şi sediul sau. modalităţile de atribuire şi de determinare a acestui concediu. se pot negocia. unităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.G. prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil. astfel cum a fost modificat prin O. Astfel. 302 Universitatea SPIRU HARET . calculată pe o perioadă de referinţă de o lună calendaristică. nr. Conform art. pentru anumite sectoare de activitate. f) durata concediului plătit la care lucrătorul are dreptul sau. durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână.G. 65/2005. Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligaţia patronului de a informa lucrătorul asupra condiţiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă Directiva stabileşte obligaţia patronului de a informa pe fiecare angajat în parte. 65/2005. în vederea evitării încălcării eventuale a drepturilor acestuia. b) locul de muncă sau.b) al Directivei 2003/88/CE. domiciliul patronului. durata previzibilă a contractului sau a raportului de muncă. în termen în cel mult două luni de la începerea muncii. asupra principalelor condiţii de angajare şi de lucru. Observăm că nu s-a folosit beneficiul normei prevăzute la art. 2 al Directivei patronul are obligaţia de a informa lucrătorul. e) în cazul unui contract sau a unui raport de muncă temporar. asupra cel puţin a următoarelor elemente ale contractului sau raportului de muncă: a) identitatea părţilor.2 par.

i) durata normală a muncii zilnice sau săptămânale. o declaraţie scrisă semnată de către patron şi care să cuprindă cel puţin elementele de la art. prestaţiile în bani şi în natură aferente expatrierii.3). altele decât statul membru a cărui legislaţie şi/sau practică guvernează contractul sau raportul de muncă. printr-o scrisoare angajament sau sub forma unuia sau a mai multor documente scrise care să cuprindă elementele minimale ale informării (art. Orice modificare a elementelor prevăzute la articolul 2 paragraful 2 şi la articolul 4 paragraful 1 trebuie să facă obiectul unui document scris care urmează să fie remis de către angajator lucrătorului în cel mai scurt timp şi în cel mult o lună de la data intrării în vigoare a modificării respective. h) suma de bază iniţială. b) moneda ce serveşte la plata salariului. Dacă lucrătorul trebuie să îşi exercite activitatea profesională în una sau mai multe ţări. d) după caz. j) după caz: I) menţionarea contractelor colective şi/sau a acordurilor colective care reglementează condiţiile de muncă ale lucrătorului. conform art.g) durata perioadelor de preaviz care vor fi respectate de angajator şi de lucrător în cazul încetării contractului sau raportului de muncă sau. 303 Universitatea SPIRU HARET .3. par. menţionarea organului competent sau a instituţiei paritare competente în cadrul căruia/căreia acestea au fost încheiate Informarea lucrătorului se poate face prin trei modalităţi: printr-un contract de muncă.1. condiţiile de repatriere a lucrătorului. sau II) în cazul contractelor colective încheiate în afara întreprinderii de către organe sau instituţii paritare speciale. 4 par. c) după caz. în cel mult două luni de la începerea muncii. modalităţile de determinare a acestor perioade de preaviz. cel puţin următoarele informaţii suplimentare: a) durata muncii exercitată în străinătate.2. alte elemente constitutive. dacă această indicaţie nu este posibilă în momentul furnizării informaţiei. documentul sau documentele prevăzute la articolul 3 trebuie să se afle în posesia lucrătorului înainte de plecarea sa şi trebuie să cuprindă. Atunci când niciun astfel de document nu a fost înmânat lucrătorului patronul va fi obligat să remită acestuia. precum şi periodicitatea plăţii salariului la care are dreptul lucrătorul.

modificat prin O. Ulterior.1). conform art. Numărul de angajaţi luat în considerare la nivelul întreprinderii este cel existent la data începerii procedurilor de informare.G. Legea se aplică întreprinderilor cu sediul în România care au cel puţin 20 de angajaţi.Totodată. statele membre trebuie să introducă în ordinea juridică proprie măsurile necesare care să permită oricărui lucrător care se consideră lezat de nerespectarea obligaţiilor ce decurg din această directivă să îşi valorifice drepturile pe cale judecătorească după ce a recurs eventual la alte autorităţi competente (art. angajatorul şi reprezentanţii angajaţilor vor respecta drepturile şi obligaţiile reciproce. se reglementează cadrul general de stabilire a cerinţelor minime ale dreptului la informare şi consultare a angajaţilor. În definirea şi aplicarea modalităţilor de informare şi consultare. Prevederile acestei legi nu se aplică personalului navigant din marina comercială. Codul muncii prevede. salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.1991 privind obligaţia angajatorului de a informa lucrătorul asupra condiţiilor aplicabile contractului sau relaţiei de muncă. Totuşi. ţinând seama atât de interesele întreprinderii. cât şi de cele ale angajaţilor. Angajatorii au obligaţia să informeze şi să consulte reprezentanţii angajaţilor.65/2005. obligaţia angajatorului ca. după caz. Modalităţile de informare şi consultare se pun în aplicare potrivit legii şi contractelor colective de muncă. aflat în misiune. cu privire la: 304 Universitatea SPIRU HARET . Codul muncii român este în concordanţă cu Directiva Comunităţii Europene nr.U.91/533 din 14 oct. 8 par.nr. statele membre pot să prevadă ca accesul la aceste căi de recurs să fie condiţionat de înştiinţarea prealabilă a angajatorului de către lucrător şi de absenţa unui răspuns din partea angajatorului în termen de 15 zile de la înştiinţare. formalitate care nu poate fi însă solicitată în cazul lucrătorilor expatriaţi. Preluând directiva comunitară. 17. să informeze persoana selectată în vederea angajării ori. potrivit legislaţiei în vigoare. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor. prin Legea nr. anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă.

deşi directiva permite exceptarea de la aplicarea sa a anumitor contracte individuale de muncă (art. Directiva Consiliului 94/45/CE din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri în întreprinderile de dimensiune comunitară în vederea informării şi consultării lucrătorilor Directiva a fost adoptată.1. o transnaţionalizare a întreprinderilor şi grupurilor de întreprinderi. permise în procesul de armonizare legislativă. în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de muncă.2). Prin acest act comunitar s-a urmărit ca mecanismele de informare şi de consultare a lucrătorilor acestor întreprinderi şi grupuri de întreprinderi să cuprindă toate unităţile sau. în consecinţă. structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul întreprinderii. în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă. precum şi cu privire la eventualele măsuri de anticipare avute în vedere. îndeosebi a celor pe o durată scurtă (până la o lună) sau care au un caracter ocazional. trebuie ca întreprinderile şi grupurile de întreprinderi care operează în mai multe state membre să îi informeze şi să îi consulte pe reprezentanţii lucrătorilor afectaţi de deciziile lor.1 din directivă. indiferent de faptul că întreprinderea 305 Universitatea SPIRU HARET . în timp ce legea română impune ca informarea să se realizeze până la momentul încheierii acestui contract. – situaţia. Codul muncii nu a consacrat o astfel de excepţie. Astfel. de fuziuni transfrontaliere. Legea română are dispoziţii chiar mai favorabile. conform art. – deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii. pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice. toate întreprinderile membre ale grupului situate în statele membre.– evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a întreprinderii. de absorbţii şi asocieri şi. De asemenea. plecându-se de la realitatea conform căreia funcţionarea pieţei interne comunitare presupune un proces de concentrare de întreprinderi. în cazul transferului întreprinderii. De aceea. obligaţia de informare a angajatorului se poate realiza până cel mult două luni după începerea muncii de către salariat. 3 pct. pct. după caz. inclusiv cele vizate de legislaţia română privind procedurile specifice de informare şi consultare în cazul concedierilor colective şi al protecţiei drepturilor angajaţilor.

pe măsura 306 Universitatea SPIRU HARET . Codul muncii român prevede.94/45/CE stabileşte o serie de reguli privind competenţa şi componenţa comitetului european de întreprindere. acesta alege din rândul membrilor săi un comitet restrâns care cuprinde cel mult 3 membri. b) comitetul european de întreprindere este alcătuit din lucrători ai întreprinderii de dimensiune comunitară sau ai grupului de întreprinderi de dimensiune comunitară aleşi sau desemnaţi de către reprezentanţii lucrătorilor sau.sau grupul care controlează întreprinderea îşi are conducerea centrală pe teritoriul sau în afara teritoriului statelor membre. Directiva are drept obiect perfecţionarea dreptului lucrătorilor la informare şi consultare în întreprinderile de dimensiune comunitară (care angajează cel puţin 1000 de lucrători în statele membre şi. Printre cele mai importante dintre acestea amintim: a) competenţa comitetului european de întreprindere va fi limitată la informarea şi consultarea cu privire la problemele ce privesc ansamblul întreprinderii de dimensiune comunitară sau grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară sau cel puţin două unităţi sau întreprinderi ale grupului situate în state membre diferite. de către ansamblul lucrătorilor. Dacă dimensiunea sa o justifică. în cel puţin două state membre diferite. în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare privind comitetul european de întreprindere în unităţile de dimensiune comunitară. la articolul 293. cel puţin 150 de lucrători în fiecare dintre acestea) şi în grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară. Anexa la Directiva nr. până la data aderării în Uniunea Europeană. în absenţa acestora. În acest scop se instituie un comitet de întreprindere sau o procedură de informare şi de consultare a lucrătorilor în fiecare întreprindere de dimensiune comunitară şi în fiecare grup de întreprinderi de dimensiune comunitară. c) comitetul european de întreprindere numără cel puţin 8 membri şi cel mult 80 de membri. în mod explicit. d) cu ocazia alegerii sau desemnării membrilor comitetului european de întreprindere este necesar să se asigure reprezentarea de câte un membru pentru fiecare stat membru în care întreprinderea de dimensiune comunitară numără una sau mai multe unităţi sau în care grupul de întreprinderi de dimensiune comunitară numără întreprinderea care exercită controlul sau una sau mai multe întreprinderi controlate. necesitatea transpunerii.

precum şi pe cele privind detaşarea salariaţilor în cadrul furnizării de servicii. între statele membre. conform Tratatului CEE şi având în vedere competenţele instituţiilor şi organelor Comunităţii. 217/2005). având un caracter consultativ. 217 din 5 iulie 2005 privind constituirea. atribuţiile şi durata mandatului comitetului sau comitetelor europene de întreprindere ori modalităţile de aplicare a unuia sau mai multor proceduri de informare şi consultare (art. 10. 307 Universitatea SPIRU HARET . • Norme comunitare privind şomajul şi politica de ocupare în Uniunea Europeană. pe cea de grup de întreprinderi de dimensiune comunitară. printr-un acord scris. ca şi pe cea de conducere centrală. Respectând norma comunitară. 8 din Legea nr. din oficiu sau la solicitarea scrisă a cel puţin 100 de salariaţi ori. componenţa. domeniul de aplicare. este constituit în vederea promovării coordonării. se creează un grup special de negociere care are rolul de a stabili cu conducerea centrală din România. după caz. art.apariţiei şi dezvoltării în economie a unor astfel de întreprinderi. 217/2005 prevede că obligaţia conducerii centrale situate în România de a iniţia negocieri pentru constituirea comitetului european de întreprindere sau pentru instituirea procedurii de informare şi consultare. precum şi cele referitoare la protecţia drepturilor salariaţilor Decizia Consiliului 2000/98/CE din 24 ianuarie 2000 ce instituie comitetul de ocupare Comitetul de ocupare. Legea română preia din directiva europeană definirea noţiunilor de întreprindere de dimensiune comunitară. Legea nr. organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere1. Acest deziderat a fost împlinit prin adoptarea Legii nr. În vederea constituirii comitetului european de întreprindere sau a instituirii procedurii de informare şi consultare a salariaţilor. Comitetul are ca atribuţii principale (art. 9. a politicilor în materie de ocupare şi piaţa forţei de muncă. a reprezentanţilor acestora din cel puţin două întreprinderi sau filiale. care a intrat în vigoare odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi care transpune în legislaţia internă Directiva 94/45/CE. 1): − să urmărească evoluţia situaţiei ocupării şi politicilor de ocupare în statele membre ale Comunităţii. sucursale ori alte sedii secundare situate în cel puţin două state membre diferite.

creat în fiecare stat membru. fie la solicitarea Consiliului sau a Comisiei. şi de a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului.− să formuleze avize. fie din proprie iniţiativă. Directiva se aplică creanţelor salariaţilor care rezultă din contracte sau raporturi de muncă şi care există faţă de angajatorii care se află în stare de insolvabilitate. atunci când angajatorul devine insolvabil. Prin această directivă se creează garanţii prin care. tuturor lucrătorilor salariaţi ai cărei angajatori fac obiectul. C-479/93. în cazul Francovich nr. salariile neplătite la momentul respectiv sunt. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului. parţial. şi care este înţeles ca o concretizare a obligaţiei acestora de a-şi asigura proprii salariaţi contra riscului de neplată a sumelor ce le sunt datorate în executarea contractului de muncă sau ca urmare a încetării acestuia. ea prevede că din Fondul de garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare (art. unei proceduri care vizează despăgubirea colectivă a creditorilor lor.3). achitate dintr-un fond de garantare. În schimb. după cum a decis Curtea europeană de justiţie. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale transpune Directiva Consiliului nr. Directiva 80/987/CEE din 20 X 1980 privind protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului Directiva nr. Această speţă are o importanţă deosebită pentru că ea a consacrat principiul responsabilităţii statelor membre pentru prejudiciile cauzate particularilor (neprimirea salariului de către salariaţi ca urmare a falimentului angajatorului) printr-o încălcare a dreptului comunitar. 80/987CEE impune constituirea unui Fond de garantare pentru plata creanţelor salariale de către angajatori. conform dreptului naţional în ceea ce priveşte patrimoniul lor. Legea nr. 308 Universitatea SPIRU HARET . Directiva 80/987/CEE se aplică. Legea 200/2006 nu defineşte situaţia de insolvenţă a angajatorului.

Directiva 80/987 lasă la latitudinea legislaţiilor naţionale inserarea unei astfel de prevederi. 15 din Legea nr.14 şi art. iar creanţele se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice. nu va prejudia dreptul salariaţilor la prestaţii din partea acestor instituţii de asigurări. Din Fondul de garantare nu se suportă contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă. 200/2006 enumeră. în mod expres. legea română o prevede. suma totală a creanţelor salariale suportate din fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. dar numai pentru maximum un an de muncă. Când statele membre îşi exercită acest drept. 200/2006. înainte de data la care a survenit insolvabilitatea. 3 al directivei.Art. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraţia pentru ultimele 3 luni ale raportului de muncă care precede şi/sau succede datei menţionate la art. potrivit legii. în cazul încetării raporturilor de muncă. şi anume: a) salariile restante. în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă şi/sau în contractul individual de muncă. Conform art. b) compensaţiile băneşti restante. 13 din Legea nr. pe care. acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare. Tot norma comunitară mai precizează că neplata contribuţiilor obligatorii datorate. iată. d) compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti. c) plăţile compensatorii restante. 309 Universitatea SPIRU HARET . datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi. categoriile de creanţe salariale care se suportă din resursele Fondului de garantare. instituţiilor de asigurări din regimurile naţionale obligatorii de securitate socială. potrivit contractului colectiv de muncă şi/sau contractului individual de muncă.7). de către angajator. în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale. Statele membre au posibilitatea să limiteze obligaţia de plată a instituţiilor de garantare. e) indemnizaţiile restante. pe care angajatorii au obligaţia. în măsura în care contribuţiile salariaţilor au fost reţinute din remuneraţia plătită (art. de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii.

Directiva Consiliului 94/33/CE din 22 iunie 1994 referitoare la protecţia tinerilor în muncă Directiva distinge între „copil”. gestionării şi utilizării Fondului de garantare. indiferent de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiei de contribuţie a angajatorilor. 310 Universitatea SPIRU HARET .3 principiile ce stau la baza constituirii. obligaţia de a participa la constituirea Fondului de garantare. „adolescent”. b) principiul obligativităţii. 7 alin (1) angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare. altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare. oricare persoană în vârstă de până la 28 de ani având un contract sau un raport de muncă definit prin legislaţia în vigoare într-un stat membru şi care face obiectul legislaţiei în vigoare într-un stat membru. Acestea sunt următoarele: a) principiul contributivităţii. conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuţiilor datorate de angajatori. e) Fondul de garantare este independent de resursele gestionate de instituţia de administrare. c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condiţiile Legii nr. d) universalitatea obligaţiei de plată a creanţelor salariale.Tot legea română enumeră la art. c) principiul repartiţiei. b) venituri reprezentând dobânzi. precum şi din alte sume provenite din surse admise de lege. şi „tânăr”. Conform art. Cât priveşte constituirea Fondului de garantare.25%. orice tânăr în vârstă de 15 până la 18 ani care nu mai face obiectul şcolarizării obligatorii. potrivit căruia angajatorii au. majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei la Fondul de garantare. f) Fondul de garantare nu poate face obiectul măsurilor asiguratorii sau al executării silite. 200/2006. ca fiind orice tânăr care nu a atins vârsta de 15 ani sau care face încă obiectul şcolarizării obligatorii impuse de legislaţia naţională. în cotă de 0. pe baza căruia fondul realizat se redistribuie pentru plata drepturilor salariale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă. conform legii. acesta are următoarele resurse financiare: a) contribuţia angajatorilor. aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi1.

copiii să beneficieze de cel puţin 14 ore consecutive. De asemenea.1). artistic. concediul de odihnă (acordat. munca de noapte (interzisă pentru copii şi adolescenţii. în cadrul vacanţelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii impuse prin legislaţia naţională). totodată. în orice caz. Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci care ar putea să dăuneze securităţii. sănătăţii sau dezvoltării lor fizice. celei de 15 ani. perioadele de repaus (pentru fiecare perioadă de 24 de ore.1). Ele trebuie să vegheze ca vârsta minimă de angajare sau admitere în muncă să nu fie inferioară vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie impusă de legislaţia naţională şi. iar adolescenţii de 12 ore consecutive). În această situaţie. Secţiunea a III-a a directivei reglementează timpul de muncă. în măsura posibilului. muncile trebuie să fie uşoare şi pot fi efectuate de către copii începând cu vârsta de 13 ani pentru un număr limitat de ore pe săptămână şi pentru tipuri de muncă determinate de legislaţia naţională. altele decât cele prevăzute la art. morale sau sociale sau care ar putea să le compromită educaţia. Încadrarea copiilor în vederea efectuării unor activităţi cu caracter cultural. 1 al directivei. o serie de obligaţii generale ale patronilor menite să garanteze tinerilor (persoanelor în vârstă de până la 28 de ani) condiţii de muncă adaptate vârstei lor. Pot fi exceptaţi de la aplicarea prevederilor directivei copiii în vârstă de cel puţin 14 ani care lucrează în cadrul sistemului de formare în alternanţă sau de stagiu în întreprindere. munca adolescenţilor (a tinerilor între 15 şi 18 ani) trebuie să fie strict reglementată şi protejată în conformitate cu condiţiile impuse de directivă. psihologice. în măsura în care această muncă este prestată în conformitate cu condiţiile prescrise de către autoritatea competentă. Directiva stabileşte. sportiv sau publicitar este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile acordată de autoritatea competentă pentru fiecare caz în parte (art. Angajatorii trebuie să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tinerilor pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi aferente muncii lor. 5 par. precum şi munca adolescenţilor în caz de forţă majoră. 311 Universitatea SPIRU HARET . 5 par. precum şi copiii în vârstă de cel puţin 14 ani care efectuează munci uşoare.Conform acestei directive statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte măsurile necesare pentru interzicerea muncii copiilor (art.

mai mult de 20 şi mai puţin de 100 de lucrători. în cazul în care. totuşi într-o viitoare reglementare în materie vor trebui avute în vedere spre a fi transpuse în mod apropriat normele specifice incluse în Secţiunea a III-a referitoare la timpul de muncă. Pentru aceasta ei trebuie să furnizeze reprezentanţilor lucrătorilor o serie de 312 Universitatea SPIRU HARET . oricare ar fi numărul lucrătorilor angajaţi în mod obişnuit în unităţile respective. pentru o perioadă de 90 de zile. consultări cu reprezentanţii lucrătorilor pentru analizarea posibilităţilor de atenuare a consecinţelor prin recurgerea la măsuri sociale însoţitoare care vizează. după adoptarea noului Cod al muncii. numărul concedierilor este: i) fie. Pentru calculul numărului de concedieri este asimilată concedierilor încetarea contractului de muncă intervenită la iniţiativa patronului pentru unul sau mai multe motive care nu sunt inerente persoanei lucrătorilor. în mod obişnuit. Deşi legislaţia română este. în timp util.Directiva este însoţită de o Anexă cuprinzând agenţi. se înţeleg concedierile efectuate de un angajator pentru unul sau mai multe motive ce nu sunt inerente persoanei lucrătorilor. dar nu mai puţin de 300 de lucrători. − cel puţin egal cu 30 în unităţile care angajează. pentru o perioadă de 30 de zile: − cel puţin egal cu 10 în unităţile care angajează. Adoptarea unei legi speciale care să vizeze protecţia tinerilor la locul de muncă ar fi în măsură să preia în mod sistematic şi standardele directivei comunitare ce nu-şi au încă un corespondent în legislaţia internă. Directiva impune obligaţia în sarcina patronilor care preconizează concedieri colective de a începe. în special. − cel puţin egal cu 10% din numărul lucrătorilor din unităţile care angajează. cel puţin egal cu 20. în concordanţă cu prevederile directivei. ii) fie. Directiva Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la concedierile colective Prin concedieri colective. în mod obişnuit. cu condiţia ca aceste concedieri să fie cel puţin în număr de cinci. procese şi activităţi care ar putea să antreneze riscuri specifice pentru tineri. munca de noapte şi perioada de repaus. cel puţin 300 de lucrători. în general. în mod obişnuit cel puţin 100. potrivit alegerii efectuate de statele membre. să sprijine redistribuirea sau reconversia lucrătorilor disponibilizaţi.

în centrul căreia stă obligaţia patronului de a notifica în scris autorităţii publice competente orice proiect de concediere colectivă.1).4 par. 313 Universitatea SPIRU HARET . numărul şi categoriile de lucrători care urmează să fie disponibilizaţi. alta decât cea care rezultă din legislaţiile şi/sau practicile naţionale. Astfel. iv) perioada în cursul căreia este preconizată efectuarea concedierilor. Autoritatea publică competentă trebuie să folosească acest termen pentru a căuta soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate.informaţii utile privind motivele proiectului de concediere. Statele membre pot totuşi să prevadă că. vi) metoda de calcul preconizată pentru orice eventuală indemnizaţie de concediere. în orice caz. în cazul unui proiect de concediere colectivă legat de încetarea activităţilor unităţii ca rezultat al unei hotărâri judecătoreşti. O secţiune specială a directivei se referă la procedura de concediere colectivă.3): i) motivele proiectului de concediere. v) criteriile preconizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează să fie disponibilizaţi în măsura în care legislaţiile şi/sau practicile naţionale atribuie această competenţă angajatorului. angajatorul are obligaţia să le furnizeze în cursul consultărilor orice informaţii utile şi să le comunice. Totodată. articolul 6 solicită statelor membre ca reprezentanţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii să dispună de procedurile administrative şi/sau jurisprudenţiale în scopul asigurării respectării obligaţiilor prevăzute de Directiva Consiliului 98/59/CE. pentru a permite reprezentanţilor lucrătorilor să formuleze propuneri constructive. ii) numărul şi categoriile de lucrători care urmează a fi disponibilizaţi. statele membre pot acorda autorităţii publice competente puteri sporite de prelungire a termenului iniţial (60 de zile sau mai mult de la notificare). criteriile preconizate pentru alegerea lucrătorilor care urmează să fie disponibilizaţi etc. 2 par. angajatorul nu va fi obligat să notifice în scris autoritatea publică competentă decât la cererea acesteia. iii) numărul şi categoriile de lucrători angajaţi în mod obişnuit. Concedierile colective al căror proiect a fost notificat autorităţii publice competente devin efective la cel puţin 30 de zile de la notificare. în scris (art. În sfârşit. fără a aduce atingere dispoziţiilor ce guvernează drepturile individuale în materie de preaviz de concediere (art.

trebuie să observăm că norma europeană consideră drept concedieri colective pe cele dispuse de angajator pentru unul sau mai multe motive care nu au legătură cu respectivii salariaţi (deci pentru cazurile care nu implică vinovăţia salariaţilor în cauză). şi contractelor individuale de muncă încheiate pe o durată determinată. actul normativ corespondent este Ordonanţa Guvernului nr. pe când legislaţia română are în vedere doar concedierea salariaţilor în temeiul art. dacă desfacerea lor intervine înaintea termenelor de încetare a contractelor respective. Ea stabileşte o serie de drepturi de care trebuie să beneficieze în aceste situaţii lucrătorii. Astfel. Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislaţiilor statelor membre relative la menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului întreprinderii. Codul muncii nu distinge între diferitele tipuri de contracte individuale de muncă. aşadar. Astfel. prin excepţie. o reglementare mai generală şi mai favorabilă. inclusiv informarea şi consultarea lor şi a reprezentanţilor lor. Totodată. reglementările comunitare se aplică. De asemenea. Totuşi. al unităţii sau al unor părţi ale acestora Directiva este aplicabilă oricărui transfer de întreprindere. 65 alin (1) din Codul muncii. Codul muncii prevede o serie de obligaţii în sarcina angajatorilor. cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere. Codul muncii a reluat (la art. angajatorii care urmează să efectueze disponibilizări prin concedieri colective au obligaţia să comunice în scris intenţia de concediere organizaţiilor sindicale ori reprezentanţilor salariaţilor. de unitate sau parte de întreprindere sau unităţi către un alt angajator ce rezultă dintr-o cesiune convenţională sau fuziune. 68) prevederile directivei comunitare. articolul 3 al directivei prevede că drepturile şi obligaţiile ce rezultă pentru cedent (persoana fizică sau juridică care pierde calitatea de 314 Universitatea SPIRU HARET .98/1999.În legislaţia română. care în procesul de elaborare a luat în considerare directiva europeană. De asemenea. precum şi să iniţieze consultări cu aceştia în vederea evitării concedierilor colective sau a reducerii numărului de salariaţi afectaţi. ei trebuie să pună toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea colectivă la dispoziţia sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor. constituind.

Dacă contractul de muncă sau relaţia de muncă este reziliat datorită faptului că transferul antrenează o modificare substanţială a condiţiilor de muncă în detrimentul lucrătorului. După transfer. conform art. prin el însuşi un motiv de concediere pentru cedent sau cesionar. − motivul transferului. că ea priveşte şi relaţii de muncă guvernate de un contract de muncă cu durată determinată sau interimară (art. Astfel. până la data rezilierii sau expirării acelei convenţii colective sau intrării în vigoare sau aplicării unei alte convenţii colective. în mod explicit. Totodată. Capitolul III al directivei detaliază obligaţia de informare şi consultare. Această prevedere nu împiedică licenţierile ce pot interveni pentru raţiuni economice. 7 par. − consecinţele juridice. ei sunt ţinuţi să procedeze. Atunci când cedentul sau cesionarul au în vedere măsuri cu privire la lucrătorii respectivi. 1. rezilierea contractului de muncă sau a relaţiei de muncă este considerată ca intervenind din iniţiativa angajatorului. cedentul şi cesionarul sunt ţinuţi să informeze reprezentanţii lucrătorilor lor sau pe lucrătorii afectaţi de transfer asupra: − datei fixate sau propuse pentru transfer.angajator ca urmare a transferului) dintr-un contract de muncă sau relaţie de muncă existente la data transferului sunt transferate cesionarului (persoana fizică sau juridică care dobândeşte calitatea de angajator).2 par. 4. la consultări asupra acestor măsuri cu reprezentanţii lucrătorilor lor pentru încheierea unui acord. Directiva 2001/23 menţionează. transferul unei întreprinderi sau al unei părţi de întreprindere nu constituie. în timp util. − măsurile avute în vedere cu privire la lucrători. tehnice sau de organizare ce implică schimbări în domeniul ocupării. economice şi sociale ale transferului pentru lucrători. cesionarul trebuie să menţină condiţiile de muncă convenite printr-o convenţie colectivă în aceeaşi măsură în care acestea au fost stabilite pentru cedent. Statelor membre li se cere să introducă în ordinea lor juridică internă măsurile necesare pentru a permite tuturor lucrătorilor şi 315 Universitatea SPIRU HARET .2). conform art.

9). angajatorul este responsabil pentru încetarea contractului individual de muncă (art. Codul muncii român prevede la articolele 169-170 că salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii. clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate. 8). al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator. al unităţii sau al unor părţi ale acestora1. cedentul are obligaţia notificării cesionarului cu privire la toate drepturile şi obligaţiile care urmează a fi transferate (art. dar nu mai devreme de un an de la data transferului. unitatea sau părţi ale acestora nu îşi păstrează autonomia iar contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil. Cesionarul are obligaţia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului. vor fi transferate integral cesionarului. au recurs la alte instanţe competente (art. În situaţia în care în urma transferului.6 alin (1)). În cazul în care transferul implică o modificare substanţială a condiţiilor de muncă. salariaţilor transferaţi li se va aplica contractul colectiv de muncă mai favorabil (art. 316 Universitatea SPIRU HARET . În temeiul acestei legi. Avându-se în vedere obligativitatea realizării transpunerii în legislaţia naţională a dispoziţiilor comunitare a fost adoptată Legea nr. până la data rezilierii sau expirării acestuia. Transferul întreprinderii sau al unor părţi ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar (art. eventual. în detrimentul salariatului. Prin acord între cesionar şi reprezentanţii salariaţilor. întreprinderea. drepturile şi obligaţiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă şi contractul colectiv de muncă aplicabil.reprezentanţilor lucrătorilor care apreciază că au fost lezaţi prin nerespectarea obligaţiilor decurgând din directivă să valorifice drepturile lor pe cale jurisdicţională după ce. existente la data transferului. Anterior datei transferului.9). 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii.7).

317 Universitatea SPIRU HARET .Conform art. Printre obiective se numără unul considerat ca fiind esenţial de către autorităţile comunitare. • Formarea profesională. 12. în cazul în care aceştia nu sunt constituiţi sau desemnaţi. fiecare ţară putându-şi menţine propriile metode şi propriile instituţii. pe salariaţii proprii. cedentul şi cesionarul vor informa în scris reprezentanţii salariaţilor proprii sau. 7 al Directivei 2001/23). 128 al Tratatului CEE stabilea în sarcina Consiliului necesitatea definirii unor principii generale. recunoaşterea stagiilor de formare profesională Articolul 128 al Tratatului de la Roma punea deja în sarcina Consiliului stabilirea unor principii generale pentru punerea în aplicare a unei politici comune de formare profesională care să poată contribui la dezvoltarea armonioasă atât a economiilor naţionale. o legislaţie identică în ceea ce priveşte formarea profesională. c) consecinţele juridice. În cazul nerespectării de către cesionar sau de către cedent a obligaţiilor prevăzute de lege. datorită incidenţei sale asupra liberei circulaţii a persoanelor. Tratatul a prevăzut definirea unor anumite principii generale. e) condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă (obligaţie suplimentară faţă de cele prevăzute de art. subliniind că această formulă este cea mai clară dintre cele folosite în Tratatul CEE. salariaţii sau reprezentanţii salariaţilor afectaţi de transfer se pot adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea conflictelor individuale sau colective de muncă. b) motivele transferului. acesta s-a conformat printr-o decizie adoptată la 2 aprilie 1963 (63/266/CEE). d) măsurile preconizate cu privire la salariaţi. Comisia Europeană a pus accentul pe ideea de politică comună. principiu fundamental al Comunităţii. Aceasta nu înseamnă că Tratatul înţelege să instituie. Aceasta. ea permiţând intervenţia cea mai profundă a autorităţilor comunitare. şi anume apropierea nivelurilor de formare. în statele membre. În schimb. conform legii. cât şi a Pieţei Comune. În aplicarea sa. economice şi sociale ale transferului pentru salariaţi. cu cel puţin 30 de zile înainte de data transferului (în Directiva 2001/23 se menţionează necesitatea comunicării „în timp util”) cu privire la: a) data transferului sau data propusă pentru transfer. Dat fiind că art.

că o creştere economică echilibrată cu locuri de muncă moderne presupune o educaţie de nivel înalt. • Tratate şi alte documente comunitare relevante în domeniul ocupării şi securităţii sociale: Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor (1989) Tratatul de la Amsterdam (1997) Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) Strategia Lisabona şi modelul social european (2000) Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004) 318 Universitatea SPIRU HARET . cu păstrarea responsabilităţii fiecărui stat pentru conţinutul învăţământului şi organizarea sistemului educaţiei. favorizarea dezvoltării schimburilor de tineri şi de animatori socioeducaţionali. Consiliul Uniunii Europene nu are competenţe decizionale. este unul dintre componentele fundamentale ale modelului social european. promovarea cooperării între instituţiile de învăţământ.Soluţia a generat o serie de nedumeriri în rândul specialiştilor. Ca atare. favorizarea mobilităţii studenţilor şi profesorilor. În acest sens. cu acel prilej. dat fiind că se stabileau printr-un act juridic având caracter individual un set de principii generale ale unei politici comune. inclusiv prin recunoaşterea academică a diplomelor şi a perioadelor de studii. inechităţilor şi excluziunii sociale. care să contribuie la diminuarea discrepanţelor. unii dintre aceştia au contestat caracterul său obligatoriu. potrivit Tratatului. adaptate la societatea bazată pe cunoaştere. este vorba nu de o politică comună comunitară în aceste domenii. S-a subliniat. ci de accentuarea cooperării între statele membre ale Uniunii Europeane. încurajare şi recomandare de politici de cooperare între statele membre. astfel cum a fost el structurat la Consiliul european de la Lisabona (aşa-numita Strategie Lisabona) din martie 2000. în special prin însuşirea şi difuzarea limbilor statelor membre. În această concepţie. De fapt. ci numai de influenţare. dezvoltarea schimbului de informaţii şi de experienţă privind principiile comune sistemelor de educaţie ale statelor membre. Educaţia şi formarea profesională. încurajarea dezvoltării educaţiei de la distanţă. acţiunea Comunităţii urmăreşte: dezvoltarea dimensiunii europene în educaţie.

ca şi înlăturarea obstacolelor ce rezultă din neechivalarea diplomelor. în special. 4-6) Se recunoaşte oricărui cetăţean al Uniunii dreptul la libera alegere a unei ocupaţii şi angajări. 3) Dreptul la ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă (art. atât salariaţi cât şi independenţi. Dreptul la remunerare vizează. garantarea unui salariu de referinţă echitabil pentru lucrătorii care nu sunt angajaţi cu normă întreagă şi pe durată nedeterminată şi asigurarea unor mijloace de subzistenţă suficiente în cazul reţinerii salariului. 7-9) Acest drept care este strâns legat de desăvârşirea Uniunii. realizarea armonizării condiţiilor de rezidenţă. vizează apropierea la niveluri cât mai ridicate a condiţiilor de viaţă şi muncă pe care le au cetăţenii diferitelor state membre. Se vizează. Dreptul implică. beneficiul unui salariu just. 1-3) Acest drept permite cetăţenilor Comunităţii Europene să se stabilească şi să exerseze orice profesie în toate statele membre în aceleaşi condiţii care se aplică cetăţenilor ţării de primire. egalitatea sexelor). al egalităţii de tratament. beneficiul liberei circulaţii. se confirmă drepturi deja înscrise fie în Tratat (libera circulaţie. totodată. munca provizorie. fixarea şi flexibilitatea timpului de muncă (lucru cu program parţial. 1) Dreptul la liberă circulaţie (art. munca în week-end. În fapt. El priveşte. munca prin corespondenţă. munca cu durată determinată. precum şi la o justă remunerare. 2) Dreptul la angajare şi remunerare (art. al liberei stabiliri în altă ţară. în special cele ale lucrătorilor. dreptul la formare profesională.o Carta Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor (1989) Carta defineşte drepturile sociale fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene. în care un rol principal îl are piaţa muncii. fie în Carta socială europeană sau în convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. stabilirea unui salariu de bază decent. între altele. în principal. munca de 319 Universitatea SPIRU HARET . în special în ceea ce priveşte regruparea familială. ca şi al garantării condiţiilor de muncă şi protecţie socială în aceleaşi condiţii cu ale cetăţenilor ţării de primire.

). Totodată. formare şi evoluţie profesională. cuprinde recunoaşterea libertăţii de a negocia. 5) Dreptul la libertatea de asociere şi negociere colectivă (art. Acest drept implică. 6) Dreptul la pregătirea profesională (art. să se asigure egalitatea în privinţa accesului la profesie. de a fi informaţi şi chiar consultaţi cu ocazia evenimentelor importante care privesc soarta întreprinderii şi care au implicaţii asupra condiţiilor de muncă sau asupra menţinerii nivelului de angajare. prin garantarea unui venit minim pentru lucrători. Tratatul de la Maastricht a introdus posibilitatea încheierii de contracte colective de muncă între sindicatele şi patronatele reprezentative la nivel european. în cazul conflictelor de interese. 11-14) Se recunoaşte oricărui lucrător şi angajator al Comunităţii dreptul de a se afilia la organizaţii profesionale. 8) Dreptul la informaţie. consultare şi participare (art. ca şi de a recurge. la protecţia socială. instituirea de concedii de pregătire pentru a permite cetăţenilor să se recicleze sau să se perfecţioneze beneficiind de instituţiile de pregătire continuă şi permanentă pe care puterile publice. repausul săptămânal etc. 4) Dreptul la protecţie socială (art.noapte. 10) Se menţionează necesitatea asigurării unei protecţii sociale adecvate pentru toţi cetăţenii Uniunii. 17-18) Se înscrie în această parte dreptul lucrătorilor. întreprinderile şi partenerii sociali sunt invitaţi să le instituie. de exemplu. de a se încheia convenţii colective între partenerii sociali. ca şi apropierea diferitelor reglementări ale muncii în vigoare în Uniune. în special al celor care sunt angajaţi în întreprinderi cu filiale în mai multe state membre. Se vizează. 320 Universitatea SPIRU HARET . 7) Dreptul la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei (art. 15) Fiecare lucrător al Uniunii are dreptul să-şi perfecţioneze pregătirea profesională de-a lungul întregii sale vieţi active. indiferent de statutul lor. greva. ca şi o asistenţă socială adecvată pentru persoanele ieşite din piaţa muncii sau celor care nu dispun de mijloace de subzistenţă suficiente. 16) Este vorba nu numai de o simplă egalitate a salariilor femeilor şi bărbaţilor pentru o muncă identică. la acţiuni colective. educaţie. cum este. Contractele pot fi puse în practică odată cu adoptarea lor de către Consiliul Uniunii Europene. în acelaşi timp. cu deosebire. concediu anual.

regional sau sectorial. Aceasta implică luarea de măsuri adecvate în vederea obţinerii de progrese în armonizarea condiţiilor existente în statele membre. integrării şi readaptării profesionale şi sociale. de protecţie socială. 26) Se recunoaşte oricărei persoane handicapate dreptul de a beneficia de măsuri specifice. Pentru cei care au vârsta pensionării. Totodată. s-au creat aşa numitele consilii europene ale muncii (European works councils) pentru informarea şi consultarea lucrătorilor din companiile europene transnaţionale. 11) Dreptul persoanelor în vârstă (art. în principal. cât şi la nivelul unităţilor propriuzise. de a urma la sfârşitul perioadei obligatorii de şcolaritate o pregătire profesională suficientă. ca şi de asistenţă medicală. 24-25) Orice persoană care a atins vârsta pensionării are dreptul de a primi o pensie care să-i asigure un nivel de viaţă decent. 19) Prin adoptarea acestui principiu. 12) Dreptul persoanelor handicapate (art. totodată. de statele membre sau de instituţiile lor care au atribuţii în domeniul social. în special în domeniul formării. de-a lungul timpului. 10) Dreptul la protecţia copiilor şi adolescenţilor (art. 20-23) Vârsta minimă de admitere la muncă este fixată la 15 ani. în decembrie 1990. dar nu întrunesc condiţiile necesare acordării unei pensii. Punerea în aplicare a Cartei Realizarea prevederilor Cartei Comunităţii privind drepturile sociale fundamentale ale lucrătorilor depinde. 321 Universitatea SPIRU HARET . recunoscându-se tinerilor angajaţi dreptul de a primi o remuneraţie echitabilă. se recunoaşte oricărui lucrător dreptul de a beneficia de condiţii satisfăcătoare de sănătate şi securitate. acela de a beneficia de legislaţie care să ţină seama de specificul lor şi. a fost adoptat un număr impresionant de directive vizând sănătatea şi securitatea la locul de muncă. se prevede dreptul de a beneficia de un venit minim.În acest sens. ca şi de partenerii sociali în măsura în care încheie convenţii colective atât la nivelul naţional. 9) Dreptul la protecţia sănătăţii şi securitatea la locul de muncă (art.

El prevede totodată crearea unui Comitet de ocupare. De asemenea. Aşa după cum am subliniat mai înainte. fiecărui stat membru. o Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Amsterdam. Desigur. semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999. noile articole 136-145) Protocolul asupra Politicii sociale ce figura doar ca anexă la Tratatul de la Maastricht.Pe de altă parte. În comparaţie cu Carta Socială Europeană a Consiliului European. Noul obiectiv este de a atinge un nivel de ocupare ridicat fără însă a afecta competitivitatea. Comisia redactează. Pentru a se atinge acest obiectiv se vizează elaborarea unei strategii coordonate pentru ocupare. pot fi date mai multe explicaţii. prin Tratatul de la Amsterdam. care devine „o problemă de interes comun” (art. Carta respectivă este considerată chiar „un regres” pe planul reglementărilor europene. în egală măsură. precizează aceste obiective şi mijloace de a le atinge. anual. Totodată. al unor compromisuri făcute pe parcursul elaborării. să consolideze mecanismele stabilite prin Tratatul de la Maastricht. ca şi de către Uniunea Europeană în ansamblul său. Ea este rezultatul negocierilor. Elementul cheie al acestei strategii este constituit din liniile directoare comune. un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de către statele membre. în special în materie de ocupare. pe de o parte. ea reflectă. să stabilească o serie de orientări sociale prioritare pe plan comunitar. ea doar enunţă drepturile fundamentale. marchează o etapă importantă permiţând. nou introdus (cuprinzând noile articole 125-130). dar. din plin. definite după modelul celor adoptate la Consiliul european de la Essen. care a fost de aplicare imediată. Carta comunitară nu are valoarea juridică a unui regulament. Titlul VIII privind ocuparea. aplicarea principiului subsidiarităţii căci politica socială revine. 2 al Tratatului CE). a fost integrat în Tratatul CE (la capitolul 1 al Titlului IX. iar. în cea mai mare măsură. principiul subsidiarităţii permite Uniunii să acţioneze atunci când obiectivele pot fi mai uşor realizate la nivelul său decât la cel al statelor membre. 322 Universitatea SPIRU HARET . pe de altă parte.

al muncii şi remunerării. a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice. O serie de articole ale Cartei privesc drepturile fundamentale ale cetăţenilor legate de regimul raporturilor de muncă.30). luând în considerare obligaţia Comisiei de a promova consultarea partenerilor sociali. Cu ocazia acestor consultări.28). iar articolul 23 impune principiul egalităţii între bărbaţi şi femei inclusiv în domeniul angajării. În plus. măsuri pozitive vizând aplicarea acestui principiu.27). • condiţii de muncă juste şi echitabile (art. partenerii sociali pot decide să trateze subiectul în cauză prin negocieri la nivelul Uniunii Europene.4). Noul articol 141 al Tratatului CE implică o întărire a egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei şi a egalităţii de şanse. în toate acţiunile sale. prevăzând în mod explicit că. intitulat „solidaritate „. trebuie să urmărească eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalităţii depline. Într-adevăr. cât şi la nivel comunitar. după ce articolul 5 interzice sclavia şi munca forţată. vechiul articol 119 se limita la problemele privind egalitatea de remunerare între cele două sexe pentru aceeaşi muncă.137 par. cum sunt: • dreptul la informarea şi la consultarea lucrătorilor în cadrul întreprinderii (art. • dreptul la negociere şi la acţiuni colective (art.Rolul fundamental al partenerilor sociali este reconfirmat. • protecţia în cazul licenţierii nejustificate (art. o Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000) La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se întări protecţia drepturilor fundamentale în lumina evoluţiei societăţii. atât la nivel naţional pentru că statele pot încredinţa punerea în aplicare a directivelor (art. noua dispoziţie permite Consiliului să adopte. Capitolul IV.29). Astfel. Tratatul de la Amsterdam a pus egalitatea între bărbaţi şi femei printre obiectivele prioritate ale Uniunii. enumeră o serie de drepturi fundamentale în domeniul muncii. • dreptul la accesul (gratuit) la serviciile de plasament (art.31) 323 Universitatea SPIRU HARET . după consultarea Comitetului economic şi social şi urmând procedura codeciziei.

intitulat „Obiectivele Uniunii”. vizând ocuparea deplină a forţei de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. pe o economie socială de piaţă foarte competitivă. a fixat 4 mari priorităţi ale activităţii comunitare la nivel social. secţiunea consacrată Strategiei Lisabona. transformând economia europeană în cea mai performantă la nivel mondial. bazată pe o creştere economică echilibrată. 3. că Uniunea acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei.32). combate excluderea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia socială. o Strategia Lisabona şi modelul social european (2000)2 Consiliul european de la Lisabona. o Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (2004) Proiectul actual al Constituţiei Uniunii Europene precizează la art. De asemenea. ca şi statelor membre atunci când fac aplicarea dreptului comunitar.• interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor în muncă (art. A se vedea detaliile de la capitolul 6 Mediul de afaceri şi relaţiile de muncă în contextul dreptului comerţului internaţional. desfăşurat în perioada 23-24 martie 2000. Dispoziţiile Cartei se adresează instituţiilor şi organelor Uniunii. Acestea se referă la: − locuri de muncă mai multe şi mai bune − educaţie şi formare profesională adaptate la societatea bazată pe cunoaştere − incluziunea socială − modernizarea sistemului de asigurări sociale.34). şi anume acela al deplinei ocupări a forţei de muncă. 324 Universitatea SPIRU HARET 2 . • securitatea socială şi ajutorul social (art. S-ar atinge astfel un obiectiv deosebit de ambiţios. Statele membre şi-au propus ca în anul 2010 o cotă de 70% din persoanele în vârstă productivă să fie activi pe piaţa muncii. solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului. egalitatea între femei şi bărbaţi.

de a se stabili sau de a-şi oferi serviciile în orice stat membru. regăsim drepturile pe care le cuprindea Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. precum şi solidaritatea între statele membre. III – 99). precum şi pieţe ale muncii care să poată reacţiona rapid la evoluţia economiei (art. Uniunea recunoaşte şi promovează rolul acestora la nivelul Uniunii. 47). socială şi teritorială. în special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici (art. să promoveze o mână de lucru calificată. II-15 statuează libertatea profesională şi dreptul la muncă. precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a drepturilor Omului. III – 97). 14). 325 Universitatea SPIRU HARET . Art. drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale comune ale statelor membre. precum şi a principiului subsidiarităţii. Uniunea promovează coeziunea economică. formată şi adaptabilă. în special. de a lucra. Constituţia Uniunii Europene a inclus. în temeiul căreia orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sau acceptată în mod liber. În plus. din cartele sociale adoptate de către Uniune şi de către Consiliul Europei. în Partea a II-a Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii care reafirmă. precum şi libertatea pe care o are fiecare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii de a-şi căuta un loc de muncă. Uniunea facilitează dialogul dintre aceştia. luând în considerare diversitatea sistemelor naţionale. De asemenea Capitolul III (Secţiunea 1 şi 2) al Titlului III al Părţii a III-a detaliază politica specifică a Uniunii în domeniul ocupării forţei de muncă şi al politicii sociale. Cât privesc partenerii sociali. şi. Uniunea adoptă măsuri pentru asigurarea coordonării politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre. din Convenţia europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. intitulat „Solidaritatea”. În plus. prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii. respectându-le autonomia (conform art. În acest sens. Obiectivul atingerii unui înalt nivel de ocupare a forţei de muncă este luat în considerare la definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii (art.Totodată. Uniunea şi statele membre urmăresc să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă. În Titlul IV al Cărţii a II-a a Constituţiei Uniunii Europene.

ţinând cont de condiţiile şi reglementările tehnice existente în fiecare din statele membre. pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 6 final al art. c) securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor. e) informarea şi consultarea lucrătorilor. enumerate la art. f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi patronatului. în special. adoptă în fiecare an linii directoare de care statele membre ţin cont în politicile lor de ocupare a forţei de muncă (art. 326 Universitatea SPIRU HARET . iar pe baza concluziilor acestuia Consiliul de Miniştri. III-100). aceasta susţine şi completează acţiunea statelor membre într-o serie de domenii. din câmpul aplicării sale remuneraţiile. a mediului de lucru. în responsabilitatea exclusivă a statelor membre. g) condiţiile de încadrare în muncă a resortisanţilor ţărilor terţe care îşi au reşedinţa în mod legal în cadrul Uniunii. în special în domeniile relaţiilor contractuale. în mod expres. dreptul la grevă şi dreptul la lock-out. Legile şi legile-cadru europene nu aduc atingere facultăţii recunoscute statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să afecteze. j) combaterea excluziunii sociale. se pot adopta legi sau legi-cadru europene care pot stabili măsuri destinate să încurajeze cooperarea între statele membre prin stabilirea unor cerinţe minime aplicabile progresiv. b) condiţiile de muncă. d) protecţia lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă. astfel. dreptul de asociere.Consiliul European examinează în fiecare an situaţia ocupării forţei de muncă. Propunându-şi să acţioneze. ţinând cont de diversitatea practicilor naţionale. III-104: a) îmbunătăţirea. inclusiv co-gestionarea. a căror reglementare rămâne. precum şi de necesitatea de a menţine competitivitatea economiei Uniunii. h) integrarea persoanelor excluse de pe piaţa muncii. k) modernizarea sistemelor de protecţie socială. Este important de subliniat că pct. În acest scop. III-104 exclude. în mod semnificativ. la propunerea Comisiei. echilibrul lor financiar. i) egalitatea între bărbaţi şi femei în privinţa şanselor pe piaţa muncii şi tratamentul la locul de muncă.

asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Subsecţiunea 2. promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor acestora. b) dreptul muncii şi condiţiile de lucru. îmbunătăţirea capacităţii de angajare. M. Întreprinderilor inovative care pot contribui la mobilizarea potenţialului de creare a locurilor de muncă într-o Conform HG nr. Cele 10 linii directoare – „Noi oportunităţi de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi în servicii” prevăzute în HG nr. şi anume: I.1. M. pentru a promova cooperarea în materie de protecţie socială între statele membre şi între acestea şi Comisie (art. art. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). 327 Universitatea SPIRU HARET 3 . nr. 637 din 29 august 2002.III-111). 637 din 29 august 2002. d) securitatea socială. dezvoltarea spiritului anteprenorial şi crearea de locuri de muncă. Of. trebuie să fie utilizate toate posibilităţile creării de noi locuri de muncă şi ale tehnologiei informaţiei. şi anume: a) ocuparea forţei de muncă. g) dreptul sindical şi negocierile colective dintre angajatori şi lucrători. III. II. Of. Politica de Ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană: Strategia Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă are la bază patru piloni3. răspund cerinţelor şi provocărilor noului statut al României de stat membru al Uniunii Europene. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). e) protecţia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale.Pe de altă parte. În cazul în care UE doreşte să rezolve problema ocupării forţei de muncă. nr. f) igiena muncii. În sfârşit. IV. III-7 enumeră şi el o serie de domenii în care Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi facilitează coordonarea acţiunii lor în toate domeniile politicii sociale. Consiliul de Miniştri urmează să adopte o decizie europeană de instituire a unui Comitet de protecţie socială cu caracter consultativ. c) formarea şi perfecţionarea profesională.

– garantarea şanselor egale. – creşterea ocupării forţei de muncă. – mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasive către cele active. 2. Statele membre vor înlătura obstacolele în calea prestării serviciilor şi vor crea condiţiile-cadru pentru utilizarea potenţialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. Un potenţial considerabil pentru crearea de locuri de muncă şi sporirea calităţii acestora se regăseşte îndeosebi în sectorul servicii. Mai mult. – creşterea mobilităţii. astfel încât rata şomajului să scadă. există potenţial pentru o calificare superioară a forţei de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului. – dezvoltarea spiritului întreprinzător al angajatorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. În special în sectorul mediului înconjurător există o serie de posibilităţi care se adresează cu precădere forţei de muncă mai puţin calificate în vederea integrării pe piaţa muncii a acesteia. creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă: – adoptarea liniilor directoare ale UE privind ocuparea forţei de muncă. Ar trebui inclus şi potenţialul ocupaţional într-o societate bazată pe cunoaştere şi al sectorului mediu. flexibilităţii şi adaptabilităţii forţei de muncă. Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiţiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare şi restructurare. Obiectivele Programului de guvernare în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă până în anul 2004 vizează: 1.societate bazată pe cunoaştere trebuie să li se ofere condiţii generale favorabile. Principalele obiective ale politicii de ocupare Obiectivul orizontal A – Creşterea ratei de ocupare Pe piaţa muncii acţiunea Guvernului are ca principal obiectiv creşterea gradului de ocupare a populaţiei active. măsuri de sprijinire a şomerilor: – aplicarea de măsuri de asigurare pentru şomaj. 328 Universitatea SPIRU HARET .

– încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă.Pentru îndeplinirea obiectivelor Programului de guvernare Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă întocmeşte anual un program naţional pentru ocuparea forţei de muncă. – stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. (vi) cursuri de calificare şi recalificare a forţei de muncă. – creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională. – creşterea ponderii măsurilor active de stimulare a ocupării forţei de muncă în totalul cheltuielilor la 22. – stimularea încadrării în muncă a minimum 42% din numărul şomerilor în primele 6 luni de la data intrării în şomaj. subvenţii pentru creşterea ocupării. – sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei. Aceste obiective vor fi realizate prin următoarele măsuri active: 1. 329 Universitatea SPIRU HARET .9%. (ii) medierea muncii. – utilizarea eficientă a bugetului asigurărilor pentru şomaj. – stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă. servicii oferite şomerilor. îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice prin echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii. (iv) accesarea gratuită a serviciului electronic de mediere a muncii. Obiectivele stabilite pentru anul 2002 sunt: – prevenirea şomajului şi combaterea efectelor sociale ale acestuia. cum sunt: (i) informare şi consiliere profesională. – asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii. în derularea măsurilor active. (iii) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri. 2. (v) creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

– adoptarea unor programe de educaţie compensatorie sau de acordare a unei a doua şanse pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de bază. – creşterea calităţii programelor de formare profesională atât pentru formarea iniţială. Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic Îmbunătăţirea învăţământului profesional şi tehnic (învăţământul preuniversitar profesional. – eradicarea analfabetismului prin implicarea instituţiilor de resort şi a comunităţilor locale. – implementarea societăţii informaţionale prin sistemul educaţional – instruirea la distanţă şi continuă şi informatizarea învăţământului. corespunzător schimbărilor care se previzionează pe piaţa muncii. astfel încât să se asigure accesul echitabil la educaţie pentru copiii şi tinerii din mediul rural. 1. cât şi pentru cea continuă. – ameliorarea calitativă a serviciilor educaţionale din învăţământul rural. învăţământul postliceal. învăţământul superior) prin: – generalizarea calităţii profesionalizării ca atribut şi finalitate a formelor şi structurilor de formare iniţială organizate potrivit prevederilor legale în vigoare. – realizarea reformei curriculare la toate nivelurile educaţionale. – dezvoltarea şi restructurarea reţelei învăţământului rural. – formarea continuă a personalului didactic. – combaterea abandonului şcolar. – asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii. 330 Universitatea SPIRU HARET .Obiectivul orizontal B – Strategii naţionale pentru „învăţarea pe parcursul întregii vieţi” Reformele legislative şi instituţionale realizate în acest domeniu în ultimii ani împreună cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaţie şi formare profesională arată interesul deosebit pe care România îl acordă dezvoltării de strategii naţionale ample şi coerente de formare iniţială şi continuă. – dezvoltarea şi implementarea unui sistem de consiliere şi orientare şcolară şi profesională. – anticiparea necesarului de competenţe.

evaluarea rezultatelor formării). – adaptarea IPT la nevoile de dezvoltare personală şi profesională a cursanţilor din perspectiva învăţării permanente. în condiţiile integrării elevilor cu nevoi speciale de învăţare în programele de pregătire profesională organizate în reţeaua de masă. – utilizarea noilor tehnologii în procesul de formare profesională prin noi forme şi tipuri de învăţare (învăţarea la distanţă). – dezvoltarea şi implementarea mecanismelor şi instrumentelor de asigurare a calităţii formării profesionale iniţiale. 2.– adaptarea învăţământului profesional şi tehnic (IPT) la nevoile de dezvoltare durabilă la nivel regional. prin care se va da posibilitatea salariaţilor să participe la diferite forme de pregătire profesională. – valorificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte de formare nonformală sau informală. autorizarea programelor de formare. – dezvoltarea instituţională a unităţilor de învăţământ pentru a deveni furnizoare de formare a resurselor umane la nivelul comunităţilor locale. – elaborarea de către patronate împreună cu sindicatele a planurilor anuale de formare profesională la nivel de întreprindere. – adaptarea IPT la nevoile de calificare solicitate de economia bazată pe cunoaştere. – promovarea parteneriatului social în IPT. – modificarea cadrului legislativ privind formarea profesională a adulţilor. – asigurarea calităţii şi competitivităţii furnizorilor de formare (elaborarea de standarde ocupaţionale. 331 Universitatea SPIRU HARET . de noile tehnologii în curs de dezvoltare. – facilitarea organizării unor stagii de instruire practică la agenţii economici pentru programe organizate de diferiţi furnizori de formare profesională. Îmbunătăţirea formării profesionale continue Măsuri prevăzute pentru îmbunătăţirea formării profesionale continue şi sprijinirea învăţării pe tot parcursul vieţii: – înlăturarea blocajelor din activitatea de formare profesională a adulţilor.

constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern. – perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional pentru promovarea parteneriatului în formarea profesională continuă. la nivelul întreprinderilor (patronat. care oferă servicii mai apropiate de cetăţeni şi sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităţilor. Parteneriatele se dezvoltă. local (la nivelul comunităţilor). în România a fost constituit un parteneriat social cuprinzător. a organizaţiilor societăţii civile. educaţie şi formare). autonom. Structurile parteneriale pot fi bi-. Deoarece în această etapă economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menţine competitivă. În acest sens au fost înfiinţate şi funcţionează următoarele instituţii: 1. sindicate şi patronate şi al asigurării climatului de pace 332 Universitatea SPIRU HARET . naţional (acorduri tripartite). în concordanţă cu iniţiativele publice/private. Consiliul Economic şi Social (CES) este un organism tripartit. parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor. mai ales. Aceste programe se creează prin acorduri şi protocoale în care sunt prevăzute politici coerente de realizare a obiectivelor propuse. – încurajarea instituţiilor şi a unităţilor de învăţământ de a participa ca furnizori de formare profesională continuă în programele iniţiate şi organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.sau pluripartite. partenerii sociali fiind implicaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor pentru punerea în aplicare a diferitelor programe din domeniul ocupării. Prin intermediul dialogului social parteneriatele îşi fac simţită prezenţa la nivel european (cooperare transnaţională cu privire la programe de tineret. prin implicarea activă a organelor locale şi regionale. În acest context partenerii sociali sunt integraţi sistematic în dezvoltarea şi implementarea acţiunilor. tri. sindicat/salariaţi).– elaborarea procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe cale nonformală sau informală. Obiectivul orizontal C – Dezvoltarea parteneriatului social În vederea evaluării şi monitorizării acţiunilor privind ocuparea forţei de muncă. de interes public.

CES are un rol consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale. precum şi a celei de protecţie socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) este o autoritate administrativă autonomă. precum şi ai organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional. Modelul regiunilor de dezvoltare urmează îndeaproape sistemul european de clasificare statistică a unităţilor teritoriale – Nomenclatorul unităţilor teritoriale statistice (NUTS). Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este o instituţie cu conducere tripartită care are ca atribuţie principală implementarea politicii de ocupare a forţei de muncă. la nivelul fiecărui minister funcţionează comisiile de dialog social în cadrul cărora sunt abordate probleme specifice instituţiei respective.socială. 3. CNFPA este format din reprezentanţi ai administraţiei publice centrale. înainte de a se declanşa procedurile prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de muncă. Obiectivul orizontal D – Dimensiunea regională Pentru România dezvoltarea regională nu a fost o tradiţie. La nivel judeţean funcţionează Consiliul Naţional de Dezvoltare a Parteneriatului Social în Învăţământul Profesional şi Tehnic. deciziile fiind adoptate în urma consultării partenerilor sociali. constituite prin asocierea voluntară a acestora. De asemenea. înfiinţate în urmă cu circa 5 ani. Regiunile create nu au statut administrativ şi nici personalitate juridică. organizată în sistem tripartit. în cadrul Consiliului consultativ al inspectoratului şcolar judeţean sau al municipiului Bucureşti. sunt alcătuite din grupări de două până la opt judeţe (incluzând şi municipiul Bucureşti). Începând cu anul 2001 s-au încheiat acorduri sociale între Guvern şi partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional. precum şi în medierea stărilor conflictuale intervenite între partenerii sociali. în scopul asigurării păcii sociale necesare realizării reformelor economice. implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a 333 Universitatea SPIRU HARET . Regiunile de dezvoltare. Conform prevederilor Legii învăţământului. Ele reprezintă cadrul de concepere. Ministerul Educaţiei şi Cercetării se sprijină la nivel naţional pe organisme consultative. cum ar fi Consiliul Naţional pentru Formare şi Educaţie Continuă. cu rol consultativ în promovarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor. 2.

regiunilor. Începând cu anul 2000 România elaborează Planul naţional de dezvoltare care prezintă strategia. constituite cu aprobarea Consiliului Naţional 334 Universitatea SPIRU HARET . Autorităţile locale sunt implicate în fundamentarea şi implementarea programelor anuale de ocupare temporară din rândul şomerilor (lucrări de interes comunitar. Consorţiile regionale sunt structuri consultative ale consiliilor pentru dezvoltare regională. au ca atribuţii elaborarea. de utilitate publică. Consiliile judeţene şi consiliile locale de la nivelul comunelor. la nivelul agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă se vor constitui şi vor funcţiona. formate din reprezentanţi aleşi de colectivităţile locale. La nivel judeţean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. oraşelor şi municipiilor. care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale. în principal. Aceste programe se adresează. judeţelor sau zonelor care au probleme de dezvoltare şi au ca principal obiectiv sprijinirea investiţiilor pentru creşterea capacităţii de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a resurselor umane prin măsuri de sprijinire a creării sau dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii. priorităţile şi programele de promovare a coeziunii socioeconomice pe teritoriul ţării. începând din a doua jumătate a anului 2002. consiliile consultative. În cadrul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează o agenţie pentru dezvoltare regională. organism neguvernamental. constând în servicii publice şi servicii sociale). finanţarea dezvoltării infrastructurii etc. Pentru întărirea rolului autorităţilor publice locale şi al partenerilor sociali în implementarea politicilor în domeniul pieţei muncii. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei derulează programe prin care se creează oportunităţi de ocupare şi dezvoltare a resurselor umane.programelor de coeziune economică şi socială. Pe baza Planului naţional de dezvoltare. aprobarea şi adoptarea de strategii şi programe de dezvoltare economico-socială judeţene şi locale. Politica pieţei muncii şi cea de formare profesională reprezintă domenii de acţiune ale eforturilor şi iniţiativelor regionale. Ministerul Dezvoltării şi Prognozei are sarcina de a promova şi a coordona la nivel naţional politica de dezvoltare regională. Instrumentele de bază ale promovării economice la nivel regional sunt Strategia naţională pentru dezvoltare regională şi Programul naţional pentru dezvoltare regională.

ai inspectoratelor şcolare judeţene. în special al elaborării unor politici sociale coerente şi pentru a se realiza o monitorizare şi evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare a PNAO. – conceptele. Indicatorii statistici din cele două serii de date nu sunt comparabili deoarece metodele de colectare. ai consiliilor judeţene. prin alinierea pe trei direcţii principale: – metodele de cercetare (modalităţile de colectare a informaţiilor). Fiecare din cele 7 consorţii regionale este compus din reprezentanţi ai agenţiei pentru dezvoltare regională. ai filialei regionale a Centrului Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic.pentru Dezvoltare Regională. la nivelul Institutului Naţional de Statistică. Doar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă şi reală asupra pieţei muncii din România. judeţe). Prin poziţia sa de coordonator al activităţilor cu acest specific. pentru caracterizarea fenomenelor de pe piaţa forţei de muncă din România se utilizează două serii de date statistice diferite: – date din Balanţa forţei de muncă (BFM). Procesul de armonizare a statisticii sociale româneşti cu statisticile europene a început. la nivel naţional şi teritorial (regiuni statistice. ai agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. – sistemele de eşantionare utilizate. nomenclatoarele. ai comitetelor locale pentru dezvoltarea parteneriatului social în învăţământul profesional şi tehnic şi ai universităţilor. BFM permite construirea unor indicatori comparabili în timp. este necesară existenţa unor informaţii statistice corespunzătoare. iniţiată în anul 1996. perioadele de referinţă şi sfera de cuprindere sunt diferite. 335 Universitatea SPIRU HARET . în contextul derulării diverselor programe. definiţiile. Institutul Naţional de Statistică se implică în acţiunea de unificare conceptuală şi metodologică a principalilor indicatori statistici ai pieţei muncii. În momentul de faţă. – date din Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Obiectivul orizontal E – Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei muncii În procesul luării deciziilor din orice domeniu de activitate. clasificările.

specifici. a strategiilor adecvate. în cadrul Institutului Naţional de Statistică. în primul rând. mediul de lucru. programe şi instrumente care îşi pun amprenta asupra direcţiei dezvoltării acestei politici. o cerere explicită adresată Comisiei de a înainta propuneri 4 5 Community Charter of Fundamental Rights for Workers www. a unor noi instrumente şi parteneriate pentru atingerea obiectivelor acestora. strategii. Conceptele şi definiţiile din cadrul sistemului românesc al forţei de muncă au fost adaptate la convenţiile şi standardele europene în vigoare. au adoptat în 1989. ulterior apar şi alte acte normative. la nivel naţional. Momente cheie în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă Dacă între anul 1957 şi 1971 instrumentul utilizat a fost Fondul Social European (Fondul Social European).Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) asigură comparabilitate în timp. În afara indicatorilor statistici generali se vor dezvolta şi alţii. Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Angajaţilor4. Construcţia modelului social european a fost marcată astfel de evenimente care au contribuit la definirea şi apoi dezvoltarea unei politici sociale şi de ocupare europene.1. printr-o declaraţie. formarea profesională. teritorial (regiuni statistice) şi european. la piaţa muncii. cât şi prin aderarea la Programul EUROSTAT. Carta conţine. atât prin adoptarea metodei moderne de cercetare AMIGO. Comparabilitatea datelor statistice la nivel european este asigurată. avându-se în vedere şi specificul legislaţiei naţionale. Acestea se referă. care vor fi în continuare structuraţi şi detaliaţi de aşa manieră încât să permită o evaluare eficientă a gradului de îndeplinire a măsurilor cuprinse în PNAO. § 2.ro 336 Universitatea SPIRU HARET . cunoscută sub numele de Carta Socială. Carta constituie un instrument politic care conţine „obligaţii morale”5 al căror obiect este acela de a garanta că într-o anumită ţară sunt respectate anumite drepturi sociale. egalitatea şanselor. Subsecţiunea 2.ccir. Carta Socială Europeană Toate Statele Membre. cu excepţia Marii Britanii. de asemenea.

pentru a transpune conţinutul Cartei Sociale în legislaţie. stabileşte obiectivele de politică socială trasate şi în Carta Socială din 1989: promovarea ocupării forţei de muncă. 6 Ibidem 337 Universitatea SPIRU HARET . la rândul său. combaterea excluderii sociale. Carta Verde din 1993 ce stabileşte direcţiile de acţiune şi apoi Carta Albă din 1994 insistă pe rolul pregătirii şi formării profesionale. anexat. dezvoltarea resurselor umane etc. În timp ce în plan orizontal este vorba de angajare pe plan local. Carta Socială a fost urmată de programe de acţiune socială. a încorporat Acordul de Politică Socială – cu prevederi sporite – în Capitolul Social din Tratatul asupra Comunităţii Europene. egalitate de şanse şi societatea bazată pe servicii. S-a creat o bază legală pentru egalitatea şanselor între femei şi bărbaţi la locul de muncă şi se fac precizări legate de măsuri împotriva excluderii sociale. parteneriate locale care să asigure climatul favorabil spiritului antreprenorial al unor „poli de cunoaştere” care este transferată spre sectoarele noi. Acordul de Politică Socială stabileşte procedura pentru adoptarea măsurilor de politică socială şi recunoaşte rolul vital jucat de dialogul dintre conducere şi angajaţii în politică socială. forţă de muncă califi cată care să răspundă unor cerinţe mereu în schimbare. din anul 1997. 2. educaţie şi training în meserii. la Tratatul asupra Uniunii Europene. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă. În final. în care regăsim două coordonate. Marea Britanie a anunţat că intenţionează să ia parte la politica socială şi de ocupare. una verticală şi cealaltă orizontală. § 2. Acordul de Politică Socială 6 Acordul de Politică Socială este anexat la Protocolul de Politică Socială. ce permit accesul femeilor pe piaţa muncii. o referire la drepturile fundamentale a dat o nouă dimensiune obiectivelor politicii sociale. care trebuie să asigure coeziune economică şi socială regăsim politicile active de ocupare. Semnat de 14 State Membre (mai puţin Marea Britanie). Mai multe fonduri sunt astfel activate? În cadrul acestora Fondul de Dezvoltare Regională. Pe direcţia verticală. Tratatul de la Amsterdam. Fondurile Structurale cu cele trei obiective specifice sunt cele cunoscute. După alegerea noului guvern laburist în mai 1997. egalitate de şanse.

de asemenea. Se urmăreşte. Acesta cuprinde dispoziţii ce vizează adâncirea integrării atât prin trecerea în competenţa Comunităţii a unor domenii ce erau cuprinse în aria cooperării interguvernamentale. Tratatul de la Amsterdam include politica socială şi de ocupare. strategia este structurată pe patru piloni. Conform acestor dispoziţii. dezvoltarea politicilor comune în domeniul protecţiei mediului. Astfel a fost adoptată „Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă”. eliminarea discriminărilor şi asigurarea unui tratament optim în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi ocupare a posturilor. fiecare reprezentând câte un domeniu de acţiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bună ocupare a forţei de muncă la nivel comunitar: – angajabilitatea – reprezintă o nouă cultură în sfera ocupării forţei de muncă şi se referă la adaptabilitatea de a fi angajat. asigurând echilibrul între integrarea economică şi politica de ocupare a forţei de muncă. contribuind la combaterea şomajului în rândul tinerilor şi la combaterea şomajului pe termen lung. al sănătăţii publice şi protecţiei consumatorilor. prin introducerea în tratat a Titlului VIII. realizând pactul necesar pentru stabilitate şi creştere economică. statele membre vor promova o politică de coordonare a creării de locuri de muncă în vederea dezvoltării capacităţii de elaborare a unei strategii comune privind nivelul de angajare. – adaptabilitatea – are în vedere modernizarea organizării muncii şi promovarea contractelor de muncă flexibile. cu excepţia Marii Britanii. 338 Universitatea SPIRU HARET . cât şi prin dezvoltarea politicilor şi obiectivelor Uniunii Europene.Tratatul de la Maastricht din anul 1992 a avut rolul de a integra Carta Socială în tratatul semnat. Sunt cuprinse astfel prevederi referitoare la politica de asigurare a locurilor de muncă şi de protecţie socială. – În funcţie de priorităţile identificate. – antreprenoriatul – promovează crearea de noi locuri de muncă prin încurajarea dezvoltării locale. care îl va semna ulterior în cadrul Acordului Social. Procesul de coordonare a acţiunilor privitoare la ocuparea forţei de muncă în cadrul Uniunii a fost lansat de către Consiliul Europei la Luxemburg în noiembrie 1997 la „Job Summit”.

anual se parcurg anumite etape. Pentru a se asigura coordonarea la nivel european a strategiei. – elaborarea de către fiecare stat. Metoda pe baza căreia se desfăşoară acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a forţei de muncă este cunoscută ca „metoda deschisă de coordonare”7. – monitorizarea pe ţară (country surveillance) – constă în elaborarea de rapoarte ce înregistrează progresul şi identifică posibilele „bune practici” la nivelul statelor membre. document elaborat pe baza propunerii Comisiei Europene. – managementul pe bază de obiective – se referă la monitorizarea şi evaluarea progresului prin stabilirea de indicatori comuni pentru toate statele membre.– asigurarea de şanse egale – se referă la adoptarea de măsuri speciale pentru ca femeile să aibă parte de aceleaşi oportunităţi ca şi bărbaţii. – Comisia şi Consiliul examinează împreună aceste planuri şi elaborează un „Raport comun asupra ocupării forţei de muncă” (Joint Employment Report) – în urma analizării acestui Raport se elaborează noile Direcţii şi recomandări pentru anul următor. care mai apoi este discutat şi aprobat de către Consiliul European. membru în parte a „Planurilor Naţionale de Acţiune” (National Action Plans – NAP’s). Principiile ce susţin această metodă sunt următoarele: – principiul subsidiarităţii – constă în stabilirea/ împărţirea responsabilităţilor între nivelul comunitar şi cel naţional prin stabilirea obiectivelor la nivel comunitar şi responsabilizarea statelor membre în privinţa măsurilor de acţiune adoptate. după cum urmează: – stabilirea unor „Direcţii în ocuparea forţei de muncă” (Employment Guidelines). planuri ce descriu modul de aplicare a Direcţiilor de ocupare a forţei de muncă şi a recomandărilor specifice fiecărei ţări. pentru realizarea acestora la nivel naţional. – principiul convergenţei – constă în urmărirea obiectivelor comune prin acţiuni corelate. 339 Universitatea SPIRU HARET 7 . The Open Method of Coordonation – a fost iniţiată în cadrul Strategiei de Ocupare a Forţei de Muncă.

The European Parliament.eu. – simplificarea Direcţiilor de acţiune (fără a reduce din eficacitatea acestora). cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai bună coeziune socială” 9. creşterii transparenţei politicilor de ocupare şi a numărului de factori implicaţi atât la nivel comunitar. 4. Anul 2000 constituie un moment major în evoluţia politicii sociale prin elaborarea Strategiei de la Lisabona (Lisbon Strategy). în anul 2002 să se realizeze o evaluare de impact. – creşterea coerenţei şi complementarităţii cu alte procese comunitare8. şi anume „ de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. cât şi la nivelul statelor membre. Pentru a se verifica acest scop. educaţionale. La lansarea în 1997. Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă a avut în vedere ca în următorii cinci ani să se înregistreze progrese simţitoare în combaterea şomajului. Consiliul European a decis că trebuie create condiţiile necesare pentru ocuparea totală a forţei de muncă şi a stabilit un nivel al ratei de Communication from the Commission to the Council. prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene. antreprenoriale. the Economic and Social Committee and the Committee of Regions on „Taking Stock of Five Years of the European Employment Strategy” COM (2002) 416 final – p. Martie 2000 (http://www. 9 Consiliul European de la Lisabona. capabilă de o creştere economică sustenabilă. Temele identificate pentru reforma Strategiei europeane de ocupare a forţei de muncă au fost: – stabilirea unor obiective mai clare. De asemenea au fost identificate şi aspecte sensibile ale politicii de ocupare a forţei de muncă şi au fost trasate priorităţile perioadei următoare. Strategia a fost evaluată prima dată în anul 2000.htm. regionale şi de impozitare).europa.– abordarea integrată – presupune extinderea Direcţiilor politicilor pieţei muncii în sfera altor politici (sociale. Rezultatele acestor evaluări au arătat progrese în direcţia creării unui cadru integrat al politicilor naţionale. – întărirea rolului parteneriatului social în aplicarea Strategiei.int/comm/employment_social/employment_strategy/ index_en. pentru ca mai apoi.) 340 Universitatea SPIRU HARET 8 .

calitate şi productivitate în muncă.10 Strategia de la Lisabona a fost creată pentru a ajuta Uniunea Europeană să-şi recapete condiţia de ocupare totală a forţei de muncă şi de a întări coeziunea socială până în anul 2010. – modernizarea serviciilor de securitate socială. Acest grup condus de Wim KOK. Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a adăugat două obiective intermediare: rata ocupării forţei de muncă trebuie să crească per total la 67% şi rata ocupării femeilor trebuie să ajungă la 57% până în anul 2005. Pentru a susţine obiectivele principale au fost identificate 10 direcţii de acţiune specifice. A fost adăugat un obiectiv nou şi anume rata ocupării pentru vârstnici să ajungă la 50% până în 2010. § 2. – anticiparea şi capitalizarea schimbărilor pieţei muncii prin crearea unui nou echilibru între flexibilitate şi securitate. – sporirea importanţei aspectelor sociale a extinderii şi a relaţiilor externe ale Uniunii Europene. – creşterea investiţiilor în capitalul uman. 3.ocupare a forţei de muncă de 70% şi o rată a ocupării femeilor de 60%. – atragerea unui număr mai mare de oameni pe piaţa muncii şi păstrarea lor pe piaţă. fostul prim ministru al Olandei. – lupta împotriva sărăciei şi tuturor formelor de excludere socială şi discriminare. coeziune şi incluziune socială). a identificat patru priorităţi pentru statele membre: – creşterea adaptabilităţii muncitorilor şi a întreprinderilor. ţinte ce trebuie atinse până în anul 2010. 11 Council Decision of 22 July 2003 on guidelines for employment policies of the Member States (2003/578/EC) – OJ L 197/13 341 Universitatea SPIRU HARET 10 . Direcţiile de acţiune stabilite în anul 200311 au fost orientate şi mai mult spre îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona (ocupare totală a forţei de muncă. Tot în anul 2003 Comisia a cerut înfiinţarea unui grup care să rezolve anumite probleme particulare ale Strategiei de ocupare (European Employment Taskforce). au fost: – creşterea calitativă şi cantitativă a locurilor de muncă. Obiectivele Strategiei de la Lisabona în privinţa politicii de ocupare a forţei de muncă. – promovarea egalităţii între sexe.

Subsecţiunea 3. – piaţa europeană a muncii în care lucrătorii să beneficieze de acordarea unei pensii sau de protecţie socială. În aprilie 2005 Comisia a publicat un document cu privire la implementarea Strategiei de la Lisabona.– asigurarea implementării eficiente a reformelor printr-o mai bună guvernare. Next steps in implementing the revised Lisbonstrategy” 14 „Integrated guidelines for growth and jobs (2005-2008)” – 2005/ 0057 (CNS). din 9 februarie 2005. prezentată la Bruxelles. Noua Agendă Socială (Strategia Lisabona) „New Social Agenda”12.europa. 342 Universitatea SPIRU HARET 12 . La aliniatul 4 din Decizia Consiliului „privind liniile directoare pentru politicile de ocupare a forţei de muncă pentru statele membre”14 sunt http://www. acest lucru reflectându-se în viitoarele Programe Naţionale de Reformă (National reform programme). – monitorizarea evoluţiei sărăciei cu ajutorul unui „Green Paper” care să urmărească evoluţia demografi că a populaţiei şi a relaţiilor viitoare dintre generaţii. prin integrarea lor în programele naţionale Lisabona (National Lisbon programmes). priorităţi microeconomice şi priorităţi ale ocupării forţei de muncă. Planurile vor fi orientate pe trei direcţii.eu. se orientează spre asigurarea de locuri de muncă pentru cetăţeni Uniunii prin acordarea de şanse egale tuturor. în funcţie de priorităţi: priorităţi macroeconomice. Priorităţile Agendei sunt legate de: – adaptarea legislativă referitoare la relaţiile de muncă cu un continuu dialog social. În realizarea acestor planuri trebuie să se ţină seama de liniile directoare principale (the guidelines). aceste planuri vor înlocui Planurile Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă actuale. aşa cum este ea în urma revizuirilor din anul 2003. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.int/comm/employment_social/news/2005/feb/ social_agenda 13 10 SEC (2005) 622/2 COMMISSION STAFF WORKING PAPER – „Working together for growth and jobs.13 În această lucrare se subliniază importanţa asumării responsabilităţilor comunitare de către fiecare stat membru.

– lărgirea şi îmbunătăţirea infrastructurii europene şi finalizarea proiectelor transfrontaliere prioritare deja aprobate. În continuare sunt prezentate liniile directoare integrate pentru creştere economică şi locuri de muncă. – îmbunătăţirea corelării cererii de pe piaţa forţei de muncă cu oferta existentă. – facilitarea accesului la inovaţii şi creşterea dezvoltării TIC. c) Linii directoare pentru ocuparea forţei de muncă – implementarea politicilor de ocupare stabilite pentru ajungerea la ocuparea deplină a forţei de muncă.stabilite noile direcţii de acţiune în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare. – dezvoltarea veniturilor salariale ce contribuie la stabilitatea macroeconomică şi la creşterea economică. Aceste linii directoare sunt stabilite pentru un interval de trei ani. – contribuirea la obţinerea unei EMU dinamice şi funcţionale. 343 Universitatea SPIRU HARET . – asigurarea existenţei unor pieţe deschise şi competitive. iar reînnoirea lor în această perioadă este strict limitată. b) Liniile directoare microeconomice: – adâncirea şi extinderea pieţelor interne. – crearea unui mediu favorabil afacerilor. – promovarea unei culturi a antreprenoriatului şi crearea unui mediu propice IMM-urilor. – asigurarea integrării pe piaţa forţei de muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi a grupurilor dezavantajate. – formarea unei baze industriale solide. – salvgardarea sustenabilităţii economice prin promovarea alocării eficiente de resurse. – promovarea unei coerenţe sporite între politicile macroeconomice şi cele structurale. – încurajarea folosirii înţelepte a resurselor şi întărirea sinergiei dintre protecţia mediului înconjurător şi creşterea economică. a) Liniile directoare macroeconomice: – securitarea stabilităţii economice. îmbunătăţirea calităţii şi a productivităţii muncii şi întărirea coeziunii sociale şi teritoriale. – promovarea unei abordării a muncii etapizate de-a lungul întregii vieţi.

344 Universitatea SPIRU HARET 15 . Atragerea unui număr cât mai mare de persoane în câmpul muncii (şi menţinerea acestora pe piaţa muncii) şi modernizarea sistemului de protecţie socială (cuprinde liniile directoare integrate 16. 17. 19). În momentul de faţă este vital să se atingă ţinta ocupării totale şi reducerea şomajului şi a inactivităţii. să existe o bună informare Încercarea de a stabili direcţii (pathways) în ceea ce priveşte ocuparea tinerilor şi de a reduce rata şomajului în rândul tinerilor.– combinarea flexibilităţii de pe piaţa muncii cu securitatea locului de muncă şi totodată reducerea segmentării pieţei. – asigurarea unui sistem favorabil stabilirii corecte a veniturilor şi a altor costuri legate de dezvoltare. prin creşterea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii. – creşterea volumului şi îmbunătăţirea calităţii investiţiilor în capitalul uman. când se preconizează scăderea numărului populaţiei în vârstă de muncă. Liniile directoare generale sunt: I. pot fi cuprinse în trei mari linii directoare – linii directoare care au fost stabilite în mare parte şi în anul 2003. Pentru această categorie este important să se faciliteze accesul la locurile de muncă vacante. Acest scop trebuie conjugat cu creşterea atractivităţii slujbelor şi cu cea a calităţii şi productivităţii muncii. Abordarea dintr-un nou punct de vedere al muncii – cel numit abordare cu privire la întreg ciclul vieţii active – lifecycle approach to work15 – şi modernizarea sistemelor de protecţie socială vor avea un rol important în viitor. la evaluarea strategiei de la Lisabona. O atenţie sporită trebuie acordată problemei diferenţelor de ocupare dintre femei şi bărbaţi şi cea a ratelor de ocupare scăzute în rândul oamenilor vârstnici şi a tinerilor. enumerate mai sus. – adaptarea sistemului educaţional şi de dezvoltare la noile cerinţe. Creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă este cel mai eficient mod de a genera creştere economică sustenabilă şi de a promova incluziune socială pe de o parte şi pe de altă parte este calea de a-i susţine pe cei ce sunt incapabili să muncească. O altă direcţie importantă este cea referitoare la persoanele în căutarea unui loc de muncă. Aceste direcţii integrate de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă. 18.

Cele opt domenii majore sunt transpuse aproximativ total şi compatibilizate în legislaţia românească (Tabel 1). protecţia muncii. de ramură. dar strâns legate cu cele conexe. Cunoaştere şi inovare Această prioritate a strategiei de la Lisabona presupune: – creşterea şi îmbunătăţirea investiţiei în resursele umane şi dezvoltarea. toate acestea pentru a creşte capacitatea lor de angajare. care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale. Dintre aceste domenii se pot menţiona: legislaţia muncii şi condiţiile de lucru. II. cunoaşterea şi inovarea îşi aduc aportul la formarea unei baze industriale europene puternice. obiectivele fixate la Lisabona şi obiectivele următoare acceptate pentru educaţie şi formare sunt mai valabile ca niciodată.asupra pieţei forţei de muncă. protecţia socială. urmărindu-se continuu 345 Universitatea SPIRU HARET . De asemenea. facilitarea. Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a angajaţilor şi a întreprinderilor şi flexibilitatea pieţei forţei de muncă Creşterea volumului investiţiilor în capitalul uman prin intermediul educaţiei şi dezvoltării vocaţionale. III. absorbţia ICT şi – folosirea susţinută a acestor resurse. cât şi comunitar. egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei. Subsecţiunea 4. Comunicatul nu intenţionează să ofere indicaţii despre ce ar trebui să se facă într-o anumită ţară şi problemele ridicate aici nu sunt mai importante pentru anumite ţări decât pentru altele. Responsabilitatea principală pentru îndeplinirea obiectivelor acceptate revine autorităţilor responsabile cu educaţia şi formarea din statele membre actuale şi viitoare. Politica privind piaţa muncii şi ocuparea forţei de muncă în România – armonizarea legislativă Politica de ocupare a forţei de muncă acoperă domenii vaste. Acestea au fost stabilite de statele membre pentru ele însele. naţional. Gradul de compatibilitate a legislaţiei române cu acquis-ul comunitar este determinat ca raport între suma actelor normative române care transpun acquisul. eliminarea excluderii sociale şi lupta împotriva discriminării. crearea unui sistem de dialog social funcţional atât la nivel de întreprindere.

prin compararea celor doi coeficienţi şi anume coeficientul gradului de transpunere şi coeficientul gradului de concordanţă.9 94. Tabelul 1 Gradul de armonizare legislativă în domeniul politicii sociale şi ocupare16 a forţei de muncă Subcapitol Legislaţia muncii Dialog social Egalitatea de şanse femei-bărbaţi Antidiscriminare Ocuparea forţei de muncă Securitatea socială Persoane cu handicap Sănătatea şi securitatea în muncă TOTAL Legislaţia muncii Dialog social Gradul de transpunere % 88.5 100 100 100 98.5 100 91. 99/312/CE privind liniile directoare în domeniul ocupării.2 88. făcându-se eforturi pentru adaptarea sistemului românesc pentru punerea în aplicare a Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă. Ocuparea forţei de muncă a fost considerată ca obiectiv prioritar. care transpune Rezoluţia nr.mie. a fost întocmit primul Plan de Acţiune în domeniul ocupării forţei de muncă (PNAO).2 88. Aprecierea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquis-ul transpus se poate face atât pentru fiecare subcapitol.ro).acest proces cuprins în armonograma prezentă pe site-ul Ministerului Integrării Europene (www. cât şi pe ansamblu.8 100 Gradul de compatibilitate % 88.6 94.5 100 16 Institutul European din România – Studii de Impact (PAIS II) 346 Universitatea SPIRU HARET . însoţit de Programul pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi reducerea şomajului. în anul 2001.8 100 100 100 100 100 95. În acest sens.

Conţinutul PNAO: Conţinutul PNAO Liniile directoare UE în domeniul politicii ocupării forţei de muncă guvernate de cei patru pioni 5 Obiective fundamentale 4 Piloni 18 Linii directoare PNAO 347 Universitatea SPIRU HARET . nr.§ 4. eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii pentru a răspunde rapid schimbărilor economice. Planul naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă. PNAO evidenţiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze pe termen scurt şi mediu. reprezintă un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forţei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană. sprijinirii învăţării pe tot parcursul vieţii.1. Ambele documente sunt monitorizate la nivel comunitar. M. denumit în continuare PNAO. 1. Pilonii de susţinere ai strategiei converg cu obiectivele strategiei de ocupare la nivel european. adoptate anual de Consiliul Uniunii Europene. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). el a fost realizat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă. în vederea reducerii decalajului existent în acest domeniu faţă de Uniunea Europeană. Of. în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului. 637 din 29 august 2002 Fiecare stat membru sau în curs de aderare trebuie să îşi elaboreze o Strategie naţională de ocupare şi un Plan naţional de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă. iar acestea sunt adaptate la situaţiile concrete. evitării discriminării şi excluderii sociale. Fig. PNAO este documentul care va contribui la evaluarea progreselor înregistrate de România ca ţară candidată să adere la Uniunea Europeană. Elaborarea Strategiei naţionale de ocupare şi a Planului de acţiuni privind ocuparea forţei de muncă conform HG nr.

Politica ocupării forţei de muncă şi cea în domeniul formării profesionale reprezintă direcţii de acţiune în ceea ce priveşte iniţiativele regionale. Obiectivul orizontal C – Dezvoltarea parteneriatului social. Reformele legislative şi instituţionale. economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni şi a se menţine competitivă. Pentru a elabora politici sociale coerente şi pentru a realiza o monitorizare şi o evaluare adecvată a progreselor realizate în cadrul procesului de implementare PNAO. 348 Universitatea SPIRU HARET . este necesară existenţa unor informaţii statistice corespunzătoare. Se urmăreşte mutarea accentului politicilor de protecţie a şomerilor de la măsuri pasive la măsuri active. Obiectivul orizontal B – Strategii naţionale pentru „învăţarea pe parcursul întregii vieţi”. parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea şi diversificarea activităţilor. ample şi coerente în domeniul formării iniţiale şi continue. coroborate cu alocarea unor fonduri mai mari pentru educaţie şi formare profesională arată interesul acordat dezvoltării de strategii naţionale. Obiectivul orizontal E – Dezvoltarea sistemului de indicatori ai pieţei muncii. statele membre (precum şi cele în fază de aderare şi preaderare) trebuie să-şi adapteze reacţia de răspuns la liniile directoare guvernate de cei 4 piloni într-o strategie generală coerentă care să încorporeze următoarele obiective orizontale: Obiectivul orizontal A – Creşterea ratei de ocupare Măsurile propuse vizează stimularea creării de noi locuri de muncă în condiţiile continuării în ritm accelerat a procesului de privatizare şi restructurare.Consiliul European a stabilit ocuparea deplină a forţei de muncă drept obiectiv major al politicii sociale şi a politicii de ocupare în UE. în această etapă. implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială. Pentru atingerea obiectivului. Deoarece. Regiunile de dezvoltare reprezintă cadrul de concepere. PILONUL I – Îmbunătăţirea capacităţii de angajare se realizează printr-o serie de linii directoare: – Combaterea şomajului în rândul tinerilor şi prevenirea şomajului de lungă durată. Obiectivul orizontal D – Dimensiunea regională.

– Combaterea discriminării şi promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupare. – Sprijinirea adaptabilităţii ca o componentă a învăţării continue. Ghid pentru formarea personalului A. politici macroeconomice care se adresează categoriilor globale macroeconomice cum ar fi cererea globală de consum.– Abordarea mai prietenoasă a ocupării: taxe.N. în principal. – elaborat de Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică – 2002.M. PILONUL II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri. – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piaţa muncii şi prevenirii lipsei de forţa de muncă calificată. – Noi oportunităţi de ocupare în societatea bazată pe cunoaştere şi în servicii. 349 Universitatea SPIRU HARET 17 . Subsecţiunea 5. – Analiza cadrului juridic existent şi propuneri de noi prevederi. – Acţiuni locale şi regionale pentru ocuparea forţei de muncă. – Accesul la activităţile antreprenoriale. – Reducerea discrepanţelor dintre cele două sexe pe piaţa muncii. – Reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie. investiţia globală etc. – Reforme fiscale pentru ocupare şi formare profesională. PILONUL IV – Asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi – Abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru toţi cei patru piloni. indemnizaţii şi sisteme de formare profesională. – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieţii active. – Formarea în tehnologiile electronice pentru toţi cetăţenii. – Dezvoltarea competenţelor pentru noua piaţă a muncii în contextul formării continue. PILONUL III – Promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor – Modernizarea organizării muncii. Politici de ocupare a forţei de muncă17 Sunt.O.F.

implicit. ele trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influenţă asupra volumului ocupării. mai ales la întreprinderile mici şi mijlocii. rate de schimb valutar. indexarea salariilor) – politici sociale (vârsta de pensionare. Politici de ocupare: Instrumente – politici fiscale impozite. oferta monetară) – politici salariale (salariul minim. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică. prin alocarea de fonduri pentru creditare cu dobânzi avantajoase sau prin alte sisteme fiscale care să faciliteze angajările. pe stimularea producţiei. de a menţine rata şomajului la un minimum posibil. ele „aparţin” Ministerului de Finanţe. alocaţie copii) – investiţie în infrastructura publică – promovarea exporturilor – îmbunătăţirea mediului de afaceri Politici de ocupare a forţei de muncă A. subvenţii – politici monetare (rate ale dobânzilor. următoarele activităţi: 350 Universitatea SPIRU HARET . Acest fapt este de înţeles atâta timp cât promovarea creşterii economice poate genera promovarea unui volum mai mare al ocupării. Măsuri de prevenire a şomajului: a) servicii de informare şi consiliere privind cariera. b) servicii de preconcediere.Politicile de ocupare a forţei de muncă pun accentul pe flexibilizarea pieţei muncii. care cuprind. chiar dacă politicile de ocupare influenţează indirect. în principal. Guvernului sau Băncii Naţionale. Ocuparea va creşte sau va scădea în conformitate cu ratele creşterii economice. În orice caz. Obiectivul politicilor de ocupare este de a creşte gradul de ocupare a populaţiei active şi. Industriilor şi Comerţului. oferite viitorilor absolvenţi de învăţământ profesional şi liceal în cadrul unor acţiuni desfăşurate în şcoli de către consilierii de orientare profesională din reţeaua centrelor de consiliere aparţinând Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Instrumentele utilizate nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare.

o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe ţară. – servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi condiţii de acces. d) stimularea persoanelor aflate în şomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizaţie de şomaj. – prezentarea posibilităţilor de reorientare profesională în cadrul unităţii sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată. c) stimularea creării de noi locuri de muncă prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj în condiţii avantajoase. g) angajatorii care încadrează tineri absolvenţi pe durată nedeterminată primesc pentru o perioadă de 12 luni. dacă încadrează. precum şi de alte măsuri din programe de asistenţă internaţională care se adresează cu precădere tineretului sau care vizează prevenirea şi combaterea şomajului (Leonardo. e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare. de programe de instruire. De aceea se impune în continuare 351 Universitatea SPIRU HARET . B. pentru fiecare absolvent angajat. – consiliere profesională: modalităţi de căutare a unui loc de muncă. Programul PHARE 2000 „Coeziune economică şi socială” etc. f) stimularea mobilităţii forţei de muncă. Măsuri de combatere a şomajului: a) stimularea agenţilor economici să angajeze tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ. Totuşi inserţia tineretului pe piaţa forţei de muncă se menţine destul de modestă şi inegală. cu contract individual de muncă. RICOP.– informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi serviciile de care pot beneficia conform legii. persoane din rândul şomerilor pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni. prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) şi iniţiere în accesarea acestuia etc. b) acordarea de facilităţi fiscale angajatorilor prin reducerea contribuţiei datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj. pe o perioadă de 18 luni.5 salarii minime brute pe ţară. în mod gratuit.). Absolvenţii pot beneficia. o sumă lunară reprezentând 1. pentru fiecare persoană angajată. – plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local. PAEM. angajatorii care încadrează absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc..

în acelaşi an 51. şi-au intensificat activitatea în această direcţie. Rezultă de aici dezechilibre care depăşesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieţei muncii. În anul 2000 aceasta a fost de 18 luni. deprinderile profesionale scad şi odată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic. de studiere şi previzionare a nevoilor pieţei muncii. mediere. fiind diferită pe grupe de vârstă. de dimensionare a formării profesionale continue în concordanţă cu aceste nevoi. iar peste 24% de mai mult de 24 de luni. eficient. 2. Din analiza datelor statistice reiese că durata medie a şomajului tinde să crească. formare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învăţământ şi formare profesională pe întreg parcursul vieţii persistă dificultăţi semnalate şi în anii anteriori. În ultimul timp o serie de agenţi economici. încrederea în şansele proprii devenind tot mai mică. în creştere cu două luni faţă de 1999. în special unele dintre firmele străine de prestigiu care operează pe piaţa românească ca agenţii/firme publice sau private care oferă servicii de recrutare. Preocupări mai susţinute se manifestă şi la nivelul unor instituţii guvernamentale – Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Situaţia privind ponderea şomerilor de lungă durată din totalul şomerilor indemnizaţi este prezentată în anexă. Diminuarea şomajului de lungă durată Şomajul de lungă durată a devenit una dintre problemele stringente ale pieţei forţei de muncă. Acest lucru se datorează faptului că pe măsură ce creşte perioada de inactivitate. orientare şi consiliere profesională. ocupare. şi oferta sistemului de formare profesională continuă.5% din numărul şomerilor erau în şomaj de mai mult de un an. extrem de dinamice. Pe măsură ce perioada în care o persoană stă neocupată creşte. Ministerul Dezvoltării şi 352 Universitatea SPIRU HARET . Diminuarea şomajului de lungă durată necesită o analiză profundă a nevoilor viitoare de calificări ale economiei. şansele ca ea să se reintegreze pe piaţa muncii scad considerabil.concentrarea pe măsuri intensive de prevenire şi combatere a şomajului în rândul tinerilor. Din lipsa resurselor (financiare şi umane) nu s-a reuşit încă să se creeze un sistem funcţional.

dezvoltării şi funcţionării parteneriatului social. identificarea nevoilor de calificări ale economiei rămâne deschisă. prin posibilităţile pe care le deschide de oferire a unor servicii de consiliere profesională de nivel european. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/agenţii judeţene. Cu toate acestea. Soluţionarea acesteia. Acţiuni pentru prevenirea şi combaterea şomajului de lungă durată. Proiectul „Informare şi consiliere privind cariera” care se implementează de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în cadrul Proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială”. Astfel. este o problemă de politică generală care. Experienţa în domeniul combaterii şi prevenirii şomajului de lungă durată a demonstrat că activitatea de informare şi consiliere privind cariera constituie unul dintre instrumentele de bază ce pot fi utilizate în acest scop (atât pentru prevenirea. Elaborarea de către Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare (COSA) a standardelor ocupaţionale şi completarea Clasificării ocupaţiilor din România (COR) cu noi profesii/calificări. întreprinse până în prezent I. responsabilităţii fiecărui partener social în sfera sa de competenţă. Rezolvarea problemei formării profesionale continue şi punerea la baza acesteia a formării şi dezvoltării competenţelor în domenii bine stabilite vor contribui la diminuarea semnificativă a nivelului şomajului de lungă durată. în condiţii acceptabile. are un impact deosebit asupra şomajului de lungă durată. prin amplitudine şi efecte. precum şi elaborarea standardelor de pregătire constituie piloni importanţi ai unor acţiuni eficiente de previzionare a nevoilor viitoare de calificări. o atenţie deosebită va trebui acordată persoanelor din categoria şomerilor de lungă durată. inclusiv în cea a partenerilor sociali. intră în sfera de competenţă a mai multor organisme. consilii de dezvoltare regională etc. cât şi pentru combaterea şomajului de lungă durată). cât şi sociale. În România adâncirea reformei şi consolidarea funcţionării pieţei muncii constituie o cerinţă şi o prioritate naţională impusă atât de nevoi economice. care în primele 12 luni de şomaj nu au beneficiat de nicio 353 Universitatea SPIRU HARET .Prognozei. În acest cadru este nevoie să se acorde o atenţie mai mare problematicii complexe a relaţiilor industriale.

A. incubatoare de afaceri. au beneficiat de următoarele tipuri de măsuri active: cursuri de calificare/recalificare. componentă a proiectului Băncii Mondiale RO 3849 „Ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială”. persoane care prezintă un risc mare de a deveni şomeri de lungă durată. asistenţă şi consultanţă pentru începerea unei afaceri. pentru persoanele din rândul şomerilor de peste 45 de ani sau pentru şomerii întreţinători unici de familie angajatorii primesc din bugetul asigurărilor pentru şomaj. pe o perioadă de 12 luni. cu obligaţia menţinerii contractului individual de muncă pe o perioadă de minimum 2 ani. de asemenea.U. 35/1995 a fost ratificat acordul de împrumut cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare care prevedea alocarea unei sume de 8. II. servicii de ocuparemutare. Începând cu anul 2002 se derulează Proiectul privind înfiinţarea unui centru de formare şi consultanţă pentru întreprinderi mici 354 Universitatea SPIRU HARET .5 milioane dolari S. Până la sfârşitul lunii martie 2002 a fost asistat în cadrul Programului de redistribuire a forţei de muncă un număr de 77. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă a introdus o serie de noi măsuri active destinate combaterii şomajului de lungă durată: – combaterea şomajului de lungă durată prin stimularea persoanelor pentru a se încadra în muncă înainte de expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj. servicii de dezvoltare economică locală. Astfel. IV. pentru măsuri active destinate persoanelor disponibilizate colectiv. Prin Ordonanţa Guvernului nr. creare de locuri de muncă în folosul comunităţii. – stimularea angajatorilor prin subvenţionare directă pentru crearea de locuri de muncă pentru şomerii din categoriile cele mai defavorizate. – susţinerea financiară a încadrării persoanelor din rândul şomerilor în vederea realizării unor lucrări de interes comunitar. III. derulat din anul 1995. o sumă egală cu un salariu minim brut pe ţară pentru fiecare persoană angajată din această categorie. Legea nr.697 de persoane disponibilizate colectiv.măsură activă de combatere a şomajului şi care prezintă riscul de a deveni şomeri de lungă durată. din care un număr de 14. prin care persoanele disponibilizate colectiv.919 persoane a fost plasat în muncă. Menţionăm. Programul de redistribuire a forţei de muncă.

instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă.şi mijlocii. de informare şi consiliere privind cariera.). Politicile de piaţa muncii au de obicei un 355 Universitatea SPIRU HARET . având ca rezultat înfiinţarea în cadrul Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă Dâmboviţa (localitatea Târgovişte) a unui centru de formare şi consultanţă pentru întreprinderi mici şi mijlocii. de formare profesională. alte prevederi legale privind demararea unei activităţi autorizate etc. Rezultate concrete obţinute până în prezent: două persoane şomere şi-au întocmit documentaţia în vederea înfiinţării unei firme şi au obţinut credite prin Banca Comercială Română pentru demararea propriei afaceri. programul de muncă. următoarele domenii: – legislaţia muncii (sau toate politicile care reglementează condiţiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim. de promovare a iniţiativei private etc. muncă cu program redus. – iniţiere în domeniul financiar-contabil. promovarea formării continue etc. – dezvoltarea pregătirii profesionale continue în întreprinderi mici şi mijlocii.). în principal în două domenii de activitate: – sprijinirea creării de întreprinderi mici şi mijlocii. gestiunea întreprinderii. Subsecţiunea 6. – pregătire profesională prin cursuri de scurtă durată în vederea înfiinţării unei activităţi autorizate (fundamentarea şi elaborarea unui plan de afaceri.). care oferă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă următoarele tipuri de servicii: – consultanţă individuală a persoanelor interesate să demareze o activitate autorizată (alegerea statutului juridic. cu acordare de asistenţă tehnică de către Institutul de Formare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din Regiunea Valonă (IFPME). întocmirea statutului întreprinderii. Politicile de piaţa muncii Includ. – politicile „active” (care constau in serviciile de mediere/plasare. regulamente referitoare la angajări şi concedieri. Proiectul a fost implementat la începutul anului 2002. durata şi condiţiile concediului anual. pensionare anticipata. în principal. subvenţiile pentru angajare. studiu de piaţă etc. ale concediului de maternitate. protecţia muncii şi condiţiile de sănătate. – politicile „pasive” care înlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar şomeri.).

impact direct asupra deciziilor referitoare la ocuparea participanţilor la piaţa muncii, comparativ cu politicile de ocupare, şi totodată se reflectă şi asupra volumului şi/sau asupra structurii ocupării şi/sau a şomajului, în special pe termen scurt. Acest fapt se aplică, în special, acelor politici implementate prin intermediul serviciilor publice de ocupare, aşanumitele politici active şi pasive pentru piaţa muncii. Politicile de piaţa muncii: Instrumente – toate politicile şi serviciile „active” de piaţa muncii – toate politicile de sprijin material sau de înlocuire a altor forme de venit pentru şomeri Obiective ale politicilor pe piaţa muncii: – Perfecţionarea cadrului juridic în domeniul legislaţiei muncii – Protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor prin: – adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; – dezvoltarea unei reţele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru – Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecţia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale – Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităţii echipamentelor de lucru şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice. Măsuri 1. Adoptarea noului cod al muncii, care a introdus noi forme de muncă Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la programul de lucru flexibil, la normele parţiale de muncă, la formele de muncă externalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă – ucenicia. Instituţii responsabile: partenerii sociali 3. În scopul protejării sănătăţii şi securităţii în muncă se vor lua măsuri de monitorizare a reţelei de organisme şi laboratoare recunoscute
356
Universitatea SPIRU HARET

de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în vederea certificării calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice, individuale de protecţie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată. Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 4. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecţia angajaţilor în cazul unor riscuri de expunere la substanţe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinil, poluare sonică, prezente în mediul de muncă Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Inspecţia Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 5. În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă se va derula, în perioada 2003 – 2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficienţei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesional Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 6. Înfiinţarea primului centru-pilot din România privind evaluarea riscurilor la personalul medico-sanitar din spitale Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 7. Furnizarea de consultanţă şi pregătire de specialitate privind organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice Instituţia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor – Institutul de Management şi Informatică. Subsecţiunea 7. Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă – element esenţial pentru dezvoltarea unei afaceri pe termen lung: O pârghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică o constituie dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), considerate a fi factorul cel mai important în absorbţia forţei de muncă şi este şi sectorul cu cea mai mare flexibilitate şi mobilitate în adaptarea la cererea pieţei. Asigurarea îmbunătăţirii şi stabilităţii cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), diminuarea birocraţiei şi a corupţiei în sectorul antreprenorial reprezintă obiective principale în
357
Universitatea SPIRU HARET

vederea stimulării IMM, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanţă şi instruire antreprenorială, îmbunătăţirii accesului IMM la finanţare. Facilitarea lansării şi derulării unei afaceri: – Aplicarea unor măsuri de stimulare a IMM prin acţiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. – Iniţierea de programe de training şi consultanţă pentru IMM în vederea creşterii capabilităţii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de producţie şi servicii de la marile întreprinderi. Instituţii responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor şi ANOFM. – Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului IMM, finanţate de la bugetul de stat. – Acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri, în conformitate cu Legea nr. 76/ 2002, cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. Instituţia responsabilă este ANOFM. Sprijinirea dezvoltării IMM şi încurajarea iniţiativei private, prin Centrele de Dezvoltare a Afacerilor şi Birourile de Asistenţă pentru Societăţile Comerciale din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României (C.C.I.R.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători, prin sistemele educaţionale ale C.C.I.R. Instituţie responsabilă: Camera de Comerţ şi Industrie a României. – Pentru perioada 2002-2005 MIMMC are în vedere elaborarea de programe pentru susţinerea accesului IMM la servicii de instruire şi consultanţă. Instituţie responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. – Organizarea anuală a Târgului pentru IMM Programul TIMM, târg de informare şi oferte de servicii pentru IMM, având ca scop stimularea iniţiativelor şi iniţierea în afaceri. Instituţia responsabilă pentru acest târg este Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. – Implementarea Programului de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – EMPRETEC. Programul identifică potenţiali întreprinzători de succes, le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităţii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale, îi asistă în
358
Universitatea SPIRU HARET

pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanţare necesare activităţii lor. Subsecţiunea 8. Concluzii pentru România Concluzii pentru România privind Planul Naţional de ocupare a forţei de muncă (PNAO): La elaborarea PNAO s-au avut în vedere atât cele 5 obiective orizontale, cât şi cele 18 linii directoare cuprinse în cei 4 piloni ai strategiei europene de ocupare a forţei de muncă18. În urma analizei situaţiei actuale se pot identifica câteva direcţii prioritare de acţiune ale Guvernului, necesare în vederea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă: 1. asigurarea unei creşteri economice susţinute, cu impact direct asupra creşterii numărului locurilor de muncă, bazată pe dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; se va valorifica potenţialul de dezvoltare a unor domenii de activitate, cum ar fi serviciile (turismul, tehnologia informaţiei etc.), a căror pondere în cadrul economiei este încă destul de redusă; 2. combaterea muncii fără forme legale şi iniţierea unor măsuri care să conducă la reducerea costurilor locurilor de muncă, fapt care va stimula angajatorii să respecte legislaţia în domeniu; 3. încurajarea substanţială a veniturilor obţinute din muncă, prin utilizarea unei rate de creştere a salariului de bază minim brut pe ţară mai mare decât până în prezent şi diminuarea sărăciei, atât pentru persoanele active, cât şi pentru persoanele inactive, prin corelarea politicilor active de ocupare a forţei de muncă cu o politică adecvată de creştere substanţială a veniturilor obţinute din muncă; 4. promovarea de măsuri destinate prevenirii şi combaterii şomajului în rândul tinerilor în vârstă de 15-24 de ani, în vederea creşterii ratei de ocupare a acestei categorii de persoane; 5. în contextul continuării procesului de privatizare şi restructurare economică se vor identifica alternative pentru ocuparea persoanelor

Conform HG nr. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO), M. Of. nr. 637 din 29 august 2002. 359
Universitatea SPIRU HARET

18

disponibilizate, lupta împotriva şomajului de lungă durată constituind o preocupare constantă pentru următorii ani; 6. elaborarea de programe speciale adresate grupurilor de persoane care se confruntă cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii: tineri proveniţi din centrele de plasament, persoane cu handicap, persoane de etnie romă, persoane eliberate din detenţie etc.; 7. promovarea unor măsuri destinate să conducă la creşterea ratei de participare prin prelungirea perioadei de activitate a persoanelor vârstnice, din perspectiva ultimelor evoluţii demografice, caracterizate printr-un proces de îmbătrânire a populaţiei; 8. atenuarea discrepanţelor dintre cererea şi oferta pe piaţa forţei de muncă, cu precădere prin adaptarea sistemului de formare iniţială şi continuă la tendinţele pe termen mediu şi lung ale lumii ocupaţionale, într-o societate bazată pe cunoaştere şi pe utilizarea noilor tehnologii informatice. O comparaţie între PNAO din România şi modelul suedez sau cel englez poate să demonstreze ce s-ar putea îmbunătăţi. România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare, revizuită, instrumentul esenţial de coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă la nivelul UE, în acest context fiind elaborate cele două PNAO 2002-2003 şi 2004-2005. Unul dintre obiectivele europene ale dezvoltării formării profesionale continue în România este ca până în 2010 nivelul mediu de participare la învăţarea pe parcursul întregii vieţi a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 24-64 de ani să fie de 12,5 %; în vederea îndeplinirii acestui obiectiv este necesară elaborarea unor strategii coerente şi măsuri pragmatice cu scopul de a stimula învăţarea permanentă pentru toţi. • Dezvoltarea formării profesionale continue sunt: 1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă 2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue 3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă 4. Promovarea formării profesionale continue 5. Asigurarea calităţii sistemului de formare profesională continuă Cele cinci priorităţi pentru dezvoltarea formării profesionale continue sunt stabilite în concordanţă cu elementele esenţiale identificate
360
Universitatea SPIRU HARET

pentru dezvoltarea unei strategii coerente şi comprehensive privind formarea profesională a adulţilor, în urma consultărilor la nivel european pe baza Memorandumului asupra învăţării permanente şi iau în considerare priorităţile, dificultăţile şi constrângerile evidenţiate de ancheta realizată în cadrul procesului de consultare cu privire la posibilităţile de implementare a Memorandumului în România realizată în anul 2001. În urma analizei PNAO 2004 – 2005, s-au constatat următoarele priorităţi care trebuie realizate: 1. Dezvoltarea parteneriatului în formarea profesională continuă prin promovarea parteneriatului dintre autorităţile publice, partenerii sociali şi alţi parteneri la nivel central şi local, în vederea fundamentării, elaborării şi implementării politicilor şi strategiilor de formare profesională continuă, implicarea unui număr tot mai mare de angajatori în facilitarea accesului la formarea profesională continuă, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare formării, implicarea partenerilor sociali, cu precădere a patronatelor dar şi a asociaţiilor profesionale la validarea calificărilor, a standardelor ocupaţionale şi a programelor cadru de formare profesională continuă, la asigurarea calităţii formării profesionale continue şi la asimilarea modelului european al calităţii în formarea profesională continuă; dezvoltarea cooperării la nivel local/ regional pentru identificarea nevoilor de formare şi pentru facilitarea accesului la formare este o altă componentă a acestei priorităţi la fel de importantă ca şi dezvoltarea cooperării la nivel european şi internaţional în domeniul formării profesionale continue, valorificând programele europene dedicate formării profesionale continue; 2. Asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue; cheltuielile care se fac cu formarea trebuie considerate ca fiind investiţii nu costuri, iar pentru creşterea investiţiilor în formarea continuă sunt importante următoarele direcţii de acţiune: asigurarea cadrului legislativ care să stimuleze finanţarea formării profesionale continue, implicarea partenerilor sociali în această finanţare, atragerea de finanţări externe şi extinderea de furnizori de programe de formare profesională. 3. Facilitarea accesului la formarea profesională continuă prin crearea de oportunităţi de formare profesională continuă cât mai aproape de beneficiari, îmbunătăţirea accesului la formare profesională în mediul rural, creşterea numărului de persoane, în căutarea unui loc de muncă,
361
Universitatea SPIRU HARET

care vor fi cuprinse la programele de formare profesională, extinderea reţelei de formare profesională a adulţilor, a ANOFM, modernizarea şi dotarea centrelor existente, stimularea angajatorilor pentru formarea personalului propriu în vederea creşterii şi diversificării competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă şi monitorizarea evoluţiei accesului la formarea profesională continuă. 4. Promovarea formării profesionale continue, prin promovarea beneficiilor formării profesionale continue, implicarea mass-media şi a partenerilor sociali în promovarea formării profesionale continue şi monitorizarea implementării strategiei pentru dezvoltarea formării profesionale continue. 5. Asigurarea calităţii sistemului de formare profesională continuă prin implementarea sistemului de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe cale non-formală şi informală, crearea unui sistem naţional de evaluare, formare şi certificarea formatorilor, introducerea sistemelor inovative bazate pe tehnologia informaţiei, implementarea modelului european de asigurare a calităţii. Principalele critici, şi deci provocări pentru viitor, aduse programelor de formare profesională româneşti sau a tendinţelor aduse de PNAO, sunt: – nivelul educaţional mediu al întregii populaţii a rămas scăzut în comparaţie cu standardele UE; – participarea scăzută a şomerilor la cursurile de formare profesională; – insuficienţa fondurilor şi a identificării măsurilor de stimulare fiscală adresate atât angajatorilor, cât şi angajaţilor în domeniul formării profesionale; – insuficienta monitorizare a impactului măsurilor active asupra diverselor grupuri cărora li se adresează, necesară în vederea furnizării unei baze de date solide pentru planificarea politicilor în domeniul ocupării; – asigurarea cadrului legislativ în vederea stimulării atât a angajatorului, cât şi a angajatului în ceea ce priveşte perfecţionarea profesională continuă; – insuficienţa formării profesionale în întreprinderi – în România numai 11% din întreprinderi asigurau cursuri de formare continuă;
362
Universitatea SPIRU HARET

– slaba investiţie în formarea continuă, întreprinderile din România investesc doar 0,5% din costurile cu forţa de muncă pentru cursuri de formare continuă. Una dintre ţările cu o bogată tradiţie în formarea profesională continuă şi în implicarea partenerilor sociali este Suedia. Din 1960 formarea profesională continuă a jucat un rol important în cadrul politicilor pieţei muncii suedeze. O pondere importantă în educaţie în sistemul suedez o are sectorul public. Formarea profesională iniţială este susţinută de municipalitate, iar formarea profesională continuă este susţinută de stat, angajaţi; partenerii sociali au şi ei un rol important în dezvoltarea resurselor umane, la fel ca în Danemarca. Acest lucru, respectiv implicarea partenerilor sociali, nu este bine conturată în planul naţional de acţiune românesc în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă. Alt aspect relevant este faptul că organizaţiile suedeze au conştientizat importanţa necesităţii formării continue. Dar desigur sunt şi alte aspecte ale modelului suedez cum este faptul ca angajaţii finanţează cea mai mare parte a formării profesionale continue (95% din cheltuieli) cu ajutorul unei subvenţii din partea UE; participarea activă a organizaţiilor în ceea ce priveşte susţinerea formării profesionale a angajaţilor s-ar putea realiza şi prin existenţa unor prevederi legale sau a unor înţelegeri colective care să le oblige să contribuie financiar la dezvoltarea resurselor umane; spre exemplu, în Franţa şi în Spania formarea profesională s-a dezvoltat utilizând mecanismele impuse de lege şi anume, taxele de formare profesională în cadrul firmelor, colectarea tuturor taxelor sau a unei părţi şi administrarea ei de către partenerii sociali, consultarea reprezentanţilor angajaţilor şi accesul la formare în cadrul organizaţiilor. Finanţarea formării profesionale în România ar putea fi făcută şi de către întreprinderi prin plata unui procent; în schimb li s-ar putea acorda deduceri la plata unor impozite. Un alt dezavantaj al modelului suedez, care ar trebui evitat de preluat, este lipsa unui control al utilizării finanţărilor obţinute pentru formarea continuă, spre deosebire de modelul francez; acest lucru se remarcă şi în strategia românească din domeniul formării profesionale. Modelul englez, de orientare liberală, se remarcă prin absenţa partenerilor sociali în formarea profesională a resurselor umane, existenţa unei mari diversităţi de tipuri de programe de formare continuă care oferă
363
Universitatea SPIRU HARET

persoanelor o mare varietate de opţiuni. Un alt aspect specific al modelului englez este descentralizarea şi voluntarismul, care sunt trăsături de bază ale politicii de ocupare şi ale administraţiei sistemului. Se remarcă tendinţa statutului de a acorda ajutor şi de a se implica în formarea profesională continuă. De exemplu, indivizii se pot forma profesional, fiind susţinuţi de bugetul de stat prin fonduri publice, iar întreprinderile pot opta între a utiliza fonduri proprii sau fonduri publice pentru a susţine dezvoltarea angajaţilor proprii. Comparând sistemul românesc actual cu cel englez se poate observa tendinţa ,,timidă” a statului de a susţine angajatorii în ceea ce priveşte suportul în această direcţie. Astfel, în situaţia în care angajatorii trimit tinerii absolvenţi pe care i-au angajat la cursuri de formare profesională, cheltuielile făcute pot fi ulterior returnate de la bugetul statului la cererea organizaţiei (Legea nr. 76 din 2002, privind stimularea forţei de muncă cu modificările ulterioare). O altă tendinţă care se remarcă în strategia engleză este încercarea de a facilita accesul la produse şi servicii educaţionale pentru a le face disponibile la domiciliu, la locul de muncă şi în centrele de învăţământ prin utilizarea de tehnologii moderne de prelucrare şi transmitere a cunoştinţelor. În România se poate observa această tendinţă prin crearea sistemului de învăţământ deschis la distanţă, a programelor de învăţare continuă (lifelong learning). Desigur, sistemul naţional românesc se află doar la început, nu are în spate tradiţii ca cea suedeză sau engleză în acest domeniu – formarea continuă, dar tocmai din acest motiv considerăm că poate prelua anumite tendinţe din modelele europene care şi-au dovedit calitatea şi eficienţa pentru creşterea ocupării pe piaţa muncii. Subsecţiunea 9. Impactul Strategiei de la Lisabona Impactul prevederilor Strategiei de la Lisabona asupra politicii de ocupare a forţei de muncă din România este pe de o parte favorabil iar pe de altă parte mai puţin favorabil. Principalele concluzii care se desprind în urma analizei acestei problematici a pieţei forţei de muncă în contextul lărgirii europene sunt: – decalajul dezvoltării economice dintre ţările membre ale Uniunii este principalul motor al orientării fluxurilor migratoare ale forţei de muncă;
364
Universitatea SPIRU HARET

– datorită diferenţelor de dezvoltare economică dintre ţările membre UE, cel mai probabil va spori considerabil exportul de capital (investiţiile) dinspre ţările vest-europene către cele din Europa Centrală şi de Est, deoarece costurile de producţie sunt mult mai mici, forţa de muncă este mai ieftină, sporind astfel competitivitatea pe piaţa europeană; – în ţările receptoare de noi tehnologii şi de investiţii se va accentua considerabil procesul de formare profesională pentru creşterea gradului de calificare la locul de muncă al angajaţilor; – politicile pieţei forţei de muncă trebuie să ţină seama mai mult de particularităţile culturale specifice; – beneficierea, de către noile ţări membre, de Fondurile Structurale va duce la dezvoltarea considerabilă a pieţei muncii în aceste ţări; – reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre statele membre, sporirea competitivităţii produselor, – creşterea concurenţei pe piaţa europeană, conduc per ansamblu la creşterea competitivităţii economiei Uniunii. Un rol aparte îl joacă componenta Coeziune Economică şi Socială care încurajează şi sprijină implementarea unor măsuri concrete care să pregătească resursele umane şi piaţa muncii din România să facă faţă standardelor şi provocărilor determinate de aderarea la Uniunea Europeană şi să fie capabile în administrarea Fondurilor Structurale de care va urma să beneficieze România. Ce putem spera pentru această politică? Raportul Comisiei19 concluzionează că investiţia în capitalul uman contribuie, în mod semnificativ, la creşterea productivităţii şi constituie o investiţie atrăgătoare faţă de cheltuieli alternative atât la nivelul microeconomic, cât şi la nivel social. Există dovezi că la nivel social investiţiile în domeniul capitalului uman sunt responsabile pentru o proporţie semnificativă de creştere a întregii productivităţi. a) Competitivitate şi dinamism Competitivitatea şi dinamismul sunt două aspecte faţă de care Uniunea Europeană este întrecută, în mod curent, de Statele Unite. Educaţia şi formarea trebuie să joace un rol decisiv în atragerea şi
De la Fuente şi Ciccone, Human capital in a global and knowledgebased economy, Raportul final pentru angajarea forţei de muncă şi probleme sociale, Comisia Europeană, 2002. 365
Universitatea SPIRU HARET
19

reţinerea talentelor în Europa. Breşa dintre productivitatea din Statele Unite şi din Uniunea Europeană continuă să se lărgească. Inversarea acestei ordini solicită nu numai investiţii în cercetare, dezvoltare şi tehnologia de comunicare şi informatizare, dar şi în dezvoltarea capitalului uman. b) Societatea şi economia bazate pe cunoaştere A fost unanim recunoscut că dimensiunea şi calitatea resurselor umane sunt determinanţii principali atât ai creării de noi cunoştinţe, cât şi ai diseminării acestora. Factorii cheie sunt asigurarea unui număr suficient de noi oameni de ştiinţă şi ingineri, consolidarea cercetării la nivel universitar şi actualizarea constantă a forţei de muncă ştiinţifice, cât şi a nivelului educaţional general al populaţiei apte de muncă, precum şi intensificarea activităţilor de educaţie permanentă. Educaţia joacă, de asemenea, un rol fundamental în stimularea progresului şi diseminării ştiinţei şi tehnologiei în perioada de tranziţie spre societatea cunoaşterii. Sectorul cunoaşterii este dependent de posibilităţile educaţiei şi, în special, de universităţi. c) Locuri de muncă mai multe şi mai bune Consiliul European de la Lisabona a făcut un apel pentru locuri de muncă mai multe şi mai bune, stabilirea obiectivelor pentru angajare şi întărirea rolului partenerilor sociali în realizarea acestora. Contribuţia educaţiei şi formării la acestea se manifestă pe mai multe căi. În mod clar, este evident că şcolarizarea este principalul factor determinant al venitului individual, împreună cu situaţia pieţei muncii. d) Includerea socială şi cetăţenia activă Beneficiind de o recompensă în creştere pentru calificare, polarizarea dintre cei cu un volum mare şi cei cu un volum mic de cunoştinţe afectează coeziunea economică şi socială. Accesul la formarea finanţată de angajator este deseori limitată pentru cei care au deja o calificare înaltă şi unele grupuri sunt astfel blocate în partea inferioară a pieţei forţei de muncă. Un deziderat important este dezvoltarea educaţiei şi formării de-a lungul întregii vieţi, în aşa fel încât schimbările şi restructurările din economie să nu producă efecte adverse pentru coeziunea socială. Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării recente din domeniul educaţiei este că investiţia în educarea şi formarea persoanelor este atât un factor de creştere, în special în contextul actual de
366
Universitatea SPIRU HARET

schimbări tehnologice rapide, cât şi un instrument de bază în susţinerea integrării sociale. e) Politicile regionale Educaţia şi formarea de înaltă calificare este, de asemenea, un element important al politicilor regionale, fiind considerate un instrument de reducere a diferenţelor dintre regiunile mai puternic dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, prin furnizarea de resurse umane necesare dezvoltării economice şi sociale. Întrucât decalajele regionale vor creşte, în mod sigur, în următoarea perioadă a lărgirii Uniunii Europene, acest rol poate deveni chiar mai important în următorii câţiva ani. Planul de Acţiune al Comisiei privind calificările şi mobilitatea forţei de muncă a determinat deja acordarea unei atenţii speciale unei investiţii sporite în domeniul resurselor umane necesare regiunilor rămase în urmă20. Impactul Strategiei Lisabona – concluzii21 Încă de la sfârşitul anului 2004 în Uniunea Europeană dezbaterile la nivel înalt au început să fie focalizate, în general, pe problematica economică şi în special pe aşa-numita „Strategie Lisabona”. Aceasta s-a născut în 2000 la Consiliul European de la Lisabona, luând forma unui plan cu numeroase ţinte de atins în domeniul economic, cea mai importantă dintre ele fiind obţinerea până în 2010, de către economia UE, a statutului de cea mai competitivă şi mai bazată pe cunoaştere economie mondială. Pe baza raportului Kok, Comisia Europeană şi-a întemeiat propriul studiu, care a cuprins şi propuneri de reformare a Strategiei şi a fost înaintat liderilor statelor UE. Concluziile finale ale Consiliului European au marcat renunţarea la ţinta centrală a Strategiei Lisabona, cea privind statutul de cea mai competitivă economie mondială până în 2010, şi refocalizarea pe creşterea economică şi a numărului locurilor de muncă. Noua strategie economică a Uniunii se va axa în jurul unui ciclu de trei ani, cu începutul chiar din anul 2005 şi sfârşitul în 2008. Statele
Planul de acţiune al Comisiei cu privire la calificări şi mobilitate, punctul 11. 21 Conform Roxana-Daniela Păun, Drept monetar european, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, cap 2, p. 51-60. 367
Universitatea SPIRU HARET
20

după opinia lor. a declarat că cele trei instituţii UE implicate în acest subiect – Parlamentul European. Uniunea Europeană îşi 368 Universitatea SPIRU HARET . Comisia Europeana şi Consiliul European – sunt pe aceeaşi frecvenţă în ceea ce priveşte susţinerea importanţei creşterii economice şi a numărului locurilor de muncă. Trebuie notat că în proiectul de Concluzii ale Preşedinţiei apăruse prima dată o ţintă de reducere a emisiilor cu 60% – 80% până în 2050. ea a fost schimbată în versiunea finală. Problema sprijinirii tineretului. portughezul José Manuel Barroso. ce include atât competitivitatea economică. cum Summit-ul s-a dorit o revenire la realism. strategia reformată conţine multe referiri către „modelul social european” şi „contribuţia importantă adusă de politica în domeniul mediului”. care au acuzat orientarea mult prea focalizată. primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker. educaţiei. a declarat că rezultatul Consiliului European referitor la Lisabona denotă că o Uniune formată din 27 de membrii poate ajunge la un compromis. formării. dar. s-a căzut de acord asupra unei ţinte de scădere până în 2020 a emisiilor de gaze cu efect de seră de 15% – 30% faţă de nivelul din 1990. căzându-se de acord asupra unui „Pact European al Tineretului” ce doreşte „îmbunătăţirea integrării vocaţionale. cât şi componentele socială şi de protecţie a mediului (dezvoltare durabilă). văzută de oficiali UE ca una dintre cele mai puternice soluţii de dezamorsare a „bombei cu ceas demografice” europene.membre UE vor urma să trimită „programe naţionale de reformă” şi unde va fi nevoie vor numi un „coordonator naţional Lisabona”. Nu toată lumea a fost încântată de rezultatele la care s-a ajuns în ceea ce priveşte Lisabona. Strategia Lisabona reprezintă modelul european de dezvoltare. a fost şi ea reglementată în cadrul Summit-ului. Pentru a răspunde acestor îngrijorări. Cea mai puternică a venit din partea sindicatelor şi a socialiştilor. În privinţa dimensiunii de mediu. organizaţia micilor întreprinzători reprezentaţi de Eurochambres descriind Summit-ul ca „trei paşi înapoi”. Prezentând reformele. către creşterea economică. Preşedintele Comisiei Europene. Cum planurile pentru reformarea Lisabonei au fost analizate la diverse niveluri ale societăţii au stârnit diverse reacţii. în detrimentul aspectelor sociale şi de mediu. mobilităţii şi integrării sociale a tinerilor europeni”.

În ciuda lipsei unor rezultate vizibile. în mod constant. Preşedintele EUROCHAMBRES. într-o lume tot mai globalizată. în paralel cu asumarea politică la nivelul cel mai înalt. economiile în curs de dezvoltare – în special China şi India – progresează rapid.propune astfel să devină până în 2010 economia cea mai competitivă la nivel mondial (în raport cu SUA şi economiile asiatice). care nu mai poate fi susţinută. Strategia Lisabona poate da rezultate dacă ne dorim acest lucru. Europa nu a fost capabilă să contracareze aceste provocări în ultimii 5 ani22. Liderii europeni trebuie să remedieze această situaţie. bunăstare economică şi locuri de muncă. productivităţii şi creării de locuri de muncă. Aceste componente necesită însă asumarea unor reforme structurale de amploare şi mai ridicate. a menţinerii componentei sociale şi a celei de mediu. Drept urmare. Nu există nicio alternativă. 369 Universitatea SPIRU HARET 22 . procese precum: îmbătrânirea populaţiei. Firesc. Consiliul European de primăvară din 22-23 martie 2005 a adoptat liniile directoare de reformă a Strategiei care au ca obiectiv eficientizarea procesului de implementare la nivel naţional şi o prioritizare a măsurilor în sectoarele determinante pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. al Consiliului European. din competitivitate. Problemele cu care se confruntă Europa şi economiile sale sunt semnificative.000. Pe lângă provocările lansate de Statele Unite şi Japonia. Limitate fiind de procedurile de luare a deciziilor şi de lipsa de angajament din partea liderilor politici. Camerele de comerţ le solicită acestora crearea a 10. punând economia înaintea tuturor priorităţilor în următorii 5 ani. care să permită UE să atingă şi să menţină nivelul de performanţă cel mai ridicat la nivel global. pierdem. Opinie exprimată de Christophe Leitl. cu ocazia prezentării raportului Lisabona pe anul 2005. reglementările inflexibile şi costurile ridicate sunt însoţite de niveluri scăzute ale creşterii economice.000 de noi locuri de muncă până în anul 2010. progresele în direcţia atingerii obiectivelor Lisabona sunt încă nesemnificative. În acelaşi timp. O structură economică sănătoasă constituie precondiţia menţinerii valabilităţii modelelor sociale şi a standardelor de mediu europene. mediul de afaceri rămâne angajat faţă de obiectivele strategiei Lisabona. în Europa. în condiţiile existenţei unei concurenţe economice tot mai dure.

Nu există o altă alternativă. Având un mediu care sprijină companiile. care asigură pieţe de muncă flexibile şi adaptabile şi care încurajează investiţiile. Cu toate acestea. atingerea obiectivelor Lisabona la termenul limită stabilit pentru 2010 pare a fi din ce în ce mai dificilă. nici oamenii de afaceri nu au simţit un efect real. mediul de afaceri european rămâne totuşi angajat pe linia Strategiei Lisabona. punând revigorarea economică înaintea oricărei alte priorităţi. Camerele de Comerţ Europene consideră că elementul competitivităţii trebuie să fie elementul central al tuturor politicilor europene şi că Strategia Lisabona trebuie să se 370 Universitatea SPIRU HARET . sistemele sociale şi legislaţia de mediu să rămână sustenabile pe termen lung.atât antreprenori. Camerele de Comerţ Europene oferă întregul sprijin pentru ca Europa să devină din nou lider economic. Liderii politici europeni trebuie să acţioneze acum pentru accelerarea dramatică a reformelor. Liderii europeni trebuie să ţină cont de această posibilitate de a face din economia Europei o prioritate absolută şi de a da un nou start procesului Lisabona. În condiţiile în care multe State Membre manifestă încă reticenţă faţă de aplicarea unor reforme structurale. abordarea este în prezent puternic dezechilibrată. Dacă despre legislaţia privind mediul şi modelul social european se poate spune cu certitudine că sunt învingători mondiali. Astfel se propun următoarele obiective: * Repunerea Strategiei Lisabona în echilibru – preocupările economice trebuie să devină o prioritate Mediul de afaceri sprijină abordarea celui de-al treilea pilon al dezvoltării europene sustenabile. Aceasta necesită însă o adevărată ambiţie şi angajare pentru a excela în tot ceea ce facem. Totuşi. de a crea noi locuri de muncă şi de a îmbunătăţi modelele europene sociale şi de mediu. economia europeană va reînflori. termenele limită pentru deciziile guvernelor nu au fost îndeplinite şi nici cetăţenii. Progresul realizat până în prezent a fost prea lent. iar succesul său este esenţial pentru prosperitatea europeană şi utilizarea forţei de muncă. economia europeană nu poate fi cu siguranţă descrisă ca un lider mondial. Cei trei piloni trebuie reechilibraţi în favoarea economiei pentru a permite ca afacerile europene. Strategia Lisabona este fundamentală pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene şi pentru capacitatea sa de a genera bunăstare. cât şi cetăţeni se aşteaptă ca aceasta să se întâmple.

dar şi de presiune. * Reglementarea pe baze economice – reglementări mai puţine şi mai eficiente Toate propunerile legislative noi ar trebui verificate prin prisma competitivităţii şi a efectelor asupra IMM-urilor. prin limitarea componentei sale la un număr cât mai mic de miniştri care deţin agenda competitivităţii şi prin introducerea de proceduri care să evite eventuale efecte negative asupra agendei competitivităţii datorate deciziilor altor consilii. * îmbunătăţirea procesului decizional şi creşterea responsabilităţii Statelor Membre Metoda deschisă de coordonare nu a motivat suficient acţiunile Statelor Membre.concentreze mai mult asupra obiectivelor sale economice. Comisia Europeană poate şi trebuie să joace un rol esenţial în coordonarea eforturilor sporite ale Statelor Membre. Ar trebui introdus un nivel mai înalt de responsabilitate. Procesul politicilor europene ar trebui eficientizat prin întărirea activităţii Consiliului Concurenţei. Membrii Consiliului European trebuie să-şi stabilească obiective naţionale şi europene cuantificabile pentru dezvoltarea economică pentru fiecare dintre anii care urmează până în 2010. capabil să trateze problemele competitivităţii din perspectiva Lisabona într-un mod eficient şi coordonat. Parlamentul European ar trebui să creeze un comitet permanent. pentru ca această metodă să dea rezultatele scontate. la care Statele Membre să se angajeze atât la nivel naţional. Acestea trebuie să conţină planuri detaliate şi să facă parte din programele guvernamentale regulate. Condusă de noul său preşedinte. cât şi european. pe baza unei întrebări de control simple – Cum va influenţa aceasta propunere legislativă afacerile europene. Revigorarea economiei ar trebui să fie singura prioritate majoră pentru liderii europeni. Realizarea acestei priorităţi va avea un impact profund asupra creării locurilor de muncă. iar în fiecare an să fie introduse „Planuri de Acţiune Lisabona”. Statele Membre ar trebui să prezinte repere anuale cuantificabile. inclusiv IMM-urile? Vor deveni acestea mai competitive în comparaţie cu concurenţii lor din afara Uniunii Europene? 371 Universitatea SPIRU HARET . a încrederii consumatorilor europeni şi asupra bunăstării sociale şi a mediului. iar competitivitatea trebuie să se regăsească solid în perspectivele financiare ale perioadei 2007-2013.

condiţiile cadru tehnice şi financiare pentru investiţiile dedicate inovării trebuie îmbunătăţite.Trebuie să existe posibilitatea de a valida faptul că legislaţia este proporţională şi coerentă. în special pentru IMM. De asemenea. ca şi pentru procesul de inovare. prin luarea deciziilor la nivelul adecvat. investiţiile în infrastructura noastră de cercetare ar trebui să se bazeze pe o mai bună coordonare a eforturilor dintre Statele Membre. care să ţină cont de orice schimbare majoră introdusă de Parlament sau de Consiliu. Reforma legii falimentului trebuie finalizată. * Crearea unui mediu antreprenorial – flexibil. O astfel de schemă ar trebui condusă de către mediul de afaceri şi realizată de evaluatori independenţi. inclusiv IMM-urile (nu doar un cerc restrâns de parteneri sociali de negociere) şi promovând căi alternative de reglementare mai puţin greoaie. Instituţiile europene trebuie să dezvolte în comun un sistem corelat de evaluare a impactului. consultând toţi „actorii importanţi”. precum auto-reglementarea. în fiecare an ar trebui realizate evaluări „ex post” ale impactului legislaţiei de bază din anii precedenţi. Guvernele statelor membre trebuie să reducă şi să simplifice legislaţia actuală şi să ia măsuri concrete în acest sens. inovator şi stimulativ Crearea unui antreprenoriat atractiv Spiritul antreprenorial trebuie reevaluat pozitiv. De asemenea. comportamentul antreprenorial trebuie încorporat în sistemele educaţionale. concentrându-se în direcţia cercetării aplicate şi conducând către centre internaţionale de excelenţă. 372 Universitatea SPIRU HARET . promovat în mod activ şi încurajat în întreaga societate. cu evitarea duplicării eforturilor. Nivelul investiţiilor publice şi private trebuie să crească. legate prin obiective măsurabile şi repere temporare. iar accesul la capital şi protecţia necostisitoare a proprietăţii intelectuale trebuie garantate. Inovarea trebuie să fie încurajată. iar rata de risc-câştig trebuie reechilibrată. * Încurajarea inovării – cheia competitivităţii în Europa Nivelul mediu al investiţiilor publice şi private în Europa pentru cercetare – dezvoltare (C&D) şi inovare este considerabil mai scăzut decât cel al competitorilor noştri. iar accesul la finanţare trebuie garantat pentru încurajarea iniţierii şi dezvoltării afacerilor. Povara reglementărilor şi taxelor ar trebui micşorată.

în general. iar condiţiile pentru cercetători şi oamenii de ştiinţă nu sunt competitive. În ciuda creşterii tendinţei de indisciplină în rândul Statelor Membre şi a încetinirii procesului de integrare a pieţelor. de promovare a procesului de instruire continuă şi de creştere a interacţiunii dintre mediul de afaceri. membrii Uniunii Europene trebuie să ia măsuri pentru armonizarea corectă şi rapidă a legislaţiei aferente. * Reforma pieţelor de muncă europene Pieţele de muncă inflexibile afectează competitivitatea europeană. alocarea resurselor pentru asigurarea aplicării mai consistente şi mai rapide a legislaţiei actuale ar putea avea un impact favorabil mai mare.: cele privind crearea unei pieţe interne pentru servicii) sunt absolut necesare pentru a finaliza Piaţa Internă şi procesul de integrare al pieţei. a economiei bazate pe cunoaştere şi asigurarea forţei de muncă necesare mediului de afaceri. * Comunicarea şi explicarea Strategiei Lisabona tuturor cetăţenilor şi oamenilor de afaceri ai Europei Strategia Lisabona. Este absolut esenţial ca reformele propuse prin raportul Kok „locuri de muncă. 373 Universitatea SPIRU HARET . determinând o creştere slabă. şcoli şi universităţi. Ştiinţa este. locuri de muncă. O strategie de comunicare europeană trebuie să fie implementată în paralel cu activităţile naţionale. care trebuie valorificată şi consolidată. Comisia Europeană trebuie să susţină mai riguros regulile Pieţei Interne. să permită o bună înţelegere a Strategiei Lisabona şi să explice necesitatea clară pentru reformele structurale urgente. locuri de muncă”.* Modernizarea şi investiţia în sistemele educative româneşti Pentru stimularea inovaţiei. intervenind mai rapid şi penalizând mai serios. să fie complet implementate şi fără nicio întârziere. necesitatea şi importanţa ei nu sunt nici cunoscute. sistemele noastre educative şi profesionale necesită un proces de modernizare. * Consolidarea Pieţei Interne Piaţa Internă reprezintă centrul prosperităţii noastre. Aceasta ar trebui să implice toţi actorii socioeconomici importanţi. subevaluată. un nivel scăzut al utilizării forţei de muncă şi emigrarea cercetătorilor şi a oamenilor de ştiinţă. În timp ce doar câteva acte legislative (ex. nici înţelese de populaţia europeană.

– reducerii TVA-ului la utilităţi (apă caldă. – creşterii facilităţilor fiscale acordate contribuabililor (în sensul măririi deducerilor acordate pentru investiţiile private). cu rezultate implicite în lărgirea bazei reale de salariaţi. Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti consideră ca fiind importante pentru Guvernul României următoarele trei recomandări de politică economică ce ar trebui avute în vedere din perspectiva cerinţelor Lisabona: 1. Subsecţiunea 10.România urmăreşte să participe la acest proces prin preluarea principalelor politici europene în politicile interne corespondente. Asigurarea stabilităţii climatului economic şi atingerea statutului de economie de piaţă funcţională prin: – Îmbunătăţirea cadrului legislativ şi stabilizarea acestuia. Reducerea fiscalităţii aplicate firmelor (în special IMMurilor) şi stabilitatea mediului fiscal Reducerea fiscalităţii prin programe continue şi de perspectivă. în sensul: – scăderii contribuţiei la asigurările sociale cu cel puţin 10% în vederea obţinerii de resurse pentru majorarea salariilor minime. în special asupra IMM-urilor. astfel încât să se încurajeze investiţiile pe termen mediu şi lung. în vederea recuperării decalajului în termeni de dezvoltare. precum şi opiniile exprimate de exponenţi ai mediului de afaceri din România. Recomandările formulate de către mediul de afaceri Guvernului României în vederea atingerii obiectivului Lisabona23 Având în vedere contextul specific în care evoluează economia românească. 2. Reducerea impozitelor asupra companiilor. Un exemplu concludent al preocupărilor continue în spiritul Strategiei Lisabona îl reprezintă şi recomandările formulate de mediul de afaceri (în anul 2005) cu scopul îndeplinirii obiectivelor acestei strategii europene. energie electrică şi energie termică). asigurarea competivităţii libere şi corecte pe piaţa internă şi Sursa: DIE – CCIRB – Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti 374 Universitatea SPIRU HARET 23 .

3. crearea de noi mecanisme şi stimulente pentru intensificarea investiţiilor din resurse interne şi din străinătate. – Liberalizarea pieţei muncii şi creşterea flexibilităţii acesteia. – Realizarea pe baze mult îmbunătăţite a dialogului economicosocial. este de dorit asigurarea unei transparente autentice în procesul de elaborare şi adoptare a reglementărilor vizând economia. – Dezvoltarea Parteneriatului Public-Privat. însoţite de dezvoltarea amplă a creditului pentru investiţii şi a leasingului. prin introducerea de noi tehnologii. – Încurajarea şi sprijinirea activităţilor privind dezvoltarea resurselor umane. 375 Universitatea SPIRU HARET . prin mecanisme specifice şi atribuirea unui rol major sectorului privat şi sistemului său de reprezentare (camere de comerţ şi industrie. orientată spre creşterea competenţelor practice. – Oprirea migraţiei specialiştilor în cercetare prin crearea unui sistem motivaţional riguros care să asigure atragerea acestora. – Stimularea antreprenoriatului prin programe guvernamentale. patronate. – Implicarea mai bună a resurselor umane în procesul de ridicare a competitivităţii produselor şi serviciilor. ca bază a sporirii substanţiale a competitivităţii produselor şi serviciilor produse în România.debirocratizarea excesivă a procedurilor de autorizare a funcţionării societăţilor comerciale. sub diversele sale forme. la diferite nivele de organizare. îndeosebi prin recunoaşterea rolului şi locului camerelor de comerţ şi industrie în derularea dialogului. alte structuri ale societăţii civile). concomitent cu crearea de posibilităţi pentru creşterea puterii de cumpărare a populaţiei. prin asigurarea materialelor necesare realizării cercetărilor şi a unui sistem de perfecţionare profesională a cercetătorilor prin programe de colaborare cu ţările membre ale Uniunii Europene. maşini şi utilaje de înaltă performanţă. prin salarizare în raport de rezultate şi prin stimulente diverse. Competitivitatea şi flexibilitatea la nivelul pieţei muncii – Creşterea generală a productivităţii muncii. vizând pregătirea vocaţională. care să finanţeze firmele la început de activitate (start-up). De asemenea. – Stimularea perceptibilă a ridicării nivelului tehnic al diferitelor activităţi de producţie şi servicii.

M. La nivelul Guvernului a fost elaborat Planul de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri. Of. M.– Generalizarea educaţiei în IT pentru promovarea societăţii bazate pe cunoaştere. nr. având un capital social iniţial alocat de la bugetul de stat în valoare de 50 miliarde lei. 927 din 23 decembrie 2003. – punerea în aplicare a facilităţilor fiscale prevăzute de Legea nr. – Legea nr. nr. 637 din 29 august 2002. Of. 759 din 18 iulie 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă (PNAO). În anul 2001 a fost înfiinţat Fondul naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii (prin Hotărârea Guvernului nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. M. 3. 681 din 29 iulie 2004. nr. 1. Beneficii şi costuri pentru mediul de afaceri după aderarea României la Uniunea Europeană Primul Plan de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri a fost elaborat conform HG nr. Pe lângă acesta funcţionează şi Fondul de garantare a creditului rural şi Fondul român de garantare a creditelor pentru întreprinzătorii privaţi. 376 Universitatea SPIRU HARET . Aportul statului la capitalul social al Fondului naţional de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii va fi majorat pe o perioadă de 5 ani cu 0. Îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniu: – Legea nr. până la anularea acestora de noile legi. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. 4. – Planul de acţiuni pe anii 2002 – 2003 pentru implementarea Programului de guvernare. a impozitului pe profit şi a TVA.4% din veniturile bugetare alocate Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. Secţiunea 3. Printre măsurile de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se numără: – Planul de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri.211/2001). 571/2003 privind Codul fiscal. Of.

– Ordonanţa Guvernului nr. M. M. Of. 548 din 30 iulie 2003. 82/1991. 209/2002 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1. 1. În perioada septembrie 2001 – ianuarie 2002 membrii Grupului de lucru au îmbunătăţit planul de acţiuni. M. 783 din 11 decembrie 2001. M. M.– Ordonanţa Guvernului nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice. nr. 310/2002. Of. Of. 61/2001 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Of. care a fost supus aprobării Guvernului în luna februarie 2002. înregistrarea fiscală a acestora. – OUG nr. 376/2002. nr. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. nr. cu modificările şi completările ulterioare. – Hotărârea Guvernului nr. M. nr. 337 din 17 iulie 2006. – Ordonanţa Guvernului nr. Of.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. – Ordonanţa Guvernului nr. Planul a fost elaborat de către Grupul de lucru pentru elaborarea şi monitorizarea Planului de acţiuni referitor la îmbunătăţirea mediului de afaceri. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. 803/2001. Of. asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice. 82 din 1 februarie 2002. nr. Of. M. 625 din 20 iulie 2006. 14/2002 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice. – Legea nr. – Ordinul ministrului finanţelor publice nr.189/2001 privind aprobarea Planului de acţiuni pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri. nr. 40/2000 privind acreditarea agenţiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite. Nr. – Hotărârea Guvernului nr. 945/2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. 839 din 13 septembrie 2004. aprobată prin Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi 377 Universitatea SPIRU HARET . 418 din 15 mai 2006 aprobată prin Legea nr. precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. constituit prin Hotărârea Guvernului nr. 196 din 22 martie 2002. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. 378 Universitatea SPIRU HARET . Of. Of. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Prin această procedură se reduc obstacolele de timp şi birocratice şi cheltuielile de autorizare şi înfiinţare. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. 32/2002 privind aprobarea Planului de acţiuni pe anii 2002 şi 2003 al Programului de guvernare. M. – Hotărârea Guvernului nr. unde se pot obţine informaţiile şi autorizaţiile necesare pentru începerea activităţii acestora. Of. nr. 194 din 26 martie 2003. – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru cazul preschimbării certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. M. birouri unice pentru înregistrarea comercianţilor (inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii). – Hotărârea Guvernului nr. M. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor. 5. 292 din 30 aprilie 2002. 21 din Legea nr. Of. Pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi Secretariatul General al Guvernului au iniţiat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. 37/2002 pentru modificarea alin (3) al art. Au fost înfiinţate. modificările aduse ordonanţei vizând: – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru autorizarea sediului social. – introducerea declaraţiei pe propria răspundere pentru alte cazuri decât obiectivele şi domeniile specifice de activitate. stabilite prin hotărâre a Guvernului. În procesul de legiferare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. aprobată prin Legea nr. M. 76/2001.a falimentului. 61 din 29 ianuarie 2002. nr. 103 din 6 februarie 2003. în cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. 370/2002. cu scopul încurajării iniţierii de noi afaceri. – Legea nr. 82/2003. aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2001 a fost îmbunătăţită. 396/2002 privind unele măsuri referitoare la procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanţă asupra mediului de afaceri.

Persoanele fizice sau juridice care angajează persoane cu handicap pot înfiinţa unităţi protejate.4% pentru turism (35. care beneficiază de facilităţile fiscale prezentate în detaliu la linia directoare 7 (Ordonanţa de urgenţă a 379 Universitatea SPIRU HARET . – şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii. cu condiţia rambursării în totalitate a creditului anterior. – asociaţii familiale. inclusiv perioada de graţie.028 locuri de muncă. pentru comercianţii constituiţi anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. acestuia i se poate acorda. 76/2001. Beneficiari ai acestor credite sunt: – întreprinderi mici şi mijlocii. Pentru înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii. – separarea activităţilor Biroului unic de cele de asistenţă anterioare depunerii cererii de înregistrare şi autorizare.– prelungirea termenului de preschimbare a certificatului de înmatriculare şi a certificatului de înregistrare fiscală cu certificatul conţinând codul unic de înregistrare. se acordă credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 7. iar în cazul în care agentul economic solicită un nou credit. – persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente. creându-se 19. dintre care 9. În anul 2001 au fost acordate credite pentru 1. 16% pentru servicii (153 miliarde lei) şi 4. cu o dobândă de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţională a României la depozitul constituit la societatea bancară desemnată prin licitaţie. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă). Majoritatea societăţilor beneficiare de credite au fost cu capital privat. asociaţii familiale sau să devină persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditului (Legea nr. în valoare totală de 952 miliarde lei.138 de societăţi. 16 alin (1). de la 12 la 18 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ – art. – unităţi cooperatiste: cooperative meşteşugăreşti şi cooperative de consum. unităţi cooperatiste.815 pentru şomeri.6% din creditele acordate au fost pentru activităţi de producţie (758 miliarde lei). 79. în vederea creării de locuri de muncă. autorizate de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap.2 miliarde lei). în condiţii avantajoase. 6. Durata maximă de creditare poate fi de până la 3 ani.

– utilizarea instrumentelor de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu reglementările UE. Aplicarea unor măsuri de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin acţiuni de creditare în conformitate cu prevederile Legii nr. susţinerea proiectelor de introducere a sistemelor de calitate şi a proiectelor inovative. – sporirea ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea produsului intern brut. Fondul are un volum de 5. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap). Se estimează crearea a 13. de la 50 milioane lei la 75 milioane lei. este Programul PHARE de creditare pentru întreprinderile mici şi mijlocii (RO 9711).75 milioane euro şi este destinat acordării de credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Faţă de anul trecut s-a majorat cuantumul acordat pentru un loc de muncă nou-creat prin creditare. prin care se sprijină proiecte de investiţii ale întreprinderilor mici şi mijlocii. capabil să facă faţă forţelor concurenţiale şi competiţiei internaţionale şi să creeze noi locuri de muncă. 380 Universitatea SPIRU HARET . – susţinerea transferului de tehnologie către întreprinderile mici şi mijlocii nou-înfiinţate sau existente. ce are ca efect implicit crearea de noi locuri de muncă.E.Guvernului nr. – susţinerea accesului întreprinzătorilor la servicii de consultanţă pentru demararea unei afaceri. – îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a dialogului public-privat care să asigure elaborarea şi implementarea unor politici şi măsuri coerente pentru stimularea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. aflat în derulare. Programul a fost lansat în iunie 1999 şi se desfăşoară prin trei bănci: Banca Românească. Un program cu cofinanţare externă. 8. ocuparea forţei de muncă şi la dezvoltarea regională. şi Banca Comercială „Ion Ţiriac” – care cofinanţează cu 40% fiecare dintre creditele acordate întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul acestui program.300 locuri de muncă. Obiective: – consolidarea unui sector dinamic al întreprinderilor mici şi mijlocii.C. cu modificările şi completările ulterioare. Măsuri: 1. C.

studiilor de fezabilitate şi consultanţei aferente proiectului de investiţii pentru care se solicită finanţare. costuri aferente introducerii standardelor internaţionale de calitate. care are drept scop acordarea de alocaţii financiare nerambursabile corelate cu un credit bancar pentru acoperirea parţială a costurilor legate de investiţiile realizate de întreprinderile mici şi mijlocii în domeniul producţiei şi serviciilor şi creşterea implicării băncilor în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Programul finanţează cheltuielile aferente achiziţionării de utilaje. – programul pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în vederea stimulării exportului. ce are ca scop facilitarea accesului la servicii de consultanţă şi informare privind pieţele externe şi cerinţele acestora.Instituţia responsabilă: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2. realizarea de materiale de promovare. finanţate de la bugetul de stat: – program de susţinere a investiţiilor realizate de întreprinderi nouînfiinţate sau microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii existente. inclusiv pentru achiziţionarea de echipamente de birotică şi întocmirea planurilor de afaceri. Elaborarea şi implementarea unor programe de sprijinire a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. elaborarea şi implementarea de programe de finanţare pentru dezvoltarea activităţilor de export şi dezvoltarea de acorduri bilaterale. Programul finanţează participări la târguri şi expoziţii internaţionale organizate în ţară şi în străinătate. prezentarea pe Internet a activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii şi a produselor 381 Universitatea SPIRU HARET . Încurajarea dezvoltării iniţiativei antreprenoriale prin dezvoltarea numărului de unităţi protejate (unităţi socioeconomice şi unităţi socioeconomice protejate) care vor beneficia de reduceri semnificative ale costurilor globale destinate acoperirii impozitului pe profit Instituţii responsabile: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi Ministerul Finanţelor Publice 3. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 4. cu stand propriu sau în asociere cu alţi agenţi economici. echipamente şi/sau servicii. Iniţierea de programe de training şi consultanţă pentru întreprinderile mici şi mijlocii în vederea creşterii capacităţii tehnice şi organizatorice de a subcontracta activităţi de producţie şi servicii de la marile întreprinderi Instituţiile responsabile: Ministerul Industriei şi Resurselor.

precum şi servicii de consultanţă şi training pentru întreprinderile mici şi mijlocii. cu maximum 249 de angajaţi. dar nu mai târziu de 20 mai 2001. participări la cursuri în domeniul tehnicilor de promovare a exportului şi contractarea unor servicii de consultanţă pentru elaborarea strategiilor de export. 382 Universitatea SPIRU HARET .000 euro. precum şi dezvoltarea sectoarelor industriale în care regiunile deţin avantaje competitive. Componenta „Schema de finanţare nerambursabilă pentru afaceri noi. prin componenta „Asistenţă pentru IMM”.95 milioane euro. Programul se adresează următorilor beneficiari: – întreprindere înfiinţată după 1 ianuarie 1999. care. Finanţarea nerambursabilă aferentă unui proiect în cadrul programului este de minimum 10. se vor finanţa proiecte pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii nou-înfiinţate şi a microîntreprinderilor. accesul la informaţii de piaţă. – microîntreprindere. În perioada următoare vor fi derulate o serie de programe cu finanţare din fonduri PHARE: – Programul PHARE 2000 – Componenta „Coeziune economică şi socială” reprezintă un instrument prin care se pune în aplicare o politică regională integrată. în concordanţă cu strategia de coeziune economică şi socială adoptată. cu maximum 9 angajaţi. – În cadrul Programului PHARE 2001 una dintre principalele componente de investiţii din cadrul programului se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii: Astfel. Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie 5. prin Planul naţional de dezvoltare. indiferent de data de înregistrare. în contextul procesului de preaderare.000 euro şi maximum 50. microîntreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii recent înfiinţate” are ca principale obiective stimularea investiţiilor pentru întreprinderi nou-înfiinţate şi pentru dezvoltarea celor existente. cu valoare totală de 20 milioane euro. Prin sprijinirea investiţiilor acestora şi a activităţii de export aceste programe vor avea ca efect principal dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Bugetul total al programului este de 12. implicit.promovate. va duce la crearea de noi locuri de muncă.

– aceste măsuri vor deveni operaţionale la sfârşitul anului 2002. investiţii legate de cercetare/dezvoltare. prin: – investiţii în exploataţii agricole. 1.000 euro. Participarea privată la fiecare proiect este de minimum 40% din totalul cheltuielilor eligibile. Instituţia responsabilă: Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. de asemenea. în special a celor tineri. Serviciile turistice sunt eligibile dacă beneficiarul este o întreprindere mică sau mijlocie şi dacă demonstrează că proiectul propus are capacitatea de a atrage turişti străini. tehnologia informaţiei etc. în concordanţă cu Reglementarea CE nr. – sprijinirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de consultanţă şi instruire pentru îmbunătăţirea abilităţilor în pregătirea şi administrarea proiectelor. Subcomponenta A1 – Schema de granturi pentru întreprinderi nou-înfiinţate. În domeniul agricol a fost elaborat Planul naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală (SAPARD). – sprijinirea investiţiilor în întreprinderile mici şi mijlocii existente pentru crearea de noi locuri de muncă în zonele-ţintă şi dezvoltarea şi diversificarea calităţii şi cantităţii produselor şi serviciilor oferite. întreprinderi nou-înfiinţate şi microîntreprinderi are un buget total de 15 milioane euro. – dezvoltarea şi diversificarea activităţilor economice pentru generarea de activităţi multiple şi venituri alternative. Se vor sprijini. Suma maximă a unui grant/proiect (inclusiv cofinanţarea de la bugetul de stat) este de 100. Acest program cuprinde şi o serie de măsuri pentru sprijinirea agricultorilor. aprobat prin Decizia Comisiei din 12 decembrie 2000. 6. 383 Universitatea SPIRU HARET . inovare şi transfer tehnologic. Granturile vor finanţa investiţii productive şi investiţii în consiliere şi consultanţă. în scopul creşterii contribuţiei generale a microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii la crearea de locuri de muncă şi creşterea economică sustenabilă în zonele-ţintă.268/1999. în scopul dezvoltării capacităţii de producţie şi creării de noi locuri de muncă. precum şi îmbunătăţirea accesului la informaţii şi comunicare în scopul creşterii oportunităţilor pentru întreprinderile mici şi mijlocii.Obiective specifice: – încurajarea investiţiilor pentru înfiinţarea de noi întreprinderi şi dezvoltarea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor tinere.

Camerele de comerţ şi industrie acordă consultanţă antreprenorială pentru înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor. contacte de afaceri. Centrele acordă consultanţă pentru: elaborarea de planuri de afaceri. precum şi al celor referitoare la condiţiile de muncă. Alimentaţiei şi Pădurilor. de marketing. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă s-a statuat cadrul legal pentru combaterea 384 Universitatea SPIRU HARET . a stimulentelor şi a impozitelor şi a reformei indemnizaţiilor. Prin Legea nr. – promovarea educaţiei pentru spiritul antreprenorial şi activitate economică independentă. prin servicii de sprijin ţintite. privat. mixt. prin centre de consultanţă sau centre de dezvoltare a afacerilor. precum şi prin formare pentru întreprinzători şi viitorii antreprenori. precum şi de alte categorii de angajatori. în domeniul relaţiilor de muncă. Filialele Şcolii române de afaceri a camerelor de comerţ şi industrie organizează cursuri de formare profesională antreprenorială pentru: – pregătirea administratorilor de firme pentru dezvoltarea propriilor afaceri. în special a celor din regimurile de impozite şi securitate socială. apărarea vieţii. s-a stabilit cadrul legal pentru exercitarea controlului aplicării unitare a dispoziţiilor legale de către unităţile din sectorul public. investiţii. – pregătirea viitorilor întreprinzători şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii. promovarea imaginii firmei şi reclamă. cu modificările ulterioare.Instituţia responsabilă: Ministerul Agriculturii. inclusiv a măsurilor de reglementare. în scopul reducerii. integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de muncă în desfăşurarea activităţii. pentru a se trece la activitatea economică independentă şi la înfiinţarea de firme mici. a tuturor obstacolelor care are putea exista. prin folosirea mijloacelor obişnuite de acţiune. Linia directoare 9 – Accesul la activităţile antreprenoriale Statele membre vor încuraja iniţierea de activităţi antreprenoriale prin: – examinarea. – combaterea muncii nedeclarate şi prin încurajarea transformării acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forţei de muncă. Prin Legea nr. diminuarea riscului în afaceri. în parteneriat cu partenerii sociali.

muncii nedeclarate. cu diminuarea consecinţelor sociale şi economice ale acestui fenomen. prin reducerea contribuţiei de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj. pe care le menţin în activitate cel puţin 6 luni. Reducerea contribuţiei datorate de agenţii economici la Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap de la 3% la 2% începând cu anul 2002 Instituţiile responsabile: Ministerul Finanţelor Publice şi Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap 2. inspectoratele teritoriale de muncă vor solicita. de facilităţi fiscale angajatorilor care încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul şomerilor. au fost semnate protocoale de colaborare între inspectoratele teritoriale de muncă şi inspectoratele judeţene de poliţie. 385 Universitatea SPIRU HARET . a fost declanşată o campanie naţională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale. Acordarea. potrivit legii. Măsuri 1. De asemenea. în scopul cooperării şi al schimbului de informaţii între instituţiile menţionate. În vederea combaterii muncii la negru şi pentru identificarea angajatorilor care folosesc personal fără forme legale de angajare şi luarea măsurilor care se impun pentru respectarea de către aceştia a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă. radierea persoanei juridice de la registrul comerţului. după caz. În cazul în care în mod repetat angajatorii sunt în situaţia menţionată. Angajatorii care primesc la muncă o persoană pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de muncă sau. – continuarea pregătirii antreprenoriale prin curriculumul din învăţământul preuniversitar şi universitar. Obiective: – facilitarea accesului la surse de finanţare prin promovarea şi susţinerea realizării unor programe de finanţare multianuale cu aplicabilitate pentru dezvoltarea sectorului. În această campanie au fost implicaţi partenerii sociali şi presa. care se desfăşoară în perioada 2001-2003. – intensificarea acţiunilor de combatere a muncii fără forme legale. începând cu anul 2002. convenţii civile de prestări de servicii sunt sancţionaţi contravenţional cu amendă. sub patronatul prefecturilor. – susţinerea accesului managerilor şi al angajaţilor întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă.

contabilitate şi evidenţă primară.M. în principal. instruire antreprenorială. marketing şi tehnici de vânzare. Instituţia responsabilă: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 4. instruire) şi specializate se pot acorda individual sau în grup. prin sistemele educaţionale ale C. întocmirea planurilor de afaceri).B.M. prin centrele de dezvoltare a afacerilor şi birourile de asistenţă pentru societăţile comerciale din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti (C. Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi încurajarea iniţiativei private. cheltuielile fiind suportate din bugetul asigurărilor de şomaj. ca serviciu de grup (instruiri modulare în probleme de: management.I.R. obiectul de activitate. înregistrarea firmei.B. 5.000 de persoane.5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 3. Consultanţa individuală constă. Instituţia responsabilă: Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti. în conformitate cu Legea nr.R. Acordarea de servicii de consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri.) şi promovarea de programe de formare profesională pentru întreprinzători şi viitorii întreprinzători.C. în funcţie de opţiunile şi nevoile solicitanţilor. în: asistenţă tehnică în procesul înfiinţării unei firme (elaborarea statutului. legalizări de acte.I. fie de furnizori de servicii selecţionaţi conform legii Serviciile de consultanţă de bază (informare. 76/2002. consultanţă. Pentru perioada 2002 – 2005 Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie are în vedere elaborarea de programe pentru 386 Universitatea SPIRU HARET .Diminuarea sumei datorate lunar se face cu 0. încheierea de contracte. legislaţie. Consultanţa va fi acordată fie de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.C. Se estimează ca de aceste servicii de consultanţă să beneficieze în anul 2002 4. Elaborarea şi implementarea de programe pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în vederea îmbunătăţirii aptitudinilor antreprenoriale bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor. elaborarea planului de afaceri).

astfel încât elevii să poată dobândi o serie de competenţe. creează sisteme de susţinere pe termen lung care să faciliteze creşterea şi internaţionalizarea afacerilor dezvoltate de aceşti antreprenori Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie 7. Instituţia responsabilă: Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. De asemenea. În domeniul educaţiei antreprenoriale se urmăreşte: – elaborarea curriculei pentru disciplina „Educaţie antreprenorială” (disciplină de studiu obligatorie la şcolile profesionale şi liceele tehnologice). în vederea creşterii numărului de întreprinderi mici şi mijlocii care beneficiază de finanţare. centre de consultanţă şi firme private de consultanţă a întreprinderilor mici şi mijlocii. atât la nivelul curriculei. pentru dezvoltarea sectoarelor de producţie şi servicii). le oferă instruire în vederea dezvoltării capacităţii antreprenoriale şi a aptitudinilor manageriale. Implementarea Programului de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale – EMPRETEC. cum ar fi: conştientizarea şi înţelegerea factorilor economici şi personali care pot afecta succesul unei idei de afaceri. cu caracter general sau specifice sectorului în care activează întreprinderile mici şi mijlocii respective) şi pentru constituirea reţelei naţionale de centre de consultanţă (creşterea calităţii serviciilor de consultanţă oferite de organizaţii neguvernamentale. – întărirea dimensiunii antreprenoriale a educaţiei. le oferă sprijin pentru creşterea exporturilor. deschiderea către schimbare şi asimilarea noutăţilor pe 387 Universitatea SPIRU HARET . îi susţin în realizarea de colaborări reciproc avantajoase cu societăţi comerciale naţionale şi companii străine.susţinerea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la servicii de instruire şi consultanţă (acordare de granturi care vor acoperi parţial costurile serviciilor de consultanţă şi informare. cât şi în cadrul practicilor organizaţionale curente. Programul identifică potenţiali întreprinzători de succes. îi asistă în pregătirea planurilor de afaceri şi în accesarea surselor de finanţare necesare activităţii lor. 6. – elaborarea unor materiale-suport pentru formarea personalului didactic şi pentru asistenţa în dezvoltarea şi consolidarea culturii organizaţionale a unităţilor de învăţământ din perspectiva parteneriatului social şi a spiritului antreprenorial.

dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine şi utilizarea propriilor abilităţi în cadrul procesului de iniţiere. determinat. Combaterea muncii fără forme legale. În 2006.87%. Informaţii macroeconomice pentru mediul de afaceri În ultimii ani economia românească a înregistrat performanţe foarte bune. Instituţia responsabilă: Inspecţia Muncii. bazate pe politici macroeconomice sănătoase care au generat deficite sustenabile şi dezinflaţie. în special. orientarea întreprinzătorului.8% în primele 9 luni.6 miliarde euro).5% din PIB. încadrându-se în ţinta de inflaţie de 5% stabilită de BNR.1%. rezolvarea de probleme. inclusiv imposibilitatea de a beneficia de drepturile de asigurări sociale (de sănătate.8 miliarde euro. Instituţia responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării 8. Rata şomajului s-a redus la 5. cu 11. au depăşit 23. La sfârşitul anului 2005 rata inflaţiei a fost de 4. pensie. creşterea produsului intern brut s-a accelerat. care vor fi intens mediatizate pentru a avea un efect educaţional asupra angajatorilor şi angajaţilor în probleme de legislaţia muncii. Productivitatea muncii în industrie a crescut. în condiţiile menţinerii nivelului actual al principalelor taxe (stabilitate fiscală). de creşterea investiţiilor.care le presupune mediul de afaceri. realizate în primele 11 luni ale anului. înregistrând un nivel 7. în care sunt esenţiale luarea de decizii. planificare şi implementare a unei idei de afaceri. Politica bugetară pentru anul 2006 s-a axat pe un deficit prognozat de 2. şomaj) Continuă desfăşurarea acţiunilor în cadrul campaniei naţionale privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale. O latură importantă este ridicarea nivelului de conştientizare a oamenilor în privinţa dezavantajelor pe care le are munca fără forme legale şi urmările acesteia. prin acţiunile de control întreprinse de organele abilitate ale Inspecţiei Muncii.2%. iar importurile CIF au însumat aproximativ 36. Comerţul exterior a înregistrat şi în cursul anului 2006 o creştere importantă (exporturile FOB. în octombrie 2006 faţă de octombrie 2005. creşterii veniturilor bugetului consolidat (cu 22% în primele 11 luni din 2006 faţă de perioada similară a anului precedent) şi direcţionării cheltuielilor publice spre finanţarea angajamentelor asumate de România în cadrul procesului de aderare la Uniunea 388 Universitatea SPIRU HARET .

Europeană şi a proiectelor prioritare din domeniile infrastructurii, învăţământului, sănătăţii şi agriculturii. Îmbunătăţirea mediului de afaceri, efectele introducerii cotei unice de impozitare şi atitudinea pozitivă a partenerilor străini faţă de România au condus la atragerea unui volum record de investiţii străine directe în valoare de 5,2 miliarde euro în 2005 şi aproximativ 8 miliarde euro în primele 10 luni din 2006. Banca Naţională a României (BNR) a finalizat procesul de liberalizare a contului de capital, prin asigurarea, de la 1 septembrie 2006, a accesului liber al rezidenţilor şi nerezidenţilor la operaţiunile pe piaţa monetară. Ca rezultat, moneda naţională este deplin convertibilă. Îmbunătăţirile rating-ului de ţară, operate succesiv de principalele agenţii internaţionale, au adus România în grupa ţărilor de grad investiţional, a căror risc aferent investiţiilor este considerat relativ redus de majoritatea investitorilor. Aceste decizii creează un context favorabil României pe pieţele financiare internaţionale, îmbunătăţind condiţiile de finanţare şi perspectivele atragerii de investiţii străine directe. Conform proiectului de buget pe anul 2007, creşterea PIB este estimată la 6,4%, în timp ce ţinta de inflaţie se reduce la 4%. Mai buna colectare a veniturilor la buget şi eliminarea înlesnirilor se aşteaptă să asigure un nivel all veniturilor bugetare de 35,2% din PIB, iar deficitul bugetar programat este de 2,8% din PIB, pentru a permite finanţarea proiectelor majore de dezvoltare. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, adoptat în decembrie 2005, ca instrument fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparităţile de dezvoltare economică faţă de UE, are ca obiectiv, la orizontul anului 2013, o Românie competitivă, dinamică şi prosperă, integrată cu succes în UE. Accentul va fi pus pe mobilizarea resurselor publice şi creşterea capacităţii administraţiei româneşti de a realiza proiecte care să absoarbă fondurile comunitare, paralel cu implicarea sectorului privat, pentru a susţine programe ambiţioase de investiţii în domenii strategice: infrastructura, educaţie şi cercetare, sănătate, modernizarea agriculturii, Pentru a corela cerinţele şi provocările europene în privinţa politicii ocupării forţei de muncă în România, stat membru al Uniunii Europene, acelaşi act normativ invocat pe tot parcursul acestui capitol prevede o serie de obiective şi măsuri aferente, de ordin legislativ, care sunt menite
389
Universitatea SPIRU HARET

să minimizeze decalajele economice dintre România şi statele membre şi mai ales efectele acestora: Obiective: – Perfecţionarea cadrului juridic în domeniul legislaţiei muncii – Protejarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor, prin: – adoptarea Legii asigurărilor împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; – dezvoltarea unei reţele de laboratoare pentru testarea şi controlul echipamentelor de lucru – Permanentizarea dialogului trimestrial cu partenerii sociali pe probleme privind inspecţia muncii, prevăzută în cadrul acordului social pentru anul 2002, încheiat între Guvernul României, asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale – Asistarea întreprinderilor pentru modernizarea locurilor de muncă prin creşterea calităţii echipamentelor de lucru şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice. Măsuri: 1. Adoptarea noului cod al muncii, care va introduce noi forme de muncă Instituţia responsabilă: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale 2. Aplicarea prevederilor noului cod al muncii referitoare la programul de lucru flexibil, la normele parţiale de muncă, la formele de muncă externalizată (la domiciliu) şi la formarea profesională la locul de muncă – ucenicia. Instituţii responsabile: partenerii sociali 3. În scopul protejării sănătăţii şi securităţii în muncă se vor lua măsuri de monitorizare a reţelei de organisme şi laboratoare recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în vederea certificării calităţii din punct de vedere al securităţii muncii a echipamentelor tehnice individuale de protecţie şi de lucru, potrivit prevederilor Legii nr. 90/1996, republicată. Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 4. Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia UE în domeniul medicinei muncii, privitor la protecţia angajaţilor în cazul unor riscuri de expunere la substanţe toxice, cancerigene, azbest, clorură de vinil, poluare sonică, prezente în mediul de muncă
390
Universitatea SPIRU HARET

Instituţiile responsabile: Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale – Inspecţia Muncii şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei 5. În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă se va derula, în perioada 2003-2004, un proiect PHARE ce are ca obiectiv creşterea eficienţei sistemului de supraveghere şi control al bolilor profesionale, bolilor legate de profesie, incidentelor de muncă datorate riscului profesional Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 6. Înfiinţarea primului centru-pilot din România privind evaluarea riscurilor la personalul medico-sanitar din spitale Instituţia responsabilă: Ministerul Sănătăţii şi Familiei 7. Furnizarea de consultanţă şi pregătire de specialitate privind organizarea şi modernizarea locurilor de muncă şi îmbunătăţirea proceselor tehnologice Instituţia responsabilă: Ministerul Industriei şi Resurselor – Institutul de Management şi Informatică. Totodată prin HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale, M of. nr. 662 din 6 sept. 2002, cu modificările şi completările din HG nr. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 – 2008, M. Of. nr. 64 din 24 ianuarie 2006, s-a realizat „un program de construcţie socială în direcţia realizării unei societăţi europene, ca obiectiv comun al întregului continent”. Strategia corectă, în opinia legiuitorului, „nu este de a rezolva mai întâi problemele trecutului şi apoi să ne ocupăm de construcţia viitoare”, ci „este mult mai productiv să absorbim problemele moştenite în procesul construcţiei societăţii viitoare.” Contextul integrării europene: PNAinc se plasează, în mod special, în contextul opţiunii ferme de integrare europeană. În ultimii ani, odată cu accentuarea preocupării pentru componenta socială, Uniunea Europeană a lansat un program comun de luptă împotriva sărăciei şi de promovare a incluziunii sociale, ca instrument central al construcţiei sociale comune.
391
Universitatea SPIRU HARET

La întâlnirea de la Lisabona a Consiliului European s-a formulat pentru Uniune un nou obiectiv strategic pentru deceniul următor: să ajungă cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere economică sustenabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o coeziune socială mai ridicată. Pentru a realiza acest obiectiv Consiliul European a decis asupra unei strategii cu 3 componente esenţiale: – să promoveze tranziţia la o economie competitivă bazată pe cunoaştere şi la o societate informaţională pentru toţi; – să modernizeze modelul european, să investească în oameni şi să promoveze incluziunea socială; – să susţină o creştere economică sănătoasă. Ca un prim pas în realizarea acestei opţiuni strategice, la Summitul de la Nisa din decembrie 2000 cele 15 state membre au căzut de acord să elaboreze până în luna iunie 2001 planuri naţionale de acţiune de combatere a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale (NAPinc) pe 2 ani. S-a cerut, totodată, Comisiei să monitorizeze implementarea agendei sociale şi să pregătească anual un raport al progreselor realizate. La sfârşitul anului 2001 Comisia Europeană a elaborat un Program de acţiune al Comunităţii având ca obiectiv operaţional o reducere importantă a sărăciei: reducerea proporţiei celor care trăiesc sub pragul de sărăcie de la 18% în prezent la 15% în 2005 şi la 10% în 2010 şi înjumătăţirea sărăciei copiilor până în 2010. Din acest punct de vedere Planul se înscrie pe liniamentele Strategiei Uniunii Europene, intenţia sa fiind de a reprezenta totodată un instrument important în procesul de integrare. PNAinc ca instrument al procesului de dezvoltare socială PNAinc este realizat după modelul stabilit de Consiliul European în anul 2000 pentru planurile naţionale ale ţărilor Uniunii Europene, dar luând în considerare caracteristicile specifice ale României ca ţară în tranziţie. PNAinc reprezintă un element de sprijin, sperăm, cu o contribuţie importantă, al unei noi practici de guvernare: de la administrarea problemelor curente la programe de dezvoltare socială planificată. PNAinc este conceput a avea următoarele funcţii:
392
Universitatea SPIRU HARET

– un instrument de conştientizare colectivă a problemelor societăţii româneşti şi a direcţiilor construcţiei sociale, al dezvoltării culturii acţiunii antisărăcie şi de promovare a unei societăţi incluzive; – promovarea unui concept articulat de politică socială, cristalizat într-un număr de principii fundamentale; – un plan de acţiune globală, multisectorială (pe principalele sectoare ale vieţii sociale) şi multinivelară (nivel naţional, judeţean, local) de prevenire/absorbţie a sărăciei şi excluziunii sociale şi de promovare a incluziunii sociale. PNAinc este conceput ca un instrument de acţiune globală, care să stimuleze articularea planurilor de acţiune sectoriale şi locale; – oferă un cadru de referinţă pentru implantarea în întreaga activitate publică a obiectivului dezvoltării unei societăţi prospere şi incluzive; – un instrument de monitorizare a eforturilor guvernamentale de prevenire/absorbţie a sărăciei şi de promovare a incluziunii sociale. PNAinc ca un instrument deschis Prin adoptarea sa Guvernul îşi manifestă voinţa ca PNAinc să devină un instrument permanent al guvernării. Forma actuală a Planului exprimă inevitabil starea capacităţilor colective de susţinere a unui asemenea program global, de o mare complexitate. Este firesc ca în această fază Planul să balanseze între principii şi direcţii generale de acţiune şi obiective care, doar într-o mică măsură, au putut fi operaţionalizate. PNAinc este conceput ca un proces deschis. Implementarea sa va fi monitorizată în mod continuu (informări trimestriale şi rapoarte anuale). Pe baza acestei monitorizări, luând în considerare noile situaţii care vor apărea, Planul va fi îmbunătăţit permanent. În decembrie 2004 se va prezenta un raport asupra implementării PNAinc în perioada 2002 – 2004. Acest raport va constitui o bază pentru revizuirea planului de acţiune de către noua guvernare, luând în calcul atât experienţa acumulată, cât şi propriile obiective. Complementaritatea PNAinc – planuri/strategii/programe sectoriale PNAinc se concentrează pe un set de obiective globale şi sectoriale de importanţă strategică în zona sa de acţiune.
393
Universitatea SPIRU HARET

El este situat într-o poziţie de complementaritate cu planurile/strategiile/programele sectoriale elaborate deja de diferite instituţii guvernamentale sau aflate în curs de elaborare. Intenţia PNAinc este să ofere, pe de o parte, o viziune strategică globală, iar pe de altă parte, un spaţiu de „dialog continuu” cu planurile/strategiile/programele sectoriale. Unul dintre obiectivele cruciale ale PNAinc, care va reprezenta un punct esenţial al monitorizării, este stimularea includerii în strategiile sectoriale a unor obiective specifice de prevenire/absorbţie a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale. PNAinc ca rezultat al unui proces consultativ extins În elaborarea Planului au fost antrenaţi experţi din sistemul guvernamental, reprezentanţi ai partenerilor sociali (patronat, sindicate, organizaţii neguvernamentale), specialişti din mediul academic. Diferitele forme ale Planului au fost discutate cu membrii CASPIS în cadrul organismelor guvernamentale (trei runde de consultări), în cadrul Consiliului Economic şi Social cu reprezentanţii patronatului şi ai sindicatelor, cu specialişti din universităţi şi institute de cercetare. În toate ministerele relevante Planul a fost supus discuţiei în comisiile de dialog social în vederea implementării sale. Implementarea PNAinc Implementarea PNAinc se va realiza prin însuşi procesul progresiv de operaţionalizare a sa. Implementarea se va realiza printr-o serie de acţiuni distincte: – încorporarea principiilor, direcţiilor şi obiectivelor sale în programele de acţiune sectoriale, transsectoriale, în planuri judeţene şi, în perspectivă, la nivelul comunităţilor locale. Prin aceasta se va obţine şi o operaţionalizare mai avansată; – susţinerea constituirii de comisii antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale la nivel judeţean şi a elaborării unor PNAinc judeţene şi chiar locale; – monitorizarea implementării obiectivelor sale, inclusiv a operaţionalizării acestora în contexte particulare şi a încorporării în strategiile şi planurile sectoriale. Implementarea Planului va oferi totodată o modalitate de testare a acestuia.
394
Universitatea SPIRU HARET

Criterii de performanţă a PNAinc Criteriul ultim de performanţă este: PNAinc devine un instrument efectiv al guvernării, de proiectare şi realizare a dezvoltării sociale. Indicatorul eşecului său va fi faptul de a fi ignorat, „uitat” în sertarele Guvernului. Monitorizarea continuă a dinamicii proceselor sociale care fac obiectul Planului şi a implementării sale de către organismele guvernamentale oferă un criteriu solid de performanţă. Elaborarea şi implementarea unor PNAinc judeţene şi locale reprezintă un alt criteriu important de performanţă. O primă testare a PNAinc va fi realizată în exerciţiul comun UE/România, care va începe în partea a doua a acestui an, de elaborare a unui memorandum comun de incluziune socială (Joint Inclusion Memorandum). Structura PNAinc – PNAinc are 3 secţiuni: I. Planul global de prevenire şi absorbţie a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale II. Componentele sectoriale ale PNAinc III. Analiza situaţiei actuale Planurile sectoriale au fost elaborate în colaborare cu ministerele/organismele guvernamentale responsabile de domeniile respective. Ele conţin obiective de prevenire şi absorbţie a sărăciei şi excluziunii sociale, specifice sectorului respectiv. Marea majoritate a acestor obiective sunt deja incluse, într-o formă mai mult sau mai puţin explicită, în strategiile/planurile organismelor guvernamentale responsabile. Formularea distinctă a acestor planuri sectoriale are ca intenţie stimularea unei mai bune focalizări a tuturor organismelor guvernamentale pe realizarea obiectivelor globale ale PNAinc. Obiective strategice24 PNAinc îşi defineşte obiectivele strategice în două orizonturi de timp: – obiective strategice pe termen mediu/lung, într-un orizont de timp de 10 ani: 2002-2012; – obiective strategice imediate, pe durata actualei guvernări: 2002 – 2004.
24

Pentru detalii a se vedea actul normativ invocat. 395
Universitatea SPIRU HARET

Obiectivele-direcţii de acţiune stabilite de Consiliul European la Nisa La Conferinţa de la Nisa (2000) Consiliul European a stabilit ca toate statele membre ale Uniunii Europene să realizeze în 2001 strategii antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale. Cu această ocazie au fost formulate 4 obiective globale, reprezentând direcţiile generale de acţiune, care să structureze concepţia planurilor naţionale de acţiune: 1. Facilitarea ocupării şi accesul tuturor la resurse, drepturi, bunuri şi servicii 2. Prevenirea riscului de excluziune 3. Ajutorarea celor mai vulnerabili 4. Mobilizarea tuturor instituţiilor relevante. Aceste 4 obiective-direcţii globale de acţiune reprezintă infrastructura PNAinc al României. Ţinând seama de situaţia specială a României în perioada tranziţiei, PNAinc românesc cuprinde un set de obiective strategice, exprimând o concepţie specifică asupra priorităţilor, pentru următorii 10 ani. Principiile PNAinc: 19 principii pentru construirea unei societăţi prospere şi incluzive. Principiile: se referă la opţiunile tehnice ale strategiei, se referă la ce tipuri de abordări structurale sunt utilizate pentru a realiza obiectivele propuse. reprezintă acele modalităţi de acţiune care asigură un nivel ridicat de eficienţă şi sustenabilitate a programului antisărăcie şi de incluziune socială. Aceste principii sunt: 1. Principiul activizării 2. Principiul responsabilizării 3. Suportul social ca instrument al incluziunii sociale. 4. Principiul diversificării formelor de suport sub formă de pachete complementare 5. Principiul abordării integrate a sistemului de protecţie socială 6. Principiul suportului personalizat 7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire 8. Principiul abordării incluzive
396
Universitatea SPIRU HARET

9. Evitarea discriminării celor mai puţin săraci în favoarea celor mai săraci. 10. Principiul investiţiei în dezvoltarea socială şi umană 11. În suportul pentru copii depăşirea abordării exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravieţuire, la suport pentru dezvoltare, prin multiplicarea oportunităţilor 12. Principiul eliminării disparităţilor social-economice prin egalizarea şanselor de dezvoltare 13. Îmbinarea politicii economice cu cea socială 14. Principiul solidarităţii cu cei în situaţie de dificultate 15. Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare 16. Principiul oferirii dezvoltării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare. 17. Principiul parteneriatului/participării 18. Promovarea unei culturi a eficienţei în politica socială 19. Principiul promovării valorii muncii Detalirea şi caracterizarea principiilor PNAinc: 1. Principiul activizării. O mare parte a sărăciei şi a excluziunii sociale, mai ales în formele lor extreme, devine autoreproductivă nu numai prin lipsa de condiţii minime, dar şi prin starea de pasivitate şi resemnare, care sunt subproduse ale dificultăţilor vieţii: adaptarea prin acceptare la situaţia de marginalitate şi de sărăcie; degradarea capacităţilor de a înfrunta constructiv dificultăţile şi de a evita riscurile. Activizarea trebuie să aibă loc pe mai multe planuri: reabilitarea capacităţilor de funcţionare socială, reinserţia în sistemul de activităţi economice, stimularea participării la viaţa publică, dezvoltarea capacităţilor şi a implicării în construcţia propriei vieţi, cât şi a familiei. Aplicaţia acestui principiu constă în cerinţa combinării suportului pentru persoanele şi grupurile în sărăcie cu acţiuni de promovare a incluziunii sociale. Subiectul activizării este: persoana, familia şi colectivitatea.
397
Universitatea SPIRU HARET

Politica fiscală poate reprezenta un instrument important al activizării. Acordarea, prin intermediul fiscalităţii, a unor beneficii sociale (de exemplu, reduceri mai accentuate ale impozitării pentru familiile de copii) poate încuraja activizarea economică în forme legale. Creşterea impozitării (incluzând aici şi contribuţiile sociale) nu mai reprezintă o sursă disponibilă. Nivelul principalelor taxe şi impozite este comparabil cu media internaţională. Excepţie face nivelul contribuţiilor de asigurare socială, care este printre cele mai ridicate din lume. România are la ora actuală cel mai mare nivel al contribuţiilor de asigurări sociale din Europa (57%). Pentru a diminua dezavantajul de competitivitate fiscală pe care îl avem în acest domeniu este evidentă necesitatea reducerii sale. Deja din acest an el a scăzut uşor şi Guvernul urmăreşte să încerce o reducere accentuată a lui în următorii ani, spre 45%. Dacă fiscalitatea pe individ se află la limita superioară, nu acelaşi lucru este valabil pentru rata fiscalităţii în ansamblu, ca procent al veniturilor fiscale din PIB, care este substanţial mai redusă decât în celelalte state europene. Pentru creşterea veniturilor la buget este necesar să se ia în considerare următoarele direcţii de acţiune: 1. o mai bună colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale; 2. o lărgire a bazei de impozitare; 3. redresarea ratei de dependenţă: numărul de pensionari care revine la numărul de contribuabili la sistemul de asigurări sociale. Există însă în momentul actual şi alte surse importante de creştere a resurselor financiare publice care ar putea fi orientate spre programe sociale. În primul rând creşterea economică prezumată, precum şi eliminarea, de dorit într-un ritm cât mai rapid, a zonelor economice bolnave, consumatoare de resurse bugetare, vor creşte atât în termeni absoluţi, cât şi relativi (ca procent din PIB) resursele disponibile pentru programele sociale. În al doilea rând trebuie menţionat volumul scăzut al veniturilor publice ca procent din PIB. În prezent România are un nivel al veniturilor publice, ca pondere în PIB, de numai 31,8% în 2001. Comparativ, ţările central-europene mai avansate din punct de vedere al procesului de
398
Universitatea SPIRU HARET

tranziţie au un nivel mediu al veniturilor publice de circa 40% din PIB. Multe state din UE au venituri bugetare şi mai mari. Principala cauză a acestei situaţii, pe lângă baza îngustă de impozitare, este slaba colectare a taxelor şi contribuţiilor sociale. Chiar dacă ajutorul direct al întreprinderilor de la bugetul public s-a redus ca volum, sprijinul indirect prin tolerarea acumulării de arierate a continuat neîncetat. Neplata impozitelor a fost încurajată şi de acordarea a numeroase reeşalonări şi scutiri necondiţionate, care au creat aşteptări artificiale şi au condus atât la pierderea de venituri substanţiale la bugetul de stat, cât şi la diminuarea credibilităţii sistemului fiscal şi au creat imaginea unei lipse de corectitudine cu privire la distribuţia efortului fiscal din punct de vedere social. 2. Principiul responsabilizării. Nu există orientare activă fără asumarea de responsabilităţi. Societatea modernă are nevoie nu numai de persoane capabile, active şi înalt motivate, dar şi responsabile faţă de sine, faţă de familie, faţă de prieteni, colegi, vecini, faţă de comunitate. O nouă morală publică este vital a fi consolidată; responsabilizarea fiecăruia pentru problemele celorlalţi, complementar cu responsabilizarea colectivităţii faţă de propriile probleme şi faţă de dificultăţile cu care membrii săi se confruntă. Persoanele susţinute social nu sunt scutite de asumarea responsabilităţilor normale ale membrilor colectivităţii. Ele trebuie să contribuie, în raport cu propriile lor resurse, la soluţionarea problemelor colectivităţii. 3. Suportul social ca instrument al incluziunii sociale. Aplicarea principiilor activizării şi responsabilizării rezidă într-o abordare specifică a acordării suportului social. Acordat în raport cu existenţa nevoii de suport, trebuie conceput ca instrument al activizării şi responsabilizării. Suportul social nu trebuie să adâncească excluziunea şi marginalizarea socială, ci trebuie să reprezinte un instrument şi un factor motivant al incluziunii sociale. Cel asistat nu trebuie tratat ca un copil căruia i se dă, ci ca un adult care este sprijinit să devină autonom, să se susţină singur, dar totodată să îşi asume şi responsabilităţi. Dezvoltarea capacităţii de asumare a responsabilităţilor reprezintă o componentă esenţială a politicii sociale antisărăcie. Din acest motiv, în evaluarea oricărei forme de suport social trebuie examinată, pe lângă acoperirea eficientă a nevoilor, şi capacitatea de incluziune socială.
399
Universitatea SPIRU HARET

Diferenţierea dintre forme pasive şi active de suport social trebuie să fie depăşită sau considerată doar ca o simplificare. Mai degrabă avem de a face cu un continuum în care formele pur pasive şi active reprezintă limite, fiecare măsură având în fapt grade diferite de activ/pasiv. Este important a regândi întregul sistem de suport social pentru a include în fiecare element al său mecanisme de activizare şi responsabilizare. 4. Principiul diversificării formelor de suport sub formă de pachete complementare. Experienţa de până acum a arătat că toate formele de suport prezintă limitări structurale, dincolo de care adecvarea lor descreşte rapid. Cea mai eficientă abordare este dezvoltarea unui pachet de măsuri complementare: forme de suport financiar direct, de tip contributiv şi noncontributiv, forme indirecte prin avantaje de tip fiscal, forme de tip financiar combinate cu servicii. 5. Principiul abordării integrate a sistemului de protecţie socială. Una dintre limitele statului clasic al bunăstării o reprezintă abordarea fragmentară: acumularea unui număr mare de drepturi, mai ales în termeni financiari, formând un sistem rigid de „drepturi acumulate”, care cu greu pot fi modificate şi care prin rigiditatea lor creează risipă, nedreptăţi, paralizează posibilităţile de a stabili priorităţi flexibile. Locul abordării fragmentare trebuie să îl ia treptat abordarea integrativă, centrată pe problemă, cu posibilităţi de planificare flexibilă a suportului, prin priorităţi contextuale. Fragmentarea suportului îşi găseşte expresia şi întărirea în fragmentarea instituţională. Sistemul nostru este excesiv de fragmentat instituţional. Creşterea eficienţei sale este condiţionată de identificarea căilor de reintegrare instituţională. 6. Principiul suportului personalizat. De la măsurile de suport indistinct universal trebuie trecut treptat la pachete de suport înalt personalizate, dezvoltate diferenţiat pentru grupuri şi pentru persoane. 7. Deplasarea accentului de la tratare la prevenire. Tratarea este costisitoare şi prezintă riscul perpetuării problemei. A preveni înseamnă a dezvolta de la început capacităţile de viaţă autosuficientă şi a înfrunta constructiv riscurile, dar şi a ataca sursele majore ale sărăciei şi excluziunii sociale: criminalitatea, dependenţa de alcool şi droguri, exploatarea fiinţei umane (economică, sexuală etc.), corupţia. Corupţia
400
Universitatea SPIRU HARET

produse ale configuraţiei actuale a organizării sociale. având surse exogene. la rândul lor. Principiul investiţiei în dezvoltarea socială şi umană. reprezentând mai degrabă o luptă slab eficientă cu efectele unor procese mai complexe. politica socială trebuie să se deplaseze tot mai hotărât spre o abordare strategică de schimbare şi dezvoltare socială. sănătate şi incluziune socială. de exemplu) să nu ducă la distorsiuni în defavoarea celor care se confruntă. În locul abordării punctuale a problemelor constituite. de creare de locuri de muncă. O politică socială centrată excesiv doar pe ajutorarea „celor mai săraci dintre săraci” riscă să accentueze excluziunea socială a acestora şi să contravină moralei muncii şi a contribuţiei la bunăstarea colectivă. în mod special. Principiul abordării incluzive: suport pentru cei în dificultate. O societate mai incluzivă înseamnă o societate care produce tot mai puţin sărăcie şi excluziune socială şi care are capacităţi în continuă dezvoltare de a preveni şi a absorbi situaţiile de excluziune. 8. Reinserţia socială a delinc-ventului trebuie completată cu acţiunea asupra condiţiilor care produc delincvenţa. cu greutăţi. Din acest motiv este necesară balansarea între suportul social necontributiv şi cel contributiv. 10. Riscul de a lupta fără speranţă cu efecte generate în mod continuu de factori structurali trebuie depăşit printr-o acţiune asupra societăţii înseşi. Este important ca acordarea variatelor beneficii sociale celor foarte săraci (beneficiarii de venit minim garantat. Ajutorul persoanei care nu are loc de muncă trebuie completat şi substituit treptat cu o politică a creşterii ocupării. Dezvoltarea societăţii româneşti depinde de capacităţile fiecăruia. Investiţia în capacităţi include. Evitarea discriminării celor mai puţin săraci în favoarea celor mai săraci. creşterea legării în diferite forme de contribuţie. într-un mod direct sau indirect.s-a dovedit a reprezenta un factor global de sărăcire a masei populaţiei şi de debilitare a sistemului economic performant. Ele sunt. ei fiind poate cei care au fost cel mai afectaţi de criza tranziţiei. Investiţia în dezvoltarea socială şi umană reprezintă instrumentul 401 Universitatea SPIRU HARET . dar prin efort propriu au o situaţie economică ceva mai bună. simultan cu dezvoltarea societăţii prezente într-o societate incluzivă. Situaţiile de sărăcie şi excluziune socială nu trebuie tratate ca accidente. Mai ales copiii şi tinerii trebuie să primească o atenţie specială. 9. investiţia în educaţie.

Centrarea pe obiectivul reducerii sărăciei este o abordare care îşi conservă propria problemă.) s-au adăugat disparităţi geografice: zone căzute economic. judeţe cu un grad accentuat de sărăcie. O politică de creştere economică sănătoasă şi viguroasă reprezintă fundamentul oricărei politici sociale de tip incluziv. inclusă ca mod de abordare în politica socială a unor ţări precum Danemarca. 11. sustenabilă şi capabilă să asigure o creştere continuă a bunăstării. disparităţile sat/oraş s-au accentuat. prin multiplicarea oportunităţilor. Societatea românească a cunoscut în ultimul deceniu o accentuare a polarizării: la grupurile sociale tradiţional defavorizate (romi.cel mai eficace al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii. constituind componenta de prevenţie şi de recuperare prin reinserţie. 12. Totodată. definit ca oferire a unui minim necesar supravieţuirii adultului. Sărăcia copilului înseamnă nu numai lipsa condiţiilor de supravieţuire. nu face decât să permanentizeze sărăcia prin reproducerea ei de către noile generaţii. dar mai ales a celor de dezvoltare. 13. În mod special. Este în curs de depăşire modul simplist de a gândi politica socială în adversitate cu politica economică care a dominat primii ani ai tranziţiei. Scoaterea din sărăcie înseamnă a oferi capacităţi cuplate cu oportunităţi. Este nevoie de o radiografiere a comunităţilor rurale în scopul cristalizării unui program complex de relansare a satului. persoane cu handicap etc. Principiul economiei sociale impune ca unele zone ale economiei să fie organizate în aşa fel încât. Restrângerea politicii sociale la obiectivul reducerii sărăciei. Principiul eliminării disparităţilor social-economice prin egalizarea şanselor de dezvoltare. politica socială trebuie gândită ca o investiţie într-o economie performantă şi sustenabilă social şi uman şi este tot mai evident că există largi posibilităţi de programe economice în care să fie incluse şi obiective de incluziune socială. Deficitul de dezvoltare a copilului îl transformă pe acesta într-un adult cu multiple handicapuri de funcţionare socială normală. la suport pentru dezvoltare. fără a scădea performanţele economice 402 Universitatea SPIRU HARET . Convergenţa dintre ele trebuie promovată. Îmbinarea politicii economice cu cea socială. Este ceea ce se cheamă tot mai insistent economia socială. În suportul pentru copii depăşirea abordării exclusive adultocentrice: de la suportul pentru supravieţuire.

a persoanelor cu dizabilităţi. Numai o societate solidară poate oferi o bunăstare individuală durabilă şi de calitate. inclusiv prin compensarea limitelor de productivitate – ateliere protejate şi chiar completarea veniturilor de la bugetul social. să devină şi un instrument al integrării sociale. reprezintă fundamentul moral şi valoric al unei acţiuni eficace antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. ca de exemplu menţinerea/crearea artificială de locuri de muncă. Întreprinderea economică îşi asumă o gamă tot mai largă de responsabilităţi sociale. Acest principiu sugerează că. la rândul lor: participarea la lucrări de interes public a beneficiarilor de suport social. ci programe de tip activ: absorbţia în sistemul ocupaţional a şomerilor cronici. adaptate la muncă. Principiul economiei sociale se regăseşte şi într-o orientare socială tot mai pronunţată a agenţilor economici. dar care chiar să producă resurse. îngrijirea copiilor. de câte ori este posibil. Noi tipuri de resurse sunt incluse: resursele financiare ale colectivităţii şi ale diferiţilor actori sociali. Nu obiective de suport social pasiv. Solidaritatea socială. contribuţia la crearea unui mediu social mai sigur etc. Principiul solidarităţii cu cei în situaţie de dificultate. resursele noneconomice sub formă de suport pentru dezvoltare şi creare de oportunităţi. În acest context s-ar putea imagina programe sociale care să nu fie doar simple consumatoare de resurse.). 15. programele de dezvoltare economică să includă şi obiective sociale. contribuind. la construirea unei societăţi incluzive. politica socială actuală se caracterizează printr-o orientare activă de diversificare a resurselor. prin natura lor sever limitată. În acest din urmă caz este necesară uneori crearea unor condiţii speciale. Ca o corecţie a sprijinirii aproape exclusive pe resursele financiare publice.propriu-zise. al absorbţiei excluziunii şi sărăciei. Legea venitului minim garantat oferă o resursă importantă comunităţilor pentru dezvoltarea unor asemenea programe. Nu numai motivaţia morală trebuie să fundamenteze solidaritatea. şi pe această cale. oferirea unor servicii pentru comunitate pentru care nu există resursele necesare (servicii de îngrijire pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţi. Nu trebuie neglijate nici resursele persoanelor şi 403 Universitatea SPIRU HARET . Principiul folosirii integrale a resurselor de dezvoltare. dar şi conştiinţa dependenţei bunăstării fiecăruia de bunăstarea celorlalţi. 14. mai ales cu persoanele care se confruntă cu dificultăţi.

comunitatea locală. centrală şi locală. atât a celor financiare. cât şi a celor instituţionale şi a capacităţilor de acţiune colectivă. 17. Experienţa actuală indică faptul că un sistem de suport social eficace trebuie să se bazeze pe un multiplu parteneriat. şi caracterul modest al rezultatelor. care urmează a se amplifica pe măsura creşterii resurselor. Din acest punct de vedere prezentul plan trebuie văzut totodată ca un program de acţiune desfăşurat în timp. nu mai reprezintă o garanţie pentru soluţionarea problemelor. Pentru a maximiza efectele politicii sociale PNAinc trebuie să includă. Pe de o parte. Conştiinţa publică este adesea şocată de discrepanţa dintre amploarea unor programe sociale. cu atât mai mult cu cât resursele sunt sever limitate. cu o finanţare substanţială. În momentul de faţă creşterea eficienţei programelor sociale include două schimbări organizaţionale majore.grupurilor aflate în dificultate. Promovarea unei culturi a eficienţei în politica socială. Asocierea persoanelor care se confruntă cu dificultăţi sociale pentru a putea intra în dialog cu celelalte segmente ale colectivităţii reprezintă o direcţie de acţiune care trebuie promovată cu toată tăria. 18. Accentul trebuie pus tot mai mult pe dezvoltarea de mecanisme de testare a eficienţei programelor. beneficiarii vor fi implicaţi într-un larg proces participativ. în care rolul central îl are colectivitatea însăşi. PNAinc trebuie să ţină seama de limitarea severă a resurselor. În toate strategiile de dezvoltare socialeconomică comunitară mobilizarea resurselor comunitare reprezintă o componentă-cheie. Resursele sub formă de oportunităţi şi de capacităţi devin cruciale în procesul de promovare a incluziunii sociale. O nouă cultură a gestionării eficiente a resurselor este vitală în acest domeniu. Principiul parteneriatului/participării. eliminarea 404 Universitatea SPIRU HARET . Beneficiarul nu este un simplu client. în toate palierele sale. organizaţii neguvernamentale şi. reprezentată prin autoritatea publică. în toate fazele desfăşurării acestora. în calitatea sa de membru al colectivităţii. organizaţii ale grupurilor cu risc etc.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor sociale. 16. mecanisme parteneriale: grupurile şi organizaţiile reprezentative (sindicate. ci un partener care. Existenţa programelor şi finanţarea lor. trebuie activizat şi împreună cu care trebuie proiectat procesul de suport social. adesea impresionantă. nu în ultimul rând. Principiul oferirii dezvoltării progresive a suportului social pe măsura constituirii resurselor economice necesare.

Dacă colectivitatea îşi asumă responsabilitatea pentru a susţine persoanele în dificultate. 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006 – 2008. bazată pe analizele statisticilor şi informaţiilor deţinute de Institutul Naţional de Statistică. Pe de altă parte. M. fapt care restrânge drastic orientarea flexibilă în funcţie de priorităţi şi dezvoltarea de programe. este o datorie complementară a fiecărei persoane să depună o muncă utilă care să contribuie la propria sa bunăstare. O societate activă este. 662 din 6 sept. munca. dezvoltarea fragmentară a sistemului a devenit o piedică esenţială în gândirea sa eficientă. Politica socială tinde adesea să se reducă la administrarea mai mult sau mai puţin birocratică a unor drepturi acumulate istoric. Nu numai din punctul de vedere al strategiei economice. 2002. Of. a fost realizată în HG nr. Principiul promovării valorii muncii. A se vedea Anexa „Configuraţia sărăciei şi a excluziunii sociale în România conform HG 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. Punctul forte al acesteia a fost salvarea unei largi părţi a clasei salariale devenite extrem de vulnerabilă (mai ales segmentul ajuns în pragul pensiei).25 „Există puternice argumente de a considera că deficitul de politică socială a avut o contribuţie semnificativă la deteriorarea situaţiei sociale. M. Of. dar a făcut foarte puţin pentru un larg segment extrem de sărac şi rapid sărăcit. precum şi la bunăstarea colectivă. Concluzii O analiză mai mult decât pertinentă.” 405 Universitatea SPIRU HARET 25 . la explozia sărăciei şi a excluziunii sociale severe în cei 12 ani ai tranziţiei. în primul rând. Costurile sociale şi umane ale procesului dificil de schimbare au fost modest compensate de politica socială. dar şi pe sondaje şi evaluări a situaţiei evoluţiei sărăciei în România. nr. o societate a muncii. 19. cu modificările şi completările ulterioare din HG nr. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale.rigidităţilor induse de fetişizarea drepturilor câştigate. care promovează pe toate căile demnitatea muncii şi recompensează. nr. dar şi din cel al politicii sociale o parte importantă a costurilor sociale ale tranziţiei erau evitabile. 64 din 24 ianuarie 2006. în mod echitabil.

”26 Ulterior. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă.Concluzia practică este că printr-o reconsiderare a politicii sociale se poate resorbi o parte importantă a problemelor sociale acumulate. tinzând spre atingerea obiectivelor Strategiei Europene de Ocupare stabilite la Consiliul European de la Lisabona. nr. necesitatea unei strategii globale care să ofere o abordare unitară şi coerentă a fenomenului sărăciei cu care se confruntă societatea noastră. – Consolidarea parteneriatului social. – Asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii. – Promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă. – Reducerea ratei şomajului pentru grupurile vulnerabile. Opinie exprimată în finalul actului normativ invocat. – Combaterea efectelor şomajului structural şi reducerea ratei şomajului. în 2004 a fost adoptată o nouă strategie „ de ocupare a forţei de muncă”. M. Of. 2004 – 2010. Impactul implementării acestei strategii va fi înregistrat după cum urmează: – La nivel macroeconomic – prin consolidarea mediului economic şi social şi prin crearea de condiţii favorabile pentru promovarea şi dezvoltarea de noi afaceri. – La nivel regional – prin reducerea disparităţilor regionale şi promovarea unei dezvoltări economice durabile. 834 din 9 septembrie 2004. – Creşterea eficienţei activităţii instituţiilor cu responsabilităţi pe piaţa muncii. adecvată momentului apropiatei aderării a României la Uniunea Europeană. De aici. Pe lângă necesara relansare economică o revedere a opţiunilor de politică socială reprezintă o resursă importantă a soluţionării problemelor sociale grave acumulate. 406 27 26 Universitatea SPIRU HARET . HG nr.27 Implementarea strategiei a condus la: – Consolidarea nivelului de ocupare a forţei de muncă. – Îmbunătăţirea capacităţii de integrare pe piaţa muncii şi prelungirea vieţii active. – Reducerea semnificativă a disparităţilor regionale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.

armonizarea legislaţiei interne cu acquis-ul comunitar. Capitolul 13 – Politici Sociale şi Ocuparea Forţei de Muncă a fost provizoriu închis în aprilie 2002. 834 din 9 septembrie 2004 s-a realizat actualizarea elementelor de politică de ocupare astfel: „România s-a aliniat la noua Strategie Europeană de Ocupare. Nivelul fondurilor alocate pentru măsuri active şi preventive 407 Universitatea SPIRU HARET . Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale etc. Deşi armonizarea politicilor şi a legislaţiei muncii cu solicitările/standardele internaţionale şi ale Uniunii Europene s-a realizat. la Programul Economic de Preaderare 2003. România a realizat. subvenţionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. ca urmare a implicării în programe specifice. 1386/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă. realizate de Institutul Naţional de Statistică. În anul 2003 a fost închis provizoriu şi Capitolul 2 – Libera Circulaţie a Persoanelor. nr. situaţie care asigură o sursă de finanţare constantă. – nivelul salarial al persoanelor după implicare în programe specifice. problemele stringente ale pieţei muncii rămân de actualitate. Comisia Naţională de Prognoză. politica în domeniul ocupării forţei de muncă fiind în concordanţă cu obiectivele şi liniile directoare ale acestei strategii. M. Prin HG nr. Pentru stabilirea priorităţilor politicii de ocupare. în principal. ne raportăm la programele şi documentele Guvernului Român. precum şi la studiile specializate care monitorizează evoluţiile de pe piaţa muncii. – nivel ridicat al atractivităţii muncii. Politicile active ale pieţei muncii sunt. În vederea aderării la Uniunea Europeană. în bună măsură.– La nivelul beneficiarilor – prin mărirea capacităţii de integrare pe piaţa muncii a grupurilor vizate. formarea profesională şi în alte domenii legate de ocuparea forţei de muncă. fapt ce va putea fi evaluat prin monitorizarea următoarelor aspecte: – numărul persoanelor care se reintegrează pe piaţa muncii şi a celor care iniţiază activităţi pe cont propriu. în mare măsură. egalitatea de şanse. în ceea ce priveşte piaţa muncii. 2004 – 2010. Of. la strategia de dezvoltare a resurselor umane elaborată în cadrul Planului Naţional de Dezvoltare 2004 – 2006.

medierea muncii. modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. se acordă. Tendinţa crescătoare a ponderii măsurilor active în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj se menţine şi în anul 2005. ceea ce arată o susţinere durabilă a politicii de combatere a şomajului (Sursa: Comisia Naţională de Prognoză). stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor prin subvenţionarea locurilor de muncă din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru: persoanele cu handicap. o pondere de 29.96%. formare profesională. în baza planului anual de formare profesională. În scopul prevenirii şomajului şi consolidării locurilor de muncă prin creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale ale persoanelor încadrate în muncă. acordarea de credite în condiţii avantajoase şi fonduri nerambursabile în vederea creării de noi locuri de muncă. angajatorilor care organizează. Măsurile active pentru stimularea ocupării sunt: informare şi consiliere profesională. 107/2004. pentru care se prognozează o pondere de 24. lege care creează premisele pentru asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptabilităţii forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii. o sumă reprezentând 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul angajat.31%. programe de formare profesională pentru proprii angajaţi. iar pentru anul 2006. cu o pondere de 23. autorizaţi în condiţiile legii. absolvenţi de învăţământ. derulate de furnizori de servicii de pregătire profesională. beneficiază şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de 408 Universitatea SPIRU HARET . consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri. Instrumentul legislativ principal de implementare a politicii privind piaţa muncii este Legea nr. din bugetul asigurărilor pentru şomaj. şomeri în vârstă de peste 45 de ani.09% faţă de sumele alocate în anul 2003. De asemenea. de serviciile de mediere şi formare profesională subvenţionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. 124/2002 şi prin Legea nr. şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc conform legii condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau pentru limită de vârstă. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.pentru şomeri şi persoane inactive din totalul bugetului asigurărilor pentru şomaj pentru anul 2004 arată o creştere de 33.65% în totalul cheltuielilor bugetare pentru 2004. şomeri unici întreţinători de familie.

cu accent pe promovarea programelor de formare profesională. formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă. şomerilor de lungă durată şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj. – Combaterea efectelor şomajului structural. rezultantă a procesului de restructurare al economiei prin aplicarea unui complex de măsuri active şi preventive. programe de consiliere profesională pentru dezvoltarea carierei.şomaj. activităţi de dezvoltare a competenţelor de management în domeniul resurselor umane şi promovarea spiritului antreprenorial. conform legii. persoanele care au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului. precum şi sprijinirea antreprenoriatului. precum şi cetăţenii străini sau apatrizi care. noile tehnologii informatice şi de comunicare. Obiectivul va fi atins printr-un set de măsuri integrate care vizează revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaţia privind ocuparea forţei de muncă. pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România. adresate în special tinerilor.. sănătatea şi securitatea în muncă. a învăţării pe parcursul întregii vieţi şi a formării profesionale continue. diversificarea acordurilor contractuale. persoanele care au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate. facilitarea accesului la împrumuturi în vederea demarării de afaceri pe cont propriu prin promovarea de scheme de microcreditare). în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii. persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni de pedeapsă. sau au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar. programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial etc. În contextul documentelor strategice naţionale priorităţile viitoare ale politicii de ocupare a forţei de muncă sunt: – Promovarea adaptabilităţii forţei de muncă. sunt încadraţi în muncă. Vor fi promovate: programe de formare profesională continuă care vor avea ca scop maximizarea utilizării tehnologiilor noi de producţie pentru sectoarele economice cu potenţial ridicat de valoare adăugată. îmbunătăţirea managementului resurselor umane în contextul restructurării industriale. servicii specializate de informare şi consiliere privind cariera. 409 Universitatea SPIRU HARET .

Promovarea incluziunii sociale şi egalităţii de şanse va sprijini procesul de combatere a oricăror forme de discriminare de pe piaţa muncii a grupurilor declarate vulnerabile. România s-a aliniat la Strategia Europeană pentru Ocupare (SEO). întărirea coeziunii şi incluziunii sociale şi cele 10 Linii Directoare. PNAO 2004-2005 a fost elaborat în conformitate cu SEO revizuită. tineri care părăsesc sistemul de stat de protecţie a copilului. revizuită. Responsabilitatea implementării măsurilor stabilite prin Planul Naţional de Acţiune pentru Ocuparea 410 Universitatea SPIRU HARET .– Promovarea coeziunii şi incluziunii sociale pentru grupurile vulnerabile (romi. Pe parcursul procesului de monitorizare. reprezentând un instrument important de coordonare şi eficientizare a politicii de ocupare. În vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale. aceştia fiind invitaţi la toate activităţile de instruire organizate pentru membrii reţelei de coordonare. din partea instituţiilor implicate. în acest context fiind elaborate cele 2 Planuri Naţionale de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă (PNAO): primul PNAO 2002-2003 a fost elaborat în conformitate cu Liniile Directoare pentru Ocuparea forţei de muncă pentru anul 2001 şi a cuprins măsuri pe care România şi-a propus să le implementeze pe termen scurt. Planul va asigura coerenţa programelor şi acţiunilor întreprinse în domeniul ocupării. persoane cu handicap etc. Reţeaua de coordonare este alcătuită din reprezentanţi ai tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în procesul implementării PNAO. combaterii discriminării şi excluderii sociale. precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional. cel de-al doilea PNAO este structurat în conformitate cu cele trei obiective strategice interdependente: ocuparea deplină a forţei de muncă. instrumentul esenţial de coordonare a priorităţilor din domeniul politicilor de ocupare la nivelul Uniunii Europene. creşterea calităţii şi productivităţii muncii.). eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii. implicarea reprezentanţilor partenerilor sociali s-a îmbunătăţit progresiv. sprijinirii învăţării permanente. bazat pe constituirea unei reţele de coordonare interinstituţionale şi concretizat prin raportări periodice. respectiv Liniile Directoare pentru Ocupare aprobate pentru anul 2003. Astfel. se va acţiona în vederea îmbunătăţirii accesului la măsuri active de integrare pe piaţa muncii. în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului. A fost dezvoltat un sistem naţional de monitorizare a implementării acestui plan naţional.

la asigurarea unor şanse egale pe piaţa muncii. – Transformarea muncii nedeclarate în ocupare corespunzătoare. accesului la calificări şi alte resurse necesare pentru a face faţă cerinţelor unei vieţi active pe piaţa muncii într-o economie bazată pe cunoaştere pentru toţi. coeziune şi incluziune socială. Obiectivele Strategiei Naţionale de Ocupare se aliniază atingerii obiectivelor stabilite la Lisabona pentru statele membre UE în vederea implementării Strategiei Europene de Ocupare până în 2010: – Rata generală a ocupării 70%. calitatea şi productivitatea muncii. – Rata de ocupare de 50% pentru persoanele cu vârste cuprinse între 55-64. – Managementul tranziţiei şi promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii. în egală măsură. Obiective strategice şi domenii de acţiune ale Strategiei Naţionale de Ocupare: Obiectivele strategiei de ocupare ale României au fost stabilite pe baza celor trei mari obiective strategice interdependente ale Strategiei Europene de Ocupare revizuite: ocupare deplină. Strategia actualului PNAO va contribui la atingerea obiectivelor de întărire a coeziunii şi incluziunii sociale. – Combaterea disparităţilor regionale privind ocuparea. – Promovarea dezvoltării capitalului uman şi a învăţării pe tot parcursul vieţii. – Creşterea ofertei pe piaţa muncii şi promovarea îmbătrânirii active. inclusiv partenerilor sociali. instituţiilor şi organismelor care au contribuit la elaborarea sa. – Crearea de locuri de muncă şi spiritul antreprenorial.Forţei de Muncă revine. 411 Universitatea SPIRU HARET . Măsurile şi acţiunile avute în vedere în cadrul strategiei de ocupare a forţei de muncă sunt în concordanţă cu liniile directoare ale SEO şi anume: – Măsuri active şi preventive pentru şomeri şi persoane inactive. – Rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare. – Promovarea integrării şi combaterea discriminării persoanelor dezavantajate pe piaţa muncii. – Rata de ocupare în rândul femeilor 60%. – Egalitate de gen.

Obiective pe termen mediu şi lung ale strategiei de ocupare Principalele obiective. de promovarea adaptabilităţii forţei de muncă şi de promovare a incluziunii sociale. inclusiv de sprijinire a orientării profesionale individuale şi de consiliere în vederea integrării efective pe piaţa muncii. loc de muncă sau alte măsuri de ocupare. – Prognozele macroeconomice până în 2008. cât şi a necesităţii de a înregistra o creştere economică susţinută şi a ameliora condiţiile de viaţă. – Obiectivele Strategiei Europene de Ocupare a Forţei de Muncă stabilite la Lisabona. stabilite pe termen mediu în orizontul anilor 2004-2008. urmând a se opera modificările necesare în conformitate cu noile realităţi ale pieţei muncii. Gradul de realizare a obiectivelor pe termen mediu va fi supus unei evaluări intermediare în anul 2006. Dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea participării pe piaţa muncii constituie elemente esenţiale atât pentru atenuarea tendinţelor demografice negative. Fundamentarea termenelor de realizare a fost influenţată în principal de: – Angajamentele asumate în cadrul procesului de negociere a aderării la Uniunea Europeană pentru anul 2007. – Nivelul mediu de participare la procesul de învăţare pe parcursul întregii vieţi a populaţiei adulte apte de muncă (25-64 ani) să fie de cel puţin 12. 412 Universitatea SPIRU HARET . Documentele care au stat la baza elaborării Strategiei Naţionale de Ocupare sunt: – Programul de Guvernare al României 2001-2004 – Documentul Comun de Evaluare a Politicilor de Ocupare 2002 (JAP) – Programul Economic de Preaderare al României 2003 (PEP) – Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 (PND) 2.1. practică în muncă.– Fiecărui şomer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de şomaj în cazul tinerilor şi 12 luni în cazul adulţilor.5%. sunt reprezentate de creşterea nivelului ocupării populaţiei în vârstă de muncă şi implicit de combaterea efectelor şomajului structural. reconversie. sub formă de formare profesională.

0 procente (la nivelul anului 2008 o rată de ocupare de 59. Cele trei obiective pe termen mediu vor fi corelate cu politicile regionale de ocupare şi cu planurile regionale de dezvoltare economică şi socială. obiectivele pe termen lung. promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii forţei de muncă. – Promovarea de programe de măsuri active pentru cel puţin 20% dintre şomerii pe termen lung. Evoluţii ale pieţei forţei de muncă. Luând în considerare analizele şi tendinţele şi provocările identificate pe piaţa muncii. – Combaterea efectelor şomajului structural (menţinerea ratei şomajului sub 10%). 2004). precum rata de ocupare şi rata şomajului. Obiectivele pe termen lung. de creştere a ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă. pot fi realizate prin: – Creşterea ratei de ocupare în ramurile cu potenţial înalt de valoare adăugată.Implementarea obiectivelor pe termen mediu va asigura: – Creşterea ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) cu cel puţin 2. până în 2010. – Promovarea adaptabilităţii forţei de muncă şi creşterea productivităţii muncii. promovarea spiritului antreprenorial. – Întărirea coeziunii şi incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. creşterea şi întărirea coeziunii şi incluziunii sociale. asigurarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii.8% – Prognoza macroeconomică. Comisia Naţională de Prognoză. fapt ce va asigura un nivel susţinut al ocupării. Realizarea celui de-al doilea obiectiv presupune concentrarea pe următoarele aspecte: – Legislaţie – Revizuirea şi reformarea elementelor restrictive din legislaţia privind ocuparea forţei de muncă care afectează dinamica pieţei 413 Universitatea SPIRU HARET . şi implicit creşterea ratei de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă. vizează creşterea ratei de ocupare. în special cu măsurile care vizează atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă. prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii şi asigurarea egalităţii de şanse. Monitorizarea acestor activităţi va fi asigurată prin intermediul unor indicatori specifici. Implementarea primului obiectiv presupune fundamentarea unui set de măsuri care vor promova stimularea creării de noi locuri de muncă.

promovarea şi susţinerea educaţiei şi formării profesionale continue în obţinerea de competenţe manageriale şi antreprenoriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră pentru toţi. – Diversificarea acordurilor contractuale şi de muncă. – Sănătate şi securitate în muncă – Dezvoltarea şi consolidarea instituţiilor cu rol în implementarea prevederilor legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă. care au acces la formare profesională continuă cu efecte directe asupra promovării capacităţii de adaptare a lucrătorilor. asigurarea unui echilibru mai bun între viaţa profesională şi de familie. în special a partenerilor sociali. în special al celor cu nivel redus de calificare. cât şi pentru creşterea productivităţii muncii. Implementarea celui de-al treilea obiectiv (coeziune şi incluziune socială pe piaţa muncii) se va realiza prin promovarea de programe specifice pe piaţa muncii pentru grupurile considerate vulnerabile. prevăzute tot în HG nr. Creşterea numărului lucrătorilor şi al persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.muncii şi ocuparea acelor categorii de persoane care întâmpină dificultăţi de acces pe piaţa muncii. în sectorul serviciilor şi în domeniul cercetării-dezvoltării. a partenerilor sociali atât la nivelul decizional. inclusiv cu privire la timpul de lucru pentru favorizarea progresului în carieră. valorificarea potenţialului de creare de noi locuri de muncă al întreprinderilor nou înfiinţate. – Formarea profesională pentru adaptare la locul de muncă – Promovarea transparenţei locurilor de muncă şi a oportunităţilor de formare profesională la nivel naţional. într-o mai mare măsură. 1386/2004 privind aprobarea 414 Universitatea SPIRU HARET . ONG-urilor şi a autorităţilor administraţiei publice locale. – Sprijinirea antreprenoriatului pentru încurajarea creării de locuri de muncă mai multe şi mai bune prin creşterea capacităţii de investiţii şi prin crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru toate întreprinderile. dezvoltarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a elementelor teoretice cu cele practice. prin mobilizarea şi implicarea activă a tuturor factorilor de natură organizaţională şi instituţională. legate de crearea de locuri de muncă şi antreprenoriat. dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării. Priorităţile strategice. cât şi la cel de implementare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

2004 – 2010 vizează sprijinirea IMM-urilor. schimbările în structura economică şi ocuparea forţei de muncă. Rolul lor în economie este semnificativ. întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din România. 415 Universitatea SPIRU HARET . prin Strategia Guvernului României 2004 – 2008 pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Pentru atingerea performanţelor propuse s-a avut în vedere respectarea următoarelor principii: – Asigurarea coerenţei şi convergenţei strategiei de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii cu strategiile sectoriale care au impact asupra acestora. s-au creat pe termen lung premise pentru a îmbunătăţi competitivitatea IMM-urilor şi pentru a asigura dezvoltarea economiei în general. politica în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii devenind în România o parte integrantă a politicii de dezvoltare regională datorită rolului pe care îl au IMM-urile în dezvoltarea economică durabilă. Guvernul României recunoaşte şi apreciază importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii. astfel încât acestea să-şi consolideze poziţia pe piaţă. – Sporirea ponderii IMM la crearea produsului intern brut la un nivel similar cu cel al altor ţări foste candidate dezvoltate. prin competitivitate. În prezent. – Creşterea exporturilor cu un ritm mediu anual de peste 10%. s-a previzionat şi stabilit atingerea următoarelor obiective principale pentru dezvoltarea pe termen lung a sectorului IMM: – Crearea a 760. În acest context. competitivitatea. în crearea de locuri de muncă şi prin contribuţia lor semnificativă la diminuarea şomajului.Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă.000 de noi locuri de muncă. în timp ce procentajul forţei de muncă angajate reprezintă numai 40% din totalul populaţiei active. influenţând domenii importante cum ar fi: creşterea economică. sub mediile din unele ţări foste candidate şi media UE. În anul 2004 IMM-urile româneşti generau aproximativ 60% din produsul intern brut (PIB). astfel încât România să poată atinge performanţele cerute de Piaţa Internă la nivelul anului 2007. Ca rezultat al politicilor macroeconomice şi al stabilităţii.

cât şi cele viitoare au ca obiectiv fundamental crearea unui cadru instituţional. este important să se dezvolte o nouă atitudine în această direcţie. legislativ şi financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor şi iniţiativei private şi stimulativ pentru investiţii. Astfel se asigură conştientizarea tinerilor asupra importanţei culturii antreprenoriale şi acceptarea acesteia ca o componentă a pregătirii şi a viitoarei lor opţiuni de angajare profesională. au fost identificate următoarele priorităţi strategice: 1. Domenii cum ar fi ecomerţul. – Asigurarea accesului nediscriminatoriu al întreprinderilor mici şi mijlocii la programele de susţinere a sectorului. Sprijinirea sectorului IMM reprezintă o soluţie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şi de restructurare a industriei. Prin urmare. iar pe baza lor se poate construi pe perioada învăţământului secundar. Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor pe pieţele externe 5. în rândul femeilor şi al tinerilor. 416 Universitatea SPIRU HARET . clusterele şi cursurile tematice referitoare la produse/sectoare de activitate vor completa cunoştinţele transmise în programa de bază. Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare 4. De asemenea. – Încurajarea participării întreprinderilor mici şi mijlocii la construirea societăţii bazate pe cunoaştere. în cadrul sistemului de învăţământ din România. acţiunilor şi măsurilor luate pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM 2. Universităţile trebuie încurajate să-şi impulsioneze eforturile pentru a oferi cursuri specializate pe antreprenoriat. În acest context. generând alternative economice şi sociale şi determinând astfel îmbunătăţirea statutului economic al grupurilor sociale dezavantajate. comerţul pe Piaţa Internă. Dezvoltarea capacităţii IMM-urilor productive şi prestatoare de servicii 3. atât acţiunile specifice de până acum. inovarea tehnologică.– Asigurarea transparenţei deciziilor. Astfel de acţiuni sunt foarte importante pentru crearea unui mediu adecvat spiritului întreprinzător. Promovarea culturii antreprenoriale Trebuie încurajată includerea antreprenoriatului în programa şcolară de bază: cunoştinţele fundamentale ar putea fi introduse în educaţia primară.

în acelaşi timp. Ministerul va monitoriza nivelul de îndeplinire a indicatorilor de performanţă stabiliţi prin strategia de ocupare.Pentru a schimba percepţia actuală. – Sprijinirea accesului întreprinzătorilor la serviciile de consultanţă pentru demararea unei afaceri. alocând resursele necesare pentru evaluarea obiectivelor menţionate. coordonarea programelor de măsuri active de pe piaţa muncii şi elaborarea programelor 417 Universitatea SPIRU HARET . MMSSF este. prin recalificare şi/sau formare continuă. – Implicarea mass-media în promovarea unei noi atitudini antreprenoriale. Pentru îmbunătăţirea situaţiei actuale vor fi întreprinse următoarele acţiuni: – Sprijinirea accesului la diversele programe de instruire pentru dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale. şi principalul punct de legătură cu organizaţiile internaţionale competente din domeniul politicilor de ocupare. Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) are responsabilitatea generală de a elabora politicile de ocupare şi de pe piaţa muncii. – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este responsabilă cu programele de mediere a muncii. – Elaborarea unei strategii pentru instruirea resurselor umane în dezvoltarea spiritului antreprenorial. administraţiile publice locale şi unităţile de învăţământ. – Dezvoltarea programelor pentru instruirea antreprenorială a tinerilor absolvenţi neîncadraţi în muncă şi a şomerilor. va fi lansată o campanie promoţională focalizată. cât şi liceal şi universitar. – Crearea de parteneriate publice-private între întreprinzători. De asemenea. în colaborare cu celelalte instituţii şi organizaţii implicate. Totodată. – Diversificarea temelor de instruire în cadrul curriculei de învăţământ în care se predau elemente de formare antreprenorială a tinerilor atât în învăţământul de bază. MMSSF este implicat direct în elaborarea şi coordonarea Planului Naţional de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi monitorizează implementarea acestuia. programe şi planuri naţionale de a controla executarea şi implementarea acestora. se vor organiza discuţii cu mass-media şi consultanţă pe marginea aspectelor relevante referitoare la antreprenoriat. Rolul şi competenţele diferiţilor factori de decizie implicaţi: – Ministerul Muncii.

asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în domeniul său de activitate. administrarea acestuia şi acordarea ajutoarelor de şomaj. participă la fundamentarea şi la elaborarea strategiei şi a programului de reforme economico-sociale ale Guvernului. a sectorului cooperatist şi a comerţului interior. monitorizează furnizorii de formare profesională. 418 Universitatea SPIRU HARET .de formare profesională. în plan bilateral sau pe terţe pieţe. conform evoluţiilor pe piaţa muncii. aprobă noi standarde ocupaţionale şi le actualizează pe cele existente. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEdC) – deţine o poziţie importantă în implementarea acelor elemente din strategia de ocupare referitoare la educaţie şi pregătire profesională. elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii. asigurarea competenţelor necesare în corelaţie cu evoluţiile înregistrate pe piaţa muncii. precum şi distribuirea acestora în vederea asigurării dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. administrarea fondurilor bugetare şi a surselor financiare extrabugetare. urmăreşte implementarea politicilor de cercetare şi inovare. – Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă (CNO) – stabileşte direcţiile dezvoltării resurselor umane finanţate din fonduri publice şi din alte resurse. ajustări structurale. – Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) – participă la elaborarea metodologiei certificării formării profesionale a adulţilor. face propuneri pentru iniţierea unor măsuri proactive de combatere a şomajului prin politici fiscale. precum şi ale activităţii de comerţ interior. – Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) – elaborează strategii. reconversie profesională. colectând în acelaşi timp contribuţiile la asigurările de şomaj în Fondul de Şomaj. – Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC) – asigură fundamentarea. elaborează criterii specifice şi proceduri unitare privind realizarea şi utilizarea standardelor ocupaţionale. iniţiază acţiuni de cooperare internaţională şi de colaborare economică externă. organizaţiilor cooperatiste. ANOFM implementează programe şi proiecte specifice beneficiind atât de finanţare internă. cât şi internaţională. programe şi politici privind creşterea economică. din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi. – Ministerul Sănătăţii (MS) – derulează programe specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

419 Universitatea SPIRU HARET . Aceste organizaţii pot influenţa procesele de promovare a flexibilităţii muncii şi de consolidare a nivelului aptitudinal şi prin intermediul negocierilor colective organizate la nivel naţional. – Ministerul Finanţelor Publice (MFP) elaborează şi implementează politica bugetară şi fiscală a Guvernului. – Partenerii sociali. Ulterior. nr. Of. educaţie şi pregătire profesională. având posibilitatea de a sprijini implementarea componentelor strategice – informare. 829/2002 privind aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale. corelează politicile fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale. prin intermediul Agenţiilor de Dezvoltare Regională. 64 din 24 ianuarie 2006. servicii de mediere a muncii etc. M. care abrogă anumite prevederi din Hotărârea Guvernului nr. resursele disponibile şi etapele de realizare a acestuia. – Organizaţiile nonguvernamentale şi societatea civilă joacă un rol important în ajustarea politicilor. Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008 revizuit vor fi planificate de fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu. în perioada 2006-2008.– Ministerul Integrării Europene (MIE). în raport cu priorităţile. Partea I. indiferent de reprezentativitatea acestora. 662 din 6 septembrie 2002 realizând astfel o armonizare a prevederilor în materie cu specificul perioadei parcurse de România. raporturile cu serviciile publice de ocupare fiind esenţiale. publicată în Monitorul Oficial al României. în bugetele proprii. fie prin contactele cu organizaţiile internaţionale din aria lor de activitate. Organizaţiile patronale şi cele sindicale sunt implicate în structurile tripartite. fie prin acordarea de asistenţă în implementarea elementelor de strategie şi a altor programe din domeniul politicilor sociale. nr. contribuie la implementarea unor măsuri care vizează eliminarea disparităţilor regionale de dezvoltare. această Strategie a fost revăzută şi îmbunătăţită prin HG 1827/2005 privind aprobarea Programului de implementare a Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc) pentru perioada 2006-2008. vor prelua elementele strategiei de ocupare în propriile programe de acţiune.

Magda Volonciu. *titluri de valoare improprii: bilete de călătorie cu mijloacele de transport.2 * definiţie: înscris. D. folosesc ca noţiune de gen. * termenul de titluri de credit este utilizat în dreptul neolatin. CA MIJLOACE DE PLATĂ Secţiunea 1. denumit şi titlu. Titluri comerciale de valoare. 2004. Titluri de credit. nr. Drept comercial. 2 St. la o dată determinată. cap. Editura ALL Beck. iar termenul de titlu de valoare în dreptul german (wertpapiere) *unii autori analizează „titlurile de credit”1 * unele titluri nu implică o creditare. VII. p. Noţiune. ediţia a III-a. Cărpenaru. înscrisul conferă un drept autonom. caracter literal. 58/1934 şi Legea cecului nr. dreptul arătat în înscris. altele prin legi speciale3: cambia. * sediul materiei: unele titluri de credit sunt reglementate de Codul comercial (conosamentul). p. 2004. în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite. în consecinţă. Smaranda Angheni. denumirea de „titluri comerciale de valoare”. Bucureşti. 506-510. XI. biletul la ordin. cap. * caracteristici 4: caracter constitutiv. Drept comercial roman. Camelia Stoica. 441-444. opinia împărtăşită de doctrinari. caracteristici * desemnează titluri care încorporează anumite valori patrimoniale. ediţia a 5-a. 59/1934. bilete pentru staţiuni de odihnă. caracter formal.CAPITOLUL VII TITLURI COMERCIALE DE VALOARE (TITLURI DE CREDIT). 3 Legea asupra cambiei şi biletului la ordin. bilete de intrare la teatru etc. sediul materiei. bilete de loterie. cec-ul ori poliţa de asigurare. Editura ALL Beck. 420 Universitatea SPIRU HARET 1 . cu modificările şi completările ulterioare. Bucureşti.

* titluri reprezentative ale mărfurilor (conosamentul5. care se numesc reprezentative deoarece înlocuiesc mărfurile şi pot circula în locul acestora. Bucureşti.rubinian. recipisa de depozit6. 81 din 7 aprilie 193. Conosamentul este semnat de către transportator. warantul7. II. 160 şi urm. vol. p. titluri la purtător. în funcţie de cauză lor: titluri cauzale. numite şi „moneda comercianţilor” (cambia. 3. Recipisa de depozit nu justifică recepţia mărfurilor. în funcţie de cauză lor. O Căpăţână. biletul la ordin. Secţiunea 3. nr. Definiţie conform dicţionarului online: http://www. a se vedea I. 5 Conosamentul este un set de documente doveditoare ale mărfii pe perioada transportului ce conţin o sumară descriere a bunurilor şi destinaţia lor. nr. Trăsături generale ale titlurilor de credit. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Sediul materiei şi condiţii de valabilitate – de fond şi de formă: Sediul materiei: Legea nr.com/dictionar_detalii. care se angajează să livreze marfa în aceeaşi stare în care a primit-o. titluri la ordin. Of. V. după modul în care circulă. 6 Document ce atestă existenţa unor mărfuri într-un depozit. p. Of. 74. /1998 p. Asupra distincţiei faţă de titlurile de creanţă civile. 421 Universitatea SPIRU HARET 4 . op. 7 A se vedea Legea nr. 1. vol.) 2.Secţiunea 2. 1998. în „Revista de drept comercial. 153/1937 pentru magazinele generale şi warantarea mărfurilor şi cerealelor. Turcu. după conţinutul lor: *titluri comerciale de valoare: efectele de comerţ. 71/ 28 iunie 1881 şi Legea nr. obligaţiuni). în condiţiile legii. * valorile mobiliare (acţiuni. cit. Clasificare: criterii: după conţinutul lor. nr. 1642/1881 privind legislaţia magazinelor generale. Luha. după modul în care circulă: titluri nominative. Brânduşa Ştefănescu. II. M. cecul). 7-8. Editura Lumina Lex. Cambia Subsecţiunea 1. titluri abstracte. M. ci numai prezenţa acestora în depozit (faptul că aceste produse au intrat în depozit) . 82-87.. Teoria şi practica dreptului comercial român.

după cum urmează: Cambia fără arătarea scadenţei este socotită plătibilă la vedere. 2. Denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. În orice altă cambie această stipulaţiune se socoteşte nescrisă. * Titlul căruia îi lipseşte vreuna din elementele arătate mai sus nu are valoarea unei cambii. trasă asupra trăgătorului însuşi. Modalităţi de tragere a cambiei: Cambia poate fi: trasă la ordinul trăgătorului însuşi. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. Dobânda curge de la data emisiunii cambiei. Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată. în lipsa acestei arătări stipulaţiunea se socoteşte nescrisă. 6. În lipsa unei prevederi speciale. locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată şi. 3. Arătarea scadenţei. ori 422 Universitatea SPIRU HARET . Cambia care nu arată locul unde a fost emisă se socoteşte semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului. Numele aceluia care trebuie să plătească (tras).Condiţiile de valabilitate ale cambiei – condiţii de fond: Cambia cuprinde: 1. în acelaşi timp. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. 5. Condiţii de formă: Dacă cambia poartă: * semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin cambie. Arătarea datei şi a locului emiterii. Semnătura celui care emite cambia (trăgător). Numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă. Într-o cambie plătibilă la vedere sau la un anume timp de la vedere. 7. 8. *semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare. posesorul cambiei o va putea prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri. cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege. Cifra dobânzii va trebui să fie arătată în cambie. loc al domiciliului trasului. 4. dacă o altă dată nu este arătată. trasă pentru contul unui terţ.

al trăgătorului sau al oricărui alt obligat. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţială. * Girul poate fi făcut chiar în folosul trasului. Dacă girul este în alb posesorul poate: 1) să-l completeze cu propriul său nume sau cu numele altei persoane. * Dacă trăgătorul a înscris în cambie cuvintele: „nu la ordin” sau o expresiune echivalentă. are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant. Girul Girul: * Cambia. * Girul este valabil chiar dacă beneficiarul nu este arătat sau dacă girantul a pus numai semnătura (gir în alb). Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. dacă a plătit. Orice condiţiune la care ar fi supus se socoteşte nescrisă. 423 Universitatea SPIRU HARET . sau în numele cărora ea a fost semnată. titlul este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. * Girul trebuie să fie necondiţionat.* semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cambia. * Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie. 2) să gireze cambia din nou în alb sau în ordinul unei anume persoane. chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin. ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra. indiferent dacă a acceptat sau nu. El trebuie să fie semnat de girant. Subsecţiunea 2. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa. În acest din urmă caz girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cambiei sau pe adaus. * Girul parţial este nul. obligaţiile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile. Cine pune semnătura sa pe cambie. * Girul trebuie să fie scris pe cambie sau pe un adaus (foaie de prelungire) al acesteia. Aceştia pot să gireze din nou cambia. este transmisibilă prin gir. e ţinut personal în temeiul cambiei şi. * Girul „la purtător” este echivalentul unui gir în alb.

În afară de cazul când trăgătorul a interzis prezentarea spre acceptare. * Deţinătorul unei cambii este socotit posesor legitim. chiar dacă ultimul gir este în alb. * Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. fixând sau nu un termen pentru prezentare. cambia spre acceptare. * Girurile şterse se socotesc. are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. afară numai dacă a dobândit-o cu rea-credinţă. la domiciliul acestuia. * Prin acceptare trasul se obligă a plăti cambia la scadenţă. nu este ţinut să predea cambia. El poate interzice un nou gir. dacă justifică dreptul sau printr-o serie neîntreruptă de giruri. în această privinţă. * Girantul. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cambia prin efectul unui gir în alb. fixând sau nu un termen pentru prezentare. până la scadenţă. poate să stipuleze că prezentarea spre acceptare nu va putea avea loc înaintea unei anume date.3) să predea cambia unui terţiu fără să completeze girul în alb şi fără s-o gireze. prin orice întâmplare. răspunde de acceptare şi de plată. sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei. poate prezenta trasului. * În caz de neplată posesorul. sau dacă este plătibilă la un anume timp de la vedere. posesiunea unei cambii. nescrise. 8 Art. * Dacă o persoană a pierdut. noul posesor care justifică dreptul său în modul arătat în alineatul precedent. poate interzice în cambie prezentarea spre acceptare. chiar dacă este trăgător. 53 şi 54 din lege8. * Atribuţii trăgător: În orice cambie trăgătorul: poate stipula că ea va trebui să fie prezentată spre acceptare. * Posesorul cambiei sau chiar un simplu deţinător. oricare din giranţi poate stipula că va trebui să fie prezentată cambia spre acceptare. afară numai de cazul în care cambia este plătibilă la un terţiu sau este plătibilă într-o altă localitate decât aceea a domiciliului trasului. 53: Posesorul poate cere pe cale de regres: 424 Universitatea SPIRU HARET . dacă nu s-a stipulat altfel. în acest caz el nu răspunde faţă de persoanele cărora cambia a fost ulterior girată.

Dobânda legală socotită cu începere de la scadenţă. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. Suma arătată în cambia neacceptată sau neplătită. Acest scont va fi calculat potrivit scontului Băncii Naţionale. În lipsa acestei arătări se socoteşte dat pentru trăgător. afară numai dacă semnătura este a trasului sau a trăgătorului. * Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. Subsecţiunea 3. la data regresului. 2. Această garanţie poate fi dată de un terţiu sau chiar de un semnatar al cambiei. * Când avalistul plăteşte cambia. * Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cambiei.* Trasul care a acceptat rămâne obligat chiar dacă nu a avut cunoştinţă de falimentul trăgătorului. în temeiul cambiei. dacă a fost stipulată. Cheltuielile pe care le-a făcut. * Avalul se dă pe cambie sau pe adaus. la locul domiciliului posesorului. acelea ale încunoştiinţărilor făcute. 2. 54: Acel care a plătit prin regres cambia poate cere de la giranţii săi: 1. va fi dedus un scont la suma arătată în cambie. Avalul – caracteristici: * Plata unei cambii poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Dobânda legală la această sumă. 3. împreună cu dobânda. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval” sau prin orice altă formulă echivalentă şi este semnat de avalist. 425 Universitatea SPIRU HARET . cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. Art. Dacă regresul este exercitat înainte de scadenţă. 1. în vigoare. Întreaga sumă plătită. Cheltuielile de protest. * Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. 3. socotită cu începere din ziua când a plătit suma. precum şi alte cheltuieli justificate. * Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viţiu de formă.

La o zi fixă. 426 Universitatea SPIRU HARET . Aceste reguli nu sunt aplicabile dacă într-o clauză a cambiei sau numai din simplele arătări ale titlului rezultă intenţiunea de a se adopta reguli deosebite. având calendare deosebite. Când o cambie trasă între două locuri. data scadenţei se consideră fixată după calendarul locului de plată. Plata cambiei Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa indicată în cambie. În lipsa protestului. La un anume timp de la vedere. fie de aceea a protestului. trebuie prezentată spre plată în termen de un an de la data sa. e socotită la data corespunzătoare din luna în care plata trebuie să fie făcută. se socotesc mai întâi lunile întregi şi apoi jumătatea. este plătibilă la un anume timp de la data emisiunii. Când o cambie este trasă la una sau mai multe luni şi jumătate de la dată sau de la vedere. Scadenţa unei cambii la un anume timp de la vedere este determinată. Cambiile cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive sunt nule. unde calendarul este deosebit de acela al locului de emisiune. Termenele de prezentare a cambiilor se socotesc potrivit regulilor alineatului precedent. este plătibilă la prezentare. În lipsă de dată corespunzătoare. Aceste termene pot fi reduse de giranţi. trasă la una sau mai multe luni de la data emisiunii sau de la vedere. Clasificarea cambiilor şi plata acestora Clasificarea cambiilor după scadenţă: O cambie poate fi trasă: La vedere. acceptarea nedată este socotită faţă de acceptant ca fiind făcută în ultima zi a termenului prevăzut pentru prezentare spre acceptare. scadenţa se stabileşte socotindu-se din ziua care. potrivit calendarului locului de plată. fie de data acceptării. scadenţa va fi în ultima zi a acestei luni. La un anumit timp de la data emisiunii.Subsecţiunea 4. Când o cambie este plătibilă la o zi fixă într-un loc. Scadenţa unei cambii. corespunde zilei de emisiune. trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen.

* Biletul la ordin nu arată locul unde a fost emis. loc al domiciliului emitentului. Biletul la ordin – sediul materiei şi caracterizare succintă Sediul materiei: art. acţiunea sau executarea cambială (art. 83 şi 86). calendarul termenelor şi inadmisibilitatea termenului de graţie (art. privind: girul (art.1. 41-46). în acelaşi timp. plata prin intervenţiune (art. 107 din Legea nr. se socoteşte semnat în locul arătat lângă numele emitentului. 99). alterările (art. 47). afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează. 7) semnătura emitentului. * Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin. protestul (art. plata (art. Regim juridic asemănător cambiei. acţiunea decurgând din îmbogăţire fără cauză (art. 2) promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. 74 şi 78-82). 3) arătarea scadenţei. zilele de sărbătoare legală. 5) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută. anularea şi înlocuirea titlului (art. este socotit plătibil la vedere. La domiciliul celui indicat la nevoie. 2. La domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el. * Biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată. şi regresul în cazul de neplată (art. scadenţa (art. 65). 4) arătarea locului unde plata trebuie făcută. Biletul la ordin cuprinde: 1) denumirea de bilet la ordin trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. locul emisiunii titlului este socotit loc de plată şi. 3. 95-98). 104 – art. 427 Universitatea SPIRU HARET 9 plată: În lipsa arătării unei adrese cambia trebuie să fie prezentată pentru . în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.9 Sunt aplicabile biletului la ordin. * În lipsa unei arătări speciale. 36-40). 89-93). 48-55 şi 57-65). dispoziţiunile relative la cambie. prescripţiunea (art. 66-73). 88). subscrierea prin punere de deget (art. 6) arătarea datei şi a locului emiterii. 94). La domiciliul acceptantului prin intervenţiune sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta. copiile (art. Secţiunea 4. 13-23).

cecul este plătibil la primul loc arătat. trebuie prezentate spre viză emitentului în termenele fixate la art. 4. Denumirea de cec. Condiţii de fond: Cecul cuprinde: 1. în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea (art. 59 din 1 mai 1934 asupra cecului. 33 – 35). Numele celui care trebuie să plătească (tras). Sediul materiei: Legea nr. Arătarea datei şi a locului emiterii.* Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiile privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate alta decât aceea a domiciliului trasului (art. Secţiunea 5. Titlul căruia îi lipseşte una din condiţiile arătate mai sus nu va fi socotit cec. 6). 428 Universitatea SPIRU HARET . 6. * Emitentul unui bilet la ordin este ţinut în acelaşi mod ca acceptantul unei cambii. locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată. 12). 28). 26. 4 şi 30). CEC-ul Subsecţiunea 1. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. 5. a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani. 2. efectele unei semnături puse în condiţiunile arătate la art. Arătarea locului unde plata trebuie făcută. cu excepţiile prevăzute expres de lege după cum urmează: – În lipsa unei arătări speciale. 5). Semnătura celui care emite cecul (trăgătorul). * Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privitoare la aval (art. plătibile la un anume timp de la vedere. * Biletele la ordin. 3. el se socoteşte dat pentru emitent. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constată prin protest (art. 34. Dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele trasului. dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat. 10) şi cambia în alb (art. deosebirile în indicarea sumei de plată (art. trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu. Subsecţiunea 2. 7. stipulaţiunea de dobândă (art.

pe baza unei convenţiuni exprese sau tacite. ori o altă expresiune echivalentă. sau o expresiune echivalentă „La purtător”. – semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare. Excepţie: Cu toate acestea cecul tras şi plătibil în străinătate este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este bancher. – Cecul nu poate fi tras decât asupra unui bancher. Menţiunea de acceptare trecută pe cec se socoteşte nescrisă. fie în cifre. – Cecul care nu arată unde a fost emis se socoteşte semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului. Subsecţiunea 3. Orice menţiune de certificare. – Cecul nu poate fi acceptat. în caz de deosebire suma de plată este cea scrisă în litere. fie în litere. Modalităţi de plată a CEC-ului: Cecul poate fi stipulat plătibil10: – Unei anumite persoane cu sau fără clauza expresă „la ordin”. Subsecţiunea 4. Dacă într-un cec suma de plată este scrisă în litere şi în cifre. ori – semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat cecul. disponibil asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec. – Cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras. în caz de deosebire suma de plată este cea mai mică. Titlul emis fără observarea acestor condiţiuni valorează totuşi ca cec. obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile. cu menţiunea „sau la purtător”. sau în numele cărora a fost semnat. Condiţii de formă: Dacă cecul poartă: – semnăturile unor persoane incapabile de a se obliga prin cec. vedere sau alta echivalentă. – Unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin”. – Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. sau a oricăror alte arătări. cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul său stabiliment. este socotit cec la purtător. scrisă pe titlu şi semnată de tras. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori. 429 Universitatea SPIRU HARET 10 . are numai efectul confirmării existenţei disponibilului şi împiedică pe trăgător de a-l putea retrage înainte de a fi trecut termenul de prezentare.– În lipsa acestora.

cum şi a dreptului posesorului. va pronunţa în cel mai scurt timp posibil o ordonanţă prin care. cât şi trasului şi publicată în Monitorul Oficial. ca reprezentant al unei persoane pentru care nu are împuternicirea de a lucra. dacă între timp detentorul cecului nu a făcut opoziţie. – Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa. sustragerea sau distrugerea cecului. – Cecul nu poate fi tras asupra trăgătorului însuşi. Ordonanţa trebuie să fie notificată atât trăgătorului. În caz de pierderea. în temeiul cecului şi. prin mandatar. – Orice persoană se poate obliga prin cec.– Cecul fără arătarea beneficiarului este socotit cec la purtător. Obligaţiile semnatarului CEC-ului: – Orice semnătură a unui cec trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma celui care se obligă. În acest caz cecul nu poate fi la purtător. Este totuşi valabilă semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale. – Cecul poate fi tras pentru contul unui terţ. Preşedintele tribunalului. 430 Universitatea SPIRU HARET . dacă a plătit. la stăruinţa şi pe cheltuielile petiţionarului. în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cecuri. specificând datele cecului. se socoteşte nescrisă. îl va declara nul în mâinile oricărui s-ar găsi şi va autoriza a se face plata cecului după 15 zile de la publicarea ordonanţei în Monitorul Oficial. – Cine pune semnătura sa pe un cec. prin care trăgătorul se descarcă de această răspundere. Orice clauză. are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Subsecţiunea 5. Cererea va trebui să arate menţiunile esenţiale ale cecului. este ţinut personal. * Trăgătorul răspunde de plată. chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali. posesorul va putea înştiinţa despre aceasta pe tras şi să ceară anularea titlului printr-o cerere adresată preşedintelui tribunalului comercial al locului în care cecul este plătibil. – Cecul poate fi la ordinul trăgătorului însuşi. după examinarea cererii şi a elementelor produse. în afară de cazul unui cec tras între deosebite stabilimente ale aceluiaşi trăgător.

Deţinătorul unui cec transmisibil prin gir este socotit legitim. Orice condiţiune la care este supus se socoteşte nescrisă. Dacă girul este în alb. Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. Girul trebuie să fie necondiţionat. este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. dacă nu există clauză contrarie. Subsecţiunea 6. este transmisibil prin gir. în acest caz el nu răspunde către persoanele cărora cecul a fost ulterior girat. cu sau fără clauza expresă „la ordin”. Girul trebuie scris pe cec sau pe un adaos al acestuia (allongé). răspunde de plată. Girul în folosul trasului are valoarea unei chitanţe. Să predea cecul unui terţiu fără să-l gireze şi fără să completeze girul în alb. 3. Girul poate fi făcut chiar în folosul trăgătorului sau a oricărui alt obligat. posesorul poate: 1. 2. făcută deţinătorului mai înainte de notificarea ordonanţei. altul decât acela asupra căruia cecul a fost tras. Girurile şterse se socotesc în această privinţă 431 Universitatea SPIRU HARET . în afară de cazul când trasul are mai multe stabilimente şi dacă girul este făcut în folosul unui stabiliment. Girul este valabil dacă beneficiarul nu este arătat sau girantul a pus numai semnătura (gir în alb). Să gireze cecul din nou în alb sau unei anumite persoane. Girul „la purtător” este echivalent unui gir în alb. chiar dacă ultimul gir este în alb. girul pentru a fi valabil trebuie să fie scris pe dosul cecului sau pe adaos (allongé). În acest din urmă caz. Girul transmite toate drepturile rezultând din cec. Să-l completeze cu propriul său nume sau cu numele unei alte persoane. El poate interzice un nou gir. plata cecului. Aceştia pot să gireze din nou cecul. el trebuie să fie semnat de girant. cu clauza „nu la ordin” sau o expresiune echivalentă. Girul Cecul stipulat plătibil unei anumite persoane. dacă justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri.Cu toată înştiinţarea. liberează pe tras. Girantul. Girul parţial este nul. Este de asemenea nul girul trasului.

El se exprimă prin cuvintele „pentru aval”. Avalistul este ţinut. Avalul se dă pe cec sau pe adaos. el nu transformă însă titlul într-un cec la ordin. semnatarul acestuia este socotit că a dobândit cecul prin gir în alb. sau după expirarea termenului de prezentare. posesorului decât excepţiunile ce ar fi putut opune girantului. El este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cecului. dar nu-l poate gira decât cu titlu de procură. posesorul poate să exercite toate drepturile izvorâte din cec. Obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. el este semnat de avalist. altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului. produce numai efectele unei cesiuni ordinare. „pentru încasare”. pentru întreaga sau numai pentru parte din sumă. Mandatul cuprins într-un gir „pentru procură” nu încetează prin moartea mandantului. sau orice altă formă echivalentă. În lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător. „pentru procură”. Subsecţiunea 7. prin incapacitatea sau restrângerea capacităţii acestuia. 432 Universitatea SPIRU HARET . Dacă un gir în alb este urmat de un alt gir. sau înaintea expirării termenului la care se referă alineatul precedent. până la dovada contrarie. afară numai dacă semnătura este a trăgătorului. Girul pus pe un cec la purtător face pe girant răspunzător. făcut posterior protestului sau unei alte constatări echivalente. Avalul Plata unui cec poate fi garantată printr-un aval.nescrise. Girul. ca şi persoana pentru care a dat avalul. Cei obligaţi nu pot opune. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. în acelaşi mod. sau orice altă menţiune care implică un simplu mandat. Această garanţie poate fi dată de un terţ. ca fiind făcut înaintea protestului sau constatării echivalente. Dacă girul cuprinde menţiunea „valoare pentru acoperire”. potrivit dispoziţiunilor referitoare la regres. Girul fără dată este socotit. în acest caz.

socotite la cursul zilei. Cauţiunea nu se va putea elibera de Banca Naţională decât contra prezentării cecului respectiv. de 40% din valoarea cecurilor circulare emise zilnic. Acţiunea contra emitentului se prescrie prin trecere de 3 ani de la data emisiunii. 79: „Cecul circular este un titlu de credit la ordin. Semnătura băncii sau instituţiunii emitente. 2. emis de o bancă sau un alt institut de credit. Caracteristici: Banca sau institutul de credit. Posesorul decade din dreptul de regres. iar corespondentul să semneze ca reprezentant al acelei bănci sau institut. cu menţiunea „achitat”. cel mai târziu până a doua zi de la emitere. 3. Banca sau institutul de credit poate încredinţa emiterea de cecuri circulare unui bancher corespondent cu condiţia însă ca cecul emis să poarte viza băncii sau institutului autorizat. cauţiune asupra căreia posesorii unor asemenea cecuri au un privilegiu special. Girul în favoarea emitentului stinge cecul. Numele şi prenumele primitorului. Promisiunea necondiţionată de a plăti la vedere o anumită sumă de bani. Cecul circular – definiţie şi caracteristici Definiţie: conform art. o cauţiune în titluri de stat. Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiunile mai sus arătate nu are valoare de cec circular. Arătarea datei şi locului în care cecul circular a fost emis. Elementele cecului circular: „Cecul circular cuprinde: 1. dacă nu prezintă titlul la plată în termen de 30 de zile de la emisiune. sau lombardabile la Banca Naţională. el dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă. 5. autorizate a emite cecuri circulare. 433 Universitatea SPIRU HARET . Subsecţiunea 8. anume autorizate. în temeiul cecului. pentru sume ce le are disponibile de la primitorii cecurilor în momentul emisiunii. plătibil la vedere în oricare din locurile arătate de emitent. 4.Când avalistul plăteşte cecul. Denumirea de „cec circular” în cuprinsul titlului. garantate de stat. vor trebui să depună la Banca Naţională a României.

pe cheltuiala petiţionarului. însă primitorul are dreptul de a obţine. toate dispoziţiunile din legea cambială referitoare la gir. Emitentul care a plătit cecul circular. prescripţie. Notificarea ordonanţei se va face de unul din stabilimentele cele mai apropiate emitentului care. nu i-a putut ajunge la cunoştinţă notificarea ordonanţei de anulare. plată. Opoziţia se va face la instanţa care a dat ordonanţa. În procedura de anulare şi înlocuirea cecului circular se vor aplica dispoziţiile art. dintr-un fapt neimputabil emitentului. 67. În caz de pierderea. emitentul. după 20 de zile de la înştiinţare. plata cecului de la stabilimentul la care s-a făcut înştiinţarea. nu răspunde de plata făcută înainte de notificarea ordonanţei de anulare. va înştiinţa de îndată despre aceasta toate stabilimentele locurilor de plată unde cecul este plătibil. netransmisibil şi de călătorie. cu următoarele modificări: Cererea trebuie adresată preşedintelui tribunalului unde emitentul are un stabiliment.Sunt aplicabile cecului circular. De asemenea. comunicându-se petiţionarului şi reprezentantului emitentului copie de pe opoziţie odată cu citaţia. nu este responsabil dacă plata a fost făcută de un stabiliment căruia. sustragerea sau distrugerea unui cec circular netransmisibil nu se va putea folosi procedura de anulare. protest. care a plătit un cec circular chiar după primirea notificării. 434 Universitatea SPIRU HARET . De asemenea se vor aplica cecului circular dispoziţiile necontrarii referitoare la cecul barat. cum şi cele relative la titlurile cu semnături false sau ale unor persoane incapabile. cu toată înştiinţarea despre pierderea sau sustragerea cecului. regres. numai în cont. în măsura în care nu se derogă prin prezenta lege şi nu sunt necompatibile cu aceasta.

astfel: „Înainte de înfiinţare. c) vânzări şi achiziţii de mărfuri. prin 435 Universitatea SPIRU HARET .753 din 5 septembrie 2006. d) vânzări şi achiziţii de creanţe comerciale pe piaţa creanţelor. Bursele de mărfuri înfiinţate în temeiul prezentei legi administrează pieţe de interes public şi asigură membrilor şi clienţilor condiţii centralizate de negociere pentru operaţiuni de: a) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaţa la disponibil. M. Of. warantului. controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. precum şi orice alte bunuri calificate de Bursa de mărfuri ca fiind tranzacţionabile. fondatorii societăţilor comerciale organizatoare ale unei burse de mărfuri. supravegherea. M. 1115 din 9 decembrie 2005. în art. 7. nr. supravegherea. servicii sau lucrări pe piaţa licitaţiilor. 357/2005 privind bursele de mărfuri. Decizia din 7 iulie 2006 a Camerei de Comerţ şi industrie a României. având ca obiect titluri reprezentative de mărfuri. nr.CAPITOLUL VIII BURSELE DE MĂRFURI. reglementează avizarea burselor de mărfuri. având ca obiect bunuri fungibile şi mobile prin natura lor sau bunuri fungibile şi mobile prin anticipaţie. de aprobare a Regulamentului privind avizarea. Of. Sediul materiei: Legea nr. de tipul recipisei de depozit. b) vânzări şi cumpărări la vedere ori la termen pe piaţa la disponibil. controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri. e) vânzări şi achiziţii de mărfuri şi/sau produse pe o piaţă mixtă. conosamentului şi al altora asemenea. Bursele de mărfuri: Subsecţiunea 1. BURSELE DE VALORI. agreate şi calificate de Bursa de mărfuri. PIAŢA DE CAPITAL – NOŢIUNI GENERALE Secţiunea 1. Regulamentul privind avizarea.

26: „În sensul prezentului regulament un membru al Comisiei şi al Colegiului are un interes material sau se află în conflict de interese în orice situaţie care se referă la patrimoniul sau interesele personale ori ale familiei acestuia (soţului/soţiei. dacă decizia ce urmează a fi adoptată îl priveşte în mod direct sau indirect pe el ca persoană fizică ori persoană juridică ale căror activităţi le reprezintă. 10 situaţiile de retragere a avizului prealabil şi de oportunitate.” Tot regulamentul stabileşte în cap. în baza hotărârii adoptate de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri. următoarele documente: a) cerere de avizare. 25: „Un membru al Comisiei şi al Colegiului. este obligat să se abţină de la votul asupra oricărei probleme legate de activitatea unei anumite burse de mărfuri. prin grija administratorilor săi. 14 – „Sunt considerate regulamente operaţionale acele regulamente ale unei burse de mărfuri care sunt opozabile membrilor. clienţilor bursei şi terţilor în activitatea desfăşurată pe pieţele administrate de acea bursă.reprezentanţii lor special desemnaţi în acest scop.” Art. fiind însă considerat prezent la stabilirea cvorumului necesar luării unei decizii.” Capitolul 5 reglementează Supravegherea şi controlul. 27 din Legea nr. 15 – În vederea avizării de legalitate a unui regulament operaţional. în capitolul 3 sunt stabilite Regulamentele Bursei de mărfuri: „art. societatea organizatoare a acelei burse de mărfuri va transmite Comisiei. vor solicita avizul prealabil de legalitate şi de oportunitate al Comisiei.” Documentele necesare avizării de legalitate sunt prevăzute de art 15 astfel: „art. care are un interes material sau care se află într-un conflict de interese. 24. rudelor şi afinilor până la gradul al II-lea inclusiv).” Ulterior. 357/2005 privind bursele de mărfuri. 31: „Comisia va putea retrage 436 Universitatea SPIRU HARET . Art. b) proiectul de regulament operaţional pentru care se solicită avizul. „în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control Comisia poate solicita accesul la documentele prevăzute la art. Art. în art.” Capitolul 6 reglementează situaţiile în care membrii Comisiei sau ai Colegiului se află în conflict de interese. c) dovada achitării tarifului de avizare.

” „Bursa de mărfuri poate să desfăşoare şi activităţi secundare. Alte caracteristici conform art. b) societatea se află în curs de reorganizare judiciară sau în faliment. bursele de mărfuri se înfiinţează ca societăţi pe acţiuni. 2 din lege. dacă Bursa de mărfuri îndeplineşte condiţiile prevăzute în legislaţia specifică acestora.avizul prealabil şi de oportunitate acordat unei burse de mărfuri în următoarele situaţii: a) nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile care au stat la baza avizării. are dreptul să reglementeze. Colegiul de conducere al C. organizarea de seminarii şi cursuri în scopul pregătirii participanţilor în domeniul burselor de mărfuri”. propriile activităţi în legătură cu pieţele pe care le administrează. precum şi orice alte tipuri de pieţe.R. organizare şi funcţionare a burselor de mărfuri. 2. să supravegheze. la înfiinţare. să controleze şi să sancţioneze bursele de mărfuri. 3. c) în orice altă situaţie. astfel: 1. cu respectarea prevederilor prezentei legi. Bursa de mărfuri. 4: „Bursele de mărfuri administrează pieţe la disponibil. bursele de mărfuri sunt organisme cu drept de autoreglementare. 437 Universitatea SPIRU HARET . este definit în lege ca fiind autoritatea abilitată să avizeze. fără a se limita la acestea. Subsecţiunea 2. pieţe mixte. pieţe ale licitaţiilor şi pieţe ale creanţelor. administrarea şi comercializarea sistemelor informatice specifice burselor de mărfuri. cum ar fi: realizarea.C. care. Definiţie şi caracteristici ale Bursei de mărfuri: definite în art. ca organism cu putere de autoreglementare. solicită avizul prealabil şi de oportunitate al Colegiului de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României.I. activităţile desfăşurate de membri şi clienţi pe pieţele administrate de Bursa de mărfuri şi să asigure respectarea propriilor reglementări. la cererea societăţii.” Legea 357/2005 privind bursele de mărfuri stabileşte modul de înfiinţare.

I. stabilit pe baza cursului de referinţă al pieţei valutare. comunicat de Banca Naţională a României. într-o altă bursă de mărfuri. g) actul constitutiv să nu permită unui acţionar să deţină direct sau prin persoane juridice interpuse mai mult de 5% din drepturile de vot. Definiţie şi condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri: Definiţie: „ Bursa de mărfuri este societatea comercială pe acţiuni având ca obiect principal de activitate administrarea pieţelor organizate. republicată. care trebuie îndeplinite cumulativ. e) capitalul social minim să reprezinte echivalentul în lei a cel puţin 1. Societăţile de brokeraj pot. piaţa mixtă şi pe piaţa creanţelor. cum ar fi acordarea de 438 Universitatea SPIRU HARET . b) obiectul principal de activitate să fie administrarea pieţelor dezvoltate de Bursa de mărfuri. din data subscrierii. j) actul constitutiv să conţină obligativitatea avizării regulamentelor de către Colegiul de conducere al C.000 euro.C. i) actul constitutiv să prevadă obligativitatea elaborării regulamentelor şi procedurilor specifice activităţii Bursei de mărfuri. Societăţile de brokeraj: Societăţile de brokeraj au ca obiect principal de activitate prestarea serviciilor de brokeraj în calitate de intermediari profesionişti. conform prevederilor Legii nr. h) actul constitutiv să nu permită niciunui membru al consiliului de administraţie al Bursei de mărfuri să deţină participări. Subsecţiunea 4. conform art. d) acţionarii să fie numai persoane juridice.R. 31/1990. de orice fel ar fi acestea. Condiţii pentru înfiinţarea burselor de mărfuri. Poate acţiona ca societate de brokeraj şi persoana juridică ce are organizat în structura sa un departament specializat pentru aceste activităţi. potrivit prezentei legi”. cu modificările şi completările ulterioare. pe piaţa la disponibil. să desfăşoare activităţi secundare.Subsecţiunea 3.000. 5): a) să se constituie ca societate comercială pe acţiuni.4. de asemenea. f) capitalul social să fie integral subscris şi vărsat în numerar la momentul înfiinţării. pe toată durata funcţionării sale (art. dar fără a se limita la acestea. c) să emită numai acţiuni nominative.

f) să aibă angajată cel puţin o persoană care deţine atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieţele căreia prestează servicii de brokeraj şi care are în atribuţiile sale exclusiv prestarea acestor servicii. 31/1990. prevăzut în actul constitutiv. conform prevederilor Legii nr. cu scopul de a constitui garanţii şi de a efectua tranzacţii ori de a încheia contracte. Societăţile de brokeraj sunt obligate să trateze distinct. e) cel puţin o persoană din conducerea executivă să deţină atestat de broker eliberat de Bursa de mărfuri pe pieţele căreia prestează servicii de brokeraj. republicată. d) să îndeplinească condiţiile de capital social minim necesar pentru a presta servicii de brokeraj. b) să aibă în obiectul de activitate. negociază oferte. încheie contracte şi răspund de transmiterea tuturor informaţiilor privind predarea mărfii şi plata preţului. prin brokerii care acţionează în numele acestora. cu modificările şi completările ulterioare. efectuează tranzacţii. Acceptarea unei societăţi de brokeraj de către consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii: a) să fie constituită legal ca societate comercială.consultanţă clienţilor cu privire la activităţile şi operaţiunile desfăşurate pe pieţele administrate de Bursa de mărfuri. cu excepţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi regulamentele Bursei de mărfuri. g) să îndeplinească cerinţele minime de personal şi dotare tehnică stabilite în regulamentele Bursei de mărfuri. prestarea serviciilor de brokeraj în conformitate cu legislaţia în vigoare. Societăţile de brokeraj. Asemenea sume sau alte bunuri ale clientului sunt înregistrate în evidenţe separate şi nu sunt confundate cu fondurile societăţii de brokeraj respective ori utilizate în folosul altui client pentru a constitui 439 Universitatea SPIRU HARET . Societăţile de brokeraj sunt obligate să păstreze confidenţialitatea în legătură cu persoana în numele căreia negociază pe piaţa la disponibil. precum şi rezultatele obţinute din asemenea operaţiuni în numele clientului respectiv. ca bunuri ale clientului. toate sumele şi alte bunuri primite. c) să deţină calitatea de membru acţionar sau membru afiliat la Bursa de mărfuri.

rezultând din garantarea tranzacţiilor efectuate ori din încheierea contractelor prin intermediul lor. Societăţii de brokeraj îi este interzis: a) să se asocieze cu altă societate de brokeraj pentru negocierea în comun a tuturor ofertelor primite sau a unei părţi din acestea. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. e) să negocieze o ofertă pe piaţa la disponibil. acestea din urmă au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei în vigoare privind 440 Universitatea SPIRU HARET . Şedinţele de bursă: La bursele de mărfuri. b) să ofere garanţii speciale în ceea ce priveşte tranzacţionarea/contractarea în afara celor privind negocierea cu diligenţă a ofertelor primite. şedinţele de bursă se desfăşoară în mod distinct. fără acordul clientului său.garanţii. în vederea efectuării de tranzacţii ori încheierii de contracte sau pentru a obţine ori acorda credite. numit de preşedintele director general al Bursei de mărfuri. servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri. În cazul în care autorităţile contractante achiziţionează produse. în cadrul fiecărei pieţe organizate. Atribuţiile coordonatorului de şedinţă sunt stabilite prin regulamentele operaţionale ale Bursei de mărfuri pentru fiecare piaţă în parte. Şedinţele de bursă sunt conduse de un coordonator de şedinţă. cu modificările şi completările ulterioare. Societăţile de brokeraj au dreptul să solicite şi să primească de la clienţii lor orice măsură de protecţie împotriva riscului financiar propriu. c) să primească o ofertă de la o persoană aflată în una dintre procedurile prevăzute de Legea nr. republicată. Subsecţiunea 5. d) să efectueze tranzacţii sau să încheie contracte fără plata tarifelor ori a comisioanelor cuvenite Bursei de mărfuri. Sunt nule de drept contractele de bursă încheiate pe piaţa la disponibil dacă uneia dintre părţile contractante nu i s-a acordat de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri dreptul de tranzacţionare. piaţa mixtă sau pe piaţa creanţelor fără constituirea garanţiilor solicitate. conform regulilor stabilite pentru fiecare piaţă în parte.

în temeiul puterii lor de autoreglementare conferite de prezenta lege. membrii afiliaţi. Pe piaţa mixtă pot înregistra oferte membrii acţionari. proceduri de efectuare a tranzacţiilor şi de atribuire a contractelor şi proceduri de diseminare a informaţiilor. Bursa de mărfuri reglementează cel puţin: proceduri de înregistrare a ofertelor şi a comenzilor. Pe piaţa creanţelor pot înregistra oferte membrii acţionari. ansamblul de reguli comerciale privind: a) înregistrarea. negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de vânzare sau achiziţie de mărfuri. precum şi clienţii bursei. 441 Universitatea SPIRU HARET . Tranzacţionarea şi încheierea contractelor: Pe piaţa la disponibil pot înregistra oferte membrii acţionari. Pot răspunde comenzilor şi ofertelor prevăzute expres de lege orice persoane fizice sau juridice interesate. Pe piaţa licitaţiilor pot înregistra comenzi membrii acţionari. Operaţiuni de bursă: Operaţiunile de bursă reprezintă. Subsecţiunea 7. Subsecţiunea 6. negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pe o piaţă mixtă. modul de desfăşurare a şedinţelor de tranzacţionare şi de licitaţii. în condiţiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri. d) înregistrarea. fără a se limita la acestea. Mecanismele specifice efectuării operaţiunilor de bursă sunt prevăzute în regulamentele operaţionale ale fiecărei burse de mărfuri. negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pentru încheierea de contracte spot şi forward pe piaţa la disponibil.achiziţiile publice atunci când aplică procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică în numele autorităţilor contractante respective. membrii afiliaţi şi orice persoane juridice/fizice sau alte entităţi care au încheiat în prealabil un contract de prestări servicii cu Bursa de mărfuri. b) înregistrarea. precum şi clienţii bursei. c) înregistrarea comenzilor. servicii ori lucrări pe piaţa licitaţiilor. negocierea ofertelor şi încheierea contractelor de cesiune de creanţă pe piaţa creanţelor. membrii afiliaţi. precum şi membrii afiliaţi.

b) să negocieze oferte şi să efectueze tranzacţii pe piaţa la disponibil în numele şi pe contul lui. Secţiunea 2. la o societate de servicii de investiţii financiare sau instituţie de credit ori să deţină participări de orice fel ar fi acestea la astfel de societăţi. în mod direct ori prin persoane interpuse şi/sau să încheie contracte pe piaţa creanţelor în numele şi pe contul lui. 297/2004 privind piaţa de capital. Brokerii sunt atestaţi de consiliul de administraţie al Bursei de mărfuri pe baza promovării examenului cursului de brokeri organizat de Bursa de mărfuri sau de organismele de formare profesională recunoscute de aceasta. 65/1991 privind împuternicirea Băncii Naţionale a României de a organiza Bursa de valori. în condiţiile Legii nr. Brokerului îi este interzis: a) să fie angajat. d) să negocieze oferte în mod discreţionar fără acordul clientului. Bursele de valori Subsecţiunea 1. nr. precum şi clienţii bursei. pe piaţa mixtă şi încheierea contractelor pe piaţa creanţelor. Banca Naţională a României este împuternicită să organizeze Bursa de valori ca societate pe acţiuni. 64/1995. Subsecţiunea 8. republicată. cu modificările şi completările ulterioare. privind negocierea ofertelor şi efectuarea tranzacţiilor pe piaţa la disponibil. c) să negocieze oferte pentru persoane juridice aflate în una dintre procedurile prevăzute în Legea nr. 20 din 28 ianuarie 1991. administrator sau cenzor/auditor la o altă societate de brokeraj. Sediul materiei: Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. membrii afiliaţi. Brokerii: Brokerii sunt persoane fizice aflate în relaţii de muncă exclusiv cu o societate de brokeraj. în condiţiile stabilite prin reglementările Bursei de mărfuri.Pot răspunde ofertelor prevăzute de lege membrii acţionari. în mod direct ori prin persoane interpuse. conform prevederilor HG 65/1991. HG nr. M. Înfiinţarea 442 Universitatea SPIRU HARET . Of. e) să negocieze ofertele clienţilor altfel decât în strictă conformitate cu instrucţiunile primite de la aceştia. nr. Of. M. 571 din 29 iunie 2004.

a unui Memorandum de Înţelegere între Guvernele României şi SUA. mecanisme şi norme pentru mobilizarea. 1998 La data de 31 iulie a fost lansat indicele RASDAQ Compozit. 1 Sursa: http://www. 1997 – 2000 RASDAQ a depăşit Bursa de Valori Bucureşti în valoarea anuală de tranzacţionare.rasd. mai restrictive. 1997 RASDAQ a lansat prima licitaţie specială în România.ro/BER/DespreBER. nici din cel al criteriilor de listare.aspx 443 Universitatea SPIRU HARET . atractivă şi compatibilă cu standardele europene. nici din punct de vedere tehnic. 1996 Piaţa Naţională a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost oficial lansată la 25 octombrie. Scurt istoric al Bursei de Valori Bucureşti 1 Misiunea RASDAQ: RASDAQ se doreşte a fi o piaţă eficientă. cu reguli corecte. destinată derulării operaţiunilor de vânzare a acţiunilor deţinute de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS). 1999 RASDAQ a publicat primul buletin lunar (pe internet) cu cei mai importanţi indicatori şi evenimente ale lunii anterioare. să devină factor de influenţă a tendinţelor economice şi instituţionale şi să se constituie întrun mediu de dezvoltare şi iniţiativa antreprenorială prin oferirea de servicii. prin care Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (USAID) a derulat în România proiectul „Dezvoltarea pieţei româneşti de capital”. La acel moment. Acest eveniment a reprezentat un pas important în construcţia Pieţei de Capital din România. în condiţii de transparenţă şi siguranţă. prin semnarea în 1995. statistici.Bursei pe valori din Bucureşti se va face astfel încât aceasta să poată desfăşura operaţiunile specifice imediat ce vor fi îndeplinite condiţiile tehnice şi formele de funcţionare. 1995 Piaţa RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane. atragerea şi alocarea eficientă a resurselor financiare. specifice unei burse de valori. legiferată. Bursa de Valori Bucureşti deja constituită nu avea capacitatea preluării responsabilităţii tranzacţionării unui asemenea număr de emitenţi. Subsecţiunea 2.

Acesta presupune schimbări de structură a acţionariatului. Au fost scoase la rampă performanţe ale unor companii listate pe cele două componente ale pieţei româneşti de capital. transparenţă şi protecţia investitorilor. personalităţi politice. Prevederile acestor acorduri se referă la standardele de transparenţă ale emitenţilor. în special pentru Categoriile de Excelenţă. 2002 Noul Regulament de Integritate şi Transparenţă a fost aprobat de CNVM. care urmăresc evoluţia zilnică a preţurilor acţiunilor pentru Categoriile de Excelenţă. activitatea societăţilor de valori mobiliare. Acest eveniment face parte din acţiunile întreprinse de Bursa Electronică RASDAQ în scopul 444 Universitatea SPIRU HARET . limitări mai stricte ale variaţiei zilnice a preţurilor. de consultanţă. reprezentanţi ai peste 20 de companii listate au avut posibilitatea de a participa la un schimb de experienţă pe tema IAS. Cei mai performanţi emitenţi au fost invitaţi să facă parte din Categoriile de Excelenţă în conformitate cu criterii financiare şi de piaţă. în baza unui acord de principiu din partea societăţilor. Au fost impuse. În baza unei colaborări cu firma de audit şi consultanţă DELOITTE & TOUCHE. eveniment menit să celebreze valorile care şi-au făcut simţită prezenţa în piaţa românească de capital pe ansamblu. evoluţia preţurilor etc. care nu au fost impuse în anii precedenţi.rapoarte ale emitenţilor. 2002 În data de 28 noiembrie. 2002 Bursa Electronică RASDAQ a promovat conceptul de parteneriat cu emitenţii. 2002 Au fost lansaţi oficial doi indici (RAQ-I şi RAQ-II). 2002 La data de 10 octombrie a avut loc pentru prima dată în România Gala Premiilor Pieţei de Capital. precum şi contribuţiile unor instituţii sau personalităţi la dezvoltarea pieţei de capital din România (societăţi de avocatură. mass-media etc). control. Bursa Electronică RASDAQ a organizat Seminarul de Instruire pentru emitenţi în domeniul Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS). proceduri. 2002 RASDAQ a iniţiat un proces complex de transformare într-o bursa modernă. de asemenea. 2000 Implementarea platformei RASDAQ de tranzacţionare a certificatelor de depozit bancar a marcat punctul de referinţă pentru începutul diversificării valorilor mobiliare oferite de Piaţa de Capital din România.

24 martie 2004 – un nou emitent a revenit în cadrul BER. s-a angajat într-un proces de restructurare. în jurul viziunii „Piaţa românească – cea mai performantă piaţă de capital din regiune. realizat într-o formă grafică deosebită. precum şi acţionarilor acestora. o strategie de dezvoltare comună a celor două burse. în asociere cu Bursa Electronică RASDAQ (BER) şi Bursa de Valori Bucureşti (BVB). în vederea menţinerii la cotă a companiilor care îndeplinesc cerinţele minime de listare. la Constanţa a avut loc seminarul cu tema „Finanţarea Afacerilor pe Piaţa de Capital”. Ianuarie 2004 – BER în colaborare cu BVB au lansat publicarea Buletinului lunar al pieţei de capital. proiect sponsorizat de Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională (USAID) şi. pentru prima dată. Brokerii au adus unele modificări statutului Asociaţiei Naţionale a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM) şi statutului Bursei Electronice RASDAQ (BER). 2003 Bursa Electronică RASDAQ. Obiectivul întâlnirii a fost prezentarea metodelor de finanţare de pe pieţele de capital. societatea cu răspundere limitată „RASDAQ” a fost transformată în societatea pe acţiuni „Bursa Electronică RASDAQ”. 2003 29 august. 2003 18-20 aprilie. 2003 22 mai. 2003 În cadrul primei ediţii a Forumului Pieţei de Capital. cu accent pe avantajele aduse societăţilor. a avut loc la Sinaia prima Convenţie Anuală a Brokerilor din România care a hotărât să mandateze Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti pentru a pregăti cadrul de reglementare şi operaţional necesar aderării pieţei valorilor mobiliare din România la structurile pieţei de capital ale Uniunii Europene. distribuit gratuit către personalităţi şi instituţii. în scopul integrării cu succes a României în Uniunea European”. după o tranzacţionare de 6 ani la BVB: NAVROM Galaţi (COVG). comunitatea brokerilor din România a adoptat. De asemenea. Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa de Valori Bucureşti şi-au anunţat oficial intenţia de unificare a celor două pieţe. în strânsă colaborare cu CNVM. în vederea creşterii vizibilităţii pieţei de capital. pentru a răspunde noilor prevederi legale.aproprierii de emitenţi şi de promovare a avantajelor apartenenţei la una din Categoriile de Excelenţă RASDAQ. Activând în 445 Universitatea SPIRU HARET .

Decembrie 2004.domeniul transporturilor fluviale. Listată iniţial la categoria de bază. plecând de la cea adoptată în iulie 2003. 22 iulie 2004 Alte 5 societăţi se suspendă de la tranzacţionare pentru a fi translatate pe platforma tehnică administrată de Bursa de Valori Bucureşti: Altur Slatina. se realizează o eficientizare a operaţiunilor corporative aferente emitenţilor listaţi la BER. având ca obiectiv continuarea strategiei de dezvoltare a pieţei de capital. în luna noiembrie. pe platforma tehnică administrată de BVB: Aversa Bucureşti. Maxime istorice.2004. prin realizarea unei proceduri care vizează reducerea semnificativă a timpului de suspendare a emitenţilor de la tranzacţionare. August 2004 – Demararea unor activităţi intense de colaborare a instituţiilor pieţei cu CNVM în vederea elaborării regulamentelor în aplicarea noii legi a pieţei de capital: regulamentul privind constituirea Fondului de Compensare al Investitorilor. Electromagnetica Bucureşti. 15 iulie 2004 Cu sprijinul CNVM. ROL. realizat de specialiştii BER şi autorizat de CNVM prin Decizia CNVM nr. Braiconf Brăila. Turnu Severin şi UPET Târgovişte. Socep Constanţa şi Rompetrol Vega. indici: în data de 17 decembrie. sunt adoptate hotărâri similare privind constituirea Comitetului Comun de Dezvoltare (CCD) format din membrii Consiliului de Administraţie al BER şi membrii Comitetului BVB. Mai 2004 – Este implementat modului de tranzacţionare a obligaţiunilor corporative şi municipale. Iulie 2004 marchează un moment important în piaţa de capital din România. Indicele RASDAQ Compozit a înregistrat un maxim 446 Universitatea SPIRU HARET . 14 aprilie 2004 – o noua bancă se deschide către investitori pe piaţa de capital: EUROM BANK (simbol EURB). la Categoria a II-a BER. 2004 a marcat demararea consolidării la nivel tehnic a celor două burse. prin intrarea în vigoare a noii legi a pieţei de capital.37% din capitalul social. Severnav Dr. La data listării. societatea EUROM BANK a fost promovată. NAVROM este integral privatizată şi deţine un „free float” de 31. Iulie 2004 – În cadrul adunărilor generale ale BVB şi BER.04. 2078/28. datorită lichidităţii crescute. prin translatarea tranzacţionării unui prim grup de 5 emitenţi listaţi la BER. Aker Brăila. Comcereal Alexandria. emitentul avea un capital social de 386 mld.

29% faţă de începutul anului. la rândul său. pentru a răspunde necesităţii existenţei unui mediu instituţional şi tehnic corect şi transparent pentru tranzacţionarea tuturor acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă. sistem cu formatori de piaţă (market makers) – oferind lichiditate şi vizibilitate emitenţilor – şi.783. Februarie 2005 – În cadrul colaborării BER – BVB. cu 60. în creştere cu 59. nu în ultimul rând. Iunie 2005 – 307 societăţi listate Subsecţiunea 3. având în vedere caracteristicile noii pieţe româneşti de capital: număr mare de societăţi listate. care are scopul de a găzdui tranzacţionarea emitenţilor cu o lichiditate redusă. este de a evita orice risc de suprasolicitare a sistemului BVB datorat translatării unui număr foarte mare de emitenţi ai BER. condiţii mai puţin restrictive de listare. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane. legiferată prin semnarea în 1994 a unui Memorandum de Înţelegere de către guvernele României şi SUA.988. pe sistemul BVB. Iunie 2005