P. 1
Proprietatile Fizico-Chimice Ale Solurilor - PH-Ul, tea Continutul de Calciul Schimbabil Continutul de Humus Si Ionilor de Cl

Proprietatile Fizico-Chimice Ale Solurilor - PH-Ul, tea Continutul de Calciul Schimbabil Continutul de Humus Si Ionilor de Cl

|Views: 1,620|Likes:

More info:

Published by: Bogdan Daniel Ionuţ on Nov 23, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/07/2013

pdf

text

original

Lucrarea de laborator Proprietăţile fizico-chimice ale solurilor – pH-ul, umeditatea, conţinutul de calciul schimbabil, conţinutul de humus şi ionilor de Cla

) Determinarea umidităţii solului prin metoda gravimetrică Umiditatea sau conţinutul de apă în sol este definită ca fiind cantitatea de apă care se află legată fizic de pămînt în momentul cînd se face recoltarea probei şi care se evaporă la 1050C. Umiditatea solului depinde de climă, natura solului, vegetaţie. Umiditatea influenţează în mare măsură activitatea biologică şi deci posibilitatea de autopurificare. Partea practică Principiul metodei: Se usucă solul la temperatura de 1050C pînă la greutate constantă şi apoi se cîntăreşte. Diferenţa de greutate obţinută înainte şi după uscare, exprimată procentual, reprezintă umiditatea. Materiale şi echipament: fiola din aluminiu sau din sticlă pentru cîntărire, exicator, etuvă, balanţă de precizie Mersul lucrării:

unde W - umeditate, %; а – masa vaporilor, g; в – masa solului uscat, g. Rezultatele se înregistrează sub formă de tabel. Locul de Masa prelevare fiolei, a probei g Masa fiolei cu probă iniţială de sol, g Masa fiolei cu sol uscat, g Masa de sol Masa Umeditatea uscat, vaporilor, probei de g g sol, %

! Formulaţi concluzia privind umiditatea solului cercetat. b) pH-ul solului şi detrminarea acestuia O influenta aparte asupra calitatii solului exercita reactia solului (gradul de acididate sau bazicitate care este data de raportul dintre concentratia de ioni de H + si OH- ). Astfel, solurile acide sunt sarace sau uneori, total lipsite de calciu - element important pentru viata plantelor si, de asemenea, lipsite de unele microelemente (bor, molibden,cobalt). Reactia puternic alcalina a solului determina blocarea unor microelemente (Zn,Cu,Mn,Bo,etc) si, prin urmare, carente in ceea ce priveste aprovizionarea plantelor. Aceste soluri au proprietati fizice nefavorabile, nu au structura, au porozitate mica, practic sunt impermeabile. Cunoasterea reactiei solului ajuta la stabilirea formei sub care trebuie folosite ingrasamintele chimice pe diferite soluri. Un rol deosebit de important asupra reacţiei solurilor îl au sărurile care trecînd din faza solidă a solului exercită o influenţă importantă asupra caracterului reacţiei solului şi în ultimă instanţă asupra fertilităţii acestuia. În sol cel mai răspîndit acid este acidul carbonic care poate determina un pH al solului cuprins între valori de 3,9-4,7 în funcţie de condiţiile termice şi de activitatea biologică din sol. În afară de acesta se mai găsesc acizii: azotic, acetic, sulfuric, tartric, citric, etc. O acidifiere puternică a solurilor produc şi acizii humici nesaturaţi cu cationi şi respectiv acizii fulvici care pot determina un pH cu valori cuprinse între 3-3,5 (extrem de acid). Plantele consumă din sol diferiţi ioni eliberînd cantităţi echivalente de ioni de H+, OH-, HCO3-, CO32- prin aceasta putîndu-se modifica reacţia solului spre acidă sau alcalină. Ionii CO32- şi HCO3- sunt toxici pentru plante.

-

 Fiola se cîntăreşte la balanţă de precizie cu exactitate de 0,01 g  Ea se umple pînă la 1/3 din volum cu probă de sol şi iarăşi se cîntăreşte.  După aceasta fiola se pune în etuvă încălzită pînă la t = 100-105°С şi se
usucă pînă la temperatura constantă.  După răcirea se cîntăreşte fiola cu solul uscat. Umeditatea solului se determină după formulă: W=100 • a/в,
1

MgCl2.6. CaSo4. 2 Pentru neutralizarea solurilor acide se procedează procedeul de tratare ale acestora cu compuşii ce conţin calciu.la valori ale pH-ului mai mari de 2. plantele au nevoie de un sol cu pH-ul cuprins intre 6. Cele mai frecvent întîlnite în solurile sărăturate sunt NaCl. îmbunătăţeşte structura acestuia.5 4.5 .6 . Pentru a corecta valorile pH-ului a solurilor acide se foloseşte calcarul măcinat (conţine calciu şi pînă la 10% de carbonat de magneziu). În cazurile rare.1 .0 5. Un sol este alcalin daca pH-ul sau este mai mare de 7 si este acid daca este esenţial inferior acestei valori.evidenţiază gradul de mobilitate şi accesibilitate a elementelor nutritive în sol. NaCl.6 . CaCl2.5.5. creta.5. elementele respective fiind greu accesibile plantelor. fie în stare adsorbită în complexul coloidal al solului (Al schimbabil).2 pentru o dezvoltare normala. etc.5 5.1 . Cu2+.solubilitatea şi accesibilitatea majorităţii elementelor nutitive din sol este optimă pentru nutriţia plantelor la un pH cuprins între 6-6.5 compuşii cu fosfor (fosfaţii de calciu) insolubilizează majoritatea elementelor sub formă de hidroxizi.7. Mn2+. fie sub formă de componente ale reţelei aluminosilicaţilor. Aciditatea solurilor Aciditatea solului este determinată de ionii de hidrogen disociaţi din grupările funcţionale prezente în humus din acizii organici precum şi prin hidroliza unor săruri sau a ionilor de Al care se găsesc în sol. În literatură de specialitate este admisă o gradaţie convenţională a solurilor funcţie de valorile pH-urilor ale acestora în extrasul de KCl: • • • • Foarte tare acidulate Tare acidulate Acidulate mediu Acidulate slab • Apropiate de cele neutre • Neutre • Bazice <4. a sulfatului de amoniu). Fe3+..8 o sursă importantă de ioni de H+ o constituie ionii de Al3+ care hidrolizează după următoarea reacţie: Al3++HOHAl(OH)2+ + H+ Al3++3HOHAl(OH)3+3H+ Alte surse de aciditate au caracter specific în ceea ce priveşte cantitatea de aciditate produsă. . NaHCO3. dar şi la îmbogăţirea solurilor cu substanţele nutritive şi microelemente. .0 4. var stins.0 6. După eficacitatea sa compuşii utilizaţi pentru creşterea bazicităţii solurilor acide pot fi prezentaţi în şirul următor de descreştere ale activităţii sale: var stins – carbonat de magneziu – dolomita – carbonat de calciu – calcarul mărunţit – cărbune de lemn.Solurile alcaline şi cele saline se caracterizează printr-o concentraţie ridicată de săruri solubile (CaCl2. In general. dar pentru dezvoltarea plantelor este nevoie de acidulare. Zn2+. . un procedeu efectiv de reglare a valorilor pH-ului a solurilor acide constituie tratarea acestora cu cenuşă de turbă sau de sobă. MgSO4. Această formă a acidităţii se evaluează şi se măsoară în unităţi pH. NaSO4. Calciu contribuie la creşterea pH-ului solurilor. Aciditatea actuală se determină întotdeauna în suspensia de sol după stabilirea echilibrului (15-60 min) dintre ionii H+ din soluţie şi ionii H+ din faza solidă. Un parametru important pentru estimarea calităţii solului reprezintă aciditatea actuală. atunci se procedează la tratarea solurilor cu turbă şi a îngrăşămintelor cu caracter acid (de exemplu. cînd solurile posedă proprietăţile slab bazice au neutre.). Cunoaşterea reacţiei solurilor este importantă pentru: .4.la valori ale pH-ului mai mici decît 5 există posibilitatea atingerii unor contraţii toxice pentru plante prin creşterea solubilităţilor ionilor de Al 3+. Deseori. Acest tratament nu numai contribuie la creşterea pHului..1 .reacţia solului influenţează rezistenţa şi activitatea micro-organismelor din sol. făină de dolomită. . etc.0 Mai mare de 7. La solurile sau orizonturile minerale cu pH<5. Aciditatea actuală este determinată de ionii de H disociaţi (liberi) în soluţia solului atunci cînd solul este pus în contact cu apa. îl face mai puhav şi stimulează dezvoltarea microorganismelor specifice. avînd o pondere foarte mică din aciditatea totală.5 si 7. Eficacitatea procesului de tratare a solurilor acide cu var stins depinde esenţial de gradul de mărunţire a materialului.

Aparate şi reactivi: . ionii H + sunt distribuiţi între faza lichidă şi solidă. cei disociaţi la echilibru de către particulele coloide de sol şi ioni H+ rezultaţi din hidroliza unor ioni (Al3+) sau a unor săruri. disociere şi schimb ce au loc în sol. Calciu are o influenţă multiplă asupra plantelor şi animalelor ce vieţuiesc în sol.contribuie la creşterea solubilităţii mai multor substanţe în sol. .îmbunătăţeşte proprietăţile mecanice a solului şi permeabilitatea acestuia. . Într-o suspensie apoasă sau alcalină de sol. Aciditatea actuală se evaluează prin valoarea pH-ului suspensiilor apoase sau saline de sol. Valoarea pH determinată în suspensie apoasă de sol. .Partea practică Principiul de determinare Aciditatea solului este datorată ionilor de H+ (respectiv de H3O+) rezultaţi în urma proceselor de hidroliză. El participă în următoarele procese la plante: . De aceea. la echilibru.pahare chimice de 100-150 ml. .log aH+ + în care aH reprezintă activitatea ionilor H+ în suspensie apoasă de sol şi este exprimată în moli–gram ioni H+ /l.cu cîntarul tehnic se cîntăreşte 20 g sol uscat.este un element nutritiv important. . Cantităţi sporite de calciu duc la apariţia surplusului de ioni de hidrogen şi creşterea acidităţii solurilor. destrugerea rădăcinelor. .stimulează fixarea azotului din aer. . . Mersul lucrării:  Peste 0. . Cantităţi insuficiente ale calciului în sol poate provoca deformarea celulelor. Această sare mai poate fi notată sub forma Na2H2 R. concentraţia ionilor de H+ în suspensia apoasă de sol fiind determinată cu ajutorul cuplului de electrozi – electrodul de sticlă şi un electrod de referinţă extern. determinarea pH-ului solurilor este compementată cu determinarea calciului în sol. 3 .  . Conţinutul ionilor de calciu corelează cu valorile pHului solului şi aciditatea acestuia.soluţie KCl 1N. .5-1min se citesc valorile рН-ului.potenţiometru (рН-metru). c) Detrminarea calciului total în probă de sol Mai multe proprietăţi utile şi importante ale solului depind de conţinutul în el a diferitelor forme de calciu.balanţă tehnică.contribuie la transportarea glucidelor în plante.diminuează toxicitatea fierului.sporeşte rezistenţa plantelor faţă de mai multe boli. Lucrarea de laborator: Determinarea ionilor de calciu în sol Principiul metodei Pentru determinare se foloseşte soluţie de trilon B sau complexon III: HOOCCH2 CH2COONa N CH2 CH2 N NaOOCCH2 CH2COOH. Convenţional pH-ul solului este definit prin relaţia : pH = .întăreşte pereţii celulelor. -micşorează bazicitatea solului şi duce la sporirea proceselor de amonificare şi oxidarea sulfului. pe baza căruia se caracterizează reacţia solului şi proprietăţile acido – bazice ale sistemului sol – apă. deseori.  Conţinutul se agită timp de 1-2 min şi se lasă în repaus timp de 5 min. . Activitatea sau concentraţia efectivă a ionilor H+ în suspensia de sol include ioni H+ disociaţi de acizii solubili.  Înainte de determinare suspensie formată se agită încă o dată şi se introduce în ea electrozii în aşa mod ca ei să fie introduşi completamente în ea.contribuie la dezvoltarea rădăcinilor.  Proba cîntărită se introduce în păhar chimicde 100-150 ml în care se adaugă 50 ml de 1 N КСl. este un indice analitic uşor de obţinut. perturbări în dezvoltarea plantelor. manganului şi aluminiului. Metoda curentă de determinare a valorii pH este metoda potenţiometrică. ce corespund valorii acidităţii probei de sol cercetat. ! Formulaţi concluzia despre calitatea solului şi despre modalităţile de îmbunătăţire ale acesteea.

3. 1%. 4. M.concentraţia soluţiei de complexon. a – masa probei de sol. X = ! Formulaţi concluzie privind conţinutul ionilor de calciu în solul cercetat şi corelarea acestuia cu aciditatea probei de sol. atunci cînd ionii de calciu sunt legaţi cu murexidul şi nu sunt legaţi în compus cu complexonul III) la violet (atunci cînd toţi ionii de calciu au intrat în componenţa compusului cu complexonul III şi indicatorul se află în forma liberă). Soluţie de KCl. Soluţia se colorează în culoarea roz. după ce suspensie formată se filtrează prin hîrtie de filtru şi se măsoară volumul filtratului. în mg/kg sol uscat.1 N din fixanal şi apoi de diluat soluţia preparată. n1 ⋅ a În care: X – conţinutul ionilor de Са2+. Periodic este necesar de a verifica concentraţia soluţiei de lucru şi. este necesar de preparat soluţia de bază a complexonului (III) de 0.1 N. se pisează într-o piuă la obţinerea unui praf fin dispersat.05 N se obţine prin diluţia de două ori a soluţiei de bază (0.Metoda se bazează pe capacitatea ionilor de calciu de a forma cu complexon III în mediul bazic (pH 12-13) un compus stabil de tipul : Na2H2 R + Ca2+ = Na2CaR + 2H+ Determinarea se efectuează în mediul puternic alcalin pentru a evita influenţa ionilor de magneziu. Soluţia de lucru cu concentraţia de 0.  Amestecul se agită energic timp de 30 min.05 N) se prepară din soluţie standard. Această soluţie este stabilă timp de cîteva luni.1 N).  Soluţia obţinută se titrează cu complexon pînă la trecerea coloraţiei de la roz în violet. 0.2 g purpurat de amoniu şi 100 g clorură de sodiu. La determinare se realizează următoarele reacţii chimice: Ca + Ind CaHInd. CaHInd. roz CaH2R + Na2HInd.  Conţinutul de calciu în proba analizată se realizează cu ajutorul relaţiei: Vt ⋅ 0. Soluţia de complexon III (0. Pentru a prepara soluţie de lucru cu concentraţia de 0.  Se colectează 10ml de filtrat şi se diluează pînă la 50 ml (se adaugă 40 ml de apă distilată). de introdus factorul obţinut (f). care se introduce la calcule efectuate. n1 – volumul filtratului folosit pentru titrare. în caz de necesitate. 2. luată pentru analiză. ml. Vt – volumul complexonului care s-a consumat pentru titrare. ml. n2 – volumul total al filtratului obţinut. Se prepară un amestec solid din 0. obţinîndu-se soluţie de complexon (III) 0. ml. + roz Na2H2R 2+ 2- Mersul lucrării  Se cîntăreşte 10 g de sol uscat şi mărunţit. g. Soluţie de NaOH de 2N Se dizolvă 80 g NaOH într-un balon cotat de 1 l. Pentru aceasta se ia fiola de complexon (III) şi conţinutul ei se dizolvă într-un litru de apă distilată. pH 12-13 Reagenţii necesari şi pregătirea soluţiilor 1. violet  La soluţie formată se adaugă 1ml soluţie NaOH 2N şi indicator. Murexidul (C8H8N6O6 ∙ H2O) reprezintă sarea amoniacală a acidului purpuric.  Proba de sol se introduce într-un vas.05 N. care îşi schimbă culoarea de la roz (la începutul titrării.05 ⋅ n 2 ⋅ 1000 . La titrarea cu complexonul (III) se foloseşte murexidul drept indicator. 4 . în care se toarnă 100ml de soluţie KCl 1% pentru extracţie. ! Propuneţi măsurile posibile de îmbunătăţire a calităţii solului cercetat.05.

0.3 g de sol. . . Pînă azi nu s-a reuşit să se stabilească compoziţia chimică şi formulele structurale ale acizilor humici.5%-4% N. este un amestec complex format din produşi de transformare avansată a resturilor organice şi produşi de resinteza microbiană şi din substanţe humice propriu-zise (acizi humici.2-0. care au semnificaţii deosebite pentru caracterizarea regimului humic şi a variaţiei acetuia in funcţie de condiţiiele pedoclimatice şi de practicile culturale.starea coloid amorfă. în prezenţa acidului sulfuric şi titrarea excesului de bicromat de potasiu cu o soluţie de sare Mohr. de culoare închisă cu grad ridicat de polimerizare. compoziţie. Humusul. separabile din sol prin mijloace mecanice. temperatură. . Humusul este cel mai important component organic al solului.cu fierul şi aluminiul formează complexe coloidale mixte humico-ferice şi humicoaluminice. . cu grad de polimerizare mai redus decât la acizii huminici. . Substanţele humice se caracterizează prin: .pîlnii. care prezintă o structură moleculară complexă.cu mineralele argiloase formează complexe adsorbtive. hidrocarbonaţi peptide) şi grupe funcţionale organice (carboxil-COOH. Totodată influenţează pozitiv anumite proprietăţi ale solului ca: aeraţie.culoare de la negru la brun închis. iar a doua grupă este constituită de humusul solului. cu greutate moleculară între 10 000 şi 100 000. . De conţinutul de humus şi de calitatea acestuia depinde în mare măsură fertilitatea solului. .plita electrică sau sursă de gaz.2 N soluţie sare Mohr.0. compuşi macromoleculari. pune la dispoziţia plantelor substanţele nutritive pe care le conţine.nucleu aromatic (fenolic sau chinonic). fenolică-OH şi metoxil-OCH3). Alcătuirea internă a acizilor humici este următoarea: .1 N sau 0. capacitate de reţinere a apei. Se formează în toate solurile. în proporţii diferite. Din categoria acizilor humici se deosebesc două grupe principale: .absenţa completă a structurii ţesuturilor prin a căror transformare a luat naştere. 45%-60% C. Mersul lucrării:  se cîntăreşte cu balanţă analitică 0. Cele mai bogate în humus sunt solurile cernoziomice care conţin în medie 4-6% humus. cu greutate moleculară între 2 000 şi 9 000.2% soluţie acid fenilantranilic. constă în oxidarea substanţei organice din sol cu bicromat de potasiu. . dar în cantităţi mai mari la luvisolurile albice podsoluri şi în cantităţi mai mici în solurile acide şi neutre.acizii huminici. se cunoaşte însă că humusul conţine 3. denumite humaţi.acizii fulvici.soluţie К2Cr2О7 0.conţinut de azot între 3-5%. care prezintă o parte integrată a solului ce nu poate fi separată de aceasta prin mijloace mecanice. deoarece prin mineralizarea sa de către microorganisme. 34%-45% O2 şi sub 1% substanţe minerale (P. K. la rândul lui. de culoare gălbuie până la brun gălbuie. Dupa origine. acizi fulvici şi humina).). se întâlnesc în toate tipurile de sol. . Mg.4 N în soluţie de Н2SО4 (1:1). . 2 K2Cr2O7 + 8 H2SO4 = 2 K2SO4 + 2 Cr2(SO4)3 + 8 H2O + 3 O2 3 C + 3 O2 = 3 CO2 Materiale şi reagenţi: .colbe conice. Acizii humici intră în reacţie cu partea minerală a solului formând diferite combinaţii organo-minerale: . Humusul constituie un mijloc principal de hrană pentru plante. compuşi macromoleculari. . . . alcătuind complexul argilohumic sau coloidal sau adsorbtiv al solului.capacitate de legare a elementelor bazice prin neutralizare.biureta sau pipeta pentru titrare.catene laterale de diferite naturi ( radicali. Lucrarea de laborator Principiul metodei: Determinarea humusului. etc. . grade de stabilitate şi funcţii diferite.d) Determinarea titrimetrică a humusului Materia organică din sol este constituită din grupe de substanţe cu origine. sunt solubili în soluţii alcaline şi precipită în prezenţa acizilor 5 minerali. Zn.cu cationii metalelor alcaline şi alcalino-teroase formează diferite săruri ale acizilor humici. materia organică din sol a fost clasificată în două grupe principale: prima grupă cuprinde resturi organice(de plante şi animale) proaspete şi incomplet transformate. . alcătuit din substanţe organice specifice denumite acizi humici.

0 Asigurate suficient Asigurate bine ≥ 4. La finisarea titrării culoarea soluţiei se schimbă din violetă în verde. ţinînd cont de faptul că în componenţa    Proba atent se trece în colbă conică de 100-200ml.0     Se adaugă 4-5 picături soluţie de acid fenilantranilic 0. Se formulează concluzia despre conţinutul de humus în proba cercetată şi corelarea parametrului obţinut ce alţi parametri obţinuţi. а – cantitatea soluţiei de sare Mohr.100 şi 0. g. În acest caz în calitate de obiect se ia solul călit în cantitate de 0. Р – masa probei de sol analizate. evitînd fierbere intensă.0 Asigurate insuficient 3. În colbă se introduce o pîlnie. care este tot atîât de dăunător ca şi carenţa.3.01 .724 g de humus): Humus (%) = С(%)•1. La fel se realizează o titrare control. 0. care s-a consumat pentru titrarea excesului de bicromat de potasiu.724. În colbă atent se adaugă 10 ml amestec cromic şi conţinutul se amestecă cu precauţie. care s-a consumat pentru titrarea probei de control.  Colba se răceşte şi amestecul se aduce pînă la volumul de 30-40 ml cu ajutorul apei distilate. Lucrarea de laborator Principiul metodei: 6 . unde clorurile ocupă adeseori locul principal. КМ – concentraţia sării Mohr. Rezultatele se compară cu datele din tabel. Se consideră că cele mai multe plante de cultură pot suporta un conţinut de 0. În cazul analizelor multiple această fierbere este înlocuită cu încălzire în etuvă la temperatură de 150°С timp de 30 min.в) • КМ • 0. în funcţie de care se stabilesc posibilităţile de ameliorare a solului cercetat.2 N de sare lui Mohr. ea se pune pe suport de asbest şi se aduce pînă la fierbere.0003)]: Р. Conţinutul carbonului organic se determină cu ajutorul relaţiei: С = [ (100•(а . Clasificarea solurilor reieşind din asigurarea acestora cu humus Humus. Se calculează conţinutul de humus.0 Sărace 2. în care: С – conţinutul de carbon organic.1N. % Asigurarea solurilor Foarte sărace ≤ 1 1. %. care va reprezinta un refregerent invers. в .4.cantitatea soluţiei de sare Mohr.2. Conţinutul se fierbe timp de 5 min de la apariţia bulelor de CO2.180 mg la 100 g sol uscat. ! Se titrează cu soluţie 0. Cunoaşterea conţinutului de clor din aceste soluri alături de alţi anioni. acestuia se conţine cca 58% carbonului organic (1 g de carbon corespunde 1. Ionii de clor sunt de obicei prezenţi în cantităţi mari în solurile sărăturate. dar mai ales pentru a determina excesul de clor. Cunoaşterea conţinutului clorurilor în sol poate servi la stabilirea limitelor care pot provoca carenţe şi deranjamente fiziologice la plante.2 g.01 .2%. ne indică atâît gradul de salinitate cîât şi tipul de salinizare al solului respectiv. e) salinizarea solurilor şi determinarea clorurilor în sol Acum se recunoaşte că clorul este un element necesar în creşterea plantelor.01 .0003 – cantitatea carbonului organic. ce corespunde 1 ml soluţiei sării Mohr 0. acestea avîând un conţinut mediu de 35-70 ppm.1 N sau 0.

03 0.10-0.70 0. cromatul de argint format.50 0. ! Se formulează concluzia despre conţinutul de cloruri în proba cercetată şi gradul de salinizare a solului.30 0.13-0.  Proba se filtrează prin filtru de hîrtie şi se măsoară volumul extrasului  Se măsoară 25 ml extras apos de sol şi se introduc într-un balon conic de 200 ml. Au loc reacţiile: NaCl + AgNO3 AgCl + NaNO3 K2CrO4 + 2AgNO3 Ag2CrO4 + 2KNO3 După ce toţi ionii de clor au fost precipitaţi sub formă de clorură de argint. Materiale şi reagenţi: .grame clor ce corespund la 1 ml AgNO3 0.soluţie de azotat de argint 0.01 n pînă la apariţia culorii brun roşcate.01N.  Se titrează cu o soluţie de azotat de argint 0. ceea ce indică sfîârşitul titrării.  Se adaugă 1 ml soluţie de cromat de potasiu 10% şi se agită pentru omogenizare.30-0.000355 ⋅ V ⋅ 100 m⋅v V0 .12 0.35-0.01 N în prezenţa cromatului de potasiu pîână la apariţia unei coloraţii brune roşcate stabile datorită formării cromatului de argint.000355 .pîlnii .30 0. Conţinutul de cloruri se calculează apoi în funcţie de volumul de azotat de argint folosit la titrare.30 0.60  Se cîntăreşte la balanţă de precizie 20 g sol uscat  Proba de sol se introduce în pahar chimic de 100-150 ml şi se adaugă 50 ml de apă  Conţinutul se agită timp de 10 – 20 min şi se lasă în repaos pe 5 min.colbe conice .01 n (ml) folosiţi la titrare 7 . 0.biuretă sau pipetă pentru titrare Mersul lucrării: V .60 0. imprimă soluţiei o coloraţie brun-roşcată.15 0.10-0.Determinarea se bazează pe titrarea extractului apos (neutru) cu azotat de argint.15-0.25-0.30-0.volumul de soluţie analizat (ml) f .01 n 0.12-0.volumul de AgNO3 0.70 0.35 0.35 0.volumul total de extract apos (ml) v .15 0. .50 V0 ⋅ f ⋅ 0.20 0.05-0.soluţie 10% de К2CrО4 .35-0. Классификация почв по их засолению Степень засоления Тип засоления (массовые доли %) хлоридный сульфатн охлоридны й содовохлоридный и хлоридносодовый содовосульфатн ый и сульфатно содовый 0. .01N m.factorul soluţiei de azotat de argint 0.05 0.60 0.10-0. Conţinutul de cloruri se calculează în procente folosind relaţia: Cl % = în care: Незасоленные почвы Слабозасоле нные почвы Среднезасоле нные почвы Сильнозасол енные почвы Очень сильно засоленные почвы 0.1 0.cantitatea de sol în grame folosită la obţinerea extractului apos.60 0.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->