Professional Documents
Culture Documents
SINAXAR
1 Iunie
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un
vechi oraş al Samariei, din părinŃi
greci păgâni. A trăit pe vremea
împăraŃilor Antonin cel Pios (138-
161) şi Marcus Aurelius (161-180),
şi s-a numit "filosof" fiindcă din
copilărie s-a osârduit cu studiul
filosofiei păgâne, iar mai apoi cu
cel al filosofiei Adevărului,
învăŃătura lui Hristos.
Mai târziu, în anul 161, puŃin după urcarea pe tron a împăratului Marcus
Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului
Roman.
Acesta pentru viaŃa lui curată şi fără prihană, ajungând la fapta bună cea
desăvârşită, şi ajungând plin de toată înŃelepciunea, şi dumnezeiască şi
omenească, a lăsat pentru toŃi credincioşii scrieri pline de toată înŃelepciunea
şi folosul care dau mare cunoştinŃă celor ce le citesc.
Aceşti sfinŃi s-au nevoit la Roma, stând înaintea lui Rustic eparhul, şi după
multe chinuri li s-au tăiat capetele. Însă se spune că mai înainte de taiere, a
zis Sfântului Iustin eparhul: "Voi credeŃi, că dacă veŃi fi omorâŃi va veŃi sui la
ceruri, şi veŃi lua vreun bine?" Iar el zise: "Nu ni se pare, ci suntem adeveriŃi,
cum că îndată ne vor primi bune răsplătiri şi desfătată primire". Şi aşa li s-au
tăiat capetele.
Acesta a fost în zilele lui Maximian şi pentru credinŃa în Hristos a fost prins şi
adus către Magon ighemonul, şi neplecându-se a aduce jertfă la idoli, a fost
dezbrăcat şi bătut cu vine, după aceea a fost spânzurat, chinuit în multe
feluri, iar la sfârşit i-au tăiat capul, şi aşa a luat cununa luptelor sale.
Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava a trăit în sec. al XIV-lea în
oraşul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios şi ferm în
ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiaşi.
Sfântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar
când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiŃi dinainte ce veŃi vorbi, ci să
vorbiŃi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteŃi cei care veŃi
vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înŃelepciune
să facă faŃă celor necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin,
după care a fost supus la bătăi crunte şi trupul i-a fost sfâşiat şi carnea de pe
el cădea bucăŃi. Sfântul mucenic a mulŃumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut
vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăŃindu-l de păcate.
Păgânii l-au băgat în lanŃuri şi l-au închis în închisoare până a doua zi. În
dimineaŃa următoare, conducătorul oraşului a ordonat să fie adus din nou la
el şi mucenicul s-a prezentat cu faŃa luminată şi bucuroasă. Refuzând cu
curaj să se lepede de Hristos şi numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana,
mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieşit la
vedere.
Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale şi s-a hotărât în
secret să fure moaştele şi să le ducă în Ńara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis
preotului bisericii şi l-a înştiinŃat de aceasta. După 70 de ani, moaştele
Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei şi
aşezate în biserica catedralei.
Sfânta Clotilda era fiica lui Chilperic, care împreună cu cei doi fraŃi ai săi
stăpânea regatul Burgundiei, de la Jura la Durance. S-a născut prin 475, în
vremea în care, după căderea Imperiului Roman, popoarele barbare
(burgunzii, vizigoŃii, francii şi alamanii) se băteau pentru a-şi împărŃi Galia.
Ortodoxă după mamă, în timp ce toŃi ceilalŃi suverani burgunzi erau părtaşi ai
arianismului, a trebuit să se exileze după ce unchiul său i-a omorât părinŃii şi
a trăit pios la Geneva. Tânăra şi frumoasa prinŃesă fiind remarcată de
ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, acesta o ceru în căsătorie, pentru a
consfinŃi alianŃa poporului său cu burgunzii (în jurul lui 492). Prin blândeŃea
şi exemplul felului său de a se purta plin de virtute, regina avea mare trecere
la Clovis, care acceptă să le fie botezat copilul bolnav, iar acesta se vindecă
prin rugăciunile maicii sale. Dar Clovis continua să rămână surd la
îndemnurile soŃiei sale, până în ziua în care, trebuind să îi înfrunte pe
alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), înspăimântat de superioritatea
adversarului, se adresă "Dumnezeului lui Clotilda" şi îi promise să accepte
botezul dacă îl va ajuta să iasă învingător. Francii triumfară iar regele îşi Ńinu
promisiunea şi, după ce a primit învăŃătura catehezei de la Sfântul Vaast
(prăznuit la 6 februarie), a fost botezat în ziua de Crăciun a anului 496, de
către Sfântul Remi, episcop al oraşului Reims (prăznuit la 1 octombrie).
Botezul lui Clovis şi al altor trei mii de nobili şi soldaŃi franci împreună cu el, a
deschis calea încreştinării poporului său, menit să devină o naŃiune creştină
cu un viitor promiŃător.
Crunt lovită de pierderea fiului său mai mare, Clodomir, în războiul împotriva
burgunzilor, ea îi luă pe cei trei copilaşi ai acestuia la Tours. Când ceilalŃi doi
fii ai săi, Clotaire, şi Childebert, îi cerură să îi trimită pe orfani la Paris pentru
a fi puşi pe tron, se supuse fără cea mai mică bănuială, dar la puŃin timp află
cu groază că fuseseră asasinaŃi de către unchii lor, unul singur dintre copii
reuşind să se refugieze într-o mănăstire. În aceeaşi perioadă îşi pierdu şi
fiica, pe care o dăduse în căsătorie crudului şi violentului rege Amalaric al
vizigoŃilor. Lipsită astfel de orice mângâiere pământească, Clotilda îşi dedică
întreaga viaŃă cinstirii Sfântului Martin. Când cei doi fii ai săi intrară în război
unul împotriva celuilalt, în 534, ea alergă în grabă la mormântul Sfântului
pentru a implora mijlocirea sa şi o furtună despărŃi în chip miraculos cele
două armate, convingându-i pe cei doi fraŃi să se împace.
3. Zis-a iarăşi: "De va voi omul, de dimineaŃa până seara ajunge în măsura
dumnezeiască".
4. Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: "Cum voi putea tine
limba mea să nu grăiască minciuni?" Şi i-a răspuns lui avva Alonie: "De nu
vei minŃi, multe păcate ai să faci". Iar el a zis: "Cum vine aceasta?" Şi i-a
răspuns bătrânul: "Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere şi unul a fugit
în chilia ta. Şi iată dregătorul îl caută pe el şi te întreabă zicând: "Înaintea ta
s-a făcut uciderea?". De nu vei minŃi, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe
el înaintea lui Dumnezeu fără legaturi, căci El ştie toate".
Mai târziu, cu puŃin timp înaintea Patimilor, Lazăr se îmbolnăvi şi muri. Cele
două surori trimiseră la Iisus să fie înştiinŃat dar El nu ajunse în Betania
decât patru zile mai târziu. Marta se grăbi de îndată în întâmpinarea lui, în
timp ce Maria rămase acasă, unde numeroşi prieteni şi rude veniseră să le
mângâie. Domnul o asigură că fratele său avea să învieze iar Marta îşi arată
credinŃa faŃă de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chemă pe sora sa şi se
duseră împreună până la mormânt. La chemarea lui Iisus, cel înmormântat
ieşi, cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză iar faŃa acoperită de un
giulgiu (Ioan 11).
Cu şase zile înainte de Paşte, o masă mare i-au pus lui Iisus în Betania, în
prezenŃa lui Lazăr. Marta se silea ca de obicei slujind la masă, în timp ce
Maria, luând o litră de mir de mare preŃ, unse picioarele Domnului şi le şterse
cu părul ei. Cum Iuda, cel zgârcit, se arăta nemulŃumit de o asemenea risipă,
Domnul îi spuse că pentru îngroparea Lui îi păstrase ea mirul acesta (Ioan
12).
După ÎnălŃare, Marta şi Maria însoŃiră pe Lazăr pentru a răspândi Vestea cea
Buna a Învierii.
Aceştia pentru Hristos şi pentru credinŃa cea întru El, chinuiŃi fiind de mai-
marele Egiptului cu flămânzirea, cu setea şi cu frigul, lupta muceniciei au
săvârşit.
Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a mâniat împăratul, şi după ce l-a
îngrozit că are să-l supună la multe nesuferite chinuri l-a băgat în temniŃă.
Deci după oarecare vreme iarăşi a adus pe sfântul înaintea sa, şi i-a spus
aceleaşi cuvinte, pe care i le zisese şi întâi. Apoi l-a dat pe el patriarhului
celui de un cuget cu el, adică lui Teodot Melsino, care se numea şi Casiter, ca
să-l înduplece pe el. Şi fiindcă nu a ascultat cuviosul, l-a închis într-o temniŃă
întunecoasă, şi multe zile acolo a trăit în mizerie. Căci se poruncise ca să nu i
se dea nici pâine, nici apă, nici altceva spre hrană. Despre aceasta fiind
înştiinŃaŃi monahii şi ucenicii lui, s-au dus la împăratul, zicând: "Dă-ne pe
pastorul nostru, o împărate, şi după puŃin îl vom pleca să săvârşească voia
ta". Iar împăratul, înşelându-se de îndemnarea aceasta, le-a dat lor degrabă
pe sfântul. Deci sfântul petrecea în mănăstirea sa, luând putina întărire din
slăbirea şi mizeria de mai dinainte, scăpându-se de foametea ce pătimise în
temniŃă. Pentru aceasta împăratul văzând că monahii nu au gând să-şi
plinească făgăduinŃa lor, ci numai l-au înşelat, pe monahi i-a pedepsit, iar pe
sfântul l-a băgat iarăşi în temniŃă. După aceea l-a trimis la mănăstirea ce se
numeşte a lui Foneu, care se află la marginea cetăŃii, şi acolo l-a închis în
temniŃă şase luni spre a fi chinuit mai mult, pentru că egumenul mănăstirii
aceleia era om aspru, sălbatic şi nemilos.
Acesta era din Egipt, din cetatea Ermu, şi pentru credinŃa în Hristos fiind
adus la cercetare şi silit să se lepede de Hristos, şi neplecându-se, a fost pus
într-o închisoare întunecoasă şi cu rău miros. Iar după câteva zile fiind scos,
a fost bătut cu toiege de fier şi chinuit în multe chipuri. După această a fost
silit să bea ierburi otrăvitoare, dar după ce le-a băut rămânând nevătămat, a
atras la credinŃa lui Hristos pe cel ce l-a adăpat cu otravă, căruia i s-a tăiat
capul. Iar sfântul după ce a fost iarăşi chinuit şi-a primit moartea prin sabie.
Sunt cunoscuŃi doi sfinŃi purtând acest nume. Primul era ucenic al Sfântului
Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) si fu el insusi invatator al multor monahi. Când
barbarii au atacat Schitul, in 407, fratii ii propusera sa fuga impreuna cu ei.
Avva Daniel raspunse : "Daca Dumnezeu nu are grija de mine, de ce as mai
trai ?" Trecu printre trupele barbare fara sa fie bagat in seama si isi spuse :
"Iata ca Dumnezeu s-a ingrijit de tine. Fa deci si tu ce e omeneste si fugi
impreuna cu Parintii". Printre altele mai spunea : "Trupul o duce mai bine pe
masura ce sufletul se slabeste iar sufletul o duce mai bine pe masura ce
trupul se slabeste" (a se vedea Zicerile / apoftegmele lui avva Daniel din
Patericul Egiptean). Dupa ce a trait timp de patruzeci de ani in pustiul
Skitului, adormi in pace in jurul anului 420.
Cel de-al doilea Avva Daniel a trait in secolul al saselea. Devenise monah la
Skit inca din copilarie. In timpul unei expeditii de-a lor, niste barbari il luara
cu ei si ramase prizonier timp de doi ani. Rascumparat de un crestin evlavios,
fu prins din nou de barbari pentru sase luni, dar reusi sa scape. Facut
prizonier pentru a treia oara, profita de faptul ca paznicul lui era ocupat sa-si
faca nevoile si ii arunca o piatra, care il omori iar el scapa. Când marturisi
aceasta Arhiepiscopului Timotei din Alexandria, acesta ii spuse ca Dumnezeu
ar fi putut sa il elibereze ca si in celelalte dati, dar nu il acuza de ucidere.
Neaflându-si constiinta in pace, Daniel merse sa ceara sfat la episcopul
Romei, la Patriarhii din Constantinopol si de la Ierusalim, si la Arhiepiscopul
din Efes, care ii spusera cu totii acelasi lucru. Cu toate acestea, el continua sa
se considere vinovat si se duse sa se predea tribunalului cerând sa fie
condamnat la moarte pentru ucidere ca sa scape de pedeapsa vesnica. Dupa
treizeci de zile de inchisoare, fu adus la guvernatorul Alexandriei si dupa ce l-
a ascultat, acesta il lasa liber cerându-i sa se roage pentru el. Avva Daniel se
intoarse la Schit dar isi lua drept canon sa ingrijeasca de un lepros, in chilia
sa, pâna la sfârsitul vietii, pentru a-si ispasi pacatul.
Şi vezi mai pe larg sinaxarul sfântului ce se afla în opt zile ale lunii februarie.
În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare
preot, Pavel cu numele, plin de bogăŃie, având întru a sa sinodie cinci
canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina
virtuŃilor, liturghisind Pavel şi cântând împreună slujba cu ele, care se aflau
ziua şi noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urâtorul de bine diavolul,
nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzând-o cum creşte pe toată
ziua şi se întinde spre cele mai bune, a pregătit pe un oarecine să vestească
la Tars pe întâiul vrăjitor împărătesc că se afla un oarecare preot creştin plin
de bogăŃie, şi că de voieşte să câştige bogăŃia lui, să-l aducă înaintea sa,
împreună cu fecioarele pe care le are întovărăşite. Căci acestea nelepădându-
se de credinŃa lor, el va dobândi toată avuŃia lor, dându-le pe ele spre tăiere.
Atunci îndată a fost adus preotul împreună cu fecioarele, şi cu toată averea
sa. Şi intrând satana în inima preotului, a zis către arhimagul: "Pentru ce ai
luat banii mei, nefăcându-Ńi eu nici un rău?" Şi acela răspunzând i-a zis:
"Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti". Şi Pavel i-a zis:
"Şi ce-mi porunceşti să fac?" Iar acela i-a răspuns: "De te vei închina soarelui
şi vei mânca sânge de jertfe, ia-Ńi ale tale şi du-te la casa ta". Atunci ticălosul
căutând împrejur şi văzându-şi averea jos zăcând, a zis: "Fac toate câte îmi
vei zice". Şi închinându-se soarelui, a mâncat şi din sângele jertfelor cel
închegat şi a băut din el. Iar întâiul vrăjitor împărătesc, a zis către Pavel:
"Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă, ceea ce tu ai
făcut, şi să se însoŃească cu bărbaŃi, şi atunci luaŃi-vă bogăŃia şi mergeŃi
unde voiŃi". Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: "Întâiul vrăjitor ne-
a luat banii noştri, şi ne îndeamnă să facem voia împăratului şi aşa ne va da
înapoi toate ale noastre. Şi iată eu am mâncat şi am băut din sângele
jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi
pe voi ca să faceŃi aceasta, şi mai apoi să luaŃi ale voastre şi să vă duceŃi".
Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în faŃa lui i-au zis: "De ce ai
cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna încă şi pe noi? Iată că un al doilea
Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani a dat la moarte pe ÎnvăŃătorul şi
Stăpânul nostru, şi câştigând banii s-a spânzurat după ce L-a vândut pe El.
Iată şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani Ńi-ai pierdut sufletul
tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulŃi bani şi
zicea: Suflete ai multe bunătăŃi, mănâncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta
a auzit: Nebunule, întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar
cele ce ai gătit, ale cui vor fi? Deci îŃi zicem Ńie, stând înaintea lui Dumnezeu,
că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a Iudei, se vor împlini de tine". Şi
iarăşi l-au scuipat pe el în faŃă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca întâiului
vrăjitor, fără de cruŃare au fost bătute multe ceasuri fecioarele, care suferind
toiegele ziceau:
Acesta trăia pe vremea împărăŃiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot
şi al Teofanei, care aveau locuinŃa în latura capadocienilor, cucernici aflându-
se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l
avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a
fost născut nu primea a suge din ŃâŃa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar
fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de ŃâŃa dreaptă nu se atingea.
După ce a fost botezat şi înŃărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a
dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi
în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puŃine verdeŃuri crude şi
nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era
foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-
au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând
fericitul, s-a mutat către Domnul.
Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinŃi păgâni şi rău
credincioşi. Şi însoŃindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieŃuind, aceea
s-a mutat din viaŃă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul
Botez; şi făcându-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea
curăŃindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga
îmbunătăŃire. Deci fiind înştiinŃat despre o oarecare desfrânată publică,
Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare,
cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din
chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuinŃă a pleca o
femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaŃa
înfrânată şi cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinŃă
venind, a primit Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat
fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de
tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi demoni
izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieŃuind împreună cu cuviosul Teofan un an
şi două luni, s-au mutat către Domnul.
Şi cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se
părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat
lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa
cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", şi, o minune! atât de adânc s-au
săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris în ceara
moale. Apoi a zis fratelui:
Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată
averea sa, fără a întrebuinŃa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin
lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi
zicea: "Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?" Pentru aceasta a
întrebuinŃat multe şi mari nevoinŃe, însă fără întrebare de cei socotitori, după
cum învaŃă dumnezeieştii părinŃi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa,
pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un
înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis:
"CurăŃeşte-Ńi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi
tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuŃi, pentru ca, plăcându-i nevoinŃa
ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-Ńi dea multe daruri". Iar
nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a
venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopŃii. Iar Iacov
deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în
frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit.
A doua zi, dimineaŃa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai
înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aicea, căci
ai fost batjocorit de satana". Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a
sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la
viaŃa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte
ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alŃi
şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă
scumpătate. Şi aşa învăŃând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă
desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaŃa sa,
mutându-se către Domnul.
La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinŃii l-au rugat pe Sf.
Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiŃia şi cultura acestuia. Alegând
ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11),
în loc de "pătuŃ" aşa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte
nemulŃumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat
dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuŃ" încât să
te ruşinezi de cuvintele Lui ?, ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sf. Trifilie a
primit o lecŃie de umilinŃă, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiŃia sa.
Sf. Trifilie şi-a condus mai departe turma cu pricepere şi din moştenirea
rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul
a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.
Pelerinul rus Egumenul Daniel a văzut sfintele moaşte ale Sf. Trifilie în Cipru,
la începutul sec. al XII-lea.
Sfânta Ana şi fiul ei, Sf. Ioan, au trăit în secolul al IX-lea. Ana era fiica
diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. După moartea soŃului ei,
sfânta şi-a luat straie bărbăteşti, schimbându-şi numele în Eftimie. Împreună
cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit în asceză într-una din mănăstirile din Bitinia,
lângă Olimp.
În 1391 Sf. Metodie a devenit igumen al acestei mănăstiri. Din când în când
se retrăgea la câŃiva kilometri de mănăstire nevoindu-se în rugăciune. Şi aici
Sf. Serghie a venit la Metodie pentru convorbiri duhovniceşti, de aceea, locul
a primit numele de "Beseda" ("loc de conversaŃie").
Sfântul Augustin a vazut lumina zilei în anul 354, la Tagasta, orasel din
Numidia, la frontiera dintre Algeria si Tunisia de azi. Tatal sau, Patricius, mic
proprietar funciar, unul din notabilii orasului, ramase pagân pâna la sfârsitul
zilelor sale, dar mama sa, Sfânta Monica (cf 4 mai), era o Crestina înfocata si
îl înscrise, înca de când era copil, printre Catehumeni si îl ducea regulat la
biserica pentru a-l învata Tainele Credintei. Cu toate acestea Botezul fu lasat
pe mai târziu, dupa obiceiul vremii, iar copilul se dovedea a fi turbulent si
rebel la mustrarile mamei sale si se indeparta de credinta. Inzestrat cu o
inteligenta sclipitoare, în scurta vreme ajunse sa stapâneasca limba latina
dar ramânea recalcitrant fata de studiul limbii grecesti, o lacuna ce persista
în gândirea sa teologica. La vârsta de saptesprezece ani fu trimis la
Cartagina, metropola Africii, pentru a urma cursuri de retorica. Ispitele
orasului si anturajul nepotrivit îl facura sa cada într-o viata de dezmat si avu
o legatura cu o femeie crestina de la care avu un fiu, Adeodat (372). Datorita
lecturilor din Cicero, îsi abandona zadarnicele studii de drept si de retorica
pentru a cauta Adevarul si întelepciunea ; dar deceptionat de aparenta
uscaciune a Bibliei, fu mai degraba atras de doctrina maniheenilor, care îi
aparea ca o îmbinare rezonabila a lui Hristos cu dorinta sa de a-si însusi
întelepciunea doar cu ajutorul rationamentului. Ramase timp de noua ani
prizonierul acestei erezii, atât de evidente totusi.
Catre sfârsitul anului 395, primi consacrarea episcopala si la putin timp dupa
Valeriu urca in scaunul Hiponei. Aflat la catedra acestui mic Episcopat, dar
luminând toata Biserica Africii si pâna la extremitatile lumii latine, prin
învatatura sa, Sfântul Augustin fu timp de treizeci si cinci de ani modelul
bunului Pastor, dându-si viata pentru oile sale si considerându-se robul
robilor lui Dumnezeu. Fara încetare, predica aproape în fiecare zi (s-au
pastrat în jur de opt sute din predicile sale), abordând toate subiectele cu o
vivacitate si o arta incomparabile si cautând sa transmita celor carora se
adresa dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru bunurile ceresti. In timpul
zilei, solutiona conflicte, veghea la administrarea Bisericii, se îngrijea de
saraci - fara sa ezite în a topi vase sfinte când nu se mai gasea aur - iar în
timpul noptii, redevenea calugar, consacrat cu toata fiinta sa iubirii Mirelui.
Traia in Episcopatul sau in comuniune cu Clericii, pentru care redacta o
Regula monahala (care se afla la originea institutiei occidentale a
canonicilor), adaptata conditiei lor dar impunând respectarea stricta a votului
saraciei si a poruncilor Evangheliei.
Dragostea sa arzânda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata de nici
unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina. Partiicipa la Sinoade si
strabatea Africa romana, profund divizata în vremea aceea, punându-si
întreaga arta si iscusinta în serviciul Adevarului. Scrise vreo suta de opere,
din care majoritatea sunt consacrate luptei împotriva schismaticilor, ereticilor
si pagânilor. Dupa ce mai întii i-a respins în mod stralucit pe maniheeni, îsi
orienta întreaga lupta împotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau ca
validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si
care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta în toata Biserica Africii
instalând o ierarhie paralela. Cum toate eforturile si argumentele Sfântului
Episcop pentru a-i readuce în sânul Bisericii se loveau de ura lor înversunata,
se decise cu durere în suflet sa faca apel la puterea laicilor, dar neacceptând
sub nici o forma actele de violenta. Pentru ca multi atribuiau Crestinilor
responsabilitatea caderii Romei (410), Augustin redacta o mare opera,
"Cetatea lui Dumnezeu", vasta reflectie asupra istoriei umane, în care arata
ca Biserica, trecând prin toate vicisitudinile, e pe drumul catre Imparatia
vesnica. Apoi trebui sa lupte împotriva ereziei pelagilor, erezie care minimisa
rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa
ajunga sa nu mai pacatuiasca ; în plus ea nega transmiterea pacatului
originar si proclama inutil Botezul copiilor. Augustin facu mari eforturi pentru
a rasturna aceasta doctrina în scopul de a apara credinta Bisericii ; dar
antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau însetat de clarificari
rationale, stabili, între natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba
mai târziu consecinte nefaste în Occident. Aceasta disputa nu avu nici un
ecou în Rasarit, caci Parintii greci, care îl cunosteau prea putin pe Augustin,
considerau acest raport între natura si Har ca o "cooperare" (sinergie).
Dorinta lui Augustin de a patrunde prea adânc tainele prestiintei divine îl
conduse la o conceptie exagerata a predestinarii - care pastra la el un sens
ortodox, atâta vreme cât ea ramânea înteleasa ca o consecinta a actelor
libere, prevazute din vesnicie de catre Creator, dar nu determinate de El.
Doctrina sa fu cu toate acestea sursa diverselor erezii occidentale despre
predestinare, precum calvinismul.
Aceşti trei fraŃi erau din Persida, şi fiind trimişi de Valtan, împăratul perşilor,
pentru pace, în zilele lui Iulian
Paravatul (pe care-l văzuseră în
Calcedon că aducea jertfa la idoli şi
mulŃi se trăgeau spre rătăcirea lui),
fiind ei bine cinstitori şi crezând în
Hristos, plângeau şi se rugau lui
Dumnezeu să-i păzească în
credinŃa ce aveau într-Însul, şi să
nu se facă părtaşi rătăcirii
închinătorilor la idoli. Deci, dacă s-
au vădit şi au fost duşi la păgânul
Iulian, au fost bătuŃi şi pătrunşi cu
piroane la glezne, şi arşi pe subŃiori
cu făclii. Însă aceste chinuri le-au
suferit toŃi împreună; dar apoi
îndeosebi Sfântul Manuil, primind
făgăduinŃa de la necuratul împărat
şi nevoind a aduce jertfă la idoli, l-
au chinuit pe el în multe şi felurite
chipuri. Şi aşa împreună cu cei doi
fraŃi ai lui, cu Savel şi Ismail, au
fost duşi la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, şi li
s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile,
dar îndată s-a deschis pământul şi a primit trupurile, din pricina cărei minuni
mulŃi au crezut în Hristos. Iar după aceasta nişte bărbaŃi cucernici,
cunoscând de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinŃilor,
le-au îngropat cu miruri şi cu tămâieri.
Sfântul Isavru şi cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieşind de la patria
lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin şi pe
Ermia, pe care învăŃându-i Sfântul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele
lumeşti şi trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta; căci ferindu-se şi
fugind de vorba şi adunarea rudeniilor lor, au fost însă pârâŃi de rudenii la
Tripondie eparhul, care prinzându-i şi neputând să-i facă să se lepede de
Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui
Hristos, şi cei împreună cu el au fost daŃi pe seama lui Apolonie, fiul
eparhului, de către care au fost chinuiŃi prin foc şi prin apă, dar fiind izbăviŃi
din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulŃi spre credinŃa lui
Hristos, între care erau şi cei mai de frunte ai cetăŃii: fraŃii Ruf şi Rufin. Şi
apoi, fiind condamnaŃi la pierzare, li s-au tăiat capetele.
1. Fericitul Pior, lucrând vara la un oarecare, îi aducea aminte să-i dea plata.
Iar acela nevrând, s-a întors la manastire. Iarăşi vremea venind, secerând la
dânsul şi cu osârdie lucrând, neprimind nimic, s-a întors la mănăstire. Al
treilea an împlinindu- se, şi lucrarea cea obişnuită săvârşind, bătrânul s-a dus
neluând nimic. Dumnezeu însă a certat casa aceluia, care, aducând plata, îl
căuta la mănăstire pe sfânt. Şi abia găsindu-l a căzut la picioarele lui, dându-
i plata. Iar el zicea: "Mie Domnul mi-a dat". Iar acela i-a dat voie să le dea
preotului la biserică.
3. S-a făcut odată sobor în Schit pentru un frate care a greşit. Şi părinŃii
grăiau, iar avva Pior tăcea. Mai pe urmă, sculându-se, a ieşit. Şi luând un
sac, l-a umplut cu nisip şi îl purta pe umărul lui. Şi punând într-o traistă puŃin
nisip, o purta pe piept. Întrebat fiind de părinŃi ce înseamnă aceasta, a zis:
acest sac care are nisipul cel mult, sunt greşelile mele - căci multe sunt - şi
le-am lăsat dinapoia mea ca să nu simt durere pentru ele şi să plâng. Iar
acestea mici sunt ale fratelui meu, înaintea mea şi cu acestea mă
indeletnicesc, judecându-l pe el. Dar nu trebuie să fac aşa, ci mai vârtos pe
ale mele să le aduc dinaintea mea şi să port grijă de ele şi să mă rog lui
Dumnezeu ca să mi le ierte. Şi auzind părinŃii, au zis: cu adevărat aceasta
este calea mântuirii.
SfinŃii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaŃi romani. Leontie, grec de
origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea
împăratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul său, bunul simŃ
şi virtutea de care dădea dovadă.
Deschizînd ochii, Ipatie l-a văzut pe înger şi i-a spus: "Dar eu trebuia să-l
arestez pe Leontie şi acum să cer ajutor Dumnezeului său?" În acel moment
îngerul a dispărut. Ipatie a povestit visul său soldaŃilor, printre care se afla şi
bunul său prieten Teodul, după care toŃi împreună au cerut ajutor
Dumnezeului căruia i se închina Sf. Leontie. Ipatie s-a vindecat în clipa
următoare spre bucuria soldaŃilor săi, numai Teodul stătea deoparte,
mirîndu-se de minunea ce s-a făcut. Sufletul său s-a umplut de dragoste
pentru Dumnezeu, rugîndu-l pe Ipatie să se grăbească mai repede ca să
ajungă la Sf. Leontie.
La sosirea în oraş, un străin i-a invitat în casa lui şi i-a găzduit cu bucurie şi
dăruire. Aflînd că cel care i-a omenit a fost chiar Sf. Leontie, au căzut în
genunchi şi i-au cerut să-i lumineze în credinŃa cea adevărată. Atunci Sf.
Leontie i-a botezat pe loc şi când a chemat în rugăciune numele Sfintei
Treimi, un nor de lumină s-a adunat deasupra lor, picurînd ploaie peste ei.
CeilalŃi soldaŃi care-l căutau pe comandantul lor ajunseră la Tripoli, unde se
afla deja şi guvernatorul Adrian. Aflînd ce s-a întâmplat, a ordonat ca cei trei,
Leontie, Ipatie şi Teodul să fie aduşi în faŃa lui. După ce i-a ameninŃat cu
chinurile şi moartea, le-a cerut să se lepede de Hristos şi să se închine la zeii
romani.
Despre acuzaŃiile ce i s-au adus Sf. Leontie şi despre pătimirile şi moartea lui
s-a scris de către scribul curŃii pe plăcuŃe metalice care au fost puse la
mormântul său.
Acesta a fost pe vremea împărăŃiei lui DiocleŃian şi fiind pârât, a stat înaintea
conducătorului Eleusie, şi mărturisind pe Hristos, a fost întins şi ars cu făclii
aprinse şi pătruns pe subŃiori, şi înŃepat pe spate şi pe coapse cu Ńepuşi de
fier înroşite în foc şi în multe alte feluri chinuit, iar mai apoi i-au tăiat capul.
Acesta era ostaş pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din
Sozopoli, când domnea DomeŃian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi
aruncând armele şi năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul
cel întru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator şi mărturisind că
este creştin, a fost spânzurat şi strivit, şi după aceasta bătut, fiind întins de
patru; apoi a fost aşezat pe un pat de aramă, înroşit. Dar prefăcându-se focul
în răcorire, mulŃi din cei ce stăteau de faŃă s-au spăimântat de acea minune,
şi au trecut la credinŃa în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu cătuşe şi
legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma guvernatorului care mergea la
oraşul cananiŃilor, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare
de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine şi celalalt un vas cu
apă, şi mulŃumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la
cercetare, a fost din nou supus la chinuri şi la urmă tăindu-i-se grumazul, a
luat cununa muceniciei.
3. S-a dus un frate egiptean în Siria la avva Zinon şi prihănea gândurile sale
înaintea bătrânului. Iar el minunându-se, a zis: egiptenii ascund faptele bune
care le au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihănesc.
Iar sirienii şi elinii, faptele bune care nu le au, zic că le au, iar neajunsurile
care le au, le ascund.
8. Spuneau părinŃii că era într-un sat unul care postea mult, încât se chema
numele lui postitorul. Şi auzind avva Zinon pentru dânsul, l-a chemat pe el;
iar el s-a dus cu bucurie. Şi rugându-se ei, au şezut. Deci a început bătrânul
să lucreze tăcând, iar postitorul neaflând să vorbească cu dânsul, a început
să se supere de trândăvie. şi a zis bătrânului: roagă-te pentru mine, avvo, că
voi să mă duc! Zis-a lui bătrânul: pentru ce? Iar el răspunzând, a zis: căci
inima mea ca arzându-se este şi nu ştiu ce are. Căci când eram în sat, până
seara posteam şi niciodată să nu mi s-a făcut. Zis-a lui bătrânul: în sat te
hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum şi mănâncă la ceasul al nouălea!
Şi orice faci, întru ascuns fa. Şi cum a început să facă, cu necaz a aşteptat
ceasul al noulea, şi ziceau cei ce-l ştiau pe el, că postitorul s-a îndrăcit şi
venind el, a spus bătrânului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este după
Dumnezeu.
9. Doi fraŃi locuind deosebi, mergeau unul către altul. Şi a zis unul dintr-înşii
celuilalt: voiesc să mă duc la avva Zinon şi să-i spun lui un gând. A zis şi
celalalt: şi eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amândoi împreună. Şi luându-i
pe fiecare deosebi şi-au spus gândurile lor şi unul spunându-le a căzut
înaintea bătrânului, rugându-l cu multe lacrimi ca să se roage lui Dumnezeu
pentru dânsul. Şi bătrânul i-a zis lui: mergi, nu te slabi pe tine şi nu grăi de
rău pe cineva şi nu te lenevi de rugăciunea ta! Şi ducându-se fratele, s-a
vindecat. Iar celalalt spunându-i gândul sau către bătrân, a adaus moale şi
cu nebăgare de seama: roagă-te pentru mine! Dar n-a cerut cu deadinsul.
Iar după o vreme s-a întâmplat de s-au întâlnit unul cu altul. Şi a zis unul
dintr-înşii: când am mers către bătrânul, i-ai spus lui gândul care ziceai că
voieşti să-l spui lui? Iar acela i-a zis: da, i-am spus! A întrebat acela: oare te-
ai folosit după ce i-ai spus? Răspuns-a fratele: da, m-am folosit, că pentru
rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumnezeu! Iar celalalt a zis: eu măcar
de i-am mărturisit gândurile mele, nu am simŃit vreo uşurare. Zis-a lui cel ce
s-a folosit: şi cum te-ai rugat bătrânului? Răspuns-a acela: i-am zis lui:
roagă-te pentru mine, că am acest gând! Iar el a zis: eu mărturisindu-mă lui,
am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugându-l ca să se roage lui
Dumnezeu pentru mine. Şi prin rugăciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar
aceasta ne-a povestit nouă bătrânul, învăŃându-ne, că se cade celui ce roagă
pe vreunul din părinŃi pentru gânduri cu osteneala şi din toată inima să se
roage, ca lui Dumnezeu. şi atunci va dobândi. Iar cel ce se mărturiseşte cu
nebăgare de seama, sau ispiteşte, nu se foloseşte, ci se şi osândeşte.
10. Zicea avva Zinon că i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din
Pediada, o povestire ca aceasta: odată - zice - călătorind noi cu un bătrân
sfânt, fiind şi alt fraŃi împreună cu noi, ne-am rătăcit pe cale. Şi neştiind
unde mergem ne-am aflat în semănaturi şi am călcat puŃin din semănaturi.
Iar plugarul simŃind, că s-a întâmplat de lucra acolo, a început a ne ocara şi a
zice cu mânie: voi călugări sunteŃi? Voi va temeŃi de Dumnezeu? De aveaŃi
frica lui Dumnezeu înaintea ochilor, nu făceaŃi aceasta. Deci îndată ne zice
nouă sfântul acela bătrân: pentru Domnul nimeni să nu grăiască! Şi se ruga
plugarului cu blândeŃe, zicând: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui
Dumnezeu aceasta nu am fi făcut, ci pentru Domnul, iartă-ne, că am greşit!
Iar acela, înspăimântându-se pentru nerăutatea şi smerenia bătrânului,
alergând la noi, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: iartă-mă pentru
Domnul şi ia-mă cu voi! Şi adăuga fericitul Serghie: iată blândeŃea şi
bunătatea sfântului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu să facă! Şi a mântuit
sufletul ce era făcut după chipul lui Dumnezeu pe care îl voieşte Dumnezeu,
mai mult decât nenumărate lumi cu banii lor.
11. Odată ne-am dus la unul din părinŃi şi l-am întrebat pe el zicând: de va
avea cineva vreun gând şi se vede pe sine biruit; şi de multe ori citind cele ce
au zis părinŃii pentru un gând ca acela, se ispiteşte să facă acelea şi
nicidecum nu poate, oare ce este mai bine: a veşti vreunuia din părinŃi
gândul, sau a se sârgui singur să uneltească acelea care a citit şi a se
îndestula cu ştiinŃa sa? Răspuns-a bătrânul: că trebuie să-l vestească către
cel ce poate să-l folosească şi să nu se nădăjduiască întru sine. Ca nu poate
cineva să-şi ajute luişi şi mai vârtos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tânăr
fiind, mi s-a întâmplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufletească şi mă
biruiam de dânsa. Şi auzind pentru avva Zinon, că pe mulŃi care se aflau să i-
a vindecat, am voit să mă duc şi să-i vestesc lui; iar satana mă oprea, zicând
că de vreme ce ştii ce trebuie să faci, fa cum citeşti şi nu te mai duce şi
supăra pe bătrânul.
Deci când mă porneam să mă duc şi să-i vorbesc lui, războiul se uşura de la
mine cu meşteşugirea diavolului ca să nu mă duc. Iar după ce mă plecam să
nu merg, iarăşi mă stăpâneam de patimă. Şi aceasta a meşteşugit vrăjmaşul
asupra mea multă vreme, nelăsându-mă să vestesc bătrânului. Iar da multe
ori m-am dus la bătrânul, vrând să-i spun lui gândul şi nu mă lăsa vrăjmaşul,
aducând ruşine în inima mea şi zicând: de vreme ce ştii cum trebuie să te
vindeci, ce trebuinŃă este a spune cuiva? Căci porŃi grijă de sine; ştii cum au
zis părinŃii. Şi acestea, zice, îmi aducea pizmaşul, ca să nu arăt doctorului
patima şi să mă vindec. Iar bătrânul mă cunoştea că am gânduri, dar nu mă
vădea, aşteptând ca însumi să le vestesc pe ele. Şi mă învăŃa pentru viaŃă
cea dreapta şi mă slobozea. Iar mai pe urma plângând, am zis întru sine:
până când, ticăloase suflete, nu vrei să te tămăduieşti? AlŃii vin de departe la
bătrânul şi iau lecuire, iar tu nu te ruşinezi, şi având doctorul aproape, nu
vrei să te tămăduieşti? Şi aprinzându-mă cu inima, m-am sculat şi întru sine-
mi am zis, că dacă voi merge la bătrânul şi nu voi afla pe nimeni acolo, voi
cunoaşte că este voia lui Dumnezeu a-mi mărturisi gândurile mele. Şi
mergând eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci bătrânul mă învăŃa după obicei
pentru mântuirea sufletului şi cum ar putea cineva să se curăŃească de
cugetele cele spurcate. Iar eu iarăşi ruşinându-mă şi nemărturisindu-mă,
vroiam să mă duc şi sculându-se bătrânul, făcu rugăciune şi mă petrecea
mergând înaintea mea, până la uşa cea de afară. Iar eu mă munceam cu
gânduri, să spun bătrânului sau să nu spun, şi cu încetul păşind, mergeam
după dânsul; iar bătrânul întorcându-se şi văzându-mă muncindu-mă de
gânduri, mă loveşte în piept încetişor şi îmi zice: ce ai? Om sunt şi eu. Şi
dacă mi-a zis bătrânul acest cuvânt, mi s-a arătat că mi-a deschis inima mea
şi am căzut la picioarele lui, rugându-l pe el cu lacrimi şi zicând: miluieşte-
mă! Iar el mi-a zis: ce ai? Şi i-am zis lui: nu ştii ce am? Şi mi-a zis: tu
trebuie să spui ce ai. Iar eu cu mare ruşine de abia mi-am mărturisit patima
mea. Şi mi-a zis: dar de ce atâta vreme te ruşinezi a spune? Au nu sunt şi eu
om? Însă voieşti să-Ńi spun şi eu ceea ce ştiu? Au nu sunt acum trei ani, de
când ai aceste gânduri şi venind aici nu le mărturiseşti? Iar eu mărturisind şi
căzând şi rugându-mă, am grăit lui: miluieşte-mă pentru Dumnezeu şi mă
învaŃă, ce să fac! Şi mi-a zis: du-te şi nu te lenevi în rugăciunea ta şi nu
cleveti pe nimeni! Iar eu mergând la chilia mea şi nelenevindu-mă de
rugăciunea mea, cu darul lui Hristos şi cu rugăciunea bătrânului, de aici
înainte n-am mai fost supărat de patima aceea. Deci trecând un an, mi-a
venit un gând ca acesta: nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar
nu pentru bătrânul? Şi aceasta venindu-mi în minte, am mers către dânsul,
vrând a-l ispiti şi luându-l în laturi, i-am făcut metanie, zicând: roagă-te
pentru mine, părinte, pentru gândul meu ce Ńi l-am mărturisit oarecând! Iar
el m-a lăsat zăcând la picioarele lui şi tăcând puŃin, mi-a zis: scoală-te, ai
credinŃa către mine! Iar eu auzind acestea, voiam să mă înghită pământul de
ruşine şi sculându-mă, nu puteam căuta asupra bătrânului, şi mirându-mă şi
spăimântându-mă, am plecat la chilia mea.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de
sabie s-a săvârşit.
După ce s-a făcut copilandru, marele şi fericitul între cuvioşi, a fost tuns
monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie), de către care a fost sfătuit
să nu se uite la faŃă de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci
avându-şi capul în jos plecat. Şi dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească,
întru atâta a covârşit pe toŃi, încât a vorbit împreună cu Hristos, şi I-a spălat
picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, şi îndată s-a făcut începător
vieŃuirii celei supraomeneşti. Despre vestitele lui virtuŃi şi despre minunata
vieŃuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toată aspra vieŃuire cea prin
pustii şi despre minunile sale, se poate citi în cartea numită noul Ecloghion şi
în VieŃile SfinŃilor. Pentru iubitorii de prăznuire se poate spune atâta, că
aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci
ajungând la bătrâneŃi prea adânci, s-a mutat către Domnul, unde împreună
cu îngerii cânta łiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A cărui pomenire
cu credinŃă săvârşind, prin rugăciunile lui, să ne învrednicim de veşnicele
bunătăŃi şi de fericirea cea veşnică. Amin.
Deci văzând că se
înmulŃesc cei ce sprijină
înşelarea lui Origen, ca
un bun pastor, a ars-o
cu foc dumnezeiesc,
micşorând toată ceata şi negura cu înŃelepciunea cuvintelor sale şi cu
Dumnezeiescul har. Iar fulgerul cuvintelor sale şi trâmbiŃa cunoştinŃei sale au
răsunat peste toată lumea; pentru aceea neputând răbda vrăjmaşul
îndrăznirea şi împotrivirea marelui acestuia, şi-a întrarmat slugile sale ca să-l
omoare. Iar cel ce şi mai înainte de mucenicie era îmbrăcat cu moarte
purtătoare de viaŃă, tăindu-i-se capul, s-a mutat spre viaŃă mai bună, întâi
jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi fiind jertfit el însuşi, a fost adus lui
Hristos Jertfa vie. Drept aceea a fost şi împodobit cu îndoite cununi, şi ca un
viteaz ce era ajutor pentru adevăr, luându-şi sfârşitul cu sânge mucenicesc, a
adormit în vecie. Acest dumnezeiesc cu adevărat al lui Dumnezeu arhiereu şi
mucenic ne-a lăsat scrierile ca rod al iubirii de muncă, pline de toată
cunoştinŃa şi folosinŃa, încă mai vârtos şi de cele viitoare foarte curat a
proorocit, de schimbările împăraŃilor, şi de pornirile şi războaiele între
neamuri, şi de pustiirile şi stingerile de locuri şi de cetăŃi, şi despre
binecredincioşii, şi ereticii împăraŃi, şi pentru sfârşitul lumii, şi despre
Antihrist şi de împărăŃia lui, şi despre stingerea şi desăvârşita stricăciune a
tot trupul omenesc, acestea toate mai înainte le-a spus şi le-a proorocit
dumnezeiescul acesta.
Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viaŃă în anul 1363 în Serbia, unde se afla
ca ambasador al Împăratului Ioan Paleologul. Sf. Calist mai este cunoscut şi
ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărînd în Filocalia împreună cu cele ale
bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.
Nascut la Tesalonic în jurul anului 1322, Sfântul Nicolae se tragea, prin tatal
sau, din familia Chamaetos ; a adoptat însa mai târziu numele de familie al
mamei sale : Cabasila, familie veche si renumita. Înca din tineretea sa a
primit învatatura spirituala de la Dorotei Vlates [a fost unul din parintii
spirituali cei mai renumiti din Tesalonic si a fondat, cu fratele sau Marc, pe
acropola, Manastirea Pantocratorului (1355), care poarta astazi numele lor
(Vlatadon), înainte de a fi devenit mitropolit al Tesalonicului (1371-1379)],
ucenic apropiat de Sfântul Grigore Palama, si a frecventat cercurile laicilor
evlaviosi care practicau Rugaciunea lui Iisus sub îndrumarea Sfântului Isidor
Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350);dupã primirea educatiei literare si
filozofice de baza de la unchiul sau, Nil Cabasila [teolog renumit pentru
tratatele sale împotriva Latinilor, a fost Episcop al Tesalonicului timp de doi
ani (1361-1363); numele sau ca laic fiind tot Nicolae, Sfântul nostru a fost
confundat uneori cu unchiul sau si a fost considerat drept Arhiepiscop de
Tesalonic], a mers sa isi continue studiile la Scoala de Filozofie de la
Constantinopol. Îsi însusi acolo o înalta cultura literara iar admiratia pe care o
avea pentru Antichitatea clasica îl fãcu sa se plaseze de partea umanistilor,
fara sã se îndeparteze cu toate acestea de învatatura Bisericii. În timpul
sederii sale în capitala, disputa dintre Sfântul Grigore Palama si Varlaam (cf
14 nov) despre posibilitatea îndumnezeirii omului prin energiile necreate ale
Harului, îi trezi atentia asupra scopului ultim al vietii crestine, dar se interesa
atunci mai mult de problemele sociale si politice ale epocii sale. Dupa
moartea lui Andronic al III lea (1341), Imperiul se gasi sfâsiat de un crunt
razboi civil între partizanii lui Ioan al V lea Paleologu si cei ai lui Ioan
Cantacuzino, situatie pe care o agrava revolta Zelotilor la Tesalonic împotriva
puterii imperiale si a nobililor.
Un nou razboi civil izbucnind între Ioan al V lea Paleologu si Ioan Cantacuzino
(1353), având drept consecinta destituirea Patriarhului Sfântul Calist, numele
lui Cabasila fu retinut ca posibil succesor dar în cele din urma fu ales Sfântul
Filotei (cf. 11 oct). În anul urmator, Nicolae saluta printr-un discurs stralucit
încoronarea lui Matei Cantacuzino în calitate de co-împarat ; dar la putin
timp, Ioan Paleologu cuceri puterea cu sprijinul mercenarilor de la Genova,
Ioan Cantacuzino fu nevoit sa abdice si îmbratisa viata monahala sub numele
Ioasaf. Patriarhul Filotei ? fu la rândul sau destituit si trimis în exil, iar sfântul
Calist fu rechemat în scaunul patriarhal. Nicolae se retrase de atunci din
afacerile publice, pentru a se dedica meditatiei asupra Tainei lui Hristos traite
in Biserica. Nu se stie daca a ramas pâna la sfârsitul zilelor sale "un isihast
laic" sau daca a devenit calugar, dupa cum lasa sa se înteleaga anumite
pasaje ale operelor sale. În timpul acestei lungi perioade pe care a petrecut-o
retras, cu exceptia unei sederi de doi ani la Tesalonic, trecu în
Constantinopol, frecventând manastirile de la Manganes, Xantopulos si
Studion, îsi câstiga reputatia unui om ajuns pe nivelul cel mai de sus al
virtutii si înalte personalitati, precum împaratul Manuel Paleologu, îi cereau
sfatul, considerându-l drept parintele lor spiritual. Sfântul evita cu toate
acestea sa se angajeze din nou în tulburarile lumii, preferând sa ramâna în
liniste pentru a compune cele doua tratate majore ale sale : Tâlcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si Viata întru Hristos, marturii ale sfintiei sale si
considerate pe buna dreptate doua capodopere ale literaturii crestine. Sfântul
Nicolae adormi în pace, fara sa lase nici o marturie despre ultimele zile ale
sale, intre 1391 si 1397.
În Viata întru Hristos, el arata cum, primind fiinta, miscarea si viata
adevarata prin Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea si Împartasania, si
crescând spiritual prin Sfintele Virtuti, credinciosii pot sa constate ca însusi
Hristos, prin Sfântul Duh, vine sa salasluiasca si sa creasca în ei pâna la
desarvârsirea comuniunii lor totale cu Dumnezeu. Întruparea lui Hristos este
baza oricarei vieti spirituale, caci unind ceea ce era despartit, ea a permis
comuniunea, "amestecul" dintre creat si necreat. Aceasta viata întru Hristos
începe, spune el, aici pe pamânt dar ea se desavârseste în Împaratia vesnica
ce ne-a devenit astfel accesibila înca de acum, în Biserica. Hristos se revarsa
si se amesteca cu fiecare din madularele sale, prin Sfintele Taine, precum
lumina care patrunde prin ferestre într-o încapere, si El desavârseste acolo
Marea Taina a unirii sale nuptiale cu omul, introducând viata nemuritoare si
vesnica în trupul sau muritor si supus transformarii. Cu toate acestea,
prezenta Domnului nu va deveni activa decât daca noi "colaboram"
(sinergie), decât daca raspundem liber darului lui Dumnezeu, nefacând nimic
altceva decât sa "pazim" cu trezvie harul primit, ca o flacara aprinsa,
asteptând a doua venire a Mirelui. Viata spirituala a crestinului consta deci în
a-si "pazi" madularele si simturile, cu care s-a unit Hristos, si în a medita
asupra cinstei pe care El ne-a facut-o. E într-adevar imposibil sa fie atras de
rau oricine a cunoscut dragostea nebuna cu care ne-a iubit Hristos, pâna la a
se da jertfa pe Cruce pentru a face din noi templul sau si propriile sale
madulare. Pentru un asemenea om, Domnul devine singurul dorit si, dupa
însusirea "Spiritului lui Hristos", practicarea poruncilor lui devine usoara. Iar
când, înaintând în Sfintele Virtuti, el va fi facut cu totul una vointa sa si cea a
Mântuitorului, când nu va mai avea bucurie decât din ceea ce Îl bucura pe El
si nu se va întrista decât de ceea ce Îl poate întrista pe El, dragostea
dumnezeiasca va deveni atunci viata lor comuna si îl va face partas la cele
ale naturii dumnezeiesti a Dumnezeiului-Om. Aceasta îndumnezeire, tinta
finala a destinului omenesc, Sfântul Nicolae Cabasila o vede reprezentata
perfect în Maica Domnului care, prin frumusetea sufletului sau si prin vointa
sa supusa cu totul planului lui Dumnezeu, a atras Harul Sfânt pentru ca
Mântuitorul sa se nasca întrânsa.
Urmând o alta cale decât cea a Sfântului Grigore Palama, Sfântul Nicolae
Cabasila, umanist prin formatie dar isihast prin vocatie, a stiut sa arate ca
îndumnezeirea si unirea cu Hristos constituie tinta finala a vietii spirituale a
fiecarui Crestin, si nu doar a calugarilor retrasi departe de lume si de
obligatiile ei. Transfigurând elementele pozitive ale culturii umaniste a
timpului sau pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupa,
de când pomenirea sa a fost recent introdusa în calendar, locul sau meritat în
rândul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sarbatorile Maicii
Domnului - PG 19).
Sf. Iulian a fost adus din nou în faŃa guvernatorului. Crezând că mama lui l-a
convins să renunŃe la Hristos conform decretului imperial, guvernatorul a
lăudat-o pentru fapta sa până în momentul în care ea l-a mărturisit cu
hotărâre pe Iisus Hristos, denunŃând cu curaj politeismul. Auzind acestea,
guvernatorul a dat ordin să i se taie tălpile cu care l-a însoŃit pe fiul ei din
Tarsis. Iulian a fost legat într-un sac plin cu nisip şi şerpi veninoşi şi a fost
aruncat în mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri până pe Ńărmurile
Alexandriei şi a fost găsit şi îngropat cu cinste de un creştin. Mucenicul Iulian
s-a săvârşit în anul 305, după care moaştele au fost transferate în Antiohia.
Sf. Ioan Hrisostom a întocmit un elogiu în cinstea Sfântului Mucenic Iulian.
Acesta era din Ńara Ciliciei. Crezând din copilărie şi închinându-se lui Hristos,
a fost prins şi adus înaintea stăpânitorului Dionisie, şi mărturisind pe Hristos
Dumnezeu adevărat, a fost ars pe spinare cu fiare arse, şi băgat într-o
căldare plină de plumb, ce fierbea clocotită, şi spânzurat cu capul în jos; şi
izbăvindu-se de toate cu minune, a atras pe mulŃi dintre elini spre credinŃa
lui Hristos. Aceştia mărturisind pe Hristos cu îndrăzneală, li s-au tăiat
capetele. Iar tiranul văzând aceasta, a poruncit de s-a tăiat o piatră în două
şi au întins pe sfântul, şi au pus peste el acea piatră tăiată, pe care o
ridicaseră 55 de ostaşi, iar sfântul îndată şi-a dat sufletul şi luă cununa
muceniciei.
Acesta a trăit în zilele împăratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, şi
era râvnitor fierbinte al drept-slăvitoarei credinŃe, şi avea atâta vitejie a
sufletului, şi atâta defăima lucrurile acestea trecătoare, şi se nevoia ca să se
sporească dreapta credinŃă şi Ortodoxia, măcar că împăratul avea gând
împotrivă, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci când îl înfricoşa şi îl
înspăimânta Constantie că-i va tăia mâna dreaptă, de nu va scoate alegerea
cea făcuta de marele Meletie, care era la dânsul, el a întins amândouă
mâinile, primind cu bucurie mai degrabă tăierea lor, decât să dea alegerea
cea cerută. Pe acest preacuvios părinte al nostru, în urma lui Constantie şi a
lui Iulian, căzând Valens în boala relei credinŃe ariene, l-a scos din scaunul
său şi l-a osândit să fie izgonit la apa Dunării. Dar după moartea lui Valens s-
a întors sfântul la Samosata, episcopia sa, care se afla în Siria, aproape de
râul Eufratului, în Mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte şi biruinŃe ce
făcuse în aceleaşi lupte, şi-a aflat sfârşitul mucenicesc, că aruncând o femeie
făcătoare de rele şi ariană, cu o cărămidă, de sus de pe un acoperiş, lovi pe
sfântul în cap, pe care încă mai înainte de a muri, sfântul a iertat-o, urmând
Stăpânului său şi întâiului Mucenic Ştefan. Deci se face soborul şi praznicul
lui în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, aproape de cea a Adrianilor.
Instalat în Spania timp de patru ani, a fost hirotonit preot împotriva voinŃei
sale, la Barcelona, în urma presiunilor poporului care îi admira virtuŃile (393).
În timpul acestei şederi, pierderea fiului său nou-născut îi spori şi mai adânc
credinŃa şi renunŃarea sa la lume şi începu să îşi vândă averea pentru a
câştiga bunurile cereşti. "Cu ajutorul bogăŃiilor mele, scrie el, am cumpărat
dreptul de a-mi purta crucea ; cu toate bunurile mele pământeşti am plătit
nădejdea cerului ; căci nădejdea şi credinŃa valorează mai mult decât
bogăŃiile trupului". Apoi, întorcându-se în Aquitaine, îşi eliberă sclavii, dădu
săracilor recoltele din hambare iar banii obŃinuŃi din vânzarea pământurilor şi
caselor sale îi folosi pentru a răscumpăra prizonieri şi a-i ajuta pe cei
nevoiaşi. De acolo se duse la Milano unde îl întâlni pe Sfântul Ambrozie (cf. 7
decembrie), pe care îl considera ca un părinte spiritual, apoi la Roma, unde
admiraŃia pe care mulŃi i-o purtau pentru încreştinarea lui atrase invidie din
partea unor înalte feŃe preoŃeşti, însuşi Papa primindu-l cu răceala. Iar dintre
membrii aristocraŃiei, cei rămaşi păgâni îi considerau această viaŃă în
pocăinŃă drept o extravaganŃă, reproşând lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul
de serviciile sale. În timp ce Sfântul era criticat de toŃi oamenii epocii, el era
lăudat de oamenii lui Dumnezeu : Sfântul Martin spunea despre el că era
aproape singurul om din lume care să pună în aplicare toate preceptele
evanghelice, iar Sfântul Ieronim îi scrise pentru a-i da sfaturi despre viaŃa
ascetică.
În anul 409 fu numit Episcop de Nola şi îşi îndeplini misiunea într-o perioadă
deosebit de tulburată. În anul următor, după cucerirea Romei, barbarii
intrară în Nola şi îl arestară pe Sfântul Episcop care, întărit printr-o viziune a
Sfântului Felix, îi înfruntă cu mult curaj. În închisoare el înălŃă această
rugăciune : "Doamne, să nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginŃii
mei, căci Tu ştii unde sunt toate bunurile mele". Se spune că s-ar fi dat chiar
sclav barbarilor pentru a răscumpăra pe tănărul fiu al unei văduve sărmane.
Rezumând activitatea sa de păstor de oameni, biograful său scrie : "Nu
încercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea. Cum
insultele de care avea parte îl lăsau indiferent, nimic nu putea să îl mânieze.
Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă era obligat să pedepsească, o
făcea asemeni unui tată care educă. ViaŃa sa era un model de operă de
binefacere iar felul său de a-i primi era pentru cei încercaŃi uşurare. Nu era
nimeni dintre cei depărtaŃi de el care să nu-şi doreasca să se apropie de
dânsul şi nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să îşi dorească să nu
se mai despartă niciodată de el". Înşişi împăraŃii aveau o atât de mare
consideraŃie pentru el încât îl convocară la un Sinod Ńinut la Ravenna, pentru
ca el sa decidă între cei doi pretendenŃi la succesiunea Papei Zosima (419).
Venind zilele din urmă ale preafericitului, pe când suferea de o boală gravă,
SfinŃii Ianuarie si Martin i se arătară pentru a-i anunŃa apropiata sa izbăvire.
Sluji Dumnezeiasca Liturghie, pe un altar ridicat lângă patul său, împreună
cu doi Episcopi ce veniseră sa-l viziteze şi chemă la Sfânta Împărtăşanie pe
toŃi penitenŃii pe care îi îndepărtase de la ea apoi adresă o rugăciune fierbinte
lui Dumnezeu, cu mâinile ridicate spre cer. Datorită unei sume de bani aduse
în mod providenŃial de un preot, el rambursă datoria pe care o contractase
pentru a face haine săracilor apoi, după ce şi-a luat rămas bun de la feŃele
bisericeşti rostind urări de pace, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului, în
noaptea de 22 iunie 431. Sfintele sale moaşte se odihnesc astăzi în Catedrala
de la Nola.
Iar sfintele Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din
cetatea Romei şi trecând din loc în loc, şi făcând îndelungă călătorie pe mare,
au sosit la eparhia Siciliei, şi l-au pus acolo. Şi îndată s-a izbăvit Sicilia de
întunecoasa răutate a demonilor, iar agarenii încercând să fure cetăŃuia
bisericii ei, şi-au găsit pieirea desăvârşită. Şi de atunci până astăzi se curăŃă
leproşii, mergând acolo cu credinŃă, şi orice boală trece cu rugăciunea ei.
Numele său este strâns legat de cetatea în care acesta a păstorit, anume
Remesiana, oraş întemeiat de împăratul Traian, care se afla la aproximativ
30 de kilometri est de oraşul Naisus (astăzi Niş), într-o regiune deluroasă, pe
valea râului Nişava. El a fost păstorul acestei cetăŃi între anii 366-414.
Sfântul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pământul
natal al acestuia. Deşi este daco-roman la origine se presupune că acest
Sfânt Ierarh şi-a petrecut prima parte a vieŃii în Apus, deoarece folosirea unei
exprimări alese, precum şi întrebuinŃarea unor izvoare de limbă latină în
scrierile sale, ne îndreptăŃesc la acest lucru. Cu toate că a scris numai
latineşte, Sfântul Niceta cunoştea şi greaca, cetatea Remesiana fiind într-un
Ńinut unde limba greacă îşi disputa întâietatea cu limba latină; în calitate de
ierarh al acestei cetăŃi, precum şi datorită activităŃii sale misionare, Sfântul
Niceta era îndatorat să cunoască ambele limbi.
Deci, Vriena după ce a învăŃat-o din destul, s-a întors la mănăstire plângând
şi tânguindu-se şi temându-se pentru necunoaşterea sfârşitului. Pentru
aceasta se ruga lui Dumnezeu, ca să fie biruit diavolul de dânsa. Iar Tomaida
şi Ieria, îmbrăcându-se cu port bărbătesc, au urmat după sfânta, amestecate
cu slugile. Şi dacă au dus-o, întâi a stat de faŃă înaintea lui Lisimah, nepotul
lui Selin, care a întrebat-o ca să spună cum îi este numele, neamul şi
credinŃa ei; deci muceniŃa în loc de toate a zis cum că este creştină. Apoi
după aceasta Selin, ispitind-o cu amăgituri şi cu momeli ca să o întoarcă din
credinŃa ce avea către Hristos, şi neputând, a poruncit să o întindă de patru
părŃi, şi o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o băteau slujitorii. Deci de răni
şi de focul ce o ardea, şi a cărui văpaie era atâta de untdelemnul aruncat
într-însul, se topeau cărnurile fericitei Fevronia şi curgeau pe pământ. După
aceea a poruncit de au spânzurat-o şi au bătut-o cu toiege de fier; apoi i-au
tăiat limba, şi i-au dezrădăcinat dinŃii; apoi i-au tăiat sânii amândoi, şi i-au
pus foc peste tăieturi.
Iar Sfântul Farnachie mergând la locul cel numit Cordili, s-a mutat către
Domnul în trei zile ale lui Iulie. Iar în şapte zile Firm şi Firmin, sosind la
Apsar, şi-au aflat şi ei sfârşitul acestei vieŃi trecătoare. Iar Sfântul Chiriac
fiind adus în Ńara lazilor, la locul numit Ziganea, a adormit în Domnul în
paisprezece ale lunii lui iulie. Asemenea şi Fericitul Longhin, în urma tuturor
trecând de la Ziganea la Livichi, lovindu-i furtuna mare pe mare, şi făcând
rugăciune şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, şi a fost îngropat în Pitiunta, sosind
acolo corabia mai pe urmă, după patru zile.
Acesta a fost din Ńara tavroschiŃilor, şi a trăit pe vremea lui Constantin şi a lui
Leon Isaurul, fiind dintr-un oraş ce se afla sub stăpânirea goŃilor, al unui
oarecare Leon şi Fotini. Fiind sfinŃit din pruncie ca Ieremia proorocul şi ca
marele Samuil, născut fiind din făgăduinŃă, îndată a fost dăruit lui
Dumnezeu. Şi când a ajuns la măsura vârstei celei duhovniceşti, şi trebuia să
fie numit în scaunul arhieresc, a fost trimis de poporul său la arhiereul Iviriei,
şi a luat de la acesta hirotonia; pentru că tot mai era eresul hulitorilor de
icoane spre părŃile greceşti. Iar după moartea lui Constantin şi a lui Leon se
duse la Constantinopol, şi vorbind cu împărăteasa Irina pentru credinŃa
ortodoxă s-a întors iarăşi în Ńara lui şi răbdând multe primejdii, că vrea să-l
dea poporul lui la boierii lazilor, a fugit la Amastrida din Pont, şi s-a mutat
către Domnul. Iar cinstitele moaşte i-au fost aduse cu o corabie la Mănăstirea
SfinŃilor Apostoli, şi au fost puse acolo, izvorând multe minuni din cinstitul
său mormânt, pentru cei ce cu credinŃă mergeau întru slava şi lauda lui
Dumnezeu celui ce l-a mărit pe el.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Antion, care cu pace s-a
săvârşit.
Iar hârtia se afla în mâinile sale, pe care şi luând-o episcopul, a citit în auzul
tuturor aceste cuvinte: "Eu, Evagrie filozoful, scriu Ńie preacuviosului episcop:
Bucură-te întru Domnul. Am primit datoria, şi mi s-a plătit cu desăvârşire, şi
despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Şi mulŃumesc lui Dumnezeu şi
cuvioşiei tale, că am câştigat însutita comoară în ceruri şi viaŃa veşnică
precum mi-ai făgăduit mie". După ce au văzut toŃi scrisoarea proaspătă şi au
cunoscut că este scrisă de mâna mortului, mai ales că au adeverit aceasta fiii
aceluia, că, atunci când au îngropat scrisoarea aceea împreună cu tatăl lor,
avea scrise numai cele de mâna episcopului, s-au spăimântat toŃi, şi cu mare
glas întru multe ceasuri strigau: "Doamne miluieşte". Povestea şi cel ce le-a
spus acestea ca şi scrisoarea aceasta se păstrează până acum, acolo, unde
se păstrează odoarele sfintei episcopii a Cirenei, spre deplina încredinŃare a
multora, arătând adică datoria, cu scriere veche de mâna episcopului, iar
scrisoarea cea după moartea lui Evagrie, este proaspătă şi de mâna sa scrisă.
La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească
a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a
întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru
Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor
şi a împăraŃilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat,
trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui
Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare
lipsă şi sărăcie, îşi Ńinea viaŃa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său
Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul,
fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăŃie.
Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniŃă, mergând Iisus la lacul
Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi
mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea
propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, GalaŃia, Capadocia,
Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile
pe Simon vrăjitorul, împărăŃind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos,
precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feŃei alb,
puŃin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi
roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreŃ, cu sprâncenele înalte,
la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăŃii,
din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinŃă era iertător, şi lesne
a schimba şi a muta hotărârile şi judecăŃile cele mai dinainte.
Iar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind
învăŃat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars,
care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui
voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de
Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas
dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al
Domnului, ce locuia în Damasc; şi acela învăŃându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-
a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar
fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a
cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma,
şi învăŃând pe mulŃi, şi-a săvârşit viaŃa
acolo, tăindu-i-se capul din porunca
împăratului Nero pentru mărturisirea lui
Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că
din tăierea aceea a curs sânge şi lapte. Şi
măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe
urma lui Petru, moaştele lor însă tot la un
loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el
pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu
sprâncenele plecate în jos, alb la faŃă,
barba îi era cam lungă cu cuviinŃă, cu nasul
rotund şi cuvios, la toată faŃa împodobit,
cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos
cu virtutea, puŃin cam scurt la trup,
înŃelept, plin de daruri, cu cuviinŃa
obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale,
şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce
mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi
de dumnezeiescul har. Şi se face prăznuirea lor în biserica SfinŃilor Apostoli
cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este
aproape de sfânta biserică cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui
Dumnezeu biserici.
PETRU:
PAVEL:
ANDREI:
IACOV:
IOAN:
FILIP:
Filip cel din Betsaida Galileii, împreună-cetăŃean fiind cu Andrei şi cu Petru
propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în Ierapoli cu Mariamni, sora sa şi cu
Vartolomeu, pe urmă fiind răstignit de către elini în Ierapole, şi-a primit
sfârşitul.
TOMA:
BARTOLOMEU:
MATEI:
IACOV ALFEU:
SIMON ZILOTUL:
Simon Zilotul cel din Cana-Galileei, care şi Natanail este numit în Evanghelia
după Ioan, trecând prin toată Mauritania şi prin Africa, propovăduind pe
Hristos, şi fiind răstignit de dânşii, s-a săvârşit.
TADEU:
Iuda al lui Iacov, care de Luca şi în Evanghelie şi în Fapte este numit Iuda,
iar de Matei şi de Marcu este numit Tadeu şi Liveu, frate fiind după trup
Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia în Mesopotamia,
apoi a răposat în cetatea Ararat, fiind spânzurat şi săgetat de necredincioşi.
MATIA:
Matia care în locul vânzătorului a fost pus în număr cu apostolii,
propovăduind pe Hristos în Etiopia, şi chinuit fiind de dânşii cu multe chinuri,
şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
Iacov, ruda Domnului, şi fecior lui Iosif logodnicul, fiind întâiul episcop al
Ierusalimului, fiind aruncat jos de pe aripa templului şi lovit în cap cu un mai
de cele de la nălbitori, şi-a primit sfârşitul.
SIMEON:
Simon care şi Simeon şi Cleopa se cheamă, feciorul lui Iosif şi fratele lui
Iacov, al doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trăit o sută douăzeci de
ani, căci era rudenie Domnului, şi din neamul lui Iuda; fiind osândit şi silit de
DomiŃian, împăratul Romei, să bea otravă ce era scoasă din târâtoare
veninoase, din şerpi, scorpii şi din păianjeni, n-a păŃit nici o stricăciune; apoi
fiind răstignit de Traian împăratul, s-a săvârşit.
VARNAVA (BARNABA):
MARCU:
Marcu evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc lui Petru, corifeul
apostolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a propovăduit Evanghelia în
Alexandria şi prin Ńinuturile ei până la Pentapoli. După aceea, fiind tras în
Alexandria Egiptului şi fiind ars, a mărturisit şi l-au îngropat acolo.
LUCA:
FILIP:
Filip, care este pomenit în Fapte, cel ce este din Cezareea Palestinei, care a
fost însurat şi a avut patru fiice proorociŃe, a fost făcut de apostoli diacon, şi
a botezat pe Simon, ce se făŃărnicise, şi a luminat de asemenea pe etiopianul
famen. Acesta propovăduind în Trala Asiei, a murit acolo cu toate cele patru
fiice ale sale.
ANANIA:
JUST:
ŞTEFAN:
Ştefan, întâiul mucenic, unul din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici,
este pomenit în Faptele Apostolilor. El a fost omorât cu pietre de iudei, fiind
îndemnător şi Pavel la moartea lui. După aceea în zilele marelui Constantin,
au fost aduse moaştele lui în Constantinopol şi aşezate în Costanziani.
PROHOR:
Prohor, şi acesta din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, care a fost
episcop al Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu pace s-a săvârşit.
NICANOR:
Nicanor unul fiind din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, care a fost
episcop al Bostrilor Arabiei, de elini prin foc a fost ucis.
PARMENA:
Parmena, unul din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, în vederea
apostolilor, cu pace s-a săvârşit în slujba sa.