You are on page 1of 7

Interferenţe privind prudenţă şi guvernanţa

întreprinderii

Prof. univ. dr. Lavinia Olimid


Conf. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
Conf. univ. dr. Viorel Avram
Academia de Studii Economice Bucureşti

Rezumat
În literatura de specialitate, s-a sugerat faptul că prudenţa contabilă joacă un rol important în guvernanţa
întreprinderii. Ipoteza noastră este aceea că abordarea prudentă în contabilitate este realizată de acei contabili
care înţeleg principiile de bază ale unei astfel de abordări. În cadrul lucrării am testat atitudinea contabililor cu
privire la o abordare prudentă referitoare la determinarea profitului, respectiv la distribuirea profitului,
Rezultatele au implicaţii în ceea ce priveşte diseminarea informaţiilor cu privire la beneficiile adoptării codului
de guvernanţă corporativă de către întreprinderile din România.

Cuvinte cheie: guvernanţa întreprinderii, prudenţă, determinarea profitului, distribuirea


profitului

Introducere

Potrivit OECD, "guvernanţa întreprinderii reprezintă sistemul prin care întreprinderile sunt
dirijate şi controlate". Structura guvernanţei întreprinderii reglementează distribuţia
drepturilor şi responsabilităţilor între diferite categorii de participanţi, în societate, cum ar fi
consiliul de administraţie, managerii, acţionarii şi alte părţi interesate, şi explică detaliat
normele şi procedurile de luare a deciziilor.

În anul 2008, Bursa de Valori Bucureşti a adoptat un Cod al guvernanţei întreprinderii, dar
prevederile acestui cod nu sunt aplicate în mod obligatoriu de către întreprinderile admise la
tranzacţionare în cadrul unei piaţe reglementate. Principiile şi recomandările prevăzute în
cadrul Codului explică rolul, sarcinile şi componenţa consiliilor de directori şi echipei
manageriale a unei întreprinderi, precum şi relaţiile acestora cu diferite grupuri de
participanţi. Întreprinderile aplică prevederile acestui cod în mod voluntar. În acest sens se
oferă informaţii cu privire la modul în care recomandările codului au fost puse în aplicare în
timpul perioadei la care se referă respectivele situaţii financiare anuale.

În literatura de specialitate, s-a sugerat faptul că prudenţa contabilă joacă un rol important în
guvernarea întreprinderii. Prudenţa presupune o abordare pesimistă a evaluarii activelor şi
profitului, astfel încât impactul incertitudinii poate fi luat în considerare, spre deosebire de o
abordare optimistă. În mod tradiţional, situaţiile financiare au fost mai degrabă canalizate
spre nevoile de informare a creditorilor, astfel încât există o tendinţă prudenţială puternică în
ceea ce priveşte evaluarea activelor. Watts (2003) argumentează că prudenţa contabilă
contribuie la reducerea deciziei managerilor de a efectua plăţi oportuniste către ei, respectiv
către acţionari, ceea ce conduce la creşterea valorii nete a activelor, respectiv creşterea valorii
firmei.

Opiniile exprimate în mod recent în literatura de specialitate au indicat tendinţa de a considera


abordarea prudentă ca fiind o relicvă a contabilităţii şi au încercat să scoată în evidenţă
importanţa utilizării valorilor de piaţă curente. Normalizatorii contabili au susţinut că nevoile
de informare ale investitorilor actuali şi potenţiali implică şi o estimare a viitoarelor fluxuri
de numerar, ceea ce reprezintă de fapt valori curente şi, prin urmare, au introdus o abordare
mult mai optimistă în ceea ce priveşte evaluarea. Renunţarea la un comportament contabil
prudent a fost, printre altele, cauza mai multor eşecuri ale unor corporaţii, cum ar fi: Enron,
Worldcom şi altele. În cazul Enron o evaluare mai mult decât optimistă a contractelor de
energie a fost dublată de un consiliu de administraţie slab care a aprobat o serie de auto-
tranzacţii şi a părut că ignoră conflictele de interese ale directorilor, respectiv compensaţiile
acordate acestora (Deakin, 2003).

Cercetătorii susţin că în cadrul consiliilor de administraţie cu o structura de guvernanţă slabă,


există oportunităţi pentru manageri de a angaja politici contabile mai puţin prudente şi
sugerează o asociere de tip pozitiv între puterea deţinută de consliliul ce se ocupă cu
guvernanţa întreprinderii şi utilizarea unei abordări prudente în contabilitate (Ahmed şi
Duellman, 2007). Lara et al. (2005) arată faptul că întreprinderile cu o guvernanţă puternică
prezintă un nivel de pudenţă ridicat şi subliniază faptul că “relaţia de cauzalitate este de la
guvernanţă către prudenţă şi nu invers”.
Consiliile de administraţie puternice pot influenţa prudenţe managerilor în două moduri: fie
prin impunerea unei atitudini contabile prudente, fie prin intermediul comitetelor de audit
(Ahmed şi Duellman, 2007). Cu privire la ultimul aspect, Klein (2002) este de părere că prin
intermediul comitetelor de audit se pun în evidenţă beneficiile supravegherii, cum ar fi:
“abilitatea de a utiliza date neutre din contabilitatea financiară, ca inputuri în cadrul unor
contracte încheiate între acţionari, creditori şi managementul întreprinderii”.

Metodologia cercetării

Ipoteza noastră este aceea că abordarea prudentă în contabilitate este realizată de către
contabili care înţeleg tehnicile contabile de bază cu privire la o evaluare prudentă a activelor,
respectiv o determinare prudentă a profitului. În trecut, contabilitatea din România a fost
descrisă ca fiind dominată de un comportament contabil prudent (Feleagă, 1995: 39-41 şi
1999: 34-41). În cadrul prezentului studiu am testat această ipoteză prin interogarea
contabililot cu privire la mai multe aspecte, cum ar fi: recunoaşterea pierderilor nerealizate,
în general, şi de cele datorate clienţilor incerţi sau stocurilor neutilizabile, în special. De
asemenea am testat atitudinea contabililor cu privire la distribuţia profitului. În cele ce
urmează sunt prezentate cele patru întrebări cu privire la prudenţă, întrebări ce au fost
distribuite participanţilor la un curs de formare profesională organizat de către CECCAR, în
vederea accesului la profesia contabilă.

Q1. Fără a ţine seama de aspectele fiscale, în ce măsură doriţi să constituiţi ajustări
pentru deprecierea creanţelor-clienţi dacă debitorii nu au fost încă declaraţi în stare de
faliment?

Q2. În ce măsură sunteţi de acord să ţineţi seama de deprecierea activelor dacă


exerciţiul financiar se soldează cu pierdere contabilă?

Q3. Fără a ţine seama de aspectele fiscale, în ce măsură doriţi să treceţi pe cheltuieli,
cu ocazia evaluării anuale, stocurile care nu mai pot fi folosite de către întreprindere?
Q4. În ce măsură sunteţi de acord ca o parte din profit să fie repartizată cu prioritate
pentru refacerea şi creşterea capacităţii de producţie?

Chestionarele au fost distribuite participanţilor la un curs de pregătire profesională organizat


de CECCAR în toamna anului 2005, în vederea accesului la calitatea de expert contabil sau
contabil autorizat. Au fost colectate un număr de 56 chestionare de la participanţii prezenţi, o
descriere succintă a eşantionului fiind realizată în cadrul Tabelului nr. 1.

Tabelul nr. 1: Experienţa şi vârsta respondenţilor

Statistici Experienţ Vârsta


descriptive a
Medie 9,88 37,27
Mediană 8 38
Mod 5 28
Deviaţia standard 6,86 8,56
Minim 2 23
Maxim 30 53
Observaţii 52 49

Rezultatele cercetării

Respondenţii au fost rugaţi să folosească o scală ordinală cu cinci valori, de la accord la


dezacord, astfel: în foarte mare măsură, în mare măsură, moderat, în mică măsură, în foarte
mică măsură. Am considerat că opţiunea “moderat” reflectă un respondent indecis.

Răspunsurile obţinute la cele patru întrebări au fost însumate, conform scalei ordinale, de
exemplu: prudenţă foarte puternică, prudenţă accentuată, prudenţă medie, prudenţă scăzută,
respectiv prudenţă foarte scăzută. Pentru fiecare din cele patru seturi de valori, am creat un
scor, înmulţind suma răspunsurilor conform scalei ordinale cu coeficienţi între -2 şi 2 (de
exemplu, -2 pentru prudenţă foarte puternică, -1 pentru prudenţă accentuată, 0 pentru prudenţă
medie, 1 pentru prudenţă scăzută şi 2 pentru prudenţă foarte scăzută).

Ultima coloană din tabelul de mai jos, numită scală, indică scorurile ipotetice ce ar fi putut fi
obţinute dacă toate răspunsurile primate ar fi fost de un singur tip. Spre exemplu dacă toate
răspunsurile ar fi fost de un singur tip, spre exemplu ar fi indicat un grad de prudenţă foarte
puternic, scorul ar fi trebuit să fie 200 * (-2) = - 400 sau dacă toate răspunsurile ar fi indicat
un grad de prudenţă foarte scăzut, scorul înregistrat ar fi fost 200 * 2=400.
Pentru fiecare din întrebari, analizate individual, scala va înregistra valori între -100 şi 100, iar
pentru interpretarea rezultatelor aferente fiecărei întrebari considerăm următoarele paliere :
100 - 50 prudenţă foarte scazută, 50 - 0 prudenţă scazută, 0 - (-50), prudenţă, respectiv (-50) -
(-100) prudenţă puternică.

Tabelul nr. 3: Scorul aferent prudenţei

Prudenţă Scorul
Scorul Scorul Scorul Scală
aferent Total Coef
Q1 Q2 aferent Q2 Q3 aferent Q3 Q4 aferent Q4 Scor (per total
Q1 opţiuni .
(Q2*score) (Q3*score) (Q4*score) întrebări)
(Q1*scor)
Prudenţă 10 -20 4 -8 13 -26 17 -34 44 -2 -88 -400
foarte
puternică
Prudenţă 14 -14 17 -17 22 -22 19 -19 72 -1 -72 -200
accentuată
Prudenţă 12 0 15 0 7 0 14 0 48 0 0 0
medie
Prudenţă 12 12 13 13 8 8 0 0 33 1 33 200
scazută
Prudenţă 2 4 1 2 0 0 0 0 3 2 6 400
foarte scazută
Total număr 50 50 50 50 200
de
chestionare
Scoruri totale 18 -10 -40 -53 -121

Rezultatul global în urma răspunsurilor la cele patru întrebări, indică o preferinţă pentru
prudenţă (scor -121), sprijinind astfel opinia exprimată de universitarul român citat anterior.
Cele mai mici punctaje obţinute în urma analizei individuale a întrebărilor, punctaje ce indică
o anumită preferinţă pentru prudenţă au fost înregistrate la primele două întrebări (scorurile
obţinute fiind de -18 şi -10). La prima întrebare, referitoare la recunoaşterea ajustărilor pentru
deprecierea creantelor comerciale, relevă faptul că 52% din contabilii investigaţi încă nu erau
convinşi de beneficiile aduse de un comportament contabil prudent. Răspunsurile primite la
cea de-a doua întrebare par destul de oportuniste având în vedere că 58% dintre respondenţi,
nu doresc să recunoască ajustări pentru deprecierea activelor, în cazul în care întreprinderea a
înregistrat pierdere. Cel mai mare scor privind prudenţa, în cazul celor trei întrebări referitoare
la evaluarea profitului, este cel înregistrat în cazul celei de a treia întrebare (-40), având în
vedere că 70% dintre respondenţi doresc să treacă pe cheltuieli, cu ocazia evaluării anuale,
stocurile care nu mai pot fi folosite de către întreprindere. Aceasta a reprezentat o problemă
timp de mai mulţi ani în contabilitatea din România, dat fiind faptul că societăţile au
transferat aceste valori de la un bilanţ la altul, din cauza faptului că nu a existat nici o
deductibilitatea fiscală, iar contabilii se temeau că o trecere pe cheltuieli ar atrage după sine
consecinţe negative asupra managementului. În prezent este clar că astfel de stocuri nu ar
trebui să fie recunoscute ca active dacă nu există mai multe beneficii asociate acestora. Cea
mai mare valoare a scorului întregistrat pentru prudenţă este cel aferent ultimei întrebări, în
ceea ce priveşte distribuţia profitului. Toţi contabilii interogaţi au fost de acord cu alocarea
unei părţi din profit ar trebui sa de recuperare şi de creştere a capacităţii de producţie. Cu
privire la repartizarea profitului, contabilii investigaţi consideră necesară menţinerea
capitalului fizic şi o asigură printr-o distribuţie conservatoare. Această atitudine ar putea fi
rezultatul unor reglementări, depăşite în prezent, care stipulau alocarea obligatorie a unei
părţi din profit în vederea constituirii unui fond de dezvoltare.

Concluzii

Cercetările actuale cu privire la guvernarea întreprinderii şi prudenţa contabilă asociază o


guvernare puternica a întreprinderii cu un grad înalt de prudenţă din punct de vedere contabil.
Printre altele, prudenţa contabilă are rolul de a reduce tendinţa managerilor de a efectua plăţi
excesive în favoarea lor sau a acţionarilor, contribuind astfel la creşterea activelor nete şi a
valorii întreprinderii.

Comportamentul contabil prudent este un atribut al contabililor, care au o înţelegere profundă


a principiilor contabile de bază cu privire la tehnicile prudenţiale de evaluare a activelor şi de
măsurare a profitului. Rezultatul de ansamblu obţinut în urma testării opiniei contabililor
sprijină ipoteza unui comportament prudent, dar este dezamăgitoare atunci când două
întrebări sunt analizate separat. O mare parte a contabililor nu sunt de părere că trebuie
recunoscute ajustări pentru deprecierea creanţelor clienţi, în cazul în care aceştia nu sunt încă
declaraţi în stare de faliment. De asemenea, un grup majoritar de respondenţi nu doreşte
recunoaşterea pierderilor din depreciere în general, în cazul exerciţiilor financiare deficitare.
Cu toate acestea, mai mult de două treimi din contabili sunt de părere că stocurile învechite
sau cu mişcare lentă ar trebui trecute pe cheltuieli. Prudenţa contabililor este evidenţiată cel
mai bine în momentul în care se ridică problema distribuirii profitului, în sensul că aceştia
consideră necesară alocarea unei părţi din profit pentru refacerea capacitarii de producţie a
întreprinderii.

Rezultatele au implicaţii în ceea ce priveşte diseminarea informaţiilor cu privire la beneficiile


adoptării codului de guvernanţă corporativă de către întreprinderile din România. Rezultă că
un mod de a consolida guvernanţa întreprinderilor autohtone, este cel de instruire a
contabililor cu privire la comportamentul contabil prudent cu ocayia determinării profitului,
având în vedere faptul că distribuţia profitului este un aspect care nu se află sub controlul lor.

Bibliografie:

Ahmed, A.S. & Duellman, S. (2007) ‘Accounting conservatism and board of director
characteristics: An empirical analysis’, Journal of Accounting and Economics, Volume
43 (2007), 2-3 (July), pag: 411-437

Bucharest Stock Exchange, Corporate Governance Code, 2008


http://www.bvb.ro/companies/CorporateGovernance.aspx

Deakin (2003) Lessons from Enron, Governance Forum, Melbourne, 28 July2003


www.buseco.monash.edu.au/mgt/research/governance/pdf-downloads/deakin-enron.pdf

Feleagă, N., (1995) Sisteme contabile comparate [Comparative Accounting Systems], Editura
Economică, Bucureşti

Feleagă, N., (1999) Sisteme contabile comparate [Comparative Accounting Systems], Editura
Economică, Bucureşti

Klein, A., (2002) ‘Economic determinants of audit committee independence’, Accounting


Review, Date: Monday, April 1 2002
http://www.allbusiness.com/accountingreporting/auditing/189341-1.html

Lara, J.M.G., Osma, B.G. & Penalva, F. (2005) ‘Accounting Conservatism and Corporate
Governance., September 2005,
http://www.mbs.ac.uk/research/accountingfinance/documents/GarciaLara.
pdf

OECD, OECD Principles of Corporate Governance 2004


http://www.oecd.org/document/49/0,3343,en_2649_34813_31530865_1_1_1_1,00
.html

Watts, Ross, L. (2003) ‘Conservatism in Accounting‘ - Part I: Explanations and Implications’,


Simon School of Business Working Paper No. FR 03-16. Disponibil la SSRN:
http://ssrn.com/abstract=414522