You are on page 1of 1

Poemul filozofic Luceafarul, de Mihai Eminescu, constituie o alegorie pe tema destinului

geniului, raportat la destinul omului comun. -->In poem geniul este simbolizat de Luceafarul-
Hyperion.

-->Cele 4 parti ale poemului, evidentiaza doua ipostaze ale geniului: 1. ipostaza umana, 2.
ipostaza eonica

-->1. Ipostaza de om superior, neinteles de contemporani, osandit la o suferinta inerenta esentei


sale, este realizata in prima si ultima parte a poemului. aici se releva o 'fatza' a geniului (cea
cunoscuta de ceilalti oameni) si acesteia ii corespunde numele de Luceafarul; tot ceea ce
constituie existenta umana a geniului se leaga de acest nume si de esentza sa astrala. -->a) mai
intai, el este ''steaua care-a rasarit'' din adancimi de vreme, shi a carei lumina mai straluceshte
inca si dupa trecerea omului-geniu in Nefiintza. --> o pozitie aparte este ocupata de cele doua
formulari din invocarile fetei de imparat, care pun semnul egalitatii intre viata si norocul omului
comun. -->spre deosebire de acestea, geniul eminescian "n-are moarte, dar n-are nici noroc".
-->b) situat, prin puterea miintii sale, deasupra tuturor, genilu a fost investit de Creator cu o
minte uriasa, in care incape infinitul. Aceasta idee este sugerata atat in tripticul initzial (om-stea-
mare) din strofa a patra, cat si prin frecventa metaforei marii in intreg poemul. -->c)coborand in
lumea omului comun, Luceafarul-geniul incearca o conciliere intre finit si infinit, iar invitatzia
pe care i-o adreseaza fetei constituie o chemare in absolut. --> dar, cum fiinta sa tine de recea
eternitate, pamanteanca il vede ca pe un mort shi-shi cauta o fiintza pe masura ei. --> neinteles de
oamenii obishniuti shi insingurat in lumea lui, geniul este un nefericit, pentru ca inteligenta lui
superioara ii permite sa vada nimicnicia lumii. -->solutia o constituie retragerae in absolut shi
izolarea apollinica din finalul poemului. -->d)esenta astrala a geniului mai este sugerata shi prin
marea lui capacitate de a iubi; astfel, prin dragostea pentru frumoasa fata de imparat, Luceafarul
incearca sa reconstituie unitatea, perechea, ca mod de refacere a unitatii primordiale a lumii.
-->dar, cea nascuta "din pacat" nu poate sa inteleaga sublimul acestui sacrificiu shi va ramane
inchisa in "cercul stramt" al "orei de iubire" pamantene; "copie imperfecta a unui prototip
nerealizat", ea va fi incapabila sa contemple ideea intrupata a geniului. -->2.ipostaza de fiinta
divina a geniului se contureaza in prima shi a treia parte sa poemului. -->a)cea de-a doua "fatza"
a geniului este eterna shi ei ii corespunde numele de Hyperion. -->Hyperion-cel care zboara pe
deasupra-geniul este o faptura a primei Creatii, fiind legat de spirit shi nu de materie. -->geniul
constituie o intrupare divina, primind de la Dumnezeu darul de a crera, asha cum Luceafarul
reprezinta a treia parte din insushi Demiurgul.-->b)cele doua nashteri ale Luceafarului, dar, mai
ales, zborul spre Increatul cosmic, se inscriu intr-o "eterna reintoarcere" la vocatia creatoare a
inceputurilor lumii, geniul il resprezinta astfel pe Creatorul de pretutindeni shi din totdeuna,
calitate care il ca ajuta sa iasa din fluviul heractilic shi sa devina veshnic. -->catalina il reprezinta
pe omul comun, negeniul, care ishi traieshte clipa intr-un spatiu-timp limitat, in "cercul" strat al
soartei sale. -->la inceput, prin frumusetze, ea tinde spre Luceafar, pentru ca o astfel de fiinta
este o monada care reflecta cosmicul, asha cumm o picatura de roua reflecta cerul. pe urma,
oprita de "lutul" care precumpaneshte in alcatuirea omului obishnuit, ea ishi cauta un alt "chip
de lut" care sa-i semene; impreuna, vor reface tot o "unitate", dar la nivelul teluricului.