You are on page 1of 35
Capitolul II ECUATIL SI FUNCTIL SPECIALE §1. FUNCJHLE EULER I $B 1, CITEVA TEOREME DIN TEORIA FUNCTIILOR DE VARIABILA COMPLEXA Vom da in cele ce urmeazii citeva teoreme pe care le vom folosi in prezen- tarea teoriei functiilor speciale. Teorema 1 (teorema de unicitate). Daci funetiile f, si fy sint analitice intr-un domenin Dc € si daci valorile lor coincid pe un sir de puncte ay care converge citre un punct a interior Iui D, atunci f,(2)=f, (2) pe tot domeniul D. In particular funcfiile f, si fy coineid pe domeniul D daci sint anlitice pe D si dac& valorile lor coineid pe un segment oarecare confinut in D. In aplicafiile teoremei de unieitate un rol important fl are nofiunea de prelungire analitica. Presupunem ci funetia f este definitt pe o mul{ime Ec D, D fiind un domeniu. Daca functia g este analitic’ fi i coincide cu f pe E, spunem atunei ci funefia g este prelungirea analitied a functiei f in domeniul D. Teorema de unicitate’ implick o propozitie important& cunoscut& ‘sud denumirea de principiul prelungirii analitice : Dac& mulfimea E conjine cel putin un punct limita interior lui D, func {ia £(z) are o singur& prelungiré analitich in domeniul D. Yeorema 2 (analicitatea integralei depinzind de un parametru). Fie C © curbi rectificabilé situati in planul complex al variabilei € si D un domeniu in plamul variabilei complexe z. Dac& functia { (2): D > € este definit si con- tinua in raport cu cele dou’ variabile cind E€€ si zeD, iar tn raport cu z este analitick in domeniul D pentru orice £6, functia F (2) J£G2) a5 va fi analitic’ in domeniul D si B=), 0(6 a8 24 Teorema rimine valabild pentru integralele improprii uniform convergente. In cele ce urmeaza se foloseste urmitorul criteriu de convergenté uniforma a integralelor, analog cu criteriul lui Weierstrass de convergenti uniforma de la seri. Daca pentru orice Ee€ si ze D functia continua f verifick inegalitatea &A10 se defineste prin integrala re=S, ett at (a) Integrala (1) converge uniform in raport cu z in domeniul 0<81 Integralele J, Pde si \r e-t (4-1 di sint evident convergente, astfel rezulti con- vegenta uniforma a functiei T definit& prin integrala (1). Pentru a obtine prelungirea analitici a functiei gamma in tot planul com- plex, folosim descompunerea (2). Funelia Q(2)—[" tet d? converge uni- form in orice parte finita a planului complex ; deci functia Q este o functie Intreaga. Se pune deci problema prelungirii analitice a functiei P (2)= etal. Presupunem in prima instan{é ci 2>1 si dezvoltim in serie functia e~* ot 1) 4 @) objinem o serie uniform convergent pe intervalul [0, 1]. Inmultind seria (3) eu + putem sa o integrim termen cu termen pe inter- valul [0, 1]. Se obtine P@= fe pe Ded Ale- x, ASD st \, pret dt ee ® imo oT 2 Seria care figureazi in membrul drept al relatiei (4) este absolut si uniform convergent in orice parte finit a planului complex care nu contine punctele z=0, —1, —2,... deoarece in domeniul | z-+n | >6>0, termenii seriei (4) « gnind e conty ; Jissel f sint majorafi de termenii seriei numerice convergente Y, Sar: Termeni fat seriei (4) sint functii analitice in tot planul complex cu excepfia punctelor z=0, —1, —2,..., deci si suma seriei este analiticl in tot planul complex cu exceplia acestor puncte. Formula 1 = tet athe He at nso on! ne permite prelungirea analitici a funcfiei I’ in tot planul complex cu exceptia punetelor care sint poli de ordinul intfi pentru funcfia gamma. 3, FUNCTIA BETA Funefia beta a lui Euler B se defineste cu ajutorul integralei i B@ y= (4 ov at 6) pentru Ret>0, Rey>0. Pe baza teoremei 2 in domeniul considerat integrala (5) este convergent si reprezinti o funcfie analitica in raport cu ambele varia- bile x $i y. Functia beta se exprim& cu ajutorul functiei gama. Pentru a ajunge la aceasti exprimare, generalizim un procedeu bine cunoscut folosit la caleulul integralei ui Poisson |"e-#* dx. Avem Team [Pet tarm [ot ete at de unde ns] 1 (ny dé dn Tay Ty=4) {ewe o Yo In integrala dubli obtinutd facem schimbarea de coordonate polare : Ear cos 0, =rsin 0: - ee foi ae Tey r@=45 e- (e911 dr (cost 0)" F (sin? 8)? d0— 0 0 =2T (e+y) |, 4 Loe at—2F (ety) B Ce, 9) unde ultima integral s-a obtinut prin schimbarea de variabila cos*8=t. Obtinem astfel T@Ty T (x+y) Cu ajutorul relatiei (6) functia B poate fi prelungita pentru toate valorile complexe ale variabilelor x sig. B(x, y= (6) 26