IOANA-TEODORA BUTOI

TUDOREL BUTOI

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
CURS UNIVERSITAR

EdiŃia a II-a

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României BUTOI, IOANA TEODORA Psihologie judiciară – curs universitar / Ioana-Teodora Butoi, Tudorel Butoi, ediŃia a II-a, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004 440 p.; 20,5 cm ISBN 973-725-152-0

I. Butoi, Tudorel 159.9:34(075.8)

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004

Redactor: Octavian CHEłAN Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 15.11.2004; Coli tipar: 27,5 Format: 16/61×86 Splaiul IndependenŃei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 410 43 80; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

IOANA-TEODORA BUTOI
asistent univ. - avocat

TUDOREL BUTOI
Conf.univ.dr.- psiholog expert criminalist

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
CURS UNIVERSITAR
EdiŃia a II-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2004

CUPRINS

CAPITOLUL I

PSIHOLOGIA JUDICIARĂ PE TERENUL DREPTULUI (NoŃiuni introductive - Deschiderea în materie) 1.1. ExigenŃele psihologiei judiciare faŃă de actul de justiŃie. DefiniŃia psihologiei judiciare Premise ……………… 1.2. Argumente privind necesitatea studiului psihologiei judiciare în contextul problematicii dreptului ………………………... 1.3. Obiectul psihologiei judiciare şi conexiunile interdisciplinare 1.3.1. Conexiunile psihologiei judiciare cu psihologia generală, cu psihologia socială şi cu alte ramuri ale psihologiei ………………………………………….. 1.3.2. Conexiunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri ale ştiinŃelor juridice ………………………………..
CAPITOLUL II

15 18 21

24 27

ACTUL INFRACłIONAL DIN PERSPECTIVĂ EXPLORATORIE (Cazuistică specifică infracŃiunilor de omor cu mobil sexual) 2.1. Actul infracŃional din perspectivă exploratorie („scena crimei” - perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă personalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală - profiler crime - Serial killers …………………… 2.2. Componenta psihologică: motivul şi raŃiunea de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare) ……………………….. 2.3. Determinarea motivaŃiei …………………………………..

29 33 35
5

2.4. Infractorii organizaŃi (cei care îşi premeditează acŃiunea predilect finalizată de psihopatul sexual) ………………… 2.5. Infractorii dezorganizaŃi (cei care nu-şi premeditează acŃiunea - predilect finalizată de psihotici) ……………….. 2.6. Clasificări ………………..………………..……..……….. 2.7. ViolenŃa interpersonală ………………..…………………. 2.8. Atacul cu viol şi/sau sodomia ………………..…………… 2.9. DevianŃa orientată către atac ………………..…………….. 2.10. Crima în serie ………………..…………………………..
CAPITOLUL III

35 36 39 39 40 41 41

PERSONALITATEA INFRACTORULUI. ALGORITMUL INFRACłIONAL Personalitate - EcuaŃie conjuncturală (situaŃie) - Element declanşator - Trecerea la act - Cuplul penal victimă-agresor 3.1. Conceptul de personalitate în psihologia judiciară. Jean Pinatel - ,,nucleul personalităŃii criminale” ………………. 3.2. Concepte, tipologii, particularităŃi ………………………... 3.3. Componentele personalităŃii ……………………………… 3.4. Trăsăturile personalităŃii ………………..………………… 3.5. Tipuri de personalitate ………………..…………………... 3.5.1. Tipologia lui C.G.Jung - extravert-introvert ……….. 3.5.2. Valoarea tipologiilor ………………..…………… 3.6. Personalitatea infractorului recidivist - ,,paradoxul criminal” - Eysenck – Mawrer ………………..…………………….. 3.7. ParticularităŃile psihologice ale diferitelor categorii de infractori ………………..………………..………………. 3.8. Cuplul penal victimă-agresor (identificarea agresorilor şi autoprotecŃia victimală) ………………..………………… 3.8.1. Psihologia victimei - sursă orientativă în conturarea de versiuni, ipoteze şi cerc de bănuiŃi ……………… 3.8.2. Strategii preventive şi de contracarare a victimizării .

45 50 56 58 59 60 60 61 64 69 69 72

6

CAPITOLUL IV

PSIHOLOGIA MARTORULUI ŞI MĂRTURIEI (De la evenimentul judiciar la elementul testimonial) 4.1. RecepŃia senzorială a evenimentului judiciar …………….. 4.2. Decodificarea evenimentului judiciar. Interpretare. Atribuire de sens ………………..………………..………………… 4.3. Memorarea evenimentului judiciar. Stocarea informaŃiei în raport cu dinamica uitării ………………..……………….. 4.4. Redarea - reactualizarea evenimentului judiciar. Evenimentul testimonial ………………..………………… 4.5. Perspectiva magistratului asupra aprecierii forŃei probante a mărturiei ………………..………………..………………. 4.5.1. Izvorul mărturiei din punct de vedere al sursei …… 4.5.2. Mărturia din perspectiva legăturii martorului cu pricina şi cu părŃile în proces ………………….. 4.6. Repere particulare vizând mărturia şi martorul …………… 4.6.1. Martorul persoană minoră. Aspecte psihologice ale etiologiei minciunii în comportamentul juvenil ……. 4.6.2. Psihologia martorului minor ……………………….. 4.6.3. Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor …. 4.6.4. Mărturia între bună şi rea-credinŃă ………………… 4.6.4.1. Martorul de bună credinŃă. ConsecinŃele disfuncŃionale din perspectiva factorilor psihologici (Iluziile. Martorul în eroare. Martorul mincinos) ……………………… 4.7. Mărturia din perspectiva structurii caracteriale a martorului şi a mediului de provenienŃă. MentalităŃi. Cutume. Obiceiuri ………………..………………..………………. 4.8. Mărturia şi concordanŃa conŃinuturilor …………………… 4.9. Mărturia şi contradictorialitatea conŃinuturilor …………… 4.10. Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea martorilor. Strategii şi atitudini în identificarea şi contracararea martorului de rea-credinŃă ………………..………………. 4.11. RaŃionamente (deducŃii/inducŃii). Analogii. Interpretări asupra conŃinutului mărturiei ………………..…………… 76 91 93 98 108 108 110 117 117 118 121 134

134

144 149 154

160 165
7

CAPITOLUL V

INTEROGATORIUL JUDICIAR (ANCHETA) DIN PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ (Strategii psihotactice) 5.1. NoŃiuni introductive - distincŃii şi conotaŃii asupra interogatoriului judiciar din perspectiva adunării dovezilor (urmărirea penală din perspectivă psihologică) …………... 5.2. Investigarea personalităŃii din unghiul observaŃiei comportamentului expresiv ………………..…………….. 5.3. Problematica psihologică a relaŃiei anchetator – anchetat … 5.3.1. Contactul interpersonal în biroul de anchetă judiciară 5.3.2. Comunicarea non-verbală - reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate şi confruntare ………………..……………………….. 5.3.3. Reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate şi confruntare ………………………... 5.4. Etape şi strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului ………………………………………………. 5.4.1. Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului 5.4.2. Strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului (bănuitului) ………………..……………………….. 5.5. Aspecte psihologice privind exigenŃele formulate faŃă de persoana anchetatorului ………………..………………… 5.5.1. CalităŃile psiho-intelectuale şi moral-afective ale anchetatorului ………………..…………………….. 5.6. Intima convingere ………………..………………………. 5.7. Modele de conduită şi tipuri de anchetatori ……………….
CAPITOLUL VI

172 181 192 192

198 199 201 201 204 216 217 225 227

PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI SIMULAT - VINOVĂłIA CA TRĂIRE PSIHICĂ ŞI REALITATE JUDICIARĂ
SecŃiunea I - COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL DIN PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ …………………

230 230

6.1.1. ConsideraŃii de psihologie judiciară asupra vinovăŃiei ca atitudine psihică şi realitate juridică …………….……….
8

3.. 6.. Matricea infracŃională (culpabilizatoare).1.1. UTILIZAREA TEHNICII LIE DETECTOR POLIGRAPH ………………. CAPITOLUL VII 247 247 250 258 JUDECATA (Coordonate psihologice) SecŃiunea I PSIHOLOGIA MAGISTRATULUI (Repere psihologice. 265 9 .2. 6.6.) ………….2.……………….3. Comportamentul infracŃional din perspectiva reperelor sale psihologice ………………………………………… 6.. concepŃia.1.. Indicatori verbali.. SecŃiunea III .……………….3.2. Fundamentul ştiinŃific al constatării stresului psihologic 6.3.2.1.. DetecŃia comportamentelor simulate privită din perspectiva legistalaŃiei române în vigoare ………………….2. trebuinŃa.2. Matricea morală din perspectiva contradictorialităŃii ……………………… 6. idealul. Mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse în chestionare şi teste de personalitate …………………………………. Indicatorii fiziologici.DETECTAREA ŞTIINłIFICĂ A CONDUITELOR DUPLICITARE (SIMULATE . scopul etc.3. motivul. motori şi fiziologici ai conduitei simulate în expresia aparentă (semnificaŃia şi sensul stimulilor declanşatori de emoŃie) ……………………… 6.………………….. 6. 232 232 232 235 239 240 240 242 243 244 246 6.3. SecŃiunea a II -a . Comentarii juridice şi socio-psihologice asupra actelor normative care reglează implicarea judecătorului ca personalitate în actul de justiŃie ………………………. Dinamica secvenŃelor comportamentale ……….. Matricea morală ………………………………………. Exprimarea aspectului inaparent în comportamentul simulat ………………..COMPORTAMENTUL SIMULAT …………… 6.3. NoŃiuni şi definiŃii asupra comportamentului simulat ….. exigenŃe psihointelectuale şi moral-afective) 265 7.MINCINOASE).2.1.4..1.2. semnificaŃia şi sensul stimulilor declanşatori de emoŃie în simulare 6.2.1.3.3.2.1. 6.1.1.1.. Scurt istoric şi evoluŃie în materie ……………………….3. 6. Etiologia suportului psihologic (mobilul...

AVOCATUL . Comentarii psihologice.2.1.1.. Personalitatea avocatului . Gândirea ……………….4.………………….. Capacitatea înŃelegerii psihologice (empatia) ….9....10. Avocatul artist ………………. ConotaŃii psihologice asupra deliberării în pronunŃarea sentinŃei ……………….4.1..2. 7. Integritatea funcŃiilor senzoriale ……………….6.5.. Comunicarea în raporturile interpersonale (manipulare mentală) ……………………………………………. 7. ExigenŃe morale.. Buna-credinŃă ……………….………………………….4.2.. InteligenŃa în arta avocatului..5..PERSONALITATE ÎN TEMPLUL JUSTIłIEI ……………….2...Metode psihologice utilizate de avocat 7. 7. juridice şi social-etice impuse de . SecŃiunea II . Avocatul ca om de ştiinŃă ……………….4...7..…………………. Profilul psiho-intelectual şi moral-afectiv al magistratului 7.1. Talent şi vocaŃie în arta avocatului ………………… 7.2.2.………………………………. ToleranŃa …………………………… 7..2. InfluenŃarea convingerii intime. B ...2.8. Avocatul .1.7.…………………….……………………… 7.4.1..4.7.5.1.3. 7.profesionist şi strateg ….2. improvizaŃie 10 . 7. Clarviziunea ……………….4. 7. 7. inspiraŃie.1. Moral şi imoral pe terenul apărării ………………… 7.4.1. Lipsa prejudecăŃilor. 7..ConsideraŃii generale ………………. Persuasiune – Sugestie – TransparenŃă ……………….4. Procedee: argumentarea şi persuasiunea ………………………………… 7. 7.3.………………………. Echilibrul. 7.8.1.1.……………………. a anticipaŃiei sau simpatiei pentru justiŃiabili ……………………………… 7.1.1. Pledoaria..3..……………………… 7.. 266 269 269 269 270 270 271 272 273 273 274 274 282 282 282 284 285 287 288 289 291 294 295 296 300 A .4. Talent.profesionist al vocaŃiei ………………….4.2.2.2.Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii” ……………….Psihologia apărării .6. ConsideraŃii socio-juridice cu privire la implicaŃia judecătorului în stadiul actual al societăŃii româneşti ….2.1..……………………… 7. 7. Memoria ……………….

7..DUELUL JUDICIAR …………………………….SecŃiunea III .……………. 7.2.4.10.4. ImplicaŃiile psihologice ale duelului judiciar …… 7.………………………. DefiniŃii. 7.1.. Constatările tehnico-ştiinŃifice ………………. DeclaraŃiile martorului ………………………..3.4. 7... 7.4.. Expertizele ………………. 7.2. ImplicaŃii psihologice privind imparŃialitatea şi echilibrul pe care-l dă judecătorul aprecierii probelor ……………………………………….4.PSIHOLOGIA INTIMEI CONVINGERI (De la interogatoriu la luarea hotărârii) ……………….2.3. InstituŃia judecăŃii din perspectiva duelului judiciar …….1.1... 7.2.3..2.1. 7...2..6.5. Fotografiile …………………………………….3. expresie a raŃionamentului juridic al judecătorului ………………………………………… 7.4.1. ConsideraŃii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-á-vis de principiul contradictorialităŃii în judecarea pricinii ……………….1.. Evaluarea şi coroborarea probelor în procesul formării convingerii intime ca trăire psihică de nezdruncinat ….2.4.2.2..3. 7. cognitiv-afectivă. 7. PrevenŃiunea specială şi prevenŃiunea generală ca efect al duelului judiciar ……………………………………… SecŃiunea IV .1.4. 310 310 310 316 316 318 319 321 327 329 333 333 333 336 337 338 339 339 339 340 340 341 341 342 11 7. Înscrisurile …………………………………… 7.realitate mentală. 7.7. 7. Mijloacele materiale de probă ……………….1.. energizată volitiv ……………….4... Intima convingere .4. Problematica raportului apărare-acuzare. 7. Testarea intersubiectivă.4.. Constatările medico-legale …………………… 7. (Psihologia acuzatorului public.1. Psihologia avocatului) …………..4.3. ConsideraŃii ………………………….1. 7.. InstituŃia judecăŃii ……………….4. 7.4. DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului …. 7..4..2. DeclaraŃiile părŃii vătămate …………………… 7.4.8.9.5.3.1.3.2. Înregistrările audio sau video ………………….3.3.2.………………….2..3. .2..3. ConsideraŃii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-á-vis de principiul nemijlocirii în judecarea pricinii ………………………….

Motivul probaŃiunii ca sursă de eroare..2. surse de eroare) … 8. curaj. CAPITOLUL VIII 342 343 343 345 EROAREA JUDICIARĂ.4..scurt istoric ………………. 8..7.3.. Problematica erorii judiciare în drept. NoŃiuni generale.………………. exigenŃe legale) ………………. 7... Motivul cercetării judecătoreşti ca sursă de eroare.1. 8. MECANISME ŞI IMPLICAłII PSIHOLOGICE 8. Expertiza criminalistică (posibilităŃi. ConsecinŃele sociopsihologice ale privării de libertate ….4.1..7.4. Opinia separată (profesionalism. 9. (ExigenŃe morale.2.4. Problematica deŃinutului ……………….5.3.5. 9. 9.…………….1. 9. Problematica psihologică a deliberării şi opiniei separate 7.…………………….1.FĂPTUITORUL DIN PERSPECTIVA MEDIULUI PRIVATIV ………………. 9.1.2.4.4. Erori judiciare . limite.5. echilibru psihic) ………………..3...1.……………………….5.1.. Principiul deschiderii mediului privativ ………………… 12 .1..………………. PotenŃialul patogen al mediului privativ ………………. Problematica psihologică a intimei convingeri …………………………. Punerea problemei ……………….1. Mediul închis (închisoarea) …………………………….... Izvoare şi surse de eroare în demersul judiciar ……………..2.………. GaranŃii psihologice şi de personalitate ale intimei convingeri.6. Surse de distorsiune psihologică implicate în erorile judiciare 8. Reglementări internaŃionale privind tratamentul infractorilor ... 9.………………….1.4.4. (InstanŃa vis-à-vis de eroarea judiciară) …………… CAPITOLUL IX 347 348 353 360 366 366 376 PSIHOLOGIA PRIVĂRII DE LIBERTATE (DetenŃia penitenciară) SecŃiunea I . Deliberarea ……………….. 8.……………………… 378 378 379 380 382 382 383 384 9. Puncte de vedere şi accepŃiuni asupra pedepsei prin privarea de libertate ……………………. exigenŃe profesionale. 8. 7.4.1..

.2. 9.2...2.………………………… 9. Fenomenul de prizonizare şi deprizonizare ……………..... ViolenŃa colectivă ………………...………………..2. 9.1... Psihologia individului care a săvârşit infracŃiunea …….10.1. 9.……………………………….12.2. Tipologia infractorului ………………. Grup.………… 9.15.. Agresivitatea şi violenŃa ………………. 9. Homosexualitatea ………………. Refuzuri de hrană.6.……………….FENOMENE PSIHOSOCIOLOGICE ALE MEDIULUI PRIVATIV DE LIBERTATE ………………………..………………. Personalitatea infractorului recidivist ………………….. Tulburări psihice ………………. Paradoxul penitenciar ……………….10.. Factorii implicaŃi în determinarea comportamentului infractorului ………………. Personalitatea infractorului …………………………… 9.8.15.1.……………………. 9.2.9. 9..2.……………………. Frustrarea ………………. Stresul ………………..…………….1.1.…………………….. Teritorialitatea ……………….5.…………….7.. Tatuajele …………...2.14.11. Tratamentul diferenŃiat în mediul privativ ……………… 9. 9.. Caracteristici ale personalităŃii şi modificările sale pe parcursul executării pedepsei cu închisoarea ………….2.2. 9. Etichetarea socială ……………………………………… 9. PercepŃia deŃinutului asupra pedepsei şi a mediului privativ 9. Panica ……………….1.2.14. 9.12.. 384 384 385 385 386 387 387 388 389 390 391 391 392 393 393 395 395 396 398 399 400 401 403 403 405 407 408 410 9. Problema frustrare-agresiune …………………………… 9.16 Zvonul ……………….2.17.. 9. Suicidul ……………….. Şocul depunerii (încarcerării) …………………………. 9. SecŃiunea II .………………..4.. Automutilările. 9... Problematica recidivei şi factorii care influenŃează recidiva 9.………………...9. 9.17.1...8.9.…………………… 9. 13 . Ierarhia şi statutul ………………..13..2.2.……………….13. 9. 9.……………………………..2.2..2.1.1.……………….……………….1..3.16. 9.1.2. RelaŃii interumane ………………..……………….11.

.3.3.2..2.. 10. Perspectiva psihologică asupra comportamentului reprezentanŃilor autorităŃilor de stat ……………………. Laturi structurale ale personalităŃii umane ………. Concluzii ……………….1. ConsideraŃii psihologice asupra implicaŃiei funcŃionarului public în înfăptuirea actului de justiŃie ………………………………………… 10.3.funcŃionar public ……………………………….1.1.1. 10. Afectivitate. Factori psihologici implicaŃi în relaŃia interpersonală cetăŃean . Reglementări juridice şi psihologice privind conduita profesională a organelor de urmărire şi cercetare penală ……………………………….……………………… 414 414 415 420 420 423 425 430 430 432 433 434 435 438 440 14 .2.2.4. 10.2.……………………… 10.3. JustiŃia administraŃiei publice din perspectivă psihologică 10.4. Timiditate. Aspecte psihologice particulare ale contactului dintre funcŃionarul public şi public (grupuri sau mulŃimi) ……………….3.3.………………………. 10.1.3.1.. Personalitatea şi comportamentul uman …………..2. Metode utilizate în investigarea fenomenelor psihice ………………………………………… 10. Agresivitate …………… 10. 10.SUBIECTE EXEMPLIFICATIVE PENTRU EXAMEN …. DeterminanŃi psihologici Ńinând de temperament .. 10. ANEXĂ. BIBLIOGRAFIE STRICTĂ ………………. DeterminanŃi psihologici Ńinând de caracter ……..cetăŃean) 10.2.CAPITOLUL X PSIHOLOGIA ACTULUI DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ (ResponsabilităŃi profesionale şi implicaŃii conjuncturale vizând relaŃia funcŃionar public . 10.

Butoi. 3 Codul de procedură penală. Magistratul mileniului trei. Este limpede. V. nu o dată ireparabilă. aşadar că.1 – „…procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni”.Capitolul I PSIHOLOGIA JUDICIARĂ PE TERENUL DREPTULUI (NoŃiuni introductive . motivat de simŃul datoriei dusă până la capăt. art. Mitrofan. Bucureşti. tehnicist.putându-se evita ghilotina. Psihologie judiciară. precum şi cu privire la persoana făptuitorului”. I.selectiv.A.Deschiderea în materie)1 1. 1992 .. şi anume: „aflarea adevărului”2. 2 Codul de procedură penală Titlul I. 15 1 . erodat continuu de propria-i ineficienŃă şi căzând în desuetitudine. se adresează nu unor concepte abstracte. nu poate fi decât un jurist competent şi. Din această perspectivă. în efortul ecforării realităŃii infracŃionale sub aspectul său material obiectiv (fapta).3 – „…trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei. Numai aşa poate fi garantat scopul procesului penal: „constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni (N. Vezi N. scurte extrase cap. un fin psiholog. Cap.1. ExigenŃele psihologiei judiciare faŃă de actul de justiŃie. art. a erorilor judiciare). Editura Şansa. ci unor realităŃi concrete. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”3. înfăptuirea actului de dreptate. T.I.I. psihologia judiciară impune o serie de exigenŃe fără îndeplinirea cărora actul de justiŃie rămâne un exerciŃiu steril. DefiniŃia psihologiei judiciare. Titlul I. Zdrenghea. aflate prin excelenŃă pe terenul psihologiei judiciare: „persoana făptuitorului din perspectiva laturii sale subiective – vinovăŃia”. lipsit de credibilitate şi forŃă. Cap. Premise Actul de justiŃie nu poate fi înŃeles şi acceptat în afara dezideratului princeps care guvernează intenŃia legiuitorului. totodată.

totodată. psihologia judiciară se defineşte drept „disciplină distinctă..Zdrenghea. apte să fundamenteze interpretarea corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară sau criminogenă”4. face ca magistratul să înŃeleagă omul în complexitatea sa. V. b) De asemenea. aşadar. Psihologia consonantistă. 500. o prioritate absolută. 1982. avertizându-l asupra propriilor sale limite caracterial-psihologice şi atitudinal-aptitudinale. victimă. informaŃiile pendinte ariei de aplicabilitate a psihologiei judiciare vor avea. Tiberiu Bogdan.Mitrofan. pe de altă parte. participant la dramă judiciare şi. 16 5 4 . prin sublinierea faptului că în viaŃa psihică aplicarea legilor cauzalităŃii mecanice este o eroare5 . Bucureşti. nu o dată însă şi iraŃional.Butoi.În arsenalul ştiinŃifico-tehnic al pregătirii sale. exersându-i autocontrolul şi oferindu-i. informativformativă şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept. în generozitatea sa ca ştiinŃă şi practică. comportamentul uman atât cel conformist.neputând fi înŃeles decât în termeni probabilistici subordonaŃi teoriei sistemelor6 în viziune psihocibernetică. 1973. Bucureşti. martor etc. Odobleja. Probleme de psihologie judiciară. 6 Şt. de multe ori automat. justiŃia în evoluŃia ei tinzând prin intervenŃie preventiv-ofensivă eficace să reducă şi să îngrădească din ce în ce mai mult potenŃialul de iraŃionalitate criminogenă al fiinŃei umane. p. în scopul obŃinerii cunoştinŃelor şi evidenŃierii legităŃilor psihologice. p. op. psihologia judiciară se adresează tuturor categoriilor de specialişti care participă la înfăptuirea justiŃiei şi ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaŃi sub incidenŃa legii.3. care are ca obiect studierea nuanŃată şi aprofundată a fiinŃei umane (persoana) implicată în drama judiciară. p. d) Psihologia judiciară îi atrage magistratului atenŃia asupra faptului că: N. ColecŃia Psyche. îi oferă un ajutor imediat. Editura ŞtiinŃifică. Din această perspectivă.9.în lumina ştiinŃei actuale . cu un pronunŃat caracter pragmatic. T. magistratul trebuie să-l privească din perspectiva persoanei. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. acele strategii tehnice şi mijloace cu ajutorul cărora aceste limite pot fi depăşite.). cât şi cel deviant .cit. De altfel. Impactul psihologiei judiciare asupra demersului actului de dreptate este resimŃit pe mai multe direcŃii majore: a) Pe de o parte. care în mod obişnuit acŃionează raŃional. îl ajută pe magistrat la înŃelegerea aprofundată şi nuanŃată a individului uman (autor. c) Având deci de judecat omul.

oamenii nu sunt cu toŃii la fel de permeabili actului de educaŃie şi învăŃare (interiorizare şi conformare a normei juridice) – limite individuale. grave. de personalitatea unor categorii speciale de victime . o culpabilitate tacită a societăŃii. magistratul este înarmat cu informaŃiile referitoare la legităŃile psihologice vizând cunoaşterea cât mai exactă a personalităŃii şi sensibilităŃii umane. neglijente. Studierea căilor de realizare a acestei reversibilităŃi. în general. 8 Vezi concepŃia lui Jean Pinatel – EcuaŃia personală în trecerea la act. (Din arhiva personală a autorului – T. elaborarea creatoare a noi sisteme mai rapide şi mai eficiente de reversibilitate înseamnă a abandona căile cu precădere punitive.).♦ a înŃelege persoana umană7 înseamnă a recunoaşte inegalitatea înzestrării native a indivizilor. ♦ înŃelegerea omului înseamnă şi cunoaşterea faptului că la omul normal mintal. măcar parŃial. asupra tipurilor individuale cu necesităŃi psihologice şi motivaŃii diferite pentru fiecare caz în parte. magistratul implicat în actul de dreptate. de asemeni. dobândind solide cunoştinŃe de psihologie. mai ales în cazurile complexe. 17 7 . minore etc. ♦ înŃelegerea omului trebuie să însemne şi recunoaşterea inegalităŃii şi a neomogenităŃii mediilor sociale de provenienŃă. f) În final.B. atitudinile antisociale sunt. 9 Vezi conceptele de probaŃiune în reeducare – metodele art-terapiei şi „psihodramei” în retuşarea personalităŃii deŃinutului.provocatoare. a reprezentărilor memoriei. angajând strategii extrapunitive şi esenŃialmente constructiv-terapeutice9. capacităŃilor mental-cognitive şi a potenŃialului afectiv-emoŃional exercitându-şi competenŃele la nivelul exigenŃelor actuale fără a fi pândit tot timpul de riscul unor inadmisibile erori. reversibile. a actului senzorio-perceptiv. ♦ înŃelegerea omului înseamnă şi faptul că prin înzestrarea nativă şi prin valorificarea sau nevalorificarea potenŃialelor educaŃionale. va şti StudenŃii vor aprofunda rapoartele de constatare tehnico-ştiinŃifică şi expertizele psihologice realizate din dispoziŃia organelor de cercetare penală cu privire la profilul personalităŃii autorilor unor infracŃiuni grave sau ale unor martori care au influenŃat hotărâtor cercetările vis-á-vis. ceea ce trece dincolo de aceste limite constituind volens-nolens. e) Interpretând conduitele umane în raporturile interpersonale specifice actului de justiŃie. recunoscând faptul că încă din codificarea genetică. cantitative şi calitative. medii care au virtutea de a exercita presiuni diferite. fiecare individ are o anumită rezistenŃă faŃă de tentaŃii8.

Argumente privind necesitatea studiului psihologiei judiciare în contextul problematicii dreptului Fundamentarea prezenŃei psihologiei judiciare pe terenul dreptului este demonstrată de faptul că înainte de a fi existat raporturile de drept. VoinŃa juridică s-a bazat pe conceptul de libertate şi iniŃiativă individuală a agentului juridic. 1999. Rm. se bazează pe conceptul psihologic de voinŃă în toată amplitudinea sa psihologică.25/65. În sens exemplificativ ne vom opri asupra instituŃiei cardinale a raporturilor de drept şi anume voinŃa (a cărei sorginte primordial psihologică este dincolo de orice comentariu). 1. interesele părŃilor fiind determinate de motivaŃii şi scopuri. „Revista de psihocriminalistică”. 11 Vezi tehnica lie detector şi sistemul psihocrim (în consens cu preocupările americane – serial crime. energizate de mobilizarea voinŃei fizice şi psihice a agenŃilor de drept. Actele juridice din toate timpurile sunt rezultatul voinŃei juridice – „înŃelegeri” – a agenŃilor de drept (persoane fizice.2. 18 10 .3. precedate sub aspect cognitiv de mai mult sau mai puŃin complexe procese de deliberare sub aspectul prevederii şi anticipării urmărilor. din ce în ce mai prezenŃi în criminalistica modernă11. interumane. 112 – …este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. manifestă prin producerea de efecte juridice care. în societate au evoluat raporturi naturale. De fapt. italiene scena del crimen. ca o categorie cardinală sau perenă de care depinde evoluŃia întregii ordini juridice şi include o corelare între voinŃele private la nivelul domeniului privat şi voinŃa colectivă la nivelul instituŃiei statale şi al societăŃii civile. Codul de procedură penală Titlul III. Agentul juridic pentru a-şi exprima libertatea contractuală are garantată exprimarea voinŃei libere. în literatura juridică străină plecându-se de la principiul libertăŃii contractuale în sensul ei cel mai general. În cazul statului de drept. Cpt. pag. modus operandi). SecŃ. în vederea valorificării unor rapoarte de expertiză sau constatări tehnico-ştiinŃifice specifice psihologiei judiciare. an II. persoane juridice). evident. organul de urmărire penală poate folosi cunoştinŃele unui specialist. cu conŃinut şi motivaŃie psihologică.III.când şi cum să apeleze la serviciile cabinetelor de psihologie judiciară şi a specialiştilor psihologi10. nr.IX. echilibrul între individ şi societate are la bază tot efectul voinŃei juridice în accepŃiunea sa de consens.Sărat. voinŃa juridică este considerată. FondaŃiunea Alecu Bagdat. în întreg sistemul de drept. art.

Metodele utilizate în prezent sunt relative cu privire la aceste aspecte. 19 12 . sistemul probator clasic neputând realiza întotdeauna acest obiectiv fundamental. după experienŃa ilicită. cât şi pe plan internaŃional. înseamnă o analiza psihologică introspectivă. Problema este de a şti dacă realmente voinŃa exprimată în actele juridice este neviciată. după cum urmează: Constantin Mitrache. Teama rezultă din existenŃa actelor juridice simulate. vânzări deghizate. corespondenŃele între voinŃa liber exprimată şi voinŃa internă. voinŃa juridică reconciliind interesele statelor respective şi oglindindu-se în acte de drept internaŃional. trebuie să se manifeste în afara oricăror vicii de consimŃământ. mărturii depuse în cauze civile etc. insuficient cercetată atât la noi.vezi cazul Valache omor. SoluŃia este utilizarea mijloacelor moderne de detecŃie a comportamentului simulat în cauzele civile. Drept penal român – partea generală.). a decide dacă un act este valabil din punctul de vedere al exprimării voinŃei sale. declaraŃii ale părŃilor contractante în afaceri comerciale.B. Editura Şansa. subliniază următoarele: „VinovăŃia există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenŃie sau din culpă”12. evident. care. consensul între state şi puteri cu interese altminteri deosebite. cu ulterioare efecte sub aspect juridic. Constantin Mitrache. p.omor prin împuşcare. Toate aceste consideraŃii reflectă dimensiunea psihologică a dreptului. 1995. (Din arhiva personală a autorului – T. pot constitui convenŃii secrete şi convenŃii aparente faŃă de terŃi. 13 În seminarii se vor studia cauze complexe soluŃionate definitiv. Bucureşti.Dacă vrem să ne reprezentăm exact forŃa voinŃei juridice este suficient să reflectăm asupra spectaculoaselor rezultate obŃinute recent în dreptul internaŃional: unificarea Germaniei şi pulverizarea zidului Berlinului. În ultimă instanŃă. VoinŃa juridică exprimată în acte juridice consensuale de formă autentică (scrisă). primordial psihologice13 şi. 12. noŃiune indiscutabil psihologică. dacă voinŃa liber exprimată este conformă cu cea internă.univ. distinsul prof. evidenŃiind în continuare subtile diferenŃieri. De aici rezultă faptul că dimensiunea psihologică în dreptul civil vis-à-vis de categoria juridică şi psihologică a voinŃei este o problemă de esenŃă. Din declaraŃiile inculpaŃilor se vor evidenŃia elementele care conduc către conturarea vinovăŃiilor sub forma intenŃiei şi culpei . În ce priveşte vinovăŃia. Numai aşa părŃile contractante pot să-şi tatoneze reciproc acordurile. şi cazul Andrieş Marta Isabella .dr.

urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte (intenŃie directă).). experimentul judiciar. la săvârşirea unei fapte dacă făptuitorul nu a voit aceea faptă – constrângere – ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului din cauze neimputabile lui – lipsa discernământului). ori o variantă agravantă a infracŃiunii iniŃiale (ex.. deoarece nu l-a prevăzut. conştiinŃă etc. socotind fără temei că el nu se va produce (uşurinŃa).A. rezultat ce i se impută acestuia sub forma culpei. prevedere. deşi nu-l urmăreşte. dar nu-l acceptă. În esenŃă. rechizitorii. agresivitate. EsenŃială este împrejurarea că făptuitorul săvârşeşte o faptă urmărind un anumit rezultat. – intenŃia depăşită (praeterintenŃia) – formă mixtă: intenŃia şi culpa reunite – săvârşirea unei fapte cu intenŃie şi producerea unui rezultat mai grav decât cel urmărit şi acceptat de făptuitor prin săvârşirea faptei. temperament. (N. convingere intimă. cu alte cuvinte. interogatoriul (ancheta. 211 C.). abundă noŃiuni prioritar psihologice: minor-minorat. socialmente periculoasă în raport cu valorile ocrotite de lege) şi săvârşite cu voinŃă. – fapta este săvârşită cu intenŃie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale. b) prevede rezultatul faptei sale şi. audierea etc.. 2. are reprezentarea acŃiunilor sau inacŃiunilor sale.).cere o atitudine conştientă în sensul că făptuitorul îşi dă seama. este o atitudine rezultantă a interacŃiunii conştiinŃei cu voinŃa (factorul cognitiv şi volitiv). acceptă posibilitatea producerii lui (intenŃie indirectă). deşi trebuia şi putea să-l prevadă (neglijenŃa). dar care rezultat se amplifică devenind mai grav şi realizând conŃinutul unei alte infracŃiuni (ex. responsabilitate-iresponsabilitate. VoinŃa . raŃionament. b) nu prevede rezultatul faptei sale. atenŃie. lovituri cauzatoare de moarte – art. sentinŃe etc. – fapta este săvârşită din culpă când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale. 183 C. VinovăŃia. voinŃă. din punct de vedere psihologic. duplicitate-simulare-minciună. mobil. voinŃa de a săvârşi fapta este determinată numai după reprezentarea în conştiinŃa făptuitorului a urmărilor socialmente periculoase ale faptei. percheziŃia. reconstituirea. Similar. 3. aceste acŃiuni mobilizându-i energia fizică şi psihică în sensul realizării rezultatelor urmărite. în încheieri. al rezultatului acestora (ca urmare.pen. tâlhăria cu moartea victimei – art.pentru a exista . scop.1. deliberare. deşi trebuia şi putea să-l prevadă.pen. – VinovăŃia nu poate exista. memorie. fără a mai vorbi despre faptul că în însăşi esenŃa lor o serie de instituŃii procesual penale sunt intrinsece psihologicului: confruntarea. pledoarii. afect. motiv pentru 20 .

în urma testării acestora pe terenul specific activităŃii judiciare. de a asigura funcŃionalitatea acestui construct. din perspectiva: a) preocupărilor teoretice: de a-şi organiza şi îmbunătăŃi aparatul teoretico-conceptual cu care operează şi. b) preocupărilor practic-aplicative: de a-şi elabora o metodologie specifică de cercetare-investigare a realităŃii psihice din domeniul judiciar. legităŃi şi regularităŃi specifice fenomenelor psihice din domeniul de studiu.3. 1. magistratul este Ńinut să aprofundeze terenul psihologiei judiciare14. de a urmări validarea unor modele conceptuale teoreticoexplicative. de a oferi organelor judiciare informaŃii pertinente şi utile privitoare la realitatea psihică în sistemul judiciar. de a elabora modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene psihice de care se ocupă în mod preponderent.care.). 21 14 . de a ajuta efectiv organele judiciare în a stabili adevărul şi a aplica legea. Definirea domeniului de referinŃă. psihologia judiciară are un rol important în a contribui la evitarea comiterii unor erori judiciare datorate unor cauze psihologice. de a contribui la elaborarea unor programe recuperative şi de a testa eficienŃa acestor programe în cadrul instituŃiilor sociale specifice. o dată mai mult. elaborate de psihologia generală şi psihologia socială. studenŃii vor face analiza pe text. aprofundând conotaŃiile realităŃilor psihologice şi contextul juridic în care speŃele au fost soluŃionate (Din arhiva personală a autorului – T. de a surprinde şi evidenŃia prin intermediul cercetării concrete. pe de altă parte. Obiectul psihologiei judiciare şi conexiunile interdisciplinare Coordonatele majore care definesc preocupările şi conturează obiectul psihologiei judiciare se profilează a fi următoarele: A.B. În seminarii. de a contribui prin mijloace specifice la organizarea unor programe de acŃiune socială preventivă. În acest sens. de a oferi informaŃii în vederea susŃinerii unor modele ştiinŃifice elaborate de psihologia generală şi psihologia socială.

Astfel. Problematica psihologică a mărturiei şi martorului – abordare complexă care debutează reliefând premisele psihologice ale mărturiei. rolurile şi activităŃile psihologiei judiciare sunt foarte largi şi foarte variate: Care sunt factorii determinanŃi ai comportamentului infracŃional? Care sunt mecanismele psihologice şi psihosociale implicate în activitatea infracŃională? Care sunt mecanismele recidivei? Care sunt caracteristicile personalităŃii criminale? Care este eficienŃa modalităŃilor frustrant-punitivorecuperatorii? etc. B. Psychologist in the Criminal Justice System. Din această perspectivă sunt abordate inclusiv limitele anchetatorului şi magistratului. din perspectiva relaŃiei interpersonale de tip special care opune parametrii ecuaŃiei anchetatanchetator. Manuale di psicologia giuridica. Analiza psihologică a actului infracŃional .D. 16). tributare structurilor lor Unii autori subliniază faptul că precizarea obiectivelor psihologiei judiciare trebuie să se facă Ńinându-se seama. Ed. oglindite în atitudini şi forme de manifestare ale conduitei (sincere sau simulate) persoanei care face obiectul interogatoriului judiciar. de cei ce vor beneficia şi vor utiliza efectiv cunoştinŃele şi rezultatele cercetării în acest domeniu.algoritmul infracŃional . în opinia lui Stanley Brodsky. în primul rând. pag. cunoştinŃele de psihologie judiciară sunt adresate atât celor ce administrează justiŃia (vezi Gaetano De Leo.din perspectivă exploratorie („scena crimei” – perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă – personalitatea făptuitorului şi amprenta sa psihocomportamentală – profiler crime).. Press. precum şi problematica bunei-credinŃe. evidenŃiind ample aspecte psihocomportamentale şi de contact interpersonal. (Univ. 1973. aprecierea mărturiei în raport cu personalitatea şi interesele martorului în cauză.E. 22 15 .L. Analiza psihologică a interogatoriului judiciar. 1995). legile recepŃiei senzoriale în formarea depoziŃiilor testimoniale. şi care utilizează şi beneficiază de serviciile psihologice. cât şi infractorilor.of Illinois. cât şi în perioada postdetenŃională. C. pleacă de la psihologia infractorului. atât pe perioada detenŃiei. D. cât şi psihologilor care au mai puŃină tangenŃă cu agenŃiile judiciare.de a oferi asistenŃă psihologică15 concretizată în expertizele de specialitate oferite atât organelor judiciare pe parcursul procesului penal. calităŃile proceselor de memorare oglindite în potenŃialele de reproducere şi recunoaştere. Milano. limitele psihofiziologice ale sensibilităŃii. În acest sens. influenŃa factorilor obiectivi şi subiectivi în procesele perceptive. U.

a unor pledoarii în cauze celebre (Din arhiva personală a autorului – T. Cazul „Mihalea”). intuiŃia. EcuaŃia raportului funcŃionar-cetăŃean vizează o realitate extrem de complexă începând de la doleanŃele petiŃionarului simplu până la psihologia mulŃimilor. F. psihologia intimei convingeri (evaluarea şi coroborarea probelor. G. Psihologia judecăŃii pe coordonatele a patru mari direcŃii: duelul judiciar17 (acuzare.B. ilustrând existenŃa diferitelor tipologii şi conduite care pot apare pe parcursul anchetei judiciare şi îndemnând.B. Domeniul investigării erorii judiciare16. detectarea ştiinŃifică a conduitelor simulate. personalitatea magistratului (integritatea senzorioperceptivă. Comportamentul simulat – indici orientativi asupra credibilităŃii rezonabile vizând sentimentul de vinovăŃie.). în formarea mărturiei judiciare.temperamental-caracteriale. respectiv. gândirea. Domeniu deosebit de complex care debutează cu simularea şi care. în deliberarea completului şi sentinŃei etc. H.) şi psihologia apărării din perspectiva apărătorului. Cazul „Anca”).şi autodistructive din perspectiva instituŃiei discernământului şi responsabilităŃii. Sunt trecute în revistă implicaŃii psihologice cu un înalt grad de reciprocitate şi finalitate sub aspect judiciar. tipologii şi caracteristici ale deŃinutului încarcerat. testare intersubiectivă etc. la serioase reflecŃii şi atitudini de autocontrol. J. Psihologia detenŃiei penitenciare. E. în derularea duelului judiciar. opinia separată etc. psihologia deliberării. perspective moderne asupra retuşării personalităŃii şi reinserŃiei sociale. 17 La seminarii se va face analiza unor rechizitorii şi. apărare. Conduitele dizarmonice din perspectiva expertului psiholog şi a psihologiei judiciare.). totodată. după investigarea principalelor disfuncŃii ale proceselor şi funcŃiilor psihice. 23 16 . La seminarii se vor face analize de speŃe în care varii disfuncŃii au condus la grave erori judiciare (Din arhiva personală a autorului – T. capacitatea empatică. Problematica psihologică a actului de administraŃie publică pune funcŃionarul statului în slujba cetăŃeanului şi a intereselor sale private. reiterează norma de periculozitate a conduitelor hetero.). buna-credinŃă etc. consecinŃele psihologice ale privării de libertate – frustrarea penitenciară – comportamente generate de izolarea penitenciară. I. care insistă asupra declicului etiologic şi asupra mecanismelor complexe implicate în eroarea judiciară (disfuncŃii psihologice în prelucrarea şi interpretarea elementelor probaŃiunii.

îşi poate extrage şi fundamenta. Exemplificativ. în urma cercetărilor şi investigaŃiilor efectuate. devenind ulterior certitudini. psihologia generală oferă o bază solidă pentru rezolvarea problemelor practice. un domeniu experimental al psihologiei şi al dreptului. în studiul lumii vii. De aceea. Psihologia generală studiază generalumanul din psihic. vor consta ca „pământ desŃelenit” şi vor fi reclamate puŃin câte puŃin ca ştiinŃe independente. Psihologia judiciară verifică o serie de informaŃii asupra legităŃilor evidenŃiate de psihologia generală într-un compartiment distinct al existenŃei umane şi. genetica.1. cunoştinŃe asupra unor legi psihologice şi instrumente de investigaŃie cu arie de largă aplicabilitate. dintr-un anumit punct de vedere. deci şi pentru psihologia judiciară. constituind. 24 . perspectiva de abordare a psihicului umane este mai abstractă şi mai generală. cu psihologia socială şi cu alte ramuri ale psihologiei Faptul că adâncirea cunoaşterii unor domenii ştiinŃifice reclamă interdisciplinaritatea. care. cunoştinŃe şi instrumentar în vederea conturării de noi adevăruri. din punct de vedere ştiinŃific. la rândul ei. specifice din cadrul sistemului activităŃilor judiciare şi. invers. Ea oferă însă aparatul conceptual şi metodologic pentru disciplinele aplicative. în domeniul tangent psihologiei generale şi dreptului (ştiinŃelor juridice) a luat naştere psihologia judiciară. adevărurile sale mai generale cu caracter de lege. este adaptată specificului preocupărilor proprii ale acestora.1. alcătuit din ceea ce este comun întregii istorii a existenŃei umane. a) RelaŃiile cu psihologia generală Psihologia judiciară.3. psihologia judiciară. La graniŃa dintre ştiinŃe există domenii conexe interdisciplinare care-şi „întind mâna”. ca reflectare în omul individual a planului generalsocial. definită ca disciplină formativ-aplicativă şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept. cu resursa ei deosebit de spectaculară. încercând să ajute la soluŃionarea unor probleme practice prin ramura sa aplicativă. al cărei obiect îl constituie studiul şi înŃelegerea aprofundată şi nuanŃată a personalităŃii individului uman implicat în procesul judiciar. totodată. în domeniul tangent biologiei şi chimiei. Conexiunile psihologiei judiciare cu psihologia generală. Studiind legile fenomenelor psihice. de la care împrumută şi aplică metode de abordare a domeniului. a luat naştere biochimia. nu mai este de mult o noutate. are legături de subordonare şi intercondiŃionare reciprocă în primul rând cu psihologia generală. împrumutându-şi metodologii. care. furnizează noi informaŃii. Similar. evidenŃiază noi aspecte cu caracter de legitate specifice domeniului.

Fig. RelaŃiile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei şi cu unele ştiinŃe juridice 25 .1.

DicŃionar de psihologie. instrumentar şi cunoştinŃe necesare înŃelegerii apariŃiei şi dezvoltării dramei judiciare. psihologia judiciară este. Editura Albatros. 1974. 19 P.Popescu-Neveanu.35. cauzele şi consecinŃele abaterii de la ele. însă ea încorporează activ şi adaptează o mare parte din strategiile.Bogdan20 consideră psihologia judiciară ca o parte aplicată a psihologiei sociale care urmăreşte să descopere acele mijloace psihologice care pot contribui la o mai adecvată stabilire ştiinŃifică a adevărului material. se caracterizează printr-o abordare mai concretă a omului. b) RelaŃiile cu psihologia socială Datorită faptului că individul uman. 20 Tiberiu Bogdan. care. Desigur. T.30. de organizarea şi optimizarea diferitelor activităŃi. grupuri şi subculturi sociale. problemele psiho-sociale ale delicvenŃei juvenile şi al remedierii ei etc. psihologia social-juridică se ocupă de studiul aspectelor psihologice implicate în relaŃiile dintre legislaŃie şi conduita vie a indivizilor. Legătura cu psihologia socială este atât de strânsă. Editura Didactică şi Pedagogică. 26 18 . care face obiectul studiului şi al psihologiei judiciare. psihologia judiciară face parte din a doua categorie. într-adevăr. foarte strâns legată de psihologia socială. îi va oferi metodologie. Psihologie socială. fără a neglija raporturile cu psihologia generală. încât unii autori consideră psihologia judiciară ca fiind una din ramurile aplicative ale psihologiei sociale. urmărind efecte individuale şi de P.. În timp ce prima s-ar ocupa de psihodiagnoză.19. în colective şi medii. 1978. este participant la drama judiciară.În opinia unor autori18. se recunoaşte implicit legătura psihologiei judiciare cu psihologia socială. metodologia şi instrumentarul ce aparŃine psihologiei aplicate generalizate. pentru P. Desigur.Golu. Bucureşti.Golu. căile redresării comportamentelor care vin în conflict cu normele social-juridice (comportamente infracŃionale). p. psihologia aplicată specializată se ocupă de activităŃile concrete din diferite sectoare ale existenŃei umane. p. op. care. de psihologia aplicată specializată. în cadrul psihologiei aplicate trebuie diferenŃiată psihologia aplicată generalizată. Bucureşti. 577.cit. p. Astfel. precum şi a protagoniştilor acesteia în mediul lor social natural de evoluŃie. deci la o mai echitabilă administrare a justiŃiei. studiind planul particular-social din construcŃia omului. Tot în această direcŃie. la rându-i. conştientizarea şi cunoaşterea de către cetăŃeni a normelor social-juridice.

la aprecierea elementelor de culpă. prevedere. a evaluării conduitelor simulate şi a posibilelor dezechilibre ce se pot finaliza criminogen. Psihologia experimentală oferă. care oferă date asupra tipologiilor şi a diferenŃelor interindividuale. se dovedeşte a fi deosebit de utilă pentru organizarea demersurilor sale teoretice şi practice. de asemenea. în dreptul penal. martor.) şi a soluŃionării sub just temei a pricinilor judiciare. bazată pe considerarea individului uman în contextul interacŃiunilor sale cu grupurile de apartenenŃă. ascultarea etc.Golu. dreptul îi limitează psihologiei judiciare aria de extensie. psihologia judiciară se va adresa şi altor ramuri ale psihologiei. conduită simulată etc. p. c) RelaŃiile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei Fără îndoială că.cit.. prin transparenŃa către subiectivul existent sub învelişul normei juridice. Astfel. vinovăŃie. responsabilitate etc. cu normele social-morale şi social-juridice cu valoare reglatorie pentru conduita sa. nu pot fi eficiente decât în măsura în care organele de cercetare vor avea cunoştinŃele psihologice 21 P. 27 . 1. op. persoană bănuită. cum ar fi: psihodiagnosticul şi psihologia diferenŃială. cât şi pentru biodetecŃia comportamentului simulat. Pentru psihologia judiciară explicaŃia psihosocială. percheziŃia. conduită simulată. Conexiunile psihologiei judiciare cu diferite ramuri ale ştiinŃelor juridice Legătura psihologiei judiciare cu ştiinŃa dreptului este reclamată de necesitatea de a oferi dreptului un instrumentar al interpretării corecte a conduitelor umane cu finalitate criminogenă.grup ale unor determinări concret-istorice21. Trebuie subliniat ajutorul oferit de psihologia experimentală prin expresia ei psihofiziologică. Din acest punct de vedere.25. mai ales.2. cum ar fi: confruntarea. cu alte persoane.3. la evaluarea funcŃionalităŃii analizatorilor atât de mult discutaŃi în faza senzorio-perceptivă a mărturiei. în vederea.. intenŃie. Legăturile procedurii penale cu psihologia judiciară se regăsesc în aceea că o serie întreagă de activităŃi. în organizarea demersului său teoretic şi practic. prezentarea spre recunoaştere. strict la conduita umană analizată din perspectiva normelor juridice (autor. stare emoŃională. ajută la o bună dozare a pedepselor şi o justă încadrare a faptelor. date deosebit de interesante referitoare la instrumentarul investigatoriu ce poate ajuta la abordarea diferitelor componente ale personalităŃii subiecŃilor. în genere. cunoştinŃele de psihologie judiciară contribuie. şi.

prilejuieşte o risipă de elemente psihologice asupra interpretării şi obiectivării în câmpul faptei a rezultatelor conduitei autorului.) implicaŃi în drama judiciară. reclamată de criminalistică. căreia-i oferă tabloul psihocomportamental şi caracterial al personalităŃii umane ca infractor. La rândul ei. eludare a identificării. RelaŃia cu criminalistica este biunivocă. Psihologia judiciară menŃine. În acest sens. tendinŃele. cât şi în cele practice ale ambelor discipline.tehnici proiective .. de asemenea. cercetarea la faŃa locului. 28 22 . psihiatric. ilustrând în mod nuanŃat motivaŃiile. în legătură cu necesitatea juridică a stabilirii gradului de responsabilitate penală22. Psihologia judiciară are legături de interdisciplinaritate şi cu medicina legală. toate acestea apte să ofere indicii de descoperire a autorilor şi probării vinovăŃiei acestora. psihologia judiciară oferă cu generozitate criminologiei date şi legităŃi. martor. victimă.necesare cunoaşterii corecte a conduitelor umane. Rorshach . acŃional. ulterior. instrumentar şi metodologie. este clară necesitatea cunoaşterii întregului registru al potenŃialului psihologic al individului uman (învinuit. În ceea ce priveşte tactica criminalistică. numai dacă ne referim la vasta şi complexa activitate de ascultare a învinuitului. motivaŃiile şi acŃiunile autorilor şi victimelor acestora. organ judiciar. disimulare.sunt indispensabile concluziilor expertizei medico-legale psihiatrice. criminaliştii vor putea trage concluzii juste cu privire la intenŃiile. susŃinându-i cu tărie eforturile de sanogeneză şi ecologie morală. victimizare. coeficientul de agresivitate. anticipându-se conduitele de simulare. în raport cu a căror interpretare şi obiectivare actul procedural să aibă maximum de eficienŃă sub aspectul aflării adevărului. Numai cunoscând psihologie judiciară. potenŃialul intelectual. experŃi etc. regăsindu-se atât în aspectele teoretice. aceasta din urmă având sub lupă în mod expres conduita infractogenă din punct de vedere al genezei şi trecerii de la potenŃial la act criminogen ca fenomen sociopsihologic. Szondy. Arsenalul psihologic obiectivat în instrumentarul de investigaŃie a personalităŃii: Lücher. structura temperamentală şi echilibrul emoŃional în vederea circumstanŃierii conduitelor autorului din punct de vedere psihologic şi. fabricare de alibiuri etc. legături strânse cu criminologia. părŃi.

organ de urmărire penală etc. „scena del crimen” sau în alt sens „profiler crime”. „amprenta sa psihocomportamentală”. raŃionamentele.1. intenŃiile. a secvenŃelor comportamentale. oferind organelor de urmărire penală. în ideea conturării profilului psihologic. sensul.Capitolul II ACTUL INFRACłIONAL DIN PERSPECTIVĂ EXPLORATORIE .serial killers) Dincolo de identificarea şi prelucrarea urmelor materiale descoperite în câmpul faptei – preocupare ce intră predilect în sfera criminalisticii – suntem de părere că eforturile „anticrim” ale mileniului trei vor fi orientate către „interpretarea comportamentelor umane cu finalitate criminogenă”.) să interpreteze motivaŃiile. forŃând componenta psihologică a omului legii (procuror. „amprenta comportamentală” aptă schiŃării unei galerii de potenŃiale portrete ale personalităŃii pretabililor incluşi în cercurile de bănuiŃi. Dacă „câmpul faptei” – expresie consacrată în criminalistica clasică – conduce către materialitatea obiectuală a urmelor clasice apte să permită conturarea probaŃiunii şi identificarea autorilor. în virtutea celor sus-menŃionate: 1) să reproducă prin propria-i imaginaŃie împrejurările şi acŃiunile derulate de făptuitor. Actul infracŃional din perspectivă exploratorie („scena crimei” – perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă – personalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală – profiler crime . noile concepte între care: „scena crimei”. oferind organelor de urmărire penală „filmul crimei în dinamica sa”. Profesionistul investigator – expertul psiholog – este chemat ca. provoacă în direcŃia acceptării unei realităŃi dinamice în derulare. judecător de instrucŃie. 2) să-şi imagineze profilul făptuitorului. logica. habitudinile.Cazuistică specifică infracŃiunilor de omor cu mobil sexual - 2. organizarea conduitelor criminogene. 29 .

sens psihologic (sub aspectul laturii subiective: intenŃie. actul infracŃional. suferă impactul interpretării sale din perspectivă psihoexploratorie.sens criminalistic (identitatea victimei).).B. omor. Literatura de specialitate. inteligenŃa. însuşirea bunului. 7. Din aceste considerente. legitimă apărare etc. culpă. a evidenŃiat o grilă de exigenŃe căreia trebuie să-i răspundă investigarea ştiinŃifică a acestui gen de infracŃiune: 1.). premeditare.sens criminalistic (verificarea eventualului alibi).). . 30 23 . de exemplu pentru omoruri. Criminalul a luat măsuri pentru ascunderea omorului şi în ce constau aceste măsuri? . Crima a fost comisă de o singură persoană sau de mai multe? Toate aceste deziderate vor fi satisfăcute la dispunerea lor de către organele de urmărire penală. simularea etc.sens juridic – încadrarea juridică a faptei (viol. Toate acestea fac obiectul psihologiei judiciare din perspectiva impactului interdisciplinarităŃii sale cu criminalistica clasică. suicid etc.sens psihologic (profilul psihologic al autorului.).sens criminalistic (interpretarea urmelor traseologice şi dinamice). ca expresie dinamică a comportamentelor criminogene. Omorul s-a comis pe locul unde s-a găsit cadavrul? . duplicitatea. pe coordonatele unei idei îndrăzneŃe: „psihocriminalistica”. Când a fost comisă crima? .3) să anticipeze „comportamentul următor pretabil” contracarând pentru viitor „mişcările” autorului prin intuirea versiunilor optime cu grad rezonabil de credibilitate în identificarea acestuia23. 6. . Ce s-a petrecut la locul faptei şi care sunt motivele crimei? . jaf. StudenŃii vor studia şi vor purta discuŃii la seminarii asupra unor astfel de mijloace de probă: rapoarte de constatare tehnico-ştiinŃifică şi expertize.). răzbunare. 5.sens juridic. suprimarea vieŃii. În ce fel s-a comis crima? . experienŃa infracŃională. . fiind materializate în rapoarte de constatare tehnico-ştiinŃifică semnate de specialistul psiholog-expert criminalist. .sens juridic. în sens clasic. Cine este ucis? . 4. utilizate în speŃe complexe (Din arhiva personală a autorului – T.sens medico-legal (modificări cadaverice etc. 2. interes material etc.).sens psihologic (satisfacŃie sexuală. 3.

- sens juridic (autorat, coautorat, complicitate etc.); - sens medico-legal (numărul şi felul leziunilor, raportul de cauzalitate leziune-arma de apărare sau atac, rezistenŃa victimei, dinamica şi dispunerea leziunilor etc.). 8. Care sunt căile de acces ale criminalilor în câmpul faptei, în ce mod au părăsit câmpul faptei, cât timp au rămas acolo şi ce acŃiuni au săvârşit? - sens criminalistic (interpretări dinamice şi traseologice); - sens psihologic (siguranŃa, precipitarea, logica comportamentelor în derularea scenei crimei). 9. Cine este făptuitorul? - sens juridic (stabilirea răspunderii şi a pedepsei); - sens criminalistic (identificarea autorului). 10. Care sunt experienŃele pozitive şi limitele investigaŃiei ştiinŃifice desprinse din soluŃionarea cauzei? - sens juridic; - sens criminalistic; - sens psihologic (interpretarea modului de operare; ex: dacă este vorba de un criminal în serie?). O problemă deosebită în perspectiva viitorului va fi, fără îndoială, abordarea psihoexploratorie a „scenei crimei” în cazurile care presupun investigarea omuciderilor de natură sexuală24.

Sub aspect criminalistic şi medico-legal, vezi lucrarea Lt.cmd. (rez.) Vernon J.Geberth: Investigarea omuciderilor de natură sexuală, din care se desprind aspecte deosebit de interesante – cităm integral: Investigarea omuciderilor de natură sexuală implică proceduri elementare întrebuinŃate şi în alte cazuri de omor; totuşi, un număr suplimentar de investigaŃii trebuiesc făcute în aceste cazuri particulare. Aceste investigaŃii depind atât de circumstanŃele incidentului, precum şi de tipul de activităŃi observate la locul crimei. De exemplu, în investigaŃiile omorului de natură sexuală, motivul infracŃiunii poate să nu fie întotdeauna la fel de clar ca în cazul omorului în scop de jaf sau al omorului organizat (premeditat) de tip «lovitură». Anchetatorii experimentaŃi în cazul omorurilor sunt conştienŃi de faptul că omuciderile de natură sexuală pot implica atât victime homosexuale, cât şi heterosexuale, la fel copiii şi adulŃii pot fi implicaŃi, ambele categorii ca victime sau agresori. De asemeni, motivele pot include un număr de posibilităŃi ce merg de la violenŃa interpersonală şi viol cu omor, până la perversiuni sexuale şi crime în serie. 31

24

Un omor este clasificat ca «omor de natură sexuală», atunci când sunt observate dovezi de activitate sexuală la locul crimei sau pe corpul victimei. Acestea includ: tipul de haine sau lipsa lor; evidenŃierea de lichid seminal pe lângă sau în corp; evidenŃa leziunilor sexuale; poziŃionarea «sexualizată» a corpului; dovezi ale substituŃiei activităŃii sexuale ca: masturbare, fantezie erotică sau ritualism. Multiple înjunghieri şi tăieturi ale corpului, precum şi plăgi tăiate la nivelul abdomenului victimei sunt, de asemenea, sugestive cu privire la motivaŃia sexuală. PrezenŃa lichidului seminal în vagin, gură sau rect, precum şi sperma descoperită pe exteriorul corpului sau pe haine sunt importante în determinarea tipului de activitate sexuală care a avut loc. O cercetare atentă trebuie, întotdeauna, făcută asupra zonei înconjurătoare locului crimei, în vederea descoperirii de dovezi ale activităŃii sexuale sau ale fanteziilor sado-masochiste. Astfel de dovezi pot apărea sub formă de cărŃi pornografice, reviste, filme video sau fotografii găsite la locul crimei, ce descriu victima implicată în activităŃi sexuale sau mesaje scrise lăsate de agresor, deopotrivă la locul crimei sau pe corpul victimei: măşti, frânghii, harnaşamenturi, bandă adezivă, «jucării» sexuale, lubrefianŃi şi alte lucruri asociate în mod normal cu activitatea sexuală. Omorul poate avea implicaŃii sexuale chiar şi fără dovezi evidente sau observabile ale actului sexual sau activităŃii sexuale, ca în omorurile psihotice, unde motivele nu sunt uşor decelabile. Dacă corpul este al unei femei sau al unui copil dezbrăcat sau parŃial îmbrăcat, anchetatorii ar trebui să-l considere ca un posibil caz de crimă de natură sexuală Investigarea locului crimei: Un criminalist pregătit va examina locul crimei cu un dublu scop. Primul obiectiv este documentarea completă asupra evenimentelor prin intermediul fotografiilor (alb-negru şi color) şi/sau al filmării video a întregului loc al crimei. Al doilea obiectiv este să se asigure că a avut loc o cercetare atentă şi completă pentru oricare detaliu ce ar putea să furnizeze un indiciu atât cu privire la crimă, cât şi la identitatea criminalului, prin identificarea şi colectarea probelor după cum urmează: ⇒ proba lichidului seminal trebuie colectată cât mai curând posibil înainte de a fi distrusă sau pierdută. Petele de sânge, salivă şi păr (incluzând pieptănarea părului pubian), trebuie obŃinută la locul crimei; probele ambalate corespunzător sunt trimise la laborator; ⇒ urmele probelor găsite pe victimă/sau pe hainele victimei trebuie colectate; 32

2.2. Componenta psihologică: motivul şi raŃiunea de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare) O bună înŃelegere a comportamentului uman25 şi a naturii sexualităŃii umane este o condiŃie prealabilă, importantă pentru anchetatorul criminalist
⇒ vânătăile şi semnele victimei, incluzând prezenŃa leziunilor sadice, trebuiesc notate; ⇒ corpul victimei trebuie examinat pentru a găsi urme de muşcături. Se vor colecta şi nota: a) saliva de pe urma de muşcătură în vederea determinării grupei sanguine. Se vor folosi beŃişoare sterile cu vată de bumbac 100% îmbibate cu apă distilată. Important: Se va lua o probă de control (etalon) de pe o altă zonă a corpului (lipsită de urme de muşcături); b) se va fotografia muşcătura. Se va folosi un aparat de fotografiat 1x1 (modelul folosit pentru amprentare) şi se vor lua atât fotografii alb-negru, cât şi color. Se va utiliza un etalon de măsură în fotografie şi se va obŃine un reper anatomic; c) se va lua un mulaj (dacă este posibil) folosind materiale dentare. ⇒ locul crimei trebuie examinat pentru a determina dacă a avut loc o luptă. PrezenŃa hainelor sfâşiate, nasturi lipsă, fâşii textile, semne pe pământ sau pe podea şi stropi de sânge, toate trebuie fotografiate, documentate şi colectate ca probe; ⇒ anchetatorul va colabora cu medicul-legist şi se va asigura că eşantioanele de probe sunt luate de pe corp (ex: păr din diferite zone ale corpului). În plus, spălătura vaginală, precum şi cea anală, nazală şi orală vor trebui cerute de la medicul patolog pentru evaluarea şi examinarea serologică; ⇒ fragmentele din unghiile degetelor de la mâini vor trebui obŃinute în vederea analizei pentru a determina probele de sânge, piele sau păr provenite de la agresor; ⇒ dacă vreun suspect este reŃinut, hainele lui trebuie luate în vederea examinării pentru probe fizice. Fiecare probă va trebui ambalată într-un ambalaj separat. Corpul suspectului va trebui examinat în vederea descoperirii de zgârieturi de unghii, muşcături sau alte indicaŃii ale unei lupte violente. În plus, probe de sânge şi păr vor trebui obŃinute (asiguraŃi-vă că aceste probe sunt obŃinute legal)”. 25 Perspectiva psihoexploratorie ca procedeu de investigaŃie (redată aici prin exemplificarea omorurilor cu mobil sexual) este o strategie modernă aplicabilă soluŃionării versiunilor viabile şi în alte direcŃii: sinucidere vero, ştergerea şi disimularea urmelor pentru a ascunde omoruri veritabile, omor deghizat în sinucidere etc. 33

ce trebuie perfecŃionată. Aceasta, împreună cu experienŃa practică, asigură faptul că analiza adecvată a crimelor de natură sexuală poate fi inteligent urmărită. Componentele comportamentului sexual se pot împărŃi în trei segmente elementare: biologic (instinctiv), fiziologic (funcŃional) şi emoŃional (mental). Componenta emoŃională sau mentală este cea mai puternică dintre cele trei segmente. Ar putea fi o presupunere logică aceea că mintea controlează actul, în sensul că mintea dictează ce este şi ce nu este excitant pentru un individ. Aceasta poate fi un considerent important când se analizează ce s-a întâmplat la locul crimei de natură sexuală. Sexul este, de asemenea, un act senzitiv, implicând toate cele cinci simŃuri: pipăit, văz, auz, miros şi gust. Fiecare simŃ este implicat într-un grad diferit de la individ la individ, care asociază un mesaj sexual semnificativ la un anumit simŃ. De exemplu: vederea unei femei îmbrăcată sumar poate fi excitantă pentru cineva, sau mirosul atunci când este legat de un anume parfum plăcut poate fi stimulul ce influenŃează excitarea unei alte persoane. Acestea sunt răspunsurile perfect corespunzătoare, legate de sexualitatea umană atunci când mintea este stimulată de informaŃii senzoriale semnificative. Oricum, când stimularea este dusă la extrem şi un individ devine obsedat, cu simŃurile exacerbate, începe să apară o deviaŃie. Din această atracŃie nesănătoasă poate rezulta o acŃiune corespunzătoare în afara fanteziei, incluzând omuciderea. De asemenea, oamenii care sunt inhibaŃi sexual pot avea expresii sexuale neconvenŃionale, care pot fi periculoase. Aceste răspunsuri sunt cunoscute ca parafilia (,,paraphilias” – o atracŃie până la deviaŃie). Exemple de activitate sexuală neconvenŃională sunt: voayorismul, exhibiŃionismul, travestismul şi fetişismul, care, în general, sunt considerate dăunătoare. Exemple de parafilia considerate periculoase sunt: sadismul, masochismul, sado-masochismul, pedofilia şi necrofilia. Dacă o activitate este considerată sau nu periculoasă, substituŃia activităŃii sexuale şi a activităŃilor de natură psihosexuală se pot evidenŃia chiar ele însele la anumite scene ale crimei de natură sexuală şi trebuie luate în considerare în determinarea motivaŃiei.

34

2.3. Determinarea motivaŃiei Un aspect extrem de important al investigării omorurilor este determinarea motivului uciderii. Omuciderile de natură sexuală - incluzând violul cu omor şi uciderea – implică atât sodomia anală, cât şi orală, la fel ca şi alte acte de perversiune sexuală. Victimele, de obicei, sunt femei şi copii mici, iar ucigaşul este, de obicei, bărbat. Omuciderile de natură homosexuală sunt chiar obişnuite şi implică victime bărbaŃi ucişi de alŃi bărbaŃi, sau victime femei implicate într-un fel de relaŃie de lesbianism şi sunt ucise de alte femei. Adesea, aceste cazuri implică metode sadice şi bizare. În mod cert, sunt întrebări preliminare pe care un anchetator trebuie să le pună când examinează locul crimei: Ce s-a întâmplat?, De ce s-a întâmplat? şi Cine ar fi putut să o facă?. Examinarea locului crimei cu scopul de a identifica şi interpreta anumite detalii ce pot servi ca indicii asupra tipului de personalitate implicată este o tehnică excelentă în determinarea profilului mental al tipului de persoană care ar fi putut comite crima. Desigur sunt legături între aspectul psihologic al criminalului şi indiciile psihologice dezvăluite de locul crimei. Cercetările efectuate de Grupul de Studii Comportamentale din cadrul FBI (Behavioral Science Unit) în domeniul omorurilor de natură sexuală a dezvăluit o remarcabilă consecvenŃă în cadrul tipului de persoane ce comit anumite acte. Deşi există o gamă largă de diferenŃe între infractorii care comit acte similare, aceşti infractori au, de asemenea, similarităŃi şi trăsături comune. 2.4. Infractorii organizaŃi (cei care îşi premeditează acŃiunea – predilect finalizată de psihopatul sexual) Delimitarea între organizat (premeditat) şi neorganizat (nepremeditat), elaborată de Grupul de Studii Comportamentale din cadrul FBI, este o descriere a tipologiilor criminale. InformaŃia prezentată aici, aşa cum este ea legată de fenomenul infracŃiunilor premeditate şi nepremeditate, este bazată pe studii şi cercetări ale Grupului de Studii Comportamentale, interviuri personale cu agentul supervizor Robert K.Ressler şi cu alŃi membri implicaŃi în acest proiect, precum şi pe experienŃele personale de criminalist practician ale lui Vernon J.Geberth. Infractorul care îşi premeditează crima are, de obicei, inteligenŃa peste medie, este metodic şi viclean, iar crimele lui sunt bine gândite şi cu atenŃie plănuite. Este probabil, genul de persoană care are maşina bine întreŃinută.
35

Crima este de obicei comisă în afara zonei unde locuieşte sau lucrează, autorul dând dovadă de mobilitate şi călătoreşte mai mulŃi kilometri decât o persoană obişnuită. Fantezia şi ritualul sunt importante pentru acest tip de personalitate. Victimele sunt oameni pe care el îi consideră tipul „corect”, pe care el îi poate controla (fie prin manipulare sau dominare), de obicei străini, cu care are ceva trăsături comune. Infractorul este considerat sociabil şi foloseşte abilităŃile verbale pentru a-şi manipula victimele şi a prelua controlul asupra lor. El este pe deplin conştient de gravitatea criminală a actului său şi este încrezător în abilităŃile sale în confruntarea cu ancheta poliŃiei. Probabil că urmăreşte reportajele de ştiri privind crima şi, frecvent, poate lua un obiect personal al victimei, pe care îl poate folosi pentru a retrăi evenimentul sau pentru a-şi continua fantezia. El este excitat de cruzimea actului său şi poate declanşa torturarea victimei. Controlul sexual asupra victimei joacă un rol important în scenariul său. El evită să lase dovezi în urma sa şi, de obicei, îşi aduce propria armă. Cadavrul este, de cele mai multe ori, mutat de la locul crimei. Autorul face probabil acest lucru pentru a lua „peste picior” poliŃia sau pentru a preveni descoperirea lui prin transportarea într-un loc unde poate fi bine ascuns. 2.5. Infractorii dezorganizaŃi (cei care nu-şi premeditează acŃiunea – predilect finalizată de psihotici) Infractorul care nu îşi premeditează crima are, de obicei, inteligenŃa sub medie, singuratic, necăsătorit, trăieşte fie singur, fie cu o rudă, în imediata vecinătate a locului crimei. El are dificultăŃi în a stabili relaŃii interpersonale şi este descris ca un inadaptat social. (Vezi Rîmaru Ion şi Ursache Ion, structuri inhibate, nesociabile, introvertite, cu acumulări tensionale în sfera pulsional-sexuală şi raptusuri violente exteriorizate biociclic: viol şi jaf cu moartea victimelor). Infractorul acŃionează impulsiv sub stress şi, de obicei, va selecta o victimă din propria lui zonă geografică. El nu posedă un vehicul şi evită oamenii, în general. Este, de obicei, descris ca un incompetent din punct de vedere sexual şi nu are relaŃii sexuale în adevăratul sens al cuvântului. Locul crimei va fi dezorganizat. Infractorul care nu premeditează crima utilizează stilul de atac „fulger”, luându-şi victima prin surprindere. Această acŃiune este spontană,
36

agresorul acŃionând brusc în afara fanteziei sale şi nu are un „plan de joc”, nu se gândeşte că poate fi prins26. Agresorul dezorganizat, de obicei, îşi depersonalizează victima prin mutilare facială sau o răneşte în exces. Alte acte sexuale sadice sunt îndeplinite după moartea victimei. Mutilarea organelor sexuale, a rectului, a sânilor femeilor, a gâtului, a gâtlejului şi a feselor este făcută deoarece aceste părŃi au o puternică semnificaŃie sexuală pentru el. Acolo poate fi o dovadă a eviscerării, amputării şi/sau vampirism. Locul morŃii şi locul crimei coincid în general, şi de obicei nu există nici o încercare de a ascunde cadavrul. Dacă cadavrul a fost mutilat, este posibil ca el să poziŃioneze cadavrul într-o manieră specială care are semnificaŃie pentru el. Arma crimei este adeseori lăsată la locul faptei. Comportamentul uman, deşi imprevizibil, este de multe ori repetitiv. Anumite acŃiuni desfăşurate la locul crimei de anumite tipuri de personalităŃi vor fi repetate şi în alte cazuri de omor investigate. O investigare criminalistică se poate dovedi a fi o bună strategie investigativă în cazurile care relevă unele tipuri de personalitate aberantă. Centrul NaŃional pentru Analiza Crimei Violente (National Center For The Analysis Of Violent Crime), cu sediul la Academia FBI în Quantico, Virginia, poate furniza suport legal autorităŃilor, cum ar fi: analize sau alte servicii ce pot fi utile în anumite tipuri de crime. Un anchetator criminalist, prin experienŃa şi analiza cazurilor similare, poate atinge un nivel de cunoştinŃe pe care îl poate aplica în fiecare investigare. Natura actului şi tipul de persoană care ar fi putut să comită un anumit tip de act sunt elemente importante în scenariul Cine ar fi putut să o facă?. Oricum, trebuie Ńinut minte că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. MotivaŃia din spatele actului este un considerent important. A fost o ceartă între îndrăgostiŃi? Sau este un agresor psihotic, în care caz, câteodată, crima pare să fie lipsită de motivaŃie sau bizară? Ori omuciderea este opera unui psihopat, cu implicaŃii sadice şi impulsive? Nimeni nu acŃionează fără motivaŃie. Potrivit dr. James Brussel – psihiatru criminalist – „chiar şi actele unui nebun au un oarecare tip de logică. Aceasta este o metodă pentru nebunia lor. O logică şi chiar o raŃiune ascunsă există în spatele a ceea ce el a făcut sau cum a făcut, oricât de sălbatic, bizar sau complet lipsit de motiv ar părea să fie”. Provocarea
Vezi psihopatul sexual, criminal în serie Ursache Ion, care a acŃionat în perioada 1970-1972, în zona Braşov-Predeal (3 omoruri şi 5 tentative) – comportament primitiv, animalic: pândă, urmărirea victimelor pe cărări izolate, atac brusc, sugrumare, târârea victimelor, viol şi jaf (Din arhiva personală a autorului – T.B.) 37
26

investigativă a anchetatorului este descoperirea acestei logici perverse şi aparent iraŃională şi aplicarea acestei informaŃii în caz. Identificarea victimei este crucială în determinarea victimizării. Cine este decedatul?. Investigarea „background”-ului victimei (a trecutului, a grupului social din care face parte, a stilului de viaŃă, şi a cercului de prieteni etc.), de multe ori va dezvălui posibila motivaŃie a ucigaşului. Examinarea oricăror relaŃii, cunoştinŃe şi factori de risc pot furniza un indiciu la scenariul Cine ar fi putut să o facă?. De exemplu: Cu cine trăia victima? Cine a fost ultimul în compania victimei? Face impresia că victima îl cunoştea pe atacant? Care este statutul social curent al victimei? De ce a fost selectată această victimă în mod deosebit? Face impresia că, crima este „crimă cu autor necunoscut”? A avut decedatul o ocupaŃie cu risc mare (prostituată)? A fost victima fugar sau autostopist? Sau, a fost victima un lucrător întârziat, de exemplu chelneriŃă sau muncitor în service care era nevoit să călătorească singur în noapte? Orice tip de întrebări similare trebuiesc puse şi răspunsurile depind de scenariul prezent la locul crimei. PăstraŃi-vă mintea deschisă; nu trageŃi concluzii pripite, în special când ele sunt legate de comportamentul uman şi sexualitatea umană.
PROFILUL PSIHOCOMPORTAMENTAL CARACTERISTIC AL CRIMINALULUI ORGANIZAT ŞI AL CELUI NEORGANIZAT ORGANIZAT NEORGANIZAT

- Scor ridicat al inteligenŃei - CompetenŃă socială - Calificare profesională - CompetenŃă sexuală - Statut social ridicat - Loc de muncă stabil (tatăl) - EducaŃie inconsecventă în copilărie - Tip controlat în timpul comiterii faptei - Consum de alcool - Stress situaŃional (agitaŃie) - Trăieşte cu un partener - Mobilitate mare (maşină bună) - Urmăreşte crima (în presă) - Îşi poate schimba locul de muncă/oraşul

- Scor scăzut al inteligenŃei - Inadecvat social - Necalificat - Incompetent sexual - Statut social scăzut - Fără loc de muncă (tatăl) - EducaŃie dură în copilărie - Tip anxios - Consum minim de alcool - Stress situaŃional minim - Trăieşte singur - Trăieşte sau lucrează în apropierea locului crimei - Interes minim faŃă de eveniment - Schimbare semnificativă de comportament (abuz de droguri/alcool, religiozitate)

38

Clasificări Bazându-se pe experienŃa sa de detectiv criminalist. ViolenŃa interpersonală Cel mai comun tip de crimă de natură sexuală este acela generat de violenŃa interpersonală.Constrânge victima .Locul crimei reflectă pierderea controlului . bărbaŃi/femei. . 2. Pe măsură ce se 39 .DevianŃă sexuală orientată către atac.Constrângere minimă .Victima/locul este necunoscut .Arma/urme absente .Atac spontan . de asemenea. dar după examinarea circumstanŃelor. Crimele pot.ConversaŃie minimă .Viol agresiv înainte de moartea victimei . prietene/prietene.Victima este aleasă brusc.Viol şi/sau sodomie orientate către atac.DIFERENłE PSIHOCOMPORTAMENTALE ÎNTRE CRIMINALUL ORGANIZAT ŞI CEL NEORGANIZAT (perspectiva modului de operare – ecuaŃia interpersonală în cuplul penal victimă-agresor) ORGANIZAT NEORGANIZAT . întâmplător .Personalizează victima . supărare sau răzbunare.Crime în serie.7. se poate releva adevărata motivaŃie.Plănuieşte atacul .Transportă cadavrul .Depersonalizează victima .Controlează conversaŃia .Caută victime docile . .Act sexual după moartea victimei . prieteni/prietene.6.Victima/locul este cunoscut . . implica şi o a treia persoană. La început. cum ar fi un iubit/iubită părăsit.Arma&urme prezente . cu violenŃă .Cadavrul rămâne la locul crimei 2. a elementelor de furie. De exemplu: poliŃia poate fi chemată într-un loc unde un bărbat sau o femeie este găsită complet îmbrăcată şi împuşcată în cap în stilul „execuŃie”. şi chiar rude de sânge.Locul crimei este neîngrijit.Geberth împarte crimele de natură sexuală în patru categorii distincte: . crimă generată de impulsul sexual. ură. Acestea includ soŃi/soŃii.ViolenŃa interpersonală orientată către dispute şi atacuri.Cadavrul este lăsat la vedere . Moartea poate să nu apară ca fiind motivată de sex. prieteni/prieteni. Vernon J.Cadavrul este ascuns . această moarte va apărea a fi altceva decât o crimă legată de sex.

în cazul violului. Aceste tipuri de cazuri. Dan Constantinescu ucis de cei doi parteneri cu 17 lovituri de cuŃit. recent eliberat din închisoare. În plus faŃă de brutalitatea atacului. Leziunile cauzate de forŃa brută pot fi prezente când ucigaşul a încercat să-şi bată victima pentru a o supune. rezultă în urma înfrângerii rezistenŃei victimei de către agresor. AcŃiunea ar trebui să se concentreze pe această pistă a investigaŃiei şi pe cercetarea dosarelor pentru delicte similare comise în trecut de cineva. Aceste cazuri pot fi extrem de brutale. în primul rând. cauzând asfixia. Caz „Mihalea” . telefoane obscene) sau alte delicte sexuale incluzând violuri sau sodomii. (Din arhiva personală a autorului – T. când ucigaşul îi este cunoscut victimei. Acest lucru se poate evidenŃia în cazul copiilor sau persoanelor vârstnice. o victimă poate muri din cauza şocului sau a altei traume. Aceasta. exhibiŃionism. sodomiei sau atacului homosexual27. în care victima nu a fost ucisă. şi/sau multiple tăieturi şi înjunghieri. o nouă posibilitate se poate prezenta. să stabilească dacă au fost sau nu au fost şi alte cazuri care să implice un mod de operare asemănător. Atacul cu viol şi/sau sodomia Astfel de omoruri de natură sexuală pot fi înfăptuite pentru înfrângerea victimei şi/sau mai mult pentru un atac sexual. IntenŃia făptaşului este atacul sexual şi nu crima. în special.peste 27 lovituri etc. Infractorul poate fi homosexual sau heterosexual şi intenŃia poate fi viol sau sodomie forŃată. Calea investigaŃiei ar trebui. respectiv efectele catharsisului agresiv provocat de gelozie (vezi Caz Dr. Victima poate fi sufocată sau strangulată prin astuparea gurii şi nasului. cu scopul de a înăbuşi Ńipetele victimei. de obicei. de multe ori se dovedeşte a fi acŃiunea unui amant înfuriat sau soŃ care.B.) 40 .8. În unele cazuri. Ceea ce poate apărea că este opera unui psihopat.verifică „background”-ul şi relaŃiile victimei. unele dintre ele putând fi făcute post-mortem. de obicei. încearcă să distrugă victima prin depersonalizarea cadavrului. fiind Ńinută strâns. moartea poate fi provocată intenŃionat. mutilare facială. sub circumstanŃe emoŃionale. moartea. De multe ori o soluŃie simplă sau motivată este întunecată de ceea ce i s-a făcut cadavrului sau de felul cum a fost schimbată scena crimei. 2. au fost precedate de delicte „obişnuite” (voayorism. 27 În semninarii se vor aprofunda cu studenŃii particularităŃile psihologice ale omorurilor comise între homosexuali.

GalaŃi. Aceste pauze de timp între omoruri sunt denumite şi ca perioade de „calmare”29. cum ar fi: îndepărtarea sânilor femeilor. 41 28 . Cei mai mulŃi ucigaşi. când se iveşte posibilitatea. criminal în serie (5 omoruri şi 7 tentative). ei se vor masturba asupra victimei şi se vor angaja în mutilare post-mortem.B. StudenŃii vor aprofunda la seminarii analiza de caz excelent efectuată de col. fie să mutileze mai departe.9. cadavrul. 1988. DevianŃa orientată către atac Crima născută din dorinŃele sexuale orientate către atacul deviant şi sadic se distinge faŃă de alte omoruri de natură sexuală prin implicarea mutilării. În unele cazuri. cum ar fi un sân. care de obicei acŃionează sub inspiraŃie de moment. este obsedat de un fel de fantezie perversă.dr. fie să retrăiască evenimentul. urme de masturbare (care pot furniza grupa sanguină a suspectului). de la zile la săptămâni sau luni. Recentul mini-serial NBC „Străinul Precaut” (The Deliberate Vezi dublul asasinat . fie devine atât de implicat în fantezia lui încât scapă din vedere faptul că lasă urme. În schimb. unde pot fi urme de sânge mânjit pe cadavru (ceea ce înseamnă că poate fi sânge şi pe ucigaş). atac post-mortem asupra organelor genitale (masculine şi feminine). este o personalitate dezorganizată. introducerea de obiecte în cavităŃile trupului victimelor lor şi posibila antropofagie (consumul de carne umană). În mintea lui el şi-a plănuit actul şi are „controlul complet”. între ele.10.) 29 Excelent demonstrată de comportamentul biocilic al psihopatului sexual Rîmaru Ion. 2. şi un număr de articole şi cărŃi sunt disponibile acum pe marginea acestui subiect. care are o semnificaŃie sexuală pentru el. De multe ori. criminalul se va întoarce la locul crimei.cazul „Gladiola”. şi poate chiar amprente digitale lăsate la locul crimei28. Oricum. urme de anvelope de maşină sau urme de paşi. A fost exercitat mult interes asupra fenomenului de crime în serie. Crima în serie Crima în serie reprezintă uciderea de victime disparate în timp. De exemplu: cadavrul este de obicei lăsat la locul atacului. ucigaşul care. obiecte personale ale ucigaşului lăsate în urmă. el ia o „amintire” de la victima lui. Culcea Dumitru (Din arhiva personală a autorului – T. nu pot participa la acŃiuni sexuale cu victimele lor (cum ar fi penetrarea penisului). potrivit studiilor făcute de FBI. în general. Ucigaşul.2. de obicei un obiect personal sau chiar o parte din corpul victimei. fie intră în panică.

42 30 . atrăgând femei singure. În terminologia psihiatrică. Unii dintre ei chiar s-au strecurat singuri în investigaŃie. MulŃi criminali în serie au o fascinaŃie pentru procedurile poliŃiei: unii chiar au lucrat ca ofiŃeri de poliŃie sau gardieni publici şi îşi folosesc această experienŃă ca să evite identificarea.Stranger) a fost bazat pe exploatarea deviaŃiei lui Ted Bundy. în mod cert. Puia Iosif «Hary» – criminal în serie (folosea drept truc îndeletnicirea de vrăjitor.B. El nu are nici o putere până nu are victima sub controlul său. foloseau drept prilej cursele taxi-party. Vernon J. Victimele lor pot fi femei. arătoşi. acesta poate sugera că el ucide din cauză că psihoza lui îl împinge să ucidă. Ei sunt cunoscuŃi ca nişte obişnuiŃi ai poliŃiei şi trag cu urechea la conversaŃiile de pe marginea cazului. mai ales pe terenul lor.Geberth. El se simte în siguranŃă în acea superioritate temporală. Butoi: „Acest «potenŃial cameleonic» a fost ilustrat excelent de criminalii pe care i-am investigat în decursul anilor. totuşi. Pascu Nicolae şi Stroe Adrian (ambii criminali în serie – câte trei victime). homosexuali şi prostituate. capabili să călătorească kilometrii întregi în căutarea victimei „potrivite”. un criminal în serie poate fi clasificat fie ca psihotic sau psihopatic. în special un criminal în serie. fermecători. care îşi aşteaptă pedeapsa cu moartea în Florida. că el ucide pentru că îi place să ucidă. în legătură cu realitatea. (La seminarii se studiază documentaŃia integrală a cazurilor – Din arhiva personală a autorului – T. specialist în ştiinŃe oculte). îşi perfecŃionează continuu acest truc şi au o iscusinŃă stranie în recunoaşterea potenŃialelor victime30. în general. Un criminal în serie. copii. descris ca „zona de confort”: un loc unde ei îşi pot controla victimele. fie ca să evalueze investigaŃia. criminalul este rareori psihotic. încântători şi. fie ca să tachineze poliŃia cu indicii suplimentare. Criminalii în serie au fost descrişi ca inteligenŃi. şmecheri. un ucigaş în serie condamnat. Notă T. care să fie vulnerabilă şi uşor de controlat. Unii criminali în serie se întorc la locul crimei sau la locul unde a fost descoperit cadavrul. Din experienŃa lui Vernon J. Criminalii în serie sunt extrem de manipulativi şi sunt deseori capabili să „vorbească” victimelor lor.). la ore târzii din noapte”. vagabonzi. este un individ nesigur. În cazul unui ucigaş psihotic. depinzând de informaŃiile examinate ca şi de faptele crimei. în ciuda aparenŃelor exterioare. Ei sunt de obicei psihopaŃi sexuali care au o criminalitate profundă şi sunt. Ei sunt indivizi mobili.Gerberth sugerează pe baza studiilor FBI şi a experienŃei personale. De multe ori ei folosesc un truc ca să rămână singuri cu victimele lor. iar în cazul unui ucigaş psihopat.

ei chiar nu au nici un fel de relaŃii satisfăcătoare cu cineva. Din punct de vedere raŃional. op. faptele fiind favorizate de consumul de alcool. Orice mutilare a victimei va fi făcută fie ca să şocheze autorităŃile. fără a putea percepe gravitatea şi cruzimea actelor lor şi fără a putea avea o explicaŃie logică a faptelor lor. ceea ce are tendinŃa de a le exacerba fanteziile sadice33.21. Cu toate că mulŃi criminali în serie au fost cunoscuŃi că au întreŃinut relaŃii sexuale normale cu o femeie iniŃial în viaŃa lor. tensionat pulsional sexual. Atacul criminal. El este excitat de cruzimea actului său şi. de unde nimic nu mai contează32.1/2000. Criminalul poate înregistra pe casete. Presa a fost citită cu asiduitate de către asasinii lui Ioan Luchian Mihalea (Păun Ion şi Gavril Florea).Aceştia se bucură de publicitatea crimelor lor din acelaşi motiv.cit. crimele în serie sunt acte complet iraŃionale. Ei urmăresc probabil îndeaproape evenimentele în ziare şi au acea satisfacŃie conştientă că au învins poliŃia31. MulŃi agresori au declarat că sub influenŃa alcoolului sau a drogurilor.I. Totuşi. va tortura victima până la moarte. Ei sunt într-o stare de automulŃumire până la un punct. apoi văduv). „Pentru Patrie” nr. 43 31 . Editura M. răspunde biociclic dicteului criminal. au trăit stări ireale. viol şi sugrumare (fără jaf) este precedat de componente ale comportamentului animalic: pândă pe cărări singuratice. MulŃi criminali în serie au declarat că au fost abuzaŃi în copilărie. Vânătorii de ucigaşi – Rev.Alexandrescu . 33 Vezi TrombiŃaş Francisc. MulŃi agresori au fost identificaŃi sub influenŃa alcoolului şi drogurilor. în momentul crimei. în funcŃie de cele aflate distrugând corpurile delicte. pe care le poate folosi pentru a-şi spori fantezia atunci când nu are o victimă „cu care să se joace”. Crimele în serie sunt considerate de unii psihologi ca reprezentând ultima extensie a violenŃei. sau poate folosi aceste înregistrări pentru a teroriza viitoarele victime. autor a 5 omoruri cu mobil sexual. surprinderea femeilor în locuri izolate (apariŃie bruscă şi atac surpriză) – vezi Vl. munte -.B. fie ca să facă neidentificabile rămăşiŃele cadavrului. incluzând puterea vieŃii şi a morŃii.(Vezi rechizitorii – Din arhiva personală a autorului – T. Ńipetele de durere ale victimei sale. 32 TrombiŃaş Francisc (fost căsătorit. de mamă sau de un părinte/bunic. zonă de deal. de obicei. în timpul crimelor. cioban primitiv. actul sexual fiind secundar. pag.). fără instrucŃie şi educaŃie. frecvent. comise de-a lungul a 8 ani de zile într-un mediu relativ restrâns – comunitate sătească. criminalul în serie simte o mare plăcere în exercitarea puterii şi a controlului asupra victimei.

. . Anchetatorii criminalişti confruntaŃi cu omoruri de natură sexuală ar trebui să se preocupe. până nu este prins şi încarcerat în închisoare pe viaŃă. Bucureşti. În orice caz. Apare evident faptul că ei trebuie să ucidă mult mai des pentru a-şi satisface plăcerea pe care o obŃin săvârşind acest act. T. folosindu-se un număr de practici investigative. incluzând analiza profilelor şi analiza computerizată a agresiunilor similare. pe măsură ce deveneau mai îndrăzneŃi în urmăririle lor şi mai indiferenŃi faŃă de risc. Butoi: „Părere pe care o împărtăşesc integral. . În sinteză.A. de tehnica de documentare şi conservare a probelor. Editura Şansa.atacul legat de violenŃă şi/sau sodomie. până la o simplă culegere de date din cartierul unde a avut loc crima – experienŃa FBI/S. în primul rând. Toate patru sunt supuse unui set standard de tehnici de investigaŃie. aşadar. reŃinem. – vezi Psihanaliza crimei.uciderea legată de porniri şi dorinŃe sexuale. înainte de a păşi mai departe în ipotezele complicate ce le prezintă fiecare caz. singura care poate echilibra periculozitatea şi riscul evidenŃiat de criminalii în serie”.U. 1997. Acest tip de criminal nu se opreşte niciodată din ucis. Nu există nici un tratament pentru a vindeca un psihopat sexual sadic care devine un criminal în serie34. La fiecare tip se aplică o anumită strategie legală. 44 34 . Aceasta se poate întinde de la analiza criminalistică sofisticată furnizată de Centrul NaŃional de Analiză a Crimelor Violente (National Center For The Analisys of Violent Crimes). nici proceduri standard sau explicaŃii care să justifice motivaŃia pentru o persoană care comite un omor de natură sexuală.Omuciderile unui criminal în serie au tendinŃa să crească pe măsură ce trece timpul. nu sunt soluŃii simple.violenŃa interpersonală legată de dispute şi atacuri.crima în serie. MulŃi criminali în serie au fost prinşi accidental. Oricum. opiniind pentru pedeapsa capitală. N. Scopul este de a identifica motivaŃia şi apoi a căuta să se realizeze investigaŃia folosind fiecare mijloc disponibil. că sunt patru categorii distincte de crime de natură sexuală: .A. în fiecare din aceste categorii există elemente de sexualitate umană şi de deviaŃie sexuală.

EcuaŃie conjuncturală (situaŃie) . săvârşirea şi atitudinea postinfracŃională se manifestă psihicul autorului.scurte extrase.Trecerea la act . care utilizează termenul de psihosociologie a comportamentului deviant.1. 45 35 . concept care obligă la abordări de tip sinergic. II – prelucrări personale. Bucureşti. constă în analiza modului în care în pregătirea. fundamentată exclusiv pe cerinŃele determinării conŃinutului juridic al infracŃiunii. afectivitatea şi voinŃa. atunci când se pune în discuŃie geneza ei sau. Editura Şansa. când se determină „criminogeneza”. Mitrofan. aşa cum s-ar putea crede din enunŃurile unor lucrări cu această tematică. de asemenea. Butoi. 1992 . individualizarea pedepsei. T. Conceptul de personalitate în psihologia judiciară. altfel spus. tratamentul în penitenciar şi tratamentul post-execuŃional. O analiză strict psihologică a actului infracŃional.Capitolul III PERSONALITATEA INFRACTORULUI35 ALGORITMUL INFRACłIONAL Personalitate . transdisciplinar. În realitate există mai degrabă o tendinŃă de cercetare de „tip sinergic” a infracŃiunii. Acestea sunt principalele motive pentru care şi în psihologia judiciară ca şi în criminologie se operează cu conceptul de personalitate. Zdrenghea. elementele sale: inteligenŃa. Psihologie judiciară. Jean Pinatel – „nucleul personalităŃii criminale” Cercetările moderne consacrate psihologiei actului infracŃional sunt în mod constant pluridisciplinare şi nu bidisciplinare. Dacă o asemenea analiză este indispensabilă pentru stabilirea responsabilităŃii (cu cele două elemente ale sale: discernământul şi libertatea) şi a culpabilităŃii în formele sale curente de manifestare (intenŃia în variantele sale sau culpa.Cuplul penal victimă-agresor 3. în variantele sale). organizarea socială a prevenirii infracŃiunilor.Element declanşator . selectiv. V. Vezi N. ea nu mai este suficientă pentru criminogeneză şi funcŃiile sale principale: cunoaşterea cauzelor criminalităŃii în general şi în mod individual pentru fiecare infracŃiune. cap.

V. încercând discutarea motivaŃiei în psihosociogeneza conduitelor deviante”39. 39 Idem. 37 Dragomiresc.cit. sociologică şi criminologică”38. legate de condiŃiile biopsihologice care le exacerbează sau declanşează. b) examinările paraclinice având ca rol principal probarea şi obiectivarea diagnosticului clinic. 40 Idem. „Pe baza acestor rezultate am realizat în final o sinteză privind implicaŃiile complexe ale comportamentului deviant. am făcuto prin prezentarea rezultatelor cercetărilor personale pentru fiecare din problemele tratate şi la fiecare capitol în parte. p. p. de fapt o abordare cu pronunŃat caracter sinergic37. 8. radiologice. Psihosociologia comportamentului deviant. precum şi de aprofundare a etiopatogeniei unor tulburări (aici intră ample investigaŃii de laborator.). electroencefalografice etc. Premisele cercetării comportamentului deviant sunt psihologice atât la nivel substanŃial. 38 Idem. 9. acesta deşi cercetează problemele comportamentului deviant sub genericul Psihosociologia comportamentului deviant36 el încearcă. V.. la profesorul Virgil Dragomirescu. în ansamblu. d) interpretarea neurofiziopatologică pentru explorarea cauzalităŃii manifestărilor agresive de comportament cu răsunet antisocial. c) investigările biogenetice având ca premisă rolul factorilor ereditari în structurarea personalităŃii. op. 131-220. pentru că se cercetează personalitatea infractorului.. p. Personalitatea infractorului este studiată din perspectivă sinergică implicând: a) cercetarea clinică pentru reconstituirea antecedentelor personale şi patologice ale subiectului (aici intră şi excluderea simulării prin testul de biodetecŃie).Referindu-ne la un autor român. o abordare de „sinteză”. p. iar ca scop identificarea concretă a factorilor de ereditate. 46 36 . pentru că se utilizează testele psihologice40. cum de fapt şi mărturiseşte. Dragomirescu. precum şi în cercetarea bio-medicală. 8. cât şi la nivel metodologic. Că este aşa rezultă din faptul că în fiecare capitol al lucrării autorul îşi respectă afirmaŃia din introducere în care spune: „Argumentarea observaŃiilor şi concluziilor noastre. Bucureşti. 1976. urmărind în permanenŃă scopul aplicativ al acestor observaŃii în special pentru expertiza largă (psihosocio-medico-judiciară). Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

angajaŃi nemijlocit în practica pluridisciplinară a analizei comportamentelor deviante. Aprecieri asupra periculozităŃii trăsăturilor de personalitate şi a tulburărilor de comportament care au precedat sau însoŃit comportamentul deviant. criminologi. Exactitatea acestor concluzii va permite evitarea unor erori judiciare care s-ar putea plasa în sfera ireparabilului. De aceea. prin urmare. pentru demonstrarea obiectivă a cauzelor şi condiŃiilor determinante. sociologi). cum ar fi. în raport cu cerinŃele normelor penale pozitive. în situaŃii concrete de ordin social. 47 . aplicarea unor măsuri punitive în locul unor măsuri medicale sau invers.e) cercetarea sociologică având două obiective: în primul rând. credem că vor putea fi înŃelese mai bine definiŃiile pe care diferiŃi cercetători (psihologi. În orice definiŃie dată infracŃiunii – definiŃie legală sau doctrinară – vom surprinde aceste condiŃii minime ce se cer unui act antisocial pentru a fi considerat infracŃiune. Din perspectiva consideraŃiilor de mai sus. Natura şi evoluŃia tulburărilor care au însoŃit sau precedat săvârşirea actului deviant şi dacă acesta prezintă riscul de cronicizare sau agravare. Aprecierea corectă asupra stării psihice a personalităŃii deviante. medici. f) rezolvarea medico-legală. le dau conceptului de personalitate în legătură cu criminogeneza şi psihodiagnosticul comportamentelor deviante. 3. 2. O asemenea abordare a studierii comportamentelor deviante va permite: 1. prin precizarea diagnosticului şi excluderea simulării sub toate formele în care aceasta se poate manifesta (biodetecŃia este. pentru orientarea asupra posibilităŃilor de reechilibrare şi reinserŃie socială. de pildă. în care primează ideea de recuperare socială a delincventului. care motivează declanşarea conduitelor deviante. ştiinŃă şi dreptate. Determinarea trăsăturilor esenŃiale ale personalităŃii analizate din perspectiva sinergetică. discernământ). reconstituirea structurii personalităŃii delicventului şi a modului în care au fost soluŃionate şi. actul infracŃional este rezultatul comportării negative a fiinŃei umane responsabile. adică furnizarea datelor medicale obiective pe baza cărora se concluzionează asupra stării de imputabilitate (conştiinŃă. Din punct de vedere juridic. 4. conceptul de personalitate este esenŃial pentru o justiŃie ce se fundamentează pe adevăr. precum şi a circumstanŃelor bio-psiho-patologice. în al doilea rând. esenŃială).

este reunirea şi asocierea componentelor amintite. ele însele alimentate de aferenŃele senzitivo-senzoriale şi cenestezice. dintre care nici una în sine nu este anormală. ale componentelor sale instinctiv-afective. justiŃia îşi racordează activitatea. care au jalonat istoria sa individuală”41. p. Este un instrument clinic. la delincvenŃii care comit acte grave.Prin personalitate trebuie să înŃelegem mai degrabă un larg câmp de investigaŃii asupra fiinŃei umane concepute ca un întreg (Eysenck). Departe de a avea vreo legătură cu criminalul înnăscut al pozitiviştilor italieni din secolul al XIX-lea. „Această conformaŃie rezultă din nenumăratele particularităŃi ale constituŃiei sale psihofiziologice. „personalitatea criminală pinateliană – aşa cum arată el – este un model de care analiza criminologică se serveşte în cercetările sale. că ceea ce numeşte el personalitate criminală nu este un tip antropologic. 48 42 41 . în comportamentul criminal. Este punctul de vedere al unui medic confruntat cu o bogată cazuistică în domeniul psihodiagnosticului comportamentului deviant. la autorul acestuia. 15.Psihologia judiciară nu poate însă opera. apelând la serviciile psihologiei judiciare în cvasitotalitatea problemelor sale. de amprentele lăsate. De aceea. J. „trecerea la act” constituie elementul decisiv. care consideră că. PersonalităŃii i se dau şi alte definiŃii între care menŃionăm: . Pinatel subliniază foarte hotărât. care a lăsat deschisă problema conceptului personalităŃii. a modului său de a reacŃiona. J. cu conceptul juridic al infracŃiunii şi nici justiŃia modernă nu poate judeca şi soluŃiona cauze penale în această manieră. Este un sistem de referinŃă. la personalitatea sa înŃeleasă ca sinteză a tuturor elementelor care concură la conformaŃia mintală a unui subiect căruia îi dă o fizionomie proprie. pur şi simplu. în speŃă fiind vorba de actul infracŃional. organizat şi rezistent.Personalitatea se caracterizează prin următoarele trăsături: unitatea şi identitatea sa. de toate experimentele trăite. Nucleul personalităŃii criminale este o structură dinamică. de un nucleu al personalităŃii ale cărui componente sunt: egocentrismul. care realizează un tot coerent. vreo variantă a speciei umane. labilitatea. un concept operaŃional. o unealtă de lucru. o construcŃie abstractă care se substituie unei realităŃi subiective”42. specifică. O amplă teorie asupra personalităŃii criminale a creat Jean Pinatel. subordonând-o posibilităŃilor de creştere a cunoaşterii în funcŃie de perfecŃionarea metodelor de investigaŃie a fiinŃei umane. ci o rezultantă. . Idem. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă.Pinatel pune un accent deosebit asupra faptului că nucleul personalităŃii criminale nu este un dat. vitalitatea. CondiŃiile trecerii la act sunt comandate.

în sensul că unii dintre nedelincvenŃi au nevoie de evenimente. 49 . Pinatel constată că în criminologie este esenŃial să se studieze personalitatea în situaŃie. ci provoacă el însuşi ocaziile în care apoi operează. . În ultimă analiză . conştientizarea. de presiuni grave pentru a le provoca o reacŃie delincvenŃială. În asemenea cazuri. orice om poate deveni delincvent”. se modifică şi această totalitate funcŃională (Klineberg).Personalitatea se prezintă sub forma unei piramide biotipologice a cărei bază este formată de ereditate. Există situaŃii specifice sau periculoase în care ocazia nu trebuie să fie căutată. unei incitaŃii exterioare.Personalitatea şi mediul formează o totalitate funcŃională. Subliniind apoi că personalitatea este inseparabilă nu numai de organism. delicventul format – în opoziŃie cu nedelincventul – nu aşteaptă ivirea unei ocazii propice. se pune întrebarea unde vede Pinatel diferenŃa între delicvent şi nedelincvent? Răspunsul îl dă singur.arată mai departe Pinatel – ceea ce permite cert distingerea nedelincventului de delicvent. Spre deosebire de aceştia. cât şi a situaŃiilor. Dacă aşa stau lucrurile. de temperament. raporturile individului cu mediul ambiant şi reacŃiile la mediu în vederea reglării comportamentului (Porot şi Kam Merer). personalitatea este aceea care domină situaŃia. dar chiar şi a delincvenŃilor între ei. Actul criminal care rezultă dintr-o situaŃie specifică constituie răspunsul (reacŃia) unei personalităŃi la această situaŃie. Aceasta înseamnă – conchide Pinatel – ca ansamblu însufleŃit. „Criminolgia fundamentală este ştiinŃa trecerii la actul delinctuos şi nimic altceva” – conchide Pinatel. a cărei existenŃă este condiŃionată de oscilaŃiile sale endogene şi de stimulii exteriori la care răspunde şi reacŃionează. iar atunci când unul dintre aceste elemente se schimbă. este aptitudinea mai mult sau mai puŃin pronunŃată de trecere la act. ierarhizat. Din această scurtă analiză rezultă că factorii de mediu influenŃează atât formarea personalităŃilor. DiferenŃa dintre nedelincvenŃi şi delicvenŃi trebuie căutată în „pragul delincvenŃial”. Pinatel duc în mod firesc la concluzia că „în circumstanŃe excepŃionale. vârful piramidei constituind sinteza globală a personalităŃii (Pende). . iar actul criminal ce rezultă de aici este o consecinŃă directă a activităŃii personalităŃii respective. cele patru suprafeŃe fiind formate din amprenta morfologică.Ideile avansate de J. caracter şi inteligenŃă. alŃii trec la act dintr-o incitaŃie exterioară foarte uşoară. dar şi de mediu. Dar există situaŃii nespecifice sau amorfe în care ocazia trebuie să fie căutată. ca proces prin care individul îşi făureşte reprezentarea mentală a tuturor activităŃilor sale fiziologice şi psihice.

DemonstraŃiile logice pe care le foloseşte Pinatel – bazate pe o experienŃă clinică de decenii – constituie cele mai bune argumente moderne cu ajutorul cărora se poate combate nativismul în criminogeneză. O analiză strict psihologică a actului infracŃional constă în analiza modului în care personalitatea infractorului (inteligenŃa.2. în ultimă instanŃă. pe când cele negative vor trebui înfrânte printr-o pedeapsă mai aspră. pentru că. poate comite orice crimă. I. motivaŃia şi voinŃa) se manifestă în pregătirea. şi prin faptul că uşurează structurarea personalităŃilor criminale”. evidenŃierea cât mai exactă a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial constituie cerinŃe esenŃiale pentru conturarea programelor terapeutic-recuperative din cadrul instituŃiilor corecŃionale. tot aşa cum este în stare să depăşească obstacolele care apar în calea acŃiunii lui criminale. Concepte. Presa Universitară Clujeană. în egală măsură. în cadrul duelului judiciar. 50 . afectivitatea. tipologii. deoarece este labil. Analizând în continuare comportamentul infracŃional. deschide largi perspective explicaŃiei ştiinŃifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant. 1997 – Excelente observaŃii ale practicianului. permiŃând o fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate către prevenirea şi combaterea manifestărilor antisociale. incapabil să se organizeze pe termen lung. săvârşirea şi în atitudinea postinfracŃională. funcŃiile acuzării şi apărării. particularităŃi Diagnosticarea cât mai corectă a profilului psihocomportamental al infractorilor43. ci. iar efectele sale sunt condiŃionate de această personalitate.„că mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea ocaziilor de a comite crime. Cercetarea complexă a fenomenului infracŃional. nu nutreşte sentimente de simpatie faŃă de nimeni şi. căci indiferent afectiv nu-i pasă de nimeni. Pinatel arată că infractorul nu este reŃinut în săvârşirea actului său de oprobiul social. sub toate aspectele sale. în consecinŃă. În acelaşi timp. Elementele pozitive ale personalităŃii vor putea conduce spre o pedeapsă mai uşoară. Există şi situaŃii în 43 Buş.. Psihologie judiciară. 3. Personalitatea infractorului este fondul pe care trebuie să se încrucişeze. el reuşeşte să depăşească şi aversiunea faŃă de acte odioase. pedeapsa este impusă infractorului. întrucât el este dinamic şi eminamente agresiv. Cercetările moderne consacrate psihologiei actului infracŃional sunt în mod constant pluridisciplinare.

De aceea justiŃia îşi racordează activitatea la serviciile psihologiei judiciare. ceea ce îi permite comiterea unor acŃiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial. un anumit mod de a acŃiona şi reacŃiona în spaŃiul psihologic. scopuri) care declanşează trecerea la actul infracŃional ca atare (Banciu. Această instabilitate este o trăsătură esenŃială a personalităŃii dizarmonic structurată a infractorului adult sau minor. 1992). inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli. care intră în conflict cu cerinŃele sistemului valorico-normativ şi cultural al societăŃii în care trăieşte.care pedepsele sunt insuficiente. Pe această bază se încearcă să fie puse în evidenŃă atât personalitatea infractorului. un element care în reacŃiile sale trădează discontinuitatea. Studiindu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularităŃilor psihologice. particularităŃi ale căror rădăcini se află în mică măsură în elementele înnăscute ale personalităŃii şi în cea mai mare măsură în antecedentele sale. a educaŃiei deficitare primite în familie. fenomenul recidivei sau al obişnuinŃei infracŃionale. în istoria personală. slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare. nemijlocit şi univoc asupra individului. salturi nemotivate de la o extremă la alta. ştiinŃă şi dreptate. insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv. ci prin filtrul particularităŃilor sale individuale. a deprinderilor şi practicilor antisociale însuşite. în care primează ideea de recuperare socială a infractorului. Instabilitatea emotivă face parte din stările de dereglare a afectivităŃii infractorilor care se caracterizează prin: lipsa unei autonomii afective. Datorită experienŃei negative. acestea generând. Infractorul se prezintă ca o personalitate deformată. s-a reuşit să se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la majoritatea celor care încalcă în mod frecvent legea: INSTABILITATEA EMOTIV-ACłIONALĂ. în modul de a rezolva situaŃiile conflictuale care apar mereu în acest spaŃiu. cărora societatea nu le-a găsit remedii propice. o latură unde traumatizarea personalităŃii se evidenŃiază mai bine decât pe planul componentei cognitive. infractorul este un individ instabil din punct de vedere emotiv-acŃional. de obicei. îndeosebi a celor morale 51 . cu deficienŃe de integrare socială. Toate acestea îi determină un anumit tip de comportament disfuncŃional. cât şi mecanismele interne (mobiluri. motivaŃii. Factorii psihologici nu acŃionează direct. Infractorul apare ca un individ cu o insuficientă maturizare socială. Conceptul de personalitate este esenŃial pentru o justiŃie ce se fundamentează pe adevăr.

divorŃaŃi. Există ipoteza că infractorul este strict limitat la prezent. Reprezentând o dominantă puternică a personalităŃii.etc. etiologic. ci tot timpul. InadaptaŃii. Toate acestea duc la lipsa unei capacităŃi de autoevaluare şi de evaluare adecvată. AcŃiunea infracŃională reprezintă. conducând la devianŃă şi apoi la infracŃiune. de aspectul normal al vieŃii. al omului cu preocupări de o altă natură decât cele ale „specialităŃii” infracŃionale. DUPLICITATEA COMPORTAMENTULUI. făcându-l uşor depistabil pentru un bun observator. INADAPTAREA SOCIALĂ. indiferent de consecinŃe. la lipsa de obiectivitate faŃă de sine şi faŃă de alŃii. 52 . aceştia provin din familii dezorganizate (părinŃi decedaŃi. iar comportamentul este o reacŃie atipică. în general. priceperea sau preocuparea necesare educării copiilor. alcoolici). Necesitatea tăinuirii. sunt elemente a căror educaŃie s-a realizat în condiŃii neprielnice şi în mod nesatisfăcător. El joacă rolul omului corect. Atingerea intereselor personale. de unde se recrutează întotdeauna devianŃii. şi ai autorităŃilor. ceea ce conferă un caracter atipic reacŃiilor acestora. unde nu există condiŃii. Aceasta constă în incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung consecinŃele acŃiunii sale antisociale. Conştient de caracterul socialmente distructiv al actului infracŃional. un simptom de inadaptare. Acolo unde nivelul socio-cultural al părinŃilor nu este suficient de ridicat. elaborat pe linie socială. unde nu se dă atenŃia cuvenită normelor regimului zilnic. care nu se maschează numai în perioada în care comite fapta infracŃională. infractori. se pun implicit bazele unei inadaptări sociale. în majoritatea cazurilor. a „vieŃii duble”. AnumiŃi excitanŃi din mediul ambiant exercită asupra lor o stimulare spre acŃiune cu mult mai mare ca asupra omului obişnuit. în special. Anamnezele făcute infractorilor arată că. Pe infractor îl caracterizează lipsa unui sistem de inhibiŃii. Arbuthnot (1987) concluzionează faptul că acesta este centrat pe prezent şi nu discriminează cert delincvenŃa de nondelincvenŃă. Atitudinile antisociale care rezultă din influenŃa necorespunzătoare a mediului duc la înrădăcinarea unor deprinderi negative care. observă. acordând o mică importanŃă viitorului. SENSIBILITATEA DEOSEBITĂ. infractorul lucrează în taină. Este evident că orice infractor este un inadaptat din punct de vedere social. Acest „joc” artificial îi denaturează actele şi faptele cotidiene. IMATURITATEA INTELECTUALĂ. pot fi actualizate. în diferite ocazii nefavorabile. plănuieşte şi execută totul ferit de ochii oamenilor. îi formează infractorului deprinderi care îl izolează tot mai mult de societate. duce la mobilizarea excesivă a resurselor fizice şi psihice. duplicitatea infractorului este a doua lui natură. cei greu educabili. cinstit.

53 .Imaturitatea intelectuală nu se suprapune cu rata scăzută a coeficientului de inteligenŃă (IQ).. care consideră că i se cuvin sau când în calea obŃinerii acestor drepturi se interpun obstacole. Nu are o atitudine consecventă faŃă de problemele reale şi importante. agresiv şi violent. minore şi uneori nesemnificative. Complexul de inferioritate incită adesea la comportamente compensatorii. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile (accese de plâns. acŃionând haotic. pentru momentul dat.. de la abŃinere (toleranŃă la frustrare) şi amânare a satisfacŃiei până la un comportament agresiv. dezaprobarea tacită sau experimentată a celorlalŃi. Cei puternic frustraŃi au tendinŃa să-şi piardă pe moment autocontrolul. cu urmări antisociale grave. predominând principiul plăcerii în raport cu cel al realităŃii. Constă în decalajul persistent între procesele cognitive şi afective.Pinatel (1971) arată că la majoritatea marilor delincvenŃi există un nucleu al personalităŃii ale cărui elemente componente sunt: egocentrismul. Este o stare pe care infractorul o resimte ca un sentiment de insuficienŃă. Infractorii reacŃionează diferenŃiat la situaŃiile frustrante. la reacŃii disproporŃionate. inconstant. este nerealist. Complexul de inferioritate apare în urma unor deficienŃe. trecerea la comiterea infracŃiunii efectuându-se în condiŃiile unei prudenŃe minime faŃă de pragurile de toleranŃă a conduitelor în fapt (Bogdan şi colab. de incapacitate personală. 1983). Frustrarea este resimŃită în plan afectiv-cognitiv ca o stare de criză (o stare critică. crize etc. activitatea instanŃei corticale de comandă a acŃiunilor. iar în cazul infractorilor la comportamente de tip inferior orientate antisocial. IMATURITATEA AFECTIVĂ. recompense. COMPLEXUL DE INFERIORITATE. FRUSTRAREA. Este o stare emoŃională resimŃită de infractor atunci când este privat de unele drepturi. imaturitatea afectivă duce la o rigiditate psihică. este lipsit de o poziŃie critică şi autocritică autentică. atipic. labilitatea. instabil emoŃional. generând simultan surescitarea subcorticală. J. ci înseamnă o capacitate redusă de a stabili un raport raŃional între pierderi şi câştiguri în proiectarea şi efectuarea unui act infracŃional. satisfacŃii etc. de tensiune) care dezorganizează. Datorită dezechilibrului psiho-afectiv. în favoarea celor din urmă. infirmităŃi reale sau imaginare fiind potenŃate şi de către dispreŃul.) pentru obŃinerea unor plăceri imediate. agresivitatea şi indiferenŃa afectivă. Imaturitatea afectivă asociată cu imaturitatea intelectuală predispune infractorul la manifestări şi comportamente antisociale cu urmări deosebit de grave.

De obicei. Autoagresivitatea constă în îndreptarea comportamentului agresiv spre propria persoană. consideră că are întotdeauna şi în toate situaŃiile dreptate. atacă cu virulenŃă. Această latură a personalităŃii infractorului se formează de la vârste timpurii. neputând să-şi inhibe pornirile şi dorinŃele în faŃa pericolului public şi a sancŃiunii penale. conştient. IndiferenŃa afectivă redă în fond stările de inhibare şi dezorganizare emoŃională. ca atare. INDIFERENłA AFECTIVĂ este strâns legată de egocentrism şi mai poartă numele de insensibilitate morală. Heteroagresivitatea presupune canalizarea violenŃei spre alŃii. AGRESIVITATEA apare atunci când individul este împiedicat să-şi satisfacă dorinŃele şi se manifestă printr-un comportament violent şi distructiv. o accentuată deschidere spre influenŃe. scopuri. care se relevă ca o constantă a personalităŃii infractorului. fiind mai des întâlnită în crimele pasionale. cum ar fi: omuciderea. capriciozitatea şi. Agresivitatea ocazională se caracterizează prin spontaneitate şi violenŃă. individul fiind robul influenŃelor şi sugestiilor. Cele mai cunoscute forme de agresivitate sunt: autoagresivitatea şi heteroagresivitatea. fiind una din principalele carenŃe ale procesului socializării. se crede permanent persecutat. tentativa de omor. exprimându-se prin automutilări.EGOCENTRISMUL reprezintă tendinŃa individului de a raporta totul la el însuşi. precum şi stilul educaŃional adoptat în cadrul acestei microstructuri. J. prin satisfacŃia resimŃită faŃă de durerile altora. durabil. Este un individ care nu este capabil să recunoască superioritatea şi succesele celorlalŃi.Pinatel mai evidenŃiază două forme distincte ale agresivităŃii: ocazională şi profesională. acesta manifestându-se agresiv în mod deliberat. violul. ceea ce explică 54 . acŃiunile individului fiind imprevizibile. tentative de sinucidere sau chiar sinucidere. interese. LABILITATEA este trăsătura personalităŃii care semnifică fluctuaŃia emotivităŃii. Atunci când nu-şi realizează scopurile propuse devine invidios şi susceptibil. în loc să-şi reconsidere poziŃia. infractorul nu este conştient de propria-i stare de inhibare emoŃională. un rol important deŃinându-l în acest plan funcŃionarea defectuoasă a structurii familiale. îşi maximizează calităŃile şi succesele. vătămarea corporală etc. Egocentricul nu este capabil să vadă dincolo de propriile dorinŃe. Îşi minimalizează defectele şi insuccesele. el şi numai el se află în centrul tuturor lucrurilor şi situaŃiilor. manifestându-se prin forme multiple. tâlhăria. Instabilitatea emoŃională presupune o insuficientă maturizare afectivă. iar atunci când greşeşte. dominator şi chiar despotic. Agresivitatea profesională se caracterizează printr-un comportament violent. Ea se caracterizează prin incapacitatea infractorului de a înŃelege durerile şi nevoile celorlalŃi.

lipsa unor valori etice către care să tindă. Elementul lui vital şi în acelaşi timp şi o trăsătură fundamentală a caracterului său este minciuna. în cea mai mare parte a cazurilor. nu sunt orientate spre infracŃionalitate. Această incapacitate este dublată de dispreŃul faŃă de muncă. Această nelinişte alimentează tendinŃa. infractorii îşi constituie un stil specific de lucru. provoacă la ei o stare de continuă nelinişte. însă la acestea nu sunt elemente dominante ale personalităŃii. această incapacitate fizică este generată de deficienŃe ale voinŃei.atât calmul cât şi sângele rece cu care sunt comise o serie de infracŃiuni de o violenŃă extremă. ceea ce le convine foarte mult deoarece le favorizează activitatea infracŃională. Cu toate acestea. măiestria lor poate oglindi uneori ingeniozitate. Nu se poate spune însă că această atitudine. Aceste componente ale personalităŃii infractoare se pot întâlni şi la celelalte persoane (neinfractori). supraapreciindu-se şi ajungând la manifestări de vanitate. cu mici variaŃii pe acelaşi motiv fundamental. orgolioşi. prin succesele obŃinute în activitatea infracŃională devin încrezuŃi. inventivitate. productivă. fantezie. poate sugera uneori sărăcie de idei sau lipsa imaginaŃiei creatoare. Ca urmare a orientării axiologice. lipsa unor preocupări susŃinute care să dea un scop mai consistent vieŃii. eschivarea de constrângeri socialmorale. Lipsa unui microclimat afectiv. de atitudinea negativă faŃă de cei ce desfăşoară o activitate organizată. a sistemului de valori pe care îl posedă. de idei simple. Analizând modul lor de lucru. Procesele volitive funcŃionează la ei în mod normal. Legătura strânsă dintre indiferenŃa afectivă şi egocentrism constă în faptul că infractorului îi este străin sentimentul vinovăŃiei. de nemulŃumire de sine. dar în acelaşi timp mai probabil o specializare superioară. adeseori puerile. infractorul este incapabil din punct de vedere psihic să desfăşoare o muncă socială susŃinută. al culpabilităŃii. Faptul că în decursul activităŃilor. conŃinutul lor se îndreaptă spre acŃiuni conflictuale în raport cu societatea. spre vagabondaj şi aventuri. îl fac pe infractor indiferent faŃă de viitor. Dezgustul faŃă de muncă. spre acŃiuni antisociale. îi împrumută o atitudine de totală nepăsare faŃă de 55 . elaborată în cursul vieŃii lor. o continuă stare de irascibilitate. specifică a infractorilor. ajungem să recunoaştem că este vorba. precum şi o dexteritate deosebită ce se dobândeşte pe baza unui antrenament îndelungat. Infractorul se simte mereu în continuă apărare legitimă faŃă de societatea care refuză să îi ofere de bună voie ceea ce capriciul lui de moment pretinde. nu au consistenŃa şi frecvenŃa întâlnită la infractori. fapt ce contrazice teoria despre inteligenŃa nativă. Trăind în conflict cu societatea şi acŃionând mereu împotriva ei.

Vom analiza personalitatea din perspectiva acestor două planuri: a) Componentele biopsihologice Componentele biologice ale personalităŃii cuprind toată zestrea nativă a individului. indiferent dacă unele caracteristici se regăsesc şi la predecesori (caracteristici ereditare) sau nu (caracteristici înnăscute). atât cele simple. nu sunt lipsite de interes urmărirea şi surprinderea unor particularităŃi psihologice ale infractorilor de diverse „specialităŃi”. este lipsit de transparenŃă. inclusiv al psihologiei juridice.propria-i soartă. constituind resortul care îl împinge spre acŃiune. În 56 . aparentul curaj de care dă dovadă reprezintă de fapt insensibilitate. Ponderea cu care apar aceste caracteristici diferă foarte mult de la un infractor la altul. astfel încât fenomenul personalităŃii este dificil de cunoscut şi reclamă utilizarea unor mijloace ştiinŃifice deosebit de sensibile pentru a efectua o analiză eficientă. cât şi cele complexe. Luând în considerare unicitatea oricărui act infracŃional. astfel încât el nu poate fi cunoscut decât prin investigaŃii complexe. Se remarcă sentimentalismul ieftin al infractorului.3. cuprinzând acele elemente care se pot desprinde din analiza trăsăturilor fundamentale ale unui număr mare de infractori. În analiza personalităŃii. Din acest motiv. ceea ce fundamentează şi face posibil întregul sistem al ştiinŃelor comportamentale. ea permite un număr nesfârşit de excepŃii. Analiza este posibilă datorită proprietăŃii personalităŃii de a se proiecta în lumea exterioară prin impulsuri. conflicte. Egoismul înăbuşă complet orice urmă de compasiune şi. în urma obişnuinŃei de a fi mereu în pericol. 3. a individualităŃii şi personalităŃii distincte a oricărui infractor. se disting două planuri de analiză: planul componentelor personalităŃii şi planul tipurilor de personalitate. în funcŃie şi de genul de infracŃiune pe care îl realizează. aşa cum îl învederează definiŃiile prezentate. Componentele personalităŃii „Sistemul personalităŃii”. fie de exercitarea unei specialităŃi infracŃionale deosebite. atitudini. se află într-un sistem de legături multiplu determinate. Elementele sale constitutive. Profilul psihocomportamental al infractorului a fost prezentat la modul general. care are o forŃă mobilizatoare majoră. poate duce la acte de mare cruzime. ca urmare. Imaginea prezentată este mai degrabă una statistică. în literatura de specialitate şi în practica de investigare pluridisciplinară. indiferenŃă în urma tensiunii continue. un joc mare de deplasări cauzate fie de elemente temperamentalcaracteriale.

determinarea comportamentului şi mai cu seamă a celui deviant. 1. O caracteristică superioară pozitivă – mare talent la desen – devine socialmente negativă prin manifestarea ei pe un tărâm prohibit de societate. câtă vreme îndemânarea constituie o aptitudine specială. este considerată ca fiind o aptitudine generală. Termenul românesc cel mai apropiat este „fire”. Sentimentul de inferioritate generat de statura mică sau de disfuncŃii organice. nu va deveni un „bun” falsificator de bancnote sau diplome dacă aptitudinile lui nu vor fi susŃinute de atitudini antisociale puternice (relaŃia aptitudini-atitudini). cele vizibile cât şi cele mai puŃin vizibile. adesea incită la comportamente compensatorii – „vitejia” lui Napoleon pare să fie ilustrativă – care nu o dată pot duce la comportamente deviante. de uşurinŃa sau dificultatea de a se comuta de la o stare psihică (afectivă) la alta etc. 1. de pildă.a. Înzestrarea aptitudinală a personalităŃii se referă la abilitatea naturală de a dobândi cunoştinŃe ori îndemânări de ordin general sau special. vorbim de fire lentă. CalităŃile şi deficienŃele majore ale organismului. chiar de geniu. precum şi constelaŃia aptitudinală a individului constituie forŃe adesea determinante. Îndeosebi pe acest plan se evidenŃiază nu numai complexitatea personalităŃii. Astfel. determinat în mod avantajos de constituŃia lor fericită. Oricât de „talentat”. 1. Falsificatorii de tablouri fac parte dintre acele talente corupte pe care 57 . Sentimentul inferiorităŃii – cunoscut în literatură mai ales după lucrarea psihologului vienez Alfred Adler. Impactul factorilor sociali asupra aptitudinilor înnăscute este uşor de demonstrat. „Studiul inferiorităŃii organelor şi compensaŃia lor în activitate” (1917) – este una din caracteristicile cele mai generale ale infractorilor.c. Pe de altă parte. nici un desenator. InteligenŃa. ci şi contradictorialitatea ei. fapt asupra căruia vom insista pe parcursul lucrării. de înzestrat nativ pentru muzică ar fi cineva. calităŃile sau deficienŃele majore ale organismului. apoi de oameni la care stările afective sunt durabile sau mai puŃin durabile. comportamentul lor fiind. o capacitate redusă de rezistenŃă la greutăŃi fizice sau deficienŃe senzoriale ori locomotorii influenŃează negativ formarea personalităŃii. în mare parte. Oamenii cu un organism bine structurat. dublat şi de o înfăŃişare atrăgătoare au o siguranŃă de sine. nu poate atinge niveluri superioare fără studii de specialitate. Temperamentul constă în acele caracteristici formale care se referă la modul cum se desfăşoară viaŃa psihică a individului. caracteristicile temperamentale. În opoziŃie cu aceştia. îşi pun amprenta în mod hotărât asupra personalităŃii. potenŃate şi prin dispreŃul tacit sau exprimat de cei din jur. fire iute.b.

fie formarea unei personalităŃi deviante (bănuitor. 58 . dar şi polimorfia specifică. Dacă. dacă nu este asociată cu onestitatea (atitudinea socială pozitivă). poate să evolueze în direcŃia formării unei personalităŃi de escroc. Deci. căci comportamentul adesea poate fi vizibil. distant şi nepăsător faŃă de alŃii. fenomenul învăŃării ca substrat şi mecanism al educaŃiei spontane şi instituŃionalizate) traduse în structuri achiziŃionate (caracter. Comportamentul poate fi privit numai ca indicator al trăsăturii. faŃă de muncă şi activitate în general. Componentele biologice se dezvoltă şi acŃionează în condiŃiile existenŃei şi acŃiunii concomitente ale componentelor sociale. sunt trăite sub formă de atitudini faŃă de alŃi oameni. chiar motive care modelează comportamentul.4. când cineva. noi conchidem că este vorbăreŃ (trăsătură). ajungem la concluzia că el este persistent (trăsătură). H.J. cu îndreptăŃire. fie formarea unei personalităŃi echilibrate (om sociabil. Eysenck menŃionează că trăsătura este ceva ce se manifestă la individ într-un mare număr de situaŃii. asistând la un meci de box şi observând că un pugilist luptă până la epuizare (comportament). în mare măsură. atunci devine clar că atitudinea faŃă de alŃii şi faŃă de sine constituie acele fundamente ale caracterului care determină. Prin caracter se înŃelege ansamblul trăsăturilor esenŃiale şi calitativ specifice care se exprimă în activitatea omului în mod relativ stabil şi permanent. 3. dar trăsătura niciodată. care. devin forŃe motrice. exigent faŃă de sine). Tot aşa. Activitatea individului însă. se mulează pe „modele” socioculturale de comportare şi. atitudini). dezvoltarea personalităŃii se realizează în timp. Tot astfel. prin interacŃiunea celor două blocuri mari de componente. inteligenŃa (aptitudine generală). tot aşa şi criminogeneza trebuie să fie privită ca un proces de durată în care factorii biologici individuali sunt întreŃesuŃi cu cei sociali. ceea ce împrumută fenomenului infracŃional nu numai multicauzalitatea.câştigul uşor le atrage. cu o mare doză de egoism). într-o societate monopolizează toată conversaŃia (comportament). pe măsură ce se interiorizează. putem vorbi de o devenire permanentă a personalităŃii. activ. De pildă. Trăsăturile sunt ale personalităŃii şi nu ale comportamentului. Dacă prin atitudine vom înŃelege maniera de a se comporta într-o situaŃie. precum şi în atitudinea faŃă de sine însuşi. Trăsăturile personalităŃii Trăsăturile personalităŃii sunt considerate ca fiind variabile. pe măsura consolidării lor. b) Componentele sociale Componentele sociale se referă la efectele acŃiunii unor agenŃi de natură socio-culturală (mediu social. şantajist sau de delapidator.

n. formând deci o textură specifică. tipul este un stil superior de organizare a personalităŃii. se produc în condiŃii cu totul ieşite din comun. spunem că aceşti indivizi aparŃin tipului introvertit. Tipul este deci o noŃiune supraordonată noŃiunii de trăsătură. de pildă. După unii autori (R.) a ales drept 59 . în ultimă analiză. noi de fapt am caracterizat un individ. individuală. presupune cunoaşterea dominantei (dominantelor) specifice şi sistemul de subordonare – faŃă de dominantă(e) – a celorlalte trăsături. trăsături ale afectivităŃii (uşor emoŃionabil. fie pe cea a temperamentului. a modului de gândire. Indivizii din respectiva clasă – în funcŃie de caracteristica aleasă – aparŃin aceluiaşi tip. a constituŃiei lor fizice etc. Pornind de la ideea că temperamentul este componenta de bază a personalităŃii – fără a fi exprimat în mod explicit acest pretins adevăr – încă din antichitate Hipocrat (care a trăit în secolul V î. Trăsăturile de personalitate evoluează în cursul vieŃii individului. sentimente profunde etc. dacă un grup de indivizi se caracterizează prin persistenŃă. Oricare ar fi natura trăsăturilor. iute. H. Tipuri de personalitate Încă din cele mai vechi timpuri s-a observat că există clase de indivizi care au unele caracteristici comune sau grupuri de astfel de caracteristici. fie ele caracteristice şi relativ stabile. deoarece el este în permanentă interacŃiune cu mediul social şi cu cel fizic. personalitatea este organizată ierarhic pe patru niveluri: nivelul reacŃiilor (răspunsurilor) specifice. Eysenck. subordonându-le pe celelalte.J. nivelul reacŃiilor de deprindere (habitudinale). unică. obişnuit. ca şi în urma retroacŃiunii (de la comportament înapoi spre trăsături. ci este o constelaŃie specifică a trăsăturilor. Aşa. dramatice. fie pe latura intereselor. 1961. dar şi la motivaŃii şi interes etc. Cunoaşterea reală a personalităŃii. rigiditate. trăsături temperamentale (lent. trăsături dinamice care se referă la modul de acŃiune şi de decizie. nivelul reacŃiilor de trăsătură şi. în fine. subiectivitate. între care una sau câteva dobândesc un caracter dominant. atitudine etc.).e. Putem vorbi de trăsături ale cunoaşterii (acuitate perceptivă. în continuă transformare. nivelul superior de reacŃie tipologică. Stagner.). gândire superficială etc. 1970).5.Trăsătura este o tendinŃă de reacŃie largă şi relativ permanentă. 3. Personalitatea nu este numai suma trăsăturilor. alert etc. ele sunt doar excepŃii care. În cadrul acestei interacŃiuni.). ereditate. schimbările radicale. iritabilitate. profunde ale personalităŃii sunt relativ rare. Cu alte cuvinte. Ar fi greşit să credem că alcătuind o listă de 30-40 de trăsături.) pot apare şi trăsături noi sau se accentuează cele formate anterior. ele au o evoluŃie într-un ritm lent. timiditate.

prea rar se comportă în mod agresiv şi nu-şi pierde uşor cumpătul. iar flegmaticul – apatic. în consecinŃă.2. 3. lumea obiectivă (atitudine extravertită). Extravertitul tipic este sociabil. nu-i place nici lectura solitară. Mereu tânjeşte după companie veselă. Jung. în general. cu excepŃia câtorva prieteni intimi. dar în mod obişnuit una din ele este dominantă şi conştientă. C. ca şi alte feluri de tipologii care au fost elaborate de-a lungul vremii. şi anume: fie că avem de-a face cu un om care se orientează cu precădere spre lumea externă. Introvertitul tipic este o persoană liniştită. între care se plasează tipul intermediar (ambivert). melancolic. În limbajul cotidian. existenŃa a patru tipuri temperamentale fundamentale: sangvinic. 3. iar în genere extravertitul nu este întotdeauna o persoană demnă de încredere. flegmatic. melancolicul – trist. şi. fie că orientarea persoanei merge mai degrabă spre interior. au în comun faptul că nu reuşesc să 60 . având caracteristici din ambele tipuri extreme. retrasă. După concepŃia lui C.criteriu al tipologiei sale predominanŃa uneia din „cele patru humori ale organismului” uman (sânge. Îşi face planuri de viitor şi nu-i place să acŃioneze sub impulsul momentului.5. este deschis. este un om de încredere care pune mare preŃ pe valorile etice. Termenii aceştia sunt răspândiŃi şi azi. coleric înseamnă irascibil. Tipologia lui Carl Gustav JUNG – extravert – introvert Axându-se exclusiv pe criterii de natură psihologică. îi place să rişte. nici studiul individual. coleric.Allport. Îi plac glumele şi păcălelile. Tot timpul este activ. nu-şi face griji. bila neagră. bila galbenă. spre lumea subiectivă (atitudine introvertită). în mod impulsiv.G. Ambele atitudini se regăsesc la fiecare individ. acŃionează sub inspiraŃia momentului. Valoarea tipologiilor Tipologiile la care ne-am referit. Sentimentele sale nu sunt sub un control riguros. Jung consideră că există două tipuri extreme: cel introvertit şi cel extrovertit.5. stipulând. în general. mereu este gata de ripostă. care preŃuieşte mai mult cărŃile decât oamenii. flegma). câtă vreme cealaltă este subordonată şi inconştientă. afirmă G. Tinde să ia totul în serios şi duce o viaŃă ordonată.1.G. îi plac petrecerile. există două orientări majore ale personalităŃii. mereu simte nevoia să aibă cu cine vorbi. introvertitul. Îşi controlează foarte strâns sentimentele. are mulŃi prieteni. prietenos. optimist. tinde spre agresivitate şi-şi pierde cumpătul uşor. FaŃă de oameni. Deşi înclinat spre pesimism.W. râsul (şi veselia) constituie elementul lui. este foarte rezervat. sangvinicul este considerat optimist.

este un construct mintal. ale căror configuraŃii ne pot orienta în cunoaşterea. prin slăbiciunea înnăscută a aptitudinii lor de a fi condiŃionaŃi (deci educaŃi socialmente . totuşi. poate la asasinii profesionişti să fie altfel…”.comite actele sale când ştie că în cele din urma va fi pedepsit? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât Eysenck.J. „… există grupe de indivizi la care comportamentul criminal derivă din cauze totalmente diferite … aşa se pare că ucigaşii – cel puŃin cei din Europa – ar fi mai mult introvertiŃi. de pildă. 61 .J. dacă nu neapărat un comportament criminal.n. Dacă luăm. arată că: „… practic. Tipul intermediar. Acest adevăr rezultă şi din constatările lui H. care. măcar şi superficială. tipul ambivert. ocupă un loc de frunte. în nici un cadru de referinŃă. care corespunde mai degrabă necesităŃilor noastre logice de a „ordona” fenomene naturale care. 80-81. nici chiar un tipolog de talia lui H.a. toŃi criminalii fac parte din categoria extravertiŃilor” şi că „acest tip de indivizi se caracterizează printrun nivel slab de excitaŃie a cortexului cerebral. Jung. p. În această viziune evident că nu vom căuta tipologii perfecte. nu vom găsi nicăieri vreun „tip pur”. categoriile lui C. ceea ce aparent ar invalida tipologiile în general.şi mai cu seamă recidivistul .).6. sindromuri. alături de mulŃi psihologi. în general. idem. prin esenŃa lor. fenomen care împiedică la ei formarea normală a reflexelor condiŃionate … deci extravertiŃii. nu sunt „ordonate”. în nici un sistem tipologic.cuprindă toată varietatea personalităŃilor umane. a unor indivizi implicaŃi poate în vreo infracŃiune. Eysenck. Problema psihologică pe care Eysenck vrea s-o lămurească pe acest plan este cea a „paradoxului criminal”. Eysenck nu ajunge la rezultate concludente în această problemă. unde însă – statistic vorbind – ar ocupa majoritatea spaŃiului. ele nu pot fi gândite altfel decât că extravertitul „pur” şi introvertitul „pur” s-ar afla la polii opuşi ai unui continuum. Fără îndoială. cel puŃin un comportament antisocial…”. Personalitatea infractorului recidivist – „paradoxul criminal” – Eysenck . ci jaloane.Mawrer Interesante idei în materia recidivei dezvoltă Eysenck44. în ultima sa lucrare (1977). 3. consideră că omul este o fiinŃă eminamente orientată spre 44 Tiberiu Bogdan.G. au toate şansele să nu reziste la tentaŃii şi astfel să adopte. De ce infractorul . Aceasta cu atât mai mult cu cât însăşi ideea de tip este o abstracŃie. După cum se vede. în orice sistem tipologic.

„când o acŃiune are două consecinŃe. 1971).W. ea nu explică fenomenul. biologice şi intelectuale şi o lungă istorie de excluderi şi respingeri sociale ce îi fac „marginali” faŃă de comunitatea în care trăiesc (J. Eysenck se referă la „legea secvenŃei temporale” stabilită de psihologul american O. Warbunton şi alŃii (1967) au utilizat teste de personalitate U. după cum am arătat mai sus. în sensul că dă o satisfacŃie imediată morală sau materială. 1974). Impactul va fi cu atât mai violent cu cât subiectul va fi mai puternic convins că agentul frustrator a acŃionat cu intenŃie (Willard W. ambele consecinŃe fiind (teoretic) egale ca pondere (echiprobabile). Selosse şi alŃii. consecinŃa imediată este premial pozitivă. una premială (pozitivă) şi alta de sancŃiune (negativă). 1974). atunci situaŃia (conflictuală) se rezolvă în funcŃie de consecinŃa probabilă cea mai apropiată (ca apariŃie în timp). este un motiv puternic de acŃiune şi. totuşi. 1977). Egocentrismul – prin care se înŃelege incapacitatea de a Ńine cont de sentimentele.I. în fond. Urmărind să stabilească principalele caracteristici psihologice de personalitate ale unor „criminali înrăiŃi” (hardened criminals). ci şi de apariŃia în timp a respectivelor consecinŃe”.hedonism şi. în această conjunctură. practic această constatare este greu de contrazis cu atât mai mult cu cât pe un plan şi mai general această „lege” face parte integrantă din teoria învăŃării (Legea efectului). Astfel. trecerea la actul infracŃional este o activare a mecanismelor psihosociale ca reacŃie la excluderea şi respingerea pe care o suferă (N. dau semne de neadaptare. evident. cu toate acestea. Hartup. 62 45 . sunt vanitoşi şi egocentrici etc. la cele mai mari neplăceri. F. nu evită faptele care îl duc. delicvenŃii arată o tendinŃă marcantă de a „merge cu banda”. în ultimă analiză. Neacceptarea. În cazul delimcvenŃilor.. ci şi unele constelaŃii de factori specifici. gândurile şi Cu toate că această „lege” nu este altceva decât o generalizare a unei observaŃii de natură empirică şi cu toate că. Cu alte cuvinte. Mawrer. câtă vreme sancŃiunea legală este mai îndepărtată în timp şi comportă un grad de incertitudine”45. ci doar îl descrie în formă generalizată. Johanson. faŃă de ceilalŃi. (Universal Index) în baza cărora au putut stabili nu numai existenŃa unor factori de personalitate care disting delincventul de nedelincvent. În explicarea acestui paradox.H. respingerea socială. Mailioux. un cumul de deficienŃe sanitare.A. după care: „un anumit act (infracŃional) uman este determinat nu numai de consecinŃele lui.U. Studiul multirecidiviştilor arată o conjugare de deficienŃe individuale şi sociale (E. comportamentul va fi direcŃionat antisocial. deci. deŃinuŃi la un penitenciar din S. În cazul unui act infracŃional.

oferind mijloacele prin care ea se perpetuează. În aceste condiŃii. să ia în consideraŃie şi pragurile de toleranŃă socială şi numai în baza unor asemenea socoteli acceptă sau nu riscul acŃiunii. câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv. relevată de toŃi autorii care au cercetat problemele psihologice ale infractorilor. capacitate asociativă. 105 bătăuşi.J. El arată că în trecerea la actul deviant infractorul trebuie să cântărească bine câştigurile şi sancŃiunile scontate. 1977) – este o caracteristică fundamentală a infractorului din obişnuinŃă. ale faptului că infractorul este imatur.) scăzut. Această latură a personalităŃii deviantului a fost studiată de P. Înseşi actele antisociale sunt semne evidente ale unei imaturităŃi. Dar este de notat că din cei care trec la act nu toŃi dau dovadă de aceeaşi înŃelegere a conjuncturilor. Imaturitatea intelectuală nu trebuie înŃeleasă ca fiind identică cu un coeficient de inteligenŃă (I. E. Coslin (1976). La acest eşantion. Alături de egocentrismul marcat. Rezultatele testărilor mai arată că egocentricul primeşte greu dezaprobarea. Cei care sunt mai apŃi să estimeze toate probabilităŃile par să manifeste mai multă prudenŃă decât alŃii. 80 de criminali sexuali. Harold Lindner susŃine că înŃelegerea şi tratarea „criminozei” (a crimei reale) constă într-o apreciere corectă a „motivelor predispozante”. memorie de fixare. care îl directivează pe individ spre un comportament criminal. fie pe plan afectiv. Multă vreme s-a crezut.J. în general. utilizând metoda Vermeylen. spre „factorii (ambientali) de precipitare” ce inspiră şi declanşează crime. sub aspectul unor trăsături intelectuale (atenŃie.interesele altora (M. asasinii şi escrocii. personalitatea delincventului mai este caracterizată şi printr-o imaturitate persistentă. a studiat un eşantion de 126 hoŃi. Imaturitatea intelectuală înseamnă capacitatea redusă de a stabili un raport raŃional dintre pierderi şi câştiguri în proiectarea şi efectuarea unui act infracŃional. că infractorul (prin obişnuinŃă) este un individ total inferior sub aspect intelectual. Chandler. comportamentul 63 . pe de o parte. se mai poate stabili că gândirea egocentrică obişnuită este însoŃită de o slabă capacitate de adaptare socială. înŃelegere. Chandler subliniază că un mare număr de comportamente deviante sunt asociate cu o persistentă gândire egocentrică. câtă vreme restul infractorilor se amplasează sub linia normalului la „înŃelegere” şi „judecată”. fie pe plan intelectual. de Greef (1946). iar pe de altă parte. De asemenea. mai cu deosebire sub influenŃa lombrosienilor. destoinicie şi capacitate de a face combinaŃii). Criminoza apare atunci – spune mai departe Harold Lindner – când motivaŃiile predispozante sunt „aprinse” de factorii (ambientali) precipitanŃi. M. judecată. 34 escroci şi 80 de asasini. sunt la nivelul oamenilor obişnuiŃi (normali).Q. Într-o lucrare din 1955.

cât şi din punct de vedere practic. la 41%. precipitantă joacă rolul de trăgaci şi explozia se produce.tendinŃa de a percepe realitatea într-un mod neobişnuit şi deformat. . la care se adaugă şi strădania de a ascunde propria personalitate. deoarece ajută la elaborarea unor modele explicative 64 . actul criminal nu este altceva decât o încercare de a restabili echilibrul iniŃial (homeostaza). Astfel.7. au relevat: . publica rezultatele investigaŃiilor sale în care arăta existenŃa unor relaŃii esenŃiale între comportamentul antisocial şi delictual şi unele trăsături psihologice ale personalităŃii.profunda dificultate de autoreprezentare. nimeni nu oferă ajutor şi că în viaŃă totul se petrece conform legilor „baftei” sau „ghinionului”.indiferenŃă afectivă. situaŃia (ambientală). .).scepticism. actul criminal duce spre un cerc vicios. . la 27%.criminal este o încercare a individului de a se relaxa prin rezolvarea tensiunii interne şi restabilirea echilibrului iniŃial. Pe lângă aceste caracteristici. În concepŃia lui Harold Lindner. examinările efectuate de-a lungul anilor de Canepa asupra recidiviştilor şi altor categorii de infractori cu tendinŃe de a comite acte antisociale deosebit de grave. ParticularităŃile psihologice ale diferitelor categorii de infractori Încercările de clasificare şi portretizare a infractorilor prezintă importanŃă din punct de vedere atât teoretic. . căci. Giacomo Canepa. o teamă excesivă de a părea slab şi insuficient de bărbat etc.agresivitate. la 68% dintre delicvenŃii examinaŃi. un asemenea comportament exprimă multă miopie. la constatarea incapacităŃii criminalului. Este vorba – arăta Canepa – de următoarele elemente: .impulsivitate mărită. la 50%. Fără doar şi poate. o ostilitate exagerată faŃă de orice persoană care refuză vreun fel de gratificaŃie. actul criminal în sine duce la altă formă de dezechilibru: teama de pedeapsă şi necesitatea urgentă de a construi o formă de defensivă. Date fiind asemenea stări. . de a prevedea pe termen lung consecinŃele acŃiunii sale antisociale. în ultimă analiză. sex etc.egocentrism. În 1970.tendinŃe de opoziŃie. în sensul de a considera că toŃi cei din jur sunt duşmani. În cele din urmă şi această analiză comportamentală duce la concluzia unei imaturităŃi intelectuale. Teoretic. . la 72%. prin obişnuinŃă. la 46%. motivele predispozante includ dorinŃa excesivă după anume feluri de gratificaŃie (bani. un binecunoscut cercetător italian. 3. lipsa de capacitate de a se vedea pe sine în mod realist. pe care însă criminalul nu-l poate prevedea.prezenŃa unor manifestări de indecizie şi incertitudine interioară. Privit în acest fel. .

ascunderea de acei care l-ar putea urmări. oraş.). 65 46 . camuflarea şi transportarea obiectului într-un loc ascuns. Cei ce ajung la măiestrie în cerşetorie. HOłUL . fie abia discret sugerate. sunt favorizate şi de unele predispoziŃii native (mobilitatea La seminarii se va insista pe particularităŃile modului de operare a acestei „industrii” . apucarea obiectului.săvârşeşte cea mai primitivă acŃiune infracŃională. Prezentăm în continuare particularităŃile psihologice ale diferitelor categorii de infractori: CERŞETORUL . Dexteritatea lui caracteristică.formează un clan deosebit în lumea infractorilor. Acesta este în posesia unor elemente ale artei dramatice. deoarece ajută la organizarea unor acŃiuni sociale preventive şi la elaborarea unor programe de recuperare şi reinserŃie socială. Acest tip de infractor profită fără jenă de orice sentiment sau interes al publicului. cartier. Eventualele infirmităŃi sunt subliniate cu grijă şi apar fie etalate ostentativ. ştiu să utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii. în primul rând. recuperare şi reinserŃie socială. prin mimica şi costumaŃia adecvată. Cunoaşterea cât mai exactă a profilului personalităŃii infractorului permite. Practic. În al doilea rând. (Vezi cerşetoria ca problemă socială – în arhiva personală a autorului – T. numai în al doilea rând.starostele de cerşetori. fiind totodată bun cunoscător empiric în sesizarea şi exploatarea trăsăturilor psihologice ale celor de la care cerşesc. plasatorii. nuanŃate.privind modul de structurare a personalităŃii infractorilor şi. deosebit de laborioasă. dar acest lucru se referă numai la acŃiunea în sine. HoŃul lucrează mai mult cu mâna şi cu corpul. AcŃiunea în sine constă din mişcări relativ simple: întinderea mâinii. rapiditatea mişcărilor sunt rezultatele.cerşetoria . mobilitatea fizică.B. Cerşetorii sunt organizaŃi în adevărate reŃele46. acŃionând prin intermediul rolului jucat verbal. clientelă. la evidenŃierea unor aspecte privind formarea şi evoluŃia unor asemenea structuri în timp. Caracterul predominant fizic al acŃiunii presupune din partea lui un antrenament deosebit. gazdele. atragerea lui spre infractor. deoarece pregătirea unui furt cere o activitate mintală minuŃioasă. mimica. ale exerciŃiului şi. invocarea unor mari necazuri) pentru a atrage atenŃia trecătorilor şi a obŃine mila lor. Unii îşi adaptează rolul după sezon. cunoaşterea acestui profil este profitabilă organelor judiciare în finalizarea intenŃiei lor de stabilire a adevărului şi de soluŃionare legală a cauzelor. totodată. organizarea unui program diferenŃiat şi individualizat de reeducare. Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului şi apoi îndepărtarea grăbită de la locul infracŃiunii. în primul rând.

Ca particularităŃi specifice dobândite în cursul activităŃii infracŃionale. Sistemul de a acŃiona într-o situaŃie sau alta. se împrumută prin imitaŃie. Spărgătorul. începând cu hoŃii de buzunare. sau în cazul elaborării proprii devine frecvent. În ceea ce priveşte voinŃa şi personalitatea.proceselor nervoase fundamentale. CoincidenŃa unor factori externi cu nereuşita acŃiunii. spărgătorii.întreaga sa activitate infracŃională se caracterizează prin violenŃă. nuanŃat şi perfecŃionat îi fac pe unii hoŃi „să fure fără să vrea”. în urma unui exerciŃiu îndelungat. ÎnclinaŃia spre risc este deosebit de mare. deşi unele ingenioase. deoarece ea este limitată la preocupările lui specifice. (din arhiva personală a autorului T. prin operarea în bandă şi prin utilizarea forŃei ca mijloc de apărare în caz de surprindere. spărgătorii se recrutează din rândul celor mai evoluaŃi infractori. spărgătorii de zid etc. ca de exemplu calm. „şuŃii”. Automatizarea unor mişcări specifice. fapt pentru care de multe ori ei mizează pe elemente cu extrem de puŃine şanse de reuşită. de hoŃi. Mijloacele lui de operare. iar prin faptul că tind să-şi însuşească bunuri. „balconarii”. lipsiŃi de acele calităŃi ale voinŃei ce au sens etico-social. deşi tâlharul recurge la asasinat numai în caz Se va insista la seminarii pe particularităŃile diferitelor moduri de operare ale hoŃilor şi spărgătorilor. Ca şi ceilalŃi infractori. susŃinută de o constituŃie fizică. HoŃul are un spirit de observaŃie bine dezvoltat. şi terminând cu „escaladatorii”. „sânge rece”.se conturează tipic ca personalitate. TÂLHARUL . în general. de multe ori cruzime. Utilizând violenŃa în apărare. se bucură totuşi de puŃină variabilitate. se apropie de tâlhari. declanşate de stimuli specifici. hotărâre şi îndrăzneală în timpul operării. SPĂRGĂTORUL . orientare promptă la situaŃia dată şi organizarea imediată a unui plan de acŃiune bazat pe elemente concrete şi prezente. de securitate individuală. uneori chiar mistic47. îl face să fie superstiŃios.. în special cel modern. hoŃul lucrează după „şabloane şi reŃete” puŃin variabile. Acesta nu se apără şi nu opune rezistenŃă. Ei au nevoie pe lângă iscusinŃă (inteligenŃa practică) necesară executării unei spargeri şi de unele calităŃi deosebite. nivelul de dezvoltare a analizatorilor). 66 47 . Deoarece comiterea actului infracŃional presupune acŃiuni complexe. aprecierea corectă a situaŃiei. nici hoŃul nu are o gândire cu calităŃi deosebite. curaj. ceea ce favorizează descoperirea lui.). şi de multe ori aplicat în situaŃii inadecvate. numai în cazul când este atacat fizic. posedă temeinice cunoştinŃe de ordin tehnic. somatică adecvată. sunt uşuratici. „şpringarii” etc. B. putem aminti o motricitate sporită faŃă de normal. ReacŃia tipică este debarasarea de obiectul furat şi fuga.

La aceştia. B. reacŃionând violent. INFRACTORUL INTELECTUAL .2 omoruri şi 7 tâlhării. valută falsă. în urma rezolvării unei situaŃii conflictuale pe cale asasinatului. de o motricitate mărită.este cel mai odios şi cel mai nociv infractor. prin posibilitatea de a descoperi rapid slăbiciunile victimei şi prin soluŃii rapide care duc la eschivarea şi ieşirea din încurcătură49. forŃa fizică este mai puŃin importantă. care se exteriorizează prin violenŃă de ordin fizic. putem să ne dăm seama dacă avem de-a face sau nu cu un infractor normal. 49 Se exemplifică prin cazuri reale din arhiviva personală T. Comiterea infracŃiunii devine posibilă datorită intrării individului într-un mediu care oferă situaŃii conflictuale de la care el nu ştie sau nu poate să se sustragă. maradona în casă etc. în special. fanatism etc. instabil şi superficial în contactul afectiv. în general fizicul trece pe un plan secundar şi joacă un rol de decor care facilitează în unele cazuri (escrocherii) săvârşirea infracŃiunii. odată planul fiind elaborat nu-şi mai poate suspenda sau amâna cu uşurinŃă acŃiunea infracŃională48. Acesta manifestă irascibilitate. Escrocii şi şantajiştii se caracterizează. Este egocentric. În afară de unele „ustensile” de importanŃă minoră. De aici rezultă două particularităŃi esenŃiale: un debit verbal adaptat rolului şi adecvat scopului urmărit. Se manifestă violent. având o capacitate de raŃionalizare scăzută. Principala armă de atac a infractorului intelectual este minciuna. Butoi vânzări fictive de case. După motivul asasinatului (obŃinerea unor avantaje materiale. ură. răzbunare.psihologie şi portret al autorilor (din arhiva personală a autorului T. Este deci o aparentă satisfacŃie momentană după actul săvârşit. necesitatea unor mijloace intelectuale mai deosebite.grupare de 3 tâlhari din Roşiorii de Vede care acŃionau pe raza Capitalei . falsificatorul. 67 48 .de nevoie şi mai mult în scop defensiv. ceea ce îl face să se angajeze în situaŃii conflictuale. ASASINUL . printr-o elasticitate a gândirii. infractorii intelectuali îşi comit acŃiunile în mod preponderent pe cale verbală. şantajistul.escrocul. Exercitarea pe scară profesională a unor asemenea acŃiuni infracŃionale presupune. ci de o relaxare după o mare tensiune. dominator. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale La seminarii se studiază cauza „7T” .) şi gradul de violenŃă cu care infractorul săvârşeşte asasinatul. SituaŃia conflictuală în care se află asasinul este dublată de un temperament impulsiv.). din punct de vedere psihologic. În cazul asasinilor normali nu este vorba de o plăcere sadică. în casă peste persoane în vârstă . impulsivitate şi agresivitate crescută. accesibil victimei.

dificultate de autoreprezentare. Exemplificare prin cazul „Vădănescu” şi cazul „PârvuleŃ” . Acestora le este caracteristică prezenŃa unor manifestări de indecizie şi incertitudine interioară.triplii asasini (Din arhiva personală a autorului T. având impresia că nimeni nu le oferă ajutor şi că în viaŃă totul se petrece conform legilor „baftei” sau „ghinionului”. acŃionează drept stimul pentru alte situaŃii infracŃionale asemănătoare. debutează în calitate de copil delincvent. • impulsivitate mărită. • tendinŃă de opoziŃie.este format şi socializat în direcŃia comiterii infracŃiunii. 68 50 . INFRACTORUL RECIDIVIST . • rezistenŃă scăzută faŃă de stimuli. Infractorul de profesie îşi formează deprinderi şi abilităŃi tehnice de înalt specialist. în afară de cazul în care violenŃa este „specialitatea” sa (tâlharul). Bogdan. să-şi aleagă victimele şi să-şi îndeplinească planul de comitere a infracŃiunii în aşa fel încât să evite depistarea ei. instanŃa nu poate face abstracŃie de lipsa sau de existenŃa unor antecedente penale. ci se câştigă ca urmare a modului de viaŃă dusă în condiŃii de vicisitudini fizice şi psihice (T. agresivitate. ocazional. De aceea. având originea în păturile de jos ale societăŃii. Această insensibilitate nu este înnăscută. • scepticism. El planifică acŃiunea infracŃională mult mai amplu decât o face infractorul obişnuit. tendinŃa de a-şi ascunde propria personalitate. câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv. chiar dacă a intervenit amnistia. Un indiciu deosebit de relevant al periculozităŃii persoanei infractorului îl constituie atitudinea sa din trecut faŃă de exigenŃele legii penale. INFRACTORUL DE PROFESIE (de carieră) .). graŃierea sau chiar reabilitarea. individualizând pedeapsa. este capabil să-şi planifice activităŃile. Primeşte greu dezaprobarea. Obiectul principal al activităŃilor sale infracŃionale îl constituie câştigurile financiare şi el nu se implică în comiterea unor infracŃiuni cu violenŃă.altora şi de aceea este lipsit de compasiune faŃă de ceilalŃi. • indiferenŃă afectivă. B. 1973)50. Reprezintă ultimul grad de inadaptare socială prin faptul că unica lui sursă de existenŃă o constituie infracŃiunea.psihologic se caracterizează prin: • imaturitate intelectuală. De obicei. • egocentrism. Infractorii recidivişti au tendinŃa de a percepe realitatea într-un mod neobişnuit şi deformat. Succesul obŃinut la prima infracŃiune.

8. p. apare în calitate de infractor. iar cea care a ucis. 69 51 . fiind mereu în expectativa petrecerii unei anumite perioade în penitenciar. Cunoaşterea particularităŃilor psihice ale infractorului ne duce la explicarea comportamentului. considerând aceasta ca făcând parte din viaŃa sa. nu-i determină acŃiunea infracŃională fără un teren propice. Mitrofan. nici o victimă nu poate fi absolvită integral de o anumită Nicolae Mitrofan.cit. disfuncŃionale din punct de vedere psihosocial. La infractori. ipoteze şi cerc de bănuiŃi51 Din punct de vedere strict juridic. elaborate în urma unei practici îndelungate.În general. ca rezultat al infracŃiunii. a vătămat corporal sau a violat. la el afectul atinge o formă pasională pronunŃată. nu printr-o funcŃionare deosebită a proceselor sale psihice. comportamentul agresiv. cât şi în baza efectelor acesteia. Zdrenghea. el poate avea bani puşi de o parte pentru cheltuieli de judecată şi pentru perioada post-detenŃie. precizarea statutului celor doi membri ai cuplului se face atât în baza stabilirii iniŃiativei în a comite o faptă antisocială. Aici. de mediu. care îl ridică în unele privinŃe deasupra omului normal. cap. vătămată corporal. iar acŃiunea este profund dirijată de gândire. antisocial. un rol important în structura dizarmonică a personalităŃii infractorului îl au şi factorii externi. 3. apare în calitate de victimă. Cuplul penal victimă – agresor (identificarea agresorilor şi autoprotecŃia victimală) 3. Aptitudinile lui specifice. Psihologic. este în mare măsură învăŃat. psihoindividuali. violată etc. are posibilitatea de a învăŃa noi metode de comitere a infracŃiunilor. De asemenea. participând la un adevărat schimb de experienŃă. op.sursă orientativă în conturarea de versiuni. este pregătit pentru arest şi judecată. Deşi există şi cazuri în care între infractor şi victimă nu a existat nici un fel de legătură anterioară. Victimă şi victimologie. Infractorul se deosebeşte de ceilalŃi oameni din punct de vedere psihologic.1. 100-105. V. profesorii lui făcând parte din categoria infractorilor profesionişti vârstnici. în N. Alături de factorii interni. privind din perspectivă strict psihologică. Psihologia victimei . reprezentat de mediul social. T. ci prin faptul că acŃiunile lui au un conŃinut antisocial. dobândit în contextul împrejurărilor de viaŃă.. intrând în contact cu alŃi infractori. Persoana ucisă.8. considerăm că. la posibilitatea depistării şi reeducării acestuia. Butoi.

Din marea varietate a datelor de interes pentru cunoaşterea victimelor. credinŃe şi 52 Tiberiu Bogdan. atitudini. În cazul în care între victimă şi infractor există anumite legături anterioare. să-l demaşte pe infractor. p. voluntar sau involuntar. op. modul de reacŃie al victimei. Bogdan a făcut o selecŃie a celor pe care le-a apreciat ca având o semnificaŃie deosebită în procesul identificării autorilor. plecându-se de la cunoaşterea victimei (modul său de viaŃă. este posibil să evite complet a-l demasca sau este posibil să încerce să găsească alte „explicaŃii” sau pur şi simplu să nege comiterea infracŃiunii. timp. Această situaŃie este valabilă pentru cazul în care victima este o persoană decedată. în principal. Chiar şi în cazul unor minori. În toate aceste cazuri. T. psihologia ei vor „informa” asupra unor caracteristici psihice şi comportamentale ale infractorului. un anumit grad de vinovăŃie aparŃine părinŃilor sau persoanelor ce-i au în pază juridică (cadre didactice. în felul acesta.răspundere legată de actul infracŃional. 70 . preferinŃe.. habitudini. personal de îngrijire etc. cele privind concepŃia şi modul de viaŃă. alte împrejurări semnificative (tentative de alarmare sau de apărare a victimelor). surprinderea victimei ori acceptarea pătrunderii autorilor în locuinŃă).). sinucidere ori moarte accidentală. se poate identifica cel ce a comis fapta criminală. datele care definesc personalitatea victimei. Poştaşul cu bani mulŃi asupra sa nu se asigură deloc şi este atacat în scop de jaf. pentru a stabili dacă în speŃă este vorba de un omor. Dacă teama de reacŃiile acestuia este extrem de mare. apare problema măsurii în care ea este dispusă. datele privind stabilirea celui mai plauzibil mobil al săvârşirii infracŃiunii. Victima unui viol într-un parc în timpul nopŃii poartă vina ignorării pericolelor posibile atunci când încearcă să se plimbe singură prin parc la ore târzii.cit. mod de comitere. victime ale unor infracŃiuni. Victima unui atac nocturn la domiciliu se poate face vinovată de „publicitatea” exagerată privind achiziŃionarea unor bunuri de valoare. trăsături psihomorale şi psihocomportamentale) se poate „reconstitui” fizionomia particulară a relaŃionării interpersonale infractor-victimă şi. În cazul în care victima nu decedează. calităŃi temperamentale şi caracteriale. 155-159. şi anume52: datele referitoare la determinarea naturii juridice a cazului. datele relative la precizarea circumstanŃelor esenŃiale ale evenimentului (de loc. materializarea în nivelul de cultură şi educaŃie.

De o importanŃă deosebită. Desigur. aspecte vestimentare . de distracŃie) mediile şi locurile sau localurile publice frecventate. vecinătate. anumite tare sau vicii ascunse (jocuri de noroc. victima poate oferi informaŃii în legătură cu unele caracteristici fizice sau psihice ale infractorului (eventual vocea. informaŃiile privind antecedentele morale. chiar de către infractor. infractorul era mascat.). În asemenea cazuri. penale şi contravenŃionale ale victimei. Având în vedere poziŃia şi situaŃia victimei după comiterea infracŃiunii. starea de echilibru psihic ori manifestarea unor tendinŃe spre agresivitate. însă nu-l denunŃă din motive ce Ńin de teama de răzbunare a acestuia (de 71 . medicale. consum excesiv de alcool. de serviciu. nervozitate. victima a fost mai înainte legată la ochi. cu accent deosebit pe perioada imediată a evenimentului şi care pot avea relevanŃă deosebită.obiceiuri. plecând de la modul în care a procedat acesta (în ce loc. identificarea şi conturarea tuturor stărilor tensionale ori conflictuale mai vechi sau apărute recent (neînŃelegeri familiale. relaŃii extraconjugale ori de inversiune sau perversiune sexuală). informaŃiile privind mişcarea în timp şi spaŃiu a victimei. precipitare etc. care ar putea sugera preocuparea victimei pentru obŃinerea unor venituri pe căi ilicite. cercul de relaŃii al victimei (de familie. sunt precizarea naturii relaŃiilor victimei (de amiciŃie.haină aspră sau lucioasă.). prin surprindere etc. dar nu pot identifica infractorul din motive obiective (fapta s-a comis pe întuneric. rudenie. cum ar fi cazul soŃului ucigaş. cu cruzime sau fără. în principal. precum: a) victime dispărute. în special în cazul infracŃiunilor cu violenŃă. c) victime ce supravieŃuiesc agresiunii. dorinŃe nesatisfăcute. motive de răzbunare sau gelozie etc. informaŃii asupra infractorului. încercând sau nu să acopere urmele. mai ales a celor de valoare şi cele privind dispariŃia unora dintre acestea ori a unor documente. duşmănie. d) victime ce supravieŃuiesc agresiunii şi care cunosc infractorul. mai ales. b) victime ce nu supravieŃuiesc agresiunii (decedate) care „oferă”. putem diferenŃia mai multe variante posibile. în acest sens. conflicte pentru moştenire. precum şi a celor care privesc legături cu persoane bănuite de comiterea faptei sau cu cercuri afaceriste ori de infractori. indiferenŃă) şi.). anumite tabieturi. izolare socială ori depresiune. sesizarea fiind făcută de persoane cunoscute şi. datele privind bunurile deŃinute de victimă. există foarte multe variante posibile ale relaŃiei infractorvictimă.). jefuind sau nu victima etc. nu de puŃine ori.

femei. h) victime care supravieŃuiesc agresiunii. persoane în vârstă. i) victime care profită de o anumită situaŃie. Uneori. acuză o altă persoană pe care vrea să se răzbune. dar care. evitarea locurilor periculoase. mai ales. Cu toate acestea. evitarea companiilor dubioase.8. inclusiv autoacuzându-se. care cunosc infractorul. creşterea ratei criminalităŃii determină intensificarea sentimentului de insecuritate resimŃit în general de către indivizi. în cazul în care va fi denunŃat.exemplu: victima cunoaşte ameninŃarea infractorului că. de către cei care prezintă un mai mare risc victimal sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimală (copii. dar pe care nu-l denunŃă din motive ce Ńin de viaŃa lor particulară (de exemplu: agresorul este concubinul victimei căsătorite).). desigur mai rar. care cunosc infractorul. dar. fiecare individ fiind deplin securizat că niciodată şi nicăieri nu-l pândeşte vreo primejdie. încearcă să ofere alte explicaŃii. profitând de situaŃie. manifestă o accentuată tendinŃă de creştere. reclamând o „infracŃiune” comisă asupra sa cu intenŃia de a sancŃiona o persoană sau de a profita de pe urma ei (de exemplu: simularea voluntară şi regizarea corespunzătoare pentru a transforma o relaŃie sexuală în viol). fiecare societate se confruntă cu fenomenul infracŃional.nu şi le-a însuşit). însă. unele persoane îşi iau măsuri de prevedere pentru a evita orice risc de victimizare (asigurarea intrărilor în locuinŃe şi imobile. f) victime care supravieŃuiesc agresiunii. consideră că oferă „dovezi de dragoste” infractorului pe care-l iubeşte).2. Desigur. în loc să-l denunŃe. echilibrată. ceea ce face ca eforturile noastre de sistematizare să nu-i corespundă întru totul. deşi cunosc infractorul adevărat. să nu existe nici un fel de pericol de victimizare. e) victime care supravieŃuiesc agresiunii. Strategii preventive şi de contracarare a victimizării Ideal ar fi ca. instinctiv sau deliberat. protejându-l deliberat pe infractor (este cazul. în 72 . pe linia vârstei.care s-a rezumat numai la violarea ei . însă. 3. cel puŃin în ultimul timp. economic. Din punct de vedere psihologic şi psihosocial. infractorul . încearcă să pună în seama acestuia şi fapte pe care nu le-a comis (de exemplu: reclamă dispariŃia unor lucruri de valoare sau bani pe care. g) victime care supravieŃuiesc agresiunii şi care. sexului etc. handicapaŃi). în mod real. armonioasă. care cunosc infractorul. care. într-o societate liberă. în acest fel. Din nefericire. profesional. se va răzbuna pe copii). al victimei care. practica judiciară este mult mai complexă. evitarea reclamei şi publicităŃii legate de anumite bunuri şi câştiguri de valoare etc. indiferent de statutul său social.

frustraŃie şi complexare ce pot fi abil exploatate de către infractori. b) măsuri de autoprotecŃie. nu manifestă grijă în raport cu sine sau cu alŃii (lasă copiii nesupravegheaŃi în totalitate). să-i facă un serviciu de mare valoare. subevaluează pericolul şi devin. sau. trăsături care permit infractorului stimularea şi atragerea unei persoane în acŃiuni victimizante (cazul infractorului escroc ce promite. cazul fetiŃei care. de cele mai multe ori involuntară.realitate măsurile de autoprotecŃie sunt total insuficiente în raport cu riscul victimal. b) infatuarea. ExistenŃa organelor judiciare. măsurile ce se pot lua şi care trebuie să fie luate în vederea evitării riscurilor victimale pot fi clasificate în: a) măsuri de protecŃie socială. aplicarea corectă a normelor de drept penal în raport cu situaŃia specifică diferitelor 73 . asemenea persoane. a) Măsurile de protecŃie socială revin în special organelor judiciare responsabile socialmente cu prevenirea infractorilor. a normelor juridico-penale. ale organelor de poliŃie. de asemenea. f) nivelul modest sau redus al capacităŃilor psihointelectuale. dând crezare promisiunilor făcute de a primi lucruri de valoare. Motivele sunt multiple şi diverse. Aşadar. e) stările de izolare. c) neglijenŃa şi indiferenŃa.) pot. g) nivelul de tulburare şi dezorganizare psihică (forme delirante. care limitează foarte mult posibilităŃile persoanei de a înŃelege şi decodifica intenŃiile infractorului potenŃial. a sistemului de judecată şi pedepsirea făptaşilor. trăsături care conduc la ignorarea totală. d) credulitatea sau nivelul de influenŃare. adesea. AcŃiunile de pază. de anticipare şi prevenire a infracŃiunilor. exacerbarea eului. prin contrast. trăsături care conduc la supraestimarea imaginii de sine şi a posibilităŃilor proprii fizice şi mentale. inhibă în mare măsură reactivitatea infracŃională potenŃială. halucinatorii etc. a pericolelor de victimizare. devine victima unui viol colectiv). bunuri expuse etc. cele mai multe fiind de natură psihologică şi psihosocială: a) consumul de alcool ce determină dezinhibarea conduitei şi limitarea posibilităŃilor de anticipare a consecinŃelor unor acŃiuni. în schimbul unei mari sume de bani. să fie speculate de către infractori.). victime ale diferitelor tipuri de agresiune. aroganŃa. promptitudinea şi eficienŃa lor în descoperirea infractorilor. sancŃionarea infracŃiunilor şi pedepsirea lor. Asemenea persoane nu dau importanŃă măsurilor de asigurare (lasă sau uită uşile deschise.

pregătirea antiinfracŃională a populaŃiei pentru a cunoaşte normele de convieŃuire socială.infracŃiuni sunt. în Biderman. 1987.. măsuri sociale de protecŃie împotriva victimizării. Wrightsman.. strategiile evitării. asigură un nivel mai înalt de securizare psihologică a cetăŃenilor. după Furstenberg (1972)56 sunt acŃiunile indivizilor care au scopul de a limita expunerea lor în raport cu persoanele periculoase sau cu situaŃiile ameninŃătoare. unii autori au încercat să formuleze o serie de recomandări integrate în diferite strategii. op. prin conduita lor. care. tactici etc55. la identificarea şi predicŃia victimelor potenŃiale. p. Psychology and the Legal System. 56 F. Crime and Justice. 55 A. mai mult sau mai puŃin. Fear of crime and its effect on citizen behaviour. în ceea ce priveşte prevenirea şi evitarea riscului victimizării. ignorarea pietonilor ce încearcă să angajeze o conversaŃie. De altfel. Furstenberg. op. T. într-o accepŃiune restrânsă. 54 T. care sunt susceptibile. p. Bogdan. New York: Justice Institute. b) Măsurile de autoprotecŃie sunt cele ce revin în sarcina persoanelor particulare. Bogdan54 propune ca aceasta să urmărească obiectivele mai importante: educarea moral-juridică a cetăŃenilor pe baza cunoaşterii legilor şi a formării convingerilor necesare respectării lor neabătute. mai ales în locurile retrase.cit.L. A. cerinŃele comportamentele generale de evitare a situaŃiilor ori circumstanŃelor în care cetăŃenii ar putea deveni victime ale unor infracŃiuni. 97-98. California. 52-65. direct sau indirect. sfătuirea şi îndrumarea individuală a cetăŃenilor privind conduita ce se recomandă a fi urmată – în cazuri concret determinate – pentru a împiedica evoluŃia negativă a unor stări de lucruri şi ajungerea lor în poziŃie de victime. 174. S. p. De exemplu: evitarea introducerii străinilor în casă noaptea. sunt şi trebuie să fie rodul unor influenŃe organizate în vederea evitării riscului victimal şi al victimizării. săvârşirea unor infracŃiuni.cit. Brooks/Cole Publishing Company Monterey. identificarea din timp a unor victime potenŃiale – îndeosebi prin posibilităŃile de cunoaştere ale organelor judiciare – şi promovarea unor măsuri de protecŃie sau autoprotecŃie a acestora. Astfel. programe. Examinând prevenirea. Aşa cum afirma Wrightsman53. 74 53 . să favorizeze. de fapt. deŃinerea infractorilor deosebit de periculoşi în instituŃiile speciale. (Eds). Karmen.

London: Architectural Press. 58 O. Toate aceste strategii şi tactici. 1972)58. includ strategii de prevenire a riscului în cadrul stilului lor de viaŃă. nu pot fi evaluate cu uşurinŃă privind eficacitatea lor. 97. op. De exemplu: plimbarea în compania altora şi evitarea plimbărilor singulare. arată Skogan şi Maxfield (1981)57. Un bun exemplu îl oferă ratele scăzute ale victimizării femeilor în raport cu bărbaŃii sau a persoanelor în vârstă faŃă de cei mai tineri. 1972.. Acestea din urmă. înălŃarea gardurilor şi menŃinerea supravegherii). Prevenirea crimei prin proiectarea mediului înconjurător accentuează asupra importanŃei creării „spaŃiului de apărare” (Newmann. CA: Sage. sunt expuse mult mai puŃin riscului de victimizare. când expunerea la risc este de neevitat. evitarea implicării neînarmate în anumite situaŃii periculoase. 59 A. Beverly Hills. graŃie îndatoririlor preponderent orientate către familie. Newmann. separate sau nemăritate care prezintă rate mult mai mari de victimizare decât femeile măritate. 75 57 . De exemplu: un bărbat tânăr care bea noaptea într-un local mărginaş pare ceva normal faŃă de cazul unei femei sau a unui bătrân neînsoŃit. Defensible space: People and design in the violent city. Anumite strategii de reducere a riscului pot fi eficiente până la un nivel clar observabil. fie colective (în colaborare cu alte persoane). Maxfield. prin „îngreunarea atingerii Ńintelor” (îmbunătăŃirea mijloacelor de închidere şi asigurare a intrărilor şi ieşirilor. fie individuale. precum şi prezenŃei companiei sociale. deoarece este dificil de identificat situaŃiile particulare în care ele ar putea preveni acŃiunile victimizante. Karmen. sunt folosite pentru a minimiza pericolul de victimizare.Tacticile de depăşire a situaŃiilor de risc. 1981. W. Coping with crime: Individual and neighborhood reactions. M. Această situaŃie poate fi explicată prin faptul că atât femeile şi persoanele în vârstă. La fel se poate explica şi situaŃia femeilor divorŃate. AcŃiunile de reducere a riscului sunt. însă. p. dar care nu pot fi prompt cuatificabile59.cit. Skogan.

în faŃa organelor de urmărire penală sau a instanŃelor de judecată61. . cap. RecepŃia senzorială a evenimentului judiciar S-a apreciat că forŃa probantă a mărturiei.). 56.cit.reproducerea /recunoaşterea /reactivarea.Capitolul IV PSIHOLOGIA MARTORULUI ŞI MĂRTURIEI60 (de la evenimentul judiciar la elementul testimonial) Eveniment judiciar. Din perspectiva psihologiei judiciare. 61 E. nu în ultimul rând. (Din arhiva personală a autorului – T. Mărturia ca proces psihologic 4. Zdrenghea. T. op.univ. 62 Vezi schiŃa formării mărturiei. Element testimonial. IV (selectiv). p. Mitrofan. de a le memora. Stancu. . şi anume62: .proces sau act de cunoaştere a realităŃii – depinde de capacitatea fiecărei persoane de a recepta faptele. avocat Zdrenghea Voicu. Criminalistica. B. scurte extrase şi prelucrări personale. aptitudinea sa de a le reda.recepŃia (percepŃia) informaŃiilor. V. Editura Actami. Mărturia este un proces de cunoaştere a realităŃii obiective structurat pe patru faze. Vezi N. . 76 60 . veridicitatea declaraŃiilor unui martor nu pot fi apreciate la reala lor valoare dacă cei care realizează şi conduc cercetările nu cunosc mecanismele psihologice care stau la baza mărturiei. din contribuŃia lect.1. 1995. de a le prelucra în funcŃie de subiectivismul şi selectivitatea sa psihică. mărturia este rezultatul unui proces de observare şi memorare involuntară a unui fapt juridic urmat de reproducerea acestuia într-o formă orală sau scrisă.prelucrarea lor logică. Mărturia .memorarea. Butoi. de capacitatea sa de a reŃine şi memora doar acele elemente necesare şi importante. deci esenŃialul şi.

Privind conŃinutul depoziŃiilor.Bogdan şi-a imaginat în Halele Obor un experiment în care. iar acestea acŃionând asupra organelor de simŃ dau naştere la procese psihice cunoscute sub numele de senzaŃii şi percepŃii 63. invitând pe toŃi 77 63 . fidelitate scăzută la întrebările privind culoarea. an I). a simŃit sau a auzit o anumită persoană64. ceea ce îl determină să adopte mai departe în cercetare această metodă. După câteva minute. vizibil nefondată. intră în sala de curs un individ (necunoscut studenŃilor) şi cere microscopul.Roşca obŃine un coeficient de fidelitate de 90%. s-a obŃinut la datele despre persoane. şi metoda prezentării unui tablou (metoda Stern). animale. Îi dau microscopul şi pleacă. A. Aplicând aceloraşi subiecŃi. T. căreia organele de ordine i-au pus capăt. obiecte şi relaŃii spaŃiale. până ce nu va da fiecare o declaraŃie în care să se înscrie faptul aşa cum s-a întâmplat şi să dea semnalmentele celui care a furat microscopul. Această pretenŃie. StudenŃii aud această afirmaŃie şi îi informez şi eu că microscopul a fost furat. ceea ce produce o surprindere generală. colegul vine şi mă anunŃă că individul care a luat microscopul nu a fost trimis de nimeni şi că a dispărut cu microscopul. rog pe un coleg care mă asista la experienŃă. numele şi semnalmentele. a fost urmată de vii discuŃii şi chiar de un început de violenŃă. însă. Roşca: „Iată cum s-au petrecut faptele: în timp ce făceam o serie de experimente cu studenŃii (medicină. Ca o consecinŃă a acestui fapt. spune că-l va aduce imediat. Din cercetările lui A. un procentaj de fidelitate de 90% şi peste. Aştept câteva minute. anunŃ suspendarea experienŃelor şi îi rog pe studenŃi să nu plece. Văzând că individul în chestiune nu venea cu microscopul. să meargă să vadă ce este. La riposta mea că avem şi noi nevoie de microscop. pentru a-i putea da mai uşor de urmă”. Căci înainte de a deveni un fapt memorat şi apoi redat. evenimentul este senzaŃia. 1934). Interogatoriul scriptic al celor 106 de subiecŃi a dat un procent de fidelitate de 82-86%. 64 În 1955. pretinde rest de la 100 de lei. în fine. o fidelitate mijlocie între 80-90% s-a obŃinut la calităŃi şi acŃiuni şi. care se găsea pe masă.Roşca – Psihologia martorului. într-o aglomeraŃie. pentru profesorul P. (A.Martorul vine în contact cu obiectele şi fenomenele lumii exterioare prin intermediul simŃurilor sale. un individ (actor de teatru instruit special) plătindu-şi cumpărăturile cu o bancnotă de 25 lei. dat fiind că s-a furat un bun public. percepŃia a ceea ce a existat. Editura Institutului de Psihologie al UniversităŃii din Cluj.

op.RecepŃia senzorială a unor evenimente este prima etapă a formării mărturiei. audierile efectuându-se prin metoda relatării spontane. desemnându-se. Rezultatul acestui experiment a fost demonstrarea că. 1975. De asemenea. 65 Al. Evident că această superioritate se referă la utilitatea practică. Editura Didactică şi Pedagogică. depoziŃiile martorilor au fost şi ele înregistrate pe bandă de magnetofon.. iar partea sonoră fiind înregistrată pe bandă de magnetofon de către doi asistenŃi care stăteau în apropierea actorului. ApariŃia senzaŃiilor şi apoi a percepŃiei este în funcŃie de intensitatea stimulilor care acŃionează asupra analizatorilor. Stancu. Prin analizator se înŃelege participanŃii (fără agresor) să depună depoziŃii ca martori ai conflictului. Toată lumea. NoŃiunea de percepŃie este utilizată într-un sens mai larg. prin relatarea spontană şi interogarea obişnuită. Bucureşti. De asemenea. scena întreagă fiind filmată cu ajutorul unor teleobiective din puncte camuflate. SenzaŃia este cea mai simplă formă de reflectare senzorială a însuşirilor izolate. dar această delimitare va fi afectată de sensibilitatea fiecărei persoane. 237. de fapt. 57. Psihologie generală. nu şi la exactitatea „fotografică”. 1957). primul moment al formării depoziŃiilor martorilor.cit. prin intermediul unuia dintre organele noastre de simŃ66. Psihologia judiciară. această capacitate fiind legată de pragurile senzaŃiilor în care există o limită minimă şi una maximă a senzaŃiilor. s-a putut reconstitui (prin „mozaicare”) întreaga realitate obiectivă. atât la nivel auditiv. la identificarea obiectelor şi fenomenelor. ale obiectelor sau ale persoanelor. cu excepŃia actorului „agresor”. Bogdan. prin interogare şi întocmirea de proces-verbal obişnuit. demonstrându-se practic superioritatea recepŃiei umane faŃă de înregistrarea mecanică. a fost în totală necunoştinŃă de cauză. fiind un proces psihic de cunoaştere65. Nu orice stimul va da naştere unor senzaŃii. Bucureşti. 78 . la diferite intervale de timp după „infracŃiune”. Roşca. cuprinzând atât senzaŃia cât şi percepŃia propriu-zisă şi cu acest lato sensu este utilizată şi în psihologia mărturiei. s-au obŃinut date preŃioase cu privire la subiectivitatea perceptivă. (T. PercepŃia este consecinŃa unei reflectări mai complexe care conduce la conştientizare. cât şi la cel vizual. 66 E. p. p.

Această categorie de senzaŃii poate interveni în formarea mărturiei în cazul infracŃiunilor săvârşite şi însoŃite de stimuli adecvaŃi – stimuli termici. Persoanele lipsite de vedere sunt capabile să recunoască. termice. cât şi de rece. Roşca şi în arhiva personală a autorului T. denaturată. 1979. 21. Persoanele normale. Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. interesează determinarea cât mai exactă a suprafeŃei corpului care a venit în contact cu diferite obiecte. de distorsiunea pielii ca efect al presiunii. senzaŃii primitive. a receptorilor algici. iar când stimularea termică se produce la distanŃă. şlefuitori etc. cea mai scăzută acuitate fiind în cazul pielii de pe spate. sunt cele algice sau de durere. 79 67 . să descrie însuşiri dintre cele mai variate ale obiectelor datorită dezvoltării altor simŃuri în locul celui pierdut. algice). La aprecierea mărturiei întemeiată pe senzaŃiile tactile. ştiindu-se că cele mai sensibile zone unde acuitatea tactilă este intensă sunt: vârful degetelor. Ciopraga. Iaşi. datorită mediului în care lucrează: morari.sistemul organismului uman alcătuit din organele de simŃ. Al. care se datoreşte suprapunerii peste un sistem consolidat de legături noi care au elemente comune cu primul67. Iluzia reprezintă o percepŃie eronată a unui obiect sau fenomen ce determină o imagine deformată. fiind consecinŃa vătămării Ńesuturilor organismului. B. atunci poate face aprecieri privind aerul ambiant. A treia categorie de senzaŃii. fiind determinate de deformarea. Totodată. dar nu integral falsă a realităŃii. Martorul este chemat să facă aprecieri privind temperatura obiectelor cu care a venit în contact. Un alt rol îl joacă senzaŃiile termice care însumează atât senzaŃii de cald. căile nervoase de transmitere şi centrii corespunzători de pe scoarŃa cerebrală. La seminarii se va exemplifica studenŃilor cazuistica iluziilor cuprinse în Tratatul de psihologie experimentală al lui Al. Editura Junimea. p. intensitatea sursei de căldură sau de frig. olfactive şi gustative. percepŃia tactilă poate fi falsă datorându-se limitelor obiective ale acestui receptor. SenzaŃiile tactile joacă un rol important. rezultat al stimulării receptorilor cutanaŃi. buzele. dar care desfăşoară o anumită activitate pot avea anumite simŃuri mai dezvoltate decât altele datorită dezvoltării altor simŃuri în locul celui pierdut. Aprecierea mărturiei se va face în funcŃie de existenŃa acestor senzaŃii care pot fi: cutanate (tactile. dar şi unor cauze de ordin subiectiv – iluzia. suprafaŃa limbii.

Dacă la primul contact cu un anumit miros acesta poate produce o anumită reacŃie. 24. Omul poate percepe aproximativ 10. întrebând martorul despre durata de timp petrecută în mediul odorant respectiv. iar mărturia întemeiată exclusiv pe senzaŃiile olfactive nu poate oferi decât date despre natura obiectului. după un timp. deoarece modul de a simŃi. mirosul particular al unor substanŃe toxice. fiind ascultată ca parte vătămată. cel care le-a suferit încetează a mai avea capacitate de martor şi se poate considera victimă a infracŃiunii. senzaŃia nu mai este simŃită cu aceeaşi acuitate. fiind produse de însuşirile chimice ale substanŃelor dizolvate în salivă sau soluŃii apoase 68 Idem. Mărturia obŃinută în urma senzaŃiilor produse de diferite obiecte şi fenomene asupra simŃurilor umane va fi supusă unor cercetări riguroase de către organul judiciar. a rezista la diferenŃe de temperatură. datorită acomodării. stupefiante sau alte mirosuri care însoŃesc explozia. Organul judiciar va putea verifica. SenzaŃiile osmice constituie rezultatul stimulării receptorilor olfactivi situaŃi în partea superioară a cavităŃii nazale de către substanŃe aflate în stare gazoasă sau sub formă de vapori68. precum şi la durere. p. inconstante. vătămări aplicate cu intenŃie. InformaŃiile dobândite prin senzaŃiile osmice sunt informe. Dacă persoana nu doreşte o altă calitate. dar limbajul este foarte redus. unde analizorul osmic ar putea deosebi mirosul caracteristic al incendiului propriu-zis şi al substanŃei inflamabile folosite. SenzaŃiile gustative constituie o altă sursă a mărturiei. 80 . diferă de la organism la organism. La aprecierea unei mărturii bazată pe senzaŃii olfactive se va lua în considerare fenomenul de adaptare olfactivă. ar putea fi ascultată ca martor. natura mirosurilor unor medii profesionale (în industria chimică şi farmaceutică). impalpabile. exprimarea acestora se rezumă la termeni care însumează mirosuri fundamentale sau la aprecierea de miros plăcut sau neplăcut. pipăi. ştiindu-se faptul că pentru revenirea şi restabilirea senzaŃiei olfactive este necesar un repaus de 1-3 minute.În cazul în care senzaŃiile algice sunt rezultatul unor loviri. dar nu oferă posibilitatea localizării în spaŃiu a stimulilor şi nici identificarea persoanelor şi obiectelor. dacă potrivit legii procesuale penale româneşti nu se constituie ca parte civilă sau parte vătămată.000 mirosuri. Aceşti stimuli care pot da naştere la senzaŃiile olfactive pot fi utili în descoperirea infracŃiunilor de incendiu.

dacă a survenit sau nu moartea70. altul indică marca sau numărul de circulaŃie).care stimulează receptorii gustativi de pe papilele linguale69. b) constanta percepŃiei. d) fenomenul de experienŃă. a precarităŃii mijlocului folosit. În cazul în care moartea nu a survenit datorită ingerării unei cantităŃi insuficiente de otravă. Capacitatea omului de a percepe asemenea senzaŃii se reduce la un număr de patru. p. dintre care: a) modul de organizare a informaŃiilor la nivelul cortexului. amar. Nu în toate cazurile va fi posibilă identificarea substanŃei ingerate. În cazul în care a survenit moartea. fenomen care determină o anumită „corectare” a imaginii percepute. (Ex: un martor poate relata despre o maşină că era de culoare deschisă. 26. Utilitatea acestor senzaŃii se găseşte în posibilitatea identificării cazurilor de otrăvire sau de intoxicaŃie alimentară intenŃionată sau din culpă. şi anume: dulce. 26-27. care se constituie în structuri şi configuraŃii permiŃând martorului să perceapă întregul înaintea părŃilor componente. 69 70 Idem. (Ex: o persoană poate fi apreciată mai scundă sau mai înaltă după cum s-a aflat într-un grup de indivizi mai scunzi sau mai înalŃi). infracŃiunea a rămas în faza tentativei. filtrându-i pe alŃii. p. lor adăugându-li-se şi o serie de factori de distorsiune (bruiaj) determinată de legităŃile generale ale senzorialităŃii. acru. pregătire la recepŃionarea unor stimuli. de asemenea. 81 . ci în calitate de parte vătămată. În aceste două situaŃii trebuie să deosebim dacă este vorba de otrăvire ce constituie activitatea prin care se înfăptuieşte latura obiectivă a infracŃiunii sau reprezintă mijlocul prin care se realizează sinuciderea sau doar încercarea de sinucidere şi. c) fenomenul de iluzie. Idem. ca rezultat al sinuciderii sau al infracŃiunii pot apare situaŃii în care este necesară obŃinerea unor informaŃii de la cei prezenŃi privind gusturile specifice ale substanŃelor ingerate. dar şi naturii umane. sărat. prin deformarea subiectivă a realităŃii. Avantajele oferite de aceste senzaŃii sunt minime datorită relativităŃii mijloacelor obiective de control a sensibilităŃii gustative. deoarece modul de administrare fiind diferit poate produce anumite obişnuinŃe sau nu poate fi depistat din cauza dozei prea mari sau prin includerea substanŃei respective în alimente sau băutură. victima nu va mai fi ascultată ca martor. care conduce la percepŃii eronate.

cit. 82 . sunt crezuŃi cu uşurinŃă. În ceea ce priveşte înălŃimea sunetului. termeni. numere. a volumului. Deseori. virtual martor într-o pricină penală. op. pragul sau limita inferioară a auzului este de aproximativ 20 duble vibraŃii pe secundă. a tipului de rezonanŃă. datorită înfăŃişării distinse şi exprimării corecte. Ciopraga. intensitatea şi timbrul. de natura mediului în care se propagă undele sonore. sursa sonoră şi organul receptor. necritic. care vor putea fi înregistrate doar dacă se găsesc la frecvenŃa cuprinsă între aproximativ 20 şi 20000 cili pe secundă72. frazelor. timbrul. 28. O altă sursă a mărturiei o constituie recepŃia auditivă. Dacă martorului i se cere să reproducă fidel cuvinte. Mecanismul senzaŃiilor auditive nu poate fi înŃeles fără cunoaşterea celor trei însuşiri fundamentale ale undelor sonore şi anume: înălŃimea. În ceea ce priveşte a treia însuşire. sunetelor sau chiar a discuŃiei pe care acesta a perceput-o involuntar sau voluntar. expresii. ştiindu-se faptul că lipsa unui organ de simŃ duce la acuitatea celorlalte sau fără a exista acest handicap. dar cu o înfăŃişare mai puŃin agreabilă. Caracterul individual al vocii este dat de ansamblul însuşirilor sale şi anume: înălŃimea tonului. nu71). p.. calomnia (art. (Ex: cazul escrocilor care. 206).. şi anume: insulta (art. la recunoaşterea vocii pe baza unei anumite particularităŃi sau defect de vorbire. În această categorie se vor înscrie infracŃiunile săvârşite prin cuvinte scrise sau pe cale orală. un detaliu asupra întregului. termenii.e) efectul „halo”.cit. Al. iar o persoană onestă. în depoziŃiile martorilor se regăseşte cerinŃa redării cuvintelor. a timbrului. Sunetele cele mai bine percepute sunt cele aflate cu frecvenŃa între 1000 şi 3000 de vibraŃii pe secundă. pentru că astfel prin intermediul mărturiei se verifică acele situaŃii în care cuvintele. 205). cifre rostite pe care acesta le-a perceput în diferite împrejurări. op. SenzaŃiile auditive constituie rezultatul acŃiunii undelor sonore asupra receptorilor auditivi. la un om normal. Stancu. expresiile reprezintă însăşi activitatea materială prin care se realizează latura obiectivă a infracŃiunii. fenomen care ne determină să extindem. p. deoarece prin stabilirea exactă a cuvintelor se poate afla identitatea 71 72 E. de condiŃiile atmosferice. uneori chiar a vocii dacă martorul prezintă un handicap fizic (lipsă a vederii). iar pragul sau limita superioară de aproximativ 20000 vibraŃii pe secundă. PercepŃia intensităŃii sonore poate fi influenŃată de raportul dintre distanŃă. acesta atribuie sunetului un caracter individual aflându-se în relaŃie cu posibilitatea identificării undelor sonore pe baza senzaŃiilor auditive în funcŃie de capacitatea fiecărui om. 57-58.

se află într-un raport direct cu intensitatea sau tăria (forŃa) fenomenului sonor. RelaŃia dintre distanŃa sursei sonore şi a organului receptor.adevărului şi a participanŃilor. dacă undele sonore sunt perturbate în direcŃia în care se află cel care le aude. organul judiciar trebuie să aibă în vedere influenŃele care se exercită. de determinarea lor depinde şi stabilirea unor împrejurări esenŃiale ale comiterii infracŃiunii. există posibilitatea de a nu fi auzite sau. dacă va fi inferior acestei valori. dar sursa acestora este situată într-un punct îndepărtat. dar şi-n cazul perceperii sunetelor de la o anumită distanŃă trebuie să se Ńină cont de factorii perturbatori: vântul. având ca obiect reproducerea sensului general al unei convorbiri. dacă sunt. Avându-se în vedere toŃi factorii care pot perturba senzaŃiile auditive. atunci organul auditiv al omului va percepe două sunete simultan. uitare. p. iar când sunt percepute în sens invers.1 secunde. La acestea se adaugă şi faptul că persoana – martor care poate compărea în faŃa organului judiciar este atât un om normal dotat sub raportul funcŃionării organului auditiv sau un om care prezintă deficienŃe funcŃionale la nivelul organului de simŃ. doar pe informaŃiile obŃinute auditiv. 83 . intensitatea acestora nu se reduce proporŃional cu distanŃa parcursă şi apare astfel tendinŃa de a le localiza într-un punct apropiat în spaŃiu. Martorul poate reda cuvinte care şi-au lăsat amprenta asupra memoriei sale. Dar în ceea ce priveşte fidelitatea mărturiei. organul judiciar poate aprecia corect dacă mărturia poate sau nu să fie luată în considerare. apoi procesele de memorare şi reproducere pot fi alterate de diferiŃi factori – timp. dar mai ales existenŃa infracŃiunii poate fi condiŃionată de exacta stabilire a acestora. cât şi 73 Idem. datorită unor reflexii multiple şi succesive pe pereŃii şi obstacolele acelui mediu73. Organul auditiv al omului este capabil să perceapă distinct două sunete numai dacă intervalul de timp ce le separă este superior valorii de 0. vor fi localizate la o distanŃă îndepărtată în spaŃiu de sursa sonoră. şi anume. Un potenŃial martor poate să perceapă o convorbire. la o distanŃă de cel puŃin 17 m. Un alt factor este ecoul – un obstacol care se interpune între sursa sonoră şi organul receptor. o discuŃie de la o anumită distanŃă. poate face rezumatul la ceea ce a auzit. ReverberaŃia – fenomenul caracteristic spaŃiilor închise prin care sunetele sunt prelungite şi amplificate imediat după ce au fost emise. discuŃii. 41.

o persoană a cărei sensibilitate auditivă depăşeşte nivelul comun. medici terapeuŃi. Este un fenomen psihofiziologic care contrazice legile opticii şi poartă numele de constanta percepŃiei. vânători. martorul excepŃional înzestrat74. acest lucru şi pentru că. Scăderea sensibilităŃii la tonuri joase (datorită înaintării în vârstă sau prestării unei munci în mediu zgomotos). şi tot în funcŃie de aceasta. 118. cele vizuale ocupă un loc important deoarece ele dau exact imaginea completă a lumii înconjurătoare. a mişcării. Lumea pe care o percepe ochiul uman se subdivide în acromatică şi cromatică. 84 . reprezintă mărturia tip. În analiza mărturiei este necesar să se constate dacă martorul este obişnuit cu obiectele. Logic. p. cel mai des întâlnită. în mod involuntar. obiectele ar trebui să fie inversate şi să fie oglindite în funcŃie de distanŃă: cele apropiate să pară mai mari. lipsa auzului sau verificarea acestei aptitudini poate fi supusă verificării de către medicul specialist pentru a se constata cauzele. adică cristalinul ocular fiind ca o lentilă convexă. muzicieni. 74 75 Idem. T. locul sau persoana la care se referă depoziŃia sa. însă la fiinŃele umane pe traiectoria dintre retină şi cortex are loc „corectarea imaginii”. acest lucru se datoreşte şi necesităŃii reconstituirii cât mai fidel a configuraŃiei locului în care s-a săvârşit infracŃiunea. ochiul uman poate percepe diferite forme care iau anumite înfăŃişări comune sau inedite pentru el şi implicit pentru persoana umană. 76 Idem. În această categorie vor intra persoanele care lucrează într-un anumit mediu care au auzul „exersat”. va distorsiona realitatea. omiŃând sau adăugând informaŃii76. ar trebui ca obiectele lumii exterioare să fie reflectate după legile opticii. cele mai îndepărtate mai mici. vocea de conversaŃie de la cel mult 25 m. Mitrofan. iar celelalte cromatice. Butoi. p. Culorile alb şi negru. V. Zdrenghea. cu ajutorul culorilor. 46. ştiindu-se faptul că omul cu auz normal deosebeşte vorba şoptită de la distanŃa de 6 m. Ochiul uman funcŃionează ca o cameră fotografică. precum şi cele care fac trecerea între ele se numesc acromatice. În sistemul acestor senzaŃii umane. şi anume: mecanici. deoarece în funcŃie de gradul de obişnuinŃă. Psihologie judiciară. astfel încât obiectele sunt „neinversate”75. 118. Mărturia cu sursa constituită de senzaŃiile vizuale. se va manifesta la el fenomenul de constantă a percepŃiei. N. p.

Sub influenŃa sunetului va creşte sensibilitatea ochiului la culorile verde. Adaptarea la întuneric se petrece trecând brusc dintr-un mediu luminat la întuneric. Stancu. cea roşie-violet este percepută ca o culoare neagră. 78 Al. În cazul martorilor care se aflau pe stradă în apropierea locului săvârşirii faptei. într-un loc public. Editura CarpaŃi. aceştia trecând brusc de la un mediu luminat la unul mai puŃin luminat sau întunecat vor relata că infractorul era îmbrăcat cu un costum negru. În ceea ce priveşte adaptarea la lumină ea are loc prin trecerea de la un mediu întunecat la lumină de mare intensitate. E. ca potenŃial martor nu va avea aceste simŃuri dispersate. şi anume: în amurg culoarea verde apare mai strălucitoare. a celor aflaŃi în locuinŃele alăturate sau a locului săvârşirii faptei care şi-au părăsit preocupările obişnuite. Dacă martorilor aflaŃi în locuinŃele alăturate li se cere să descrie vestimentaŃia infractorului. 125. Sensibilitatea ochiului va depinde şi de alŃi factori. I.a.. Adaptarea se petrece într-un ritm rapid – 10 minute – pentru ca apoi să intervină obişnuinŃă. lucrând în acelaşi timp. şi va scade la galben. AioniŃoaie. Tratat de tactică criminalistică. Butoi. dar şi pentru că vederea lor era acomodată condiŃiilor de luminat78. iar culoarea verde-albastră este mult mai luminoasă77. când ochii ne dor cu apariŃia ebulsării. dar care în contextul săvârşirii unei infracŃiuni sunt esenŃiale. ca apoi să se acomodeze. se pot recruta din rândul vecinilor. Totodată. cât şi obiectul cu care s-au produs vătămările. mai ales în condiŃii slab iluminate sau întunecate.Omul ca persoană. tentativă de omor. 54. dar este ştiut că la un fapt petrecut pe stradă. depoziŃiile lor vor fi mai ample pentru că au putut percepe de la o distanŃă mai mică şi în întreaga lor desfăşurare evenimentele. Amănuntele pot privi atât vestimentaŃia. Marcu ş. op.cit. într-un mediu întunecat sau slab luminat. Astfel. Ciopraga. p. mărturiile vor abunda în detalii. nu pot fi ignorate viciile de cromorecepŃie care cuprind acromatopsiile (se caracterizează prin incapacitatea ochiului de a distinge alte culori decât C. ele se vor interacŃiona. informaŃia obŃinută va fi unitară. unele controversate. dar şi din rândul celor aflaŃi întâmplător pe stradă. 85 77 . când ochiul nu percepe nimic pentru ca apoi obiectele să capete contur. astfel că imaginea percepută. T. roşu şi oranj. altele lipsite de sens.. p. albastru şi violet. la producerea unui fapt petrecut seara târziu. martorii atraşi de strigătul victimei unei infracŃiuni de tâlhărie. Organele judiciare nu trebuie să ignore amănuntele care pot părea nesemnificative. dar în realitate era albastru.

O altă problemă este ridicată de perceperea relaŃiilor speciale. la toate acestea se adaugă şi culoarea obiectului pentru că obiectele de culoare neagră par mai mici decât cele de culoare albă. un loc prim îl ocupă daltonismul (incapacitatea de a distinge culorile roşu şi verde). pentru că în ascultarea martorilor se urmăreşte obŃinerea unor date privind mărimea. Astfel. starea de emotivitate. Restabilirea în memoria martorului a reprezentărilor şterse poate fi obŃinută printr-o corectă determinare a succesiunii evenimentului perceput anterior. dar şi de metodele folosite de martori pentru aflarea lor. 86 . forma. Evenimentele percepute sunt păstrate în memorie sub forma reprezentărilor. Un rol important îl joacă experienŃa în determinarea distanŃei. Din studiile efectuate s-a concluzionat că frecvenŃa este de 4% la bărbaŃi şi 0. portocaliul cu verdele galben luminos.7% la femei. 58. Obiectele de culoare albă. violetul cu albastrul. p. purpuriul cu albastrul-verzui79. la ele adăugându-se şi factorii perturbatori. o persoană de statură mijlocie va apărea înaltă alături de o persoană de statură mică. portocaliul cu verdele galben închis. Pentru o corectă apreciere a declaraŃiilor martorilor. adâncimea. Dacă distanŃa până la un anumit obiect poate fi determinată avându-se în vedere mărimea acestuia. iar aceasta mult mai mică decât este în realitate. experienŃa. Ńinând seama de ocupaŃia sau profesia acestuia. condiŃiile meteorologice şi de vizibilitate. Sarcina organului judiciar este de a formula de asemenea manieră întrebările.nuanŃele dintre alb şi negru) şi discromotopsiile (incapacitatea de a distinge bine anumite culori . 79 Idem. a vitezei şi succesiunii sale. orientarea în spaŃiu. La cel care distinge greu roşu (propanopia) se va observa confundarea cu brun-închis. în ceea ce priveşte percepŃia şi aprecierea mărimii are loc un proces invers. oboseala. încât să ajute martorul să-şi amintească faptele sau împrejurările uitate. deşi au aceeaşi mărime. deoarece mărimea unui obiect depinde de măsura celorlalte obiecte care se găsesc în jurul său. roşu viu cu brunul clar. Perceperea timpului reprezintă un proces complex şi constă în reflectarea duratei obiective a unui fenomen.cecitate pentru anumite culori). localizarea auditivă sau vizuală. erorile apărând datorită ştergerii din memorie a anumitor reprezentări. vezi conducătorii auto. iar cel care nu deosebeşte verdele (deuteranopia). galbenă şi roşie se văd de la o distanŃă mai mare şi lasă impresia că sunt mai aproape decât în realitate. organul judiciar trebuie să Ńină seama de factorii care pot influenŃa perceperea distanŃelor.

aşteptarea unui eveniment plăcut „lungeşte” timpul. şi de regulă sunt subapreciate. şi se va descoperi făptuitorul. situaŃii tipice: • Localizarea în timp a faptei săvârşite. viteza de desfăşurare a unor fapte81. 74-75. sportivii. pot aprecia timpul până la ordinul sutimilor de secundă.cit. a faptei săvârşite. Ciopraga. 126-127.Experimentele au dovedit că după un antrenament îndelungat anumite persoane pot să determine timpul cu o precizie exactă. identificarea făptuitorului şi începerea procesului penal martorul apt din punct de vedere al însuşirilor de percepŃie. p. succesiunea în timp a unor împrejurări având legătură cu infracŃiunea sau făptuitorul acesteia. a altor activităŃi şi succesiunea în timp. Al. atunci se va constata că martorul se va confrunta cu neputinŃa localizării exacte în timp a faptei. În cazul în care intervalul de timp este mai mare – un număr de ani – când se va declanşa procesul penal. astfel încât vor fi supraapreciate. 80 81 Tratat de tactică criminalistică. p. • Durata în timp a infracŃiunii. iar perioadele „goale” trec încet. Spre exemplu. generalizând şi extrapolând la toate categoriile de infracŃiuni. Localizarea în timp a infracŃiunii. De aici şi starea emoŃională din momentul perceperii are efect direct asupra aprecierii timpului. după un anumit antrenament. de fapt. În cadrul aprecierii timpului. Perceperea timpului poate fi influenŃată şi de cantitatea fenomenelor care s-au produs într-un interval de timp şi de conŃinutul lor. 87 . a evenimentelor. se pot distinge anumite etape legate de situarea în timp a unor evenimente. a altor activităŃi reprezintă o cerinŃă a principiului aflării adevărului. a altor acŃiuni legate de infracŃiuni. Astfel. În cazul în care intervalul de timp situat între momentul percepŃiei şi cel al reproducerii este relativ scurt – moment care coincide cu descoperirea infracŃiunii. • Ritmul.. Ele sunt. la aprecierea corectă a limitelor de timp în care s-a situat infracŃiunea şi a celorlalte activităŃi. nu va avea dificultăŃi la redarea informaŃiilor stocate. de memorare şi în acelaşi timp dornic să ajute. • Raportul de antecedenŃă şi de subsecvenŃă a unor fapte. fapte. La acestea se adaugă şi monotonia faptelor cotidiene. a unor condiŃii precare exterioare. acŃiuni. perioadele de timp „pline” trec foarte repede. op. pe când un eveniment neplăcut îl „scurtează”80.

adică acel martor capabil să redea faptele cu exactitate şi precizate bine în timp. Majoritatea infracŃiunilor nu au existenŃa condiŃionată de durata în timp a activităŃii materiale prin care se realizează latura obiectivă. independente de cel care percepe. atât martorul. Evaluarea duratei de timp a acŃiunii sau inacŃiunii acestor infracŃiuni nu se poate realiza prin orice mijloc de probă. art. nu trebuie să ducă la concluzia că este de rea-credinŃă. situaŃii contextuale percepŃiei. 241 – Portul ilegal de decoraŃii sau semne distinctive) – unde. dar în cadrul acestora proba testimonială deŃine un loc important. deoarece aprecierea mărturiei de către organele judiciare nu poate fi desprinsă de condiŃiile în care s-a format. cercetările psihologice au evidenŃiat tendinŃa martorului – cel care în condiŃiile infracŃiunii a perceput faptele a căror durată trebuie s-o evalueze sau cel care în alte condiŃii a perceput asemenea fapte – de a supraevalua duratele scurte de timp şi de a subevalua duratele lungi.Un rol important îl joacă organele judiciare care nu trebuie să dezvolte un rol pasiv. 88 . să localizeze anumite date care pot duce la identificarea făptuitorului. care se pot reprezenta într-un sens sau altul percepŃiei) şi subiectivi (stări. În temeiul acestui rol pe care-l joacă. faptele pe care acesta le credea uitate. impunând martorului corelaŃiile şi deducŃiile sale. organul judiciar nu trebuie să aibă o atitudine sugestivă. dar spusele sale trebuie atent verificate într-o deplină concordanŃă între ceea ce afirmă cu atâta exactitate şi evenimentele sau modul care l-au determinat să le reŃină precis. a aptitudinilor sale. În această privinŃă. este necesar ca această activitate să se desfăşoare pe o anumită perioadă de timp. deducŃii. ci doar prin întrebări să aducă în memoria martorului acele fapte care au importanŃă. deoarece absenŃa acesteia determină inexistenŃa infracŃiunii sub aspect penal. cât şi mărturia pot fi influenŃate de aceşti factori. la intervale de timp în baza aceleiaşi hotărâri. 189 – Lipsirea de libertate în mod ilegal. Reversul medaliei. poate readuce în memoria sa prin corelaŃii. dar existenŃa altor infracŃiuni este condiŃionată de durata în timp a activităŃii materiale. Organul judiciar cunoscând personalitatea martorului. Durata în timp a activităŃii materiale este întâlnită la infracŃiunea continuă (art. pentru a exista infracŃiune. situaŃii legate de condiŃia psihofiziologică şi de personalitatea celui care percepe şi ele se pot răsfrânge în mod favorabil sau defavorabil asupra percepŃiei). PercepŃia poate fi influenŃată şi de factori obiectivi (stări. trebuie să facă corelaŃii. a preocupărilor. În această situaŃie.

având efecte pozitive atât asupra cantităŃii. de inedit. Ciopraga. În actul mărturiei se regăseşte atât atenŃia voluntară (intenŃionată).cit. Numai că cel pregătit să perceapă un anumit miros. În evaluarea martorului şi a mărturiei trebuie să se Ńină seama şi de alte două tipuri de atenŃie. Ciopraga.când mărturia va prezenta grade egale de fidelitate pe tot parcursul actului perceptiv. care în cadrul mărturiei poate avea atât aspecte pozitive cât şi negative. Ex: Martorul la o discuŃie pe un ton de ceartă între două persoane ce ameninŃă să degenereze într-un schimb de violenŃă. op. Ele constau în false identificări. zgomotul stimulului aşteptat (stimul anticipat) să se producă (iluzie de calitate)84.Un rol important în procesul percepŃiei îi revine şi atenŃiei. anticipativă. p. La toate acestea se adaugă schimbările şi ajustările deliberate sau nu. cât şi calităŃii evenimentului perceput. p. particularităŃile obiectelor de a trezi atenŃia martorului. sunetul. în absenŃa căreia mărturia este de neconceput.. cât şi cea involuntară (neintenŃionată). 99. culorile vii. atribuind acesteia vigoare şi plenitudine82. dar specific martorilor este atenŃia involuntară care va fi mobilizată de o serie de factori interni şi externi. fenomen psihic intim legat de percepŃie. 89 83 82 . sunete şi zgomote stridente care involuntar vor reŃine atenŃia martorului. ce apar în înfăŃişarea unei persoane. mirosurile persistente şi puternice. deoarece ceea ce este aşteptat ca posibilitate de producere este perceput mult mai repede şi cu mai multă precizie. mai exact (precizia percepŃiei) atât sub aspectul însuşirilor calificative. 104-105. ca: lumina foarte puternică. obiectele care nu au caracter de noutate. Al. Factorii externi infracŃiunii şi făptuitorului trebuie să aibă capacitatea de a atrage atenŃia. când stimulul sau evenimentul aşteptat se substituie percepŃiei reale83. de a se detaşa de fenomenele. op. 84 Al. sunet sau zgomot este tentat să atribuie mirosul.cit. Aşteptarea pregăteşte organismul pentru a reacŃiona şi a recepŃiona un stimul la un eveniment iminent. Efectele negative rezultă din discordanŃa dintre aşteptare şi situaŃia în fapt. cât şi cantitative ale evenimentului.. şi anume: • Tipul static . fiind pregătit (montat – atenŃie expectată) asupra a ceea ce este de presupus că se va petrece (stimul anticipat) în raport cu cei a căror atenŃie a fost involuntar atrasă de Ńipătul victimei. va percepe faptul din momentul incipient (viteza de percepŃie). Un alt aspect priveşte atenŃia de expectanŃă.

adică menŃinerea timp îndelungat a orientării şi concentrării asupra aceluiaşi fapt. În anumite cazuri atenŃia poate reprezenta ea însuşi obiectul probaŃiunii. p. Dacă martorul nu reuşeşte să furnizeze informaŃii cu privire la pricină în întreaga sa desfăşurare. caracter care se deosebeşte în urma unei îndelungi exersări. implicit mărturiei la care se adaugă trăirile sufleteşti. 108. deoarece există situaŃii în care. 2. al căror rezultat ar fi putut fi prevăzut de făptuitor dacă ar fi depus toate diligenŃele necesare activităŃii pe care se desfăşura şi care le necesita86. Vigoarea şi rigurozitatea atenŃiei pot fi marcate de o serie de factori obiectivi şi subiectivi în care s-a format mărturia şi anume: stare fizică a martorului. oboseală fizică şi psihică. 90 . droguri etc. Efectuarea simultană a mai multor activităŃi este posibilă dacă cel puŃin una dintre ele are caracterul de obişnuinŃă. Idem.• Tipul dinamic – mărturia va conŃine informaŃii mai exacte asupra faptelor petrecute la un scurt interval de timp de la declanşarea fenomenului spre care şi-a îndreptat atenŃia. intenŃia martorului de a se sustrage de la obligaŃia de a depune mărturie. dar mai ales asupra aceloraşi fapte care au o desfăşurare pe o perioadă mai îndelungată. O altă însuşire a atenŃiei este stabilitatea. Când la producerea unui fapt au asistat mai multe persoane este indicat a fi ascultaŃi cât mai mulŃi martori pentru a se putea. Acest gen de atenŃie distributivă este întâlnită la şoferii profesionişti. în felul acesta. p. prin care se înŃelege posibilitatea efectuării simultane a două activităŃi. greşeala. Dar nu va fi regăsită la două activităŃi care necesită prin natura lor o atenŃie totală – şoferul începător. mai ales la faptele săvârşite din culpă – modalitatea culpa simplă. Din analiza acestora se impun două concluzii în evaluarea mărturiei şi tactica ascultării martorilor: 1. Există posibilitatea ca preocuparea în realizarea unei activităŃi să fie doar un pretext în spatele căruia se poate ascunde. nu înseamnă neapărat că este de reacredinŃă. sentimentele sau consumul de alcool. Efectele negative ale acestor agenŃi nu duc întotdeauna la eliminarea atenŃiei. de stereotip. diminuare a funcŃiilor psihice cu repercusiuni asupra atenŃiei. 110. Ascultarea martorilor evidenŃiază o altă însuşire a atenŃiei. din diferite motive. reproduce întreg tabloul infracŃiunii85. surmenaj. şi anume distribuŃia. neglijenŃa. datorită atracŃiei exercitată de 85 86 Idem.

ci doar lumini. Aceste semnale sunt apoi recompuse în cuvinte. Aparatul nostru senzorial nu receptează imaginea lucrurilor şi fenomenelor. situaŃii şi grupajul de sunete prin care se exprimă – 87 Idem. în conştiinŃa noastră apar sensuri întregi. al păstrării pentru o anumită perioadă a informaŃiilor dobândite – deci memorarea – forma de reflectare a experienŃei acumulate şi funcŃie a creierului. astfel încât comunicarea devine lacunară într-un grad mai mare sau mai mic. Interpretare. dobândind un sens. care. interlocutorii completând logic şi semantic eventualele pierderi ale cuvintelor. „omul” etc. în scoarŃa cerebrală. Fenomenul este asemănător cu ceea ce se întâmplă când vorbim la telefon. se structurează logic/semantic. se interpune momentul conservării. ci parŃial provin din reconstituiri. conferind un conŃinut inteligibil mesajului original transmis. Atribuire de sens Lucrurile. făcând parte dintr-un limbaj cunoscut de persoana de la celălalt capăt al firului – se structurează după sens. vor fi integrate în ansambluri şi vor fi prelucrate şi decodate.eveniment asupra martorului. logic/semantic structurate cu toate că ele nu sunt stocate memorial. p. care numai la nivelul cortical. 91 . Persoane adulte şi normale nu percepem decât lucrurile denumite. Din momentul percepŃiei – a existenŃei informaŃiei – şi până la reactualizarea lor există un alt moment şi anume decodarea sau prelucrarea informaŃiilor. dar acest lucru nu va împiedica comunicarea. astfel încât efectele distractive ale atenŃiei vor fi diminuate87. Între momentul perceptiv al mărturiei şi cel al reproducerii în faŃa organelor judiciare a faptelor percepute. ci vom vedea „masa”.2. 112. culoare. Decodificarea evenimentului judiciar. acesta va fi atras. InformaŃiile emise. pe canalul de transmisie apar „zgomote”. mărime. recepŃionate integral sau parŃial sunt decodate. sunete. 4. care sunt transformate în impulsuri electromagnetice şi transmise spre receptor. concentrându-şi atenŃia. mirosuri. tot ceea ce ne înconjoară devin parte intrinsecă a vieŃii noastre. solicitând un efort voluntar mai intens. Legătura dintre obiecte. obiectele. Sensul este fixat în cuvânt şi este purtător de cuvânt. „scaunul”. Uneori. adică nu vedem un obiect de o anumită formă. fenomene. Prin emiŃător sunt emise sunete. Datorită activismului psihic.

cuvântul – sunt învăŃate, sunt achiziŃii postnatale, ceea ce facilitează receptarea evenimentelor. Decodarea informaŃiilor efectuată, găsirea şi selectarea cuvântului potrivit nu constituie punctul final al procesului de prelucrare. Fiecare cuvânt este purtător de sens, acest sens este apropiat la toŃi cunoscătorii acelui limbaj – un anume dialect. Depăşind această particularitate, cuvintele nu desemnează numai obiecte, stări, fenomene, ele au şi conotaŃii colective88. Descoperirea unor asemenea semnificaŃii, care se pot referi la un punct nodal al cazului se va face cu mult tact şi abilitate. Cunoaşterea conotaŃiilor de către ofiŃerul de poliŃie este importantă în descifrarea cuvintelor, în sesizarea momentelor pe care le exprimă un martor în depoziŃiile sale. Martorii pot fi recrutaŃi din orice mediu. Este ştiut faptul că infractorii folosesc un anumit jargon – în care se utilizează timpul prezent. În procesul de decodare se conştientizează calităŃile spaŃio-temporale şi se estimează valoarea lucrurilor, fiinŃelor, deplasarea lor. În acest moment apar o serie de distorsiuni involuntare, deoarece reflectarea timpului, a spaŃiului şi a vitezei se efectuează prin interacŃiunea mai multor organe de simŃ, fapt care potenŃează relativitatea lor. Însă, alături de informaŃiile receptate senzorial, timpul şi spaŃiul se reflectă în psihicul nostru şi prin procesele gândirii, deoarece la om ele participă la orice fenomen de reflectare într-o mai mică sau mai mare măsură. În cadrul depoziŃiilor martorilor, aprecierea corectă a timpului, a distanŃelor, a vitezei este decisivă pentru că în funcŃie de asemenea aprecieri depinde încadrarea juridică a actului infracŃional. Orice supraapreciere sau subapreciere poate schimba esenŃial situaŃia creată. Juristul german H. Gross (1907) arăta că există o metodă simplă de a verifica un martor asupra posibilităŃii sale de apreciere a timpului sau a spaŃiului89
Ex.1: Cuvântul „beŃiv” exprimă atât un individ văzut adesea în stare de ebrietate, dar poate exprima şi dispreŃul faŃă de asemenea persoane. Ex.2: „Gara” - exprimă atât locul unde vin şi pleacă trenurile, dar specific acestui loc este gălăgia, acel „du-te-vino”, dezordinea sau, dacă aici s-au petrecut diferite lucruri – un accident, despărŃirea de un anumit lucru sau o persoană, în asemenea situaŃii cuvântul dobândeşte calităŃi afectogene, capabile să introducă elemente distorsionate discret. 89 Ex: Astfel, în camera de audiere, anchetatorul poate să-i ceară martorului să aprecieze scurgerea unui anumit interval de timp fără a se uita la ceas sau să se pronunŃe asupra proporŃiilor camerei, distanŃa de la geam la blocul din faŃă etc. Asemenea testări pot fi relevante pentru organul judiciar în privinŃa informaŃiilor oferite de martor asupra distanŃelor timpului (N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciară, p. 121-123). 92
88

4.3. Memorarea evenimentului judiciar - Stocarea informaŃiei în raport cu dinamica uitării Mărturia – actul final – implică trei momente, şi anume: percepŃia, memoria şi reproducerea. Privit din perspectiva practicii judiciare, acest proces psihic care nu se identifică cu mărturia, este relevant în măsura în care cel care a perceput nemijlocit şi involuntar, de regulă, fapte şi împrejurări legate de comiterea unei infracŃiuni este capabil să le reproducă fără a le denatura. Pentru organul judiciar un interes deosebit îl are fidelitatea mărturiei, care poate fi apreciată prin cunoaşterea mecanismelor fiziologice şi legităŃilor generale care guvernează memoria voluntară, dar mai ales pe cea involuntară90. Totodată, organul judiciar trebuie să aibă în vedere că memorarea este influenŃată de diverşi factori – starea emoŃională, interesul, ocupaŃia, gradul de înŃelegere a fenomenului perceput, şi altele, care se exprimă diferenŃial în raport cu vârsta persoanei ascultate în calitate de martor. Din perspectivă psihologică, memorarea reprezintă ansamblul procedeelor de întipărire (memorare), păstrare, recunoaştere şi reproducere a experienŃei dobândite anterior91. Procesul de memorare cuprinde trei faze: a) de achiziŃie (memorare); b) de reŃinere, de păstrare; c) de reactivare, reactualizare şi se caracterizează prin: • Selectivitate, adică ceea ce o persoană umană memorează mai repede, va fi mai durabil, uitat mai greu, însemnând că acele evenimente au o anumită semnificaŃie; • Caracter activ – ilustrează legătura dintre memorie, conŃinut şi condiŃiile activităŃilor omului şi mijloacele utilizate pentru realizarea finalităŃii dorite; • Caracter inteligibil – evidenŃiază legătura dintre procesele de întipărire, conservare, evocare şi gândire. Între memorare (întipărire) şi păstrare (conservare) nu va exista o identificare a însuşirilor de a întipări şi conserva faptele percepute care sunt variabile, diferind de la o persoană la alta.
90 91

Al. Ciopraga, op.cit., p. 113. Idem, p. 114. 93

Martorul, care percepe şi îşi fixează în mod lent informaŃiile care îi parvin mai ales de la participarea la unele cazuri complexe, cu o succesiune rapidă şi într-un interval de timp scurt, va percepe lacunar, iar memorarea şi conservarea vor fi şi ele deficitare. Martorul care percepe şi memorează cu uşurinŃă, dacă faptele percepute şi memorate se consumă într-un intervalul scurt de timp, şi dacă va fi ascultat imediat, va fi capabil să facă o depoziŃie exactă; dar, după un interval mai lung de timp, depoziŃia acestui martor va tinde să devină lacunară şi inexactă92. La început se şterg din memorie detaliile neesenŃiale, apoi vor fi vizate aspectele esenŃiale, pentru ca, în final, să intervină procesul uitării, motiv pentru care trebuie avut în vedere factorul timp, mai ales atunci când se procedează la ascultarea martorului93. Caracteristic pentru mărturie este memorarea involuntară, în sensul că, cel mai adesea, faptele sunt reŃinute de oameni în mare măsură involuntar şi neintenŃionat. Dar, în funcŃie de tipul de memorie a martorului, se întâlnesc martori cu o memorie dominant vizuală, auditivă, afectivă sau având o memorare mecanică sau logică, după cum este prezentă sau absentă înŃelegerea materialului informativ receptat. Totodată, memorarea poate fi voluntară sau involuntară potrivit atitudinii interesului manifestat de martor în reŃinerea aspectelor percepute94. Memorarea voluntară presupune prelucrarea şi ordonarea informaŃiilor, martorul deliberat evocă, repetă pentru sine sau pentru alŃii fapte percepute, supune unui examen critic impresiile dobândite, face însemnări, notează anumite date, şi toate acestea pentru a face mărturia cât mai exactă şi completă. Memorarea involuntară nu presupune existenŃa scopului, intenŃia de a memora, dar nu prezintă nici o activitate pasivă, mecanică a informaŃiilor dobândite. Omul nu poate reŃine toată experienŃa anterioară, pot lipsi din cadrul percepŃiei şi al memorării chiar elemente familiare. Ea atribuie mărturiei un caracter lacunar, deformat şi imprecis, iar eficienŃa acesteia este dată de două legităŃi, şi anume: • SemnificaŃia pe care o prezintă faptele percepute în raport cu experienŃa anterioară a subiectului;

92 93

Idem, p. 116-117. Tratat de tactică criminalistică, p. 128. 94 E. Stancu, op.cit., p. 64. 94

• EficienŃa mărturiei involuntare este condiŃionată de factori emoŃionali ce stau la baza ei, interese, aptitudini, stări emoŃionale. Va exista o distincŃie între depoziŃiile martorilor care au ca obiect fapte, evenimente legate direct de evenimentul produs (infracŃiune – fapta săvârşită) la care martorul a participat şi pe care le-a perceput nemijlocit – acŃionând atât memorarea voluntară, cât şi involuntară – şi depoziŃiile martorilor cu obiectul format atât din păreri, cât şi din convingeri care realizează profilul moral al învinuitului, inculpatului sau altor persoane – acŃionând doar memorarea voluntară. Memorarea plastic-intuitivă presupune capacitatea subiectului de a-şi întipări şi conserva în memorie reprezentările concrete ale faptelor şi obiectelor percepute anterior. Două din formele acestea, şi anume memorarea vizuală şi auditivă prezintă importanŃă pentru că marea majoritate a aspectelor legate de o infracŃiune, care sunt mai bine percepute, este formată din imagini, sunete, zgomote percepute prin intermediul analizatorilor vizuali şi auditivi. La tipul vizual, accentul se pune pe capacitatea de a reŃine imaginile, figurile, iar la cel auditiv, pe capacitatea de a reŃine şi reda fidel sunete şi zgomote95. În funcŃie de durata stocării se poate vorbi de memorie de scurtă durată, de durata medie şi de lungă durată. Aproape de un secol se cunoaşte (J. Jacobs, 1897) că durata stocării variază în funcŃie de: tipul de material care se reŃine (material verbal, cifre, figuri, obiecte), vârsta, capacitatea intelectuală. În cazul în care conŃinutul memorial este de minimă importanŃă putem vorbi de memorie de scurtă durată (short term memory) sau memorie primară întâlnită la reŃinerea unui număr de telefon nesemnificativ sau a sumelor parŃiale la o adunare. Această instanŃă memorială nu poate conŃine mai mult de 6-8 elemente (la omul adult normal), cum ar fi cele 6-7 numere de telefon şi acestea vor fi stocate 20-30 secunde. Dacă în acest răstimp intervine o recepŃie, conŃinutul va fi transmis memoriei de lungă durată sau celei de durată medie. I.M.L. Hunter a remarcat că stocarea în memoria de scurtă durată se efectuează în condiŃiile concurenŃei mai multor serii de informaŃii, astfel că se poate spune că memoria de scurtă durată filtrează şi selectează informaŃiile. După părerea unor autori ca W. Kintsch (1970), R.C. Atkinson, R.M. Schiffrin (1971), imaginile din lumea exterioară, adică intrările de
95

Al. Ciopraga, op.cit., p. 124-125. 95

informaŃii sunt stocate temporal chiar sub formă ionică, vreme de câteva semnale în registrul senzorial sau în memoria senzorială, de unde vor fi transmise memoriei de scurtă durată primare, fiindcă aceasta este considerată ca memorie activă. În memoria de lungă durată sau secundară nu se stochează informaŃiile codate decât dacă au fost repetate. În ceea ce priveşte martorul şi mărturia, informaŃiile pătrund în sistem prin canalele senzoriale şi sunt stocate pentru o vreme foarte scurtă în memoria de scurtă durată. O parte din informaŃii care se scurg în memoria de scurtă durată (primară) se vor transmite în memoria de durată relativ lungă sau în memoria de lungă durată (secundară), de unde ele vor fi recuperate prin utilizarea unor strategii (C. Morgan, R. King, 1975). Această utilizare de strategii se referă la „căutarea” în memorie, la eforturile depuse când ştim că acele anumite nume ne stau „pe vârful limbii” (fenomenul Trebuie-05 după J.A.C. Brown, D. McNeil – 1966), iar „traducerea în comportamente” înseamnă transformarea conŃinuturilor memorate – căutate şi găsite – în declaraŃia verbală sau scriptică. Interesul pentru o anumită categorie de fapte facilitează repetarea, şi deci stocarea lor. Când cineva este vizat că va trebui să raporteze cele văzute, urmăreşte atent desfăşurarea acŃiunii, reuşind să reŃină ceea ce i s-a cerut (ex. un cercetaş militar trimis în misiune). ConştiinŃa sarcinii măreşte atât capacitatea de receptare până la nivelul optim, cât şi stocarea informaŃiilor a căror recuperare devine facilă, numai că asemenea situaŃii se găsesc în cadrul mărturiei, cu precizarea că o persoană care urmăreşte desfăşurarea unor fapte sau evenimente realizează faptul că este un potenŃial martor96. InformaŃiile care pot fi percepute sunt nelimitate, ele putând proveni din diverse medii, domenii, astfel încât capacitatea de memorare ar fi în plină activitate, neavând nici un moment de relaxare şi de sortare a datelor, lucru care ar duce la clacare. Ca şi asupra celorlalte organe de simŃ „veghează” anumiŃi factori care reglementează procesul de receptare şi stocare, acŃionând prin înlăturarea acelor informaŃii ce constituie un surplus. Asupra memoriei acŃionează „uitarea”, ce constituie reversul păstrării şi se manifestă sub forma neputinŃei reconstituirii unor date memorate, ori în imposibilitatea recunoaşterii unor evenimente trăite la o nouă confruntare cu acestea ori reproducerea sau recunoaşterea lor eronată97.
96 97

N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit., p. 121-125. Al. Ciopraga, op.cit., p. 130.

96

Timpul reprezintă un factor decisiv care reacŃionează asupra memoriei ca un agent „purificator” al informaŃiilor. Uitarea atrage după sine pierderea detaliilor, amănuntelor, nuanŃelor a căror reactivare devine anevoioasă şi chiar imposibilă. Uitarea – condiŃie a memoriei – elimină tot ceea ce este secundar, ce îngreunează capacitatea de reŃinere, lăsând loc arhitecturii generale, structurii întregului. Asupra memoriei se repercutează tonul afectiv, însuşirile emoŃionale ale informaŃiilor deosebite. Este mai greu să uităm acele sentimente care sau format ca rezultat al unor fapte plăcute, care au trezit un ecou în sufletul nostru. Se consideră că experienŃa pozitivă agreabilă se repercutează într-un sens univoc, întotdeauna favorizând memorarea, în schimb faptele care au declanşat sentimente de repulsie, penibile, dezagreabile, vor fi împinse spre uitare, refulate cu multă uşurinŃă98. Este mult mai uşor să uităm aceste fapte decât să încercăm să trăim cu ele. Psihologic, o persoană care a trăit o experienŃă penibilă având ca obiect persoana sa va tinde să se apere, să-şi reprime acele sentimente născute în urma experienŃei. Îşi va refula amintirile spunând că nu-şi aminteşte nimic sau că a uitat totul. O astfel de persoană –potenŃial martor – poate fi victima unei infracŃiuni, o altă persoană va încerca să nu vorbească despre ceea ce s-a petrecut, negând sau spunând că totul este uitat. Timpul şi uitarea nu pot afecta aceste fapte, cu cât ele vor fi refulate, împinse undeva în adâncul subconştientului, cu atât ele vor exista şi vor fi mai puternice. Timpul scurs din momentul fixării constituie o cauză firească a uitării şi cu cât intervalul de timp este mai mare, cu atât erodarea informaŃiilor percepute este mai evidentă. Interesul pentru memorarea celor percepute sau impresia produsă de evenimentul la care persoana a fost martoră pot marca trecerea în uitare sau reŃinerea evenimentului. Temperamentul martorului poate influenŃa curba uitării în asociaŃie cu vârsta persoanei în cauză. Uitarea nu înseamnă „golirea memoriei de orice evenimente”, deoarece chiar şi o memorie slabă „poate avea capacitatea de a reŃine ceva ce a perceput cândva, mai ales dacă stimulii au fost puternici”99. În ceea ce priveşte experimentele care s-au efectuat pentru a se constata care este procentul de fidelitate a mărturiei în cazul apariŃiei „uitării”, adică a trecerii timpului, s-a constatat (Marie Borst, Ed. Abramowski) că timpul se repercutează defavorabil asupra întinderii mărturiei, dar sub influenŃa aceluiaşi factor, fidelitatea mărturiei sporeşte. Trecerea timpului poate avea şi influenŃe pozitive, astfel la repetarea
98 99

Al. Ciopraga, op.cit., p. 131-132. Tratat de tactică criminalistică, p. 64-65. 97

depoziŃiilor la a opta zi din momentul percepŃiei, acestea s-au ameliorat simŃitor, deoarece acele elemente uitate au putut fi reamintite, erorile strecurate au fost corectate şi, de asemenea, noi detalii au completat spaŃiile lacunare. Criminalistul şi psihologul polonez Pawel Horoszowski constata că reproducerea este mai deplină după trecerea a două-trei zile în raport cu depoziŃiile ce succed imediat percepŃiei, mai ales în cazul infracŃiunilor a căror producerea este de natură a provoca celor care le-au perceput anumite stări afective. Caracterul de completare după o primă relatare, ameliorarea reproducerii amânată în raport cu reproducerea imediată este cunoscută astăzi sub numele de reminiscenŃă. Acest fenomen îşi face simŃită prezenŃa într-o proporŃie de 65%, în cazul materialului inteligibil, mai frecvent în cazul materialului rezultat din expunerea liberă a unui conŃinut inteligibil decât al reproducerii sale textuale. AlŃi factori care pot influenŃa reminiscenŃa sunt: atitudinea, interesul subiecŃilor în raport cu materialul memorat, vârsta acestora (fenomenul este mai frecvent la copii, la adulŃi se manifestă în proporŃie de 30%). Ca o constatare, dar neavând o valoare absolută, ce poate constitui un criteriu de evaluare a mărturiei în raport cu momentul în care este obŃinută un anumit timp, de ordinul zilelor, socotit din momentul percepŃiei mărturia prezintă o valoare ridicată, după care, un interval de timp – ale cărui limite anevoie pot fi precizate datorită factorilor care intervin – valoarea mărturiei diferă sensibil într-o măsură aprioric nedeterminabilă, pe de o parte, în raport cu însuşirile celui ce compare în faŃa organului judiciar în calitate de martor şi, pe de altă parte, în raport cu natura şi caracterul informaŃiilor memorate100. 4.4. Redarea – reactualizarea evenimentului judiciar. Elementul testimonial Redarea – reactualizarea – reproducerea reprezintă ultimul moment al formării mărturiei. Este momentul în care, cel care a perceput desfăşurarea faptelor compare în faŃa organelor judiciare în calitate de martor. Reproducerea este un fenomen destul de complex care nu se face mecanic, ci în strânsă legătură cu procesul de gândire. Reproducerea lumii care ne înconjoară, a experienŃelor dobândite anterior, ca şi proiectarea în viitor nu sunt posibile fără reprezentări. Dacă perceperea poate avea loc
100

Al. Ciopraga, op.cit., p. 137-138.

98

numai în prezenŃa obiectelor sau fenomenelor, reprezentările sunt posibile şi în absenŃa acestora. Reprezentările sunt strâns legate de particularităŃile individuale ale fiecărei persoane, formarea şi desăvârşirea lor fiind influenŃate considerabil de activitatea desfăşurată de fiecare individ. Totodată, la una şi aceeaşi persoană reprezentările se pot „exprima” în mod deosebit, adică cele vizuale pot fi exacte şi stabile, pe când cele auditive sunt inexacte şi au caracter de instabilitate101. În mărturie, modalitatea principală de transmitere a informaŃiilor, modul comun de obŃinere a depoziŃiilor îl constituie reproducerea orală, care în procesul judiciar îmbracă forma relatării (evocării, narării) libere, spontane a faptelor percepute, precum şi forma răspunsurilor la întrebările adresate de organul judiciar – interogatoriul. Reproducerea poate îmbrăca forma depoziŃiei scrise personal de către martor. Reproducerea fidelă a faptelor este condiŃionată atât de fidelitatea percepŃiei şi a memoriei, dar şi de capacitatea de verbalizare, de modalitatea de exprimare a informaŃiilor. Momentul reproducerii este puternic marcat de emotivitatea sporită a martorului provocată de mediu, de ambianŃa în care are loc comunicarea faptelor, ce se va repercuta în mod inhibitor asupra capacităŃii de exprimare. Martorul animat de dorinŃa de a ajuta organul judiciar la soluŃionarea cauzei ar fi tentat să atribuie mărturiei sale o imagine supradimensională. Dacă în mersul urmăririi penale, în timpul audierii penale care are loc în cabinetul organului de cercetare penală în prezenŃa numai a acestuia sau a procurorului, între acesta şi martor se realizează acel contact psihologic, cadru propice ce anihilează efectele negative de tensiuni emoŃionale ce se pot percuta asupra mărturiei, în cursul judecăŃii, ambianŃa fiind schimbată, ea se va răsfrânge în mod pozitiv asupra capacităŃii de reproducere a faptelor. În cursul judecăŃii bazată pe principiile contradictorialităŃii şi publicităŃii dezbaterilor, sfera persoanelor participante este lărgită, deoarece vor intra în scenă inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi responsabilă civilmente, ceilalŃi martori, procurorul, apărătorii, iar martorul va trebui să răspundă la întrebările puse de aceştia, numai că interesele şi poziŃiile procesuale sunt distincte. La toŃi aceştia se adaugă şi prezenŃa publicului – influenŃa asupra psihicului martorului în sensul că îl va determina să fie reŃinut, să-şi cântărească cuvintele. Toate acestea conduc la o reacŃie frapantă, deseori, a martorului şi anume, se poate observa diferenŃa dintre

101

Tratat de tactică criminalistică, p. 128. 99

p. Al. Vor fi evitate întrebările „tendenŃios sugestive” (acelea care într-o formă mai mult sau mai puŃin disimulată. Întrebare „da – nu”: „Purta ea o pălărie?” „Pălăria era de culoare roz?” 4. întrebările sunt puse de organul de cercetare penală şi procuror în faza urmăririi penale şi de preşedintele completului de judecată în faza judecăŃii. Întrebare expectativă – „da”: „Pălăria era poate de culoare roz?” 5. „Purta fetiŃa o pălărie sau nu?” 3. se poate folosi una din întrebări care relevă o sugestibilitate crescândă: 1. Ciopraga. pentru a se feri martorul de posibile influenŃe. Întrebare determinativă cu pronume interogativ: „Cum era îmbrăcată?” „Ce culoare avea pălăria?” 2.depoziŃiile obŃinute în cursul judecăŃii şi celelalte date în cursul urmăririi penale. modalităŃi de a adresa o întrebare103. fie că sunt sub forma interogatoriului. Din această cauză. Organul judiciar trebuie să evite pe cât posibil folosirea unor întrebări tendenŃios sugestive deoarece prin adresarea lor se urmăreşte obŃinerea unor anumite răspunsuri despre care se ştie că nu reflectă realitatea102. apărător sau procuror. Întrebare expectativă – „nu”: „Pălăria nu era poate de culoare roz?” 103 102 100 . ci ceea ce i s-a sugerat). faptele au fost slab memorate sau martorul este supus unor influenŃe exterioare. fie provoacă un anumit răspuns scontat şi dorit de cel care efectuează ascultarea sau îngrădesc libertatea de exprimare a martorului. Aceştia vor pune întrebările adresate părŃilor şi le vor cenzura pe cele adresate de părŃi. astfel încât martorul afirmă nu ceea ce a perceput. în funcŃie de ordinea sugestibilităŃii.cit. fie că sunt obŃinute sub forma relatării libere. În cazul în care un martor urmează să fie chestionat dacă o anumită fetiŃă purta o pălărie şi ce culoare avea.. Un alt element perturbator al depoziŃiilor martorilor. este sugestia. 145-146. fie insinuează. Astfel François Gorphe stabileşte. Întrebare incomplet disjunctivă. op. de această dată venită din partea organului judiciar. InfluenŃa ei este puternic resimŃită dacă percepŃia evenimentului a fost lacunară.

folosirea ambelor forme de informare. Aceasta poate fi temporară (în stare de boală. totuşi logic între interacŃiunea dintre autoritate şi subiectul dependent. prin excelenŃă sugestive. În privinŃa capacităŃii de mobilizare se poate spune că reprezintă o capacitate esenŃială. deoarece de aici rezultă presupunerea că martorul are cunoştinŃă despre o anumită stare de lucruri. un rol important îl joacă vârsta. deci sugestibil. Copiii. iar pericolul sporeşte la întrebările „da sau nu” – întrebări expectative sau de aşteptare. prin care se înŃelege orice persoană care în ochii subiectului ar putea să aibă vreun ascendent asupra lui şi se intercalează cu o sugestibilitate aparentă sau evidentă a întrebărilor. 104 Idem. Sugestia este implicată într-o măsură redusă în întrebarea „da – nu”. dacă fetiŃa purta o pălărie şi dacă martorul o văzuse. insiduos104. şi anume. Totodată. deoarece forma lor lasă să se întrevadă ce răspuns se aşteaptă. decât la interogatoriu. neîntreruptă. Această capacitate de verbalizare depinde de la martor la martor. sunt cele mai periculoase. sub influenŃa consumului de droguri.RezistenŃa la sugestie este dependentă de o serie de factori care privesc personalitatea martorului. cât şi a interogatoriului se recomandă în situaŃia în care mărturia este decisivă. de intoxicaŃie alcoolică. 101 . Întrebare complet disjunctivă: „Pălăria era de culoare roz sau albastră?” 7. verbală. 148-149. Răspunsul „da” este mai frecvent decât cel negativ. p. Acest fenomen apare mai puŃin în relatarea spontană. Prima evită orice sugestie. Sugestibilitatea martorului poate distorsiona cele două forme de reactivări: recunoaşterea şi reproducerea. la acestea se mai adaugă o formă care poate fi numită „sugestibilitate de statut” întâlnită la oamenii cu un nivel socio-cultural scăzut. Pentru aceste raŃiuni. iar un anchetator experimentat ştie că oamenii care 6. Întrebare ipotetică sau implicativă: „Care este culoarea pălăriei?” Primele două întrebări nu sunt periculoase. în somnul hipnotic) sau o caracteristică de durată. Întrebările implicative. fără să fie întrebat mai înainte. Mai periculoase sunt întrebările disjunctive incomplet când există siguranŃa că alte posibilităŃi sunt excluse. tinerii sunt mai uşor influenŃabili. atât a relatării spontane neîntrerupte. Aici se întâlneşte un fenomen de complezenŃă faŃă de autorităŃi. fiind vorba de transpunerea în registrul verbal a unor evenimente care se derulează ori s-au derulat în faŃa martorului care le-a perceput în mod intuitiv. vârstnicii mai greu cad victima întrebărilor cu un vădit caracter tendenŃios şi mai ales acelor întrebări al căror caracter sugestiv este ascuns.

Un martor. depoziŃia martorului care declară că nu a văzut nimic. că n-a observat fenomenul pe lângă care poate a trecut.vorbesc rar. Privită din acest punct de vedere. în timpul ascultării acestora cea mai adecvată formă de exprimare e cea orală. Organul judiciar anterior ascultării trebuie să atragă atenŃia martorului asupra posibilităŃii de confundare a anumitor aspecte ale evenimentului în cauză cu părŃi componente asemănătoare altor evenimente. să introducă involuntar elemente percepute care aparŃin unui alt eveniment căruia i-a fost martor. p. fiind strâns legată de activitatea pe care o desfăşoară fiecare individ în procesul muncii. în relatarea sa. Orientarea atenŃiei depinde atât de subiect cât şi de obiect. 102 . cu economie de cuvinte. Cu ocazia ascultării unii martori refac adesea involuntar anumite momente ale evenimentului cu ajutorul reprezentărilor. reŃinut. ce gândeşte despre evenimentul respectiv. 128-129. Butoi. constituie seturi scurte de dispoziŃii. Reproducerea este influenŃată de mai mulŃi factori ca imaginaŃia.. a unor aspecte abstracte. T. Gândirea descoperă raporturile şi legăturile. unde se pune problema unor trăiri nemijlocite sau nu. chiar dacă este imparŃial şi dezinteresat faŃă de un eveniment la care a participat sau faŃă de protagoniştii implicaŃi. Acest atitudini făcând parte din componentele sociale ale personalităŃii. op. grad de concentrare (intensitatea legăturii cu anumite împrejurări sau obiecte. Zdrenghea. sunt foarte rari. martorul trebuie să fie lăsat să relateze liber – nealterat – evenimentul pe care l-a perceput. AtenŃia relevă o caracteristică a celorlalte procese psihice. este sinceră şi veridică. Limbajul şi gândirea se intercondiŃionează reciproc. trăsăturile şi esenŃa fenomenelor sau obiectelor. atenŃia. Martorul poate. Mitrofan. nu se poate debarasa de unele atitudini ale sale. care „completează” perceperea iniŃială. gândirea. ImaginaŃia joacă un rol deosebit în activitatea creativă a oamenilor. Pe parcursul ascultării. opinii sau scopuri care implică o anumită aşteptare. V. AtenŃia poate fi voluntară sau involuntară şi se caracterizează prin anumite componente: stabilitate (durata în timp în care poate fi reŃinută). În cazul martorilor. fiind de fapt 105 N. dar şi o reacŃie adecvată 105. deci nu cum l-ar aprecia prin operaŃiile gândirii. mobilitate (pot fi urmărite alternativ diferite evenimente în cursul aceleiaşi activităŃi). limbajul. joacă un rol prim în formarea declaraŃiilor martorilor. dar exprimând esenŃialul.cit. Martorul trebuie să fie prevenit să declare numai ceea ce a perceput nu şi ce crede.

Astfel că materialul iniŃial se rotunjeşte. reticenŃele.. colegilor de serviciu. de incertitudine. încât se va ajunge la un rezultat total diferit – mărturia finală devine o simplă versiune a realităŃii107.cit. interogatoriul. De aici se naşte iluzia că au văzut ceva. curioşilor care se strâng.focarul în care se concentrează conştient întreaga activitate psihică a omului). Interogatoriul împinge martorul până la limita extremă a amintirii sale. Reproducerea poate apărea fie sub forma relatării spontane a faptelor şi prezintă avantajul că martorul va evoca numai acele fapte sau împrejurări care s-au conservat nealterat în memorie. Denaturările. Mitrofan. Cu toate acestea. distribuŃie şi volum106. 103 . unde se pot întâlni diferiŃi factori perturbatori şi reproducerea este supusă unor asemenea factori printre care se numără eroarea. op. În cazul în care va cuprinde şi aceste întrebări. dar prezintă şi dezavantajul că întinderea informaŃiilor este redusă. Se constată o extensie a mărturiei datorită interogatoriului care are un efect stimulator asupra memoriei. cât şi ignorării de către martorul a unor aspecte importante. distorsiuni datorate situaŃiilor ce preced momentului comunicării. 129-130. eroarea este explicabilă. La interogarea unui martor de rea-credinŃă. deşi înlătură sentimentul de nesiguranŃă. se ajunge la o structurare logică a evenimentelor. iar atitudinea formată. cuprind toate posibilităŃile umane bazate pe simŃuri de a înregistra informaŃiile. p. vecinilor sau organelor judiciare. Ciopraga. deci erorile. la completarea lor. 130. care de fapt. este ceea ce au vrut să vadă. o deviere de la forma iniŃială a informaŃiilor. Dar şi sub forma interogatoriului. făcând posibilă evocarea unor împrejurări care păreau uitate. N. Zdrenghea. având ca efect o degradare. deoarece sugestia constituie o sursă a erorii. provoacă fenomene de aşteptare. deliberat sau involuntar atunci mărturia va fi alterată. Tratat de tactică criminalistică. Butoi. prezintă şi un coeficient ridicat de eroare. deseori forŃând memoria se repercutează defavorabil asupra mărturiei chiar şi atunci când nu cuprinde întrebări sugestive. lucru care se poate datora atât unor reale dificultăŃi de reamintire. deoarece opinia se naşte din atitudine. V. Ca şi în celelalte etape ale formării mărturiei. p. ale celorlalŃi. O altă distorsionare este dată de „fenomenul repetiŃiei”. Psihologic. pe care şi le aminteşte cu uşurinŃă. alte denaturări. care va succeda relatarea liberă. la acest lucru contribuie şi întrebările curioşilor. Astfel „martorul ocular” îşi exersează depoziŃia prin repetarea evenimentului primului venit la faŃa locului. T. acesta va putea din întrebările puse să-şi de-a seama de tactica 106 107 Al.

În alte cazuri. 130-136. (Vezi efectul iluziilor). V. În subsidiar. prin transformare. p. Binet. În cazurile în care există o legătură de rudenie. de probele de care dispune şi sub diferite pretexte va refuza să răspundă sau va da răspunsuri inexacte108. Zdrenghea. 104 108 . că pot influenŃa cursul evenimentelor. Reproducerea faptelor. existând posibilitatea retractării declaraŃiei. prin substituire. la care se va apela numai în condiŃii improprii în care se va desfăşura reproducerea. p. declaraŃia scrisă este impusă de considerentele de ordin tactic. op. vor fi de acord cu orice şi prin aceste manifestări vor produce grave distorsionări110.cit. drept urmare vor evita orice răspuns negativ. este indicat să se recurgă la forma scrisă. Ciopraga. reproducerea poate apărea sub forma scrisă – declaraŃia consemnată personal de martor. Butoi. Ca şi celelalte etape ale mărturiei şi reproducerea este supusă erorilor ce se pot datora diferitelor cauze: denaturări prin audiŃie.adoptată de organul judiciar. La toate acestea se mai poate adăuga schimbarea de rol ce contribuie la distorsionări regretabile. Cea de-a doua etapă a reactualizării – recunoaşterea – reprezintă o modalitate secundară de comunicare a informaŃiilor. T. În cazul schimbării de rol – fenomen psihosocial – unii martori de condiŃii modeste ce au trăit în anonimat. ce pot afecta capacitatea de reproducerea orală a martorului. Recunoaşterea este realizată de organele de urmărire penală în cadrul căreia persoanele şi Al. Există oameni care sunt expuşi să fie influenŃaŃi de simpatii şi antipatii şi care acŃionează adesea sub impulsul acestor efecte. La science du temoignage annee psychologique („Dacă voiŃi mărturii abundente. 109 Al. împrejurărilor poate fi influenŃată în mare măsură şi de atitudinea martorului faŃă de anchetator. Evaluarea probei testimoniale în procesul penal.. nu vă încredeŃi în interogatoriu”). de a servi cauza cu mai mult elan. prin omisiune. convins fiind că depoziŃia sa este conformă adevărului109. care în mod involuntar denaturează realitatea. datorită unui eveniment la care au participat incidental. simt că au devenit „cineva”. 149-156. 110 N. reproducerea şi recunoaşterea – are loc în condiŃiile forŃării memoriei. sau anumite influenŃe. Pericolul acestor denaturări constă în faptul că pot fi întâlnite şi în depoziŃiile martorului de bună credinŃă. Atitudinea lor va mări dorinŃa lor de a fi de folos. Dacă voiŃi însă mărturii fidele. interogaŃi. Mitrofan. precum şi presiunile din partea publicului. Reactivarea – sub cele două forme. de prietenie.

anumite ticuri pot reprezenta doar accesorii pentru a induce în eroare. în timp şi spaŃiu111. privind obiectele cu care martorul vine în contact se identifică. se suprapun sau coincid în mare parte cu cele anterioare. a înfăŃişării faciale. a privirii. când impresiile percepute de la persoane. la care se adaugă descrierea hainelor. Fiind un procedeu tactic. V. Recunoaşterea poate duce la falsa identitate sau la o persistenŃă în eroare – martorul aflat în stare de incertitudine. Recunoaşterea persoanelor. dar cea mai mare individualizare este dată de disfuncŃionalităŃile anatomice. Pe baza acestor date furnizate de martori se poate realiza portretul persoanei căutate. Martorul. trăsăturile şi expresia feŃei. T. p. p. psihologic. ezitare (incertitudine aparentă) care nu trebuie considerată ca semn al unei erori. neputând localiza o persoană. (Vezi cauze complexe . studenŃii se vor familiariza cu procedura şi tehnica portretului-robot. se face pe baza imaginilor vizuale şi auditive – mers. pigmentaŃia pielii. Recunoaşterea este precisă. 113 În cadrul seminariilor. op. F. recunoaşterea se va face în condiŃiile contactului repetat cu persoanele şi obiectele care se înfăŃişează în confruntarea cu imaginea percepută şi stocată de către persoanele care au venit în legătură cu aceste obiecte sau de persoane în condiŃiile săvârşirii infracŃiunii sau anterior acesteia. Butoi. semnalmentele individuale ale persoanei care vizează talia persoanei. Mitrofan. se încearcă reactualizarea acelor informaŃii mai slab consolidate sau temporar reŃinute sau pierdute în neant. Gorphe constata că recunoaşterea unei persoane de către martor poate să se efectueze după unele ezitări. N. 160-163. B. ce va fi identificat în catalogul cu diferiŃi indivizi – infractori113. voce. un obiect..cit. Ciopraga. va menŃine această declaraŃie. În cadrul mărturiei. Recunoaşterea bazată Al. care poate fi eronată sau adevărată. Este o reacŃie normală care inspiră încredere112.cit. Zdrenghea. deoarece obiectele auxiliare – îmbrăcămintea exotică. conformaŃia corpului. Nu trebuie însă ca aceste date să fie considerate ca infailibile. 133. optând pentru una din alternative. adică dacă au fost percepute în condiŃiile săvârşirii infracŃiunii. op. sau în situaŃii anterioare sau ulterioare acestuia. 105 112 111 . lipsa unui membru. arhiva personală).. culoarea părului.. Este imprecisă când se constată diferite deosebiri. vorbire. în primul moment. mersul caracteristic. ticurile. are sentimentul de „déjà vu”.T.obiectele având o identitate necunoscută sunt înfăŃişate martorului cu scopul de a le identifica.

numai pe talie. Butoi. 106 114 . Recunoaşterea persoanei după miros este utilă mai ales dacă infractorul are un anumit miros caracteristic care rămâne impregnat în memoria martorului şi care poate să-l miroasă115. Toate acestea pot fi înlăturate dacă.. 134. Dificultatea va rezulta din poziŃia nefirească a corpului – orizontală – expresia. unde rolul important îl joacă trăsăturile feŃei. mediul în care a stat corpul (în stare de submersie). dar va fi tributară condiŃiilor săvârşirii infracŃiunii. p. aminteşte de un caz de falsă recunoaştere a cadavrului unui copil de către propria mamă şi alte persoane apropiate. a recunoaşterii sau metodele folosite de infractor pentru a îngreuna descoperirea cadavrului. conformaŃie poate duce la alte false identificări. 115 N.cit. Eminescu în Procese celebre. înălŃime. tatuaje. cadavrului i se aplică tehnica preconizată de Mina Minovici – „toaleta cadavrelor”. V. Instalarea rigidităŃii şi a lividităŃii caracteristice care vor duce la „căderea” muşchilor.. semne din naştere. 116 Al. intervenŃii chirurgicale şi stomatologice. intitulat „Procesul curierului din Lyon” – reprezintă un caz clasic de eroare judiciară: a fost condamnat Joseph Lesurques în locul lui Dubosq: …„Lesurques va fi condamnat în locul lui Dubosq pentru că acesta purta o perucă blondă apropiată de coloritul lui Lesurques. cât şi copilul116. amintit de Y. Mitrofan. p. anumite semnalmente particulare – cicatrici. înainte de a se supune recunoaşterii. talia.cit. prin care se va încerca să se redea corpului un aspect cât mai apropiat de cel avut în timpul vieŃii. toate conferă o altă impresie. T. Falsele recunoaşteri sunt rezultatul influenŃării martorului de condiŃiile în care a intrat în contact cu cadavrul. 171. Un element asupra căruia se va insista şi care are un rol important este expresia feŃei caracterizată foarte bine de ochi. Ciopraga. ceea ce a dus în eroare martorii care nu au făcut diferenŃa. bazându-se doar pe recunoaşterea persoanelor după culoarea părului”. datorită unei cicatrice pe frunte pe care o prezenta atât cadavrul. schimbând-o pe cea pe care o avem despre persoana aflată în viaŃă. constituŃia. Gustave Le Bon în Psychologie des foules. Recunoaşterea cadavrelor se bazează pe trăsături statice. Un caz celebru. fizionomia mult modificate. intervalul de timp scurs de la încetarea din viaŃă şi până în momentul descoperirii. Adeseori informaŃiile sunt supraapreciate sau subapreciate114. Recunoaşterea persoanei după voce şi vorbire este uzitată în anumite cazuri practice. La toate acestea se adaugă leziunile. imobilitate. op. op. Zdrenghea.

A doua categorie. Este ceea ce se spune: „Dacă o văd. Acestea redau în profil şi frontal. sentimente ce pot clătina balanŃa aflării adevărului. o recunosc”. fără un contrast izbitor care poate influenŃa martorul. p. martorul poate descrie corect însuşirile persoanelor şi ale obiectelor cu care a intrat în contact. rămân totuşi singurele modalităŃi. 179. A treia categorie – cele executate de amatori. 117 Idem. Dacă.Recunoaşterea după fotografii este modalitatea frecvent folosită în cercetările judiciare pentru identificarea atât a martorilor cât şi a cadavrelor. la o scară obligatorie de 1/7 din mărimea naturală. Sau cea de a doua posibilitate – martorul convins că a reŃinut tot ce era esenŃial. fiind comune unui număr larg de persoane. a auzit. aducerea acestuia în justiŃie şi judecarea sa este o cale anevoioasă pe care se pot intersecta interese. NeputinŃa martorului nu trebuie să constituie indiciul unei erori. persoana. Toate aceste etape în care mărturia se formează cu avantajele şi dezavantajele lor. Principalul dezavantaj prezentat de această modalitate îl constituie faptul că vedem imaginea statică a persoanei care nu poate fi înlocuită cu cea vie. Capacitatea de a descrie nu se suprapune capacităŃii de recunoaştere117. ca o operaŃie logică. prezintă interes şi constituie o importantă sursă de descoperire a infractorului şi poate. a unui obiect se va face prin prezentarea acestora într-un cadru comun cu persoane de aceeaşi înălŃime. Martorul nu reuşeşte să descrie persoana sau obiectul. 107 . De la formarea mărturiei – ca proces psihologic. până acum martorul a fost cel care a văzut. face o descriere detaliată şi totuşi constată că nu poate recunoaşte obiectul. până la descoperirea altor metode. până la martor. dar acestea să nu fie esenŃiale pentru descoperirea infracŃiunii. ceea ce s-a petrecut şi toate aceste evenimente s-au format ca operaŃii ale gândirii. deoarece este diferit de ceea ce a perceput. Martorii sunt confruntaŃi cu o serie de fotografii de identificare aflate în evidenŃa organelor operative. formată din fotografii artistice prezintă neajunsul că o serie de semne particulare. Însă la toate acestea se va adăuga şi capacitatea de descriere a martorului şi exactitatea recunoaşterii. de descoperire a celor care încalcă legea. deci descrierea sa este inexactă. Recunoaşterea unei anumite persoane. talie. chiar dacă pot crea şi o falsă recunoaştere. lăsând să se vadă toate particularităŃile. la găsirea metodelor de a-l „face să vorbească” şi apoi prinderea infractorului. Astfel. alte particularităŃi nu vor apărea datorită retuşului obligatoriu în fotografia comercială.

„din auzite”. de aflare este mai intensă. Perspectiva magistratului asupra aprecierii forŃei probante a mărturiei 4. de conştiinŃa sa. 4. prin propriile simŃuri faptele şi împrejurările legate de infracŃiune şi făptuitor. 108 . Izvorul mărturiei mijlocite este o sursă mediată derivată. originară a faptelor şi împrejurărilor de fapt legate de infracŃiune sau de făptuitor sau sunt dobândite personal de martor – ex proprersis sensibus. La această mărturie imediată se apelează atunci când fie există o împiedicare absolută de a se obŃine informaŃii din sursa primară (ex: încetarea din viaŃă a părŃii sau a martorului ocular de la care martorul indirect deŃine informaŃii). nu se interpun verigi intermediare.1. deoarece martorul indirect furnizează informaŃii nu asupra unor fapte şi împrejurări percepute din sursa originară. Aceste verigi intermediare pot fi una din părŃi (ex auditu partis). cu sursa. după aflarea infracŃiunii. PercepŃia nemijlocită implică prezenŃa martorului în timpul şi la locul producerii faptelor. elementul primar de informare. La mărturia nemijlocită. chiar dacă temporal nu a perceput faptele concomitent sau dacă spaŃial s-a aflat la o anumită distanŃă de locul producerii lor. derivată. unde activitatea de descoperire. derivată – ex auditu alieno. pentru a ne muta atenŃia pe o alta. între sursa din care provin şi sunt transmise informaŃiile şi martorul care le percepe şi le dezvăluie. pe scena ei vor intra şi alte persoane cu alte roluri care trebuie să aducă la suprafaŃă cele petrecute. imediată/indicată. de regulă. punctul de plecare al mărturiei – se poate vorbi atât în literatura cât şi în practica juridică despre mărturia nemijlocită/mijlocită. de acum înainte. martori proprii (ex auditu alieno) – acele persoane care au perceput direct. din „zvon public”. Mărturia va avea această însuşire ori de câte ori martorul s-a aflat în situaŃia de a fi putut percepe direct. precis individualizat şi. Izvorul mărturiei din punct de vedere al sursei Din punct de vedere al mijlocirii faptelor aduse la cunoştinŃa organelor judiciare şi sursa – izvorul.5.5. de gradul de cultură al persoanei-martor. ci o sursă mediată.depinzând în mare măsură de condiŃiile de mediu. Sursa mărturiei nemijlocite este constituită de percepŃia imediată. poate fi confruntat. verificat. Între sursa primară şi cea prin intermediul căreia faptele sunt aduse la cunoştinŃa organelor judiciare se interpun verigi intermediare. Va cădea cortina peste o scenă. Punctul de plecare al acestei mărturii este mereu determinant. el fiind singurul care ştie mai multe decât organele operative.

Din acest punct de vedere o asemenea mărturie este cu atât mai nesigură cu cât numărul de verigi intermediare este mai mare. constând în simple referiri ale martorului la fapte auzite. Mărturia mediată este supusă unor reguli particulare de verificare şi apreciere. CondiŃia esenŃială şi singura acceptată pentru ca o persoană să dobândească calitatea de martor în procesul penal o constituie deŃinerea unor informaŃii despre vreo faptă sau împrejurare care pot servi la stabilirea şi aflarea adevărului. asimilarea. de elemente intermediare. dar şi o neconcordanŃă asupra unor elemente care. detalii în jurul cărora se organizează întreaga poveste şi. În această situaŃie. Izvorul mărturiei „din auzite”/ „din zvon public” sau „după cum spune lumea”. ea se întemeiază pe un zvon. În procesul de confruntare a informaŃiilor provenite din sursa iniŃială cu cele provenite din sursa derivată se poate constata existenŃa unei depline concordanŃe între acestea. nu au fost comunicate martorului. sentimentele celui care primeşte informaŃia. au 109 . NeconcordanŃa informaŃiilor poate fi consecinŃa unei denaturări involuntare a informaŃiilor atunci când acestea. pe opinii mai mult sau mai puŃin răspândite. deşi fidel transmise. prelucrarea informaŃiilor în raport cu deprinderile. interesele. Între sursa originară şi cea prin mijlocirea căreia faptele sunt aduse la cunoştinŃa organelor judiciare se interpun o serie de verigi. Această mărturie este supusă unui proces de denaturare în care se constată mai întâi o comprimare a zvonului pe măsură ce acesta circulă pentru a putea fi mai uşor de povestit. în sfârşit. pot fi martori persoanele care direct sau indirect cunosc astfel de împrejurări. la zvonuri de o anumită notorietate a cărei provenienŃă nu poate fi precizată. omisiunea voită a unor laturi. derivă dintr-o sursă nedeterminată şi indeterminabilă. considerându-se lipsite de importanŃă. apoi o accentuare a unor impresii. deci transmiterea orală numai a acelor informaŃii considerate de sursă ca fiind esenŃiale. Valoarea ei este subordonată cunoaşterii sursei din care provine şi de aceea se explică de ce mărturia de plecare nu poate fi individualizată. Fidelitatea mărturiei mediate se află într-un raport invers proporŃional cu numărul verigilor ce separă percepŃia iniŃială de martor ca subiect cunoscător prin mijlocirea căruia faptele au ajuns la cunoştinŃa organelor judiciare.fie este o împiedicare vremelnică (ex: imposibilitatea temporară de a asculta un martor propriu-zis). încetează de a mai fi directă şi va fi înlăturată. ConcordanŃa dintre sursa derivată şi cea iniŃială dovedeşte că martorul mediat a reŃinut exact informaŃiile primite pe când absenŃa unor elemente sau comunicarea inexactă îşi găseşte explicaŃia în selecŃia operată în informaŃiile percepute.

şi anume: persoana martorului să inspire deplină încredere. nemijlocit legate de personalitatea martorului mediat: prelucrarea şi interpretarea denaturată a informaŃiilor. Toate această activitate revine anchetatorului . raŃionalmente subiective sau a unor cauze voluntare care rezidă din persoana martorului derivat (relaŃia avută cu cel pentru care urmează să depună mărturie sau raportul dintre el şi organul judiciar – anchetatorul) sau datorită relei sale credinŃe denaturând în mod deliberat faptele. Mărturia din perspectiva legăturii martorului cu pricina şi cu părŃile în proces Martorul trebuie privit în raport cu poziŃia pe care o ocupă în complexa împletire a relaŃiilor şi faptelor care constituie obiectul litigios. Cunoaşterea sursei mărturiei reprezintă o cale de a afla informaŃiile reale şi necesare pentru aflarea cauzei. erau adevăraŃii autori. mărturia nemijlocită să fie confirmată de ansamblul probelor existente în cauză. de zvonuri. de persoane care declară acele lucruri compatibile cu persoana lor şi situaŃia avută. situaŃie în care este necesară cunoaşterea motivelor care produc asemenea neconcordanŃe. 4. iar rezultatele pot fi negative sau pozitive. se impune cunoaşterea unor anumite categorii de oameni care te pot îndruma şi oferi informaŃiile necesare. pot „face lumină” sau „te afundă”.– procuror sau organ de poliŃie. Nu de puŃine ori cei care lansau „zvonurile”. poate fi reŃinută sub o dublă condiŃie. în raport de dispoziŃiile sale afective datorate împrejurărilor legate de cauză. învinuitul. iar martorul mediat. partea vătămată în special. care trebuie să navigheze printr-o mare de informaŃii. dădeau detalii despre victimă. A cerceta fiecare verigă pentru a ajunge la izvorul mărturiei necesită timp. furnizează organului judiciar informaŃii false.5.reprezintă un moment important în ceea ce priveşte interesul material sau moral al acestuia pentru ca pricina să fie soluŃionată într-un 110 .suportat distorsionări datorită unor cauze subiective. inculpatul. cauza nepotrivirii informaŃiilor din sursa primară cu cele din cea derivată este rezultatul faptului că martorul ocular. Prima latură a acestei probleme – legătura şi atitudinea martorului faŃă de pricină . informaŃii exacte. adică situaŃia reală a martorului faŃă de pricină şi faŃă de ceilalŃi participanŃi în procesul penal. În cazul în care mărturia mediată nu poate fi confruntată cu sursa iniŃială (cel de la care martorul indirect deŃine informaŃiile a încetat din viaŃă sau nu poate fi găsit). împrejurările în care acestea s-au petrecut. Alteori. faptă.2.

În baza art. i s-a cauzat un prejudiciu material sau moral prin săvârşirea infracŃiunii. O altă situaŃie care ar putea să creeze o prezumŃie de interesare materială sau morală în rezolvarea cauzei. deşi a ales calitatea de martor. duşmănie. specifică psihologiei victimei118. op. date şi împrejurări legate de acesta. teamă. lucru care va determina o memorare lacunară. instituie incompatibilitatea între martor şi parte în proces.p. partea vătămată. chiar dacă persoana este de bună-credinŃă. deci mărturia sa va avea un grad de părtinire. sentimente de antipatie sau simpatie. atunci persoana respectivă – apare în calitate de martor care nu are vreun interes propriu de apărat. Cea de-a doua latură – legătura cu părŃile în proces – vizează poziŃia subiectivă a martorului faŃă de inculpat. art. deoarece interesul material sau moral poate determina o anumită nesinceritate sau parŃialitate care se va reflecta şi în mărturie. amiciŃie. Ciopraga. este cea dată de suprapunerea celor două calităŃi – martor şi soŃ.p. 82 C. iar informaŃiile pe care le deŃine vor fi reŃinute şi vor constitui mijloace de probă. aceea de parte. 191-194. din necesitatea de aduce la cunoştinŃa organului judiciar săvârşirea unei fapte. DepoziŃia sa va fi supusă unor elemente de deformare. Dar în cazul în care participarea sa are în vedere apărarea unui interes propriu atunci persoana respectivă încetează de a mai fi martor şi va avea calitatea procesuală necesară apărării intereselor în cauză. partea civilă. sau raport de rudenie cu învinuitul sau 118 Al. 78 C. declaraŃie de parte în proces şi apreciate prin prisma poziŃiei avute în proces. adică este o persoană neinteresată în soluŃionarea într-un anumit fel a procesului. p. La toate acestea se adaugă şi tendinŃa de exagerare. şi anume.p. În cazul în care participarea sa la procesul penal este de natură să servească la aflarea adevărului. deoarece percepŃia şi memorarea se desfăşoară pe un fond afectiv emoŃional.anumit fel.. partea responsabilă civilmente – adică acele raporturi de rudenie.cit. de faptul că persoana vătămată. Pentru a înlătura această consecinŃă negativă.. Această situaŃie a rezultat din incompatibilitatea între calitatea de parte în proces şi calitatea de martor. afecŃiune. deoarece va exista o prezumŃie de nesinceritate.p. pe care de cele mai multe ori le-a perceput accidental. În această situaŃie nu se va putea face abstracŃie. oferind totodată persoanei vătămate un drept de opŃiune între poziŃia de parte civilă. învinuit. parte vătămată şi martor în proces. răzbunare. 111 . martorul este persoana care are cunoştinŃe despre noua împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal.

84 – „Întrebări prealabile” – ca martorul să fie supus la un şir de întrebări privind identitatea sa. p. Această posibilitate de alegere. elegantă121. va fi reprezentată ca o persoană deosebită din punct de vedere fizic. incapabile de a săvârşi o asemenea faptă. prevede în art. deoarece rudele sau soŃul pot depune mărturie. fraŃii şi surorile. ocupaŃia şi adresa. Şi în cazul în care rudele apropiate precum şi cele mai îndepărtate depun mărturie. 194. 195. al poziŃiei sale subiective faŃă de cei care au o anumită 119 120 Idem. în cazul martorului din una din cele două categorii. p. plin de umor. SoŃia dispărută. mult mai tânără. 121 Idem. iar fapta comisă este considerată ca o copilărie. C. poziŃia sa de imparŃialitate va fi în acelaşi timp ameninŃată120. 149).inculpatul sau cu celelalte părŃi. sunt ascendenŃii şi descendenŃii.p. motivele de suspiciune legitimă care rezultă dintr-o atitudine de particularitate ce poate fi manifestată de aceste persoane. O altă posibilitate de perturbare a mărturiei poate veni din situaŃia reală în lanŃul împrejurărilor cauzei. Rudele apropiate în accepŃiunea C. În viziunea acestora – părinŃi/soŃ – persoanele care au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală – vor apărea ca nişte persoane corecte. rămânând la latitudinea lor dacă-şi manifestă acest drept sau nu. ca tuturor de vârsta sa. copiii acestora. precum şi persoanele devenite prin înfiere potrivit legii astfel de rude (art. îi place să se distreze. Aşadar.p. fiul urmărit pentru comportări huliganice este descris ca un copil simpatic. p. 112 . căruia. Este însă o excepŃie relativă. acordată soŃului şi rudelor apropiate a fost instituită dintr-o îndoită explicaŃie – în primul rând. Astfel. va opera prezumŃia de parŃialitate (părtinire).p. derivând din prima latură a explicaŃiei119. apoi întrebările trebuie să vizeze relaŃia de rudenie cu învinuitul sau inculpatul sau cu oricare altă parte şi dacă a suferit sau nu vreo pagubă de pe urma săvârşirii infracŃiunii. există această legătură sentimentală care determină o conduită subiectivă şi. în al doilea rând. Organul legislativ a acordat această posibilitate pentru a scuti persoanele aflate într-o asemenea situaŃie de alegere între sentimentele fireşti şi datoria de a spune adevărul. acesta va fi absolvit de obligaŃia de a depune mărturie. 195. Idem. glumă nevinovată. În acest scop. În situaŃia în care este rudă apropiată cu învinuitul/inculpatul sau cu o parte în proces. în depoziŃia părinŃilor. pentru soŃul care o iubeşte. al raporturilor în care se află cu ceilalŃi participanŃi în proces.

de serviciu. socotind fapta sa ca o consecinŃă a unui concurs nefavorabil de împrejurări. De cele mai multe ori. o mărturie defavorabilă învinuitului/inculpatului. o persoană care accidental s-a aflat în locul săvârşirii unei fapte. Sentimentul de simpatie. subiectivă. deoarece acesta se poate identifica cu victima şi atunci toate acestea i s-ar fi putut întâmpla lui. prin ceea ce simte martorul. 113 . Însă sentimentele sunt mult mai amplificate deoarece la suferinŃele produse de săvârşirea infracŃiunii pe care persoana vătămată le-a suferit. se sustrage involuntar cenzurii martorilor. Aşadar. va încerca un sentiment de compasiune. 196. Dar această atitudine va avea repercusiunile sale. FaŃă de învinuit/inculpat. mărturia martorului ca şi poziŃia sa faŃă de fapta săvârşită vor putea suferi anumite modificări. Se pot ivi sentimente de compasiune faŃă de învinuit/inculpat care va fi tras la răspundere pe baza depoziŃiei sale sau sentimente de ură. Se ştie că martorul poate fi o persoană necunoscută. lucru care se va oglindi în depoziŃie. sentimentele de simpatie. deci parŃială. vor căpăta contur şi vor deveni hotărâtoare124. care intră în categoria sentimentelor generoase. iar dacă au existat circumstanŃe atenuante. se adaugă şi cele pe care trebuie să le suporte în cursul procesului penal. Martorul va depune astfel. antipatie sau simpatie. Sentiment care poate lua naştere din unele informaŃii pe care martorul le dobândeşte cu privire la situaŃia familială grea şi nu doreşte ca mărturia sa să contribuie la condamnarea acestuia. Idem. acele împrejurări care îl acuză pe învinuit/inculpat se vor estompa. p. fie datorită raporturilor anterioare dintre el şi părŃi sau ivite spontan în momentul intrării în contact în cursul procesului penal. Datorită diferitelor raporturi: de colegialitate. şi nu spre cel care a săvârşit-o123. dar poate deforma mărturia. În acest punct interesează personalitatea martorului din punctul de vedere al relaŃiilor cu ceilalŃi. organul judiciar se poate confrunta cu o situaŃie dificilă. cu părŃile în proces122. deşi blamează fapta acestuia. p. 122 123 Idem. 197. compasiune se îndreaptă asupra victimei – persoana vătămată. De obicei acest sentiment se va îndrepta spre victima infracŃiunii. 124 Idem. de amiciŃie.calitate în proces. 197-198. există posibilitatea de identificare cu victima. p. Aflat în această situaŃie. Astfel. dar poate fi o persoană cunoscută învinuitului/inculpatului şi celorlalte părŃi în proces. martorul. Oricare sentiment nutrit de martor faŃă de una dintre părŃile în proces se va repercuta asupra mărturiei.

ajustând toate datele pentru a le potrivi imaginii iubite. pot apărea sub diferite manifestări. prezentarea falsă sau îndreptarea bănuielilor către o persoană nevinovată se pot produce datorită posibilităŃii ca martorul să fie implicat ca învinuit/inculpat în cauză sau temerii de a fi tras la răspundere penală pentru o faptă comisă anterior. se va exagera şi condamna fapta învinuitului/inculpatului. mărturia unui asemenea martor va oglindi o „îngroşare”. Sentimentele de ură. fi prezente la producerea unei 125 Idem. în general. de obicei. de asemenea. Dacă mărturia celui stăpânit de sentimentul de dragoste oglindeşte atitudinea martorului. datorându-se raporturilor în care se afla martorul cu pricina în care urmează să depună mărturie. invidie. Alteori temerea care duce la mărturie falsă îşi are rădăcini interne. Opus acestui sentiment este gelozia. sub imperiul fricii. o accentuare a suferinŃelor celui vătămat. dar nedescoperită125. în special împotriva celui care a săvârşit o faptă de lege penală. Poate exista şi un sentiment de teamă. Martorul poate trece sub tăcere sau în mod deliberat denaturează împrejurări care erau în favoarea învinuitului/inculpatului. din diferite motive se pot afla într-un loc compromiŃător în compania unor persoane îndoielnice. p. antipatie. pot. cunoscuŃi ca persoane foarte periculoase. aceştia se sustrag de la obligaŃia de a depune mărturie. 200. Respectivul va vrea să vadă doar ceea ce-i convine. Victimele acestor temeri sunt. frică. martorii sunt foarte greu de recrutat. deoarece. ură faŃă de una din părŃi. Persoanele care se bucură în societate de o anumită prestanŃă. pot fi reprimate. Un alt sentiment perturbator este pasiunea. Răzbunarea învinuitului sau inculpatului are drept consecinŃă producerea unui sentiment de teamă asupra psihicului martorului care va face o depoziŃie nesinceră. ce poate fi provocat de împrejurări interne sau externe. invidia. deci. În cazul unor învinuiŃi/ inculpaŃi. decelabilă pentru organul judiciar şi mai puŃin periculoasă pentru justiŃie.Dar la capătul celălalt se află sentimentele negative. şi care. ce reprezintă o armă a răzbunării este mai greu de detectat. Cazul tipic îl reprezintă ameninŃarea martorului cu producerea unui rău. 114 . un membru al familiei. Drept consecinŃă. fie asupra propriei sale persoane. Tăcerea. fie asupra unei persoane dragi. răzbunare faŃă de una dintre părŃi. ura. mărturia bazată pe ură. Realitatea este percepută sub imperiul acestei forme – dragostea – deformat. fiind. femeile şi copiii.

127 Idem. Mărturia acestuia este uşor detectabilă ca fiind nesinceră. dă. va putea să-şi impună o anumită conduită faŃă de săvârşirea unei infracŃiuni. p. Se mai pot adăuga raporturile de prietenie. bineînŃeles. Al. retractări totale sau parŃiale. se va persevera. martorul. aceasta determinând afişarea. 115 126 . deoarece va avea în centru personalitatea martorului. poate trece sub tăcere anumite fapte. şi anume. cu învinuitul/inculpatul. Ciopraga. Deşi ne aflăm în cursa contracronometru de aflare a adevărului. deoarece aceste persoane pot fi aduse pe drumul cel drept. pot aduce anumite modificări la depoziŃiile anterioare. ca exemplu. sarcina anchetatorilor pentru a „trezi” în conştiinŃa lor spiritul de dreptate. pentru a se elibera de această obligaŃie. deoarece prezenŃa în acel loc a unei femei de condiŃie bună ar fi fost inexplicabilă. singurele capabile să spună adevărul aşa cum s-a petrecut. reuşind să-şi înfrângă resentimentele şi să declare adevărul. (Al. op. din dorinŃa de a nu deteriora bunele relaŃii avute. Sau trăsăturile personalităŃii ale celui care compare în calitate de martor – amor propriu. aceste persoane vor putea să se detaşeze de sentimentele născute o dată cu producerea infracŃiunii. încât îngreunează aflarea adevărului. Locard. Din locul în care se găsea. p. vanitate. cazul unei femei martoră la săvârşirea unui omor petrecut într-un loc rău famat. Ciopraga. Deşi pot să depună mărturie chiar dacă vor fi prezumate de parŃialitate. vizibile în unele declaraŃii. Credibilitatea şi atitudinea martorului vor fi subordonate personalităŃii acestuia.. până la momentul comiterii faptei. dorinŃa de a ajuta şi de a afla adevărul.cit. 201). imediat după săvârşirea faptei. care are reprezentarea clară a binelui şi răului. simplele raporturi care pot determina o mărturie nesinceră. profesionale. Este. 200-203. de a se înfăŃişa în faŃa organului judiciar ori de câte ori este chemat. aceasta a perceput fapta în întregime. aceste persoane. în faŃa organelor judiciare. În faŃa judecătorului de instrucŃie şi a CurŃii cu jurii a retractat depoziŃia. a unei atitudini de negare a cunoaşterii faptelor126. Din acest motiv. în faŃa unui ofiŃer de poliŃie şi apoi a prefectului a făcut o depoziŃie detaliată asupra împrejurării comiterii omorului. dar avându-se mereu speranŃa în conştiinŃa omului pentru dreptate. evenimente legate de săvârşirea infracŃiunii127. Un om care şi-a conturat personalitatea. Calitatea de martor implică şi anumite obligaŃii. citându-l pe E. care se poate judeca obiectiv.infracŃiuni.

scrise .schiŃă portret .integritatea analizatorilor senzoriali .emotivitatea .verbal.efectul “hallo” .dinamica funcŃională a urmelor mentale .presiune mass-media .EVENIMENT JUDICIAR SPARGERE ETC.presiunea oficialităŃii şi solemnităŃii .iluzii .(interesele) legăturile martorului cu pricina.(exerciŃiul) capacitatea exprimării .capacitatea evenimentului de a fi reŃinut RECEPłIE SENZAłII PERCEPłII .cifre .antipatie faŃă de magistrat (poliŃist etc. de obiecte Realizarea portretului robot .orală .) (Ebinghaus) CURBA UITĂRII . mediat.tipul materialului de memorat .martor în eroare .stare meteo . raŃionamente) . deformare .distanŃă.interesul .anticiparea .subiectiv .spaŃiu .mediul socio-cultural şi de provenienŃă a marotrului .inegalitate optică.identi-kit DeclaraŃie .memoria de reproducere .computer portret . culori .tăria legăturilor logice (stereotipii şi structuri logice) .imagini.experienŃa stocată .scrisă Rec.sugestibilitatea de statut .completări logice şi semantice .condiŃii de stress şi perturbări cu motivaŃie prioritară MEMORARE (STOCARE) .fluctuaŃii ale atenŃiei (disfuncŃii de orientare-concentrare .izvorul sursei mărturiei: direct.sentimentul incertitudinii .starea de prospeŃime a proceselor mentale .reconstituiri .simpatie . proporŃii .teama de represalii .integritatea mentalului cognitiv (gândire. mişcare.buna-credinŃă .repetabilitatea memorării .eroarea de fapt REDARE (REACTUALIZARE) EVENIMENT TESTIMONIAL Rec.ereditate . de cadavre SCHEMA FORMĂRII MĂRTURIEI Tiberiu Bogdan Ioana Teodora Butoi (prelucrări personale şi completări) Tiberiu Bogdan – .memoria latentă şi memoria intenŃionată .distanŃele .gradul de angajare (participare) la aflarea adevărului .context spaŃio-temporal .reaua-credinŃă (martor mincinos) .vitezele DECODARE Prelucrare Sens logic psihologic . de persoane după fotografii Rec.material verbal .obiectiv .calitatea engramării (întipărirea) .integriatea funcŃională a creierului .tipuri de memorare . zvon public . de persoane Rec.vizibilitate . ACCIDENT FURT VIOL TÂLHÃRIE OMOR FILTRU OBIECTIV Elemente perturbatoare FILTRU SUBIECTIV Elemente perturbatoare .Ioana TeodoraButoi (prelucrări personale şi completării) 116 .timpul .trăinicia lanŃurilor asociative .luminozitate . participanŃii şi soluŃia .distanŃă .

453-454. se minte pentru a se face plăcere sau a evita o neplăcere.l. minciuna ce încearcă să devalorizeze sau să compromită (asociată cu denigrarea) şi/sau chiar aceea de consimŃire a afirmaŃiei mamei care cere să se spună că nu este acasă dacă este chemată la telefon. p. 1996. 1996. imaginează din plăcere. Repere particulare128 vizând mărturia şi martorul 4. constituie alte categorii de minciună. Minciuna de consens cu ceea ce a spus un băiat mai mare. pentru a părea mai puternic sau mai bun. Editura Univers Enciclopedic. dar nu minte (a). După intrarea copilului la şcoală. Dintre categoriile de minciună ale marii copilării se vorbeşte mai ales despre minciuna ce gravitează în jurul simbolului „fructului oprit”.. Aspecte psihologice ale etiologiei minciunii129 în comportamentul juvenil La copii. din opozabilitate sau antrenat de jocul povestirii. Copilul preşcolar opune adevărul său aceluia exprimat de persoanele mature. la copii de 7 – 9 ani. Bucureşti. Aceasta este categoria minciunii ce trebuie avută în atenŃia educativă. când el fabulează sau Vezi interogarea în condiŃii speciale. 129 Ursula Şchiopu şi colab. minciuna apare o dată cu structurarea planului raŃional. uneori această neconcordanŃă se datorează încărcăturii limbajului cu aspecte metaforice şi simbolice ca şi forŃei creatoare încorporate în limbaj. priceput etc.6. modul de viaŃă. 117 128 . ca activitate impregnată de fantezia copilului. Primele neconcordanŃe dintre fapte şi relatarea lor pot fi considerate pseudominciuni. După Norbert Sillamy130. Martorul persoană minoră. Spre 11-13 ani. această minciună pune în evidenŃă insatisfacŃii privind mediul înconjurător. DicŃionar enciclopedic de psihologie. Editura Babel. trăit ca atare datorită dezvoltării conştiinŃei morale. copilul mic care cu greu face distincŃie între real şi imaginar. de asociaŃii imprevizibile şi incapacitatea deosebirii realului de posibil (din perspectiva psiho-juridică. interesante sunt dependenŃa de matur şi sugestibilitatea de statut care intervin şi ele ca factori care alimentează neconcordanŃa cu faptul real al amintirilor). arată cât de încărcat este planul real de fabulaŃie. p. jocul. DicŃionar de psihologie. raŃionarea capătă alt context de raportabilitate: minciuna devine o problemă a educaŃiei. 130 Norbert Sillamy. De altfel. Larousse.4. Minciuna de imitaŃie constituie o a doua categorie. deoarece copilul „brodează”.6. ale cărei reguli se aplică şi la audierea martorilor minori. 198. alterează adevărul.

geloşi. Eroarea judiciară datorată mitomaniei este evitată prin faptul că proba testimonială trebuie dublată de probe ştiinŃifice. Din punctul de vedere al medicini legale131. T. 4. Ea se prezintă. ci. Uneori. constituind aproape întotdeauna o conduită de eschivare. nu face decât să cedeze unei tendinŃe normale care nu merită severitatea educatorilor: copilul îşi transformă trecutul în sensul trebuinŃelor sale. Medicina legală – definiŃii şi interpretări. p. mărturie mincinoasă etc. când are un rol compensator şi nu urmăreşte un scop utilitar. subiectul înflorind discursul cu imagini. Ciornea şi colab. Deci. în general destinată să evite o mustrare (b). dar există şi o formă malignă şi perversă de mitomanie care este arma perfidă a celor invidioşi. de vârsta pe care o au. abuz de încredere. 118 131 . scene pe care le descrie pe viu ca şi cum ar rememora întâmplări trăite în realitate. psihică. mitomania reprezintă o tendinŃă patologică de a denatura lucrurile.2.. slabi. (c). Forma cea mai benignă prin consecinŃele sale este mitomania vanitoasă. de constituŃia individului. Această tendinŃă morbidă de a altera adevărul ar Ńine. Adevărata minciună apare la vârsta de 6 – 7 ani.înfrumuseŃează realitatea. în scopul afişării unui eroism.. în special. adică a persoanei care nu a împlinit vârsta de 18 ani. existente între un minor de 4 – 5 ani şi un altul de 17 ani. ar trebui să se aibă în vedere raportarea la diverse perioade ale minorităŃii. când este pusă în slujba unui scop bine precizat. Psihologia martorului minor Dezvoltarea psihicului fiinŃei umane este condiŃionată şi de vârsta sa. cunoscute fiind desigur. anchetatorul va trebui să se comporte faŃă de minori şi să le aprecieze declaraŃiile Ńinând seama de toŃi factorii care influenŃează psihicul lor şi. intelectuală etc. cu atât vor fi mai mici deosebirile datorate acestor particularităŃi şi invers. Dupre.6. în general. 1988. prin exagerare. astfel că nu ar trebuie să se vorbească de psihologia minorului. autori de scrisori anonime şi de acuzaŃii neîntemeiate la care destule persoane pleacă urechea cu complezenŃă. Cu cât minorul va avea o vârstă mai apropiată de vârsta majoratului. 322. Mitomania poate fi inconştientă. după E. minciuna poate avea un caracter maliŃios – denaturare calomnioasă. Editura Junimea. sau conştientă. La unii subiecŃi dezechilibraŃi. mitomania (ca simptom patologic) la personalităŃile dizarmonice duce la falsa recunoaştere a unor infracŃiuni. diferenŃele de dezvoltare fizică. de regulă.

NoŃiunile sale sunt vagi. deoarece atenŃia lor se îndreaptă.Minorii au o capacitate de percepere şi de redare a faptelor mai redusă. sunt lipsite de importanŃă. 119 . se vor expune acele trăsături caracteristice psihologiei minorului în general (şi nu pe perioade de vârstă) care interesează asupra aspectelor sub care acesta apare înaintea justiŃiei. care pot fi mai ridicate la unii şi mai scăzute la alŃii. comportarea sa şi să aplice cele mai potrivite procedee pentru a-l putea determina să declare adevărul. Anchetatorul va avea în vedere vârsta minorului. în primul rând. uneori ajungându-se să se confunde în aşa fel încât nu mai pot fi separate. Ceea ce caracterizează în primul rând minorul este înclinaŃia spre fantezie şi sugestibilitate. Un studiu complet şi corect al psihologiei minorului ar trebui. fiecare dintre ele având trăsături diferite de ale celorlalte. care însă le trezesc interesul. de obicei. Deci. teama de cei sub îngrijirea cărora se află (părinŃi. gândirea nematurizată şi neînŃelegerea justă a lucrurilor şi evenimentelor sunt factori care afectează perceperea. desigur. totuşi atenŃia lor se îndreaptă de cele mai multe ori spre lucruri şi amănunte lipsite de importanŃă. neprecizate. astfel că. iar lipsa de experienŃă. starea dezvoltării psihice variază în raport cu instruirea şi educaŃia primită.. În cadrul acestui capitol nu vom putea urmări o astfel de dezvoltare a problemei psihologiei minorului. cu toate că nici acest element nu este în măsură să indice o egală dezvoltare psihică la toŃi minorii. deseori. astfel că nu percep ceea ce este important într-o împrejurare (nerealizând importanŃa ei). toate acestea fac ca declaraŃiile acestora să fie privite cu rezervă şi să se procedeze la interogarea lor numai atunci când este absolut necesar. din această cauză şi din cauza capacităŃii reduse de a înŃelege anumite fapte şi împrejurări. nu vor percepe importantul. folosindu-se o tactică adaptată psihicului lor. realitatea şi ficŃiunea se împletesc.) şi de răzbunare a infractorului. ci percep amănunte care uneori nu sunt utile anchetei. tutori etc. pentru a da posibilitatea anchetatorului să cunoască mai bine psihologia minorului. spre lucruri care. memoria şi redarea evenimentelor. să se ocupe cu diferitele perioade ale minorităŃii. se va Ńine seama şi de aceşti factori. de natură a putea înlătura deficienŃele care le afectează valoarea declaraŃiilor. să-şi explice atitudinile. În psihicul său incomplet dezvoltat. Deşi minorii sunt în general mai curioşi şi cu un spirit de observaŃie mai dezvoltat decât majorii. esenŃialul care interesează justiŃia. ÎnclinaŃia spre fantezie. sugestibilitatea lor etc. în general.

morală. E de remarcat că. de gradul de dezvoltare fizică. neîncredere şi atitudine defensivă permanentă faŃă de semeni şi. explicabile în ambianŃa specifică justiŃiei. are o atitudine de respect faŃă de superioritatea fizică. fiind nevoit să se conducă singur în viaŃă. care îl determină la schimbarea atitudinii de neîncredere. memorează şi redau exact evenimentele la care au asistat. de împrejurarea că minorii trec cu uşurinŃă de la o stare psihică la alta. deci este util a se examina cu multă atenŃie declaraŃiile lor. denaturează perceperea unor evenimente care impresionează (ameninŃări. neplata biletului de tren) îl determină a se considera nedreptăŃit. ToŃi aceşti factori influenŃează declaraŃiile minorilor. perfidie. aceleaşi trăsături ca şi majorul. loviri etc. Minorul recidivist. se irită uşor. pe lângă influenŃa defavorabilă a factorilor arătaŃi este afectată în mare măsură de sugestibilitatea şi emotivitatea lor. Sugestibilitatea şi teama îl fac deseori instrumentul celor sub a căror 120 . chiar copii. precum şi tendinŃa de simulare. fac mai dificilă înŃelegerea unor anumite evenimente. Unele emoŃii frecvente la copii (frica. atât din cauza emoŃiei. Redarea evenimentelor. precocitate.). cu o sinceritate exemplară. de înŃelegere a evenimentelor. înclinaŃie spre fantezie.Lipsa de experienŃă. intelectuală. Sunt situaŃii când minorii. are un spirit practic foarte dezvoltat. influenŃând defavorabil atât perceperea – înŃelegândule greşit – cât şi fixarea lor în memorie. capacitatea de percepere. mai bun. faŃă de justiŃie. Minorul victimă a unei infracŃiuni are. În practică s-a constatat că aceste cazuri formează excepŃia. vârsta. dat fiind cultura. care se conturează astfel în raport de vârsta. Lipsa conştiinŃei vinovăŃiei pentru anumite infracŃiuni. cu tendinŃa de a exagera mai mult faptele a căror victimă a fost. prin prisma celor arătate mai sus. în general. nu le consideră ca atare (furtul de fructe sau alimente de mică cantitate. de memorare şi de redare. de teama de necunoscut. inteligenŃa. cultura redusă. mai ales. de la caz la caz. în general. sugestibilitate. cât şi din interesul de a obŃine avantaje materiale şi de a se răzbuna pe infractor. devenind mai sincer. groaza etc. Teama de a nu fi descoperit şi sancŃionat îl determină pe minorul infractor să aibă o atitudine de neîncredere şi ostilitate faŃă de organele de justiŃie. experienŃa. Anchetatorul va trebui să reŃină acest fapt.). Aprecierea declaraŃiilor (în lumina acestor atitudini) se va face distinct. pe care uneori minorul. psihică şi intelectuală. în funcŃie de persoana de la care emană. fricii care i-au alterat perceperea.

3. Martorul minor are aceleaşi trăsături psihice caracteristice care influenŃează declaraŃiile sale. legat de problema chemării în instanŃă a copiilor. copiii erau chemaŃi ca martori în instanŃele penale scoŃiene şi supuşi audierilor şi confruntărilor cu părŃile. într-un fel sau altul. iau contact cu organele însărcinate cu înfăptuirea justiŃiei. dezvoltarea intelectuală şi experienŃa necesară pentru folosirea eficientă a drepturilor procesuale acordate de lege133. mai ales în cazurile de abuz sexual. în mod tradiŃional. nr. 2. Probleme tactice cu privire la ascultarea minorilor A. Proverbul englez care spune că „pe copii trebuie să-i vezi la tribunal. a fost necesar să se înfiinŃeze pe linia procesual penală o procedură specială cu privire la minorii care. program realizat de „Scotish Home and Health” (Departamentul ScoŃian al SănătăŃii şi Internelor). Nistoreanu şi colab. Vom face o scurtă trecere în revistă a preocupărilor recente privind capacitatea copiilor de a apărea în instanŃă ca martori. Editura Europa Nova. această experienŃă era destul de dificilă şi stresantă. în faŃa curŃii. 314. vol. iar în final vor fi expuse concluziile unui program de cercetare psihologică. deseori justificată. Drept procesual penal. la fel ca şi adulŃii (ei fiind consideraŃi „martori competenŃi”).. p. Până acum. TendinŃa spre fantezie şi sugestibilitate sunt cei mai importanŃi factori care determină neîncrederea. pg. 48-61. Pentru unii dintre copii.6. Această procedură se justifică prin faptul că minorul nu are maturitatea psihică. SUA. iunie 1996. 133 Sistemul legislativ şi practica judiciară a Marii Britanii cu privire la martorul minor (ConsideraŃii juridice privind admiterea declaraŃiilor minorilor ca probe în justiŃie) conform Criminal Justice and Behavior. în declaraŃiile sale. unde.autoritate se află şi care uneori încearcă să profite în urma infracŃiunii a cărei victimă a fost minorul. Bucureşti. 4. Cu mai mult de 121 . 132 Gh. copiii au fost acceptaŃi ca martori. nu să-i şi auzi” nu a fost niciodată aplicat în CurŃile de JustiŃie din ScoŃia. Juriştii scoŃieni au rămas insensibili la aceste probe. prevederile procesuale scoŃiene referitoare la mărturiile depuse de copii în cauze civile şi penale. 1996. 23. DispoziŃii legale: probleme procesuale în legătură cu ascultarea minorilor132 Pentru realizarea reglementărilor din dreptul penal cu privire la minoritate.

victime ale unor abuzuri sexuale. La sfârşitul anilor ’80. În Anglia şi łara Galilor situaŃia era deja mai proastă decât în ScoŃia. Copiii mai mici erau chemaŃi ca „martori incompetenŃi”. deocamdată nu se schimbă nimic în procedurile legale. SUA şi din principalele state europene au studiat problemele comune apărute. cu titlul „Copilul. poliŃişti. Au mai trecut 10 ani până ce problema aceasta a copiilor să fie abordată mai serios în Marea Britanie. nu există încă o alternativă procedurală acceptabilă. a afirmat că nu are dovezi clare cum că s-ar traumatiza copiii în instanŃă. Această opinie pare a se fi adresat unor urechi surde. decât dacă aceştia aveau cel puŃin 7-8 ani. dar nu se poate afirma că a existat o unitate de opinii. care sunt supuşi în mod inevitabil unui stres suplimentar.50 de ani în urmă. iar psihologii din Australia. procedura „Charta de molestat copii”. când mass-media au început să facă publice preocupările psihologilor şi ale celor de la asistenŃa socială faŃă de procedurile ce implicau chemarea în instanŃă a copiilor. iar stresul manifestat de aceştia în faŃa CurŃii 122 . În 1975. victimă a procesului legal?”. psihologi. situaŃie care a determinat un avocat englez să considere această regulă. ca martori. IniŃiativa a fost bine primită de către avocaŃi. care să satisfacă interesele justiŃiei şi să fie imparŃială faŃă de pârâŃi”. Este ca şi cum ar conspira Curtea. activişti sociali. Lordul McCluskey. unele Ńări au început să revizuiască procedurile legale de audiere în instanŃă a copiilor. Cu alte cuvinte. Comitetul concluziona că „deşi procedura actuală nu este cea mai adecvată pentru copii. acest organism analiza dacă este necesară chemarea în instanŃă. Un alt magistrat scoŃian. a copiilor. pentru că la 30 de ani după afirmaŃia lui Crawford. aceeaşi problemă se discută din nou în Comitetul Thompson de pe lângă Departamentul ScoŃian al SănătăŃii şi Internelor şi al Biroului Coroanei. căutând posibile soluŃii. un avocat nota: „Nu numai avocatul dar şi ceilalŃi care au legătură cu cazul sunt afectaŃi de această situaŃie. mai ales în cazurile de abuz sexual. În 1985. Unele cazuri de abuz erau imposibil de urmărit penal. deoarece instanŃele nu erau pregătite să audieze ca martori copiii. Canada. Royal Scotish Society for the Prevention of Cruelt to Children (Societatea regală scoŃiană pentru prevenirea cruzimii faŃă de copii) s-a arătat îngrijorată de situaŃia în care sunt puşi copiii atunci când apar în instanŃă şi a organizat o conferinŃă la Edinburgh. cauzat de evenimentul depunerii mărturiei. pentru a traumatiza copilul din nou”.

este unul de factură normală, întâlnit la toate persoanele aflate în această situaŃie. Din fericire, problema nu a fost abandonată. În anul 1986, psihologul UniversităŃii Aberdeen a fost însărcinat de către Scotish Home and Health Department să întocmească un studiu referitor la copii chemaŃi ca martori în diverse cauze penale sau civile. Doi ani mai târziu, Scotish Low Commission (Comisia ScoŃiană de Drept) a întocmit o lucrare despre copiii aduşi ca martori şi despre alte categorii vulnerabile ca martori. S-a hotărât întocmirea unui studiu pentru descoperirea unor alternative de depunere a mărturiilor, urmând modelul celor folosite de Statele Unite ale Americii. În Raportul următor, în anul 1990, Scotish Low Commission a recomandat schimbarea procedurilor de audiere a minorilor şi alte îmbunătăŃiri ale modului de executare a acestor proceduri. A) Cadrul legal Nu a fost fixată niciodată o limită minimă de vârstă pentru admiterea unor copii ca martori în curŃile de justiŃie din ScoŃia. Codurile de procedură din sec. XIX amintesc de un caz din 1837, în care a fost adus în instanŃă pentru a depune mărturie, un copil de 3 ani. Cauza judecată la Înalta Curte din Edinburgh era legată de un furt de haine. FetiŃa era de-a dreptul îngrozită când s-a văzut în faŃa judecătorilor îmbrăcaŃi în robe roşii şi purtând peruci albe pe cap. În aceste condiŃii nici măcar n-a putut scoate o vorbă. În Dreptul ScoŃian, o persoană acuzată de comiterea unei infracŃiuni nu poate fi condamnată în baza mărturiei unui singur martor. Deci, declaraŃia unei fetiŃe de 3 ani ar fi trebuit să fie corelată cu altele, luate de la alŃi martori, înainte ca acuzatul să poată fi condamnat. Legea nu prevede că aceste declaraŃii trebuie să aparŃină neapărat unor adulŃi care să sprijine (sau nu) spusele copilului. Această prevedere legală a suferit o mică modificare. Un copil, de regulă minor sub 14 ani, este considerat prea tânăr pentru a depune mărturie, excepŃie făcând cazurile în care curtea consideră copilul capabil să depună mărturie, în sensul că acesta înŃelege natura noŃiunii de adevăr sau minciună şi îşi asumă obligaŃia de a spune numai adevărul despre ceea ce este întrebat. Judecătorul poate audia alte surse din care să-şi dea seama dacă minorul este sau nu un martor competent. B) Procedurile legale Cazurile în care sunt implicaŃi ca martori copiii sunt, de regulă, acelea în care minorii sunt ori acuzaŃi ori victime (cum ar fi cazurile de abuz sexual sau de altă natură). 123

Instrumentarea acestor cazuri necesită prevederea unor măsuri speciale. Din 1971, când a intrat în vigoare Legea privind asistenŃa socială, copiii nu mai sunt audiaŃi direct în instanŃă. Ei sunt preluaŃi de un organism special care se ocupă de mărturiile lor, organism numit Children’s Hearings. Sistemul Children’s Hearings se foloseşte în interesul copilului, cu acceptul acestuia sau al părinŃilor. Dacă se demonstrează necesitatea depunerii mărturiei, copiii pot fi chemaŃi la Children’s Hearings. Motivele ce determină această aducere în instanŃă Ńin de mai multe aspecte: copilul poate fi în situaŃia de victimă a unui abuz sau, din contră, poate fi autor al unei infracŃiuni; condiŃiile de trai şi tratamentele părinŃilor sunt necorespunzătoare ori există pericolul de a fi traumatizat. Prin folosirea sistemului Children’s Hearings, copiii sunt protejaŃi, fiind luaŃi în grijă şi nu trataŃi ca infractori obişnuiŃi, separându-i totodată pe copiii victime ale unor abuzuri de agresorii lor. Sistemul nu poate impune sancŃiuni directe împotriva acelora care comit abuzuri. Cu toate acestea, urmărirea penală a adulŃilor care au comis abuzuri împotriva copiilor, mai ales când abuzul comis este grav, este necesar să se facă cu participarea copilului ca martor. Cazurile în care adulŃii sunt acuzaŃi de neglijarea copiilor şi/sau cruzimi împotriva acestora, se judecă în faŃa şerifului, fără juraŃi. Cazurile mai grave de abuz sexual sau fizic implică procesul penal în faŃa unei curŃi de juri sau în faŃa şerifului şi a unui juriu. C) Acceptarea mărturiilor de la martorii copii În anul 1990, Lord Justice General Hope (cel mai înalt magistrat din ScoŃia), urmând o recomandare a Comisiei ScoŃiene de Drept, a întocmit un memorandum prin care propunea unele măsuri practice pe care judecătorii le pot lua pentru a reduce formalităŃile în cazurile în care copiii sunt chemaŃi ca martori. Aceste măsuri includ renunŃarea la peruci şi robe, aşezarea copilului în bancă, nu în boxa martorilor, permiterea prezenŃei în apropierea copilului a unei rude sau chiar evacuarea sălii. Copilul căruia îi este teamă să depună mărturie în prezenŃa celui acuzat de abuz, poate fi separat de acesta printr-un ecran. Atunci când este folosit acest procedeu, acuzatul trebuie să-l vadă şi să-l audă pe martor. Acest lucru poate fi realizat printr-un sistem de monitoare. Sistemul novator al televiziunii cu circuit închis: Una din măsurile radicale de protecŃie a martorului copil este aceea de folosire a televiziunii cu circuit închis, aşa-numita „legătură în direct”. Curtea poate autoriza folosirea televiziunii cu circuit închis dacă există indicii (bazate pe vârsta copilului, natura faptei comise, natura probei cerute, 124

existenŃa unei relaŃii între copil şi acuzat) că martorul copil va colabora mult mai bine cu instanŃa în acest mod decât conform procedurilor normale (Legea reformei justiŃiei – 1990). În anul 1991, când s-a introdus sistemul de Televiziune în direct, în instanŃele scoŃiene, existau diverse evaluări despre folosirea acestuia în alte Ńări. O astfel de evaluare întocmită în Anglia a scos la iveală faptul că acest gen de mărturie televizată reduce nivelul de stres al copiilor, îmbunătăŃind calitatea depoziŃiei lor. O altă evaluare, australiană, conchidea: „Starea emoŃională a copiilor a fost influenŃată în bine de folosirea televiziunii cu circuit închis”. Impresii favorabile despre procedura folosirii mijloacelor TV au fost raportate în urma întocmirii unor mici studii pilot în Portugalia, Australia şi în Noua Zeelandă. Judecătorii pot autoriza folosirea în instanŃă a televiziunii cu circuit închis. Ei sunt cei care determină necesitatea folosirii acestei metode. După primul an de la implementarea metodei, succesul înregistrat prin folosirea acesteia a demonstrat că sunt întrunite condiŃiile statutare în ceea ce priveşte vârsta şi capacitatea copilului, relaŃiile dintre copil şi acuzat, natura acuzaŃiei şi felul probei pe care copilul este chemat să o facă în instanŃă. Comentariile făcute de judecători în legătură cu efectul posibil pe care îl are asupra copilului înfăŃişarea în faŃa CurŃii au fost bazate pe observarea reacŃiilor copiilor în timpul audierilor atunci când sunt puşi faŃă în faŃă cu acuzatul şi avocaŃii. Aceste observaŃii şi comentarii influenŃează şi modul de analizare a cererilor de îndepărtare a copilului martor de atmosfera formală a CurŃii. În cel de-al doilea an ce a urmat implementării sistemului, majoritatea cererilor de folosire a sistemului de televiziune au fost însoŃite de expertize ce vizau capacitatea copilului de a suporta stresul depunerii mărturiei în sistem tradiŃional. Decizii de aprobare a folosirii sistemului de televiziune au fost date de către judecători în funcŃie de fiecare caz în parte. În evaluarea posibilelor efecte pe care le-ar avea asupra copilului depunerea mărturiei într-o manieră convenŃională, judecătorii sunt legaŃi de experŃi, trebuind să se bazeze pe recomandările acestora. a) Efectul sistemului Televiziunii cu circuit închis asupra martorilor copii Interviurile luate la 71 de părinŃi, înaintea proceselor, şi la 37 de părinŃi şi 56 de copii, după procese, au relevat faptul că unul dintre factorii cei mai stresanŃi pentru copii îl constituie confruntarea cu acuzatul. Cea mai neplăcută experienŃă atât pentru copii, cât şi pentru părinŃi este legată de durata mare de 125

timp dintre sesizarea faptei şi sfârşitul procesului penal (10-15 luni), de numărul mare de înfăŃişări, declaraŃii etc. (1-30); tot ca factori de stres sunt receptate absenŃa posibilităŃii folosirii Televiziunii cu circuit închis, lipsa de informaŃii privind procedura în instanŃă, precum şi limitarea serviciilor sociale asigurate victimelor copii şi familiilor lor. A fost subliniată lipsa de sprijin a taŃilor care nu sunt acuzaŃi. Noutatea reprezentată de depunerea mărturiei dintr-o altă încăpere a tribunalului, fără prezenŃa acuzatului, reduce sentimentul de anxietate resimŃit de copii şi părinŃi. Cei câŃiva copii cărora li s-a refuzat accesul la proba TV au fost derutaŃi de acest refuz, şi nu s-au concentrat atunci când au depus mărturie. Toată lumea recunoaşte că prezenŃa în faŃa unei instanŃe de judecată nu este o experienŃă plăcută, mai ales pentru un copil, şi de aceea este nevoie de mai multă grijă faŃă de aceşti mici martori şi faŃă de adulŃii care-i însoŃesc. Marea majoritate (92%) a copiilor care au depus mărturie prin sistemul TV a fost mulŃumită de acest procedeu. 57% dintre copii au susŃinut că au găsit destul de stranie metoda „de a discuta prin televizor”, iar 73% dintre ei au mărturisit că le-ar fi fost greu să vorbească în faŃa acuzatului. Să stea departe de acuzat era mai important decât să stea departe de Curte. Numai 4 copii s-au declarat nesatisfăcuŃi de metodă. Cel puŃin jumătate din copii nu au înŃeles că acuzatul l-a văzut şi auzit când au depus mărturie, iar 3 copii au fost vizibil speriaŃi când avocatul apărării le-a atras atenŃia asupra prezenŃei acuzatului în sală. ObservaŃiile făcute pe timpul procesului au relevat faptul că toŃi copii care au depus mărturie prin sistemul TV au fost mai siguri pe ei, spusele lor au fost mai clare, fluente, s-au concentrat bine şi au cooperat atât cu acuzarea, cât şi cu apărarea. Aceşti copii s-au descurcat bine pe timpul audierilor lungi (62 minute), dar pare că nu au înŃeles unele întrebări şi au părut chiar stresaŃi în timpul audierilor încrucişate. Cu excepŃia cazurilor încheiate cu achitarea acuzaŃilor, copii au considerat judecata dreaptă şi justă. Totuşi, pot fi notate câteva diferenŃe între comportamentul copiilor care au depus mărturie prin sistemul TV şi copiii care au compărut în faŃa CurŃii, ultimii plângând pe timpul audierilor şi chiar după aceasta. b) Efectul sistemului Televiziunii cu circuit închis asupra probelor aduse de copii Prin folosirea sistemului Televiziunii cu circuit închis s-a reuşit aducerea în faŃa instanŃei şi a copiilor mai mici (41% au avut vârste de 7 sau chiar sub 7 ani). Şi procuratura, dar şi apărarea sunt de acord că acest sistem 126

al Televiziunii cu circuit închis a permis obŃinerea unor probe din partea unor copii, care, în alte condiŃii, nici n-ar fi deschis gura. Totuşi, probele aduse de copiii mici sunt deseori superficiale şi nu satisfac cerinŃele procesului penal. Există câteva diferenŃe semnificative legate de calitatea probelor aduse de copii prin metoda televiziunii şi cele aduse prin mărturia directă în faŃa CurŃii; cantitatea de detalii ce au fost furnizate de copii în faŃa CurŃii se pare că este mai mare decât la copii care au depus mărturie prin sistemul Televiziunii cu circuit închis. În orice caz, pentru a obŃine mai multe informaŃii de la un copil, trebuie să se pună accent pe scurtarea duratei de timp de la sesizare până la înfăŃişarea în faŃa instanŃei, pe îmbunătăŃirea capacităŃii examinatorilor de a se apropia de copil şi de a-i câştiga încrederea, şi pe îmbunătăŃirea sistemului de înŃelegere a minorilor, legat de noŃiunea de proces penal. AdulŃii care-i însoŃesc pe copii în camerele separate, unde s-a instalat sistemul Televiziunii cu circuit închis, contribuie la succesul metodei, chiar dacă, uneori, ei abat atenŃia CurŃii asupra unor probleme de ordin practic, cum ar fi calitatea deficitară a sunetului. În concluzie, este necesară o selectare şi o pregătire prealabilă a persoanelor care însoŃesc copii în camerele separate. ScoŃienii sunt mândri de sistemul lor juridic independent şi de inovaŃia reprezentată în cadrul acestuia de Children’s Hearings, care a atras interesul lumii întregi. Recent s-au înregistrat mai multe schimbări de procedură legate de chemarea în instanŃă, ca martori, a copiilor. Juriştii şi psihologii nu împărtăşesc mereu aceleaşi opinii în ceea ce priveşte psihicul uman, dar în cazul copiilor chemaŃi să depună mărturie în instanŃa de judecată există o comuniune de idei cu rezultate benefice. Reformele începute în ultimul timp vor continua să fie analizate şi dezbătute şi se speră că rezultatele vor duce la îmbunătăŃirea actualului sistem procesual penal şi civil scoŃian, cu influenŃa directă asupra bunăstării copiilor în cadrul sistemului de justiŃie scoŃian. Studii şi cercetări referitoare la declaraŃiile martorilor minori: Anul 1985 a marcat începutul unor studii criminologice pentru examinarea problemelor controversate legate de depoziŃiile martorilor copii. Proiectul studiului includea cercetări în domeniul memoriei, analizarea mai multor cazuri în care au apărut martori copii, interviuri cu aceştia şi cu părinŃii lor. În cadrul studiilor experimentale pentru testarea capacităŃii memoriei copiilor martori, s-a observat că cei mici (copii între 6-8 ani) pot fi martori utili în procese, dar stilul cum sunt chestionaŃi este foarte important, mai ales în situaŃia în care sunt implicaŃi în identificări după fotografii. Aceste rezultate, coroborate cu altele, obŃinute în urma unor experimente efectuate în 127

America de Nord, au condus la concluzii asemănătoare. De atunci, problemele legate de audierea martorilor copii au fost aprofundate atât în ScoŃia, cât şi în SUA. În Stratchclyde (cea mai mare regiune din ScoŃia) a fost întocmit un memorandum pentru modul în care se desfăşoară audierea martorilor copii şi pentru folosirea unor proceduri speciale legate de aceasta. Cercetătorii au analizat toate cazurile aduse în faŃa CurŃii din Aberdeen în care au fost implicaŃi martori copii, adică un număr de 226 de cazuri într-un singur an. Întrebându-i despre proces, atât pe copii cât şi pe părinŃii lor, cercetătorii au constatat că mulŃi dintre copii erau nemulŃumiŃi că trebuie să apară în instanŃă. S-a constatat că două dintre elementele cele mai stresante erau: a) perioada mare de timp dintre comiterea faptei şi ziua procesului şi b) cunoştinŃele foarte limitate ale copiilor despre procedurile din instanŃă. Pentru a argumenta cele arătate mai sus, referitor la lipsa de cunoştinŃe juridice care stresează copiii, s-a iniŃiat un alt studiu care să evalueze nivelul de cunoştinŃe de această natură la copiii din ScoŃia. Astfel, 90 de şcolari cu vârste cuprinse între 6-10 ani şi 15 adulŃi au fost chestionaŃi. Rezultatele au arătat foarte clar că nu erau cunoscute procedurile legale de către copii şi că ei nu ştiau care este rolul unui martor în instanŃa de judecată. Studiul a alimentat cererile unor institutori care susŃineau necesitatea unei pregătiri juridice generale, referitoare la procedurile în instanŃă. S-au întreprins o serie de demersuri pentru a veni în întâmpinarea nevoii de informare a martorilor copii. ToŃi martorii copii primesc acum o broşură colorată care le explică ce vor face în instanŃă şi ce se aşteaptă prin mărturia lor. În septembrie 1995 a fost demarat un alt studiu care să aprofundeze pregătirea martorilor copii pentru apariŃiile în instanŃă. Un alt studiu s-a axat pe observarea comportamentului a 89 de copii martori atunci când depuneau mărturie în faŃa CurŃii din Glasgow. Studiul a relevat că deşi mulŃi dintre copii pot face faŃă procesului înfăŃişării lor în instanŃă, unii dintre ei manifestă semne de anxietate sau au dificultăŃi în comunicarea cu avocaŃii. Cercetătorii au mai urmărit un eşantion de 1800 de cazuri într-o perioadă de 15 luni şi au descoperit că martorii copii au aşteptat în medie 6 luni jumătate până să fie chemaŃi în instanŃă. Nu există studii relevante asupra efectelor pe care le au aceste întârzieri asupra memoriei copiilor, aşa că pentru a investiga această problemă s-a mai iniŃiat un studiu desemnat să testeze efectele unei întârzieri de 5 luni asupra memoriei copiilor şi adulŃilor. Rezultatele au dus la concluzia că deşi copii din grupa de vârstă 6-8 ani îşi puteau aminti o întâmplare şi după 5 luni, relatările lor despre acele evenimente erau mai puŃin detaliate decât ale unor 128

Minorul (definit în antiteză cu majorul de către art. 8, al. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoana fizică şi persoana juridică: „Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani”), indiferent de calitatea sa procesuală, beneficiază de o anumită ocrotire în desfăşurarea activităŃilor procesuale. Astfel, „minorul nu poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenŃa unuia din părinŃi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinŃat minorul spre creştere şi educare” (art. 81 C.p.p.). Legea nu fixează limita minimă de vârstă de audiere a unui minor, dar trebuie avut în vedere dacă gradul lui de dezvoltare psihică îi dă posibilitatea de a percepe, memora şi reda evenimentele la care a asistat. Art. 71 C.p.p. prevede că: „AsistenŃa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor”. În această situaŃie „organul de urmărire penală va asigura prezenŃa apărătorului la interogarea inculpatului” (art. 172, al. 2 C.p.p.). Mai mult decât atât, în cauzele cu infractori minori, apare condiŃia obligatorie a efectuării anchetei sociale; aceasta constă în strângerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are în mod obişnuit, la starea fizică şi mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiŃiile în care a fost crescut şi în care a trăit, la modul în care părinŃii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul îşi îndeplinesc îndatoririle lor faŃă de acesta şi, în general, cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei măsuri sau la aplicarea unei sancŃiuni faŃă de minor (art. 482, al. 2 C.p.p.).

copii mai mari sau decât ale adulŃilor. Problema termenelor lungi de înfăŃişare nu este specifică doar în ScoŃia, după cum a relevat un studiu recent întocmit în Anglia. Studii psihologice de ultimă oră au ajutat la depistarea principalelor greutăŃi cu care sunt confruntaŃi copii ce apar în faŃa instanŃelor scoŃiene. Acestea include mai mulŃi factori de stres legaŃi de interogatoriile din timpul anchetei, confruntarea cu acuzaŃii, audierile. Specialiştii au mai identificat şi alŃi factori de stres, mai puŃin evidenŃi, legaŃi de lipsa de cunoştinŃe despre sistemul juridic şi efectul termenelor lungi de înfăŃişare. Cele mai recente cercetări asupra chemării în instanŃă a copiilor, desfăşurate în ScoŃia, au fost realizate în scopul evaluării unei noi reforme la folosirea televiziunii în procesul penal, asigurându-se astfel depunerea mărturiei de către copii în exteriorul şedinŃei de judecată a CurŃii. 129

B. Pregătirea ascultării. Ascultarea. Procedee tactice ale ascultării

FaŃă de particularităŃile prezentate anterior, apare ca evidentă necesitatea aplicării unor procedee adecvate cu ajutorul cărora să se poată obŃine declaraŃii fidele, cât mai apropiate de realitatea faptică. Tactica care trebuie aplicată este cea asemănătoare tacticii aplicate la ascultarea învinuitului şi a martorilor majori, cu unele modificări impuse de particularităŃile psihice ale minorilor, Ńinându-se seama de vârstă, dar şi de particularităŃile persoanei audiate134. * Pregătirea ascultării: limita iniŃială este marcată de culegerea de informaŃii (cât mai amănunŃite) cu privire la minor şi familia sa, cu privire la eveniment, la interesul pe care aceştia îl au în soluŃionarea cauzei precum şi asupra legăturilor cu părŃile. InformaŃiile se pot obŃine de la vecini, rude, colegi de şcoală, profesori etc. În raport cu aceste informaŃii şi de particularităŃile cauzei care trebuie minuŃios studiate, anchetatorul stabileşte persoanele care urmează să asiste la audierea minorului. Art. 81 C.p.p. prezintă persoanele care pot asista la audierea acestuia – părinŃi, tutore sau persoana în îngrijirea căreia minorul se află. Pe lângă aceste persoane, apreciem că poate asista la audiere şi o altă persoană de care minorul este legat sufleteşte şi pentru care are respect. Acest fapt este util mai ales în situaŃia în care părinŃii au o moralitate dubioasă sau au legături ori interese cu părŃile. Alegerea acestei persoane are o mare însemnătate, deoarece prezenŃa sau sfaturile ei pot influenŃa în mod deosebit, decisiv atitudinea şi declaraŃiile minorului, îi pot înlătura emoŃia, nesiguranŃa, stabilesc contactul psihologic, îi dă liniştea necesară efectuării declaraŃiei. PrezenŃa unei asemenea persoane va fi aşadar necesară ori de câte ori anchetatorul are cea mai mică bănuială că părinŃii, tutorele sunt interesaŃi în cauza respectivă, au legături cu părŃile sau pot influenŃa pe minor. Este recomandabil ca persoana care asistă la audiere să fie pregătită în prealabil, să cunoască amănuntele cauzei, pentru a putea avea, sub îndrumarea anchetatorului, un rol activ la audiere, în scopul de a-l determina pe minor să declare adevărul. Chemarea minorului la audiere este un alt punct, cheie al problemei; uneori este util a fi audiat prin surprindere pentru a nu fi influenŃat sau pentru a nu-i da posibilitatea să se pregătească în acest sens. În acest caz,

Tactica ascultării învinuitului, martorilor şi minorilor. Confruntarea şi prezentarea pentru recunoaştere, lucrare a Institutului de Criminalistică. 130

134

iar apoi în prezenŃa persoanei respective sau invers. iar în cazul în care minorul are o atitudine nepotrivită. severitatea. temerea. cadrul solemn etc. Anchetatorul se va comporta cât mai blând.. perfizi. cu alŃi martori etc. în general. înŃelegător cu minorul pentru a-i înlătura emoŃia. de cele mai multe ori. cu unele particularităŃi specifice trăsăturilor caracteristice ale minorilor. a-i da liniştea şi încrederea necesară stabilirii contactului psihologic. Uneori este util ca anchetatorul să se sfătuiască cu persoana care urmează a asista la audiere şi care. Ńinându-se seama de particularităŃile minorului audiat. Stabilirea contactului psihologic – deseori dificil de realizat din cauza neîncrederii. Audierea va începe cu o discuŃie pe un ton blând. FaŃă de cei mincinoşi. tonul autoritar. prietenos... chiar şi atunci când este chemat doar ca martor . Anchetatorul va trebui să înlăture tot ceea ce ar putea influenŃa defavorabil pe minor: atmosfera rigidă. minorului îi va fi ruşine să facă declaraŃii în prezenŃa părinŃilor sau a altor persoane. anchetatorul va proceda cu abilitate şi prudenŃă. PrezenŃa şi sfaturile persoanei desemnate să asiste vor uşura însă sarcina anchetatorului.este foarte importantă. Îl va studia cu atenŃie fără ca minorul să observe. aceleaşi ca şi la ascultarea majorilor. jocuri. dar ferm. acest act se va emite astfel încât din ziua primirii ei şi până în ziua termenului fixat pentru audiere să existe un interval cât mai scurt de timp. Este de preferat ca audierea să aibă loc într-o cameră sobru mobilată. la infracŃiunile contra pudoarei. este necuviincios. cât mai apropiate de realitate. se va stabili dacă minorul va fi audiat mai întâi singur. formularea şi ordinea lor sunt de mare importanŃă pentru obŃinerea unor declaraŃii sincere.anchetatorul se poate adresa direct instituŃiei unde minorul studiază sau la întreprinderea unde acesta lucrează. sport. De asemenea. întrebările ce i se vor pune. * Procedeele tactice sunt. Dacă chemarea minorului la audiere are la bază instituŃia citării. va putea oferi un ajutor substanŃial la stabilirea tacticii ce urmează a se aplica. arogant etc. cunoscând mai bine minorul. fricii de necunoscut a minorului care nu-şi dă seama de ceea ce va urma. audierea se va desfăşura în acel loc. anchetatorul va înlătura această atitudine pe un ton liniştit. fără obiecte care ar putea impresiona sau distrage atenŃia minorului. Se va chibzui cu mare atenŃie tactica audierii. pentru a evita contactul cu părŃile. 131 . Modul în care va fi audiat. familiar asupra unor chestiuni care interesează pe minor: şcoala. ci va fi audiat imediat ce se prezintă. literatură etc. Se va Ńine seama şi de natura cauzei. din aceleaşi motive minorul nu va fi lăsat să aştepte în sălile Procuraturii.

şi că minciuna ar putea nedreptăŃii pe alŃii.I. După expunere se va trece la întrebări care vor fi cât mai scurte. Când se manifestă tendinŃe de fantezie. precise. Momentul tactic al acestui avertisment va fi ales în raport de comportarea minorului. Este util ca anchetatorul să-i explice că deşi este minor. ferm. În astfel de cazuri i se va explica că acestea tot vor fi dovedite prin alte probe şi că este preferabil să arate corectitudine sufletească şi să recunoască. fără a face gesturi din care ar putea rezulta părerea sa. Se va cerceta şi se va afla cauza care îl determină a ascunde adevărul şi care de foarte multe ori este teama de răzbunarea infractorului sau a celor care l-au determinat la aceasta. arătându-i-se că aceasta este nejustificată. care însă să nu aibe caracter de intimidare. minorul va fi lăsat să răspundă singur. Uneori sentimentul de ruşine faŃă de părinŃi. dirijând cu tact expunerea în cazul în care se îndepărtează prea mult de subiect. colegi etc. iar dacă minorul persistă în minciună. astfel că este mai cinstit să dea declaraŃii sincere. totuşi justiŃia are încredere în seriozitatea şi corectitudinea sa sufletească. să uite eventuala „lecŃie învăŃată”. se va căuta a se cere cât mai multe amănunte. Apoi pe nesimŃite. făcându-l să-şi învingă emoŃia. nu-l va ajuta pe minor să-şi găsească cuvintele.discuŃia va fi adaptată la posibilităŃile intelectuale ale minorului. Anchetatorul nu va interveni în expunere. pe un ton serios. despre care anchetatorul va aduce vorba. să se familiarizeze cu atmosfera. iar până la urmă adevărul tot va fi aflat. aşa cum se pricepe şi în limbajul său. în termeni care pot fi înŃeleşi cu uşurinŃă de minor şi care vor fi astfel formulate încât să nu sugereze răspunsul. este recomandabil a se aplica atunci când se observă că minorul începe să mintă. şi va fi repetat ori de câte ori va fi cazul.: Într-o cauză în care minorul A. la început pe un ton blând. în plus infracŃiunea săvârşită nu-i compromite viitorul întrucât va avea posibilitatea să se reabiliteze printr-o comportare cinstită135 etc. nu însă sub formă de întrebare directă. se vor lua măsuri în fapt pentru a-l feri de răzbunare. fără a fi ajutat de anchetator. se vor pune întrebări de control şi i se vor arăta şi dovezi că nu spune adevărul. căci îl poate sugestiona. pe care-l demontase dintr-un vagon al 132 135 . clare. a fost surprins într-o gară având ascuns sub haină un difuzor. este cauza care îl determină pe minor să nu recunoască faptele. prin alte probe. Ex. va asculta liniştit. iar atunci când apare temeinică. se va trece la obiectul audierii. ci va căuta să-l lase pe minor să expună tot ce ştie.

Anchetatorul i-a explicat că atitudinea sa este greşită şi i-a promis că va vorbi cu tatăl său adoptiv şi îl va convinge că totul a fost o greşeală şi că. temeri. întrucât dacă aceasta se face în timpul audierii. însă nu dă declaraŃie în acest sens. În orice caz. a determinat prin atitudinea sa şi pe ceilalŃi învinuiŃi să recunoască faptele. În astfel de cazuri este recomandabil ca minorul să fie audiat singur. iar apoi să fie audiat şi în prezenŃa persoanelor respective. se va recurge la ajutorul persoanei care îl asistă şi care îi poate da sfaturile necesare pentru a declara adevărul. ruşinea de a nu fi prins minŃind etc. În ziua în care urma să fie confruntat cu alt învinuit.Este recomandabil ca anchetatorul să nu piardă unele momente favorabile mărturisirii. minorul văzând că cele declarate sunt scrise. fiindu-i ruşine de tatăl său adoptiv. minorul a recunoscut faptul înaintea organelor de poliŃie. eventual. care influenŃează defavorabil declaraŃiile pe care le face. Este recomandabil să se facă consemnarea declaraŃiilor minorului la sfârşitul audierii. Acestea pot determina sinceritatea declaraŃiilor minorului. minorul a fost convins să declare adevărul. precum: mila faŃă de victimă. În acest mod. Atunci când anchetatorul are unele îndoieli asupra stării psihice a minorului sau asupra dezvoltării sale intelectuale. poate recurge la serviciile unui medic psihiatru. În situaŃia în care minorul nu declară adevărul. iar la confruntare. 133 . regretul faŃă de fapta săvârşită. Va trebui multă atenŃie din partea anchetatorului pentru ca intervenŃia acestor persoane să nu constituie un mijloc de presiune morală sau să nu intimideze martorul minor. poate avea unele reticenŃe. iar apoi a revenit înaintea anchetatorului retractându-şi mărturisirea. minorul poate fi ascultat şi singur ori de câte ori anchetatorul apreciază că prezenŃa altor persoane ar împiedica minorul să declare adevărul. Formularea procesuală a declaraŃiilor se va face în aceleaşi condiŃii ca şi la audierea persoanelor majore. sau invers. în viitor. poate să ordone o expertiză medicală. Totuşi. cum ar fi cazul infracŃiunilor contra bunelor moravuri etc. unui tren. Ascultarea învinuitului şi martorilor minori se efectuează în prezenŃa persoanei desemnate de anchetator să asiste pe minor. minorul se va îndrepta. declaraŃiile obŃinute vor trebui a fi repetate de minor şi în prezenŃa persoanei care-l asistă (în cazul în care a fost audiat singur). după împrejurări. fiindu-i ruşine. înainte de confruntare a mărturisit anchetatorului că a săvârşit furtul. care să asiste la ascultare sau. punându-i (dacă este cazul) şi întrebări. sau temându-se a da declaraŃii.

martorul este expus erorii care îşi găseşte explicaŃia în psihologie. un martor care informează asupra antecedentelor. Probleme de psihologie judiciară. Bogdan. Erorile substanŃiale – pot îmbrăca mai multe forme începând de la omisiuni de elemente şi până la negarea categorică a lor. Eroarea omisiunii poate apare în cadrul relatării spontane. Trebuie să facem distincŃie între cazul mărturiei unui om ce relatează fapte şi evenimente care s-au desfăşurat într-un timp îndelungat (ex. în cel de-al doilea caz. Erorile substanŃiale apar şi sub aspectul adăugirilor. 155-156. de regulă de oameni. ci la modificarea în proporŃii a calităŃilor (culoare. prin faptul că prin relatările sale furnizează elemente pentru stabilirea adevărului material necesar pentru rezolvarea proceselor. ConsecinŃele disfuncŃionale din perspectiva factorilor psihologici . Erorile accidentale nu se referă la existenŃa.4. accident de maşină.4. deoarece amestecă în relatare şi elemente de apreciere. formă).1. aceste erori sunt rezultatul sugestiei. 134 . răspunsul la această dilemă este afirmativ. Martorul mincinos Martorul de bună-credinŃă este un preŃios auxiliar al justiŃiei. În cadrul interogatoriului. martorul poate greşi prin doza mare de subiectivism.Iluziile. referindu-se la erorile care apar în mărturie. chiar şi în cazul prezumŃiei bunei-credinŃe. iar în cazul interogatoriului vorbim de negare. În conformitate cu legile psihologiei. poziŃia sau negarea obiectelor sau persoanelor. a cantităŃilor şi a relaŃiilor lor. a modului de viaŃă al infractorului) şi cazul mărturiei persoanei ce relatează o împrejurare la care a asistat (ex. Martorul de bună-credinŃă. mărturia constă în observarea şi memorarea involuntară a unui act şi apoi reproducerea acestuia scriptic sau oral în faŃa instanŃei136. În primul caz. Martorul poate greşi dintr-o serie întreagă de motive. Martorul în eroare.6. erori accidentale. Mărturia între bună şi rea-credinŃă 4. Stern. Asupra sa au existat o serie de îndoieli privitoare la faptul că dacă este de bună-credinŃă poate relata şi altceva decât realitatea obiectivă. de fapte. p. 136 T.4. unde acŃiunea s-a desfăşurat într-un timp foarte scurt. susŃine că sunt de două feluri: erori substanŃiale.6. la relatările spontane şi sunt în funcŃie de fantezia martorului. Sub aspect psihologic. scandal pe stradă).

distorsionările sunt: iluziile. experienŃa anterioară. expectanŃă sau aşteptare138. de obicei tinde să fie denaturată137. cu prezenŃă suspectă. La nivelul senzorial. V. pe baza depoziŃiei martorului de expectanŃă I. de unde rezultă şi martorul de expectanŃă139. 120).C. a răspuns: „Taci din gură … că-Ńi crăp şi Ńie capul cum i l-am crăpat şi ăleia grase şi negre îmbrăcată în halat albastru”. nu prezintă nici un fel de garanŃie de fidelitate.P. 135 138 137 . la Liceul Mihai Viteazu a fost ucisă numita C. afectivitatea. întrebat la modul direct „ce caută în liceu”. Cercetarea la faŃa locului şi analiza datelor culese au dus la concluzia că actul criminal este opera unui bolnav psihic. în porŃiunea critică a locului faptei. PercepŃia faptelor este dirijată de trei factori: ereditate. obiectul şi fondul percepŃiei. gestaltul. După aproximativ un an şi jumătate. Era un oligofren periculos.C. personalul de gardă a sesizat prezenŃa în liceu.. adică să cunoaştem structura individuală a organelor de simŃ. în special culoarea părului. Butoi. Personajul era cunoscut ca fiind bolnav psihic. p. Dar indicase ce era mai caracteristic pentru victimă. disfuncŃiile acestora. Mitrofan. Se presupune că criminalul se întoarce întotdeauna la faŃa locului.150. dacă în momentul perceperii lor nu au fost urmărite cu atenŃie conştientă. felul îmbrăcămintei. şi tot personalul din paza liceului a fost instruită să supravegheze persoanele intrate în liceu. prin natura lucrurilor nu poate relata în faŃa instanŃei decât frânturi din realitatea pe care a fost în stare s-o recepŃioneze. forma bărbiei. Aprecierea timpului în care a decurs o acŃiune.A. învăŃare. 139 Exemplu de caz: În ziua de 30 august 1980. derivată din învăŃare. a unui tânăr care. Relatările privind exteriorul persoanelor. fără discernământul faptelor sale şi la a doua fugă din spital. R. Op. Zdrenghea. Un miop. 149. poate da valoare sau amputa o mărturie. Procesele de percepŃie senzorială. T.. Deoarece acestea sunt cauzatoare de erori în receptarea realităŃii. reŃinut şi anchetat. p. Idem. adică elementele de uitare (input) pot suferi o serie de distorsionări în funcŃie de o serie de factori. cit. ExpectanŃa sau aşteptarea. a fost interceptat de martorul de expectanŃă (instruit de poliŃie). a fost identificat ca fiind R. hipoacuzic. (N. Sunt factori ereditari de specie care permit ca anumite fapte din realitate să fie percepute Idem. constanta percepŃiei. În analiza unei mărturii trebuie să cunoaştem ereditatea de care dispune martorul. după care a părăsit liceul. 158. daltonist.În ceea ce priveşte identificarea de persoane sau obiecte se recomandă prezentarea simultană electivă care este mai puŃin sugestivă. p.

deoarece suntem tentaŃi să vedem în infractor o persoană cu o constituŃie robustă. fiind aplicate legile opticii – obiectele mai apropiate ni se par mai mari. op. Talia infractorului este supraapreciată.cit. depăşind această distanŃă. p. atunci când contrastează cu statura scundă a victimei. datorită condiŃiilor în care a fost percepută şi pentru că dă naştere la iluzii.. p. care poate denatura momentul percepŃiei. 143 Idem. p. profesori. în cazul unui tumult cauzat de încăierarea a două persoane. în condiŃiile unei vizibilităŃi normale. manifestată pregnant pe plan vizual. p. este suficient ca cineva să exclame: „Uite săracul. proporŃiile se schimbă. cele mai îndepărtate. 158. O altă categorie de erori poate fi determinată de aprecierea duratei unui act. Procesul psihic al recunoaşterii – aşadar. Dar şi aici are aplicabilitate capacitatea de apreciere a timpului. Astfel. atât în ceea ce priveşte recunoaşterea şi identificarea persoanelor care au comis fapta sau care au participat la comiterea ei. 159. Ciopraga. astfel printre erorile care s-au petrecut în cadrul desfăşurării acestei etape amintim: 140 141 T. mai mici142. au o capacitate mărită de apreciere a timpului. Diferite categorii de profesionişti – muncitori. de martor. 166-169. 167-168. Recunoaşterea e dificilă. 142 T.distorsionat. dar şi când nu există aceste discrepanŃe.. Bogdan. pentru ca o parte din asistenŃi „să vadă sânge” şi apoi să fie dispuşi să relateze în acest sens şi în faŃa instanŃei143.. statura persoanei reprezintă o caracteristică cu valoare redusă de identificare. Acest fenomen se manifestă astfel: într-o rază de 150 metri.cit. Iluzia de contrast se produce în situaŃia când statura persoanei poate fi supraapreciată în raport cu dimensiunile obiectelor în contextul căruia apare. 136 . neconforme cu realitatea – iluziile – optice sau acustice140.cit. op. cea de-a treia treaptă a mărturiei – este supus şi el erorii. La toate acestea se adaugă sugestia – fenomen de influenŃă reciprocă. Bogdan. obiectele îşi păstrează proprietăŃile normale. Talia. este plin de sânge!”. Al. Falsele recunoaşteri îşi găsesc cauza în trăsăturile care apropie persoanele care fac să apară asemănarea141. op. O altă situaŃie de eroare în care se poate găsi martorul este constanta percepŃiei. cât şi recunoaşterea obiectelor (corpuri delicte) cu care s-a săvârşit fapta.

Ultimul proces memorial – reproducerea – este supus şi el unor erori. iar ezitarea nu poate fi considerată ca un semn al fricii. din partea martorului ocular. 2. sunt următoarele: 1. pe asasinul unei fete. Posibilitatea de a recunoaşte. Recunoaşterea este mult mai influenŃabilă prin sugestie. nu sunt complete şi se bazează pe constatări empirice. 4. Descrierea corectă nu dovedeşte nici o posibilitate de recunoaştere şi nici conservarea exactă a imaginii memoriale. de cele mai multe ori la nivel senzorial. martorul l-a desemnat cu certitudine pe procurorul general ca fiind asasinul144. Asemănarea vagă şi fenomenul de „déjà vu” pot produce erori fatale. Mina Minovici a recomandat tratarea cadavrelor. SiguranŃa cu care martorul îl recunoaşte pe inculpat nu este promptă. să descrie obiectul sau persoana care apoi îi va fi prezentată – nu este semnul unei erori. supravieŃuieşte posibilităŃii de localizare – de multe ori se întâmplă să recunoaştem pe cineva fără să putem relata de unde îl cunoaştem. 5. văzând un deŃinut între doi gardieni. dar pot oferi un teren de cercetări experimentale145. în afară de eventualele mutilări sau alterări provocate de descompunere. Regulile stabilite de F. din mai multe persoane. Comment se font les erreures judiciaires. 137 . în toate cazurile. este înclinat să-l „recunoască” chiar şi atunci când asemănarea dintre infractorul real şi cel prezent este foarte vagă sau inexistentă. 3. Transpunerea are loc în condiŃiile unei emotivităŃi mărite. Martorul nu poate. 6. Enrico Altavilla. Îndoiala şi nesiguranŃa apar la identificarea cadavrelor şi în cazul când cadavrele aparŃin persoanelor bine cunoscute de martor. Spre consternarea tuturor. Psihologia giudiziaria. Problema a fost studiată de Mina Minovici care arăta că. cadavrele pot fi cu greu recunoscute şi din cauza poziŃiilor lor statice (omul viu este recunoscut şi înregistrat de noi în mişcare) din cauza poziŃiei orizontale. Astfel s-a ajuns la stabilirea unor reguli care. azi dezvoltându-se o întreagă tehnică pentru a reconstitui cadavrul cât mai aproape de persoana adevărată. ReacŃia sa este de 144 145 Guilhermet. în camera de anchetă. Reproducerea constă în verbalizarea orală sau scriptică a unor evenimente care s-au receptat. datorate locului în care se desfăşoară ancheta. Gorphe. Pentru a atenua acest neajuns. un martor este introdus în cabinetul de instrucŃie unde trebuia să-l identifice.un martor. departe de a fi infailibile.

vârstă. în conformitate cu legea procesual penală. 116. cultură. CorelaŃia umană. experimente. calităŃile memoriei. acŃionează stimulator. în seama căruia cade adaptarea fiinŃei umane la lume. Ele au un rol important în mecanismul mărturiei. Deşi privită din acest punct de vedere s-ar putea afirma că ea nu ridică probleme. profesie. ci de natură fiziologică sau psihologică neintenŃionată. dar false în conŃinutul lor esenŃial. 1973. a depunerii oricărei diligenŃe pentru T. Mitrofan. mărturia de bună-credinŃă poate fi la fel de nocivă ca şi mărturia mincinoasă. nu sunt de natură criminologică. aceasta nu este altceva decât rezultatul proceselor psihice ale conştiinŃei. Bucureşti. op. Dar randamentul conştiinŃei nu depinde numai de gradul de dezvoltare al societăŃii şi culturii ei. Editura ŞtiinŃifică. Aceste cercetări se fac astăzi pe bază de expertize. Mărturia de bună-credinŃă este mărturia care. la societate. nu izvorăşte din reaua-credinŃă a martorului şi prin depunerea ei nu se urmăreşte obŃinerea unui interes material sau moral.11. ci şi unul social şi cultural148. aflării adevărului. prin omisiune. deoarece. cât şi a martorului.cit. Zdrenghea. sex. testări intersubiective şi biodetecŃie147. 170-172. p. Butoi.inhibiŃie şi. ConştiinŃa şi conduita sunt funcŃiuni şi manifestări ale sistemului nervos central. conştiinŃa şi conduita magistratului trebuie să fie pe frecvenŃa dreptăŃii.. Astfel încât mărturia rămâne o problemă de conştiinŃă. N.. cauzele mărturiilor judiciare bazate pe bunacredinŃă. Însă. p. şi anume: denaturarea prin audiŃie (adaugă ceva realităŃii). depusă sub jurământ. De aceea. În relaŃia martor-magistrat sunt implicate atât conştiinŃa şi conduita magistratului. T. De ce acest raport? În primul rând. în cele din urmă. op. 138 147 146 . p. privite ca fenomene psihologice. în această situaŃie. Este rolul magistratului care trebuie să intervină pentru a stabili şi cerceta. Bogdan. Toate acestea se datorează unei multitudini de factori începând de la timp. tipul de memorie. nu este mincinoasă. V. 148 N. Mărgineanu. Relatările martorului de bună-credinŃă pot conŃine patru feluri de denaturări. mai ales cu scopul de conservare şi dezvoltare. conştiinŃa nu este numai un proces bio-psihic. cauzele alterării mărturiei judiciare. adică acel conŃinut care produce efecte juridice. starea afectivă din domeniul depoziŃiei146.cit. numai în cazuri excepŃionale. FuncŃiunile conştiinŃei şi conduitei integrate psihologiei judiciare cuprind două subiecte: subiectul martor şi subiectul magistrat. că nu intră în sfera de activitate şi cercetare psihologică judiciară. prin substituŃie şi transformare. deci nu intră sub incidenŃa legii penale.

139 .cit. va încerca să convingă magistratul de adevărul spuselor sale. să producă alte efecte decât cele scontate. O persoană care compare într-un proces are o anumită motivaŃie. în depoziŃia sa nu se vor întâlni acele cauze ce alterează depoziŃia martorului de bună-credinŃă. care va sancŃiona această contradicŃie în două modalităŃi distincte: Înlătură mărturia fără a sancŃiona martorul dacă acesta a fost de bună-credinŃă. Alta este situaŃia martorului mincinos. aşadar păstrându-ne pe linia de mijloc –.a cunoscut caracterul nesincer al mărturiei mincinoase şi l-a acceptat pentru a da o anumită soluŃie impusă de o anumită factură politică sau ocultă sau a fost corupt în acest sens. încă din statu nascendi pe deficienŃe de percepŃie ale martorului sau distorsiuni ulterioare acestui moment149. p.. în această dorinŃă a sa poate fi „orbit”. ExistenŃa unor raporturi de contradicŃie între aceste două nivele va avea repercusiuni asupra valabilităŃii mărturiei în faŃa justiŃiei.şi-a neglijat rolul activ în admiterea şi aprecierea probelor şi a reŃinut ca valabilă o mărturie mincinoasă sau o mărturie falsă. Zdrenghea. astfel încât mărturia sa de bună-credinŃă. Deosebirea va fi că acesta nu se va lăsa „orbit” de pasiunea pentru dreptate. având ca interes obŃinerea adevărului şi aducerea celor vinovaŃi în faŃa justiŃiei. un interes şi în baza lor va acŃiona pentru a obŃine rezultatul scontat. Magistratul se poate afla în una din situaŃiile următoare: . Cel de-al doilea element al raportului – martorul – conştiinŃa şi conduita – reprezintă un domeniu ambiguu. de profit. ştiind adevărul sau nu despre săvârşirea unei fapte sau prezentând faptele în mod denaturat. Deşi la prima vedere am putea spune că mărturia apare ca un element extrinsec persoanei magistratului (ofiŃer de poliŃie. aşadar. de aflarea adevărului. V. întemeiată. 149 N. şi anume: conduita + conştiinŃa şi mărturia. T. Acesta fiind planul ideal pe care se întâlnesc cele două aspecte. Butoi. dar falsă din punctul de vedere al conŃinutului.aflarea sa. Înlătură mărturia şi sancŃionează martorul dacă acesta a fost de rea-credinŃă. . care are un scop. 113-114. Mitrofan. op. el va avea o atitudine potrivită faptelor povestite. procuror sau alt agent – exponent al autorităŃii judiciare) totuşi între persoana magistratului şi persoana martorului trebuie să existe raporturi de concordanŃă. putem afirma că martorul de bună-credinŃă. Şi pentru a nu cădea în una dintre extreme – de a vedea în orice manifestare umană o umbră de interes.

Toate acestea se răsfrâng asupra procurorului care este chemat să rezolve confuziile şi problemele. V.Numărul martorilor mincinoşi este mult mai mare în comparaŃie cu cel al martorilor de bună-credinŃă. fie a unei atitudini ce poate orienta. Astfel aprecierile criminologilor americani. Butoi. Referindu-se la acest unghi de deviere.”151. profesorul T. 114. el trebuie să caute adevărul. 1966.. p. 151 N. p. în E. Autorii citează intensitatea fenomenului criminologic şi psihologic al mărturiei mincinoase în sfera „afacerilor aranjate”. judecând cauza. Principii de criminologie. menŃionând intervenŃia constantă pentru a demonstra „buna moralitate a inculpatului” şi „solicitarea indulgenŃei pentru el” din partea „membrilor de familie. care de cele mai multe ori se găseşte undeva pe la mijloc. între care amintim Edwin H. dar rare sunt condamnările pentru mărturie mincinoasă. în situaŃia ascunderii adevărului. 140 150 . Mitrofan. op. sunt unanime atunci când concluzionează că: „Judecătorii sunt convinşi că numărul martorilor mincinoşi este imens. Sutherland. nu au fost încarcerări care să depăşească o duzină”150. Cressey. martorul va fi pedepsit conform legii cu închisoare. Jurământul de martor cuprinde şi avertismentul că. dar şi asupra judecătorului. Din 1945 până în 1949 într-un penitenciar din California. p. legilor masonice etc. T. R. Cressey. prietenilor. 152 A. Roşca. soluŃia trebuie să corespundă legii. În pofida a tot. Editura Cujos. Donald R. 186.cit. 1971. Metodologii şi tehnici experimentale în psihologie. Paris. el reprezintă pentru persoanele respective – martorii – doar un text de lege ce poate fi ignorat fără a avea consecinŃe asupra persoanei sale. Este un avertisment care de cele mai multe ori nu este înŃeles sau poate că nu a fost pus în aplicare. Bogdan. Bucureşti. precizează că se înŃelege. printre care se numără şi „unghiul de deviere”. Editura ŞtiinŃifică. depoziŃia sa va fi supusă unor disfuncŃionalităŃi ce se datorează atât erorilor şi denaturărilor din relatările subiecŃilor – în funcŃie de sursa din care martorul a receptat faptele – sau consecinŃa percepŃiei eronate sau lacunare. dar şi realităŃii sociale dintr-o Ńară. martorul de bună-credinŃă este acea persoană care dorind să contribuie la aflarea adevărului. Sutherland. 416. Mărturia de bună-credinŃă poate fi alterată de diverse cauze. Zdrenghea. O altă cauză ar putea fi intervalul de timp care se interpune între percepŃie şi relatare sau apariŃia unor întrebări sugestive sau acele discuŃii ce pot interveni între martori152. Din perspectiva psihologică. atât percepŃia cât şi reproducerea într-o anumită direcŃie.

suntem bănuitori şi nu-i acordăm încredere. care se exprimă incorect. Idem. fără a justifica. iar între realitatea obiectivă şi reflectarea ei subiectivă există un unghi de deviere. Ca orice om suntem tentaŃi să credem că un om corect şi distins îmbrăcat. 4. Astfel. În situaŃia inversă: faŃă de cineva neglijent îmbrăcat. subiectivitatea. constructivismul – care afectează capacitatea omului de a reda realitatea. 3. că mărturia sinceră nu reprezintă decât o reflectare a realităŃii prin prisma subiectivităŃii martorului. cu un comportament şi limbaj adecvat este incapabil să săvârşească o faptă negativă prevăzută de legea penală. dacă suntem în postura de a vorbi cu un necunoscut. 116.. dacă persoana din faŃa noastră este 141 154 153 . şi asupra conŃinutului spuselor sale. subiectivismul.cit. Incapacitatea creierului uman de a prelucra toate informaŃiile primite. Psihologia experimentală. Necesar în privinŃa acestuia este stabilirea conŃinutului şi a impactului asupra efectelor produse în plan juridic. orice persoană se poate înşela din cauza aparenŃelor. Între cauzele unghiului de deviere se pot aminti: 1. ne putem afla în diferite situaŃii. Existând această situaŃie la calitatea de martor. 2. p. în care datorită unui anumit mod de a privi viaŃa. suntem tentaŃi să-l credem. şi se exprimă corect. Adausul la informaŃiile iniŃiale. în funcŃie de educaŃie şi mediu putem concluziona într-o manieră eronată. neadevărat asupra întregului154. Butoi. oferă exemple. Efectul de halo constă în tendinŃa de a extinde un detaliu în mod necritic. Acest efect poate genera distorsiuni ale percepŃiei reale a evenimentului care reprezintă obiectul mărturiei. Mitrofan. de a o înŃelege. Capacitatea redusă a senzorialităŃii umane de a recepŃiona toate informaŃiile din jur. pornind de la acest unghi de deviere. pe care le-a clasificat în raport cu particularităŃile generale ale psihicului – activismul.mod explicativ. N. Exemplificare: În fiecare moment din viaŃa noastră poate exista sau nu posibilitatea de a fi chemaŃi ca martori într-un proces. Zdrenghea. T. V. care este îmbrăcat distins. 121. op. Mult mai repede înclinăm balanŃa în partea negativă. ExistenŃa pragurilor minime şi maxime ale recepŃiei153. p. deoarece extindem corectitudinea îmbrăcămintei şi a exprimării. Un alt factor care poate influenŃa şi crea o disfuncŃionalitate a mărturiei de bună-credinŃă este „efectul de halo”.

tensiunea corpului crescută. reflexe care se declanşează automat şi nu pot fi cenzurate de subiect. În plan somatic. motivarea că. pentru prima dată în faŃa unui organ judiciar. limbaj neelegant. cu un comportament contrar ordinii publice. În ciuda unor rare excepŃii ce se referă la acele situaŃii în care persoanele au mai avut contacte repetate cu poliŃia sau a mitomanilor care au putut disimula realitatea astfel încât au indus în eroare organul judiciar. la nivelul fizionomiei. dispoziŃia de a răspunde la întrebări. schimbarea temperaturii Ńesutului.. un anchetator atent poate surprinde. deschisă. de analist şi profesionist.ca indicii ale nesincerităŃii martorului şi altele ale sincerităŃii. reducerea salivaŃiei. Constituie indicatori fiziologici ai comportamentului emoŃional inaparent: sporirea ritmului cardiac şi a presiunii sanguine. dotat cu o intuiŃie psihologică. relatarea fluentă a faptelor. 142 . ar fi depus neglijent îmbrăcată. Din această cauză este necesar ca anchetatorul. Regula care se aplică aici este: „AparenŃele sunt înşelătoare” şi nu poŃi niciodată să judeci un om după ele. op. regretul martorului de a nu putea răspunde la anumite întrebări.cit. poate. dacă ar fi ştiut că asemenea împrejurări interesează justiŃia. manifestată în schimbarea pantomimicii (tremuratul mâinilor. 208-209. Pe baza acestor modificări psiho-fizico-somatice s-a ajuns la concluzia că pot fi considerate. care ne poate permite să recunoaştem o anumită emoŃie după expresie. magistratul să deŃină calitatea de observator. datorate faptului că se află. În categoria indiciilor pozitivi se pot încadra: atitudinea francă. schimbarea ritmului respiraŃiei. intensificarea activităŃii glandelor sudoripare. a expresiei feŃei obŃinută prin mobilitatea muşchilor faciali. 155 Al. coloritul deosebit al feŃei (paloarea sau roşeaŃa apărută brusc). picioarelor) schimbări ale vocii datorită „salivaŃiei şi dereglării de respiraŃie”155. Ciopraga.Martorul de bună-credinŃă care compare în faŃa organului judiciar suferă o serie de modificări. Încercarea de substituire voluntară a depoziŃiei reale cu o depoziŃie imaginară sau falsă este însoŃită mereu de modificări fiziologice. unele dintre ele . p. de trăiri intense. dereglarea fonaŃiei. modificări electrice în piele. stări emoŃionale caracterizate prin durată. în celelalte cazuri aceste modificări au stat la baza identificării atitudinii sincere sau nesincere a martorului. modificări care Ńin de comportamentul aparent al emoŃiei: schimbarea mimicii (este ştiut că fiecărei stări afectiv emoŃionale îi corespunde o mimică particulară).

contradicŃiile.cit. fără a avea în vedere că omului îi este proprie capacitatea de disimulare. însoŃită de o mimică adecvată. 210. caracterul emotiv al amintirilor. precisă. ezitările. deoarece el este conştient că trebuie să se menŃină pe poziŃia pe care s-a situat la început. expunerea riguroasă. va ezita. de loc sau timp. 143 . va avea răspunsuri pentru toate situaŃiile. precisă. siguranŃa şi precizia în expunerea faptelor. În depoziŃia martorului de bună-credinŃă pot apărea contradicŃii. obscură. este conştient de riscurile la care se expune. vocea coborâtă. dând impresia că nu ştie adevărul. având nevoie de timp pentru a reface situaŃia. La celălalt capăt se află atitudinea de prudenŃă exagerată. Dar şi martorul de rea-credinŃă poate fi ferm. va căuta să convingă magistratul că ceea ce spune este adevărat. concis. în cazul în care are impresia că nu a fost înŃeles. Însă aceştia nu trebuie să fie consideraŃi indici probabili ai unei conduite simulate sau ai unei manifestări naturale. decisă. Ciopraga. erori de nume. expunere şovăielnică. pentru că cel care se decide să depună mărturie mincinoasă. imprecizia în răspunsuri. Aceste constatări pot fi considerate indici cu valoare psihologică orientativă. de contrafacere. p. ezită. op. În situaŃia în care atitudinea nesinceră a martorului a fost demascată. Ei bine. Paradoxal. este şi martorul cel mai sigur. atunci acesta se tulbură. se tulbură. dar cel care a luat hotărârea să depună mărturie mincinoasă. Este rolul anchetatorului să sesizeze o fisură în depoziŃia martorului de rea-credinŃă pentru ca prin întrebări adecvate să poată demasca atitudinea sa şi să năruie depoziŃia clădită pe „castele de nisip”. aşa încât va încerca să dea spuselor sale aparenŃa adevărului.stăruinŃă să le reŃină. rezervată. deoarece martorul de bună-credinŃă încearcă să facă o expunere clară. convingător în tot ceea ce spune.. roşeaŃa feŃei. paloarea. intensificarea activităŃii glandelor sudoripare. se încurcă în răspunsuri156. Dar cu o valoare echivocă. gestica forŃată. că sunt desprinse din observarea atitudinii şi a comportamentului expresiv al martorului aflat în faŃa organelor judiciare. acesta va reacŃiona într-un mod neaşteptat – va reflecta îndelung. va relua relatarea pe care o va însoŃi de o mimică adecvată. tulburarea. 156 Al. că va încerca să denatureze adevărul. convingătoare. Există elemente care intră în categoria dovedirii sincerităŃii martorului ca: atitudinea fermă. sinuoasă. fără ezitări. martorul de rea-credinŃă va reacŃiona prompt. iar. solicitarea unui pahar cu apă etc.

tocmai datorită acestui caracter relativ al său. p. despre persoanele care au participat. Magistratul. op. op. gestică. din punctul de vedere al organelor juridice şi de cercetare penală.cit. completându-le cu întrebări adecvate şi cerute de situaŃia respectivă. În aceeaşi situaŃie se află şi roşeaŃa feŃei.cit. mers – conduită hotărâtă. care nu lasă ezitarea să iasă la suprafaŃă chiar şi în situaŃia în care nu sunt siguri de anumite fapte.Magistratul şi organul judiciar prin adresarea unor întrebări metodice se pot convinge de capacitatea martorului de a înregistra.7. apoi căzută în dizgraŃie. dar şi mijlocul prin care făptuitorul este adus în faŃa justiŃiei pentru a fi tras la răspundere penală. culoarea. ce poate fi o reacŃie la un sentiment de jenă. reprezintă o posibilitate de a afla mai multe informaŃii despre condiŃiile săvârşirii unei fapte.F. îşi pot forma intima convingere – finalitatea acestui proces – ce reprezintă ultimul cuvânt în luarea unei decizii. SiguranŃa mărturiei este dependentă de intervalul scurs între percepŃie şi reproducere şi de tipul temperamental căruia îi corespunde martorul. T. MentalităŃi. fricosul devin uşor palizi. Hegel spunea despre intima convingere că este animi sententia. Mărturia din perspectiva structurii caracteriale a martorului şi a mediului de provenienŃă. p. dar există şi opusul. V. Paloarea feŃei care se poate datora apartenenŃei la un tip temperamental – apaticul. îşi schimbă coloritul feŃei mai greu. 145. p. 213. temperamente şovăielnice. în vreme ce pentru martor garanŃia este jurământul său159. pe când senzitivul. Butoi. utilizând aceste modificări psihofiziologice în aflarea adevăratei atitudini a martorului. şi anume. anchetatorul. 144 . care par nesigure când afirmă lucruri de care sunt siguri.. 4. Cutume. de a verifica potenŃialul acestuia privind aprecierea distanŃei. dar se poate datora şi unor cauze de ordin fiziologic sau de sănătate. garanŃia soluŃiei. durata etc. decisă. 159 G. Editura Academiei Române. 256. Obiceiuri Mărturia. Bucureşti. 1963. Ciopraga. Mitrofan. Zdrenghea. De-a lungul timpului a fost considerată ca „regina probelor”.. Deşi este o 157 158 N. Un alt element asupra căruia planează relativitatea este paloarea feŃei. Hegel Principiile filozofiei dreptului. sigură pe ea. Al.157. flegmaticul. dar şi de satisfacŃie158. memora şi reda fidel faptele percepute. Astfel există tipuri temperamentale caracterizate prin vorbire.

Ciopraga. imoral. Mărturia nu poate exista fără martor – acea persoană aflată accidental sau nu la locul săvârşirii unei fapte penale.cit. este dobândit pe parcursul vieŃii şi se formează în special în perioada de adolescenŃă. educaŃia primită şi raportul trăsăturilor sale temperamentale. bazată pe psihologie. modul de a se manifesta al omului. Prin caracter se înŃelege suma acelor însuşiri ale persoanei care-şi pun amprenta pe modul de manifestare. Al Roşca defineşte caracterul ca „ansamblul trăsăturilor esenŃiale şi calificativ specifice. diverse complexe. în opoziŃie cu un mediu propice. aşadar. favorizează formarea unui caracter slab. ce poate genera fapte reprobabile. îl ajută în cunoaşterea martorului. Caracterul. 186. mediul în care a trăit sau trăieşte. NoŃiunile de psihologie deŃinute de organul de cercetare penală. îşi pun amprenta pe dezvoltarea şi construirea caracterului. 186. Idem. confruntări cu părinŃii. fie că este o faptă reprobabilă. alături de celelalte probe rămâne una din cele mai importante. într-o măsură mai mică sau mai mare. care implică la rândul ei cunoaşterea fiinŃei umane. care exprimă inactivitatea omului în mod stabil şi permanent”. o perioadă marcată de diverse trăiri. Pentru a se înlătura efectul erorii. mărturia pentru a se obŃine. datorită cantităŃii de informaŃii pe care le deŃine. controverse privind lumea. 162 Idem.probă ce poate aduce cu sine şi eroarea judiciară. Într-un mediu ostil dezvoltării normale a unui om se poate dobândi şi întări un caracter dur şi dorinŃa de a lupta pentru a-şi realiza visurile. ci ca fiinŃă umană – cu trăsăturile sale caracteriale sau morale. Este vorba de însuşirile esenŃiale şi durabile ale persoanei care determină un anumit mod de manifestare161. în ceea ce ne priveşte al martorului. întro anumită împrejurare sau alta162. Cert este că toate acestea. oamenii au tendinŃa de a afirma despre persoana respectivă cu „nu are caracter”. În cele mai dese cazuri. În plan social.. fie că este vorba de delincvenŃă. care deşi asigură toate condiŃiile pentru a trăi decent. Cunoscând trăsăturile de caracter ale persoanei. profesorii sau cu celelalte persoane din mediul în care adolescentul trăieşte. eul interior. p. p. se poate prevedea cu o anumită marjă de eroare. conştiinŃa de sine. op. 186. p. aceste însuşiri esenŃiale. dar nu ca persoană implicată într-un cerc vicios. 145 . deşi nu este un procedeu infailibil. de organul juridic. acestor trăsături 160 161 Al. reputaŃia sa. necesită o anumită procedură. care o fac să fie ea însăşi şi care o deosebesc ca individualitate psihologică de celelalte persoane160.

generozitatea. egoismul. dar îl prezenta într-o versiune deosebită de cea afirmată de doi sau mai mulŃi martori care nu spuneau adevărul. La polul negativ aflându-se: necinstea. care putea spune adevărul. astăzi. impune şi căutarea şi desemnarea martorilor ce pot fi ascultaŃi pentru dovedirea împrejurărilor. educaŃia care pot schiŃa portretul moral al martorului. convingerile. cutumele şi o anumită stare de dezvoltare a societăŃii. astfel încât organul judiciar. publicitatea ei. Atât trăsăturile negative cât şi cele pozitive pot constitui un criteriu de apreciere a credibilităŃii personale a martorului. cu valoarea unui indiciu psihologic.caracteriale le corespund anumite aprecieri morale. mediul ambiant. aspiraŃiile. 163 Idem. nesinceritatea. Trăsăturile caracteriale proprii unei persoane fac previzibil cu multă probabilitate modul constant de a se manifesta al acelei persoane într-o situaŃie sau alta. o anumită atitudine. are în vedere elementele de apreciere a credibilităŃii personale a martorului bazate pe reputaŃia. onestitatea. din multitudinea de martori. caracterul imoral al acesteia pot dezvolta o anumită concepŃie. poate fi considerat imoral sau anormal de altă categorie. Astfel. La săvârşirea infracŃiunii pot participa în calitate de martori mai multe persoane care provin din medii diferite. 146 . Anchetatorul. Este ştiut că ceea ce este considerat moral sau normal pentru o anumită categorie de oameni. pozitive sau negative care reflectă modul prin care o persoană este apreciată de cei din jur. Toate acestea sunt necesare deoarece venirea în contact cu săvârşirea unei infracŃiuni. deoarece mărturia sa nu avea trăinicie. Aici intervine conştiinŃa. Acest element. nu era luat în consideraŃie. Analiza şi sinteza probelor existente într-o anumită cauză. moralitatea. p. înŃelegându-se prin aceasta că un singur martor. fiind singur contra celorlalŃi. sinceritatea. pentru a putea alege din această multitudine de persoane. Dacă la începutul utilizării acestei probe funcŃiona principiul testis unus. având caractere diverse. 186. anchetatorul încearcă să-l găsească pe acela care prin informaŃiile deŃinute poate dovedi producerea unor împrejurări sau fapte. egocentrismul163. testis nullus. cât şi cel de cercetare penală va trebui să Ńină seama de acest lucru. consideraŃia de care se bucură martorul în mediul social căruia îi aparŃine: atitudinea. laşitatea. idealurile. modestia. corectitudinea. dar nu mai puŃin obiceiul locului. ca trăsături pozitive de natură a contura caracterul integru al martorului pot fi enumerate: principialitatea.

considerat de sine-stătător. Pornindu-se de la această Idem. este insuficient pentru a atribui mărturiei o valoare sau alta164. 2. Astfel s-a realizat o grupare a tipurilor intelectuale. emoŃionalul. încercări de a aşeza martorii într-o categorie sau alta în funcŃie de trăsăturile temperamentale dominante. Întotdeauna depoziŃia martorului trebuie încadrată în contextul faptei. 166 Idem. 187. pentru a se evidenŃia măsura în care apartenenŃa lor la un tip psihologic sau altul influenŃează favorabil sau defavorabil asupra percepŃiei. Ciopraga. 147 165 164 . dar şi a celei cu o moralitate neîndoielnică. p. tipul imaginativ şi poetic. 168 Al. memorării sau reproducerii167. 167 Idem. fiind un produs social care reflectă o anumită realitate socială. În aprecierea mărturiei trebuie luat în considerare mediul. 3. În literatura psihologică s-au făcut diverse clasificări ale martorilor în raport cu tipul psihologic căruia aparŃin. Binet. descriptivul. după cum nu întotdeauna mărturia celui cu o reputaŃie îndoielnică trebuie suspectată de parŃialitate165. 188. Neexistând raporturi fixe între atitudinea sa într-un caz particular şi moralitatea persoanei. eruditul. nu întotdeauna mărturia celui cu caracter integru este sinceră. Cu alte cuvinte. 189. unde se deosebesc cinci categorii de martori: 1. 4. p. observatorul. Mai târziu. anchetatorul şi organul judiciar vor trebui să Ńină seama atât de depoziŃia unei persoane cu o moralitate reprobabilă. deoarece oferă organelor judiciare preŃioase informaŃii asupra poziŃiei de parŃialitate sau imparŃialitate pe care martorul se situează166. Idem. La description d’un object – lucrare amintită de Al. pornind de la raporturile dintre subiect şi obiect. 5. s-a ajuns să se reducă această clasificare la doar două categorii – tipul descriptiv şi tipul imaginativ168. Credibilitatea martorului este dată de modul în care acesta trăieşte. p. al intereselor materiale care se pot naşte. p. 188. deoarece şi una şi cealaltă pot fi suspectate de parŃialitate. pe baza altor experimente.

care aveau ca punct de plecare orientarea particulară a inteligenŃei în mărturie. 3. tipul ambiŃios. L’orientation d’esprit dans le témoignage. Gophe. 7. martorul care observă. 148 . subiectivi şi obiectivi. martorul care povesteşte171 Toate aceste clasificări s-au făcut pentru a se evidenŃia măsura în care apartenenŃa lor la un tip psihologic sau altul influenŃează favorabil sau defavorabil asupra percepŃiei. 2. emotivi170. 2. interpretativi. 3. memorării şi reproducerii. Pe baza acestora. Se disting după acest criteriu: 1. tipul superficial. ci pornindu-se de la comportamentul martorului faŃă de realitatea observată.clasificare s-au realizat şi altele. încercându-se a se determina limitele în care întinderea şi fidelitatea mărturiei variază în raport cu tipul psihologic căruia aparŃine martorul169. Datele obŃinute în urma acestor cercetări experimentale au fost prelucrate statistic. 4. încăpăŃânatul şi volubilul. p. 4. falsul impasibil şi falsul sensibil. considerată sub un dublu aspect: atitudinea martorului faŃă de obiectele percepute şi transformările pe care le suferă imaginile memorate. senzitivi şi apatici. timidul / vanitosul / mincinosul / mitomanul. 2. observatori pozitivi. tipul inteligent sau armonios. martorul care descrie. inventivi. 4. tipul interpretativ. F. O altă clasificare s-a făcut nu de la datele experimentale. 5. Pe când Enrico Altavilla grupează martorii în raport cu predominanŃa unora sau altora din trăsăturile temperamentale. 5. armonici. 9. Lelesz. 114. Psichologia giudiziaria. distingând astfel o multitudine de categorii: 1. 5. nestatornici şi susceptibili. 6. Francois Gorphe grupează martorii în: 1. 171 Enrico Altavilla. pentru a se vedea 169 170 H. 8. 3. tipul descriptiv. La critique du témoignage.

totuşi. Poate cuprinde o depoziŃie interpretativă. iar percepŃia se desfăşoară în absenŃa unei participări afectiv-emoŃionale. Organul judiciar poate include martorul în una din aceste două tipuri şi în funcŃie de ele îşi poate da seama de modul său de a se manifesta. Tipul obiectiv se caracterizează prin precizie. descrie lucrurile după însuşirile lor exterioare. bun observator. Însă prin această multitudine de criterii pe baza cărora s-a făcut o pulverizare a martorilor s-a ajuns la concluzia că.cit. Ciopraga. toate acestea putând falsifica realitatea. exterioare. dacă depoziŃia cuprinde o expunere ordonată.. datorită afectivităŃii pe fondul căreia se realizează percepŃia. acoperă întreaga varietate de tipuri descrise de diverşi autori. atunci mărturia acestuia face parte din categoria tipului obiectiv. exactă. completată de o participare afectiv-emoŃională. ca şi mai sus. dacă expunerea este centrată pe găsirea cauzei. identificarea şi precizarea cercului de persoane ce urmează a fi ascultate în calitate de martor. a fenomenului.în ce măsură întinderea şi fidelitatea mărturiei este dependentă de tipul psihologic căruia aparŃine martorul. printr-o observaŃie minuŃioasă şi o fidelă fixare în memorie. locul unde se va efectua ascultarea. nu este o cale de a servi practica judiciară în cele mai bune condiŃii. Astfel. cu o probabilitate mai mare sau mică. a căutării semnificaŃiei şi a cauzei care a determinat un anumit fenomen. Din contră. iar gruparea în două tipuri fundamentale. 172 Al. indică. apartenenŃa la tipul subiectiv172. Tipul subiectiv cuprinde o mărturie descriptivă caracterizată printr-o largă extensie. şi din cuprinsul depoziŃiei se poate da seama de apartenenŃa la vreun tip psihologic. nu este preocupat de semnificaŃia scenei la care a participat. Mărturia şi concordanŃa conŃinuturilor Organele judiciare beneficiază de o diversitate de surse prin mijlocirea cărora dobândesc informaŃii cu privire la modul de săvârşire a faptelor deduse în faŃa lor. obiectivi şi subiectivi. organul judiciar are anumite obligaŃii indispensabile: studierea materialului cauzei. 4. 149 . În vederea strângerii dovezilor şi apoi a căutării de martori.8. De altfel. 189-190. op. logică. fără a se opri asupra sentimentelor. p. Martorul obiectiv este acela care înregistrează corect şi memorează fidel faptele atât timp cât nu i se cer date care depăşesc aspectele aparente. ordinea şi modalitatea chemărilor. care se opreşte la însuşirile pozitive ale fenomenelor.

sinteza probelor. dacă constituie o probă exclusivă atunci aprecierea presupune luarea în calcul a factorilor de credibilitate legaŃi de persoana martorului174. pentru a se constata dacă concordă sau nu. Ciopraga. verificarea sursei din care provine. 236-237. Prin mărturii simultane se înŃeleg mărturiile persoanelor care au perceput în mod nemijlocit. este necesar să se realizeze surprinderea martorului sau ascultarea acestora în alt loc decât la sediul organului judiciar173. Iar când este singurul material probator. Momentele esenŃiale privind săvârşirea unei fapte dobândesc o semnificaŃie generală. organul judiciar hotărând care dintre martori au participat la săvârşirea unei infracŃiuni. p. concordă în privinŃa faptului principal. poate fi unicul material probator. vor putea fi ascultaŃi pentru dovedirea acelor împrejurări asupra cărora există contradicŃii şi ale căror depoziŃii vor fi relevante. pentru a se evita punerea de acord a martorilor. în lipsa celorlalte probe. DepoziŃiile celor care în condiŃii obiective şi subiective similare de percepŃie au asistat în calitate de martor la producerea aceluiaşi fapt. în funcŃie de cum este percepută. 150 . Tratat de tactică criminalistică . În funcŃie de acestea va putea stabili care dintre acestea vor putea fi precizate şi dovedite prin declaraŃiile martorului. p. Aceste obligaŃii. Ascultarea martorilor şi aprecierea mărturiilor în contextul celorlalte probe sau ca probă exclusivă impune din partea magistratului / organului judiciar o temeinică cunoaştere a materialului cauzei – analiza fiecărei probe. elaborarea planului de ascultare a martorilor. 173 174 Al.culegerea de informaŃii cu privire la martorii esenŃiali de ale căror depoziŃii poate depinde soluŃionarea cauzei. din considerente de ordin tactic. se armonizează. Mărturia. Astfel. În situaŃia în care ea reprezintă un element. ceea ce conduce la realizarea aceleiaşi percepŃii. aceleaşi fapte sau împrejurări de fapt. în condiŃii similare de loc şi timp. poate constitui în ansamblul probelor o verigă. dacă există mai multe mărturii simultane care-l contrazic. un element sau. a circumstanŃelor esenŃiale privind activitatea infracŃională. dar se poate constata şi existenŃa unor contradicŃii. evaluarea critică a acestora. Idem. în funcŃie de natura cauzei. pot fi inutile sau necesită adăugarea altor operaŃii. o verigă probatoare este necesară o apreciere a probelor în care se impune evaluarea mărturiei în raport cu celelalte probe. În aprecierea mărturiilor simultane pot exista concordanŃe privind împrejurările esenŃiale. 238-239.

îŃi au originea în cauze de ordin individual. 1971. în cuprinsul depoziŃiilor simultane ale martorilor. Golu. se regăsesc reproduse fidel în depoziŃiile lor în condiŃiile în care au perceput faptele în aceleaşi împrejurări. trebuinŃe. Un alt aspect al concordanŃei este cel în care depoziŃiile simultane coincid total. a unor contradicŃii. deoarece concordanŃa mărturiilor similare se poate datora şi unui cerc fraudulos realizat între martori şi cel în favoarea căruia urmează a se depune mărturia. interese”175. 110. un număr de depoziŃii nu pot calchia una pe alta. încât se poate merge până la identitate. în faptul că „fiecare om percepe realitatea înconjurătoare prin prisma subiectivităŃii sale proprii. se suprapun complet în privinŃa celor mai nesemnificative elemente. Dar chiar şi în situaŃia unei depline concordanŃe între conŃinuturile depoziŃiilor simultane. deoarece dovedeşte că 175 M. inseparabil legate de personalitatea celui ce percepe. A percepe un fapt în condiŃii similare nu înseamnă a-l percepe în condiŃii identice. în similitudinea condiŃiilor de percepŃie sau în absenŃa unor cauze subiective de distorsionare a faptelor. în identitatea proceselor psihice. Editura ŞtiinŃifică. Este situaŃia care va trezi suspiciuni organului judiciar.În depoziŃiile succesive ale martorilor. Avându-se în vedere condiŃiile obiective în care s-au aflat martorii în momentul percepŃiei. nu pot coincide total. Atât concordanŃa cât şi nepotrivirile îşi găsesc cauza în condiŃii obiective şi subiective ale percepŃiei. cauza trebuie căutată în caracterul unitar până la un anumit punct. DepoziŃia unei persoane nu poate fi o copie perfectă a mărturiei celui sau celor care în condiŃii similare de loc şi spaŃiu au perceput unul şi acelaşi fenomen. cele mai nesemnificative elemente sunt reproduse cu o fidelitate uimitoare. Aceste nepotriviri de ordin subiectiv îşi au originea în caracterul orientativ şi selectiv al percepŃiei. subiectiv. de fapt. lăsând impresia că au fost învăŃate pe dinafară. nepotriviri privind unele aspecte de detaliu. aşadar aspectul releicredinŃe. PercepŃie şi activitate. similitudinea condiŃiilor de percepŃie nu înseamnă identitate de condiŃii pentru toŃi cei prezenŃi la săvârşirea unei fapte. Astfel. Acesta este aspectul pozitiv. în concordanŃă cu anumite stări de motivaŃie actuală concretizate în tendinŃe. ExistenŃa. secvenŃele activităŃii infracŃionale. 151 . în reflectarea corectă în psihicul martorilor a faptelor esenŃiale. Fiecare din aceste depoziŃii. p. Când există concordanŃă sub aspectul împrejurărilor esenŃiale a mărturiilor simultane. o reproducere exactă şi fidelă a celorlalte. principalele momente întreprinse de infractor sau de cel spre care se îndreaptă infracŃiunea şi alte aspecte. fiind.

Între prima depoziŃie şi celelalte ale aceluiaşi martor pot interveni diverse situaŃii. aşadar sunt o reproducere. putea percepe inexact şi lacunar faptele. Poate reveni asupra acestora. atunci punctul de plecare al verificării şi aprecierii depoziŃiilor trebuie să-l constituie prima depoziŃie. face alte depoziŃii. făcând unele corective. Ciopraga. dar este posibil să le fi perceput corect. Idem. 243. Dar dacă nu sunt motive ca reaua-credinŃă să fie suspectată. Tratat de tactică criminalistică. b) Pe fondul coincidenŃei în ansamblu a depoziŃiilor succesive. eventual între martor şi învinuit sau inculpat176. p. fie pentru a nu se afla în 176 177 Al. deci îşi retractează prima mărturie. Ayrault spunea: „Cea mai adevărată. 239-242. dar să le reproducă eronat fără a fi conştient de existenŃa acestor deosebiri între percepŃie şi reproducere. la sediul organului judiciar. cea mai naivă şi întreagă mărturie este cea dintâi. martorul la ultima audiere se referă la aspecte care nu au fost comunicate organului judiciar sau revine asupra unor explicaŃii la care face unele corective. Toate aceste depoziŃii se vor face sub formă scrisă ce este impusă de limitele fireşti ale capacităŃii de conservare în memorie a informaŃiilor. care se vor reflecta astfel şi în depoziŃiile sale succesive concordante. d) Cu ocazia ascultării repetate. p. c) Pe fondul coincidenŃei în ansamblu a faptelor se constată şi existenŃa unor contraziceri. Ce se spune pe urmă nu sunt decât prefăcătorii şi vicleşuguri”. martorul revine asupra declaraŃiilor iniŃiale. de frecvenŃa probei testimoniale177. şi anume: a) DepoziŃiile coincid până la detaliu cu cea iniŃială. datorită unor cauze de ordin obiectiv. Martorul a constatat existenŃa unor discordanŃe între primele şi următoarele depoziŃii.este rezultatul unei înŃelegeri realizate între martori. ObŃinerea de mărturii se face prin ascultarea persoanelor care au participat la săvârşirea infracŃiunii sau care au luat la cunoştinŃă despre ea dintr-o anumită sursă. ConcordanŃa între depoziŃiile succesive ale unuia şi aceluiaşi martor reprezintă o garanŃie de credibilitate. dar asupra cărora nu revine. deoarece celelalte sunt o repetare. astfel pot apare contradicŃii între primele depoziŃii şi următoarele. dar şi de natura activităŃii de cercetare a infracŃiunii. o repetare a lor – cauza deplinei concordanŃe poate să rezide în buna-credinŃă sau reaua-credinŃă a martorului. 152 . Martorul. o reproducere.

În cea de a doua situaŃie martorul poate explica de ce a păstrat tăcerea asupra unor fapte sau comunică fapte noi sau aduce corective. 153 . atunci când atât prima depoziŃie. 228-232. cât şi a doua. Fie că există o concordanŃă între depoziŃiile simultane ale persoanelor care au perceput un anumit fapt. Există posibilitatea ca la prima audiere martorul să fi fost reticent. Tactica aplicată în aceste condiŃii este luarea la anumite intervale de timp a depoziŃiilor aceloraşi martori pentru a se vedea în ce măsură 178 Idem. ticluite178. Astfel chemarea la o nouă audiere a acestui martor este însoŃită de o stare psihică care va determina un nou proces de meditaŃie. dar dacă totuşi există. sunt contrafăcute. să nu fi comunicat anumite fapte deoarece le crede nesemnificative şi nici organul judiciar nu a dirijat interogatoriul în direcŃia precizărilor. contradicŃie între doi termeni probează falsitatea unuia dintre ei. dar este posibil ca falsitatea să se răsfrângă asupra ambilor termeni. de reflecŃie asupra faptelor. datorată asistării în acelaşi timp. . având în vedere că o concordanŃă perfectă de percepere nu există. anumite fapte sau cauza revenirii asupra unor explicaŃii. fie involuntar. să concluzioneze că este de rea-credinŃă. fie că este rezultatul unui cerc fraudulos (acea punere de acord între depoziŃiile martorilor. orice contradicŃie între două elemente probează falsitatea uneia dintre ele. Cu ocazia ascultării. În situaŃia depoziŃiilor succesive. Necomunicarea unor aspecte se poate datora uitării vremelnice şi reamintirii lor în intervalul de timp dintre prima şi a doua audiere sau revenirea asupra unor fapte. p. Din perspectivă logică. fie din temerea de a nu fi considerat de rea-credinŃă. aşadar o mărturie mai amplă şi mai fidelă îşi poate avea cauza în fenomenul de reminiscenŃă care explică ameliorarea. orice nepotrivire. consecinŃele infracŃiunii îşi au originea în identitatea proceselor psihice. martorul va explica motivele pentru care a omis. cu timpul. a depoziŃiilor amânate sau repetate la un interval de timp. în acelaşi loc şi aceleaşi condiŃii. fie intenŃionat.contradicŃie cu ceea ce a declarat deja. este rezultatul unei înŃelegeri. sau între cel care depune mărturie şi învinuit sau inculpat).aşadar perceperea momentelor esenŃiale privind activitatea infracŃională. între care se constată contradicŃii. de aducere aminte a acelor fapte privite superficial. FaŃă de această atitudine organul judiciar nu trebuie să manifeste neîncredere. Cea de-a treia posibilitate – când pe ansamblul coincidenŃei se constată existenŃa unor contradicŃii care poartă asupra unor împrejurări. organul judiciar trebuie să adopte o atitudine corectă.

În faza urmăririi penale. Aceste două procedee sunt utilizate tocmai pentru ca organul judiciar să fie convins. Zdrenghea. fie că nu doreşte să se implice într-un proces179.. Pot fi folosite mai ales în cazul depoziŃiilor simultane pentru a se dovedi omisiunea unor fapte sau trecerea lor sub tăcere: * Ascultarea repetată – reaudieri ale martorului pentru a se putea evidenŃia. dar şi pe faptul că el este persoana care ajută magistratul. care reiese din repetarea audierii martorilor în faŃa organului judiciar la intervale de timp. trebuie să se facă apel la conştiinŃa sa. la trezirea unor sentimente care să înfrângă sistemul de apărare al martorului – fie că îi este teamă. 157-158. iar cel de bună-credinŃă prin atitudinea sa oscilantă sau prin depoziŃia sa ce cuprinde adevărul alterat sau nu. p. Fără a da impresia că martorul va fi supus unui interogatoriu în stil inchizitorial. specifice ascultării învinuitului sau inculpatului. Mărturia şi contradictorialitatea conŃinuturilor Ca şi concordanŃa conŃinuturilor.cit. Butoi. În această situaŃie anchetatorul trebuie să fie dotat cu o intuiŃie psihologică.fidelitatea este păstrată.9. apelul la credinŃa martorului. totuşi sunt situaŃii în care aflarea adevărului necesită măsuri mai convingătoare. 179 N. op. 4. pentru a se verifica informaŃiile. T. avându-se în vedere factorii care perturbă memoria şi implicit reproducerea. 154 . inevitabil acele necontraziceri în cazul în care există motive să se creadă că pot apărea. să aibă intima convingere că depoziŃiile martorilor sunt conforme cu derularea faptelor. de anumiŃi factori. Mitrofan. contradictorialitatea conŃinuturilor poate rezulta din reascultarea martorilor. anchetatorul poate folosi diverse procedee tactice. Astfel sunt întrebările de detaliu pentru a se obŃine amănunte referitoare la diferite împrejurări ale faptei săvârşite. Aceste procedee tactice pot fi utilizate deoarece martorului de rea-credinŃă îi este specifică psihologia infractorului. mai ales în actuala legislaŃie bazată pe drepturile omului. V. cu cunoaşterea comportamentului uman. sau acele concordanŃe care trebuie să subziste. O mare importanŃă se acordă observării reacŃiilor martorului la diverse întrebări pentru a se vedea dacă este pregătit să se angajeze în depunerea mărturiilor şi în susŃinerea lor. * Tactica complexului de vinovăŃie – prin adresarea unor întrebări care conŃin cuvinte afectogene privitoare la faptă. cu o memorie de lungă durată.

învăŃarea depoziŃiei. Pentru a-şi forma însă intima convingere anchetatorul/magistratul trebuie să cerceteze depoziŃiile martorilor cu eventuale contradicŃii. stărilor de fapt stabilite180. 180 181 Idem. Evaluarea probei testimoniale…. este starea psihologică a persoanelor răspunzătoare cu aplicarea legilor. care sunt împăcate cu propria lor conştiinŃă morală. 227-228. bazată pe buna-credinŃă. de a evita orice nepotrivire între ceea ce a declarat iniŃial şi ceea ce va declara ulterior. suspectată de rea-credinŃă181. cadrul îi este familiar. Mărturia sa va fi incompletă şi uitarea va cuprinde unele elemente asupra cărora acesta va reveni cu prilejul unei noi audieri. p. p. atât a magistratului. ExplicaŃia acestei manifestări îşi găseşte originea în dorinŃa celui ce compare în calitate de martor de a nu se contrazice. Totodată există şi o împrejurare de natură psihologică care explică tendinŃa martorului de a reproduce fidel prima depoziŃie. care l-a călăuzit în aflarea adevărului prin utilizarea mijloacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive. Transpunerea faptelor păstrate în memoria martorului în imagini verbale are drept efect cristalizarea. 182 Idem. astfel că efortul său se va canaliza mai ales spre reamintirea şi reproducerea depoziŃiei anterioare. Al. O primă contradicŃie în depoziŃia martorului va fi rezultatul unei emotivităŃi sporite. din care una este falsă. 170. iar alta confirmă realitatea. deoarece martorul a venit în contact cu organul judiciar. Ciopraga. Temerea că va fi considerat de rea-credinŃă îl determină să înlăture orice posibile contraziceri din conŃinutul mărturiei. obiectul chemării sale în judecată este ştiut. cât şi a anchetatorului. Astfel în cursul audierilor repetate se poate observa o reproducere a faptelor din prima depoziŃie. şi în situaŃia în care există motive care pun sub semnul îndoielii vericitatea depoziŃiei iniŃiale. Atitudinea aceasta este mult mai evidentă la martorul de rea-credinŃă. Aceasta fiind consecinŃa firească a reascultării.Această intimă convingere. deoarece el este conştient că orice neconcordanŃă. decât pe reproducerea faptelor percepute. Se scontează că la cea de a doua audiere aceste impedimente vor dispare. p. datorate ascultării imediat după săvârşirea infracŃiunii. orice contrazicere între prima şi următoarea depoziŃie poate trăda atitudinea sa de rea-credinŃă182. Ascultarea repetată poate fi cerută de necesitatea înlăturării unor contradicŃii între depoziŃia făcută iniŃial şi celelalte probe administrate ulterior în cauză. 155 . ca de altfel. 225-226.

Dacă ne aflăm în prima situaŃie. pentru că va fi greu să se precizeze întinderea minciunii. din cuprinsul mărturiilor succesive. dacă se răsfrânge asupra unor părŃi sau asupra depoziŃiei în întregime. să afecteze şi să discrediteze în ansamblu mărturia. Mărturia este divizibilă cu părŃile reŃinute. dacă eroarea este minoră şi deci efectele vor fi limitate. ele nu vor fi în măsură să se răsfrângă asupra întregii mărturii. 232-233. lipsite de importanŃă sau cu importanŃă redusă. cu o importanŃă redusă. aceasta va tinde să discrediteze întreaga mărturie. purtând asupra unor circumstanŃe secundare. dar raportate la natura cauzei în care se depune mărturia. „a minciunii”. de întinderea. deci de modul în care se răsfrânge asupra depoziŃiei. sau eroarea este majoră şi efectele cuprind întreaga mărturie. Martorul poate greşi asupra unor împrejurări.p. ConsecinŃele care rezultă sunt în funcŃie de forma pe care o îmbracă – eroare sau minciună. care pot interveni ulterior primei depoziŃii şi astfel contradicŃiile pot lua naştere. deci efectele sunt limitate. sancŃionată de art. Dacă contradicŃia dintre depoziŃiile succesive se datoreşte erorii în care s-a aflat martorul. Când contradicŃia este rezultatul minciunii. trecerea unui interval de timp de la producerea faptelor etc. p. a greşelii involuntare. în sensul că organele juridice pot aşeza la baza convingerii lor acele părŃi considerate că reflectă adevărul şi va îndepărta ceea ce consideră falsă realitate183. opozabile. Concluzia nu trebuie să determine raŃionamentul că o eroare minimă. este prevăzută ca infracŃiune şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă prin constrângere. De asemenea. Discriminarea părŃilor considerate veridice de cele considerate mincinoase. – „Mărturia mincinoasă” – cu închisoarea de la 1 la 5 ani. ele se pot datora şi bunei-credinŃe. Dacă la martorul de bună-credinŃă se constată nepotriviri. corupere. 260 C.Dar contradicŃiile nu sunt rezultatul numai a relei-credinŃe. Cauza erorii în această situaŃie trebuie căutată în situaŃiile fireşti – uitare. Problema care apare în această situaŃie vizează efectele erorii. a unei atitudini deliberate a martorului. 156 . spre deosebire de cele de la martorul mincinos care îmbracă forma unei atitudini deliberate. ele vor îmbrăca forma erorii. înlăturarea sau reŃinerea mărturiei din ansamblul probelor va depinde de caracterul. adică. neconcordanŃe. o dată făcută înseamnă că martorul a mai greşit şi-n celelalte părŃi ale mărturiei de o 183 Idem. constituie o operaŃie mult mai anevoioasă decât discriminarea părŃilor exacte de cele cu privire la care martorul a comis o eroare. dar poate spune adevărul cu privire la celelalte părŃi.

p.importanŃă reală pentru cauza respectivă. eroarea trebuie să poarte asupra unor împrejurări esenŃiale. existenŃa unui număr mai mare de contradicŃii chiar având un efect limitat la anumite împrejurări. În acest moment. p. La aprecierea mărturiilor succesive trebuie luate în calcul atât întinderea şi caracterul erorii. iar la cea de a doua depoziŃie că fapta a fost săvârşită doar de X. retractează una din depoziŃiile sale contradictorii. va depinde de încrederea pe care şi-o formează organul judiciar pe baza explicaŃiei date de martor cu privire la cauza contradicŃiei. iar în declaraŃia de martor se va consemna Ex: ContradicŃia poartă asupra unor împrejurări esenŃiale atunci când. SituaŃia va deveni sensibil modificată când martorul revine. Dar. ExistenŃa unei singure erori parŃiale. de măsura în care această explicaŃie se armonizează cu celelalte probe. în mod necesar184. 234. cu ocazia audierii repetate sau în cadrul fazelor procesuale diferite – faza de urmărire penală şi faza judecăŃii – martorul revine asupra depoziŃiilor iniŃiale. care le va considera necesare pentru elucidarea unor aspecte. privind un element intrinsec – de natură a modifica datele în care se circumscrie cauza. trebuia să fi fost percepute şi păstrate în memoria martorului. care datorită importanŃei lor. adică numărul lor. în faza de urmărire penală. reŃinerea depoziŃiei în întregime sau numai a acelor părŃi asupra cărora nu există contradicŃii. aceasta se răsfrânge asupra întregii mărturii. 185 Idem. preşedintele îi va pune doar acele întrebări. 233. le anulează pe cele dintâi186. SituaŃia va fi diferită în cazul în care în cursul aceleaşi faze. martorul este din nou ascultat în condiŃiile publicităŃii şi contradictorialităŃii – îl va întreba dacă-şi menŃine declaraŃiile date anterior. le retractează. retractarea mărturiei iniŃiale se produce în faza judecăŃii. în general. Acesta poate să şi le menŃină. De regulă. Pentru a fi în măsură să discrediteze întreaga mărturie. este în măsură să pună sub semnul întrebării vericitatea întregii mărturii185. 157 184 . deci că martorul s-ar fi putut înşela şi asupra lor – ar fi o gândire excesivă şi radicală. dacă eroarea este grosieră. fiind de natură a o discredita. Y. cât şi aspectul cantitativ. 186 Idem. făcând noi depoziŃii care le contrazic. nu este în măsură a se răsfrânge asupra întregii mărturii. în momentul în care preşedintele instanŃei – drept consecinŃă a principiilor nemijlocirii şi aflării adevărului. Z. cu ocazia primei depoziŃii. vizibilă. martorul la o infracŃiune de vătămare corporală declară că fapta a fost săvârşită în participaŃie de X.

iar în faza de judecată va 158 . deci două depoziŃii contrare. SituaŃia tipică în cazul retractării priveşte retragerea mărturiei din faza de urmărire penală. ExplicaŃiile care pot fi date în această situaŃie – de revenire asupra depoziŃiilor date în una din fazele procesuale sunt două şi privesc posibilităŃile: • de sinceritate – martor sincer. dându-se noi explicaŃii care îl inculpă. fie inculparea. care nu se pot concilia. a fost favorabilă învinuitului / inculpatului. de rea-credinŃă. existenŃa unor declaraŃii total opuse. în cursul judecăŃii. Mărturiile au ca scop descrierea pe bază de amănunt a faptelor şi împrejurărilor de fapt petrecute şi percepute. de bună-credinŃă. martorul a dat explicaŃii care îl acuză pe învinuit sau inculpat drept autor al faptei. rezultă că prima depoziŃie este mincinoasă. martorul care a dat o anumită explicaŃie şi interpretare faptelor şi împrejurărilor de fapt la care a fost martor în faza de urmărire penală în faŃa procurorului. Sau situaŃia inversă. În cazul unei contradicŃii dintre astfel de declaraŃii ce denotă falsitatea uneia. Sau martorul retractează declaraŃiile date în faza de urmărire. situaŃie în care instanŃa va proceda la luarea unor noi declaraŃii. consemnându-se retractarea celor dintâi. stare de deconcentrare – va avea un procent sporit de sinceritate. Astfel. care poate fi aşezată la baza convingerii sale şi care trebuie înlăturată. În această situaŃie. deci de natură a disculpa. nevoia de a se destăinui. Dacă există motive să se considere că în momentul retractării martorul a spus adevărul. Numai că în momentul retractării depoziŃiilor iniŃiale se va produce fie disculparea acestuia. • de nesinceritate – martor mincinos. fiind spontan. Şi viceversa: dacă prima mărturie – sinceră sau mincinoasă. învinuitul sau inculpatul care retractează mărturia depusă în faza de urmărire penală – moment psihologic. demonstrează caracterul fals al uneia din ele. fără a fi exclusă posibilitatea falsităŃii ambelor declaraŃii. Contradictorialitatea este dictată de interese.menŃinerea declaraŃiilor anterioare. Dacă în prima depoziŃie sinceră sau mincinoasă. dar în acest caz organul judiciar trebuie să stabilească care mărturie este sinceră şi care este mincinoasă. Vor apare două depoziŃii succesive contrare ale aceluiaşi martor. invocând anumite motive. prin cea de a doua depoziŃie se retractează explicaŃiile care îl disculpau. prin depoziŃia dată în faza de judecată se dau explicaŃii opuse. dar şi denunŃarea făptuitorului prin descriere sau recunoaştere. în cursul judecăŃii revine la o nouă explicaŃie care o va anula pe cea dintâi.

Retractarea se poate produce spontan sau sub influenŃa unor forŃe lăuntrice. va însemna că retractarea a fost dictată de raŃiuni serioase. Va fi necesar să se cunoască dacă au avut loc influenŃe asupra acestuia. afective sau forŃe străine. ApariŃia retractării va determina şi existenŃa unei contradicŃii între mărturiile succesive. De vreme ce martorul relatează liber faptele. În concluzie. a confruntării lor cu ansamblul probelor administrate. 237. 189 Idem.retracta pentru a-şi diminua pedeapsa. va fi dificil de ştiut care depoziŃie este sinceră şi care mincinoasă187. inspirând încredere organului judiciar cu prilejul primei depoziŃii. p. dar şi poziŃia pe care o ocupă martorul în raport cu părŃile. martor şi învinuit / inculpat. dar şi judecătorul aflat într-o asemenea situaŃie va putea stabili care mărturie este de bună-credinŃă şi care mincinoasă. încât vor lipsi şi acele fragile indicii de credibilitate a sincerităŃii sau nesincerităŃii retractării. consecinŃele retractării –favorabile sau nefavorabile învinuitului sau inculpatului sau altor părŃi – se răsfrâng asupra altei persoane. de apariŃia unor elemente de notorietate privitoare la învinuit/inculpat ce pot apărea. 236. În urma identificării adevăratului motiv al retractării. cu faptele petrecute şi în raport de legăturile care pot exista între martor şi părŃi. p. Aşadar. iar în spatele unei asemenea atitudini există motive temeinice. Dovada acestei retractări este dată de faptul că cel care revine asupra primelor sale explicaŃii este un martor de rea-credinŃă – un martor mincinos. a confruntării factorilor de credibilitate şi de incredibilitate circumscrişi celor două declaraŃii succesive contrarii. Idem. aşadar motivele sale sunt temeinice188. În cazul martorului care revine asupra primei depoziŃii. fiind mult mai conştient asupra recunoaşterii sale. 233. Magistratul (procurorul). indiferent în faŃa cărui organ a fost dată189. Un martor de bună-credinŃă care retractează mărturia este conştient de riscul acestui fapt. p. Organul judiciar aflat într-o asemenea situaŃie va trebui să determine motivele retractării. 187 188 Idem. coroborându-le şi cu celelalte probe din dosar. să vedem motivele care-l determină pe martor să-şi schimbe declaraŃiile. ulterior revine asupra declaraŃiilor sale susŃinând că ceea ce a declarat este fals. organul judiciar reŃine depoziŃia considerată sinceră şi înlătură pe cea mincinoasă. dar întotdeauna este rezultatul unor temeiuri serioase. 159 .

fără a intra în amănunte. stabilirea persoanelor care trebuie ascultate. Criminalistica. anchetatorul trebuie să se pregătească atât pe sine. comit inexactităŃi. anchetatorul va trebuie să adopte o atitudine de calm. SperanŃa că martorul va declara liber ceea ce a văzut este prea departe. de evitare a unor reacŃii care să trădeze o anumită gândire faŃă de declaraŃiile martorului. Anchetatorul va trebuie să înregistreze toate schimbările psihofiziologice ale martorului la întrebările puse pentru a le corobora cu răspunsurile acestuia. cunoaşterea personalităŃii acestora. p. de dezinteres faŃă de martor. de depoziŃia sa. 4. 160 . Stancu. Reguli şi procedee tactice aplicate în ascultarea martorilor. O atitudine pasivă. anchetatorul va trebui să aibă cunoştinŃe atât psihologice. poate fi uşor indus în eroare. cât şi criminalistice. dar nu cel pe care îl consideră el. seriozitatea. Familiarizarea dintre martor şi anchetator se va face printr-un ton adecvat prin întrebări. pregătirea materialului care va fi folosit190. În obŃinerea mărturiei. nivelul de instruire redus sau faptului de a compărea pentru prima dată în faŃa organului judiciar. faŃă de cei care datorită emotivităŃii sporite.4. iar îndoiala şi practica dovedesc contrariul. Calmul. În vederea ascultării martorului. Pregătirea ascultării este necesară în faza de urmărire penală care presupune. discuŃii exterioare obiectului cauzei. necunoaşterea materialului cauzei constituie indicii că organul judiciar duce o muncă formală şi. cât şi mediul audierii. dar fără a rezulta ostentaŃia sau martorul să realizeze că este supus unei inspecŃii exterioare. următoarele etape: 1. Din punct de vedere psihologic. Strategii şi atitudini în identificarea şi contracararea martorului de rea-credinŃă Posibilitatea ca cel din faŃa ta să-Ńi spună adevărul. întâmpină dificultăŃi la expunerea faptelor. atitudinea plină de înŃelegere. 190 E. reprezintă factori care asigură o atmosferă favorabilă unei comunicări directe de la om la om şi conving martorul de inutilitatea ascunderii adevărului. a relaŃiilor cu părŃile din proces. 3. de impresie că ceea ce relatează este cunoscut. studierea datelor existente la dosar. ci pe care l-a văzut cu ochii săi (ex propriis sensibus) este relativă. 2. obiectivitatea. deci. 66-67.10.

relatarea liberă. E.formularea de întrebări şi răspunsurile date de martor. fără întrerupere a martorului..p. . 214-215. . Ciopraga. Conform art. mimică.p. anchetatorul poate interveni cu suficientă fermitate. p. va ajusta şi adapta informaŃiile deŃinute la ceea ce anchetatorul vrea să ştie191.). 80 C.p.. 70-71. Audierea propriu-zisă a martorilor parcurge trei etape distincte. deoarece în cazul în care martorul sesizează interesul anchetatorului. Se impune ascultarea cu calm. Se va evita orice gest. eventuale pagube rezultate din săvârşirea infracŃiunii. Este o etapă care prezintă mai multe avantaje decât interogatoriul. 3. 2. 79 C. În prima etapă – identificarea martorilor – sunt incluse: depunerea jurământului conform art.p. relaŃiile şi raporturile cu părŃile din proces. Stancu. nici persoana vătămată dacă nu se constituie ca parte civilă sau ca parte vătămată în proces (art. realizându-se un cadru de ascultare sobru. 161 . de asemenea. obiectul cauzei. de aprobare sau respingere a afirmaŃiilor. se impune notarea unor aspecte 191 192 Al.p. 83 C.p. Aceste trei etape sunt: 1.cit..p. dar civilizat pentru a reorienta relatarea spre obiectul mărturiei.p.ConsecinŃa – efectul negativ rezultat ce se va răsfrânge asupra plenitudinii şi fidelităŃii mărturiei.p. reacŃie sau expresie ironică sau hilară. Tratat de tactică criminalistică. 84 C. 86 C.identificarea martorilor. persoanele obligate a păstra secretul profesional nu pot compărea ca martori. chiar dacă relatează cu lux de amănunte. . arătându-i-se împrejurările pentru care a fost chemat să depună ca martor (art. Primirea martorului se va face într-o manieră civilizată. aşadar crearea unui climat psihologic favorabil confesiunii. op. dacă acesta se pierde în amănunte în mod deliberat. Totuşi. pe parcursul cărora se vor evidenŃia regulile şi procedeele criminalistice. fără factori stresanŃi.). faptele fiind prezentate aşa cum au fost percepute şi memorate de martor. Anchetatorul poate conduce şedinŃa în direcŃia dorită fără a lăsa să se vadă acest lucru. Aceeaşi interdicŃie va funcŃiona şi la rudele apropiate învinuitului/inculpatului (art. p. În cea de-a doua etapă – relatarea liberă – martorului i se face cunoscut motivul chemării sale. intrând în detalii nesemnificative. caracterizat prin seriozitate. date personale.)192. datorită spontaneităŃii.p.

îngroşarea şi exagerarea voită a împrejurărilor care 193 194 Idem. în funcŃie de natura acesteia. 162 . deoarece declaraŃiile de martor pot cuprinde deseori denaturări fie de natură obiectivă. Ciopraga. De regulă.semnificative. fie o poziŃie de rea-credinŃă manifestată în tendinŃa de denaturare. fie subiectivă193. datorită resentimentului faŃă de acesta. ReŃinem aici necesitatea folosirii unui ton adecvat. p. atitudinea de rea-credinŃă a martorului se dezvăluie întrun moment ulterior audierii. Ultima etapă – formularea de întrebări – deşi nu este obligatorie. acestea fiind elucidate cu prilejul unei noi audieri. Al. 225. cea folosită în anchetarea inculpatului. În această categorie intră martorii în a căror conştiinŃă se reflectă negativ anumite aspecte legate de activitatea organului judiciar. este necesară. 72-74. Întrebările folosite sunt cele amintite la reproducerea şi reactivarea informaŃiilor percepute de martor. ObligaŃia de a depune mărturie implică obligaŃia de a se prezenta în faŃa organului judiciar atunci când este chemat. p. Tratat de tactică criminalistică. de caracterul şi cantitatea informaŃiilor în posesia cărora se găseşte organul judiciar. Regula aplicată e convingerea martorului de importanŃa declaraŃiilor sale. organul judiciar va adopta o atitudine specifică. a unor neconcordanŃe. în urma confruntării declaraŃiilor sale cu celelalte probe existente în cauză. FaŃă de această situaŃie. neclarităŃi. pentru a nu determina o anumită cenzură a celui audiat. personalitatea şi poziŃia pe care se situează martorul. Motivele care pot duce la mărturie mincinoasă sunt diferite şi în funcŃie de acestea. de contrafacere a faptelor. manifestată în dorinŃa de a face declaraŃii sincere şi complete. Procedeele tactice folosite diferă de la cauză la cauză. invidie ce apar sub forma răzbunării. intonaŃia rostirii întrebărilor. Atitudinea negativă se va reflecta în depoziŃia sa prin aprecierile pe care le va face la adresa părŃilor. din această cauză dorind să se elibereze de obligaŃie. de bună-credinŃă. Martorul va trece anumite împrejurări esenŃiale sub tăcere pentru a convinge anchetatorul de inutilitatea chemării sale. Martorul trece sub tăcere împrejurări esenŃiale sau denaturează împrejurări în defavoarea învinuitului / inculpatului. sentimentelor de ură. şi anume. deoarece psihologia martorului mincinos este asemănătoare cu cea a inculpatului. anchetatorul va trebui să adopte o anumită poziŃie pentru a preveni sau determina martorul să renunŃe la atitudinea de rea-credinŃă194. Martorul adoptă fie o poziŃie de sinceritate.

B. presupunând că acestea sunt motivele atitudinii de reacredinŃă. p. inspirate martorului de presiuni. Anchetatorul. faptele vor fi dovedite. 196 Idem. Sentimentele de frică. 163 195 . nefiind convins că organul judiciar îl poate proteja. pot determina adoptarea unei astfel de atitudini. Se aprofundează la seminarii problematica corespunzătoare unor speŃe reale (din arhiva personală a autorului T. dacă este necesar i se poate explica că neînŃelegerile din trecut au avut un caracter privat. îl va convinge pe martor că. pe un ton ferm. putând fi cunoscute o parte dintre ele într-un moment anterior efectuării ascultării. În această situaŃie va adopta o atitudine de calm. a obligaŃiei de a spune adevărul şi gravele consecinŃe care rezultă din ascunderea acestuia. 227-228. plină de respect. datorită unor raporturi avute anterior. Procedeul tactic folosit: repetarea. ajutorul acordat îi va uşura situaŃia. că în prezent acestea nu se pot repercuta asupra noilor raporturi. teamă. aşadar o mărturie mincinoasă. ameninŃări exercitate împotriva sa sau a familiei sale. observând acest lucru. Motivele care pot duce la adoptarea unei atitudini de rea-credinŃă. Nu i se va promite că nu va fi tras la răspundere penală dacă va coopera. ar putea fi implicat ca învinuit sau inculpat în cauză sau din teama de a nu fi tras la răspundere penală pentru o faptă săvârşită anterior. va trebui să-l determine pe martor să renunŃe la această atitudine. de consideraŃie. înainte de a adresa întrebări vizând împrejurări esenŃiale. de antipatie faŃă de organul judiciar. Împrejurările anterioare care au dus la deteriorarea raporturilor nu trebuie reiterate. Anchetatorul trebuie să cunoască aceste relaŃii pentru a putea atrage atenŃia martorului asupra consecinŃelor negative ce pot apărea în situaŃia în care va depune mărturie mincinoasă196. Martorul poate fi interesat material sau moral de rezultatul cauzei datorită raporturilor apropiate în care se afla învinuitul/inculpatul sau cu una din părŃi. iar declaraŃiile sale sincere. că se vor lua măsurile necesare. sunt diferite. chiar dacă această atitudine de rea-credinŃă se dezvăluie într-un moment ulterior ascultării. TendinŃa de mărturie mincinoasă mai poate fi cauzată şi de resentimente. mai devreme sau mai târziu. Martorul nu declară tot ce ştie sau prezintă faptele denaturat pentru că dacă ar face depoziŃii sincere.). Martorul va fi convins de protecŃia organelor abilitate. Anchetatorul.vin în defavoarea inculpatului195.

Dacă toate aceste procedee tactice nu au dat rezultatele scontate şi există temei a considera de rea-credinŃă declaraŃia martorului. 230. la demascarea acestora. tocmai pentru a pune martorul în situaŃia de a răspunde spontan şi nepregătit. referitoare la fapte. Idem. atunci se impune alcătuirea judicioasă a unei liste de întrebări privitoare la detaliu. Premisa pe care se merge este următoarea: între două infracŃiuni pot exista multe similitudini. urmând a fi reprodusă în faŃa organelor judiciare. acŃiuni. Probele menite a dovedi neadevărul celor afirmate trebuie să convingă martorul de inutilitatea perseverării în minciună. p. Relevarea nepotrivirilor. Procedeul tactic în vederea demascării caracterului mincinos al depoziŃiei îl constituie adresarea unor abile întrebări cu privire la împrejurări de detaliu. p. 164 . fără a se da posibilitatea unei puneri de acord între cei ascultaŃi şi cei care urmează a fi ascultaŃi. a evidenŃierii acelor elemente secundare care se ivesc. 230-231. Ascultarea acestora evidenŃiază o punere de acord. o reproducere a împrejurărilor în care s-a produs fapta. accesorii. se va face prin abile întrebări. dar niciodată identitate. Poate fi vorba de un rezultat fraudulos. când acestea sunt contrazise de probele existente în cauză. să fi fost prezenŃi la săvârşirea infracŃiunii. Însă organul judiciar va putea depista o versiune elaborată şi redată în aceeaşi formă. o suprapunere totală. să-l determine să abandoneze poziŃia de rea-credinŃă. ci trebuie consemnate exact şi păstrate în regulă pentru găsirea momentului psihologic de demascare a poziŃiei de nesinceritate. În cazul în care organul judiciar are temeiuri să creadă că există o punere de acord. în primul rând prin utilizarea de către subiecŃi a unor cuvinte care se pot regăsi în toate mărturiile. prezenŃa lor la proces este consecinŃa manoperelor exercitate de cei care i-au propus în această calitate. imprevizibile. chiar şi în cazul infracŃiunilor de acelaşi fel198. din punct de vedere tactic nu se recomandă dezvăluirea contradicŃiilor. dar şi datorită faptului că unii martori ar fi putut înregistra unele împrejurări secundare care nu au fost avute în vedere la elaborarea versiunii. să fi perceput nemijlocit împrejurările în care faptele au fost comise. persoane care se află într-un anumit raport cu infracŃiunea săvârşită sau cu făptuitorul acesteia197. 197 198 Idem. În această situaŃie. Se poate ivi şi situaŃia ce are în vedere participarea mai multor persoane în calitate de martori la săvârşirea unei infracŃiuni. Versiunea pregătită relevă împrejurările esenŃiale în care s-a săvârşit infracŃiunea şi va fi însuşită în această formă. a inexactităŃilor. referitoare la aspecte de detaliu.

este însoŃită de un lung efort de memorare. va fi analizată sub trei aspecte: 1. Ele vor fi adoptate în funcŃie de aceste criterii. RaŃionamente (deducŃii / inducŃii).11. Interpretări asupra conŃinutului mărturiei În momentul în care s-a obŃinut de la martor o depoziŃie. Idem. operaŃia nu va fi oprită aici. mai fidele datorită alimentării acelei stări de tulburare. 233-234. deci obŃinerea de noi informaŃii. individual. Procedeele tactice diferă în funcŃie de personalitatea martorului. Extinderea mărturiei. de însuşire „pe dinafară” a declaraŃiei. conform căruia martorul aflat în stare de incertitudine cu privire la existenŃa sau inexistenŃa unui anumit fapt optează cu ocazia ascultării sale iniŃiale pentru una din alternativele posibile. pot contribui la obŃinerea unui rezultat conform cu adevărul200. Ca urmare a repetării declaraŃiilor. la care prima depoziŃie. dacă este relevantă. p. Analogii. îndelung preparată. dar şi în cazul convingerii temeinice că prima depoziŃie este de rea-credinŃă199.La toate acestea se va adăuga procedeul de ascultare repetată a martorilor la intervale diferite de timp prin care se urmăreşte completarea şi precizarea depoziŃiilor iniŃiale. DepoziŃia va fi analizată în ansamblul celorlalte probe. TendinŃa martorului de a-şi confirma depoziŃiile ulterioare celei iniŃiale este explicabilă şi prin factorul psihologic – temerea de a fi considerat de rea-credinŃă în cazul în care depoziŃia ulterioară ar cuprinde elemente noi. Acest procedeu este utilizat deoarece prezintă posibilitatea obŃinerii unor depoziŃii ample. iar coroborate cu celelalte probe ale cazului. 3. de natura cauzei. necomunicate cu prilejul primei audieri sau elemente care nu se concretizează cu cele deja relatate. faptele se ordonează în memoria martorului astfel încât prima depoziŃie ajunge să se substituie amintirii a ceea ce martorul a perceput în mod real. 2. p. Gradul de certitudine subiectivă. Fidelitatea. 199 200 Idem. a anchetatorului. poziŃie pe care se va menŃine şi atunci când va fi ascultat din nou. constanta menŃinere a declaraŃiilor cu factori fireşti perturbatori. 4. dacă se coroborează sau nu. Această atitudine este regăsită la martorul de rea-credinŃă. dar. Acest fenomen poartă denumirea de persistenŃă în eroare. 165 . 234-235.

auzit. produse de o intoxicaŃie alcoolică sau de stupefiante. cât şi cu forŃa relativă a reacŃiilor faŃă de alternative. Probleme de psihologie judiciară. termen care se referă la conŃinuturile memoriale privind verigile neesenŃiale ale un activităŃi complexe201. Persoanele cu o anumită cultură. apoi capacitatea sa de a reŃine în funcŃie de timp. De ce este importantă această memorare? Nu atât la reŃinerea elementelor unui eveniment şi la posibilităŃile activării acestora. Un subiect se găseşte în stare de incertitudine atunci când este confruntat cu alternative dintre care nici una nu este dominantă. dar şi cele ale memoriei involuntare. Idem. 173-174. care merge de la o totală certitudine (subiectivă) până la o totală incertitudine exprimată în „nu ştiu”. bruiajelor posibile sau o stare deosebită. Bogdan. În momentul înşiruirii la interogatoriu. Al treilea aspect – gradul de credibilitate subiectivă – joacă un rol important în mărturie. 166 . Din punct de vedere psihologic. care posedă un debit verbal corespunzător pentru exprimarea exactă a celor văzute sunt poate puŃine. dacă acoperă total sau parŃial toate elementele evenimentului la care mărturia se referă. p. Transpunerea verbală fidelă a faptelor memorate implică procese psihologice. capacitatea de reŃinere este în funcŃie de capacitatea de informaŃii (input) care i-au parvenit concomitent sau succesiv în legătură cu actul incriminat.Primul aspect – extinderea mărturiei – vizând elementele componente ale depoziŃiei. dar e foarte vulnerabilă la distrageri de atenŃie = bruiaje. 201 202 T. cunoscute în psihologie sub denumirea de „memorie de scurtă durată” (short-term memory). 175. În această etapă intervin atât legile proceselor memoriale. adică locul de unde a privit. gradului de oboseală. de starea afectivă din momentul percepŃiei. pentru moment. faptele urmărite de anchetator încep să se înşire de-a lungul unui drum fără capăt. Aceste informaŃii ar fi putut fi receptate în mod eronat datorită stării afective. Elementele componente ale depoziŃiei cuprind atât condiŃiile obiective în care martorul a asistat la evenimentul incriminat. Short-term memory este în funcŃie şi de capacitatea intelectuală a subiectului. Al doilea aspect – fidelitatea – condiŃionată de o recepŃie optimă şi de capacitatea de verbalizare a martorului. ci mai ales la stocarea informaŃiilor202. p. gradul de incertitudine se află în raport atât cu numărul de soluŃii.

Analiza acestor depoziŃii va fi privită în următoarele situaŃii. deoarece nu se poate şti care din depoziŃii este veridică şi care falsă. Analiza ei. Idem. în relatarea spontană. 242-244. Ciopraga. Mărturia impune. 1979. dacă i se pun întrebări care vor evidenŃia posibilitatea unor alternative plauzibile. Al. dar şi de cele simultane. Cel de-al doilea aspect – contradicŃii între mărturiile martorilor aflaŃi de părŃi opuse – se va deduce că una din mărturii este falsă sau eronată. afirmă cu certitudine fapte sau caracteristici ale învinuitului. aceasta din urmă nefiind reŃinută de organul judiciar. dar şi mărturiile cu care se armonizează în privinŃa faptului principal. o tehnică de verificare aparte. p. Când apare în partea opusă. Dacă este o cauză voluntară (rea-credinŃă) care este de natură a discredita întreaga mărturie. Iaşi. interpretarea conŃinuturilor mărturiei sunt în strânsă legătură cu numărul de persoane ce se pot ivi ca martori – regula care primează aici este calitatea şi nu cantitatea. dar. RaŃionamentul folosit: contradicŃia poartă asupra faptului principal. ExistenŃa contradicŃiei poate indica faptul că eroarea sau buna-credinŃă se află de partea pentru care martorii au depus mărturii contradictorii. deci. în urma verificării aceasta va rămâne ireductibilă. Martorul a dobândit această calitate la propunerea părŃilor. şi anume: Când apare de aceeaşi parte.Din practica interogatoriilor se cunoaşte că martorul. trebuie să se aibe în vedere că sub aparenŃa concordanŃei se poate ascunde punerea de acord a martorilor. dar nu se va şti de care parte se află eroarea sau minciuna204. Atunci când poartă asupra unor circumstanŃe secundare – consecinŃă a unei cauze voluntare sau involuntare (eroare). Dacă se identifică care este de bună-credinŃă şi care este de rea-credinŃă. se va aprecia în context dacă eroarea are sau nu consecinŃe asupra faptului principal. În ansamblul mărturiei pot apare contradicŃii determinate atât de existenŃa declaraŃiilor succesive. impusă în primul rând de caracterul probelor orale. Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. 167 204 203 . va pierde certitudinea iniŃială203. p. S-a putut constata că se pot ivi şi contradicŃii între depoziŃiile martorilor aflaŃi de aceeaşi parte – apărare-acuzare. Editura Junimea. urmează a se reŃine cea pe care organul judiciar o consideră exactă şi sinceră. particulară. 176-177.

neveridică. sincer convins că spune adevărul. în mod logic. 249. Fidelitatea – însuşire subiectivă ce constă în capacitatea martorului de a-şi aminti şi reproduce exact faptele percepute. 250. corolarul atitudinii de sinceritate. „A fi sincer nu înseamnă a fi veridic”. p.Calitatea – conformitatea mărturiei cu realitatea – conferă valoare mărturiei. Valoarea acesteia nu se află într-un raport direct proporŃional cu numărul martorilor. termenul de veridicitate. 205 206 Idem. deoarece acesta are o arie mult mai largă şi cuprinde atât sinceritatea cât şi fidelitatea205. trebuie să satisfacă două cerinŃe imperative: Sinceritatea – să emane de la un martor de bună-credinŃă. dată în faŃa organului judiciar sau a magistratului – pentru a putea fi aşezată la baza convingerii organelor judiciare. dar nu întotdeauna în depoziŃiile martorilor se poate constata această simetrie206. 168 . Însuşire însoŃită de o manifestare spontană – francheŃe – ce conferă martorului de bună-credinŃă note fizionomice particulare. Mărturia – declaraŃia scrisă a persoanei ce a participat accidental sau voluntar la săvârşirea unei fapte penale. coroborată cu celelalte probe din dosar pe baza cărora organul judiciar îşi va da seama de buna-credinŃă a martorului şi dacă mărturia sa constituie sau nu o reflectare exactă a realităŃii faptelor percepute. cu precădere în literatura de specialitate. Fidelitatea – să constituie o exactă reflectare a realităŃii faptului perceput. Sinceritatea nu înseamnă întotdeauna veridicitate. poate afirma neadevăruri. p. Idem. Ca o concluzie: „Veridicitatea mărturiei este. Acest lucru se poate observa din atenta analiză a depoziŃiilor. Sunt două însuşiri diferite care nu se suprapun şi nu se identifică. mărturia reclamă o tehnică particulară de verificare impusă de împrejurarea că izvorul informaŃional este reprezentat de cel care aduce la cunoştinŃa organului judiciar faptele petrecute – OMUL. Se utilizează. că face o depoziŃie veridică. În cuprinsul depoziŃiei se traduce printr-o exactă corespondenŃă între faptele comunicate şi modul în care acestea s-au petrecut în realitate. ÎnŃelegând prin această maximă că martorul de bunăcredinŃă. Analizată din aceste două perspective. În verificarea şi interpretarea mărturiei se va porni de la analiza celor două imperative: Sinceritatea – însuşirea mărturiei. deci poate face o depoziŃie inexactă. materializată în dorinŃa martorului de a exprima tot ceea ce îi este cunoscut în legătură cu faptul dedus în faŃa organului judiciar.

reaua sa credinŃă (rezultatul diferitelor motive deja expuse) se va materializa într-o depoziŃie nesinceră. 250-251. dacă există motive suficient de temeinice care pun sub semnul îndoielii credibilitatea martorului. p. sau zelului exagerat de a ajuta. indiferent de motivul care a determinat o asemenea atitudine. cu ceilalŃi participanŃi la procesul penal (inculpat.). 207 208 Idem. iar mărturia respectivă înlăturată în totalitate sau parŃial. În aceste cazuri. Primul element al verificării mărturiei – sinceritatea – este unul subiectiv. deci nu va putea forma convingerea organului judiciar208. tipul psihologic căruia aparŃine etc. inexactă. mediul. ci din atitudinea de sinceritate a martorului. 251.). deoarece va trebui să se aducă în centrul cercetării sursa din care provin faptele. veridicitatea mărturiei nu rezultă ca o consecinŃă firească a analizei celor două direcŃii. din constatarea corespondenŃei faptelor reproduse cu realitatea. moral). operaŃia de apreciere va trebui să înceteze. reputaŃia sa. neputând fi desprinsă în mod unilateral dintr-o unică manifestare. făcând anevoioasă aprecierea fidelităŃii care aparent este confundată cu sinceritatea. sinceritatea martorului îşi găseşte corespondent în veridicitatea depoziŃiei. necesară în furnizarea unor elemente de cunoaştere a personalităŃii acestuia. este firesc să se verifice dacă buna-credinŃă a martorului îşi găseşte reflectarea în veridicitatea depoziŃiei. invidie etc. 169 . independent de raporturile existente cu pricina (moralitatea. Sinceritatea. Se va verifica credibilitatea martorului sub raportul condiŃiei sale morale şi temperamentale.Această depoziŃie în cazul martorului de bună-credinŃă se poate datora atât erorii. mergând până la mărturie mincinoasă. Martorul este nesincer. Idem. este prezumată până la proba contrarie. victimă. deci semnele întrebării vor exista. pentru că. în legislaŃia română. Verificarea acestei însuşiri va avea la bază acele tehnici psihologice de „filare” a persoanei – martorul – descrise în capitolele precedente. ci va fi necesar să se aibă în vedere un complex de factori care să delimiteze parametrii în care se circumscrie personalitatea celui analizat. poziŃia subiectivă a martorului faŃă de părŃi – raport de rudenie. dar şi sub raportul cu pricina (interes material. p. În această primă etapă. Aprecierea mărturiei sub aceste două aspecte este condiŃionată de rezultatul la care se ajunge în urma verificării primei însuşiri – sinceritatea. Martorul este sincer. În cele mai multe cazuri. astfel de depoziŃii nu pot sta la baza convingerii organelor judiciare207. însă nu modifică esenŃa lucrurilor. sentimente de ură.

Interogatorii. Confruntarea părŃilor. 211 Idem. dar care are o importanŃă decisivă pentru soluŃionarea pricinii (proba exclusivă în cauză. dar şi în alte 209 210 Idem. 170 . cu părŃile. unde aminteşte printre altele: Ascultarea concomitentă. de înlăturare a unor contradicŃii existente în declaraŃiile martorilor. p. a personalităŃii martorului. provenind din natura faptului.În cazul în care nu există îndoieli asupra sincerităŃii martorului se va proceda la verificarea veridicităŃii mărturiei. memorare şi reproducere. a raporturilor sale cu pricina. de a induce în eroare. datorită informaŃiilor culese. din cunoaşterea. p. 254. Acest control declanşează o activitate proprie de probaŃiuni ce poate fi efectuată prin intermediul tuturor mijloacelor de probă prevăzute de lege211. între acestea şi cele ale învinuitului/inculpatului. Tratat de tactică criminalistică. împrejurare facilitată de contactul direct dintre martor şi organul judiciar. p. dar şi cunoaşterea modului în care s-a format întregul proces psihologic al mărturiei. mentalitatea martorului sau de condiŃiile mărturiei209. a veridicităŃii mărturiei se poate face prin desfăşurarea unei activităŃi de probaŃiune adiacentă celei efectuate în vederea probării fondului cauzei. Idem. din manifestarea martorului. Astfel de procedee le vom găsi analizate în lucrarea profesorului Aurel Ciopraga. Veridicitatea mărturiei reclamă constatarea unei depline concordanŃe între depoziŃie şi realitatea faptului produs. succesiunea momentelor care îl alcătuiesc. ale celorlalte părŃi sunt cuprinse de diverşi autori de specialitate în tratate de tactică criminalistică. 252. precum şi complexul de factori subiectivi şi obiectivi în care s-au petrecut cele trei momente ale mărturiei210. Sinceritatea celui analizat se poate desprinde din modul de a se comporta. Verificarea sincerităŃii. etapă mult mai complexă datorită existenŃei în mare număr a cauzelor de eroare: Sursele minciunii se raportează toate la voinŃa de a înşela. de verificare a mărturiilor. 253. Procedeele de ascultare. Sursele erorilor sunt diverse. deci din felul în care face depoziŃia. Noi ascultări. presupunând atât cunoaşterea martorului sub raportul însuşirilor subiective de percepŃie. În cazul unei mărturii discutabile.

ele trebuie să se armonizeze nu numai cu ele însele. în ceea ce priveşte înscrisurile. reclamă în raport cu mărturia. pentru ca în final să se ajungă la reunirea şi aprecierea în ansamblu a probelor. Mărturiile. Probele orale reclamă o tehnică proprie de evaluare – declaraŃiile părŃilor. În procesul de analiză funcŃionează principiul conform căruia „probele nu au valoare prestabilită”. memorare şi reproducere a martorului se poate realiza pe calea dispunerii unei expertize psihologice sau prin participarea expertului psiholog la efectuarea unor experimente sau activităŃi de urmărire sau judecată212. să nu fie contrazise de fiecare probă în parte şi. p. p. dar trebuie să fie concordante în ansamblul probelor. deci fiecare probă va fi apreciată potrivit intimei convingeri a organului judiciar. Mărturia. declaraŃiile învinuitului. 255. dacă probele se armonizează. 214 Idem.împrejurări). 255. 258. 215 Idem. interogatorii. raportul de expertiză. Activitatea de probaŃiune impusă de necesitatea verificării mărturiei nu poate fi desprinsă de obiectul probaŃiunii faptului principal. 171 . implicit. când nu constituie probe exclusive în pricină. acestea fac dovada faptului dedus în faŃa organului judiciar. p. cel în legătură cu care se desfăşoară procesul penal. În concluzie. o tehnică de apreciere proprie214. Aprecierea probelor trebuie adaptată conŃinutului şi particularităŃilor pe care le comportă fiecare mijloc de probă. declaraŃiile de martor reprezintă un mijloc de probă care vine să soluŃioneze procesul penal prin coroborarea cu celelalte probe – acte. este necesară analiza şi sinteza probelor. În cazul mărturiilor. Aşadar. 212 213 Idem. pentru că nu se urmăreşte decât stabilirea faptului dacă mărturia poate să fie sau nu reŃinută şi integrată în ansamblul probelor213. trebuie să se armonizeze cu restul probelor. datorită raporturilor de dependenŃă mutuală a probelor ce se constituie în sistem. 256. dacă se exclude orice altă explicaŃie posibilă. de probele constituite în ansamblu215. raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică. p. Idem. ca probe ale procesului penal. Controlul aptitudinilor de percepŃie.

Acest lucru presupune. adică transpunerea în imagini verbale a expresiilor păstrate în memorie”218. 1995. instigator.) Având în vedere că marea majoritate a infracŃiunilor se săvârşeşte sub semnul clandestinităŃii. 217 Stancu Emilian. 218 Aurel Ciopraga. obligatoriu. N. Bucureşti. „Cunoaşterea acestor informaŃii presupune exteriorizarea. cum este cazul urmelor materiale. V. Psihologia judiciară. – scurte extrase. NoŃiuni introductive – distincŃii şi conotaŃii asupra interogatoriului judiciar din perspectiva adunării dovezilor (urmărirea penală din perspectivă psihologică) A. DEFINIłIA INTEROGATORIULUI (Comentarii şi distincŃii de natură psihologică vis-à-vis de termenii: ascultare. prelucrări personale. mijlocită şi nu directă. 172 216 . reprezentând schimbările petrecute în plan psihic. Criminalistica. Bucureşti. celelalte părŃi. audiere. Butoi. martori. Editura Gamma. Mitrofan. p. – matricea infracŃională „păstrată ca trăire mentală în conştiinŃa făptuitorului sub forma amintirii despre faptă”). Editura Actami.A. Criminalistica. p. descoperirea şi administrarea probelor presupune o muncă de înaltă calificare şi măiestrie profesională adaptată la „particularităŃile fiecărui caz în parte”217. este însoŃită de modificări materiale în aproape toate cazurile. ca autor. 36. se mai produc şi anumite transformări de natură imaterială (N. Pe lângă acestea.1. 129. la nivelul conştiinŃei celui care a participat la săvârşirea unei infracŃiuni. Tratat de tactică. pot fi cunoscute de organul judiciar pe o cale indirectă.Capitolul V INTEROGATORIUL JUDICIAR (ANCHETA) DIN PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ (STRATEGII PSIHOTACTICE)216 5. Zdrenghea. T. Aceste transformări care iau forma impresiilor în plan psihic. 1996. V. făptuitor) se află între organul judiciar şi sursa informaŃiei. comunicarea. complice. anchetă etc. selectiv din cap. Purtătorul informaŃiei (cel care a perceput împrejurări legate de faptă. având în vedere că infracŃiunea este o faptă a omului. Săvârşirea unei infracŃiuni.

prin specificul consacrării sale în trecut. Alături de termenul de ascultare se utilizează şi termenul de audiere. deoarece trimite către domeniile sociologiei. iar atunci când această activitate îl are în vedere pe învinuit sau inculpat este denumită interogatoriu. acest contact realizându-se prin chemarea în faŃa organelor judiciare a celor care cunosc împrejurări legate de infracŃiune. respectiv. interogarea judecătorească. Una din modalităŃile de abordare a persoanei de-a lungul procesului penal este indubitabil ascultarea: „Desfăşurarea procesului penal. sunt chemate să dea relaŃii sau explicaŃii în faŃa organelor judiciare penale. conotaŃiile ambilor termeni având caracter contemplativ-static. opiniem pentru termenul de interogatoriu şi. cât şi al judecăŃii. interogatoriul. purtătorul celor mai ample şi utile informaŃii – învinuitul sau inculpatul”219. or această semnificaŃie este departe de relaŃia de opozabilitate interpersonală de tip special specifică urmăririi penale. Reproducerea orală este principala modalitate de obŃinere a informaŃiilor de la persoanele care apar în procesul penal în diferite calităŃi. • răspunsurile la întrebările adresate de organul judiciar – ancheta. celelalte părŃi. Această reproducere orală într-un proces judiciar poate să apară sub două forme: • relatarea liberă (nedirijată) a faptelor percepute. c) deşi părerile continuă să fie împărŃite. op.cit. pe de o parte. atât în cursul urmăririi penale. Din perspectivă strict psihologică câteva comentarii se impun: a) ascultarea. Conform „DicŃionarului limbii române moderne”. audierea par a fi termeni didactici mult mai apropiaŃi verificării unor cunoştinŃe şcolare sau schimbului unilateral de informaŃii. termenul de interogatoriu desemnează „totalitatea întrebărilor adresate de organul 219 Idem. o vizează.contactul dintre purtătorul informaŃiei şi organul judiciar. martorii. învinuitul sau inculpatul. cu privire la care există o presupunere că deŃin informaŃii în legătură cu infracŃiunea sau făptuitorul acesteia. 173 . de asemenea. iar pe de altă parte acest termen. fără a mai vorbi de consacrata anchetă judiciară. în fond. b) termenul de anchetă. ni se pare impropriu. drept cele mai nimerite realităŃi pe care. Ascultarea reprezintă actul procedural prin care anumite persoane. pentru ascultarea lor. este de neconceput fără ascultarea celui în jurul căruia se va concretiza întreaga activitate a organelor judiciare şi a părŃilor. se asociază relelor tratamente şi abuzului specific anchetatorului de tip torŃionar.

complici. neacoperind în totalitate sensul acestui act procedural. Facultatea de Drept.pen. termenul în cauză vizează doar o latură a activităŃii de ascultare.existenŃa sau inexistenŃa stării de imputabilitate a făptuitorilor. precum şi opiniile unor specialişti consacraŃi: ascultarea persoanelor constituie rezultatul aplicării procedeului mixt de audiere. art. În literatura de specialitate. 3. consumate sau rămase în stare de tentativă. c) identificarea făptuitorilor şi a poziŃiei acestora faŃă de infracŃiune (autori. ne apropiem cel mai mult de realitatea pe care urmărirea penală o reclamă. d) stabilirea răspunderii penale a făptuitorilor care comportă două aspecte principale: . desfăşurat sistematic şi organizat ştiinŃific. în practica judiciară. tăinuitori ori favorizatori). Universitatea Spiru Haret. O astfel de definiŃie porneşte prin urmare nu numai de la o problematică dificilă. ca şi formele specifice de culpabilitate. b) existenŃa infracŃiunilor. prin art. În ceea ce ne priveşte continuăm să credem că definind interogatoriul ca „fiind contactul interpersonal verbal. a identifica făptuitorii şi în funcŃie de adevăr a stabili răspunderile”220. 71. cât şi de examinare şi coroborare pentru a se constata dacă sunt suficiente pentru soluŃionarea cauzei. al. care constă atât în operaŃia de adunare a lor. instigatori. În aceste accepŃiuni termenul nu se identifică cu noŃiunea de ascultare care presupunea atât relatarea liberă a faptelor de către cel ascultat.judiciar persoanelor care sunt ascultate în procesul penal cu privire la faptele ce formează obiectivul procesului şi la răspunsurile date de acesta”. aria sa de activitate.pr. art. În accepŃiunile acestora. Tudorel Butoi. 1994/2000. 174 220 . În sprijinul acestei afirmaŃii vine C. . dar şi de la o diversitate de aspecte cărora autoritatea publică trebuie să li se adecveze pentru a-şi îndeplini obiectivele: a) strângerea probelor (dovezilor). cât şi adresarea de întrebări de către reprezentanŃii organului judiciar. relativ tensionat emoŃional. termenul de interogatoriu este impropriu folosit şi îi este redus sensul. Note de curs. pe care îl poartă reprezentantul organului de stat cu persoana bănuită în scopul culegerii de date şi informaŃii despre o faptă infracŃională în vederea prelucrării şi lămuririi împrejurărilor în care s-a comis fapta. 323.existenŃa sau inexistenŃa stării de culpabilitate a făptuitorilor. şi anume momentul adresării întrebărilor şi al primirii răspunsurilor. 73.

dacă se ignoră complexitatea fenomenului de criminalitate şi dificultăŃile cauzelor complexe pline de hăŃişuri cu care acesta se confruntă. de aflarea adevărului cu privire la făptuitor şi faptă.. avantajul poziŃiei este deŃinut de organul judiciar. Opozabilitatea intereselor – anchetatorul este motivat de standardele sale profesionale. CARACTERISTICILE INTEROGATORIULUI Imaginea poziŃiei psihologice a reprezentantului autorităŃii publice în interogatoriu nu va putea fi recepŃionată şi înŃeleasă corect. pe de o parte. în care se confruntă parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul.B. pe unul îl animă prestigiul profesional. El are posibilitatea de a Ńine sub un permanent control pe cel interogat. 2. infractorul viclean şi speculativ. demersul neuniform. iar pe de alta. urmează să suporte consecinŃele faptei comise. Tensiunea anchetei judiciare este esenŃială pentru a găsi soluŃia dreaptă. în poziŃia celui care a nesocotit legea. 4. modul de a se comporta al învinuitului sau inculpatului şi pe această bază să identifice momentele psihologice de alternare şi diversificare a procedeelor tactice de ascultare. organul judiciar se poate folosi şi de „elementul 175 . cu prerogative proprii funcŃiei pe care o exercită în vederea tragerii la răspundere penală a învinuitului sau inculpatului. Inegalitatea statutului – inculpatul sau învinuitul apare în poziŃia celui ce a săvârşit infracŃiunea. 5. stresul şi riscul. 2. organul judiciar ocupă o poziŃie opusă. tehnic şi plin de imaginaŃie. el este învestit de autoritatea de stat. intimitatea. Aparent. ea fiind comparabilă cu tensiunea psihologică specifică unei partide de şah. pe când infractorul este motivat de diminuarea responsabilităŃii sale în cauză. De asemenea. de elucidarea comiterii faptei sub toate aspectele etc. iar în cazul confirmării învinuirii ce i se aduce. de a observa întreaga atitudine. inclusiv sensul profesional. de a observa acele indicii psihologice ale stării de emotivitate provocate de diverse tulburări neurovegetative. opozabilitatea de interese dintre învinuit sau inculpat şi organul judiciar este explicată de statutul diferit al celor doi participanŃi la proces. contradictoriu. tensiunea comportamentului expresiv. opozabilitatea intereselor. 1. nici dimensiunea reală a responsabilităŃii sale sociale. fără a mai lua în calcul riscurile şi ameninŃările cărora adesea trebuie să le facă faŃă. în „zig-zag”. pe celălalt miza apărării cu orice preŃ a libertăŃii sale. inegalitatea statutului. De fapt. Practica judiciară a impus evidenŃierea câtorva caracteristici distincte proprii interogatoriului judiciar: 1. 3.

cu arme psihologice”221. înainte de toate.). Bogdan Tiberiu. Există în jur de patru categorii de manifestări în timpul interacŃiunii dintre anchetator şi anchetat. − gândirea învinuitului sau inculpatului este şi ea obiectul observării. importanŃa care trebuie să i se acorde. Este vorba de faptul că în timp ce organul judiciar foloseşte în exclusivitate mijloacele legale. Ńinând seama de situaŃia reală prezentă şi prevăzând şi urmările actelor sale. fie prin modul discret de inhibare a lor (modificări de paloare.surpriză” atunci când se află în posesia unor date verificate şi pe care în cursul ascultării le poate folosi. disconfort psihic etc. Curs de psihologie judiciară. 1957. Bucureşti.). purtat. argumentaŃie logică sau afectivă etc. învinuitul sau inculpatul poate uza de orice mijloace. fie prin libera lor manifestare. nu o dată caracterul surprinzător al acestora zdruncinând rezistenŃa opusă. − expresiile emoŃionale care se pot urmări.). care reprezintă elemente accesibile unei observări psihologice în timpul interogării: − anumite trăsături de comportament care apar din prima clipă când învinuitul sau inculpatul este introdus în cabinet (motricitatea. Atitudinea învinuitului sau inculpatului este „rezultatul dintre habitudinile sociale şi dominanta defensivă”222 constând din prezenŃa şi persistenŃa pe scoarŃa cerebrală a învinuitului sau inculpatului a unor puternice focare de excitaŃie cu caracter dominant reprezentând pericolul care ameninŃă libertatea lui. un joc al inteligenŃei. Habitudinile lui sociale vor fi prezente în atitudinea infractorului constituind unul din factorii ei determinanŃi. 3. Tensiunea comportamentului expresiv – atitudinea învinuitului sau inculpatului în interogatoriu este una voluntară. idem. precum şi multitudinea însuşirilor cerinŃelor impuse celui chemat să o efectueze – „aşadar ascultarea învinuitului sau inculpatului constituie o luptă. în care persoana autoare a infracŃiunii îşi dirijează comportarea în mod conştient. chiar şi ilegale. timpul de reacŃie. spasm glotic etc. dar şi parte în raŃionamentul logic sau mai puŃin logic privind faptele expuse sau în contradicŃii mai mari sau mai mici care compun relatarea faptelor (raŃionamente şi judecăŃi. Toate acestea explică complexitatea activităŃii de interogare a învinuitului sau inculpatului. Tudorel Butoi. 176 222 221 . fără a fi sancŃionat în mod expres. Tipografia ÎnvăŃământului. Se întâlnesc însă şi cazuri când organul judiciar este pus în situaŃia de a duce confruntarea în condiŃii inegale.

dominanta defensivă se manifestă prin anumite ajustări mai mari sau mai mici ale realităŃii. dovezile deŃinute de acesta. camerele trebuie izolate fonic. 5. StudenŃii vor audia casete şi video-casete din interogatorii realizate în cauze complexe. Mărturisirea nu este o chestiune exclusiv tehnică. ştiut fiind că este extrem de greu să fie mărturisite 223 224 Butoi Tudorel. Însă de cele mai multe ori infractorul „merge în zig-zag” (rectiliniu). în funcŃie de abilitatea anchetatorului. pentru ca în cele din urmă să facă mărturisirea finală. fie ca posibilitate de gândire. În aceste cazuri. decât în faŃa celor mai zdrobitoare probe. ajung la mărturisiri totale. 177 . sau în modul în care răspunde la avansurile. revenind câteodată asupra celor declarate. serviciile pe care organul judiciar i le oferă în timpul interogatoriului. Intimitatea. ci concomitent psihologică. prin intimitate. Demersul neuniform. contradictoriu. (Din arhiva personală a autorului – T. B. recunoscând o parte la început. care nu colaborează. să aibă luminozitate şi confort minim. ajung să mărturisească din ce în ce mai mult din fapta comisă.).− atitudinea socială a învinuitului sau inculpatului care se reflectă în comportamentul pe care îl are faŃă de anchetator. negând apoi cu înverşunare. aici având de a face cu o atitudine lineară în cabinetul de anchetă. dar şi aceea. relaŃia interpersonală devine specială. Nu o dată învinuitul trebuie să treacă peste sentimentul de ruşine. în special cei ocazionali. atunci învinuitul sau inculpatul va fi foarte atent şi va mărturisi cât mai puŃin şi nu va renunŃa la poziŃia lui. chiar dacă nu imediat. stresul şi riscul – sunt specifice derulării interogatoriului. ci se confruntă”223 4. atunci dominanta defensivă a acestuia se va manifesta doar prin ajustări ale faptei224. de foarte multe ori incompletă. Dacă învinuitul sau inculpatul socoteşte organul judiciar inferior lui. idem. În cabinetul de interogare nu trebuie să pătrundă alte persoane. ci şi de poziŃia relativă pe care o are faŃă de anchetator. Aceste atitudini sunt expresia unor poziŃii tactice ale infractorului (învinuitului sau inculpatului) ce nu sunt determinate numai de gradul de vinovăŃie a lui. în „zig-zag” Practica judiciară demonstrează că infractorii. Pentru ca aceasta să se transpună în fapt. fie în raport de datele. Când însă superioritatea anchetatorului este clară şi pentru infractor. peste starea de teamă. iar în final. Concluzionând cele spuse mai sus putem spune că „ascultarea (interogatoriul) aduce pe poziŃii opuse protagoniştii acestei relaŃii interpersonale de tip special.

altele decât anchetatorul. C. 1992. rigurozitatea ştiinŃifică a lui Pasteur şi inventivitatea lui Edison”225. Activitatea profesională a organelor de urmărire şi cercetare penală constă într-o confruntare permanentă pe care o poartă în calitate de anchetator cu persoanele bănuite. rămas singur cu învinuitul. Deşi în mod 225 A. concretizată în contextul unor relaŃii interpersonale primare. Mitrofan.. Psihologie judiciară. O altă situaŃie delicată se iveşte atunci când infractorul recunoaşte cu uşurinŃă fapta pentru care este cercetat. Riscul profesional este o realitate la care anchetatorul consimte liber şi pe care şi-l asumă din perspectiva profesionistului. crimă etc. reprezentantul organului de urmărire penală poate avea în faŃă o personalitate cu un mental disfuncŃional. acoperind practic altele mai grave. capabil de gesturi hetero. Tucicov.. PLANURILE SITUAłIONALE „Un bun magistrat ar trebui să aibă înŃelepciunea lui Solomon. Aici pot să apară unele capcane psihologice legate de infracŃiunea în cauză.şi autoagresive. Butoi. în raporturile de confruntare nu o dată tensionate. situaŃie în care infractorul. răzbunător. M. anchetatorul cu tehnica şi imaginaŃia sa. răbdarea lui Hristos. Desigur.B. oferind diferite situaŃii în care rolul primordial în descoperirea adevărului îl are anchetatorul. cu trăirea sentimentului de înŃelegere. a dramei judiciare pe care învinuitul o trăieşte. T. incest.R. simulant etc. infracŃiunile flagrante). Din perspectiva experienŃei practice se disting următoarele patru situaŃii (planuri situaŃionale)226: a) planul situaŃional deschis este caracterizat de situaŃia în care datele despre comiterea infracŃiunii sunt cunoscute de ambele părŃi (ex. logica lui Aristotel. cel puŃin umană. iar pe de altă parte. În acelaşi timp. Golu. în prezenŃa unor persoane. V. disperat. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Editura Şansa S. Zdrenghea. Golu. 226 N.L. dându-şi seama şi cunoscând exact datele pe care le ştie sau despre care are cunoştinŃă anchetatorul.. DicŃionar de psihologie socială. dar despre care anchetatorul nu are informaŃii. infractorul care speculează orice amănunt. le poate nega pe considerentul că nu sunt probe suficiente împotriva sa.fapte reprobabile: viol. P. mărturisirea nu este posibilă decât o dată cu câştigarea încrederii. Pe de o parte. 1981. creându-se o tensiune care se desfăşoară pe mai multe planuri. 178 .

complexe. d) planul situaŃional necunoscut. Aceste situaŃii se întâlnesc predilect în cauzele cu autori necunoscuŃi. iar în final şi-au recunoscut vinovăŃiile. în finalizarea acestora autorii ştergând urmele. În această situaŃie. Butoi. denaturând şi dezinformând. V. iar dosarele au rămas în stadiul iniŃial. este caracterizat de situaŃia în care datele despre comiterea infracŃiunii nu sunt cunoscute nici de anchetator N.practic acest gen de situaŃii nu ridică probleme deosebite din perspectiva probaŃiunii. Interogatoriul trebuie să decurgă lent. b) planul situaŃional orb este caracterizat de situaŃia în care datele despre comiterea infracŃiunii. dar audierile clasice nu au condus la nici un rezultat. În practică. deoarece este posibil să mai existe totuşi alte date şi informaŃii ascunse despre care anchetatorul să nu ştie. de obicei pline de contradicŃii. urmărind toate detaliile. trebuie acordată o atenŃie deosebită întregului context şi dacă infractorul a recunoscut totul cu uşurinŃă. c) planul situaŃional ascuns este caracterizat de situaŃia în care datele despre comiterea infracŃiunii sunt cunoscute numai de către persoana interogată. infractorii anchetaŃi de pe poziŃia planului situaŃional orb au comis erori flagrante în construcŃia apărărilor formulate. iar autorul continuând să rămână necunoscut. structurată în conştientul acestora şi concomitent (prin conversie) efectuându-se în mod operativ probaŃiunea completă227. În practica judiciară se cunosc situaŃii în care infractorii au fost cunoscuŃi în calitate de bănuiŃi în cadrul interogatoriului. este vorba de infracŃiuni grave. anchetatorul nu trebuie să-l determine pe infractor să recunoască faptele. probele materiale şi informaŃionale sunt cunoscute numai de anchetator (ex. urmărind reacŃia infractorului de fiecare dată când i se administrează o altă probă. exploatarea mijloacelor speciale etc. vezi cap. trebuie să fie analizată cu atenŃie această poziŃie. idem. 179 227 . T. denunŃurile.). peste care timpul a curs în favoarea făptuitorilor. Mitrofan. „BiodetecŃia judiciară”. punându-i probele direct în faŃă prin procedeul frontal. În condiŃiile utilizării investigaŃiilor comportamentului simulat prin tehnica poligraf. autorii fiind demascaŃi prin identificarea matricei infracŃionale (amintirea despre faptă). faptele fiind comise cu premeditare. cauze vechi (A. cu urmărirea penală începută in rem. Zdrenghea. De regulă. planurile situaŃionale ascunse sunt tot mai frecvent răsturnate. de la cele mai simple la cele complexe.-uri). creându-şi alibiuri sau determinând tăcerea eventualilor martori. iar probele trebuie administrate pe rând.N. distrugând sau ascunzând corpurile delicte.

valorificându-se o dată cu trecerea anilor în ceea ce se înŃelege îndeobşte prin fler profesional. ci. iar respectarea prezumŃiei de nevinovăŃie blochează orice dialog constructiv pentru anchetă. utilizarea investigaŃiei tehnico-ştiinŃifice a comportamentului simulat al persoanelor incluse în cercurile de bănuiŃi pot duce la eliminarea situaŃiilor de blocaj. îndeosebi. Practica evidenŃiază în acest sens existenŃa unei categorii de infractori extrem de intuitivi şi vicleni.). O deosebită importanŃă în cadrul relaŃiilor interpersonale o are autocontrolul anchetatorului asupra manifestărilor comportamentului său expresiv (nervozitate. exersarea intuiŃiei şi. capabili să interpreteze cu abilitate comportamentul anchetatorului. mai ales că o persoană invitată la poliŃie pentru o asemenea procedură de interogare ar putea reclama pur şi simplu un abuz din partea organelor de urmărire penală. filtre de circulaŃie etc. hazardul în soluŃionarea cauzelor complexe nefiind nimic altceva decât expresia limitelor de competenŃă. în opinia noastră. implicarea sau nu a persoanei bănuite în speŃa care face obiectul interogatoriului. convorbirea dintre anchetator şi infractor este lipsită de temei informaŃional. tipic pentru suspecŃii cercetaŃi cu ocazia unor razii. gratuit. nici de infractor (bănuitul neştiind dacă anchetatorul cunoaşte vreuna din faptele comise de el. când?. reuşind să-şi de-a seama de impresiile pe care le produc declaraŃiile sale. Aceste situaŃii sunt excelente oportunităŃi de a clarifica prin investigaŃiile comportamentului simulat. Aceasta presupune răbdare. simpatie sau antipatie faŃă de persoana interogată etc. apar situaŃii neprevăzute care pot duce la descoperirea întâmplătoare a faptelor în cauză. scotociri. În situaŃia planului necunoscut. Creativitatea în gândire. 180 .(acesta nu ştie dacă bănuitul din faŃa sa este cel care a comis infracŃiunea vizată). capacitatea de prelucrare cu obiectivitate şi simŃ critic a datelor. calităŃile şi aptitudinile personale. duritate. tact în discuŃiile purtate de către anchetator cu orice persoană care nu are aparent nici o legătură cu fapta comisă. Referitor la planurile situaŃionale ascunse sau necunoscute. calm. cum? şi de unde? a aflat) (ex. dimpotrivă.). superficialitate. Astfel se educă şi se exersează intuiŃia. Autocontrolul nu este un exerciŃiu în sine. este o necesitate menită a contracara studierea anchetatorului de către persoana suspectă. sau să deducă ce informaŃii sau probe deŃine organul judiciar în legătură cu obiectul ascultării. labilitate emoŃională.

mai important etc. o reacŃie cu cât este mai rapidă. Uneori. trebuie să acordăm un credit limitat primei impresii şi să apelăm. prima impresie poate fi eronată. observaŃiile asupra conduitei oamenilor trebuie să fie mereu supuse analizei pentru a discerne ceea ce este adevărat de ceea ce reprezintă numai 181 . aspecte noi. Fiecare persoană la întâlnirea cu o altă persoană (necunoscută) realizează. care constituie cel mai important element de reglare reciprocă a conduitei. pantomima (Ńinuta. mascarea altora (cu atât mai mult la persoanele care au comis fapte infracŃionale). Există în fiecare om tendinŃa firească de a căuta să apară în faŃa celorlalŃi semeni în lumina cea mai bună şi. sistematică. cunoaşterea care se bazează pe observaŃie nu se limitează la aspectele de suprafaŃă direct sesizabile.). ceea ce dă naştere unui comportament forŃat. De regulă. ascuns.2. modificările vegetative. Investigarea personalităŃii din unghiul observaŃiei comportamentului expresiv ObservaŃia – constă în concentrarea tuturor mecanismelor senzoriale prin care omul ia act de structura unui obiect sau de particularităŃile desfăşurării unui fenomen. ObservaŃia nu reprezintă un proces care are la bază exclusiv funcŃia vederii.ceva mai mult sau altfel decât este (mai inteligent. Ńinuta. mimica (expresiile feŃei. o lipsă mai mică sau mai mare. cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata. dacă se poate . astfel. 1978). De aceea.). Această cunoaştere se realizează la început pe baza elementelor exterioare care sunt cel mai uşor de sesizat: statura. aşa-numita „prima impresie”. a unei acŃiuni. ori de câte ori este posibil. ci. De aceea. dar chiar în situaŃiile în care este corectă. mersul. aceasta reprezintă în mod cert o formă insuficientă de cunoaştere a oamenilor. raŃionamentul de tip analitic sau sintetic.5. anterior necunoscute. gesturile. a unor acte de conduită. cu atât este mai adevărată. observaŃia se bazează pe elementele de suprafaŃă care sunt cel mai uşor de determinat. o cunoaştere a însuşirilor psihice ale persoanei respective şi în funcŃie de care îşi adaptează aproape automat propriile manifestări (gesturi. În domeniul judiciar. La unele persoane există un decalaj. expresii etc. Se formează. dezvăluind laturi. la nivelul simŃului comun. de suprapunere între structura reală şi cea prezentată prin „mască sau poză”. mersul. inductiv sau deductiv). Aceasta duce la intensificarea voită a unor trăsături sau la ascunderea. în cursul unui proces care la început este pur intuitiv şi care treptat devine conştient. pătrunde dincolo de acestea. vorbirea) (Ceauşu. mimica şi exprimarea. gesturile). la observarea lucidă. Datorită caracterului ei complex. fizionomia. şi anume: simptomatica labilă (include toate aspectele dinamice ale corpului). mai apropiată de limita spontaneităŃii.

un nivel scăzut al mobilizării energetice. trunchiul înclinat în faŃă. În general. lent. modul de a aştepta confruntarea cu un anumit eveniment. se poate spune că mersul reprezintă unul dintre semnalele importante ale dinamicii neuropsihice. mâinile evoluând larg pe lângă corp. încrederea în sine au drept 182 . fie o stare de oboseală. a contextului în care se plasează ea. rapid. atitudine defensivă. energic. tristeŃe. Desigur. prin calificativele rapid şi lent se înŃeleg caracteristicile naturale ale mersului şi nu nivelurile de viteză ce pot fi imprimate mersului în mod voluntar. Pe baza acestora se disting următoarele tipuri de mers: lent şi greoi. łINUTA sau ATITUDINEA – exprimă. Umerii drepŃi. picioarele uşor depărtate. printr-o anumită poziŃie a corpului. elasticitatea şi fermitatea. PoziŃii corporale asemănătoare pot indica: modestie. răspunsul sau reacŃia individului într-o situaŃie dată faŃă de efectul unei solicitări. Cel mai adesea. Astfel. mâinile întinse de-a lungul corpului denotă. dar şi printr-un anumit conŃinut psihic. Se pune problema în ce măsură aspectele exterioare observate sunt caracteristice subiectului sau situaŃiei. De asemenea. trebuie să fie considerată ca adevărată numai dacă este confirmată şi de analiza altor reacŃii sau acte de conduită. denotă cel mai adesea siguranŃa de sine. mersul exprimă fondul energetic de care dispune persoana şi constituie un semnal al coloraturii afective a acesteia. nehotărât. Principalele particularităŃi ale mersului sunt viteza. Noi observăm modul de reacŃie al subiectului într-o anumită situaŃie cu un caracter determinat. pentru că aceeaşi Ńinută poate avea alte semnificaŃii în situaŃii diferite. MERSUL – furnizează anumite indicii asupra particularităŃilor psihice ale oamenilor. timid. lipsă de opoziŃie sau de rezistenŃă.o aparenŃă. ObservaŃia are un caracter selectiv. Buna dispoziŃie. tendinŃă dominatoare. O concluzie formulată în urma observării unei anumite manifestări. optimismul. poziŃia generală a corpului este edificatoare pentru trăirea psihică a individului în momentul respectiv. capul sus. În continuare. suplu şi ferm. capul plecat. fie o stare depresivă în urma unui eveniment neplăcut. vom analiza sursele de elemente semnificative din cadrul simptomaticii labile şi câteva concluzii posibile: PANTOMIMA – reprezintă ansamblul reacŃiilor la care participă întreg corpul: Ńinuta. mersul şi gesturile. O condiŃie importantă pentru descifrarea semnificaŃiei pe care o are atitudinea constă în cunoaşterea situaŃiei. în mod frecvent. iar un mers lent exprimă o mobilitate neuropsihică redusă. Mersul rapid denotă o mobilitate mare pe plan neuropsihic. atitudinea caracterizată prin: umerii „căzuŃi”.

Gesturile rapide. cum ar fi frecvenŃa. veselie. 183 . exercitarea autorităŃii. impetuoasă.corespondent mersul rapid. receptivitate pentru o idee sau o cauză. GesticulaŃia bogată. dorinŃă de afirmare proprie. când însoŃesc vorbirea cu ton ridicat semnifică: stare de iritaŃie. Gesturile lente dar sigure şi precise semnifică meticulozitate. grijă deosebită pentru detalii – amănunte (temperamentul flegmatic sau melancolic). vioi. teamă. Gesturile pot fi împărŃite în trei categorii: a) gesturile instrumentale sunt gesturile prin intermediul cărora se efectuează o anumită activitate. au drept scop să convingă pe interlocutor sau să îi provoace o anumită stare emoŃională. la unele persoane simpla senzaŃie că sunt urmărite cu privirea de către cineva este suficientă pentru a le perturba automatismul mersului. La rândul lor. aşanumitele şocuri emoŃionale. fie înlocuind vorbirea. c) gesturile reactive sunt constituite din acele mişcări ale corpului şi membrelor efectuate ca răspuns la diferitele solicitări sau situaŃii neaşteptate cu care se confruntă subiectul. tendinŃă de izolare. pot avea ca efect incapacitatea momentană de a merge. unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reacŃiei organismului la o modificare survenită în mediul exterior sau interior. sigure şi precise denotă calm. plictiseală. cu paşi largi. încredere în sine. amplitudinea şi energia. GESTURILE – reprezintă. emoŃiile determină perturbări ale mersului. Astfel. Gesturile reactive au un rol de apărare şi. ferm. Astfel. Gesturile prompte. de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pot denota: atitudine defensivă. stăpânire de sine. fie însoŃind. stare de indiferenŃă. afectivă. nivel ridicat de mobilizare energetică. cu paşi mici. largă. Gesturile rare. alături de mers. denotă în general o stare de hiperexcitabilitate (caracteristică a temperamentului coleric). dar de o precizie mediocră. violente. de obicei. stările depresive determină un mers lent. poate denota: bună dispoziŃie. O serie de concluzii psihologice pot fi desprinse în primul rând din caracteristicile de ordin formal ale gesturilor. în timp ce tristeŃea. gesturile rapide. nivel scăzut al mobilizării energetice. nu sunt elaborate conştient. iar emoŃiile deosebit de puternice. În funcŃie de promptitudinea declanşării. Din analiza raportului dintre viteza şi precizia gesturilor instrumentale se pot obŃine concluzii psihologice cu privire la dinamica personalităŃii. de dominare. b) gesturile retorice sunt cele care. prezenŃă de spirit (temperamentul sangvinic). apatie.

mişcările buzelor. hotărâre sau în altă situaŃie. neputându-se fixa şi susŃine pe cea a interlocutorului se pot caracteriza prin lipsă de fermitate. utilitatea cunoaşterii comunicării extraverbale constă în faptul că pe acest canal se transmite un surplus de informaŃii. acceptare. mânie. tendinŃa de a descifra eventualele gânduri ascunse ale interlocutorului. suspiciune. obrajii. De regulă.viteza de desfăşurare. tendinŃa de a ascunde. tendinŃă de a-şi ascunde intenŃiile. coborârea sau întoarcerea privirii în altă parte de către una din ele semnifică retragerea acesteia pe poziŃii defensive. gura. iar uneori prin sentiment al vinovăŃiei sau laşitate. atitudine receptivă. de contact cu realitatea sau uneori. sprâncenele. exprimând: mirare. suspiciune. În funcŃie de modul în care se îmbină deschiderea ochilor. denotă de regulă lipsă de respect pentru acesta. atitudine de înfruntare a interlocutorului. stare de plictiseală. fruntea. expresiile feŃei sunt extrem de variate. precauŃie. în toate direcŃiile. înŃelegerea noutăŃii pe care o aduc informaŃiile. aceasta reprezentând cheia expresiei feŃei. Privirea în jos sau în lateral poate semnifica atitudine de umilinŃă. când două persoane se privesc. Persoanele la care privirea le fuge în permanenŃă. plictiseală. ochii larg deschişi poate semnifica: neştiinŃă. Astfel. DirecŃia privirii joacă un rol important în determinarea expresiei feŃei. MIMICA – reprezintă ansamblul modificărilor expresive la care participă părŃile mobile ale feŃei: ochii. nedumerire. poziŃiile succesive ale sprâncenelor. amploarea şi intensitate se pot obŃine indicii cu privire la dinamica neuropsihică. absenŃa sentimentului de culpă sau de teamă. sentiment al vinovăŃiei. direcŃia privirii. atitudine critică sau provocare. Gradul de deschidere a ochilor este în mare măsură edificator pentru situaŃia în care se află persoana. iar în 184 . Privirea fixă. arată sinceritate. veselie. oboseală. gândurile. În cadrul mimicii un rol esenŃial revine privirii. ruşine. severitate. peste capul interlocutorului. În domeniul judiciar. de interes. este necesar să se ia în considerare mobilitatea privirii. de căutare. confuzie etc. melancolie. tristeŃe. imobilă denotă o anumită lipsă de aderenŃă. Deschiderea mai redusă a ochilor poate semnifica: atitudine de neacceptare. surprindere. de a masca propriile gânduri sau intenŃii. de rezistenŃă faŃă de informaŃiile primite. În strânsă legătură cu direcŃia. Privirea în sus. maxilarele. Ochii îndreptaŃi ferm către interlocutor susŃinând fără dificultate privirea acestuia. nerăbdare. frecvenŃa. atitudine deschisă.

în vreme ce vocea de intensitate sonoră scăzută indică lipsa de energie. ANALIZA FORMALĂ distinge în special însuşirile de ordin fizic ale verbalizării. de asemenea. Dimpotrivă. emotivitatea. dar şi al unor însuşiri ca hotărârea. Pe de altă 185 . nesiguranŃa. Astfel. pronunŃia (şi în legătură cu aceasta. încrederea în sine. desfăşurare lentă a activităŃii psihice în general şi a celei cognitive în special. atenŃie etc. caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii constituie un indice direct al proceselor cognitive. de ideaŃie. siguranŃă de sine. eventual oboseala. vocea puternică. Aceasta se caracterizează prin grupuri de cuvinte rostite precipitat. FLUENłA.condiŃiile tensionale în care se desfăşoară audierea. memorie. teamă). Vorbirea fluentă denotă uşurinŃa în găsirea cuvintelor. autoritatea. al vitezei de conceptualizare. DificultăŃile de conceptualizare ce reies de aici pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scăzut (lipsă de dinamism. flegmaticul se exprimă cu un debit deosebit de redus. Aceste însuşiri nu sunt lipsite de semnificaŃie psihologică. a termenilor convenabili pentru exprimarea ideilor dorite. precum şi un tonus neuropsihic ridicat. Ca urmare. debitul sau viteza. oboseală precoce). Desigur nu este vorba aici de situaŃiile de necunoaştere a problemei în discuŃie în care orice individ poate prezenta o anumită lipsă de fluenŃă în exprimare. Aceasta denotă adesea o reactivitate emoŃională crescută. rapiditate şi precizie în desfăşurarea activităŃii cognitive (implicând procese de gândire. DEBITUL sau VITEZA EXPRIMĂRII constituie cel mai adesea o caracteristică temperamentală. hotărâre etc. prezentând de regulă şi multe aspecte de incoerenŃă – cel puŃin din punct de vedere gramatical. dificultate în elaborarea deciziilor etc. cât şi aspectele legate de semnificaŃia termenilor. denotă energie. ci de acelea în care este evident că lipsa de fluenŃă reprezintă o caracteristică a individului.. întreruptă frecvent de pauze) denotă dificultăŃi de conceptualizare. astfel de manifestări nu mai sunt cenzurate de către subiect. reactivitate emoŃională sporită (lipsă de încredere în sine. scapă controlului conştient. vorbirea lipsită de fluenŃă (discontinuă. deci dificultăŃi în găsirea cuvintelor potrivite.). calmul. cum sunt: intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea). în vreme ce colericul vorbeşte mult şi repede. dar cu pauze relativ mari între ele. sonoră. fermitatea. respectiv. printre altele. eventualele defecŃiuni de limbaj). Analiza trebuie să vizeze concomitent atât aspectele formale. analizată şi valorificată din punct de vedere psihologic. O formă specială a lipsei de fluenŃă o reprezintă aşa-numita „vorbire în salve”. VORBIREA – poate fi. ceea ce presupune. nehotărârea etc. fluenŃa. intonaŃia. Astfel: intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fondului energetic al individului.

Astfel. Vorbirea poate fi fluentă şi atunci când viteza de exprimare este mai mică. intonaŃia bogată în inflexiuni este caracteristică indivizilor cu un fond afectiv bogat şi care. Ca tipuri se disting: pronunŃia deosebit de corectă (reflectând pentru corectitudine.parte. dificultăŃi în stabilirea de contacte cu oamenii din cauza timidităŃii etc. cu atât debitul va fi mai mare. Astfel. 186 . intonaŃia reflectă până la un punct gradul de cultură şi de educaŃie. În lectura cu voce tare. de caracteristicile neuropsihice. înlocuindu-le cu gesturi sau prin expresii de mimică. De asemenea. pronunŃia de claritate şi corectitudine medie. unilaterală şi cu atât mai mult bilaterală. coborârea tonului şi pronunŃarea neclară a sfârşiturilor de frază etc. PRONUNłIA depinde. chiar şi în vorbirea liberă. Astfel. ca: incapacitatea exteriorizării propriilor sentimente. debitul depinde de gradul de cunoaştere a obiectului discuŃiei. pronunŃia neclară. iar pe altele le elimină din vorbirea lor. contopirea într-un sunet confuz a sfârşitului unor cuvinte. La rândul lor. neadaptată semnelor de punctuaŃie. denotă lipsă de exerciŃiu în materie de scris-citit. neglijentă. de relaŃia afectivă în care se află individul care vorbeşte cu interlocutorul său. tind. melancolicii prezintă adesea scăderea sensibilă a sonorităŃii şi contopirea în sunete confuze a unor sfârşituri de cuvinte sau de fraze. deci viteza de exprimare redusă. RelaŃia de respingere. nu înseamnă neapărat şi lipsa de fluenŃă. Cea mai importantă ar putea fi considerată capacitatea sau tendinŃa exteriorizării pe plan social a trăirilor emoŃional-afective. mergând până la pedanterie). săracă în inflexiuni poate denota fie un fond afectiv sărac. debitul scăzut. intonaŃia săracă. tot aşa cum lipsa de fluenŃă poate fi întâlnită şi în condiŃiile exprimării cu un debit ridicat. monotonă. se caracterizează în primul rând prin reducerea sau chiar suspendarea comunicării verbale dintre indivizii în cauză. iar pe de altă parte de nivelul de cultură generală şi profesională a individului. debitul este mai mare atunci când relaŃia dintre indivizii între care se poartă discuŃia are un caracter de afinitate. să-şi impresioneze (afectiv) interlocutorii. În aprecierea caracteristicilor fizice ale vorbirii este necesar să nu se facă confuzia între fluenŃă şi debit. în acelaşi timp. de exemplu: eliminarea din unele cuvinte a unor sunete. la colerici şi la melancolici. din pricina grabei. intonaŃia plată. multe componente psihice. INTONAłIA are. fie anumite dificultăŃi sau inhibiŃii în comportamentul social. conştient sau nu. pe de o parte. colericii. de asemenea. deformează unele cuvinte. Astfel. formele defectuoase de pronunŃie pot fi întâlnite la temperamentele extreme. Cel mai frecvent. Dar. cu cât cunoaşterea obiectului este mai amplă. În schimb.

Un vocabular bogat şi variat denotă. ale lucrurilor. plasticitatea şi expresivitatea termenilor. nivelul de abstractizare este cu atât mai ridicat cu cât cantitatea de informaŃie este mai mare. şi invers. dar fără a le cunoaşte precis semnificaŃia. să folosească termeni de circulaŃie mai redusă. raŃionamente. În general. abstracŃie făcând de nivelul cunoştinŃelor generale sau profesionale. respectiv de „noutate”. toate cuvintele „abstractizează” realitatea. de largă utilizare. precum şi o anumită capacitate intelectivă. Desigur. în linii mari. Cu cât vocabularul este constituit din termeni comuni. altele se referă la însuşiri sau relaŃii mai puŃin evidente care se plasează în mod firesc la un nivel mai ridicat de abstractizare. ANALIZA SEMANTICĂ vizează o altă latură a vocabularului. În strânsă legătură cu cantitatea de informaŃie se află nivelul de abstractizare al termenilor.. atitudine de supraestimare a propriilor posibilităŃi. dar nu în egală măsură. Aceasta denotă nu numai o informare insuficientă asupra problemei. Prin structură se înŃelege. larg cunoscute. Se întâmplă ca unii oameni din dorinŃa de a impresiona pe cei din jur. că individul se caracterizează şi printr-o reactivitate emoŃională sporită. Astfel. De exemplu în cazul manifestărilor de bâlbâială se poate presupune.În strânsă legătură cu pronunŃia trebuie să fie luate în considerare eventualele particularităŃi sau chiar defecŃiuni de limbaj. numărul şi varietatea termenilor. obŃinute cu ajutorul lor. De o atare atitudine poate fi vorba însă şi în cazul în care astfel de termeni sunt utilizaŃi. mai rar utilizaŃi. respectiv posibilitatea de a înŃelege şi rezolva mai uşor situaŃiile întâlnite în viaŃă sau activitate. este mai scăzută. cu atât cantitatea de informaŃie este mai ridicată. reflectând frecvenŃa de utilizare a termenilor. în absenŃa imaginii interlocutorului (în convorbirile telefonice). coerenŃa în judecăŃi şi raŃionamente. Adecvarea la conŃinut reprezintă măsura în care termenii utilizaŃi sunt potriviŃi pentru a exprima cele dorite. la identificarea vocii. în vreme ce unele cuvinte redau proprietăŃi concrete. Nivelul de abstractizare furnizează şi el o serie de indicaŃii asupra calităŃii „instrumentelor” intelectuale cu care operează individul. pe de o parte. cu cât termenii sunt mai deosebiŃi. cu atât cantitatea sa de informaŃie. adecvarea lor la conŃinutul sau obiectul comunicării. ele pot da şi unele indicaŃii asupra trăsăturilor sale psihice. cantitatea de informaŃie şi nivelul de abstractizare a termenilor. interes pentru cunoaştere. 187 . precum şi asupra „produselor” – judecăŃi. şi anume semnificaŃiile termenilor utilizaŃi. În legătură cu aceasta pot fi supuse analizei: structura vocabularului. iar pe de altă parte. dar şi înfumurare. teorii etc. fără mari riscuri de a greşi. Acestea pot servi. Cantitatea de informaŃie reprezintă o dimensiune a vocabularului.

emotivitate etc. Alegerea nu este niciodată întâmplătoare deoarece.chiar corect în locul altora cu aceeaşi semnificaŃie. asemănătoare ca semnificaŃie. bogăŃia fondului lexical. facilitând evocarea lor. într-un mod susceptibil de a provoca şi la cei din jur aceeaşi rezonanŃă afectivă. de suma influenŃelor sociale ce s-au exercitat asupra individului. Se întâmplă chiar ca un detaliu în aparenŃă neînsemnat. şi care tocmai de aceea sunt consideraŃi banali. de educaŃia primită. pentru a exprima un lucru este necesar să se aleagă între mai multe expresii verbale. 188 . originalitatea în aprecierea oamenilor şi a diverselor evenimente. o dată reamintit. reprezintă independent de conŃinutul comunicării şi o mostră a modului său de a judeca. raportul în care se plasează individul cu lumea în general. Până la un punct modul de a judeca este dependent de pregătirea şcolară şi profesională. caracteristicile sale de ordin afectiv etc. fără voia individului. gesturi. mimică. dar cu nuanŃe diferite. reacŃii stereotipe ce se repetă des. De cele mai multe ori. se înŃeleg acele însuşiri ale limbajului care reflectă capacitatea individului de a reda nu numai realitatea ca stare. Un alt aspect al exprimării îl constituie coerenŃa în judecăŃi şi raŃionamente. mai cunoscuŃi. chiar fără voia individului. de multe ori fără ştirea şi. fie ca o manifestare complexă împrumutând elemente din mai multe categorii. în orice caz. PLASTICITATEA ŞI EXPRESIVITATEA termenilor sunt noŃiuni înrudite. vorbire). prin plasticitate şi expresivitate. cunoaşterea şi aplicarea regulilor gramaticale în vorbire şi scris etc. Din plasticitatea şi expresivitatea termenilor se pot deduce: nivelul. ce pot apărea fie numai într-una din categoriile menŃionate (pantomimă. ci şi atitudinea sa faŃă de ea. Drept criterii pentru aprecierea coerenŃei în gândire pot fi folosite: precizia în judecăŃi şi raŃionamente (cu deosebire înlănŃuirea dintre premise şi concluzii). Astfel. se ştie că oamenii se deosebesc mult sub raportul capacităŃii de exprimare: în vreme ce unii pot spune multe. Orice manifestare verbală a omului. În acelaşi timp însă prin aceasta se dezvăluie şi o parte din însuşirile intelectuale proprii structurii sale. Tot în cadrul simptomaticii labile intră ticurile. oricât de scurtă. minimalizarea sau supraaprecierea etc. cu ajutorul unor cuvinte puŃine. chiar cu preŃul a numeroase cuvinte spun în realitate foarte puŃin. alŃii. Pe de altă parte. dar bine alese. Uneori ticurile dezvăluie anumite particularităŃi psihice ca nervozitate.. din punct de vedere psihologic. respectiv în gândire. a felului în care interpretează datele realităŃii. ea este determinată în mare măsură de atitudinea faŃă de realitatea luată în considerare: acceptarea sau respingerea. ajutând la particularizarea cunoaşterii oamenilor. cum este un tic.

În condiŃiile procesului judiciar. respectiv cea pe care ar dori ca lumea să şi-o facă despre el. cu atât mai mult. culorile stridente şi. lipsă de respect sau chiar atitudine de sfidare a normelor şi uzanŃelor sociale. Se poate vorbi de: mentalitate retrogradă. ÎMBRĂCĂMINTEA constituie un indiciu asupra stării materiale a individului. nu îngăduie prea multe concluzii cu privire la simŃul estetic al individului ce o poartă. o concepŃie despre lume şi viaŃă care pune prea mult preŃ pe aspectul exterior al oamenilor şi lucrurilor. În continuare. impunându-se o cât mai atentă analiză a datelor observaŃiei. În urma observaŃiilor comportamentului subiecŃilor se pot detecta câŃiva indici care constituie expresia psihologică a temperamentelor. ea reflectă preferinŃele estetice. Principalele aspecte ale îmbrăcămintei care au o semnificaŃie psihologică sunt: croiala. în mod evident. de serie mare. Aceasta nu înseamnă însă că la polul opus întâlnim însuşiri psihice pozitive. de starea de frustare în faŃa autorităŃii etc.să fie suficient pentru evocarea unei serii întregi de însuşiri sau fapte ale unui om. în viteza şi ritmul vorbirii. îmbrăcămintea standard. la fel de severe ca şi în primul caz. vădind absenŃa oricăror preocupări de estetică şi ordine. gustul celui ce-o poartă. Dimpotrivă. concordanŃa sau discordanŃa faŃă de moda zilei etc. dar în mare măsură şi ideea pe care acesta şi-o „face” despre sine. denotă o oarecare superficialitate. îmbinările frapante de culori. cât şi în afectivitate. 189 . care însă nu se mai încadrează în ceea ce am denumit mai sus simptomatica stabilă sau simptomatica labilă. concluziile de ordin psihologic sunt. alegerea fiind determinată. comportamentul învinuitului sau inculpatului este afectat de situaŃia specială în care se află. ea se exprimă în mimica persoanei. precum şi tendinŃa exagerată de a fi în pas cu moda. în primul rând de criterii materiale. în conduitele voluntare sau procesele de cunoaştere. Astfel. dar dincolo de aceasta ea are şi multiple semnificaŃii psihologice. în aspectele scrisului său etc. Desigur. îmbinarea culorilor. Croiala neobişnuită. pentru a se elimina eventualele erori de apreciere a comportamentului. disponibilul său energetic care se manifestă şi imprimă o notă dominantă tuturor trăirilor şi comportării sale. Este vorba de aspectul vestimentar. cel puŃin. prezentăm o altă sursă de date cu privire la însuşirile psihice ale oamenilor. Temperamentul exprimă dinamica generală a persoanei. Dinamica temperamentală se exteriorizează atât în mişcările persoanei. atunci când îmbrăcămintea este neglijentă.

1976. tipul puternic190 . s-a stabilit o corespondenŃă între tipul puternic-neechilibrat-excitabil şi temperamentul coleric. iar trăirile afective o fac să vibreze puternic. profunzimea şi tăria cu care sunt trăite fenomenele psihice. ele nu trebuie confundate. Temperamentul colorează întreaga viaŃă psihică a persoanei. care se referă la caracterul brusc al răspunsurilor.. cât şi proprietăŃile fundamentale ale sistemului nervos central. Astfel. . unele persoane sunt adânc impresionabile. Tipul de activitate nervoasă superioară formează baza neurofuncŃională a temperamentului. Legătura dintre tipul de activitate nervoasă superioară – definit prin intensitatea. respectiv. dimpotrivă. cu frecvenŃă mare în unitatea de timp având un tempou tumultos. la descărcări sacadate în desfăşurarea proceselor sau. ridicat şi persoane cu o frecvenŃă de evenimente psihice şi trăiri reduse manifestând un tempou scăzut. Deşi aceste două noŃiuni sunt în interdependenŃă. precum şi după ecoul lor în întreaga fiinŃă a subiectului.Indicii psihologici ai temperamentului sunt: . 199l). impresionabilitatea. iar altele doar superficiale. în expresiile emoŃionale şi mimice. informaŃiile primite. Sub acest aspect există persoane cu modificări abundente.. El redă. pe aceeaşi unitate de timp. debitul şi fluenŃa limbajului. temperamentul fiind manifestarea tipului de activitate nervoasă superioară în sfera activităŃii psihice. Tipul este o noŃiune fiziologică. . expresivitatea psihică în descifrarea temperamentului apare în intonaŃia. îndeosebi cele senzoriale şi afective. în mişcările de mers automatizate. echilibrul şi mobilitatea proceselor centrale de excitaŃie şi inhibiŃie – şi temperament este directă şi strânsă. atât tabloul comportamental al persoanei sub aspect dinamic. ritmul reacŃiilor şi al trăirilor interioare ne înfăŃişează alternarea lor uniformă sau neuniformă între răspunsuri şi pauze sau o instabilitate psihică şi neregularităŃi evidente. . După capacitatea de recepŃie a stimulărilor şi profunzimea impresiilor produse. Fiecare din tipurile de activitate nervoasă superioară se manifestă în activitatea psihică şi în conduită ca tip de temperament (Roşca & colab. în sensul şi direcŃia relaŃiilor persoanei cu ceilalŃi din colectivitate. ca şi impresiile formate au o rezonanŃă mare în sfera personalităŃii. impulsivitatea. înregistrând perioade de latenŃă mărită şi intensitate redusă. În primul caz. Între tip şi temperament nu există o coincidenŃă. . temperamentul – una psihologică. tempoul modificărilor neuropsihice temperamentale se exprimă în frecvenŃa fenomenelor într-o anumită unitate de timp. Radu & colab. ci o corespondenŃă.

timid. cu o mare capacitate de adaptare la orice fel de împrejurări. se impresionează mai greu. receptiv la nou. se supune greu la disciplină. se adaptează uşor la condiŃiile noi de viaŃă. dar inegale. tipurile temperamentale pure apar foarte rar. pare deseori indiferent. nefiind înclinat spre sentimente puternice şi stabile. energic. MELANCOLICUL – sensibil. întâmpină dificultăŃi în realizarea unei acŃiuni sistematice. impetuos. când foarte pasiv. este ordonat. se poate stăpâni cu uşurinŃă dacă este educat în acest sens. SANGVINICUL – mobil. rezervat: în activitate se concentrează puternic şi nu este distras cu uşurinŃă. stările afective se desfăşoară lent. sentimentele apar şi se substituie cu repeziciune. stăpânirea de sine lasă de dorit. îşi păstrează calmul chiar în situaŃii dificile. limbaj cu intonaŃii oscilante. agitat. dar în condiŃii de linişte. cu înclinaŃii spre reverie. În determinarea temperamentului. dar şi riscul unor însuşiri negative. se adaptează greu la situaŃii noi. migăloase. doarme agitat. adesea manifestă momente de încordare şi o stare de alarmă internă. capabil de sentimente puternice şi durabile. rezistenŃă scăzută la eforturile intelectuale. Fiecare prezintă calităŃi. tipul slab şi temperamentul melancolic (desigur. nu rezistă la stările de încordare şi suprasolicitare. critică sau limitată). închis. este vesel. mişcări rapide. dar ambele nejustificate. dar egală. lent în mişcări. FLEGMATICUL – liniştit. cu posibilităŃi de păstrare a calmului. reacŃii explozive. izolate de conŃinutul persoanei a cărei dinamică o exprimă. afectiv. Temperamentele nu pot fi apreciate „în sine” ca fiind bune sau rele. uneori impulsiv. cu intonaŃii.echilibrat-inert şi temperamentul flegmatic. este capabil de acŃiuni analitice. nu are reacŃii emoŃionale vii şi rapide. vorbirea este monotonă. de un calm aproape impertubabil. aproape întotdeauna bine dispus. are un somn liniştit. toate sunt pure teoretizări). de mare fineŃe care cer multă răbdare şi grijă pentru detalii. dar sunt stabile. Indiferent de situaŃia în care se află persoana l-a un 191 . nehotărât. poate deveni repede indiferent faŃă de o activitate migăloasă şi neinteresantă. necesită mai multe repetiŃii pentru a învăŃa un material. acceptabile sau neacceptabile. curgătoare. o slabă capacitate de concentrare. cuprins de stări depresive). rolul fundamental îl are situaŃia concretă pe care o trăieşte persoana (situaŃie care poate fi obişnuită. mai puŃin prietenos. COLERICUL – neliniştit. tonus slab al conduitei. inedită. are o vorbire clară. Cel mai frecvent întâlnim temperamentele combinate în care domină trăsăturile unui anumit tip. conduita privită în ansamblu este inegală (când foarte activ. trăiri afective intense. stabileşte cu uşurinŃă relaŃii cu cei din jur. În viaŃă. chiar înainte sau după unele solicitări mai intense.

Datorită acestui fapt.1. Butoi. majoritatea cercetărilor se desfăşoară într-o anumită tensiune emotivă sau nervoasă. 109-122. fapte etc. anchetatorul apreciază comportamentul expresiv. ca pe o totalitate de trăsături şi caracteristici dinamico-funcŃionale care evidenŃiază stări. p.). apreciind hiperbolizat gesturi. În acest sens. p. 229 Idem. expresii. 5. Fie şi numai din aceste motive. trăirea emoŃională creată de contactul cu reprezentantul oficial al autorităŃii. inculpat). precizează etc.) persoana anchetată manifestă teamă”229. tradiŃiile deformate referitoare la caracterul represiv ori optica relelor tratamente exercitate de organele de cercetare etc. Ascultarea învinuitului sau inculpatului. 192 228 . fapt resimŃit de altfel de oricare altă persoană chemată în mod oficial pentru a da relaŃii în cauză (martori. sentimente şi dispoziŃii sufleteşti a căror interpretare corectă este o necesitate absolută. reclamant etc. în cadrul căreia psihologul vine să „cenzureze” penalul în sensul benefic aflării adevărului.. cel interogat.3. creează un fond difuz emoŃional pentru persoana anchetată (bănuit. în cadrul căruia se va derula o activitate cu caracteristici absolut speciale (anchetă judiciară). T. politicoasă. în Tratat de criminalistică. în mod special mimica învinuitului ca pe o realitate evidentă. ale anchetatorului. chestionează. 109. Contactul interpersonal în biroul de anchetă judiciară În baza contactelor iniŃiale. anchetatorul trebuie să fie atent asupra componentei voluntare a comportamentului expresiv. 1992. pune în vedere. iată de ce cunoştinŃele de psihologie devin obligatorii pentru magistratul însărcinat cu derularea anchetei judiciare. există mecanisme de compensare învăŃate în cursul vieŃii care pot completa sau chiar masca un anumit tip de temperament. 5. înŃelegând prin aceasta procesele funcŃionale dinamice mai mult sau mai puŃin deformate C. aceasta presupunând consolidarea aşazisului „fler” prin „ştiinŃa anchetei” în efortul mereu perfectibil de a-i reda acestei activităŃi profesionalismul şi demnitatea care i se cuvin în actul de justiŃie independentă. de multe ori. Atitudinea oficială. în primul rând. Problematica psihologică a relaŃiei anchetator-anchetat228 RelaŃia interpersonală anchetator-anchetat pune în evidenŃă.moment dat. dar rezervată. prin Ńinută şi vocabular a anchetatorului. AioniŃoaie. „Din motive diferite. (între care: lipsa obişnuinŃei de a avea de-a face cu autorităŃile. profesională.3. Editura CarpaŃi. care solicită lămuriri. învinuit.

pauzele. frământatul mâinilor. ci deficienŃa de a le interpreta corect. calmul. sudoraŃia temporală. deghizate. Butoi. simulate în scopul de a masca adevăratele stări sufleteşti resimŃite în timpul ascultării. ea îşi fundamentează temeiurile în psihologia persoanei. Cu privire la problematica interpretării corecte a tabloului psihocomportamental. ezitarea privirii anchetatorului. a cărui intuiŃie profesională este izvorul interpretării. Nu rareori inhibiŃia emoŃională (teama inocentului prilejuită de contactul interpersonal cu reprezentantul autorităŃii) este interpretată ca indiciu al vinovăŃiei. Literatura de specialitate subliniază că cele mai ilustrative manifestări230 în acest sens sunt: înroşirea (paloarea feŃei). contraîntrebările etc. 193 230 . unele stări de suferinŃă (boală. ofensive a anchetatorului.emoŃional. StudenŃii vor conspecta lucrarea: I. Butoi. Bucureşti. nedumerirea. perioada de latenŃă în răspunsuri. dar a cere acestor discipline punerea în formule interpretative precise a gesturilor. ele nu pot fi mascate şi nici nu pot fi provocate de om în scop voit. tremurul vocii. Lipsa de naturaleŃe şi de convingere a acestor simulări este evidentă în faŃa unei conduite ferme. 1999. mototolirea pălăriei ori a poşetei. Al. a conduitei de relaŃie şi expresie a unei persoane într-o împrejurare.investigaŃia duplicităŃii suspecŃilor în interogatoriul judiciar. iar comportamentul învinuitului se apreciază ca fiind simulat. al mâinilor. temurul vocii. Trecerea de la ştiinŃă către arta anchetei judiciare se face prin personalitatea anchetatorului. de regulă. leşin) atitudinea de revoltă ori de protest. este mult prea pretenŃios. Spre deosebire de acestea. Este evident că un anchetator experimentat nu poate scăpa un astfel de comportament. Butoi. vor fi suficient de lămuritoare asupra conduitei unei persoane care trăieşte din plin disconfortul psihic intern în contact cu autoritatea. Vezi fişa de observaŃie asupra indiciilor vizând comportamentul simulat. psihologia medicală etc. înlăturarea lor fiind. Pentru acesta. ExperienŃa demonstrează nu greutatea de a surprinde aceste aspecte. observator şi investigator fin. culegerea unor scame imaginare. a mimicii. T. Psihologia comportamentului criminal . creşterea volumului vaselor sanguine (observabile la tâmple sau în zona carotidei). toate cu scopul de a impresiona. consecinŃa exploatării calificate a unor momente psihologice abil create pe parcursul ascultării. Învinuitul poate simula stăpânirea de sine. de a intimida pe anchetator. manifestările involuntare reprezintă reacŃii fiziologice interne ale anumitor sisteme funcŃionale aflate preponderent sub dependenŃa sistemului neurovegetativ. Editura Enmar. spasmul glotic.T.

este necesară. Nerealizarea acestui climat poate duce (mai ales atunci când se utilizează procedeul frontal al ascultării). De regulă. izvorând exclusiv în raport cu problematica critică a cauzei pentru care acesta este cercetat. să aibă o intervenŃie. bătrânii. pericolul de a se interpreta greşit aşa-zisul „moment psihologic” creat şi de a-l „exploata eficient” prin chestionare directă. o încălzire a relaŃiei interpersonale. Labilul emoŃional (chiar fără a fi vinovat) va reacŃiona şi-şi va argumenta spusele împovărat de disconfortul inhibant al temerii naturale pe care o resimte faŃă de implicaŃiile conjuncturale referitoare la învinuire. ca o a doua posibilitate. să dea un sfat. legate de situaŃia familială. de starea prezentă. el putând ajunge. de regulă. la inhibări emoŃionale artificiale. dacă labilul emoŃional (în situaŃia bănuitului-învinuitului care totuşi nu a comis fapta). corelate. implicare. convalescenŃii). legate de labilitatea psihotemperamentală a învinuitului. femeile. chiar la recunoaşterea unor fapte pe care nu le-a săvârşit. absolut necesară trecerii către chestionarea cu privire la bănuiala care i se aduce. degajat în care ele să-şi înŃeleagă statutul în faŃa autorităŃii şi ce obligaŃii le revin. ca o condiŃie a reuşitei. Din acest motiv trebuie privită cu multă precauŃie orice relatare a învinuitului şi. o dată cu atacarea problemei critice. probleme de perspectivă ş. cu întregul lor cortegiu de manifestări mimico-gesticulare şi neurovegetative. tot ceea ce afirmă şi îi este defavorabil. a unor problematici colaterale. intră minorii. Există în acest punct al contactului interpersonal. trebuie să se discearnă între motivele care provoacă starea emoŃională. de problemele personale pur şi simplu (inclusiv starea de sănătate psihomedicală) sau.Revenind la acest aspect. i s-a creat un climat introductiv de încredere (realizabil prin abordarea în faza contactului iniŃial. se obŃine o anumită deconectare a individului. dar labile emoŃional (sfera în care. faŃă de care organul de urmărire să manifeste interes. procedând la discuŃii introductive. antecedente. Aşa stând lucrurile. în ultimă instanŃă. Ele sunt. în special. stare de sănătate. profesională. de trecutul său infracŃional. crearea unui climat de siguranŃă şi încredere reciprocă. a unui dialog deschis. fără experienŃă în raport cu situaŃiile de acest gen. Precizările cu caracter acuzatorial sau prezentarea de probe poate complica şi mai mult tabloul psihocomportamental al emotivului. ticurile sau ridicarea tonului pe lângă faptul că semnifică lipsa de profesionalism a anchetatorului pot provoca o adevărată degringoladă în gândirea şi stările sufleteşti ale învinuitului (bănuitului) emotiv. Gesturile de nervozitate.a. la care se adaugă blocajul afectiv faŃă de interlocutorul însuşi. ca primă posibilitate. În cazul persoanelor sincere. să strecoare o glumă sau să ştie să asculte cu răbdare) i se poate aduce în faŃă 194 .

cu alte cuvinte. AmbianŃa rămâne rece. de capacitatea psihică de a se degaja cu uşurinŃă de situaŃia de învinuit în cauză.. „nu-mi amintesc”). îşi comută cu uşurinŃă sfera preocupărilor şi a atenŃiei către problematica introductivă. totuşi nu s-a putut obŃine o deschidere către dialog. cu lungi tăceri. neavând nimic cu cauza care este ascultată. în planul intim al personalităŃii sale. respectiv profesie. o fină interpretare va surprinde faptul că.V.problematica critică fără nici un risc. relaŃii cu partenere de sex opus apropiate vârstei şi preocupărilor fireşti ale acestuia. „nu ştiu”. că discuŃiile introductive pe problematica colaterală nu dau roadele scontate. lipsită complet de iniŃiativa firească şi spontaneitatea contextului care i se oferea.N. Ea. Revenind la exemplul menŃionat. aceasta prilejuieşte. sinceritatea surprinderii. Mai mult.1986. manifestări frecvente de evitare a privirii. Analizând comparativ reactivitatea mimicogesticulară a învinuitului. cerc de prieteni. se obŃin răspunsuri şi crâmpeie de discuŃii în limite relativ normale. antrenantă. dacă totuşi pe fondul sărac al dialogului colateral. pauze înainte de răspuns. la rândul său. nu se dispune de capacitatea psihică de comutare. mai degrabă. deşi au fost puse în discuŃie aspecte cu o problematică diversă. de regulă. atmosfera rămânând artificială.. „nu dă nimic de la el”231. prin aducerea în discuŃie a problematicii ridicate de împrejurările săvârşirii omorului. sudoraŃie. curiozitate faŃă de învinuire decât teamă. un comportament în care se descifrează uşor indiciile naturaleŃii şi dezinvolturii în argumentare şi justificări. toate acestea pe un fond general de suspiciuni din partea învinuitului. Problematica sa centrală se exercită cu o forŃă inhibitorie deosebită asupra oricăror altor aspecte care se aduc în discuŃie. s-au evidenŃiat pe lângă negările stereotipe („nu cunosc”. colaterală ce o captivează şi pe care o acceptă cu plăcere şi interes. Se constată. Centrul excitaŃiei sale nervoase. lipsa oricărei iniŃiative. spasmul glotic. EsenŃa sa constă în aceea că persoana care a comis fapta dispune. tremurul mâinilor. nu acelaşi lucru se întâmplă atunci când se atacă problemele critice. a cărui victimă a fost numitul M. Altfel stau lucrurile în situaŃia în care în persoana învinuitului se află chiar autorul faptei. Manifestarea acestor tulburări psihocomportamentale net diferenŃiate se explică printr-un mecanism psihologic extrem de subtil. Dimpotrivă. învinuitul nu se angajează sincer în dialog. învinuit de omorul comis la 16. răspunsurile sunt monosilabice. o serie de întrebări. 195 231 . exprimându-şi păreri. de regulă. timp liber. răspunzând prompt la întrebări şi punând. polarizează întreaga personalitate De exemplu: În discuŃiile iniŃiale avute cu N. învinuitul manifestând. învinuitul care a săvârşit infracŃiunea „nu are posibilităŃi pentru tematici colaterale”.11.

efectele spuselor sale pe mimica anchetatorului. adresându-i-se întrebări de genul: . au întărit în mod cu totul justificat. participativ. statut şi rol pe care nu le poate abandona. întreaga personalitate a învinuitei era parcă „la pândă” în intenŃia de a urmări şi „descifra”. Deşi în faŃa organului de urmărire penală. viaŃă. acesta se dăruieşte lesne tematicii abordate. lipsită însă de vigoarea argumentării. lipsa de participare. dezinhibat. neavând. concubina victimei. indiferent de forŃa şi logica probelor în acuzare. între care evitarea continuă a privirii. stângace. tremurul vocii. iar cu privire la învinuire va argumenta natural. deşi s-a antrenat în discuŃii colaterale. Interpretarea şi a altor aspecte comportamentale. a cărui victimă a fost numitul A. Ea este preocupată de ceea ce bănuieşte că va urma după aceasta. 196 232 . prin mecanisme inhibitive îl Ńin prizonierul condiŃiei de învinuit în cauză. fără tonus.11. artificială. structurile subconştiente. Odată fiindu-i lămurite statutul şi rolul în cadrul ascultării. teama şi suspiciunea continuă în întreaga atitudine de relaŃie şi expresie a învinuitului nesincer. stă în posibilităŃile anchetatorului experimentat să desprindă cu uşurinŃă şi să interpreteze corect notele artificialului. a participat la un dialog lipsită de naturaleŃe. Chiar dacă i se oferă posibilitatea destinderii. Astfel.exclusiv către fapta săvârşită şi implicaŃiile acesteia.A. participând cu naturaleŃe la dezvoltarea ei. Rezultate deosebit de interesante în diferenŃierea celor două conduite opuse se pot obŃine prin interpretarea manifestărilor psihocomportamentale şi a reactivităŃii de expresie a învinuiŃilor faŃă de întrebările directe în raport cu aspectele critice. atunci pe cine bănuiŃi? De exemplu: În cauza privind omorul comis la 15. el va alunga din plan psihic toată problematica ce-i provocase temere. cu alte cuvinte.Dacă susŃineŃi că nu a-Ńi săvârşit fapta.1980. la rându-i. Această teamă rezultă din aceea că persoana care a comis fapta realizează natura pur introductivă a discuŃiilor colaterale. învinuita a relatat permanent o istorioară verosimilă. starea de disconfort psihic.. fiind continuu în gardă cu privire la aspectele critice pe care le intuieşte că urmează şi în raport cu care îşi făureşte alibiurile232. Cât priveşte învinuitul care nu a săvârşit fapta ce i se impută. FaŃă de întrebările critice şi problematica împrejurărilor rezultând din câmpul infracŃiunii.A. „nu-mi pot explica”.. rostite în mod stereotip. nimic care să-i inspire teamă. convingerea că acest comportament este caracteristic efectelor emoŃionale ascunderii adevărului – fapt dovedit pe parcursul anchetei judiciare. precum şi invariabilele „nu ştiu”. învinuitul îşi impune conştient ieşirea din rol. dezinvolt. învinuita B.

de regulă.. dincolo de implicaŃiile cauzei. referitor la identificarea făptuitorului. neplauzibil. a pedepsei. persoana sinceră este deosebit de spontană. Cu privire la această complexă problematică trebuie subliniat. cele mai frecvente răspunsuri sunt: „ce-o vrea legea” sau „eu ştiu ce să zic?”. În privinŃa. nu bănuieşte o persoană anume. chiar dacă o face. dar nici provocate de om în scop voit. cât ştie. de exemplu. cerând sancŃiuni foarte mari sau suplicii. Suspiciunea bănuitului în raport cu sărăcia datelor pe care le deŃine referitor la ce ştie anchetatorul. că „oricât de târziu. De asemenea. „deosebit de încurcat”. devine stângaci. cât mai ales. Învinuitul care nu a săvârşit fapta va fi caracterizat printr-o participare autentică. îşi exprimă. manifestările comportamentale şi psihofiziologice amintite vor acompania ca un veritabil cortegiu starea de disconfort psihic pe care o trăieşte învinuitul. răspunsurile sale de obicei sunt: „eu ştiu ce să zic?”. însă. Neputând fi marcate. stânjenit. va fi descoperit autorul acestei fapte? . ce trebuie interpretat este nu atât răspunsul în sine. păreri care se vor plauzibile. faptul că a socoti asemenea manifestări drept probe de vinovăŃie înseamnă a face o greşeală tot atât de mare ca şi atunci când s-ar afirma că siguranŃa de sine ori promptitudinea şi certitudinea răspunsurilor date sunt 197 . de la cine ştie. învinuitul care a comis infracŃiunea este ezitant. indignarea şi ura pentru făptuitor. va fi identificat autorul omorului?” … pusă tocmai într-o împrejurare deloc plăcută pentru acesta. De aceea. „nu mă pricep”. îşi spune părerea deschis şi chiar dacă. degajat. de regulă. vizând tragerea la răspundere penală pentru înfăptuirea justiŃiei. care oferă indicii suficiente pentru un comportament natural. De obicei. apropiate. ExplicaŃia psihologică constă în efectul paralizant – inhibitoriu. de exemplu. ostil. În faŃa aceleiaşi întrebări. împovărează la maximum conduita acestuia. Toate acestea pe fondul unei atitudini sincere.Ce credeŃi că ar merita autorul pentru fapta sa? etc. nu are puterea de a bănui pe cineva. artificial. De regulă.Ce credeŃi. în stupoarea creată de întrebarea de genul „Ce credeŃi. vine cu justificări şi temeri de genul „nu pot să dau vina pe nimeni” ori „s-ar putea să greşesc”. oferă totuşi. rămânând în expectativă. efectele de-a dreptul paralizante ale acestor întrebări în conştiinŃa individului care ascunde adevărul. care poate să difere de la o persoană la alta. iar în privinŃa pedepsei pe care o consideră că ar merita-o autorul. „depinde”. cu argumente. aceasta îşi exprimă convingerea că autorul „nu poate scăpa de rigorile legii”. deschise. Neparticipativ. adevărul tot va ieşi la lumină”. cu forŃă. nepropunând soluŃii sau.

creând astfel o posibilitate de acces spre procesele informaŃionale. pot sublinia. În timpul unei conversaŃii obişnuite sau al unei relatări. dacă este de acord sau nu cu cele relatate. şi atunci poate evalua mai corect gradul de sinceritate. Urmărirea acestei pendulări oculare cere din partea anchetatorului foarte multă experienŃă şi inteligenŃă. constituind indici orientativi asupra tentativelor comportamentului simulat în ancheta judiciară.2. unde vrea să strecoare un neadevăr care ar putea avea importanŃă. antrenate în comunicarea realizată involuntar. Canalele non-verbale realizează un surplus de comunicare. o teză valabilă. în concret. prin aşa-numita comunicare non-verbală. Comunicarea non-verbală – reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate şi confruntare Comunicarea dintre anchetator şi învinuit sau inculpat. transmiŃându-se stări psiho-emoŃionale. utilizând limbajul natural articulat. conştient. mai ales atunci când învinuitul sau inculpatul nu ştie de ce probe dispune anchetatorul şi mai ales atunci când emite informaŃii denaturate sau false. În timpul conversaŃiei. Majoritatea transferului informaŃional al afectivităŃii are loc prin canalele extra-verbale. fie că este un adevăr şi atunci îl apropie de lămurirea cazului. adică pot confirma sau infirma. nu se efectuează numai pe plan verbal. coroborate cu probe verificate. Astfel de controale oculare sunt făcute frecvent în cabinetul de interogatoriu. extralingvistică (gestică. controlului voluntar. ci oamenii realizează transfer de informaŃii şi pe alte canale.3. Pentru învinuit sau inculpat este important să constate dacă anchetatorul a „înghiŃit” sau nu informaŃia incorectă. comunicarea extra-verbală. fond sonor al vorbirii). în general. Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că expresiile emoŃionale. cât şi a nivelurilor psihologice nereflectate. exact la argumentele cele mai importante. fie că este o minciună. Anchetatorul va obŃine o informaŃie preŃioasă. privirea revine la interlocutor spre a controla dacă a înŃeles. şi în funcŃie de ceea ce i se pare că vede la el îşi ajustează a doua parte a emisiunii sale. căci revenirea la privirea directă poate semnala că învinuitul sau inculpatul a ajuns la un punct nodal. atât din sfera gândirii reflectate. Pe parcurs urmăreşte reacŃia partenerului. ori unde ar fi. reacŃie încă neverbală. anxietate. ca un argument în plus. respectiv de nesinceritate a bănuitului.probe certe ale vinovăŃiei. mimică. privirea pendulează la partener cu intermitenŃă. Controlul din privire se efectuează de către emiŃător (învinuitul sau inculpatul) chiar şi în timpul în care el vorbeşte. depresie etc. În momentele cruciale. 198 . şi. Avantajul comunicării extra-verbale constă în faptul că acesta scapă. „contactele oculare” care au loc între privirile interlocutorilor în timp ce vorbesc sunt foarte importante. 5.

cu atât trebuie să fie mai stăpân pe cele mai mici reacŃii involuntare care l-ar putea trăda şi ar de o armă valoroasă bănuitului. Această condiŃionare prin gratificare este o capcană eficientă. Simptomul stării de frustrare nu trebuie să fie. evitarea de a-l privi în faŃă. bănuitul nu trebuie să ştie sub nici un motiv că anchetatorul aprobă sau nu unele din afirmaŃiile sale.Cunoaşterea valorii informative a pendulării privirii trebuie să îl facă circumspect pe anchetator. care îl va ajuta pe anchetator să elaboreze în continuare o tactică adecvată situaŃiei. Privirea interlocutorului nu este numai o sursă de informaŃii. 5. să aibă mare fluenŃă în expunere. este un semn de frustrare. mai ales în ochii celor investiŃi cu autoritate. orice învinuit sau inculpat. MulŃi psihologi sunt însă de părere că evitarea privirii în ochii altora. pot aduce un oponent în situaŃia de a colabora: 1. să se ajungă la un dialog critic. confundat cu o trăsătură de personalitate (sinceritate – nesinceritate). 199 . Pierderea. suntem priviŃi. care în majoritatea cazurilor va duce la manifestări agresive. ci şi un mijloc de condiŃionare a interlocutorului. Agresivitatea în camera de audiere se manifestă mai ales în răspunsuri insolente. ci dimpotrivă. Prin definiŃie. În credinŃa populară. La prima audiere. sunt câteva reguli tactice care pot facilita nu numai stabilirea unui contact verbal între interlocutori. cei aflaŃi în detenŃie preventivă. care este dator să-şi însuşească controlul cât mai perfect al mimicii. când i se cere bănuitului să relateze faptul incriminat. sunt într-o puternică stare de frustrare. Dacă în cursul acestei relatări spontane învinuitul nu este întrerupt. starea de frustrare în care se găseşte acesta.3. să nu se lase tatonat de bănuit. în contactul cu adversarul înainte de a fi ascultaŃi. cât de cât. Anchetatorul care vrea să stabilească un contact uman cu învinuitul sau inculpatul trebuie să evite orice privire. contribuie la acea stare de frustrare. prin privirea sau prin mişcările capului. anchetatorul trebuie să îl lase să spună tot ce vrea. şi unde el va da o versiune evident favorabilă lui. deci. Reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate şi confruntare În literatura de specialitate. Cu cât anchetatorul vrea să fie mai puŃin permisiv. al privirilor sale. gest sau vorbă care ar potenŃa. chiar şi vremelnică a libertăŃii. foarte probabil el va furniza suficient material pentru ca monologul odată terminat. cei care evită privirea interlocutorilor sunt oameni nesinceri.3. În anumite momente ale dialogului. încercări de sfidare şi ca reacŃie la privirea scrutătoare a anchetatorului. anchetatorul îl încurajează. dar în acelaşi timp.

învinuitul sau inculpatul trebuie să fie convins că este ascultat cu cea mai mare atenŃie. 3. fie prin flatare („Eu te ştiam de băiat deştept…”). a unei cafele etc. 6. fie prin utilizarea unei formule de generalizare şi nu de particularizare („Da. istorisirea unei întâmplări asemănătoare prin consecinŃe. un proverb. în limbaj inteligibil a interlocutorului este obligatorie. 7. faŃă de interlocutor se recomandă a avea o atitudine echilibrată. durata acestora putând fi interpretată ca indice al efortului de denaturare sau disimulare. pot duce în momentele psihologice adecvat create. Mare semnificaŃie au şi pauzele pe care le face bănuitul. Din primele clipe de contact cu bănuitul trebuie să-l studiem la început în ansamblu. un sfat. exprimarea clară. până la mărturisirea completă. creează un climat favorabil pentru a obŃine. au mai făcut şi alŃii aşa ceva.. respectul persoanei învinuitului sau inculpatului. în limitele posibilului. Adesea cel anchetat trebuie să fie încurajat. 200 . consecinŃă a neadevărurilor structurate de interlocutor. prescrisă de legile noastre. 5. ori de minimalizare şi îndepărtare a pericolului („Vezi unde duce anturajul. în alte împrejurări fapta asta nu s-ar fi putut întâmpla…”) etc. exasperant de calmă. nu eşti dumneata singurul…”). Aceasta deoarece în majoritatea cazurilor. cât mai multe informaŃii de la învinuit sau inculpat – un gest de prietenie (apropierea scaunului.. răbdătoare (de fapt tenacitate şi rezistenŃă – „mai insistă încă puŃin după momentul în care tu însuŃi simŃi că totul este zadarnic”). faŃă de interlocutor se recomandă a se avea o atitudine deschisă. dar care nu se confundă cu „bunăvoinŃa” sau cu „iertarea”. şi apoi mişcările necontrolabile în momentul în care este chestionat asupra problematicii critice. oricare ar fi crima pe care a săvârşit-o. o bătaie prietenească pe umăr etc. înainte de a vorbi. înŃelegerea umană faŃă de învinuit.). starea tensională în care se află. De aceea după ce îşi termină relatarea şi are impresia că a fost integral crezut se pot valorifica momentele psihologice create de întrebările de verificare a elementelor contradictorii sau nonconcordante. la mărturisiri complete. trebuie să ştim să observăm şi să ascultăm. 4. consumul de alcool. căci această atitudine exprimă respectul anchetatorului faŃă de el.2. timpul operează în defavoarea învinuitului sau inculpatului. insecuritatea crescândă pe care o resimte în privinŃa viitorului făcându-l să comită greşeli. oferirea unei Ńigări.

s-au întâlnit situaŃii. În practică se cunosc situaŃii când identificarea s-a făcut pe baza unor legitimaŃii. În continuare se aduce la cunoştinŃa învinuitului fapta care face obiectul cauzei. • adresarea de întrebări. punându-i-se în vedere să declare tot ceea ce ştie cu privire la fapta şi învinuirea care i se aduce în legătură cu aceasta. 201 . audierea învinuitului sau inculpatului cuprinde trei etape distincte: • verificarea identităŃii civile a învinuitului sau inculpatului. situaŃia militară.. Verificarea identităŃii constă în întrebări cu privire la nume. T. cit. domiciliu. Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului233 Atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti. Înainte de a fi ascultat. 90-120. precum şi la alte date care pot contura situaŃia civilă a învinuitului. data şi locul naşterii.4. p. Un moment important al acestei etape îl constituie introducerea în atmosfera învinuitului. Op. Parcurgerea acestei etape este obligatorie pentru a nu fi învinuită altă persoană decât cea care a săvârşit infracŃiunea. poreclă. prenume. Butoi. C. SusŃinem această formulare pornind de la necesitatea ca identificarea să se facă pe baza buletinului de identitate sau a actelor de stare civilă. Etape şi strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului 5. din partea anchetatorului în faza de urmărire penală. mai rare. loc de muncă. în sensul legii civile. cetăŃenia. în lipsă.1.. de fapt. de trimitere în judecată. studii. în vederea stabilirii contactului psihologic. • ascultarea relatării libere. a procurorului şi a părŃilor în faza cercetării judecătoreşti. numele şi prenumele părinŃilor. învinuitului i se solicită să dea o declaraŃie scrisă personal cu privire la învinuirea adusă.. a unor persoane ce nu aveau identitatea corect stabilită.4. Prima etapă a ascultării reprezintă. 233 234 AioniŃoaie. ocupaŃie. antecedente penale. S-ar putea formula anumite obiecŃii privind utilizarea termenului de identitate civilă. De asemenea. primul contact dintre învinuit şi cel care efectuează ascultarea şi este hotărâtoare pentru orientarea modului cum se va desfăşura activitatea ulterioară a organului de urmărire penală. adică cunoaşterea statutului de persoană fizică a învinuitului sau inculpatului. iar autorii infracŃiunilor s-au sustras apoi urmăririi. a) Verificarea identităŃii civile234 a învinuitului sau inculpatului.5. prin intermediul preşedintelui completului de judecată şi de către preşedinte sau membrii completului. scop în care i se pot adresa întrebări ce nu au legătură cu cauza. tot prin intermediul preşedintelui de complet.

în general. În acelaşi timp. b) Ascultarea relatării libere. etapă 202 . chiar şi atunci când învinuitul neagă faptele. modul cum reacŃionează la întrebările ce i se adresează. O astfel de întrebare ar putea fi formulată în maniera: „SunteŃi învinuit de săvârşirea infracŃiunii de omor. În funcŃie de poziŃia celui ascultat trebuie să dovedească stăpânire de sine. Adresarea de întrebări în scopul lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei reprezintă ultima etapă a ascultării învinuitului ori inculpatului. denaturează adevărul. să i se demonstreze poziŃia obstrucŃionistă în anchetă. Toate observaŃiile făcute în cursul acestei etape vor constitui temei pentru stabilirea procedeelor tactice care vor fi folosite în continuare. răbdare. Relatarea liberă este un bun prilej pentru anchetator de a cunoaşte şi de a analiza poziŃia învinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator existent la dosarul cauzei. cu atât ascultarea va fi mai uşoară. mai multe lovituri de cuŃit. c) Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor învinuitului sau inculpatului. o atitudine prin care să nu-şi exteriorizeze sentimentele faŃă de învinuit. calm şi. să-l observe şi să noteze omisiunile. faptă prevăzută şi pedepsită de art.Verificarea identităŃii nu constituie doar un simplu act tehnic. anchetatorul are posibilitatea să-l studieze pe învinuit. constând în aceea că în ziua de … aŃi aplicat numitului B. starea de tensiune sau calmul pe care le afişează. ci un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faŃă de situaŃia în care se află. ulterior. fără a i se limita în vreun fel expunerea prin adresarea altor întrebări. ostilă faŃă de acesta. În timpul ascultării libere. Aceste observaŃii ajută la stabilirea procedeelor tactice de ascultare. cu cât ele sunt mai complete şi mai temeinice. De aceea. să-şi stabilească procedeele tactice ce le va adopta în ascultare. Această etapă începe prin adresarea unei întrebări cu caracter general prin care învinuitului i se solicită să declare tot ceea ce are de arătat în legătură cu învinuirea ce i se aduce. 174 C. în urma cărora acesta a decedat. gesturile.p. Ce aveŃi de declarat cu privire la această învinuire?” Învinuitul are posibilitatea să prezinte faptele în succesiunea lor firească. să-şi manifeste satisfacŃia sau nemulŃumirea. anchetatorul trebuie să evite întreruperea relatării învinuitului. i se adresează întrebări cu privire la fapta ce formează obiectul cauzei şi învinuirii. aprobarea sau dezaprobarea afirmaŃiilor acestuia. deoarece există posibilitatea ca ulterior. aspectele cu privire la care apar contraziceri pentru ca. În acest mod.. După ce învinuitul a relatat liber referitor la învinuirea adusă. ezitările.N. nu trebuie adoptată o poziŃie rigidă. pe marginea lor. organul de anchetă judiciară oferă învinuitului posibilitatea de a declara tot ceea ce consideră că interesează cercetarea.

cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor care urmează a fi lămurite. P. • întrebări „detaliu”.. care vizează fapta – învinuirea în ansamblul său. şi vor prezenta cel puŃin două referate cu ocazia seminariilor. 169-203 din op. • să nu sugereze răspunsul pe care-l aşteaptă organul de urmărire penală. Editura Pro Transilvania. printre care: • să fie clare şi precise. în funcŃie de răspunsurile învinuitului.cit. mai ales atunci când acesta este bine intenŃionat. iar altele se dovedesc indispensabile juriştilor în diferite etape esenŃiale pentru activitatea lor. În această etapă se adresează întrebări prevăzute în planul de ascultare care pot fi completate cu întrebări formulate pe parcursul ascultării. anumite aspecte ale cauzei. nu sunt altceva decât sisteme de întrebări cu particularităŃi şi organizare specială”. Logică judiciară. ancheta sau biodetecŃia judiciară.PropoziŃiile interogative numite şi «întrebări».. de completare. de control. 1998. cum sunt: interogatoriul. prin adresarea cărora se urmăreşte determinarea cu exactitate a unor împrejurări. Întrebările trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii. interesat în a declara adevărul. Aceste întrebări pot fi de precizare. De pildă. • întrebări „problemă” prin care se urmăreşte lămurirea unor aspecte ale activităŃii ilicite desfăşurate. deopotrivă în activitatea ştiinŃifică şi în activitatea practică. având caracter strict limitat la anumite amănunte prin care se urmăreşte obŃinerea de explicaŃii ce pot fi verificate. . de poziŃia sa. • să nu pună în încurcătură pe învinuit. 203 235 . în raport cu scopul urmărit. D. • să fie formulate la nivelul de înŃelegere al celui ascultat. Întrebările folosite în timpul ascultării pot fi clasificate în mai multe categorii. pentru Bieltz.în care se oglindeşte în cel mai înalt grad modul cum a fost pregătită această activitate235. Gheorghiu. ocupă un loc important şi au o însemnătate deosebită. iar analiza lor sistematică este de competenŃa unei discipline logice speciale – logica erotetică – parte a logicii aplicate ale cărei rezultate au o importanŃă specială şi pentru logica juridică. StudenŃii vor aprofunda p.. Bucureşti. astfel: • întrebări „temă” (cu caracter general). de problemele nou apărute în timpul ascultării. ancheta socială şi interviul). printre cele mai importante instrumente la care apelează cercetările psiho-sociale (sondajul de opinie. • să oblige pe învinuit să relateze şi nu să determine un răspuns scurt de genul da sau nu.

diminuarea – atenuarea învinuirii prin recunoaşterea parŃială. 109-120. 5. În cele ce urmează vom prezenta procedeele tactice de ascultare a învinuitului. de regulă a unor aspecte mai puŃin grave ale activităŃii ilicite desfăşurate. Alegerea întrebărilor care vor fi folosite în timpul anchetei depinde. O tactică adecvată presupune adaptarea regulilor generale la fiecare cauză în parte. respingerea învinuirii. poziŃie ce poate consta în recunoaşterea faptei şi a învinuirii. evitându-se a se solicita învinuitului să facă aprecieri. C. 204 . anchetatorul trebuie să stabilească motivele pentru care el refuză colaborarea. Tactica ascultării învinuitului (inculpatului) cuprinde metode şi mijloace legale folosite în activitatea de ascultare. la personalitatea celui ascultat şi la poziŃia învinuitului (inculpatului). în primul rând.. se procedează la adresarea unor întrebări de completare. în scopul obŃinerii unor declaraŃii complete şi veridice.2. DispoziŃiile legale şi regulile tactice criminalistice reprezintă elemente de bază în stabilirea tacticii de ascultare. Cunoscând personalitatea şi psihologia celui ascultat. refuzul de a face declaraŃii. în mod deosebit. dacă se apreciază că declaraŃia nu este completă sau unele probleme sunt neclare. împrejurări concrete. presupuneri ori să exprime opinii personale.cit. pe lângă întrebările de completare. care să contribuie la aflarea adevărului şi clarificarea tuturor aspectelor cauzei.. de precizare şi de control. întrebările detaliu. trebuie să se folosească. negarea. T. de precizare şi de control. după terminarea expunerii libere.lămurirea unor aspecte omise cu ocazia relatării libere. de poziŃia învinuitului cu privire la învinuire. Strategii de interogare a învinuitului sau inculpatului (bănuitului)236 Cunoaşterea împrejurărilor în care a fost săvârşită infracŃiunea şi stabilirea corectă a datelor privind persoana învinuitului (inculpatului) folosesc anchetatorului la stabilirea procedeelor tactice de efectuare a ascultării. O situaŃie aparte o prezintă aceea că învinuitul refuză să facă declaraŃii. op. p. Butoi.4. În cazul recunoaşterii învinuirii.. cunoscute în practica autorităŃilor judiciare: 236 AioniŃoaie. În condiŃiile când învinuitul încearcă să nege faptele. pentru verificarea siguranŃei şi constanŃei în declaraŃii a persoanei ascultate. Întrebările trebuie să se refere la fapte.

la intervale diferite de timp. Atunci când cel ascultat a săvârşit mai multe infracŃiuni. netemeinicia afirmaŃiilor pe care le-a făcut anterior şi putând fi determinat să recunoască adevărul. deşi îşi pregătesc atent declaraŃiile. cât şi separat. clarificarea problemelor cauzei. pentru a determina furnizarea datelor necesare aflării adevărului. persoanele participante şi modul în care a acŃionat fiecare. Când există mai mulŃi învinuiŃi în cauză. Acest procedeu constă în reaudieri ale învinuitului cu privire la aceleaşi fapte. contradictorii. întrebările detaliu. anchetatorul va stabili dacă ascultarea va începe în legătură cu infracŃiunea cea mai uşoară sau cea mai gravă. Între diversele declaraŃii ale învinuitului vor apare. nu vor putea fi repetate. amănunte. În cadrul acestui procedeu. comit totuşi erori şi inconsecvenŃe logice. demonstrându-i-se. nepotriviri. cu toate pregătirile făcute în acest sens de către acesta. inevitabil. fiecare trebuie ascultat atât cu privire la activitatea proprie. pentru că detaliile nu vor putea fi puse la punct. tocmai asemenea aspecte trebuie exploatate. prin folosirea acestui gen de întrebări. De aceea. prin intermediul întrebărilor problemă. împreună cu alte procedee de ascultare.a) Strategii de interogare vizând folosirea întrebărilor de detaliu. contraziceri. în raport cu personalitatea şi psihologia acestuia. c) Strategii de interogare sistematică Acest procedeu se foloseşte atât în cazul învinuitului sincer. Scopul utilizării acestor întrebări este de a demonstra bănuitului netemeinicia susŃinerilor sale şi de a-l determina să renunŃe la negarea faptelor săvârşite. Întrebările de această natură se folosesc pentru a obŃine de la învinuit amănunte referitoare la diferitele împrejurări ale faptei săvârşite. cu toate încercările de a reproduce cele relatate anterior. împrejurări. astfel. învinuitului i se solicită să clarifice sistematic cum a conceput şi pregătit infracŃiunea. d) Strategii de interogare încrucişată Scopul acestui procedeu este de a înfrânge sistemul de apărare al învinuitului nesincer. b) Strategii de interogare repetată. care se situează pe poziŃia negării totale a faptelor 205 . mai ales în cauzele complexe. pentru a-l ajuta să lămurească complet toată problematica cauzei. Practica atestă că acest procedeu tactic dă rezultate bune în cazul învinuiŃilor recidivişti (infractori cu experienŃă) care. colaborarea învinuitului. cât şi al celor nesinceri pentru că îi obligă să dea explicaŃii logice şi cronologice la toate aspectele privind învinuirea. Or. cu privire la activitatea fiecărui participant. care să permită verificarea explicaŃiilor. sunt folosite frecvent în cazul când învinuitul face declaraŃii nesigure.

a legăturii ce există între acestea şi activitatea ilicită desfăşurată de către învinuit. întrebările fiind adresate de fiecare anchetator alternativ. într-un ritm susŃinut. anchetatorii înşişi putându-se încurca reciproc. • cunoaşterea valorii fiecărei probe din dosar. Procedeul se foloseşte în ascultarea învinuitului nesincer. Procedeul prezintă un anumit avantaj. să îngreuneze cercetările. de regulă. printre care: • cunoaşterea temeinică de către anchetator a tuturor probelor din dosar. încurcarea celui ascultat. care încearcă să denatureze adevărul. Acest procedeu constă în adresarea alternativă a unor întrebări care conŃin cuvinte afectogene (critice) privitoare la faptă şi la rezultatele ei şi a unor întrebări ce nu au legătură directă cu cauza. întrucât numai astfel se poate adopta procedeul tactic de ascultare adecvat. ci şi de observarea şi aprecierea acestuia. Este un procedeu ofensiv şi constă în ascultarea aceluiaşi învinuit de către doi ori mai mulŃi anchetatori ce s-au pregătit în mod special în acest scop şi cunosc problemele cauzei în care se face ascultarea. Avantajul constă în faptul că învinuitului sau inculpatului nu i se dă posibilitatea să-şi pregătească răspunsuri mincinoase. mai ales dacă este recidivist. mai ales atunci când nu toŃi stăpânesc perfect problema cauzei. 206 . • stabilirea judicioasă a întrebărilor ce vor însoŃi prezentarea probelor. indiferent de poziŃia avută faŃă de faptele pentru care este învinuit.săvârşite. ce. f) Strategii de interogare vizând folosirea probelor de vinovăŃie. alert. Dezavantaje: derutarea persoanelor cu structură psihică slabă. dar şi dezavantaj. • stabilirea celui mai indicat moment pentru folosirea probelor de vinovăŃie şi a ordinii în care acestea vor fi prezentate. e) Strategii de interogare vizând tactica complexului de vinovăŃie. ObŃinerea de rezultate bune prin folosirea acestui procedeu este asigurată de respectarea unor cerinŃe. recunoaşte faptele numai în măsura în care este convins despre existenŃa şi temeinicia probelor administrate împotriva sa. Aceasta presupune ca învinuitului ascultat să i se consemneze declaraŃia. Procedeul se utilizează numai după cunoaşterea exactă a poziŃiei învinuitului. întrucât reuşita procedeului nu depinde numai de răspunsurile celui ascultat. Pentru realizarea scopului – obŃinerea unor declaraŃii sincere – trebuie observate atent reacŃiile învinuitului la diversele întrebări ce i se adresează.

tact şi perseverenŃă se poate 207 . renunŃării la poziŃia de nesinceritate. în schimb. Neştiind dacă şi ce au declarat ceilalŃi participanŃi. date pe care ulterior. din care rezultă direct vinovăŃia. Cu răbdare. a probelor care îi dovedesc vinovăŃia şi adresarea de întrebări directe cu privire la fapta săvârşită. Cunoaşterea învinuirilor inculpaŃilor implicaŃi în cauză permite anchetatorului să găsească veriga cea mai slabă în rândul participanŃilor şi cu aceasta să înceapă ascultarea. g) Strategia interogării unui învinuit sau inculpat despre activitatea celorlalŃi participanŃi la săvârşirea infracŃiunii. va continua să persevereze în a respinge învinuirea adusă. Se solicită celui ascultat să declare ceea ce cunoaşte despre activitatea celorlalŃi participanŃi la infracŃiune. vinovăŃia. În practica organelor de anchetă judiciară este mai frecvent folosită prezentarea progresivă a probelor de vinovăŃie. lăsându-i-se impresia că persoana sa interesează mai puŃin organul de urmărire penală. crearea momentului psihologic necesar cunoaşterii faptelor. de la început. convingându-se de insuficienŃa ori de forŃa probantă redusă a dovezilor de vinovăŃie prezentate. învinuitul poate prezenta date valoroase în legătură cu infracŃiunea săvârşită. În raport de personalitatea şi psihologia învinuitului se poate proceda la prezentarea frontală sau prezentarea progresivă a probelor de vinovăŃie. urmărindu-se. Procedeul se aplică atunci când în cauză există mai mulŃi învinuiŃi (inculpaŃi) participanŃi la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. Prima metodă presupune prezentarea în mod neaşteptat. În acest mod. continuându-se cu cele ce au relevanŃă deosebită. dar mai ales după săvârşirea infracŃiunii.AtenŃia care trebuie acordată folosirii acestui procedeu de ascultare se explică prin aceea că orice eroare din partea anchetatorului poate compromite întreaga muncă desfăşurată pentru determinarea învinuitului să facă declaraŃii veridice şi complete. Înaintea acestui moment. fiecare va avea reŃineri. privitoare la modul de comportare în eventualitatea descoperirii faptelor. cu prezentarea de probe care nu dovedesc nemijlocit săvârşirea faptei. având în vedere înŃelegerile stabilite înainte. învinuitul sau inculpatul trebuie să fie întrebat în legătură cu împrejurările dovedite prin probele care urmează a fi folosite. plecându-se de la aspecte mai puŃin importante. cel ascultat va recunoaşte numai ceea ce este dovedit sau. dar va manifesta. luând cunoştinŃă prematur de probele existente. un interes deosebit pentru a afla din anchetă care este poziŃia celorlalŃi învinuiŃi. iar apoi să facă declaraŃii despre propria activitate. ce constă în ascultarea în mod treptat. Procedeul prezintă şi dezavantaje pentru că nu întotdeauna cel ascultat este dispus să divulge activitatea participanŃilor. astfel. va trebui să le explice.

Prin confruntarea datelor obŃinute din declaraŃiile participanŃilor. să declare despre faptele comise de către ceilalŃi participanŃi. unde c) să-şi facă simŃită prezenŃa. valorilor găsite cu ocazia percheziŃiilor corporale sau domiciliare. procedeul se foloseşte în ascultarea infractorilor nesinceri. ExplicaŃiile date vor fi verificate minuŃios pe zile. oscilanŃi în declaraŃii. În cazul acestui procedeu se mai poate solicita bănuitului să justifice sursa mijloacelor de existenŃă (în cazul celor neîncadraŃi în muncă). despre care el nu declarase nimic anterior. a acŃiunilor ce caracterizează săvârşirea infracŃiunii şi perioada imediat post-infracŃională. 208 237 . întrucât în declaraŃiile acestuia apar neconcordanŃe în justificarea timpului critic. prin care persoana bănuită caută: a) în timp . chiar dacă nu au declarat totul despre propria activitate. să prezinte locurile unde s-au aflat şi persoanele cu care au luat legătura. Pe baza rezultatelor verificărilor.să se plaseze cât mai departe de locul comiterii faptei. Definim alibiul ca pe „un construct mental (strategie) cognitivdemonstrativă. h) Strategia interogării vizând spargerea alibiului237 sau justificarea timpului critic Timpul critic reprezintă suma duratei activităŃilor ce au precedat săvârşirea infracŃiunii. refractari. parŃial acoperită faptic. de regulă. ore. b) în spaŃiu . Acestora li se va cere să arate ce au făcut pe zile şi ore. Acest procedeu se foloseşte. să dea explicaŃii cu privire la provenienŃa bunurilor. ce a întreprins înainte. anchetatorul poate desprinde concluzii cu privire la sinceritatea celor implicaŃi în cauză. cu cine a luat legătura. Cunoscându-se activitatea bănuitului i se va solicita să declare locul unde s-a aflat. în timpul şi după săvârşirea infracŃiunii. care încearcă să îngreuneze aflarea adevărului. în măsura în care le cunoaşte. Acest procedeu permite obŃinerea unor rezultate pozitive.să rămână cât mai aproape de timpul comiterii faptei.ajunge la determinarea învinuiŃilor să facă mărturisiri. acesta va putea fi determinat să recunoască faptele cu ocazia unei noi ascultări. Verificarea datelor furnizate de bănuit oferă anchetatorului posibilitatea constatării nesincerităŃii relatărilor. minute şi locuri. folosindu-se starea psihică a bănuitului. va fi mai cooperant în relatarea activităŃilor infracŃionale a celorlalŃi participanŃi. atunci când bănuitul refuză să facă declaraŃii. întrucât fiecare învinuit aflat în faŃa unor date cunoscute de anchetator. De asemenea.

Comportamentul duplicitar este des întâlnit în practica judiciară. Duplicitatea (simularea) este caracteristica unei persoane care adoptă două atitudini şi joacă premeditat două roluri. intenŃii. 1994. un dezechilibru psihic provocat de excesiva acumulare de energie determinată de conflictele interpsihice. Astfel. este un joc al inteligenŃei prilejuit preponderent de o simplă discuŃie asupra cazului şi care dă posibilitatea individului de a se apăra cu toate mijloacele – cele legale sau ilegale”.. adoptând un comportament voit contrafactual cu referinŃă voit pragmatică şi vizând o finalizare persuasiv intenŃională. fapte şi probe cu scopul de a aduce ancheta judiciară pe căi greşite. Analizând minciuna la intersecŃia dintre forma gândită. curat. Minciuna reprezintă constructul mental strategic. la fel ca şi alibiul. încercarea de a ascunde şi alte fapte. în vederea sustragerii de la pedeapsă. Bucureşti. i) Strategii vizând interogatoriul psihanalitic Interogatoriul psihanalitic238 este interogatoriul viitorului.simularea este asigurată de divergenŃa dintre forma gândită şi cea exprimată. apărarea. tăcerea reprezintă. bănuitul o îndreaptă împotriva celui ce îl interoghează. unele stări sufleteşti. fiind localizate la nivelul preconştientului. din perspectiva psihologiei judiciare. se reŃine: . este inofensiv. drepturile şi libertăŃile cetăŃeanului din perspectiva prezumŃiei de nevinovăŃie. ca şi pe participanŃi. pe care.Utilizarea procedeului de justificare a timpului critic permite extinderea anchetei judiciare asupra altor infracŃiuni şi făptuitori mai ales că. Psihanaliza crimei. respectă „integral demnitatea. În timpul anchetei apare la individul supus ei. Butoi. 209 . afişează sentimente şi gânduri diferite de cele pe care le simte cu adevărat. simularea desemnând efortul conştient întreprins cu perseverenŃă de către subiectul interogat pentru a masca trăiri. conflictul dintre pulsiunile inconştientului şi actul conştient determinate de raportul Eu – realitate se concretizează în manifestări ce scapă cenzurii conştientului. acŃiuni. T. aşa cum demonstrează cazuistica judiciară. 238 Editura ŞtiinŃifică şi Tehnică. forma transmisă şi factualitate.

Reprezintă trăirea de o clipă a subconştientului. natural. pregătindu-le pentru a acorda şi a fi conştientizate de către ego la momentul optim R E F U L A R E SUPRA-EUL. concluziile personale. Formează coordonatele de bază ale caracterului.Strat de vigilenŃă. O acumulare de energie ce se va elibera deghizat ConŃine puterea individului stocată. În termeni psihanalitici acesta este determinat de subconştient. individual şi relativ fix. łine seama de cerinŃele individului şi intră permanent în conflict cu realităŃile externe SUBCONŞTIENTUL T E N D I N ł Ă Reprezintă pornirea tensională a sinelui. strat artificial creat prin interiorizarea normelor de instrucŃie şi educaŃie. vie la un moment dat (starea trăită). Exprimă starea prezentă. EUL. CONŞTIENTUL STRATUL CONŞTIENT STRATUL PRECONŞTIENT Reîntoarcerea în inconştient a unor porniri instinctuale. ConŃine instinctul de conservare a speciei şi a individului INCONŞTIENTUL SchiŃa instanŃelor psihanalitice (Tudorel Butoi) 210 . conştientizându-le în contextul stimulării externe. Este propriu. Este reprimată de Supra-Eu atunci când nu concordă cu grila tangenŃelor sale Purtătorul experienŃelor şi trăsăturilor fundamentale ale speciei şi rasei. filtru cu conŃinut moral. ConştiinŃa acŃională. Acceptă tendinŃe şi pulsiuni cărora le dă valenŃele prezentului. Acceptă şi Ńine în stare de rezervă tendinŃele şi pulsiunile nerefulate acceptate de cenzură. Este un dat ancestral. SUPRA-EGO STRATUL CENZURII Conflict CENZURA Strat de vigilenŃă SoluŃia Stratul conştient. etic şi juridic. primar. biologic. Repune şi refulează tendinŃele neconforme standardelor sale. complexele emoŃionale.

de aceea nu este lipsit de importanŃă obiceiul unor magistraŃi de a-l pune pe reclamant să-şi citească singur declaraŃiile. care scapă de sub controlul vigilent al Eu-ului conştient. alături de Eu-ul primitiv şi brutal. dar ele continuând să-şi exercite presiunea asupra cenzurii conştientului.lăsarea obiectelor. . provocând acte greşite. imaginile flotante din jurul conştiinŃei prin forŃa lor dinamică modifică mersul normal al scrisului şi cititului.actele simptomatice accidentale sunt mărturisiri involuntare ale unor gânduri. ci din cauza unui gând ascuns sau din cauza unei stări generale contradictorie celei pe care o afirmă verbal. identificând la aceştia lapsusuri. în cursul cercetării câmpului faptei. acte simptomatice. Unii autori cred că eterna reîntoarcere la locul faptei este generată de plăcerea înfiorătoare şi dulce a tensiunilor emoŃional afective pe care o dă făptuitorului retrăirea actului infracŃional şi descărcarea treptată a tensiunilor. O idee este refulată sub presiune unei neplăceri ulterioare. uitarea sau deformarea unor nume familiare etc.lapsusul este tributar imaginilor flotante care sunt în apropierea conştiinŃei. credem că revenirea vine din instinctul de conservare. Psihanalitic. de a se asigura că nu s-a comis nici o greşeală. InfluenŃa lor se resimte făcând să devieze curgerea normală a vorbirii. specialistul criminalist identifică primele acte simptomatice ale subconştientului care sunt veritabili indici orientativi în direcŃia identificării făptuitorului. În interogatoriul care se adresează făptuitorului acesta se va autodemasca sub influenŃa Eu-ului sedimentat în subconştient. nu din cauza asemănărilor pur acustice dintre două cuvinte. Autorul unui act simptomatic îşi dezvăluie o intenŃie a 211 .revenirea la locul faptei este consecinŃa necesităŃii detensionării psihice a făptuitorului sub presiunea Eu-ului social care dezaprobă inconştient actul criminal. conŃinuturile intelectuale sunt respinse. erori caracteristice.erorile de lectură şi de scris: cauza este aceeaşi ca şi la producerea unui lapsus. afecŃiuni.Altfel spus. . repulsii. aceasta slăbindu-se din cauza instinctului de conservare activat de teama de a fi identificat. . . Acest act simptomatic de uitare a obiectelor în câmpul faptei se explică prin faptul că se scapă de sub controlul cenzurii unele elemente asupra cărora acesta veghează. . . refulate de conştiinŃă ca stări ce trezesc anchetatorului atitudini de autocontrol în scopul acoperirii manifestărilor emoŃionale.uitarea cuvintelor şi a numelor proprii: cercetarea numelor proprii în interogatoriu este de o mare importanŃă. AtenŃia trebuie îndreptată asupra numelor în legătură directă cu vina. asupra cărora conştiinŃa veghează cu rezonanŃă sau contiguitate în acest sens.

chiar şi pentru persoanele de bună-credinŃă. în special. Trebuie Ńinută seama de faptul că procedura confruntării creează. confruntarea este folosită şi în scopul verificării şi precizării unor declaraŃii ale învinuiŃilor sau inculpaŃilor participanŃi la aceiaşi infracŃiune prin care aceştia şi-au recunoscut faptele săvârşite. permiŃând Eu-ului social. forŃă fizică. organul de urmărire penală trebuie să cunoască persoanele ce vor fi confruntate şi sub aspectul dominantelor de ordin psihologic. . autor Tarantoc Maria şi criminalul în serie Pascu Nicolae). ca activitate de urmărire penală. Procedând la pregătirea confruntării. constă în ascultarea a două persoane. de îngrijorare prin prisma reflexiei asupra „consecinŃelor”. În timpul confruntării se impune observarea atentă a persoanelor confruntate şi. mai ales atunci când se află în confruntare cu persoane superioare lor prin cultură.subconştientului într-un moment când cenzura nu îşi exercită cu stricteŃe rolul său. j) Coordonatele psihologice ale instituŃiilor confruntării. confruntarea. considerată nesinceră. se bazează pe aglutinarea ideilor şi centrarea lor pe un trunchi ideativ. pentru a vedea cum T. 212 239 . se pot inhiba uşor. prezentării pentru recunoaştere şi reconstituirii ca activităŃi ale urmăririi penale * Confruntarea Din perspectivă strict psihologică. În practica organelor de urmărire penală. Deşi scopul principal al confruntării îl constituie înlăturarea contrazicerilor dintre declaraŃiile persoanelor ascultate cu privire la una şi aceeaşi problemă. un climat tensional. de regulă. un cuvânt sau o idee ce face parte dintr-un complex psihic. statut social.Butoi. se pot contrazice.asociaŃiile de idei239. matricei morale să se armonizeze cu tensiunile refulate prin actul mărturisirii. Este ştiut faptul că emotivii pot fi neclari în declaraŃii. între declaraŃiile lor existând contraziceri esenŃiale cu privire la aceeaşi problemă. CondiŃia interogatoriului psihanalitic este realizarea atmosferei de intimitate din care se poate obŃine starea de confianŃă. a celei care neagă. Psihanaliza crimei – StudenŃii vor studia comportamentele mecanismului psihanalitic şi analizele de caz (omorul cu jaf – victimă Ionescu Maria. acceptării comiterii faptei şi a pedepsei. una în prezenŃa celeilalte. într-o oarecare măsură nesiguri. totuşi nu trebuie să se omită faptul că efectuarea acestui act poate duce şi la realizarea altor obiective.

confruntarea este un bun prilej de observare psihologică a persoanelor confruntate. faŃă în faŃă al organului de urmărire penală cu persoanele confruntate pentru asigurarea tuturor posibilităŃilor de studiu şi supraveghere. efectelor pe care le produc asupra acesteia. Un anchetator cu o bună pregătire psihologică poate să le surprindă pentru că este greu de susŃinut un neadevăr în faŃa celui care cunoaşte realitatea. ori caracteristicile obiectelor şi animalelor. la care întrebare a manifestat nelinişte. Datorită faptului că reprezintă rezultatul unor mecanisme psihologice: observare. un întreg cortegiu caracteristic comportamentului simulat: scădere a fermităŃii argumentării. nu va pierde niciodată din vedere faptul că dacă interpretarea psihologică a datelor desprinse cu ocazia ascultărilor anterioare este importantă. îndeosebi vizuală. * Prezentarea pentru recunoaştere Prezentarea pentru recunoaştere are un loc distinct în cadrul urmăririi penale. modului cum sunt formulate şi promptitudinea răspunsurilor pe care le dă. Se recomandă contactul psihologic direct. prin această activitate urmărindu-se identificarea persoanelor. la acesta se constată pe parcursul confruntării. diferitele întrebări care i se adresează. mai ales. reveniri şi perioade de latenŃă în răspunsuri etc. ezitări. De fapt pentru cel ce instrumentează cauza. aceasta este esenŃială la confruntare. Organul de urmărire penală trebuie să acorde atenŃie nu numai declaraŃiilor persoanei confruntate.reacŃionează la diferitele întrebări care i se adresează. lucrurilor sau animalelor care au legătură cu cauza prin mijlocirea persoanei care le-a perceput anterior şi a reŃinut în memorie semnalmentele. cu temeinice cunoştinŃe psihologice. Practica demonstrează că tatonarea directă. reacŃiile sale faŃă de răspunsurile persoanei cu care este confruntată. ci şi manifestării ei. observativă. cadavrelor. Permanent atent. recunoaşterea poate fi mai mult sau mai puŃin precisă. de mărturisire a adevărului. memorare şi redare. anchetatorului i se oferă aşadar prilejul de a discerne asupra simptomatologiei comportamentului simulat al persoanelor confruntate. care a surprins-o. Precizarea se impune pentru a se preveni orice confuzie între realitatea psihică de recunoaştere şi noŃiunea de recunoaştere în accepŃiunea sa juridică. în 213 . Recunoaşterea este un proces psihologic mai uşor pentru că reactualizarea informaŃiilor percepute anterior nu solicită un efort mare. Fin observator. pune în stare de inferioritate psihică pe cel care ascunde adevărul. respectiv. trăsăturile exterioare ale persoanelor. la care a evitat răspunsul. În general. spre deosebire de reproducerea întâlnită în cazul mărturiilor obişnuite. De aceea în desfăşurarea prezentării pentru recunoaştere şi.

aspect deosebit pentru aprecierea posibilităŃilor persoanei de a reŃine elementele de bază în virtutea cărora urmează a se face recunoaşterea. Ascultarea persoanei ce urmează să facă recunoaşterea vizează realizarea mai multor obiective: • cunoaşterea posibilităŃilor reale de percepere. timp şi mod de percepere. martorilor. trebuie să se stabilească dacă perceperea s-a făcut cu ocazia şi în condiŃiile săvârşirii infracŃiunii ori în alte împrejurări. în cazul primului fel de ascultare. Tot cu ocazia ascultării. însă prezintă unele particularităŃi datorită faptului că. memorarea şi reproducerea. De asemenea. a identificărilor false. Se poate aprecia că prezentarea pentru recunoaştere are o importanŃă egală cu a activităŃii de ascultare propriu-zise a oricărui subiect procesual ce cunoaşte despre vreo faptă sau împrejurare de fapt de natură să servească la aflarea adevărului. inclusiv la identificarea autorului ori victimei unei infracŃiuni. Psihologia judiciară atrage atenŃia că valoarea probantă a recunoaşterii se exprimă exclusiv în coroborare cu toate celelalte materiale de probă administrate în cauză. persoana nu este solicitată să redea împrejurări şi condiŃii ale săvârşirii infracŃiunii. de factorii obiectivi şi subiectivi ce pot influenŃa perceperea. • determinarea datelor referitoare la caracteristicile de identificare percepute şi memorate de persoane. trebuie să fie avut în vedere pericolul apariŃiei unei false identificări. în 214 . elementele de sugestie pot să influenŃeze uşor declaraŃiile persoanelor chemate să facă recunoaşterea. pe baza cărora va putea face recunoaşterea. precum şi a factorilor obiectivi ori subiectivi care ar fi putut-o influenŃa. în cadrul prezentării spre recunoaştere. Faptul că o anumită persoană bănuită de săvârşirea unei infracŃiuni a fost recunoscută de către un martor nu este un motiv suficient şi temeinic ca aceasta să fie în mod cert şi autorul faptei. ci să descrie semnalmentele sau caracteristicile care pot duce la recunoaşterea obiectului supus identificării. ori obiecte ce prezintă unele trăsături asemănătoare şi apar ca familiare persoanei chemate să facă recunoaşterea. Este cunoscut faptul că perceperea se realizează de cele mai multe ori. Interogatoriul în cazul prezentării pentru recunoaştere se desfăşoară după regulile privind ascultarea persoanelor sau părŃilor vătămate. persoane.aprecierea rezultatelor obŃinute trebuie să se Ńină seama de legile psihice care guvernează procesul cognitiv. • stabilirea condiŃiilor de loc. deoarece. învinuiŃilor ori inculpaŃilor. Sublinierea posibilităŃilor de apariŃie a erorilor. din cauza imposibilităŃii localizării în spaŃiu şi timp a unor fapte şi împrejurări. se impune în mod deosebit. memorare şi redare a persoanei.

Perspectiva psihologiei judiciare asupra reconstituirii evidenŃiază următoarele: • în cadrul reconstituirii. apoi a prezentării pentru recunoaştere. în raport cu particularităŃile cauzei.momentul săvârşirii infracŃiunii. imposibilitatea persoanei de a prezenta elementele pe baza cărora urmează a se face identificarea nu înseamnă şi incapacitatea acesteia de a face recunoaşterea. obiectul perceperii este fenomenul.). fenomenele examinate sunt întotdeauna provocate artificial. pentru a se înlătura posibilitatea ştergerii din memorie a semnalmentelor ori influenŃa persoanelor interesate în rezultatele acestei activităŃi. în sensul că ajută la clarificarea unor probleme ale acesteia. De aceea. de aceea ele sunt asemănătoare. este o încercare de a stabili pe cale experimentală posibilităŃile de existenŃă a faptelor sau fenomenelor. de fapt. organizarea acestei activităŃi sau renunŃarea la efectuarea ei. experienŃa şi rezultatele lor. rezultă dificultăŃile pe care le întâmpină cel chemat să facă identificarea cu ocazia ascultării. De exemplu. care. o experienŃă. fenomenele. • în cursul reconstituirii se pot reproduce şi verifica fapte. acŃiunile şi nu urmele acestora. se impune organizarea prezentării pentru recunoaştere într-un moment cât mai apropiat de cel în care s-a făcut perceperea. 215 . dar nu identice cu cele adevărate. în cazul reconstituirii efectuate în scopul verificării posibilităŃilor de a vedea sau de a auzi. Dacă la acestea se adaugă faptul că persoana sau obiectul de recunoscut au fost văzute o singură dată. fenomene care nu lasă urme materiale. Deci. faptele. Reconstituirea constă în reproducerea tuturor împrejurărilor săvârşirii infracŃiunii sau numai în reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar a unor fapte izolate. • la reconstituire. atunci când. organul judiciar percepe nemijlocit. condiŃii meteo etc. Ńinându-se seama de condiŃiile ce au putut influenŃa perceperea. prezintă importanŃă pentru cauză. se hotărăşte de la caz la caz. Avându-se în vedere aceste dificultăŃi. cu ocazia ascultării persoana nu reuşeşte să redea elementele caracteristice care să formeze convingerea posibilităŃilor sale de a face identificarea. însă. * Reconstituirea Poate fi definită ca fiind reproducerea artificială a împrejurărilor în care a fost săvârşită infracŃiunea sau oricare fapt care prezintă importanŃă în cauză pentru a se stabili dacă fapta a avut ori putea să aibă loc în condiŃiile date (spaŃiu. memorarea şi reproducerea. • reconstituirea este.

justiŃie. Armonizarea. dreptate. într-o perspectivă mai largă. abilitatea anchetatorului de a utiliza. a drepturilor fundamentale ale omului. ExigenŃele morale. Din acest punct de vedere. ExigenŃele de competenŃă au în vedere pregătirea modernă de specialitate. anchetatorul va trebui să cunoască în ce constau şi cât au fost de lezate valorile şi interesele legitime ale omului în colectivitatea semenilor săi. bună-credinŃă. 5. vizează raportarea reală şi sinceră a anchetatorului la valorile umane perene de adevăr. responsabil de aplicarea legii şi de protecŃia societăŃii în faŃa recrudescenŃei criminalităŃii. nu în ultimul rând. îndeosebi cea din materia probelor. în lumina drepturilor şi obligaŃiilor sale. a modului în care legislaŃia procesuală. 240 „Art. tehnologia judiciară integrată ştiinŃei criminalisticii. servind colectivitatea şi protejând orice persoană împotriva actelor ilegale. conform înaltului grad de responsabilitate pe care li-l cere profesia lor. la care trebuie să se raporteze în permanenŃă. adoptat de Adunarea Generală a ONU. experienŃa pozitivă. şi. a cerinŃelor generale ce fundamentează statutul deontologic al anchetatorului va permite acestuia să aplice legea conform gradului înalt de responsabilitate pe care îl cere profesia lui. Aspecte psihologice privind exigenŃele formulate faŃă de persoana anchetatorului ExigenŃele legale şi morale. în decembrie 1979240. care se sprijină şi vin în întâmpinarea literei şi spiritului legii. ca şi cele de competenŃă care se formulează faŃă de un anchetator. 1 – Persoanele răspunzătoare de aplicarea legii trebuie să se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea. 216 . Interesante prevederi în sensul consideraŃiilor menŃionate sunt cuprinse în „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii”. justifică chiar şi o asemenea exagerare. nu o dată se obŃin probe noi şi se asigură extinderea urmăririi penale. Atitudinea generală a anchetatorului se raportează la suma de valori şi norme morale unanim acceptate.• cu ocazia reconstituirii. permite abordarea procedeelor de tactică şi metodică în efectuarea anchetei judiciare. în condiŃiile pe care i le permite legea.5. ExigenŃele legale cer anchetatorului cunoaşterea profundă şi nuanŃată a dispoziŃiilor legii penale şi procesual penale. de asemenea. de a solicita contribuŃia expertizelor de specialitate pe care le reclamă cauzele judiciare. într-o sinteză echilibrată.

De regulă. Principiile psihologiei cibernetice. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane. mai puŃin sau deloc. verosimile. 5 – Nici o persoană răspunzătoare de aplicarea legilor nu poate aplica. nr. rigoare şi să se bazeze pe un dezvoltat spirit critic autoreflexiv. p. psihologia judiciară se opreşte în mod constant asupra gândirii. profunzime. provoca ori tolera un act de tortură sau orice altă pedeapsă ori tratament crud(ă). inuman(ă) sau degradant(ă). cât mai ales comprehensiv-explicativ.1. mai ales la nivelul amănuntelor. pentru a justifica tortura ori alte pedepse sau tratamente crude. nu atât constatativ. precum şi al colegilor lor”241. 1975. 217 . 242 M. contradictorii sau neplauzibile. gândirea sa orientată spre esenŃa realităŃii judiciare a evenimentului judiciar. instabilitatea politică internă sau orice altă stare de excepŃie. memoriei. echilibrului psihologic şi. subliniază: „Persoanele responsabile de aplicarea legilor ce se conformează dispoziŃiilor prezentului Cod merită respectul. CalităŃi psiho-intelectuale şi moral-afective ale anchetatorului Între calităŃile ce structurează profilul psiho-intelectual şi moralafectiv al anchetatorului. în esenŃa realităŃii”242. Art.Revista InternaŃională de PoliŃie Criminală comentând aceste prevederi.5. 241 „Revue Internationale de Police Criminelle”. Gândirea este un proces psihic de integrare a informaŃiei la nivel conceptual prin care subiectul cunoaşterii individuale „devine capabil să depăşească limitele hic et nunc ale percepŃiei şi să pătrundă mai adânc. 129-131. cum ar fi: starea de război. p. Golu. trebuie să se caracterizeze prin claritate. nici nu poate invoca un ordin al superiorilor săi ori împrejurări excepŃionale. dar se întâmplă ca unele din afirmaŃii să fie. căci numai această esenŃă poate fundamenta o soluŃie judiciară. 2 – În îndeplinirea sarcinilor pe care le au. În cazul anchetatorului. 5. pe cel al serviciului de care aparŃin. inumane ori degradante”. sprijinul moral activ şi concursul colectivităŃii în care îşi exercită funcŃiile. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 158. 358. cei răspunzători de aplicarea legii trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană. faptele relatate în ancheta judiciară par întotdeauna reale. Art. o ameninŃare contra securităŃii naŃionale. mai 1982. asupra capacităŃii de a judeca diferite roluri şi a bunei-credinŃe. Bucureşti. integrităŃii senzoriale.

De aceea. memoria este ceea ce se obŃine în urma operaŃiilor de stocare şi conservare a informaŃiei despre stările surselor externe şi despre acŃiunile şi trăirile subiective în raport cu ele. Idem. ci mesaje informaŃionale de tipul codurilor-imagine. 218 . 221-222. b) integrarea informaŃiei în raport cu realitatea externă din care aceasta a fost extrasă (evenimentul judiciar). pentru sesizarea inadvertenŃelor. c) informaŃia să fie codificată într-un limbaj care să exprime în mod fidel esenŃa evenimentului judiciar. legând în timp şi după principiul opus direcŃiei de scurgere a timpului . În activitatea de stabilire. Astfel spus. prelucrare şi interpretare”245. a decelării aspectelor reale de cele imaginare sau a semnificativului de nerelevant. În felul acesta gândirea. pe bază de probe. adică acea memorie care prezintă „principalul rezervor de păstrare a experienŃei 243 244 Idem. va putea să asigure: a) calitatea informaŃiei judiciare. Anchetatorului îi este necesară memoria de lungă durată. într-o primă aproximare. 245 Idem. Ea reprezintă un subsistem ale cărui elemente le constituie conŃinuturile informaŃionale elaborate în cursul comunicaŃiei anterioare a individului cu mediul extern şi a cărui dinamică rezidă în transformările de tip integrativ sau instrumental executiv efectuate de grupuri speciale de operatori asupra acestor conŃinuturi. Memoria243. anchetatorul operează reversibil şi recursiv. anchetatorul trebuie să acŃioneze cu perspicacitate şi o mare putere de discernământ. memoria ocupă un loc distinct şi are o individualitate specifică. codurilor simbolicconceptuale sau codurilor «tensiunilor» sau «relaxărilor» variabilelor motivaŃionale afective. 210. în procesul de coroborare şi verificare a probelor. Caracteristica principală a acestor mesaje constă în faptul că ele dau «dimensiunea istorică» a sistemului psihic şi a sistemului personalităŃii în ansamblu. În structura memoriei nu vom găsi obiecte şi evenimente ca stare. a stării de fapt. 209-227. p. anchetatorul stochează informaŃiile şi „menŃine continuitatea fluxului informaŃional în cadrul sistemelor analizatorilor un timp suficient pentru codificare-recodificare. Pe de altă parte. „În cadrul sistemului psihic. ca proces psihic cognitiv. p.cel al reversibilităŃii sau recursivităŃii – stările şi comportamentele anterioare de cele actuale”244. p. distinct de celelalte procese psihice cognitive.

întrucât ancheta judiciară debutează la nivelul fiecărui partener al relaŃiilor interpersonale. Este limpede că. filosofică. p. 249 Idem. Integritatea senzorială defineşte. „Memoria de lungă durată nu cuprinde numai informaŃie pur constatativă despre evenimentele percepute sau trăite. interpretările ei prin prisma unor criterii şi etaloane de esenŃă socio-culturală. etică. a cursului evenimentelor externe cu cel al evenimentelor din planul intern al subiectului”249. declanşând mecanismul psihic al afectivităŃii ce se poate exterioriza prin manifestări incompatibile cu profesiunea de anchetator. din perspectiva sarcinilor de reglare sau a stării echilibrului optim. 130. în ultimă analiză. cunoscut fiind că „valorile funcŃiei sensibilităŃii sunt supuse unor oscilaŃii ca urmare a fenomenelor de adaptare. cum ar fi: dezgustul. anchetatorului îi este necesară şi memoria de scurtă durată pentru a reuşi să consemneze şi în scris relatările partenerilor relaŃiei. în mod oral. Procesele afective iau naştere prin „corelare informaŃională. sila. Integritatea senzorială a anchetatorului constituie fundamentul psiho-fiziologic al corectitudinii şi exactităŃii redactării documentelor de anchetă ce constituie suportul material al mijloacelor de probă. plictiseala. permiŃându-i acestuia un comportament profesional echilibrat pe fondul psiho-fiziologic general pozitiv.”247. toleranŃei. involuŃie. depresie. Complexitatea şi durabilitatea contactelor comunicaŃionale specifice activităŃilor de anchetă judiciară implică întotdeauna acŃiunea mai puternică sau mai slabă a unui factor de noutate. agresivitatea etc. personalitatea anchetatorului. Echilibrul emoŃional vizează componenta afectivă a psihicului anchetatorului. operaŃiune care este ulterioară convorbirii. disponibilităŃii de a asculta şi stăpânirii de sine. 248 Idem. Asemenea manifestări trebuie contracarate prin autocontrolul pe care şil impune anchetatorul şi exerciŃiul perseverent al răbdării. anchetatorul trebuie să posede o stare corespunzătoare a sănătăŃii şi să dispună de o mare capacitate de efort voluntar. ci şi evaluările. învăŃare (evoluŃie)”248. contrast. estetică etc. oboseală.acumulate în cursul activităŃii anterioare”246. 219 . p. 249. De aceea. ştiinŃifică. sau a celor de sensibilizare. Integritatea senzorială are în vedere condiŃia fiziologică normală a analizatorilor anchetatorului. p. 225. 246 247 Idem. 226. Idem. p.

la nevoie. în general. în art. ele trebuie să împiedice orice încălcare a legii sau a prezentului Cod şi să li se supună cu hotărâre.Dacă anchetatorul nu va reuşi să-şi asigure „o suprafaŃă psihică perfect plană” şi. inteligenŃei şi talentului său profesional de a intui jocul infractorului sau al falsei victime. De asemenea. De asemenea.p. În literatura de specialitate se apreciază că anchetatorului îi este necesară şi o capacitate actoricească pentru a putea. va apare în faŃa interlocutorului ca un om impresionabil. în afara oricărei discuŃii că dispoziŃiile documentului de drept internaŃional citate oglindesc preocuparea legislaŃiei penale moderne pentru înlăturarea prejudecăŃilor din conduita autorităŃilor judiciare răspunzătoare de aplicarea legii. aceasta fiind numai expresia metaforică a abilităŃii anchetatorului. 267 C. nici legal şi nici moral. menŃionează în mod expres „pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea”. care. nervos. „Art. să simuleze perfect orice stare sau trăire. Importante garanŃii juridice pentru eliminarea prejudecăŃilor sunt stabilite în art. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane”. credem. Importante din perspectiva echilibrului psihologic al anchetatorului sunt şi dispoziŃiile art. Este. Echilibrul emoŃional al anchetatorului este condiŃionat şi de lipsa oricărei prejudecăŃi sau a duşmăniei faŃă de persoana anchetată. atunci cadrul general al desfăşurării anchetei va deveni precar. Art. 8 – Persoanele răspunzătoare de aplicarea legilor trebuie să respecte legea şi prezentul Cod. procedeele artei teatrale şi nici scenariile. agresiv. „nu intră în pielea infractorului sau victimei”. 7 şi 8 din Codul de conduită250. 2 din Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii este stabilită obligaŃia juridică a acestora „să respecte şi să protejeze demnitatea umană.. sau să joace orice personaj pentru a-i înŃelege mai bine motivele. incriminând tortura. frământat de problemele proprii. 220 250 . şansele de realizare a scopurilor propuse diminuându-se. întreaga personalitate. 7 – Persoanele care răspund de aplicarea legilor nu trebuie să comită nici un act de corupŃie. Capacitatea anchetatorului de a judeca rolurile protagoniştilor din afacerile judiciare. Ele trebuie să se opună cu vigoare oricăror acte de acest gen şi să le combată. prin manifestările sale negative. cu întreaga lor capacitate”. În activitatea de anchetă judiciară nu se justifică. Anchetatorul nu joacă rol de infractor sau victimă. stările afective şi reacŃiile existente în momentul comiterii faptei şi.

şi-a pus problema dacă acesta este un rol real. aceasta depinde tot de ştiinŃa anchetatorului. actul profesional frecvent utilizat este cel al analizei şi judecării rolurilor pe care diferitele persoane implicate în afacerile judiciare le joacă şi dacă acestea sunt reale sau fictive251. Şeful grupei de pază şi gardă al unui demnitar. după o cercetare criminalistică lege artis. procedee suficiente pentru descoperirea adevărului. ni se pare vetustă. situându-se pe ipoteza judecării rolului pe care şi l-a asumat şeful gărzii demnitarului de a coopera cu anchetatorul. priceperea şi rezistenŃa psihică a anchetatorului. nefiind necesar împrumutul procedeelor din arta dramatică. De asemenea. ca şi cunoştinŃele operaŃionale de psihologie judiciară permit identificarea autorilor şi adevărul faptelor lor în condiŃiile impuse de standardele moderne ale procesului penal. Cel în cauză a acceptat testarea. În consecinŃă. LegislaŃia procesuală asigură un cadru juridic adecvat anchetei. Pentru toate aceste argumente. cu răsturnări de situaŃii. metodele tactice. teza jucării rolurilor de către anchetator. a furnizat o listă de suspecŃi.Ancheta judiciară prezintă o anumită duritate. cu coincidenŃe stranii care solicită la maximum inteligenŃa. În realitatea judiciară nemijlocită cu care se confruntă anchetatorul. sobru şi solemn. adică şi-a propus să-i judece rolul din perspectivă psihologică. sugerând verificarea minuŃioasă a acestora pe perioada timpului critic. Temeiurile acestui demers sau indiciile de probabilitate spre versiunea opusă celei susŃinute de şeful gărzii au fost furnizate de lipsa oricăror urme la faŃa locului. după procedeele artei dramatice. necunoscând că aceasta se va face prin biodetecŃie. În realitate. în faŃa aparatului „Polygraph”. audiat în cazul unui furt de valută de la reşedinŃa demnitarului. În acest stadiu al anchetei a intervenit psihologicul care. principii şi garanŃii corespunzătoare pentru asigurarea drepturilor şi respectarea demnităŃii fiecărui participant la procesul penal. fiind presărată cu obstacole. Când însă s-a aflat în laboratorul de testare psihologică. tehnica criminalistică. i s-a propus şefului gărzii să urmeze procedura firească a investigaŃiei vizând detecŃia comportamentului simulat pentru a fi exclus din cercul suspecŃilor şi pentru ca anchetatorul să se convingă că sprijinul pe care s-a declarat dispus să-l ofere anchetei judiciare este dezinteresat şi de bună-credinŃă. Că uneori anumite rezolvări sunt spectaculoase. fiind întrebat pe cine suspicionează. Iată câteva exemple în acest sens: 1. despre eficienŃa căruia era foarte bine informat (din surse străine) a recunoscut fără nici o ezitare că este 221 251 . anchetatorul face mai mult ştiinŃă decât artă.

pentru că prin reclamarea tâlhăriei afaceristul a intenŃionat să-şi însuşească sumele aparŃinând asociaŃilor săi. Evident. Cazul a fost soluŃionat în urma şocului psihologic creat de impactul tehnicii de biodetecŃie asupra unei persoane perfect documentate despre metodologia de testare şi rezultatele acesteia. printr-o acŃiune de judecare a rolului soŃului. pe analiza contradicŃiilor apărute în anchetă. ce s-a declanşat în urma unei reclamaŃii a părinŃilor dispărutei. se stabileşte rolul real al soŃului – acela de ucigaş al soŃiei sale – al cărei cadavru l-a ascuns într-o fântână. la mai puŃin de două ore de la primul contact cu organele de anchetă ale poliŃiei judiciare ale Inspectoratului de PoliŃie a Municipiului Bucureşti. autorul furtului valutei pe care trebuia să o păzească. o tânără reclamă că a fost victima unui viol. 4. de psihologie judiciară. Această activitate s-a fundamentat pe informaŃiile obŃinute în anchetă. Aşadar. După 3 ani de la reclamaŃie. acesta nu se confirmă. soŃul obŃine confirmarea oficială a fugii soŃiei cu un amant. în faŃa părinŃilor săi. La prima vedere. În mod surprinzător. cu sprijinul biodetecŃiei. Leziunile constatate prin certificatul medico-legal sunt însă disproporŃionate şi atipice în raport cu descrierea agresiunii din plângerea penală. prilej cu care i s-a luat o importantă sumă de bani. Testul asupra tinerilor îi inocentează.În toate cazurile prezentate activitatea anchetatorului a fost una cerebrală. 3. O lovitură de teatru s-ar putea afirma. Tactica de cercetare în exemplele prezentate se constituie pe indicii de probabilitate ce se grupează în algoritmul „ipotezelor pereche”. algoritm frecvent utilizat în ancheta judiciară. infirmă rolul de victimă şi îl confirmă pe cel de escroc. îndelung exersată şi validată de zeci de cazuri. prin utilizarea unor martori mincinoşi. iar „infractorii” inocenŃi. „victima” era autoarea unei plângeri penale calomnioase. Pentru a-şi motiva lipsa de acasă. transpiră ipoteza înscenării. constând în verificarea prin biodetecŃie a sincerităŃii reclamaŃiei. de analiză psihologică a comportamentului persoanelor aflate în relaŃia sa profesională. Un afacerist reclamă că a fost tâlhărit de autori necunoscuŃi în holul de la intrarea în locuinŃa sa. 2. Fiind testat rolul de victimă al tinerei. Procedeul utilizat are însă o fundamentare ştiinŃifică. susŃinând şi versiunea unei posibile aventuri amoroase. da. pe logica sau lipsa de logică a faptelor sau a unor împrejurări legate de faptă. săvârşit de trei tineri. La o analiză psihologică de fineŃe a conŃinutului reclamaŃiei. 222 . specific în disimularea faptelor penale. Un soŃ reclamă dispariŃia soŃiei de la domiciliul conjugal. direcŃionaŃi subtil spre organele de anchetă. Testul de specialitate. o soluŃie eronată.

Prin urmare. lipsa acută de informaŃii autentice i-a obligat pe anchetatori. Bucureşti. în primul rând. Editura ŞtiinŃifică. a experimenta mental pentru a se putea trece de la problemă la ipoteză. pornind de la particularităŃile cazului. A gândi logic (a experimenta logic. implică posibilitatea unui control conştient asupra cursului operaŃiilor mentale. în mod necesar. de la aceasta la verificarea ei”. Psihologia inteligenŃei. de căutări care depăşesc. aşa cum constată Jean Piaget: „A gândi înseamnă. posibilitatea de a ne desprinde de succesiunea faptelor mentale. de a reface sau reconstitui unele secvenŃe etc. Un sinoptic simplu este edificator pentru a învedera ceea ce înseamnă o „ipoteză pereche”. posibilitatea de a reveni la punctul de plecare. Piaget. „într-un cuvânt. de efort cerebral. 1965. în mod firesc. În toate situaŃiile de infracŃiuni disimulate au apărut perioade de blocaj a anchetei.. Toate aceste activităŃi. asupra mecanismului acestor operaŃiuni. acest control implică. . să încerce să penetreze necunoscutul. 223 252 . un simplu joc dramatic. indiscutabil. p. Or. activitatea sa nu este cea a unui actor. anchetatorul nu joacă roluri. J. să reconstituie variante a unor posibile moduri de acŃiune. 9. nu sunt altceva decât activităŃi de inferenŃă operativă. îl orientează pe anchetator spre actul profesional al judecării şi stabilirii adevăratului rol al protagoniştilor cazului judiciar. Versiunea reclamată (falsă) DispariŃie de persoane Accident rutier Incendiu cu victimă Sinucidere Tâlhărie cu autor necunoscut Furt cu autor necunoscut Viol comis în grup Furt din avutul public Versiunea anchetei (adevărată) Omor Omor Omor Omor InexistenŃa faptei (înscenare) InexistenŃa faptei (înscenare) InexistenŃa faptei (înscenare) Delapidare În asemenea situaŃii cercetările bazate pe algoritmul „ipotezelor pereche” aduc în faŃa anchetatorului datele (indicii) de disimulare care se polarizează în jurul versiunii anchetei şi care. capacitatea reversibilităŃii”252. cum se exprimă Piaget). esenŃialmente psihologice.îndeosebi în cauzele complicate în care este implicată şi activitatea laboratorului de psihologie judiciară. ci esenŃa activităŃii sale constă în a gândi şi.

iar pe de altă parte. toate pornind însă de la cunoscuta maximă romană „Honeste vivere. A se vedea cazuistica din capitolul dedicat acestei probleme. conformitatea între ceea ce omul gândeşte şi ceea ce el afirmă (sinceritate în cuvinte). 24-35. iar a doua. după autorul citat. scriitor şi jurist roman Marcus Tullius Cicero. doctrinele moderne de drept dau diferite definiŃii bunei-credinŃe. În mod practic. alterum non laedare. pornind . acesta este algoritmul anchetatorului în situaŃia „ipotezelor pereche”: problema de soluŃionat pusă în actul de sesizare este transpusă în „ipotezele pereche”. conform căreia buna-credinŃă constă în: „sinceritate în cuvinte (veritas) şi fidelitate (constantia) în angajamente”254. se poate spune că faptele generatoare ale bunei-credinŃe creează două stări de concordanŃă sau de conformitate: pe de o parte. „Pornind de la această definiŃie. Buna-credinŃă s-a cristalizat ca un concept juridic fundamental în dreptul roman şi este specific sistemelor de drept din familia romanogermanică. să fie infirmată. 7. Buna-credinŃă în raporturile juridice civile.Acestea sunt argumentele pentru care pledăm pentru judecarea rolurilor. evident. p. cazuri judiciare deosebit de grele au fost rezolvate prin utilizarea biodetecŃiei judiciare253.aşa cum sublinia Piaget – de la problema (de soluŃionat) la ipoteză. Gherasim. o definiŃie analitică şi deci mai didactică. deci şi sistemului de drept român. filosof. La rândul lor. respectiv bunacredinŃă a anchetatorului. 255 Idem. una trebuind să se confirme. iar de la aceasta la verificarea ei. Bucureşti. 1981. p. Editura Academiei Române. Nu de puŃine ori. D. În ce măsură buna-credinŃă îşi justifică tratarea într-un curs de psihologie judiciară vom încerca să demonstrăm în consideraŃiile următoare. Având în vedere ideea fundamentală ce ne preocupă. suum quique tribunere”.. pornind de la convingerea că o prezentare a laturilor conceptului bunei-credinŃe în ştiinŃa şi practica dreptului (aceasta din urmă incluzând şi exerciŃiul psihologiei judiciare) serveşte mai eficient deontologia activităŃii de anchetator şi ideea de justiŃie. magistratul trebuie să fie profesionişti de bună-credinŃă. conformitatea între cuvinte şi actele sale (fidelitatea în angajamente)”255. nu pentru jucarea lor. iar apoi se trece la verificarea acestora. În lucrarea. pe care o considerăm de referinŃă în materia bunei-credinŃe. Anchetatorul. 224 254 253 . Buna-credinŃă în raporturile juridice civile. am preferat. este citată şi definiŃia ilustrului om politic. Buna-credinŃă.

225 . În antiteză cu buna-credinŃă. 34. precum şi a drepturilor omului stipulate în actele de drept internaŃional. ilicitate şi vătămare. • liceitatea: utilizarea în ancheta judiciară numai a procedurilor admise de legislaŃia procesual penală şi procesual civilă. „reaua-credinŃă” se va fonda întotdeauna pe fapte psihologice situate exact la antipodul celor menŃionate.6. liceitatea şi abŃinerea de la producerea prejudiciului256. • abŃinerea de la producerea prejudiciilor: observarea posibilelor vicii în activitatea de urmărire penală sau de judecată. toate acestea având un conŃinut etic. laturile conceptului bunei-credinŃe pot fi grupate în următoarea ordine: a) un grup de fapte psihologice determinate care alcătuiesc onestitatea (. toate ca rezultat al lipsei de onestitate. pornind de la datele pe care le furnizează practica anchetei şi a instanŃelor penale: • intenŃia dreaptă: subordonarea activităŃii autorităŃilor judiciare obiectivului aflării adevărului. respectării legii şi ordinii de drept.. diligenŃa. • diligenŃa: circumscrierea eforturilor de soluŃionare a cauzelor judiciare în limitele admise de procedurile legale. soluŃionarea cauzelor numai pe probe certe. p. respingerea oricăror ingerinŃe în actul de justiŃie. ordine şi temperanŃă. b) un grup de elemente intrate în sfera dreptului ca o consecinŃă a faptelor psihologice menŃionate şi anume: intenŃia dreaptă. Cum se caracterizează aceste elemente în activitatea anchetatorului şi magistratului. vom încerca să răspundem. respectarea garanŃiilor procesuale. a prezumŃiei de nevinovăŃie şi a dreptului la apărare. prudenŃă. Intima convingere Vom porni la analiza acestui concept de la Hagel care. receptivitate la cererile apărării faŃă de posibilele prejudicii. adică: intenŃie răufăcătoare. 5. imprudenŃă. cât şi în cea a instanŃelor judiciare.Aşadar. sublinia: „Ultimul cuvânt în decizie îl constituie 256 Idem.honeste vivere”) constând în: loialitate. sesizarea şi înlăturarea acestora. în Principiile filosofiei dreptului. evitarea abuzurilor de orice fel. Buna-credinŃă va trebui să conducă la soluŃii temeinice şi legale atât în activitatea de urmărire penală. fără nici un fel de discriminare.

magistraŃii sunt aceia care soluŃionează cauzele penale. 256. iar din perspectivă etică. Credem că această dublă garanŃie este obligatorie şi pentru celelalte categorii ce funcŃionează în sistemul autorităŃilor judiciare. 5). În ultimă analiză există şi un drept la intimă convingere. constatând că. În Codul de procedură penală în vigoare se menŃionează că „toŃi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni” (art. aceasta va avea loc imediat după încheierea dezbaterilor şi se va face în secret. deci cele strâns legate de probaŃiune şi apoi asupra celor de drept.F. Bucureşti. se pune în mod firesc întrebarea care este garanŃia ultimă a intimei convingeri pe care se fundamentează o soluŃie judiciară. aşa cum. Din perspectivă psihologică această garanŃie nu poate fi alta decât respectarea de către anchetator a principiilor şi legilor de formare a probelor. legea organică de organizare judecătorească stabileşte şi inamovibilitatea magistraŃilor pentru că. G. p. 4). jurământul rămâne garanŃia ultimă. răspunzătoare de corecta aplicare a legilor. 343. pe care se fundamentează posibilitatea magistraŃilor ce constituie un complet de judecată de-a avea opinie separată. care trebuie prevăzut expres în orice constituŃie democratică şi terminând cu principiul independenŃei magistraŃilor şi supunerii lor numai legii. al.convingerea subiectivă şi conştiinŃa (animi sententia). Hegel. care se sprijină pe declaraŃii şi mărturii ale altora.W. garanŃia este moralitatea anchetatorului şi buna sa credinŃă. prezumŃia de nevinovăŃie a început să nu mai funcŃioneze în favoarea inculpatului. 1963. 343. pornind de la principiul constituŃional al separaŃiei puterilor în stat. a utilizării criteriilor psihologice. Principiile filosofiei dreptului. garanŃia intimei convingeri este dublă. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra chestiunilor de fapt. Editura Academiei Române. Din perspectivă judiciară. Dacă pentru mărturii jurământul rămâne garanŃie ultimă. „Preşedintele îşi spune părerea cel din urmă” (art.. al. adică calificarea faptului şi aplicarea pedepsei. acesta fiind declarat vinovat. 226 257 . în ce priveşte dovada. deşi subiectivă”257. din categoria mare a celor ce contribuie la înfăptuirea actului de justiŃie. Pentru a asigura corecta funcŃionare a intimei convingeri şi a feri deliberarea de orice influenŃă. La deliberare nu asistă nici reprezentantul Ministerului Public şi nici grefierul. În plus.

rapiditatea sesizării unor relaŃii şi forŃa argumentării logice. că structura anchetei judiciare realizată din perspectivă psihologică poate şi trebuie să fie sistemul de referinŃă al temeiurilor unor soluŃii judiciare fundamentate pe adevăr şi justiŃie. Prin urmare şi instituŃia deliberării are o componentă psihologică. spiritul de observaŃie. volens-nolens. Credem. insistenŃa. revăzută şi întregită conform ultimelor modificări aduse Codului de Procedură Penală Carol al II-lea. prin utilizarea mijloacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive stărilor de fapt stabilite. Curs de procedură penală. mai puŃin relevată în literatura de specialitate. pentru că. procesele psihologice ale deliberării pot fi surprinse în motivarea hotărârilor judecătoreşti. bazată pe buna-credinŃă. în mod evident. Evident. nu va reuşi niciodată să câştige încrederea şi respectul celui 258 Vrăbiescu. p. al. în finalul tuturor consideraŃiilor expuse. îşi pune amprenta formativă în educarea (în condiŃiile unui fond nativ existent) la anchetatori a unor calităŃi speciale ca: perspicacitatea. în situaŃii şi împrejurări complexe. evenimente. Credem că intima convingere este o stare psihologică comună tuturor oamenilor în legătură cu părerea lor fermă. de neclintit despre anumite fenomene. situaŃii etc. 5.În art.. altfel. Oricum. legiuitorul a Ńinut seama în această reglementare de un însemnat motiv psihologic: „Pentru ca judecătorii cu o experienŃă mai mare. 413. 324. Mai rămâne. să nu îi influenŃeze”258.7. intima convingere este starea psihologică a persoanelor răspunzătoare de aplicarea legilor. 2 din Codul de procedură penală Carol al II-lea. Un anchetator bun trebuie să fie o persoană căreia să-i placă să lucreze cu oamenii. aşa-zisul fler. 227 . încorporează şi psihologia lor. EdiŃia a II-a . Modele de conduită şi tipuri de anchetatori Contactul îndelungat cu învinuiŃii ori inculpaŃii. se pretinde că părerile sunt culese de preşedinte începând cu judecătorul cel mai mic în grad şi continuând în ordinea numirilor. a căror rezultantă formează intuiŃia profesională. deci cu o prestanŃă faŃă de ceilalŃi. care va opera în momentul rămânerii definitive a hotărârii ce o încorporează. În drept. care sunt opera gândirii magistraŃilor şi care. subtilitatea deducŃiilor şi sintezelor. validarea acestei convingeri intime. care i-a călăuzit în aflarea adevărului. G. care sunt împăcate cu propria lor conştiinŃă morală.

În contextul exigenŃelor menŃionate sunt incompatibile deontologic: mulŃumirea de sine generată de încrederea exagerată în propriile calităŃi şi în experienŃa proprie. modul uneori absent sau defectuos de a formula întrebări. în relaŃia anchetatoranchetat. orgolioşi. Psihologia giudiziaria vol. sondându-le şi interpretându-le corect comportamentul expresiv în raport cu întrebările semnificative. aroganŃă sau chiar vulgaritate în relaŃiile cu persoanele anchetate. 260 Idem. instalarea stereotipurilor. Unione tipografico – editrice torinese. Studierea comportamentului anchetatorilor. 1955. calm şi echilibrat. care-şi fac din statutul de infractor un renume. I. calm şi Altavilla. ridicarea tonului ori alte accese de slăbiciune. 902-908. Oricum. răbdător. La toate acestea se adaugă o serie de calităŃi profesionale.a. îşi ascultă cu atenŃie şi interes interlocutorul. p. amplificarea nefondată a unor date sau exagerarea semnificaŃiei acordată unor gesturi şi manifestări secundare din conduita celor anchetaŃi. Anchetatorul trebuie să posede capacitatea de a se exprima clar şi de a discuta în mod inteligent. nu va poseda niciodată forŃa de persuasiune. 228 259 . ticuri. 866-882. precum şi tăria morală de a mai insista încă puŃin din momentul în care s-a ajuns la concluzia că totul este zadarnic. ca o condiŃie absolut necesară unei interogări eficiente. impertinenŃă. între care cea mai frecvent întâlnită în literatura de specialitate îi categoriseşte pe anchetatori în următoarea tipologie. sensibili la flatare şi la aprecieri. frecvent întâlnită şi în clasificarea tipurilor de conducători: Anchetatorul temperat: se caracterizează printr-un comportament firesc. deprinderea anchetatorului de a nu-şi permite gesturi de nervozitate. p. a începe ascultarea fără a fi cunoscut în profunzime persoana celui cu care urmează confruntarea este ca şi aruncarea în valuri fără cunoaşterea înotului. La toate acestea se adaugă atitudini absolut particulare adoptate în raport cu categoriile de învinuiŃi: vanitoşi. ş.ascultat. ruperea contactului cu elementele teoretice sau de noutate din profesiune. între care: obişnuinŃa de a privi interlocutorii în ochi pe tot parcursul ascultării. deprinderea de a intra în anchetă cu încredere în capacitatea personală. bănuiala excesivă privind orice persoană anchetată. E. deprinderea de a asigura anchetei liniştea şi intimitatea necesară. tendinŃa de a suspecta orice om de activitate infracŃională.260. automatismelor şi spiritului rutinier. a condus la diferite clasificări.. atribut al unei gândiri suple şi mobile şi al unul înalt grad de profesionalism259.

Nu am inclus în această clasificare pe anchetatorii violenŃi. dispreŃul. impunându-şi la modul imperativ voinŃa în faŃa interlocutorului. Intervine oportun şi eficient. Anchetatorul amabil: manifestă o anumită transparenŃă în relaŃia cu interlocutorul şi jovialitate. 229 . întrucât în sistemul judiciar modern existenŃa acestora este greu de imaginat. categorie specifică sistemelor judiciare ale statelor totalitariste. manifestând uneori chiar compasiune faŃă de anchetat. ce caracterizează stilul unor anchetatori. cum ar fi: amuzamentul. nu ezită să-şi trateze interlocutorul cu o Ńigară sau o cafea. Asemenea atitudini pot fi speculate de infractorii recidivişti care nu vor ezita să-şi atenueze faptele. cu tactul corespunzător situaŃiei. situaŃii ce pot prejudicia rezultatele anchetei. putând compromite ancheta. Dacă amabilitatea nu este constantă. Asemenea exagerări pot provoca stări improprii pentru ancheta judiciară. nu găseşte modalităŃile optime de a stimula pozitiv convorbirea. iar investigaŃia poate fi compromisă.analitic. anchetatorul vorbăreŃ intervine inoportun şi lipsit de eficienŃă în relatările anchetatului. gravă. cu accent de solemnitate. din această cauză. pentru lămurirea aspectelor esenŃiale ce interesează ancheta. Din motivele menŃionate. sau a altora asemănătoare. Istoria cunoaşte însă şi această categorie de anchetatori sub diverse denumiri. Anchetatorul cabotin: este cel care exagerează în utilizarea procedeelor actoriceşti. Nu este interesat în studiul psihologiei anchetatului şi. penibilitatea sau chiar inhibarea anchetatului. Anchetatorul autoritar: se particularizează printr-o atitudine rigidă. anchetatul se inhibă. Anchetatorul autoritar mizează mai mult pe intimidarea anchetatorului decât pe stimularea psihologică a acestuia pentru a coopera. iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stări. Atmosfera degajată pe care o creează oferă premisele unui studiu psihologic mai adecvat a anchetatului. Anchetatorul patern: adoptă un comportament blând în anchetă. Anchetatorul vorbăreŃ: este un tip complexat de necesitatea afirmării sau necesitatea de a se descărca de o tensiune afectivă. echilibrul anchetei se poate rupe. între care cea mai frecventă este aceea a anchetatorilor torŃionari.

V. VII – BiodetecŃia judiciară din N.1. 230 261 . Astfel spus. subiectivă. Zdrenghea. VinovăŃia constă în atitudinea psihică a (persoanei) făptuitorului faŃă de fapta socialmente periculoasă săvârşită de el şi faŃă de consecinŃele acelei fapte. Psihologie judiciară. adică atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite. adică fapta să fie expresia unei anumite atitudini psihice a subiectului în ceea ce priveşte voinŃa de a săvârşi fapta şi conştiinŃa caracterului şi a urmărilor acesteia.1. ea exprimând un raport de contrarietate între voinŃa subiectului şi norma de drept. fiind resimŃită la nivel afectiv ca trăire. fapta este o expresie materializată a proceselor psihice contrare intereselor şi valorilor sociale protejate prin norme juridice.Capitolul VI PSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI SIMULAT261 . Frank Reinhard a conceput vinovăŃia ca o judecată de valoare asupra conŃinutului psihic al faptei. constând în vinovăŃia făptuitorului. Mitrofan. la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia. specialiştii şi studenŃii pot aprofunda cap. faŃă de faptă şi urmările ei . ConsideraŃii de psihologie judiciară asupra vinovăŃiei ca atitudine psihică şi realitate juridică În săvârşirea faptei ce prezintă pericol social se reflectă o anumită poziŃie a făptuitorului faŃă de valorile sociale ocrotite prin normele dreptului penal. mai exact. Butoi. ceea ce face ca infracŃiunea să fie caracterizată de lege şi printr-o trăsătură de natură morală. Pentru interesante aspecte interdisciplinare.VINOVĂłIA CA TRĂIRE PSIHICĂ ŞI REALITATE JURIDICĂ SecŃiunea I COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL DIN PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ 6. a) Teoria normativă a vinovăŃiei Pentru prima dată. T. sentiment de culpabilitate.

Însuşirile individuale ale agentului şi specificitatea situaŃiei sunt transferate asupra altei persoane luate ca termen de referinŃă. într-o situaŃie similară cu cea în care s-a găsit agentul şi având aceleaşi însuşiri ca şi acesta (vârstă. Prof. este un factor revelator al atitudinii interioare a agentului faŃă de ordinea juridică. b) Teoria psihologică a vinovăŃiei Teoria psihologică a vinovăŃiei consideră că aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu o persoană responsabilă. VinovăŃia apare astfel ca o atitudine reproşabilă sub aspectul modului în care agentul concepe obligaŃiile sale faŃă de ordinea juridică. 231 . 1995. univ. caz în care se reproşează voinŃei că nu a împiedicat producerea faptei. la procesele psihice care explică comportarea făptuitorului. Rezultatul nociv pe care l-ar putea produce persoanele incapabile apare mai degrabă ca o consecinŃă mecanică.) ar fi acŃionat în alt mod. dar nu fapte intenŃionate sau culpoase. sociale în care a acŃionat agentul şi au influenŃat asupra motivaŃiei faptei. Editura Academiei Române. Evaluarea reproşului se face după criterii individuale şi sociale. iar pe de altă parte. economice. George Antoniu262 subliniază cele două ipostaze ale vinovăŃiei: aceea de element al conceptului de infracŃiune şi aceea de proces 262 G. agentul poate comite doar fapte periculoase.În ceea ce priveşte cele două forme sub care se exprimă vinovăŃia – intenŃia şi culpa – se consideră că faptul intenŃionat este un fapt involuntar care nu trebuia produs. dr. respectând legea. De fapt. În această teorie. Criteriul individual va avea în vedere modul de comportare a altei persoane care. pur cauzală a mişcării membrelor persoanei incapabile. În cadrul acestei teorii se subliniază dubla poziŃie a intenŃiei: pe de o parte. intenŃia este un proces psihic care explică finalitatea şi caracterul acŃiunii volitive. sex. În lipsa capacităŃii psihofizice. VinovăŃia penală. un mare rol avându-l valoarea motivelor care au stat la baza vinovăŃiei. Bucureşti. atitudinea sa internă faŃă de ordinea juridică. capabilă să-şi dea seama de condiŃiile în care acŃionează şi de consecinŃele faptei şi să-şi coordoneze activitatea în raport cu aceste cunoştinŃe. teoria normativă nu conduce la o desprindere a proceselor psihice care însoŃesc şi se manifestă în luarea hotărârii de a acŃiona şi în punerea în execuŃie a hotărârii. de la procesele psihice implicate în săvârşirea faptei. Criteriul social va Ńine seama de anumite circumstanŃe concomitente faptei legate de condiŃiile familiale. ci duce la o adâncire a acestora. vinovăŃia devine un concept autonom fără un conŃinut psihic. la o examinare a lor în lumina întregii personalităŃi a agentului. Antoniu. pregătire profesională etc. Accentul analizei se mută deci.

fie. dimpotrivă. Structurile informaŃionale reprezentând matricea infracŃională.2. autoimplementat secvenŃă cu secvenŃă în memoria infractorului. 6.1. trăire psihică a culpabilităŃii între conştiinŃa culpabilă şi norma juridică incriminatoare). 232 . care se diferenŃiază în intensitate şi se delimitează în timp263.1. lupta motivelor. Evaluarea acestor elemente se poate finaliza fie prin renunŃarea la proiectele ilicite.psihic descris în norma de incriminare (în subsidiar. executarea acŃiunii. la executarea proiectului infracŃional. Comportamentul infracŃional din perspectiva reperelor sale psihologice 6. evaluarea avantajelor şi dezavantajelor. cu conŃinut şi încărcătură afectiv-emoŃională specifică şi cu o caracteristică fundamentală – psihosensibilitatea – în virtutea căreia este posibilă conservarea în structurile memoriei a unei realităŃi psihice obiectivată în mod fascinant la nivelul amintirii despre faptă (inclusiv substratul ei afectiv-emoŃional). în consecinŃă. 263 Doctrina dreptului clasic acceptă următoarea evoluŃie: apariŃia motivului. adoptarea hotărârii şi. Matricea infracŃională (culpabilizatoare). la deliberarea şi asumarea riscurilor şi. Dinamica secvenŃelor comportamentale Structura informaŃională psihosensibilă are în conŃinutul său patru secvenŃe distincte sub aspect psihologic.1. filmul netrucat şi netrucabil al derulării infracŃiunii. a măsurilor de împiedicare a identificării. în fine. Definită strict. Matricea morală din perspectiva contradictorialităŃii Sub aspect psihologic. dislocată şi exteriorizată (monitorizată) în biodiagramele specifice investigaŃiei conduitelor simulate fiind identificabilă (exclusiv la autorii faptelor infracŃionale) sub impactul stimulilor de natură psihologică. punerea în operă a proiectului infracŃional este precedată de procesul specific al concepŃiunii faptei penale care cuprinde analiza posibilităŃilor de acŃiune.1. Procesele psihice ce preced şi însoŃesc săvârşirea infracŃiunii. precum şi cele ce succed acesteia sunt integrate conştiinŃei infractorului sub forma unui pattern infracŃional stabil.3. 6. matricea infracŃională este o realitate a conştiinŃei infractorului. rămân implementate în neuronii scoarŃei cerebrale datorită psihosensibilităŃii latente ce poate fi reactivată. a riscurilor acŃiunilor ilicite.3.

contactarea de complici. pe care se fundamentează opŃiunea pentru mobilul comportamentului ilicit. 233 . experimentarea privind pătrunderea şi ieşirea de la locul faptei. Fiind intime şi deosebit de intense. Specificul actelor preparatorii constă în procurarea de instrumente şi materiale necesare actelor de executare a infracŃiunii. culegerea de informaŃii despre victimă(e). precum şi alte elemente necesare reuşitei. latura imaginativprospectivă a acesteia este urmată de acŃiunile materiale cu caracter pregătitor. manifestându-se la unii infractori printr-un anumit grad de surescitare. toate aceste procese psihologice sunt caracterizate printr-un mare consum de energie nervoasă. supravegherea obiectivului şi studiul acestuia. acestea fiind componente esenŃiale ale potenŃialului său criminogen. Această etapă se caracterizează printr-un intens consum lăuntric. SecvenŃei secundare îi sunt specifice procesele de analiză şi sinteză a datelor deŃinute de agentul infractor şi de structurare a acestora pe variante de acŃiune. intenŃia infracŃională primeşte un contur precis generând reechilibrarea sferei afectiv-motivaŃionale. În acest stadiu. asigurarea rezultatelor acesteia. sentimentul satisfacŃiei coexistând cu trăirea anxiozităŃii. Un rol deosebit de important în prelevarea şi anticiparea mentală a finalităŃii acŃiunilor proiectate îl au stabilirea orientării antisociale şi experienŃa din trecut a agentului infractor. Această etapă se caracterizează prin perceperea şi prelucrarea de către agentul infractor a informaŃiilor declanşatoare de tendinŃe şi motivaŃii antisociale. nesiguranŃei şi îndoielii. posibilităŃile de acoperire şi fugă în caz de surprindere etc. SecvenŃa secundară cuprinde procesele psihice care au loc din momentul luării deciziei infracŃionale până la pregătirea materială şi săvârşirea faptei. care stimulează câmpul reflecŃiei asupra consecinŃelor în raport cu reuşita sau nereuşita. mai ales pe miza pusă în joc. din care se va alege varianta optimă. măsurile de acoperire şi sustragere de la identificare şi răspundere. Un rol deosebit în luarea deciziei infracŃionale îl are funcŃia de proiecŃie-anticipare. despre locul infracŃiunii. problematica psihologică fiind axată pe coeficientul de risc. timpul de săvârşire a infracŃiunii.SecvenŃa primară însumează procesele psihice care se nasc şi se consumă până la decizia de a comite infracŃiunea proiectată. O dată definită hotărârea de a comite infracŃiunea. recunoaşterea locului faptei. ActivităŃile specifice etapei secundare se desfăşoară sub forma reprezentării mentale a unui plan de acŃiune despre mijloacele şi modalităŃile de realizare a scopului. pe primul plan trecând de această dată procesele reflexiv-volitive. adică deliberarea.

fie fundamentarea în plan material a hotărârii de a comite fapta prin realizarea condiŃiilor optime reuşitei. Elementul caracteristic psihologiei infractorului după săvârşirea faptei penale este efortul de a se sustrage identificării. Teama de a fi descoperit. dispunere spaŃială. în funcŃie de proprietăŃile lor fizicochimice (intensitate. în intenŃia sustragerii de la răspunderea penală. acesta putând pierde obiecte personale în câmpul faptei. după caz.Rezultanta comportamentului infractorului din faza actelor preparatorii poate fi. uită obiecte corpdelict purtătoare de urme. contextul spaŃio-temporal al desfăşurării activităŃilor specifice comiterii infracŃiunii etc. care generează trăirea unui acut sentiment de precipitare şi teamă. sau uită să şteargă anumite categorii de urme. victima/victimele). inculpării şi pedepsei. Toate acestea sunt exploatate de poliŃia ştiinŃifică prin metode criminalistice. obiectele. fiinŃele sau fenomenele percepute de agentul infractor în timpul comiterii faptei (instrumentele destinate săvârşirii infracŃiunii. încă din cele mai vechi timpuri. comportamentul agentului infractor în această fază – postinfracŃională – este reflexiv-acŃional. întreaga lui activitate psihică fiind dominată cu autoritate de trecerea în revistă a celor petrecute. Lipsa unui autocontrol caracteristic pentru un mod de acŃiune şi gândire în situaŃii normale. agentul infractor trăieşte stări emoŃionale deosebit de intense. culoare. chiar şi în cazul infractorilor ce operează „cu sânge rece”. cât şi surescitării nervoase în care aceasta se derulează. se accidentează etc. necesitatea de a găsi noi soluŃii unor situaŃii de fapt neprevăzute. a unor strategii şi scenarii de contracarare a activităŃilor de identificare şi tragere la răspundere penală a autorilor. mărime. în scopul identificării autorului şi soluŃionării cauzei. rezistenŃa victimei etc. SecvenŃa terŃiară cuprinde procesele psihologice care însoŃesc săvârşirea infracŃiunii (în faza tentativei şi consumării faptei). SecvenŃa a patra cuprinde procesele psihologice care se produc după săvârşirea infracŃiunii. infractorului i se diminuează autocontrolul. fie desistarea ori amânarea.. formă. Astfel. În general. renunŃă în cursul activităŃii infracŃionale la portul mănuşilor. valorile ce constituie obiectul material al infracŃiunii. generează scăpări. în aşteptarea unor condiŃii şi împrejurări favorizante. Istoria criminalităŃii demonstrează existenŃa. din cauzele menŃionate. În timpul comiterii infracŃiunii. trăirea reală a riscului bulversează structurile emoŃionale şi precipită acŃiunile făptuitorului.) determină trăiri şi reacŃii emoŃionale tributare atât imperfecŃiunii simŃurilor. Psihologic. Actele şi acŃiunile care se derulează în câmpul infracŃiunii sunt tributare crizei de timp şi neprevăzutului. 234 .

bazându-se pe ideea că. 265 N.3. infractorul apare în preajma locului unde se desfăşoară cercetările. Etiologia suportului psihologic (mobilul. modificări în câmpul faptei.În contextul acestor strategii şi scenarii. călătoria cu trenul fiind practic imposibilă. trebuinŃa. Alteori. Sillamy.2.) Mobilul. În final. de regulă. organului de urmărire penală îi va fi greu să stabilească cu exactitate succesiunea în timp a celor două evenimente264. ca element subiectiv al conŃinutului infracŃiunii – Comportamentul uman este determinat de modificările interne (neuroendocrine) şi de stimuli (excitanŃi) externi care influenŃează scoarŃa cerebrală265.1. prin acŃiuni menite a atrage atenŃia. căutând să obŃină informaŃii referitoare la cursul acestora. Racu Iulian în feb. motivul. înscenări. nu puŃini sunt infractorii care îşi creează alibiuri. Se va evidenŃia faptul că distanŃa CFR Bucureşti-Iaşi. după o anumită scurgere a timpului. 6. încercări de intimidare a anchetatorului. caută să fie remarcaŃi pentru a-şi crea probe. în perioada critică. internări în spitale sau săvârşirea de noi infracŃiuni mărunte pentru a fi arestat şi a dispărea din aria de investigare a poliŃiei. dispariŃii de la domiciliu. aceea de a se îndepărta în timp util de la locul infracŃiunii şi de a apărea cât mai curând în alt loc. fusese blocată prin înzăpezire. În cazul alibiului. În urmărirea scopului lor. MotivaŃia acŃiunii/inacŃiunii infracŃionale constituie forŃa motrice interioară. perfidia. scopul etc. 235 264 . concepŃia. stratagema utilizată este. unde. 202. documentele oficiale ale CFR fiind utilizate în spargerea alibiului criminalilor care justificaseră absenŃa din Bucureşti. deseori lăsând să se înŃeleagă că vor apela la „persoane influente” care să curme „şirul ilegalităŃilor”. acŃionând prin denunŃuri sau scrisori anonime. infractorii nu ezită a întrebuinŃa orice mijloace care i-ar putea ajuta: minciuna. 1994. p. idealul. dimpotrivă. înlăturări de probe. încercând să convingă că era imposibil ca ei să fi săvârşit fapte (faptele) sau mizează pe imposibilitatea administrării probelor de către organele judiciare. Modificările psiho-fiziologice determină starea de tensiune psihică care iniŃiază un comportament propriu fiecărui individ. autorii vor recunoaşte comiterea omorului. de la ei recuperându-se corpurile delicte: 2 butelii şi 1 ceas de buzunar din aur. elementul Cu studenŃii se vor analiza strategiile de contracarare a identificării şi a probării infracŃiunii prin strategia alibiului de către fraŃii Iulian – Nicolae şi Radu – asasinii prof. tocmai prin deplasarea la Iaşi în timpul critic.

convingeri. Derularea existenŃei sociale poate să fie idealizată de infractor în sensul preluării unor modele comportamentale sau a anticipării unor soluŃii care să justifice propria sa atitudine infracŃională. TrebuinŃa infractorului având o natură diferită (socială. atât sub aspectul formei de realizare. Idealul infractorului va constitui un Ńel suprem al acŃiunii – omisiunii socialmente periculoasă. persistând până la reducerea tensiunii psihice apărute (prin săvârşirea sau desistarea de la producerea faptei). impulsionează şi orientează acŃiunea/inacŃiunea infracŃională. sociali. cât şi al finalizării acesteia. afectivi. constituie faze comportamentale ale motivaŃiei individuale reprezentată de mobilul acŃional care declanşează. Convingerile stabilizează propriile aprecieri despre unele fenomene şi situaŃii psihosociale. fiziologici. aflaŃi în interacŃiune266 care incită. Selectarea şi asimilarea trebuinŃelor şi mobilurilor (motivelor) într-o structură constantă şi eficientă în domeniul infracŃional. emoŃiile şi dorinŃele sale. 266 Idem. concepŃii care dezechilibrează biopsihosocial infractorul şi încetează prin satisfacerea acestora. formează interesele infractorilor. interese. determinând pe infractor să opteze între satisfacerea prin infracŃiune sau respingerea motivelor prin desistarea sa. materială) impune stări şi imbolduri acŃionale tensionante. p. orientând comportamentul individual spre reducerea tensiunii prin satisfacerea acestora sau amplificarea tensiunii din cauza neîmplinirii lor. TrebuinŃele şi interesele infractorului se contopesc uneori cu unele convingeri trăite afectiv. biologică.primar care asimilează şi sedimentează influenŃele externe şi va genera fapta. infractorul intervenind sau acŃionând pentru menŃinerea sau înlăturarea celor care nu-l satisfac. Reprezentând un înalt grad de pregătire acŃională. 203 236 . TendinŃa de a trece la satisfacerea unor trebuinŃe în mod conştient sau inconştient. inconştienŃi. pasiunile. idealuri. Conduita individuală este rezultatul intervenŃiei unui ansamblu de factori conştienŃi. intelectuali. Motivele se află într-o interacŃiune instabilă care generează stări tensionale sau chiar între infractor şi societate. MotivaŃia acŃiunii/inacŃiunii este declanşată de trebuinŃe. fiind implicate în sentimentele. sedimentează sau amplifică structura psihică individuală (influenŃată de anumite predispoziŃii individuale).

nevroze. ca orientare fundamentală a comportamentului individual spre domeniul infracŃional. glorie. fanatism. gratitudine. mobilul reprezintă un factor declanşator al faptei în sensul determinării stării psihice necesare orientării spre satisfacerea cerinŃelor individuale. faptă care nu exclude realizarea conŃinutului infracŃiunii. un imbold psihic care impulsionează. Mobilul faptei este variabil şi se caracterizează printr-un grad mai mic sau mai mare. precum şi ale tulburărilor mentale (frustrări. Guvernând întreaga motivaŃie acŃională. sacrilegiu. ConcepŃia despre rezolvarea conflictelor individuale şi sociale numai prin infracŃiune (ca rezultat al experienŃei proprii) se caracterizează printr-un grad mai mic de înŃelegere a exigenŃelor sociale şi este o negare a educaŃiei individuale. Mutabile semper causa (mobilul se schimbă mereu). obsesii. ceea ce înseamnă că sensul său diferă de la infractor la infractor sau după condiŃiile specifice de realizare non sine causa acceditur (nu se acŃionează fără motiv). în comportamentul infractorului se regăsesc elemente esenŃiale ale temperamentului. Practic. maladii mentale). răzbunare. experienŃei şi adaptării la un anumit tip de viaŃă. Determinând infracŃiunea. Nivelul de profunzime în reflectarea realităŃii psihosociale a mobilului infracŃional va caracteriza şi gradul de responsabilitate socială sau de iresponsabilitate a infractorului. însă prezenŃa sa nu este obligatorie pentru desăvârşirea conŃinutului infracŃiunii. mobilul o individualizează şi o califică. Reprezentând o caracteristică de impuls afectiv apărut după selectarea. În funcŃie de geneza şi conŃinutul mobilului acŃional. deoarece acŃiunea-omisiunea săvârşită cu intenŃie sau din culpă are un rezultat socialmente periculos dacă infractorul are capacitatea psihofizică să răspundă penal. scopul şi modelarea întregii activităŃi infracŃionale a unui individ.idealizarea infracŃională ar trebui să caracterizeze sensul. nu există acŃiune237 . Mobilul (motivul) acŃiunii-inacŃiunii infracŃionale reprezintă elementul subiectiv al conŃinutului infracŃiunii şi constă într-o cauză determinată. mobilul se materializează în obiectul rezoluŃiunii delictuoase şi în direcŃionarea executării dinamice a acesteia pentru satisfacerea unor cerinŃe morale individuale: gelozie. mai simplu sau mai complex de organizare. asimilarea şi sedimentarea unor influenŃe externe. Mobilul dezvăluie natura morală a acŃiunii – inacŃiunii. Sfera conceptului de motivaŃie comportamentală se încheie cu elementul de concepŃie despre viaŃă şi societate a infractorului. însă el poate lipsi din derularea unor infracŃiuni spontane. direcŃionării morale. declanşează fapta socialmente periculoasă. devenind astfel un obiect al cunoaşterii individualităŃii psihologice a infractorului responsabil. obişnuinŃelor. lăcomie.

pen.omisiune care să nu aibă la bază un mobil acŃional ce însoŃeşte psihic şi acŃional comportamentul infractorului.d C. Uneori. se va adăuga un spor în limitele prevăzute de art. 78 C. a circumstanŃelor în care va avea loc acŃiunea pentru a se ajunge la rezultatul prevăzut iniŃial. În sens restrâns.). (existenŃa motivelor josnice). sex sau religie – art. conştientă a unui rezultat infracŃional viitor. rasă.pen. de manifestare bizară a unor motive acŃionale. Formarea mobilului şi acceptarea acestuia de către infractor reprezintă o parte componentă a afectivităŃii individuale care este preponderent şi stabil negativă. intuit. înaintea debutului faptei. Scopul. în lipsa mobilului. infractorul anticipează rezultatul faptei care urmează a se definitiva ulterior. în anumite situaŃii legea impune cu necesitate existenŃa mobilului pentru a se împlini elementul subiectiv al conŃinutului infracŃiunii (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi pe temei de naŃionalitate. devenind astfel şi un element circumstanŃial în activitatea de individualizare legală şi judiciară a pedepsei: art. al unei deliberări prin care făptuitorul anticipează satisfacerea unor interese şi îşi fundamentează modul de acŃiune concretă pentru a se finaliza rezultatul propus. iar fapta nu va fi sancŃionată.pen. mobilul reprezintă o circumstanŃă agravantă în realizarea infracŃiunii. Scopul este rezultatul unui proces psihic. iar dacă acesta este neîndestulător. astfel că. ca element subiectiv al conŃinutului infracŃiunii – Scopul infracŃional este reprezentat de considerentele fixate în mod conştient de infractor care se vor realiza în mod concret prin săvârşirea unei acŃiuniinacŃiuni. în genere. 247 C. legea propunând aplicarea unor pedepse până la maximul special.b C. scopul reprezintă reflectarea subiectivă. devansând fazele acŃionale şi devenind o circumstanŃă subiectivă a acŃiuniiinacŃiunii socialmente periculoasă. exprimând caracteristica procesului acŃional. deliberarea şi adoptarea unei strategii acŃionale adecvate modului şi condiŃiile concrete de săvârşire a faptei pentru obŃinerea rezultatului anticipat. Sensul scopului se precizează în contextul acŃiunii. Prin scop.pen. volitivă a gândirii infractorului asupra unui obiectiv. atipice. Scopul este 238 . legea penală califică infracŃiunea şi după existenŃa perceptibilă a mobilului: omorul săvârşit din interes material (art. scopul semnifică stabilizarea conştientă. lit. Mobilul infracŃional se dezvoltă. Categoriile specifice de mobiluri sunt perceptibile şi inedite. În sens larg. însă în anumite situaŃii. infracŃiunea nu va exista. constituind un caz tipic de neacceptare a exigenŃelor sociale. realizat şi acceptat de infractor. 75. explicând din ce motiv a fost săvârşită fapta penală.). 175 lit. a însuşirilor.

din altă perspectivă. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. ce trebuie să omitem sau să ne abŃinem de a face”268. 1982. a ansamblului regulilor care guvernează raporturile dintre oameni. 6. voliŃional şi rezultatul urmărit. 239 . ea poate fi definită ca ştiinŃa binelui şi a fericirii. între rău şi răzbunare. scopul devine element subiectiv al conŃinutului infracŃiunii doar în condiŃiile în care fapta a urmărit realizarea scopului generalizat. Morala este ştiinŃa profilaxiei şi a terapeuticii răului. „morala este ultimul capăt al unei asociaŃii alternative între acŃiune şi reacŃie. ştiinŃa estimării propriei slăbiciuni”267 sau. de rezultat şi de circumstanŃă şi face parte din latura obiectivă a infracŃiunii. În conŃinutul infracŃiunii. Şt. Morala este ştiinŃa moravurilor. un construct cognitiv-intelectiv plasat la nivelul conştiinŃei individuale şi uşor identificabilă la fiecare individ al speciei umane. a viciilor şi a virtuŃilor. 268 Idem. Matricea morală Înainte de a fi un concept. p. normal din punct de vedere bio-psihic. a îndatoririlor. Dacă scopul infracŃiunii concrete se ocupă de modul cum este organizată aceasta pentru producerea rezultatului. Scopul realizează joncŃiunea între actul deliberativ. matricea morală (aflată în raporturi de incompatibilitate cu matricea infracŃională) este o realitate mentală. Ea este filosofia şi igiena fizică şi psihică a vieŃii sociale. a drepturilor. socialmente periculos. fiind element subiectiv al conŃinutului infracŃiunii doar în anumite condiŃii. ştiinŃa moralităŃii şi imoralităŃii. însă nu în toate cazurile sfera şi felul scopului urmărit de făptuitor face parte din sfera şi felul scopului incriminat ca element subiectiv al conŃinutului unei infracŃiuni. conştiinŃa echilibrului social. Premisele demersului se pot constitui din definirea moralei: „Morala poate fi definită din diferite puncte de vedere.dependent de rezultatul infracŃional. ceea ce trebuie făcut. alături de o morală a răului (prohibiŃii) – comandamente negative.1. între căinŃă şi consolare” – „există o morală pozitivă (morala binelui) – în joncŃiuni pozitive. 553.. Psihologia Consonantistă. infracŃiunea abstractă stabileşte un scop generalizat socialmente periculos pentru întreaga categorie de acŃiuni posibile a se realiza. 554. În acest mod.4. Bucureşti. ea este ştiinŃa acordului sau a societăŃii. comandamente pozitive. scopul este utilizat sub înŃelesurile de destinaŃie. p. ştiinŃa reacŃiilor între indivizi şi arta de a le evita: ştiinŃa prudenŃei şi a prevederii. 267 Odobleja.

în laborator. ascunzând stările emoŃionale demascatoare. Minciuna afirmată de subiect este justificată sau nu. aflată în raporturi de excludere cu matricea infracŃională.Morala. categorică. Matricea morală cuprinde legea morală implacabilă ce nu poate fi modificată. ea este infailibilă. astfel ea reprezintă starea unei încercări de a falsifica răspunsul just la o întrebare. În sinteză. detectarea simulării poate fi studiată şi este analizată uneori în aspectele ei mai grave. se supune unui singur comandament. chiar condiŃionată istoric. infracŃionale. Rousseau comenta definiŃia în felul următor: „a minŃi înseamnă a ascunde un adevăr ce trebuie dat în vileag”. Din punct de vedere psihofiziologic. Identificarea comportamentului simulat este posibilă tocmai în virtutea realităŃii şi caracterului obiectiv al matricei morale sedimentată mental a speciei umane. visá-vis de care dezvoltă la făptuitori sentimentul culpabilităŃii (vinovăŃiei) de fiecare dată când exigenŃele sale sunt încălcate. afirmând totodată că trecerea sub tăcere a acestor adevăruri pe care nu ai obligaŃia de a le face cunoscute nu înseamnă „a minŃii”. Legea morală cunoaşte şi răul şi binele. matricea morală este o constelaŃie de exigenŃe moraletice structurată la nivel mental într-un construct cu rol de filtru selectiv. tocmai pentru că este lege. În virtutea acestor realităŃi se confirmă. forul interior de decizie. sau cum spunea Kant – „liberul arbitru”. spaŃiul psihologic. NoŃiuni şi definiŃii asupra comportamentului simulat Una dintre formele de simulare (sau disimulare) o constituie minciuna. şi nu poate transforma răul în bine şi nici binele în rău. în timp ce comportamentul simulat se află în contradicŃie cu legea morală. – fără a 240 . atunci când este comunicată prin limbaj. cel al „imperativului categoric”. cât şi. SecŃiunea a II-a COMPORTAMENTUL SIMULAT 6. este matricea noastră morală. constantă şi actuală. mai ales. Sinceritatea este o prescripŃie morală care nu poate fi întotdeauna o realitate psihologică. pentru că psihobiodetecŃia se adresează unui comandament moral – comandamentul adevărului şi sincerităŃii.1.2. la unison. coordonate ale personalităŃii morale a omului. că sindromul relevant se află în consonanŃă cu legea morală a planului decelării răului de bine. în fiecare din noi.

O dată cu complicarea vieŃii sociale. în fapt. Cazul simulării absolute. o constituie refuzul de a-şi mărturisi şi de a recunoaşte o anumită atitudine reală faŃă de o persoană oarecare sau încercarea de a-şi camufla faŃă de sine însuşi o anumită dorinŃă pe care totuşi o simt270. care sunt surse ale anxietăŃii. Comportamentul simulat.. I. 51. oamenii caută să-şi convingă auditorii de poziŃia pe care şio expun aparent. Schema acestor procedee de mascare a motivelor reale. unele mai mult. nu mai puŃin răspândită însă. se observă adesea tăinuirea adevăratului motiv de anxietate. p. adică sensul care trebuie atribuit. Comportamentul este. O altă formă mai intimă de simulare. după intenŃia sa. devin tot mai numeroase şi. Simularea îmbracă în exterior intenŃia de inducere în eroare prin trei procedee mascate: * printr-o atitudine raŃionalizatoare în care individul încearcă să ofere raŃiuni cât mai plauzibile pentru justificarea unor greşeli sau a unui comportament pe care singur îl bănuiesc a fi condamnabil. La anxioşi. tipurile de simulare. Ceea ce este fals este sensul imprimat de individ componentei oferite spre observaŃie directă.fi interesaŃi de doza de justificare a celor implicaŃi sau de caracterul oarecum artificial în care sunt induşi subiecŃii de experienŃă269. o semnificaŃie socială. aparŃine lui Coleman (influenŃa freudiană). Simularea este. Simulând. a falsificării voite a adevărului printr-o formă exprimată verbal – „minciuna” – cu ascunderea expresiilor aparente care ar putea-o demasca. InaparenŃa în simulare este până la urmă nu numai ceea ce se încearcă a fi ascuns. De aici şi posibilitatea cunoaşterii sigure a simulării comise. 51. cu necesitate aspectul lui inaparent. 241 . în general vorbind. ci produsul dintre inaparenŃa care corespunde cu ceea ce este lăsat voit să se exteriorizeze şi inaparenŃa care trebuie să rămână un secret personal. deci. altele mai puŃin justificate. în orice alt tip de simulare există un anumit grad de intenŃionalitate în a înşela. * inversul acestui tip de mascare o constituie identificarea. inseparabil de formele sale de manifestare şi acŃionează ca un tot. 269 270 Ciofu. nişte necesităŃi. Ca şi în minciună. comportamentului aparent. Idem. p. prin aceasta individul atribuindu-şi voit componente sau atitudini ale altor persoane. * alŃii caută să-şi proiecteze atitudinile personale în contul altora. IntenŃia este acea caracteristică esenŃială care deosebeşte o eroare de un fals. de exemplu. Oricărui comportament aparent îi corespunde.

. există unele variabile intermediare care influenŃează şi întârzie răspunsul vizibil. talent. interese etc. între o funcŃie a sistemului (S) şi comportament (R) au loc o serie de procese: de prelucrare a informaŃiilor primite. potenŃialităŃi etc. oboseală etc.al doilea element îl constituie evaluarea. Prima schemă la care apelăm se referă la „comportamentul de acomodare”. Exprimarea aspectului inaparent în comportamentul simulat AcŃiunea simulării are un aspect aparent (care ne poate induce în eroare). Comportamentul simulat trece printr-o succesiune asemănătoare de etape – procese. Astfel. în altele numai în formele inaparente. . (S) şi (R).. şi anume: . b) pattern-ul motivaŃional: trebuinŃe. de acŃiuni. Formele comportamentului inaparent – evidenŃiabile cu ajutorul indicatorilor fiziologici – sunt numeroase. în unele comportamentul se poate exprima în ambele lui aspecte. că între factorii perfect vizibili şi controlabili. c) resursele de mânuire a acŃiunii comportamentale: capacitate.primul element este reprezentat de momentul în care stimulului i se stabileşte sau i se reactualizează o anumită semnificaŃie pentru subiect. de selecŃie (prin care se aleg acŃiunile. de la modificările bioelectrice surprinse de EEG într-un moment de atenŃie. dar şi unul inaparent. Într-o a doua schemă. care arată o semnificaŃie anumită). din această schemă.2. până la creşterea tonusului sau la mişcări musculare care anticipează direcŃionarea unor organe senzitive sau apatice către obiectul atenŃiei. comportamentul punctează şi mai clar verigile inaparente incluse în acŃiunea de simulare: stimul – semnificaŃie – mediere – 242 . semnificaŃie care poate fi cu totul alta decât cea unanim stabilită. d) condiŃii diverse. cât şi formele de exprimare găsite a fi convenabile. învăŃare.2. implicând procesele receptive (prin care se selecŃionează stimulii care dezvăluie. Aici se controlează punctul în care subiectul care încearcă o simulare trebuie să-şi traducă într-un stadiu aparent intenŃiile asupra cărora a deliberat.6. momentane: implicaŃii emoŃionale. Dintr-o astfel de schemă se remarcă existenŃa a două elemente importante pentru conduita simulată. după riscul şi recompensa pe care le presupun). Rezultă. de evaluare (prin care se definesc cerinŃele de acomodare şi se formulează acŃiunile posibile). mai concret spus. Toată această prelucrare este influenŃată de: a) cadrul de referinŃă al individului. dintre care. selectarea tipurilor de răspunsuri.

Indicatorii verbali.2. Rezultă că odată cu sau după apariŃia intenŃiei de a răspunde. ca depersonalizat. formularea de „asociaŃie întâmplătoare” trebuie privită cu circumspecŃie. Libertatea unui subiect de a stabili asociaŃii de limbaj la un cuvânt-stimul dat este îngrădită. deci. dându-le o anumită consistenŃă. la întâmplare. Totuşi. reprezintă. Desfăşurarea acestor etape nu are loc fără un anumit ecou efectiv. legat de o stare momentană (emoŃională. momentul şi locul cel mai caracteristic pentru acŃiunea demascatoare a aspectului inaparent din comportamentul de simulare. o anumită semnificaŃie a cuvintelor ce se prezintă sau se spun cuiva pot influenŃa asocierile pe care acesta le stabileşte uneori. Folosirea metodei asocierilor verbale în scopul detectării unui anumit conŃinut de idei. În comportamentul inaparent al simulării există unele verigi. AsociaŃia făcută poate să apară – atât pentru experimentator. Ideile nu ne vin în minte. 6.intenŃie – răspuns. dimpotrivă. posibil. motori şi fiziologici ai conduitei simulate în expresia aparentă (semnificaŃia şi sensul stimulilor declanşatori de emoŃie) a) Metoda asocierilor de idei în detecŃia minciunii îşi bazează eficienŃa pe faptul că o stare emoŃională. musculare şi glandulare care îngroaşă cu mult latura evidenŃiabilă a acestor evenimente. o implicare în primul rând a manifestărilor organice. orientată de o serie de criterii care uneori scapă controlului individual. un răspuns poate fi întârziat. adică. falsificat cu un altul care nu corespunde uneia de tipul statistic.3. circuitelor condiŃionate care sunt reactive şi care stau la baza asocierilor verbale. din punct de vedere al legăturilor. unele etape semnificative. cât şi pentru subiectul însuşi – ca fiind întâmplătoare. mentală) capătă 243 . în care obiectiv ar fi poate imposibil de pătruns dacă ea n-ar fi strâns legată de coloratura emoŃională a acŃiunilor planificate. A doua zonă de incertitudine împreună cu intenŃia de a răspunde. Există cercetări ale căror date probează faptul că în conŃinutul asocierilor pe care le facem pot fi incluse până şi aspectele unor perceperi subliminale. A doua arată lipsa acestei reacŃii din stimularea respectivă şi semnificaŃia personală locală. viciat. de efectul atitudinii pregătitoare şi nesiguranŃa asupra rezultatului acestor acŃiuni care presupun un risc pentru individ. o a doua înaintea răspunsului efectelor. emoŃia le însoŃeşte. Prima zonă indică lipsa unei reacŃii logice între (S) şi o anume semnificaŃie constantă. În această schemă care aparŃine lui Smedslund este de reŃinut existenŃa a două „zone nelegiferate” (now lawfull region) în care sunt introduşi factori de incertitudine: una după recepŃionarea stimului.

scăderea salivaŃiei. De aceea. Indicatorii fiziologici. cercetările întreprinse în direcŃia „detectării simulării”. au fost tot mai numeroase. dacă are cunoştinŃe de psihologie. Simularea constituie tocmai unul dintre aceste cazuri: aspectul emoŃional este mai viu. expresia sonoră a răspunsului verbal. poziŃia verticală a undelor pulsaŃiilor înscrise este modificată. dereglarea ritmului respiraŃiei şi a celui cardiac etc. dar cel cognitiv este primordial.3. Personalul de specialitate care lucrează în criminalistică opiniază însă că în condiŃiile anchetei (cu un stres mai ridicat. dar mai scăzută comparativ cu alŃi factori. Dintre alŃi indicatori vegetativi. indicatorii vegetativi se situează pe primul plan prin modificările pe care le produc: pulsul creşte imediat după minciuna afirmată. c) Înregistrările fiziologice sunt asociate cu alŃi indicatori de detecŃie a simulării şi contribuie considerabil la detectarea comportamentului simulat. datorită însuşi contextului afectiv în care este silit să acŃioneze subiectul sau infractorul. 6. deci). fiziologie şi. a „minciunii”. b) Indicatori vegetativi. apărute în momentele de nesinceritate.1.şansa de a deveni. a stat la baza detecŃiei comportamentului simulat într-o metodă pusă la punct de Olechowski. cum ar fi presiunea sangvină. Ca o concluzie referitoare la folosirea metodei asociaŃilor verbale. răspunsurile verbale anterioare – atunci vinovăŃia simulantului (subiectului) poate fi dovedită”. se afirmă că „dacă viteza de reacŃie verbală este diferită la cuvintele critice faŃă de acelea nesemnificative. bineînŃeles. 244 . un singur instrument investigator. Unele dintre aceste modificări (răguşeala. EDG are o eficienŃă într-adevăr mai bună. În multe cazuri experimentale s-a constatat că stimulii prezentaŃi subiectului au şi un aspect afectiv. Într-un context afectiv situaŃia se schimbă. congestionarea. specialiştii plecând de la faptul că stările de tensiune psihică. spirit de observaŃie adecvat profesiunii. prin intermediul unei metode adecvate.).2. unii autori susŃin că EDG are o mare eficienŃă în detectarea răspunsurilor simulate. Un alt indicator. dacă subiectul refuză răspunsul la cuvintele critice sau repetă voit. semnificaŃia şi sensul stimulilor declanşatori de emoŃie în simulare După 1900. în lipsa unui cuvânt înlocuitor la îndemână. pot fi sesizate direct de către cel ce efectuează ascultarea. cum sunt şi cele specifice învinuitului sau inculpatului care caută să ascundă adevărul. crisparea. determină o serie de modificări fiziologice.

Al. 1999. Bogdan. vinovăŃia sau inocenŃa. Butoi. se bazează.D. p. potrivit lui Le Clere: răspunsul vinovatului este mai lent şi ezitant. II. p. sunt consecinŃa unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihică specifică sistemului nervos vegetativ). 2. inocentul dă mai greu explicaŃii privind modul în care şi-a petrecut timpul critic. cum ar fi: 1.). 245 272 271 . spre deosebire de vinovat care oferă imediat un „excelent” alibi. precum şi în tensiunea arterială. Tratat practic de criminalistică. care se poate accentua sau reduce273. Astfel. pe următoarele elemente: . a sincerităŃii sau a nesincerităŃii. p.E. modificarea caracteristicilor scrierii. Butoi şi I. manifestate în ritmul şi amplitudinea pulsului. denumită reacŃia electrodermică (R. . Bucureşti. în prezenŃa emoŃiei. 273 T. 137 şi urm. vol. inocentul face apel la corectitudinea sa şi caută să demonstreze că nu ar avea nici un interes pentru faptele care i se impută. 5.Plecându-se de la manifestările specifice tensiunii psihice. AlŃi indicatori fiziologici sunt: E. modificarea caracteristicilor normale ale vocii. care detectează emoŃia şi nu cauzează acesteia. Editura Eumar. modificarea rezistenŃei electrice a pielii. 3. Butoi. în literatura de specialitate s-a încercat chiar stabilirea unor reguli după care se poate detecta minciuna. detaliat şi deseori indignat. devine neregulată şi mai grea. T. inocentul este inconsecvent în declaraŃiile pe care le face271. îndeosebi în privinŃa vitezei de execuŃie şi a presiunii. în esenŃă. funcŃiei fonatorie influenŃată de schimbarea tremurului fiziologic al muşchiului aparatului fonorespirator. Vezi anexa: T. Stancu. vinovatul suportă mai greu privirea. 4. 368. modificările activităŃilor cardiovasculare. modificarea caracteristicilor normale ale respiraŃiei care. Butoi. Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoŃionale folosiŃi în actualele tehnici de detecŃie a simulării.persoana ascultată nu-şi poate controla în întregime aceste manifestări emoŃionale. spre deosebire de inocent care însă. roşeşte mai uşor. Psihologia comportamentului criminal – ghid de observaŃie. Criminalistică. individul prezintă o serie de manifestări emoŃionale272.în momentul simulării. Tehnicile de investigare. 145. cel al inocentului este spontan.

s-a pus problema introducerii în chestionare a „scalelor speciale” de detecŃie a unor disimulări reuşite (fake good responses). de calitatea şi intensitatea simulării. Se observă indici de simulare în: a) Chestionarele psihologice – care răspund anumitor tematici – în care o parte dintre cei solicitaŃi au tendinŃa de a face o „bună impresie” examinatorului. Este necesară o analiză amănunŃită privind rolul stimulărilor în cercetarea psihologică. de gradul de sănătate şi oboseală.temperatura corpului. Astfel. identificaŃi ca fiind factori care exprimă o „tendinŃă de a minŃi” şi o „apărare perceptivă”. InfluenŃa acestor condiŃii asupra creşterii sau descreşterii performanŃei.3. În cazul în care indivizii sunt preveniŃi că obiectul urmărit. îl constituie investigarea tendinŃei de a minŃi.P. înregistrată prin intermediul electroencefalografului sub forma electroencefalogramei (EEG). de motivaŃia pentru experiment. disimularea şi apărarea perceptivă având un factor comun: starea de apărare (liberty).2. O importanŃă deosebită o are asupra rezultatelor şi influenŃa sau încrederea subiectului faŃă de adevăratul scop al activităŃii experimentatorului. o „scală specială” de 18 elemente. în general. pentru a preveni falsitatea răspunsurilor.2. asemănător testului de personalitate al lui Manddlley (M.. . de disponibilitatea de moment. conŃine. . la răspunsuri nesincere. de anumite capacităŃi psihofizice.).comportamentul ocular. printre altele.M. asupra îmbunătăŃirii modelului de investigare a simulării.P. condiŃii care îl pot determina să apeleze în ceea ce spune sau face. KL). fiind un indicator important al tensiunii psihice.I. 246 . de asemenea. Mijloace psihologice de detectare a tensiunii psihice cuprinse în chestionare şi teste de personalitate PerformanŃa realizată de un subiect într-o cercetare experimentală depinde. 6.) şi o „scală specială pentru copii” (J. are loc o mai frecventă formare a răspunsurilor.M. cu o puternică dorinŃă de a face aceeaşi „bună impresie”.P. în obŃinerea unor rezultate care corespund realmente sau nu posibilităŃilor subiectului a fost deseori abordată obiectiv.I.activitatea electronică a scoarŃei cerebrale. b) Testul M. uneori. influenŃa acestora asupra nivelului performanŃei şi. cu doi indici de simulare (F-K. .tensiunea musculară (crisparea). odată cu prezentarea chestionarului.I.

c) Testul de apercepŃie tematică (T. V. 276 M. d) Testul de frustraŃie ROSENZWEIG – acumularea agresivităŃii este introproiectată.D. aplicat într-o condiŃie standard.A.3. SecŃiunea a III-a DETECTAREA ŞTIINłIFICĂ A CONDUITELOR DUPLICITARE (SIMULATE – MINCINOASE) – UTILIZAREA TEHNICII LIE DETECTOR POLIGRAPH274 6.A. II.. dar preocupaŃi de asemenea să stabilească nevinovăŃia indivizilor acuzaŃi pe nedrept. p. H. 247 274 . Tratat practic de criminalistică. Keller. El (subiectul) trebuia. izvorând din necesitatea practică a orientării anchetatorilor în dirijarea cercetărilor judiciare. Pentru diagnosticarea minciunii şi sincerităŃii. Problema pe care şi-a pus-o Benussi a fost dacă se schimbă respiraŃia când se minte. El detector de metiras. A la barre de l’Interpol.T. să spună sau să citească corect ceea ce se găsea pe foaia de hârtie. Scurt istoric şi evoluŃie în materie Preocupările obiective ştiinŃifice. Mundo-Policial. 170.1. Pinatel. cpt. au făcut cercetări şi au construit aparate amplificatoare şi înregistratoare capabile să traducă şi să studieze aceste fenomene interioare”276. 1961. cu alte cuvinte dacă se pot preciza sau nu simptomele respiratorii pentru minciună. Reid. iar în Tiberiu Bogdan. Buenos Aires. vol. Tudorel Butoi. litere sau imagini. Inbau.A.U. Benussi. Burtt. J. nr. 58. referitor la identificarea stresului emoŃional prin tehnica poligraf. sunt de dată relativ recentă. Summers.). pentru care lupta contra crimei se reducea adesea la o luptă între adevăr şi minciună. comparat cu o agresivitate simulată poate avea ca rezultat evidenŃierea încercărilor de a da răspunsuri false. Este cunoscut faptul că cercetările asupra poligrafului au apărut pentru prima oară în jurul anilor 1920 în S. p. exteriorizată sau mediată. Plecând de la faptul că disimularea adevărului (minciuna) este însoŃită în mod obişnuit de unele schimbări fiziologice caracteristice reacŃiilor emoŃionale. într-un caz. 275 J. îndreptate către detecŃia stărilor de tensiune emoŃională care evidenŃiază disimularea adevărului. 25/1974. Paris. Benussi a utilizat pneumograful. Tehnica utilizată de Benussi a constat în următoarele: Subiectului i se prezentau diferite bucăŃi de hârtie pe care erau imprimate cifre. Sicot. Larson. „un număr de tehnicieni şi criminologi ca V. ulterior poligraful „fiind amplu folosit în instrucŃia penală”275.

ExperienŃele au fost făcute în prezenŃa unei asistenŃe compuse din experŃi.cit. 279 C. 16. Al. 298. un poligraf îmbunătăŃit. Parker. Turner. a construit în 1925 cu ajutorul UniversităŃii Netwestern. 280 Guy Mondet. 61-1963. ci numai forma. După Burtt. ci şi presiunea sanguină sistolică.. Concluzia la care a ajuns a fost că presiunea sanguină sistolică avea o mai mare valoare diagnosticală decât respiraŃia. diagnosticul bazat pe respiraŃie este just în proporŃie de 73%. care urmărise primele lucrări ale lui Larson. nu numai respiraŃia. care. El a înregistrat însă. după impresiile lor. p. nr. nr. p. Paris. 4-1959. Roşca. Le polygraph et son utilisation en justice. ceea ce permite diagnosticul nu este nici frecvenŃa. simulând adevărul. sub denumirea de „Keller Polygraph” (nedepăşind însă stadiul înregistrării parametrilor clasici: tensiunea arterială. pe care-l utiliza mai ales pe când lucra pentru poliŃia din Berkley279. p. Larson278. Pentru diagnosticare. nici profunzimea respiraŃiei.U. Interesant de remarcat este însă faptul că aprecierea experŃilor a fost justă în 50% din cazuri. 98. în colaborare cu profesorul de psihologie Robert A.D. iar în cazurile de sinceritate. În S. dimpotrivă. Au nom de la loi.alt caz să declare semne care nu se găseau pe foaia de hârtie. Încercările făcute de subiecŃi de a schimba în mod voluntar curba respiraŃiei au fost fără succes. experimentatorul s-a folosit numai de curbele respiraŃiei. inspiraŃia era aceea care dura mai mult. 127-128. pe câtă vreme diagnosticul bazat pe curbele respiraŃiei prezenta o exactitate de aproape 100%. iar cel bazat pe presiunea sistolică în proporŃie de 91%277. 248 278 277 . op. p. în „Revue Moderne de la Police”. Prin urmare. experimentatorul se ocupa de înregistrarea respiraŃiei subiectului. el pune bazele poligrafului industrial280. În acest timp. dacă subiectul a minŃit sau a spus adevărul. pulsul şi respiraŃia). ceea ce după Benussi se putea datora pur şi simplu întâmplării. ExperienŃele lui Benussi au fost reluate cu mici modificări de H. puls şi respiraŃie). A.A. Cu acest aparat. Détection scientifique du mensonge dans l’Armée Americane. al căror rol era acela de a observa atitudinea şi fizionomia subiectului şi de a conchide. Rezultatele obŃinute au fost din cele mai tipice: în caz de minciună. Keller.. a realizat în 1920 un aparat poligraf portabil (instrument capabil să înregistreze în mod continuu 3 fenomene fiziologice – tensiune arterială. Geneva. Gesell. în „Revue Internationale de Criminologie et de Police Technique”. 1965. primele cercetări se leagă de numele lui John A. Burtt. expiraŃia era de mai lungă durată decât inspiraŃia.

majoritatea specialiştilor sunt de aceeaşi părere cu Marcel Sicot. Astfel. şi. datorită preocupării unor minŃi ingenioase de a fructifica în mod superior rezultatele psihofiziologiei. reactivitatea neuromusculară. O formă îmbunătăŃită este realizată în 1945 de John Reid. Mie mi se pare în actuala stare de lucruri că ar trebui să fie clasate în categoria indiciilor care rezultă mai curând din tehnica poliŃistă. recunoscută astăzi în mod universal. M. respiraŃia. 170-171. Pe plan statistic. care stabileşte legătura între activitatea musculară neobservabilă şi tensiunea arterială. Sicot. decât din procedura penală. În ce priveşte opinia europeană faŃă de aspectul juridic al problemei. Ulterior acestor prime începuturi. Dar justiŃiei i-au trebuit numeroşi ani ca să recunoască valoarea probatorie a dactilotehniei”283. Ele nu au. inspirându-se din lucrările lui Walter Summers asupra reacŃiei galvanice a pielii. atât în sens strict tehnic. reacŃia electrodermogalvanică. op. p. 283 Ibidem.cit. Firele şi electrozii săi nu afectează cu nimic integritatea sau demnitatea individului care conservă toate calităŃile sale volitive şi intelectuale şi nici nu trebuie măcar să se dezbrace. adaugă la aparatul lui Keller.În 1938. 281 282 Ibidem. mai puŃin încă. un înregistrator capabil să măsoare variaŃiile acesteia. 249 . obligat să le facă. se cuvine să se precizeze bine că utilizarea aparatului este de ordin pur extern. pe de alta. poligraful „Reid” putând astfel înregistra: tensiunea-pulsul. nici ca mărturisiri. desigur. forŃa probantă a amprentelor digitale. pe care nimeni nu este. necesităŃii impuse de practică de a se efectua detecŃia disimulării adevărului şi. Realizările în acest domeniu au fost posibile datorită. valoarea urmelor relevate la faŃa locului. Compania de cercetări asociate din Chicago. în mod legal. nici ca mărturii. cât şi în ceea ce priveşte metodologia de utilizare a aparaturii. a avut loc o perfecŃionare considerabilă a poligrafului. Laboratorul de detectare al poliŃiei din Chicago a efectuat între 1938 şi 1941 un număr de 1127 de teste. Sicot sublinia: „în domeniul respectului persoanei umane.. În registre a fost relevată culpabilitatea în 84% dintre cazuri281. M. pe de o parte. în timp ce în multe Ńări. legile autorizează recoltarea de sânge care necesită înŃepături şi prelevări corporale”282. care subliniază: „ReacŃiile înregistrate la poligraf nu pot fi considerate nici ca declaraŃii. Au existat multe discuŃii privind aspectele morale şi juridice ridicate de folosirea tehnicii poligraf.

contractarea buzelor. testările cu ajutorul tehnicilor poligraf sunt de dată recentă şi se fac în compartimentele tehnico-ştiinŃifice ale PoliŃiei.Nu trebuie însă neglijat faptul că „adversarii detectorului de minciuni. un impuls incontrolabil de a înghiŃi. strângerea ochilor. o contraîntrebare de «cine. În prezent. că uneori este dificil să interpretezi graficele şi să controlezi autenticitatea acestora”284. în sfârşit. o creştere bruscă a bătăilor inimii. îndeobşte cunoscut. constând în aceea că ori de câte ori se ascunde adevărul prin rostirea unei minciuni. că singura ameninŃare de a recurge la acesta constituie deja o presiune. Scopul final exclusiv este acela de a orienta (în baza unor indicii) cercetările judiciare. uitând fără îndoială pe nevinovaŃi. FranŃa. în Israel etc. mişcări ale mâinilor şi 284 Ibidem. trage din acest refuz concluzii injuste sau imprudente. evitarea de a privi pe cel ce întreabă «drept în ochi». Fundamentul ştiinŃific al constatării stresului psihologic a) Indicatorii psihofiziologici de depistare a nesincerităŃii ObservaŃia empirică milenară a evidenŃiat faptul. În Ńara noastră. Italia. pe care acesta permite să-i scoată în afara cauzei. o cerere inutilă de a se repeta întrebarea. că operaŃia însăşi este un act de intimidare care poate aduce subiectul să mărturisească ceea ce n-ar fi recunoscut altfel.2.3. un «râs forŃat». că el riscă să mărturisească crezându-se depistat. în unele ocazii. 250 . sau alte astfel de fenomene rezultând din teama asupra posibilităŃii ca minciuna să fie descoperită? Şi nu ne-am întâlnit cu multe ocazii în care am putut decela minciunile altor persoane prin diverse manifestări ca roşirea. o monotonie specială a vocii. folosirea tehnicii poligraf în procesul penal este o realitate nu numai pe continentul american. ci şi în numeroase Ńări europene (Germania. dacă individul refuză să se supună detectorului. eu?». de a aduce un plus calitativ activităŃii de urmărire penală. Polonia etc. în direcŃia măririi capacităŃii de precizie în ceea ce priveşte depistarea disimulării adevărului în cursul cercetărilor. acest fapt este însoŃit de un întreg cortegiu de trăiri lăuntrice şi de sentimentul stingheritor al vinovăŃiei.). estimează că utilizarea sa este incompatibilă cu principiul de a dispune liber de tine însuŃi. că anchetatorul poate. 6. că subiectul vinovat este susceptibil să vrea el însuşi să înşele. Preocuparea de bază este aceea a perfecŃionării metodologiei de testare (prin valorificarea experienŃei practice a muncii de poliŃie şi a cercetărilor de psihologie judiciară de la noi). urcarea sângelui în obraz. în Japonia. „În strădania de a ascunde adevărul nu am simŃit oare.

Bucureşti. zădărnicesc aflarea adevărului şi soluŃionarea justă a cauzelor. Baltimore.) subiectul (infractorul) participă cu întreaga sa fiinŃă. Deosebit de frecvent. Truth and Deception. Aceste modificări pot fi înregistrate pe aparate speciale. Editura ŞtiinŃifică. delapidare. Reid. în respiraŃie (schimbarea ritmului). Golu. Punerea în act a hotărârii de a comite fapta prevăzută de legea penală este precedată de o serie de procese de analiză şi sinteză şi de o luptă între motive. 287 M. p. de ascultare a învinuiŃilor şi infractorilor.R. nestingherit. 1956. profitând de lipsa unor probe hotărâtoare şi Ńesând raŃionamente cu aspecte de verosimilitate. în special atunci când există un pericol real de a face cunoscute fapte pe care vrea să le ascundă.E. Bucureşti.E. b) Mecanismul psihofiziologic al producerii stărilor emoŃionale În săvârşirea unei fapte penale (furt. The polygraph (Lie Detector) Technique. deliberarea şi actele executorii antrenând profund întreaga J. omor etc. Molnar (chestionarul tendinŃei generale de a fi nesincer). p. uneori dându-i chiar câştig de cauză. A. Roşca (timpul de latenŃă). Introducere în psihologie. autocontrolul voluntar rămâne fără efect286. o activitate mărită a «mărului lui Adam» şi multe alte reacŃii de natură asemănătoare?”285. p. Dicu. 1972. în reacŃia epidermo-galvanică. în forŃa şi viteza de lucru ale inimii. Lucia Mira y Lopez (dereglările în curba experienŃei motrice). 14. Psihologie judiciară. nu acelaşi lucru este posibil în sfera trăirilor emoŃionale şi a reacŃiilor psihofiziologice. manifestarea de voinŃă a acestuia din urmă de a se apăra de acuzaŃiile aduse se desfăşoară plenar. 190. 251 285 . I. asemenea manifestări se întâlnesc în domeniul psihologiei judiciare. unde. 1966. în timpul ascultării se află într-o stare de excitaŃie emoŃională puternică. Inbau. mobilizându-şi pentru reuşita infracŃională întregul său potenŃial volitiv şi cognitivo-afectiv. A. începând cu Abrahamsen Kent-Rosanoff. F. La o reacŃie emoŃională puternică intervin modificări în presiunea sângelui. Editura ŞtiinŃifică. În marea majoritate a cazurilor. analizându-se mai apoi abaterile intervenite”287. aceştia. „Persoana care a comis o infracŃiune. tâlhărie. logico-cognitiv (acela al dialogului dintre anchetator şi infractor). oglindite concret în munca de urmărire penală. 180-190. Dacă în plan raŃional. Jung.picioarelor arătând o stare de stânjeneală. 286 De aici şi o serie vastă de preocupări către detecŃia în mod indirect a aspectelor de nesinceritate. şi terminând cu substanŃele psihofarmaceutice (House-Claude-Hererra) sau electroşocul (Corletti şi Bini) – vezi Tiberiu Bogdan. de obicei.

martori. cunosc următoarea dinamică în manifestare: Starea iniŃială a conştientizării pericolului (în cazul unui vinovat) de a fi identificat şi demascat introduce organismul uman. cu un rol motivaŃional bine diferenŃiat. strigăt. într-o stare de vigilenŃă crescută (alarmare288). conform principiului psihologic după care stabilizarea şi organizarea sistemului de imagini implică şi stabilizarea şi organizarea substratului lor afectiv. victimă. stările emoŃionale sunt slab evidenŃiate. în procesul perceperii şi acŃiunii nemijlocite cu obiectele şi fenomenele din mediul (infracŃional) înconjurător şi al sedimentării semnificaŃiilor lor în experienŃa adaptativă în raport cu situaŃia infracŃională. 1965. 252 . având în general. arme.337 şi urm. dispoziŃie spaŃială. Physiological psychology.). în general. Tehnicile poligraf. componentele experienŃei afective corespunzătoare se asociază.personalitate a individului. integrându-se în calitate de componentă a imaginii individuale sau categoriale despre fapta infracŃională. culoare. Psihologic. în funcŃie de proprietăŃile lor fizico-chimice (intensitate. pregătind (prin mecanismele autoreglării psihofiziologice) organismul pentru contracararea pericolului. contextul spaŃio-temporal al desfăşurării faptei etc. adică elementele de conŃinut ale „realităŃii subiective” pe care o poartă în planul conştiinŃei sale (elemente de timp şi de loc legate de faptă. Ele se realizează. ci să se integreze în aceasta sub forma unei structuri informaŃionale stabile cu conŃinut şi încărcătură afectiv-emoŃională specifică. fiinŃele sau fenomenele percepute de infractor în timpul comiterii faptei (scule sau instrumente de spargere.) determină trăiri şi reacŃii emoŃionale pozitive sau negative ale subiectului. motivat de curiozitate şi interes pentru scopul chemării în faŃa anchetatorului. periferică a conştiinŃei infractorului. Această stare iniŃială are un caracter difuz. de asemenea. Acest lucru face ca faptul infracŃional să nu rămână ca o achiziŃie întâmplătoare. Asimilarea faptei are loc în momentul săvârşirii acesteia. rezistenŃă a victimei) sau de efectele acestora (Ńipăt de durere. p. formă. Stările emoŃionale iau naştere încă din momentul în care bănuitul este invitat pentru a da relaŃii legate de faptă şi. Megraw-Hill Books. un caracter stenic. global. obiectele.T. de modul de operare şi de împrejurările care au declanşat comportamentul infracŃional). cu declanşare şi realizare involuntare. caută să evidenŃieze dacă acesta redă cu fidelitate şi în mod sincer „ceea ce ştie”. ca sistem autoreglator. general. pozitiv. Morgan. prin 288 C. mărime. de regulă. abordând în mod indirect planul conştiinŃei subiectului. În cazul unei persoane nevinovate. Subordonându-se caracteristicilor informaŃionale ale faptei. zgomot de împuşcături etc.

mecanismele psihofiziologice involuntare. intempestiv. dominându-l. reprezentările despre faptă apar brusc. Datorită factorului surpriză şi elementului de neprevăzut al întrebărilor. prin structurile subordonate. între domeniul datelor de cunoaştere ce fundamentează situaŃia adevărată şi domeniul datelor intenŃionale care fundamentează minciuna. Ion Ciofu. O dată cu începerea chestionării bănuitului. prin declanşarea reacŃiilor funcŃionale ale memoriei intenŃionale şi ale celei latente. în virtutea ineficienŃei asupra lor a controlului voluntar. instanŃa corticală conducând. Dacă negarea adevărului este posibilă în planul verbal al dialogului (în cursul anchetei libertatea de conştiinŃă nefiind limitată în nici un fel). 1973. acest lucru nu este posibil în planul reacŃiilor neurovegetative. Probleme de psihologie judiciară. Plecând de la aceste date ştiinŃifice fundamentate (în literatura românească de specialitate. surprinzând compartimentul de analiză şi decizie nepregătit. O sursă puternică de geneză a stărilor emoŃionale este (alături de „teama de detecŃie”. s-a impus prin cercetările asupra comportamentului simulat). centrii sistemului vegetativ către dezechilibrări şi reechilibrări succesive cu caracter adaptativ situaŃiei de pericol în care se află individul. caracteristicile afective. 253 289 . 102 şi urm. trăirea emoŃională se integrează în structura primară a instinctelor (instinctul de conservare). conştientizarea pericolului demascării declanşând trăirea stării de frică (uneori bruscă blocare a unei funcŃiuni motorii)289. stările emoŃionale şi trăirile care au întovărăşit reprezentările despre faptă inundă planul conştiinŃei. fiind slab evidenŃiate. mai ales după testul cartonaşelor de stimulare) şi conflictul care apare în plan cognitiv şi în procesul de decizie. tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoŃia în mod indirect Tiberiu Bogdan. cu caracter bine precizat şi distinct faŃă de un pericol anume (rezultând din conŃinutul mesajului informaŃional al întrebării) şi însoŃită de puternice descărcări neurohormonale declanşate pe cale reflexă. reflexe şi au un caracter difuz general. Disimularea adevărului făcută în mod conştient necesită un efort voluntar. în cadrul Institutului de psihologie al Academiei. Editura ŞtiinŃifică. conştientizarea mesajului informaŃional al întrebărilor ce i se adresează realizează în planul cognitiv al acestuia reactualizarea involuntară a momentelor informaŃionale obiectual afective care au însoŃit comiterea faptei. unde conflictul capătă proporŃii. în deficit de date şi subansambluri logice în faŃa pericolului iminent de demascare. p. La acest nivel. care declanşează stări emoŃionale uşor decelabile în parametrii psihofiziologici. Concomitent.

254 290 .. procesele din canalul „Aceste reacŃii pot fi identificate deoarece sunt transmise de o parte specială a sistemului nervos. Funkenstein).T. inima bate. cât şi periferice290. aceste schimbări includ îmbujorarea ori paloarea feŃei. Experimental.. op. de frică este. 1966.J. 291 „Impulsurile sistemului simpatic pot cauza bătăi rapide ale inimii. stabilindu-se că în timpul imediat anterior. Ele pot determina constricŃia vaselor de sânge. Noi respirăm. iar accelerarea vitezei inimii şi constricŃia vaselor de sânge pot creşte presiunea sângelui” – C. ritmul cardiac mai frecvent.prin depistarea reacŃiilor activatorii generale. respiraŃia devine mai profundă. tensiunea arterială creşte. multe senzaŃii viscerale şi altele” – H. uscarea gurii. Legat de activitatea aparatului cardiovascular amintim şi efectele glandulare decelabile în emoŃie. 334-336 şi urm. Putem spune că sistemul nervos al omului are două componente.. Ca rezultat apare un întreg cortegiu de reacŃii fiziologice care pregătesc organismul pentru a putea face faŃă situaŃiei (Canon. ObservaŃiile. însoŃită de un exces de adrenalină. creşterea vitezei inimii. la aşteptarea şocului electric (Kransogorski). Alta. p. În acest sens. emoŃia este însoŃită şi de o creştere a tensiunii arteriale. Penguin Books. există corelaŃii directe între viaŃa psihică şi modificările cardiovasculare. 78. care se ocupă cu activitatea vitală subconştientă. cât şi după acŃiunea aceluiaşi stimul nociv. anxietatea provoacă o descreştere a acestui ritm. hormonii sunt eliminaŃi în debitul sanguin care trece prin corp.cit. deci. mai întâi clinice (Pşonic). p... chiar dacă această aşteptare se întinde pe zeci de minute (Lundberg). Eysenk. pupila se dilată sau se contractă. cea autonomică sau vegetativă. În emoŃia puternică (mânie) are loc o activare a sistemului nervos simpatic. EmoŃia de teamă. digestia are loc. este reglată temperatura. apare afluxul de sânge către inimă şi muşchi. legată de intercepŃia cardiacă. relaŃie exprimată perfect de clinicianul Brown: frica este o „proprietate esenŃială a psihismului cardiac”. au stabilit că are loc o dilatare a vaselor sanguine cerebrale în timpul stărilor afective de orice fel (Franck). Una somatică responsabilă de transmiterea impulsurilor nervoase somatice musculare şi de postură a scheletului.. s-a obŃinut tahicardie în cursul aplicării unei baterii de teste care au introdus o stare de stres (Thiessen). Accelerarea ritmului cardiac în timpul emoŃiei a fost bine cunoscută cu mult timp înainte ca problema să fie analizată ştiinŃific (Bîkov). mai veche şi relativ independentă de sistemul nervos central. fără nici un fel de adaptare conştientă. care implică mecanisme fiziologice atât centrale. transpiraŃia excesivă. Totodată. Un alt parametru al activităŃii cordului în emoŃie îl constituie modificările vasculare. în durere şi ruşine (Mosso) sau în nelinişte (Negel)291. Sense and nonsense in psychology. Morgan.

care. Impulsurile sistemului simpatic dilată bronhiile pulmonare sporind schimbarea oxigenului şi bioxidului de carbon295. 293 „Împreună cu alte înregistrări. 1976. ci. Camppellman) s-a stabilit dependenŃa relaŃiei emoŃie-rezistenŃă şi potenŃial electric nu numai de caracterul de noutate a excitării organismului.. o trecere în revistă a studiilor privind 255 292 . Bîkov). gâfâiala şi îngreuierea respiraŃiei sunt printre schimbările respiraŃiei care se pot produce în cazul unei emoŃii. Omul şi mediul electric. Bucureşti. Folosind o metodă poligrafică au fost obŃinute schimbări de potenŃial în raport cu încărcătura emoŃională a cuvântului stimul (Kreindler). Ciofu. 38-39. În emoŃie este prezentă mai ales transpiraŃia palmară. România. Ceea ce se poate surprinde este corelaŃia între activitatea electrodermală şi intensitatea emoŃiei. Comportamentul simulat.S. 262. cum ar fi cea provocată de frică. RED concură la o mai bună definire operaŃională a emoŃiei. În tensiunea psihică. Ax constată valori mai mari ale conductanŃei pielii în emoŃia de mânie decât în cea de «frică». 294 I. serotonină. Editura Academiei R. p. fenomene bioelectrice de suprafaŃă. Încă de la primele cercetări ale aplicării tehnicii cutanogalvanice (Pierron. după un „Răspunsurile psihogalvanice au fost folosite în toate testele psihologice de cercetare vizând condiŃiile emoŃionale ori măsurarea reacŃiilor emoŃionale la stimuli” – C. Ruckmick face. ficatul se dilată şi secretă provizii de zahăr în sânge. şi de stările afective în care rezistenŃa electrodermică (RED)293 este deosebit de activă. cât şi de potenŃial292.alimentar se diminuează ş. Morgan. Aceasta poate fi eficient detectată în stressul emoŃional (Funk Hausser)294. constituie un mecanism de „agitaŃie vegetativă” (Kreindler).Fl. la un loc.a.d. 75. sunt secretaŃi diverşi hormoni pe lângă adrenalină: noradrenalină. iar acesta din urmă coagulează mai rapid (Ruch. Modificarea caracteristicilor normale de respiraŃie sub influenŃa emoŃiei. înghiŃirea aerului. Dumitrescu. Bucureşti. 1974. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. EmoŃiile determină prin sistemul nervos vegetativ şi modificări electrice în piele. Paralel cu reacŃia electrodermografică are loc o intensificare a activităŃii glandelor sudoripare. Sufocările. 295 „C. Chevanes pune în evidenŃă intervenŃia unor mecanisme inconştiente de apărare care întăresc subiectiv stimulii cu valoare afectogenă mică reflectată de RED” – I. în 1934.A. Apar totuşi unele diferenŃe în funcŃie de calitatea emoŃiei. ibidem. mai puŃin calitatea ei. de caracterul de efort fizic sau intelectual. creşterea perioadei de latenŃă şi scăderea amplitudinii pentru stările de încordare. atât de rezistenŃă electrică.T. scurtarea timpului de latenŃă şi creşterea amplitudinii RED la «mirare» şi «surpriză». aceticolină. p. în foarte largă măsură. De obicei.m.

tensiune. 38-39. supunându-l la raŃionamente imprevizibile şi generează un comportament caracteristic în mimică. observând modificarea acesteia în diverse stări emoŃionale: ritmul respirator ar creşte în cazul unei stimulări plăcute şi ar descreşte în cazul uneia neplăcute. 72.. Efortul de a tăinui este însă inutil. De aceea. 75. p. gestică. concomitente stărilor emoŃionale corelate respiraŃia. obligă în schimb organele interne să „plângă”. descoperirea simulării se face incert la unii indivizi. datorită unui autocontrol mărit în manifestările exterioare ale comportamentului simulat. ConştiinŃa vinovăŃiei. chiar dacă infractorul nu minte efectiv. tristeŃea (ca una din manifestările emoŃiei). 69. După cum bine probează Mandsley. op. gama largă de întrebări care surprind infractorul. dacă nu se manifestă în lacrimi. îl determină pe individ să reacŃioneze emoŃionat ori de câte ori i se prezintă vreun obiect sau i se enunŃă vreun cuvânt în legătură cu infracŃiunea comisă. Invers. nu face decât să ofere o serie de indicii ce reliefează nesinceritatea şi încercările de a induce în eroare. înrăiŃi. după afirmarea adevărului. 256 . Deşi această cale de investigare dă uneori rezultate bune.răspuns mincinos al infractorului. la alŃii fiind chiar imposibilă. mai ales prin aceia care evidenŃiază comportamentul inaparent. intonaŃie. să-l învingă („to beat the test”). desigur. De asemenea. pe durata câtorva cicluri respiratorii. În timpul anchetei.cit. două unde rapide cu o amplitudine mărită. Ciofu. încercând să eludeze eficienŃa testului. a fricii mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi mascată cu dificultate. ofiŃerul experimentat poate. fie că respiraŃia se blochează un moment sau capătă un caracter scalariform (ceea ce operatorii de poligraf denumesc „în trepte”). obŃinut printr-un antrenament oarecare sau prin obişnuinŃă la infractorii recidivişti. să descopere şi să demaşte comportamentul simulat al infractorului. calea cea mai utilizată şi mai sigură pentru detecŃie o constituie sondarea simulării prin indicatori fiziologici. Indicatorul cardiac şi ceilalŃi indicatori vegetativi reacŃionează vizibil. raportul I/E este ceva mai mic decât după afirmarea minciunii” – I. puls şi RED. Benussi pretinde că raportul inspiraŃie-expiraŃie este semnificativ mărit înaintea răspunsului adevărat comparativ cu cel falsificat. Detectorul de minciuni (poligraful) exploatează tocmai această posibilitate ştiinŃifică fundamentală de a înregistra modificările fiziologice surprinse în ritmul respirator. în traseul ritmului respirator fie că se evidenŃiază una. ci tăinuieşte doar adevărul. uzând de o logică impecabilă şi fisurând sistemul defensiv al acestuia prin evidenŃierea caracterului contradictoriu şi uneori absurd al unor afirmaŃii care-i aparŃin.

termen de largă circulaŃie. diagrama ritmului respirator. lăsând în conul de umbră aspectele legate de fapta comisă. c) Criterii ce stau la baza folosirii poligrafului „Detectoarele de minciuni”. d) Eventualele posibilităŃi de eroare în folosirea tehnicii poligraf O posibilitate de eroare rezidă în raŃionarea excesivă şi pledarea până la autoconvingere a nevinovăŃiei. un test nu se poate efectua. ea îşi aduce contribuŃia la aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzelor. Prin folosirea poligrafului nu se lezează cu nimic integritatea sau demnitatea individului. 296 Al. situaŃie pe care. aparatura poligraf de înregistrare a unor reacŃii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoŃională. în principal. La baza folosirii tehnicii poligraf stau următoarele criterii: FuncŃionarea acestor aparate se bazează pe faptul că o minciună spusă conştient. cât şi în scopul dovedirii vinovăŃiei sale. 1934. diagrama rezistenŃei electrodermice. Teama faŃă de sentinŃa ce va fi pronunŃată este în acest caz. nefăcând parte din categoria mijloacelor prohibitive. ExplicaŃia psihologică constă în aceea că întreaga activitate psihică este comutată asupra conştientizării pericolului. Folosirea poligrafului se face numai cu acordul subiectului şi consimŃământul apărării. Testarea la poligraf poate fi făcută atât în scopul stabilirii nevinovăŃiei unei persoane. un factor cu mult mai predominant decât teama că minciuna ar putea fi detectată (Maurice Floch). pe lângă efortul mintal pe care îl necesită. Tehnicile poligraf înregistrează. Metodologia de testare nu este interzisă de lege. Psihologia martorului. Roşca.cu negarea adevărului şi starea de frică resimŃită de infractor faŃă de posibilitatea demascării sale296. desemnează de fapt. modificările indicilor psihofiziologici oglindite în următoarele diagrame: diagrama pulstensiune arterială. p. 257 . Cluj. literatura de specialitate o semnalează în legătură cu acele infracŃiuni pentru care este prevăzută o pedeapsă foarte severă. 124 şi urm. teoretic. care-şi conservă toate calităŃile sale volitive şi raŃional-afective. Producerea tensiunii emoŃionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetativ concomitent conştientizării pericolului şi în trezirea prin aceasta a instinctului de autoconservare. produce şi o anumită stare de tensiune emoŃională (teamă). Fără conlucrarea subiectului.

în dorinŃa de a se sustrage detectării vinovăŃiei. pledarea până la autoconvingere (în susŃinerea nevinovăŃiei). RespiraŃia controlată este o altă posibilitate de eroare. H. de alcool etc.J. DetecŃia comportamentelor simulate privită din perspectiva legislaŃiei române în vigoare Investigarea şi detecŃia comportamentelor simulate este un procedeu care respectă integral onoarea. se dedau la o serie de tentative de a denatura reprezentările grafice (Reid.De asemenea. valori juridico-morale consacrate prin ConstituŃia României. Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăŃia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanŃiile necesare apărării sale. consum de medicamente. traseele diagramelor fiind de o regularitate şi o lipsă de naturaleŃe care trezesc suspiciuni examinatorului. Inbau.3. duce în timp la o raŃionalizare „la rece” a faptelor şi la o descărcare afectivă. Mişcările musculare şi acuzarea jenei create de aparatura de detecŃie. Nimeni nu va fi condamnat pentru acŃiuni sau omisiuni care.3. este faptul că acest comportament. subiecŃii încearcă să denatureze rezultatele prin diferite eforturi de autocontrol. care provoacă diminuarea sentimentului vinovăŃiei (efectul obişnuinŃei trăirii. subiecŃii supuşi testării cu poligraful se abat de la instrucŃiunile primite şi. Ea se evidenŃiază în regularitatea nefirească a ritmului sau în diferenŃele dintre caracteristicile respiraŃiei la testul cartonaşelor faŃă de testul de bază. Dealtfel. în funcŃie de cunoştinŃele ştiinŃifice pe care le posedă. Ceea ce asemenea indivizi nu cunosc. diferit de cel indicat prin instructaj. devine semnificativ pentru minciuna lor.). 11 precizează: „1. sunt indicii ale unor tentative de eludare a detecŃiei vinovăŃiei. 6. Uneori. în art. 2. atunci când apar la aplicarea testului de bază şi sunt absente în testul de cartonaşe. nu se va aplica nici o 258 . Eysenk). Nu rare sunt şi cazurile când. demnitatea. integritatea fizică şi psihică a persoanelor testate. indivizii din această categorie recurg la o serie de tactici defensive. în scopul sustragerii de la examenul poligraf (oboseală excesivă. fapt realizabil uneori şi printr-o interogare excesivă înainte de test). Metoda este în slujba adevărului şi justiŃiei. în momentul în care au fost comise. nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naŃional sau internaŃional. se axează pe respectarea prezumŃiei de nevinovăŃie şi se integrează în concepŃia DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului care. De asemenea.

7). cum ar fi: hipnoza. 3. Vasile Bercheşan exprimate în lucrarea Unele consideraŃii privind valoarea probantă a testării tip poligraf în activitatea organelor de urmărire penală..dreptul persoanei acuzate de comiterea unui delict de a fi presupusă nevinovată până la stabilirea în mod definitiv a culpabilităŃii sale. în cea mai mare parte.pr. legalităŃii pedepsei şi neretroactivităŃii legii penale. Opiniile exprimate vizează. Testarea cu tehnica tip poligraf nu este o constatare tehnico-ştiinŃifică 259 . 14-15: „Valoarea probantă a testării tip poligraf Referitor la valoarea probantă a testării cu tehnica poligraf s-a scris mult. op. 298 N.D. V. T.297 Textul art. Când este vorba de 297 DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin RezoluŃia 217 A (III) din 10 decembrie. . (I. şi oricare ar fi natura ei. Butoi.R. vol. publicată în „Revista Criminalistică” nr. 64 C. 2. 299 Redăm în acest sens opiniile distinsului nostru coleg. p. cât şi în literatura românească. se întemeiază pe fapte299. electroşocul şi narco-analiza. – „Principalele instrumente internaŃionale privind drepturile omului la care România este parte”. ea îşi are geneza în norma juridică.pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos”.cit. atât în literatura străină. rezultatul testării cu tehnică. 201. mijloacele de probă fiind limitativ enunŃate de lege. Deşi este acceptată ideea că mijloacele tehnice de depistare a tensiunii au o bază realmente ştiinŃifică. Valoarea probantă a testării la poligraf din perspectivă procesual penală Raportat la prevederile Codului de procedură penală s-au susŃinut următoarele: *Argumente contra: 1. 11 al DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului juxtapune două drepturi fundamentale ale omului. p. şi anume: .dreptul persoanei acuzate de a fi beneficiara absolut necondiŃionată a principiilor legalităŃii incriminării. p. precum şi a principiului legii mai blânde sau mai favorabile (mitior lex)298.O. nu şi mijloacele – total interzise – folosite în unele Ńări pentru obŃinerea recunoaşterii. dr.. I. nu este inclus şi nici acceptat ca mijloc de probă în procesul penal. Juxtapunerea acestor drepturi care se regăsesc şi în legislaŃia penală a României nu este întâmplătoare. nefiind enumerată în art. 1948. Mitrofan. Testarea sincerităŃii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face parte dintre mijloacele de probă.pen. Zdrenghea. numai metodele tehnice de detectare a nesincerităŃii.

p.întrucât potrivit art. 4.pen. Trecerea timpului..pen.pr.pr. în sensul legii.pr. Testarea cu tehnica poligraf nu este o constatare tehnico-ştiinŃifică din considerentul că. conduce evident atât la schimbarea situaŃiei de fapt. Interpretarea textului de lege – art. Mijloacele tehnice de testare au un profund suport ştiinŃific şi sunt procedee prin care se ajunge la descoperirea unei probe sau mijloc de probă. 7. 9. 66 C. învinuitul sau inculpatul fiind obligat să probeze nevinovăŃia sa. 5.pen. fără descoperirea autorului. pentru efectuarea ei organul judiciar pune la dispoziŃia specialistului „materialele” şi „datele” necesare. 3. nu are caracter limitativ. Din punctul nostru de vedere nu împărtăşim în totalitate opiniile exprimate şi ne susŃinem părerea contrară prin următoarele argumente: * Argumente pro: 1. Materializarea rezultatelor testării se face printr-un înscris. 2. Testarea foloseşte mijloace tehnico-ştiinŃifice necontestate. şi deci. Această activitate are drept scop descoperirea autorului şi probarea vinovăŃiei. Deşi nu este strict interzisă de lege.cit. persoana asupra căreia se face testarea nu intră nici în categoria „materialelor” şi nici în aceea a „datelor”. testarea cu tehnica poligraf echivalează cu o încălcare a principiului prezumŃiei de nevinovăŃie prevăzut în ConstituŃie şi art. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasă metodă de investigare extrajudiciară care oferă indicii preŃioase cu privire la elementele constitutive ale unei infracŃiuni (E.pen. Testarea propriu-zisă şi rezultatul ei ar putea constitui un act premergător urmăririi penale şi asimilat acesteia. 4. Dacă în urma testării se ajunge – prin desfăşurarea unor activităŃi specifice – la descoperirea autorului. potrivit art. descoperirea autorului face parte. după cum înscrisuri sunt şi cele obŃinute în etapa pre-test şi în cadrul testării propriuzise. cât şi la dispariŃia unor mijloace materiale de probă. Stancu. 113 C. 152). atunci cînd există pericolul dispariŃiei unor mijloace materiale de probă sau de schimbare a unor situaŃii de fapt. 113 C. 112 aceasta este dictată de necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale faptei. Probele nu au valoare prestabilită şi prin urmare rezultatul testării trebuie coroborat cu celelalte probe şi mijloace de probă administrate în cauză. rezultatul testării trebuie admis ca punct de plecare în identificare. 10. op. 5. 260 . 3. 6. – este relativă. din acest punct de vedere.pr. din activităŃile de primă urgenŃă care să ducă la lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei. 64 C. 8. Art.. fără dubii.

Eysenck.pen. Testarea se face cu consimŃământul scris al persoanei. Trimiterea la dispoziŃiile art. 16. fapt ce exclude obligarea ei la o astfel de analiză. înseamnă implicit că şi alte activităŃi – ascultarea. rezultatul testării la poligraf are şi o valoare extrajudiciară. Astfel. reconstituirea etc. şi deci.pr. este forŃată. „Sens and nonsens in Psyhology”. rezultatul testării nu poate fi decât fie o confirmare a probelor existente deja.01. Indiscutabil. 15. în nici un caz persoana nu este obligată să-şi probeze nevinovăŃia. Considerăm că prin „materiale” sau „date” trebuie înŃelese nu numai obiectele în materialitatea lor şi informaŃiile deŃinute de organul judiciar. Editura Pelican. este normal ca legiuitorul de atunci să nu o fi avut în vedere. deci nu ne aflăm în prezenŃa învinuitului sau inculpatului. 66 C.pr. ci sunt puse în evidenŃă modificările fiziologice tipice stării de stress psihologic. inclusiv persoana bănuită.11. după punerea în mişcare a acŃiunii penale. modelele de comparaŃie sunt obŃinute de specialist de la persoana ce i-a fost pusă la dispoziŃie de organul judiciar. 13. urechi etc. Testarea vizează obŃinerea unor date de la care să se plece în identificarea făptuitorului. ci toate indiciile. făcând abstracŃie de constatarea medicolegală – unde s-ar putea invoca prevederea expresă a legii – ar însemna excluderea din categoria constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi pe cele ce au ca obiect identificarea după urmele lăsate de dinŃi. 261 . fie o infirmare a acestora şi deci punctul de plecare în repararea unei erori judiciare. Prin testarea la poligraf. – 01. de forma în care se manifestă simularea şi de calea periferică a evidenŃierii ei” (H.J.1969 – tehnica poligraf nu era introdusă în România. după caz. 14. La data intrării în vigoare a C. confruntarea. concretizată în restrângerea cercului de bănuiŃi şi canalizarea tuturor eforturilor pentru verificarea celor ce au dat reacŃii de nesinceritate. unde. se constituie într-un argument ce pledează pentru includerea acesteia în rândul mijloacelor de probă.. * Valoarea probantă a testării tip poligraf din perspectivă psihologică Unii autori apreciază că actualele înregistrări poligrafice sunt relativ imperfecte. lucru inexact. AdmiŃând ipoteza că testarea tip poligraf conduce la obligarea persoanei să-şi probeze nevinovăŃia. prin urmare testarea poate fi privită mai degrabă ca o garantare a înfăpturii principiului prezumŃiei de nevinovăŃie şi nu invers. 19. 17. Faptul că se admite că testarea oferă indicii preŃioase cu privire la elementele constitutive ale infracŃiunii. inidcatorii utilizaŃi în detecŃia nesincerităŃii fiind „dependenŃi de manifestările emotive.pen. – recunoscute ca mijloace de probă încalcă principiul prezumŃiei de nevinovăŃie. 18. Dacă testarea se face după începerea urmăririi penale ori. 12.

Principalii factori frenatori sunt: a) Nervozitatea excesivă. precum şi nevrozele şi psihozele Dacă în urma examenului medical obligatoriu ori din alte date obŃinute de organul judiciar rezultă un asemenea diagnostic. b) Stările fiziologice proaste. Editura Moderna. Este vorba de aşa-numiŃii „factori frenatori”. Bruxelles. Este adevărat că pot apare astfel de situaŃii. ascultarea martorilor.răspunderea juridică penală. cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare. Bogdan. care nu au fost maltrataŃi fizic şi psihic şi. confruntarea. Astfel. 1966. c) DeficienŃe psihice.a. percheziŃia ş. rezultatul fiind nerelevant. practic nu se poate vorbi de o insensibilitate totală. 188). literatura de specialitate evidenŃiază o serie de factori care pot să influenŃeze negativ detecŃia simulării. care nu trebuie confundaŃi cu încercările de inducere în eroare a poligrafului. p. Butoi. Examenul medical este absolut necesar în faza de pregătire a testării. T. d) Insensibilitate emotivă Deşi teoretic o asemenea insensibilitate poate fi acceptată. La technique de l’enquette criminelle. Mai ales că aparatele moderne înregistrază şi alŃi parametri – comportamentul ocular. PrezumŃia de nevinovăŃie exclude orice idee preconcepută împotriva persoanelor implicate în cauze penale. dereglărilor respiratorii. dar acest lucru s-ar putea invoca şi cu privire la desfăşurarea altor activităŃi de urmărire penală: ascultarea învinuitului sau inculpatului. p. dar aceasta înseamnă nerespectarea condiŃiilor pentru testarea la poligraf. tom I.cit. p. 262 . una din condiŃiile obligatorii de testare fiind integritatea stării psihice şi fizice ale persoanei (T. De asemenea. în special debilitatea mintală. 355).. aceşti factori putând să apară şi la persoanele sincere. ca şi tratarea unilaterală – numai în acuzare – a acestora. op. Rene le Chat afirma că „noi ne temem că un mecanism oarecare ar putea vreodată să se adapteze la particularităŃile fiinŃei umane”. Londra. inocente (Rene le Chat. faptele trebuie să fi fost incriminate la data săvârşirii lor. 1959.a. determinată de frica de a fi bănuit pe nedrept sau de a se descoperi o altă vină care nu constituie obiectul anchetei SituaŃia este reală. Investigarea şi detecŃia comportamentelor simulate nu-şi poate valorifica potenŃialul ştiinŃific decât lucrând cu „pacienŃi” sănătoşi din punct de vedere medical. prezentarea pentru recunoaştere. persoana în cauză este exclusă de la testare. activitatea electrică a scoarŃei cerebrale ş. infecŃiilor etc. de asemenea. 170). – imposibil de controlat chiar pentru persoanele ce afişează o insensibilitate emotivă şi o stăpânire de sine peste limita normalului.

68. nici prin formă şi nici prin tehnica pe care o utilizează. b) protecŃia juridică oferită de cadrul legal care admite folosirea tehnicii poligraf decurge atât din fundamentarea ştiinŃifică a metodei cât şi din inviolabilitatea principiului respectului persoanei. p. 263 300 .nu au fost supuşi unei anchete excesive care să-i fi adus într-o stare de oboseală psihică. prefecturile de poliŃie japoneze dispuneau de 99 tehnicieni specializaŃi în utilizarea poligrafului şi interpretarea diagramelor. În cuprinsul art. Inbau.E. este o metodă integral umană. subiectului i se ataşează un manşon de înregistrare a tensiunii arteriale pe unul dintre braŃe. Aceşti tehnicieni sunt în primul rând titularii diplomei de învăŃământ superior în psihologie. se fixează la degetele celuilalt braŃ. Baltimore. putem afirma că investigaŃia şi detecŃia comportamentelor simulate nu poate fi considerată. 301 În anul 1964. c) utilizarea tehnicii se face exclusiv cu acordul subiectului şi al apărării la cererea prin rezoluŃie motivată a organelor în drept. Reid. aşa cum îi dictează propria conştiinŃă şi în deplinătatea facultăŃilor sale intelectual-afective şi volitive. nici prin conŃinut. nefăcând parte din ansamblul tehnicilor prohibite. 10-30). care enumeră îngrădirile prevăzute de lege. Concluzionând. ca fiind o procedură care încalcă prezumŃia de nevinovăŃie şi mijloacele legale de căutare a probelor. Truth and Deception. 112 şi 113 din C. F. tehnica poligraf nu este menŃionată ca fiind interzisă). The Williams and Wilkins Company. Dimpotrivă. simula sau disimula adevărul). Noi considerăm că fundamentul legal al folosirii tehnicii poligraf în cadrul procesului penal rezidă din următoarele: a) metodologia de testare este admisă de lege. Sarcina subiectului în timpul testării nu este alta decât de a răspunde exclusiv prin „DA” sau „NU”. manipularea aparaturii şi interpretarea diagramelor făcându-se exclusiv de către experŃi301 (specializaŃi în psihologie judiciară). iar doi electrozi.pen. absolut inofensivi. aducându-şi aportul în egală măsură cu toate celelalte materiale probatorii la aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzelor (o probă devine inadmisibilă în măsura în care legea o interzice în mod expres.E. prima condiŃie a unei psihobiodetecŃii judiciare este starea în afară de orice stress a pacientului biodetectorului. 1966. Astfel. Aşezat confortabil într-un fotoliu. în timp ce un tub pneumografic îi înconjoară pieptul.pr. Firele şi electrozii săi nu afectează cu nimic integritatea sau demnitatea individului care conservă toate calităŃile sale volitive şi intelectual-afective (inclusiv libertatea de a minŃi. întrucât se cuvine să se înŃeleagă bine că utilizarea aparatului este de ordin pur extern300. întrebărilor puse de examinator (a se consulta: J.

e) în final. Le détecteur de mensonges (polygraph) au service de la police Japonaise. „Revue internationale de police criminelle”. ci o activitate firească. 62). în timp ce în mai toate Ńările (apropo de libera expresie a personalităŃii). legislaŃia autorizează recoltările de sânge care necesită înŃepături. potrivit intimei convingeri a acestora şi conştiinŃei lor juridice. 1966. recoltările de spermă sau alte secreŃii şi depozitări (cu întreaga lor gamă de prelevări corporale şi stări stânjenitoare). subiectul netrebuind nici măcar să se dezbrace. compusă din manopere asemănătoare celor medicale. este supus liberei aprecieri a organului de urmărire penală sau a judecătorului. Paris. fire de păr din diversele regiuni ale corpului etc. 264 . naturală. ca urmare a testării la poligraf. p. este demn de reŃinut că însăşi instalarea subiectului la poligraf nu este un ceremonial deosebit.d) raportul de constatare tehnico-ştiinŃifică elaborat de specialistul în psihologie. (Tammoto-Fumhata.

1. Prin urmare. această disciplină neputând fi neglijată în viitor deoarece oferă nebănuite ajutoare pentru oamenii legii şi contribuie la conturarea unui orizont mai larg în înŃelegerea fiinŃelor umane participante la drama judiciară. ci şi oameni care lucrează cu oameni de o diversitate nebănuită. De aceea. să-i ajute pe ei înşişi să-şi cunoască propriile limite psihologice şi care sunt mijloacele cu ajutorul cărora aceste limite pot fi depăşite. în sensul că şi statului îi revin anumite obligaŃii pe care trebuie să le îndeplinească în vederea asigurării unui climat corespunzător în justiŃie. aplicarea principiului separaŃiei puterilor în stat duce la conturarea unor atribuŃii proprii pentru puterea judecătorească. întrucât aceştia nu sunt numai simple instrumente de aplicare a normelor juridice. Obiectivul fundamental al acestei autorităŃi este dreptatea privită sub multiple faŃete: juridică. sufletul fiinŃei umane este greu de prins în formule sau principii. filosofică.1. cât şi a unor elemente de psihologie. Este adevărat. exigenŃe psihointelectuale şi moral-afective) 7. Concluzia firească pentru oricine care citeşte aceste rânduri este că magistratului i se impune cunoaşterea aprofundată atât a actelor normative. munca magistraŃilor se prezintă ca fiind deosebit de complexă. exigenŃele ridicare de profesiunea de magistrat în statul de drept sunt extrem de ridicate. Psihologia judiciară apare astfel ca un auxiliar preŃios pentru magistraŃi. dar psihologia poate ajuta pe magistraŃi să muncească mai bine. Comentarii juridice şi socio-psihologice asupra actelor normative care reglează implicarea judecătorului ca personalitate în actul de justiŃie În cadrul unui stat de drept. se impune ca relaŃia dintre aceşti funcŃionari publici şi stat să fie biunivocă. 265 . să-i înŃeleagă pe ceilalŃi oameni.Coordonate psihologice - SecŃiunea I PSIHOLOGIA MAGISTRATULUI (Repere psihologice.Capitolul VII JUDECATA . Pe de altă parte. morală etc.

Punctul de plecare îl constituie art. s-au prevăzut garanŃiile procesuale corespunzătoare. 3. în mare parte. în general. demnitatea omului. JustiŃia trebuie să se înfăptuiască în mod egal pentru toate persoanele. trebuie să avem în vedere şi dispoziŃiile Legii nr. a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime. 48 alin. 92/1992 privind organizarea judecătorească. unde se arată că „justiŃia se înfăptuieşte în numele legii”. putem observa interferenŃele legislative cu cele etice. la nivelul exigenŃelor internaŃionale. Abordându-l dintr-o perspectivă juridică. 1 alin. 2). în sensul că unele trăsături morale impuse magistratului sunt reglementate în acte normative. art. chiar oamenii legii sunt nevoiŃi să se supună legii (dar numai acesteia). 3 consacră principiul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale. care prevede că „România este un stat de drept. fără privilegii şi fără discriminări. apărând erori judiciare. Principiile fundamentale statutate în ConstituŃia noastră sunt rodul unor dezbateri care s-au desfăşurat pe parcursul multor secole. independenŃa judecătorilor nefiind – în concepŃia ConstituŃiei – o independenŃă faŃă de lege. 7.1. principalele acte normative care tratează această problemă sunt: ConstituŃia României şi Legea nr. Legea este stăpâna autoritară a societăŃii. putem spune că. art.O primă cerinŃă este cea de ordin legislativ. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. 21 arată că „orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor. principii care s-au impus în lumea democratică. normele noastre juridice fiind. legi la care vom face referiri pe parcursul lucrării. 92/1992 care caută să ofere un cadru instituŃional adecvat. Aceste laturi ale personalităŃii trebuie să se îmbine într-un mod fericit cu 266 . Pentru a se înfăptui această dreptate este necesar accesul liber la justiŃie. 123. Analizând problematica înfăptuirii justiŃiei din punctul de vedere juridic. Având în vedere faptul că uneori dreptatea nu triumfă. ConsideraŃii socio-juridice cu privire la implicaŃia judecătorului în stadiul actual al societăŃii româneşti Tratând aceeaşi problematică şi dintr-o perspectivă morală. nimeni nefiind mai presus de lege. Principiul supremaŃiei absolute a legii apare indirect şi în prevederile art. Actul de înfăptuire a justiŃiei poate fi tratat din diferite puncte de vedere. De altfel. 4 alin. democratic şi social”. În cuprinsul aceleiaşi dispoziŃii constituŃionale regăsim ideea că printre valorile supreme garantate se află dreptatea. În România. fără nici un fel de discriminare (art. O altă cerinŃă elementară pentru realizarea actului de justiŃie este egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii şi a autorităŃilor publice. drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.2.

una din condiŃiile cerute de art. Se impune să fim filosofi. art. Astfel. altfel legea rămâne doar pe hârtie. Nu ne referim acum la acele dorinŃe pur subiective ale magistratului privit ca om (dorinŃe care diferă de la persoană la persoană). dar şi pragmatici. – care se cer satisfăcute.profesionalismul său. garanŃiile materiale nu sunt suficiente. Cu toate că puterea judecătorească dispune de puternice garanŃii constituŃionale. 76 prevede că magistratul poate fi eliberat din funcŃia pe care o deŃine. 94 consideră că o abatere disciplinară este constituită din manifestările care aduc atingere onoarei sau probaŃiunii profesionale. Nu trebuie să uităm faptul că dreptatea nu se poate realiza în practică dacă toate forŃele interesate nu-şi unesc eforturile. Însă. fără a uita să pună accentul şi pe pregătirea lor juridică temeinică. DoleanŃele societăŃii faŃă de acest slujbaş al dreptăŃii sunt mari. ci la acele doleanŃe profesionale care au un anumit grad de obiectivitate şi care se referă la crearea unor condiŃii materiale prielnice înfăptuirii în bune condiŃii a actului de justiŃie. Legea nr. iar art. Se încearcă astfel să se transpună în plan normativ o cerinŃă a realităŃii sociale. art. fie ca sancŃiune disciplinară. este ca persoana care aspiră la această funcŃie să nu aibă antecedente penale şi să se bucure de o bună reputaŃie. Pentru ca legiuitorul român să continue în aceeaşi direcŃie cu mai multă îndrăzneală. mai mult sau mai puŃin realizabile în viitorul apropiat. 93 reglementează răspunderea disciplinară a magistraŃilor pentru comportările care dăunează interesului serviciului sau prestigiului justiŃiei. dar este firesc ca şi acesta din urmă să aibă. Bulversarea materială şi morală a societăŃii româneşti se va estompa în următorii ani. să dea importanŃa cuvenită moralităŃii magistraŃilor. 90 precizează că „magistraŃii sunt datori să se abŃină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcŃie şi în societate”. este necesar ca. este necesară studierea aprofundată. instituŃiile statului de drept îşi vor ocupa locul firesc într-un stat democratic. să îmbinăm latura teoretică şi practică. nefiind transpusă în practică. dacă acesta a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală. să atragem atenŃia asupra necesităŃilor materiale impuse de înfăptuirea unei justiŃii corespunzătoare. nimeni nu poate fi acuzat acum de situaŃia materială existentă în Ńară. Este adevărat. interdisciplinară a personalităŃii şi profesionalismului magistratului în statul de drept. fie pentru vădita incapacitate profesională. dacă împotriva lui s-a luat măsura îndepărtării din magistratură. 50 pentru a fi numit magistrat. dorinŃe – mai mari sau mai mici. 92/1992 constituie o dovadă că legiuitorul român a înŃeles. 267 . la rândul său. încă de pe acum. într-o oarecare măsură. dificultăŃile cu care se confruntă justiŃia fiind complexe şi generate de cauze multiple. art.

de mare responsabilitate socială. să se adapteze unor situaŃii din cele mai diverse şi din cele mai neprevăzute. judecătorul – dacă va refuza să judece – va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate. PrezenŃa acestor sentimente în luarea unei hotărâri judecătoreşti afectează obiectivitatea. trebuie să găsească toate soluŃiile acelei ecuaŃii. autocenzura. Oricum. Prin urmare. Munca magistratului îmbină latura juridică. al unor antipatii sau simpatii. De aceea. uneori. permanenta dorinŃă şi permanentul efort de autoperfecŃionare. Judecătorul este ca un matematician care. având de rezolvat ecuaŃia unui proces. ascunde în spatele filelor viaŃa trecută. Acest om raŃionează. exigenŃele impuse unui magistrat în statul de drept sunt legate de cunoaşterea profundă şi nuanŃată a dispoziŃiilor de drept material şi 268 . în alegerea căreia intervin o serie de factori mai mult sau mai puŃin cuantificabili. pe cât posibil. Este normal să se aplice aici spusele lui Terentius: Homo sum et nihil humani a me alienum puto. obiectivul final fiind realizarea dreptăŃii. îi impune autoeducaŃia. Profesiunea sa.. a ponderii acestor sentimente în procesul decizional. are propriile sale limite. este diabolic şi nu poate fi admis. dar deciziile judiciare sunt rodul. el trebuie să lupte cu el însuşi în vederea reducerii. trebuie să fim conştienŃi că orice magistrat este. prezentă şi viitoare a unor oameni care au poziŃii procesuale diferite: reclamant sau pârât. înainte de toate. activitatea lui nu poate fi rezumată doar la încadrarea unui fapt în textul legii şi aplicarea unei sancŃiuni prevăzute de norma juridică. magistratul va trebui să se pronunŃe cu privire la cauzele cu care este investit. inculpat sau parte vătămată etc. în mai mare sau mai mică măsură. În toate aceste situaŃii. Cauzele cu care se confruntă instanŃele judecătoreşti sunt de o complexă diversitate. Fiecare dosar are particularităŃile lui. judecătorul trebuie să aleagă soluŃia potrivită. neputându-se spune că cele civile. în condiŃii de imparŃialitate să reflecteze asupra argumentelor şi contraargumentelor părŃilor din proces. a perseverare diabolicum. imparŃialitatea de care trebuie să dea dovadă magistratul.Vom aborda mai întâi latura teoretică pentru a releva care sunt calităŃile psiho-intelectuale şi moral-afective impuse magistratului în contemporaneitate. pentru că altfel. El trebuie să decidă sine ira et studio. sunt mai uşor de soluŃionat decât cele penale. de exemplu. psihologică a actului de justiŃie. Aici apar şi factori legaŃi de psihologia magistratului privit ca om cu defectele şi calităŃile lui. Mai mult decât atât. judecătorul – care este dominus litis – trebuie să dea dovadă de mobilitate psihologică. A persevera în greşelile incompatibile profesiunii de magistrat. Dar nu trebuie să uităm că: Errare humanum est. un om care nu este perfect. Deci. Mai întâi. al unor prejudecăŃi etc.

Art. o pregătire interdisciplinară. juridice şi social-etice impuse de „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii” În decembrie 1979.4. să posede o stare corespunzătoare sănătăŃii şi să dispună de o mare capacitate de efort voluntar. bunăcredinŃă. Art. ExigenŃe morale. în lipsa cărora un slujitor al dreptăŃii nu şi-ar îndeplini cu succes atribuŃiile ce îi revin. dar şi calităŃi morale. 7.3. conform înaltului grad de responsabilitate pe care li-l cere profesia lor”. Adunarea Generală a ONU adopta „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii”. aşadar. 269 . Se cere.. oboseala etc.1. norme care vin în întâmpinarea literei şi spiritului legii. de raportarea permanentă. 7. 7. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane”. VoinŃa. Integritatea funcŃiilor senzoriale Integritatea funcŃiilor senzoriale este o funcŃie psihică ce se impune a fi prezentă la magistrat. stăruinŃa în munca de aflare a adevărului sunt trăsături necesare conturării personalităŃii oamenilor legii. Armonizarea acestor cerinŃe generale dă judecătorului abilitatea de a se descurca în hăŃişul de norme şi tipuri de indivizi umani cu care se confruntă în cariera sa. vom vedea ce calităŃi sunt necesare acestuia. 1 prevede că: „Persoanele răspunzătoare de aplicarea legii trebuie să se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea. cum sunt: depresia. O funcŃionare adecvată a analizatorilor săi asigură un comportament profesional echilibrat. justiŃie. 2 din acelaşi cod arată că: „În îndeplinirea sarcinilor pe care le au. cei răspunzători de aplicarea legii trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană.1. a drepturilor fundamentale ale omului la care trebuie să se raporteze în permanenŃă. servind colectivitatea şi protejând orice persoană împotriva actelor ilegale.1.procesual. astfel că atât experienŃa pozitivă. cât şi cea psihologică sunt hotărâtoare.4. Se au în vedere normele morale unanim acceptate de societate. Judecătorul trebuie să evite pe cât posibil factorii perturbatori. Profilul psiho-intelectual şi moral-afectiv al magistratului Analizând profilul psiho-intelectual şi moral-afectiv care se impune unui magistrat. dreptate.1. sinceră şi reală a judecătorului la valorile umane perene de adevăr.

judecătorul realizează o reflectare a realităŃii sociale pe temeiul căreia urmează să tragă concluzii. Trebuie să subliniem importanŃa spiritului analitic (care ajută la înŃelegerea rapidă şi justă a elementelor unui fapt) şi a spiritului sintetic.1. pe baza experienŃei acumulate. la sesizarea neconcordanŃelor. cu acest prilej. prelucrate şi interpretate. rigoare şi să se bazeze pe un dezvoltat spirit critic autoreflexiv. a celor reale de cele imaginare.1. cât şi cea de scurtă durată. Cauza dedusă judecăŃii are la bază o realitate socială care trebuie conturată cu precizie. cu ajutorul căruia se face trecerea de la particular la general. Gândirea trebuie să se caracterizeze prin claritate. deci intervenŃia memoriei apare atunci când magistratul trebuie să coroboreze probele administrate.4.4. existând însă riscul de a fi confundată uşor analogia cu identitatea. Locul distinct ocupat de memorie în cadrul sistemului psihic uman poate fi explicat prin faptul că indivizii.7. ignorarea lui nefiind indicată deoarece un raŃionament poate fi perfect corect din punct de vedere logic formal. pentru că de stabilirea situaŃiei de fapt depinde soluŃia juridică aplicabilă în speŃa respectivă. Memoria Un alt proces psihic de o deosebită importanŃă pentru activitatea magistratului îl constituie memoria care se bucură de o individualitate specifică. 7. profunzime. pot duce la separarea aspectelor semnificative de cele nerelevante. Mobilitatea gândirii. Judecătorului îi sunt necesare atât memoria de lungă durată. dar să ducă la concluzii false tocmai prin apariŃia acestui element subiectiv.2. legând în timp comportamentele anterioare de cele actuale.3. Stocarea informaŃiilor. Pe baza acestui proces psihic care este gândirea. intră în contacte multiple cu mediul extern. O specificitate a raŃionamentului judiciar este intervenŃia factorului psihologic. în decursul vieŃii lor. Judecătorul operează cu principiul reversibilităŃii atunci când este solicitat să stabilească starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză. Memoria oferă personalităŃii umane o istorie a devenirii ei. Primul tip de memorie contribuie la păstrarea 270 . Dar această confuzie este cu atât mai gravă cu cât niciodată nu vor putea fi întâlnite două cauze identice. În urma acestor contacte ei recepŃionează informaŃii diverse pe care le stochează şi le conservă pentru ca apoi. Gândirea Gândirea unui judecător trebuie să fie îndreptată spre esenŃa evenimentului judiciar. informaŃiile reŃinute de memorie sunt codificate. perspicacitatea. să le utilizeze în vederea desfăşurării în condiŃii eficiente a activităŃii umane.

Este sesizat. Magistratul îşi va mobiliza inteligenŃa şi talentul său profesional pentru a descoperi eventualele jocuri ale părŃilor din proces.4. gândirea şi nu plasarea magistratului în locul reclamantului sau pârâtului. Adoptarea unei asemenea poziŃii (judecătorul se pune în gând în locul acuzatului) are repercusiuni asupra stabilirii vinovăŃiei persoanei. Capacitatea înŃelegerii psihologice (empatia) S-ar impune ca judecătorul să dispună de o mare capacitate de înŃelegere psihologică. în aceleaşi condiŃii ar fi acŃionat la fel sau nu. analizat şi judecat rolul real sau fictiv pe care o anumită persoană îl joacă. deoarece în acest caz devine extrem de subiectiv. pe acest plan. 271 . judecătorul intră în relaŃii interpersonale. stările afective. putându-l duce pe reprezentantul legii la concluzia că acuzatul se face vinovat de săvârşirea faptei în condiŃiile în care întrebându-se dacă. Va da dovadă de pricepere acela care sesizează culisele afacerii judiciare. Cel care le decide soarta trebuie să încerce să le înŃeleagă motivele. De asemenea. în care miza este mare. înlăturarea sau diminuarea răspunderii penale pentru infractori. întrucât.4. 7. fie la norma juridică aplicabilă în speŃa respectivă. Al doilea tip de memorie este de o egală importanŃă cu primul tip. introducându-se noi variante. Confruntarea dintre judecător şi justiŃiabil. când se încearcă. Interesant pentru domeniul judiciar este că aceste variante se pot referi fie la fapta în sine. Lansarea acestor variante în proces se poate face de instanŃa de judecată sau de părŃile implicate. ajunge la un răspuns negativ. Protagoniştii dramelor judiciare sunt persoane diferite. în acest ultim caz intervenind operaŃiunea de încadrare juridică a faptei. în cursul dezbaterilor judiciare. sau în cazul cauzelor civile complexe. de către apărători.experienŃei acumulate în cursul activităŃii anterioare: ea înglobează informaŃiile despre evenimentele percepute sau trăite. a infractorului sau părŃii vătămate. „simte cum se declanşează în el reflexele răzbunării” (Claparede). punându-se astfel în valoare abilitatea lui profesională. situarea judecătorului pe poziŃia victimei poate avea aceeaşi consecinŃă. Această activitate trebuie coroborată cu studierea contradicŃiilor apărute în cursul derulării procesului sau a unor neconcordanŃe ivite între faptă şi împrejurările comiterii ei. cu structuri temperamentale diverse.1. Cercetarea judecătorească a faptelor necesită un efort intelectual. reacŃiile lor din momentul comiterii faptei prejudiciabile. interpretările date acestora având în vedere criterii diverse. comunică cu diferitele părŃi din proces şi este necesar ca aceste relatări ale partenerilor de discuŃie să fie consemnate în scris. analiza psihologică a comportamentului acesteia putând duce la aflarea adevărului. apare cu pregnanŃă în cadrul proceselor penale.

pe cât posibil. starea de dispoziŃie ultimă generată de multiplele particularităŃi obiective ale cauzei dedusă judecăŃii. la rutină. Pentru el există doar nişte tipare imuabile în care trebuie turnate hotărârile pe care le ia. ele fiind primite de instanŃă în condiŃiile coroborărilor lor cu alte probe administrate. Nu este recomandabilă bănuiala excesivă pentru că astfel judecătorul se substituie procurorului. Această poziŃie este prezentă pretutindeni şi permanent. Nu trebuie să uităm că este şi el o fiinŃă umană care reacŃionează emoŃional la diverşi stimuli externi. Adoptarea unei asemenea atitudini este inevitabilă. va deveni o persoană pentru care argumentele apărării nu vor avea sorŃi de izbândă. a gradului de subiectivism în activitatea de judecată. Relatările părŃilor din proces trebuie privite cu rezervă. 7. neputând oferi formarea unei imagini de ansamblu corecte într-o anumită cauză. face parte din felul nostru de a fi. este specifică oricărui om şi chiar nu poate fi justificată. dar prezenŃa acestuia într-o proporŃie prea mare dăunează. Magistratul respectiv va pierde contactul cu viaŃa de zi cu zi. fiind total neglijate. Se poate spune că. Clarviziunea O altă trăsătură de caracter care se impune a fi prezentă la un profesionist este clarviziunea. Acesta din urmă va dovedi o rigiditate nerecomandabilă unui profesionist. dar şi anumite elemente care Ńin de psihologia sa. acordând fiecărui act o anumită semnificaŃie şi având o anumită atitudine faŃă de aceasta – de aprobare. întrucât acesta nu a luat în considerare specificitatea speŃei.5. încălcându-se principiul imparŃialităŃii. Poate avea o influenŃă deosebită pentru stabilirea sancŃiunii. nefiind capabil să-şi adapteze soluŃia judiciară în funcŃie de particularităŃile speŃei. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. Spiritul critic este necesar în munca magistratului.1. Profesionalismul magistratului constă în reducerea. Adoptarea unei asemenea atitudini va duce în mod inevitabil.Atunci când judecă. la orice persoană. la absenŃa raŃiunii în activitatea de punere în practică a prevederilor legale. în schimb acuzarea va fi demnă de crezare în totalitate. Îndoiala prezentă într-un grad exagerat de mare determină alterarea procesului de formare a convingerii intime a judecătorului.4. în acest caz. deoarece judecătorul care se va afla în aceste situaŃii va proceda la aplicarea unor analogii superficiale. de indiferenŃă sau dezacord. nu 272 . magistratul are în vedere o multitudine de factori: elementele obiective ale speŃei. nu va Ńine seama de multitudinea realităŃilor concrete. fiind ancorat în lumea abstractă a normelor juridice. omul este o fiinŃă care face judecăŃi de valoare. nu se formează o intimă convingere a judecătorului. întrucât prin esenŃa lui. singurul indicator fiind aparenta analogie dintre tipar şi cauza dedusă judecăŃii.

aceleaşi cauze provoacă diferite şi complexe contacte comunicaŃionale ale magistratului cu părŃile din proces. nervozitatea etc.4.1. Toate acestea duc la configurarea unor sentimente specifice. subiectivitatea făcându-şi loc într-un anumit grad în procesul decizional. 7. judecătorul reprezintă în faŃa justiŃiabililor autoritatea statală care se caracterizează prin obiectivitate.7. procesele afective declanşate de derularea unui proces să fie caracterizate ca fiind ponderate. Găsirea unui echilibru optim pentru fondul psihic al judecătorului este greu de realizat. Lipsa prejudecăŃilor. de o mare disponibilitate de a asculta. Prin urmare. afectivitatea avându-şi rolul ei bine determinat: un fond psihic pozitiv. Sunt total contraindicate: dezgustul. de stăpânire de sine.1. Echilibrul. Reprezentantului legii i se cer foarte multe calităŃi. agresivitatea. aplicând un anumit text de lege în mod mecanic. AtracŃia sau repulsia resimŃită de magistraŃi faŃă de o parte din proces reprezintă un veritabil obstacol în calea principialităŃii de care trebuie să se dea dovadă în actul de justiŃie.6. Acestea pot fi dobândite printr-un autocontrol riguros şi permanent. De asemenea. sila. ApariŃia acestor stări sufleteşti pozitive sau negative este spontană.4. un om impresionabil sau frământat de propriile probleme nefiind recomandat pentru această profesie. Mecanismele psihice ale oamenilor sunt extrem de diverse. diferite de la o persoană la alta. i se cere magistratului să posede un echilibru emoŃional. 7. uneori greu de încadrat într-un anumit tipar. echilibrat poate influenŃa o reuşită profesională. experienŃa fiecărui individ spunându-şi cuvântul. ToleranŃa În activitatea pe care o desfăşoară în domeniul aplicării legii. asociaŃiile 273 . Trebuie să se manifeste faŃă de părŃile din proces o atitudine rezervată.a avut loc în forul său interior o deliberare în adevăratul înŃeles al cuvântului. plictiseala. putem spune că raŃiunea nu ocupă un rol primordial. judecătorul trebuie să dea dovadă de multă toleranŃă. deoarece trebuie avut în vedere faptul că şi acesta este o fiinŃă umană care se caracterizează prin sentimente. Cauzele care se află pe rolul instanŃelor judecătoreşti aduc un noian de informaŃii între care se stabilesc conexiuni în vederea descoperirii adevărului. a antipatiei sau a simpatiei faŃă de justiŃiabili. a antipatiei sau simpatiei pentru justiŃiabili Reprezentantul autorităŃii judiciare trebuie să facă dovada şi a altor calităŃi: lipsa prejudecăŃilor. Analizând mecanismul psihologic de apariŃie a acestor stări afective.

deliberarea are un caracter secret. ordine. evitându-se orice fel de abuzuri. Respectarea garanŃiilor procesuale. Cauzele deduse judecăŃii trebuie să fie soluŃionate numai pe baza existenŃei unor probe certe. a prezumŃiei de nevinovăŃie.involuntare făcute de un om variind în funcŃie de situaŃia concretă cu care el se confruntă. O altă latură a acestui concept este formată din abŃinerea magistratului de la producerea prejudiciilor. Ea implică o sinceritate în cuvinte (conformitatea gândurilor cu afirmaŃiile omului) şi o fidelitate în angajamente (concordanŃa cuvintelor cu faptele săvârşite de acesta). utilizarea criteriilor psihologice. Este necesar ca autoritatea judecătorească să subordoneze acŃiunea de înfăptuire a justiŃiei principiului aflării adevărului. Marcus Tullius Cicero spunea că buna-credinŃă constă în: „sinceritate în cuvinte (veritas) şi fidelitate (constantia) în angajamente”. să fie respectate procedurile legale. respectării legii şi ordinii de drept. 7. Scopul final al acestei bune-credinŃe este pronunŃarea. la ea 274 .4. ConotaŃii psihologice asupra deliberării în pronunŃarea sentinŃei LegislaŃia noastră procesuală asigură un cadru adecvat formării intimei convingeri: imediat după închiderea dezbaterilor în fond are loc deliberarea completului de judecată. SoluŃia judiciară aplicabilă unei speŃe trebuie să fie rezultatul unei convingeri intime. joacă un rol important pentru caracterizarea conceptului de bună-credinŃă. a dreptului la apărare. să dovedească receptivitate la solicitările apărării faŃă de eventualele prejudicii. a independenŃei magistraŃilor şi supunerii lor numai legii. prudenŃă. nefiind admisibile intervenŃii ale celorlalte puteri. El este dator să observe posibilele vicii existente pe parcursul procesului şi să le înlăture. a unei hotărâri legale şi temeinice. Magistratul nu trebuie să se lase influenŃat de acei factori care mizează pe simpatia lui în vederea reducerii pedepselor ce se cuvin celor vinovaŃi. a drepturilor fundamentale ale omului. respectarea de către acesta a principiilor şi legilor de formare a probelor.8.1.5. Magistratul trebuie să dea dovadă de loialitate. Această convingere subiectivă are rolul ei cardinal pentru activitatea de judecată şi este protejată printr-o serie de pârghii juridice: afirmarea principiului separaŃiei puterilor în stat. a inamovibilităŃii lor. 7. de către judecător. Buna-credinŃă O altă cerinŃă fundamentală care se impune a fi prezentă la judecător este buna lui credinŃă. Alături de aceste garanŃii juridice amintim importanŃa pe care o au: moralitatea şi buna-credinŃă a judecătorului. temperanŃă. Această putere statală trebuie să acŃioneze independent.1.

legii. Momentul acesta îl face pe judecător să uite starea de disconfort psihic pe care o trăieşte în clipa luării deciziei. Atunci când opinia separată este îmbrăŃişată apoi de instanŃa de control judiciar sau de practică. a realiza în cele din urmă un act de injustiŃie. ci dintr-o lenevie intelectuală sau dintr-o cântărire a avantajelor oferite de îmbrăŃişarea opiniei majorităŃii şi a dezavantajelor viitoare create de opinia minoritară spre care tinde conştiinŃa lor profesională. Lupta care se dă în sufletul său cu ocazia formulării opiniei separate este deseori acerbă. Această părere va fi în cadrul legii. în litera şi spiritul ei. în sensul adoptării opiniei separate. este importantă recunoaşterea unui drept la intima convingere. Abdicarea de la principiul supremaŃiei intimei convingeri şi adoptarea unei atitudini oportuniste sunt incompatibile cu profesiunea de magistrat. totuşi. Luând în considerare principiul colegialităŃii completelor de judecată. Intima convingere duce la formarea unei păreri ferme despre anumite realităŃi sociale. reuşind să învingă în faŃa argumentului majorităŃii. intervine mulŃumirea şi satisfacŃia profesională de a avea dreptate.participând numai membrii completului. Judecătorul trebuie să se supună. judecătorii vor avea în vedere în primul rând chestiunile de fapt şi apoi cele de drept. Timpul poate să verifice susŃinerile sale în cadrul unor eventuale erori judiciare. De multe ori oamenii sunt înclinaŃi să se lase înfrânŃi de aceste motivări. trebuie să ajungem la concluzia – firească pentru toŃi – că se poate întâmpla să existe o opinie separată. depăşirea lor echivalând cu încălcarea principiului supremaŃiei legii. În acest caz. 275 . curajul propriei opinii. Vom remarca faptul că procesul deliberării. şi nu în afară. Dreptul subiectiv la intimă convingere nu implică posibilitatea formării unei opinii care să intre în conflict evident cu normele legale. deşi opinia separată nu va avea câştig de cauză în soluŃia judiciară. pe lângă aspectele lui procedurale relevate mai sus. conştiinŃa spunându-şi cuvântul în cele din urmă. etic şi juridic. A face acest lucru înseamnă a-şi trăda profesia. ei sunt obligaŃi să-şi spună părerea. în acest moment gândindu-se că opinia majorităŃii îşi va impune punctul de vedere în luarea deciziilor. existenŃa unei coloane vertebrale profesionale şi de conştiinŃă. aceasta pentru a nu-i influenŃa pe cei care au o mai mică experienŃă. are şi conotaŃii psihologice. ultimul cuvânt avându-l preşedintele. Opinia separată dovedeşte forŃa convingerii intime. Judecătorul aflat într-o asemenea situaŃie îşi va motiva opinia. simŃul moral. Este periculos ca argumentul majorităŃii să se impună unor oameni care adoptă această opinie nu dintr-o intimă convingere. în ultimă instanŃă. Iată anumite limite între care poate opera această convingere intimă.

pe lângă soluŃia adoptată şi motivarea acesteia din urmă. făcând chiar o interpretare a textului de lege respectiv. Completul de judecată trebuie să stabilească situaŃia de fapt. sentimentul că au respectat prevederile legale în procesul de aflare a adevărului. în condiŃiile prezentării contradictorii a faptelor. De aceea. Rolul experienŃei personale nu trebuie să fie absolutizat. pentru completa sa lămurire. stabilindu-se în cele din urmă faptul prejudiciabil. intuiŃia îl poate duce pe judecător la ipoteze şi concluzii false. Au un rol deosebit în formarea intimei convingeri buna-credinŃă.Opera finală a procesului de deliberare este construită din pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti care trebuie să cuprindă. care este norma juridică aplicabilă. practica judiciară demonstrând în numeroase cazuri că acordarea apriorică a unei anumite valori unei anumite probe a fost generatoare de erori judiciare. valoarea care se acorda în trecut mărturisirii judiciare – regina probelor). este necesară analiza tuturor elementelor cauzei. impune acestuia o selecŃie riguroasă. Sunt administrate în faŃa instanŃei probe diverse. Uşurează pentru că reprezentantul legii nu mai este sclavul probelor preconstituite (de exemplu. Dar se şi îngreunează actul de înfăptuire a justiŃiei deoarece magistratul este singurul care decide valoarea unei anumite probe. Analogia nu se poate confunda cu identitatea. I se cere 276 . în aprecierea probelor. Se ajunge astfel să se caute şi să se găsească analogii în alte cazuri asemănătoare deoarece practica ne demonstrează că nu se întâlnesc două fapte perfect identice. dar şi îngreunează procesul de administrare a justiŃiei. oral şi public. judecătorii stabilind care este situaŃia de fapt. unele dintre ele susceptibile de mai multe interpretări. existenŃa unei conştiinŃe morale. Analiza amănuntelor contradictorii cu care este confruntat omul legii. Examinarea atentă a acestora conduce la formularea unor premise şi concluzii valabile. că au utilizat mijloacele adecvate şi că au luat măsurile care se impuneau în cauză. Se vor cântări probele aduse de fiecare parte şi se va adopta soluŃia care se impune. Utilizarea analogiilor este benefică până la un moment dat pentru că şi ea poate genera erori judiciare. judecătorul trebuie în permanenŃă să scoată în evidenŃă particularităŃile speŃei. să le supună unei critici înainte de a pronunŃa o soluŃie. În considerentele hotărârii sunt reflectate gândirea şi psihologia membrilor completului de judecată. în condiŃiile în care acuzarea şi apărarea îşi prezintă punctul de vedere. Judecătorul îşi formează o convingere intimă în condiŃiile în care părŃile din proces cu interese contrare prezintă faptele în mod contradictoriu. fiind nevoie de o adevărată abilitate. ExperienŃa indirectă a magistratului îşi spune cuvântul în stabilirea modului de desfăşurare a faptelor deduse judecăŃii. Principiul liberei aprecieri a probelor uşurează.

judecătorul adună. Dacă ne-am referi numai la procesul penal. ocazie cu care rezistenŃa individului faŃă de tentaŃii dispare. stabilind răspunderea penală. este de la sine înŃeles că relaŃia dintre judecător şi inculpat se caracterizează printr-o stare de tensiune. prin neasigurarea unor condiŃii minime. favorizează apariŃia germenilor corupŃiei. magistratul respectiv contribuie la încălcarea imparŃialităŃii.magistratului o atenŃie permanentă de-a lungul şedinŃei de judecată. trebuie să recunoaştem că indivizii sunt inegali dacă îi privim prin prisma înzestrării native (nu sunt cu toŃii la fel de educabili şi nu învaŃă cu toŃii la fel). subiectivismului. obiective pentru înfăptuirea corespunzătoare a actului de justiŃie. căutând să se perfecŃioneze din punct de vedere moral. stabileşte dacă există sau nu o anumită infracŃiune. privite oarecum în mod izolat. că oamenii provin din medii sociale neomogene (aceste medii produc tipuri deosebite. ne propunem să analizăm în continuare calităŃile impuse de relaŃia complexă dintre judecător şi participanŃii la proces. deci soluŃia dată în finalul procesului va fi lipsită de acel grad de obiectivitate cerut în mod constant de o justiŃie echitabilă. să nu fie pripit în tragerea concluziilor. Este cazul societăŃii româneşti care. printr-un proces permanent de autocunoaştere. Reprezentantul legii trebuie să se obişnuiască să urmărească cu atenŃie orice fază a dezbaterii. să nu influenŃeze cu nimic desfăşurarea dezbaterilor. examinează şi coroborează probele. să manifeste interes faŃă de orice cauză. PrescripŃiile imperative pot fi încălcate atunci când intervin conjuncturi favorabile. Densitatea relaŃiilor interpersonale determină în mod obligatoriu o mobilitate psihologică a reprezentantului legii. Magistratul este o fiinŃă umană care are şi el o anumită rezistenŃă faŃă de interdicŃiile legale sau morale. variate în funcŃie de natura şi specificitatea cauzelor. Dacă până acum ne-am ocupat de calităŃile personale ale magistratului. AcŃionând în sens invers. Oricum. Se solicită din partea lui stăpânirea de sine. Totuşi. TentaŃia de a încălca legea în vederea obŃinerii unor avantaje facile a existat dintotdeauna şi ea devine mai mare atunci când împrejurările favorabile se generalizează la nivel de societate. prin lupta continuă pe care o dă omul cu sine însuşi. cu necesităŃi şi motivaŃii diferite). Apărarea şi acuzarea sunt două părŃi demne de un egal interes pentru judecător. să nu considere că speŃa X este mai grea şi speŃa Y mai uşoară. Toate aceste calităŃi pretinse de profesiunea de magistrat pot fi realizate printr-un autocontrol sever. spusele lor vor fi cântărite în mod corespunzător atunci când se va stabili soluŃia judiciară. incorectitudinii. El trebuie să îndeplinească multiple obiective. ceea ce explică stresul profesiunii de magistrat. 277 .

încredere în forŃele proprii. stăpânire de sine. În practică. activitatea magistratului în cauză fiind presărată cu automatisme şi stereotipuri. suspiciune) care sunt incompatibile cu această profesiune. a unui spirit de observaŃie bine dezvoltat. inculpatul. instalarea rutinei. să discearnă între motivele care declanşează starea emoŃională. RelaŃia magistrat – martor cuprinde cel puŃin două aspecte: unul procesual – întrucât se vor respecta normele procesuale. un fin psiholog. profesională prin Ńinută şi vocabular. emotivitatea. să se exprime clar. să fie atent asupra componentelor voluntare şi involuntare ale comportamentului expresiv al părŃilor în vederea interpretării lor corecte. să fie subtil în analizele sau sintezele efectuate de el etc. să devină responsabil. rezervată. partea vătămată. fiecare având un interes diferit. Piesa de bază a acestei arene pe care se confruntă subiecŃii procesuali este magistratul care trebuie să adopte o conduită fermă. Împrejurările în care se desfăşoară audierea martorilor în faŃa instanŃei 278 . să capete îndrăzneală. determină o mulŃumire care poate duce la: refuzarea elementelor de noutate sau a componentelor teoretice. Mai ales în cadrul procesului penal se simte un fond tensional difuz. într-un cuvânt să fie un bun observator. În condiŃiile în care martorul este de bunăcredinŃă.Tensiunea emotivă sau nervoasă în care se desfăşoară cercetarea judecătorească este justificată de trăirea emoŃională generată de contactul inculpatului cu reprezentantul oficial al autorităŃii. absolutizarea nejustificată a acestei experienŃe personale. a tonului ridicat sau a ticurilor. iar celălalt. un moment important pentru aducerea unor clarificări cauzei dedusă judecăŃii este audierea martorilor. a intuiŃiei profesionale. În cadrul unui proces civil sau penal. bănuială excesivă. Judecătorul trebuie să dovedească existenŃa unei gândiri suple şi mobile. care trebuie să adopte o atitudine politicoasă. Un bun profesionist va dispune de acest fler de care oricine s-ar simŃi mândru. Se impune ca atitudinea judecătorului în cadrul procesului penal să se caracterizeze prin: calm. ceea ce afectează în cele din urmă calitatea actului de justiŃie. să fie rapid în observarea unor amănunte semnificative. magistratul este dator să-l ajute să-şi biruiască teama. dobândirea unor trăsături de caracter (impertinenŃă. acest deziderat se loveşte de un impediment obiectiv: lipsa de timp în condiŃiile existenŃei unui număr prea mare de dosare pentru o şedinŃă obişnuită de judecată. privirea interlocutorilor direct în ochi pe tot parcursul contactului comunicaŃional în vederea surprinderii şi interpretării comportamentului lor expresiv. să exceleze prin inteligenŃă în discuŃiile purtate cu interlocutorii săi. Însă. echilibru. care vizează latura psihologică a comunicării. protagoniştii fiind judecătorul. argumentările sale să fie caracterizate printr-o mare forŃă logică. lipsa gesturilor de nervozitate. indiferenŃa.

în genere. îşi asigură colaborarea acestuia. al doilea caz vizează culpa deontologică a magistratului. Judecătorul este obligat să descopere când martorul a relatat adevărul. conduita magistratului. testarea martorului care revine asupra depoziŃiei cu tehnica de detecŃie „poligraf”. contradictorialitatea punând în discuŃie valabilitatea mărturiei în faŃa justiŃiei (se înlătură mărturia. exponentul legii fiind chiar corupt în anumite situaŃii. în momentul reactivării informaŃiilor. Pe baza unei experienŃe anterioare stocate în memorie. b) Magistratul şi-a neglijat rolul activ în admiterea şi aprecierea probelor şi a reŃinut ca valabilă o mărturie mincinoasă sau o mărturie falsă. să prevină şicanarea sau sugestionarea martorilor. privit ca o persoană care îi devine simpatică sau antipatică. în mare măsură. Dacă martorul este o persoană care acŃionează sub impulsul acestor afecte. ale cărei performanŃe sunt net superioare aprecierilor subiective ale magistratului. alături de alte criterii ştiinŃifice. în condiŃiile unei stări emoŃionale mărite. pe de altă parte. Pentru aceasta se poate folosi. nesancŃionându-se martorul de bună-credinŃă. în funcŃie de simpatia sau antipatia resimŃită faŃă de cel care conduce cercetarea. să motiveze nu numai reŃinerea depoziŃiei conforme cu realitatea ei şi înlăturarea cele opuse. martorul are o anumită atitudine faŃă de autorităŃi.(martorul fiind nevoit să răspundă întrebărilor acuzării şi apărării. RelaŃia martor-judecător implică existenŃa anumitor raporturi dintre conştiinŃele şi conduitele lor. martorul de rea-credinŃă). deci el se află la mijlocul unor interese contradictorii) impun ca judecătorul să asigure condiŃiile unei audieri obiective. Sunt posibile următoarele variante atunci când analizăm raportul care are drept: a) prim termen – conştiinŃa. Motivele acceptării pot fi de natură politică sau ocultă. pe de o parte. în genere. întemeiată încă din statu nascendi pe deficienŃe de percepŃie ale martorului sau distorsiuni ulterioare acestui moment. Mărturia poate fi influenŃată şi de atitudinea martorului faŃă de judecător. se produce la martor blocajul memorial. dar şi faŃă de magistratul aflat în faŃa sa. Nu trebuie să uităm faptul că în contactul cu autoritatea judiciară. procesul reactivării fie sub forma 279 . martorul va face sau nu eforturi de a da lămuririle cerute pentru elucidarea cazului. Dacă primul caz se referă la presiunile diverse exercitate asupra justiŃiei sau la corupŃie. Un magistrat care ştie să trezească simpatii spontane martorului. ori se înlătură mărturia. b) al doilea termen – mărturia. a) Judecătorul a cunoscut caracterul nesincer al mărturiei mincinoase. şi mărturia. dar l-a acceptat în vederea pronunŃării unei anumite soluŃii. sancŃionându-se.

avocatul şi procurorul trebuie să Ńină seama de personalitatea magistratului pentru reuşita colaborării. Rolul judecătorului se relevă şi în cadrul duelului judiciar care are două figuri centrale în procesul penal: acuzatorul public şi apărătorul. ea trebuind să discearnă între acestea şi să se oprească asupra unei soluŃii legale şi temeinice. reuşind astfel să colaboreze cu completul de judecată. dar şi altele care nu vor putea fi relevate în acest stadiu. fizionomia şi reacŃiile exterioare ale celor cu care se află în intercomunicare psihologică. Merită să facem următoarea precizare: aprecierea unei mărturii se va baza pe două principii fundamentale. Judecătorul trebuie să cunoască aceste aspecte ale psihologiei martorului. Prin această operaŃiune se obŃin şi se cântăresc informaŃiile pe care le va folosi pentru justa soluŃionare a cauzei. Se aplică aici principiul contradictorialităŃii: toate probele administrate în cauză sunt supuse discuŃiei părŃilor. Dacă judecătorul are un drept asupra intimei convingeri.reproducerii. Atunci când se pun concluzii în fond. Judecătorul este obligat de legislaŃia procesuală să pună în discuŃia părŃilor probele. Astfel. căutându-se chiar de la început captarea atenŃiei completului de judecată. conturându-se astfel subiectivismul în procesul decizional. diverse probleme de drept substanŃial şi procesual. dorind să respecte normele procedurale. Toate aceste interpretări. Unii magistraŃi sunt „tipicari”. Magistratul este obligat să interpreteze datele pe care i le oferă conduita. instanŃei şi apărătorului. Oricum. din punct de vedere procedural. poate duce la sancŃionarea inculpatului cu o pedeapsă mai mare. ca şi o serie de alte date culese pe parcursul procesului vor contribui în final la formarea intimei convingeri a judecătorului. fiind extrem de minuŃioşi în această operaŃiune dacă le permite timpul. la exigenŃele acestui tip de judecător. pledoaria avocatului este analitică. dar ea prezintă şi o componentă psihologică ce nu poate fi neglijată. este compromis. şi anume: cel al sincerităŃii martorului şi cel al fidelităŃii percepŃiei şi acurateŃei reproducerii datelor cu privire la făptuitor şi împrejurările faptei. procurorului. Cei doi protagonişti ai duelului judiciar trebuie să se adapteze. acelaşi lucru se 280 . fie sub forma recunoaşterii. InstanŃa de judecată cunoaşte diferitele puncte de vedere exprimate oral în şedinŃă de părŃi cu interese contrarii. adică dau dovadă de corectitudine. RelaŃia interpersonală judecător-acuzator-apărător se desfăşoară întrun cadru reglementat. sentimentul de antipatie provocat de avocat sau procuror judecătorului. Una din funcŃiile psihologice ale duelului judiciar se referă la psihologia intimei convingeri a magistratului învestit cu luarea deciziei. La formare intimei convingeri a judecătorului poate contribui în mod complet şi edificator apărătorul inculpatului.

Judecătorul trebuie să fie într-o stare de relaxare atunci când pune pe talgerele balanŃei justiŃiei probele şi argumentele. stimuli ce interacŃionează cu experienŃa de viaŃă. privită ca o regulă de esenŃă raŃională edictată de autoritatea statală. iar justiŃia nu s-ar mai contura ca o putere independentă în stat. toate dezbaterile de fond ale cauzei vor fi lipsite de importanŃa cuvenită. Pe viitor. Argumentele aduse de cele două părŃi constituie stimuli pentru gândirea magistratului. În situaŃia contrară. Oricum. prezenŃa acestora asigurând o personalitate bine conturată şi un profesionalism de care va trebui să dea dovadă orice magistrat dintr-un stat de drept. toate forŃele statului cu atribuŃii în acest domeniu trebuie să-şi unească eforturile. intima convingere a judecătorului se formează abia după derularea duelului judiciar şi după ultimul cuvânt al inculpatului. Dar. De cele mai multe ori. contribuind în mod hotărâtor la o justiŃie de calitate. Fiecare din aceşti doi protagonişti ai duelului judiciar are punctul său de vedere şi cu ocazia dezbaterii de fond a cauzei ei vor căuta să-şi impună opinia în faŃa completului. la executarea hotărârilor judecătoreşti. indiferent de contextul ei organizaŃional. într-o societate. Legea. atunci legislaŃia procesuală vine în ajutorul judecătorului. acum dar şi pe viitor. străini cauzei. 92/1992). Este adevărat că aceste condiŃii materiale sunt asigurate în legislaŃia românească (în ConstituŃie şi Legea nr. ci ca una dependentă de forŃe obscure care au ca valori sociale valori străine statului de drept. s-au manifestat tendinŃe de tip 281 . Deliberarea în stări emoŃionale puternice nu va conduce la soluŃii legale şi temeinice. Judecătorul nu trebuie să se lase influenŃat de presiunile exercitate din exterior sau de unii factori subiectivi. se va asigura o calitate corespunzătoare actului de împărŃire a dreptăŃii. În ipoteza în care această intimă convingere nu s-a conturat. Am încercat pe parcursul acestui studiu să arătăm multiplele faŃete ale activităŃii judecătorului. căutând să evite devianŃa şi să asigure conformismul şi fidelitatea acestora faŃă de modelul general stabilit. reglementând instituŃia repunerii pe rol. Momentul procesual în care se ia hotărârea în cauza dedusă judecăŃii apare extrem de important.poate spune şi despre avocat şi procuror. dar transpunerea lor în practică lasă de dorit. întotdeauna. calităŃile psiho-intelectuale şi moral-afective ale acestuia. exercită o anumită presiune asupra indivizilor particulari. pe măsura îmbunătăŃirii acestor condiŃii. cultura şi informaŃiile desprinse din probele administrate. aceasta având consecinŃe negative pentru justiŃia românească. Ideal ar fi fost ca oamenii să fi interiorizat aceste norme şi să fi respectat valorile proclamate de ele. Analizarea psihologică a exponentului autorităŃii judiciare s-ar impune să fie completată cu relevarea condiŃiilor materiale optime înfăptuirii actului de justiŃie.

de calităŃile psihointelectuale şi moral-afective impuse de profesie şi societate. de dificultatea ei. atitudini contradictorii. el a fost cel care a reînfiinŃat ordinul avocaŃilor. dându-şi seama de utilitatea sa. 282 . nerealiste. limitelor normale pentru orice individ uman. deşi la fel de nobilă ca profesia de medic. CONSIDERAłII GENERALE 7.anomic. Şi în timpul RevoluŃiei Franceze. trebuie să fie conştienŃi în permanenŃă de misiunea pe care o au de înfăptuit. de adevărul că sunt şi ei fiinŃe omeneşti supuse greşelilor. Astfel. MulŃi şi-au manifestat aprecierea şi chiar admiraŃia pentru activitatea avocaŃilor. uneori plină de riscuri. pentru a stopa aceste devianŃe. Comentarii asupra conceptului de talent a) Din perspectiva simŃului comun: mentalităŃi anacronice. Talent şi vocaŃie în arta avocatului. DorinŃa de a îndrepta răul produs în societate este binevenită ca şi lupta îndârjită în care se implică multă pasiune. ordinul avocaŃilor a fost desfiinŃat din cauză că avocaŃii se manifestau critic la adresa noului regim. a trezit mereu. sentimentelor. Se spune că şi Napoleon i-ar fi detestat pe avocaŃi. chiar şi în perioadele de strălucire a retoricii. din datele istorice. a ajuns până la noi ştirea că după ce nevasta lui Antoniu fusese asasinată din propriul lui ordin. încercându-se să se ajusteze continuu reacŃiile negative ale indivizilor la schemele cu valoare generală. uneori paradoxale. ca reprezentanŃi legitimi ai puterii judecătoreşti. şi aceasta încă din vremurile străvechi. acesta ar fi ordonat ca lui Cicero să i se taie limba pentru a nu mai putea critica pe nimeni. Totuşi. Cu toate acestea. b) Din perspectiva interpretărilor ştiinŃifice: Profesia de avocat. mereu se găseşte câte ceva de reproşat avocaŃilor. privită ca o formă a controlului social.2.1. Iar magistraŃii. A trebuit să intervină autoritatea judiciară. Se relevă astfel rolul coercitiv al justiŃiei. SecŃiunea II AVOCATUL – PERSONALITATE ÎN TEMPLUL JUSTIłIEI (Coordonate psihologice) A. luptă în urma căreia va trebui să învingă binele şi valorile morale consacrate sau nu pe plan legislativ. clişee. prin implicaŃiile sociale specifice.

decât să te dispensezi de ei”. l-a surprins pe preşedintele completului de judecată cerând asesorilor să se pronunŃe. La întrebarea preşedintelui ce anume vrea să mai spună. Ideile principale care circulă pe stradă în opinia celor neautorizaŃi despre arta avocatului. „un uşor şi iute la vorbă”. „Trivialitatea” cu care este privită profesia de avocat şi însuşirile care sunt necesare pentru exercitarea acesteia înseamnă a contura portretul avocatului din doar câteva elemente. neacordându-le solicitudinea şi întregul lor respect. că destinul face să ai nevoie de ei şi să-i doreşti binevoitori şi apŃi de a te ajuta”. pentru a favoriza dorinŃa de împăcare a părŃilor şi pentru a asigura funcŃionarea justiŃiei. avocatul este un om care poate vorbi uşor despre orice. cele mai grave se petrec în pretoriu. Aşa cum afirma profesorul Mircea I. că este un „clănŃău”. Aşadar. avocatul i-a replicat: „Solicit CurŃii să-mi dea un act cu care să justific părŃii care m-a angajat că a judecat cauza fără să mă asculte!”. Din păcate. Manolescu.I. când avocaŃii îşi susŃin pledoariile şi sunt oarecum la discreŃia magistraŃilor care conduc dezbaterile. p. le fac viaŃa grea avocaŃilor. 303 În cartea sa L’avocat. 283 302 .considerându-l ca unul dintre mijloacele cele mai propice pentru a menŃine ordinea. apoi ideea mistică şi apoi concepŃia de politică a profesiilor. în timp ce pleda. Spre exemplu. Există magistraŃi care fac aprecieri nepotrivite. Arta avocatului. M. Editura Humanitas. Şapte prelegeri. faptele de seamă ca şi situaŃiile mărunte demonstrează ceea ce profesorul Louis Halphen spunea: „Este mai uşor să-i bârfeşti. deşi el nu-şi terminase pledoaria. despre talentul şi vocaŃia care sunt necesare în exercitarea acestei arte sunt în număr de trei. „un vorbăreŃ”. Bucureşti. se spune că avocatul este un „vorbăreŃ”. de aceia care ar trebui să le fie alături. Henri Robert citează exemplul unui avocat care. Aceştia apreciază activitatea avocaŃilor numai după ce trec de partea cealaltă a barei şi cunosc ei înşişi „îngustimea vanitoasei lor păreri”302. Manolescu: „Nici n-ai apucat bine să critici şi să-i dispreŃuieşti pe avocaŃi. 91. Mai întâi este ideea „trivială”. după opinia comună. Dintre gesturile nepotrivite ale magistraŃilor. fac aprecieri jenante etc303. 1998. fiindcă istoria. AvocaŃii trebuie înŃeleşi şi apreciaŃi aşa cum se cuvine. le fixează termene pentru care conchide. Păcatul împotriva baroului se plăteşte. Atunci avocatul i-a cerut preşedintelui ca să-i dea ascultare. Sunt cazuri în care magistraŃii îi întrerup pe avocaŃi atunci când aceştia îşi susŃin cauza. avocaŃii sunt desconsideraŃi chiar de magistraŃi.

InteligenŃa în arta avocatului. Inteligentul de tip sintetic are o viziune de ansamblu. este nevoie de talent. de două feluri: analitică şi sintetică. Tot din perspectiva simŃului comun.I.cit. a inteligenŃei. 96.. o sinteză. talentul este un „dar misterios”. dusă la maximum. ştiinŃa mai recentă a considerat că talentul este înflorirea superioară. Abătându-se de la aceste concepŃii. 7. astăzi într-un sens. îndeosebi. observăm că acestea se deosebesc prea puŃin de ceea ce se crede potrivit simŃului comun. În ce priveşte moralitatea. Psihologul Adler afirma că talentul n-ar fi decât eflorescenŃa unor insuficienŃe ale organelor nervoase. ca aceea a „demonului lui Socrate”. în acelaşi timp. împărtăşeau ideea că talentul este o inspiraŃie. Ele se opun rezultatelor ştiinŃei. InteligenŃa analitică 304 M. Avocatul ca om de ştiinŃă Psihologii susŃin că inteligenŃa înseamnă sesizarea de raporturi. acesta este subiect de cancanuri: avocatul pledează pentru orice cauză. În consecinŃă. credeau că talentul şi geniul sunt nişte stări morbide. Şi toate acestea în funcŃie şi de desprinderea unui înŃeles.I. Inteligentul de tip analitic este pătrunzător.2. sfredelitor. mâine în alt sens. Aceste concepŃii de simŃ comun sunt greşite. descoperind detalii care altora le scapă. Aceasta este ideea mistică prin care sunt explicate succesul unora şi lipsa de şansă a altora. putem afirma că pentru a profesa avocatura. Manolescu. labilitatea convingerilor avocatului. Vorbind despre talent. din punct de vedere teoretic. În concepŃia de politică profesională se susŃine ideea că în barou „intră cine vrea. întâlnim părerea că avocatul este nu numai vorbăreŃ. p.2. El este un om care nu e convins de ceea ce spune. dar. Psihanaliştii susŃineau că talentul este sublimarea unor complexe refulate. Filosoful francez Jean Paulhan consideră inteligenŃa. cei în cauză explică mistic ceea ce ar trebui cercetat şi explicat ştiinŃific. ŞtiinŃa şi filosofia. şi între relaŃii şi lucruri. 284 .În opinia comună. de relaŃii şi de corelaŃii între lucruri. realizând un înŃeles total nou. dar rămâne cine poate”. Pretinzând că nu au fost „dăruiŃi” cu talent. Manolescu o asemăna cu liber-schimbismul lui Caragiale304. ei se resemnează ca în faŃa unei fatalităŃi. Sintetizând diversele păreri. din punct de vedere ştiinŃific. a înzestrărilor existente în oricare om şi. dar în ce priveşte inteligenŃa şi foarte „şmecher”. Profesorul M. ReprezentanŃii mai recenŃi. op. cei din Şcoala lui Lombroso. cu reprezentanŃii lor din vremuri străvechi.

necesare avocatului. o ştiinŃă de concepte. dar se deplasează către celelalte ipostaze în care se înfăŃişează avocatul. Prima preocupare a avocatului Ńine de domeniul ştiinŃei. avocatul trebuie să desfăşoare o activitate creatoare în domeniul ştiinŃei. ci ca artizan şi ca artist305. op. un profesionist. scormonirea detaliilor etc. în timp ce inteligenŃa sintetică este specifică artistului. Avocatul artist În paragraful anterior am afirmat că avocatul este şi artist.2. fiindcă activitatea sa are caracter practic. 7. dar îndeosebi cea verbală. psihologii au ajuns la concluzia că tipurile de inteligenŃă pot fi clasificate şi după alte criterii în: inteligenŃă verbală. Ea este inteligenŃa tipică pentru că funcŃia principală a inteligenŃei este de a surprinde înŃelesuri. Tocmai de aceea el trebuie să aibă şi o inteligenŃă tehnică. considerată ca inteligenŃă tipică. 101. iar aceste înŃelesuri trebuie să-şi afle o expresie verbală. de abstracŃii. iar pentru aceasta i se cere talentul special al omului de ştiinŃă. Este vorba de puterea de a discerne. Manolescu. În faŃa instanŃelor judecătoreşti. spiritul ştiinŃific este o virtute morală. profunzimea şi rigoarea în gândire. în activitatea sa avocatul trebuie să valorifice virtuŃile ambelor tipuri de inteligenŃă. Alături de virtuŃile spiritului ştiinŃific. mai mult.cit. În avocatură sunt necesare toate cele trei tipuri de inteligenŃă.3. discernământul fiind o facultate esenŃială a inteligenŃei. 305 M.. Cercetând inteligenŃa şi sub alte aspecte. caracterizată în primul rând de o puternică iubire de adevăr.caracterizează îndeosebi pe omul de ştiinŃă. în bună măsură. Sunt însă şi alte aspecte ale inteligenŃei de care avocatul are nevoie. dar şi de alte calităŃi. p. Avocatul are nevoie de o inteligenŃă verbală mai întâi ca om de ştiinŃă. Avocatul nu este însă doar un artist înzestrat cu o inteligenŃă sintetică. De aceea. nu ca om de ştiinŃă. InteligenŃa tehnică şi inteligenŃa socială sunt. 285 . care are două componente esenŃiale: spiritul ştiinŃific şi talentul intelectual.I. al ştiinŃei dreptului. iar ştiinŃa dreptului este. un artizan. inteligenŃă tehnică şi inteligenŃă socială. discernământul este pentru avocat indispensabil. fiindcă ştiinŃa înseamnă un limbaj bine alcătuit. de asemenea. Potrivit logicianului francez Edmond Goblot. precum sinceritate intelectuală. ci şi un om de ştiinŃă cu aptitudini analitice şi.

avocatul trebuie să aibă o anumită adâncime sufletească. Pentru a reuşi în profesia sa nu este însă de ajuns ca avocatul să aibă talent intelectual şi artistic. fantezia creatoare care este produsul imaginaŃiei. oratorul raŃional. p.Persoana avocatului cunoaşte o dublă ipostază. retorice şi ştiinŃifice ale pledoariei pe care o consideră şi un act de cultură. Psichologia giudiziaria. vom menŃiona că autorul citat subliniază particularităŃile psihologice ale comunicării între avocat şi părŃile pe care le asistă. graŃie nu numai cercetărilor din domeniu. Fără a intra în amănunte. pe care o înfăŃişează în faŃa instanŃei de judecată. Altavilla. mai artistic. dar şi calităŃii sale de ilustru avocat. autorul distinge oratorul strălucitor. 286 306 . lucrările de specialitate citează în mod constant pe Enrico Altavilla. vol. 826-831) Recunoscând şcolii italiene de psihologie judiciară meritele ştiinŃifice în materie. El trebuie să se preocupe îndeaproape de arta de a vorbi. cu cât avocatul vorbeşte mai frumos. este titlul de nobleŃe al profesiei de avocat306. având un rol foarte important. cu toate atribuŃiile unei opere de artă. 1955. Avocatul este posesorul unei inteligenŃe discursive ce trebuie dublată de o putere intuitivă. cu atât este mai puŃin convins. ca autor al unei opere literare care este pledoaria. producându-le în acelaşi timp ascultătorilor plăcere şi emoŃie. dar neclar şi diluat). fiindcă el trăieşte faptele realităŃii cu o reacŃie afectivă mult mai puternică decât omul de rând. Această Trăsăturile pledoariei şi tipurile de oratori (E. estetice. specie a genului retoric menită să determine convingerea judecătorului. În ceea ce priveşte tipurile de oratori. El este posesorul acestor calităŃi artistice. pentru că în disputa judiciară el creează aşa-numita ipoteză judiciară. mai tehnic. De asemeni. Ea contribuie la conservarea faptelor şi argumentelor expuse. Trebuie combătută judecata celor care socotesc că. II. Cristalizarea activităŃii avocaŃiale într-o pledoarie. autor de prestigiu. o tonalitate afectivă. cerinŃele tehnice. Avocatul este artizan în măsura în care foloseşte un ansamblu de procedee şi de mijloace tehnice pentru exercitarea profesiei sale. oratorul umorist şi oratorul prolix (minuŃios. dar şi artist. O vorbire este cu atât mai frumoasă cu cât este mai uşor de înŃeles. ceea ce este caracteristic unui artist. dar arta avocaŃială (pledoaria) în sensul înalt al cuvântului exclude reŃetele. Unione tipografico – editrice torinese. pe lângă intuitivitate. pentru că opera de artă nu este un fabricat. La aceste calităŃi se adaugă. de artizan şi artist în acelaşi timp. Artistul-avocat este un om de fantezie creatoare. Componenta artizanală a profesiei se poate desprinde şi perfecŃiona.

Nu este suficient ca o persoană să se simtă chemată pentru o profesie. după cum spun autorii. Fantezia creatoare îl va ajuta pe avocat să prezinte starea de fapt în aşa fel încât auditorii săi să-şi închipuie că participă ei înşişi la desfăşurarea evenimentelor. nici de celălalt. Dovada rezultă din faptul că ea trece înaintea micilor pasiuni. Dar mai întâi se cere să te studiezi pe tine însuŃi. fiindcă la perfecŃionarea talentului găseşti totdeauna elementul tehnic. El este însă şi artizan. talent. trebuie să ştergi din mintea ta. La calităŃile necesare avocatului artist: intuiŃie. nu se poate ajunge la vocaŃie. avocatului i se cere. fiindcă. Potrivit părerilor obişnuite. În opinia profesorului Mircea I. cu voinŃa de a te realiza. conŃine o sumă de însuşiri înnăscute care se mişcă pe o linie mai mult raŃională. pe care în realitate nu le ai. aşa cum am arătat.2. Avocatul artist trebuie să găsească expresivitatea unor lucruri faŃă de care oamenii de rând au o atitudine neutră. din sufletul tău acele iluzii pe care Ńi le făceai despre existenŃa unor însuşiri. Aceste idei sunt false şi trebuie înlocuite cu explicaŃii ştiinŃifice. la un profesionist. El trebuie să găsească tuturor faptelor şi împrejurărilor pe care le înfăŃişează în expunerile sale. lucrul cel mai important. vocaŃia înseamnă o sumă de aptitudini pentru a putea realiza o profesie. Fără această iubire faŃă de profesia aleasă. ambele sudate prin „diagnosticul juridic”. să simtă că nu ar putea face altceva. iar vocaŃia corespunde celei de „rutină”. ci trebuie să simtă un impuls irezistibil. După părerea psihologilor. dar nu te poŃi dispensa nici de unul. Între altele trebuie să cauŃi prin mijloace tehnice să-Ńi dezvolŃi talentul. VocaŃia este. dacă vrei să te realizezi ca personalitate într-o anumită profesie. Manolescu „talentul şi vocaŃia pot fi create. Totodată. Se pot crea amândouă prin studierea aptitudinilor necesare. Avocatul – profesionist al vocaŃiei Ca om de ştiinŃă şi ca artist. şi în această calitate i se cere să aibă vocaŃie. să descoperi în adâncul fiinŃei tale acele aptitudini pe care nici tu nu le-ai bănuit că ar exista. 7. fantezie creatoare. adică starea de fapt a speŃei şi chestiunile de drept. talentul corespunde noŃiunii „de diletant”. conştient”. se mai adaugă expresivitatea. om de activitate practică.4. o semnificaŃie care poate fi generală sau numai de speŃă. talentul. 287 . chiar înaintea intereselor meschine şi egoiste şi chiar a instinctelor. a convingerilor.ipoteză judiciară conŃine elemente empirice. spre deosebire de geniu care este înnăscut şi neprogresiv. banală. Dar el se compune şi din însuşiri dobândite prin efort tehnic. adâncime psihică.

288 . exclusiv „dreptăŃii sale”. Pentru client. pentru ca justiŃiabilul său să nu creadă. talentul său nu va mai fi cel al unui diletant.5. perfecŃionând mereu. cu tact şi discernământ. dacă îşi organizează aceste însuşiri printr-un învăŃământ tehnic. instanŃa. uşurinŃa de a face mai repede şi mai bine decât poate să facă altul acelaşi lucru. Iar artizanul nu va mai fi un rutinar. Avocatul nu trebuie să primească necritic versiunea subiectivă a clientului despre „dreptatea sa”. În profesia de avocat. Refuzul de a se angaja în pronosticuri certe va fi practicat de către avocat cu tact. de la cel pe care îl apără. al clientului. dar mai ales clientul. Dar pentru că clientul nu poate fi suprimat. avocatul este dator să încerce să Ńină o cumpănă dreaptă între necesitatea de a lua informaŃiile indispensabile de la client şi riscul de a fi dezinformat de el. Dacă are inteligenŃă. Acest „mai repede şi mai bine” este însă relativ. De asemenea. emotivitate. uneori. ci acel artizan care va da societăŃii expresia individualităŃii lui. Acest celălalt este adversarul în proces. De aici rezultă că avocatul are o poziŃie destul de dificilă şi tocmai de aceea el trebuie să dea dovadă de tact în contactul cu clientul. Astfel. Decât mai binele acesta există un alt bine şi mai puternic. dar nu şi un inchizitor al clientului. la care se poate ajunge pornind de foarte jos. în primul rând. El va fi astfel primul judecător al cauzei. acea armonie productivă pe care o cere societatea de la el. care este destul de grea şi. ci al unui profesionist adevărat.În ce priveşte talentul. pentru că aceasta este vocaŃia lui. al cauzei sale. Orice avocat are o sumă de însuşiri. decât dacă acesta este dominat de sentimente egoiste şi pledează contrar vocaŃiei sale. opinia publică. el va putea deveni un profesionist. El trebuie să-şi formeze o părere proprie despre litigiu. Avocatul trebuie să ducă cu clientul o întreagă activitate de lămurire. în acest caz. esenŃial este ca acesta să ştie şi să poată să se plaseze din punctul de vedere al celuilalt. Orice profesionist al barei trebuie să-şi păstreze independenŃa faŃă de client. avocatul este un ajutor nu rareori indispensabil. Nu i se poate reproşa imoralitatea unui avocat. 7. acesta înseamnă îndemânare. Moral şi imoral pe terenul apărării Rolul avocatului în procesul judiciar este să-l apere pe împricinat. încercând să afle. că avocatul nu a avut un merit. în interesul. meritul revenind. avocatul se va feri să dea asigurări clientului.2. în cazul când câştigă procesul. ori să facă pronosticuri hazardate. Dar avocatul trebuie să refuze clientului rolul de complice pe care acesta vrea să i-l atribuie. respingând subiectivitatea clientului pe care acesta o poate exercita asupra sa. adevărul. neplăcută.

acestea toate sunt. Atitudinea riguroasă în verificarea sursei şi valorii unei cunoştinŃe. Avocatul trebuie să fie înarmat cu metoda descoperirii adevărului. pe de o parte. ce constituie acel ansamblu de însuşiri. condiŃia spirituală. suspendarea părerii până la obŃinerea unei certitudini obiective. deprinderi şi atitudini care definesc structura intelectuală. avocatul o face pentru a-şi spune părerea. a argumentelor pe care le prezintă instanŃei. pentru a exercita o tehnică de apărare a unei ipoteze. greu de realizat. Un avocat înzestrat cu mai puŃine calităŃi şi mai puŃin talent nu trebuie să accepte condiŃia mistică despre talent şi să creadă că dacă nu este înzestrat cu talent nu are rost să mai insiste. pentru a putea combate argumentele adversarului. Pentru a exercita activitatea în faŃa instanŃei. ori pentru a îndeplini un rol social sau un rol logic (în disputa judiciară. ♦ imaginaŃie şi darul invenŃiei. condiŃii indispensabile pentru stabilirea adevărului în proces. iar ceea ce avocatul pledează are valoarea conŃinutului şi a modului cum pledează cauza. avocaŃii sunt egali: marele avocat este egal cu stagiarul. La bară. pentru că avocatura este o profesie grea care cere multe şi grele strădanii. pentru a fundamenta solid un proces. caracterul şi Ńinuta morală a omului de ştiinŃă care este avocatul. judecătorii nu pot să aleagă decât având în faŃă două teze). atitudinea dubitativă prin aplicarea unei îndoieli metodice. 289 . cu metoda de a-l depista. acesta trebuie să aibă: ♦ facultatea de a argumenta şi de a construi. între care condiŃia fizică.Atunci când ia cuvântul. perfecŃionânduşi calităŃile personale şi depunând un efort necontenit. Personalitatea avocatului – profesionist şi strateg Pentru a-şi crea un viitor în profesie şi a se bucura de o anumită reputaŃie. El nu va aştepta cu braŃele încrucişate să-i vină inspiraŃia. 7. ci veritabile virtuŃi. Între cele mai importante calităŃi ce se cer unui avocat. pe de altă parte.6. avocatul trebuie să se creeze mai întâi pe el însuşi. ♦ spirit de sinteză. pentru a descoperi noi argumente şi a modifica aspectul procesului. pentru că talentul ca latenŃă nu înseamnă nimic.2. ♦ spirit critic. mai ales pentru că nu sunt doar condiŃii ale funcŃionării intelectului avocatului. avocatului îi sunt necesare anumite condiŃii materiale. starea de spirit ce trebuie pregătite dinainte. pentru a scoate în relief punctele esenŃiale ale procesului. şi.

Potrivit afirmaŃiilor marelui avocat francez Henri Robert. avocatul urmăreşte să convingă. Dar el nu poate convinge fără să atragă atenŃia. avocatul se va ridica de la situaŃia de simplu artizan al dreptului. nici clientului său. dacă ocupă un loc pentru a nu face nimic. dacă nu are o pregătire de ordin general. În ce priveşte pledoaria. Expunerea sa trebuie să fie atrăgătoare şi bine documentată. avocatul este obligat să expună. Ca să se pună în cele mai bune condiŃii pentru a realiza virtualităŃile talentului. să vorbească. avocatul se pregăteşte studiind dosarul cu toate actele şi gândind foarte serios asupra tuturor situaŃiilor şi evenimentelor ce se desprind din documente. chiar involuntară. Avocatul nu va şti să se pregătească pentru un anumit proces. necesar pentru a pricepe reacŃiile auditoriului. dacă a reuşit sau nu să transmită judecătorului situaŃia exactă a cauzei pe care o susŃine şi. care înseamnă transformarea sa. Avocatul trebuie să se întrebe tot timpul ce eficacitate are expunerea lui. ♦ ascuŃime intelectuală şi priceperea de a se mlădia după împrejurări. a judecătorului. El singur trebuie să-şi creeze aceste condiŃii. dacă a reuşit să-l convingă pe judecător de justeŃea susŃinerilor sale. avocatul trebuie să cunoască ce este în esenŃa ei pledoaria. Ei trebuie însă să se pună într-o bună condiŃie fizică. care sunt regulile ei de existenŃă. ÎnvăŃând arta literară. Ce trebuie să urmărească avocatul în expunerea sa? Să găsească mai multe idei decât un mare jurist. Prezentându-se la bară. şi mai ales să o menŃină clară tot timpul expunerii. nici judecătorului şi nici chiar justiŃiei. ci pentru ceea ce face în momentul când pledează. formarea sa profesională. Prezentarea la bară a avocatului nu este un simplu ritual. avocatului nu i se pot prescrie reguli tehnice. care constituie baza pregătirii ad-hoc.♦ simŃ psihologic. Numai în felul acesta vorbirea avocatului în faŃa instanŃei se va numi pledoarie. AvocaŃii care au talentul de a vorbi şi ştiu şi ce să spună nu au nevoie să se pregătească pentru o anumită pledoarie în sensul de a şi-o scrie. adică pentru un anume proces. mai ales. dar să expună în mai puŃine cuvinte decât cel mai sumbru dintre scriitori. de a o învăŃa pe dinafară etc. arta de a găsi cuvintele cele mai potrivite. Pregătirea unui proces este o pregătire ad-hoc. nu ca reŃetă pentru toată viaŃa. spirituală şi afectivă. Avocatul nu face nici un serviciu. psihică. nu să seducă. devenind un artist în profesia lui. 290 . însă mai puŃin importantă decât pregătirea generală. Pentru a pleda.

din care face parte şi care îşi desfăşoară activitatea într-una din formele prevăzute de lege: cabinete individuale. membru al unui barou de avocaŃi. subliniind că dreptul la apărare este garantat. procuratură. organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată prin Legea nr. • persoana respectivă. precum şi în art. 1. în ConstituŃia României (art. cabinete asociate sau societăŃi civile profesionale. 281/21 iulie 1954 care a fost modificat esenŃial prin Decretul-Lege nr.B. au ca punct de plecare reglementările privind dreptul de apărare şi drepturile apărătorului cuprinse în legile de modificare a Codului de procedură penală (art. Potrivit dispoziŃiilor art. apărarea impune ca la eforturile persoanei ce luptă pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale să se alăture şi participarea unui apărător. 92/1992 (art. PSIHOLOGIA APĂRĂRII – METODE PSIHOLOGICE UTILIZATE DE AVOCAT307 APĂRAREA – NOłIUNI STRICT JURIDICE Considerată ca o activitate procesuală complexă. 24). 30/1994. În prezent. 2 din Legea nr. 513-522). 2 al aceluiaşi articol se arată că în tot cursul procesului. care poate fi o persoană aleasă sau numită în proces. • avocatul delegat. în Codul de procedură civilă (art. Apărarea drepturilor se realizează şi din oficiu de către organele statului abilitate în acest scop (poliŃie. Organizarea şi exercitarea avocaturii în România au fost reglementate prin Decretul nr. Dreptul la apărare poate fi exercitat de: • persoana în cauză. 8). 171-174. cumulativ. în art. în Legea de organizare judecătorească nr. • Avocatul Poporului. Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de avocat. Aceste acte normative. 7 şi art. 51/1995. Garda Financiară etc. 1 alin. iar în anumite situaŃii de rudele acesteia. în scopul de a ajuta părŃile să-şi apere interesele ocrotite de lege. având menirea de a defini statutul avocatului în sistemul procesului judiciar. În alin. ConstituŃia României rezervă un loc deosebit dreptului la apărare. 24 alin. 74-81). părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat. ales sau numit din oficiu. trebuie să îndeplinească. 6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. după consultarea avocatului. apărător poate fi numai un avocat. următoarele condiŃii: 291 307 .). • procuror. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. 90/1990.

Deşi nu este parte în procesul penal. Pentru a fi membru al unui barou. În acest sens. calitatea de martor are întâietate faŃă de aceea de apărător sau reprezentant al vreunei părŃi în cauză. deoarece. este incompatibil de a desfăşura o activitate profesională într-o cauză concretă avocatul care a fost ascultat anterior ca martor în aceeaşi cauză. trebuie urmată procedura înscrierii în barou. precum şi de a pleda împotriva părŃii ce l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. 27 şi următoarele din Statutul profesiei de avocat). pe de o parte. militar în termen 292 . Cazurile generale de incompatibilitate sunt următoarele: activitatea salarială în cadrul altor profesii. În afară de aceste cazuri generale de incompatibilitate. în cazurile prevăzute de lege. în art. Astfel. Pentru ca avocatul să devină apărător este necesar să fie ales de parte sau să fie desemnat din oficiu. 141 din Statutul profesiei de avocat. calităŃile de martor şi de apărător sunt incompatibile. precum şi cea privind primirea în profesie (art. Aceasta. se arată că asistenŃa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor. Art. legea (art. AsistenŃa juridică este facultativă atunci când părŃile decid singure în alegerea avocatului. 51/1995) prevede şi unele cazuri speciale de incompatibilitate. 44 din Statutul profesiei de avocat mai prevede că sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat faptele personale de comerŃ cu sau fără autorizaŃie. AsistenŃa juridică pe care o acordă avocaŃii constă în sprijinul dat de acesta părŃilor în cadrul procesului judiciar prin lămuririle. 2. 171 alin. 63 şi următoarele din Legea nr. Este incompatibil şi avocatul care a îndeplinit în cauza în care este angajat ca apărător funcŃia de expert sau traducător. apărătorul se situează pe poziŃia procesuală a părŃii ale cărei interese le susŃine şi le apără. iar pe de altă parte. avocatul este incompatibil de a asista sau reprezenta părŃi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe. sfaturile şi intervenŃiile lor ca specialişti în domeniul dreptului. 39 din Legea nr. să nu fie incompatibil potrivit legii. 63 din legea nr. Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanŃa sau la parchetul unde soŃul avocatului ori ruda sau afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcŃia de magistrat.să fie membru al unui barou din România. dar asistenŃa juridică poate fi şi obligatorie (art. 51/1995). 51/1995 şi art. calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv. exercitarea nemijlocită de fapte de comerŃ. după procedura instituită de art. de comanditat într-o societate comercială cu răspundere limitată sau într-o societate comercială în comandită pe acŃiuni şi calitatea de preşedinte al consiliului de administraŃie sau membru în comitetul de direcŃiune al unei societăŃi comerciale pe acŃiuni. De asemenea. activităŃi care lezează demnitatea şi independenŃa profesiei de avocat sau bunele moravuri.

prin Legea nr. 2 din Legea nr. 172 alin. Apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală (art. Anumite categorii de persoane beneficiază de asistenŃă juridică gratuită. Astfel. dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere. 172 alin. 5 din Codul de procedură penală). şi persoanele care formulează acŃiuni sau cereri de orice fel. ca o instituŃie garant. 51/1995: „În cazuri de excepŃie. pentru exercitarea anumitor drepturi are nevoie. în care se includ posibilitatea de a lua cunoştinŃă cu dosarul cauzei. Pentru activitatea desfăşurată. Criteriul esenŃial pentru munca acestuia este: calitatea. stat-individ. pe lângă delegaŃia de apărător şi de un mandat special. 172 alin. vătămate în timpul evenimentelor revoluŃionare din decembrie 1989. elev al unui institut medical-educativ ori când este arestat. ori solicită consultaŃii relative la drepturile sau interesele lor. în cazul în care este ales sau în urma desemnării sale de către barou. Această instituŃie vine să completeze golurile în apărarea drepturilor şi libertăŃilor indivizilor. Avocatul îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă. Legiuitorul nostru prin Legea nr. chiar în altă cauză. În ipoteza în care avocatul cumulează şi calitatea de reprezentant al clientului său. Avocatul Poporului contribuie la protejarea individului faŃă de autorităŃile publice şi administrative şi a drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti prin: 293 . 25/1990. apărătorul are dreptul de a lua contact cu învinuitul (art. 7 din Codul de procedură penală. sumele ce i se cuvin fiind incluse în cheltuielile judiciare.redus. 35/1997 a creat instituŃia Avocatului Poporului. 63 alin. cantitatea şi eficienŃa muncii. proba calităŃii de apărător se face prin împuternicire avocaŃială. 1 Cod de procedură penală). 1 din această lege prevede: „InstituŃia Avocatului Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor în raporturile acestora cu autorităŃile publice. apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat şi să exercite drepturile procesuale ale acestuia. dreptul de a ridica excepŃii şi de a pune concluzii asupra tuturor actelor cauzei etc. În ambele cazuri. pentru evitarea oricărui arbitrar în relaŃiile administraŃie-administraŃie. decanul baroului poate aproba acordarea de asistenŃă gratuită”. rezervist concentrat. Potrivit art. atunci când este numit din oficiu. aşa cum prevede art. dreptul de a formula cereri. Tot în faza urmăririi penale. Art. apărătorul este remunerat. în cursul judecăŃii. Acestor categorii de persoane li se adaugă.

care pot acŃiona cu efecte notabile asupra voinŃei completului de judecată. rugăminte etc. Psihologia apărării se bazează. Vehiculând materialul probator. 294 . poate însă să uzeze cu abilitate de: invitaŃie. pe de o parte. apel. pe arta de a convinge. gândurile şi convingerile. sfat. În ceea ce priveşte latura imperativ strictă. avocatul va căuta să dea dizertaŃiei sale notele convingerii şi certitudinii cu privire la o anumită stare de fapt şi de drept. o influenŃă asupra voinŃei şi personalităŃii fiecăruia dintre membrii completului în timpul comunicării cu aceştia. dar mai ales mimica şi gestica avocatului. apărătorul nu face altceva decât să-şi transmită ideile.7. comanda etc. a publicului şi a reprezentanŃilor mass-media. canalizând astfel soluŃia juridică într-un sens care are drept scop salvarea intereselor clientului său.2. prin mecanismul psihologic extrem de subtil al sugestiei. cu implicaŃii deosebite asupra drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti. Arta şi profesionalismul său vor fi valorificate eficient în momentul în care gândurile şi ideile sale vor constitui gândurile şi ideile completului de judecată.7.. • intervenŃia directă la autoritatea respectivă sau cea ierarhic superioară acesteia. în sensul realizării scopului apărării. Altfel spus. propunere. în această etapă. Ea presupune capacitatea limbajului avocatului de a exercita o acŃiune. cerere fermă. prevenire. ideile sale vor deveni convingerile membrilor completului. pe arta de a vorbi. tehnica şi cultura înaltă a limbajului. retorica. persuasiunea. dacă avocatul nu-şi poate exprima în faŃa completului de judecată ordinul.. Persuasiunea este esenŃială. • prin sesizarea Guvernului cu privire la orice act sau fapt administrativ ilegal al administraŃiei publice centrale şi al prefecŃilor. Din punct de vedere tactic. iar pe de altă parte. determinându-i să gândească cauza în sensul şi spiritul juridic al apărării. Sunt importante. unui adresant strict determinat: completul de judecată. • folosirea unei proceduri mult mai simple decât cea judecătorească sau cea a contenciosului administrativ. a juraŃilor. Persuasiune – Sugestie – TransparenŃă Pledoaria avocatului este constructul formal sub care substanŃa psihologică a apărării este indusă în conştiinŃa completului de judecată. InstituŃia Avocatul Poporului vine să completeze dreptul de apărare la care indivizii apelează atunci când le sunt încălcate drepturile şi libertăŃile.

exactă. Din punct de vedere psiho-cibernetic. Adresându-se completului de judecată. factorii perturbatori diminuând calitatea informaŃiilor transmise. Nu se poate vorbi de comunicare fără reacŃia de răspuns. comunicarea ideală ar fi aceea în care tot ceea ce se transmite se şi recepŃionează. pentru că nu tot ceea ce există în intenŃia avocatului va fi reŃinut de preşedintele de judecată. scopul avocatului fiind tocmai răspunsul favorabil din partea instanŃei de judecată. de a convinge. Comunicarea în raporturile interpersonale (manipulare mentală) Una dintre funcŃiile importante ale pledoariei apărării este funcŃia comunicativă. Prin forŃa sa expresivă cuvântul dă valoare mesajului amplificând muzicalitatea rostirii. cu putere de a trezi imaginaŃia şi de a emoŃiona. Comunicarea umană verbală este formată dintr-un complex de elemente: cuvinte. pe care avocatul o foloseşte alături de funcŃia persuasivă. voce. de contextul recepŃionării. mimică şi atitudini. la care se adaugă şi pierderile determinate de selecŃia făcută de interlocutor asupra conŃinutului mesajului transmis. postură. pledoaria nu înseamnă numai un simplu transfer de informaŃii.) care tensionează emoŃional climatul dezbaterilor. aceasta capătă valoare de interpretare personală individualizând avocatul. contradictorialitatea etc. cât şi de trăirea intimă ca proces psihologic resimŃit la nivelul personalităŃii fiecăruia dintre membrii instanŃei la care pot apărea noi sensuri de interpretare a elementelor de fapt şi de drept..2.8. profesionalismul completului de judecată. ton. apărarea face cunoscut. pledoaria apărării întâmpină factori ce Ńin de calitatea primitorului. oralitatea.Avocatul trebuie să ştie că în actul comunicării cuvântul devine unitatea de bază a dizertaŃiei. întărind încrederea clientului faŃă de profesionistul stăpân pe arta apărării. în funcŃie de reacŃia instanŃei. Transmiterea şi receptarea mesajului apărătorului în proces este tributară însă atmosferei din sala de şedinŃă (publicitatea. În cadrul dezbaterilor judiciare. buna-credinŃă a completului de judecată. context etc. tăceri. Într-o interpretare psiho-cibernetică. care în pledoaria apărării se pot constitui în multiple şi variate combinaŃii care măresc sau micşorează şansele recepŃiei. Atunci când rostirea dizertaŃiei este corectă. poate replica prin idei noi. gesturi. armonioasă. după cum şi acesta din urmă. atmosfera sălii de şedinŃă. 7. ci implicit un schimb de mesaje. îmbogăŃind sfera nuanŃelor 295 . acompaniată firesc de pauze. înştiinŃează asupra esenŃei legăturilor de fapt şi de drept ale cauzei. neexistând în intenŃia apărătorului. ritmată.

în scopul de a demonstra şi a convinge atât juriul. Studiu de caz: Apărarea în procesul soŃilor Ceauşescu Procesul Ceauşescu. ce se referă la orientarea desfăşurării proceselor psihice cognitiv-demonstrative. gândirea şi percepŃia acestora. a tezelor şi ideilor susŃinute în fapt şi drept. reprezintă unul dintre cele mai contestate procese din istoria noastră judiciară. având în vedere cadrul procesual în care s-a desfăşurat. Apărătorul va putea fi persuasiv cu completul de judecată. resorbită de fapt în funcŃia comunicării. în complexele situaŃii de context ale dezbaterilor judiciare în care apărarea apare la bară. Un rol important în comunicare îl are şi funcŃia cognitivă. să adopte o anumită conduită. InfluenŃarea convingerii intime. cu auditoriul din sală sau cu clienŃii săi numai dacă va fi dotat cu aptitudinile de a transmite. mult discutat şi în afara graniŃelor Ńării. sentimente. care atrage atenŃia asupra clarităŃii şi cursivităŃii limbajului mesajului cognitiv. Prin persuasiune psihologică înŃelegem capacitatea de influenŃare. Comunicarea îndeplineşte o funcŃie reglatorie.dizertaŃiei sale. folosind argumente logice şi afective.9. Procedee: argumentarea şi persuasiunea În pledoaria sa avocatul va utiliza tehnicile psihologice de convingere: argumentarea şi persuasiunea. cât şi auditoriul de probitatea punctelor sale de vedere.2. Prin „rechizitoriul” (nu a existat un rechizitoriu scris prin care instanŃa să fie 296 308 . În replică. Psihologia persuasiunii este forma cea mai înaltă a artei de a vorbi. Scurt istoric: În ziua de 25 decembrie 1989. 7.. şi completul de judecată poate sesiza nuanŃe de la avocat. modelări de reacŃii etc. şi anume: orientarea şi reorientarea atenŃiei completului de judecată faŃă de anumite elemente de fapt şi de drept ale cauzei. Argumentarea este o acŃiune intelectuală raŃională prin care avocatul prezintă probe şi dovezi legate prin raŃionamente. de a convinge pe cineva să facă un lucru. în funcŃie de scopul urmărit. de a implanta în mintea şi sufletul interlocutorilor judecăŃi de valoare. activarea unor informaŃii depozitate în memoria. Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost deferiŃi justiŃiei. sentimente şi trăiri care să-i deturneze de la propriile convingeri către scopurile apărării308. declanşarea la preşedintele instanŃei a unor trăiri emoŃionale.

nefixarea termenului de judecată. „procesul Ceauşescu” a avut loc prin încălcarea unor norme procesuale legale. cărora preşedintele completului de judecată le-a adresat întrebări. cei doi opunându-se cu încăpăŃânare să recunoască învinuirile şi încercând să se apere prin preamărirea propriei personalităŃi împinsă până la autoidolatrizare. calvarul din timpul regimului Ceauşescu şi lipsa unui act de acuzare anterior pregătit. În final. unicitatea situaŃiei. apărătorul s-a pronunŃat împotriva pedepsei cu moartea. Aceasta a încercat să-i incite pe acuzaŃi la răspunsuri ce puteau consta în dezvinovăŃiri sau recunoaşteri de fapte şi vinovăŃii. nedeclararea recursului şi nejudecarea 297 . necomunicarea către inculpaŃi a actului de sesizare. A urmat apoi cuvântul inculpaŃilor. Ultimul cuvânt acordat inculpaŃilor s-a soldat cu acelaşi eşec. soŃii Ceauşescu Nicolae şi Elena negând autoritatea morală şi considerând ilegitim completul de judecată. Concluzii: Din punct de vedere juridic. Pornirile necontrolate ale Elenei Ceauşescu şi grija lui Nicolae Ceauşescu de a interveni în ponderarea ei şi în stoparea dialogului. Verdictul. atitudine pe care aceştia nu şi-au schimbat-o pe tot parcursul procesului. în susŃinerea orală a rechizitoriului. pe care toŃi îl ştiau dinainte. imposibilitatea alegerii apărătorilor. avocaŃii au luat legătura cu inculpaŃii. A urmat cuvântul apărării. susŃinând că pedeapsa reală ce se impunea celor doi era aceea de „a-i condamna” să trăiască în condiŃiile ce fuseseră create poporului. dramatismul acelor zile. aceştia refuzând să înŃeleagă situaŃia în care se aflau. După terminarea „audierii”. nedeterminând nici înŃelegere şi nici regret. Expunerea procurorului a fost obstrucŃionată prin reproşuri zgomotoase şi mimate de soŃii Ceauşescu. preluând răspunsul. care a arătat. neefectuarea urmăririi penale şi a expertizei psihiatrice în timpul urmăririi penale. După acordarea ultimului cuvânt inculpaŃilor. nu s-a putut purta un dialog constructiv cu cei doi. Practic. Preşedintele completului a acordat apoi cuvântul procurorului. Încercările au rămas fără efect. s-a adus la cunoştinŃa inculpaŃilor faptele pentru care erau judecaŃi şi încadrarea lor în drept. instanŃa s-a retras pentru deliberare.sesizată legal) susŃinut de procurorul militar. au deteriorat actul de ascultare până la refuzul semnării procesului-verbal de interogare pe care preşedintele completului de judecată îl dictase în forma eliptică a posibilităŃii culegerii unor răspunsuri. au reacŃionat negativ faŃă de avocaŃi şi nu au colaborat cu aceştia. şi anume: lipsa unui act de sesizare şi neînregistrarea acestui act. deoarece aceştia răspundeau tot prin întrebări. a fost condamnarea la moarte.

Refuzul celor doi inculpaŃi de a comunica cu avocaŃii a îngreunat şi mai mult rolul apărării. Scopul acestuia a fost executarea celor doi dictatori. clasificarea. Propunerea făcută instanŃei de către avocatul apărării. NaraŃiunea constă în prezentarea cronologică a evenimentelor şi prezentarea unor aspecte şi caracteristici ale faptelor şi împrejurărilor cauzei într-un limbaj natural. „Procesul Ceauşescu”. Abordarea psihologică. comparaŃia. inteligibil şi credibil. inducŃia. ExplicaŃia este o formă de argumentare foarte simplă ce constă în expunerea clară a faptelor. cu scopul de a fi bine înŃelese şi de a realiza convingerea interlocutorului.Procedeele utilizate în tehnicile argumentării şi persuasiunii sunt: explicaŃia. Au lipsit mijloacele ştiinŃifice care ar fi dus la aflarea acestuia. a fost o formă atipică de proces. Care a fost motivaŃia actului criminal? Câtă intenŃie şi premeditare a existat? Cei doi sufereau sau nu de paranoia? La aceste întrebări ar fi putut răspunde psihologia împreună cu celelalte discipline ştiinŃifice amintite. evenimentelor şi acŃiunilor în funcŃie de criterii dinainte acestuia. Prin organizarea topică înŃelegem abordarea fenomenului pe părŃi. alternativa. aceasta nu s-a încadrat nici ea în normele procesuale penale: lipsa unui apărător ales făcea imposibilă administrarea unor eventuale probe în apărare. SoluŃia dată de completul de judecată a făcut ca argumentele pentru demonstrarea şi aflarea adevărului în acest proces să nu mai fie scoase la lumină. pe segmente. naraŃiunea. mai bine-spus. or în acest proces adevărul nu a fost cunoscut. cea medico-legală şi psihanalitică erau necesare în acest caz. de „a-i condamna pe cei doi să trăiască în condiŃiile ce fuseseră create poporului”. analogia. un simulacru de proces. nu avea cum să fie luată în considerare de către instanŃă pentru că hotărârea de executare a celor doi era luată dinainte. care presupune ordonarea faptelor. opinia publică neaflând nici până astăzi adevărul în această cauză. demonstraŃia. dacă îl putem numi astfel. Clasificarea dă explicaŃiei o formă mai riguroasă. organizarea topică. prin ordonarea propriei gândiri. deducŃia etc. În ce priveşte apărarea. Dar scopul procesului judiciar este altul: acela de a scoate la lumină adevărul. procedură de fapt prin care avocatul poate obŃine ordonarea în sensul dorit de el a gândirii preşedintelui de complet. 298 .

prolicşi. în funcŃie de prezumarea efectelor lor asupra completului judiciar. În ce priveşte tipurile de apărători. analogiilor şi deducŃiilor sale. umorişti. prin exemple practice sau argumente teoretice. Cu ajutorul comparaŃiei. soluŃii sau evenimente judiciare. sintezelor. alternativa presupune posibilitatea avocatului de a prezenta cu modestie aprecierii completului două sau mai multe variante posibile în soluŃionarea cauzei. Deşi vorbeşte în faŃa barei. După structura pledoariei. menite a subordona intereselor clientului său. dizertaŃia sa fiind o cascadă de demonstraŃii asupra stărilor de fapt şi de drept. DicŃia. în care afectivul pe care îl provoacă inundă capacitatea cognitivă. fenomene. putem distinge o mulŃime. gestul şi fizionomia 299 . lăsând la aprecierea generoasă a juriului de a alege una din ele. de regulă fiind lăsate la urmă elementele probatorii cele mai importante. toate însă în avantajul clientului său. pe invitarea completului şi auditorului de a trăi emfatic sentimente şi situaŃii. Prin analogie apărătorul face apel la asemănarea a două speŃe. convingerea intimă a instanŃei. genul deliberativ şi genul juridic. inducŃiilor. care servesc demonstraŃiilor prin concluzii de la singular la plural. Ca mijloc eficace de convingere. care face apel la suport audio-vizual şi demonstrativ. Oratorul vorbeşte în faŃa auditoriului fiind stăpân pe pronunŃie.stabilite. pasionali. de la simplu la complex etc. folosind un limbaj corect. cei mai frecvent întâlniŃi. slăbind cenzura şi spiritul critic al completului de judecată. avocatul va vorbi într-un anume fel în faŃa unei instanŃe penale şi va expune diferit în faŃa instanŃei civile sau comerciale. InducŃia şi deducŃia sunt procedee raŃional-mentale. Oratorul aparŃinând genului demonstrativ urmăreşte să placă auditoriului. DemonstraŃia presupune a explica în mod convingător. în funcŃie de care se deduc asemănări pentru situaŃii terŃe. raŃionali. mecanisme ale gândirii. care pune accent pe capacitatea de a induce completului de judecată concluziile analizelor. Este vorba despre topica genurilor cunoscute sub următoarele denumiri: genul demonstrativ. aidoma tipurilor de oratori: strălucitori. evenimente. Putem observa la acesta claritatea cu care se exprimă şi armonia cuvintelor. avocatul evidenŃiază asemănările şi deosebirile dintre fapte. pe voce. cu scopul de a uşura înŃelegerile şi a fundamenta convingerile juriului. ♦ apărătorul cu pledoarie structurată afectiv ce pune accent pe mesajul persuasiv. sunt: ♦ apărătorul cu pledoarie structurată logic. că o afirmaŃie cu privire la stările de fapt şi de drept este adevărată sau falsă.

sunt mijloacele de convingere pe care oratorul le stăpâneşte desăvârşit. convingerea auditoriului şi are o sferă mai mare decât genul demonstrativ. închegat organic. Acesta trebuie să dispună de o vastă experienŃă la care se adaugă bunăvoinŃa. Avocatul este însă cel care decide. acest gen corespunde apărătorului judiciar. uneori scrisă. are un stil curat. simplu şi precis. Ea este rezultatul unui talent intelectual unit cu talentul de a vorbi. Avocatul are de dominat în pledoarie însăşi cauza. Pledoaria are o viaŃă scurtă. este rezultatul unui talent complex. Din acest gen s-a dezvoltat genul academic. care are un anumit destinatar şi urmăreşte să obŃină un anumit rezultat. Prima caracteristică a pledoariei constă în faptul că în cazul ei este vorba despre oratoria judiciară şi despre stilul vorbit. a unei intensităŃi şi a unei tensiuni interioare exprimată cu artă. Nu există reŃete pentru a se întocmi. Ea face parte din genul retoric. pentru că urmăreşte să determine convingerea auditoriului. O pledoarie este un moment artistic al unei gândiri şi al unei trăiri şi. Genul juridic urmăreşte să convingă. Oratorul ce aparŃine genului deliberativ urmăreşte înduplecarea. o adevărată prelungire a personalităŃii complexe a avocatului. sau altfel spus. 7. competenŃa. Pledoaria. pe cei cărora li se adresează pledoaria şi. pe cei care îl ascultă. Tocmai de aceea. într-un moment determinant. 300 . iar faptele prezentate sunt înlănŃuite logic. Talent. Acest moment determinant poate fi studiat dinainte şi pregătit în amănunŃime. Comentarii psihologice.10. o pledoarie. buna-credinŃă. stilul oral. o pledoarie bine pregătită implică nu numai inspiraŃie. improvizaŃie Pledoaria poate fi definită ca fiind o formă literară. inspiraŃie. însă ea trebuie să producă efecte durabile. Ea se naşte dintr-un complex de factori.2. ca rezultat al acestora. Pledoaria este un act de dăruire generoasă. armonios. procesul. pasiunea şi efortul. ea este ceva viu. ci şi improvizaŃie. subiectul. mai ales. este expresie a unei trăiri puternice. Exemplul tipic pentru acesta este discursul parlamentar. trebuie să se domine pe sine însuşi. în chip mecanic şi artificial. cu tehnică şi cu măiestrie. inculpând sau apărând pe cineva. ceva care se naşte şi trăieşte în prezenŃa celor ce o ascultă şi cărora le este destinată. o proză vorbită. Oratorul dezvoltă raŃionamente puternice.

arhitectul Socolescu îşi însoŃea soŃia bolnavă la Berlin. În noaptea ce a urmat plecării sale la Sinaia. arhitectul I. arhitectul Socolescu rămâne în Bucureşti numai scurt timp. arhitectul Socolescu îşi ia cu el mai multe obiecte de îmbrăcăminte. unde urma să fie supusă unui tratament medical. focul izbucneşte şi sub scară.pen. astfel că apa a trebuie să fie adusă de la distanŃă cu ajutorul unor sacale. doi trecători întârziaŃi zăresc fumul gros ieşind pe hornul casei. Înainte de a-şi părăsi locuinŃa şi de a o încuia. unde urma să-şi petreacă vacanŃa. soŃia acestuia a scris unei prietene o scrisoare. împotriva lui Socolescu s-au reŃinut: faptul că cele două guri de 301 309 . strânge covoarele şi alte câteva obiecte în mijlocul camerelor. plecând în după-amiaza zilei de 14 iunie la Sinaia. 357 C. anumite persoane au dat informaŃii că situaŃia financiară a arhitectului Socolescu era foarte încurcată. deoarece gurile de apă din curtea imobilului erau acoperite cu nişte stive de lemne. acoperă ferestrele cu pânză albă dublă. dispuse în aşa fel. ceea ce este şi poate avocatul ca personalitate. Între timp. S-a ajuns la concluzia că focul a fost pregătit şi pus chiar de proprietarul imobilului. arhitectul Socolescu. concluzie care rezultă din procesul-verbal al Parchetului.G.N.În conŃinutul şi valoarea unei pledoarii va cântări în cea mai mare parte. lumea care se adunase în stradă. De această dată focul izbucnise în salon şi. la Tribunalul Ilfov. care au dus la descoperirea în imobil a numeroase focare. atât ca avocat. trezesc îngrijitorul şi. încât focul să cuprindă mobila grămădită în apropierea lor şi să se întindă cât mai repede. ce era atunci în vigoare). din străinătate. iar mobila pentru o altă sumă de 170. PROCESUL ARHITECTULUI SOCOLESCU Prin rechizitoriul susŃinut de procuror în şedinŃa din 24 septembrie 1903. reuşesc să stingă un puternic focar de incendiu. Reîntorcându-se în Ńară singur. luând astfel măsurile gospodăreşti în cazul unei absenŃe mai îndelungate. cât şi prin pregătirea generală309. Z. a fost necesar să se spargă uşa care era încuiată. pentru a intra în cameră. Scurt istoric: În mai 1903. sună la poartă. De asemenea. încheiat la 15 iunie. Până la sosirea pompierilor. în care – între altele – îi comunica că a visat că-i arde casa. Un important indiciu al vinovăŃiei lui Socolescu a fost considerat faptul că. Înainte de a pleca în străinătate. lăsând casa în paza unui om de serviciu. S-au întreprins imediat cercetări. precum şi un număr însemnat de acte personale. de asemenea. semnalează izbucnirea focului şi la etaj. Incendiul este stins cu multă greutate. Din procesul-verbal mai rezultă că imobilul era asigurat pentru o sumă de 200.000 lei. Socolescu era acuzat de crima de incendiu. întorcându-se împreună în pod. (Fapta era pedepsită de art.000 lei.

aparŃinând lui Socolescu şi asigurat la această societate. că nu s-a inventariat casa de bani în care rămăseseră acte. ale cărei practici le-a combătut în ziarul scos chiar de el şi care era intitulat „Ancheta”. unul dintre aceştia a declarat că. Arhitectul Socolescu nu recunoaşte că a săvârşit fapta de care este acuzat. Descinderea este admisă şi cu acest prilej se fac o serie de constatări importante. peste gurile de apă. s-a constatat că fumul de la focarul din pod nu putea fi văzut din stradă. pretinse datorii băneşti care n-au putut fi dovedite. pe care nu le luase la Sinaia. arhitectul Socolescu primise o scrisoare anonimă prin care fusese prevenit că agenŃii societăŃii de asigurare plănuiau să provoace acest incendiu. iar apărarea (înainte de citirea actului de acuzare) cere să se facă o descindere la locul unde s-a produs incendiul. Expertiza grafică a acestei scrisori a indicat că scrisoarea ar fi fost scrisă chiar de arhitectul Socolescu. S-a mai constatat că lemnele aşezate în curte. un inspector al SocietăŃii „Dacia Română” i-a oferit bani pentru a-l determina să depună mărturie 302 . El a arătat că judecătorul de instrucŃie a refuzat să facă constatările şi verificările pe care i le ceruse. cele două bidoane cu gaz cumpărate de curând de Socolescu au fost găsite pline pe trei sferturi. la puŃin timp înaintea incendiului. că i s-au pus în sarcină fapte inexacte şi. pe când chibriturile din biroul lui Socolescu erau pătrate. nu puteau fi aşezate în altă parte. faptul că uşile camerelor erau încuiate şi că înaintea călătoriei cumpărase o mare cantitate de gaz şi lumânări. bijuterii şi obiecte de valoare. precum şi faptul că avusese grijă de a lua cu el în călătorie toate actele de valoare. în trei sferturi de oră cât a stat acasă – în ziua plecării la Sinaia – era materialmente imposibil unui om să pregătească incendiul aşa cum a fost pregătit. Socolescu avusese şi o polemică cu respectiva societate de asigurare. Lângă unul dintre focare au fost găsite două chibrituri rotunde. în afacerea incendiului de la depozitul de cherestea din şoseaua Mihai Bravu. Socolescu s-a plâns de felul în care a fost condusă instrucŃia. De asemenea. că sertarul biroului – în care se aflau diferitele chei ale casei – era deschis şi că în curte se mai aflau încă două guri de apă care funcŃionau.apă din curte erau astupate. în împrejurări ciudate. că nu s-a Ńinut seama de faptul că. Cu ocazia interogatoriului. în special. izbucnit în legătură cu distrugerea prin incendiu. În cursul audierii martorilor. a unui depozit de material lemnos din şoseaua Mihai Bravu. S-a mai adăugat şi faptul că. din lipsă de spaŃiu. Astfel. În evidenŃă a fost scos şi un conflict anterior dintre arhitectul Socolescu şi Societatea de asigurare „Dacia Română”.

câŃiva bancheri au declarat că au avut totdeauna încredere în Socolescu. Pledoaria părŃii civile. cu o deosebită insistenŃă să declare că arhitectul Socolescu şi-a dat singur foc casei. pornea de la constatarea că focul a fost pus. a semnalat o întâmplare ce indica o nouă pistă. că lemnele găsite în cele câteva focare proveneau din pivniŃa acuzatului. care a rostit atunci una dintre cele mai frumoase pledoarii din istoria elocinŃei noastre judiciare. JuraŃii au luat astfel cunoştinŃă de faptul că în cursul primelor cercetări. Dar cea mai puternică impresie a produs-o depoziŃia martorului Z. înlăturând orice altă ipoteză.G. şi că pânza se punea la fereastră în fiecare vară când familia pleca în vacanŃă. El a declarat că în seara incendiului. Atât Ministerul Public. Socolescu a rămas în casă foarte puŃin timp. peste care se presărase naftalină. Ca mobil al faptei au fost înfăŃişate dificultăŃile băneşti în care s-ar fi aflat Socolescu.. pronunŃată de avocatul Take Ionescu. din partea apărării a luat cuvântul Barbu Ştefănescu Delavrancea. acesta a fost supus unui tratament de intimidare. care locuia în apropierea acestuia. 303 . Avocatul înlătură ipoteza că altcineva decât Socolescu ar fi pus foc casei. Pentru eventualitatea condamnării arhitectului Socolescu. Martorul a mai declarat că la plecarea lui Socolescu n-au fost aşezate în mijlocul camerelor decât covoarele strânse. Acelaşi martor a arătat că în ziua plecării la Sinaia. Aspecte privind apărarea: În şedinŃa din 27 septembrie 1903. avea un credit nelimitat la oricare dintre ei. a văzut ieşind din casa lui Socolescu două persoane.împotriva lui Socolescu. cât şi partea civilă au susŃinut vinovăŃia lui Socolescu. că lumânările găsite tot acolo erau din cele cumpărate recent de el. care era unul dintre cei mai talentaŃi arhitecŃi ai Ńării. pentru că bidoanele în loc să fie în magazie. Delavrancea a început pledoaria arătând că acuzatorii şi-au schimbat rolurile. Societatea de Asigurare „Dacia Română” s-a constituit parte civilă. datorită acestui fapt. ce nu puteau fi deplasate de un singur om. cunoştinŃă de-a lui Socolescu. cerându-i-se. omul de serviciu al lui Socolescu. insuficient pentru a putea pregăti incendiul de care era acuzat şi care presupunea deplasarea unor mobile foarte grele. Printre martori. dintre care una avea un pachet în mână. dificultăŃi determinate de cheltuielile exorbitante pe care acesta le făcea. ce obŃinea venituri importante din profesia sa şi care. că petrolul era probabil tot din cel cumpărat de Socolescu. în jurul orei 9. au fost găsite pe scara de la pod. nu şi mobilele. şi ajunge la concluzia că incendiatorul nu putea fi decât unul singur: Socolescu. Un alt martor. ce cuprindea analiza faptelor.

la focarul din pod. era necesar să se stabilească dacă. iar accentul de comparaŃie este scris cu cerneală. El susŃine că trebuia să se stabilească durata de ardere a lumânărilor cumpărate de Socolescu. pentru că nu a cerut în scris cercetarea celor doi inşi care au ieşit la ora nouă şi zece minute din imobilul incendiat (cei doi au văzut focul din pod. acuzându-l pe judecătorul de instrucŃie că nu şi-a făcut datoria. Apărătorul întreabă de ce nu s-au prezentat cele două persoane procurorului în chiar noaptea incendiului şi de ce nu s-au prezentat judecătorului de instrucŃie? Cei doi inşi nu au apărut în proces. În continuare. dar acesta a trecut nepăsător peste aceste indicii care i-ar fi deschis o cale nouă şi sigură în descoperirea adevărului. Delavrancea semnalează apoi alte împrejurări pe care acuzarea era datoare să le lămurească şi nu a făcut-o. Delavrancea demonstra inexistenŃa oricărui mobil pentru o asemenea faptă. sub ochii judecătorului şi ai expertului. de a transporta biblioteca cu un singur om de la primul etaj sub scara principală a intrării. gazul aerian era închis la casa lui Socolescu de la 14 mai. sub acuzaŃia de incendiar. punând sub semnul îndoielii valoarea acesteia şi arătând că nici reprezentantul părŃii civile n-a împărtăşit părerea procurorului general şi a expertului grafolog. şi ar fi fost imposibil pentru un singur om să o coboare. focul nu putea fi văzut din stradă. susŃine avocatul. pentru că biblioteca era din stejar masiv şi cu uşi de fier. o comparaŃie serioasă din punctul de vedere al vibraŃiilor microscopice marginale din părticelele de accent. Legătura între cei doi inşi şi vocile care îl acuzau pe Socolescu se impunea judecătorului.partea civilă trecând peste reprezentantul Ministerului Public şi devenind acuzaŃiunea principală. Exemplificând. au lăsat doar o impresie şi n-au produs o dovadă. Şi atacul apărării devine din ce în ce mai puternic. iar întrebările apărării n-au primit răspuns. Ce dovezi sunt aduse în acest sens? El arată că accentul de pe cartea poştală este scris cu creionul. şi nu oricum. În pretinsul mobil ce i se imputa lui Socolescu el vede – dedesubt – mobilul „Daciei Române”. deoarece în proces se impuneau – şi i s-au cerut de către inculpat şi apărătorii săi – o serie de experienŃe uşoare şi decisive. incendiul se putea vedea de afară şi dacă. ci în cabinetul judecătorului de instrucŃie. Apărătorul trece apoi la critica expertizei grafice. precum şi faptul că. El se întreabă: „Ce caută „Dacia” aici? 304 . El arată că nu era posibil acest transport pe o scară înaltă şi răsucită. În acelaşi timp. Nu e cu putinŃă în astfel de condiŃii. apărătorul arată că procurorul nu a făcut experienŃa. invizibil pentru oricine). căutând antecedente lui Socolescu şi negăsindu-le. explicându-i procurorului general că nu şia făcut datoria. prin pânza pusă la ferestrele din salon. aşa cum pretindea acuzatul şi cum dovedea apărarea cu dovada eliberată de compania de gaze. În ultima parte a pledoariei. Avocatul apărării trece apoi la atac. deşi i-a stat în putinŃă. apărarea se referă la aceiaşi reprezentanŃi al Ministerului Public şi ai părŃii civile care.

verdictul a fost: achitat. Atunci a venit aici ca să piardă băneşte în acest proces? Nimeni n-o crede. Acest proces este important fiindcă dovedeşte că bara a fost o tribună de unde spiritele înaintate au denunŃat şi criticat cu curaj stările de lucruri.. să le citească. Ce mobil ar fi avut domul Socolescu ca să-şi dea foc caselor lui. cărŃilor şi tablourilor lui? Şi-a asigurat imobilul.” Avocatul apărării încheie pledoaria arătând încă o dată că nu există nici o dovadă care să arate că Socolescu a comis fapta: „Interes nu avea. pe de altă parte. instituŃiile retrograde şi abuzurile autorităŃilor.. Totodată. Voieşte să obŃină despăgubirea de 5. „metoda” incendierii unor imobile asigurate prezenta pentru autorii acestor acte două avantaje: pe de o parte.Adevărul? JustiŃia? Nimeni n-o crede. Concluzii: Entuziasmul manifestat de mulŃimea din sală la sfârşitul pledoariei demonstrează succesul ce l-a avut Delavrancea în acest proces. AŃi afirmat că mai toŃi asiguraŃii. Printre acestea. pentru a-şi spori profiturile nu pregetau să recurgă la acŃiuni criminale. mobilele şi biblioteca la o valoare exagerată şi – prin incendiu – a voit să încaseze prima de la „Dacia”. care este o ofensă generală adusă tuturor asiguraŃilor. Sau voieşte să se apere – şi aş înŃelege-o – de presupusele învinuiri ce i-am aduce noi. de teama lor. încât să ofere organelor de anchetă ipoteza incendierii imobilului de către proprietarul lui. caz în care societatea de asigurare nu mai putea fi obligată la plata de despăgubiri. 305 . subliniind faptul că majoritatea martorilor au fost puşi să semneze declaraŃiile consemnate de judecătorul de instrucŃie. Apărarea a dezvăluit în acest proces practicile ilicite ale unor societăŃi de asigurare care. se asigurau în masă. ar fi fericiŃi să-şi transforme în bani tot avutul lor asigurat. pledoaria rostită în acest proces încadrându-se în istoria elocinŃei noastre judiciare. Cu această sumă ea nu ar acoperi nici pe jumătate onorariul celor patru personalităŃi ilustre ale baroului..000 lei? Nimeni n-o crede că a pus patru avocaŃi de frunte. producerea unor incendii înspăimânta pe proprietarii de imobile care. apărarea a ridicat obiecŃii privind lacunele anchetei. Şi cu ce aŃi sprijinit această afirmaŃie? În primul rând aŃi pornit de la o teză generală. urmele lăsate de făptuitor la locul incendiului erau de o asemenea natură. În urma deliberării. [. în scopul de a câştiga o reparaŃiune bănească de cel mult 5. pe acest timp de criză. Iată mobilul dumneavoastră.000 lei.]. Procesul Socolescu a însemnat pentru Delavrancea unul dintre cele mai răsunătoare succese din cariera sa de avocat. mobilierului.. fără să li se dea posibilitatea ca. mobilul nu exista”.. sporind astfel veniturile societăŃilor de asigurări. Verdictul a fost primit de mulŃimea din sală cu entuziasm. în prealabil..

De asemenea. Claritatea constă nu numai în posibilitatea abstractă. trebuie să aibă o exprimare limpede. Referindu-ne la claritate. rigurozitatea raŃionamentelor. omiŃându-se în schimb. în final. 306 . exactă. la calitatea stilului de a fi clar. faptele. diferitele ei elemente şi articulaŃii. avocatul trebuie să găsească termenul potrivit. Avocatul trebuie să aibă în vedere acea punte de legătură ce trebuie să se formeze de la început între avocat şi judecător şi care trebuie să se menŃină tot timpul pledoariei. Din pledoaria pe care a rostit-o Delavrancea în acest proces – pledoarie caracterizată prin puterea fluidică a cuvântului – se desprind calităŃile cu care acesta era înzestrat ca avocat: talent oratoric şi prezenŃă de spirit. ca de la Au fost folosite în apărare toate prilejurile. ci şi din îmbinarea dintre elocuŃiune şi acŃiune. între conŃinut şi formă. practică. să nu lase loc jocului de înŃelesuri. să triumfe adevărul. de moment. să fie acceptat uşor. şi de ordinea în care se succed argumentele. aspecte esenŃiale pentru lămurirea cauzei. teoretică şi obiectivă. Trebuie să existe o perfectă concordanŃă între gândirea clară şi exprimarea clară. claritatea depinde şi de invenŃiune. fără efort. Stilul clar depinde în primul rând de limbaj. de vocabularul întrebuinŃat. distinctă. chiar efectiv înŃeles de cei care îl ascultă în momentul pledării. frazele.Însuşirea esenŃială a unei bune pledoarii este claritatea. Este necesară o gândire clară şi distinctă. forŃă logică în argumentare. Dar claritatea pledoariei nu rezultă numai din claritatea stilului. precisă şi inteligibilă. Pentru ca avocatul să se facă înŃeles. precum şi o deosebit de nuanŃată şi artistică forŃă de persuasiune. de procesul de gândire. a elocuŃiunii. Completarea elocuŃiunii cu acŃiunea are ca obiectiv realizarea clarităŃii. pentru fiecare noŃiune. Claritatea în expunere derivă din claritatea gândirii. pentru a dezvălui încălcarea flagrantă a legilor de către organele represive. ne referim la elocuŃiune. Termenul trebuie să fie exact. orientarea tendenŃioasă a unor cercetări sau mărginirea lor la aspecte superficiale. termenul propriu. Pentru fiecare idee. adică de ordinea în care succed diferitele părŃi ale pledoariei. Pentru a se face înŃeles trebuie ca tot ce spune să fie inteligibil. Toate acestea au permis talentatului avocat să realizeze o pledoarie de excepŃie şi. de planul pledoariei şi de modul în care avocaŃii exprimă sau formulează prin elocuŃiune cele ce au de spus. a avocatului de a se face înŃeles. dar şi concretă. Claritatea depinde şi este condiŃionată de dispoziŃie. de procesul de alăturare a argumentelor. subiectivă.

faptele. în sensul că prolixitatea compromite claritatea printr-o abundenŃă inutilă de vorbe. dar nu mai mult decât atât. De asemenea. Pentru a fi clar. confuzia. avocatul foloseşte exact atâtea cuvinte. Pentru a se face înŃeles. O altă condiŃie a clarităŃii este concizia. i se trezeşte o asociaŃie de idei şi părăseşte pista pe care aleargă către 307 . între general şi particular. până la elucidarea ei deplină. atunci când a început o problemă. aşa-numita topică. Pentru realizarea clarităŃii. pentru că s-ar ajunge la o suprasaturaŃie de convingere. Lipsa de claritate a expunerii poate rezulta şi din îngrămădirea unor idei în aceeaşi frază. expresii. echivocul. trebuie evitat stilul greoi şi indigest. în gândirea avocatului trebuie să existe şi o corectitudine logică. argumentele. fie unor asociaŃii de idei întâmplătoare ce ar deplasa atenŃia ascultătorilor faŃă de spusele avocatului. De aici rezultă că formulările lapidare trebuie rostite mai rar şi apoi aceste formulări trebuie dezvoltate şi explicate. să meargă până la capăt. este una dintre cele mai importante condiŃii ale clarităŃii. exprimată corect din punct de vedere gramatical. avocatul va lăsa timp suficient celui care îl ascultă. Ordinea în care se succed cuvintele în frază. avocatul trebuie. de către ascultători. amânare ce trebuie justificată şi să fie în acelaşi timp convingătoare. frazele nu trebuie să fie stufoase. Ele pot fi reunite după ce avocatul s-a asigurat că a fost înŃeles în legătură cu fiecare dintre ele. ordinea în care se succed ideile. Claritatea rezultă dintr-o justă pendulare între abstract şi concret. Pe de altă parte. Un loc important în claritatea stilului îl are şi alcătuirea propoziŃiilor şi frazelor. atunci când aceste idei nu au fost mai întâi lămurite rând pe rând şi în mod distinct. Pentru a se realiza claritatea trebuie evitate ambiguitatea.sine. Pentru a realiza claritatea. răgazul lăsat ascultătorilor pentru a înŃelege ce a spus avocatul nu trebuie să fie prea lung. pentru că ar putea lăsa loc. dar trebuie să fie totodată şi termenul cel mai expresiv. Sunt mulŃi avocaŃi care se întrerup pe ei înşişi. ordinea în care se succed frazele. O problemă nu trebuie lăsată în suspensie decât în mod conştient şi atunci când se întâmplă acest lucru. adică în sens gramatical. Din această cauză. Atunci când a apărut un anumit cuvânt şi avocatul l-a auzit spus de el însuşi. claritatea este în strânsă legătură cu cealaltă condiŃie esenŃială a pledoariei: cu forŃa de persuasiune. trebuie anunŃată amânarea rezolvării ei. locul în care sunt aşezate cuvintele într-o frază. fie pentru a formula obiecŃii sau a-şi exprima nedumeriri. fraze câte sunt necesare pentru a se face perfect înŃeles. oricât ar fi de bogate.

O pledoarie nu poate fi pe deplin clară dacă nu este structurată pe probleme. acea idee este luată şi expusă în cadrul pledoariei. mai ales dacă expunerea îmbracă o tonalitate afectivă. Pentru a ajunge la un astfel de rezultat trebuie ca vorbitorul să dea un relief şi o ordine metodică lucrurilor pe care le spune. fiindcă ele dau relief clarităŃii. în drept. prin inflexiuni vocale. Pledoaria trebuie să instruiască. gândirea lui începând să se preocupe de altceva. avocatul să aibă în vedere contrastele şi analogiile. Pentru a asigura claritatea şi memorarea de către cei care ascultă. în gândirea lui. fraza trebuie să fie bine centrată. Pentru a fi clară. exemplificate concret sau plasticizate prin expresivitatea stilului se reŃin mai uşor de către ascultători. trebuie realizată condiŃia clarităŃii. acŃiunea trebuie să aibă grijă de cuvântul de valoare şi de cuvântul de culoare. ForŃa de persuasiune se asigură în primul rând prin elaborarea realizată prin 308 . Dar nu tot ce este clar are şi forŃă de persuasiune. De cele mai multe ori. avocatul nu trebuie să atingă numai rezultatul de a se face înŃeles pe moment. exemplele. în fapt. ci şi acela de a-i face pe ascultători să reŃină ceea ce au spus şi ceea ce au înŃeles exact şi precis în momentul când au ascultat expunerea. care îi face şi pe alŃii să înŃeleagă limpede despre ce este vorba. Prin claritate. prin cuvinte de culoare. Concretizările. avocatul nu-şi dă seama că săvârşeşte această greşeală foarte frecventă şi care este uneori doar aparentă. Este necesar ca.a.obiectiv. Dar acest lucru este destul de greu de realizat. ce constă în posibilitatea vorbitorului de a pune deoparte. plasticizările. Pentru aceasta el trebuie să folosească memoria oratorică. încât să determine conservarea lor în memoria celor ce-l ascultă. Această instruire se face cu mijloacele artei oratorice. Regula – cheie pentru claritatea pledoariei este claritatea expunerii. Ordinea şi metoda în gândire şi expunerea sunt condiŃiile clarităŃii. Avocatul trebuie să aibă hotărât dinainte obiectivul urmărit şi trebuie să fie clar în expunere prin structura pledoariei. prin pauze. La momentul oportun. în probele prezentate în proces ş. la acea idee pusă deoparte. în sensul că-i face pe ascultători să afle lucruri pe care nu le cunoşteau înainte. Ideile clare şi bine legate între ele. pe momente. acŃiunea reuşeşte să contribuie la claritate. Pentru ca pledoaria să aibă forŃă de persuasiune. o idee care i-a venit în timp ce vorbea şi de a reveni la timpul potrivit. Prin debit şi ritm. repetiŃiile şi întreg aparatul literar al pledoariei concură la realizarea acestui rezultat. Un rol foarte important îl are şi acŃiunea pentru ca lucrurile spuse şi înŃelese să se imprime în memoria ascultătorilor. în tot ceea ce spune. deosebirile şi asemănările. pe teme.

va avea grijă de fondarea gândurilor pe care le va exprima. acesta poate fi supus criticii. de a argumenta. Persuasiunea se realizează cu atât mai uşor cu cât lucrurile care se spun sunt mai vii. Toate acestea înseamnă persuasiune. După ce a fost formulat în cuvinte. prin orânduirea părŃilor pledoariei. a acelor dezvoltări care nu sunt strict necesare. Claritatea se obŃine prin selecŃia mijloacelor. teza pe care o demonstrează. soluŃia pe care o cere avocatul şi deci să-l determine să dea acea soluŃie. Abia atunci el capătă consistenŃă. metoda cu care se face expunerea. forŃa de persuasiune depinde şi de elocuŃiune. cu cât argumentele sunt mai bine scoase în relief. acea idee are o valoare. dar cea mai convingătoare. în pregătirea pledoariei. Pentru a-l verifica. Există şi cazuri în care aceeaşi idee poate şi chiar trebuie reluată şi spusă sub diferite forme. Expunerea trebuie să fie clară şi în acelaşi timp tendenŃioasă în sensul bun şi corect al cuvântului. mai adecvată şi mai proprie. de a face să se succeadă frazele. Nu trebuie neglijat nici talentul intelectual şi cel oratoric al avocatului de care depinde în aceeaşi măsură forŃa de persuasiune. Dacă acest efort se simte. reprezintă prima operaŃie ce condiŃionează claritatea şi forŃa de persuasiune. asimilat.invenŃiune. a acelor fapte şi probleme care nu sunt necesare în structura organică a pledoariei. El trebuie să treacă în convingerea celui care ascultă şi săl determine să adopte opinia pe care o susŃine. cazuri în care. cea mai lapidară şi totuşi destul de explicită. prin dispoziŃie. De aceea avocatul. fiindcă argumentul trebuie înŃeles. trebuie fixată o intenŃie şi exprimată o concludenŃă în vederea tezei care se demonstrează. un rost. de acŃiune. Claritatea se realizează dacă avocatul posedă stăpânirea limbajului şi posibilitatea unei elocuŃiuni lesnicioase. inteligibilitatea. mai palpabile. acceptat. Darul improvizaŃiei este însă destul de rar. gândul trebuie formulat. rigurozitatea gândirii şi a raŃionamentului sunt condiŃii necesare. EsenŃialul pentru claritate şi pentru forŃa de persuasiune este să nu se observe efortul pe care îl face avocatul de a găsi cuvântul. În mare măsură. Pentru fiecare moment al pledoariei trebuie găsită formularea cea mai simplă. StringenŃa logică. Pledoaria include şi improvizaŃia. cea mai clară şi cea mai persuasivă. dar nu suficiente. atunci claritatea. Nu tot ce este de spus trebuie spus. repetată. receptivitatea şi forŃa de persuasiune pot fi compromise într309 . prin planul acesteia. Prin improvizaŃie reuşită se obŃine de la început cea mai bună formulare. de a alcătui frazele. Trebuie eliminat ceea ce ar putea să strice ordinea. Eliminarea a ceea ce nu este concludent.

Judecata are ca obiect soluŃionarea definitivă a cauzei penale sau civile şi este considerată faza centrală311 şi cea mai importantă a procesului penal.000 de heliaşti ce judecau prin rotaŃie. 312 Procesul lui Socrate: Când Socrate era judecat la Atena. InstituŃia judecăŃii NoŃiunea de judecată semnifică. prelucrări personale. deoarece numai pe baza celor discutate şi aprobate în şedinŃa de judecată se poate întemeia convingerea judecătorilor. convingere care apoi va fi concretizată în hotărârea judecătorească312. 478. fără efort vizibil. Tratat de procedură penală. Editura Şansa. Neagu. Din cauza numărului mare de judecători (501). în acelaşi timp. Ea constituie activitatea principală a procesului penal. atât fermitatea convingerii.3.1. VI – selectiv.1. avocat Voicu Zdrenghea. 311 I. procesele penale şi civile erau deferite tribunalului heliaştilor. Conform legii atheniene în vigoare. 1997. Judecător putea fi orice cetăŃean al oraşului în vârstă de cel puŃin 30 de ani. V. N. ci doar să voteze asupra anumitor 310 310 . cu suficientă fluenŃă. fiecare parte din proces trebuia să-şi susŃină personal apărarea. cât şi înŃelegerea lesnicioasă a lucrurilor spuse. p. 1994 – contribuŃia lector univ. Zdrenghea.1. scurte extrase. cu o anume mişcare ritmică. cu o anumită energie şi alură. Butoi. Expunerea ideilor trebuie făcută cu uşurinŃă şi cu o îndemânare ce transmite şi sugerează. Anual erau traşi la sorŃi 6. Prin judecată – ca fază a procesului judiciar – se înŃelege acea etapă procesuală care se desfăşoară în faŃa instanŃelor judecătoreşti din momentul sesizării iniŃiale şi până la soluŃionarea definitivă a cauzei. Bucureşti. operaŃiunea de logică practică şi juridică prin care un organ cu competenŃă jurisdicŃională soluŃionează un conflict de drept cu care a fost învestit. în sens restrâns.3. cpt. cu un anumit elan. T. fără contorsionări. tribunalul heliaştilor nu putea delibera asupra hotărârii pe care urma să o dea. Mitrofan. Expresiile întrebuinŃate sunt limpezi atunci când expunerea se face fără opintiri. Editura PRO. SecŃiunea III DUELUL JUDICIAR310 7.o măsură mai mare sau mai mică. Acuzatorul era în cursul desfăşurării procesului pe acelaşi plan cu acuzatul. Bucureşti. Psihologia judiciară. InstituŃia judecăŃii din perspectiva duelului judiciar 7.

pr. cât şi pe parcursul ei. * rolul activ al organelor judiciare. Art. 313 Art. 1 C. propuneri formulate de părŃi. În faza de judecată îşi găsesc aplicabilitatea principii specifice care nu pot fi întâlnite în celelalte faze procesual penale.pr. – „Când se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti că în cauza supusă judecăŃii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent.pen. în cazul când constată că activitatea procesuală nu a fost desfăşurată în mod corespunzător de către organele de urmărire penală. Judecătorii trebuiau să se pronunŃe mai întâi asupra vinovăŃiei acuzatului şi numai dacă verdictul lor era afirmativ. Pe lângă principiile specifice fazei de judecată. atât înaintea judecării cauzei. * principiul aflării adevărului. la aflarea adevărului. procesul penal român se desfăşoară în baza unor principii fundamentale care contribuie. Deci. nemijlocirea. instanŃa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului. aceştia neputând grada pedeapsa în funcŃie de vinovăŃia acuzatului şi nici aplica circumstanŃe atenuante. 268 al. libertatea de deliberare şi decizie a membrilor tribunalului era mult limitată. în final. procedau în continuare la vot în privinŃa pedepsei. În acest sens. * garantarea dreptului de apărare. contradictorialitatea şi oralitatea. 332 al. 1 C. să restituie dosarul în vederea completării sau refacerii urmăririi penale313.1. * respectarea demnităŃii umane. Principiile fundamentale sunt: * principiul legalităŃii procesuale.pen. 311 . instanŃa se desesizează şi restituie cauza procurorului. care procedează potrivit art. când in administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faŃa instanŃei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere”. Aceste principii sunt: publicitatea.”. Ele au fost instituite în scopul realizării judecăŃii în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate. fiind în acelaşi timp garanŃii pentru întreaga fază de judecată. 333 al. trebuie subliniat faptul că instanŃa are posibilitatea. – „În tot cursul judecăŃii. * principiul oficialităŃii. * prezumŃia de nevinovăŃie.Faza de judecată îşi justifică importanŃa acordată şi prin faptul că instanŃa verifică întreaga activitate procesuală desfăşurată cu toŃi ceilalŃi participanŃi. * egalitatea persoanelor în procesul penal. acceptându-le sau respingându-le. după ce ascultau în prealabil propunerile părŃilor cu privire la pedepasa ce urma să se aplice. şi de la care instanŃa de judecată nu se poate abate.

ea este caracterizată ca „mijloc de chezăşie”314 pentru aflarea adevărului şi constă în aceea că toate probele administrate sunt supuse discuŃiei părŃilor. Principiul contradictorialităŃii guvernează atât comportamentul părŃilor. Prin nemijlocire. în Legea nr.. Nerespectarea acestui principiu este sancŃionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti. op. este strâns legată de contradictorialitate. 5). 290) şi în Codul de procedură civilă (art. În ce priveşte contradictorialitatea. Publicitatea – ca principiu al şedinŃei de judecată – constă în desfăşurarea judecăŃii într-un loc accesibil publicului. să recurgă la confruntări etc. altfel spus „cu uşile deschise”. cât şi pe cel al judecătorului. 482. dând posibilitatea părŃilor de a-şi expune şi susŃine toate cererile. * limba în care se desfăşoară procesul şi * dreptul la un proces echitabil.pr. în zilele şi la orele anume fixate. Neagu. deoarece asigură şi dreptul de apărare şi stabilirea adevărului. şedinŃele de judecată se Ńin.cit. p.* operativitatea procesului penal. Publicitatea şi contradictorialitatea nu pot fi concepute fără oralitate. deoarece nici una din părŃi nu poate face nimic în instanŃă decât sub privirile celeilalte. dând posibilitatea acestora să intervină. în Codul de procedură penală (art. de regulă. Contradictorialitatea opune. acŃionează într-o interdependenŃă şi condiŃionare 314 I.pen. Nemijlocirea (art. Principiile fundamentale ale procesului judiciar. 121). 126). În vederea asigurării publicităŃii. procurorului. influenŃează asupra atenŃiei judecătorilor în examinarea cauzelor. Oralitatea. 289 C. la sediul instanŃei. să solicite elemente suplimentare. dar şi reuneşte părŃile în proces. instanŃei şi apărătorului. Oralitatea asigură exercitarea în condiŃii optime a dreptului de apărare. ca regulă a fazei de judecată. Aceste două reguli se integrează una în cealaltă şi ambele se încadrează în publicitate. 92/1992 privind organizarea judecătorească (art.) constă în obligaŃia instanŃei de a îndeplini în mod direct toate actele procesuale şi procedurale care dau conŃinut şedinŃei de judecată. deci face posibilă nemijlocirea şi exercitarea rolului activ. cât şi principiile fazei de judecată. instanŃa intră în contact direct cu toate probele. DispoziŃii privind publicitatea şedinŃei de judecată sunt prevăzute expres în ConstituŃia României (art. ele aflându-se într-o puternică interdependenŃă şi formând aşa-numitul triumvirat al principiilor tipice şedinŃei de judecată.. 312 .

în sensul de cercetare judecătorească. MagistraŃii. numele şi prenumele părinŃilor. Verificarea identităŃii constă în întrebări cu privire la nume. căreia îi este specifică ancheta judiciară. tribunale sau secŃiile CurŃii Supreme de JustiŃie). 3. audierea învinuitului sau inculpatului cuprinde trei etape distincte: 1. În conformitate cu art. Utilizând termenul de anchetă judiciară. Judecata – fază importantă a procesului judiciar – se desfăşoară pe parcursul mai multor etape: începutul judecăŃii. poreclă. 200 din C.pen. după cum aplicarea consecventă a unui dintre ele nu se poate face decât în condiŃiile respectării riguroase a tuturor celorlalte principii din sistem. care are ca obiect administrarea probelor şi rezolvarea cauzei. studii.. desfăşoară ancheta judecătorească atunci când. sunt chemate să judece ca instanŃe de fond. indiferent de gradul instanŃei la care acŃionează (judecătorii. În faza cercetării judecătoreşti. cercetarea judecătorească. prenume. magistraŃii). la identificarea făptuitorilor şi la răspunderea acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să judece ca instanŃe de fond. dezbaterile şi deliberarea. din partea procurorului şi a părŃilor prin intermediul preşedintelui completului de judecată şi de către preşedinte sau membrii completului. adresarea de întrebări. verificarea identităŃii civile a învinuitului sau inculpatului. 2. cetăŃenia. avem în vedere activitatea exponenŃilor autorităŃilor judiciare (ofiŃerii de poliŃie învestiŃi cu asemenea competenŃe. Verificarea identităŃii civile a învinuitului sau inculpatului. 322 – 339 C. curŃi de apel. 313 .pr. 1.pr. reprezentanŃii Ministerului Public – procurorii din cadrul parchetelor.pen. Una din cele mai importante etape ale şedinŃei de judecată este cercetarea judecătorească (denumită şi ancheta judiciară). Desfăşurarea anchetei judecătoreşti. adică cunoaşterea statutului de persoană fizică a acestuia. adică cei care activează în sfera urmăririi penale şi a activităŃii judecătoreşti de fond.reciprocă. situaŃia militară. în sensul legii civile. Parcurgerea acestei etape este necesară şi obligatorie pentru a nu fi învinuită altă persoană decât cea care a săvârşit infracŃiunea. potrivit competenŃei materiale pe care o au. data şi locul naşterii. tot prin intermediul preşedintelui de complet. ascultarea relatării libere. are loc în limitele stabilite de art. procurorii vor strânge probele necesare cu privire la existenŃa infracŃiunilor. ConŃinutul fiecărui principiu capătă eficienŃă datorită existenŃei celorlalte reguli de bază.

interesat să declare adevărul. ♦ să oblige pe învinuit să relateze şi nu să determine un răspuns scurt de genul „Da” sau „Nu”. aprobarea sau dezaprobarea afirmaŃiilor acestuia. răbdare. După relatarea liberă a învinuitului. ocupaŃie. se aduce la cunoştinŃa învinuitului fapta care face obiectul cauzei. În continuare. ♦ să nu sugereze răspunsul pe care îl aşteaptă organul de cercetare.loc de muncă. să-şi manifeste satisfacŃia sau nemulŃumirea. trebuie să dovedească stăpânire de sine. punândui-se în vedere să declare tot ceea ce ştie cu privire la fapta şi învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. antecedente penale. Adresarea de întrebări în scopul lămuririi tuturor împrejurărilor cauzei. Un moment important al acestei etape îl constituie introducerea în atmosferă a învinuitului. 3. acestuia i se adresează întrebări cu privire la fapta ce formează obiectul cauzei şi învinuirii. reprezintă ultima etapă a ascultării învinuitului sau inculpatului. ♦ să nu pună în încurcătură pe învinuit. anchetatorul trebuie să evite întreruperea relatării învinuitului. Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor învinuitului sau inculpatului. şi anume: ♦ să fie clare şi precise. ♦ să fie formulate la nivelul de înŃelegere a celui ascultat. În funcŃie de poziŃia celui ascultat. Astfel i se oferă învinuitului posibilitatea să declare tot ceea ce consideră că interesează cercetarea. 2. În timpul ascultării libere. mai ales atunci când acesta este bine intenŃionat. Verificarea identităŃii constituie un act tehnic. precum şi la alte date care pot contura situaŃia civilă a învinuitului. Întrebările trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii. dar şi un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faŃă de situaŃia în care se află. Relatarea liberă este un bun prilej pentru anchetator (judecător) de a cunoaşte şi de a analiza poziŃia învinuitului prin compararea celor prezentate cu materialul probator existent la dosarul cauzei. domiciliu. calm şi o atitudine prin care să nu-şi exteriorizeze sentimentele faŃă de învinuit. gesturile. în vederea stabilirii contactului psihologic. 314 . modul cum reacŃionează la întrebările ce i se adresează. etapă în care se oglindeşte în cel mai înalt grad modul cum a fost pregătită această activitate. starea de tensiune sau calmul pe care le afişează. Ascultarea relatării libere începe prin adresarea unei întrebări cu caracter general. prin care învinuitului i se solicită să declare tot ceea ce are de arătat în legătură cu învinuirea ce i se aduce. scop în care i se pot adresa întrebări ce nu au legătură cu cauza.

uciderea ei s-a făcut fără o condamnare formală la moarte. întrebări problemă prin care se urmăreşte lămurirea unor aspecte ale activităŃii ilicite desfăşurate. aceasta va avea loc imediat după încheierea dezbaterilor şi se va face în secret. a exercitat o adevărată presiune asupra inculpatei. bazat pe rechizitoriul întocmit în urma primei etape. actul final al judecăŃii. de control. respingerea învinuirii. negarea. poziŃie ce poate consta în recunoaşterea faptei şi a învinuirii. Pentru a asigura corecta funcŃionare a intimei convingeri şi a feri deliberarea de orice influenŃă. aşa-numitul proces preparatoriu consta în interogarea învinuitei. urma procesul propriu-zis. prin adresarea cărora se urmăreşte determinarea cu exactitate a unor împrejurări. nefiind ascultat nici un martor. Procesul în materie de credinŃă împotriva Ioanei D’Arc s-a bazat doar pe interogatoriu. 315 315 . prin judecătorii săi. În urma dezbaterilor va avea loc deliberarea. 2. refuzul de a face declaraŃii.În raport cu scopul urmărit. cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor care urmează a fi lămurite. Tribunalul. Cercetarea judecătorească este urmată de etapa dezbaterilor. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra Procesul Ioanei D’Arc: Procesul Ioanei D’Arc a stat sub semnul Bisericii. care au un caracter strict limitat la anumite amănunte. 3. Hotărârea judecătorească este fundamentată pe convingerea intimă a membrilor completului de judecată315. tribunalul care a judecat-o fiind alcătuit din canonici şi specialişti în teologie. fiind departe de ceea ce legea numeşte azi „prezumŃia de nevinovăŃie”. pentru verificarea siguranŃei şi constanŃei în declaraŃii a persoanei ascultate. întrebări temă (cu caracter general). întrebări detaliu. şi departe de rolul de arbitru pe care ar fi trebuit să-l aibă. întrebările folosite în timpul ascultării pot fi clasificate în mai multe categorii: 1. După ce această fază se încheia. pentru lămurirea unor aspecte omise cu ocazia relatării libere. La deliberare nu asistă nici reprezentantul Ministerului Public şi nici grefierul. de completare. anumite aspecte ale cauzei. diminuarea învinuirii prin recunoaşterea parŃială a unor aspecte mai puŃin grave ale activităŃii ilicite desfăşurate. prin care se urmăreşte obŃinerea de explicaŃii ce pot fi de precizare. ce vizează fapta – învinuirea în ansamblul său. Alegerea întrebărilor care vor fi folosite în timpul cercetării depinde de poziŃia învinuitului cu privire la învinuire. Prima parte a procesului. care va fi urmată de pronunŃarea hotărârii judecătoreşti de către instanŃă. De asemenea.

ImplicaŃiile psihologice ale duelului judiciar ŞedinŃa de judecată este arena unde se încinge lupta între adevăr şi minciună. legal şi ilegal etc. fundamentat pe principiile publicităŃii. 316 316 .3. Punerea în discuŃie a părŃilor – nu numai a probelor. conceput ca garanŃia esenŃială pentru aflarea adevărului în procesul penal.1.1. Validarea acestei convingeri intime operează în momentul rămânerii definitive a hotărârii ce o încorporează.3.2. şi anume conceptul de „duel judiciar”. prin aceea că toate probele administrate în acuzaŃia penală sunt supuse discuŃiei părŃilor. care sunt împăcate cu propria lor conştiinŃă morală care i-a călăuzit în aflarea adevărului prin utilizarea mijloacelor legale şi în stabilirea măsurilor legale consecutive stărilor de fapt stabilite. bazată pe buna-credinŃă. I-III. nemijlocirii. 5). p. iar „preşedintele îşi spune părerea cel din urmă” (art. Garrand. Această relaŃie s-a concretizat într-un concept judiciar mai puŃin utilizat în literatura de specialitate din ultimii 45 de ani. Intima convingere reprezintă starea psihologică a persoanelor răspunzătoare de aplicarea legilor. ci şi a problemelor de drept penal şi de drept penal substanŃial – este de competenŃa şi rolul activ al judecătorului – preşedintelui completului de judecată. Contradictorialitatea pune instanŃa de judecată în situaŃia de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în şedinŃa de judecată de către toate părŃile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale317. instanŃei şi apărătorului.3.4). 343 al. Paris. 7. 516.chestiunilor de fapt (cele strâns legate de probaŃiune) şi apoi asupra celor de drept (calificarea faptei şi aplicarea pedepsei)316. procurorului. vol. Raportul juridic de drept penal substanŃial generat de săvârşirea unei infracŃiuni reprezintă punctul de plecare al relaŃiei procesual penale dintre acuzatorul public şi apărător. 343 al. just şi injust. contradictorialităŃii şi oralităŃii. 7. 317 R. Tratat teoretic şi practic de instrucŃie criminală şi procedură penală. 1907. care Codul de procedură penală menŃionează că „toŃi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni” (art. ConsideraŃii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-à-vis de principiul contradictorialităŃii în judecarea pricinii Fundamentul juridic al duelului judiciar este principiul contradictorialităŃii.

au şi o componentă psihologică autonomă de care trebuie să se Ńină seama. Nu este vorba neapărat de a câştiga simpatia judecătorului. În spatele protagoniştilor duelului judiciar se află forŃe care nu sunt instituŃionalizate şi care nu trebuiesc ignorate şi nici omise din cercetarea şi cunoaşterea acestuia.invită părŃile în ordinea prestabilită de legea procesuală. Duelul judiciar este permanent. prietenii şi colegii săi. „aliaŃii părŃilor” sunt prezenŃi de la începutul până la sfârşitul procesului şi dacă pentru „protagoniştii instituŃionali” duelul începe. Astfel. 317 . Rolul activ al judecătorului are un impact psihologic asupra acuzatorului public şi apărătorului. acuzatorul public şi apărătorul vor trebui să-şi „muleze” comportarea procedurală la exigenŃele „judecătorului tipicar” pentru că numai în acest fel vor izbuti să colaboreze cu completul de judecată în îndeplinirea mandatului pe care îl au. atitudine ce nu poate fi pusă decât pe seama corectitudinii. deci protector de drepturi. pe toată durata judecăŃii şi niciodată concluziile în fond ale procurorului şi pledoaria avocatului nu pot şi nu trebuie să fie convergente. aşa cum ştim. în spatele procurorului – acuzator public – se află opinia publică atentă la activitatea sa. familia. se încheie şi se reia exclusiv în pretoriul instanŃei. ci de a înŃelege că relaŃiile interumane. În consecinŃă. în principal. Ideea de convergenŃă a poziŃiilor este contrară dreptului de apărare. adică cel care Ńine în mod riguros la respectarea minuŃios-egală a normelor de procedură. pentru că aşa spune norma procesual penală. procurorul este susŃinătorul acŃiunii publice. deşi uneori aceasta este căutată chiar cu insistenŃă. în sensul că îi atenŃionează asupra scrupulozităŃii magistratului şi îi obligă la o pregătire temeinică a punctelor de vedere pe care le vor exprima în cauză. dar şi pentru a obŃine şi cântări informaŃiile pe care le va reŃine pentru justa soluŃionare a cauzei. pentru cei ce stau în spatele lor. să-şi spună punctul de vedere în legătură cu problema pusă în discuŃie. acuzatorul public şi avocatul vor trebui să Ńină seama de personalitatea magistratului. apărătorul inculpatului) se află infractorul. Indiferent de tipul psihologic al magistratului. În corpul juriştilor practicieni se vorbeşte adeseori de magistratul „tipicar”. aceasta fiindu-i necesară judecătorului nu numai formal. În spatele avocatului (şi avem în vedere. adeseori încărcate de un dramatism alarmant. chiar dacă se desfăşoară într-un cadru reglementat. pentru că. în vederea unei bune colaborări cu acesta. aflaŃi într-o solidaritate mutuală cu acesta. „dezbaterile” au loc între termenele de judecată. În multe situaŃii.

ce se proiectează în viitor şi reprezintă reparaŃiunea dreptului violat. calificarea juridică este premisa majoră. stabilirea adevărului. garantarea stabilirii adevărului. pe care se fundamentează decizia în drept.unul „activ” – de a interveni prin orice mijloace permise de lege. 318 .3. dar şi modelul raŃionamentului juridic în care: reconstituirea stării de fapt este premisa minoră. interprobarea şi aplicarea.El trebuie să îndeplinească. asigurarea concretă a exercitării dreptului la apărare în mod real şi eficient. Îndeplinirea acestor obiective nu reprezintă altceva decât procesul naşterii hotărârilor judecătoreşti. reparaŃiunea socială şi individuală.reconstituirea stărilor de fapt ce aparŃin unui timp trecut. După cum va şti să conducă dezbaterile. preşedintele completului are un dublu rol: . executarea rolului activ de către părŃi şi instanŃă) şi importante funcŃii psihologice. care constă în identificarea normelor juridice aplicabile cazului. sunt puse în discuŃia părŃilor. între care: testarea intersubiectivă a structurilor raŃionamentului juridic în drept. în cea mai mare măsură. are trei obiective: . . Concluzia nu va fi adevărată. În duelul judiciar.1. iar sancŃiunea este concluzia raŃionamentului juridic.unul „pasiv” – de a supraveghea legalitatea mijloacelor de care se servesc părŃile şi a respecta dreptul lor la apărare şi .4. . În raport de aceste consideraŃii se poate trage concluzia că. prevenŃiunea specială. pentru descoperirea adevărului.aplicarea sancŃiunii (pedepsei) şi acordarea despăgubirilor civile în raport cu întinderea prejudiciului suferit. 7. în duelul judiciar. ConsideraŃii psihologice asupra rolului activ al judecătorului vis-á-vis de principiul nemijlocirii în judecarea pricinii Din punct de vedere al testării intersubiective. care îndeplineşte funcŃia de intercomunicare psihologică sau de testare intersubiectivă a elementelor ce structurează raŃionamentul necesar deciziei în drept: starea de fapt. operaŃiunea tehnico-juridică aparŃinând prezentului istoric. utilizând ca mijloc al acestui obiectiv probaŃiunea. duelul judiciar. va depinde. prevenŃiunea generală. deci opera de justiŃie. psihofiziologia intimei convingeri a magistratului investit cu luarea deciziei. toate cele trei elemente ale raŃionamentului juridic. calificarea juridică şi sancŃiunea. judecătorul. dacă cele două premise nu vor fi adevărate. fundamentat pe principiile contradictorialităŃii şi nemijlocirii.calificarea juridică a stărilor de fapt. pe lângă funcŃiunile juridice specifice (egalitatea acuzării şi apărării. opera magistratului (judecătorului) în aplicarea dreptului.

trebuie să se obişnuiască să urmărească cu atenŃie orice fază a dezbaterii şi. 7.1. De aceea. pe lângă calităŃi şi deprinderi pozitive. care. măsurat în atitudini şi foarte prudent în acŃiuni. trebuie să aibă o justă stăpânire de sine.Pentru o asemenea sarcină. ajutat şi de experienŃă. cu multă stăpânire de sine. orice relatarea venită dintr-o parte sau alta trebuie să aibă loc în talgerul balanŃei înainte de a începe cântărirea lor. să nu influenŃeze cu nimic desfăşurarea dezbaterilor. ceea ce exclude apoi obiectivitatea şi principialitatea pe care trebuie să se bazeze soluŃia lui. pe cât de nobilă pe atât de grea. Judecătorul ca om trebuie să fie calm. ci se cer anumite aptitudini în tehnica conducerii dezbaterilor. mai ales dacă va respecta şi normele prevăzute de lege. nu sunt suficiente calităŃile magistratului ca jurist. şi a căror totalitate s-ar putea cuprinde în sintagma atât de expresivă „arta de a prezida”. totodată. Orice lipsă pe această linie duce la o concepŃie aprioristă a procesului. Trebuie să se Ńină seama că a avea experienŃă înseamnă doar posesia stereotipiilor de a soluŃiona mai uşor şi mai repede problema.5. Nici un element din experienŃa personală. de superioritate. magistratul care prezidează poate fi un preŃios factor în rezolvarea problemei pe care o discutăm. şi profesiunea de judecător. După un număr de ani.3. mai dezvoltă în cadrul activităŃii şi unele aspecte negative care. Aceasta aduce după sine o insuficientă solicitare a spiritului critic. împreună. Orice fapt arătat de acuzare sau apărare. bazat pe o disproporŃională şi neştiinŃifică încredere în sine. ele singure. duce la un daltonism moral din partea magistratului. pentru a nu trage înainte de vreme o concluzie pripită. ce se bazează din ce în ce pe mai puŃină realitate. nici un principiu de orice soi nu poate justifica refuzul magistratului de a examina toate elementele unei cauze. ImplicaŃii psihologice privind imparŃialitatea şi echilibrul pe care-l dă judecătorul aprecierii probelor Ca orice profesiune. alcătuiesc ceea ce se cheamă „deformaŃie profesională”. 319 . încredere în propria „intuiŃie”. bogată însă în posibilităŃi de erori judiciare regretabile. a şedinŃei de judecată în general. Cu aceste însuşiri. o atitudine de superficialitate. un autocontrol sever. câştigând experienŃă – în care succesele obŃinute ocupă un loc impresionant – judecătorul poate aluneca pe periculoasa pantă a unui empirism profesional. pot să-l ducă la formularea justă a premiselor şi la tragerea unor concluzii valabile. judecătorul trebuie să aibă interes faŃă de orice cauză.

tot aşa cum astronomii şi fizicienii cercetători obişnuiesc să facă acest lucru. exploatează acest fapt pentru a influenŃa judecătorul pe această cale indirectă şi spre a obŃine indulgenŃa nemeritată. cum au căutat să arate unii psihologi. însă. magistratul. gradul de atenŃie şi electivitatea memoriei influenŃează atitudinea şi soluŃia judecătorului. prin însăşi natura lucrurilor. ceea ce nu duce totodată (singură) la soluŃia justă. Şi acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât marea majoritate a infractorilor (în special a acelora care comit infracŃiuni zise intelectuale) sunt oameni „simpatici” care. Se înŃelege de la sine că aceste sentimente nu apar „fără motiv”. prin saltul care duce la generalizare. deci defecŃiunile pe acest plan trebuie lichidate. Rădăcinile antipatiei şi ale simpatiei se găsesc în experienŃa individuală a fiecăruia. pe măsura posibilului. în mod conştient. trebuie să se cunoască pe sine profund şi să ducă o neîncetată luptă pentru lichidarea tuturor surselor de erori. anume: în ce mod afectele superioare (simpatia şi antipatia) influenŃează defavorabil munca magistratului. deoarece specificul profesiunii este tocmai reflectarea mijlocită a realităŃii. nu poate lipsi cea psihologică). Trecând acum la latura emotiv-afectivă a psihicului. după cum arată foarte just Clapari. dejucând vigilenŃa lui. la stabilirea unei „ecuaŃii personale”. 320 . probelor ca armă împotriva erorilor judiciare. ajungem la o chestiune mult controversată în literatură. comportă adesea riscurile greşelii tocmai prin confundarea uşoară a analogiei cu identitatea despre care am vorbit mai sus. cunoaşterea limitelor propriilor forŃe. încă de la începutul carierei. şi de aceea lupta judecătorului împotriva lor trebuie dusă cu multă energie şi perseverenŃă. pe lângă o multilaterală pregătire juridică de înalt nivel (de unde. la rândul lui. Spiritul analitic duce la înŃelegerea rapidă şi justă a elementelor unui fapt. Procesul sintetic. Însăşi cunoaşterea de sine.De aici reiese că tipul de percepŃie. Cunoaşterea acestor fenomene este de mare utilitate magistratului. Un rol important îl are sprijinul analitic şi aspectul critic al analizei faptelor. Din cauza acestor posibile multiple erori. trebuie să-l ducă. ExistenŃa şi apariŃia acestor sentimente se ridică precum o uriaşă barieră în calea obiectivităŃii şi principialităŃii unei judecăŃi. se explică prin mecanismul asociativ involuntar. apariŃia lor spontană. în baza căreia el este pus să tragă concluzii. Gândirea constituie un proces de bază în activitatea judecătorului. pentru a elimina din rezultatele cercetărilor lor izvoarele unei erori posibile.

Psihologia avocatului Aşa cum am menŃionat. care va aduce în dispută acuzatorul public (procurorul). ca Ludovic Capet să fie judecat de ConvenŃie. realizat şi apreciat decât prin observarea directă. fiind conduse şi controlate de judecătorul sub ochii căruia se desfăşoară. Dezbaterile oferă părŃilor posibilitatea să-şi susŃină şi să dovedească pretenŃiile şi nevinovăŃia. care este Ńinut şi el de respectarea principiilor fundamentale ale judecăŃii (contradictorialitatea. 321 318 .2. una dintre etapele judecăŃii este aceea a dezbaterilor. apărătorul public (avocatul) şi arbitrajul (instanŃa judecătorească). invocarea textelor legale. Atât monarhia. cât şi conducătorul acesteia erau acuzaŃi de nerecunoaşterea cuceririlor RevoluŃiei din 1789. A fost constituită o comisie în vederea cercetării documentelor sechestrate la Curtea regală. oralitatea şi publicitatea). ca instituŃie. în timpul şi cu ocazia duelului judiciar pe toată durata procesului. S-a hotărât. cât şi din partea apărării. Dezbaterile reprezintă punctul culminant al procesului judiciar. atât din partea acuzării. Psihologia acuzatorului public. duel ce poate fi ilustrat în următoarea schemă: Examinarea – din punct de vedere psihologic – a duelului judiciar în procesul penal porneşte de la relaŃia procesual-penală acuzator public – apărător. răspunsul la obiecŃii şi excepŃii. O caracteristică a acestui proces a fost cadrul de legalitate în care s-a desfăşurat. Conceptul duelului judiciar constituie un concept cadru. regele fiind judecat de o convenŃie aleasă prin vot universal. Procesul lui Ludovic al XVI-lea: Secolul al XVIII-lea a fost marcat şi de procesul împotriva lui Ludovic al XVI-lea. pe baza unui raport. iar Comitetul de LegislaŃie al ConvenŃiei a abordat studiul problemelor juridice legate de proces. activitatea de judecată se desfăşoară în toată amploarea ei.7. Modul de funcŃionare a psihologiei acuzatorului public şi avocatului nu poate fi perceput. sugerând egalitatea celor două figuri centrale în procesul penal – acuzatorul public şi apărătorul. cu privire la: analiza probelor. acest proces fiind rezultatul luptei dintre regalitate şi forŃele revoluŃionare. În această fază. altfel spus.3. rezolvarea problemelor puse în discuŃie. Problematica raportului apărare – acuzare. respectiv apărările318. grefată pe raportul juridic de drept penal substanŃial generat de săvârşirea unei infracŃiuni în care titularul acŃiunii penale este Ministerul Public. În cadrul dezbaterilor are loc duelul judiciar. bazându-se pe declaraŃiile învinuitului şi ale martorilor. tot ceea ce înseamnă concretizarea principiului contradictorialităŃii în lupta pentru adevăr. Neintrând în amănuntele desfăşurării procesului se poate afirma că acesta se înscrie în termenul modern de „duel judiciar”.

portret robot (schiŃa de portret) . .învinuiŃi.rapoarte de constatare tehnico-ştiinŃifică .proces-verbal . 322 . a constructului acuzatorial şi a strecura dubiul în convingerile instanŃei. inculpaŃi .activitate orientată în scopul apărării intereselor clientului său etc.culegerea părerilor.capcanare .expertize .ridicare corpuri delicte .medico-legale . . către proiectarea constructului acuzatorial temeinic.recunoaştere de obiecte. demonstrativ şi logic. Avocat . persoane etc. etc.exploatează orice fisură a rechizitoriului (atât pe formă.alte categorii . fotografia flagrantă etc. audio. .publicitate .nota orientativă . pas cu pas. .victime etc.motivarea hotărârii judecătoreşti. indubitabil. a aplicării şi respectării stării de legalitate) etc.psihiatrice etc.în fapt . demonstrativ şi logicpersuasiv către demontarea.confruntare .procese-verbale .coroborează probele argumentat. .cântărirea (aprecierea) probelor.convingerea intimă. a statului. apt a fi credibil şi de nezdruncinat în susŃinerea vinovăŃiei inculpatului. .apărarea (discordiu .sesizarea .urme biologice .rechizitoriul. .contradictatorialitate .opinia separată.înregistrări video. .stabilirea vinovăŃiilor şi a răspunderilor.act de sesizare a instanŃei şi de inculpare (obiectivare a apărării interesului public.oralitate .proces-verbal de cercetare la faŃa locului .cu privire la persoana făptuitorului Etape şi momente de factură psihologică la nivelul judecăŃii . .acuzare . SchiŃa-sinteză a algoritmului judecăŃii (Ioana-Teodora Butoi) AT OC AV .martori .categorii de urme ridicate: .apărător . . Procuror .schiŃă a traseului câinelui de urmărire (indicii) etc.urme materie (fizico-chimice) .egalitate etc.legalitate . Duelul judiciar (dezbaterea pricinii) .urme plantare . cât şi pe fond) orientându-şi discursul argumentat. în fapt şi drept.planşe foto (schiŃe) . .INSTANłA DE JUDECATĂ (Completul) ADEVĂRUL . PR OC UR OR PROBE ŞI INDICII .indicii identificării comportamentului simulat (poligraf) .deliberarea.în drept .urme digitale .indicii .sentinŃa.“profiler crime” (indicii) .pledoaria) . . .declaraŃii .

actul de trimitere în judecată care fixează limitele acestuia. dar şi educativă a cauzelor. Procurorul şi avocatul trebuie să-şi „muleze” comportarea procedurală la exigenŃele judecătorului. Rolul activ al judecătorului are impact psihologic asupra acuzatorului public şi apărătorului. care uneori este căutată cu insistenŃă.B. să-şi spună punctul de vedere în legătură cu problema pusă în discuŃie. Îndeplinirea acestor funcŃiuni este în măsură să convingă că exercitarea acŃiunii penale şi a dreptului la apărare. lea ratificat sau acceptat. * capacitatea justiŃiei de a acŃiona conform statutului său de putere independentă în stat. conceput ca garanŃie esenŃială pentru aflarea adevărului în procesul penal prin aceea că toate probele sunt supuse discuŃiei părŃilor. dând în acelaşi timp încredere opiniei publice în slujitorii justiŃiei. Fundamentul juridic al duelului judiciar este principiul contradictorialităŃii. în sensul că îi atenŃionează asupra scrupulozităŃii magistratului şi îi obligă la o pregătire temeinică a punctelor de vedere pe care le vor exprima în cauză. cât şi a problemelor de drept procesual penal şi drept penal substanŃial. se leagă prin rechizitoriu. au drept finalitate comună soluŃionarea temeinică şi legală. ci de a înŃelege că relaŃiile interumane. Nu este vorba de a câştiga simpatia magistratului. procurorului şi apărătorului319. Punerea în discuŃia părŃilor atât a probelor. procurorul şi avocatul vor reuşi să colaboreze cu acesta. Duelul judiciar ca relaŃie procesual penală bipolară esenŃială între procuror şi apărător. 323 319 . sub controlul instanŃei. răspunzând mai multor necesităŃi între care prevalează: * capacitatea Ministerului Public de a proteja sistemul de valori consacrate constituŃional şi prin actele de drept la care România a aderat. pentru că numai astfel vor reuşi să colaboreze cu completul de judecată în îndeplinirea mandatului pe care îl are fiecare. chiar dacă se Se exemplifică studenŃilor prin studii asupra unor rechizitorii extrem de bine documentate. asigurându-şi astfel succesul. * capacitatea apărării de a impune respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a garanŃiilor juridice în procesul penal. łinând seama de personalitatea magistratului. este de competenŃa preşedintelui completului de judecată (judecătorul) care invită părŃile. (Cazul „Mihalea” – din arhiva persnală a autorului – T.Utilizarea unei observări complexe a duelului judiciar este polifuncŃională. Acestea îi sunt necesare judecătorului pentru a obŃine şi cântări informaŃiile pe care le va reŃine pentru soluŃionarea dreaptă a cauzei.). în ordinea stabilită de lege.

procurorul exercită rolul său activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale. – „În desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor. procurorul este primul interesat în protejarea intereselor publice. încercând să-şi consolideze poziŃia bazată pe prezumŃia de nevinovăŃie. ales sau numit din oficiu”. Lupta dintre acuzare şi apărare este permanentă. Procurorul trebuie să fie bine pregătit din punct de vedere psihologic pentru a-şi putea „mula” comportamentul procedural exigenŃelor judecătorului. 24 din ConstituŃia României: „În tot parcursul procesului. potrivit legii. Art. A. Atât acuzatorul public. au şi o componentă psihologică autonomă de care trebuie să Ńină seama. în realizarea efectelor educative ale acŃiunilor sale în cadrul duelului judiciar. Psihologia avocatului Dreptul la apărare este un drept constituŃional. procurorul îşi susŃine rechizitoriul şi-l propune pentru decizie. răspunsul la excepŃii şi obiecŃii. Psihologia acuzatorului public Procurorul. pe toată durata judecăŃii.pen. acuzatorul public vine în contact cu mediul de provenienŃă al inculpatului sau al celorlalte părŃi din proces. Ca reprezentant al Ministerului Public. ferme. 316 C. Deci. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate. nefiindu-le indiferente nici soarta acŃiunii publice (în cazul procurorului) şi nici situaŃia părŃii pe care o asistă (în cazul avocatului).pr. invocarea textelor de lege. Mobilitatea avocatului completează acest tablou de rigurozitate.desfăşoară într-un cadru reglementat. pe care trebuie să-l poarte de pe poziŃii obiective. B. Modul de funcŃionare a psihologiei acuzatorului public nu poate fi perceput şi apreciat decât prin observarea directă în timpul şi cu ocazia disputei judiciare pe toată durata procesului cu privire la ceea ce se cheamă „concretizarea principiului contradictorialităŃii în lupta pentru adevăr” (analiza probelor. acest lucru este important şi datorită faptului că în activitatea sa. cât şi apărătorul cunosc aceste aspecte şi le iau în considerare. părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat. prevăzut în art. Astfel. 324 320 . De asemenea. rezolvarea problemelor puse în discuŃie). este parte activă a duelului judiciar320. Ńinând seama de probele administrate”. ca reprezentant al Ministerului Public. psihologia reprezentantului Ministerului Public se structurează pe relaŃia cu apărătorul inculpatului şi a celorlalte părŃi din proces şi pe relaŃia cu completul de judecată.

misiunea sa psihologică fiind una comprehensivă. avocatul cere informaŃii inculpatului. dacă acesta este culpabil în mod real. ConŃinutul întâlnirii constituie secret profesional şi este protejat de Codul de procedură penală. Astfel: * apărătorul va putea solicita cercetarea martorilor pentru mărturie mincinoasă.pen. În cea de a doua situaŃie. condiŃie psihologică primordială a calităŃii menŃionate anterior. sau acceptarea întâlnirii. informaŃiile primite vor sta la baza examenului critic la care vor fi supuse probele administrate în faza de urmărire penală şi a cererilor avocatului de testare a tuturor probelor. iar dacă este inocent. InformaŃiile primite în cadrul întâlnirii vor fi utilizate de avocat. dându-se cuvântul în următoarea ordine: procurorului. * la orice fel de expertiză va putea cere o contraexpertiză. informaŃii ce pot fi sincere sau nesincere. putând utiliza şi biodetecŃia. apărător al victimei sau al părŃii responsabile civilmente. apărător nu poate fi decât un avocat căruia îi este garantată libera exercitare a profesiunii conform conştiinŃei sale profesionale. părŃii civile. 325 321 . * pentru probele constând în înscrisuri se va putea solicita expertiza grafoscopică. inclusiv testarea acestora la biodetector. În cazul inculpatului inocent (sincer). acestea constituind principala sa armă psihologică în cadrul duelului judiciar. Este o psihologie mobilă în funcŃie de posibilele ipostaze procesuale: apărător al inculpatului. ori parŃial sincere. părŃii responsabile civilmente şi inculpatului”.Deci. părŃii vătămate. de a înŃelege şi explica comportamentul inculpatului pe care îl asistă. Apărătorul inculpatului inocent va susŃine concluziile în fond în mod complet. într-o altă variantă.: „După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri. Primul act al comprehensiunii psihologice a inculpatului este întâlnirea dintre inculpat şi avocatul ales din oficiu. În cadrul întâlnirii în libertate sau la „vorbitor”. de a înŃelege mecanismele care au adus un nevinovat în faŃa justiŃiei şi a le demonta în cursul cercetării în pledoaria pentru achitare sau. 340 C.pr. * la actele organelor oficiale ce nu pot fi combătute prin probe cu martori va putea solicita procedura înscrierii în fals. sunt posibile două situaŃii: refuzul inculpatului de a colabora cu avocatul său. chiar dacă procurorul care susŃine concluziile primul321 solicită Potrivit art. dacă inculpatul este arestat. de a obŃine restituirea cauzei la parchet şi apoi o soluŃie de neurmărire. Apărătorul inculpatului nu se identifică cu inculpatul.

În situaŃia inculpatului nesincer sau a celui care refuză cooperarea cu apărătorul. Sub aspectul dreptului substanŃial. Lipsa de sinceritate sau refuzul de cooperare a inculpatului cu avocatul nu constituie pentru apărător motive de abandonare a cazului. iar edificarea juridică este exactă. juridice. pe de o parte. acŃiunea civilă în procesul penal este subordonată modului de soluŃionare a acŃiunii penale. apărătorul se va strădui să înŃeleagă şi să explice atitudinea inculpatului încercând. 326 322 . În cazul inculpatului culpabil. să contribuie în mod complet şi edificator la formarea intimei convingeri a magistraŃilor322. va opta pentru pledoaria de individualizare a pedepsei. pe când ale apărătorului sunt analitice. când faptele comise sunt corect stabilite. precum şi a informaŃiilor primite de la rudele inculpatului sau din alte surse. dar şi în concluziile cu privire la soluŃia penală. fie o schimbare de încadrare juridică de la o infracŃiune mai gravă la una mai puŃin gravă. iar. al cărui obiect este răspunderea penală. a neconcordanŃelor eventuale dintre acestea. pentru captarea atenŃiei completului de judecată şi a publicului. fie circumstanŃierea atenuantă. care are ca obiect repararea prejudiciului material şi moral pricinuit victimei. După aceasta se intră în dezvoltarea pledoariei dintr-o perspectivă pluridisciplinară. acesta îşi va organiza apărarea în funcŃie de posibilităŃile pe care i le oferă probele de la dosar. cel al acŃiunii civile. debutând cu introducerea în care. în care.achitarea.B. De regulă. nu lipsesc nici cele psihologice şi criminologice cu numeroase accente emoŃionale. filosofice. politice. cunoscut sub numele de exordiu. caracterul real al dreptului de apărare. atunci trebuie căutate. pe de altă parte. în funcŃie de posibilităŃi. toate acestea articulate într-o argumentaŃie şi retorică impecabile. soluŃionarea acŃiunii civile depinde de soluŃia penală şi de modul de rezolvare a raportului de cauzalitate între acŃiunea sau inacŃiunea ce constituie elementul material al infracŃiunii reŃinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului. se face un rezumat al conŃinutului pledoariei. Apărătorul nu poate refuza soluŃiile. concluziile de achitare ale procurorului sunt sintetice.). În extremis. ca element Se exemplifică studenŃilor prin studiul psihologic al unor pledoarii strălucite (din arhiva persnală a autorului – T. Duelul judiciar al avocatului penal se derulează şi pe un alt plan. Această orientare deontologică trebuie să reflecte. alături de analize sociologice. plate. Aceste atitudini ale apărătorului sunt posibile dacă inculpatul este sincer. Sub aspect procesual. Apărătorul inculpatului va lua în calcul şi problema culpei victimei ale cărei consecinŃe se vor reflecta în soluŃia civilă. iar dacă iniŃial ele nu există.

garantarea stabilirii adevărului. Testarea intersubiectivă. Pentru a-şi asigura succesul. pe care apărarea inculpatului o abordează din perspectiva răspunderii civile delictuale. adeseori. îşi acuză apărătorii de „pactizare” cu avocatul inculpatului. şi o deosebită grijă faŃă de susceptibilităŃile victimelor care. duelul judiciar îndeplineşte şi funcŃii psihologice importante: testarea intersubiectivă a structurilor raŃionamentului juridic în drept. exercitarea rolului activ de către instanŃă şi părŃi etc. fără a fi exclusivă. Avocatului victimei care a suferit un asemenea prejudiciu i se cere. precum şi al eventualei culpe a victimei care. Problematica psihologică în materie se integrează fenomenului psihologic al frustraŃiei cauzate de impactul pe care infracŃiunea îl are asupra cursului firesc al evoluŃiei persoanei umane. expresie a raŃionamentului juridic al judecătorului Pe lângă funcŃiile juridice specifice (egalitatea acuzării şi apărării. s-a înscris totuşi în cauzalitatea infracŃiunii şi în cea a răspunderii civile delictuale. 327 . după ce acesta a fost stabilit din punct de vedere obiectiv şi din unghiul de vedere al subiectivităŃii agentului infractor.de individualizare a probei. direct sau indirect. asigurarea concretă a exercitării dreptului la apărare. pe lângă pregătirea tehnico-juridică în materie.3. Complexitatea răspunderii civile. avocatul utilizează arta retoricii şi procedee persuasive. impuse de noua concepŃie a dreptului civil român cu privire la despăgubirile morale. c) prejudiciul juvenil – constând în prejudiciul moral special suferit de către o fiinŃă umană tânără care îşi vede reduse speranŃele de viaŃă sau răpite anumite agremente ale existenŃei. afară de situaŃia în care se va dovedi culpa exclusivă a victimei. b) prejudiciul estetic – când prin infracŃiune s-a cauzat sluŃirea fizică a persoanei vătămate. rezultând din traume psihologice perene: a) prejudicii constând în dureri fizice sau psihice. Problematica psihologică a apărării părŃii civile trebuie să aibă în vedere următoarele categorii de prejudicii. d) prejudiciul de agrement – ca o compensaŃie la posibilităŃile de viaŃă răpite unei persoane prin alterarea integrităŃii sale funcŃionalfiziologice.3. 7.). presupune o analiză a raportului de cauzalitate.

prevenŃiunea generală323. Tarantino. 328 324 323 . în taberele pro şi contra ale opiniei publice. Câte probleme de natură juridică şi psihologică ridică schimbarea unei încadrări juridice şi care este tensiunea intelectuală şi afectivă născută pe această problematică. Al doilea aspect este cel ce se consumă în cadrul duelului judiciar în temeiul art. eliminarea probelor false (obiectiv false sau subiectiv false). Deci. Testarea intersubiectivă a calificării juridice. Practicienii dreptului cunosc acest fenomen sub un dublu aspect. În duelul judiciar toate cele trei elemente ale raŃionamentului juridic pe care se fundamentează decizia în drept324 sunt puse în discuŃia părŃilor care îndeplineşte funcŃia de intercomunicare psihologică sau de testare intersubiectivă a elementelor ce structurează raŃionamentul necesar deciziei în drept: starea de fapt.psihofiziologia intimei convingeri a magistratului învestit cu luarea deciziei. Când există îndoieli asupra rezultatelor testării intersubiective. Raisonnement et décision dans le droit în Le raisonnement juridique. Butoi. ale mijloacelor mass-media şi ale doctrinei o demonstrează situaŃia fluctuantă a calificărilor juridice în procesele penale consacrate reprimărilor acŃiunilor revoluŃionare din decembrie 1989. Cu privire la raŃionament şi decizia în drept a se vedea A. 334 C.pr. inclusiv extrajudiciare. T. Mitrofan. Psihologie judiciară. culegere de comunicări ştiinŃifice prezentate la Congresul mondial de filosofia dreptului şi filosofie socială. Acest exemplu este mai edificator şi la îndemâna N. cât şi la cel extrajudiciar. ca etapă obligatorie a raŃionamentului şi deciziei în drept. p. instanŃa este obligată să pună în discuŃie noua încadrare”. în conformitate cu care „dacă în cursul judecării se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. prevenŃiunea specială. stabilirea stării de fapt.. Zdrenghea. în cazul mărturiilor şi al confruntărilor. Bruxelles. calificarea juridică şi sancŃiunea. evidenŃierea viciilor în formarea probelor. Primul aspect este cel referitor la sistemul de consultări reciproce. după caz. 218-230. Testarea intersubiectivă a probelor îndeplineşte funcŃia de verificare a concordanŃei acestora cu realitatea ce constituie obiectul probaŃiunii. a unei anumite situaŃii de fapt şi anume în cadrul activităŃilor curente de pregătire a cauzelor în vederea finalizării lor şi sesizării instanŃelor competente. 1971. p. atât la nivelul duelului judiciar.pen. 153-158. V. nu poate fi promovată mai înaintea testării intersubiective şi. cu privire la încadrarea în drept. se poate apela la serviciile biodetecŃiei judiciare. obiective a întregii probaŃiuni pe care se fundamentează o stare de fapt.

4.şi extrajudiciare. DiscuŃiile echilibrate pe această temă. în duelul juridic. până la asemenea studii mai pretenŃioase şi mai dificil de realizat. graŃierea. în care au operat reabilitările de drept. credem că ar putea furniza interesante şi utile informaŃii de psihologie judiciară. Este în cauză duelul judiciar în care se pune în discuŃie chestiunea individualizării pedepsei inculpatului în sensul neexecutării pedepsei sau a executării ei în libertate. De multe ori se pot auzi. constituită în eşantioane de cercetare. pentru a putea obŃine o calificare juridică cu consecinŃe favorabile inculpatului. se solicită condamnarea cu suspendarea executării pedepsei. pentru că: achitarea. credem că reprezintă unul din indicatorii concludenŃi pentru a considera reabilitarea şi ca efect psihologic al obiectivităŃii duelului judiciar. Uneori apărătorii. fiind un element atribuit pedepsei penale care îl izolează pe infractor. În opinia noastră fundamentată pe realităŃi penale. în luările de ultim cuvânt al inculpaŃilor. orice schimbare de calificare juridică ridică probleme psihologice intra. Şi acest gen de analiză şi soluŃii recunosc existenŃa unui efect psihologic pentru duelul judiciar. pe când condamnarea înseamnă privare de libertate. în cazurile pretabile la asemenea soluŃii de individualizare. Şi aceste atitudini sunt tot efecte psihologice ale duelului judiciar.imensei majorităŃi a celor preocupaŃi de asemenea analize psihojudiciare. începând din faza testării intersubiective a probelor. susŃin că procesul ca atare şi judecata sunt suficiente pentru „învăŃarea de minte a inculpatului”. indiferent de natura procesului. blocându-i cel puŃin pentru durata executării pedepsei. Dar. avocatul penal luptă. Dar. Calificarea juridică este determinantă pentru soluŃia finală a procesului şi a efectelor generale ale acestuia. suspendarea executării înseamnă libertate.3. duelul judiciar îndeplineşte funcŃiuni psihologice semnificative. că nu au de formulat obiecŃiuni privind modul în care s-a desfăşurat judecata. Acestea sunt motivele pentru care. 7. încheindu-şi pledoariile. că regretă faptele comise şi solicită înŃelegerea instanŃei. se impune o concluzie: protagoniştilor duelului judiciar nu trebuie 329 . în mod efectiv. Cazurile de suspendare a executării pedepsei. asigurată din direcŃia acuzării. îndeosebi în planul libertăŃii persoanei. O cazuistică pe această temă. mai ales de către acuzatorul public. Dar cum soluŃii amendate cu aceste concluzii nu există încă în dreptul penal. PrevenŃiunea specială şi prevenŃiunea generală ca efect al duelului judiciar PrevenŃiunea specială este tratată de criminologie şi penologie. activitatea infracŃională. amnistia. au un efect psihologic pozitiv.

fără menajamente. Două mii de persoane s-au adunat pentru a asculta cuvîntul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de două ori condamnat la moarte cel mai de seamă poet al Italiei. Temeiurile de fapt şi de drept ale condamnărilor le-a spulberat cu argumente trase deopotrivă din legislaŃia vremii şi din principiile permanente ale dreptului penal. Portretul moral al omului supus judecăŃii a fost zugrăvit de asemenea. la audierea „martorilor” care au evocat. procesul lui Dante. în calitatea lor de istorici şi cercetători literari. osândirea lui Dante era inevitabilă. Dezbaterile au avut loc în ziua de 16 aprilie 1966.să le fie indiferente şi. în absida bazilicii San Francesco din Arezzo. c) Apărarea: Replica apărării a fost viguroasă şi strălucită. August şi Sezar”)”.F. nu i-a lipsit nimic din asprimea unui act de acuzare. 330 325 . să nu ia în calcul efectele psihologice ale propriei lor atitudini. faptele şi ideile marelui exilat. N-a tăgăduit cusururile poetului. Procesul „rejudecări” lui Dante Aligheri „Cu prilejul împlinirii a şapte sute de ani de la naşterea autorului „Divinei Comedii”. în împrejurările istorice date şi în baza legiuirii penale de atunci. reprezentantul Ministerului Public n-a omis nimic din ceea ce ar fi putut justifica cele două condamnări. căruia Dante i s-a adresat cu încredere şi entuziasm ca unui aducător de pace şi dreptate şi pe care-l vedea drept mântuitorul Italiei: „Divin. preşedintele secŃiei penale a curŃii de apel din Perugia. Şi acum. b) Rechizitoriul: Rechizitoriului susŃinut de Antonio Bollocchi. Fără aşi ascunde veneraŃia faŃă de „divinul” poet şi cerând iertare pentru faptul că trebuie să întineze cu scăderile sale faima unui bărbat atât de însemnat. Dublat de un dantolog reputat. duelul judiciar: a) Cercetarea judecătorească: S-a procedat. R. Ca sediu al instanŃei de judecată ad-hoc a fost ales Arezzo. indiferent că reprezintă acuzarea sau apărarea. Eminentul avocat florentin Dante Ricci n-a lăsat fără răspuns nici una dintre învinuiri. prin urmare. oraşul care cel dintâi şi-a deschis porŃile înaintea poetului proscris după prima condamnare şi de unde au pornit faimoasele epistole danteşti „către preaticăloşii” florentini şi către Henric al VII-lea (este vorba de împăratul german Henric al VII-lea. pe baza mărturiilor unor biografi şi istorici care au scris într-o vreme nu prea îndepărtată de aceea în care a trăit poetul. mai întâi. Acuzatorul şi-a concentrat eforturile pentru a demonstra că. decorată cu superbele fresce ale lui Piero della Francesca. un mănunchi de dantologi – eminenŃi jurişti şi istorici din Italia. în cadru solemn. În ultima analiză este în cauză exerciŃiul de calitate şi eficienŃă al profesiunii325. dar a ştiut să pună în lumină rectitudinea lui de caracter.Germania şi FranŃa – au redeschis.

iar ca membri ai completului prestigioşi profesori universitari şi înalŃi magistraŃi. este astăzi speranŃa vie ce însufleŃeşte şi consolează lumea de pe tot pământul”. el s-a supus datoriei faŃă de viitor. înaintea deliberării. A putut Bonifaciu al VIII-lea. d) Ultimul cuvânt: În ultimul cuvânt.. Nu există judecători pentru a judeca geniul . din mulŃimea anonimă a proscrişilor. ci anticipează viitorul. răsturnarea poziŃiei dintre el. negustori şi bancheri robuşti. nu numai de istorici. „Asupra capului său. n-au crezut în divina misiune cu care se simŃea investit Dante. biciuiŃi de el. Finalul pledoariei a fost la înălŃimea nobilei cauze apărate: „Florentinii. El este singur. Dante Ricci.apărătorul poetului şi-a fundamentat convingător cererea de achitare. pe Surghiunitul fără vină purtător de miraculoase mesaje perene. prelaŃi sau suverani. înainte de a-şi da votul. să identifice în faŃa dreptului şi în faŃa istoriei. În această singurătate se realizează . În deliberarea publică a completului. pe stăpânitorii vremii. pentru că tocmai juriştii ar putea. Dar istoria a validat gândirea sa şi visul său. „L-au condamnat ca rebel: şi era un profet”. filologi şi literaŃi. Unul dintre magistraŃi a avut ideea ingenioasă de a invoca în beneficiul genialului poet două drepturi excepŃionale: dreptul la extratemporalitate şi dreptul la extrateritorialitate: „Geniul nu trăieşte numai în epoca sa. a coborât în lumina timpurilor o coroană de glorie”. dar rebelul de atunci era întemeietorul şi crainicul unei civilizaŃii noi.. s-a mai spus: „Că uneori Dante a lovit. Geniul nu trăieşte numai pe pământul său de baştină. fost prim preşedinte al CurŃii de casaŃie. e) SoluŃia: A urmat verdictul – de achitare fireşte – al judecătorilor. Ceea ce ieri i-a fost imputat ca o crimă de Lese-Patrie. cu argumente istorice şi de drept. pentru că judecătorii sunt astăzi pulbere în 331 . în acele clipe el nu a cedat numai conştiinŃei sale libere de om al epocii sale. Ernesto Eula. dincolo de o hagrografie de-acum convenŃională. a putut Carol de Valois. au putut atâŃia alŃii.. care. în locul securii infame. a explicat rostul rejudecării după aproape şapte sute de ani a procesului lui Dante arătând că documentele din Libro del Chiodo şi din Libri palerarum trebuie să fie restudiate de jurişti. justiŃiabilul şi judecătorii săi. format din preşedintele tribunalului.. şi dacă s-ar putea după şapte sute de ani. să le surprindă sensul şi semnificaŃia. în aspra sa bătălie de cetăŃean şi poet. „L-au izgonit din cetate: şi a avut ca patrie lumea”.. N-au recunoscut (şi cum ar fi putut?) în omul cu chipul supt şi mersul gârbovit. să-l numească rebel. în fugarul politic florentin pe „Surghiunitul fără vină”. ci în tot neamul omenesc”. nobili.. şi-au motivat public opinia. cu tehnica şi cu acea „mens” ce le este proprie.

Ultimul cuvânt aparŃine. pe care trebuie să-l poarte de pe poziŃii principiale. O altă concluzie de ordin psihologic este aceea că naŃiunile civilizate nu rămân niciodată tributare erorilor judiciare şi că timpul nu înseamnă şi uitare. procedural şi tradiŃional. rolul procurorului este esenŃial pentru asigurarea efectelor psihologice de prevenŃie generală ale duelului judiciar. Astfel. în vreme ce el e viaŃă vie în lume”. obiective. soluŃia. De aceea. mormântul lor. 332 . dacă acesta mai poate fi găsit. publicul precum şi mijloacele mass-media îşi vor pune întrebarea asupra capacităŃii acuzării de a prezenta realitatea faptelor. SoluŃia care se propune judecătorului este şi aceasta testată intersubiectiv.Duelul judiciar. Dacă avocatul penal îşi va începe pledoaria exprimându-şi satisfacŃia cu privire la obiectivitatea reprezentantului Ministerului Public. este primul interesat în realizarea efectelor educative ale acŃiunilor sale în cadrul duelului judiciar. Apărătorul o analizează. Aceasta este pledoaria de tip criminologic. în calitate de reprezentant al Ministerului Public. iar duelul judiciar se va desfăşura pe fondul stării de tensiune.. În fine. inculpatului. bazată pe triada hegeliană: teză – antiteză – sinteză.. efectul educativ asupra publicului prezent şi dezbaterii va fi asigurat. ferme. asupra rechizitoriului care este criticat. ceea ce rezultă că şi noi putem beneficia de dreptul excepŃional al extratemporalităŃii. în cadrul procesului modern. procurorul. în chip firesc. este calea juridică spre o soluŃie convenabilă părŃilor – inculpatului şi părŃii civile – ca părŃi ale raportului de drept penal substanŃial şi a celui delictual civil alăturat. Opinia acestuia poate fi amplă. deschis şi curajos. pe fondul obiectivităŃii concluziilor procesului. procurorul solicită o anumită pedeapsă. pentru că memoria istoriei este de lungă durată. cu note de cultură juridică şi aprecieri formulate categoric. cumpătate. rămânându-i să-şi dezvolte. încearcă să-i demonstreze argumentarea printr-o contraargumentaŃie care porneşte de la o altă viziune asupra periculozităŃii sociale a inculpatului pe care îl asistă şi de la posibilităŃile de reeducare şi resurecŃie penală ale acestuia (cu excepŃia anumitor infracŃiuni foarte grave). Deci. dacă avocatul a susŃinut teza achitării. În concluzia acestui paragraf vom spune că duelul judiciar este o metodă judiciară cu încărcătură psihologică orientată spre adevărul pe care îl pretinde justiŃia modernă a statului de drept. probelor anchetei şi calificările corespunzătoare. Dacă acŃiunile procurorului vor fi caracterizate ca lipsite de obiectivitate. Procurorul va veghea ca în acest duel să fie protejate interesele publice. tezele în apărare.

în nenumărate cazuri. prin declaraŃii. pornind de la principiul constituŃional al separaŃiei puterilor în stat. DefiniŃii. stabilind ca unic fundament al acestei aprecieri convingerea intimă a judecătorului sprijinită pe cercetarea circumstanŃelor cauzei. garanŃia intimei convingeri este dublă. după criterii obiectiv ştiinŃifice. ConsideraŃii. energizată volitiv 7. dând soluŃiile cele mai potrivite.). este un element esenŃial care se cuvine studiat şi din punct de vedere psihologic.1. Într-adevăr.4. considerate în totalitatea lor. Legile procedurale lasă probele la aprecierea exclusivă a instanŃei. De regulă.În cazul altor inculpaŃi sunt formulate idei de genul: „nu am nimic de spus”. denaturează în 333 . chiar şi această convingere intimă se formează în baza unor legităŃi stabilite.4. Această convingere se bazează la rândul ei pe ceea ce se cheamă „conştiinŃă juridică”. convingerea intimă a judecătorului va reflecta realitatea cu atât mai fidel. de organele judiciare. Din perspectiva juridică. cu cât judecătorul va fi în stare să reconstituie faptele ce i se relatează (de acuzaŃi. atitudinea inculpaŃilor la interogatoriu se reflectă şi în ultimul lor cuvânt. baza sentinŃelor pe care el le pronunŃă. SecŃiunea a IV-a PSIHOLOGIA INTIMEI CONVINGERI (De la interogatoriu la luarea hotărârii) 7. Dar se pune întrebarea: Care sunt factorii care influenŃează în mod negativ posibilitatea unei stabiliri obiectiv-ştiinŃifice a adevărului? S-a putut constata că reflectarea realităŃii obiective şi relatarea ei. de martori. Aceasta nu este o noŃiune abstractă.1. care trebuie prevăzut expres în orice constituŃie democratică şi terminând cu principiul independenŃei magistraŃilor şi supunerii lor numai legii. „las la aprecierea instanŃei” sau „nu mă simt vinovat”.1. Convingerea intimă a judecătorului. judecătorul chemat să soluŃioneze o cauză concretă se conduce în activitatea sa de principiile conştiinŃei juridice. cognitiv afectivă. probe materiale etc. Intima convingere – realitate mentală. este supusă unei legităŃi sui-generis care. În condiŃiile de astăzi. legităŃi care nu admit principiul aprecierii probelor după criterii formale. Orice membru al corpului magistraŃilor şi în special. La acest punct nodal intervin factorii psihologici.

avocatul penal încearcă să sensibilizeze afectivitatea magistratului.W.F. Atât procurorul. sunt conduite nefireşti. legiuitorul a prevăzut ipostaza repunerii pe rol. 334 326 . dar şi volitiv. stimuli ce acŃionează corelat cu fondul experienŃei. cât şi avocatul penal cunosc sensibilităŃile şi punctele vulnerabile ale magistratului şi încearcă să profite de ele. cultura şi informaŃiile rezultate din probele administrate. cazul trebuie reluat. în timpul duelului judiciar.Hegel. încercând. ForŃa psihologică a magistratului nu trebuie să subziste în rigiditatea şi impenetrabilitatea pe care uneori se străduieşte să o afişeze. iar uneori nici după aceea. stocate în memoria magistratului. din motivaŃie psihologică. Rezultă că. Pe de altă parte. judecătorul se bazează pe experienŃa şi cunoştinŃele asimilate. Toate acestea fac ca judecătorul să caute şi să găsească analogii în alte cazuri similare pentru a putea vedea mai clar cazul de judecat. sancŃionabile. în stimuli pentru gândirea magistratului.mod involuntar faptele. subliniind că ultimul cuvânt în decizie îl constituie convingerea subiectivă şi conştiinŃa. Acest procedeu ajută până la un punct lămurirea problemelor. în medii extrajudiciare. sau manifestări ce ar putea sugera lipsa imparŃialităŃii. care pun sub semnul întrebării capacitatea psihologică a magistratului de a suporta intelectiv şi afectiv. fiecare cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei. Judecătorul are de înfruntat dificultăŃi şi mai mari. în Principiile filosofice ale dreptului. situaŃie pentru care. SusŃinerile argumentate ale protagoniştilor se constituie. sub aspect psihologic. poate constitui un izvor de greşeli. să-l convingă pe magistrat de justeŃea punctului său de vedere. pronunŃări anticipate asupra cazului. Intima convingere a magistratului nu se formează în mod complet şi calificator decât după epuizarea duelului judiciar şi ascultarea ultimului cuvânt al inculpatului. În aprecierea probelor (directe şi indirecte). Aceste atitudini sunt măşti. G. dacă magistratul nu a reuşit pe deplin să-şi formeze intima convingere326. dar totodată. pe care acesta l-a condus şi controlat în calitate de „dominus litis”. în înŃelepciunea sa. căci el va putea reconstitui faptele numai prin experienŃă indirectă şi prin textura contradictorie a prezentării faptelor. Aici este de căutat motivul pentru care legislaŃia admite fenomenul de apreciere (utilizând chiar termenul) în baza căruia apoi se formulează convingerea intimă a magistratului. Îndeosebi. analizează conceptul de intimă convingere. În calitate de protagonişti ai duelului judiciar în procesul penal (acuzatorul public şi apărătorul) îşi formează o convingere intimă proprie asupra cazului. de erori judiciare regretabile.

În ultimă analiză. ce constituie un complet de judecată. fundamentând după sine echivalenŃa stării de fapt cu situaŃia din drept. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra aspectelor de fapt din cele strâns legate de probaŃiune şi apoi asupra celor de drept (calificarea faptei şi aplicarea pedepsei).duelul judiciar. Psihologic. iar pe de altă parte. convingerea intimă este acea trăire psihică interioară a judecătorului că o anumită stare de fapt este aşa şi nu altmiteri. Din punct de vedere psihologic. aceasta va avea loc imediat după încheierea dezbaterilor şi se va face în secret. Dacă pentru mărturii. În toate cazurile. să le supună unei critici. jurământul rămâne ultima garanŃie. această garanŃie nu poate fi alta decât respectarea de către magistrat (judecător) a principiilor şi legilor de formare a probelor. garanŃia este moralitatea judecătorului şi buna sa credinŃă. pornind de la principiul constituŃional al separaŃiei puterilor în stat. singurul criteriu obiectiv pe care va trebui să se bazeze convingerea intimă şi apoi soluŃia procesului. unei analize logice ştiinŃifice serioase. execută un drept la intimă convingere pe care se fundamentează posibilitatea magistraŃilor. cu toate consecinŃele faptului. de a avea opinie separată. judecătorul trebuie să scoată la iveală diferenŃele individuale ale cazului. dându-i sentimentul că nu a greşit în apreciere şi. pe de o parte. se pune în mod firesc întrebarea: Care este garanŃia ultimă a intimei convingeri pe care se fundamentează o soluŃie judiciară? Din perspectiva psihologică. iar uneori presărat cu incidente între părŃi sau delicte de audienŃă. să reconstituie faptul infracŃional cu toate mobilurile sale economico-sociale şi psihologice. respectiv. acesta va trebui să facă o selecŃie migăloasă şi să construiască. 335 . Cu drept cuvânt spunea Flovrens: „Toată arta experienŃei constă în puterea de a descoperi fapte simple”. iar din perspectiva etică. Numai analiza detaliată şi severă a realităŃii poate să-l conducă pe judecător la evidenŃă. care se etalează în faŃa magistratului. GaranŃia intimei convingeri este dublă. judecată. înainte de a trage concluziile ce se impun. chiar dacă acesta este mai dur. Din noianul de amănunte contradictorii. a utilizării criteriilor psihologice. intima convingere este o încărcătură mentală şi afectivă care-l echilibrează sufleteşte pe judecător. principiul independenŃei magistraŃilor şi impunerii lor numai legii. adică rezultatul analizei trebuie să ducă la o justă simplificare a faptelor. Pentru a asigura corecta funcŃionare a intimei convingeri şi a face deliberarea de orice influenŃă.

7.În Codul de procedură penală Carol al II-lea. se pretinde că părerile sunt culese de preşedinte începând cu judecătorul cel mai mic în grad. Oricum.2. Atât procurorul. decât prin evaluarea şi coroborarea tuturor probelor existente la dosar. Putem defini aşadar intima convingere ca fiind o stare psihologică comună tuturor oamenilor în legătură cu părerea lor fermă. Evaluarea şi coroborarea probelor în procesul formării convingerii intime ca trăire psihică de nezdruncinat InstanŃa de judecată (judecătorul) nu-şi poate forma o convingere intimă. tocmai din aceste considerente. este concepută să se realizeze într-o stare de relaxare psihică din partea magistratului prin care să aprecieze corect probele şi argumentele. Îndeosebi avocatul penal încearcă să sensibilizeze afectivitatea magistratului. realistă. Aceste atitudini sunt măşti. situaŃie pentru care legiuitorul a prevăzut ipoteza repunerii pe rol. încercând fiecare cu prilejul dezbaterii cauzei să-l convingă pe magistrat de justeŃea punctului său de vedere. Deliberarea. Intima convingere a magistratului nu se realizează decât după epuizarea duelului judiciar şi audierea ultimului cuvânt al inculpatului. Doar pe baza acestor probe. de neclintit despre anumite fenomene. iar uneori nici după aceea. tocmai pentru a nu-l influenŃa. tentante intersubiectiv în duelul judiciar. Având în vedere procesul penal. Duelul judiciar constituie pentru magistrat stimulul ce acŃionează corelat cu fondul experienŃei. ca şi ultimul cuvânt al inculpatului. procesele psihologice ale deliberării pot fi surprinse în motivarea hotărârilor judecătoreşti care încorporează şi psihologia lor. Dacă elementele subiective. atunci duelul judiciar ne apare ca inutil. situaŃii. cauza poate fi lămurită sub 336 .4. ForŃa psihologică a magistratului nu constă în rigiditatea şi impenetrabilitatea pe care se străduieşte să o afişeze. putem afirma că acuzatorul şi apărătorul îşi formează o convingere intimă proprie asupra cazului. evenimente. cultura şi informaŃiile rezultate din probele administrate. subordonând-o. cât şi avocatul penal cunosc sensibilitatea şi punctele vulnerabile ale magistratului şi încearcă să profite de ele. dacă magistratul nu a reuşit să-şi formeze intima convingere. străine cauzei sau extrajudiciare de presiune vor influenŃa intima convingere.

DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului.pr. declaraŃiile martorilor. mărturisirea are o forŃă probantă condiŃionată. – „Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei infracŃiuni. ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente. constatările medicolegale şi expertizele”.toate aspectele327. Aceste mecanisme psihologice se raportează la trei etape infracŃionale: conceperea activităŃii infracŃionale şi rezoluŃia infracŃională329. 1975. legea nu conferă o valoare probantă deosebită declaraŃiilor învinuitului sau inculpatului. desfăşurarea activităŃii infracŃionale. fiind necesar a fi coroborată cu celelalte probe. Art. înscrisurile. Reglementate în art. constatările tehnico-ştiinŃifice.pen. Dongoroz şi colab. în general). fotografiile. 1992. înregistrările audio sau video. reprezintă un mijloc important de probă care serveşte mai mult sau mai puŃin direct la aflarea adevărului în procesul judiciar. – „Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului.” Art. 64 C. Bulai. Partea generală. Deşi în practică li se acordă o anumită greutate în alcătuirea probatoriului.2. Editura Academiei. cunoscute şi sub denumirea de „mărturisire”. la formarea convingerii intime a magistratului. 328 V. aceste declaraŃii vor contribui la elucidarea împrejurărilor cauzei şi.pr.pen. 1 C. la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluŃionare a cauzei.4. De aceea se impune o scurtă analiză a acestora pentru a putea vedea în ce măsură ajută la formarea convingerii intime. etapa postinfracŃională – în această etapă îşi fac apariŃia procesele psihice determinate de teamă.pen. deoarece poate fi acceptată în parte sau în întregime în funcŃie de cum este confirmată sau infirmată de întreg probatoriul328.. 63 alin. procese ce vor trebui avute în vedere de către magistrat. prin extensie. lupta pentru evitarea răspunderii penale specifice încercărilor de simulare – disimulare (minciuna..1. Editura Şansa. Drept penal român.pr. DeclaraŃiile învinuitului sau inculpatului se vor forma pe baza proceselor psihice ale acestuia. 7. Deci. declaraŃiile părŃii vătămate. 337 327 . 329 C. precum şi un caracter divizibil. ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român. stabilind că pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu restul probelor existente în cauză. 69 C. mijloacele materiale de probă.

tensiune determinată de teama de răspundere. sugestia. care să determine agravarea răspunderii învinuitului sau inculpatului.2. adică persoana care a suferit prin infracŃiune o vătămare fizică. Formarea declaraŃiilor este precedată de un proces psihologic deosebit de complex. deficienŃe ale organelor de simŃ etc. întrucât servesc la conturarea conŃinutului constitutiv al infracŃiunii sau cel puŃin la cunoaşterea poziŃiei subiectului faŃă de fapta săvârşită. O influenŃă negativă asupra formării declaraŃiilor o constituie şi existenŃa factorilor obiectivi şi subiectivi determinativi în procesul de percepŃie al învinuitului sau inculpatului (condiŃii de vizibilitate nefavorabile. DeclaraŃiile părŃii vătămate Partea vătămată este subiectul pasiv al infracŃiunii.).DeclaraŃiile învinuitului vor fi influenŃate de tensiunea psihică postinfracŃională. Aceste metode vor trebui adaptate tipului de personalitate al fiecărui individ şi. efectul „halo”. neveridice. fapt ce va duce la pedepsirea acestuia. magistratul având în vedere toate aceste aspecte.4. precum şi de existenŃa unor factori obiectivi şi subiectivi de distorsiune ce influenŃează recepŃia. Această expresie a laturii vindicative pur umane ce există în individ. deşi nu li se acordă o forŃă probantă superioară altor mijloace de probă. deoarece victima este interesată în rezolvarea cauzei penale. Prin urmare. dar mai presus de toate în dovedirea vinovăŃiei făptuitorului. De asemenea. însuşi anchetatorul (chiar şi magistratul) va trebui să-şi adapteze şi controleze anumite trăsături de personalitate. declaraŃia părŃii vătămate este inerentă. poate duce însă la strecurarea în declaraŃie a unor elemente de anumită natură. 7.2. De asemenea. mai ales că se presupune că victima are cunoştinŃe nemijlocite cu privire la faptă şi făptuitori. marcat de capacitatea de recepŃionare a informaŃiilor. trebuie avuŃi în vedere şi anumiŃi factori ce alterează percepŃia actului infracŃional: fenomenul de iluzie. Fiind subiect principal în cauza penală. tensiunea psihică existentă. declaraŃiile învinuitului sau inculpatului au o valoare particulară. morală sau materială. de asemenea. de prelucrarea şi stocarea memorială a acestora. Magistratul va trebui să distingă în declaraŃia părŃii vătămate şi influenŃele negative datorate stării de tulburare afectivă a victimei şi concretizate în denaturarea inconştientă a celor percepute. de teama acuzării. 338 . declaraŃia poate fi influenŃată negativ sau pozitiv de metoda şi mijloacele de interogare folosite de organele de urmărire penală. DeclaraŃia părŃii vătămate poate fi influenŃată şi de buna sau reauacredinŃă a acesteia.

Termenul de „înscris” poate avea pe lângă această calitate de mijloc de probă. stabilirea autenticităŃii şi vechimii acestora. ca şi psihologia acestui participant la procesul penal au fost prezentate în cap. 89 C.4.3. Judecătorul. deghizare sau imitarea scrisului. Ionescu. magistratul va putea să-şi formeze intima convingere folosind şi elementele relevate de munca expertului criminalist. înscrisurile pot servi ca mijloace de probă. Bucureşti. Înscrisurile Din punct de vedere procedural. precum şi descoperirea falsurilor prin contrafacere. este necesară coroborarea şi cu alte mijloace de probă pentru a afla adevărul într-o pricină penală.4. DeclaraŃiile martorului DeclaraŃiile.4.2. nedepinzând. ca mijloace de probă intră numai obiectele pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice.). IV. alterare.2.4. aceasta reprezentând exprimarea prin semne grafice a sunetelor şi cuvintelor330. Înregistrările audio sau video Înregistrările audio sau video pot fi efectuate cu autorizarea motivată a prim-procurorului Parchetului CurŃii de Apel. ci numai exprimarea prin scris. Expertiza criminalistică a scrisului. în general. Fiind mijloace de probă concrete. Editura Junimea. Datorită evoluŃiei extraordinare a ştiinŃei care a permis refacerea şi reconstituirea înscrisurilor deteriorate sau distruse. de aspecte relative (aşa cum este psihologia umană). necesitatea studierii pe larg fiind dată de particularităŃile psihologice ale personalităŃii acestuia. de exprimare a gândirii şi voinŃei într-un obiect material. 7. va filtra toate aspectele existente în declaraŃii pentru a-şi putea forma convingerea intimă.pen. dacă în conŃinutul lor se arată fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului (art. şi calitatea de obiect material al infracŃiunilor de fals. se subliniază că în sfera înscrisurilor. 339 . 7. înscrisurile au un rol foarte important în aflarea adevărului în procesul penal.Ca urmare. 7. „înscrisul” nu reprezintă orice mod de materializare.5.2. Într-o altă opinie. dacă există date sau indicii 330 L. în virtutea rolului său activ.pr. 1973. Cu alte cuvinte.

pr.6. 7.pr. Căci. aşa cum spunea Confucius: O imagine valorează mai mult decât 10000 de cuvinte.2. Datorită faptului că prin ele se clarifică anumite împrejurări ale cauzei. obiectivitate în prezentarea datelor. 340 . Aceste înregistrări pot servi ca mijloc de probă dacă din conŃinutul convorbirilor înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului (art. se poate spune că şi constatările tehnico-ştiinŃifice sunt mijloace importante de probă. că reprezintă o reflectare nedeformată a realităŃii.temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracŃiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu. Judecătorul va trebui să aşeze fotografiile („planşa foto”) existente într-un dosar alături de celelalte mijloace de probă şi să le valorifice în formarea intimei convingeri. Fotografiile Fotografiile constituie un mijloc de probă de o importanŃă deosebită. fotografia prezintă numeroase avantaje: fidelitate în fixarea şi redarea imaginii. sigilarea şi chiar verificarea prin expertiză. fără a fi influenŃat de eventuala capacitate a acestora de manipulare. iar aceştia vor răspunde la întrebările în legătură cu obiectul supus cercetării. iar interceptarea este utilă pentru aflarea adevărului. Constatările tehnico-ştiinŃifice se fac de către specialişti sau tehnicieni.pen.). 91' C. Indiferent dacă este efectuată la locul faptei (fotografia judiciară operativă) sau în condiŃii de laborator (fotografia judiciară de examinare). Constatările tehnico-ştiinŃifice Conform art. 112 C.pen.2.4. precum şi aspectele procedurale cu privire la autorizarea pentru interceptare. deoarece prin intermediul lor sunt redate rezultatele cercetărilor criminalistice ce duc la aflarea adevărului într-o cauză penală. se poate considera că înregistrările audio sau video sunt „sigure”.7. Dat fiind caracterul pur tehnic al acestui mijloc de probă. dispunerea efectuării unei constatări tehnico-ştiinŃifice are loc în cazul în care există pericol de dispariŃie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaŃii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. redarea conŃinutului într-un proces-verbal. cât şi asupra instanŃei..2. 7. influenŃă psihologică deosebită atât asupra învinuitului sau inculpatului. judecătorul le va reŃine şi le va direcŃiona în procesul formării convingerii intime. Ca urmare a acestor însuşiri.

total diferită331. precum şi o moarte a cărei cauză nu se cunoaşte sau este suspectă.2. Necesitatea acestui raport este dată de importanŃa valorilor sociale lezate prin infracŃiune. poate dispune refacerea sau completarea acesteia. constatându-se că moartea s-a datorat unor afecŃiuni cardiace preexistente morŃii. judecătorul îşi poate forma intima convingere spre o anumită încadrare a faptei sau spre o altă încadrare. 7. sau pot releva raportul de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată a infracŃiunii. fie tehnice.4.4.2. Raportul făcut în urma analizelor. judecătorul va Ńine cont de ele. încadrarea în art. În funcŃie de rezultatele constatării.pen. ori moartea violentă a unei persoane. s-ar fi ajuns la condamnarea făptuitorului pentru „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte” conform art. expertiza poate fi cerută şi de instanŃă. nu mai este valabilă. Constatările medico-legale pot face lumină în anumite cazuri în ceea ce priveşte latura subiectivă a unei infracŃiuni. în dosarul respectiv va trebui să existe şi constatarea medico-legală a situaŃiilor mai sus-citate. există Ex. bineînŃeles în coroborare cu celelalte mijloace de probă existente în cauză. De altfel. Expertizele Acest mijloc de probă vine în completarea constatărilor tehnicoştiinŃifice şi a celor medico-legale atunci când acestea nu lămuresc pe deplin anumite aspecte ale pricinii aduse spre judecare.: Cazul Vrăbioru – Dacă s-ar fi constatat drept cauză a morŃii lovirea. precum şi de stabilirea împrejurărilor cauzei aşa cum s-au petrecut în realitatea socială. fie medico-legale. Ca şi în cazul celorlalte două mijloace de probă. Deci. Dată fiind valoarea probantă deosebită a acestor mijloace de probă.InstanŃa. în cazul în care nu consideră clarificate aspectele supuse analizei tehnico-ştiinŃifice. 183 C. precum şi existenŃa anumitor împrejurări ce aparŃin sau nu lanŃului cauzal al faptei.pen. Însă. în speŃă magistratul.8. 7. intima convingere a judecătorului nu se poate forma în vederea stabilirii unei sentinŃe corecte decât dacă toate elementele cazului sunt clare. nu poate fi decât în consens cu realitatea. 183 C. Constatările medico-legale În cazul în care instanŃa este sesizată cu cauze ce implică vătămări corporale sau ale sănătăŃii. 341 331 .9.

de picioare. experienŃa pozitivă şi. Şi în acest caz. precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului”. urme biologice – fie de sânge. abilitatea judecătorului de a solicita contribuŃia expertizelor de specialitate necesare în cauzele judiciare. se pot desprinde concluzii cu privire la anumite circumstanŃe ale cauzei. ca urmare.4. a inclus „obiectele care conŃin sau poartă o urmă a faptei săvârşite. dat fiind natura urmelor ce se pot găsi pe obiect (urme de mâini. fire de păr sau seminale. Mijloacele materiale de probă În această noŃiune. toate aceste urme sunt revelate şi cercetate şi.). spunere de adevăr.2. urme ale instrumentelor de spargere etc. de dinŃi.garanŃii de ordin procedural ce înlătură eventualele imixtitudini ce ar urmări denaturarea aspectelor supuse expertizei. magistratul va trebui să cunoască în ce constau şi cât au fost lezate valorile şi interesele legitime ale omului în lumina drepturilor şi obligaŃiilor sale. exigenŃe legale) ExigenŃele morale vizează raportarea reală şi sinceră a magistratului judecător la valorile umane.10. nu în ultimul rând. precum şi obiectele care sunt produsul infracŃiunii. coroborându-le pentru a-şi forma imaginea de ansamblu şi de detaliu a faptei şi pentru a da o sentinŃă conformă cu legea şi situaŃia de fapt. urme ale unor mijloace de transport.3. ExigenŃele de competenŃă au în vedere pregătirea modernă de specialitate. sunt incluse sub denumirea de „corpuri delicte” şi obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracŃiuni.pen. C. urme ale armelor de foc. salivă.4. justiŃie. punându-l în legătură cu celelalte date ale cauzei. judecătorul va da importanŃa ce i se cuvine mijlocului de probă analizat. dreptate.pr. 7. De asemenea. Atitudinea generală a magistratului se raportează la suma de valori şi norme morale unanim acceptate. Judecătorul nu va avea decât rolul să aprecieze toate aceste mijloace de probă. bună-credinŃă. de buze. GaranŃii psihologice şi de personalitate ale intimei convingeri. nas sau îmbrăcăminte. exigenŃe profesionale. Sfera de cuprindere a acestor mijloace de probă este foarte largă. 7. Cu ajutorul experŃilor criminalişti. 342 . (ExigenŃe morale. Privind astfel.

aprobat de Adunarea Generală O. de obicei. Secretul deliberării are mare importanŃă pentru a asigura o hotărâre justă. deliberarea în secret se poate face chiar în şedinŃa de judecată. prevederile legale cu privire la mărturie. Din punct de vedere al luării hotărârii. în cazul în care aceştia nu cad de acord asupra soluŃiei. discutat de părŃi în şedinŃă. 7.4. la care trebuie să se raporteze în permanenŃă. inumane sau degradante. adică şi-au spus cuvântul în fond toate părŃile prezente la proces. preşedintele declară dezbaterile închise şi judecătorii care alcătuiesc completul de judecată deliberează în vederea pronunŃării hotărârii. totodată..N. în decembrie 1979. iar inculpatul şi-a prezentat „ultimul cuvânt” şi instanŃa se consideră lămurită. dar el are aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte soluŃia ca şi ceilalŃi membri ai completului. dar.Interesante prevederi în sensul profesiei de magistrat sunt prevăzute în Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii. pentru a justifica pedepse sau tratamente crude. Deliberarea are loc în secret (art. 307 C.1. În procesele simple sau când se rezolvă o excepŃie.4.4. s-au audiat martorii şi experŃii. o ameninŃare contra securităŃii naŃionale. se ajunge la divergenŃe. s-au prezentat mijloacele de probă existente.U. În ceea ce priveşte exigenŃele legale se impune cunoaşterea de către judecător a dispoziŃiilor legii procesuale. se asigură judecătorilor liniştea pentru a chibzui temeinic. Astfel. Dacă însă completul de judecători este alcătuit din doi judecători. Deliberarea este condusă de preşedintele completului. nici o dificultate nu există în cazul judecătorului unic. procedeele de tactică şi metodică în efectuarea audierii martorilor. judecătorii se retrag în camera de chibzuire pentru deliberare.4. fie că este vorba de soluŃia finală ce trebuie dată în 343 . pe baza materialului probator din dosar. Problematica psihologică a deliberării şi opiniei separate 7. Astfel se păstrează încrederea în justeŃea soluŃiei şi obiectivitatea judecătorilor. acest cod prevede faptul că nici o persoană implicată în aplicarea legilor nu poate tolera un act de tortură sau orice altă pedeapsă ori tratament inuman sau degradant şi nici nu poate invoca un ordin al superiorilor săi sau împrejurări excepŃionale cum ar fi starea de război. Deliberarea După ce în şedinŃa de judecată au avut loc dezbaterile. De asemenea.).pen.pr. a drepturilor fundamentale ale omului. pronunŃată de judecători numai potrivit legii şi convingerii lor intime.

adică un număr impar. în unanimitate. La deliberare nu asistă nici reprezentantul Ministerului Public şi nici grefierul. Într-o astfel de situaŃie cauza se repune pe rol – eventual de îndată. 2 C. cum se întâmplă de regulă. ToŃi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni332. legiuitorul a Ńinut seama în această reglementare de un însemnat motiv psihologic: „pentru ca judecătorii cu o experienŃă mai mare. Carol al II-lea se pretinde că părerile sunt culese de preşedinte începând cu judecătorul cel mai mic în grad şi continuând în ordinea numirilor. substituind voinŃa acestuia. În ipoteza completului de divergenŃă. şi instituŃia deliberării are o componentă psihologică ce are menirea să pună în valoare personalitatea judecătorului. desigur. iar al treilea este pentru admiterea ei în parte). străine cauzei sau extrajudiciare. iar justiŃia ajunge să se transforme într-o maşină de fabricat soluŃii în serie. dar dacă unul din membrii completului nu este de acord cu opinia majorităŃii. 344 332 . adică se întregeşte completul de judecată cu preşedintele sau vicepreşedintele instanŃei sau cu un judecător desemnat de preşedinte. Dincolo de aceste aspecte de ordin strict procedural. În cazul în care completul de judecată fiind format dintr-un număr impar se ajunge la mai mult de două păreri (de exemplu: unul dintre membrii completului este pentru admiterea în întregime a acŃiunii. pe tot parcursul judecăŃii.pen. Motivarea opiniei separate este obligatorie. hotărârea se ia.cauză. testate intersubiectiv în duelul judiciar. Evident. de presiune vor influenŃa intima convingere a magistratului sau vor impune o altă soluŃie. atunci duelul judiciar este inutil. adică calificarea faptului şi aplicarea pedepsei. să nu îi influenŃeze”. el poate rămâne cu o opinie separată.pr. fie că este vorba de rezolvarea. calităŃile ce Art. ajungându-se astfel la un complet format din trei judecători. deliberarea este concepută şi legiferată pentru ca magistratul. altul pentru respingerea ei. Judecătorii vor delibera mai întâi asupra chestiunilor de fapt. judecătorul să poată cumpăni într-o stare de relaxare psihologică probele şi argumentele. Ultimul care-şi spune părerea este preşedintele. dacă părŃile sunt prezente şi se rejudecă în complet de divergenŃă. Prin urmare. Dacă elementele subiective. a unor cereri. 324 alin. deci cele strâns legate de probaŃiune şi apoi asupra celor de drept. excepŃii sau incidente. judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească într-o singură părere. deci cu o prestanŃă faŃă de ceilalŃi.

hotărârea se ia cu majoritatea. bună-credinŃă. în finalul tuturor consideraŃiilor expuse. justiŃie. raportarea reală şi sinceră a magistratului la valorile umane perene de adevăr. realizată din perspectiva psihologică. Legiuitorul impune ca hotărârea judecătorului să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluŃiilor date chestiunilor supuse deliberării. Putem conchide că. ale practicienilor. curaj.2. Dacă unanimitatea nu poate fi întrunită.şi extrajudiciare. cât şi la cel al individului angrenat în acest mecanism: în taberele pro şi contra ale literaturii de specialitate. poate şi trebuie să fie sistemul de referinŃă al temeiurilor unor soluŃii juridice fundamentate pe adevăr şi justiŃie333. dreptate. nu în ultimul rând. Credem. 345 333 .).structurează profilul psihointelectual şi moral-afectiv al acestuia. în lumina drepturilor şi obligaŃiilor sale. că structura deliberării. o demonstrează situaŃia fluctuantă a calificărilor juridice şi. În mod efectiv. orice schimbare de atitudine în pronunŃarea unei soluŃii ridică probleme psihologice inter. ale mijloacelor mass-media şi. (Din arhiva persnală a autorului – T. 7. a soluŃiilor pronunŃate în perioada post-decembristă. pe care se fundamentează posibilitatea judecătorului de a avea opinie separată. indiferent de natura procesului. cunoaşterea valorilor şi intereselor legitime ale omului în colectivitatea semenilor săi. există şi un drept la intimă convingere.4.B. Opinia separată (profesionalism. în ultimă analiză. echilibru psihic) Câte probleme de natură juridică şi psihologică ridică probabilitatea magistraŃilor ce constituie un complet de judecată de a avea opinie separată şi care este tensiunea intelectuală şi afectivă născute pe această problematică atât la nivelul actului de înfăptuire a justiŃiei. inevitabil. Problematica legată de aspectul opiniei separate îşi găseşte fundamentarea juridică în dispoziŃiile de drept procedural.4. Prin lege se consacră această obligaŃie a magistratului de a se circumscrie unui punct de vedere ce Se exemplifică prin studiul unor încheieri şi motivări de hotărâri în cauze complexe. Chestiunea supusă analizei capătă nuanŃe ce incită la discuŃii în momentul în care judecătorul care opinează pentru soluŃia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.

Această obligaŃie supusă unei analize mai atente poate da naştere la interpretări nu lipsite de „patimă”. alterum non laudare sum qui que tribunere. considerăm că un element de pornire îl va constitui buna-credinŃă a judecătorului. Judecătorul (magistratul) trebuie să dea dovadă de profesionalism pe durata întregului proces şi. pornind de la convingerea că o scurtă prezentare a laturilor conceptului bunei-credinŃe serveşte mai eficient deontologia activităŃii de judecător şi ideea de justiŃie. Având în vedere ideea fundamentală ce ne preocupă. Supunerea lui numai legii trebuie dublată şi de latura morală a personalităŃii sale. respectiv bunacredinŃă a magistratului. am preferat o definiŃie analitică.va apărea mai apropiat de cel invocat de el. Dacă încercăm o abordare psihologică. 346 . de asemenea. de bună credinŃă. Doctrinele moderne de drept au dat diferite definiŃii bunei-credinŃe. toate însă pornind de la cunoscuta maximă romană: Honeste vivere.

pe întreaga durată a administrării şi evaluării probelor a acelor procedee elaborate de practica judiciară. MECANISME ŞI IMPLICAłII PSIHOLOGICE 8. în cunoaşterea deplină a legităŃilor psihologice. Ńinând seama de toate aceste posibilităŃi de deviere de la realitate. care să îngăduie judecătorului să identifice mai întâi. precum şi marile dificultăŃi ridicate de aprecierea bunei sau relei-credinŃe a unei persoane la momentul întocmirii unui act care serveşte ca probă. Complexitatea activităŃii de înfăptuire a justiŃiei – de la activitatea organelor de poliŃie. Cunoscând dispoziŃiile legale potrivit cărora probele sunt lăsate la libera apreciere a completului de judecată. să determine erori judiciare. ImperfecŃiunea organelor noastre de recepŃie.Capitolul VIII EROAREA JUDICIARĂ. constituie. este reprezentată de erorile judiciare. în ansamblul probelor. veridicitatea. a parchetelor şi până la activitatea instanŃelor judecătoreşti – problemele ridicate pe parcursul acestei activităŃi pot. Toate aceste aspecte evidenŃiate transferă întreaga dificultate asupra operaŃiei finale legată de activitatea de apreciere a probelor. survenirea între momentul de recepŃie a informaŃiilor şi cel al reproducerii. aspecte de care judecătorul va trebui să Ńină seama atunci când apreciază probele şi când deliberează. nu trebuie pierdut din vedere că răspunderea care incumbă judecătorului este mare şi are implicaŃii asupra hotărârii pe care o va pronunŃa. a unui coeficient de alterare a faptelor memorate datorită unei serii de factori. să evalueze exact. Punerea problemei Una din problemele cu consecinŃe grave în viaŃa societăŃii. memorare şi verbalizare de la un individ la altul. cu alte cuvinte. posibilităŃile obiective sau subiective de eroare. să atenueze sau să înlăture apoi consecinŃele factorilor de alterare a adevărului. 347 .1. se impune utilizarea. De aceea. în concurs cu anumite împrejurări. existenŃa unor elemente de diferenŃiere sub raportul însuşirilor de percepŃie. cu toate. în viaŃa familiei şi la nivelul individului. a prezumŃiei contestabilă privind sinceritatea individului.

8. Error in substantia (eroare asupra calităŃilor esenŃiale ale lucrului) apare atunci când o parte crede că a dobândit un lucru făcut dintro anumită materie şi în realitate dobândeşte un lucru făcut din altă materie. realitatea obiectivă. error in persona. duce la inexistenŃa acestuia. de apreciere greşită a probelor. interpretarea.În sens filosofic. Eroarea este înŃelegerea greşită a unor împrejurări. De lege ferenda se impune adoptarea unui sistem sancŃionator care să protejeze justiŃiabilii de posibilele erori. eroarea nu produce nici un efect asupra contractului. La romani. experimentului organizat în mod defectuos. consimŃământul şi capacitatea. în realitate. observaŃiei superficiale. iar cealaltă parte crede că este vorba de alt lucru. Uneori. să le deschidă calea la despăgubiri din partea statului (în calitatea lui de comitent care răspunde pentru fapta prepusului) să asigure o mai mare credibilitate în obiectivitatea şi imparŃialitatea magistraŃilor. error in corpore şi error in substantia. nerespectării legilor logice. în aprecierea probelor – fapta va îmbrăca forma unor 348 . nu reflectă adevărat. când nu poartă asupra unor aspecte ce prezintă interes pentru părŃi. alteori însă. a datelor faptice şi juridice ridicate în cadrul procesului de înfăptuire a justiŃiei. prin eroare înŃelegem concluzia care. Error in persona (eroarea asupra identităŃii persoanei) se produce atunci când o parte crede că a încheiat contractul cu o anumită persoană şi. nu se reglementa eroarea judiciară – determinată de greşita interpretare şi aplicare a legii. se produce când o parte crede că obiectul material al contractului este un anumit lucru. l-a încheiat cu altcineva. Erori judiciare – scurt istoric Romanii apreciau ca esenŃiale pentru un contract trei elemente: obiectivul. ca şi în majoritatea legislaŃiilor moderne. datorită limitelor cunoaşterii. sancŃionarea greşită. veridic. Următoarele cazuri de eroare atrăgeau nulitatea contractului: error in negatio. Desigur că în măsura în care se reŃine reaua intenŃie în interpretarea şi aplicarea legii. Error in corpore (eroarea asupra identităŃii lucrului). cu bună. iar cealaltă parte. Error in negatio (eroarea asupra naturii actului juridic) apare atunci când o parte intenŃionează să încheie un anumit contract. Prin eroare judiciară înŃelegem perceperea.sau rea-credinŃă. Printre cauzele care duc la inexistenŃa consimŃământului face parte şi eroarea.2. crede că este vorba de o altă operaŃiune juridică.

Bătrânul Aslan a mai arătat că sertarele biroului din camera căpitanului Gheorghe Aslan fuseseră sparte şi pe jos în cameră s-a găsit un ciocan a cărui coadă de lemn era ruptă în bucăŃi. Tânărul Constantin łurai se afla în faŃa unei probe dificile. Muribunda. unde avusese loc un asasinat… Victima. fiul şi soŃia se retrăseseră în camerele lor de culcare. unde.00. după terminarea mesei. în vârstă de 28 de ani. Bătrânul Teodor Aslan. acum pensionar. comisarul Constantin łurai a fost din nou primul criminalist sosit la locul faptei. a auzit un strigăt şi nişte împuşcături ce veneau din camera soŃiei. după ce împreună cu soŃia şi fiul lor. s-au dus cu toŃii în odăile de culcare care se aflau la etajul clădirii. După vreo jumătate de ora s-a întors acasă. fusese găsită împuşcată în dormitorul ei. primirea de foloase necuvenite.infracŃiuni (abuz de serviciu. care chemase salvarea. iar cercetarea criminalistică hotărâtoare pentru emiterea de ipoteze corecte şi justa soluŃionare a speŃei. unde a stat ascuns după uşă. a arătat cum la scurt timp după terminarea mesei de seară. luare de mită. 349 334 . o femeie în vârstă. a constatat că uşa dormitorului acesteia era închisă cu cheia pe dinăuntru şi că în încăpere se auzeau gemete. 17. AFACEREA ASLAN În camera unui hotel din Bucureşti. Gheorghe Aslan. Dânsul credea că autorul faptei s-a strecurat din vreme în dormitorul victimei. reieşea că. Sofia Aslan. unde însă murise imediat fără a mai putea vorbi. Din relatările soŃului victimei. trafic de influenŃă etc. pe care spărgătorul nu l-a luat. a atacat-o întrebând-o de ascunzătorile în care Ńine depozitaŃi banii şi bijuteriile. un maior îşi pusese capăt zilelor împuşcându-se în cap. Cazul era de o complexitate extremă. la cererea fiului acesteia. a ieşit la o scurtă plimbare prin împrejurimi. luându-şi paltonul. La riposta energică a victimei a fost nevoit s-o împuşte şi să-şi asigure scăparea. s-a dus în dormitor.) sancŃionate ca atare334. în timp ce dânsul. spre surprinderea lui. Teodor Aslan. în jurul orei 22. fusese transportată la Spitalul Brîncovenesc. Ducându-se să vadă ce s-a întâmplat. în seara zilei de 27 aprilie 1932. purtare abuzivă. căpitanul Gheorghe Aslan relata că. Într-unul din sertarele forŃate şi deschise se găsea un revolver. Pe noptiera de lângă pat. care dormea separat de soŃia sa. Când a urcat la etaj a constatat că mama lui este în agonie şi a luat urgent măsurile ce s-au impus. a găsit poarta deschisă. au luat masa în sufrageria de la parter. sinucigaşul lăsase două scrisori şi un pistolet… Şi în seara zilei de 27 aprilie 1932. în strada Pictor Romano nr. După ce victima a intrat şi a închis uşa. fost director al Senatului şi fost funcŃionar în serviciul Băncii Generale. Gheorghe Aslan. dar în plină putere. dar nu a rămas pentru a se odihni ci. La rândul său. încuind poarta la părăsirea imobilului.

marcând urmele descoperite în vederea fotografierii şi ridicării lor prin pelicule. după cercetări extrem de minuŃioase. O a doua etapă necesară lămuririi tuturor aspectelor a fost aceea a examinării. łurai a descoperit urme fine de sânge ce păreau a fi fost pulverizate dintr-o arteră proaspăt secŃionată. Constantin łurai intuia acest lucru şi se pregătea ca atare. Totodată. Despre acest spărgător. a îmbrăcămintei victimei şi a urmelor lăsate de fiecare glonŃ în corpul acesteia. Luând în vizor toŃi spărgătorii cu mod de operare deosebit s-a ajuns în cele din urmă la Ion Ştefănescu. de exemplu. împreună cu medicul legist. precum şi a altor urme lăsate de autor. łurai a revenit de nenumărate ori în câmpul faptei. Se afla aşadar faptul că „pontul” de „a face” casa Aslan îi fusese dat acestuia de fiica spălătoresei 350 . care împreună cu cele recoltate din organism. să poată constitui un set de proiectile de comparat cu cele ce se vor fi dobândit prin trageri experimentale cu armele ce vor fi incriminate la cercetările ulterioare. faptul că pe pantofii albi. inspectorul Frînculescu de la judiciar aflase prin „bunăvoinŃa” aşa-zisului „Picu” (hoŃ aflat în detenŃie şi fost tovarăş de fapte cu bănuitul) că încă din 1931 luaseră în vizor o casă „de făcut” pe str. precum şi a modului de dispunere a orificiilor de intrare şi ieşire. Cercetările şi investigaŃiile au demarat în trombă. Picu a arătat inspectorului Frînculescu că Ion Ştefănescu se afla permanent în posesia unui pistol mic de calibru 6. direcŃiile şi distanŃele de la care se trăsese.Pentru început. realiza interpretarea urmelor de sânge şi a celor lăsate de pătrunderea proiectilelor în imobil şi pereŃii unde se petrecuse crima. S-a explicat acest fenomen prin aceea că ele ar fi putut fi create cu ocazia ridicării muribundei şi transportării acesteia la spital. Pentru prima dată în criminalistica română se pune problema identificării armei cu care s-a tras. progresele cercetărilor criminalistice trezind o serie de întrebări. în încăperile în care operase autorul crimei nu s-au mai găsit şi alte categorii de urme. Probele în acuzarea lui Ion Ştefănescu încep să se strângă. Iată. În sfârşit. cert este faptul că vulpoii judiciarului au dat de o urmă pe care conform obiceiului s-au grăbit să o exploateze cât era „caldă”. considera necesară revederea încă o dată a câmpului faptei. În acelaşi timp. De ce oare? Nimeni nu poate şti care ar fi fost cursul ulterior al cercetărilor. łurai s-a pronunŃat cu certitudine asupra faptului că în afara urmelor digitale ale defunctei Sofia Aslan şi ale fiului ei Gheorghe Aslan. IntenŃia tânărului comisar criminalist era ca în lumina datelor autopsiei să găsească proiectilele ricoşate din corp. Pictor Romano şi care în mod cert era casa lui Aslan. în lipsa cadavrului care fusese depus la morgă. cu vârfurile maron pe care îi purtase Gheorghe Aslan.35 mm pentru a face uz de el la nevoie. pentru a corobora datele obŃinute cu condiŃiile reale în care au avut loc tragerile. palmare. Pentru investigaŃiile privind căutarea celorlalte urme digitale.

rezistenŃa victimei şi împuşcarea acesteia cu pistoletul găsit asupra sa… Toate bune. care de altfel. considera însă că valoarea acestor concluzii este derizorie din moment ce autorul însuşi mărturisise comiterea faptei. nu au fost aduse în faŃa instanŃei nici o problemă legată de urmele găsite la faŃa locului (stropi de sânge. luarea pontului de la fiica spălătoresei. demonstrând şubrezeniile depoziŃiilor martorilor acuzării.distinsei familii. nu s-a replicat în nici un fel în legătură cu concluziile raportului de expertiză balistică. amprente papilare etc. pătat de sânge. mai ales. După o muncă tenace de cercetare. În final. Ce păcat însă. că în strălucita pledoarie. Studiase temeinic cea mai competentă lucrare la vremea sa. însuşindu-şi temeinic tehnicile privind identitatea armei atât cu ajutorul proiectilelor trase. a fost trimis în judecata CurŃii cu Juri a Capitalei. iată devenea aproape de prisos. dat fiind faptul că erau recrutaŃi din lumea infractorilor şi a concubinelor acestora. Ion Ştefănescu recunoaşte comiterea faptei în scop de jaf… pierderea fularului la locul faptei. iar pistolul era cal. Balthazar (1922/1923). de către inculpat). fotografierea şi comparaŃia sub microscop a tuburilor şi proiectilelor în litigiu cu cele de comparaŃie. la care łurai Ńinea nespus de mult. spărgătorul Ion Ştefănescu. recunoaşte că purtaseră discuŃii asupra loviturii. cât şi cu ajutorul tuburilor arse găsite la faŃa locului. însuşirea a 3600 lei. Bomba dosarului rezidă însă în aceea că de la locul faptei se ridicase un fular de culoare albă. deloc surprins. InstrucŃia odată terminată. punând la îndoială buna lor credinŃă. Inspectorul Frînculescu. profesor de medicină legală la Facultatea din Paris.35 mm găsit asupra lui Ion Ştefănescu şi cu care acesta afirma că împuşcase victima. care excludeau faptul că arma crimei ar fi fost cea găsită asupra lui Ion Ştefănescu. 6. l-a condamnat la 25 ani muncă silnică pentru crima comisă.) şi. a succesiunii ghinturilor aflate pe proiectil cu ajutorul foiŃei de staniol. care pe baza probelor dosarului şi a martorilor audiaŃi (cu toată negarea faptei. tânărul criminalist realiza pentru prima dată în poliŃia tehnico-ştiinŃifică română un raport de expertiză balistică cu concluzii stupefiante în derularea dosarului în curs: tuburile şi proiectilele recoltate în crima comisă prin împuşcarea cu arma de foc a victimei Sofia Aslan nu au fost trase şi nu provin de la pistoletul cal. Şi totuşi. Experimentase posibilitatea imprimării. Expertiza balistică. Epilog: Condamnatul săvârşise aproape patru ani de ocnă când destinul a dat un curs 351 . şi anume „Expertiza armelor de foc” a profesorului de medicină-legală Wulfried Derome – Montreal 1929. Avocatul Henry Meitani a făcut o apărare strălucită. 6. în bune condiŃiuni. inclusiv recunoaşterile detaliate ale autorului. zis „Tata Moşu”. Studiase şi cunoştea perfect metoda de identificare a armelor de foc a profesorului V. în instanŃă. lux de probe. spargerea sertarelor. care este recunoscut a fi aparŃinut lui Ion Ştefănescu.35 mm la fel ca şi proiectilele extrase din trupul victimei. Constantin łurai se apucă de treabă.

DeclaraŃia lui Ion Ştefănescu: Fularul recunoscut ca aparŃinându-i. Prin ignoranŃa vremurilor şi împotriva vicisitudinilor de tot felul. 6. Constantin łurai.35 mm. 6. Pictor Romano. mai vechea noastră cunoştinŃă. sinucigaşul lăsase două scrisori prin care mărturisea că el a fost acela care o împuşcase pe mama sa Sofia Aslan. Împuşcarea victimei cu pistoletul găsit asupra sa. Ancheta nu sesizează şubrezeniile depoziŃiilor şi nu pune la îndoială bunacredinŃă. Eroarea: 25 ani muncă silnică la care a fost condamnat Ion Ştefănescu. Recunoaşterea comiterii faptei în scop de jaf – 3600 lei. cu faŃa în sus. cal. nu controlează probele. Sursele erorii: o mixtură de disfuncŃii. Apărarea: nu fructifică raportul de expertiză balistică. DeclaraŃia fiicei spălătoresei: Faptul că ea fusese aceea care dăduse „pontul” şi că se purtase discuŃii asupra modului de operare. care nu era autorul crimei pentru care a fost judecat şi condamnat. Luarea pontului.35 mm pe care îl folosise cu patru ani în urmă la uciderea mamei sale. Judecata nu clarifică chestiuni fundamentale. casa Aslan. tânărul comisar de poliŃie. rugând autorităŃile să întreprindă demersurile necesare pentru punerea în libertate a spărgătorului Ion Ştefănescu. Spargerea sertarului. zis Tata Moşu. mai avea încă în mâna dreaptă un pistolet calibru 6. începuse să-şi facă temeinic drum. Faptul că Ion Ştefănescu se află permanent în posesia unui pistol mic. lipsa experimentului judiciar. extrapolată pripit. în noaptea de 27 aprilie 1932. un maior îşi pusese capăt zilelor împuşcându-se în cap … Sinucigaşul nu era nimeni altul decât Gheorghe Aslan. Pe noptieră.fericit amărâtelor de zile pe care avea să le mai trăiască… În camera unui hotel din Bucureşti. Întins pe pat. expert criminalist. lângă pat. ignorând expertiza balistică. De prisos să mai consemnăm în acest final că rezultatul noii expertize balistice demonstra categoric: Gheorghe Aslan se sinucisese cu acelaşi pistolet cal. Probe în acuzare: DeclaraŃia lui Picu: Faptul că numitul Picu dezvăluie intenŃia lui Ion Ştefănescu de a comite o spargere împreună cu el pe str. Probe în apărare: Avocatul Henry Meitani 352 .35 mm.

de cealaltă parte. ci constrâns. datorită laconismului lor esenŃial. Chestiuni de clarificat: pe pantofii albi cu vârfurile maron. la un anumit moment şi într-o anumită situaŃie. Problematica erorii judiciare în drept. 6. comisarul łurai descoperise urme fine de sânge care păreau a fi pulverizate dintr-o arteră proaspăt secŃionată. nu s-au mai găsit şi alte categorii de urme (digitale. concentrează o stare de fapt. în afara urmelor digitale ale defunctei Sofia Aslan şi ale fiului ei Gheorghe Aslan. abateri de la normal. găsit asupra lui Ion Ştefănescu şi cu care acesta afirma că împuşcase victima – acelaşi calibru. nu Putea să fie luat „pontul”. în încăperile în care operase autorul crimei. s-a produs ireparabilul. şterse …). nu au fost trase şi nu provin de la pistoletul cal. confirmă fapte colaterale. percepută în funcŃie de structura caracterială a individului. practic a unei scuze. frustrarea nedreptăŃii provocate de eroare. o tensiune oarecare şi. Problematica psihologică a intimei convingeri Error humanum est spune un vechi dicton latin şi fiinŃa omenească. Fularul putea fi un element pe care membrii familiei Aslan să nu-l recunoască ca atare. cum ar spune filosoful. 2. iar Ion Ştefănescu să fi avut un fular asemănător sau chiar identic. pe care-i purtase Gheorghe Aslan. îşi însuşeşte critic şi acest mic amănunt: de a se fi aflat în eroare. Îndoieli asupra bunei-credinŃe a martorilor: recrutaŃi din lumea interlopă şi a concubinelor acestora (profilul moral şi interese dubioase). plină de păcate. 353 . „Picu” era în detenŃie. prin împuşcarea cu arma de foc a victimei Sofia Aslan. pur şi simplu de a-şi fi reprezentat în mod eronat situaŃia de fapt. au valoarea unui argument. Dictoanele. ceva ce a fost fără să fi trebuit să fie. de a fi „căzut” în greşeală. directe. iar în plan obiectiv s-au produs distorsiuni. excludere. să fie pus la cale modul de operare. dar fapta să o fi făcut alŃii (în lumea interlopă sunt lucrate frecvent ponturi comune).8. elemente traseologice distincte. invocate de cel care a greşit şi care simte nevoia să se apere. concluziile expertizei balistice: tuburile şi proiectilele recoltate în crima comisă. în general. într-un „dialog” al greşelii. avea interese. 1. nu era liber.3.35 mm. Dar undeva. Şubrezenia depoziŃiilor martorilor acuzării.

de ireparabil. adică el dispune condamnarea pe nedrept a inculpatului. cauza. mecanismul formării convingerii intime a judecătorului. Punctul central al discuŃiei despre eroarea judiciară este. adică dreptul de a aprecia liber. şi o „primă” acordată bunei-credinŃe. Eroarea apare şi aici inerentă naturii omeneşti. iar sancŃiunea merge de la anularea actelor săvârşite din eroare în timpul persistenŃei erorii. al căror rol se schimbă faŃă de cel jucat până în momentul pronunŃării hotărârii: judecătorul trece în prim plan. generator a ceea ce se numeşte „eroare judiciară”. în care intervine statul ca apărător al interesului public. drept conferit de lege ca o „primă de încredere” în 354 . Practic. în plin câmp al dreptului obiectiv. deoarece nu el a săvârşit fapta. el având dreptul la intima convingere. şi de a se pronunŃa ca atare. până la totala disculpare a individului generator al erorii şi la restabilirea situaŃiei anterioare. persoane fizice. Intrăm într-un domeniu „mai serios” al dreptului. accentul cade pe relaŃia judecător – inculpat. se poate califica abia în momentul descoperirii şi condamnării adevăratului făptuitor. Eroarea creează aparenŃa bunei-credinŃe şi o rezumă. cu reguli specifice. dar bazată în principal pe buna sa credinŃă. şi subiect activ. Inculpatul se transformă din acuzat în victimă. eroarea judiciară ca atare. prin consecinŃele grave pe care le antrenează. pe convingerea că soluŃia sa este cea corectă. fiind executabilă ca atare. în mintea căruia se produce greşita reprezentare a situaŃiei de fapt. până atunci hotărârea de condamnare definitivă are o valoare relativă de adevăr. mai ales. pătrunde în mecanismul instituŃionalizat al JustiŃiei statale. corespunzătoare situaŃiei de fapt şi de drept. la raporturile care formează obiectul acestui domeniu al dreptului. Eroarea „judiciară” Ńine de domeniul dreptului penal ca ramură a dreptului public. bazat pe egalitatea şi independenŃa participanŃilor. Eroarea de fapt este scuzabilă în Drept. restabilirea situaŃiei anterioare şi repararea prejudiciului fiind. în măsura în care sunt reparabile consecinŃele sale. într-un fel. el este în acelaşi timp şi subiect pasiv. aşadar. alterând raporturile interumane prestabilite. De fapt. Buna sa credinŃă este şi premisa nesancŃionării judecătorului pentru provocarea erorii judiciare. Ńinând de imprevizibil şi. principiu moral deosebit de important în Drept. Acest mod de a privi lucrurile este specific dreptului privat. conform conştiinŃei sale. el trebuind să suporte consecinŃele unei fapte pe care nu a comis-o. eronată datorită insuficienŃei probatoriului administrat sau ignorării anumitor probe esenŃiale pentru stabilirea adevărului. în special celui civil.În momentul în care individul pretinde încălcarea unui drept subiectiv al său. în special în plan psihic. a realităŃii obiective.

Se fac cercetări. Bridgewater. în apropiere de Boston. beneficiind şi de serviciile unei apărări foarte slab pregătite şi ineficiente. în urma efectuării unor noi anchete. Tâlharii dispar cu un autoturism marca Buick. de origine italiană. . ca motivaŃie psihologică a pronunŃării hotărârii. ambii sunt membri ai mişcării anarhiste. SUA. brunet şi purta o mustaŃă foarte deasă. În baza unor probe irelevante şi insuficiente. La sediul poliŃiei se primeşte un telefon anonim prin care se dă un indiciu. În absenŃa celui denunŃat de către telefonul anonim.Al doilea atac – maşina folosită aici era aceeaşi cu cea din primul atac. După 50 de ani de la moartea celor doi. Din autoturism coboară 3 bărbaŃi înarmaŃi care nu reuşesc. respectiv la ambele atacuri (Vanzetti). legea lăsând soluŃionarea cauzei „la luminile şi înŃelepciunea judecătorului”. zi de amintire în întreg statul Massachusetts. SUA. 335 CAZUL SACCO – VANZETTI 24 decembrie 1919. Cele 355 . poliŃiştii iau urma unor apropiaŃi ai acestuia. Judecătorul nu mai este subiectul pasiv al erorii de fapt. aceştia sunt executaŃi după mai mult de şase ani de aşteptare. Nicola Sacco şi Bartolomeo Vanzetti sunt arestaŃi sub acuzaŃia de participare la al doilea atac şi. atitudinea sa psihică Ńinând de domeniul intenŃiei.Şoferul camionului atacat în prima acŃiune declară că agresorii erau trei. 15 aprilie 1920. Deşi opinia publică din America şi Europa li se alătură celor doi. Doi indivizi necunoscuŃi îi împuşcă pe doi salariaŃi ai unei fabrici de încălŃăminte şi le sustrag suma de 30. Cei doi sunt emigranŃi italieni. salariile lucrătorilor. se contrazic. tot în apropiere de Boston. contraanchete şi expertize s-a putut dovedi nevinovăŃia acestora. South Braintree. ObservaŃiile martorilor nu sunt elocvente.judecata şi conştiinŃa magistratului. Un autoturism marca Buick blochează calea unui camion ce transporta suma de 30. cei doi acuzaŃi sunt condamnaŃi la moarte pentru asasinat de gradul întâi. El a ignorat total. Reaua-credinŃă a magistratului în soluŃionarea cazului excede problema convingerii intime. probatoriul administrat în cauza care conducea la concluzia nevinovăŃiei inculpatului sau a cunoscut caracterul său fals. Unul dintre ei era înalt. Date rezultate din cercetarea la faŃa locului: . cu bună ştiinŃă. salariile pentru muncitorii unei fabrici de încălŃăminte. totuşi. La 20 iulie 1977 s-a pronunŃat reabilitarea lor oficială şi s-a proclamat ziua de 20 iulie. pronunŃând totuşi o hotărâre de condamnare a inculpatului335.000 dolari. un anume Coacci. contrafăcut. Ei foloseau un autoturism Buick. mişcare deloc agreată în SUA. să oprească camionul. el provoacă sau cel puŃin acceptă producerea erorii judiciare.000 dolari.

care gesticulează. Introducerea procesului pe terenul politic. act realizat de către apărare. cât şi Vanzetti purtau asupra lor arme. p. Concluzie: Prezentarea defectuoasă a apărării a contribuit la acuzarea celor doi. fiind posibilă producerea erorii judiciare. ei neputând vorbi bine limba engleză nu înseamnă că ei sunt nesinceri.şase gloanŃe trase asupra victimelor au fost marcate de către medicii legişti.. . Nahmias. dar nu şi o garanŃie că el ar fi comis faptele. ieşit dintr-o veche familie americană. judecătorul Webster Thayer. 4. a reprezentat practic. a negării faptelor de către acuzaŃi. confuzia produsă de mărturiile care nu erau prea clare. comunicare redusă. latini („Marile crime ale istoriei” – Bellemare P. Efecte psihologice de distorsiune a intimei convingeri Rea-credinŃă datorată: 1. Erori de interpretare – disfuncŃii în exigenŃele de competenŃă 1. acesta nu ştia să conducă. În cele din urmă totul va depinde de el. dar era un om al tradiŃiei. împotriva voinŃei lor. 5. De aici influenŃa politică s-a impus. DisfuncŃii în exigenŃele de competenŃă ale avocaŃilor apărării: absenŃa capacităŃii de persuasiune. chiar şi pe scaunul electric. 4. IgnoranŃă: 1. confuzia produsă de numeroasele expertize balistice care nu au avut concluzii foarte clare. era un magistrat integru. Singurul glonŃ mortal care a atins-o pe una dintre victime a fost notat cu un „III” roman. efect Halo – apartenenŃa celor doi acuzaŃi la mişcarea anarhistă.Atât Sacco. un puritan care cu greu i-ar putea înŃelege pe imigranŃii încă slab integraŃi. practic. condamnarea propriilor clienŃi. Lipsa alibiului pentru cele două atacuri al lui Vanzetti este doar un indiciu. 11). Subiectivism al corpului de juraŃi datorat faptului că selecŃionarea lor s-a făcut din oficiu. 2. 2. J-F. 2. Faptul că acuzaŃii şi-au învăŃat depoziŃiile pe dinafară. a faptului că deşi Vanzetti a fost acuzat că şofa Buick-ul în cele două atacuri. preşedintele completului. oameni care vociferează. 3. inexistentă. 356 . Faptul că cei doi acuzaŃi sunt membrii ai mişcării anarhiste nu este o garanŃie că cei doi au comis cele două atacuri. lipsă de argumentare – participare la şedinŃe. efect Halo – condamnarea lui Vanzetti la 12 ani închisoare pentru primul atac a încurajat instanŃa în condamnarea celor doi şi pentru cel de-al doilea atac. 3.

Este un moment critic. Practica judiciară a mers pe principiul „reparării atât a consecinŃelor negative patrimoniale. cât şi morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite. în cazul relei credinŃe a magistratului. ci şi inducerea pentru inculpat a unei stări de teroare. prevede posibilitatea acordării „părŃilor lezate.p. principiul prezumŃiei de nevinovăŃie. a prejudiciului moral. în care se adună probatoriul cauzei. 504 şi urm. Se încalcă astfel. deşi el se ştie nevinovat. posibilitate conferită de lege (art. care intră în sfera ireparabilului. o reparaŃie echitabilă”. 50 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului ratificată şi de România. Misiunea agentei era de a recupera toate hârtiile pe care le va găsi în coşurile de hârtii sau sobele ambasadei. antecondamnat încă din faza urmăririi penale. Pentru a stabili filiera.S. 1995/29. înŃelegând prin aceasta atât acoperirea prejudiciului material. ci ca pe un complot împotriva sa. Ministerul de Război Francez ajunge la concluzia că documente secrete sunt comunicate serviciilor germane de informaŃii. AFACEREA DREYFUS În 1894. bineînŃeles în măsura în care se poate vorbi de o „reparare”. serviciul francez de informaŃii a plasat o agentă. el se simte prins în mecanismul judiciar statal şi strivit fără nici o putere de apărare. de către inculpat. singura în măsură să aprecieze vinovăŃia sau nevinovăŃia acestuia. rechizitoriul susŃinând vinovăŃia sa.10. fiind uneori.1992).). Probele administrate în cauză erau atât de inconsistente şi precare. în adevăratul sens al cuvântului. acesta realizând că probatoriul cauzei îi este nefavorabil. Trebuie amintită însă şi posibilitatea reparării prejudiciului suferit în urma condamnării pe nedrept. o femeie de serviciu la Ambasada Germană. de ruptură. Documentul va purta denumirea „Borderou”. art. care funcŃionează în favoarea inculpatului până în momentul pronunŃării hotărârii de către instanŃa de judecată. – SecŃia civilă nr. Bănuielile s-au concentrat prea repede asupra lui Dreyfus. în mod flagrant. încât 357 336 . În completarea legislaŃiei interne. iar acesta poate fi evaluat în bani336. săvârşită de o altă persoană. printre hârtiile remise se află şi dovada pertinentă că în Statul Major General Francez se află un trădător. C. din acuzat victimă.Inculpatul devine.J. de tensiune psihică. Individul simte că i s-a făcut o nedreptate şi resimte acest lucru mai mult decât ca o simplă frustrare. La 25 septembrie 1894. Încălcarea acestui principiu înseamnă nu numai lipsirea învinuitului sau inculpatului de un drept al său fundamental în procesul penal. sau alte suferinŃe de ordin psihic” (Decizia C. după cum am mai spus. cât şi moral. Principalul indiciu împotriva lui Dreyfus era asemănarea dintre scrisul acestuia şi cel de pe borderou.

raportul expertului Bertillon a fost concludent înlăturat de apărare. Organul de cercetare a urmărit o singură pistă. Cu toate acestea. Dreyfus este arestat de Ministerul de Război. Dreyfus este trimis în judecată pentru delictul de înaltă trădare. acesta nu ar fi fost condamnat. era adresat ataşatului militar german şi făcea menŃiuni la planurile furnizate de un anume D. În timpul procesului. neaduse la cunoştinŃa nici a apărării şi nici a acuzării. prin care solicita o dezminŃire că Dreyfus ar fi avut relaŃii cu el. Dreyfus a fost condamnat la deportare pe viaŃă şi degradare. Cercetarea destinatarului telegramei. examinarea scrisului acestuia. 358 . Este pus să scrie sub dictare frazele de pe borderou şi i se sugerează că soluŃia optimă este să se sinucidă.dacă nu ar fi existat o campanie dezlănŃuită de presa antisemită. Recursul este respins. Înscrisul a fost interpretat tendenŃios. atrage atenŃia asupra fragilităŃii probelor care obligă la măsura achitării. furniza Ambasadei Germane informaŃii secrete. Se cade de acord asupra necesităŃii de a se lua în prealabil avizul a doi grafologi: Gobert – care a arătat că scrisul poate aparŃine şi altei persoane decât a lui Dreyfus – şi Bertillon – care a fost categoric în a atribui scrisul de pe borderou lui Dreyfus. S-a pornit de la ideea greşită potrivit căreia datele nu puteau fi furnizate decât de un ofiŃer de stat major stagiar care avea acces la birourile de la care proveneau documentele. ofiŃer de informaŃii din armata franceză. rezultatele anchetei provizorii sunt comunicate. argumentând că asemănările şi deosebirile dintre scrisul lui Dreyfus şi cel de pe borderou sunt o probă indiscutabilă a vinovăŃiei. Dreyfus este îmbarcat şi transportat pe Insula Diavolului unde rămâne până în 1899. supravegheat în permanenŃă şi maltratat. În baza acestor elemente. identic cu cel de pe borderou. Maiorul Paty. După deportare. iar la 13 aprilie 1895. Al doilea înscris era o telegramă cifrată adresată de ataşatul militar italian şefului său de stat major. Conducerea armatei se întruneşte pentru a decide dacă Dreyfus trebuie trimis în judecată pentru înaltă trădare.. din al cărei conŃinut reiese că E. Acestora li se alătură şi Emile Zola prin ziarul său. La 1 martie 1896 este interceptată o telegramă a ataşatului militar german adresată maiorului E. care a instrumentat cauza. Un act provenea de la ataşatul militar italian. conduce spre adevăratul trădător – maiorul Esterhazy. Tribunalul l-a identificat cu Dreyfus. Au fost prezentate acte secrete. La 10 octombrie 1894. familia căpitanului susŃinută de câŃiva ofiŃeri şi unele ziare ale vremii au declanşat o campanie de reabilitare. singura probă a acuzării. Dreyfus îşi declară nevinovăŃia şi susŃine că vrea să dovedească acest lucru. deoarece în cazul deosebirilor şi-ar fi putut modifica deliberat scrisul pentru a nu fi recunoscut.

OfiŃerul este arestat. Alfred Dreyfus va fi definitiv reabilitat. borderou. organul de cercetare a urmărit o singură pistă. falsitatea aprecierilor grafologice asupra borderoului. La 3 iunie 1899. Apărarea: nu consolidează netemeinicia. Dreyfus este declarat vinovat. reintegrat. avansat şi decorat cu „Legiunea de Onoare”. ce alŃi ofiŃeri aveau acces sau erau interesaŃi în furnizarea de documente secrete. E. este achitat. 359 . pentru că numai stagiarii aveau acces la documentele respective. Sursele erorii: Un concurs de nereguli. un proces care a zdruncinat din temelii societatea şi statul francez. la grava eroare judiciară. Curtea de CasaŃie. se desfăşoară sub imperiul presiunii opiniei publice potrivnice evreilor. nici probe. E.Încercările de a restabili adevărul se izbesc de rezistenŃa îndârjită a celor care au contribuit. nu înseamnă neapărat Dreyfus). La 4 decembrie 1897. hotărăşte în unanimitate. Acesta este readus în FranŃa. nu au legătură cu Dreyfus. este compromis prin probele descoperite la anchetă şi părăseşte FranŃa. nu controlează veridicitatea probelor şi nu pune la îndoială buna-credinŃă a celor care le-au furnizat. Judecata: nu lămureşte aspecte importante. în sfârşit. punctul de plecare în investigaŃie a fost greşit. afacerea Dreyfus se închide definitiv. prin care arată că este în măsură să dovedească autorităŃilor că două din documentele citate în Cameră şi datate din 1894. Hotărârea tribunalului a fost neaşteptată şi surprinzătoare. Consiliul de război începe instrucŃia în afacerea E. Ministerul JustiŃiei sesizează Curtea de CasaŃie cu o cerere de revizuire a procesului Dreyfus. Nu solicită o expertiză suplimentară. trădătorul este ofiŃerul de stat major stagiar. Rezumatul procesului: Eroarea: Deportarea pe viaŃă şi degradarea. iar alŃii intenŃionat. interpretează greşit documentele secrete aduse ca probă (D. Ancheta: nu constată şubrezenii. La 26 septembrie 1898. iar al treilea document este fals. unii de bună-credinŃă. casarea sentinŃei cu condamnarea lui Dreyfus. Se terminase. Curtea de CasaŃie este din nou sesizată. în secŃii reunite. OfiŃerul care instrumentase cauza trimite o scrisoare deschisă preşedintelui Consiliului de Miniştri. La 12 iulie 1906. La 20 iulie 1906.

Probe în acuzare: faptul ca borderoul avea pe el menŃiuni scrise asemănătoare cu scrisul lui Dreyfus.4. iar al treilea este fals.8. Dar în mecanismul său de formare pot interveni diverşi factori de distorsiune. care apar ca surse indirecte ale erorii judiciare337. Solicitarea de a arăta că Dreyfus nu a avut relaŃii cu ataşatul militar italian a fost interpretată ca vinovăŃia aparatului militar italian de a apăra un agent. şi şase colete cu segmente 360 . raŃionamentul greşit al grafologului. 2. În recurs: Greşita interpretare a documentelor care au stat la baza condamnării. nu înseamnă Dreyfus. Reaua-credinŃă în luarea în considerare a noilor aspecte relevante. Înscrisurile secrete prezentate instanŃei: D. este ucisă cu o ferocitate dementă. Anca Broscotean. DeclaraŃia grafologului Bertillon: RaŃionamentul greşit potrivit căruia asemănările şi deosebirile dintre scrisul lui Dreyfus şi cel de pe borderou atestă vinovăŃia. măsura arestării ofiŃerului care a instrumentat cauza şi a afirmat că poate dovedi că cele două documente secrete nu au legătură cu Dreyfus. venită din Sibiu pentru examene. Consiliul de Miniştri dispune. În recurs: InstanŃa persistă în eroare. Probe în apărare: Şubrezenia afirmaŃiei grafologului. Interpretarea univocă a documentelor secrete susceptibile de cel puŃin două interpretări. incorect. în vârstă de 18 ani. Efectul Halo: specialist grafolog egal cunoscător sigur. măsura în care presiunea mass-media a influenŃat hotărârea luată. Dreyfus şi-ar fi modificat deliberat scrisul pentru a nu fi recunoscut. proba incontestabilă. Surse de distorsiune psihologică implicate în erorile judiciare Am arătat deja că elementul esenŃial în producerea erorii judiciare este intima convingere a judecătorului în aprecierea cauzei. pentru că în cazul deosebirilor. reaua-credinŃă a celor implicaŃi în cercetarea cazului şi a celor care aveau cunoştinŃe de nevinovăŃia lui Dreyfus. 1. 337 AFACEREA ANCA În vara anului 1977.

Aspecte legate de interpretarea probelor în acuzare 1. A. în final. Cel mai înspăimântător fapt al acestei pseudo-anchete judiciare a fost însă modul de audiere al principalilor învinuiŃi: Gheorghe Samoilescu şi soŃia sa Elisabeta (TuŃi).desprinse din cadavrul ciopârŃit sunt găsite în puncte diferite din parcurile Capitalei. care susŃinuse iniŃial alibiul în favoarea inculpatului pentru ziua crimei. executarea pedepsei fiind anterior suspendată prin ordinul procurorului general. deşi datorită procesului de hemoliză rezultat în urma spălării cu apă a pardoselii nu se putea stabili grupa de 361 . Sinuciderea părinŃilor inculpatului în cursul urmăririi penale a fost interpretată ca dovadă a vinovăŃiei acestuia „fiind consecinŃa temerii de urmările omorului comis în locuinŃa lor şi ale participării Silviei Samoilescu (mama inculpatului) la secŃionarea şi transportul cadavrului”. prietena soŃilor Samoilescu. Procuratura s-a văzut nevoită să revizuiască dosarul prin care s-au susŃinut învinuirile ce i-au adus lui Samoilescu condamnarea. Astfel. 3. ordonând. acuzată de complicitate la omor deosebit de grav. Cedând psihic. în cursul anchetei având. o poziŃie oscilantă: un alt martor. Zvonul despre un nou Rîmaru alarmează autorităŃile care ordonă prinderea de urgenŃă a ucigaşului. şi-a schimbat ulterior declaraŃia. audiere efectuată în condiŃii de teroare psihică. Samoilescu este condamnat la 25 de ani închisoare şi executase deja 4 ani de detenŃie. În cazul Anca. declarând că nu cunoaşte nimic în legătură cu cauza. prin tortura după metode inchizitoriale. 4. declaraŃiile martorilor au fost obŃinute prin derutarea acestora în cadrul recunoaşterii de obiecte sau prin presiuni psihice: martora principală. deşi aceasta a fost infirmată de alte mărturii. deşi este ştiut că un fapt de o asemenea natură nu poate constitui o probă pertinentă şi concludentă în faŃa instanŃei. 2. Elisabeta Samoilescu a scris pur şi simplu declaraŃia prin care afirma vinovăŃia soŃului său după dictarea anchetatorilor. prin modul cum a fost administrată proba testimonială s-a demonstrat clar încălcarea dispoziŃiilor procedurale de către echipa de anchetatori. în general. îl găseşte vinovat pe Gheorghe Samoilescu. a fost arestat imediat şi Ńinut 51 zile în arest. Romca Cosmici. o cunoştinŃă întâmplătoare a victimei. când absolut întâmplător. în urma cercetărilor efectuate într-un timp record. care îşi mărturiseşte vinovăŃia şi în cazul Anca. scoaterea de sub urmărire penală a acestuia. este arestat adevăratul criminal. vecinul tatălui inculpatului. deşi nu plana asupra sa nici cea mai mică umbră de îndoială. Echipa de anchetatori. agravată şi de suferinŃele fizice provocate în cazul lui Samoilescu. IniŃial fusese scos din cauză pe baza probelor adunate până atunci. Petele de sânge descoperite în baia apartamentului părinŃilor lui Samoilescu au fost considerate ca aparŃinând cu certitudine victimei.

în ambele testări efectuate. Astfel. vecini ai inculpatului.sânge din care provenea. Samoilescu nu l-ar fi putut depune. deoarece exista un martor ocular care a stabilit ora depunerii acestuia. Cel puŃin un colet. expertul lt. care însă au fost înlăturate: Astfel. Concluziile. actualmente colonel. încă din faza iniŃială a cercetărilor. a fost solicitată investigarea conduitei simulate a învinuiŃilor Gheorghe Samoilescu şi Elisabeta Samoilescu. cu încălcarea dispoziŃiilor procedurale şi cu ignorarea principiilor psihologiei judiciare: martorilor le-au fost prezentate numai corpurile delicte ca atare. De altfel. în actele procedurale s-a consemnat că martorii recunosc cu certitudine lucrurile ca aparŃinând părinŃilor inculpatului. expertiza biodetecŃiei comportamentului simulat a fost efectiv ignorată de anchetator şi plasată în afara 362 . o urmă neutră. alibiul susŃinut de inculpat a fost înlăturat prin mărturia unei singure persoane deşi aceasta a fost contrazisă de declaraŃiile altor martori. deşi susŃinerile se refereau la perioade situate cu 5-7 ani în urmă. Astfel. C. au fost cert negative. soŃia acestuia. Dat fiind caracterul de relativă noutate al acestei tehnici de investigaŃie în România (cu aceasta se lucra la Institutul de Criminalistică din 1975. când martorii au susŃinut că le-au văzut la aceştia. Încălcarea exigenŃelor de competenŃă Considerăm că este necesară tratarea distinctă a problemei încălcării exigenŃelor de competenŃă. fără a fi incluse întrun grup de obiecte cu caracteristici apropiate. în general. iar în anul în cauză – 1977 –. atunci când concluziile acestora erau incerte. 5. Amprentele papilare de pe ambalajul coletelor nu aparŃineau lui Samoilescu. cu alte cuvinte a fost evidenŃiată absenŃa stres-ului emoŃional în raport cu problematica critică pentru ambii subiecŃi. abia efectuase un stagiu de instruire în Iugoslavia). fiind evidentă încălcarea expertizelor de specialitate sau interpretarea lor în defavoarea inculpatului. Tipul de sacoşă pe care unii martori l-au recunoscut ca aparŃinând familiei Samoilescu. iar sacoşele respective erau obiecte de serie fără elemente de individualizare. prin concluziile sale. a fost interpretată cert în defavoarea învinuitului. irelevantă. nu se fabricase încă în anii 1971-1972. Procesele verbale de recunoaştere a corpurilor delicte au fost întocmite. oră pentru care inculpatul avea alibi susŃinut cu martori. B. Ignorarea probelor în apărare Au existat probe clare care demonstrau că Samoilescu nu poate fi autorul crimei. psiholog Butoi Tudorel.

1981. a surselor de distorsiune psihologică implicate în mecanismul de producere a erorii judiciare. ca izvor imediat al erorii judiciare. iar intima convingere a judecătorului. În sinteză: Avem. a fost dirijată. încă din faza anchetei penale. după cum susŃine Procuratura în ordonanŃa de scoatere de sub urmărire penală. D. de la bun început. irelevantă prin concluziile prezentate. o înscenare diabolică realizată încă din faza urmăririi penale. care excludeau vinovăŃia lui Gheorghe Samoilescu. îndoieli. De asemenea. Problema convingerii intime a instanŃei de judecată Am precizat deja că intima convingere a judecătorului în pronunŃarea hotărârii reprezenta o ultimă şansă de anihilare a distorsiunilor provocate în cursul procesului. în primul rând de încălcarea exigenŃelor legale: întreaga anchetă penală a fost condusă. Probele evidente. mai ales. printre care unele obŃinute cu încălcarea normelor procedurale. „manipulată” în direcŃia dorită. dar o eroare provocată. a fost interpretată în defavoarea lui Samoilescu. fuseseră înlăturate toate urmele care ar fi putut da naştere unor cât de mici suspiciuni. ca 363 . învinuitul antecondamnat încă din faza cercetării şi urmăririi penale. au fost înlăturate sau neglijate. ceea ce nu era cazul lui Samoilescu. oricum. dar nu este sigur că ar fi reuşit să contracareze versiunea organului de anchetă şi. proba expertiză a măsurătorii deschiderii dintre degetul gros şi degetul arătător. deci. prin administrarea probelor propuse de organul de urmărire penală în dovedirea vinovăŃiei inculpatului. pentru simplul motiv că nu era posibil acest lucru: totul fusese înscenat cu minuŃiozitate. Este vorba. Expertiza psihiatrică a fost efectuată „de un organ necompetent”. iar concluziile sale ar fi trebuit să meargă în direcŃia stabilirii psihopatiei autorului (aşa cum s-a întâmplat în cazul adevăratului criminal). din raŃiuni care excedau sfera vinovăŃiei sale în comiterea faptei. cu încălcarea celor mai elementare reguli procedurale şi. Se constată astfel intervenŃia. deoarece pârghiile controlului ierarhic s-ar fi pus în mişcare şi ar fi împins lucrurile în direcŃia dorită. când au fost administrate numai probe în acuzare. InstanŃa şi-ar fi putut exercita mai insistent rolul activ. de a face cu o eroare judiciară prin consecinŃele hotărârii definitive pronunŃate de instanŃa de judecată – condamnarea pe nedrept a inculpatului. În cazul Anca. însăşi intima convingere nu a îndeplinit acest rol. respectiv a condamnării unui om nevinovat. probele în acuzare sunau verosimil şi convingător. A fost o eroare judiciară provocată. a prezumŃiei de nevinovăŃie.07. ar fi fost inutil. spre demonstrarea vinovăŃiei bănuitului.probatoriului necesar cauzei. după cum releva ordonanŃa de scoatere de sub urmărire penală a lui Samoilescu din 15.

de a nu-şi periclita propria situaŃie a însemnat mai mult decât gândul că un om nevinovat urma. monstruoase. precum şi la efectuarea recunoaşterii de obiecte. arestat sub o învinuire oarecare în speranŃa liniştirii spiritelor agitate. când inevitabilul se produsese a fost evidentă reaua-credinŃă a anchetatorilor: lipsa de scrupule şi perseverenŃa. Ulterior. Încercând surprinderea în planul psihologic a reflectării faptelor prezentate. răspunderea 364 . prin ignorarea expertizei biodetecŃiei judiciare. s-ar putea spune că iniŃial a fost vorba de încercarea de găsire a unei soluŃii de moment – arestarea lui Samoilescu pentru furtul medalionului (nelegală în esenŃă. cu consecinŃe psihice incalculabile. în adunarea probelor pentru susŃinerea vinovăŃiei unui om pe care îl ştiau nevinovat. să fie condamnat pe nedrept. în condiŃiile relei-credinŃe a organismului de urmărire penală în administrarea şi aprecierea probelor şi formularea concluziilor. AutorităŃile au ordonat pedepsirea extrem de severă a lui Samoilescu. din treaptă în treaptă. dar nu trebuie să uităm faptul că totul a fost posibil. datorită mecanismului specific statului totalitar. în special. Totodată. pe linia subordonării ierarhice. care a făcut ca ordinul şefului statului să aibă. neexistând nici o probă în susŃinerea acuzaŃiei) – pentru a potoli lucrurile şi a preveni scandalul care deja se prefigura. oameni pentru care frica de a nu-şi pierde „scaunul”. deci. chiar condamnarea lui la moarte. Dar o dată format „bulgărele de zăpadă” el nu a mai putut fi oprit şi a luat-o la vale transformându-se într-o adevărată avalanşă.principiu esenŃial care asigură nu numai desfăşurarea în condiŃii de legalitate a cercetării şi urmăririi penale. aproape diabolică. toate pe fondul obedienŃei faŃă de Puterea atotputernică şi al carierismului. deoarece executau ordinul unui superior şi. de nerespectarea exigenŃelor de competenŃă. Aprecierea în termeni juridici a releicredinŃe a activităŃii anchetatorilor nu aruncă decât o vagă lumină asupra celor petrecute în realitate: era neapărată nevoie de un „Ńap ispăşitor” şi a fost găsit în persoana ghinionistului Gheorghe Samoilescu. a martorilor. fenomen pe care l-au denumit generic în termenii „încălcării exigenŃelor etice şi moral-juridice” de către anchetatori. valoarea unui „imperativ categoric” perceput ca atare de persoanele abilitate să instrumenteze cauza penală şi care s-au grăbit să-l îndeplinească cu frică pentru propria situaŃie. dar şi cu siguranŃa „spatelui acoperit” şi cu conştiinŃa împăcată. a expertizei psihiatrice şi a celor sanguine efectuate în cauză. prin fapta lor. Aceasta Ńine de conştiinŃa fiecăruia. ci şi apărarea poziŃiei psihice a învinuitului socotit nevinovat până în momentul rămânerii definitive a hotărârii. au fost încălcate dispoziŃiile procedurale privitoare la tactica şi psihologia ascultării învinuiŃilor. la proporŃiile acestea. Dar. este vorba de încălcarea exigenŃelor etice şi moral-juridice. în al doilea rând. Este vorba.

chiar dacă mărturia ar fi născut îndoială sau relatări false. aceasta însemnând în primul rând capacitatea lui psihică de a înŃelege caracterul de noutate al acestei tehnologii şi importanŃa sa în soluŃionarea cauzelor judiciare. urmare firească a încălcării exigenŃelor etice şi moral-juridice. Lipseşte aici intenŃia fabricării unei versiuni mincinoase care să îndrume pe o pistă falsă cercetarea. sub formă de probe. care fie că au tăcut. iar în plan intenŃional îi corespunde convingerea martorului. întemeiată pe buna sa credinŃă. fie că nu au spus adevărul în legătură cu faptele cunoscute de ei. a unui „alibi” care să nu poată fi combătut printr-o probă contrară. interesului. deoarece cu intenŃie au ascuns sau denaturat adevărul în relatările lor. atunci când nu s-a făcut dovada contrară. ale căror concluzii să fie apreciate la valoarea lor reală şi coroborate cu alte mijloace de probă revelatoare pentru nu le revenea în mod direct. indiferenŃei. 365 . un fragment de adevăr au tăcut de teamă. Ńinând de exigenŃe de competenŃă. Numai când intervin şi alte surse de distorsiune. explicată în literatura juridică prin conceptul unghiului de deviere. Aşadar. încălcarea exigenŃelor legale şi de competenŃă a fost realizată cu bunăştiinŃă. Ei se situează pe poziŃia psihologică a „relei-credinŃe”. Analizând cauzele unor erori judiciare în procese penale celebre. De aceea putem spune că este aproape imposibil ca mărturia de bună-credinŃă să fie sursă a erorii judiciare: ea este la rândul ei. ce reprezintă împrejurări esenŃiale ale cauzei. fiecare în parte. şi martorii audiaŃi în proces. produsul erorii în care s-a aflat martorul în legătură cu împrejurările de fapt ale cauzei. se poate vorbi de mărturia de bună-credinŃă ca sursă a erorii judiciare. poate duce la aflarea adevărului şi la stabilirea vinovăŃiei inculpatului. în primul rând. proba testimonială administrată în cauza respectivă care este adesea o probă esenŃială în clarificarea situaŃiei de fapt şi care. mai sus amintite.a) Un asemenea factor îl poate constitui. fie că aceasta s-a datora fricii. care presupun adaptarea pregătirii de specialitate a magistratului la cerinŃele tehnologiei judiciare moderne. solicitând contribuŃia expertizelor de specialitate în procesul penal. unul din marii maeştri ai Baroului din Paris aprecia că „persoanele care deŃineau. desigur. Printre aceste persoane se număra. b) Un alt posibil izvor direct al erorii judiciare îl constituie exigenŃele de competenŃă. iar atitudinea lor este folosită de persoanele interesate pentru construirea unei versiuni mincinoase. că lucrurile s-au petrecut în realitate astfel cum el le-a perceput şi le-a relatat. interes sau indiferenŃă”. coroborată cu alte probe administrate. deşi aceasta se putea realiza prin administrarea altor probe.

ale cărei rezultate să fie recunoscute şi apreciate la justa lor valoare. Izvoare şi surse de eroare în demersul judiciar 8.I. la valorile morale acceptate de propria conştiinŃă şi impuse în practică. o contribuŃie în garantarea practică a principiului prezumŃiei de nevinovăŃie o au şi expertizele criminalistice. ExistenŃa unor lacune în ceea ce priveşte aceste exigenŃe. cum s-ar spune în limbajul juridic.5. limite. Expertiza criminalistică338 (posibilităŃi. 338 Vezi în Tratat practic de criminalistică. opozabilitate erga omnes. să capete. de impunerea ei ca o probă serioasă în procesul penal. vol. este superficial în activitatea de cercetare. La nivelul organelor de cercetare (organe de poliŃie şi organe ale parchetului) În contextul întregului sistem probator de la noi. spre concluzii lipsite de logică. pe care le-am folosit până acum.aflarea adevărului. Editura M. a) Unele din cauzele obiective ale erorilor expertizei criminalistice se pot datora: Expertului care nu are cunoştinŃe temeinice în domeniul ştiinŃei criminalistice şi al metodelor de expertiză pe care le utilizează.5. 272-287. Bucureşti.1. ca posibile surse de distorsiune implicate în erorile judiciare. de înclinarea spre cazuri rare. care excede sfera convingerii intime. scurte extrase selectiv şi prelucrări personale. Ion Anghelescu. CalităŃii judecăŃilor expertului criminalist influenŃate de vanitate şi orgoliu. surse de eroare) I. spre păreri preconcepute. 1982. ca un concept operaŃional generic pe care l-am identificat ca o sursă directă principală a erorii judiciare. la ansamblul drepturilor şi îndatoririlor prescrise de profesia sa şi aplicabile în fiecare cauză judiciară în parte.IV. c) Cât despre exigenŃele moral-juridice şi etice. 366 . 8. se subsumează conceptului de „rea-credinŃă” a magistratului. contribuŃia g-ral dr. Motivul probaŃiunii ca sursă de eroare. este imprudent sau neglijent în exercitarea atribuŃiilor sale. În al doilea rând. ele raportează activitatea magistratului la valorile morale general acceptate de societate. trebuie să Ńinem cont şi de răspândirea tehnologiei respective din punct de vedere al utilizării ei în practică. p.. efectuând examinări incomplete sau de suprafaŃă.

Comportamentul birocratic. persistă. ActivităŃii auxiliarilor expertului criminalist. întrucât. ci ca un Ńel. cu precădere a laboranŃilor.Fetişizării tehnicii. Vom analiza câteva categorii de erori care pot apărea în expertiza criminalistică: 1. care vor conduce uneori la imposibilitatea separării lor de componentele caracteristice urmei în litigiu şi deci la formularea unei concluzii eronate. În aceste împrejurări. executată în mod necorespunzător. Întreruperii repetate a expertului criminalist de la executarea cu continuitate a cercetărilor ştiinŃifice de laborator. nu ca mijloc de cercetare. în vederea examinării. Participării expertului criminalist la realizarea unor acte de urmărire penală. O altă sursă de eroare o poate constitui şi contaminarea produselor în litigiu în procesul pregătirii în laborator. b) Dintre cauzele subiective care pot genera erori în expertiza criminalistică. ExistenŃa unei concepŃii lipsită de exigenŃă cu privire la exercitarea profesiei de expert. erorile se produc ca urmare a ambalării în acelaşi loc a urmei în litigiu cu probele de comparaŃie. din lipsa unei metodologii specifice de preparare a probelor 367 . determinând în final concluzii eronate. fără a fi permanent supusă spiritului critic şi gândirii creatoare a expertului. pot greşi. Neîncrederea în sine. în pofida progresului tehnic. Acelaşi deznodământ nedorit îl poate produce şi o ambalare necorespunzătoare a urmelor în litigiu. Aplicării tehnicii. face ca în materialul recoltat să apară unele componente organice sau anorganice străine acesteia. care îl pot influenŃa în concluziile formulate. riscul de a greşi în investigaŃii. Erori produse ca urmare a ridicării şi ambalării necorespunzătoare a urmelor sau a corpurilor delicte Orice abatere de la normele criminalistice de ridicare şi ambalare a urmei unui corp delict poate fi o sursă de eroare. Depăşirii competenŃei sale profesionale sau încercării de a rezolva prin expertiză probleme de ordin juridic. nepregătind proba în litigiu sau pe cea de comparaŃie în prezenŃa expertului. O simplă ridicare a urmei-materie de pe obiectul purtător. Cel mai adesea. care. Lipsei experienŃei practice a expertului criminalist. Lipsa de organizare a activităŃilor. importante sunt: Teama de răspundere. Atitudinea temerară.

deoarece în cazul existenŃei ştersăturii. nu se pot determina componentele acesteia şi deci nu se poate formula o concluzie justă. Dar şi în aceste cazuri. şi deci nu pot fi percepute. nu apar ca pe original. Exemplu: Într-o expertiză dactiloscopică. în ipoteza unei simple modificări a parametrilor tehnicii de lucru în examinarea modelelor de comparaŃie faŃă de parametrii utilizaŃi în cercetarea probelor în litigiu.pentru expertiză ori din neglijenŃa expertului criminalist. răzăturii. spermă. ci cu o urmă creată în mod experimental cu ajutorul acestuia. sânge). este de natură să genereze erori dacă este încălcată341. îngreunându-se formarea unei concluzii juste. 340 Exemplu: În cazul urmelor materiale (de sticlă. şi încălŃăminte generează eroarea. 341 Exemplu: ComparaŃia între urma lăsată de încălŃămintea presupusului infractor găsită la locul faptei. spectrografe. urmele de apăsare etc. 2. 4. se poate ajunge la contaminarea probei în litigiu pe plan calitativ sau cantitativ cu o serie de elemente străine. Erori produse prin compararea urmei cu obiectul creator de urmă Regula potrivit căreia urma infracŃiunii nu se compară cu obiectul creator. gazocromatografe. dacă nu se cercetează urma propriu-zisă. după caz. pot apărea o serie de deformări care pot genera erori. trăsăturile. laseri. căci altfel se ajunge lesne la erori340. microscoape şi calculatoare electronice) care. în condiŃii de laborator. Erori produse prin neexaminarea originalului Expertul este obligat să efectueze examinarea urmei după originalul urmei sau probei în litigiu. În majoritatea expertizelor criminalistice se folosesc şi mijloace tehnice (spectrometru. tuş. Erori produse prin neexaminarea probelor în aceleaşi condiŃii. Există discuŃii în privinŃa efectuării expertizei după copii în cazul expertizei grafice şi a vocii şi vorbirii. oricât de bine ar fi realizată fotocopia originalului. Expertiza grafică nu trebuie efectuată niciodată după copii xerox. sau o copie a benzii magnetice. inversarea sau neinversarea. 368 339 . conduce în mod sigur la instalarea unei erori în concluziile formulate339. ComparaŃia se face între urma lăsată de încălŃăminte şi urma creată experimental. plastic. 3. examinate şi puse în evidenŃă în cuprinsul expertizei criminalistice. a clişeului urmei digitale poate determina erori privind identitatea persoanei.

în expertiza criminalistică o garanŃie a stabilirii adevărului ştiinŃific. Se poate vorbi de funcŃia de preponderenŃă a unor părŃi izolate asupra ansamblului imaginii obiectului examinat. este rezultatul reunirii cunoştinŃelor de specialitate. o nouă pistă de cercetare. Atunci când un detaliu nu are o repetabilitate constantă. 7. experienŃei şi datelor oferite de urmele şi probele de comparaŃie examinate. este necesar să se sublinieze că examinarea aceleiaşi urme cu ajutorul tuturor posibilităŃilor oferite de ştiinŃă constituie. se poate instala eroarea în condiŃiile expertului. uneori. Pe baza unei practici îndelungate. Erori produse ca urmare a nefolosirii tuturor mijloacelor şi metodelor de expertiză.5. Erori produse în procesul constatării şi interpretării caracteristicilor identificatoare Ca urmare a neevaluării totale a caracteristicilor identificatoare generale şi individuale oferite de proba în litigiu şi de modelele de comparaŃie. o concordanŃă deplină între toate caracteristicile identificatoare. Expertul cu experienŃă ştie că nu poate întâlni în toate cazurile. O sursă de eroare în expertiza criminalistică poate fi introducerea de către expert a unor caracteristici foarte relative sau nespecifice în complexul de caracteristici care urmează a fi cercetate pentru formularea concluziei. 6. pentru obŃinerea întregii cantităŃi de informaŃie ştiinŃifică. Etalonul vizat. Este important pentru expert să reŃină că un detaliu poate deschide. 369 . Detaliile relevante în urmă sau proba în litigiu pot constitui caracteristici cu valoare identificatoare numai dacă au o frecvenŃă constantă. trebuie apreciată de expert ca un amănunt accidental. care să permită gradarea concluziei. mai ales atunci când expertul nu reuşeşte să le aprecieze ca atare şi să stabilească cum au acŃionat asupra lor agenŃii modificatori. În raport de valoarea caracteristicilor identificatoare constatate de expert apare uneori necesitatea gradării concluziilor. deci o cale sigură de înlăturare a erorii şi a implicaŃiilor ei nefaste în procesul judiciar. astfel încât să înceteze orice îndoială cu privire la identitatea acestora. Erori produse din cauza aprecierii necorespunzătoare a detaliilor nesemnificative Unele detalii găsite într-o urmă supusă expertizei pot fi uneori nesemnificative. determinând concluzii în cercetarea de laborator a acestora.

Erori produse prin nerespectarea principiilor de bază ale demonstraŃiei. Erori produse prin examinarea unui scris sau a unei voci în limbi străine Expertul nu trebuie să procedeze niciodată la compararea grafică a două manuscrise străine. trece în faza raŃionamentului necesar unei cercetări ştiinŃifice.8. Formularea unor concluzii de mare probabilitate etc. Erori generate de raŃionamente greşite. Teama de a contrazice o apreciere aproape stabilită sau grija de a nu dezamăgi. Erori produse prin aprecieri subiective Subiectivismul poate fi determinat de: InformaŃiile însoŃitoare actului procedural de dispunere a expertizei. Necesitatea nuanŃării unor aprecieri. 10. Erori materiale (relatarea greşită a faptelor). va produce eroare şi în raŃionamentele întemeiate pe acesta. Confruntarea personală a expertului cu inculpatul în faŃa tribunalului. orice greşeală. făcută de expert în activitatea de măsurare ori în calcule. Netemeinicia concluziilor poate fi rezultatul crizei de timp. ForŃa sugestivă a unor date preliminare. 9. dacă nu are la dispoziŃie cel puŃin modelele 370 . Erori datorate nerespectării raportului logic cauză-efect etc. Erori de logică Asemenea erori sunt: Erori de logică formală (aprecierea incorectă a deducŃiilor). datorate confuziei în delimitarea categoriilor filosofice: necesar-întâmplător. În momentul în care începe să-şi pună întrebări. Necesitatea unei continue perfecŃionări în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate şi gradul de obiectivitate. 11. Ca atare. Lipsa posibilităŃii unei examinări prealabile a probei asupra căruia expertul este chemat să se pronunŃe. identitate-asemănare. posibil-real. Erori de măsurare sau de calcul Măsurarea şi calculele sunt făcute de către expert în etapa intuitivă. Erori verbale sau scrise (folosirea eronată a termenilor).

Acesta declară că a fost înscris în Grupul Tinerilor Comunişti. spectrofotometria. iar mai târziu. II. 13. în aceleaşi condiŃii. Erori produse prin neefectuarea experimentelor Neefectuarea experimentelor este de natură să pună pe expert în imposibilitatea de a formula o concluzie exactă şi uneori poate chiar să determine instalarea erorii. ale ştiinŃei şi tehnicii. ca expertul să efectueze mai multe examinări repetate. nu a permis efectuarea unei game largi de experimente şi. 12. Eroarea poate să apară şi atunci când expertul face experimentul impus. undeva. Este descoperit un anume David Greenglass. se deduce că. 342 CAZUL ROSENBERG La data de 23 septembrie 1949. probabil la Centrul de Cercetare din Los Alamos – New Mexico. Uniunea Sovietică experimentează. care cunoaşte bine limba. pentru a se evita orice posibilitate de eroare. După arestarea lui Harry Gold. printre care: spectografia. La nivelul instanŃelor judecătoreşti 1. unele dintre aceste metode de investigare ştiinŃifică pot prezenta şi unele imperfecŃiuni. 2.alfabetice ale Ńării respective. Mai frecvente sunt cazurile de condamnare a unui nevinovat342 în locul adevăratului vinovat. se produce o scurgere de informaŃii. Erori produse ca urmare a imperfecŃiunii unor metode de expertiză criminalistică Timpul foarte scurt în care au pătruns în expertiza criminalistică un număr mare de metode. Se impune. În aceste situaŃii. eroarea poate apărea datorită diferenŃelor survenite între caracteristicile urmei în litigiu şi a modelului de comparaŃie ca urmare a condiŃiilor diferite în care au fost create. Este indicat ca cercetarea să fie făcută de un expert criminalist din zona lingvistică respectivă. atunci când proba în litigiu permite. aceleaşi efecte. filtrul optic etc. dar nu respectă principiul potrivit căruia aceleaşi cauze produc. se găseşte o pistă de cercetare a spionilor sovietici infiltraŃi în puncte importante. declarat şeful spionajului sovietic din SUA. deci. În condiŃiile în care secretul acestei arme îl deŃinea doar SUA. la rândul ei.. Cazurile în care o persoană este condamnată pentru o crimă care nu a fost săvârşită. relativ recente. când a ajuns 371 . pentru prima dată bomba atomică. tehnician la centrul de cercetare mai sus-menŃionat. difracŃia şi absorbŃia.

Ethel Rosenberg a fost nevinovată. soŃii Rosenberg sunt executaŃi pe scaunul electric. În 1975. să sustragă planul bombei atomice. Astfel. Concluziile cercetărilor conform cărora formulele de pe foile găsite nu aparŃin planului bombei. Erori de interpretare: Răsplata pentru predarea planurilor bombei atomice către sovietici a constat în cele 4 ceasuri de fabricaŃie sovietică. declaraŃia a fost menŃinută). instanŃa de judecată îi găseşte vinovaŃi de spionaj şi îi condamnă la moarte. Obiectele reŃinute la percheziŃie şi considerate ca probe materiale au fost utilizate în scopuri de spionaj. La data de 19 iunie 1953. întradevăr. fotografia lui Greenglass.tehnician la această bază. O dată cu el fusese executată şi soŃia sa Ethel. Considerarea filelor cu formule matematice ca fiind părŃi din planul armei atomice. totuşi. în calitate de şef al spionajului sovietic în SUA. Refuzul recunoaşterii vinovăŃiei chiar şi pe scaunul electric. secrete Uniunii Sovietice. Din percheziŃia efectuată în apartamentul Rosenberg au fost reŃinute: 4 ceasuri ieftine de fabricaŃie sovietică. o dată cu ridicarea secretului asupra dosarelor afacerii şi studierea unor documente din arhiva FBI. iar probele materiale invocate au fost irelevante. s-a constatat că Julius Rosenberg vându-se. Julius Rosenberg şi soŃia sa Ethel. Deşi apărarea şi-a făcut bine datoria. Date rezultate din cercetarea la faŃa locului: La percheziŃia efectuată în apartamentul lui David Greenglass s-au găsit câteva file pline cu formule matematice scrise de Julius Rosenberg. sunt arestaŃi şi acuzaŃi de spionaj. alte fotografii cu prietenii familiei Rosenberg. 372 . Având în vedere gravitatea faptei prin consecinŃele ei dezastruoase. o cutie pentru chetă pe care cei doi au folosit-o în ajutorarea republicanilor spanioli şi o masă-consolă cu fundul dublu. care. la aproape 3 ani de la arestare. care nu avusese nici o implicaŃie în această afacere şi nici în alte afaceri de aceeaşi natură. Faptul că Greenglass nu avea acces la plan. a fost obligat de către cumnatul său. Julius Rosenberg. DeclaraŃia lui Harry Gold. nu îi cunoaşte pe cei doi soŃi (chiar şi atunci când lui Gold i s-au oferit circumstanŃe atenuante în schimbul recunoaşterii celor doi. Efecte psihologice de distorsiune a intimei convingeri IgnoranŃa faŃă de: Faptul că probele administrate erau irelevante. la moarte. opinia publică americană cere condamnarea celor doi Rosenberg.

care. FranŃa se pregăteşte şi ea să le urmeze. în justiŃie. un socialist convins. iar Urbain Gobier: „În ajunul războiului. Austria. Rea-credinŃă provenită din: Faptul că cei doi soŃi erau evrei.Fie pentru că justiŃia a tras. 343 CAZUL RAOUL VILLAIN Este 31 iulie 1914. Unul dintre ziariştii care luptă din răsputeri pentru împiedicarea războiului este Jean Jaures. justiŃia s-a sprijinit: ⇒ pe o precunoaştere mincinoasă a faptei. 3. Minciuna lui David Greenglass care s-a răzbunat pe rudele sale pentru nişte neînŃelegeri mai vechi. Charles Peguy. Germania şi Rusia au făcut deja mobilizarea. deputat şi director al unui ziar. ⇒ pe documente apocrife. din elemente exacte. Julius şi Ethel Rosenberg au fost şi rămân pilda victimelor intoleranŃei. vândut. din păcate. Faptul că preşedintele completului de judecată era şi el evreu şi în condiŃiile manifestării unei clemenŃe vizibile faŃă de acuzaŃi s-ar fi declanşat un curent negativ faŃă de evreii din SUA. Faptul că acuzarea a exagerat consecinŃele negative ale faptei. aparŃine tuturor epocilor şi tuturor Ńărilor. ⇒ pe expertize defectuoase. La Paris este mare agitaŃie. Este un exemplu tipic de acŃiune a politicului şi a mentalităŃilor generate de acesta. bazat pe probe inexistente şi sub presiunea unei opinii publice fanatizate. scria: „De cum se va declara războiul. spion german. N-o să-i lăsăm în urma noastră pe aceşti trădători”. SituaŃiile când răspunderea pentru eroarea judiciară revine justiŃiei care a neglijat să lămurească toate aspectele unui proces care părea simplu. Ziarele scriu despre oportunitatea sau nu a războiului. dar şi comunişti (în perioada respectivă se derula un vădit proces împotriva evreilor comunişti din SUA). Fie că în concluziile sale. în ziarul „La Sociale”. concluzii eronate. Concluzii: CondamnaŃi după un proces inechitabil. primul lucru pe care-l vom face va fi să-l împuşcăm pe Jaures. el este criticat în majoritatea ziarelor şi este calificat drept trădător. ⇒ pe declaraŃiile inexacte ale unor martori mincinoşi sau chiar de bună-credinŃă. Pentru poziŃia sa. reducând ancheta la minimum343. generalul care ar comanda la patru soldaŃi şi un caporal să-l pună la zid pe cetăŃeanul Jaurès şi să-i administreze pe loc plumbul care-i lipseşte din creier. Europa se apropie de primul război. şi-ar îndeplini datoria cea mai elementară”. 373 .

fiind prins în flagrant delict. El nu şi-a negat niciodată fapta pe care nu a regretat-o nici o secundă. Mai mult decât atât. Guvernul era conservator. Rezultatul procesului putea fi previzibil: acuzatul. Efecte psihologice de distorsiune a intimei convingeri IgnoranŃă: În expertiza psihiatrică. tribunalul a hotărât achitarea lui. El decide ca ziua de 31 iulie 1914 să fie ziua în care va fi ucis primul trădător. Este o altă cauză în care politicul se implică în justiŃie. iar bunica mistică. dar va fi judecat după război. a unor contradicŃii. război şi patriotism se lansează în mari discursuri înflăcărate. 374 . care era conservator. doamna Jaurés. se constată existenŃa unor elemente care nu se conciliază. Cu toate acestea. Specialiştii psihiatri au ajuns la concluzia că fapta a fost săvârşită fără discernământ numai datorită faptului că inculpatul provenea dintr-o familie cu deficienŃe psihice: mama nebună. La data de 24 martie 1919 începe procesul lui Raoul Villain. Va fi arestat în momentul imediat următor asasinatului. Inculpatul a declarat că cel de-al doilea îi era necesar în cazul blocării primului. procesul se încheie. Erori de interpretare Raoul Villain a fost influenŃat de articolele din ziare. A avocaŃilor acuzării care au orientat procesul spre politic. constituită ca parte civilă în acest proces. Îl va urmări pe Jean Jaures şi. depoziŃii. asasinul lui Jean Jaurés. Raoul Villain este arestat la faŃa locului. instigat poate de astfel de articole. soŃia victimei. iar victima socialistă. va descărca în corpul acestuia două cartuşe din pistolul său.Când pe fondul coincidenŃei în ansamblu a unor acte. În aceste condiŃii. Concluzii: Villain a fost prins în flagrant delict. tânărul Raoul Villain ia o hotărâre decisivă. La percheziŃia corporală efectuată asupra asasinului se constată prezenŃa a două pistoale. tatăl alcoolic. Raoul Villain este achitat. Cinci zile mai târziu. a fost achitat. el acŃionând cu convingerea că face un bine. lucrurile se prezintă diferenŃiat. considerându-se că fapta a fost comisă fără premeditare! Date rezultate din cercetarea la faŃa locului Autorul asasinatului. Raoul Villain are 29 de ani şi când este vorba de politică. în restaurantul „Café du Croissant”. este condamnată la plata cheltuielilor de judecată.

dacă eroarea este grosieră. de întinderea şi modul în care se răsfrânge aceasta asupra depoziŃiei. vădită. după cum este posibil ca falsitatea să se răsfrângă asupra ambilor termeni. orice inconcordanŃă între două elemente ale depoziŃiilor succesive prestate de acelaşi martor probează falsitatea uneia dintre ele. cât şi cea de-a doua depoziŃie. 375 . dacă efectele erorii sunt limitate. De aceea. fie relei-credinŃe a martorului. deoarece. Tot astfel. între care se constată contradicŃii. Cel mai frecvent însă. ConsecinŃele care decurg de aici asupra aprecierii unor atare mărturii diferă după cum contradicŃia se datorează erorii sau minciunii. Când martorul este de rea-credinŃă. dacă priveşte un element intrinsec. reŃinerea sau îndepărtarea mărturiei din ansamblul probelor depinde de caracterul. martorul ar fi putut să greşească asupra unor împrejurări şi să afirme adevărul cu privire la celelalte. Mărturia este divizibilă. care. atunci când atât prima. în sensul că. eroarea trebuie să poarte asupra unor împrejurări esenŃiale. adică a măsurii în care se răsfrânge asupra mărturiei. pe de o parte. organele judiciare pot aşeza la baza convingerii lor acele părŃi considerate că reflectă adevărul şi îndepărtează pe celelalte. lipsite de importanŃă. pentru că ar fi greşit ca dintr-o eroare de minimă importanŃă să se deducă în final că tot atât de bine martorul ar fi putut să se înşele. în mod necesar trebuie să fi fost percepute şi păstrate în memoria martorului. iar pe de altă parte. Pentru a produce astfel de consecinŃe. Când contradicŃia dintre depoziŃii se datorează erorii în care s-a aflat martorul. a întinderii.Se ştie că orice nepotrivire. iar pe de altă parte. a greşelii involuntare. dacă poartă asupra unor circumstanŃe secundare. contradicŃiile îmbracă forma unei atitudini deliberate. precizarea caracterului. contradicŃiile îmbracă forma erorii. ContradicŃiile dintre depoziŃiile succesive ale aceluiaşi martor se poate datora fie bunei-credinŃe. acestea nu sunt de natură a se răsfrânge. datorită importanŃei lor. să greşească şi asupra celorlalte aspecte. Când între declaraŃiile martorului de bună-credinŃă se constată nepotriviri. OperaŃia de aprecierea a depoziŃiilor succesive între care se constată existenŃa unor contradicŃii presupune. pe de o parte. cel puŃin în acele elemente asupra cărora poartă contradicŃia. a discredita întreaga mărturie. identificarea cauzei contradicŃiei. orice contradicŃie între doi termeni probează falsitatea unuia dintre ei. aceasta se răsfrânge asupra întregii mărturii. existenŃa unei contradicŃii între depoziŃiile succesive ale aceluiaş martor indică falsitatea uneia dintre ele. adică a minciunii. Dimpotrivă. sunt contrafăcute. adică este de natură a modifica datele în care se circumscrie.

cunoaşterea dispoziŃiilor de drept material şi procesual. ReŃinerea depoziŃiei în întregime sau numai în acele părŃi cu privire la care nu se constată contradicŃii. între ale cărui depoziŃii există contradicŃii. depinde de încrederea pe care o formează organului judiciar explicaŃia dată de martor cu privire la cauza contradicŃiei. Motivul cercetării judecătoreşti ca sursă de eroare. LegislaŃia noastră asigură cadrul personal adecvat formării intimei convingeri. trebuie să respecte şi să protejeze demnitatea umană. a adoptat „Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii”. După închiderea dezbaterilor în fond are loc deliberarea În decembrie 1979. I se cer.Nu numai caracterul şi întinderea erorii trebuie luate în considerare la aprecierea mărturiilor discordante.U. împotriva actelor ilegale. numărul lor. Intima convingere reprezintă starea psihologic-intelectuală şi moralafectivă a persoanelor chemate să aplice legea bazată pe buna lor credinŃă şi în deplin acord cu conştiinŃa lor morală. (InstanŃa vis-à-vis de eroare judiciară) Unul din aspectele esenŃiale care condiŃionează pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti este convingerea intimă. de măsura în care această explicaŃie se armonizează cu celelalte probe. după care aceste persoane stabilesc adevărul într-un proces. este de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea întregii mărturii. chiar cu efect limitat la anumite împrejurări. ci şi aspectul cantitativ. Judecătorul este supus unor exigenŃe cât priveşte pregătirea profesională.2. SituaŃia este sensibil modificată atunci când martorul. El trebuie să aibă în vedere valori umane perene: adevăr. servind colectivitatea şi protejând orice persoană.N.5. dreptate. conform înaltului grad de responsabilitate pe care îl are profesiunea lor”. a drepturilor fundamentale ale omului. să apere drepturile fundamentale ale oricărei persoane”. ci şi calităŃi morale. nu este de natură a se răsfrânge asupra întregii mărturii. bună-credinŃă etc. Dacă existenŃa unei singure erori parŃiale. existenŃa unui număr sporit de contradicŃii. Adunarea Generală a O. Articolul 1: „Persoanele răspunzătoare de aplicarea legii trebuie să se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea. în general. retractează una dintre ele. în raport de dispoziŃiile legale în vigoare şi aplică consecinŃele prevăzute de lege la situaŃia de fapt stabilită344. 376 344 . revine. nu doar cunoştinŃe interdisciplinare. aşadar. 8. Articolul 2: „În îndeplinirea sarcinilor pe care le au. răspunzători de aplicarea legii.

Intima convingere beneficiază şi de garanŃii legale: separarea puterilor constituŃionale în stat şi independenŃa judecătorilor care se supun. Judecătorii vor avea în vedere chestiunile de fapt şi apoi pe cele de drept. garanŃia convingerii intime este dată de respectarea de către judecător a principiilor şi legilor de formare a probelor. bine argumentată. IndependenŃa judecătorilor este şi ea garantată prin inamovibilitatea lor. Deliberarea are caracter secret. fie procurorul) va lua decizii în raport cu intima sa convingere. A abdica de la decizia pe care Ńi-o impune intima convingere înseamnă să-Ńi trădezi profesia. ordonanŃă. Intima convingere. etic şi juridic. activitate care se reflectă în actul prin care vor dispune: rezoluŃie. după care judecătorii sunt obligaŃi să-şi spună părerea. caz în care judecătorul aflat într-o asemenea situaŃie. Din punct de vedere psihologic. garantarea este dată de moralitatea şi buna-credinŃă a judecătorului. În procesul judiciar un rol are şi avocatul a cărui intimă convingere nu trebuie să fie guvernată numai de promovarea şi apărarea intereselor clientului. Trebuie arătat că dreptul subiectiv la intima convingere cunoaşte limite impuse de lege. Opinia separată. Sub aspect etic. va trebui să o motiveze. să realizezi un act injust. să genereze erori judiciare cu consecinŃe nefaste asupra participanŃilor la procesul judiciar şi care este de natură să ştirbească credibilitatea într-o justiŃie parŃială. proces-verbal. Judecătorul trebuie să se supună legii. în luarea hotărârii numai legii. 377 . organul de urmărire penală (fie cel de cercetare. Încălcarea acestor garanŃii este de natură să ducă la eludarea legii. curajul propriei opinii. ca sursă de eroare. a utilizării criteriilor psihologice. egală. ultimul cuvânt avându-l preşedintele. la ea participând numai membrii completului. vizează şi activitatea organelor de cercetare penală. pentru a nu-i influenŃa pe cei care au o mai mică experienŃă. Este posibil ca în cadrul completului de judecată să existe o opinie separată. va dovedi în acest caz forŃa convingerii intime. ci şi de norme deontologice. simŃul moral.completului de judecată.

mediul privat pune în ordine două grupuri de probleme: • De adaptare la normele şi valorile specifice acestui cadru de viaŃă. Violarea normelor atrage după sine – cum bine ştim – măsuri punitive şi coercitive345..DetenŃia penitenciară - SecŃiunea I FĂPTUITORUL DIN PERSPECTIVA MEDIULUI PRIVATIV 9. 57. Persoanele cu un comportament antisocial şi care aduc prejudicii atât altor persoane.1. Executarea pedepsei cu închisoarea se face în Rădulescu S. NoŃiuni generale. Pretutindeni sancŃiunile posibile şi măsurile implementate în societate ar trebui să fie folosite înainte de privarea de libertate. • De evoluŃie ulterioară a personalităŃii sale. 1991. Bucureşti. Anomie. abaterea comportamentelor de la normele şi valorile sociale de bază constituie un fenomen obişnuit. Când este folosită privarea de libertate apar probleme deosebite. cât mai ales din punctul de vedere al conformării acestui comportament la normele şi valorile recunoscute.1. Dreptul la integrare fizică şi psihică a persoanei este garantat prin articolul 22 din „ConstituŃia României” care prevede ca nimeni să nu fie supus nici unui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant. Orice societate judecă comportamentul membrilor săi nu atât din punctul de vedere al motivaŃiilor sale intrinseci. Când este folosită privarea de libertate apar probleme ale drepturilor omului. Este o situaŃie complexă cu amplă rezonanŃă în modul de viaŃă al individului. devianŃă şi patologie socială – Editura Hyperion. Puncte de vedere şi accepŃiuni asupra pedepsei prin privarea de libertate În orice societate. art. Pentru persoana care execută o pedeapsă privativă de libertate. cât şi statului sunt condamnate cu închisoare conform „Codului Penal”. Societatea poate fi controlată şi prin folosirea sancŃiunilor. 378 1 .Capitolul IX PSIHOLOGIA PRIVĂRII DE LIBERTATE .

a dreptului şi libertăŃii acesteia. dacă sunt apŃi. eforturi în această direcŃie s-au făcut la Congresul al VI-lea al NaŃiunilor Unite – Venezuela 1980. la prevenirea infracŃiunilor. care a însemnat un jalon important în procesul de reformă penală. Reglementări internaŃionale privind tratamentul infractorilor NaŃiunile Unite s-au ocupat de tratamentul uman al tuturor oamenilor. łinând seama de evoluŃia societăŃii şi de schimbările survenite în legătură cu tratamentul deŃinuŃilor. Au fost create şi adoptate o serie de instrumente internaŃionale care să apere şi să garanteze drepturile şi libertăŃile fundamentale.1. 379 . De asemenea. comitetul de Miniştrii al Consiliului Europei a adoptat un „Standard Minim de Reguli pentru Tratamentul DeŃinuŃilor”. 1 din „Codul de Procedură Penală” . unde cei condamnaŃi prestează o muncă utilă. astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale. proces care are ca scop constatarea în timp şi în mod complet a faptelor. inclusiv al acelora care sunt închişi. la primul Congres al NaŃiunilor Unite – Geneva 1955 – a fost adoptat „Ansamblul de Reguli Minimale pentru Tratamentul DeŃinuŃilor”. Condamnarea persoanelor care au săvârşit infracŃiuni trebuie făcută în urma unui proces penal conform art. • Să pună accentul pe tratamentul uman. apărarea persoanei. Procesul penal trebuie să contribuie la: apărarea ordinii de drept. • Să stimuleze echitatea.2. • Pe timpul cât se află în închisoare cel în cauză nu trebuie să fie lipsit de libertatea sa şi de drepturile sale a căror suspendare derivă în mod expres sau în mod necesar din această privaŃiune de libertate. Comitetul pentru prevenirea criminalităŃii a recomandat următoarele principii: • Atunci când o persoană este trimisă la închisoare pedeapsa ce i se aplică trebuie să fie considerată ca un mijloc şi nu ca un scop. 9. Obiectivele acestui Standard de Reguli sunt: • Să stabilească un aranjament minim de norme.locuri de detenŃie anume stabilite. Principiile de bază sunt: • Privarea de libertate se va face în condiŃii morale şi materiale care să asigure respectul necesar faŃă de demnitatea umană. şi participă la acŃiuni educative care să conducă la reeducarea celui condamnat. În contextul orientărilor menŃionate. Astfel.

nu poate fi invocată pentru a justifica tortura.• Regulile se vor aplica imparŃial – fără discriminare. cu intenŃie. 3. mai ales în scopul de a obŃine de la această persoană sau de la altă persoană terŃă. Actele de tortură se constituie infracŃiuni în raport cu dreptul penal. fizice sau psihice. cât şi după aceea în libertate. • Scopul tratamentului persoanelor în custodie va fi în aşa fel susŃinut încât să ocrotească sănătatea.3. 2. oricare ar fi ea. iar cei care încalcă regulile sunt etichetaŃi ca atare. Măsuri legislative. Prin „tortură” se înŃelege orice act prin care se provoacă unei persoane. atât pe durata detenŃiei. 9. SancŃiunea pentru aceştia este privarea de libertate. 4. o durere sau suferinŃe puternice. unde deŃinutul este supus efectelor coercitive ale vieŃii de penitenciar. b) Dreptul la împărŃirea şi clasificarea deŃinuŃilor. administrative. Nu poate fi invocat ordinul unui superior pentru a justifica tortura. ConsecinŃele sociopsihologice ale privării de libertate Ca fenomen social criminalitatea lezează interesele societăŃii. Restrângerea acută a libertăŃii individuale. g) Dreptul la servicii medicale. • Măsuri împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime.1. lipsa informării. relaŃiile impersonale. j) Dreptul la asistenŃă morală şi religioasă. h) Dreptul la informare şi plângeri. Astfel în „ConvenŃia împotriva torturii” se prevede: 1. Nici o împrejurare. juridice pentru a împiedica săvârşirea unor acte de tortură. mediul închis şi activităŃile monotone. având un statut de subordonat faŃă de lege. propriul respect. k) Dreptul la deŃinere de bunuri. c) Dreptul la cazare. informaŃii sau mărturisiri. Privarea de libertate în mediul penitenciar constituie pentru orice om o situaŃie de amplă rezonanŃă în modul său de viaŃă. inumane sau degradante. • Protejarea drepturilor individuale ale deŃinuŃilor: a) Dreptul la primire şi înregistrare. f) Dreptul la hrană. e) Dreptul la îmbrăcăminte şi aşternut. regimul autoritar. d) Dreptul la igienă personală. i) Dreptul la contactul cu lumea exterioară. toate 380 .

b) Din punct de vedere calitativ – privarea de libertate dă naştere unei game complexe de frământări psihice şi psihologice începând cu criza de detenŃie. generând şi permanentizând conduite diferite faŃă de cele avute anterior în mediul liber. Comportamentul uman în procesul judiciar – Editura Serviciul Editorial şi Cinrmatografic M. RelaŃiile interpersonale sunt o golire.acestea resimŃite de către deŃinut drept atingeri ale integrităŃii sale ca fiinŃă umană. În multe cazuri impactul privării de libertate asupra componentelor personalităŃii este dramatic. b) Genuri de activităŃi. Penitenciarul creează un tip aparte de relaŃii interpersonale care au un conŃinut dinamic şi modalităŃi aparte de structurare şi manifestare. o risipire de sine. ViaŃa în închisoare este o viaŃă grea. Doi sunt factorii care determină aceste relaŃii interpersonale: • Cadrul specific al penitenciarului a) Mod de organizare. dar mai rău. Pihologia penitenciară.... pe de o parte. 347 Bogdan T. scurte extrase şi prelucrări personale. aici este anulată orice intimitate. Gheorgh F. Deosebirile sunt de ordin fundamental şi vizează latura cantitativă cât şi pe cea calitativă: a) Din punct de vedere cantitativ – privarea de libertate se întinde pe perioade mai mari sau mai mici.I.346 Pentru a înŃelege mai bine acest lucru este nevoie să analizăm grupul de oameni privaŃi de libertate.. c) Supraveghere permanentă. Cornianu R. Bucureşti 1996 – selectiv. posibilităŃile de schimbare aproape că nu există. Apar relaŃiile de atracŃie – respingere – indiferenŃă şi a liderilor informali. Santea I. Editura Oscar Print. şi privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale într-un loc de detenŃie.. Bucureşti 1983 381 346 . Un loc important îl ocupă relaŃiile interpersonale din cadrul grupurilor de deŃinuŃi care sunt grupuri eterogene. durata condamnării constituind principalul factor stresor. • Specificul populaŃiei penitenciare347 Privarea de libertate îmbracă mai multe forme. nu te poŃi ascunde de partea rea a conduitei celor din jur. Analizând izolarea psihică şi psihosocială. totul este la vedere pentru ceilalŃi. vom constata că între ele există o multitudine de diferenŃe ce prezintă aspecte specifice şi manifestări complexe. pe de altă parte.

Pe lângă aceste norme formale se dezvoltă o întreagă cultură informală ca mijloc de rezistenŃă la contactul oficial.5. dar şi o seamă de fenomene specifice. fiind despărŃiŃi de societatea exterioară pentru o perioadă de timp apreciabilă. barieră ce funcŃionează în dublu sens. conservării şi promovării anumitor interese personale sau colective ale indivizilor. Psihologie judiciară. de a avea iniŃiative. Zdrenghea V. E. Goffman (1961) pentru a descrie locuinŃa unde indivizii îşi petrec tot timpul (odihnă. obligat să se conformeze regulamentelor de ordine interioară. muncă). 382 . internatul. Din punct de vedere metodologic. de a avea contact cu familia. în cadrul căreia apar fenomene grupate obişnuite. penitenciarul apare ca un fenomen-instituŃie ca fiind un ansamblu de reguli juridice cu caracter relativ stabil care reglementează un domeniu al relaŃiilor sociale în scopul apărării.Privarea de libertate înseamnă controlul crimei în societate şi mai înseamnă închisoare şi deŃinut. grupurilor sau comunităŃilor sociale.1. Mediul închis (închisoarea) Termenul de mediu închis a fost propus de către E. Goffman ne dă posibilitatea de a aprecia relaŃiile interumane în raport cu mediul respectiv prin izolarea de unele variabile ce acŃionează în mediul respectiv. Mediul închis mai poate fi definit astfel:348 orice ambianŃă unde există o barieră greu de trecut între exterior şi interior. Problematica deŃinutului Fenomenul-caz al instituŃiei penitenciare este deŃinutul ca fenomen individual aflat într-o situaŃie concretă reglementată de instituŃie. deŃinutul este constrâns juridic şi material să locuiască în instituŃia penitenciară. CoerciŃia instituŃională are nevoie de autorizarea societăŃii. duc împreună un ciclu de viaŃă îngrădită prin interdicŃii formale de a desfăşura anumite activităŃi. 9.. Ca urmare a privării de libertate. Butoi T. cazarma militară. În acest sens. Abordarea microsocială a lui E. azilul. toate reprezintă medii totale sau medii izolate şi restrânse. în sensul de loc de rezistenŃă în care un număr de indivizi care au o situaŃie identică.1. de a personaliza spaŃiul locuit.4.. 348 Mitrofan N. 9. spitalul. de exemplu: închisoarea. Goffman consideră închisoarea ca fiind o instituŃie totală. Aplicarea pedepsei privative de libertate obligă individul să trăiască într-un mediu de constrângere. un asemenea mediu este un laborator natural..

DeŃinutul percepe timpul dintr-o poziŃie coercitivă, apăsătoare şi artificială; astfel se pătrunde în psihologia deŃinutului. El are conştiinŃa faptului că intră în închisoare împotriva voinŃei sale, cu un statut de subordonare pe termen lung şi resimte pierderea libertăŃii cu atât mai dureros cu cât libertatea era mai bogată în perspective şi alternative, iar condiŃiile concrete din penitenciar sunt mai grele. Cu cât este mai preŃuit timpul în libertate (valoarea lui personală) cu atât mai mult pierderea lui prin căderea la închisoare devine dureroasă, mai zdrobitoare, deci, pedeapsa este resimŃită ca fiind mai represivă. Fiecare vine în penitenciar cu un univers specific, plin de contradicŃii, frustrări, neîmpliniri, ca urmare a unei conduite antisociale, a săvârşirii unei infracŃiuni. MulŃi sunt neadaptaŃi social, refractari sau incapabili să se integreze în cerinŃele normelor de convieŃuire socială, sau de o moralitate dubioasă şi au un trecut încărcat care apasă asupra conştiinŃei lor. 9.1.6. PotenŃialul patogen al mediului privativ Venirea în penitenciar tulbură echilibrul personalităŃii printr-o triplă reducere: • A spaŃiului de viaŃă; suspendarea viitorului; • A timpului personal: relativitatea trecutului; izolare; • A comportamentului social: abandon. Stresul prelungit în faza de anchetă, intrarea într-o colectivitate de anonimi, controlul riguros al conduitei, dependenŃa de personal, densitatea maximă (supraaglomerarea) favorizează apariŃia şi cronicizarea unei patologii specifice. Apatia, lipsa iniŃiativei, pierderea interesului pentru lucruri, oameni şi evenimente, anestezia afectivă, incapacitatea de a mai face planuri, resemnarea fatalistă, toate acestea conturează nevroza penitenciară. InexistenŃa unui spaŃiu personal, absenŃa unui refugiu, a sta treaz întro ambianŃă monotonă, epuizarea subiectelor de disc