P. 1
Comunicarea nonverbală

Comunicarea nonverbală

|Views: 218|Likes:
Published by Alina Sabău

More info:

Published by: Alina Sabău on Nov 24, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/27/2015

pdf

text

original

Mimica.

Râsul şi zâmbetul

Cuvintele nu sunt de-ajuns. În sprijinul lor vin gesturile, postura, mimica, etc. Prin „comunicare“ vom înţelege „orice transmitere a informaţiilor, ideilor şi emoţiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor”1. Comunicarea este o necesitate în viata omului, o condiţie a evoluţiei acestuia, ce se realizează cu ajutorul limbajului si a altor coduri sau semne, ducând la transmiterea de informaţii, opinii, idei. Comunicăm pentru că avem nevoie de informaţii în procesul cunoaşterii, dar şi din nevoia de a fi în contact cu semenii noştri şi pentru a ne putea conştientiza mai bine propriul statut. Comunicarea poate fi „verbală“, când informaţia este transmisă prin limbajul articulat (oral sau scris), sau „nonverbală“, când nu folosim acest limbaj. Cu toate că „limbajul articulat pare să domine comunicarea, fiiind perceput ca instrument fundamental de transmitere a informaţiilor, în realitate, cuvintele reprezintă doar între 7 şi 10% din totalul mijloacelor utilizate, în timp ce limbajele prezentaţionale, de tip paraverbal şi kinezic, acoperă mai mult de 90%.” 2 Termenul de „comunicare nonverbală“ are o sferă mai largă decât cel de „comportament nonverbal“, care desemnează modificarea intenţionată sau neintenţionată a poziţiei corpului unei persoane în raport cu un sistem de repere spaţiale sau schimbarea poziţiei componentelor corporale ale acestuia (cap, trunchi, membre etc.) în raport cu un sistem de axe rectangulare, în afara acţiunii directe a altor persoane prin producerea sau limitarea forţată a mişcărilor corporale sau prin deplasarea în spaţiu a respectivelor persoane fără acordul acestora. Ca şi comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi modelată în termenii de emiţător, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feedback şi context al actelor de comunicare.
1

Septimiu Chelcea, Comunicarea nonverbală în spaţiul public. Studii, cercetări, aplicaţii., Editura Tritonic, Bucureşti, 2004, p. 9. 2 Georgeta Corniţa, Comunicare şi semnificare. Atributele mimice în paradigma fizionomiei, Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2006, p. 13.

1

schimbarea tonului şi ritmului vorbirii. cel mai vechi şi mai răspândit mijloc de comunicare.„Emiţătorul“ este sursa mesajelor. 2006. Studiul mimicii. ibidem. utilizarea spaţiului şi a timpului. tactil. Folosite de orice fiinţă pentru a comunica. informaţiile culturale asociate unui act de comunicare. Într-o comunicare nonverbală. într-un sistem de semne. alături de gesturi. Editura Universităţii de Nord. Mimica poate fi agitată şi este 3 Georgeta Corniţa. Limbajul trupului poate da chiar şi o viziune interioara despre modul în care te priveşte persoana respectivă sau despre ce vrea să spună cu adevărat. 2 . mimica vine din zona extraverbalului şi este considerată. Fiind inclusă în sistemul comunicaţional. dar şi prin tremurul vocii (paralimbaj). a unor artefacte etc. unul şi acelaşi mesaj poate fi transmis concomitent prin mai multe canale senzoriale. iţi poate spune dimensiunile a ceea ce cineva iţi spune de fapt. p. „Mesajul“ are o semnificaţie care este „codificată“ (tradusă într-un cod. 14. Perspective interdisciplinare. 4 Idem. „mijloacele nonverbale se constituie în paradigme specifice atunci când devin componenteale sistemului de comunicare umană…ele se adaugă mijlocului fundamental care este limbajul articulat”3. Decodificarea mesajelor comunicării nonverbale trebuie să aibă în vedere contextul cultural. Mesajele sunt transmise utilizându-se diferite „canale de comunicare“: vizual. „Te iubesc“ se spune. auditiv. prin îmbrăţişare şi sărut (atingeri corporale) şi – de ce nu? – prin semnale chimice (comunicare olfactivă). în limbajul nonverbal. Mimica feţei este semnalul nonverbal cel mai uşor de descifrat. În comunicarea nonverbală. „receptorul“ este destinatarul. Poate fi aproape imperceptibilă sau uimitor de evidentă. funcţia de codificare este realizată prin contracţia voluntară sau involuntară a muşchilor scheletici şi faciali. Baia Mare. 13. neţinând cont de cele spuse verbal. olfactiv. Comunicare şi semnificare. Limbajul trupului este o formă reală şi puternică de comunicare. prin modul de a privi (contact vizual). p. adecvat canalului de comunicare şi receptorului) de către emiţător şi „decodificată“ (re-tradusă) de către receptor. Mimica este „reprezentată de mişcări ale muşchilor feţei cu semnificaţie expresivă sau comunicantă”4.

p. Situaţia cel mai des întâlnită este când oamenii vorbesc unii cu ceilalţi. p. Paul Ekman şi Wallance V. gura şi bărbia. 3 . Mai mult. teama. oferind o mare varietate de mesaje printr-un mijloc static de comunicare nonverbală. Sullivan şi S. op. Apărând în foarte multe situaţii. 5 6 Septimiu Chelcea. putând fi „luat” doar prin simpla auzire a felului în care se manifestă cei din jur. Faţa. situaţiile spontane şi conversaţiile zilnice pot fi considerate drept surse principale ce dau naştere râsului şi bunei dispoziţii”6. dezgustul. Datorită muşchilor feţei. gândeşte în momentul respectiv. Cercetările care au avut ca obiect de studiu faţa umană au demonstrat că expresiile feţei influenţează de multe ori comportamentul. decizia sau evoluţia multor lucruri în diferite situaţii în care indivizii interacţionează. 1996). participă la expresivitate prin conformaţie şi aspectul său. fie când urmăresc emisiuni umoristice. ochii şi pomeţii obrajilor…ce-a de-a treia componentă. Friesen au identificat trei componente ale feţei în comunicarea emoţiilor: „prima componentă este reprezentată de partea de sus a feţei. filme ori când ascultă glumele celor din jur. cât şi la expresiile faciale intermediare (cum ar fi zâmbetul). satisfacţia şi surprinderea. de senzaţii puternice şi poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi. Oamenii au astfel de atitudini fie când sunt gâdilaţi.. 57. râsul este considerat a fi o expresie facială. Idem. cit. Faţa umană este cea pe care se transpun toate sentimentele umane astfel încât este uşor de observat în cadrul unei comunicări interumane ceea ce interlocutorul ar părea că. supărarea. partea de mijloc: urechile. 53. fruntea şi sprâncenele.determinată de o succesiune de stări sufleteşti. Prin urmare.”5 Toate aceste componente ilustrează şase tipuri de emoţii: furia. nasul. A doua. Ne referim atât la râsul vocalizat. „conversaţia fiind o sursă interminabilă de umor datorită banalelor comentarii. omul poate să-şi modifice cu uşurinţă expresia. caracteristica cea mai importantă a râsului constă în faptul că este contagios. ibidem. mai ales dacă avem în vedere faptul că acesta apare la oameni după primele două luni de viaţă. bucuria. Kirkpatrick. partea de jos a feţei. recunoscute ca fiind universale (L. ca suport mimic.

ruşinea. El eliberează tensiunile psihice şi lucrează ca un puternic factor antidepresiv. nervozitatea) prin intermediul râsului. ochii de închid. râsul mediază conversaţia.”7 surâsul şi izbucnirea în plâns. râsul poate schimba conotaţia discuţiei. mai ales atunci când răspunsul interlocutorului nu este cel aşteptat. iar pielea din jurul lor face cute multe şi 7 Ştefan Prutianu. apare o mişcare de legănare a corpului. gura se deschide din ce în ce mai larg. a interesului şi a atenţiei partenerului comunicaţional.Cea mai importantă funcţie a râsului este comunicarea. 2004. a observat că. În multe din cazuri maschează anumite stări emoţionale (furia. Antrenamentul abilităţilor de comunicare. La nivel fiziologic. Mai mult. prin urmare dialogul produce satisfacţii ambelor părţi. p. spre urechi. destinderii şi bucuriei interioare. cu lacrimi. În concluzie. sunetul se apropie tot mai mult de strigăt. Editura Polirom. expert în limbajul trupului. a întregului corp. pe durata unui râs autentic. în succesiune indicată. cum ar fi bucuria şi fericirea. apar gradual şi aproximativ. Claudia Schafer. nasul se încreţeşte. Râsul este o manifestare umană asociată veseliei. a mimicii faciale. şi mai poate fi înţeles şi ca fiind rezultatul manifestărilor emoţionale. Iaşi. 9. se declanşează un mod oarecare de a bate din picioare. • • • • capul cade tot mai pe spate şi umerii se ridică. având ca argument principal menţinerea interacţiunii. mişcările ritmice ale diafragmei amplifică buna dispoziţie. persoana se autoîmbrăţişează. 4 . cuprinzându-şi trupul cu mâinile. colturile gurii se deplasează tot mai în lateral. Râsul este „o manifestare a vocii. următoarele manifestări nonverbale: • • • • • • mici. pe o scară de la 1-10 a intensităţii unui râs. nelăsând să iasă la iveală adevăratele sentimente.

Zâmbetul este cea mai utilizată expresie facială şi în acelaşi timp şi cel mai uşor de recunoscut. facilitează. Zâmbetul este modalitatea prin care comunici că eşti bine şi prin care doreşti ca în universul interior al cuiva să se producă reacţii în raport cu tine. datorită transparenţei şi francheţei. În obraz apar două găuri ce dau gropiţe feţei. Rolul zâmbetului este acela de a linişti. El constă din „contracararea muşchilor gurii într-un râs incomplet. 47. o privire caldă. organismul se repară. deschiderea si socializarea. suplinind cu succes cuvintele. aşadar.”8 Râsul se află în strânsă legătură cu stările emoţionale şi motivaţionale ale persoanelor care le exprimă. p. fericire. 5 . Zâmbetul îşi are originea în gesturile de ameninţare. El se citeşte în vocea noastră. 8 Liviu Filimon. zâmbetul exprimă şi încredere. Editura didactică şi ştiinţifică. dacă le însoţim de zâmbet. in gesturile noastre. Bacău. Zâmbetul ne influenţează foarte mult întregul comportament. întinereşte. entuziasm. admiraţie sau bucurie – acesta fiind un semn al limbajului mimic. prin zâmbet transmitem mesaje nonverbale de satisfacţie. Mimică şi fizionomie. mai bine oxigenate. Din punct de vedere ştiinţific. pot acţiona dezarmant. înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii feţei. Zâmbim ca să alungam tristeţea şi să inducem entuziasmul. În timpul zâmbetului organele sunt mai bine irigate. evoluând apoi în gestul de dezvelire a dinţilor şi în rânjetul de frica. Chiar când folosim cuvinte neplăcute.Cea mai uşoară formă de râs este zâmbetul sau surâsul. cel care zâmbeşte. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanţă (90 metri). Gura este deschisă şi colţurile gurii trase puţin lateral. Evoluţia rânjetului datorat fricii spre zâmbetul de astăzi ne indică faptul ca “homo sapiens” are tendinţa de a se comporta prietenos şi de a comunica. Zâmbim pentru că zâmbetul constituie cea mai subtilă şi mai rafinată metodă de a comunica. Ţinând seama de aceste aspecte şi privind zâmbetul ca expresie facială intermediară care ulterior poate conduce la râs. se înviorează. dar cel mai semnificativ lucru este ca zâmbetul produce acceptare. Un zâmbet. 1992.

6 . pot acţiona dezarmant. Daca ne referim la societate în general. de cele mai multe ori. cât şi cei ai ochilor. dacă le însoţim de zâmbet. fie stăpânirea de sine. utilizând doar o partea a gurii. Astfel un zâmbet sincer arată o emoţie pură în timp ce unul fals încearcă să sugereze un sentiment pozitiv. zâmbetul fals este asimetric. în cazul zâmbetului. simularea sa fiind extrem de evidentă. la realizarea zâmbetului natural participând atât muşchii obrajilor. buzele sunt relativ tensionate şi rămân lipite. În cazul unui zâmbet normal. Un zâmbet natural durează mai mult decât unul fals. Iar un zâmbet sincer diferă de unul fals în câteva feluri: zâmbetul adevărat implică o contracţie a muşchilor circulari din jurul ochilor. În cazul unui zâmbet fabricat de regula colţurile gurii nu sunt ridicate. atunci când se zâmbeşte “ pe sub mustaţă”. dinţii sunt dezveliţi. Importanţa deosebită a zâmbetului este determinată şi de faptul că acesta poate fi perceput de la mare distanta (90 metri). Deseori. înaintea celorlalte forme de expresii ale mimicii fetei. de la mişcări abia vizibile ale muşchilor gurii pana la zâmbetul deschis şi de la zâmbetul dezarmant pana la rânjetul prostesc. transmiţând mesajul ca acestea nu vor fi folosite. când în realitate nu este cazul. muşchii rasului trag colturile gurii spre lateral şi puţin în sus. rolul zâmbetului este acela de a linişti. Spre deosebire de rânjet. această afişare a “armelor” oferind posibilitatea celuilalt să perceapă corect situaţia. acest tip de zâmbet dispare tot atât de repede pe cat apare. demascând caracterul voit al acestei expresii. Conform rezultatelor cercetărilor în domeniu. iar muşchiul bărbiei împinge buza inferioara a gurii înainte. Spre deosebire de zâmbetul normal. atunci mimica este lipsită de antrenarea muşchilor ochilor. Tensiunea afişată de acest tip de zâmbet poate sa semnifice fie o atenţie sporită. care ridica obrajii. astfel încât apar ridurile de la coada ochilor.Diferitele tipuri de zâmbete ocupă o paletă foarte largă. Chiar când folosim cuvinte neplăcute. datorită transparenţei şi francheţei. Daca zâmbetul fals vrea să exprime senzaţia de fericire. buzele sunt drepte şi lipite. şi este lipsit de mişcarea muşchilor ochilor.

2. cu ciudă. iar celălalt în jos. fiind expresia existenţei unui conflict interior. indicând în acelaşi acord şi dezacord. blazată. un colţ al gurii este tras în sus. Acest tip de zâmbet este afişat de o persoană ironică. de cel atotştiutor şi de cel ce se bucură de paguba sau de necazul altora. Zâmbetul răutăcios Zâmbetul de aprobare 4. 7 . 1. Astfel se zâmbeşte în cazul umorului negru sau când cineva este nevoit să renunţe la ceva.Dacă zâmbim depreciativ. colţurile gurii sunt trase puţin în jos. părerea adevărată despre partenerul de discuţie fiind ascunsă în spatele unei amabilităţi fabricateFeluri de zâmbete: 3. Zâmbetul timid Zâmbetul “întrebare”. În cazul zâmbetului strâmb.

Totuşi cercetările despre minciună arată că lucrurile stau invers — persoanele care mint zâmbesc mult mai puţin decât cele care spun adevărul. zâmbetul constituie un indiciu că sugarul a depăşit un stadium important în procesul de individuaţie. să recunoască un „zâmbet nefericit" în care colţurile interne ale sprâncenelor sunt ridicate în timp ce colţurile gurii sunt fie trase în sus. Că zâmbetul ne atrage atenţia mai mult decât alte manifestări mimico-gestuale ne-o demonstrează şi faptul că poate fi perceput de la o distanţă la care nu observăm încă trăsăturile feţei unui individ (90 de metri). Oamenii pot detecta de obicei „zâmbetele amestecate" care exprimă emoţii negative. acest tip de zâmbet este folosit pentru mascarea emoţiilor negative asociate cu minciuna. trăiesc” Zâmbetul “mă bucur că Apărut încă din a cincea săptămână de viaţă. Vă vor spune că atunci când o persoană minte. Dar ceea ce recomandă zâmbetul ca armă este faptul că majoritatea oamenilor nu reuşesc foarte bine să facă diferenţa între un zâmbet autentic şi unul fals şi tind să ia zâmbetul ca atare. Dar cum toată lumea ştie că de cele mai multe ori încercarea de a identifica falsele „zâmbete amestecate" eşuează.19 Dacă întrebaţi o persoană cum se poate identifica un individ care minte. În acelaşi timp este şi dezarmant pentru că îi trezeşte interlocutorului sentimente pozitive şi reduce suspiciunile.5. fie coborâte. Le este foarte uşor. de exemplu. răspunsul cel mai frecvent este prin zâmbet. Dintre toate expresiile faciale zâmbetul este cel mai uşor de produs. Se pare că mincinoşii de 8 . Forma extremă a zâmbetului este râsul care presupune şi o emisie sonoră. este foarte probabil ca ea să folosească zâmbetul pentru a-şi masca adevăratele sentimente.

74. în jumătatea dreaptă) deoarece căile de conducere a expresiilor faciale voluntare şi involuntare sunt diferite. în timp ce zâmbetele autentice sunt produse involuntar. p. • MONTAJUL. nu ne mai interesează ce fel de zâmbet ne oferă. „Un zâmbet contrafăcut are mai multe caracteristici identificabile: • DURATA. Dacă vedeţi un zâmbet simetric. Zâmbetele autentice apar pe ambele părţi ale feţei. dar dacă vedeţi unul care apare numai pe jumătate de faţă. Zâmbetele contrafăcute tind să se reducă la jumătatea inferioară a feţei în timp ce în zâmbetele autentice sunt solicitaţi muşchii care ridică colţurile gurii şi cei din jurul ochilor care trag uşor sprâncenele în jos. • SIMETRIA. acesta este foarte probabil fals. oamenii tind să reacţioneze la ultimele ca şi cum ar fi adevărate.”9 Felul în care zâmbesc oamenii unii la alţii poate oferi indicii despre raporturile de putere care există între ei. Bucureşti. Editura Trei. Cartea gesturilor. Dar nu înseamnă că mincinoşii au abandonat total zâmbetul — ci pur şi simplu că ei zâmbesc mai puţin decât persoanele care spun adevărul.ocazie adoptă un comportament diametral opus celui pe care ne-am aştepta să-l aibă persoanele care mint. Zâmbetele contrafăcute durează mult mai mult decât cele sincere. El a tras de aici concluzia că acestea au aceleaşi origini şi că 9 Peter Collet. Când o persoană care simulează produce un zâmbet. spontane. acesta poate fi autentic sau fals. Zâmbetele contrafăcute sunt „asamblate" mult mai repede decât cele autentice şi sunt descompuse tot atât de repede. 9 . Acesta este motivul pentru care ne preocupă atât de puţin autenticitatea zâmbetului — dacă oamenii ne zâmbesc. Zâmbetele contrafăcute sunt controlate de alte părţi ale creierului faţă de cele autentice — zâmbetele contrafăcute sunt produse de nişte centri voluntari. deseori acesta o dă de gol pentru că este unul artificial. Deşi zâmbetele simetrice şi cele asimetrice sunt foarte diferite. • LOCALIZAREA. 2005. Darwin a observat că zâmbetul şi râsul apar de multe ori împreună. în timp ce zâmbetele contrafăcute sunt deseori mai accentuate pe o jumătate de faţă (de obicei.

Editura Trei. 2006. 8. Dinu. Bucureşti. Cartea gesturilor. Collet. Caluschi. cercetări. 7. Perspective interdisciplinare. Antrenamentul abilităţilor de comunicare – limbaje ascunse. Fundamentele comunicării interpersonale. râsul uman şi zâmbetul au mers într-o direcţie convergentă. 5. 2. Baia Mare. Editura Polirom. Peter. Chelcea. Georgeta. Filimon. Georgeta. Editura Polirom. Mihai. 2006. Corniţă. în timpul evoluţiei. 2004. Această idee pare foarte convingătoare. Editura Universităţii de Nord. Editura didactică şi ştiinţifică. 2006. Prutianu. 3. Studiul mimicii. 4. Comunicare şi semnificare. Septimiu. Editura Universităţii de Nord. aplicaţii.. Corniţă.zâmbetul este numai o formă atenuată a râsului. Bucureşti. Editura Tritonic. mai ales când ne gândim cât de uşor este să trecem de la zâmbet la râs şi cât de aproape este fericirea de amuzament. Cezar. Studii. Bucureşti. Pentru strămoşii noştri îndepărtaţi ele erau foarte diferite dar pentru noi ele sunt foarte asemănătoare. Bibliografie 1. 2008. Baia Mare. 2004. Editura All. Comunicare şi semnificare. Totuşi râsul uman şi zâmbetul apar de multe ori împreună şi par să servească aceluiaşi scop. Mimică şi fizionomie. Acest lucru sugerează că. 10 . În multe limbi cuvintele pentru zâmbet şi râs au chiar aceeaşi rădăcină. Atributele mimice în paradigma fizionomiei. 1992. 6. O nouă frontieră: Comunicare directă. 2005. Liviu. Comunicarea nonverbală în spaţiul public. Bacău. Ştefan.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->