You are on page 1of 10

Adverbul

 Statutul adverbului în cadrul morfologiei

Inventariat fiind şi în categoria părţilor de vorbire şi în categoria particulelor, adverbul nu
se constituie într-o clasă distinctă,el făcând astfel parte dintr-o clasă eterogenă.
Plasat în contextul celor zece părţi de vorbire ce constituie obiectul de studiu al
morfologiei, adverbul se remarcă prin trăsături distincte ce-i conferă un loc aparte. Are un loc
aparte deoarece:
• este invariabil ca şi celelalte părţi de vorbire neflexibile;
• este o clasă lexico-gramaticală extrem de numeroasă şi neomogenă;
• are, în general, o structură neanalizabilă;
• cunoaşte, precum adjectivul, categoria comparaţiei;
• se caracterizează printr-un sens lexical bine determinat.

 Definiţia adverbului

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni,
stări sau însuşiri sau circumstanţele realizării unei acţiuni.

Adverbul nu este parte de vorbire independentă, întotdeauna apărând în calitate de
determinant faţă de un regent.
Regentul poate fi:
 Un verb: El merge repede.
Ei pleacă mâine.
 O locuţiune verbală: Şi-a adus aminte imediat.
A băgat de seamă repede prezenţa lui.
 Un adjectiv: Mi se pare cam palidă.
A fost uşor accidentat.
 Un alt adverb: Se poartă vizibil prieteneşte.
Locuieşte destul de departe.
 O interjecţie: Hai astăzi în pădurea ninsă!
Hopa sus!
 Un substantiv care denumeşte acţiuni, stări, însuşiri: Plecarea de ieri a fetei m-a
întristat.
 Un pronume: Situaţia nu mai este aceeaşi de atunci.
Nu am înţeles aproape nimic.
 Un numeral: Primul de sus este un tablou valoros.
Au participat aproape zece.

Adverbul poate fi element regent pentru:
 Un alt adverb: L-am zărit chiar atunci.
Tocmai astăzi nu au venit.
 Complemente circumstanţiale de timp, de loc, de mod, de tip apoziţional:
Aici, în grădină, petrece clipe de linişte.
Aşa, instantaneu, mi-am amintit de tine.
Aşa, pe negândite, m-am hotărât să plec.

Dimineaţa fac exerciţii de gimnastică. . cu totul. 2/  Propoziţii subiective: Desigur 1/ că mi-a urmat exemplul.comparativ cu celelalte tipuri de locuţiuni care includ în structura lor partea de vorbire cu care sunt echivalente. 2/ A răspuns 1/ atunci când l-am întrebat. mai degrabă. peste poate. adverbele pot fi: simple. compuse şi locuţiuni adverbiale. pe neghicite. cu sens unitar şi comportament gramatical de adverb. mai mult sau mai puţin sudate.adverbe derivate în limba română cu sufixe adverbiale: -iş (pieptiş). astă-iarnă. o Adverbele compuse a căror structură se realizează prin mai multe tipuri de compunere: . • Locuţiuni adverbiale cu structură eterogenă: mai întâi. totuna. din contră. am avut musafiri. Locuţiunile adverbiale se pot clasifica în: • Locuţiuni adverbiale cu structură simplă (una sau mai multe prepoziţii + o parte de vorbire cu autonomie semantică): cu siguranţă. sunt singurele construcţii care nu includ obligatoriu un adverb. . o Locuţiunile adverbiale .adverbe provenite prin adverbializarea adjectivelor calificative sau a participiilor cu valoare adjectivală şi a substantivelor: Desenează frumos. mâine . tot. -mente (realmente) . oricum. Ieri. în fel şi chip. pe din două. • Locuţiuni adverbiale cu structură complexă (alcătuite din două sau mai multe cuvinte caracterizate prin independenţă semantică): zi de zi. nici.sunt construcţii formate din două sau mai multe cuvinte. -âş (târâş). fiecum. unde nu. acolo. numai iaca. sus. unde. deseori. în primul rând. din loc în loc. Criteriul formal După structură. de voie de nevoie. de cu seară.adverbe primare (moştenite sau împrumutate din alte limbi): aici.sunt neanalizabile din punct de vedere semantic. cu orice preţ. nici pe departe. duminică. . mereu. ieri. pe negândite.contopirea a două sau mai multe părţi de vorbire: acasă. dinafară. de-a pururi. pe nimic. -eşte (franţuzeşte). totuşi. S-a îndrăgostit lulea. din belşug. . o Adverbele simple sunt alcătuite dintr-un singur cuvânt. lesne. după- masă. altfel. 2/ A procedat întocmai 1/ cum l-am sfătuit. 2/  Clasificarea adverbelor I. pot fi clasificate astfel: .  Subordonate circumstanţiale cu valoare de apoziţie: A venit acolo 1/ unde l-am chemat.au ca şi adverbul grade de comparaţie. nicicând. deoparte. de ajuns. . dedesubt. azi.compunerea unor elemente unite cu cratimă: azi-noapte. bine.

de care se deosebesc. până-n pânzele albe. . Criteriul semantic – după sens. tocmai. Criteriul etimologic – adverbele se clasifică în două grupe: o Adverbe primare • Moştenite din latină: aşa. arar • Prin compunere: devreme. . de aia. andante. pentru aceea. apoi. pe alocuri • de timp: zi după zi. dar numai după ce întreaga îmbinare de cuvinte a fost apreciată ca o singură unitate. III.provenite din substantive articulate cu articol hotărât: seara. după-amiază • de mod: de-a valma. agale. totuşi.provenite din verbele poate. din vorbă în vorbă. pentru aia • concesive: cu toate acestea. foarte. între patru ochi. Ea umblă elegantă. Clasificarea locuţiunilor adverbiale Au aceeaşi clasificare ca şi adverbele: • de loc: de colo până colo. alene. deschis: Vorbeşte răguşit de ieri.provenite din substantive care determină un verb: Doarme buştean. Adjectivele care determină un verb şi în acelaşi timp un substantiv (substitut) nu trec în clasa morfologică a adverbului. colac peste pupăză. prin modul lor de organizare internă. Unităţile lexicale componente ale unei expresii adverbiale pot fi analizate şi separat. la anul şi la mulţi ani. ieri • Împrumutate din alte limbi: apoape. cât vezi cu ochii. Expresii adverbiale: cu noaptea în cap. astă-vară • Prin conversiune . târâş. O ţine una.provenite din adjective: Scrie frumos. . cât ai bate din palme. Elementele lor constituente nu sunt foarte sudate. lămurit. măcar. vizavi. Le-am lăsat sănătoase. pieptiş. taman o Adverbe secundare – create în limba română prin procedee interne de îmbogăţire a vocabularului: • Prin derivare cu sufixe adverbiale: bătrâneşte. Expresiile adverbiale sunt incluse tot în categoria locuţiunilor adverbiale cu structură complexă. dintr-adins • de cauză: de aceea. fapt care le sporeşte gradul de expresivitate. da. cât pe ce • de scop: de aceea. iar sintactic au funcţia de element predicativ suplimentar: Copiii se joacă veseli.provenite din conjuncţii: Iar a întrebat de tine. punct cu punct. de azi înainte. marţea. . repejor • Prin derivare cu prefixe: acasă. dimineaţa . de mâine. adverbele se clasifică în funcţie de circumstanţa exprimată în: . răguşit. realmente. în preajmă. cu orice preţ.provenite din numerale: Ea câştigă întreit. Ce mult a învăţat! . la nesfârşit.provenite din pronume relative şi exclamative: ce. cât: Cât de devotată este o mamă!. barem. cu toate astea II.

Apoziţie A venit după mine. câtva. După modul de exprimare a circumstanţei – se împart în: o Adverbe nepronominale (adverbe propriu-zise): azi.c. c. acolo. Funcţiile sintactice Exemple Crt. 6. cauză De aceea nu te iert. acolo. 7. nicăieri Adverbe de mod: • Cu autonomie semantică: repede. oricât. tot. 2/ 2. aproape. cum. când. iarăşi. precum V. ca IV. 8. oriunde. pururi. cât.c. deloc. frecvent • Fără sens de sine stătător (semiadverbe) – pot nuanţa sensul unei părţi de vorbire sau al unei propoziţii: mai. mereu.  Adverbele propoziţionale (constituie singure propoziţii neanalizabile: ba. acum. oriunde. imediat. oare.t. 5. toamna o Adverbe pronominale (provin din rădăcini pronominale latineşti neanalizabile în limba română): încoace. curând. taman. 2/ 3. . Atribut adverbial Casa de sus e a noastră. rareori o Adverbe de loc: • Nepronominale: afară. aşa. Aseară se simţea bine. unde. atunci. adică târziu. extrem. Merge agale. ba da. odinioară • Durative: adesea. fiecum. bunăoară. 1.c. oricum. bine. Predicat verbal Fireşte 1/ că ştie. încotro. c. deasupra. 4. uneori.c.m. ieri. zilnic. da. degrabă. unde. acasă. c. Acolo este copilul meu. nu) Funcţii sintactice: Nr. c.l. dreapta. Criteriul sintactic – are în vedere două aspecte de clasificare a adverbelor:  Posibilităţile combinatorii  Funcţiile sintactice Adverbele pot funcţiona ca:  Elemente regente – majoritatea adverbelor care pot primi diferiţi determinanţi  Elemente regim – determinate sau subordonate Funcţiile sintactice ale adverbelor Având în vedere disponibilităţile sintactice. stânga • Pronominale: aici.  Adverbe fără funcţii sintactice (semiadverbele şi adverbele incidente). da. o Adverbe de timp: • Momentane: acum. zadarnic. mâine. iarăşi. adverbele se clasifică în:  Adverbe cu funcţii sintactice. Nume predicativ Nu-i bine 1/ să nu munceşti.

pe dinafara. pe dinafară) Locuţiuni conjuncţionale (după cum. concesia (tot. c. probabil).  Adverbe propoziţionale – pot fi afirmative (bineînţeles. pesemne. 11. Semiadverbele . de cum. adverbe).c. Criteriul stabilirii de relaţii la nivel frastic – se clasifică în: o Adverbe corelative (intră în relaţie reciprocă cu adverbe relative. afară de ieri. după cât. element predicativ suplimentar Nu te ştiam astfel. ba da. ce de. de excepţie A venit zilnic. nu). îndoiala (oare). includerea (şi). scop De aceea a venit la mine. comparaţia (ca. anume). aproximativ). a venit şi azi. potenţiale (parcă. proximitatea (gata. aproape). întărirea (anume. 1/ cu toate acestea este optimist. condiţional Fii serios. totuşi). până. pentru.c cumulativ În afară de ieri. cât de. tot. 9. de. numai). 14. 13. c. negative (ba nu.sens relativ abstract. nu sunt considerate locuţiuni prepoziţie + adverb + prepoziţie Această combinaţie are ca rezultat: .c. c. c. Din combinaţia prepoziţiilor cu un adverb rezultă: Locuţiuni adverbiale (în afară. da.exprimă aproximaţia (cam.Locuţiuni prepoziţionale cu Ac (afară de. probabil). 2/ 12. atât de. inclusiv). abia. poate. împreună cu. de deasupra) adverb + prepoziţie Această combinaţie are ca rezultate: Locuţiuni prepoziţionale cu Ac (aproape de. din josul. 15. 10. o Adverbe necorelative (apar singure în text. laolaltă cu) Grupurile aşa de. poate. adverbele pot să apară singure sau precedate de o prepoziţie. VI. numai. precum). conjuncţii subordonatoare. fireşte). de pe. c. da de unde. prepoziţie + adverb Cele mai frecvente prepoziţii care însoţesc diverse adverbe sunt: ca. măcar). îndeplinind funcţia sintactică de complemente circumstanţiale)  Distribuţia adverbelor Cu prepoziţii / locuţiuni prepoziţionale În raport cu funcţia sintactică îndeplinită în propoziţie şi de elementul lor regent. e frumoasă. concesiv A suferit mult.c. restricţia (doar. pesmne. c.  Adverbe fără funcţii sintactice: adverbele incidente (au un sens modal mai puţin pronunţat) şi semiadverbele. pe unde) Locuţiuni prepoziţionale (din afara. probabilitatea (parcă. pe din sus de) . exclusivitatea (doar.c. altfel nu vorbesc cu tine. explicaţia (adică. mai. decât.c. prepoziţii. . de relaţie De frumoasă. astfel de.

 Cu conjuncţii / locuţiuni conjuncţionale Asocierea unui adverb cu o conjuncţie are ca rezultat o locuţiune conjuncţională (chiar de. dintre toate categoriile gramaticale o cunoaşte doar pe cea a comparaţiei. mai- mai.Apariţia unor grupuri formate din aceleaşi adverbe (unite prin cratimă: abia-abia. Disponibilitatea distribuţională a unor adverbe generează două aspecte: . cât şi adverbelor.  Gradele de comparaţie ale adverbelor Categoria comparaţiei este caracteristică atât adjectivelor. -i. unite prin conjuncţia şi: aşa şi aşa. afară doar)  Particule adverbiale Particulele adverbiale se clasifică în două categorii: o Elemente formale facultative – particule deictice: Particulele deictice sunt elemente finale a căror prezenţă în structura unor adverbe generează variante formale ale acestora. vine de acolo. . trei grade de comparaţie: pozitivul. lucrează aici. comparativul şi superlativul. Gradele de comparaţie ale adverbului sunt identice cu cele ale adjectivului. părţile zilei sau zilele săptămânii. formându- se cu aceleaşi elemente. Adverbul este singura parte de vorbire neflexibilă care. sau cele provenite din adjective. chit că. până chiar şi. au rolul de a accentua adverbele sub aspect formal şi noţional. arată însuşirea unei acţiuni în mod absolut: cântă mereu. o Elemente formale obligatorii – morfeme lexicale: Particulele -a. Adverbele comparative au. -le sunt morfeme lexicale obligatorii în structura adverbelor temporale provenite prin conversiune din substantive care denumesc anotimpurile. măcar să.Apariţia unei succesiuni de adverbe diferite (chiar numai şi. reprezintă reperul faţă de care se materializează comparaţia propriu-zisă. -şi.  GRADUL COMPARATIV – are trei subdiviziuni: . sunt vide din punct de vedere semantic şi nu au funcţie gramaticală. numai şi numai) . -le. măcar dacă)  Cumulul de adverbe Adverbele de mod pot apărea în acelasşi context în număr de două sau mai multe. Acest fapt se explică prin conţinutul lexical al adverbului care exprimă însuşiri şi caracteristici ce pot exista la garde diferite.  GRADUL POZITIV . Acest număr de adverbe întăreşte sau precizează ideea exprimată de cuvintele care urmează acestor adverbe. ca şi adjectivele. de loc. Pot avea grade de comparaţie unele adverbe de mod. -lea. Cele mai numeroase variante formale ale adverbelor sunt rezultatul prezenţei sau absenţei particulelor: -a.

ca: Ea locuieşte mai puţin aproape decât fratele ei.  GRADUL SUPERLATIV – are două subdiviziuni: 1. asemenea. asemenea. mare bine. . aşa.articolul adjectival cel + comparativul de inferioritate: Ea locuieşte cel mai puţin aproape dintre toţi. bine.  Conversiunea adverbelor Substantivizarea adverbului (adverb substantiv) . . în jur – în jurul • Conjuncţionalizarea adverbului (adverb conjuncţie) . aieva. Prepoziţionalizarea adverbului (adverb prepoziţie) . ca: Ea locuieşte mai aproape decât fratele ei. 1.se realizează fără schimbarea formei adverbelor: aidoma. anevoie. la fel de + gradul pozitiv + al doilea termen al comparaţiei introdus prin cât. altfel. care păstrează invariabilitatea adverbelor de la care provin.are ca rezultat crearea unei serii de adjective adverbiale.adverbele pot deveni conjuncţii postadverbiale ce exprimă atât raporturi de coordonare (Mă întreabă ba una. mai prejos. ba alta). deasupră. superlativ relativ a) de superioritate – articolul adjectival cel + comparativul de superioritate: Ea locuieşte cel mai aproape dintre toţi. . mai presus. a şi întrebat-o de tine).se realizează prin schimbarea formei adverbelor ca rezultat al adăugării particulei averbiale –a sau a formei –ul: înainte – înaintea. prea. de superioritate – se construieşte astfel: primul termen al comparaţiei + adverbul mai + gradul pozitiv + al doilea termen al comparaţiei introdus prin decât. b) de inferioritate . 2. ca: Ea locuieşte tot aşa de aproape ca fratele ei. de egalitate – se construieşte astfel: primul termen al comparaţiei + locuţiunile adverbiale tot aşa de. atare.se substantivizează când are un determinant adjectival: acest bine. nemaipomenit (de) + gradul pozitiv: Ea locuieşte foarte aproape. • Adjectivizarea adverbului (adverb adjectiv) specifică adverbelor de mod.se substantivizează prin articulare: bine – un bine. alene. ad-hoc.fac parte adverbele: astfel. anume. de inferioritate – se construieşte astfel: primul termen al comparaţiei + locuţiunea adverbială mai puţin + gradul pozitiv + al doilea termen al comparaţiei introdus prin decât. anapoda. .  Adverbializarea . superlativ absolut Se construieşte cu adverbele foarte. gata. rău – răul. cât şi raporturi de subordonare (Cum a văzut-o. 2. pe deasupra. deopotrivă. aparte. 3. tot atât de.

care prin forma poate se foloseşte ca adverb cu nuanţa de probabilitate: Poate vine mâine. a citi corect). de obicei. la formele verbale ale modului supin (nebănuit de periculos. nu-şi mai păstrează individualitatea semantică. la substantivele cu sens modal.  Separat – locuţiunile adverbiale şi adverbele compuse ale căror elemente componente îşi păstrează independenţa lexicală şi gramaticală: de aproape. astă-vară. la substantivele care determină adjective ca adverbe cu valoare modală superlativă în unele expresii adjectivale (frumoasă foc. datorită gradului avansat de sudură. altundeva. gol puşcă. deloc. din când în când. pronumele ce: Ce bine m-am distrat! • Adverbializarea numeralului – se realizează prin pierderea sensului cantitativ în favoarea exprimării unei caracteristici acţiunii. de-a berbeleacul. defel. Nici ea nu mai înţelege nimic. comportându-se ca un singur cuvânt: acasă.şi (aformativ) / nici (negativ) . • Adverbializarea verbului – se poate exemplifica sttutul verbului a putea.  Cu cratimă – adverbele şi locuţiunile adverbiale alcătuite din mai multe cuvinte nesudate între ele: dintr-acolo. pasămite. talmeş-balmeş.adv. au un statut deosebit: . într-ales.cam – nu prea . curajos de necrezut) • Adverbializarea pronumelui – se regăseşte numai la pronumele relativ- interogative. româneşte=pe româneşte. dinainte=pe dinainte.unele adverbe sunt sinonime cu locuţiunile adverbiale: asemene=de asemenea.dintotdeauna (adv. de-a rândul. a dormi buştean). Aspecte semantice şi gramaticale o Din punct de vedere semantic. dar sensul e diferit: des/ades. departe. anotimpurile. . oarecât. trecereea la o formă invariabilă a adverbului. acolo/acolea. folosite invariabil pe lângă un verb devin adverbe de mod cu valoare de superlativ (a se îndrăgosti lulea. • Adverbializarea prepoziţiilor – El este pentru. eu contra. de-a tumba. vorbeşte înţelept).  Aspecte ortografice Adverbele şi locuţiunile adverbiale care au în structura lor mai multe părţi de vorbire se scriu:  Într-un cuvânt – adverbele ale căror elemente componente.unele adverbe au formă asemănătoare. zilele săptămânii. numai (afirmativ) se află în opoziţie cu decât (cu sens negativ) . beat turtă). • Adverbializarea adjectivului – se referă la adjectivele calificative (a vorbi politicos. numai/nu mai o Din punct de vedere gramatical sunt câteva adverbe care au un statut aparte în funcţie de context: . îndemână.+adverb) au acelaşi sens . • Adverbializarea substantivului – se referă la substantivele care denumesc părţi ale zilei. la unele adjective provenite din verbe la participiu (acţionează pripit. vreodată.) – de totdeauna (prep. Mi-a amintit iar de ora plecării. astăzi. „Dă-mi pe Vidra ta de vamă!” • Adverbializarae conjuncţiilor – Ne-a vizitat şi el de sărbători.

întocmai. construindu-se cu cazul acuzativ. tot se plasează greşit înaintea grupului: Nu mai mă joc în loc de Nu mă mai joc. devenind o particulă expletivă. într-o exprimare mai neîngrijită. altfel. Modificări în topica unor semiadverbe: cam . Folosirea redundantă. . Construcţiile prepoziţionale sunt disociate greşit prin semiadverbe: Locuiesc în chiar acea vilă în loc de Locuiesc chiar în acea vilă. . cândva. pe undeva este folosit ca un clişeu cu valoare modală. Folosirea unor adverbe cu statut semantic modificat: adverbul deci îşi pierde sensul conclusiv prin folosirea incorectă. odată. forma adverbului cu sens cantitativ se acordă în gen şi număr (câţi mai numeroşi în loc de cât mai numeroşi. se acordă greşit articolul demonstrativ cel din structura superlativului relativ al adverbului: El este unul dintre cei mai bine plătiţi în loc de El este unul dintre cel mai bine plătiţi. destui de puţini în loc de destul de puţini) . adeseori. ci conjuncţie. . astfel. în consrtucţie cu un verb la formă negativă. Adjectivizarea adverbului în diferite contexte: . oricum. . nici este întotdeauna semiadverb în structuri negative şi opus semantic lui şi din construcţiile afirmative. Prin analogie cu cel. Omiterea repetării adverbelor mai şi foarte în faţa fiecărui element al unei enumerări: El este mai atent şi preocupat de acest proiect în loc de El este mai atent şi mai preocupat de acest proiect. uneori.de mod. unde cu sens termporal nu mai este adverb relativ. deasupra. adverbul asemenea devine prepoziţie şi impune cazul dativ. . . Confuzia dintre adverbul cât şi pronumele cât: Am invitat câţi mai mulţi specialişti în loc de Am invitat cât mai mulţi specialişti. undeva. încotro. Scrierea incorectă a unor adverbe compuse cu prepoziţii sudate cu termenul următor: Corect: anevoie. adică. răi- făcători în loc de rău-făcători. nejustificată a unor adverbe: Ea nu zice nimic decât numai dacă o întrebi în loc de Ea nu zice nimic decât dacă o întrebi. cât.când adverbul determină un adjectiv: fermi convinşi în loc de ferm convinşi.la adjectivele compuse cu un adverb: noi-născuţi în loc de nou-născuţi.prin confuzie cu adjectivul. . anume – cu sens explicativ sunt conjuncţii care exprimă un raport pozitiv în propoziţie sau în frază. se foloseşte în locul adverbului negativ niciodată. pasămite este semiadverb şi în alte contexte are statutul unui cuvânt incident. Confuzii în folosirea unor adverbe: adverble numai şi decât sunt folosite în contexte în care prezenţa lor nu corespunde normelor gramaticale.c. mai. decât devin prepoziţii în structura c. alaltăieri. adverbul nehotărât vreodată. prea. astfel sunt adverbe când determină un verb şi adjective când determină un substantiv sau un pronume. dinainte.. formant al superlativului relativ al adjectivului. ca.  Tendinţe de folosire a adverbelor În limba română contemporană se manifestă unele tendinţe greşite în folosirea unor adverbe sau locuţiuni adverbiale.

 Valori stilistice ale adverbelor  O expresivitate deosebită o au adverbele derivate cu sufixe diminutivale: binişor. de cele mai multe ori. comparaţii. adverbele sunt folosite la realizarea enunţurilor eliptice. folosite singure sau în relaţie cu alte cuvinte pot fi: epitete. metafore. teribil. încetinel.  Adverbele de mod provenite din substantive. hiperbole. din adjective sau din verbe la participiu.  Superlativul absolut realizat cu sinonimele afective ale morfemului foarte: grozav.  În limbaj colocvial. formidabil. atitudinea subiectivă a vorbitorilor.  Adverbele interogative contribuie la realizarea interogaţiilor şi a invocaţiilor retorice. . olecuţă.  Adverbele predicative exprimă.