1.

Introducere
Conceptul de “mecatronică” (MECAnica + elecTRONICA) a fost folosit pentru prima dată de către japonezi, la începutul anilor ’70. Primul program de educaţie mecatronică în inginerie a fost elaborat în 1978 la Universitatea Toyohashi din Japonia. Japonia a fost urmată, la scurt timp, de universităţi de tradiţie din Marea Britanie, Finlanda, Olanda, Germania. La noi în ţară studiul mecatronicii a fost introdus după 1989. Mecatronica constând din combinarea a trei domenii tehnice mari: mecanic (mecanică fină), electric-electronic şi informatic. Aceasta are ca obiectiv principal formarea de specialişti de concepţie, fabricaţie, exploatare şi cercetare, în următoarele domenii de activitate: - echipamente inteligente pentru industria de mecanică fină, instrumentaţie, automatizări, roboţi industriali (concepţie, fabricare şi exploatare), automobile, industria nuclearo-energetică, biologie, medicină, etc; - aparatură electronică şi optoelectronică de uz industrial şi casnic; - echipamente informatice şi pentru birotică; - echipamente pentru cercetare ştiinţifică şi laboratoare. Mecatronica reprezintă vârful în domeniul automatizării şi robotizării proceselor tehnologice dintr-un număr foarte mare de industrii. Începând cu industria de automobile, până la industria alimentară, şi chiar în agricultură (linii automatizate de creştere a puilor etc) există foarte multe linii automatizate şi robotizate, care necesită o calificare de un înalt nivel. Chiar şi în mica industrie există cereri din ce în ce mai mari pentru linii automatizate, cum ar fi : linii de îmbuteliere, împachetare, producerea a unor componente de mase plastice, componente metalice etc. care se pot executa cu un număr mic de angajaţi.

2. Motoare pneumatice 2.1. Noţiuni generale Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire mecanismelor acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în energie mecanică motoarele pneumatice se împart în:
 motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare

are loc pe baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor active ale motorului;

motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la

aceste motoare energia pneumostatica a mediului de lucru este transformată într-o prima etapă în energie cinetică, care apoi este la rândul ei transformată în energic mecanică. În sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite sunt motoare volumice. Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor membrană), în timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alternativă (cazul motoarelor oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative). Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare continua şi motoare cu mişcare incrementală. Tot în această familie, a motoarelor pneumatice, se pot încadra şi motoarele pneumohidraulice, la care mişcarea organului de ieşire este controlată prin intermediul unui circuit hidraulic auxiliar. În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona ca gnerator (pompă) şi ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, dar se folosesc şi cele rotative.

2.2. Motoarele pneumatice liniare Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie, ele se mai numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două poziţii limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului. După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se pot clasifica în:

cilindri la aceste motoare separarea se face prin intermediul unui piston 4, iar
2 1 4 5 3

etanşarea se realizează prin intermediul unor garnituri nemetalice (fig.1);

camere cu membrană la aceste motoare rolul pistonului
Fig. 1

este preluat de o membrană nemetalică, care realizează şi etanşarea celor doua camere. subansambluri principale:
 

Din punct de vedere constructiv motoarele pneumatice liniare sunt formate din două subansamblul carcasă: format din cămaşa 1 şi capacele 2 şi 3; subansamblul piston format din pistonul 4 şi tija 5. 2.2.1. Motoarele pneumatice cu piston de construcţie clasică Au aplicaţii foarte largi şi se constituie într-o varietate de forme şi tipodimensiuni foarte mare. În figura 2. sunt reprezentate simbolurile unor cilindri pneumatici.

Fig. 2. Simbolurile motoarelor pneumatice cu piston a - cilindru cu simplu efect; b –cilindru cu dublu efect; c- cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală ; d cilindru cu dublu efect with fără ajustarea cursei; e - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un sens; f- cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele sensuri; g - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei într-un sens şi inel magnetic; h - cilindru cu dublu efect cu ajustarea cursei în ambele sensuri şi inel magnetic.

Performanţele constructiv-funcţionale sunt foarte diversificate: • Diametre : 6 – 320 mm; • Lungimea cursei: până la 4 m; • Viteze: - cilindri de uz general : până la 1,5 m/s; - cilindri de uz special: până la 10 m/s; • Forţe: până la 50000N. După tipul constructiv, se poate face o clasificare generală a cilindrilor: • Cilindri cu simplu efect: - cu revenire cu arc; - cu revenire sub acţiunea unei forţe rezistente. • Cilindri cu dublu efect: - cu tijă unilaterală; - cu tijă bilaterală. • Cilindri în tandem:

- cu amplificare de forţă; - având cursa în două trepte. După posibilitatea de frânare la cap de cursă: • Cilindri fără frânare la cap de cursă. • Cilindri cu frânare la cap de cursă: - reglabilă; - ne reglabilă.

Fig. 3. Cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc a – simbolul; b- secţiunea; 1- corpul; 2, 3 – capacele; 4 - pistonul; 5, 8 – garniturile de etanşare; 6 – resortul de revenire; 7 – bucşa de ghidare a tijei; 9 – tija

Fig. 4. Cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare a – simbolul; b – vederea; c – secţiunea; 1, 2 - capacele; 3 - corpul; 4- pistonul; 5- tija; 6, 7 – garniturile de etanşare; 8 – bucşă de ghidare

În figura 3 este prezentat un cilindru cu simplu efect cu revenire cu arc. Dacă racordul A este alimentat cu aer de la compresor, pistonul este împins cu o forţă, care va determina deplasarea acestuia spre dreapta, racordul B este conectat la atmosferă. Când racordul A va fi conectat la atmosferă, resortul 6 determină revenirea pistonului la poziţia iniţială. În figura 4 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă unilaterală fără frânare la cap de cursă. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru cursa de retragere se alimentează racordul B şi racordul A se ventilează (această manevră se face cu ajutorul distribuitoarelor). În figura 5. este prezentat un cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală.

Fig. 5. Cilindru cu dublu efect cu tijă bilaterală

Există cazuri când este necesară frânarea la capăt de cursă, pentru a evita şocurile care pot duce la deteriorarea mecanismului acţionat sau chiar a cilindrilor. În figura 6 este prezentat un cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele capete. Cilindrul are două racorduri de alimentare: pentru cursa de avans se alimentează racordul A, iar racordul B este conectat la atmosferă, iar pentru retragere se alimentează racordul B şi racordul A se ventilează. Se observă că fiecare capăt de cursă este prevăzut cu un circuit suplimentar de evacuare a camerei inactive printr-o secţiune droselizată. Luăm ca exemplu cursa de avans: în momentul în care manşonul 4 ajunge în dreptul etanşării 6, evacuarea camerei din dreapta nu se mai poate face prin spaţiul dintre tijă şi capac. Aerul este obligat să curgă printr-un orificiu a cărui secţiune este reglată de droselul 2. Deoarece secţiune de evacuare a aerului este mult mai mică, rezultă un efect de frânare a pistonului. În funcţie de reglajul droselului, rezultă un efect de frânare mai redus sau mai

mare. Reglând cele două drosele în moduri diferite, se obţin viteze de frânare diferite pentru cele două sensuri.

Fig. 6. Cilindru cu dublu efect cu frânare reglabilă la ambele capete de cursă a – simbolul; b – secţiunea; 1,2 – şuruburile (drosel) de reglare; 3,4 – manşoanele; 5,6 – garniturile de etanşare

Forţa unui cilindru este dată de relaţia : F = P ⋅ S unde: F –forţa aerului comprimat; S – aria secţiunii pistonului. 2.2.2. Motoare pneumatice liniare de construcţie specială Pentru a satisface o gamă largă de aplicaţii, au o serie de motoare de construcţie specială, numite motoare speciale. Cele mai importante construcţii de acest tip sunt:  motoare cu mai multe pistoane solidarizate;  motoare fără tijă;  motoare antirotaţie;  motoare cu cursă scurtă;  motoare cu cămaşă deformabilă;  motoare cu mai multe poziţii.

2.2.2.1. Motoare cu mai multe pistoane solidarizate

Fig.7

Aceste motoare se folosesc acolo unde există restricţii privind gabaritul radial, sau în cazurile în care este necesar la un anumit diametru o forţă mai mare decât cea care rezultă din relaţia F=PS. Pentru astfel de situaţii se construiesc cilindrii cu două pistoane ( fig. 7). Acest cilindru are patru racorduri de alimentare: pentru cursa de avans sunt alimentate racordurile A şi B, iar C şi D sunt conectate la atmosferă, iar pentru cursa de întoarcere racordurile C şi D sunt alimentate, iar A şi B sunt ventilate. Forţa dezvoltată de cest cilindru este aproape dublă faţa de cel cu un singur piston de acelaşi diametru. 2.2.2.2. Motoare fără tijă Există aplicaţii în care gabaritul axial nu permite montarea cilindrilor clasici (cu tijă), în acest caz se utilizează motoare fără tijă. Soluţiile posibile sunt:  motoare cu cablu sau bandă;  motoare cu legătură rigidă;  motoare cu cuplaj magnetic. Motoare cu cablu sau bandă (fig. 8) transmit mişcare alternativă a pistonului 1, prin intermediul cablului 2, la sania 3, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată.
Fig. 8

Cablul de secţiune circulară este confecţionat din plastic sau metal plastifiat, şi este înfăşurat peste roţile 4 şi 5. Există construcţii la care cablul este înlocuit cu o lamelă elastică de secţiune dreptunghiulară. Motoare cu legătură rigidă În figura 9.a este prezentat simbolul, iar în figura 9.b, vederea unui motor liniar cu legătură rigidă. În interiorul corpului 1 (fig.9), există un piston care este legat rigid de căruciorul 2, de care se legat ansamblul mobil care trebuie deplasat. Deplasarea căruciorului se face pe un canal prelucrat în corpul motorului. Motoare cu cuplaj magnetic La aceste construcţii transmiterea mişcării de la pistonul 1 (fig.10) la măsuţa mobilă 2, la care se cuplează sarcina ce trebuie antrenată, se face printr-un cuplaj magnetic. Pentru aceasta, pistonul 1 şi măsuţa sunt prevăzute cu un număr de magneţi permanenţi 4.
Fig. 10
3 4 2 1

2

1
Fig. 9

2

Pentru a uşura cuplarea magnetică, este necesar ca ţeava 3 să fie confecţionată dintr-un material nemagnetic, ca de exemplu: aliaj de aluminiu, alamă etc. 2.2.2.3. Motoare antirotaţie În figura 11.a este prezentat simbolul, iar în figura 11.b, vederea unui motor liniar antirotaţie. Acest motor este utilizat în cazul când sarcina antrenată nu trebuie să se rotească în jurul axei longitudinale. Cilindrul are două tije paralele 1, pe care se deplasează căruciorul 2, de care se legat ansamblul mobil care trebuie deplasat.
Fig. 11

1

2

2.2.2.4. Motoare cu cursă scurtă În cazul în care sarcina trebuie deplasată pe o distanţă mică (sub 100mm), se pot folosi cilindri cu o construcţie specială (fig.12). Comparativ cu construcţia clasică se constată următoarele diferenţe:

Cămaşa exterioară este înlocuită cu piesa 1 în care este prelucrat alezajul cilindrului;
Fig.12

 

Lipseşte capacul posterior, orificiul de alimentare este prelucrat în piesa 1; Capacul anterior 2 este montat în interiorul piesei 1, fiind fixat cu un inel elastic 3.

Pistonul 5 are pe el un inel de etanşare 4. 2.2.2.5. Motoare cu cămaşa deformabilă În această categorie intră motoarele liniare la care deplasarea sarcinii se obţine prin deformarea unui elemente elastic (fig.13). Elementul deformabil 3 se realizează din cauciuc sau metal. Considerând piesa 2 fixă, sub efectul aerului comprimat elementul elastic 3 se deformează; piesa de capăt 1, mobilă, se va apropia de piesa fixă 2, dezvoltând astfel o forţă de tragere. 2.2.2.6. Motoare cu mai multe poziţii S-a arătat deja ca unul dintre dezavantajele motoarelor pneumatice liniare constă în faptul că poziţionarea precisă a sarcinii antrenate se poate face
Fig. 13
Fig.12

numai în două poziţii de pe cursa de lucru. Aceste poziţii pot fi capete de cursă, sau poziţii intermediare de pe cursă, stabilite cu ajutorul unor limitatori mecanici. În lipsa acestora din urmă, oprirea în orice altă poziţie de pe cursa de lucru este greu de controlat, din cauza compresibilităţi aerului comprimat. Se pot însă concepe şi realiza variante de motoare care să permită oprirea precisă într-un număr limitat de poziţii. În figura 13 este prezentat un cilindru care permite oprirea în patru puncte de pe cursa de lucru. În structura acestui cilindru există trei ansambluri mobile independente 1, 2 şi 3 care se pot deplasa cu cursele s1, s1+s2 şi respectiv s1+s2+s3, diferite ca valoare. Cele patru poziţii se obţin după cum urmează:

poziţia "0" (poziţia reprezentată în fig.13): atunci când cele trei orificii nu sunt

alimentate cu aer comprimat; această poziţie se obţine fie sub efectul sarcinii antrenate, fie cu ajutorul unor arcuri (nefigurate);
 poziţia "A": atunci când este alimentat numai primul orificiu; în acest caz sarcina se

deplasează cu s1;

poziţia "B": atunci când sunt alimentate primul şi cel de-al doilea orificiu; în acest poziţia "C': atunci când sunt alimentate toate cele trei orificii; în acest caz sarcina se

caz sarcina se deplasează cu s1+s2;

deplasează cu s1+s2+s3. 2.3. Motoare cu membrană Avantajele faţă de cele cu piston: - lipsa frecării; - construcţie mai simplă;
-

siguranţă în funcţionare (la cele cu piston, garnitura pistonului se poate lipi de cilindru, cea ce duce la blocarea lui)

Dezavantaje: - cursa redusă a tijei (până la 60 mm) - limitarea presiunii de lucru impusă de rezistenţa membranei.

În figura 14. este prezentată schema unui cilindru cu membrană. Forma membranei poate fi: plană (fig.14.a), trapezoidală (fig.14.b), gofrată (fig.14.c), cilindrică (fig.14.d), iar materialul din care se confecţionează este cauciucul , care uneori, pentru a avea o rezistenţă la tracţiune mai mare, conţine inserţii din bumbac sau fibre de sticlă.

Fig.14.

Fig. 14. Cilindru cu membrană elastică 1 – membrană elastică; 2, 3 discuri de rigidizare; 4– tijă; 5 – resort de revenire; 6- corp; 7- capac;

După modul în care se realizează cursa de revenire se disting:  camere cu simplă acţiune (fig.15.a);  camere cu dublă acţiune (fig.15.b).

a.

Fig. 15.

b.

3. Motoarele pneumatice oscilante

3.1. Motoarele pneumatice rotative La motoarele pneumatice rotative aerul comprimat roteşte rotorul cu palete, care transmite mişcarea de rotaţie la mecanismul acţionat. În figura 7.10. sunt reprezentate simbolurile unor motoare pneumatice rotative.

Fig. 7.10. Simbolurile motoarelor pneumatice rotative a – motor cu sens unic; b- motor cu dublu sens; c – motor cu sens unic cu debit variabil; d- motor cu dublu sens cu debit variabil; e- motor cu limitarea cursei; f – generator de vacum

În figura 7.11. este prezentat un motor rotativ cu dublu sens. Pe rotorul aşezat excentric faţă de corp, se găsesc mai multe palete dispuse radial. Paletele sunt menţinute în contact cu peretele carcasei datorită presiunii unor arcuri aflate în canalele dintre palete şi rotor. Dacă se poate regla excentricitatea rotorului faţă de carcasă motorul devine cu debit variabil.

Fig.7.11. Motor rotativ cu dublu sens a – simbolul; b- secţiunea: 1- corpul(carcasa); 2- rotorul;

3 – paletete; 4- arcuri elicoidale

În figura 7.12. este ptezentat un generator de vacum. Generatorul este alcătuit dintrun distribuitor, un regulator de presiune cu evacuare în aer şi o ventuză. Distribuitorul este de tip 3/2 cu acţionare pneumatică şi revenirea la poziţia iniţială cu arc. La racordul 1V se leagă ventuza.

Fig. 7.12. Generatorul de vacuum a – schema bloc; b - vederea

Măsuri de protecţia muncii şi paza contra incendiilor 1. Protecţia privind curentul electric Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare este necesară eliminarea posibilităţilor de trecere a unui curent electric periculos prin corpul omului. Se mentionează că masurile, amenăjarile şi mijloacele de protecţie contra electrocutări trebuie să fie cunoscute de personalul muncitor din toate domeniile de activitate. Principalele măsuri de prevenire a electrocutări la locul de muncă în care există instalaţii electrice sunt :

- asigurarea inaccesibilităţi elementelor care fac parte din circuitele electrice; acest lucru se realizează prin amplasarea conductoarelor electrice izolate electric şi protejate mecanic; - izolarea electrică dublă a terminalelor şi conductoarelor şi folosirea mufelor de conectare standardizate. - împământarea obligatorie a carcaselor motoarelor;
- iingrădirea cu panouri metalice, plase performante a instalaţiilor din care face parte motorul electric ;

- folosirea tensiunilor sub 24 V pentru lampile şi sculele portabile; - interzicerea strictă a reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionări motorului; - lăsarea fără supraveghere a maşini de lucru în funcţiune antrenată de motorul electric este strict interzisă; - folosirea obligatorie a mijloacelor de avertizare în timpul execuţiei în punctele de lucru periculoase. Concepţia constructivă a aparatelor electrice trebuie să asigure o deplină securitate a operatorilor. Măsuri privind construcţia aparatelor Măsurile constructive care se iau se împart în mai multe categorii: Protecţia împotriva electrocutării prin asigurarea izolaţiei, atât a pieselor de manevră, cât şi a pieselor metalice cu care operatorul poate veni accidental în contact. Piesele de manevră trebuie să fie din material izolant sau îmbracate în material izolant, iar piesa metalică pe care actionează piesa de manevră trebuie să fie izolată faţă de părţile sub tensiune, respectându-se distanţele de strapungere şi conturnare stabilite de norme. Cadrul metalic al aparatului trebuie sa fie prevazut cu şurub de punere la pământ, iar zona din jurul şurubului trebuie să fie cositorită şi să rămână nevopsită pentru a asigura un contact electric bun al contactorului de legare la pământ. Pentru mai multă siguranţă împotriva electrocutării, se recomandă folosirea tensiunii nepericuloase de 24 V în toate circuitele de comandă. Aparatele care nu sunt montate în încăperi speciale trebuie să fie închise în carcase. În locurile umede, cu pericol mare de electrocutare, carcasele trebuie să nu poată fi deschise de personal necalificat. Ele trebuie să fie prevăzute cu şuruburi necesitând chei speciale (de exemplu şuruburi cu cap triunghiular) sau cu blocaje care să nu poată permite deschiderea capacului decât după ce întreruptorul interior a fost scos de sub tensiune. Protecţia împotriva acţionării accidentale a aparatelor prin prevederea butonului de comandă cu inele de protecţie. Pentru evitarea comenzilor greşite, indicaţiile butoanelor trebuie să fie foarte clare, eventual cu imagini sugestive.

Protecţia împotriva manifestărilor exterioare ale întreruperii curenţilor: flăcări, gaze fierbinţi, gaze ionizate etc. pentru aceasta carcasele de protecţie trebuie să reziste la presiunea gazelor produse la întreruperea curentului corespunzător capacităţii de rupere, ieşirea gazelor fierbinţi trebuie să fie orientată numai în sus, în afara zonei în care s-ar putea găsi mâna sau faţa operatorului. Măsuri privind exploatarea aparatelor Măsurile care trebuie luate în exploatare se împart în:  Măsuri care trebuie luate la montarea aparatelor;  Măsuri care trebuie luate în cursul exploatării; La montarea aparatelor este necesar: Să se verifice izolaţia aparatului şi funcţionarea lui corectă. Să se fixeze bine aparatele pe panou sau pe perete, să se etanşeze corect trecerile conductoarelor, să se închidă bine capacele, să se respecte distanţele minime prevăzute în instrucţiuni faţă de alte aparate şi în special în partea superioară faţă de alte piese puse la pământ sau sub tensiune. Să se instruiască personalul asupra modului de deservire marcându-se explicit butoanele şi manetele de comandă şi afişându-se principalele indicaţii privind acţionarea maşinii şi în special acţiunile periculoase care trebuie evitate. În exploatarea aparatelor este necesar: Să nu se intervină la aparate decât după ce au fost sigur scoase de sub tensiune, de la întreruptorul sau separatorul de amonte. La aceasta trebuie atârnată o tabliţă cu textul ‘Atenţie! Se lucrează pe linie’. Orice manevră la aparatele deschise trebuie făcută cu mâna protejată cu mănuşa electroizolantă de cauciuc şi cu faţa ferită printr-o mască sau un paravan. Închiderea este mai periculoasă decât deschiderea pentru că se poate închide pe un scurtcircuit. În privinţa pazei contra incendiilor se mentionează ca un motor electric ales corespunzator sarcini nu poate fi sursa de incendii decât în cazul în care schema de

alimentare cu energie electrică sau schema de comandă nu au fost dimensionate corespunzator. Se mai menţionează cazul în care motorul electric lucrează într-un mediu exploziv şi nu a fost ales cu gradul de protecţie corespunzator. Dacă în schema de forţă conductoarele au secţiuni prea mici se pot încălzi până la foc izolaţia. Dacă în schema electrică de alimentare şi comandă nu au fost amplasate elemente de prtecţie la un moment dat poate lua foc înfăşurarea motorului electric. în toate aceste situaţii prima masură este debranşarea motorului electric de la reţea. Ulterior incendiile se sting folosind stingatoarele cu praf şi dioxid de carbon sau spumă de dioxid de carbon iar în extremis jetul de apă. 2. Protecţia privind aerul comprimat  Norme specifice de securitate a muncii pentru activitatea de producere a aerului comprimat cuprind masuri de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale, specifice acestei activitati.  Scopul prezentelor norme specifice este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc existenti in sistemul de munca (executant-sarcina de munca-mijloace de productiemediu de munca).  Vârsta persoanelor admise la exploatarea instalaţiilor pentru producerea aerului comprimat va fi de minim 18 ani.  La instalaţiile de producere a aerului comprimat se vor afişa, la loc vizibil, instrucţiuni specifice de securitate a muncii privind exploatarea acestora.  Operatorul care lucrează la instalaţiile de producere a aerului comprimat va avea echipamentul de lucru, încălţămintea şi mâinile curate, fără urme de ulei sau grăsime.  Atunci când agregatul de comprimare are un singur filtru de aer este interzis curăţarea acestuia în timpul funcţionării.  Inainte de punerea in functiune a agregatului de comprimare se va verifica de catre operator intreaga instalatie, inc1usiv legarea la nulul de protectie si la priza de

pamant,comform prevederilor standardelor in vigoare, dupa care se va deschide robinetul cu ventil pentru alimentarea cu apa de racire a instalatiei.  Debitul apei de racire va fi reglat astfel incat temperatura [mala a apei,dupa racirea instalatiei, sa nu depaseasca temperatura indicata in Cartea tehnica a utilajului.  Se interzice pornirea agregatului de comprimare fara ca apa de racire sa circule in instalatie.  Pornirea si oprirea agrgatului de comprimare trebuie sa se faca conform instructiunilor prevazute in Cartea tehnica a utilazului.  0peratorul nu va permite functionarea agregatului daca temperatura aerului comprimat va depasi 60°C, la iesirea din racitoarele finale.  Temperatura apei de racire la evacuarea din racitoarele intermediare,precum si din camasile de racire, nu trebuie sa depaseasca valorile prescrise in Cartea tehnica a utilajului.  Se interzice utilizarea agregatelor de comprimare a aerului daca apa de rae ire nu are parametri in conformitate cu eei indieati in Cartea tehnica a utilajului.  Înainte de oprirea agregatului de comprimare se va proceda la purjarea impuritatilor si a condensului din racitoarele intermediare si finale, oalele de condens, recipiente tampon, precum si a celorlalte puncte de purjare ale separatoarelor pe o distanta de 50 m de statia de compresare in toate directiile. Agregatul de comprimare a aerului trebuie sa fie oprit in mod obligatoriu in urmatoarele cazuri: a )spargerea unei conducte; b )vibratii datorate cuplajelor defecte ale organelor in miscare si fixarii incorecte a conductelor; c )cresterea presiunii de refulare peste limita maxima prescrisa; d)scaderea presiunii de separatie sub limita prescrisa; e )jocuri radiale sau zgomote anormale ale agregatului de comprimare; f)defectiuni in sistemul de ungere; g)defectiuni in sistemul de racire;

h)defectiuni in sistemul de transmisie. Daca se observa si alte defectiuni, decat cele mentionate mai sus, operatorul trebuie sa opreasca imediat instalatia.  Agregatele mobile de comprimare a aerului trebuie adapostite pe timp de vara sub soproane iar in timpul verii in incaperi care sa protejeze instalatia contra inghetului.  Se interzice instalarea agregatelor de comprimare mobile in incaperile care nu au usi si ferestre cu deschiderea in exterior.