Cerc Vol 1 NR 1

CERCETÃRI
ETNOLOGICE
ROMÂNEºTI
CONTEMPORANE
Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005
Etnologia
în ansamblul ei ºi fiecare
disciplinã subiacentã, folosind procedee
proprii de investigare, cautã sã determine
codul de comunicare al fiecãrui limbaj, gramatica
lui, strategia pe care o foloseºte pe diferite planuri de
realizare a mesajelor: planul social,
ceremonial, tehnic, artistic,
cotidian etc. Ea trebuie sã
þinã seama nu numai de
sincretismul de limbaj,
ci ºi de sincretismul de planuri
ce exprimã un sincretism
ideologic. ªi trebuie sã studieze
nu numai faptele ca atare, ci ºi
dinamica raporturilor lor în ansamblul
microsistemelor, mutaþiile în raport cu
schimbãrile de funcþie.
(1975)
Mihai Pop
VALAHIA
7513
Acest numãr al
revistei CERC este un
omagiu adus memoriei
profesorului
Mihai Pop.
Sumarul cuprinde
lucrãrile
prezentate în cadrul
Sesiunii ªtiinþifice
de comunicãri pe care
Catedra
de Etnologie ºi Folclor
a Facultãþii de Litere,
Universitatea din
Bucureºti,
i-a dedicat-o în luna
noiembrie, 2004.
Catedra
de Etnologie ºi Folclor -
Facultatea de Litere,
Str. Edgar Quinet nr. 14,
Tel./Fax: 315.39.07
_____________
E-mail: cerc@etnologie.ro
*
Articolele publicate exprimã
punctele de vedere
ale autorilor.
_____________
EDITURA VALAHIA
E-mail: editura@valahia.biz
ISSN: 1841 - 6276
© 2005
7513
Sumar
Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane
Silviu Angelescu
CERC 5
Nicolae Constantinescu
Publicaþiile de specialitate - vectori disciplinari 6
Jean Cuisenier
Allocution de réception du titre de doctor honoris causa
de l’Université de Bucarest 17
Studii ºi cercetãri
Otilia Hedeºan 22
Recitind Ovid Densusianu
Rodica Zane
Profesorul Mihai Pop – de la teorie la obicei 34
Ioana-Ruxandra Fruntelatã
Sugestii de definire a patrimoniului imaterial în opera lui Mihai Pop 38
Ioan ªt. Lazãr
Contribuþii ale profesorului Mihai Pop la dezvoltarea
teoriei literare moderne 42
Marin Marian Bãlaºa
Drama folclorului ºi gloria folcloristicii (note de antropologie vizualã) 48
Adrian Stoicescu
Bancul – o specie în cãutarea identitãþii 56
Profesorul
Gheorghe Deaconu
Surse ºi etape în formarea ºi devenirea
profesorului Mihai Pop. Preliminarii 62
Dumitru Iuga, Anamaria Iuga
ªcoala Mihai Pop ºi cercetãrile etnologice Maramureºene contemporane 69
Ilie Moise
Profesorul Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã 84
Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 3

SUMAR
Discipolii
Iordan Datcu
Amintindu-ne de Marin Buga 88
Pavel Ruxãndoiu la 70 de ani 93
Debut
Lorena Anton, Mihaela Barbu, Ioana Petrescu

„Dincolo de hotarul satului“(naraþiuni contemporane
despre migraþia la muncã în strãinãtate) 97
Monica Beatrice Bercovici
Naraþiuni despre rãzboi. Între victimizare ºi glorificare 108
Cristina Raluca Mihalã
Nea’ Ticã Popelca sau viaþa ca povestire 110
Laura Negulescu
Memoria colectivã ºi experienþa personalã în povestiri 113
Adelina Dogaru, Ania Moldoveanu, Georgiana Onoiu
Poveºti ºi povestitori din Boiºoara în pragul secolului XXI 119
Recenzii
*** Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc, vol. II

(1892-1904)
I. Muºlea, Bibliografia folclorului românesc 1930-1955
Stelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate
de centrele judeþene ale creaþiei populare (1954 - 2002) 124
Al. I. Amzulescu, Capodopere ale literaturii populare românesti.
”Frunza verde, floare mândra ...”. Antologia viersului popular românesc 124
Ruth Benedict, Cultura si comportamentul la români 133
Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor.
O privire contemporanã 137
Otilia Hedeºan, Lecþii despre calendar 140
Cronica
Evenimente ºtiinþifice de profil (2005) 143
4 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

SUMAR
Silviu Angelescu
CERC
O celebrã problemã de geometrie a antichitãþii greceºti, cvadratura cercului, numeºte,

în esenþã, doar un act de conversiune: sã transformi un pãtrat într-un cerc cu aceeaºi
suprafaþã. Eºecurile, consemnate de istorie, au consolidat convingerea cã problema este
insolubilã. Dar, deºi insolubilã, problema nu este ºi sterilã: încercând s-o rezolve, Leibnitz
n-a reuºit, dar a descoperit numerele transcendente.
Figurile geometrice, pe de altã parte, au migrat din teritoriul cãruia îi aparþineau cãtre
alte teritorii, în care au cãpãtat semnificaþii simbolice. În sistemele mistice, spre exemplu,
Dumnezeu este închipuit asemenea unui cerc al cãrui centru se aflã peste tot, dar a cãrui
circumferinþã nu existã nicãieri. Pentru cã n-are început, nici sfârºit, nici direcþie, nici
orientare, cercul figureazã, în limbajul simbolic, cerul. Opusul simbolic al cercului este
pãtratul, figurã ce corespunde lumii terestre. În felul acesta, celebra problemã a cvadraturii
cercului înceteazã sã mai fie una pur geometricã. Problema dezvoltã un corespondent în
ordinea misticã - sã echilibrezi componenta terestrã a condiþiei umane printr-un echivalent
celest.
Regãsim problema ºi în folclorul românesc. O veche legendã cosmogonicã spune cã
Dumnezeu, fãcând lumea, ar fi fãcut pãmântul mai mare decât cerul. ªi-a îndreptat greºeala
cu ajutorul ariciului care l-a sfãtuit sã strângã Pãmântul, fãcându-i vãi ºi munþi. Soluþia
ariciului este un sofism, care nu rezistã decât prin ceea ce topometrii numesc „ridicarea în
plan”. Suprafeþele celor douã componente, prin soluþia aflatã de arici, nu devin identice, ci
numai fãcute sã parã aºa. Dar lecþia ariciului nu trebuie refuzatã, pentru cã mesajul ei este
mai profund decât pare, vorbind despre oroarea noastrã de a trãi într-o lume în care ar fi
mai puþin cer decât pãmânt. Este unul dintre motivele pentru care, ºi în cazul acestei
reviste, am optat pentru CERC.

Publicaþiile de specialitate – vectori

disciplinari
Atât de utila „condicã” a lui Datcu, documentatul Dicþionar al etnologilor români, vol.
III, 20011 înregistreazã circa 120 de titluri de publicaþii româneºti dedicate, unele integral,
altele parþial, ori deschise doar sporadic, studierii folclorului, etnografiei, artei populare, de
la, în ordine alfabeticã, sãptãmânalul „Adevãrul literar ºi artistic”, supliment al ziarului
„Adevãrul”, apãrut între 28 nov. 1920 ºi 28 mai 1939 pânã la „Zestrea”. Revistã de etno-
grafie ºi folclor care apare la Bistriþa, jud. Bistriþa-Nãsãud începând cu anul 1998.
Cronologic, prima publicaþie reþinutã în Dicþionarul lui Iordan Datcu este „Foaie pentru
minte, inimã ºi literaturã”. Revistã socialã ºi literarã, care a apãrut sãptãmânal, la Braºov,
între 2 iulie 1838 ºi 24 februarie 1865, ultimele publicaþii înregistrate datând de la sfârºitul
anilor 90 ai sec. al XX-lea, cea mai recentã fiind „Analele Universitãþii „Spiru Haret”, seria
Filologie – Limba ºi literatura românã, nr. 1, 1999. Ar fi de notat aici, într-o micã paran-
tezã, cã menþiuni de folclor (chiar dacã nu sub acest nume) se vor fi aflat ºi în cele mai vechi
ziare ºi reviste româneºti, începând cu „Curierul românesc” (1829), urmat de „Curier de
ambe sexe” (1837-1847), în care V. Alecsandri publicã poezii populare, ºi „Albina
româneascã” (1829), cu suplimentul sãu literar „Alãuta româneascã” (1837-1838), pre-
mergãtoare ale „Daciei literarã” (1840), toate prezente în „Lista publicaþiilor periodice
despuiate” pentru Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-
1891)2, încât fixarea datei începutului preocupãrilor pentru cultura popularã în presa
româneascã la 1838 este oarecum aleatorie. La fel, numai dificultãþi de informare, pe care
nici mãcar tenacele Iordan Datcu nu le-a putut depãºi, fac ca dintre periodicele inventariate
sã lipseascã „Analele” Universitãþilor din Bucureºti, Iaºi ºi Cluj, apãrute începând cu anul
1956 „ce poate fi socotit anul «exploziei» publicaþiilor periodice de specialitate în cadrul
Academiei, Universitãþilor ºi institutelor de învãþãmânt superior, al Societãþilor profesion-
ale, ministerelor etc.” ºi care, noteazã un observator atent ºi implicat al fenomenului, „sunt
deschise ºi studiilor de folclor”3.
Or, dacã refacem, fie ºi în fugã, procesul constituirii nucleelor de cercetare instituþionali-
zatã a culturii populare, constatãm cã aceasta s-a realizat în jurul unor personalitãþi care îºi
desfãºurau activitatea în universitãþi ºi/sau la Academie, fie cã este vorba despre Institutul
de Filologie ºi Folclor înfiinþat de Ovid Densusianu, în anul 1913, pe lângã Catedra de
filologie romanicã de la Universitatea din Bucureºti, apoi Catedra de dialectologie ºi fol-
clor romanic, înfiinþatã în 1927 ºi ocupatã pânã în 1938 de I. A. Candrea, iar din 1943 de

Publicaþiile de specialitate – vectori disciplinari
Tache Papahagi4 sau de Catedra de istoria literaturii române moderne ºi folclor, întemeiatã
de D. Caracostea, în anul univ. 1929/1930, tot la Bucureºti, ori de Arhiva de Folclor a
Academiei Române, de pe lângã Muzeul Limbii Române de la Cluj, condusã de Ion
Muºlea, din 1930 pânã în 1949. Institutul lui Ovid Densusianu tipãreºte buletinul „Grai ºi
Suflet”, ºapte volume, între anii 1923-1937, iar la Cluj se editeazã „Anuarul Arhivei de
Folclor”, tot ºapte volume, din 1932 pânã în 1946, ambele publicaþii de direcþie, vectoriale
în folcloristica româneascã5. Lor li se pot adãuga „Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma socialã”
(1919-1937), organ al Asociaþiei pentru Reforma ºi ªtiinþa Socialã, devenitã, ulterior,
Institutul Social Român, condus de D. Gusti, ºi „Sociologie româneascã” (1936-1944),
despre care unul dintre colaboratori ºi îndrumãtori scria, retrospectiv: „O asemenea revistã
a reuºit sã fie o ºcoalã de muncã ºtiinþificã pentru un foarte mare numãr de tineri, care au
format realmente o «ºcoalã», adicã un curent cultural-ºtiinþific, care ºi-a pus pecetea pe
aceºti ani din imediata preajmã a rãzboiului”6.
Odatã, însã, cu schimbãrile impuse în viaþa societãþii ºi a culturii româneºti, dupã
încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, cercetarea culturii populare traverseazã
momente dificile, edificiile înãlþate cu multã trudã de ctitorii disciplinelor etnologice de la
noi aflându-se într-un pericol iminent. Momentul este evocat cu febrilitate de cei care l-au
trãit: „Dupã anii celui de-al doilea rãzboi mondial ºi dupã grabnica ºi tot mai silnica instau-
rare, în anii 1945-1948, a regimului comunist în România, s-a produs implicit ºi noua ... ori-
entare «culturalã», cu transformarea instituþionalã, radicalã, sub semnul «învãþãturii»
marxist-leninist-staliniste. Academia Românã, cu întreaga ei tradiþie «burghezã», a fost
practic desfiinþatã ºi reinstauratã peste noapte, în anul 1948, drept Academia R. P. R.!
Soarta cercetãrii folclorice, cercetare doritã ºi ca orientare a înseºi culturii populare, s-a
întâmplat sã evolueze (de fapt, în chip necesar) în orbita nemijlocitã a «frontului ideologic
revoluþionar». Aºa se face cã însãºi întemeierea Institutului de Folclor s-a produs, de fapt,
nu sub auspiciile ºi sub aripa noii Academii, ca în cazul atâtor alte institute, ci sub directa
oblãduire a Ministerului Artelor ºi Informaþiilor (mai apoi Ministerul Culturii etc...”7.
Un „actor social” important în epocã reface în detaliu „circumstanþele ºi faptele esenþiale
care au determinat totuºi reactualizarea, în noile condiþii social –politice, a cercetãrilor
dedicate creaþiei populare în ansamblul ei, a folcloristicii ºi etnografiei, în special”, adicã
înfiinþarea, prin „Decretul Prezidial nr. 136 din 5 aprilie 1949”, a Institutului de Folclor, „ca
persoanã juridicã sub controlul Ministerului Artelor ºi Informaþiilor”8. Acelaºi martor
reproduce, pe bazã de documente, obiectivele ºi sarcinile noului institut („Culegerea ºi
studierea folklorului9; iniþierea ºi formarea cadrelor de folkloriºti; stimularea interesului
pentru folclor; organizarea de coruri ºi fanfare populare, conferinþe, echipe artistice popu-
lare, concursuri ºi manifestãri populare; reproducerea cu mijloace tehnice adecuate a
creaþiei de folklor ...”)10, ºi hotãrârea de aprobare a apariþiei „Revistei de folclor”, „publi-
catã de Institutul de Folclor din Bucureºti” ca revistã a „tuturor folcloriºtilor din R. P. R.
(= Republica Popularã Românã, pentru cititorii mai tineri) ºi nicidecum un «Buletin al
Institutului»”11, precizare importantã ºi demnã de reþinut.
Dar, înainte de înfiinþarea, în circumstanþele date, a Institutului de Folclor (1949) ºi de
apariþia „Revistei de Folclor” (1956), în „anii tulburi” de dupã rãzboi, în locul structurilor

instituþionale desfiinþate sau lãsate sã moarã lent, cercetãtori afirmaþi înainte de marea con-
flagraþie sau chiar în timpul acesteia (Ernest Bernea, G. Breazul, Oct. Buhociu, I. A.
Candrea, P. Caraman, I. C. Chiþimia, Ovidiu Papadima, D. ªandru, Gheorghe Vrabie,
Romulus Vulcãnescu ºi alþii) au pus bazele unui „Cerc de Studii Folklorice” a cãrui activi-
tate, din 14 decembrie 1945 pânã în 5 iulie 1946 (în text, 1945) este prezentatã sintetic în
primul ºi singurul numãr al publicaþiei „Cercetãri de Folklor”. Aflãm, astfel, cã în prima
ºedinþã din 14 decembrie 1945, Ion Const. Chiþimia a prezentat lucrarea din limba polonã
a d. P. Caraman cu titlul, în traducere: Ceremonialul colindãrii la slavi ºi la români, publi-
catã de Academia Polonã, la discuþii luând parte G. Breazul, Tr. Ionescu-Niºcov, O.
Papadima, D. ªandru, Dr. V. Voiculescu, Gh. Vrabie, iar în cea de-a doua, prezidatã de
Romulus Vuia, în 18 ianuarie 1946, Gh. Vrabie a susþinut o comunicare ce punea în dis-
cuþie Existenþa jocului dramatic „Mocanii” în Dobrogea, la discuþii participând D. ªandru,
O. Papadima, I. Chiþimia, C. Bãrbulescu, Mircea Tomescu ºi R. Vuia. ªedinþa din 25 ia-
nuarie a avut un caracter administrativ „în care se pun la punct chestiuni de organizare a
cercului”, se discutã statutele, se alege Comitetul de conducere „format din D-na Olga
Greceanu, G. Breazul, O. Papadima, Gh. Vrabie, Romulus Vulcãnescu ºi comisia de cen-
zori formatã din d-nii Al. Bistriþanu, I. Chiþimia ºi Apostol D. Culea, secretar al Cercului
fiind desemnat d-l Gh. Vrabie”. Începând cu 1 februarie 1946, ºedinþele Cercului se succed
cu o bunã ritmicitate, din douã în douã sãptãmâni, mai puþin în iunie când au loc trei întâl-
niri, una cu caracter ºtiinþific (7 iunie) în cadrul cãreia Maria Golescu citeºte comunicrea
Cum aratã ºi ce ºtiu românii despre inorog, iar Gh. Vrabie prezintã Câteva consideraþii pe
marginea folclorului actual, la discuþii luând parte Dr. V. Voiculescu, I. Chiþimia, I. C.
Cazan, J. Pastwa, R. Vulcãnescu, urmãtoarele douã cu caracter organizatoric. În cea din 14
iunie „se discutã problemele ce se pun în legãturã cu cercetarea pe teren în timpul verii ºi
programul de activitate viitoare a Cercului”. La discuþii iau parte G. Breazul, Gh. Vrabie,
Tiberiu Brediceanu, Ernest Bernea, I. C. Cazan, iar la întâlnirea din 21 iunie 1946,
prezidatã de Al. Bistriþeanu, „se depune raportul de activitatea Cercului de Studii
Folklorice pe anul 1945/1946 ºi raportul comisiei de cenzori”12.
Deºi desfãºuratã pe durata a numai 2-3 ani, activitatea „Cercului” are o semnificaþie
deosebitã, marcând o aspiraþie de normalitate ºi continuitate într-un moment de rupturã,
generat de rãzboi ºi de schimbãrile consecutive acestuia. Miºcarea folcloristicã, asemenea
întregii vieþi intelectuale ºi culturale din România, suferã pierderi, unele irecuperabile: des-
tine frânte, ca acelea ale lui P. V. ªtefãnucã, director al Institutului Social Român din
Basarabia, arestat în octombrie 1940, condamnat la moarte, pedeapsã comutatã în 10 ani
temniþã grea, mort la 12 iulie 1942 într-o colonie penitenciarã din R. A. Tãtarã din fosta
U.R.S.S.13, sau al lui Ion I. Ionicã, dispãrut în condiþii misterioase, neelucidate pânã astãzi,
undeva în Europa, în noiembrie 194414. Închisorilor comuniste din România le cad victimã
Anton Golopenþia, care moare la Jilava, în 1951, ºi Mircea Vulcãnescu, mort în închisoarea
de la Aiud în 1952. Alþii le vor urma ºi, norocoºi, vor supravieþui detenþiei, precum, de ex.,
Ernest Bernea care „între 1939-1954, cu unele perioade de libertate, trece prin lagãrele ºi
închisorile din Vaslui, Târgu Jiu, Braºov, Pensinsula, Poarta Albã, Capul Midia, printr-un
domiciliu forþat, în Bãrãgan, apoi, în 1955, este condamnat de Tribunalul Militar Bucureºti,

la zece ani temniþã grea”, fiind eliberat în 196215, sau Ovidiu Papadima, care îºi aminteºte:
„Am fost arestat în noaptea de 2 spre 3 august 1952, în urma unei note informative, pe baza
cãreia s-a desfãºurat anchetarea mea, care a durat pânã în noiembrie 1953. [...] Rezultatul a
fost condamnarea mea la patru ani de temniþã grea, din care mai bine de jumãtate i-am
fãcut la Jilava, apoi la Craiova, Poarta Albã ºi Gherla. Am ieºit din închisoare la 7
noiembrie 1955”16, în vreme ce alþii aleg calea exilului (C. Brãiloiu, Mircea Eliade, Oct.
Buhociu etc.) ori înfruntã un trist exil interior (P. Caraman, D. Caracostea, C. Noica, Ov.
Papadima ºi alþii).
Pe acest fundal, „Cercul de Studii Folklorice”, cu o componenþã destul de eteroclitã, atât
din punct de vedere generaþional cât ºi din perspectiva formaþiei (I. A. Candrea, n. 1872,
era filolog, colaborator al lui Ovid Densusianu, iar George Breazul, n. 1887, era etnomuzi-
colog, ca ºi compozitorul ºi muzicologul Tiberiu Brediceanu, n. 1877, în timp ce Dr. V.
Voiculescu, n. 1884, se afirmase ca poet, dar arãtase o mare propensiune ºi pentru studiul
creaþiei populare, fãcând cercetãri în domeniul etnoiatriei ºi elaborând, împreunã cu Gh. D.
Mugur, un Chestionar folcloristic, 1930), îºi asumã, mai ales prin „tinerii” sãi membri,
majoritatea sub 40 de ani (I. Chiþimia, n. 1908, Gh. Vrabie, n. 1908, Romulus Vulcãnescu,
n. 1912 , D. ªandru, n. 1907, Al. Bistriþianu, n. 1911, Maria Golescu, ?), un proiect de
studii bine articulat, corespunzãtor momentului istoric pe care îl traversau ei ºi cercetarea
folcloristicã româneascã, în care se întrevãd liniile de continuitate cu trecutul apropiat,
cãruia îi aparþineau ºi în care se formaserã ºi se afirmaserã, cei mai mulþi dintre ei, ºi trasee
ale unor direcþii impuse de prezentul imediat: „Alãturatul mãnunchiu de Cercetãri ... are
menirea sã dea orientãri asupra temelor, metodelor ºi direcþiei generale folclorice pe care
înþelegem s-o reprezentãm, oficiind pentru o disciplinã cu tendinþe autonome, cu un tãrâm
bine conturat ce urmeazã a fi descris ºi explicat cu lumini ºi adâncimi noi. Cercetãrile
deschid ºi indicã drumul viitoarelor noastre obiective cufundate încã în ceaþa depãrtãrii, dar
care se profileazã totuºi nu mai puþin îndrãzneþ la orizont: contribuþiuni la o bibliografie, la
un corpus ºi la un atlas folcloric românesc, aºa cum au fost alcãtuite pânã acum, în parte,
în alte þãri”17.
Dominantã este aspiraþia cãtre o autonomie realã a studiilor de folclor, aflate încã, la
vremea respectivã, cu toate progresele indiscutabile realizate prin studiile lui Ovid
Densusianu ºi ale discipolilor sãi (I. A. Candrea, Tache Papahagi, I. Diaconu), prin con-
tribuþiile de nivel european ale lui D. Caracostea, P. Caraman sau I. Muºlea, pe de o parte,
sau ale lui C. Brãiloiu, pe de alta, sub tutela altor discipline ºtiinþifice, precum filologia ºi
sociologia. Iar obiectivele „cufundate încã în ceaþa depãrtãrii” (bibliografia, corpusul, atla-
sul) nu erau decât reverberãri ale unor proiecte de lucru anticipate de înaintaºi, dar neînce-
pute ori neduse pânã la capãt (ºi rãmase, din pãcate, neterminate pânã astãzi !).
Dupã un „pattern” bine stabilit, membrii „Cercului” fãceau efortul punerii din nou a
unor baze pe care fractura timpului le erodase, clãdind pe urmele unui „zid pãrãsit”. Astfel,
necesitatea unei bibliografii a folclorului românesc fusese resimþitã ca atare de multã vreme
ºi încercãri, parþiale, de realizare a acesteia fuseserã fãcute încã de pe la începutul veacului
al XX-lea, o listã cvasicompletã a lor consemnând Mircea Tomescu în studiul Bibliografia
folclorului românesc. Note critice ºi îndrumãri teoretice18, primul îndrumar profesionist de

întocmire a unei bibliografii a foclorului, þinând seama de particularitãþile acestuia.

Observaþiile lui Mircea Tomescu cu privire la Bibliografia cea mai recentã ºi mai bine în-
tocmitã, cea din „Anuarul Arhivei de Folclor” (1930-1943) ºi principiile formulate de bibli-
ograf („Orice clasificare începe de la simplu ºi general la special ºi complex. În cazul nostru,
ca primã grupã se impune Bibliografia, apoi capitolele care privesc filosofia folclorului =
domeniu, principii, metodã, chestionare”19 se constituie într-un program care va fi pus în
lucru ceva mai târziu. Receptiv la observaþiile colegului sãu, Ion Muºlea noteazã în pream-
bulul la „Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944-1950”: „Partea tehnicã a bibli-
ografiei a fost, în parte, modificatã. Þinând seama ºi de o utilã criticã a lui Mircea Tomescu,
am schimbat unele clasificãri. Astfel, bocetele au fost trecute la „«Obiceiuri de înmor-
mântare»”, iar mitologia am repartizat-o la «Folclorul religios»”20. Dar, cum se întâmplã
uneori, principiile ºtiinþifice sunt subminate de comanda politicului ºi ideologicului. Astfel,
dupã rãzboi, unele secþiuni dispar, „din lipsã de material“; este cazul, în bibliografia pe anii
1951-1955, diviziunilor privitoare la „Sãrbãtori“, „Colinde“, „Descântece“, „Magie“,
puþinele menþiuni fiind reþinute, totuºi, în capitolul „Diverse“, „atât de criticat pe vremuri“,
cum noteazã, cu obiectivitate, folcloristul. „Lipsa acestor capitole - comenta discret Ion
Muºlea - este grãitoare pentru noua orientare a cercetãrilor noastre de folclor“. „Noua ori-
entare“ însemna, în fapt, impunerea unui program clar de ideologizare, de sovietizare a
cercetãrii ºi în acest domeniu. Tot acum se înregistreazã studii, articole ºi texte despre „fol-
clorul nou“, despre „cântecele de viaþã nouã“, despre „partid“ (vezi poziþiile 100, 123, 141,
147, 148, 149 º. a.). ªi acesta era doar începutul!
În sensul bun al orientãrii programatice a „Cercului” ºi a publicaþiei „Cercetãri folklo-
rice” se înscrie ºi articolul semnat de Sevilla Baer Tomoºoiu, Despre metoda folcloricã a
ºcoalei finlandeze21, bine documentat ºi argumentat, revãzând, sintetic, câteva din reali-
zãrile „ºcolii finlandeze”, cunoscutã ºi sub numele de „orientarea istorico-geograficã”, pre-
cum cele ale lui Antti Aarne, Iulius ºi Kaarle Krohn, Walter Anderson, Axel Olrik, fãrã a
omite sã menþioneze aplicaþii româneºti ale metodei, în primul rând catalogul lui Adolf
Schullerus, Verzeichnis der rumänischen Märchen und Märchenvarianten nach dem
System der Märchentypen Antti Aarnes, „FFC” 78, 1928, apoi studiile lui D. Caracostea
despre Lenore – o problemã de literaturã comparatã ºi folclor (1929) ºi despre Mioriþa22,
sincrone cu primele manifestãri ale ºcolii finlandeze de care profesorul bucureºtean nu era
strãin ºi la care face, adesea, trimitere.
În acelaºi sens, ºi nu ca o concesie fãcutã, sub presiunea evenimentelor, „luminii de la
rãsãrit”, trebuie menþionat ºi articolul lui Gh. Vrabie, Perspective metodologice în
cercetãrile folclorice din U.R.S.S.23, care se opreºte asupra unor direcþii de cercetare a
prozei populare relativ noi ºi mai puþin cunoscute în spaþiul cultural ºi ºtiinþific românesc
cum sunt cele ale lui Mark Asadowskij despre „biologia poveºtilor populare”, Eine
sibirische Märchenerzählerin, „FFC” 68, 1926 ºi Piotr Bogatyrev, marcant reprezentant al
Cercului lingvistic de la Praga, antiistorist, promotor al perspectivei funcþional-structurale
asupra faptelor de folclor, care, „în loc de a se întreba când ºi unde a apãrut forma miticã
sau ritualã, care este întreaga ei filogenezã, [...] se întreabã întâi de toate care este funcþia
de viaþã cãreia îi rãspunde în clipa de faþã ºi ce semnificaþie are pentru mediul social real

(subl. aut.)”24. Este o mare diferenþã între comentariul decent, ponderat al acestor modele
de cercetare cu adevãrat fertile, deschizãtoare de drumuri în folcloristica mondialã, ºi
prezentarea apologeticã a „marilor realizãri” ale folcloristicii sovietice postbelice, puse în
luminã de trompetiºtii de serviciu ai noii orânduiri din România acelor ani25.
Pe de altã parte, nu trebuie sã se înþeleagã cã studiile despre biologia culturii populare
ºi perspectiva funcþional-structuralã asupra folclorului ar fi lipsit din cercetarea etnologicã
româneascã, anterioarã acestui moment. Este suficient sã ne reamintim studiile lui C.
Brãiloiu despre „viaþa muzicalã a unui sat”, în care etnomuzicologul nu doar cã folosea o
terminologie „biologizantã” („viaþã”, „organism viu”, „tradiþii agonizante”, „ordine eredi-
tarã” etc.), ci chiar explica schimbãrile din atât de stabilul complex al culturii orale în acest
sens: „Asemenea unui organism viu, fondul muzical al unei comunitãþi, chiar aparent
închisã, se modificã neîncetat, ca efect al unei evoluþii lente, el creºte sau scade, în plus,
prin salturi. Un militar în permisie, o secerãtoare întoarsã dintr-un sat vecin […], un emi-
grant venit dintr-o þarã depãrtatã […] pot, în orice moment, sã aducã adaosuri durabile sau
trecãtoare. De asemenea, în orice moment, ultimul depozitar al unei tradiþii agonizante
poate sã disparã, fie cã pleacã, fie cã moare“26, pentru a ajunge, în urma unei „investigaþii
intensive ºi impersonale, ferindu-se de selecþie ºi amestec“, la urmãtoarea încheiere: „Dar
vremurile se schimbau acum prea repede. Zi de zi, evenimentele îl apãsau pe legislator,
constrângându-l sã ritualizeze în grabã datine ºi obiceiuri noi care nãpãdeau, pânã ºi che-
furile periodice ale tinerilor. În timp ce tradiþia se strãduia sã þinã pasul cu o evoluþie ver-
tiginoasã de acum înainte, în timp ce prin uºile pe care ea însãºi le deschisese, duºmanii de
moarte îi asediau tabãra prea puþin întãritã, adevãratele rituri se atrofiau unul câte unul.
Vechii zei începeau sã apunã“27.
Acestea erau concluziile etnomuzicologului de obârºie boiereascã ºi de formaþie euro-
peanã C. Brãiloiu, cu privire la „viaþa muzicalã“ a satului Drãguº, în anii 1929-1932 ºi la
elementele perturbatoare care puteau sã intervinã în „disciplina strictã“ care dirija „totodatã
ºi trupul ºi membrele: tot organismul social ºi toate celulele sale“28.
La fel, perspectiva funcþionalã, pusã în luminã de studiile lui P. Bogatyrev recenzate de
Gh. Vrabie, era extrem de familiarã lui, de ex., D. Caracostea care o impunea, cu prestigiul
numelui sãu, atât în cursurile sale universitare cât ºi în discursul de recepþie la Academia
Românã (23 mai 1941). Adoptând perspectiva organicistã (“identificarea ºi rânduirea lor [a
baladelor - n.n.N.C.] trebuie sã le înfãþiºeze ca feþe multiple ale unei viziuni organice a
lumii”) Caracostea depãºeºte fragmentarismul, atomismul cercetãrilor anterioare (“baladele
nu sunt aspecte izolate”) ºi subliniazã importanþa relaþiei interpret-receptor (“public”), de
fapt a contextului situaþional în care are loc comunicarea, performarea, acesta condiþionând
funcþia ºi semnificaþia mesajului ca atare: “Astfel se defineºte sensul fiecãrei plãsmuiri,
precum ºi configuraþia totalã vãzutã funcþional, potrivit mentalitãþii poporane” 29. Reluatã
într-un studiu la rândul lui programatic, ideea capãtã mai multã consistenþã ºi pondere: “A
vedea funcþional plãsmuirile poporane înseamnã a le integra în viaþa comunitãþii aºa încât,
dincolo de orice plãsmuire, sã poþi intui rostul ei condiþionat de vârstã ºi sex, situaþie
socialã, poziþie faþã spaþiul care modeleazã optica, faþã de ritmul anotimpurilor legat de cel
al sãrbãtorilor pãstrãtoare a[le] strãvechilor viziuni mitice etc.”30

Nu ºtim cu certitudine dacã profesorul D. Caracostea avea ºtiinþã, la data respectivã,

direct, despre studiile recenzate ale lui P. Bogatyrev sau despre studiul lui R. Jakobson ºi
P. Bogatyrev, Die Folklore als eine besondere Form des Schaffens (1929), dar este clar cã,
pornind de la premise izbitor de asemãnãtoare, discursul ºtiinþific al profesorului de la
Bucureºti se ridica la înãlþimea contemporanilor sãi europeni, inclusiv în ceea ce priveºte
abordarea funcþionalã a creaþiei folclorice. Chiar poezia liricã, sublinia el, “oricât de indi-
vidualã ar pãrea, trebuie sã fie privitã funcþional”31.
Cercul de Studii Folklorice ºi-a încetat, în 1948, activitatea, iar publicaþia „Cercetãri
folklorice” a rãmas la un prim ºi singur numãr, important în singularitatea lui pentru efor-
tul de continuitate ºi de normalitate încercat, marcând, totodatã, trecerea într-un alt ev, într-
o altã epocã, într-un alt climat politic, cultural ºi ºtiinþific. Membrii Cercului au dus cu ei,
la nou înfiinþatele institute de cercetare – Institutul de Istorie Literarã ºi Folclor al
Academiei ºi, respectiv, Institutul de Folclor, programul schiþat în dezbaterile Cercului ºi
fixat, în linii generale, în paginile publicaþiei acestuia. Nu e întâmplãtor faptul cã între
temele de cercetare ale Institutului de Istorie Literarã ºi Folclor se aflã monografiile de
reviste ca un rãspuns, s-ar zice, recomandãrii lui Mircea Tomescu din articolul menþionat
mai înainte: „Piatra de încercare a cercetãtorilor folclorului nostru este materialul risipit
prin zecile de mii de pagini de periodice, de la reviste de specialitate pânã la cotidianul de
provincie”32. Dintr-o astfel de cercetare bibliograficã33, a rezultat, se pare, cunoscutul
studiu al lui G. Cãlinescu Estetica basmului34 De fapt, revista Institutului „lui Cãlinescu”,
apãrutã în 1952, suplineºte, pentru o bucatã de timp, absenþa unei publicaþii de folclor în
peisajul presei ºtiinþifice româneºti, continuitatea cu orientãrile „Cercului” fiind explicatã
ºi prin faptul cã o parte dintre membrii „Cercului de studii folklorice” (I. C. Chiþimia, Ov.
Papadima, Al. Bistriþianu, Gh. Vrabie) au lucrat la acest Institut.
Dupã aproape un deceniu de la apariþia primului ºi singurului numãr al publicaþiei
„Cercetãri folklorice”, în 1956, apare „Revista de folclor”, devenitã, din 1964, „Revista de
etnografie ºi folclor”, consideratã a reprezenta „al patrulea val al periodicelor româneºti de
specialitate în domeniul culturii populare, continuând ºi depãºind pentru totdeauna tradiþia
ºi valoarea tuturor (subl. aut.) periodicelor noastre anterioare”, cum se exprima, în stilul sãu
inconfundabil, aici uºor encomiastic, fiind vorba de o aniversare, Al. I. Amzulescu, unul
dintre redactorii revistei într-una din perioadele cele mai bune ale acesteia: „Principial ºi
consecvent, RF/REF, situatã pe treapta superioarã a unei publicaþii net academice [...] a fost
«arca» bine cumpãnitã a plutirii noastre atât de anevoioase printre toate Scylele ºi Caribdele
anilor comunismului, cãlãtorind un memorabil sfert de veac sub agera ºi iscusita prive-
ghere a venerabilului ... Noe al folcloristicii (!) româneºti – luminatul ºi providenþialul
redactor-ºef prof. Mihai Pop (între anii 1956 ºi 1980); în anii întunecaþi ai potopului, pânã
la salvatorul Ararat al anului 1989 ºi mereu dupã aceea (chiar dacã între timp sub conduce-
rea în douã rânduri schimbatã: 1980-1985; 1986 pânã astãzi (era în 1996 – n. n. N. C.), sta-
tornica noastrã REF a fost ºi a rãmas, în continuare, prestigioasa navã-amiral a folcloristicii
româneºti ...”35.
În ciuda micilor clovnerii stilistice, cu care cititorii fideli ai învãþatului Al. I. Amzulescu
sunt obiºnuiþi, de reþinut este obiectivitatea cu care este subliniat rolul esenþial avut de

profesorul Mihai Pop, primul redactor-ºef al revistei, în conturarea profilului acesteia ºi,
mai mult, în trasarea liniilor directoare ale cercetãrii folcloristice, mai târziu etnologice,
româneºti pe durata celei de a doua jumãtãþi a secolului al XX-lea. Dupã ce reface, în linii
generale, mersul folcloristicii în prima jumãtate a veacului trecut, luând ca punct de pornire
anul 1909 (se ºtie de ce), articolul-program Problemele ºi perspectivele folcloristicii noas-
tre36 fixeazã câteva repere teoretice ferme, evidenþiind contribuþiile lui Ov. Densusianu,
Béla Bartók, C. Brãiloiu, ale sociologilor etc., reliefând, dupã un „tipic” impus de retorica
discursurilor politice ale vremii, ºi unele „neajunsuri”. Dar, spre desebire de caracterul for-
mal al „criticii” ºi „autocriticii” promovate de discursul proletcultist, Mihai Pop priveºte
starea de moment a cercetãrii folcloristice româneºti cu un ochi critic ºi relevã exact
carenþele reale ale acesteia, cum ar fi persistenþa amatorismului, mai ales în culegerea tex-
telor de literaturã popularã, care „continuã sã se mãrgineascã la simple notãri dupã auz”,
lipsa unei colaborãri între specialiºtii diferitelor domenii (literaþi, muzicologi), ceea ce
impieteazã asupra cunoaºterii „integrale a faptelor de folclor”, aplecarea încã precumpãni-
toare cãtre folclorul tradiþional, arhaic, în detrimentul folclorului viu, contemporan, a cãrui
cunoaºtere ar duce la lãmurirea „disputelor teoretice”, noteazã cu obiectivitate rãmânerea
în urma a folcloristicii noastre cu „lucrãrile de mare cuprindere” care sunt corpus-ul fol-
clorului românesc, catalogul tematic, bibliografia ºi atlasul folcloric care, „când nu sunt
doar deziderate sau teme de discuþie, se opresc în faza începuturilor ori sunt realizate de
specialiºti cu perseverenþã, numai pentru anumite genuri”37.
Urmãtoarea secþiune a articolului-program e un mic tratat de folclor, ale cãrui teze
fundamentale vor reveni în studiile ulterioare ale Profesorului ºi, în mãsura în care au fost
înþelese ºi acceptate (cãci ideile novatoare ale magistrului au întâmpinat, tacit sau explicit,
o oarecare rezistenþã), se vor regãsi în lucrãrile colaboratorilor sãi de la Institut ºi de la
Universitate.
În ultima sa parte, studiul insistã pe „perspective”, jalonând cu o remarcabilã clarviziune
obiectivele majore ale acesteia: „corpusul folclorului românesc, bibliografia folclorului,
publicarea colecþiilor valoroase ce se aflã în manuscrise ºi republicarea materialului greu
accesibil, catalogul tematic al prozei ºi poeziei epice, atlasul folcloric, istoria criticã a fol-
cloristicii româneºti (subl. aut. în text)”38.
Profesorul Mihai Pop a revenit, în câteva rânduri, asupra acestui program39, iar
„bilanþurile” aniversare40 au „contabilizat” ce ºi cât s-a realizat din el. Oglinda cea mai
fidelã a punerii lui în operã a fost „Revista de folclor”/ ”Revista de etnografie ºi folclor”
care ar fi putut stabili, în ciuda vicisitudinilor prin care a trecut, un record de longevitate
între publicaþiile de folclor, în sensul cel mai larg al cuvântului, dacã nu ar fi fost lãsatã sã
agonizeze aproape cinci ani. Specialiºtii domeniului îi simt acut lipsa. Publicaþiile acade-
mice41, universitare42, cele editate de Centrul Naþional43 ºi de Centrele Judeþene ala
Creaþiei Populare44, de muzee45 sau de editori independenþi46, cele mai multe dintre ele mai
mult decât onorabile, de o bunã þinutã ºtiinþificã, actuale, dar apãrând ºi ele „când ies de sub
tipar”, nu-i pot suplini absenþa.
Poate cã „bãtrâna” revistã a obosit (împreunã cu cei care i-au asigurat supravieþuirea în
ultimul deceniu ºi jumãtate) ºi s-a retras, discret, din clocotul vieþii, cãutându-ºi odihna în

rafturile bibliotecilor care, eventual, o deþin, cãci, datoritã apariþiei foarte sincopate din
ultimii ani, nu a putut fi achiziþionatã nici de abonaþi, nici de biblioteci.
O publicaþie de folclor/etnografie/etnologie/antropologie culturalã, de deschidere
naþionalã ºi cu circulaþie internaþionalã, care sã reia ºi sã actualizeze programul aproape
semicentenar al „Revistei de folclor” – de loc vetust, de loc prãfuit, cum i-ar fi dat dreptul
sã fie trecerea timpului, de loc îndatorat ideologiei anilor 50 –, adaptându-l cerinþelor ºi
posibilitãþilor de astãzi ale cercetãrii, care sã reflecte cu promptitudine ºi obiectivitate starea
disciplinei, sã supunã dezbaterii deschise marile teme ale cercetãrii etnologice româneºti ºi
din întreaga lume, sã încurajeze noul, spiritul tineresc, gândirea originalã, novatoare, sã
valorifice achiziþiile înaintaºilor ºi sã le racordeze la cadrul epistemologic al secolului
al XXI-lea, este resimþitã ca o necesitate a acestui timp.
„CERC” („Cercetãri etnologice româneºti contemporane”) îºi asumã aceastã misiune.
Octombrie 2005
Note:
(1) Iordan Datcu, Dicþionarul etnologilor români III. Autori. Publicaþii periodice. Instituþii. Mari
colecþii. Bibliografii. Cronologie. Completãri la vol. I – II, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2001
(2)Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-1891). Redactor Adrian Fochi.
Cuvânt înainte de M. Pop. Prefaþã de A. Fochi, Editura pentru Literaturã, 1968
(3) Pavel Þugui, Despre dezvoltarea folcloristicii ºi etnografiei româneºti în deceniul 1950-1960,
„Revista de etnografie ºi folclor”, tomul 39, nr. 3-4, 1994, p. 285
(4) Cf. D. ªandru, Între filologie ºi folclor – în concepþia ºcoalei Densusianu, în „Cercetãri folklorice”
I, Bucureºti, 1947, p.81, nota 1
(5) Vezi „Anuarul Arhivei de Folclor a Academiei Române” ºi „Grai ºi Suflet”. Revista Institutului de
Filologie ºi Folclor, în Iordan Datcu, op. cit, p.172-174 ºi 194-195; Marin Buga, Ovid Densusianu fol-
clorist, Editura „Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, Bucureºti, 2003, în special p. 284-288; Virgiliu
Florea, Din trecutul folcloristicii româneºti, Napoca Star, Cluj, 2001, p. 124-142; de asemenea, Ilie
Moise, Repere pentru o istorie a învãþãmântului etnologic românesc (I), Academia Românã. Institutul
de Cercetãri Socio-Umane Sibiu. „Studii ºi comunicãri de etnologie”, Tomul XII, 1998 (serie nouã),
Sibiu, 1998, p. 26-38
(6) H. H. Stahl, Amintiri ºi gânduri ..., Editura Minerva, Bucureºti, 1981, cap. Revista „Sociologia
româneascã”, p. 356-358
(7) Al. I. Amzulescu, „Revista de etnografie ºi folclor”, periodic de specialitate al Academiei Române,
„Revista de etnografie ºi folclor”, tom 41, nr. 1-2, 1996, p. 28
(8) Pavel Þugui, Despre dezvoltarea folcloristicii ºi etnografiei româneºti în deceniul 1950-1960,
„Revista de etnografie ºi folclor”, tom 39, nr. 3-4, 1994, p. 2
(9) Am pãstrat „folklor”/”folclor”, cum s-a tipãrit textul în „R.E.F.” ºi cum probabil era în documentul
original; la fel ºi mai jos: „Cercul de Studii Folklorice” ºi „Cercetãri folklorice”
(10) Pavel Þugui, op. cit., loc. cit., p. 280
(11) Pavel Þugui, Idem, p. 283
(12) Cercul de Studii Folklorice. „Cercetãri folklorice” I, Bucureºti, 1947, secþiunea „Din activitatea
Cercului de Studii Folklorice”, p. 201-203
(13) Vezi Iordan Datcu, Dicþionarul ..., vol. II, 1998, p. 242

(14) Vezi C. Mohanu, Studiu introductiv la Ion I. Ionicã, Dealu Mohului. Ceremonia agrarã a cununii
în Þara Oltului (1944). Ediþie îngrijitã, studiu introductiv, bibliografia scrierilor autorului ºi indici de
Constantin Mohanu. Editura Minerva, Bucureºti, 1996, p. IX
(15) Vezi Fiºa bio-bibliograficã pe contrapagina foii de titlu la Ernest Bernea, Moartea ºi înmormântarea
în Gorjul de nord, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1998
(16) Ovidiu Papadima, Procesul meu, în vol. Evocãri. Cu o postfaþã de Pan M. Vizirescu ºi o fiºã
biobibliograficã de Liviu Papadima. Editura Agora, Iaºi, 1997, p. 29-32
(17) .„Cuvânt înainte” la „Cercetãri folklorice” I, Bucureºti, 1947, p. I
(18) „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 119-129
(19) Mircea Tomescu, op. cit., loc. cit., p. 126
(20) I. Muºlea, „Bibliografia folclorului românesc pe anii 1944-1950”, în Bibliografia folclorului
românesc 1930-1955. Ediþie ºi cuvânt înainte de Iordan Datcu, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2003,
p. 199
(21) .„Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 139-152
(22) Vezi Sevilla Baer Tomoºoiu, op. cit., loc. cit., nota 3, p. 151, toate retipãrite în D. Caracostea,
Poezia tradiþionalã românã. Balada poporanã ºi doina. Ediþie criticã de D. ªandru. Prefaþã de Ovidiu
Bârlea, Editura pentru Literaturã, 1969, vol. I
(23) „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 160-165
(24) Gh. Vrabie, op. cit., loc. cit., p. 163
(25) Reþin, spre exemplificare, din Bibliografia folclorului românesc 1930-1955, poz. 76 din cap. III.
Domeniu, principii, metodã: Astahova, A. M. Însemnãtatea lucrãrilor lui I. V. Stalin despre problemele
de lingvisticã pentru dezvoltarea ºtiinþei despre creaþia popularã poeticã. Traducere din ruseºte …, în
Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor, 1 (1952), p. 145-159; poz. 84. Lucrãrile lui I. V. Stalin
despre lingvisticã ºi însemnãtatea lor pentru folclor…, Idem, 2 (1953), p. 258-259; la fel, poz. 82. Grosu,
Mitu. Concepþia sovieticã despre folclor (rezumat al comunicãrii þinute la 24 XI 1951), Idem, 2 (1953),
p. 247-248 etc.
(26) C. Brãiloiu, Vie musicale d’un village. Recherches sur le repertoire de Drãguº (Roumanie)
1929-1932, în Opere/Oeuvres, IV, prefaþã, traducere ºi îngrijire de Emilia Comiºel, Bucureºti, Editura
Muzicalã, 1079, p. 102
(27) Idem, p. 255
(28) Idem, p. 102; mai pe larg despre acest aspect al cercetãrii, vezi Nicolae Constantinescu, Cultura
popularã în «eonul» globalizãrii: clone, grefe ºi implanturi în folclorul actual, Aca-demia Românã.
Institutul de Filologie Românã „A. Philippide”, Limba ºi literatura românã în spaþiul cultural
dacoromânesc ºi în diaspora, Iaºi, Editura Trinitas, 2003, p. 491-497
(29) D. Caracostea, Ion Bianu ºi problemele bibliografiei române, în vol. Studii critice. Ediþie îngrijitã
ºi prefaþatã, tabel cronologic ºi bibliografie de Ovidiu Bârlea, Editura Albatros, Bucureºti, 1982, p. 164
(30) D. Caracostea, Ce ne este cântecul poporan, „Revista Fundaþiilor Regale”, VII (1941), nr. 10,
republicat în D. Caracostea, Poezia tradiþionalã românã. Ediþie criticã de D. ªandru. Prefaþã de Ovidiu
Bârlea , Editura Minerva, Bucureºti, 1969, vol. II, p. 72-73
(31) D. Caracostea, Ce ne este cântecul poporan [1941], loc. cit., p. 71; pentru detalii în legãturã cu
aceasta, vezi Nicolae Constantinescu, Dimensiunea europeanã a gândirii etnologice româneºti: discursul
de recepþie la Academie al lui D. Caracostea, Academia Românã. Institutul de Cercetãri Socio-Umane
Sibiu. „Studii ºi comunicãri de etnologie”, Tomul XII, 1998 (serie nouã), Sibiu, 1998, p. 18-25
(32) Mircea Tomescu, op. cit., loc. cit., p. 124, opinie susþinutã de acelaºi M. Tomescu în recenzia la o
astfel de monografie de revistã: Ion Breazu, Folclorul revistelor „Familia” ºi „ªezãtoarea”.
Bibliografie cu un studiu introductiv, Sibiu, Cartea Româneascã din Cluj, 1946: „O istorie a creºterii
interesului pentru folclor la noi ne-ar dezvãlui multe din aspectele culturale ºi din crezurile trecutului. La

aceasta nu se va putea ajunge pânã nu vom avea monografii asupra periodicelor care au publicat mate-
rialul popular”, „Cercetãri folklorice” I, 1947, p. 192
(33) G. Cãlinescu, Folclorul în „Convorbiri literare”, „Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”,
tom. 16, nr. 3, 1963, p. 343-372
(34) „Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor”, anul VI, nr. 3-4, 1957 ºi an VII, nr. 1-2, 1958, în
volum, postum, Editura pentru Literaturã, 1965
(35) Al. I. Amzulescu, „Revista de etnografie ºi folclor”, periodic de specialitate al Academiei Române,
„Revista de etnografie ºi folclor”, tomul 41, nr. 1-2, 1996, p. 30
(36)„Revista de folclor”, an 1, nr. 1-2, 1956, republicat în Mihai Pop, Folclor românesc. I Teorie ºi
metodã. Ediþie îngrijitã de Nicolae Constantinescu ºi Alexandru Dobre, Editura „Grai ºi Suflet – Cultura
Naþionalã”, Bucureºti, 1998, p. 1-32
(37) Mihai Pop, Problemele ºi perspectivele folcloristicii noastre (1956), în Folclor românesc, I, p. 11-12
(38) Idem, p. 20
(39) Vezi Mihai Pop, Noi orientãri în studiile de folclor, “RF”, tom 3, nr 4, 1958; Câteva observaþii
privind cercetarea folclorului contemporan, Idem, tom 4, nr. 1-2, 1959; Corpus-ul folclorului românesc,
“REF”, tom 14, nr. 3-4, 1969; Realizãri ºi perspective în folcloristica româneascã, Idem, tom 15, nr. 1,
1970 º. a., retipãrite în Mihai Pop, Folclor românesc I, 1998
(40) Vezi Pavel Þugui, op.cit., loc. cit. ºi Al. I. Amzulescu, op.cit., loc. cit
(41) „Anuarul Institutului de Etnografie ºi Folclor «Constantin Brãiloiu»”, serie nouã, vol. I, 1990;
„Anuarul Arhivei de Folclor a Academiei Române”, Cluj, serie nouã, vol. I, 1980; „Studii ºi Comunicãri
de Etnologie”, Sibiu, apare, din 1990, sub egida Academiei Române ºi a Institutului de Cercetãri
Socio-Umane Sibiu
(42) „Revista de etnologie” vol. X, Editura Universitãþii de Vest, Timiºoara, 2001, continuatoare a
publicaþiei „Folclor literar” (I-IX), Universitatea din Timiºoara, 1967-1999
(43) „Datini”. Revistã de culturã editatã de Ministerul Culturii, Centrul Naþional al Creaþiei Populare ºi
Fundaþia „Ethnos”, din 1993; „Sinteze”, conþinând comunicãrile prezentate la Colocviul Naþional al
CNCP (anual)
(44) De ex: „Datini”. Periodic constãnþean de etnologie ºi fapt cultural, Constanþa, din 1993; „Dunãrea
de Jos”. Revistã de culturã ºi etnografie, Cãlãraºi, din 1995; „Izvoare”. Caiete etnoculturale vîlcene, din
1992; „Limes”. Revistã de culturã a Sãlajului, Zalãu, din 1998; „Rãstimp”. Revistã de culturã ºi tradiþie
popularã, CJCP Mehedinþi, din 1998; „Memoria ethnologica”. Revistã de patrimoniu etnologic ºi memo-
rie culturalã. Centrul Creaþiei Populare Maramureº, apare din 2001, în continurea publicaþiei „Calendarul
Maramureºului”, „Symposia”. Caiete de etnologie ºi antropologie. CJCP Dolj, vol. 1, 2002, ºi multe
altele (dintre care unele ºi-au sistat între timp apariþia din lipsã de fonduri sau din lipsã de combatanþi)
(45) De ex.: „Ethnos”. Revistã ºtiinþificã de etnografie, folclor, artã popularã, Muzeul Satului din
Bucureºti, Editura Museion, din 1992; „Martor”. Revistã de antropologie a Muzeului Þãranului Român,
Bucureºti, din 1998;
(46) De ex.: „East European Meetings in Ethnomusicology”. Edited by Marin Marian Bãlaºa, vol. I,
1994

Jean Cuisenier
Allocution de réception du titre de doctor honoris causa

de l’Université de Bucarest
14 octobre 2005
Monsieur le Président,
Mes chers collègues,
Mesdames, Messieurs
J’aurais aimé m’exprimer devant vous en langue roumaine. Mais mes capacités linguis-
tiques sont si faibles qu’il vaut mieux que je vous épargne cette épreuve. En m’adressant à
vous dans cette enceinte, pour vous remercier de l’honneur que vous me faites en me comp-
tant au nombre des docteurs de votre Université, ma premier pansée va à la mémoire de l’un
des vôtres, Mihai Pop. Comment oublierais-je que c’est lui qui m’a introduit en Roumanie,
en 1965 ? Lui qui m’a convaincu de venir sur son terrain de prédilection, le Maramures, en
1971 et 1972, puis dans les années suivantes, en Olténie et Bucovine? Lui encore qui m’a
incité à revenir sur le terrain après l’exécution de Ceausescu, des 1990? Ce fut mon initiateur,
mon maître en culture roumaine. J’admirais en lui sa connaissance des langues, son aisance
à manier l’analyse structurale et l’analyse sémiotique, son élégance dans les rapports qu’il
entretenait avec les habitants des villages ou il opérait, aussi bien qu’avec les étudiants et les
chercheurs qui l’accompagnaient. Il nous a quittés pour l’autre monde, ce monde que les
peintures murales des monastères figurent dans un langage graphique subtil, un texte pictural
qu’il se plaisait à déchiffrer.
Or s’il est un enseignement que j’ai retenu de Mihai Pop, c’est précisément que la sub-
stance d’une œuvre, un chant, un rite, une peinture murale, se prête toujours à une pluralité
d’interprétations ; et que le travail de chercheur, en ce qu’il a de plus difficile, consiste moins
à valider une interprétation de préférence à une autre, mais à valider les interprétatiions les
unes par les autres. Et puisque la conjoncture d’aujourd’hui s’y prête, puisque je n’ai ni thèse
à soutenir, ni thèse à juger, je voudrais payer mon tribut à ce que Roumanie m’a donner à
comprendre, en m’interrogeant avec vous sur notre place respective en Europe et dans le
monde, vous Roumains et moi, Français.
A cette fin, j’articulerai trois questions :
- De ce monde-ci, que nous montre la Roumanie, à nous autres, ses proches parents cul-
turels ?
- De la modernité, qu’attendons-nous, que faisons-nous, les unes et les autres ?

Jean Cuisenier
- De la globalisation de ce monde, quels défis avons-nous à relever, ensemble ?

Ce ne sont pas là de petites questionnes. Aussi, pour y répondre et pour faire bref, je par-
lerai à la première personne.
- De ce monde-ci, que m’a montré, que me montre la Roumanie, à moi, son proche
parent culturel ?
Pour un universitaire envoyé de Paris, en délégation, par le Centre national de la recherche
scientifique auprès de différents Instituts de l’Académie des sciences de Roumanie, dans les
années 1960, le protocole des premiers contacts était formalisé jusqu’au détail : discours de
différentes autorités, tables rondes, échanges de projets, visites obligées du Musée de village,
puis, hors de Bucarest, d’une ferme coopérative et d’une usine, exceptionnellement, visite
d’une ville historique, telle qu’Arges ; retour à Bucarest pour une dernière table ronde et
envol pour Paris, le tout sous d’étroits contrôles. De la Roumanie, que nous avons avait-il été
ainsi montre, que nous avions à déchiffrer ? Un monde universitaire et académique, dont il
était difficile d’apprécier comment il était régi par les autorités du parti ; un system
économique, dont on découvrait les performances mais dont on ignorait quels étaient les
coûts sociaux de fonctionnement ; des dispositifs de conservation du patrimoine insistant sur
la ruralité, alors que l’urbanisation et l’industrialisation étaient voulues et promues par le pou-
voir.
Quel n’a pas été mon étonnement quand, après des années de relation formelles, je
pus enfin suivre Mihai Pop et me rendre au Maramures, en 1971 et 1972 ! J’ai narré, dans
Mémoires des Carpathes, comment j’ai reçu ce que la Roumanie me montrait là-bas, et com-
ment, avec Mihai Pop, nous essayions d’interpréter ce qui nous était donné à voir et à enten-
dre. Car pour moi, c’était la fête des sens. Ce que je connaissais de la culture française anci-
enne, c’était par les livres et par les images, par les collections de musées et par les monu-
ments historiques. C’était un passé dépassé, entretenu dans la mémoire française par des dis-
positifs spéciaux, sous la vigilance de professionnels spécialement formés. Or au Maramures,
je vivais comme tout le monde dans une maison de bois, je couchais dans un haut lit aux cou-
vertures colorées, je mangeais dans des assiettes en céramique aux motifs immémoriaux , mes
hôtes portaient des vêtements de travail tisses et confectionnes a la maison, j’allais avec eux
a l’office dans une église de bois sculpte, je montais avec les hommes a la bergerie de mon-
tagne, je suivais dans tous ses détails le cérémonial minutieux du mariage, je n’en finissais
pas d’écouter les lamentations chantées et pleurées au funérailles de mes voisins. A la con-
naissance tout intellectuelle que j’avais de la culture française ancienne, s’opposait la per-
ception sensible de la culture roumaine présente. Et de la provenait ma perplexité, une inter-
rogation que Mihai Pop se faisait le devoir d’ entretenir.
Car c’était bien une culture vivante que je percevais, a trois heures d’avion de Paris, sous
un régime politique censé s’appuyer sur un prolétariat ouvrier et urbain, lequel avait collec-
tivise la plupart des moyens de production jusques et y compris dans 95% des campagnes.
Avais-je sous les yeux un conservatoire isole du reste de la société, une collectivité locale
condamnée a se dissoudre dans la société englobante a plus ou moins brève échéance ? Ou

Allocution de réception
bien ces techniques agricoles et pastorales, ces pratiques sociales et ces rituels, ces systèmes
de croyances et de valeurs formaient-elles la substance de l’identité culturelle roumaine ? De
cette substance, des forces se mobilisaient-elles, qui fassent toujours valoir les singularités de
la culture roumaine dans l’espace européen sous régime communiste ? Qu’avais-je alors sous
les yeux : les inestimables trésors d’une culture ancienne dont je partage les principes et les
valeurs, mais que d’implacables mécanismes sociaux menaient a la disparition ? Ou bien les
sources vivantes d’une culture assez forte pour résister à sa manière aux processus généraux
de l’industrialisation et de l’urbanisation à la soviétique, pour animer de l’intérieur les activi-
tés de la sphère privée ? Questions sans réponses, dans ces années 1970 et 1980, ou nul ne
pressentait que la division de l’Europe et le devenir divergent de ses peuples, un jour
prendraient fin.
Questions toujours ouvertes, en ces temps présents, ou la mondialisation menace la diver-
sité des cultures, et mobilise des forces plus puissantes encore que celles qui façonnaient la
société roumaine sous le régime communiste, celles de l’information et du marché. J’ai connu
la Roumanie d’ hier, quadrille par un réseau serré «d’agitateurs culturels» actifs jusque dans
les plus petits des villages aussi. Et j’entends se lever l’interrogation que nous nous adressons
a nous-mêmes aussi, en France : comment trouver dans notre culture ancienne les forces
capables de façonner notre société a notre manière, dans la conjoncture de la mondialisation?
- De la modernité, qu’attendons-nous, que faisons-nous, les unes et les autres ?

Cette interrogation, j’étais invité à la formuler en France avec des architectes, des urban-
istes et des fonctionnaires, lors des sessions du Plan- Construction, l’organe de réflexion
chargé de tracer les grandes orientations de l’architecture et de l’urbanisme à faire prévaloir
à dans le proche avenir, dans les années 1960, après les reconstructions urgentes de l’après-
guerre. Sous l’impulsion du ministre Claudius Petit, les idées de Le Corbusier finissaient par
s’imposer a tous. Convertis à la modernité, les maires des grandes villes se mettaient a con-
struire d’immenses immeubles en forme de tour ou de barre dans de vastes espaces vides,
plutôt que de presser de petits immeubles en forme de pâtes autour de cours minuscules et
sans lumière. Et en vingt ans, la France entoura ses centres urbains d’informes banlieues dont
on ne sait comment, aujourd’hui, les restructurer, sinon en démolissant certains de ces grands
ensembles faussement nommes «cités».
Je ne fus donc pas surpris d’observer qu’aux mêmes problèmes d’urbanisation, les
Roumains apportaient, dans ces années 1960- 1980, des réponses semblables, et qu’ils impo-
saient a leurs marches urbaines les mêmes systèmes de forme, par calculs d’ingénieur. Mais
l’esprit de système et de la volonté de modernité aimaient Le Corbusier, simple architecte
libéral, poussèrent celui-ci à s’intéresser non seulement à l’habitat collectif et aux grands édi-
fices privés ou publics, mais aussi aux habitations privées, et même aux constructions rurales,
bref, à tout ce qui dans l’habitat humain est apte à prendre forme. Un autre esprit animait
Ceausescu, le «Conducator», en matière d’urbanisation. Je n’ai pas besoin de rappeler, ici,
comment ce dernier engagea la «systématisation» du territoire au nom de la modernité, com-
ment il caressa l’utopie de rationaliser l’habitat roumain en l’urbanisant, comment il parvint
à mettre en œuvre les premières opérations de ce «système», avant d’en être finalement

Jean Cuisenier
empêché par la révolution et par la mort. C’est sur les raisons profondes qui firent échouer le
projet que je voudrais insister.
J’ai pu en effet observer combien étaient puissantes, dans les villages, les forces qui s’op-
posaient à la systématisation. Pourquoi se rassembler au centre au centre de bourges, me fai-
sait-on comprendre, dans la immeubles prétendument plus confortables et modernes, en réal-
ité fort peu adaptes aux besoins de la population ? Pourquoi abandonner de territoires dure-
ment conquis sur la nature sauvage, des lieux marches de mille signes, charges de millénaires
d’histoire ? Voila de fortes raisons. Mais j’ai pu observer aussi qu’après avoir échappe à la
modernisation par la systématisation par l’effet du changement de régime, les campagnes se
laissent entraîner dans ne régression de l’économie agricole. Partout, on en revenait aux tech-
niques et aux pratiques anciennes, évidement peu compatibles avec la conjecture économique
prévalent en Europe. Et cette régression pouvait signifier un repli nostalgique sur le passé,
comme si après un demi-siècle de régime communiste, l’on pouvait retrouver le monde d’an-
tan, comme si en ce demi-siècle le monde environnant n’avait pas changé.
Avec plus de recul face aux temps présents, j’ai tendance à interpréter la résistance à la
systématisation de deux manières opposées et complémentaires. D’un cote, cette résistance
signifiât un attachement vital aux pratiques et aux valeurs ancestrales, une aversion pour la
modernité sous sa version communiste ; dans la mesure où cet attachement perdure dans la
société postcommuniste, il signifie alors une aversion pour la modernité sous sa version cap-
italiste. D’un autre cote, cette même résistance signifie la conscience que les valeurs produc-
tivistes, sous version communiste, régissent des pratiques dont l’effet non voulu est de détru-
ire les solidarités et de ruiner l’environnent ; et dans la mesure ou cet attachement perdure
dans la société postcommuniste, ce sont ces mêmes valeurs productivistes sous version cap-
italiste qui sont contestées. J’interpréter alors l’appel aux valeurs de la culture ancienne
comme la prescience que d’autres solidarités sont à promouvoir dans la modernité, qu’un
autre rapport à l’environnement est à rechercher. Et je discerne dans ce positionnement une
anticipation des fins devant régir le fonctionnement des sociétés post-modernes.
De là ma troisième et dernière interrogation :
De la globalisation de ce monde, quels défis avons-nous à relever, ensemble ?
Nos cultures anciennes, en France comme en Roumanie, s’enfoncent dans le passé, iné-
galement vite, peut-être, mais inéluctablement. Les collections de nos mussées d’art et de tra-
ditions populaire exposent des pièces qui pour la plupart ont cesse d’être an usage. Leurs
jeunes visiteurs ne les ont jamais connues en fonction : pour eux, ce sont des documents relat-
ifs à une vie d’autrefois, celle du temps de leurs aïeux. Les techniques associées à ces pièces
ont elles-mêmes cesse d’être pratiques, sinon dans des lieux spécialises, à des fins de démon-
stration. Les usages et les coutumes lies aux manières de vivre d’antan s’effacent des
mémoires. Les rites et les cérémonies ne sont plus célèbres comme autrefois, mais se per-
pétuent selon d’autres formes, preuve qu’ils remplissent de nouvelles fonctions dans la
société du temps présents.
Voici donc un grand défi à relever : assumer, que les cultures dans lesquelles nous avons
grandi appartiennent désormais à notre passe. Assumer ce grand passage dans le déchirement

Allocution de réception
peut-être, mais en nous gardant de la nostalgie ; et nous demandant comment ces cultures
pourraient contribuer, chacune dans leurs singularités, à informer notre manière nouvelle
d’être au monde, là où nous avons été jetés dans ce monde, c’est-à-dire en Europe ?
Le défi ainsi formulé, comment y répondre ?
Je vais risquer trois propositions, étroitement articulées entre elles comme on va le com-
prendre. Je sais qu’elles sont controversables. Mais je suis convaincu qu’en nous pénétrant
de leur vérité, nous nous camperons plus fermement en ce monde-ci.
Les voici donc :
- Mieux nous tirerons parti de la globalisation, mieux nous pourrons valoriser nos patri-
moines culturels respectifs, car plus, aussi, nous développerons nos capacités à les connaître,
à les apprécier, les réévaluer, les réinscrire dans le flux de nos occupations. Assurément, nos
patrimoines culturels ne remplissent plus les mêmes fonctions que naguère et autrefois. Nous
les re-sémantisons. Et nous avons à les-sémantiser, encore et toujours.
-Mieux nous tirerons parti de ressources de la communication et de la modernité, mieux
nous pourrons défendre nos langues et les singularités de nos cultures, car mieux nous pour-
rons nous mouvoir dans une monde qui pratique la pluralité des langues : l’anglais basique
ou, demain, le chinois, pur la communication a l’échelle internationale ; les langues des pays
qui nous sont proches et avec qui nous partageons les mêmes concepts fondamentaux, pour
la vie ordinaire et al communication a l’échelle européenne.
- Mieux nous nous attacherons à nos territoires respectifs, à nos histoires nationales, à nos
frontières politiques, mieux aussi nous comprendrons que l’Europe est de l’ordre des valeurs,
non pas de valeurs abstraites, mais de valeurs inscrites dans nos sols, vivantes dans nos his-
toires, fluctuantes avec nos frontières.
Conclusion
Vous aurez compris, Monsieur le Président, mes cherres collègues, qu’en offrant ces trois
propositions à votre réflexion, je ne cède pas aux facilites de la rhétorique. J’exprime de
fortes convictions.
A comprendre nos vieilles cultures dans la conscience qu’elles forment désormais notre
passe, un passe à interroger dans la lucidité, nous libérons les forces vives dont nous avons
besoin pour nous projeter dans le monde, avec toutes nos singularité, et avec détermination,
au temps de la globalisation.

Studii ºi cercetãri
_______________________________
Otilia Hedeºan
Am recitit de curând Graiul nostru, monumentala antologie de texte propuse în 1906 –

1908 de cãtre Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea ºi Theodor Sperantia drept ilustrare a
felului în care se vorbeºte româneºte „în toate pãrþile locuite de români” (Densusianu –
Candrea – Sperantia 1906 : V) ºi, totodatã, drept mostrã pentru „felul în care se rãsfrâng în
sufletul poporului de jos diferitele manifestaþii ale vieþii, [pentru felul] cum simte ºi gândeºte
el”(Densusianu 1909 [1966] : 45). Am parcurs cu aviditate cele 769 de pagini segmentate în
douã volume: un prim volum, de 551 de pagini, care cuprinde texte din regiunile care alcã-
tuiau, la momentul respectiv, România; un al doilea, mult mai parcimonios, de doar 218 p.,
cu texte din „Basarabia, Bucovina, Maramureº, Þara Oaºului, Transilvania, Criºana, Banat,
Serbia” precum ºi câteva secvenþe din dialectele istroromân, aromân ºi meglenit.
Ca orice re/lecturã, parcurgerea acestor pagini îmi permite douã operaþii simultane:
„miºcarea linearã (curioasã, orientatã spre final) a citirii ºi miºcarea de du-te vino, înainte ºi
înapoi, în linii mari circularã (reflexivã ºi interpretativã)” (Cãlinescu 2003 : 17). Întrucât dis-
tanþa temporalã care mã separã de momentul apariþiei acestor tomuri este de aproape un secol,
secol care se suprapune peste jumãtatea cea mai consistentã a istoriei folcloristicii române,
aceastã re/lecturã este, în mod inevitabil, intersectatã de o mulþime de informaþii, influenþatã
de un lung ºir de alte texte ºi de alte lecturi ºi, aproape sigur, bruiatã de o substanþialã serie
de prejudecãþi ºi cliºee. Toate aceste elemente participã la construcþia „reflexivã ºi interpre-
tativã” pe care o propun, iar paradoxul este cã nici un rând din cele care urmeazã nu ar fi fost
posibil fãrã acest joc quasi-aleatoriu al intertextualitãþilor, dupã cum, în fiecare dintre cazuri,
interferenþa odatã constatatã nu a avut doar funcþia de încurajare ºi îndemn, ci, mai degrabã,
m-a fãcut sã mã întreb asupra prospeþimii ºi corectitudinii lecturii mele.
Desigur cã cel mai intens ºi autoritar punct de vedere asupra Graiului nostru este cel for-
mulat de Densusianu însuºi, câþiva ani mai târziu, în Folclorul. Cum trebuie înþeles. Multe
din ideile prezentate lapidar, în prefaþa colecþiei de texte, ori care trebuie presupuse dincolo
de monumentala serie de transcrieri se regãsesc aici, rescrise mai detaliat ºi argumentate prin

raportare la ansamblul cercetãrilor româneºti privitoare la cultura tradiþionalã. Formulând o

nouã definiþie de lucru a folclorului — „folclorul trebuie sã ne arate cum se resfrâng în sufle-
tul poporului de jos diferitele manifestaþii ale vieþii, cum simte ºi gândeºte el fie sub influenþa
ideilor, credinþelor, superstiþiilor moºtenite din trecut, fie sub aceea a impresiilor pe care i le
deºteaptã împrejurãrile de fiecare zi” (Densusianu 1909 [1966] : 45) —, o definiþie care i se
pare potrivitã epocii în care trãieºte ºi evoluþiei contemporane a disciplinelor umaniste, în
special ºcolilor de cercetare a culturilor tradiþionale ºi þãrãneºti europene, Densusianu
vorbeºte despre nevoia de lãrgire a câmpului de investigaþie pe terenul alcãtuit din lumea
satului românesc ºi despre beneficiile pe planul cunoaºterii care pot decurge din aceastã opþi-
une de studiu: „materialul adunat — în Graiul nostru — n.m., O.H. — poate da o idee de
mulþimea de fapte care aºteptã sã fie înregistrate de cei care vor cãuta sã petreacã printre
þãrani, nu numai pentru a culege basme ori poezii, cum s-a fãcut mai bine ori mai rãu de alþi
folcloriºti, ci pentru ca sã-i cunoascã în lumea lor de fiecare zi ºi sã însemne tot ce li se va
pãrea cã meritã sã nu fie dat uitãrii. Dând folclorului aceastã interpretare, nenumãrate vor fi
foloasele pe care ni le va aduce ºi oricine va putea gãsi informaþii mai bogate, nouã, asupra
vieþii, sufletului celor care trãiesc mai departe de culturã” (Densusianu 1909 [1966] : 45).
Dincolo de aceste afirmaþii cu certe valenþe programatice, Densusianu identificã el însuºi
câteva dintre transformãrile fundamentale care se pot realiza pe terenul înþelegerii lumii
þãrãneºti din România graþie schimbãrii de metodologie pe care o imagineazã ºi din care
oferise o mostrã odatã cu Graiul nostru. În primul rând este vorba despre posibilitatea de a
opera câteva corecþii fundamentale în ceea ce priveºte imaginea generalã, emblematicã
asupra lumii þãrãneºti. Sau, în litera autorului: „Sub influenþa unor concepþii nebuloase ºi a
unui entuziasm care a degenerat în retorism romantic s-a ajuns sã se dea despre cei de jos o
icoanã zugrãvitã în culorile cele mai luminoase, cele mai atrãgãtoare: omul simplu, de la þarã
ori de aiurea, ne-a fost prezentat ca o fiinþã înzestratã cu calitãþi fãrã numãr, cu un suflet în
care natura a lãsat din belºug sã cadã sãmânþa tuturor gândurilor ºi sentimentelor bune”
(Densusianu 1909 [1966] : 46). Ca sã-ºi susþinã ideea ºi, implicit, ca sã demonteze imageria
demagogicã a curentului care idolatrizase þãranul român, fãcând din portretul – fantoºã al
acestuia singurul loc simbolic în care se pot depozita marile valori naþionale, Densusianu
citeazã câteva din textele înregistrare pentru Graiul nostru, comentându-le imediat: „…câte-
va constatãri pe care le dãm mai departe vor arãta ce preþ trebuie sã punem de acum înainte
pe ce se spune mereu, cu aceleaºi cuvinte exagerate, despre sufletul sãteanului nostru, despre
comoara lui de însuºiri alese. Se vorbeºte despre dragostea de þarã a þãranului, despre ura pe
care o are împotriva streinului. Cine vine, însã, în atingere cu el se poate convinge la ce se
reduc aceste sentimente ale lui. […] Iatã-i pe þãrani spunând cã lumea trãia mai bine pe vre-
mea turcilor, pentru cã, dupã credinþa lor, erau mai puþine sarcini atunci ºi fiecare se putea
duce pe unde voia cu vacile la pãscut. E caracteristicã aceastã mãrturisire pentru mentalitatea
þãranului nostru: dacã ceva îi tulburã socotelile, dacã folosul lui iese micºorat dintr-o împre-
jurare oarecare, iatã-l rãzvrãtit, cârtitor. Numai ce-l priveºte direct, ce i se pare pe placul lui,
numai aceea existã pentru el” (Densusianu 1909 [1966] : 46 – 48, passim). Texte care traduc
pãrerile anti-sãmãnãtoriste din sfera disputei literare în cea a construirii disciplinelor etno-
logice, pasaje precum cele de mai sus sunt extrem de elocvente pentru deschiderea majorã pe

Otilia Hedeºan
care Densusianu o preconiza pentru o practicã ulterioarã a folclorului. Ele fac acest lucru
chiar dacã interpretãrile ultime pe care autorul le propune erau extrem de incomode în
momentul publicãrii lor, iar în prezent par mai degrabã naive ºi cu siguranþã inocente în
acceptarea dimensiunii sociale sine qua non a faptului folcloric viu.
În al doilea rând, aceastã revenire asupra textului este puternic marcatã de ansamblul de
referinþe critice care au acroºat, în timp, opera lui Densusianu în general, preocupãrile sale
pentru cultura tradiþionalã, în mod particular ºi cele douã volume din Graiul nostru, în speþã
(v., în acest sens, Datcu 1998: 225 – 226). În acest context, ideea dominantã poate fi rezu-
matã în spiritul amplei monografii a lui Marin Buga: în interiorul operei lui Ovid Densusianu,
documentarea în vederea realizãrii colecþiei Graiul nostru ca ºi publicarea sa þin de ceea ce
comentatorul numeºte „folcloristica aplicatã” (Buga 2003 : 254 – 255), fapt motivat, dealt-
minteri, inclusiv de utilizarea materialelor de aici de cãtre Densusianu însuºi în vederea
susþinerii teoriilor sale despre folclor în la fel de celebrul curs inaugural din 1909, Folclorul.
Cum trebuie înþeles (cf supra). În aceastã deschidere, Graiul nostru a fost apreciat, în gener-
al, în bibliografia româneascã a problemei, ca o sursã extrem de importantã (principala sursã;
cea dintâi sursã, în ordinea cronologicã a realizãrii celor de aceeaºi facturã!) de texte revela-
toare pentru posibilitatea de a investiga folclorul contemporan / „faptul viu de folclor”.
Astfel, imediat dupã încetarea din viaþã a ilustrului cercetãtor, Ion Muºlea inventaria, într-
un text nedisimulat omagial, contribuþiile sine quibus non ale lui Ovid Densusianu la dez-
voltarea folcloristicii româneºti. Printre acestea, transcrierea „dupã criterii ºtiinþifice a fol-
clorului tradiþional alãturi de cel de actualitate, adicã a tot ce aratã cum se rãsfrânge în sufle-
tul poporului viaþa la care el participã” (Muºlea 1939 : 5) se aflã într-o poziþie privilegiatã.
Câteva decenii mai târziu, în prefaþa primei reeditãri selective a unor texte propuse pentru
uz general, pentru uz de masã, se arãta: „Textele clasice, doine, balade, cimilituri, proverbe,
pe care le-am moºtenit de la culegãtorii vechi sunt insuficiente pentru o sintezã asupra vieþii
þãrãneºti în totalitatea ei, pentru a o cuprinde pe toþi parametrii. […] sã stea creaþia oralã
recentã în care sã recunoaºtem pe omul simplu contemporan nouã, nu contemporan lui
Alecsandri ori G. Dem. Teodorescu, ca literatura popularã sã nu fie o simplã arhivã a trecu-
tului, ci ºi o mãrturie a prezentului, concurând starea civilã” (Bucur 1966 : 8 – 9). În acelaºi
sens ºi aproape în mod sincronic, într-un alt text provocat de un moment jubiliar, se aprecia
cã „cele aproape 800 de texte [din Graiul nostru — n.m., O.H.] sunt adevãrate documente
sufleteºti, culturale ºi, în parte, istorice”, ele ipostaziind „concepþia lui Densusianu, întru totul
modernã, în sensul importanþei care se acordã astãzi cercetãrilor interdisciplinare” (Cazacu
1968 : 23).
Tot într-un context aniversar, acela al scurgerii a opt decenii de la prezentarea cursului
inaugural Folclorul. Cum trebuie înþeles, la Universitatea din Bucureºti, Nicolae
Constantinescu sublinia cã Ovid Densusianu este un precursor al cercetãrii folclorului ca
fenomen viu, direcþie afirmatã, mai apoi, de R. Corso, 1923, Il Folklore, A. Van Gennep,
1924, Le folklore ºi I. Vidosi, 1934, Nuovi orientamenti nelle studio delle tradizioni popolari
(Constantinescu 1990 : 364).
În sfârºit, în cartea publicatã de curând, Marin Buga remarcã interesul lui Densusianu în
ipostaza sa de filolog pentru faptele vii de limbã — „Dupã cum observã Densusianu, întrea-

ga filologie româneascã de pânã atunci era orientatã numai cãtre trecut, unilateral. Era deci
nevoie ºi de o extindere a cercetãrilor ºi la starea actualã a faptelor de limbã, menitã sã ne dea
o imagine completã asupra evoluþiei ei ca ºi asupra întregului proces psihosocial ºi istoric prin
care am trecut” (Buga 2003 : 259) — ºi, în acest context, noteazã interesul afiºat de autorul
studiat pentru textele ºi teoriile lui Ch. Bally, centrate, cum se ºtie, asupra relaþiilor dintre le
langage et la vie (Buga 2003 : 259).
Fãrã îndoialã, însã, cã aprecierea cea mai tranºantã a importanþei operei lui Densusianu
pentru folcloristica româneascã îi aparþine lui Ovidiu Bîrlea. În general reþinut în aprecierile
sale critice, extrem de sobru ºi de lapidar atunci când e sã treacã de la factologia propriu-zisã
la evaluarea ºi ierarhizarea axiologicã a acesteia, Bîrlea construieºte un portret entuziast al lui
Densusianu: „Dupã Hasdeu, cea mai proeminentã figurã din folcloristica româneascã este
fãrã îndoialã cea a lui O. Densusianu. Dealtfel, asemãnãrile dintre cei doi titani sunt izbitoare,
sub multe aspecte Densusianu arãtându-se continuatorul apropiat al lui Hasdeu. […]
Vastitatea problemelor abordate de Densusianu e de profil hasdeian. Deopotrivã lingvist, fol-
clorist, istoric literar ºi poet – stâlp de curent literar, cãlcând îndeaproape urmele lui Hasdeu,
opera lui e strãbãtutã de alte culori vizionare” (Bîrlea 1974 : 356). În ceea ce priveºte Graiul
nostru, aici interesul comentatorului ajunge la un maximum: „Includerea fenomenului con-
temporan în câmpul investigaþiilor ºi conceperea folclorului ca o disciplinã a speciilor
tradiþionale ºi a fenomenelor spirituale contemporane e cel mai de seamã câºtig al folcloris-
ticii secolului nostru” (Bîrlea 1974 : 359); sau, în alt context: „Densusianu ºi-a comentat noua
concepþie despre primatul producþiilor contemporane pornind de la cercetãrile lingvistice,
îndeosebi dialectologice. De aceea, antologia dialectalã Graiul nostru rãmâne piatra unghiu-
larã a acestui domeniu” (Bîrlea 1974 : 360).
Existã, desigur, ºi câteva cazuri în care, prin reflexe indirecte, o serie de folcloriºti români
mai apropiaþi de definiþiile canonice date textului folcloric, au formulat — discret, sotto voce,
cu nenumãrate meandre discursive, ca ºi când s-ar fi scuzat cã gândesc lucrurile astfel, fiind,
cumva, împotriva unui curent mai general, mai puternic ºi, oricum, hegemonic — reþineri faþã
de genul de colecþie pe care îl reprezintã Graiul nostru. Iatã, astfel, ce scrie Marin Bucur —
este drept cã despre secþiunea de texte care însoþeºte Graiul din Þara Haþegului, dar comen-
tariile sale funcþioneazã, dupã pãrerea mea, perfect ºi mutatis mutandis în raport cu op-ul pe
care îl discut aici: „Puþine pagini din Graiul din Þara Haþegului — interpreteazã el — core-
spund exigenþei artistice minime. […] Lipseºte orice sistematizare a materialului pe genuri,
specii, primând criteriul geografic în acþiunea de culegere ºi orânduirea poeziilor” (Bucur
1966 : 10 – 11). Afirmaþia este comentatã polemic de cãtre Marin Buga (Buga 2003 : 275 –
276), care citeazã ºi alte secvenþe din textele lui Marin Bucur: „Teoria lui Densusianu facili-
ta imixtiunea în folclor a unor producþiuni eterogene creaþiei populare” […] pentru cã „nu
orice confesiune sincerã, prozaicã a þãranului, devine folclor, numai pentru cã ea e ineditã,
contemporanã nouã, culeasã fãrã intermediari ºi intervenþii” (apud Buga 2003 : 275 – 276).
Totuºi, în afarã de amendarea acestui punct de vedere, în afarã de sublinierea vocii distincte
ºi strãine de linia generalã a criticii, nu se afirmã o contraopinie viguroasã ºi argumentatã.
Sintetizând ce este de sintetizat, pot sã modelez ansamblul meta/textelor Graiului nostru
ca pe un adevãrat loc virtual de dezbatere ºi sã constat cã aceastã dezbatere se canalizeazã

Otilia Hedeºan
foarte arareori pe un traiect exclusiv bibliografic (în sensul relatãrii fidele a structurilor /
ideilor / valenþelor cãrþilor lui Densusianu), glisând mereu, în mai intensã cunoºtinþã / ori în
ignorare de cauzã cãtre o problematicã teoreticã. Totodatã, descopãr, asemeni desenului din
covor, câteva dominante ale acestor discuþii. Astfel:
Stilul politicos ºi adesea encomiastic cu care s-a scris despre preocupãrile de folclor ºi fol-
cloristicã ale lui Ov. Densusianu contrasteazã cu un gen de lipsã perenã de imaginaþie dacã
nu chiar cu o anumitã /rece/ indiferenþã faþã de ideile textelor sale. Nu pot pierde din vedere
cã aproape toate studiile pe care le-am consultat se intituleazã la fel — Ov. Densusianu, fol-
clorist —, ca ºi când nici unul dintre recenzenþi nu ar fi decupat o chestiune aparte asupra
cãreia sã focalizeze, fãcând din ea o cheie de boltã a operei discutate. Nu neglijez nici cã sub-
semnata, mai prezentã în presa culturalã decât în cea de facturã academicã, în consecinþã
foarte familiarizatã cu retoricile de succes ale intitulãrii, nu am gãsit un titlu mai bun pentru
aceste pagini.
Din aceeaºi categorie, a jocurilor nepotrivirilor dintre nivelul declarativ ºi cel aplicativ,
face parte ºi dezechilibrul paradoxal care poate fi identificat între corul elogiatorilor ideii lui
Densusianu cã folclorul trebuie cercetat mereu ca fapt viu, în complexitatea sa pragmaticã ºi
psiho-socialã, ceea ce înseamnã, adesea, alunecarea discretã în afara a ceea ce se considerã,
prin axiomã, a þine de arta tradiþionalã, ºi numãrul foarte restrâns de cercetãtori români care
au practicat acest gen de culegere de material pe parcursul secolului douãzeci.
În sfârºit ºi în acelaºi sens, la fel de intrigant este faptul cã replica criticã a lui Marin Bucur
a fost, în general, trecutã cu vederea, în ciuda faptului cã cercetãtorul formula acolo o
chestiune de profunzime, atingând chiar problema nodalã a acceptãrii sau a refuzului
definiþiei foarte laxe pe care Densusianu o dãdea folclorului. Nu am nici un dubiu cã ceea ce
formuleazã teoretic Ovid Densusianu, respectiv ceea ce propune el drept exemplu în Graiul
nostru ºi Graiul din Þara Haþegului ar putea fi numit, prin simplificare, folclor. — Personal
am numit folclor toate textele de aceastã facturã, ºtiind cã încalc, astfel, rigorile unei întregi
serii de definiþii ºi, mai ales, rigorile unei anumite, foarte bine conturate, tradiþii de cercetare
româneºti. — Totuºi critica lui Marin Bucur nu este nici neîndreptãþitã ºi nici denigratoare.
O mulþime de pasaje din aceste tomuri trec cu greu prin grilele din ce în ce mai alambicate ºi
mai perfecþionate ale speciilor ºi genurilor folclorice. În acest sens, trebuie menþionat cã de
curând, Silviu Angelescu a alcãtuit o antologie a speciei de prozã popularã numitã povestire
ºi, cum era ºi de presupus, a inaugurat-o prin câteva texte din Graiul nostru. Este vorba, însã,
despre doar 5 asemenea texte, iar numãrul foarte mic nu se datoreazã caracterului de „flori-
legiu” pe care l-ar avea lucrarea. Este vorba, pur ºi simplu, despre faptul cã din cele aproape
800 de texte ale colecþiei, dintre care majoritatea se prezintã ca secvenþe scurte, personalizate,
în prozã, doar cinci îndeplinesc rigorile definiþiei povestirii. Celelalte sunt, de fapt, altceva,
un altceva care rãmâne de definit în continuare.
Inexistenþa unei discuþii oricât de superficiale asupra acestei chestiuni trebuie pusã, dupã
mine, în relaþie cu focalizarea excesivã a comentatorilor lui Densusianu asupra importanþei
cercetãrii folclorului contemporan. Efectul obþinut prin aceastã ocultare a unei idei secondatã
de supraestimarea alteia a condus la o deformare drasticã a proiectului construit, la începutul
secolului trecut, de cãtre Ovid Densusianu. Ca urmare a acesteia, domeniul folclorului s-a

extins prin acceptarea unor elemente noi, generate în imediatul prezent al celui care fãcea
investigaþia, dar a rãmas opac la extensia care s-ar fi putut obþine prin cooptarea unor ele-
mente noi, care þin de viaþa mãruntã, de sistemul de credinþe ºi de mici rituri cotidiene. De
fapt, distanþa faþã de aceastã a doua posibilã extensie a domeniului folclorului, distanþã pe
care o pãstreazã cu precauþie majoritatea folcloriºtilor români din secolul douãzeci se supra-
pune, în opinia mea, peste unul dintre eºecurile cercetãrilor asupra culturii populare de la noi
din ultima sutã de ani. În felul acesta folcloristica refuzã deschiderea cãtre etnologie, insti-
tuind axioma necesitãþii componentei estetice a faptului de folclor ºi dezinteresându-se sis-
tematic ºi deliberat de multiplele contexte care ar putea fi decupate, contexte culturale,
sociale, politice, economice ale producerii acestui fapt.
O privire superficialã asupra întregii opere a lui Ovid Densusianu ar putea conduce la
punerea în relaþie a acestei moderaþii a posteritãþii folcloristice a savantului în aplicarea
deschiderii intens etnologice cu afirmaþiile sale tranºant critice formulate la adresa ªcolii
Sociologice a lui Dimitrie Gusti. Iatã cum se exprima, cu necenzuratã ironie, la începutul arti-
colului Sociologia mendax1, Densusianu: „Vine fãrã voie cuvântul latin ce va lãsa impresia
cã e pedant; l-a provocat un cuvânt de acelaºi fel al D-lui Dimitrie Gusti când a vorbit de
Sociologia militans într-un volum în care a adunat, acum doi ani, ce i s-a pãrut cã reprezintã
?sinteza experienþei ºtiinþifice a unei vieþi’. Aºa se exprimã D. Gusti din primul rând al volu-
mului, ca ºi când, din înãlþimile unei activitãþi bine orientate ºi dezinteresate era aºteptat sã
spunã: ascultaþi câtã trudã am pus ºi la Universitate ºi la Institutul Social ºi la Radio ºi în
multe interviuri etc., ca sã se recunoascã cum de atâþia ani sociologia româneascã a gãsit pe
înþelegãtorul ei adevãrat, de la alfa la omega” (Densusianu 1936 : 1). Dincolo de aceste fraze
care recurg la o retoricã a polemicii de tip jurnalier, articolul lui Densusianu comenteazã atent
liniile – forþã ale tipului de investigaþie propus de Gusti ºi aplicat de echipele pe care acesta
le conducea / coordona în teren. Nodul semantic asupra cãruia focalizeazã comentariile crit-
ice este reprezentat de o frazã – reper a eºafodajului teoretic al ªcolii Sociologice ºi anume:
„noutatea cercetãrilor monografice întreprinse de noi nu consistã atât în contactul direct cu
realitatea, ceea ce am vãzut cã se practicã pe o scarã largã ºi în alte pãrþi, cât prin posibilitatea
oferitã de un sistem de sociologie care, fãrã sã prejudicieze cu nimic realitatea, îi asigurã,
dimpotrivã, o cercetare sistematicã ºi integralã” (Densusianu 1936 : 2). Densusianu are
obiecþii privitoare la caracterul sistematic ºi la integralitatea viziunii despre care vorbesc
reprezentaþii ªcolii Sociologice; amendeazã constant tot ceea ce i se pare a fi prea elogiativ
sau gongoric în discursul autocaracterizant al acestora; este deranjat de sãrãcia expoziþiilor cu
materiale aduse din teren; criticã ideea de a intra în viaþa satului cu un numãr atât de mare de
intruºi, cum se fãcea în cazul echipelor Gusti; noteazã vag ironic cã unele lucruri trebuie
observate pur ºi simplu, iar aceasta nu se poate face decât iarna, bunãoarã, nu în lungi cam-
panii – vilegiaturã, cum pãreau a fi, de din afarã, cele ale ªcolii Sociologice (Densusianu
1936 : 1 – 7, passim).
Sunt observaþii din care, astãzi, multe lucruri pot fi luate în considerare ori mãcar redis-
cutate. Chestiunea care mã intereseazã, însã, în contextul lecturii de faþã, este dacã
Densusianu refuza pur ºi simplu, în fundamentele sale, cercetãrile de facturã sociologicã, aºa
cum titlul textului sãu lasã sã se înþeleagã, aºa cum cei mai mulþi dintre folcloriºtii de mai

Otilia Hedeºan
târziu nu au ezitat sã o facã, sau articolul sãu trebuie citit într-o altã cheie.
Dupã mine, textul din 1936 al lui Ovid Densusianu reprezintã mai degrabã un reproº —
este drept cã unul indirect ºi sofisticat — decât o delimitare teoreticã fermã ºi inamovibilã
faþã de sociologie. Cititã mai atent, Sociologia mendax se poate constitui într-o pledoarie —
care rãbufneºte, uneori, în puseuri de supãrare copilãroasã — pentru miza cã o mare parte
dintre ideile teoretice ºi dintre soluþiile practice scoase la lumina rampei de cãtre ªcoala lui
Gusti se regãsesc fie in nuce, fie difuz – subtextual, fie manifest în cercetãrile efectuate pen-
tru Graiul nostru respectiv pentru Graiul din Þara Haþegului de cãtre Densusianu însuºi. Sau,
în litera autorului: „Derivând sociologia când într-o parte când într-alta, D. Gusti uitã, totuºi,
sistematic, pe unde s-au abãtut unele treceri ale ei ºi cum ºi-a însuºit ceea ce e înfãþiºat ca
originalitate neputându-i fi contestatã: cercetarea satelor. Ea nu dateazã de când D. Gusti þine
sã fie crezutã. Când anchete dialectale ºi de folclor m-au dus, în 1905, prin sate din Oltenia,
observaþii asupra traiului þãranilor — m-au preocupat ºi ele alãturi de intenþia care în primul
rând mã îndreptase într-acolo — mi s-a pãrut cã nu pot fi lãsate la o parte ºi le-am dat loc într-
un articol, Printre þãrani, din Vieaþa nouã (I, p. 361), unde insistam asupra cunoaºterii de
aproape a stãrilor de la þarã” (Densusianu 1906 : 7); apoi, o paginã mai târziu: „Directivele
nouã, cum am crezut cã trebuie urmate în cercetãrile de acest gen — ºi nu numai la noi, dar
ºi în alte pãrþi — au fost folosite de D. Gusti, dar cu mutismul nerecunoaºterei (s.m., O.H.)”
(Densusianu 1936 : 8).
Frustrat personal, mai degrabã ºi iritat ca urmare a nerespectãrii unor coduri morale ºi filo-
logice decât situat ferm pe o redutã opusã sociologiei — acestea mi se par a fi coordonatele
poziþiei lui Ovid Densusianu. Oricum ar fi privite lucrurile ºi oricum ar fi redesenatã reacþia
din 1936 a lui Densusianu, datele nu mi se par suficiente pentru amputarea filonului intens
etnologic ºi marcat social al cercetãrilor inaugurate la anul 1906, prin Graiul nostru.
Nici unul dintre aceste aspecte, însã nu face Graiul nostru mai puþin incitant ºi mai puþin
ofertant nici ca sursã de informaþie ºi nici ca material de reflecþie teoreticã. Ipoteza pe care o
avansez este cã ansamblul impresionant de texte pe care Densusianu – Candrea – Speranþia
îl oferã prin aceste ample colecþii poate fi citit în mod optim în ipostaza de „arhivã vie” ºi tre-
buie privit ca un corpus de documente etnologice, în accepþia cea mai comunã a termenului,
adicã de documente al cãror conþinut „existã independent de observaþia care îi dã statutul de
mãrturie, dar el nu ajunge la rangul de document etnologic decât pentru cã etnologul este în
stare sã îl foloseascã drept indice, adicã sã-l facã, în acelaºi timp, inteligibil ºi semnificativ
cu ajutorul întrebãrii care îi este pusã. […] Documentul etnologic este o realitate transformatã
în semn de cãtre euristica etnologicã”(Lenclud 1991 [1999] : 435; v. ºi Géraud – Leservoisier
– Pottier 1998 [2001] : 30).
Dar, sã revin la paginile lui Densusianu ºi sã încerc sã le reinterpretez prin aceastã nouã
opticã asumatã. Voi focaliza, astfel, mai întâi asupra unui aspect care a fost destul de adesea
neglijat (o opinie separatã doar în Buga 2003 : 262) de cãtre comentatorii lui Densusianu, care
s-au mulþumit sã sublinieze importanþa cercetãrii faptului viu de folclor, dar au ignorat ideea
direct secventã cã acest gen de studiu nu poate fi decât rezultatul unei / unor descinderi în
teren. Or la Densusianu aceastã precizare se regãseºte în chiar primul paragraf al motivaþiei
care inaugureazã Graiul nostru: „colecþiunea de faþã reprezintã rezultatul cãlãtoriilor între-

prinse de fiecare dintre ei [dintre autori —n.m., O.H]” (Densusianu – Candrea – Speranþia
1906 : V).
Coborârea în teren ºi contactul direct cu oamenii sunt lucruri simple doar la prima vedere.
De fapt, atât în paginile justificative din Graiul nostru cât ºi, aproape un deceniu mai târziu,
în secvenþa dedicatã descrierii metodei de investigaþie în Graiul din Þara Haþegului, autorul
dã informaþii despre felul în care s-au derulat aceste relaþii ºi, în consecinþã, condiþiile în care
s-au produs textele propuse de el notând: „greutãþile pe care le-au întâmpinat uneori culegã-
torii de a-i face pe þãrani sã vorbeascã” (Densusianu – Candrea – Speranþia 1906 : VI); apoi:
„Se ºtie cu câtã neîncredere e privit cineva care când îl întreabã pe þãran cum trãieºte, ce crede
despre cutare împrejurãri — e luat drept un trimis al stãpânirii sã-l spioneze ori sã-l încarce
cu dãri nouã”(Densusianu – Candrea – Speranþia 1906 : VI); sau, în sfârºit, într-o descriere ºi
mai amãnunþitã: „Pretutindeni, de altfel, cum e de aºteptat, þãranul se aratã foarte rezervat
când se gãseºte în faþa unui strãin. Teama cã vii, poate, cu vreo cercetare, cu vreo execuþie, îl
face sã fie mereu bãnuitor ºi, dacã începe sã vorbeascã, cuvintele stereotipe sunt: trãim rãu
de tot. Într-un sat, amestecându-mã printre câþiva þãrani, îl vãd pe unul din ei apropiindu-se
repede de o bãtrânã ºi ºoptindu-i ceva; deodatã bãtrâna, cu glas tare ºi privindu-mã încruntatã
îmi spune: Domnule, la noi e sãrãcie, nu se face nimic. I se pãruse cã eram dintre cei care vin
pentru dãri ºi teama de ele o fãcea sã mã întâmpine cu aceste cuvinte, ce dealtfel nu erau înte-
meiate pentru cã cei din sat nu stãteau aºa de rãu. Plângerile constante ale þãranilor cã o duc
greu au prin urmare ºi pe aici o parte de exagerare” (Densusianu1915 : 10 – 11).
Ce poate fi reþinut, în ideea generalã a lecturii pe care o propun, din aceste afirmaþii extrem
de dense? Mai întâi, cred cã trebuie notat cã odatã cu publicarea acestor corpusuri, se poate
vorbi despre o nouã imagine a þãranului român. Voi comenta, în acest sens, odatã cu Vintilã
Mihãilescu, Ioana Popescu, Ion Pânzaru ºi mutatis mutandis cã ceea ce propune Graiul nos-
tru depãºeºte, deja, modul în care se vorbea / scria / gândea despre popor în secolul al
nouãsprezecelea. Sau, în litera acestora: „Comme pour tant d’autres objets d’étude on com-
mence par envisager le peuple – paysan par la partie visible de son extériorité, ses produits et
ses traces matérielles. Le chercheur se déplace dans un village-mémoire, en quête de paysans-
patrimoine” (Mihailescu, Popescu, Pânzaru 1992 : 85). Omul care se aflã dincolo de aceste
produse, omul care este promotorul culturii tradiþionale nu este, încã, interesant. Ei bine,
odatã cu acest proiect al lui Densusianu lucrurile se orienteazã înspre o altã direcþie. Cel puþin
ca intenþie, interesul se mutã de pe produsul finit, neapãrat perfect (dacã nu este perfect, aju-
stat!) sub raportul formei pe contextul acestui produs, pe haloul de variante ºi de texte
mãrunte cu care acesta interfereazã.
Prezentat pânã atunci mereu prin parafrazã ori printr-un ei generic, alternat de la fel de
generalele românii ori þãranii (cf Kilani 1994 : 51), insul folcloric al lumii tradiþionale
româneºti capãtã drept de cuvânt în textul umanioarelor de limba românã odatã cu cercetãrile
lui Densusianu. O varietate covârºitoare de voci se rânduiesc, una lângã alta, în sutele de
pagini ale colecþiilor fãcute de acesta ºi de colaboratorii sãi. Oameni vârstnici dar ºi mai tineri
ori chiar copii; þãrani, pãcurari, vânãtori, pescari, dar ºi meseriaºi de toate soiurile sau, mai
arareori, mãrunþi intelectuali locali; oameni dispuºi sã povesteascã ori trecãtori grãbiþi; per-
formeri — probabil — recunoscuþi ai anumitor specii tradiþionale ºi, alãturi de ei, indivizi în

Otilia Hedeºan
a cãror memorie pasivã se regãseau informaþii / texte interesante; oameni veseli, locvace, cu
memorii fidele dar ºi ursuzi, scumpi la vorbã sau doar dezinteresaþi de ceea ce li se solicita
sa spunã — iatã vocile ºi, implicit, punctele de vedere ale tuturor acestora alcãtuiesc moza-
icul de o diversitate halucinantã al noului domeniu al folclorului.
Aceastã diversitate frizeazã, uneori, deopotrivã preþiozitatea dar ºi hilarul. Astfel, la un
moment dat, se consemneazã discursul haiducului: „Când ieram io haiduc bãgam pã boeri în
draci. Cîn iera luna la amiaz mã puneam cu bolovani pã polata cãºîi ºî boerii tremura dã fricã
cîn tunam la iei în casã” (Densusianu 1906 : 19). Altã datã, cercetãtorul obþine cu greu infor-
maþia, doar dupã ce ascultã punctul de vedere al celui intervievat: „Mî ’ntreghi cam œe-ñi mai
aduc aminti din vremea mé. Doamne, domnule profesãr, œe vî mai yini’n cap? He! He! La
œi folos îþ esti vorbili meli? Dumneavoastrî œitiþi pin cãrþi, toati œelea ºi pi urmî ni li spuniþ
nouã, da noi œi priœepem, œi ni duœi capu pi noi? […] Pãi, hincî m’ai chemat, o sî-þ spui ºî
iãu œava” (Densusianu 1906 : 335). În sfârºit, avem cazuri când nu se face altceva decât sã
se consemneze, conºtiincios, ce bavardeazã între ei câþiva þãrani, anticipând, parcã, una din-
tre ideile ulterioare, atât de dragi cercetãrilor antropologice, privitoare la discreþia de care
cercetãtorul trebuie sã dea dovadã în interiorul comunitãþii pe care o investigheazã: „Toader
— […] Îi pari rãu moºneagului cî ni vedi c’avem ºî noi; da di œi sî-i parî rãu? Œeli patru suti
di franœi dacî li þâné, œini ºtii œi sî puté întâmpla! Chica-n mîna mé sau la altu… ori cî i li
fura œiniva, ori cî li ascundé iel sîngur undiva… […] / Ghiorghe — Taœi din gurî, cumniati
Toadiri. N’aº credi ieu ca moºneagu s’o dzîcî din inimî rã; aºî-i œirea lui, sî tolocãneascî di
aba […] / Costache — Ba nu, cã ca Ghiorghi a lu Niþî œinstit, drept sî-þ spui, mai rar s’or
gãsî.” (Densusianu 1906 : 524 – 525).
Oricum am privi lucrurile, ne aflãm nu doar înaintea unei imagini mai fidele —cum
intenþiona Densusianu sã obþinã, propunând transcrierea exactã, filologic riguroasã, a celor
spuse de þãrani —, nu doar înaintea unei imagini obþinute în mod direct ºi nemediatã — cum,
printr-o atitudine polemicã raportatã la majoritatea colecþiilor de folclor ºi etnografie de pânã
atunci doreºte, de asemenea, sã realizeze autorul —, ci, totodatã, ne aflãm înaintea unei imag-
ini care se produce în procesul de comunicare, la intersecþia dintre intenþiile cercetãtorului
aflat în teren ºi suspiciunile, dorinþele, interesele omului intervievat. Este, altfel spus, o imag-
ine construitã ca un joc al subiectivitãþilor, iar textul publicat este rezultatul negocierilor
comunicaþionale de care cercetãtorii pare sã fi devenit pe deplin conºtienþi.
Altfel spus, ca orice documente etnologice, textele care impun aceastã imagine sunt „pro-
ducþii parþial fictive, rezultat al integrãrii sensului transmis de propunãtor în grila cu fisuri
subiective a competenþei ºi obiectivelor cercetãtorului”(Fruntelatã 2004 : 13).
Nu ignor nenumãratele momente în care comentatorii lui Ovid Desusianu — folclorist au
subliniat cã odatã cu cercetãrile sale „folcloristica românã” se construieºte ca demers ºtiinþif-
ic riguros, tinzând spre obiectivitate. Comentariile mele se diferenþiazã, desigur, de aceste
observaþii, însã personal cred cã oferã mai degrabã nuanþe ale felului în care s-a construit
„ºtiinþificitatea” investigãrii culturii populare în România decât sã contravinã net inter-
pretãrilor mai vechi. De fapt, obiectivitatea pe care o aduc odatã cu ele textele propuse prin
monumentalele colecþii ale lui Densusianu provine tocmai din conºtientizarea caracterului
relaþional al producerii textului. În acest sens, notarea neliniºtilor din timpul anchetei, a

întâmplãrilor care au condus la producerea unui text sau, din contrã, la renunþarea cuiva de a
da o informaþie sau alta sunt, iarãºi, lucruri de mare intuiþie ºtiinþificã ºi de pionierat — etno-
logic! — la noi.
Înþelegerea textelor propuse de Densusianu în colecþiile girate de el din aceastã perspec-
tivã, ca documente etnologice, deci, îmi permite, în continuare, sã decelez ºi câteva dintre
efectele perverse pe care colecþiile sale le-au avut asupra etnologiei române din secolul care
s-a scurs de la apariþia lor.
Sunt nevoitã, astfel, sã observ cã imaginea pe care ele o oferã — foarte nuanþatã, deoarece
este vorba despre voci extrem, impresionant de numeroase care o comunicã ºi, totodatã,
despre geografii textuale ample — este una care se cantoneazã într-un punct de vedere prior-
itar: este o imagine venitã aproape exclusiv dinspre bãrbaþi. Densusianu, Candrea ºi Speranþia
au rareori informatoare – femei, chiar ºi speciile tipic feminine (descântecele, de exemplu)
fiind obþinute, în majoritatea covârºitoare a cazurilor, de la informatori bãrbaþi. În aceste
condiþii, este aproape de la sine înþeles de ce pãstoritul, rãzboiul ºi politica (iar nu moartea
– bucãtãria ºi practicile magice, de exemplu) par a fi singurele subiecte de care este intere-
sat românul (chiar atunci când se fereºte sã discute prea în detaliu o problemã sau alta).
„Moºtenirea” pe care aceastã partiþie tematicã a lãsat-o este una extrem de serioasã, cu reper-
cusiuni asupra cercetãrii culturii tradiþionale româneºti pe tot parcursul secolului douãzeci.
Odatã cu ªcoala Sociologicã de la Bucureºti se produce o transformare ºi în aceastã privinþã,
în sensul cã o serie de domenii ale vieþii tradiþionale sunt repartizate spre monografiere unor
femei – cercetãtor, iar acestea discutã, în sate, la rândul lor, tot cu femei. Este vorba, însã,
doar despre speciile ori profesiile tradiþionale al cãror apanaj este prin excelenþã feminin,
înscriindu-se, oarecum, unui cerc al competenþelor exclusiv feminine. Schimbarea efectivã a
situaþiei în aceastã direcþie se realizeazã, pe teren românesc, foarte târziu, abia în pragul anu-
lui 2000, când afirmarea concomitentã a unui mare numãr de femei – etnolog produce o ori-
entare masivã înspre alte teme, care þin de sfera femininului (v. Constantinescu 1999 : 5).
În aceeaºi ordine de idei, a efectelor secundare care decurg din Graiul nostru, voi consta-
ta ºi disproporþia semnificativã dintre amploarea primului volum, cel dedicat informaþiilor
provenind din Vechiul Regat ºi lapidaritatea datelor privitoare la regiunile aflate, la 1906, în
afara graniþelor statului român. Nu insist asupra faptului cã textele din Criºana, Banat ºi
Serbia sunt absolut nesemnificative ºi au fost excerptate din colecþii mai degrabã discutabile
sub aspectul pregãtirii ºtiinþifice a realizatorilor lor, deºi ºi aceste lucruri sunt extrem de grãi-
toare. Ceea ce mã intereseazã este cã textele din Regat sunt extrem diverse, uneori de o
amploare impresionantã, alteori de un fragmentarism tulburãtor, foarte expresive ºi ofertante
în calitatea lor de documente etnologice, în vreme ce cele din „afara graniþelor” — cum s-ar
spune prin recursul la un stereotip, astãzi — sunt texte folclorice care þin de diverse specii
clasice: baladã, basm, descântec º.a.m.d. Este ca ºi când realitatea imediatã poate fi privitã cu
o lentilã performantã ºi exactã, în vreme ce cea îndepãrtatã nu reveleazã mai mult decât par-
adisul etnografic. Implicit, vreau sã spun cã acest text exemplar de la începuturile etnologiei
române, pare a avea inscripþionat în sine ºi un alt traiect al acestei discipline în ipostaza sa
româneascã: este vorba despre un gen de observaþie care se efectueazã acasã, terenurile înde-
pãrtate fiind dacã nu inaccesibile în orice caz exotice.

Otilia Hedeºan
Acum cincisprezece ani, Nicolae Constantinescu încheia discuþia asupra cursului inaugu-
ral al lui Densusianu de la Universitatea din Bucureºti, reafirmând cã „dupã optzeci de ani,
în cea mai mare parte ºi schimbând ce este de schimbat, Folclorul. Cum trebuie înþeles îºi
pãstreazã actualitatea, fiind un punct de reper însemnat, o piatrã de hotar în evoluþia fol-
cloristicii române moderne” (Constantinescu 1990 : 364). Parafrazându-l, voi observa cã
dupã aproape o sutã de ani de publicarea sa, corpusul de texte Graiul nostru, girat de Ovid
Densusianu aºteaptã, încã, sã îºi comunice întregul mesaj. Instituirea sa în paginã inauguralã
a etnologiei române ar facilita, dupã pãrerea mea, perceperea fidelã acestuia.
Notã
1 Ideea de a pune în relaþie cercetãrile de la începutul secolului ale lui Ovid Densusianu, discutate în
acest text, cu Sociologia mendax, un articol târziu al savantului, mi-a fost sugeratã într-o discuþie par-
ticularã de Dl. Rostás Zoltán, cãruia îi mulþumesc ºi pe aceastã cale.
Referinþe bibliografice:
Densusianu – Candrea – Speranþia, 1906: Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea, Th. Speranþia,
Graiul nostru, I, Socec et co., 1906.
Densusianu – Candrea – Speranþia, 1908: Ovid Densusianu, Ion Aurel Candrea, Th. Speranþia,
Graiul nostru, II, Socec et co., 1908.
Densusianu, 1909 [1966]: Ovid Densusianu, Folklorul. Cum trebuie înþeles, în Flori alese din poezia
popularã, Vieaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã, Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de Marin Bucur,
Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1966, p. 35 – 56.
Densusianu, 1915: Graiul din Þara Haþegului, Bucureºti, Socec et co., Societate Anonimã, MCMXV
Densusianu, 1936: Ovid Densusianu, Sociologia mendax, Bucureºti, Tipografia modernã, 1936.
Bîrlea, 1974: Ovidiu Bârlea, Istoria folcloristicii româneºti, Bucureºti, Editura enciclopedicã
românã.
Bucur, 1966: Marin Bucur, Ovid Densusianu – folclorist, prefaþã la Flori alese din cântecele poporu-
lui. Vieaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã, Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de…, Bucureºti, Editura
pentru Literaturã, 1966, p. 5 – 21.
Buga, 2003: Marin Buga, Ovid Densusianu, folclorist, Bucureºti, „Grai ºi suflet – Cultura
Naþionalã”, 2003.
Cazacu, 1968: Boris Cazacu, Ovid Densusianu, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1968.
Cãlinescu, 2003: Matei Cãlinescu, A citi, a reciti, Cãtre o poeticã a (re)lecturii, Traducere din limba
englezã de Virgil Stanciu, Cu un capitol românesc inedit despre Mateiu I. Caragiale (2002), Polirom.
Constantinescu, 1990: Nicolae Constantinescu, Folclorul. Cum trebuie înþeles – dupã 80 de ani, în
„Limbã ºi literaturã”, 1990, nr. 3 – 4, p. 361 – 364.
Constantinescu, 1999: Nicolae Constantinescu, Tineri etnologi, în „Adevãrul literar ºi artistic”, 4 mai
1999, p.5.
Datcu, 1998: Iordan, Datcu, Dicþionarul etnologilor români, 1, Bucureºti, Saeculum I.O.
Fruntelatã, 2004: Ioana Ruxandra Fruntelatã, Naraþiunile personale: experienþã ºi povestire,
Bucureºti, Ager, 2004.
Géraud – Leservoisier – Pottier, 1998 [2001]: Marie – Odile Géraud, Olivier Leservoisier, Richard

Pottier, Noþiunile – cheie ale etnologiei, Traducere de Dana Ligia Ilin, Iaºi, Polirom, 2001.
Kilani, 1994: Mondher Kilani, Du terrain au texte, Sur l’écriture de l’anthropologie, în
„Communications”, 58, p. 45 – 60.
Lenclud, 1991 [1999]: G. Lenclud, Documentul etnografic, în (coord.) Pierre Bonte, Michel Izard,
Dicþionar de etnologie ºi antropologie, Coordonatorii variantei româneºti, Smaranda Vultur ºi Radu
Rãutu, Iaºi, Polirom, 1999, p. 435.
Mihãilescu, Popescu, Pânzaru, 1992: Paysans de l’histoire, Bucarest, DAR – Collection S.A.C.R.
Muºlea, 1939: Ion Muºlea, Ovid Densusianu, folklorist, în „Anuarul Arhivei de Folklor”, V, 1939, p. 1-6.
Rezumat
Antologia dialectalã Graiul nostru. Texte din toate pãrþile locuite de români, alcãtuitã de O.
Densusianu în colaborare cu I.A. Candrea ºi Theodor Speranþia ºi publicatã în 1906, reprezintã primul
corpus românesc de folclor contemporan. Relectura acestei antologii dupã un secol este intersectatã de
alte lecturi ale textelor apãrute în aceastã perioadã, intertextualitatea permiþând revelarea unor aspecte
pânã acum neobservate ale unei lucrãri fundamentale pentru etnologia româneascã. O concluzie impor-
tantã a reevaluãrii programului de cercetare a culturii populare promovat de O. Densusianu este aceea
cã, în colectarea ºi interpretarea datelor de teren nu trebuie sã luãm în considerare doar contextul lor
estetic, ci ºi alte tipuri de contexte, egal relevante: cultural, social, politic, economic. Includerea textelor
din antologia lui Densusianu în categoria documentelor etnologice corecteazã reducerea abuzivã a
obiectului de studiu al etnologiei doar la faptele de folclor literar.
Abstract
The dialectal anthology Our Speaking. Texts from All the Places Inhabited by Romanians, put
together by O. Densusianu in collaboration with I.A. Candrea and Theodor Sperantia and published in
1906 represents the first Romanian corpus of contemporary folklore. Re-reading this anthology after a
century, we cannot but be influenced by the reading of the texts published in the meantime in the field
of ethnology. However, this intertextual reading reveals aspects of this fundamental text of the
Romanian ethnology that haven’t been noticed so far. An important conclusion of the reassessing of the
folk culture research program initiated by .Densusianu is that we have to consider all types of contexts
in our work of collecting and interpreting field data. The cultural, social, political or economic contexts
are as relevant to our studies as the aesthetical context. The inclusion of the texts in Densusianu’s anthol-
ogy in the category of ethnological documents corrects the abusive reduction of the object of study of
ethnology only to literary folklore facts.

Rodica Zane
Profesorul Mihai Pop – de la teorie la obicei
Ar trebui (ºi am voit sã încep cu) o scurtã motivaþie a acestui titlu, în compunerea cãruia
am mizat pe rolul prepoziþiilor. Voi justifica utilizarea lor.
Gramatica este, ca întotdeauna, de folos: prepoziþia compusã de la trimite la un teritoriu
cu valoare de punct de contact iniþial în raport cu care se produce o separaþie. Acest teritoriu
l-am numit teorie. Prepoziþia la semnificã limita unei extensiuni, respectiv teritoriul la care
se ajunge printr-o extensiune, ºi acestui teritoriu i-am spus obicei. „De la teorie la obicei” –
acesta cred cã este unul dintre sensurile inconfundabile ale cercetãrilor lui Mihai Pop con-
centrate asupra obiceiurilor româneºti. Acel sens care se referã la o primã cotiturã semnatã de
profesorul Pop în folcloristica româneascã, cotiturã pe care o atribuim convenþional studiului
Obiceiuri tradiþionale româneºti, apãrut în 1976. Spun „convenþional” pentru cã în acest
volum se produce sinteza, dar drumul pânã la ea fusese punctat deja de contribuþii parþiale ale
profesorului la temã, ºi se pot cita titlurile unor studii importante pentru acest traseu.
În folcloristica româneascã, registrul descriptiv ºi cumulativ a dominat multã vreme actul
de cercetare. Stãpânirea ºi ordonarea informaþiei de teren, impresionante prin cantitate ºi vari-
etate, rãmâne ºi astãzi un subiect cald, cu dileme, rezolvãri incomplete sau insuficiente. În
studiul sãu, Mihai Pop porneºte de la premisa caracterului sistemic al obiceiurilor, punctând
încã din Introducere miza demonstrãrii lui: ,,… vom încerca sã prezentãm obiceiurile într-o
viziune unitarã în care numai deficienþele discursului lingvistic fac poate ca, prezentate în
suitã, sã fie mai greu de sesizat sistemul, structura lor unitarã, ansamblul.“ (9-10). Amplele
monografii ,,separatiste“ – cel puþin ca urmare a dihotomiei obiceiuri calendaristice / obi-
ceiuri ale vieþii de familie – primeau astfel replica unei necesare perspective totalizante: cele
douã mari clase de obiceiuri ,,formeazã un sistem de complexe interelaþii, un sistem corelat
cu viaþa omului, cu viaþa neamului (…), cu viaþa comunitãþilor (…)”. Intrãm astfel în primul
orizont teoretic al sintezei Pop, transferat, în sincronie cu miºcãrile de cunoaºtere ale vremii,
din zestrea ºi prestigiul lingvisticii. Organizarea inerentã oricãrei limbi, numitã de Saussure
sistem, iar de continuatorii sãi structurã, pe care funcþionarea limbajului, vorbirea, nu o poate
destabiliza, suportã deplasarea conceptualã în planul culturii. Familiarizarea cu ideile
Cercului lingvistic de la Praga, fondat în 1928, se face simþitã încã de la primele rânduri
despre obiceiuri, dar, simultan cu ea, ºi libertatea de miºcare a Profesorului. Consecinþele
transferului se înscriu în douã linii de dezvoltare: una ,,staticã”, prin extinderea noþiunii de
semn, cod ºi codificare la faptul folcloric de tip obicei, iar cealaltã, dinamicã, prin extinderea
perspectivei funcþionale asupra sistemului obiceiurilor.
Suspend pentru o clipã acest demers (poate prea tehnic) pentru a reconstitui, în datele lui

esenþiale, contextul de apariþie al Obiceiurilor. La acea vreme, în 1976, profesorul Pop avea
69 de ani. Marile ucenicii – cele ale tinereþii – erau de domeniul trecutului îndepãrtat: studi-
ile de anvergurã, cu ºansa unor mari întâlniri, dar ºi experienþa terenului, cu anii de ,,ºcoalã”
gustianã. Nici uceniciile maturitãþii nu mai erau aºa de aproape: activitatea de profesor, ca ºi
cea instituþionalã erau depãºite formal. Poate pãrea cel puþin surprinzãtor cã profesorul nu-ºi
,,îngrijise” opera. Despre Mihai Pop se poate spune cã nu a avut timpul ºi egoismul de a-ºi
organiza ºi edita opera. Profesorul nu a scris puþin, dar prioritate a acordat prezenþei sale în
ceea ce am putea numi cotidianul etnologiei ºi folcloristicii româneºti. Între cantitatea scrieri-
lor lui Mihai Pop ºi amprenta remarcabilã a personalitãþii sale de-a lungul a cel puþin o jumã-
tate de secol existã o disproporþie. Personalitatea sa modelatoare, dotatã cu vocaþie ºi energie
de comunicare, pune într-o ierarhie specialã opera scrisã ºi acþiunea prin care s-a exprimat
cercetãtorul. De aceea cred cã anul 1976 a însemnat un moment de bilanþ. Punctat de apariþia
Obiceiurilor. Aº îndrãzni sã spun un bilanþ înaintea altei etape. Cãci profesorul ºi-a continuat
acþiunea, ºi aº sublinia, grafic ºi verbal, termenul. Acþiunea sa a continuat încã aproape trei
decenii ºi s-a concentrat asupra modelãrii celorlalþi, primiþi cu egalã disponibilitate ºi gene-
rozitate, oricât de novici ar fi fost. Toþi am observat cã în ultimii ani obosise, dar acþiunea lui
nu cred cã a încetat nici astãzi, ºi întâlnirile noastre sunt o probã.
Am reconstituit contextul biografic din 1976 ca sã avansez ipoteza cã profesorul îºi
reprezenta cât de important era sã propunã ºi sã lase o carte, care a fost aceastã carte a obi-
ceiurilor. De asemeni, ca sã formulez presupunerea cã în mod deliberat în sinteza sa a disti-
lat cu filtre rafinate întregul bagaj de ºtiinþã, aproximat prin termenul teorie în titlul meu, scu-
turând praful rigorilor excesive ºi preîntâmpinând consecinþele unei datãri restrictive.
ªi, revenind la sarcina de a fixa orizontul teoretic al obiceiurilor, punctez a doua lui
direcþie de organizare: Mihai Pop a aplicat conceptul de comunicare la manifestãrile culturii
tradiþionale, considerând cã obiceiurile sunt acte de comunicare cu ,,limbaj” propriu, un ,,lim-
baj” complex, care se bazeazã pe sincretism. Ca ,,discursuri active”, obiceiurile presupun un
mesaj codat ºi decodat în baza unui ,,cod” cunoscut, diferit de cel al comunicãrii prin limba-
jul verbal, deoarece coreleazã mai multe nivele de manifestare, dintre care Mihai Pop enu-
merã pe cel socio-cultural, de comportare, sacral, ceremonial, artistic. În felul acesta, obiceiul
este învestit ca ,,text” etnologic care presupune un ,,proces de gramaticalizare” pe baza unui
sistem de semne.
La al doilea pol al comunicãrii, receptarea textului etnologic în afara culturii care l-a pro-
dus presupune raportarea la sincretismul de coduri ºi de planuri contextuale care stã la baza
mesajului, apoi la contextul în care a fost emis ºi la cel în care a fost receptat. La aceasta se
adaugã o altã sarcinã pentru cercetãtor: sã stabileascã relaþia dintre limbajele care produc
mesajul, pentru cã fiecare contribuie într-un mod specific ºi contribuþia fiecãruia se înscrie pe
o anumitã treaptã de importanþã, participând la o ierarhie. Însã aceastã ierarhie este
,,miºcãtoare”, dinamicã, nu numai în funcþie de presiunea pe care o produce ,,cotidianul” ºi
schimbãrile lui complexe, ci ºi datoritã caracterului variabil al fiecãrui obicei în funcþie de
spaþiul în care se performeazã, în funcþie de relaþiile pe care le întreþine cu celelalte obiceiuri
din zona respectivã. Contribuþia fiecãrui limbaj este transpusã de Mihai Pop pe axa sintag-
maticã în termeni de funcþie, ierarhia funcþiilor este dispusã ºi descrisã în raport cu douã

Rodica Zane
repere, funcþii dominante (manifeste) ºi funcþii subiacente (discrete), iar schimbarea rapor-
turilor între funcþii determinã o mutaþie funcþionalã.
Rezumarea pasajului teoretic de mai sus are douã scopuri: primul, de a evidenþia dezin-
voltura ºi claritatea cu care achiziþiile din ºtiinþele limbii sunt aplicate la teritoriul culturii
populare; al doilea, de a puncta meritul esenþial al orizontului teoretic propus de Mihai Pop:
nu doar acela de a sincroniza demersul ºtiinþific cu cercetarea la zi – la modã, poate –, ci mai
ales acela de a rezolva insuficienþele demersurilor anterioare. Preluarea terminologiei
funcþionaliste în înþelegerea actelor ºi mesajelor de culturã popularã scoate din impas
înþelegerea caracterului tradiþional al culturii populare. ,,Mutaþiile funcþionale nu înseamnã,
cum credeau cercetãtorii tradiþionaliºti, eliminarea funcþionalitãþii, golirea de sens, ci doar o
schimbare în ierarhia funcþiilor, o trecere a funcþiei dominante în rândul celor subiacente ºi a
uneia din cele subiacente în rolul de dominantã”. Reperãm, astfel, cea de-a treia achiziþie teo-
reticã prin care Mihai Pop a reglat înþelegerea sistemicã a obiceiurilor – dimensiunea socialã.
Mutaþiile funcþionale reprezintã elementul dinamic al actelor ºi mesajelor de culturã
popularã ºi sînt, în ultimã instanþã, consecinþa condiþiilor socio-economice, a poziþiei de men-
talitate a grupului, a schimbãrilor care intervin în aceastã poziþie (p. 17). Mihai Pop respinge
categoric ,,golirea de sens” despre care vorbeau ,,cercetãtorii tradiþionaliºti”, ,,pentru cã în
sistemul culturii populare nu existã ºi nu pot sã existe acte fãrã rost, acte goale de sens”.
Traseele funcþionale ale unui obiect cum este traista oºeneascã ºi mutaþiile ,,trãite” de ea prin
trecerea din portul cotidian în cel de sãrbãtoare sau din spaþiul rural în cel urban se
constituie în ilustraþii memorabile ale orizontului teoretic, ca ºi desfãºurarea procesului de
deritualizare ºi de ceremonializare a gestualitãþii de la jucarea bradului la nuntã.
Mihai Pop propune o alternativã la prejudecatã tradiþionalitãþii – concretizatã în temerea
cã se pierd tradiþiile, obiceiurile, în general, ordinea pe care se sprijinã comunitatea tradiþiona-
lã. Cercetãtorul nuanþeazã relaþia obiceiului cu inovaþia, explicând cã aºa zisa dispariþie a obi-
ceiurilor este, de fapt, un proces de resemantizare care poate genera, uneori, apariþia unor obi-
ceiuri noi: ,,Aceste expresii active ale spiritului uman, care dintotdeauna au transformat
entropia în noi valori culturale, care au marcat momentele importante ale vieþii ºi ale muncii
omului ºi care l-au ajutat sã depãºeascã, nu numai la nivel de grup, ci ºi la nivel individual
situaþiile liminale, nu dispar ca modalitatea creatoare de culturã, ca sistem, ci doar se trans-
formã ºi se regenereazã“.
Opþiunea lui Mihai Pop de mediator al opoziþiilor într-o perspectivã etnologicã modernã
este marcatã ºi de punerea în relaþie a satului cu oraºul: cele douã spaþii se intersecteazã ºi
zona lor de intersecþie trebuie studiatã, ºi nu respinsã ca fenomen rezidual. Din acest punct de
vedere, obiceiurile se pot regãsi în trei variante: în forme ºi rosturi tradiþionale, adeseori cu
potenþarea caracterului ceremonial, în forme ºi rosturi noi, prin desfãºurarea lor ca mari sãr-
bãtori populare, ,,insigne ale mândriei locale“, sau prin introducerea lor în scenariul unui
spectacol.
Pãtrunderea consumului în societatea ruralã sau a ruralului în producþia de consum,
schimbãrile intervenite în compoziþia socialã a oraºului pun cele douã spaþii culturale într-o
relaþie specialã. Obiceiurile pot reprezenta o zonã de convergenþã, mai ales prin valorizarea
componentelor spectaculare. Dar trecerea unui obicei în spectacol este o operaþie subtilã, care

presupune douã condiþii: pe de o parte, o cunoaºtere profundã a obiceiurilor tradiþionale ca

semne într-un sistem de semnificare complex, pe de altã parte, o bunã cunoaºtere a tehnicilor
pe care le presupune arta spectacolului: ,,Între lectura spectacolelor tradiþionale ºi rescrierea
lor se stabileºte un raport în care cei care opereazã aceastã lecturã trebuie sã cunoascã atât
codul ºi lexicul tradiþional, cît ºi codul ºi lexicul spectacolelor“.
În studiul sãu, Mihai Pop stabileºte mai multe obiective în sarcina cercetãrii folclorice
imediate, printre care acela de ,,determinare a codurilor cu care opereazã fiecare limbaj, prin
care se realizeazã textele, elaborarea gramaticii fiecãrui limbaj, a sistemului lui de semne”.
Obiectivele sunt formulate în termenii lingvisticii, dar polifuncþionalitatea categoriei de cod
permite depãºirea graniþelor disciplinei care nu mai are astãzi acelaºi statut de ºtiinþã-pilot. O
trecere în revistã a studiilor din ultimele decenii nu probeazã graba discipolilor de a urma
îndemnurile magistrului. Poate cã proiectele noastre de recunoºtinþã faþã de profesor trebuie
sã se aºeze în substanþa comunicãrii, nu doar în forma ei. Dupã a doua ediþie a Sesiunii
Naþionale „Mihai Pop”, îndrãznesc sã spun cã Profesorul s-ar bucura dacã întâlnirile noastre
ar ieºi din dimensiunea formalã ºi formularã. „Ce faceþi voi cu ce v-am lãsat eu?” este, proba-
bil, întrebarea la care, începând de anul viitor, Profesorul aºteaptã rãspunsurile noastre.
Rezumat
Neîngãduindu-ºi niciodatã munca egoistã de a-ºi aduna ºi sistematiza opera, în anul 1976, când pro-
fesorul împlinea 69 de ani, soseºte momentul de bilanþ al întregii sale cariere, bilanþ ºi totodatã
deschidere cãtre o nouã etapã. Apariþia Obiceiurilor … dovedeºte deopotrivã cã etapele uceniciei la
ºcoala etnologicã româneascã, dominatã de registrul descriptiv ºi cumulativ, precum ºi cea de la ºcoala
lingvisticii europene s-au încheiat, coagulând, prin filtrele rafinate ale barajului ºtiinþific, teoria sistemicã
a culturii populare al cãrei element definitoriu, obiceiul este analizat ca act de comunicare cu limbaj pro-
priu, sincretic ºi bazat pe coduri diferite de cele ale limbajului comun. Acest sistem particular este carac-
terizat de funcþii dominante ºi subiacente, într-o continuã schimbare de raporturi, determinând mutaþii
funcþionale. Pe lângã acestea, cultura popularã, prin valoarea sa sistemicã, este susceptibilã ºi interferen-
þelor – pe linia urban / rural – interferenþe pe care profesorul nu le neglijeazã, ci le înglobeazã analitic în
trei forme de existenþã: forma tradiþionalã (adesea ceremonialã), forma nouã (marile sãrbãtori populare)
ºi forma spectacol (în care cultura tradiþionalã este introdusã).
Abstract
Never allowing himself the selfish work of gathering and systemizing his work, in 1967, when the pro-
fessor turned 69, a moment of evaluating his whole carrier came. But this moment also meant an opening
towards a new stage. The publishing of his Obiceiurile… proves not only that his time of apprenticeship at
the Romanian school of Ethnology, a descriptive and cumulative one, but also that at the European
Linguistics ended, coagulating, by means of sophisticated scientific filters, his theory upon the systemic
feature of the traditional culture, the defining element of which, the custom, is analyzed as an act of commu-
nication having his different encoding system, based on its own syncretic language an. This particular sys-
tems has as features both dominant and subsidiary interchanging functions which determine a continuous
shifting. Besides that, the traditional culture, by means of its systemic value, is susceptible of the interfer-
ence between urban and rural. This is a state of facts which the professor does not disregard but which he
includes analytically into three forms of existence: a traditional one (usually ritually shaped), a new one (in
the big traditional holidays), and the show shaped one (in which the traditional culture is introduced).

Sugestii de definire a patrimoniului imaterial

în opera lui Mihai Pop
Într-o definiþie acceptatã de UNESCO, patrimoniul cultural imaterial (în limba englezã,
Immaterial Cultural Patrimony, sinonim cu traditional and popular culture ºi Intangible
Cultural Heritage; în limba germanã, Immaterielle Volkskultur) include toate creaþiile
emanând dintr-o comunitate culturalã bazatã pe tradiþie, exprimate de un grup sau de indivizi
ºi fiind recunoscute ca rãspunzând aºteptãrilor comunitãþii, ca expresii ale identitãþii sociale
a acesteia; standardele ºi valorile patrimoniului imaterial sunt transmise oral, prin imitaþie
sau în alte moduri. Formele acestuia includ, printre altele, limbajul, literatura, muzica, dan-
sul, jocurile, mitologia, riturile, obiceiurile ºi tehnica meºteºugarilor, a arhitecþilor ºi a
celorlalte arte. [www.culturaldiversity.cioff.ch]. Observãm cu uºurinþã cã în descrierea
domeniului încadrat în patrimoniul imaterial, folclorul ocupã un loc important, dar într-o
accepþie încãpãtoare, ce tinde sã asimileze uzul culturii cu tradiþia acesteia. În acelaºi timp,
nu ne oferã nici un indiciu cu privire la clasarea unui obiect cultural imaterial pe o treaptã
valoricã mai joasã sau mai înaltã. Cuvinte ºi sintagme ca “tradiþie”, “aºteptãrile comunitãþii”,
“identitate socialã” par sã oglindeascã, într-o terminologie actualizatã, vechea disputã cu
privire la autenticitatea faptelor de folclor, problemã ce nu poate fi ocolitã nici astãzi, la 95
de ani de la programaticul discurs al lui Ovid Densusianu, care stabilea un nou canon pentru
obiectul folcloristicii. Aºa cum ne-am obiºnuit, ne întoarcem la studiile lui Mihai Pop pentru
a cãuta rãspunsuri cu privire la viabilitatea unor contururi pentru cultura popularã imaterialã
sau nonmaterialã ºi mai ales pentru a cãuta un miraculos algoritm de integrare a folclorului
de azi în ierarhia valorilor de neînlocuit pentru patrimoniul cultural al umanitãþii. Trebuie sã
ne stabilim prioritãþi, sã încercãm sã înþelegem ce se cuvine sã apãrãm din tradiþia oralã a
zilelor noastre ºi mai ales cum sã reînvãþãm sã iubim aceastã tradiþie, recunoscându-ne în ea.
Rãsfoind opera lui Mihai Pop, intrãm în contact cu gândirea folclorului ca material viu,
fapt de viaþã, act de creaþie, spre deosebire de accepþia “etnograficã” a termenului, ce reducea
activitatea folcloristicã, mai mult sau mai puþin, la o muncã de documentare finalizatã prin
înserieri de date culturale catalogate din perspectivã istoricã. Subliniind cã punem accentul
pe faptul artistic nu pe cel etnologic ºi Ceea ce studiem este creaþia artisticã - manifestare a
culturii populare ºi expresie a vieþii poporului, profesorul propune ierarhizarea esteticã a
faptelor de culturã popularã nonmaterialã. Nu este însã vorba despre un frumos formal, ci
despre o calitate esteticã apãrutã spre completarea funcþiei de viaþã a faptului de culturã. În
acelaºi studiu din 1956, din care am citat ºi pânã acum, intitulat Problemele ºi perspectivele

Definirea patrimoniului imaterial
folcloristicii noastre, Mihai Pop ridicã în termeni foarte actuali problema patrimonializãrii
(cum am spune astãzi) tradiþiei populare româneºti: În folclorul nostru existã bunuri
tradiþionale de o mare valoare a cãror importanþã depãºeºte cu mult hotarele culturii
româneºti. Culegerea ºi cercetarea acestora este o preocupare permanentã a folcloristicii
noastre. Folclorul contemporan ºi creaþia nouã stau pe temelia acestor mari valori
tradiþionale. Cãutãm sã întãrim în popor conºtiinþa valorii nepreþuite a bunurilor
tradiþionale ºi sã le pãstrãm prin înnoire naturalã, cât mai mult vii. Nu documentul de arhivã
salvat de folclorist, ci pãstrarea vie a creaþiilor populare de mare valoare formeazã bogãþia
adevãratã a folclorului nostru.
Desigur, rândurile citate ar putea fi contextualizate ºi interogate din perspectiva criticii
“intervenþionismului” în cultura popularã, dar, în problematica actualã a conservãrii patrimo-
niului, pedagogia tradiþiei este un subiect frecvent ºi existã numeroase proiecte de revitalizare
a meºteºugurilor ºi obiceiurilor folclorice, fundamentate pe studii ale experþilor. Se înþelege
astfel cã pãstrarea folclorului viu nu se poate face în absenþa arhivei, ci tocmai cu ajutorul ei,
acumularea de date ºi fapte de culturã popularã nonmaterialã servind ca bazã pentru inter-
pretarea corectã a realitãþii de teren, pentru aprecierea elementelor de aculturaþie ºi intercul-
turaþie, pentru experimentarea, cu echilibru ºi competenþã, a modelelor de supravieþuire a va-
lorilor folclorice autentice. Mihai Pop atrage atenþia asupra nuanþelor sistemului culturii po-
pulare ºi asupra necesitãþii cunoaºterii elementelor de diversitate ºi unitate din interiorul aces-
tui sistem: Situaþia, simplã în generalitatea ei, apare complexã de îndatã ce o adânceºti.
Folclorul nostru este într-adevãr deosebit regional, dar deosebirile nu ating în egalã mãsurã
toate domeniile ºi nici toate genurile lui. Dincolo de deosebirile regionale existã în substanþã,
în elementele constitutive de conþinut ºi formã, un fond naþional comun. Deosebirile
regionale prezintã stadiile deosebite în care se gãseºte, în evoluþia lui, folclorul diferitelor
þinuturi datoritã momentelor ºi modurilor diferite de închegare a vieþii locale ºi condiþiilor
ei specifice de dezvoltare.
Aplicarea teoriei performanþei la folclorul românesc, aºa cum o face Mihai Pop în special
în interpretarea obiceiurilor populare, continuând perspectiva structuralistã, în particular
lévi-straussianã, asupra componentelor sintagmatice ºi paradigmatice identificabile iniþial în
naraþiunile mitice ºi ulterior în scenariile rituale, reprezintã, dupã pãrerea noastrã, un punct de
plecare necesar pentru definirea patrimoniului cultural imaterial. Înþelese ca acte de comuni-
care, faptele de folclor pot fi încadrate într-un canon funcþional, ce þine seama de natura pe care
am numi-o “teatralã” a performanþei orale. În fapt, patrimoniul cultural imaterial nu cuprinde
obiecte, ci modele ºi creaþii, acte, reprezentaþii “în direct” ale unor scenarii cu nucleu arheti-
pal. Revenind la cuvintele profesorului, acceptãm cã obiceiurile comportã elemente de rit, de
ceremonial, gesticã ºi mimicã tradiþionalã, literaturã, muzicã, dans etc. Pentru sistematizarea
materialelor adunate în cercetãrile de teren, cât ºi în cele oferite de studiile ºi descrierile
publicate, se impune o prealabilã analizã structuralistã a lor. Prin ea se pot determina ele-
mentele ºi actele pertinente, relaþiile lor invariante ºi variantele acestora, se poate desprinde
modelul fiecãrui obicei ºi formele sub care acest model se realizeazã în diferite regiuni, forme
ce pot uneori corespunde diferitelor etape de evoluþie istoricã [Corpus-ul folclorului românesc
(1969) 1998:201]. Pãstrând în minte ºi definiþia datã de UNESCO patrimoniului imaterial, am

7513
putea spune cã “moºtenirea intangibilã” a fiecãrei culturi cuprinde (într-o ordonare

structuralistã) modele ºi moduri, cunoaºterea invariantelor ºi tezaurizarea lor nefiind posibilã
fãrã cercetarea variantelor particulare manifestate pe teren. Nu putem sã nu amintim, în acest
punct, ºi exemplara surprindere a caracterului formalizat al creaþiei populare în opera lui Mihai
Pop (1967), luminând un traseu de raportare a modurilor folclorice la modelele lor generatoare
ºi o posibilã înþelegere a caracterului semiotic al culturii populare nonmateriale, de cod ce stã
la baza comunicãrii artistice orale [Pop (1967)1998:163].
Totodatã, situarea faptelor de folclor în cadrele unei teorii a performanþei atrage atenþia
asupra interpretului-creator ºi a contextului de performare, oferind o nouã sugestie pentru
clasarea unui segment de oralitate tradiþionalã în patrimoniul cultural imaterial. Astfel, vom
avea în vedere mai ales acele interpretãri aparþinând unui cunoscãtor al codurilor de
comunicare Performarea ºi receptarea povestirilor (1987) 1998 322-323 ºi destinate unui
auditoriu competent cu privire la aceleaºi coduri.
Mihai Pop aduce în discuþie ºi problema caracterului folcloric al bunurilor de consum, dar
ºi problema caracterului “consumabil” al folclorului, anticipând relaxarea graniþelor între
cultura popularã tradiþionalã ºi cultura popularã de masã, la care asistãm în prezent: Bunurile
folclorice de consum, spunea profesorul în 1971 Folclorul în contemporaneitate
(1971)1998:246 au deocamdatã statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice. Ele
se adreseazã întregii comunitãþi naþionale. Deci rolul diferenþelor zonale a dispãrut, tinde
sã disparã diferenþa sat-oraº, dar apar noi diferenþe ce derivã din structura complexã a
societãþii industriale. Acestea creeazã diferenþe în nivelele de receptare, diversificã
funcþional consumul folcloric. Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmãresc
comunicarea unui mesaj folcloric tradiþional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de
la petrecerea plãcutã a timpului liber pânã la o mare, esenþializatã trãire artisticã.
În luna mai a anului 2001, UNESCO a fãcut o listã de creaþii ce trebuie conservate pentru
cã aparþin patrimoniului oral ºi imaterial al umanitãþii, sunt factori vitali pentru identitatea
culturalã, promovarea creativitãþii ºi conservarea diferenþei culturale, care joacã un rol
esenþial în dezvoltarea naþionalã ºi internaþionalã, în toleranþa ºi în interacþiunea armo-
nioasã a culturilor [www.30giorni.it]. La statutul de capodopere ale patrimoniului oral ºi
imaterial al umanitãþii aderã sau aspirã, de exemplu, tradiþia oralã ºi artisticã a grupului
Gelede din Benin, Nigeria ºi Togo, interpretarea de chitarã portughezã a lui Carlos Parede sau
un festival organizat de Centrul Flamand pentru Folclor din Belgia. Se recunosc ideile cã
tradiþia popularã are valoare identitarã ºi cã pãstrarea ei este o problemã comunitarã. Recitirea
studiilor lui Mihai Pop reprezintã pentru noi, astãzi, o introducere esenþialã în problematica
patrimonializãrii. Acceptarea ºi cunoaºterea diversitãþii culturii populare nonmateriale
româneºti, înþelegerea complexitãþii ei vii ºi funcþionale, integrarea semnificaþiilor ei într-o
ordine universalã a valorilor sunt câteva lecþii învãþate de la profesor, limpede, dar nu simplu,
academic ºi totuºi colocvial, aºa cum ne-a obiºnuit. Pentru o definiþie specificã, dar cu referent
general a moºtenirii noastre intangibile trebuie, în orice caz, sã plecãm de la viziunea globalã
a culturii, ca metodã de lucru [Mihai Pop: Arhiva de folclor…la ºura de fân (II), interviu de
Zoltán Rostás în “Litere, arte ºi idei”, supliment cultural al ziarului “Cotidianul”, 14 iulie,
2003:4-5]. Mai departe, fiecare îºi va repeta lecþiile dupã conºtiinþa ºi puterile lui.

Definirea patrimoniului imaterial
Referinþe bibliografice
Pop, Mihai 2001, Folclor românesc, vol.1, ediþie îngrijitã de Nicolae Constantinescu ºi
Alexandru Dobre, Ed. “Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, Bucureºti.
Rezumat
Mihai Pop înþelege folclorul ca pe un material viu, propunând o ierarhizare esteticã a faptelor de cul-
turã popularã nonmaterialã, dar atrãgând atenþia asupra dimensiunii funcþionale a frumosului folcloric.
În studiul Problemele ºi perspectivele folcloristicii noastre, Mihai Pop atinge problema conservãrii
patrimoniului imaterial, discutând importanþa faptului viu de culturã popularã, care are un rol egal cu cel
al obiectului de muzeu în exprimarea identitãþii tradiþiei populare. Produsul folcloric este rezultatul unui
proces a cãrui valoare patrimonialã este la fel de mare ca ºi aceea a obiectului material rezultat în urma
unei anumite „performanþe” tradiþionale. Mihai Pop subliniazã importanþa egalã a secvenþelor din
comunicarea de tip folcloric, vorbind despre cunoaºterea codurilor funcþionale în sistemul culturii
populare.
Abstract
Mihai Pop understands the folklore as live material, suggesting that facts of non-material folk cul-
ture should be ordered according to an aesthetical criterion but pointing out the functional nature of beau-
ty in folklore. Mihai Pop raises the problem of preserving the intangible heritage in the article The
Problems and Perspectives of Our Folklore Studies, discussing the importance of the living fact of folk
culture that has a role in expressing the identity of folk tradition. The folklore product is the result of a
process that has intrinsic value of heritage. Mihai Pop underlines the equal importance of the sequences
in the act of folk communication, talking about the appropriation of the functional codes in the folk cul-
ture system.

Ioan ªt. Lazãr
Contribuþii ale profesorului Mihai Pop

la dezvoltarea teoriei literare moderne
Evocarea ºi mai ales perpetuarea memoriei profesorului Mihai Pop este o datorie de
onoare pentru toþi discipolii sãi (ºi nu numai!), de aceea se cuvine cinstire ºi sprijin prezentei
manifestãri ºtiinþifice.
Pentru a reliefa câteva dintre contribuþiile profesorului Mihai Pop, dinspre folcloristicã în
domeniul teoriei literare moderne, ni se pare potrivit a evoca mai întâi anii sãi de formaþie pe
care-i socotim semnificativi pentru direcþiile teoretice ºi practice ale operei sale.
Astfel, aceºti ani debuteazã sub semnul preþuirii faptului concret, viu, „de teren”, ceea ce
se configureazã din faptul cã a însoþit în cercetãri etnofolclorice în Maramureº pe Tache
Papahagi, Piotr Bogatîriov ºi, mai sporadic, pe Roman Jakobson.
În al doilea rând, anii de formaþie ai profesorului Mihai Pop se consacrã sub semnul
îmbinãrii teoriei cu praxisul, ca membru în echipele ªcolii sociologice de la Bucureºti, în care
lucreazã pe teren cu teoreticieni ºi cercetãtori de marcã precum Constantin Brãiloiu, Anton
Golopenþia º.a.
În al treilea rând, aceºti ani înseamnã ºi o înstãpânire teoreticã ºi metodologicã sub sem-
nul structuralismului: al structuralismului ºcolii formale ruse, perpetuat de Cercul de la Praga
ºi însuºit sistematic în studiile de la Bratislava, dar ºi în pre-structuralismul folcloric ºi
literar al prof. Dim. Caracostea, la catedra cãruia este asistent.
Din pãcate, anii rãzboiului, precum ºi hiatusul în care ideologia comunistã va arunca pen-
tru mult timp ºtiinþa româneascã, întrerupând-o din drumul ei organic, vor face ca acumulãrile
din anii de formaþie sã nu fructifice corespunzãtor decât târziu, dupã ce ºi Profesorul, ca atâþia
alþii, va fi plãtit „vama” compromisurilor, salvându-se profesional ...
Revenind la anii de formaþie ai profesorului Mihai Pop, sã consemnãm douã constante ce
rezultã din cele prezentate mai sus. E vorba, mai întâi, de importanþa acordatã faptului viu,
concret, în limbã ºi literaturã (ºcoala formalã), în folclor (Ov. Densusianu) ºi în cultura
popularã, în general (ºcoala sociologicã a lui Dim. Gusti). Este vorba, apoi, de paralelismul
preocupãrilor, teoretice ºi practice, în domeniul folclorului ºi acela al literaturii scrise (v. ºi
teza de doctorat) – douã domenii succesive, dar tot mai disociate în epoca modernã,
pierzându-ºi tot mai mult „numitorul comun” (deºi pe acesta îl accentua ºcoala formalã);
aceste domenii funcþioneazã, însã, ca douã nivele ale culturii, vãzute mai eficient prin prisma
lingvisticii / a „gramaticii”, încât se poate nãzui la o teorie comunã, subiacentã, ca o „langue”
antropologico-esteticã.

Mihai Pop ºi teoria literarã modernã
În planul teoriei, însã, al teoriei literaturii, mai ales, prof. Mihai Pop, deºi a avut contribuþii
cu totul remarcabile în dezbaterile de nivel intern sau de nivel internaþional, nu a fost un teo-
retician propriu-zis sau, dacã a fost, totuºi, a fost unul sui generis. În mod principial, delibe-
rat, prof. Mihai Pop nu era încântat sã aibã vocaþia ºi patosul teoriei – care duce la „uscãciu-
nea” abstracþiei, la pierderea sevei praxis-ului. În acest sens, ne pare firesc sã-l asociem mo-
delului iterat de cãtre B. Eichenbaum despre ºcoala formalã rusã:
„... Nu am avut un sistem sau doctrinã de-a gata.
În munca noastrã preþuim teoria ca ipotezã de lucru, prin care putem cunoaºte faptele ºi
înþelesul lor, le putem deprinde sistemul prin care devin material de studiu. De aceea ne
ocupãm de definiþii, de care sunt atât de avizi epigonii ºi nu construim teorii generale, pe
care eclecticii le iubesc atât de mult.
Stabilim concret principii ºi le respectãm atâta timp cât sunt justificate de material. Dacã
materialul cere sã le amplificãm sau sã le schimbãm, o facem. În acest fel ne simþim degajaþi
de propriile noastre teorii, aºa cum orice ºtiinþã trebuie sã fie liberã, fiindcã între teorie ºi
convingere este o distanþã.
Nu existã ºtiinþe imuabile, fiindcã ºtiinþa nu trãieºte din adevãruri eterne, ci din erori
depãºite ...” (Ce este literatura ? ªcoala formalã rusã. Antologie ºi prefaþã de Mihai Pop ...
Bucureºti, Ed. Univers, 1983, p. VII).
Fãrã comentarii ! Fiecare dintre cei ce se revendicã, mai mult sau mai puþin, de la „ªcoala
Mihai Pop” (v. „ªcoala Mihai Pop”, volum dedicat Profesorului Mihai Pop la împlinirea
vârstei de 90 de ani, antologie îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr. Râmnicu-
Vâlcea, Ed. „Patrimoniu”, 1997) ºtiu cã Mentorul, care a promovat o ºtiinþã sau, mai bine zis,
o metodã atât de riguroasã precum structuralismul – cu „deschidere” în semioticã ºi semi-
ologie, în poeticã ºi antropologie – nu a fost, în ceea ce îl privea, adeptul unei formule teo-
retice stricte ori absolute, preferând sã verifice conceptul sau construcþia teoreticã în practica
interpretãrii de text ºi îmbogãþind, de aici, instrumentarul teoretic prin angrenarea faptelor la
nivele diferite de lecturã dintre care nu lipseau perspectivele inter- ºi trans-disciplinare.
Ar fi de subliniat, în acest sens, cã acest adevãrat principiu al verificãrii textului teoretic
în concreteþea praxisului îºi are un paralelism (ºi argumente în plus) în teoria lingvisticã a
semnificaþiei ºi în aceea literarã a receptãrii, cãci prof. Mihai Pop, trecând dincolo de duali-
tatea saussureanã (a semnului lingvistic), subliniazã: „Sistemul normelor generale (langue)
nu se realizeazã decât prin manifestãri individuale (parole) ºi prin atitudinea celui care per-
cepe aceste manifestãri” (prefaþã de M. Pop la vol. „Ce este literatura ...” 1983, p. XIII) –
ceea ce se aplicã perfect operei literare (orale sau scrise), în generarea ºi receptarea ei.
Aºadar, contextul concret al realitãþii – concept la care Profesorul þinea atât de mult – este
cel care hotãrãºte viabilitatea unei teorii, ca ºi a oricãrei opere literare. De aceea, este de sub-
liniat încã o datã - aºa cum, de altfel, M. Pop a fãcut-o, în finalul prefeþei sale la vol. „Ce este
literatura ...” (1983) – „strãdania formaliºtilor de a nu se crampona de dogme, de a-ºi pune
întrebãri, de a cerceta ºi a-ºi da rãspunsuri, de a revizui aceste rãspunsuri când realitatea nu
le verificã, de a pãtrunde pe cãi proprii în înþelesurile operelor literaturii.” (op. cit., p. XV)
Sã recunoaºtem cã acest spirit continuu deschis la praxisul vieþii l-a caracterizat totdeau-
na pe prof. M. Pop ºi caracterizeazã, deopotrivã, pe discipolii sãi (din „ªcoala Mihai Pop”),

Ioan ªt. Lazãr
fiecare, datoritã acestui spirit problematic ºi flexibil (deschis creativitãþii), aflându-ºi cãile
cele mai proprii ale individualizãrii (personalitãþii) în contactul direct cu actul sau textul cul-
tural, fie, acesta, al folclorului ºi etnologiei, fie al literaturii scrise.
Într-o altã ordine de idei, trebuie sã remarcãm faptul cã prof. Mihai Pop, deºi n-a avut
ambiþia (ºi iluzia) deºartã de a fi un teoretician (dedat abstracþiunilor dogmatice), a avut con-
tribuþii de prim nivel în domeniul aplicativ. Ar fi suficient sã invocãm în sprijinul acestei afir-
maþii, cursul de „Folclor literar românesc” (1976) semnat împreunã cu dl. Pavel Ruxãndoiu
ºi care constituie o aplicaþie de excepþie a structuralismului în domeniul folcloristicii;
Profesorul configureazã folclorului literar sistemul (de-acum termenul de sistem devine „piv-
otul definiþiei folclorului” – recunoaºte Petru Ursache, în: „Prolegomene la estetica folcloru-
lui”. Bucureºti, Ed. „Cartea Româneascã”, 1979, p. 10); noi apreciem cã, deopotrivã cu sis-
temul, prof. M. Pop configureazã ºi procesul creaþiei folclorice, într-o formulã stringentã ºi
oportunã - în epocã -, exemplarã pentru cercetãtorii de la noi (ºi nu numai!).
Dar contribuþiile prof. M. Pop la constituirea unui sistem teoretic de interpretare a fol-
clorului literar, în procesualitatea lui, nu pot fi cantonate doar la nivelul holistic al tratatului
menþionat (asupra cãruia spaþiul acestei comunicãri nu ne permite sã stãruim); ele sunt
salutare ºi la nivelul analizei de detaliu, referitoare la genuri, specii, teme, motive ºi alte ele-
mente constructive (prozodice etc.) prin care textul literar oral este asociabil cu acela al litera-
turii scrise.
Ne vom limita în continuare sã exemplificãm câteva dintre acestea, pe care le considerãm
chiar ºi repere demonstrative.
În primul rând, vom consemna, în raport de tema lucrãrii noastre, câteva din acele texte
ale prof. M. Pop cu totul remarcabile pentru „profunzimea de gând ºi claritatea metodei, nou-
tatea demersului interpretãrii ºi forþa de a transmite idei, de a stimula gândirea, de a orien-
ta cercetarea în direcþiile cele mai fertile ºi cele mai adecvate necesitãþilor momentului” (cf.
Nicolae Constantinescu ºi Al. Dobre, în vol. Mihai Pop: Folclor românesc, II. Bucureºti, Ed.
„Grai ºi suflet – Cultura naþionalã”, 1998, pp. 344-345).
Mai întâi, dintre articolele ºi studiile „de direcþie”, cu un caracter general:
Perspective în cercetarea poeticã a folclorului (1966)
Folclorul în contemporaneitate (1971)
Problèmes gènèraux de l’ethnologie européenne (1973)
În al doilea rând, menþionãm studii speciale care, aplicate la folclorul literar, vizeazã
condiþia operei literare orale, dar ºi a celei scrise:
Caracterul formalizat al creaþiei orale (1967)
Metode noi în cercetarea structurii basmelor (1967)
La poetique du conte populaore (1970)
Modèles dans la structure semantique des textes rituels roumains (1970)
La struttura della ballata rumena „Mioriþa” (1970)
La fait folklorique, acte de communication (1970)
Rolul educaþional al limbajului culturii populare (1972)
Încercând, în continuare, într-un timp rezonabil, sã ne apropiem de câteva exemple foarte
concrete, interesând deopotrivã folclorul, ca ºi literatura scrisã, subliniem urmãtoarele:

1. Perspectiva lingvisticã modernã aplicatã de cãtre prof. Mihai Pop la folclor ºi la lite-
raturã se dovedeºte salutarã, prin analiza atât a asemãnãrilor, cât ºi a deosebirilor dintre aces-
tea. Reþinem din studiul sãu Caracterul formalizat al creaþiilor orale, o dichotomie capitalã:
„Deosebirea fundamentalã dintre opera folcloricã ºi cea literarã stã ... în faptul cã prima se
situeazã pe poziþia limbii, pe când cea de a doua pe poziþia vorbirii”. Ca atare, paralel cu opþi-
unea lui Roman Jakobson cãtre o „gramaticã a poeziei”, prof. M. Pop aspira cãtre o „gra-
maticã a literaturii ”, scontând cã un mare aport pentru aceasta îl are „caracterul formalizat”.
Acest „caracter formalizat”, prin care prof. M. Pop a finalizat teoria „oralitãþii” (fol-
clorului), va fi abordat pânã la amãnunte prozodice, dar niciodatã prof. M. Pop nu va scãpa
din vedere subtextul, conþinutul semantic / sau ideatic al formulei respective. Aºa se face cã
unitatea formalã minimalã identificatã în poezia narativã (ºi nu numai!) – motivemul /
motifemul – va fi definitã ºi semantic: „motifemele cuprind o idee poeticã ...”. Acest înþeles
va fi adoptat ºi valorificat ºi de cãtre prof. univ. Nicolae Constantinescu (discipol ºi succesor
la catedra universitarã) în cartea sa de referinþã despre „Rima în poezia popularã
româneascã” (Bucureºti, Ed. „Minerva”, 1973, p. 92), precum ºi de cãtre cercetãtoarea itali-
anã Maria Corti (cf. unui interviu acordat d-lui Marin Mincu – v. volumul acestuia „Semiotica
literarã italianã”. Bucureºti, Ed. „Univers”, 1983, p. 41).
2. Structuralist deschis cãtre abordãri inter- ºi trans-disciplinare, prof. Mihai Pop nu va
fi preocupat numai de sistemul intern al folclorului ºi al operei literare, ci ºi de procesuali-
tatea acestuia, de diacronia structurii. În acest sens, un alt discipol, prof. univ. Silviu
Angelescu, remarca, referitor la tratatul despre folclorul literar românesc, faptul cã cei doi
autori, M. Pop ºi P. Ruxãndoiu, identificã, pornind de la diacronia baladei, „existenþa unor
straturi / sau etape culturale în interiorul literaturii orale”, acestea fiind, într-o ordine suc-
cesivã, marcate prin:
· „gândire ºi mentalitate miticã / sau magicã
· gândire ºi mentalitate eroicã
· gândire concretã ºi comportament realist” (v. M. Pop ºi P. Ruxãndoiu: Folclorul liter-
ar românesc. Bucureºti, E.D.P., 1976, p. 287).
Câºtigat de aceastã perspectivã, prof. Silviu Angelescu, în studiul sãu despre „Portretul
literar”, îi vine în sprijin, identificând convenþiile portretistice corespunzãtoare pentru fiecare
stadiu, respectiv: portretul baladesc legat de fabulos, cel hiperbolic (cu elemente de fabulos,
dar ºi de real) ºi, în sfârºit, portretul legat de senzaþional (op. cit. Bucureºti, Ed. „Univers”,
1985, p. 170).
Ne îngãduim sã observãm cã acele trei niveluri diacronice disociate de prof. M. Pop ºi P.
Ruxãndoiu se conjugã cu cele trei moduri ºi etape creative de bazã ºi succesive pe care N.
Frye (în vol „Anatomia criticii”. Bucureºti, Ed. „Univers”, 1972, pp. 38-40) le relevã ºi le
exemplificã, de asemenea, cu tipul eroului (literar): etapa miticã, etapa mito-poeticã ºi etapa
mimeticã, aceasta din urmã cu trei subetape. Cu aceastã conjuncþie – în fond, a folclorului cu
literatura -, menþionãm cã noi înºine, în teza realizatã sub conducerea prof. M. Pop, am
„tratat” trei moduri ºi trei epoci de creaþie succesive: modul ºi epoca magico-miticã, modul
ºi epoca mito-poeticã, modul ºi epoca mimeticã sau realist-poeticã - moduri comune, în
devenirea lor, atât folclorului, cât ºi literaturii, cu inerentele diferenþieri specifice. (v. I. St.

Ioan ªt. Lazãr
Lazãr: Recurenþa în procesul creaþiei populare. O introducere în gramatica topos-urilor fol-

clorice. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti, Universitatea din Bucureºti, 1988, 30 p.
rotaprint).
3. Un ultim exemplu la care ne raportãm – în spaþiul de faþã - este din domeniul nara-
tologiei ºi anume este vorba despre perfecþionarea pe care o face prof. M. Pop modelului
structural al basmului, stabilit de cãtre V. I. Propp. La aceastã perfecþionare se referã semio-
logul italian Cesare Segre (în vol. „Istorie – Culturã - Criticã”. Bucureºti, Ed. „Univers”,
1986, p. 161), considerând cã prof. M. Pop, prin aplicarea impecabilã a metodei structurale
la basmul „Fata - soldat”, a reuºit sã punã mult mai bine în evidenþã dichotomiile originare
ºi sã realizeze o organizare internã simetricã a structurii narative prin modelul:
I. Lipsã
II. Înºelãciune
III. Probã
IV. Violenþã
Lichidarea violenþei
Lichidarea probei
Lichidarea înºelãciunii
Lichidarea lipsei
Nu vom comenta afirmaþia (justã ºi semnificativã) a semiologului italian decât observând

cã, prin contribuþia prof. M. Pop, basmul românesc „Fata-soldat”, cu structura sa rafinatã,
intrã în categoria basmelor reprezentative, în timp ce conexiunile sale cu cântecul epic aºeazã
punþi inedite între eposul vechi în prozã ºi cel în versuri. Pe de altã parte, exemplul analizei
structurale a basmului „Fata - soldat” de cãtre prof. M. Pop ne determinã sã reluãm, în finalul
acestei pagini, principiul pragmatic enunþat de B. Eichenbaum ºi urmat neabãtut de cãtre
Profesorul nostru în legãturã cu contribuþia praxisului, a cercetãrii concrete – de teren ºi de
text – la rafinarea modelelor teoriei.
Ca într-o concluzie succintã evocãm ºi faptul cã lectorul prefeþei întocmite de M. Pop la
ediþia româneascã a lucrãrii lui Wolfang Kayser „Opera literarã” percepe pertinenþa remar-
cabilã a Profesorului nostru în domeniul teoriei literare, precum ºi sagacitatea cu care urmãrea
sã (se) reliefeze opera literarã ca sistem (dar) ºi ca proces. Iar, dacã a studiat cu precãdere
nivelul langue al literaturitãþii reprezentat de folclorul literar, a considerat aspectele cercetate
ca având un caracter pre-estetic, în condiþia în care prin estetic se înþelege intenþionalitatea
ideaticã unitã cu aceea proceduralã. Prof. Mihai Pop nu a despãrþit strict folclorul de litera-
turã, le-a considerat corelative atât sincronic, cât ºi diacronic. Pornind de la metoda formalã
(rusã), aplicabilã deopotrivã celor douã domenii, a nãzuit nu doar spre „o gramaticã a
creaþiei orale” (Dim. Caracostea), ci ºi spre acea „axiomaticã a literaturii” pe care o viza G.
Genette sau, mai degrabã, spre o „axiomaticã”a literaturitãþii.

Rezumat
Având drept motiv datoria de onoare pe care fiecare din discipolii Profesorului Mihai Pop o are în
evocarea ºi perpetuarea figurii acestuia, autorul realizeazã o succintã prezentare a cercetãtorului Mihai
Pop, prin reliefarea activitãþii acestuia în domeniul creaþiei folclorice ºi a fenomenului literar, în gene-
ral. Adept ºi bun cunoscãtor al structuralismului, Mihai Pop aºeza studiul faptelor de folclor nu sub aus-
piciul doctrinelor ºi teoriei, ci sub „dominaþia” faptului viu, de teren.
Plecând de la enumerarea studiilor Profesorului în domeniul folclorului si al literaturii scrise,
lucrarea ilustreaza câteva din domeniile sub care Mihai Pop si-a desfasurat cercetarea: perspectiva
lingvistica moderna aplicata, sistemul intern al folclorului, privit în diacronia sa, precum si interesul pen-
tru naratiune si fenomenul povestitului.
Abstract
Motivated by the moral obligation of each of the Professor’s disciples in evocating and developing
his work, the author presents, in short, the figure of the scholar Mihai Pop, by evocating his activity in
the domain of folklore and of literature, in general. Fine connoisseur and adept of structuralism, Mihai
Pop questioned the folklore not only in terms of doctrines and theories, but under the dominance of the
field-work.
Starting from Professor’s studies in folklore and written literature, the paper draws attention to some
of Pop’s domains of interest and research: applied modern linguistics, the internal system of folklore
(studied from a diachronic point of view), as well as his interest in narration and the phenomenon of
story-telling.

Drama folclorului ºi gloria folcloristicii

(note de antropologie vizualã)
Articolul de faþã preia, reformuleazã ºi dezvoltã câteva din ideile deja lansate în articolul
„Que reste-t-il de nos amours?” Note despre emanciparea agentului mediator ºi intimitatea
faptului de folclor (Marian Bãlaºa 2003-3004). Chiar ºi fotografiile care constituie obiectul
analizelor ºi comentariilor prezente au fost publicate ºi discutate cu acelaºi prilej. Reluarea,
reactualizarea lor ºi insistenþa de faþã nu au un rol cu totul inedit. Totuºi, independenþa
articolului stã în acuitatea cu care se impune discutarea informatã multidisciplinar ºi
multiepistemic a bazelor teoretice ale ºtiinþelor etnologice. Totodatã, independenþa con-
tribuþiei de faþã derivã ºi din necesitatea eliberãrii de sub „tirania” pozitivismului cu care
arhivistica, în general abordarea documentelor etnologice, ne-a deprins. Înscriindu-se ca o
probã a aplicãrii disciplinei numitã antropologie vizualã, lectura de faþã va aplica imaginilor
etnografico-documentare grila subiectivã a intimizãrii situaþiilor ºi obiectelor ilustrate/sur-
prinse de obiectivul fotografic, fãrã a repeta discursul oficios al celor care le-au înscris
respectivelor documente discursul propriei instituþionalizãri. În concordanþã cu celebrele for-
mulãri ale lui Susan Sontag (On Photography. Harmondsworth: Penguin, 1979), dupã care
aparatul de fotografiat este o sublimare a puºtii (“sublimation of the gun”), iar a fotografia
oameni însemnã a-i viola (“to photograph people is to violate them”) (cf. Pinney 1992: 75).
Oricum, dilemele interacþiunii dintre folclor ºi folclorist, dintre cultura oral-etnofolcloricã
ºi agenþii culegerii de teren are deja o istorie consistentã (Barz-Cooley 1997). Iar postura
feminin-pasivã ºi submisivã a folclorului, în comparaþie cu atitudinea masculin-virilã ºi
posesivã a actului folcloristic a fost deja bine remarcatã ºi analizatã în bibliografia inter-
naþionalã (Barwick 1988-89). Deºi în congruenþã, studiul de faþã nu preia ºi aplicã mimetic
aceste paradigme ºi consideraþii occidentale. Introducerea pe care el o reprezintã constituie –
mãcar ºi doar pentru etnologiile româneºti – un pas spre ceea ce Roland Barthes numea
exerciþiu de interdisciplinaritate veritabilã:
„Interdisciplinary work, so much discussed these days, is not about confronting already
constituted disciplines (none of which, in fact, is willing to let itself go). To do something
interdisciplinary it’s not enough to choose a “subject” (a theme) and gather around it two or
three sciences. Interdisciplinarity consists in creating a new object that belongs to no one”
[Interdisciplinaritatea, atât de discutatã astãzi, nu înseamnã sã confrunþi disciplinele deja con-
stituite (oricum niciuna din ele dispusã sã cedeze). Pentru a face ceva interdisciplinar nu

ajunge sã alegi un „subiect” (o temã) ºi sã-i aduni în preajmã douã sau trei ºtiinþe.
Interdisciplinaritatea constã în a crea un obiect nou, care nu aparþine niciuneia” – trad. mea,
MMB] (cf. Clifford 1986: 1).
Toate fotografiile prezentate aici fac parte din arhiva Institutului Brãiloiu (Institutului de
Etnografie ºi Folclor „C. Brãiloiu”, al Academiei Române, din Bucureºti). Fiindcã sensul
acestui articol este comentarea conþinutului imagistic, ideologic ºi politic al imaginilor,
nicidecum informaþia arhivisticã, aflu futilã eventuala redare a datelor de identificare docu-
mentaristic-arhivisticã a ilustraþiilor, fapt pentru care o ºi evit. Asemenea date au fost, totuºi,
reproduse în articolul anterior (Marian Bãlaºa 2003-2004).
***
Întotdeauna când privesc cele douã fotografii cu care deschid materialul de faþã (foto 1
& 2) am un sentiment ciudat ºi puternic: nu doar o lume întreagã se exprimã ºi se comunicã
acolo, ci inclusiv unul din ceasurile „astrale” ale devenirii socioculturale, mentalitare,
antropologice.
1 2
Fotograful imortalizeazã un ins (cerºetorul olog Avesiloaia Ion, din Berzunþi, Târgu
Ocna), dar surprinde totodatã miºcarea atitudinalã, mentalitatea, psihologia unei întregi
comunitãþi. Împreunã cu cel puþin un alt „domn de la oraº”, el acordã atenþie unui individ pe
care obºtea sãteascã nu l-ar fi considerat demn de vreo atenþie. Þãranii din planul secund al
imaginii privesc sideraþi la faptul cã cineva contrazice propria lor moralã, cã intelectualii
orãºeni gãsesc de cuviinþã cã cel mai desconsiderat ins, handicapatul total, marginalul
desãvârºit – ºi cerºetor, ºi olog, ºi (foarte probabil) þigan! – e demn de interes, de investigare,
de imortalizare. Nevãzutul aparat de fotografiat (alias ochiul, atenþia, demnitatea conferitã de

cãtre fotograf, folcloriºti, etnologi), plus bizarul fonograf, mediazã, practic, un ºoc cultural, o
posibilã mutaþie mentalitarã. Este chiar momentul în care obºtea sãteascã îºi revizuie ºi îºi
reconsiderã propriile valori ºi ierarhii sociale. Folcloriºtii îi vor învãþa pe rurali cã unele
elemente ale vieþii lor se numesc folclor, cã ele reprezintã valori universale, cã ei trebuie
sã dezvolte o mândrie cu totul aparte faþã de respectivele comportamente culturale. Ba
inclusiv cã oamenii nu se mai împart în nenorociþi ºi norocoºi, truditori ºi paraziþi,
handicapaþi ºi normali, puternici ºi slabi, fiindcã savanþii urbani identificã, înregistreazã,
preiau ºi promoveazã drept valori inclusiv lucruri provenind din gura sau mintea
„blestemaþilor sorþii”, a marginalilor, handicapaþilor, paraziþilor. Cântecul celui mai amãrât
ins din societatea ruralã beneficiazã de atenþia ºi tehnologia cea mai avansatã a ºtiinþei ºi
industriei vremii, cântecul lui meritã mult mai mult decât bãnuþul milei ori ironiile silei
populare – iatã ce învaþã sãtenii în ºi dupã momentul efectuãrii instantaneelor fotografice de
mai sus. Iar experienþa trãitã de rurali echivaleazã cu o crizã moralã ºi o breºã antropologicã.
Folcloriºtii afecteazã conºtiinþele colaboratorilor lor rurali, iar una din cele mai exemplare
dovezi din istoria etnologiilor româneºti o constituie fenomenul monografic ºi campaniile de
culegere. Prin observarea muncii depuse de etnografi ºi folcloriºti, în urma colaborãrii cu
aceºtia ºi dupã lectura cãrþilor scrise despre ei, numeroºi sãteni ºi-au revizitat ºi reînvãþat
propriul folclor, conservând mai mult sau mai puþin artificial, voit, interesat, artistic, ceea ce
ar fi dispãrut pe calea naturalã a îmbãtrânirii ºi a transformãrilor impuse de modernism. Voi
re-exprima ºi re-explica lucrul acesta revenind la fotografii.
În 1929, cercetãtorii savanþi aterizeazã în vatra satului Drãguº ca o armatã a iluminãrii,
egal admirabilã ºi temutã. Peste decenii, sãtenii vor rememora numãrul lor, de ºaizeci, drept
„peste o sutã”.
Conducãtorul cam-
paniei, profesorul
sociolog D. Gusti, era
ºi ministru, ºi intim al
Casei Regale. Foarte
mulþi din scientiºtii
vremii ºi ai vieþii
rurale, toþi universi-
tari, fie profesori, fie
studenþi, luau acum
pentru prima oarã
contact cu satul româ-
nesc. În imagine (foto
3), chiar dacã munþii
de hârþoage aduse de
3 bucureºteni nu
ºocheazã, bizareriile numite fonograf, precis da. Sãtenii s-au adunat în vatra satului ºi privesc
spre masa lui C. Brãiloiu ºi H. Brauner ca la OZN sau la urs. Prin intermediul folcloriºtilor
ºi al aparatelor lor modernitatea a dat buzna peste sãteni. Nimeni nu prevede consecinþele

acestui contact, iatã de ce, în fotograme,

vedem cã ruralii asistã cu un accept pasiv ºi
cu o curiozitate nudã la spectacolul cam-
paniei gustiene. Cãci, aºa cum vom vedea,
culegerea masivã, exhaustivã, multidisci-
plinarã este un spectacol.
Camera festivã a unei familii locale a
fost denumitã de orãºeni „atelierul de
folclor” (foto 4). Afarã de bãtrânul orb
care se executã în pâlnia fonografului ºi
afarã de decorativa matroanã din planul 4
secund, încãperea e dominatã de fol- M. Pop, C. Brãiloiu, Vasile Sofonea, H. Brauner,
cloriºti. Toþi se concentreazã asupra tre- Rafira Jurcovan, M. Socor
bilor proprii, care sunt exclusiv tehniciste. Ca în multe alte imagini (foto 5-6), tânãrul
Mihai Pop e totdeauna atent doar la caietului sãu de notiþe, poate chiar stenografii ale
textelor, comentariilor ºi datelor
4
auxiliare legate de informatorii
þãrani ºi de producþiile lor meloliter-
are. Iatã pentru ce atât etnomuzico-
logul Brãiloiu cât ºi literatul Pop
reprezintã icoanele virtuozitãþii
strict analitice, pozitiviste, total aca-
demice, prin care folcloristica se
emancipeazã ºi devine obiectul unei
juisãri ireferenþiale, autogene. Ei
sunt reprezentarea faptului cã fol-
5 cloristica îºi acordã sieºi mai multã
importanþã, prestigiu ºi putere politicã decât ar fi putut avea sau i s-ar fi putut acorda
folclorului însuºi.
La începuturile inocentelor surprinderi fotografice – egal instantanee ºi scenarizãri
– acea concentrare asupra tehnicismului înregistrãrii, identificabilã/ lecturabilã ºi drept
refuz de a participa la actul perfor-
mãrii artistice, era ceva natural
pentru savanþi ºi cu totul nou sau
bizar pentru reprezentanþii culturii
rurale reale. În numeroase poze,
þãranii, oamenii reali, reprezentanþi
ai unei culturi vii, privesc la actul
performãrii folcloristicii cu
mirarea, neîncrederea sau
stupoarea de acordat incredibilului 6

7513
ºi irealului (foto 7-9). Dar folcloriºtii îºi vãd

de treaba lor cu o interiorizare ºi abstragere
aproape perfecte. Încovoierea lor fizicã asupra
notaþiei autografe este o ilustrare, reprezentare
ºi chiar reprezentaþie a muncii specifice, inte-
lectuale, savante. Cu prilejul operaþiei de
transcriere muzicalã – adicã, acolo unde grafia
atinge ambiþia, vanitatea sau fudulia reprodu-
7
cerii „fidele” a celui mai evanescent, iraþional,
subtil, evanescent ºi aparent neconceptual
fapt: materia sonorã – respectiva concentrare
devine curatã cocoºare (foto 9-12). Iar profilul
arãtat la început de Brãiloiu ºi Mihai Pop (foto
4-6), devine raccourci ºi întoarcere totalã a
corpului cu spatele spre privitor ºi camera de
luat vederi (foto 9, 12-14). Aºadar, nu doar
concentrarea folcloriºtilor asupra sculelor fun-
damentale ale ºtiinþelor lor – caietul de tran-
8 scrieri sau aparatajului înregistrãrii –, ci chiar
dosul folcloriºtilor reprezintã imaginea,
portretul, „faþa” folcloristicii. Toate acestea,
aºa cum spuneam (dar orice repetare nu va fi
excesivã!), fiindcã cucerirea ºi gloria fol-
cloristicii constã într-o operaþie de izolare (de
orice fapt real), o abstragere ºi abstracþie, o
narcisisticã ºi solipsistã interiorizare strict
personalã, individualã, intelectualã.
Imaginea din foto 15 – cu acelaºi Mihai
Pop ca actor ºi reprezentant absolut al fol-
9 cloristicii tehniciste, pozitiviste, autonome,
politice – este revelatoare pentru a sugera
10 11
H. Brauner ºi B. Bartók G.Suliþeanu, G. Marcu

masivitatea, greutatea ºi gravitatea investiþiei

folcloristice, care, implicit, apasã ºi asupra
„umorilor” informatorilor þãrani. Fapt care,
automat, presupune ºi autocorecþii, autocen-
zurãri ºi adaptãri ale acestuia la aºteptãrile
instituþiei care le acordã atenþie, plus even-
tualele inhibiþii, emoþii, tremolouri, ezitãri,
simplificãri sau denaturãri ale inimii, minþii,
atenþiei, memoriei, glasului. Fiindcã, sau ast- 13
fel, trebuie sã ne imaginam cã ceea ce fol-
cloriºtii obþineau de la colaboratorii rurali
(„informatori”!) erau doar cópii sau imitaþii
ale faptului real, de folclor oral.
Personajul central al pozei 14, care revine
în extrema dreaptã a imaginii 16, era tehni-
cianul Institutului de Folclor, numit Abãlaºei
ºi supranumit Edison. Un personaj nãscut
parcã cu basca pe cap (fiindcã nu ºi-o scotea
niciodatã) ºi care, prin concentrarea sa exclu-
sivã asupra complicatelor ºi fragilelor aparate 14
de înregistrate, pãrea ursuz, supãrat, inhibând
pe toatã lumea din jurul sãu ºi mai ales pe
informatorii þãrani. La polul opus pare sã se
posteze Ilarion Cociºiu, folcloristul central
din foto 16, care îºi þine braþul pe dupã
umãrul þãrãncii cântãreþe. În toamna anului
2004 îl întreb pe Dumitru Capoianu – cel care
apare în fotografia din 1951 rezemat cu cotul
pe magnetofon, între Edison ºi Cociºiu – care
era motivaþia acelui gest intim. Iar compozi-
torul îºi aminteºte cã în faþa acestor aparate 15
teribile, într-un prim moment, informatorii
refuzau categoric sã cânte. Ba doreau sã
12 16

amâne ºedinþa, sã vinã altã datã, ba îºi aminteau cã au treabã

pe-acasã. Folcloriºtii trebuiau atunci sã desfãºoare un proces
complex de domolire a emoþiilor ºi de câºtigare a încrederii
acestor colaboratori. Îmbrãþiºarea din foto 16 avea tocmai
acest scop. Pentru ca în momentul executãrii piesei, inhibiþi-
ile infuzate de moment, de aparate ºi de atitudinea strict
tehnicistã a folcloriºtilor, oamenii sã cânte cu „spaima în
glas”, parcã sugrumaþi, parcã afoni. Cum spuneam, ceea ce
obþineau folcloriºtii pe fonograf sau pe bandã erau doar car-
icaturi ale originalului, adicã ale realului (de actualizat doar
în contextele autentice, genuine). Chiar dacã, în studioul de
înregistrare, cântãreþii folclorici vor reuºi sã se „adune” ºi sã
reactualizeze piese în stiluri ºi
forme credibile, stângacea
inadecvare dintre rurali ºi cas- 17
tranta tehnologie ºtiinþificã tot
rãmâne evidentã. În foto 17, þãranul cântã ceva în mãgãoaia
microfonului, cu toate cã fotografia priveºte obiectul respectiv
din faþã iar pe bietul om doar din profil, astfel ilustrând mai
degrabã tehnica ºtiinþei ºi doar decorativistic curiosul ºi inadec-
vatul personaj uman. Iar în foto 18 o bocitoare reuºeºte sã se
transpunã în emoþia necesarã plânsului ºi sã execute ceva spe-
cific în prezenþa ºi-n dreptul unei scule electrice. Totuºi,
accentuez din nou: întregul aparataj tehnic, fonograful, caietele
de notiþe, ulterior magneto-
18 foanele ºi toatã recuzita com-
plicatã ºi masivã a tehnicilor
de înregistrãri sonore, sunt documente retorice ºi politice.
Adicã, documente ale vizualizãrii ºi legitimãrii folcloristicii,
prin care folcloristica se comunicã pe sine ºi se impune.
Ce reþin folcloriºtii ºi folcloristica, de unde vor porni ele
mai departe opera propriei virtuozitãþi ºi autoritãþi este ilus-
trat de ultima imagine (foto 19). Unde obiectul folcloristicii
este comasat ºi condensat în rafturile ca de cenotaf ale
arhivei, unde personajul real este redus la respectivele con-
tainere – umbre ºi cenuºe ale realitãþii piesei de oralitate
meloliterarã. Istoria folcloristicii de top (modern sau post-
modern) porneºte, aºadar, de la aceastã reducþie esenþialã ºi 19
existenþialã, de la aceastã combustie sau crimã. Iar în loc de
tãcere, de aici urmeazã ºtiinþa, academismul, virtuozitatea ºi politica – ºi ea atât de virtuoasã,
vreme de mai bine de-un veac – ale disciplinelor etnologice, ale folcloristicii.

Referinþe bibliografice:
Barwick, 1988-89: Transcription as Deflowering: Collection Practices in Italy, Pre-1939. În:

„Musicology Australia” 11-12: 35-43.
Barz, & Cooley, (red.) 1997: Shadows in the Field: New Perspectives for Fieldwork in
Ethnomusicology. New York, Oxford: Oxford University Press.
Clifford, 1986: Introduction: Partial Truths, în vol. James Clifford & George E. Marcus (red.),
Writing Culture: The Poetics and Politics of Ethnography. Berkeley, Los Angeles, London: University
of California Press, p. 1-26.
Marian Bãlaºa, 2003a: Studii ºi materiale de antropologie muzicalã, Bucureºti: Editura Muzicalã.
Marian Bãlaºa, 2003b: Music on Money: State Legitimation and Cultural Representation.
În: ‚Music in Art: International Journal for Music Iconography’ (New York) 1-2(28): 173-189.
Marian Bãlaºa, 2003-2004: „Que reste-t-il de nos amours?” O naraþiune vizualã despre emanci-
parea agentului mediator ºi intimitatea faptului de folclor. În A ‚ nuarul Institutului de Etnografie ºi
Folclor’ Bucureºti: Editura Academiei Române, vol. 14-15: 71-102.
Pinney, 1992: The Parallel Histories of Anthropology and Photography, în vol. Elizabeth Edwards
(red.), Anthropology & Photography: 1829-1920. New Haven and London, p. 74-95.
Rezumat
Plecând de la anunþarea sistemului de lecturã – prezentarea unor poze din arhiva IEF Constantin
Brãiloiu, prin prisma antropologiei vizuale – lucrarea doreºte sã analizeze câteva imagini de demult în
corelaþie cu grila subiectivã a intimizãrii situaþiilor ºi obiectelor ilustrate/surprinse de obiectivul fotogra-
fic.
Rând pe rând, sunt prezentate un numãr de nouãsprezece fotografii diferite ca subiect ºi subiecþi,
comentariul lor fiind doar un punct de plecare spre analiza ulterioarã a celorlalte discipline antropolo-
gice.
Abstract
Starting from the enouncement of its method – the presentation of some pictures from the archive of
the Institute of Ethnography and Folklore Constantin Brãiloiu, from the point of view of visual anthro-
pology – the paper intends to analyse some old time images in relation with a subjective way of capturing
the situations and the objects illustrated/ collected by the camera.
One by one, there are presented nineteen photos, different in terms of subject and subjects, their com-
mentary being just a starting point to a future analysis, with the tools of the other anthropological disci-
plines.

Adrian Stoicescu
Bancul – o specie în cãutarea identitãþii 1
În 1846, când arheologul englez Thoms propunea pentru prima datã utilizarea compusu-
lui folk – lore2 pentru a defini toate producþiile create de popor, tonul care acompania demer-
sul sãu teoretic era acela al cercetãtorului care îºi anticipeazã dispariþia obiectului cercetat ºi
care îndeamnã la culegerea survivenþelor arhaice care rodeau odatã pe pãmântul bogat al
culturii populare. Folclorul nu era altceva decât o formã fosilã a unui mod particular de a trãi
ºi înþelege universul proxim ºi nici pe departe entitatea vie, aflatã într-o continuã transformare
de structurã ºi de funcþie, aºa cum practica etnologicã actualã îl figureazã.
Inventarul speciilor folclorice canonice conservat ºi transmis de manualele universitare de
folclor pare, la o primã vedere, un argument forte în favoarea modalitãþii de înþelegere a
bunurilor folclorice specifice mijlocului de secol XIX. Ochiul neavizat, luând contact cu
lumea ruralã contemporanã ar putea declama, pânã la un punct îndrituit, moartea folclorului
sau pervertirea formelor sale autentice, în favoarea unor forme pe cât se poate de nespecifice
mentalului popular, neglijând, fãrã drept, o serie de elementele de structurã ale modul spe-
cific de a fiinþa în contemporaneitate: pe de o parte neglijarea aspectului binomial al folclor
pe linia urban / rural, pe de alta pornind de la premisa falsã a asocierii termenului de folclor
cu o puternicã nuanþã arhaicã.
Totuºi, realitatea contemporanã furnizeazã o serie de exemple care demonstreazã contin-
ua transformare a elementelor folclorice, continua schimbare de hainã sub care se poate regãsi
aceeaºi nevoie spiritualã pe care folclorul o satisfãcea.
Cântecele de lume ºi folclorul mahalalei sunt perfect continuate, pe linia evocãrii în
vocabule ºi imagini simple, de o formã atât de controversatã astãzi, maneaua.
Cântecele revoltelor sociale, care au constituit un punct extrem de pregnant conturat în
universul folcloric sunt astãzi prelungite prin fenomenul hip-hop prin care sunt sancþionate
realitãþile sociale contemporane în acelaºi mod în care fenomenul muzical raggae acompania
miºcarea de eliberare jamaicanã.
Basmul, ca mod de figurare a unei lumi ficþionale care avea menirea de a furniza pe de o
parte un canon al frumuseþii, pe de alta unul al moralei, este astãzi continuat de o serie de
manifestãri culturale, specifice fie tipului de culturã media, fie tipului de culturã ciberneticã
a cãrui prezenþã este din ce în ce mai resimþitã în ultimii ani. În prima categorie, aceea a cul-
turii media, basmul, având tema racordatã la elementele sociale noi, este substituit de filmul
de acþiune sau de lung-metrajul de animaþie, în care aceleaºi douã forþe antinomice se con-
fruntã, finalul aducând supremaþia binelui ºi în care eroul are câºtig de cauzã în actele sale
prin ajutorul unor entitãþi supranaturale sau naturale. În cea de-a doua categorie, aceea a cul-

Bancul - o specie în cãutarea identitãþii
turii cibernetice, basmul este regãsit sub forma jocului pe calculator care poate reprezenta
formã interactivã a acestuia prin faptul cã eroul virtual reface traseul odatã cu cititorul, tot
virtual, al acestui tip particular de basm.
Snoava, în calitatea sa de naraþiune comicã, este înlocuitã de banc, despre care se poate
afirma, fãrã rezerve prea mari, cã este specia cu cea mai mare rãspândire în contemporanei-
tate. Fãrã îndoialã cã diferenþele dintre cele douã specii sunt sensibile, însã în unele puncte,
cele douã specii se suprapun, prin nuanþa comicã a naraþiunii, prin intenþia comicului din care
rezultã ºi aspectul lor funcþional.
Bancul în folcloristica româneascã
Deºi una dintre cele mai rãspândite categorii orale în profilul culturii contemporane, ban-
cului nu i se acordã nici pe departe locul cuvenit în folcloristica româneascã. Lipsa unui cor-
pus de texte ºi a unei topologii, a unui studiu monografic ºi doar prezenþa câtorva studii
revuistice3, fac din una dintre cele mai accesibile categorii o mare necunoscutã, iar pe alocuri,
studiile de folclor4, atunci când trateazã specia la capitolul naraþiunilor comice, creeazã mai
ales confuzie ºi nici pe departe construirea unui profil teoretic coerent ºi consistent.
Locul comun al acestor studii, indiferent de natura lor, este trasarea câtorva coordonate
esenþiale în construirea cadrului povestirii (sau interpretãrii) bancului.
O importanþã cu totul specialã o are însã Cuvântul înainte al profesorului Mihai Pop la
prima ediþia a colecþiei lui Cãlin Bogdan ªtefãnescu, 10 ani de umor negru românesc. Jurnal
de bancuri politice, de la Ed. Metropol Paideia, din 19915, prin care semnaleazã una dintre
formele de rezistenþã non-violentã împotriva regimului dictatorial surprins în anii feþei sale
cele mai sumbre, de la mijlocul anului 1979 pânã la cãderea regimului la finele lunii decem-
brie 1989. Contribuþiile profesorului sunt pe de o parte legate de plasarea bancurilor în mediu
– mediul urban, fãrã a însemna cã satul este strãin de aceastã formã – pe de alta de sublin-
ierea trãsãturii funcþionale a acestei categorii de bancuri, sau a caracterului lor folcloric6.
Totodatã, profesorul atrage atenþia asupra confuziilor terminologice care însoþesc încercãrile
anterioare de delimitare a speciilor comice, menþionând cã:
în condiþiile în care a apãrut la noi, ºi nu numai la noi ci ºi la alte popoare, ºi în care
trãieºte astãzi, bancul este un mod de expresie al culturii orale urbane. Totuºi, folcloriºtii tre-
buie sã þinã seama de legãtura lui cu anecdota sãteascã tradiþionalã de care se deosebeºte
doar prin nuanþe funcþionale.7
dar ºi asupra punctelor comune cu speciile canonice:
cu rostul lor în actele de comunicare dintre oameni, existã fãrã îndoialã afinitãþi între
Pãcalã […] ºi vestitul personaj al bancurilor noastre, celebrul Bulã ºi poate ºi cu cel care
dã rãspunsuri neaºteptate, pe dos, la radio Erevan.8
Nici profesorul Pop ºi nici ceilalþi exegeþi ai textului folcloric nu se o preocupã însã de
douã dintre problemele cele mai grave cu care aceastã specie se confruntã: inexistenþa unui
corpus de texte ºi, derivând din aceasta, inexistenþa unei tipologii care sã organizeze materi-
alul. Este vorba de inexistenþa acestora în maniera tradiþionalã a termenilor: adunarea ºi cat-
alogarea în opurile clasice pe un suport tradiþional. Varianta alternativã la aceastã lipsã este

Adrian Stoicescu
însã oferitã de un model cultural cibernetic: colecþia ºi tipologia de bancuri de pe internet9.

Spaþiul cultural cibernetic însã presupune o serie de diferenþe prin raportare la formele cul-
turale anterioare, cel mai important aspect diferenþiator fiind forma hipertextualã de tip icon-
ic. Aceastã formã nu þine de textul propriu-zis, ci de forma particularã de organizare a aces-
tuia într-o structura de tip arborescent care guverneazã deopotrivã materialul folcloric pro-
priu-zis, dar ºi informaþia legatã de informator, pentru cã tipul de paginã web caracteristic
acestui domeniu restrâns al bancurilor în formã virtualã conþine o serie de link-uri care trim-
it la informaþia etnologicã de tip mai larg ºi anume date legate de cel care a trimis bancul
respectiv pe internet, în alþi termeni spus, datele legate de identitatea informatorului.
Se poate, prin urmare afirma, fãrã putinþã de tãgadã, cã internetul – forma cea mai preg-
nantã de culturã ciberneticã, alãturi, fãrã îndoialã de partea de soft – funcþioneazã ca un
culegãtor de folclor. Aºa cum la nivelul speciilor se poate observa o puternicã tendinþã de
transformare, acelaºi lucru se poate afirma ºi despre culegãtorul de folclor, pentru care inter-
netul a devenit o formã complementarã a cercetãrii de teren în forma anchetei.
Prin maniera de organizare a unora dintre paginile care gãzduiesc arhive de bancuri, aces-
ta se poate constitui ºi într-un cercetãtor ad hoc. Iatã, în continuare, imaginea unei porþiuni
dintr-o astfel de paginã (Fig.1). Formularul, dupã cum este denumit de creatorul de paginã,
nu este altceva decât o fereastrã de dialog prin care i se permite celui care viziteazã pagina,
sã adauge un eventual banc cunoscut, dublat prin minime informaþii despre sine, informaþii
pe care cercetãtorul de teren oricum le-ar fi reþinut, cu observaþia cã acesta ar fi consemnat
un numãr mai însemnat de date biografice.
Inserarea unui banc mai dã ºi posibilitatea unei clasificãri a
cestui vast corpus de texte. Dupã cum se poate observa din
primul câmp site-ul permite cuprinderea unuia dintre bancurile
urmeazã a fi trimise în una sau alta dintre clasele de exemple pe
care acesta le conþine. Fragmentul de paginã decupat aici
cuprinde clasa tematicã a bancurilor având ca personaj principal
pe Alinuþa. Celelalte clase pe care bancurile trimise le mai pot
alimenta sunt: animale, ardeleni, artiºti, badea Gheorghe,
beþivi, blonde, Bulã, calculatoare, canibali, cel mai scurt,
culmi, diferenþe, doctori, GSM, întrebãri, Ion ºi Maria,
moldoveni, nebuni, olteni, perle, poliþiºti, popi, proverbe,
Erevan, sadice, scoþieni, soldaþi, þigani, unguri, somalezi ºi seci.
Aceste clase sunt specifice numai unuia dintre site-urile specifice, celelalte putând propune
ºi alte moduri de clasificare a acestora.
Pe lângã trãsãtura sa de culegãtor atipic de folclor internetul mai poate avea ºi calitatea de
arhivar, de pãstrãtor de folclor sub forma unor antologii grupate dupã un anumit criteriu care
poate reprezenta ºi o posibilitate de organizare tipologicã.
Din perspectiva unei tipologii a bancului, site-urile pot fi criticate sub mai multe aspecte.
În primul rând, dupã cum se poate observa din enumerarea claselor anterioare, cheia dupã
care se face înglobarea în clase trimite spre elemente eterogene. Unele dintre acestea sunt
temele bancurilor: calculatoare, culmi, seci, sadice, altele sunt – în fapt, cele mai multe – per-

sonajul principal al bancului: Alinuþa, Bulã, doctori, poliþiºti, popi, iar unele dupã un criteriu
formal sau de compoziþie: întrebãri ºi cel mai scurt. Acestor tipuri li se mai adaugã ºi o cat-
egorie mai puþin unitarã ºi întitulatã ca o altã specie, proverbele.
Lipsa de unitate la nivelul criteriilor de clasificare se poate regãsi ºi la nivelul exemplelor
din fiecare clasã analizatã separat. Astfel, într-o clasã sunt exemple care fie cã nu corespund
criteriului respectiv, fie cã aparþin unei alte clase de bancuri.
Badea Ion vrea sã îºi vândã calul la târg.

- Cu cât dai calul bade ?
- Cu 5 milioane.
- Îi cam scump.
- Îi scump, da’i un cal fain.
- Îi fain da’ sã ºtii cã mie mi se pare cã-i orb.
- Nu crez.
- Hai sã-l probãm.
Dau ei drumul calului, care o ia la fugã ºi nimereºte, din goanã, cu capul drept într-un
copac.
- No, zisu-þi-am cã-i orb?
- Drept îi, da’ ai vãzut ce curajos îi ?
*
De la spitalul de nebuni evadeazã un psihopat. Pe drum se întâlneºte cu o femeie:
- Bã tu eºti vie?
- Da.
- ªi de ce nu faci struguri?
*
În armatã, Ion este încorporat la paraºutiºti. Înainte de primul salt, instructorul le ream-
inteºte cã trebuie sã numere pânã la 9 ºi apoi sã tragã de mânerul de deschidere al paraºutei.
Soldaþii încep sã sarã, totul decurge bine, când deodatã instructorul observã cã paraºuta
ardeleanului nu s-a deschis. Înnebunit, executã un salt pânã la limita minimã de securitate,
ajunge rapid la sol ºi speriat îl cautã pe nenorocit, crezând c-o sã-1 vadã fãcut fãrâme.
Dintr-o cãpiþã de fân din apropiere, auzi:
- No, amu vine 9...
Exemplele citate aici fac parte din tipologia propusã de creatorul paginii de internet ºi sunt
incluse în categoria tematicã a bancurilor cu Ion ºi Maria. Aceastã categorie face parte din
mai larga clasã a bancurilor cu ardeleni, incluse tematic în tipul bancurilor regionale. Pe baza
asemãnãrilor ideatice ºi din cauza scindãrii poate nejustificate a clasei bancurilor cu ardeleni,
bancuri ca cele citate anterior pot genera confuzii din perspectiva încadrãrii în una sau alta
din clasele tematice.
Sub acest aspect, tipologia ºi antologia care se bazeazã pe aceasta ºi care se regãseºte în
paginile de internet, nu poate fi acceptatã ca general valabilã ºi nu poate fi luatã ca etalon.
În ceea ce priveºte modul de organizare a materialului, exceptând greºelile metodologice
care pot fi generate ºi de utilizatorii care trimit bancuri ºi nu respectã clasele pe care le pro-

Adrian Stoicescu
pun autorii paginii, metoda graficã de prezentare a acestora este una pe cât se poate de origi-
nalã ºi nu foarte depãrtã de modelul în care sunt realizate tipologiile de cãtre folcloriºti.
În ceea ce priveºte stocarea materialului, modul de prezentare este acela din fereastra
reprodusã în figura 2. Fereastra care conþine un banc dã posibilitatea utilizatorului de calcu-
lator sã realizeze
trei operaþiuni.
Prima este aceea de
a citi bancul, a douã
de a îl trimite, prin
intermediul e-mail-ului unui alt utilizator cu acces la internet, iar a treia de a afla cine este cel
care l-a trimis ºi eventual de a-l contacta. Segmentele subliniate (figuate cu verde) dau posi-
bilitatea de contact sau de trimitere prin link-urile oferite de creatorul de paginã.
În termeni rezumativi, se poate trage o concluzie pe cât se poate de valabilã, aceea cã tipul
de culturã ciberneticã (virtualã) care astãzi tinde spre captarea unui teren din ce în ce mai
însemnat, nu este total strãin de cultura de tip popular, absorbind-o, în formele care permit
acest lucru, în totalitate.
Rezumat
În 1846, când arheologul englez Thoms propunea compusul folk – lore pentru definirea tradiþiei,
teoriile epocii vorbeau despre moartea folclorului, el existând numai in forme arhaice, survivenþe ale
ceea ce altãdatã anima viaþa spiritualã a poporului de jos. Realitatea cotidianã infirmã aceste afirmaþii
printr-o serie de categorii orale care astãzi continuã pe cele existente cândva: cântecele de lume ºi fol-
clorul mahalalei sunt azi continuate de manele, cântecele revoltelor sociale de fenomenul hip-hop, bas-
mul de filmul de animaþie sau cel de aventuri, iar snoava de banc. Acesta din urmã nu se caracterizeazã
de atenþie deosebitã în rândul exegeþilor, acordându-i-se doar câteva studii, în periodice sau volume.
Profesorul Pop este unul dintre cei care, lapidar însã, plaseazã contextul performativ al bancului în spaþi-
ul urban, fãrã a neglija rurarul. Un loc de seamã însã îl ocupã acesta în spaþiul cibernetic, hipertextual de
tip iconic, unde internetul funcþioneazã deopotrivã ca un colportor, dar ºi, în acelaºi timp, arhivator de
bancuri.
Abstract
In 1846, when the English archeologist Thoms suggested the compound word folk-lore to define tra-
dition, the theories of the spoke about the death of folklore. It existed only in archaic forms, survivals of
those animating the spiritual life of the lower people. But the present reality disregards their theories by
a series of folk types that continue the existence of the old one: old songs on the aspects of everyday life
and suburb folk songs are today continued by the manea, the songs having as theme the social move-
ments become songs contained in the hip-hop phenomenon, the old fairy-tales are today substituted by
animation films and thrillers, and the anecdotes are replaced by jokes. One cannot say that this last folk
type is a major topics in the nowadays analyses, only a few books or articles being written. Yet, profes-
sor Pop is one of those who concisely wrote about the joke placing it as specific to urban places even
though it can be found in rural ones. Furthermore, a very important place is the cyberspace, the icon
hypertext, in which the Internet plays the role of both a folklore-monger and an archivist.

Note:
1. Prezenta comunicare se bazeazã aproape în exclusivitate pe lucrarea de diplomã Râsu’ … Plânsu’ …
Eseu despre bancul românesc, coordonatã de lect. dr. Lucia Ofrim ºi susþinutã în sesiunea iunie 2003
2. Ovid Densusianu, Folclorul Cum trebuie înþeles, în Viaþa pãstoreascã în poezia noastrã popularã,
E.P.L, Bucureºti, 1966, pp. 36-37
3. Ovid Crohmãlniceanu, Dispariþia unui erou naþional, România literarã, an XXVII, nr. 6, 16-
22.02.1994, p 14; Nicolae Constantinescu, Cãlin Bogdan ªtefãnescu: 10 ani de umor negru românesc,
Fabula; Cristina Gafu, Ipostazieri ale folclorului contemporan. Bancurile, Suflet oltenesc, an VI, nr. 3,
2002, p 13; Ilina Gligori, O sumbrã ipostazã la dispariþia unui erou naþional, România literarã, an
XXXVIII, nr. 27, 12-18.07.195, pp 3 ºi 11
4. Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, Ed. Minerva, Bucureºti, 1981, p. 230 º. urm.
5. Studiul succint, dar extrem de semnificativ din perspectiva trasãrii coordonatelor esenþiale ale specie,
este cu atât mai valoros cu cât reprezintã punctul de plecare al analizei bancului. Este ceea ce lumea etno-
logicã înþelege prin aportul capului de serie.
6. Mihai Pop, Cuvânt înainte, în Cãlin Bogdan ªtefãnescu, 10 ani de umor negru românesc. Jurnal de
bancuri politice, Ed. Metropol Paideia, Bucureºti, 1991, pp. 5-6
7. idem., p. 6
8. idem., p. 5
9. www.bancuri.net, www.bancuri.ro, www.fun.ro, www.funoline.ro, etc

Profesorul
___________________
Gheorghe Deaconu
Surse ºi etape în formarea ºi devenirea

profesorului Mihai Pop
Preliminarii
Comunicarea de faþã prefigureazã un demers ºtiinþific mai amplu ºi de duratã, vizând

elaborarea unei lucrãri despre biografia intelectualã a profesorului Mihai Pop, care are meri-
tul incontestabil de a fi potenþat acumulãrile perene ale etnologiei româneºti tradiþionale ºi de
a le fi sincronizat cu orientãrile moderne pe plan mondial. Douã sunt raþiunile care argu-
menteazã necesitatea ºi finalitatea acestei contribuþii menite sã ne apropie de înþelegerea con-
cepþiei creatorului de ºcoalã în ºtiinþa româneascã. Mai întâi, o motivaþie de ordin pur ºtiinþi-
fic: a identifica ºi a explicita izvoarele care au alimentat ºtiinþa cercetãtorului constituie
premisa fireascã, necesarã a cunoaºterii aprofundate a operei sale. O operã (ne referim aici la
aceea scrisã) revelatoare pentru nivelul atins de etnologia româneascã spre finele secolului al
XX-lea, prin valorizarea a ceea ce oferea valid ºi peren moºtenirea ºi experienþa autohtonã ºi
prin asimilarea noilor orientãri teoretice ºi metodologice în ºtiinþa mondialã. Apoi, o moti-
vaþie ce þine de pedagogia ºtiinþei noastre: a reconstitui drumul pe care l-a parcurs cãrturarul
înseamnã a înþelege “învãþãtura” pe care dascãlul a acumulat-o ºi a oferit-o atâtor promoþii
de “elevi”, discipoli ºi colaboratori. Avem acum în vedere opera oralã a Profesorului, care,
poate mai mult decât aceea scrisã, a edificat ºi a impus ceea ce biografii ºi exegeþii sãi au
numit ªcoala Mihai Pop. Corelând cele douã raþiuni, putem conchide cã a accede la “ºtiinþa”
ºi la “învãþãtura” lui Mihai Pop echivaleazã cu o dublã lecþie – o lecþie de cunoaºtere ºi o
lecþie de comunicare.
Gândul de a ne apleca asupra formãrii ºi devenirii Profesorului s-a închegat în procesul de
pregãtire a primei lucrãri care a acreditat ideea existenþei ºi funcþionãrii ªcolii Mihai Pop.1
Am înþeles atunci rolul pe care l-a îndeplinit Profesorul în evoluþia etnologiei româneºti în
secolul al XX-lea: delimitându-se atât de apologeþii, în spirit romantic, ai “comorilor inepuiz-
abile” ale “geniului popular”, cât ºi de savanþii de cabinet, strãini de realitatea fenomenului,
profeþi, în numele unei anumite “logici a istoriei”, ai dispariþiei iminente a folclorului ºi

Surse ºi etape în formarea Profesorului
propovãduitori ai neputinþei ºtiinþei în faþa acestei agonii culturale, Mihai Pop a cultivat ºi a
promovat o ºtiinþã vie, o ºtiinþã a vieþii ºi a dinamicii tradiþiei populare, în perpetua ei trans-
formare, o ºtiinþã capabilã, prin îmbinarea cercetãrii fundamentale cu investigaþia aplicativã,
sã întemeieze o strategie culturalã vizând viitorul culturii populare.2 Profesorul însuºi, nona-
genar, ne îndemna, în alocuþiunea aniversarã, din noiembrie 1997, de la Facultatea de Litere
din Bucureºti, sã uitãm trecutul ºi sã ne îndreptãm privirea spre viitor. Încã o “lecþie” memo-
rabilã, care decanta învãþãtura ºi experienþa acumulate într-o viaþã de studiu ºi de dialog.
Impulsul de a ne angaja în acest travaliu ni l-a dat, însã, lectura dialogului purtat cu
Profesorul, în anii ‘80, de Zoltán Rostás ºi consemnat într-o carte de istorie oralã despre
cercetãrile monografice ale ªcolii sociologice de la Bucureºti.3 Autorul ne oferã, sub forma
unui interviu, purtând amprenta inconfundabilã a discursului, a stilului ºi, de fapt, a omului,
un captivant “spectacol” al personalitãþii Profesorului, revelator pentru gândirea ºi cariera lui,
un “Bildungsroman” al vieþii ºi operei unui cãrturar de elitã, istorisit cu înþelepciunea ºi
savoarea unui povestitor popular, o mostrã de oralitate savantã, gramaticalizatã. Povestea
“aventurii” spirituale a unui intelectual român din secolul al XX-lea, la sfârºitul cãreia pro-
tagonistul / povestitorul ne avertizeazã cu francheþea-i proverbialã: “Dar modelul meu nu
este foarte recomandabil. Cã eu la ceea ce am þinut foarte mult în viaþa mea, am þinut la
luciditate. La minte, la judecatã, ºi încã la ceva: la analiza realitãþii. N-am acceptat nici un
fel de realitate, nici cea politicã, nici cea ºtiinþificã, pânã n-am analizat-o ºi am judecat-o.
Asta te scuteºte de foarte multe lucruri. Adicã nu te lasã sã fii sentimental ºi sã te ambalezi.
Presupune ºi un oarecare cinism.”4
Ignorând “recomandarea” Profesorului, lectorul este, însã, liber sã recunoascã ºi sã
urmeze un asemenea model uman de luciditate, realism ºi pragmatism. Iar cercetãtorul vieþii
ºi operei lui Mihai Pop se simte cu atât mai provocat de “avertismentul” Profesorului,
descoperind în aceastã “poveste”, datoratã lui Zoltán Rostás, o sursã autorizatã ºi consisten-
tã de informaþii ºi referinþe, chiar dacã marcatã de limitele inerente unui interviu (subiectivi-
tatea interlocutorului, strategia realizatorului), utilã pentru subiectul ce ne intereseazã în
prezentul demers.
*
Într-o perspectivã preliminarã, sumarã, ce urmeazã sã fie aprofundatã ºi detaliatã, formarea
ºi devenirea lui Mihai Pop ca om de ºtiinþã se situeazã în punctul de convergenþã interdis-
ciplinarã a mai multor ºtiinþe socio-umane (filologia, sociologia, etnologia, antropologia º. a.)
ºi de joncþiune a “ºcolilor” româneºti cu miºcãrile de idei pe plan european ºi mondial.
Moºtenirea ºi experienþa autohtonã, pe care Mihai Pop o preþuieºte ºi o recunoaºte drept
temelie a pregãtirii sale, cu putere modelatoare pentru formarea profesionalã, este reprezen-
tatã de cele douã ºcoli care au dominat gândirea ºi practica ºtiinþificã româneascã în
perioada interbelicã: ºcoala istorico-filologicã ºi ºcoala sociologicã.
ªcoala istorico-filologicã, de tradiþie hasdeianã, avându-l drept promotor ºi îndrumãtor pe
Ovid Densusianu, a avut un rol hotãrâtor în profesionalizarea ºtiinþei folclorului, trasând
“contururile folcloristicii româneºti ca disciplinã de sine stãtãtoare, cu problematicã ºi
metodologie proprie”.5 Evocând, dupã aproape opt decenii, Lecþia de deschidere a cursului

Gheorghe Deaconu
þinut la Facultatea de Litere din Bucureºti, în 1909 (Folclorul – cum trebuie înþeles), Mihai
Pop evidenþiazã meritul lui Densusianu în orientarea cercetãrii spre fenomenul viu, contem-
poran al folclorului ºi reþine esenþialul mereu actual al “lecþiei” magistrului sãu: “Dreapta
judecatã a profesorului, ponderea sa înþeleaptã în cumpãnirea lucrurilor, imperioasa nece-
sitate de a cunoaºte realitatea în formele ei vii pentru a le putea aprecia lucid prin criteriile
profesionale ale unei discipline ºtiinþifice. Strãduinþa de a impune o opticã clarã asupra vieþii
creatorilor ºi purtãtorilor de folclor, asupra rolului folclorului în viaþa culturalã. Lipsa sa de
prejudecãþi sentimentale ºi de false precepte dogmatice.” 6 “Lecþie” pe care discipolul ºi-a
însuºit-o ºi a cultivat-o în mod exemplar. În aceeaºi evocare, Mihai Pop remarcã rolul pe care
l-a avut opþiunea metodologicã pentru filologie a lui Densusianu în cercetarea folclorului, în
perspectiva dezvoltãrii moderne a folcloristicii, pregãtind terenul pentru achiziþiile semioticii
ºi ale teoriei comunicãrii: “Optând pentru filologie, profesorul intuieºte acum optzeci
de ani rolul pe care filologia - lingvistica, disciplinã - pilot l-a avut ºi îl mai are încã în
dezvoltarea folcloristicii, etnografiei ºi antropologiei culturale, în evoluþia unor discipline ca
semiotica ºi teoria comunicãrii pentru înþelegerea limbii folclorului, pentru descifrarea sen-
surilor semnelor cu care aceastã limbã opereazã.” 7 Drumul lui Mihai Pop spre cunoaºterea
folclorului a pornit ºi a fost “bãtut” pe fãgaºul lingvisticii, ºi numai temeinica îndrumare filo-
logicã a lui Ovid Densusianu, pe care s-au grefat ulterior acumulãrile lingvisticii structurale,
l-a condus pe Mihai Pop spre înþelegerea gramaticii ºi a semioticii folclorului.
ªcoala sociologicã de la Bucureºti, fondatã ºi condusã de Dimitrie Gusti, a conferit fol-
cloristicii o nouã fundamentare ºtiinþificã: “... necesitatea de a studia fenomenele folclorice
vii în cadrul cercetãrilor concrete complexe, de a stabili determinãrile socio-economice ale
faptelor de folclor, funcþia lor în viaþa culturalã a colectivitãþilor studiate, dinamica proce-
selor generale de dezvoltare a satelor româneºti”.8 Aceasta este aprecierea etnologului, din
perspectiva timpului, asupra evoluþiei ºtiinþei culturii populare, proces în care aportul ªcolii
sociologice de la Bucureºti a fost determinant nu atât prin doctrina elaboratã de Gusti (cunos-
cutul sistem al “cadrelor” ºi “manifestãrilor”, guvernat de “legea paralelismului sociologic”)
sau de militantismul sãu programatic (“ºtiinþa pentru þarã”, “ºtiinþa naþiunii” etc.), cât mai ales
prin metoda ºi practica cercetãrilor de teren ºi mai ales prin capacitarea specialiºtilor de varii
formaþii într-un demers pluridisciplinar pentru cuprinderea ansamblului realitãþii sociale,
cercetare menitã sã asigure fundamentul ºtiinþific al acþiunii sociale. Iatã una din multiplele
explicaþii ale promotorului ºtiinþei în acþiune pentru rostul ºi sensul cercetãrilor de teren: “...
noi ne scoborâm din frumosul ºi confortabilul turn de fildeº în plinã realitate vie, frumoasã
ºi asprã, ºi urmãrim pe teren torentul vieþii, precum ºi complexitatea câteodatã tragicã a
existenþei, pentru a-i descoperi coerenþa internã ºi a-i prinde sensul ºi unitatea intimã.” 9
Asimilarea “lecþiei” gustiene în formarea lui Mihai Pop ºi cultivarea spiritului ei în opera
scrisã ºi oralã a Profesorului a fost trainicã ºi roditoare.
Dar tânãrul Mihai Pop, care se pregãtea pentru o carierã de filolog (slavist), nu era intere-
sat de sistemul ºi doctrina lui Gusti, cãci nu voia sã se facã sociolog. Participarea lui la cam-
paniile monografice este motivatã, retrospectiv, prin atracþia echipei, a muncii în grup ºi mai
ales prin colaborarea ºi prietenia cu Constantin Brãiloiu.10 În aceste cercetãri de teren, elevul
lui Densusianu a redescoperit folclorul, l-a cunoscut în realitatea lui vie, în manifestarea con-

cretã ºi l-a trãit în ambianþa vieþii folclorice a satului tradiþional – o lume în care fiul
Maramureºului se regãsea pe deplin. În compania sociologilor, tânãrul cercetãtor ( avea doar
21 de ani, în campania din Fundul Moldovei, 1928) începe sã observe contextul social al
faptelor de folclor, sã-i cunoascã pe purtãtorii tradiþiei, sã deprindã metoda “observaþiei par-
ticipative”, sã intuiascã structurile ºi dinamica fenomenului – toatã aceastã iniþiere prefigu-
rând impactul profund ºi durabil al experienþei sociologice asupra viitorului etnolog. Dar ade-
vãrata “învãþãturã” în cercetarea folclorului pe teren o primeºte de la Constantin Brãiloiu, de
care s-a legat profesional ºi afectiv. Lucrând nemijlocit cu etnomuzicologul ªcolii gustiene,
Mihai Pop a fost receptiv la principiile ºi metoda de cercetare promovate ºi cultivate cu
rigoare ºi disciplinã de Brãiloiu, cãruia i se datoreazã în fapt orientarea sociologicã a fol-
cloristicii româneºti. Pornind de la premisa cã obiectul ºtiinþei noastre este un fapt social,
Brãiloiu a preconizat ºi a practicat cercetarea vieþii muzicale a unei comunitãþi, pe baza unor
principii metodologice menite sã asigure profesionalizarea demersului ºtiinþific.11 ªtiinþa ºi
metoda lui Brãiloiu, cunoscute direct de Mihai Pop în practica muncii de teren în campani-
ile monografice, au constituit a doua mare “ºcoalã” a viitorului etnolog.
“Ucenicia” lui Mihai Pop în cadrul celor douã ºcoli – istorico-filologicã ºi sociologicã –
nu a fost influenþatã de animozitãþile ºi divergenþele dintre liderii lor, în special dintre
Densusianu ºi Brãiloiu (este cunoscutã polemica sociologia mendax versus sociologia mili-
tans). Memorialistul de mai târziu recunoaºte cã, în fapt, cele douã orientãri erau comple-
mentare, conjugându-se pe terenul fenomenului viu, concret – abordat de fiecare din per-
spectiva specificã disciplinei proprii – ºi evocã reconfortant concilierea ºi chiar colaborarea
celor doi mentori ai sãi, Densusianu ºi Brãiloiu.12 Iar omul de ºtiinþã remarcã, la ceasul eval-
uãrilor, cã, în formarea sa ºi în evoluþia etnologiei româneºti în general, cele douã ºcoli ºtiinþi-
fice interbelice i-au asigurat o pregãtire compatibilã – conceptual ºi metodologic – cu
cercetãrile occidentale în domeniu: “Când dupã rãzboi, începând cu anii ‘70, am reuºit sã
reiau legãtura cu colegii mei de generaþie din Apus ( R. Jakobson, J. Greimas, Cl. Lévi-
Strauss, Alan Dundes etc.), am constatat cã modul nostru de a vedea anumite aspecte ale fol-
clorului nu numai cã nu era mai puþin profund ori mai puþin modern, ci dimpotrivã, se situa
la un nivel foarte bun, încât comunicãrile prezentate la diferite congrese sau conferinþe inter-
naþionale au fost reþinute pentru publicare ºi au intrat astfel în circuitul internaþional.”13
Acumulãrile teoretice ºi metodologice realizate în cadrul celor douã “ºcoli” autohtone au
intrat în dialog cu cele douã experienþe ºtiinþifice trãite de Mihai Pop peste hotare: una, de
lingvisticã structuralã, în tinereþe, în anii ‘30 - ‘40, la Praga ºi în alte centre universitare din
Europa Centralã; cealaltã, de antropologie culturalã, la maturitate, în anii ‘60 - ‘70, în
America. Ambele experienþe i-au potenþat apetitul cunoaºterii ºi totodatã l-au stimulat sã-ºi
structureze un sistem propriu de gândire ºi de analizã, în care fiecare element acumulat ºi-a
gãsit locul ºi rostul lui, în relaþie cu celelalte ºi în corelaþie cu întregul. Înþelegerea structurii
ºi funcþionãrii acestui sistem ne va facilita cunoaºterea în profunzime a operei Profesorului.
Experienþa de la Praga a fost hotãrâtoare pentru opþiunea ºtiinþificã a lui Mihai Pop. Uni-
versitatea din Praga era, între cele douã rãzboaie mondiale, cel mai important centru european
de slavisticã ºi totodatã un puternic centru de folcloristicã. Aici Mihai Pop are ºansa sã-i
cunoascã pe P. Bogatyrev ºi R. Jakobson, promotorii Cercului lingvistic de la Praga ºi, prin

Gheorghe Deaconu
ei, ºcoala formaliºtilor ruºi. Pop îl cultivã mai ales pe Bogatyrev, unul dintre cei mai mari fol-
cloriºti din lumea slavã, ºi mediazã prietenia ºi colaborarea acestuia cu Brãiloiu, cei doi
descoperindu-ºi afinitãþi de concepþie ºi metodã pe temeiul cercetãrilor de teren.14 La Praga,
Mihai Pop îºi finalizeazã studiile de slavisticã, susþinându-ºi ºi doctoratul, dar opteazã defin-
itiv, ca domeniu de cercetare, pentru folclor: studiile academice din strãinãtate alterneazã cu
campaniile monografice din þarã. Dar tot aici, la Praga, Mihai Pop se iniþiazã în structuralis-
mul lingvistic. ªcoala lui Bogatyrev îl familiarizeazã cu orientarea ºi metoda structuralistã,
care se va impune în lingvisticã ºi apoi va trece în antropologie, prin colaborarea dintre R.
Jakobson ºi Cl. Lévi-Strauss.15 Este un moment de rãscruce în procesul de formare a lui
Mihai Pop: experienþa praghezã îi netezeºte calea spre antropologia culturalã, semioticã ºi
teoria comunicãrii.
Experienþa americanã, consumatã când Profesorul avea o vârstã ºi o personalitate, poate
surprinde pe cei care nu înþeleg cã toatã viaþa lui a fost studiu ºi dialog perpetuu, cu un þel
unic: sã fie bine informat ºi sã comunice. Iatã-l evocând “aventura” americanã, în transcrierea
lui Zoltán Rostás: “... pe urmã m-am dus în America, ºi am luat contact cu antropologia
americanã. Am învãþãt englezeºte în plus, la o vârstã destul de târzie, la 65 de ani, ºi am
început sã citesc. Dar citind antropologie americanã, care este ºi metodã ºi teorie, ºi este ºi
funcþionalism englezesc, adicã malinowskian... Pe urmã au venit noile curente, adicã lingvis-
tica n-a rãmas numai lingvisticã structuralã. Lingvistica structuralã s-a îmbogãþit cu teoria
comunicãrii. ªi s-a îmbogãþit cu semiotica.î...º ªi eu mi-am tot cumpãrat cãrþi, ºi am tot stat
de vorbã cu oamenii... Mai cu seamã am stat de vorbã cu oamenii, ºi am cunoscut ºi foarte
mulþi dintre ei.”16 Dar paradoxul experienþei americane nu se opreºte aici: învãþãcelul în
materie de antropologie americanã devine, în scurt timp, dascãl de etnologie europeanã pen-
tru americani. Aflãm astfel, din aceeaºi sursã, ce a învãþãt de fapt... învãþãtul român peste
Ocean: “Întâi ca sã te duci acolo trebuie sã cunoºti nu numai limba englezã, ci ºi limba lor
ºtiinþificã. Adicã sã nu le vorbeºti în grai maramureºean despre antropologia culturalã. Poþi
sã le vorbeºti despre Maramureº, dar sã le vorbeºti pe limba lor ºtiinþificã. Or eu ce-am
fãcut? Eu când m-am dus acolo am învãþãt ºi limba, dar stând acolo ºi citind luni de zile, am
învãþãt ºi limba lor ºtiinþificã.”17 Elevul celui mai mare filolog român, cãrturarul poliglot,
etnologul de notorietate internaþionalã învãþa “limba” ºtiinþei moderne pentru a fi mai bine
informat ºi pentru a comunica mai larg...
*
Procesul de formare a lui Mihai Pop, balansând permanent între cunoaºtere ºi învãþãturã,
fundamentat pe anumite constante, dar receptiv la orientãrile novatoare, niciodatã dogmatic,
totdeauna deschis ºi dinamic, este, aºadar, rezultatul unor laborioase ºi îndelungate acumulãri
de informaþie ºi experienþã, teoretice ºi metodologice, care se suprapun sau se intersecteazã,
se confruntã sau se armonizeazã, se amendeazã sau se potenþeazã reciproc într-o devenire
structuratã. Profesorul însuºi ne ajutã sã înþelegem caracterul sistemic al evoluþiei ºtiinþei
etnologice ºi al propriei sale gândiri: “Pe urmã vine ideea sistemului. ªi pe urmã vezi cã
pãrþile pe care tu le observi, de fapt fac parte dintr-o unitate. ªi atunci trebuie sã concepi, sã
reconcepi toatã unitatea, nu? ªi pe urmã îþi dai seama cã aceastã unitate nu este decât - dacã

este un cântec sau dacã este un obicei sau nu ºtiu ce - este un mod de comportament. ªi dacã
este un mod de comportament, atunci este un act de comunicare. ªi dacã este un act de comu-
nicare, este un act de inter-relaþie socialã. ªi atunci mergând la inter-relaþii ºi la societate ºi
la structuri sociale, atunci te întorci la ºcoala gustistã, adicã la ideile vechi gustiste. Atunci
toate astea au sensuri. ªi fiecare lucru este polisemic, poate sã aibã în contexte diferite sen-
suri diferite. ªi atunci ajungi la semioticã... Adicã, lucrurile se completeazã. Trebuie tot
mereu sã citeºti!”18
Profesorul Mihai Pop ne oferã aici încã o mostrã a discursului sãu dintotdeauna, remarcabil
prin rigoare ºi coerenþã logicã, prin sobrietate ºi expresivitate, ºi ne îndeamnã, implicit, sã-l
urmãm în travaliul perpetuu al lecturii ºi al învãþãrii. Dar, dincolo de valoarea modelatoare a
“învãþãturii” Profesorului, nu putem sã nu recunoaºtem un adevãr evident: formarea etno-
logului ºi antropologului român este o paradigmã a devenirii ºtiinþei noastre în cursul seco-
lului al XX-lea, iar rezultatul acestei evoluþii îl constituie cristalizarea unui concept româ-
nesc în etnologia contemporanã, care urmeazã sã fie cunoscut, valorizat ºi promovat în lume.
Aceasta ar fi datoria majorã ºi actualã a discipolilor ªcolii Mihai Pop.
*
Biografia intelectualã a lui Mihai Pop, pe care noi, în aceastã schiþã preliminarã, am
divizat-o, din raþiuni analitice, în “surse” ºi “etape”, este, în realitate o totalitate vie, aidoma
omului însuºi. Suntem conºtienþi cã lucrarea preconizatã este chematã sã recompunã aceastã
“totalitate vie”, ºi pentru aceasta va trebui, vorba Profesorului, sã tot citim, sã tot învãþãm.
Adicã sã reluãm ºi sã adâncim “lecþiile” acestei învãþãturi: lecþiile magiºtrilor sãi, lecþiile altor
corifei ai ºtiinþei etnologice, pe care el i-a consultat sau cu care a dialogat, ºi mai ales pro-
priile sale lecþii. Cea mai grea încercare va fi sã (re)învãþãm limba ºtiinþificã a Profesorului...
Note:
1) ªcoala Mihai Pop. Volum dedicat Profesorului Mihai Pop la cea de a 90-a aniversare. Ediþie
îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr. Râmnicu Vâlcea, Centrul Judeþean de Conservare ºi
Promovare a Tradiþiei ºi Creaþiei Populare Vâlcea, 1997. A se consulta, pentru subiectul ce ne intere-
seazã aici, urmãtoarele contribuþii: Nicolae Constantinescu, Lecþiile Profesorului, p. 11-18; Dumitru
Pop, Profesorul Mihai Pop ºi rolul sãu în evoluþia cercetãrii instituþionalizate a folclorului românesc,
p.19-36; Al. Dobre, Prof. dr. doc. Mihai Pop - creatorul ºi îndrumãtorul ºcolii folcloristice româneºti
contemporane, p. 37-42.
2) v. Gheorghe Deaconu, Promotorul unei ºtiinþe vii, în vol. cit., p.70-77.
3) Mihai Pop: “Arhiva de folclor... la ºura de fân”, în: Zoltán Rostás, Sala luminoasã. Primii mono-
grafiºti ai ªcolii gustiene. Bucureºti, Editura Paideia, 2003, p. 261-360.
4) Op. cit., p. 333.
5) Mihai Pop, Cercetãrile interdisciplinare ºi studiile de poeticã ºi stilisticã în teoria folcloristicã a
lui O. Densusianu, în: Mihai Pop, Folclor românesc I. Teorie ºi metodã. Ediþie îngrijitã de Nicolae
Constantinescu ºi Alexandru Dobre. Bucureºti, Editura “Grai ºi suflet – Cultura naþionalã”, 1998, p.81.
6) Mihai Pop, Evocarea primului curs de folclor þinut la Universitatea din Bucureºti, în: “Memoriile
Comisiei de Folclor”, vol. II (1988). Bucureºti, Editura Academiei Române, 1992; republ. în: Mihai Pop,
Folclor românesc I..., p. 329.
7) Op. cit., p. 327.

Gheorghe Deaconu
8) Mihai Pop, Cercetãrile interdisciplinare ºi studiile de poeticã ºi stilisticã în teoria folcloristicã a

lui O. Densusianu, în: Mihai Pop, Folclor românesc I..., p. 82.
9) D. Gusti, ªtiinþa realitãþii sociale, în: D. Gusti, Pagini alese. Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965,
p. 123.
10) Zoltán Rostás, Sala luminoasã. Primii monografiºti ai ªcolii gustiene. Bucureºti, Editura
Paideia, 2003, p. 269-270.
11) cf. Constantin Brãiloiu, Arhiva de folklore a Societãþii compozitorilor români. Schiþã a unei
metode de folklore muzical. Extras din revista “Boabe de grâu”, anul II, nr. 4, 1931; republ. în Opere /
Oeuvres, vol. IV. Bucureºti, Editura Muzicalã, 1979, p. 34 ºi urm.
12) Zoltán Rostás, op. cit., p. 294.
13) Mihai Pop, Cuvânt lãmuritor, în: Mihai Pop, Folclor românesc I..., p. V.
18) Zoltán Rostás, op. cit., p. 325-326.
Rezumat
O incursiune în biografia intelectualã a profesorului Mihai Pop lãmureºte câteva aspecte esenþiale ale
formãrii celui care a conferit etnologiei româneºti o dimensiune internaþionalã, prin sincronizarea
metodelor ºi a limbajului ºtiinþific folosit cu direcþiile actuale la vremea lui în cercetarea europeanã ºi
americanã. Format sub influenþa a douã ºcoli de abordare a culturii populare: ºcoala filologicã ºi ºcoala
sociologicã, Mihai Pop a beneficiat, în decursul perioadei petrecute la Universitatea din Praga, de un
contact direct cu formalismul rus, prin care a ajuns apoi la o înþelegere a folclorului din perspectiva
teoriei comunicãrii. Înainte de a fi un foarte bun teoretician al culturii populare, Mihai Pop a avut însã o
vocaþie a comunicãrii orale, atrãgând în jurul lui o serie de discipoli valoroºi, grupaþi în ceea ce mai târziu
s-a numit „ªcoala Mihai Pop”. Adept al luciditãþii în cercetarea ºtiinþificã, el a promovat înþelegerea cul-
turii populare ca fenomen viu, în continuã schimbare, acordând o atenþie deosebitã faptelor de folclor
contemporan.
Abstract
Looking at the intelectual biography of Mihai Pop, one can understand clearly a series of essential
aspects in the formation of the one who has conferred an international dimenssion to the Romanian eth-
nology, by synchronizing his methods and scientific language with the new directions in the European
and American research of his time. Mihai Pop approached the folk culture under the influence of two
theoretical schools: the philologic school and the sociologic school. During his stay at the University of
Prague, he benefited from a direct contact with the Russian formalism, being then able to apply the the-
ory of communication in the understanding of folklore. Besides being a very good theoretician, Mihai
Pop had a vocation of oral communication, gathering around him a lot of remarkable disciples who were
later grouped under the name “Mihai Pop School”. Adept of lucidity in scientific research, Mihai Pop
promoted the idea of folk culture as a dynamic, constantly changing phenomenon, paying considerable
attention to the facts of contemporary folklore.

ªcoala Mihai Pop ºi cercetãrile etnologice

Maramureºene contemporane
1. - De la Apºa de Jos la Glod.

Coordonate istorico-geografice. Descendenþa.
Mihai Gabriel Pop s-a nãscut în Glod (azi în com. Strâmtura, pe Valea Izei, jud.
Maramureº) la 18 noiembrie 1907. Pãrinþii sãi Iulia (n. Lazãr) ºi ªtefan Pop (Papp, în
ortografia vremii) erau originari din Apºa de Jos, pe malul drept al Tisei. Dupã tatã, era
descendent al familiilor voievodale Codrea ºi Stan de Sarasãu, menþionate în documentele
vremii la începutul secolului al XIV-lea. Dupã mamã, descindea din familia nobilã Lazãr de
Purcãreþ. Amândouã familiile au ºi astãzi descendenþi în Apºa de Jos, Apºa de Mijloc (în
Transkarpatia) ºi Giuleºti.
Apºa de Jos - (rut. Dubrova, ucr. Dibrova, ung. Alsoapsa) este aºezatã la confluenþa râu-
lui Apºa în Tisa, în aval de ªighetul Marmaþiei; descoperiri din epoca bronzului (depozit de
5,5 kg.); în 1387 „Also Vapsa“ dãruitã lui Ioan Românul „fily Dragumery“, nepotul de sorã
al „Magnificorum Virorum Balk et Drag Wayvodae“ (Ioan Mihalyi de Apºa, „Diplome mara-
mureºene din veacul XIV-XV“, ªighet, 1905, dipl. 52). În 1456, la cererea lui Ioan Huzãu -
„Johannis Hozyu“ -, Costa Pop, Danilã - „Danielis“ -, Blaºiu, Jacob ºi Iuga - „Blasy et Iacobi
ac Iwga“ - se face hotãrnicia domeniilor Apºa de Mijloc ºi Apºa de Jos, hotarele începând de
la muntele Cremeniþa - acolo se cunosc ºi azi urmele castrului, redicat probabil în timpul
Dacilor (I. Mihalyi, op. cit., dipl. 229). În 1484, Doamna Veronica, vãduva lui Lazãr din
Apºa, cu fiul sau Mihail, se introduc fãrã contrazicere în partea a patra a moºielor Apºa de
Mijloc ºi Apºa de Jos“ (I.Mihalyi, op. cit., dipl. 325).
Din Apºa de Jos îºi au originea familiile nobile ai cãror urmaºi trãiesc ºi astãzi aici: Albu
alias Cosma, Borca, Fedea, Filip, Ioanes, Lazãr, Pop alias ªimon, ªimon, ªimon ºi ªimion,
Vida ºi Vlaºin (Vz. Al Filipascu, Istoria Maramureºului, editura Cultura Naþionalã, Buc.,
1940, p. 93; I. Mihalyi, op. cit., p. 145, 149).
În 1893 Apºa de Jos are 849 case, 3998 loc.; cãtune: Valea Plopilor, Valea Malului, Valea
Scradei, Citera, Chechiº, Opeºina, Cireºi, Bouþ, Valea Peºterii, Botcãuþi (Bâtcãu), Dealu
Ursului, Leurda, Valea ºi Dealu Igovii, Hodorova; 2 parochii greco-catolice cu douã biserici
din lemn, una datând din 1561 (probabil construita pe un lãcaº mai vechi, de vreme ce, la

1526, se consemneazã preot Dominicus Pop), cealaltã de la 1776.
Familia Pop - (scrisã ºi Pap sau Papp) este amintitã prima data la 1365: Papp de
Szaploncza (Sãpânþa) cu diploma de la Ludovicu, din a. 1365 are 5 familii în Apºa de Jos
(Ioan Cavaler de Puºcariu, Date istorice privitoare la familiile nobile române, vol. I ºi II, ed.
A II-a, Editura Societãþii Culturale Pro Maramureº - Dragoº Vodã, Cluj-Napoca, 2003, vol.
II, p. 288; vz. ºi vol. I, p. 15). În 1345 este amintit Stan de Sarasãu, fiul lui Gherheº
[Gerhardt]. Joody Pal (în Cercetarea calitãþii de nobil în Comitatul Maramureº, ed. a II-a,
Editura Societãþii Culturale Pro Maramureº - Dragos Voda, Cluj-Napoca, 2003, p. 23) face
genealogia familiei:
Gherhes (Gherhardt) —— Stan din Sarasãu (1345)5)
Vladimir (1390), Tivadar Petru (1470) Stan, (Saplontai), Nichifor, Cristofor, Tivadar
Costea Pop (1482) Petru Pop (1482), Costea ºi Petru Pop sunt strãmoºii familiilor Pop din
Sapânþa ºi Apºa de Jos.
În 1428 este amintit Ioan, fiul lui Balotã Pop (J. Pal, op. cit., p. 138).
În 1456: Costea ºi Daniel Pop, nobili în Apºa (Idem, p. 66, p. 138).
În 1506 nobil Ioan Pop, fiul lui Ladislau, Ignat Pop, Teodor Pop, un alt Ioan Pop au pro-
prietãþi în Apºa de Jos (Idem, p. 66, p. 116); tot acum doamna (nobila) Salomena Bacos ºi
Ioan Pop, nobil din Apºa de Jos, presbiter, îºi împart între ei, solemn, bunurile în faþa
nobililor Ioan Iodi, Grigore Hozau, Ladislau Vida ºi Alexe Pop, din Apºa de Jos (Idem, p.
139).
Într-o diploma de la 1683, acordatã lui Pap alias Popilyan de Apºa, sunt descrise armalele
de nobilitate: pe scut ceruleu, un huszar pe cal negru, îmbrãcat cu braci roºii, coturne gal-
bine, manta de lup, cu sabia scoasa - pe un câmp verde (Puºcariu, II, op. cit., p. 283).
În 1708 se recunoaºte calitatea de nobil lui ªimion Pop ºi altora: „ei, din vremuri
strãvechi, au fost conºideraþi dintotdeauna nobili“ (J. Pal, op. cit., p. 225).
În Apºa de Jos au fost ºi preoþi Pop: presbiterul Ioan Pop la 1506, Dominicus Pop la 1526,
Baziliu Papp între 1825-1847 (Tit Bud, Date istorice despre protopopiatele, parochiile ºi
mânãstirile române din Maramureº din timpurile vechi pânã în anul 1911, Culese ºi scrise
de Tit Bud, Gherla, 1911, p. 18).
Notã: Cercetãrile noastre nu ºi-au propus, deºigur, sã stabileascã descendenþa directã a

Prof. Mihai Pop, oferind doar câteva jaloane în cercetãrile celui care va îndrãzni sã sta-
bileascã filiaþia, luând în considerare sistemul de înrudire, endogamic ºi exogamic, al famili-

Mihai Pop în Maramureº
ilor nobile maramureºene, de care era preocupat ºi Profesorul.
Începând cu 1920, Apºa de Jos ºi celelalte sate maramureºene din dreapta Tisei, pânã la
Talabârjaba, au fãcut parte, pe rând, din Cehoslovacia, între 1939-1944 din Ungaria, din 1944
din URSS, iar, dupã destrãmarea Uniunii Sovietice, din Ucraina.
Preotul ªtefan Pop, tatãl lui Mihai Pop (n. la 12 mai 1882 în Sãliºtea de Sus, m. 16 iulie
1967), a fost preot în Glod (1906-1910), apoi protopop al tractului Iza cu sediul în
Dragomireºti între 1911-1913 (vz. Erogaþiunea bãsericei din Glod, 1906-1913, cu semnã-
turile ºi scrisul tatãlui sãu, Arhiva Bisericii din Glod); a ridicat, între 1907-1911, biserica de
zid din Slãtioara (filie a parohiei din Glod), cu hramul Cuvioasa Paraschiva, Tit Bud
menþionând cã pentru gãtarea ei s-a ostenit mult preotul zelos Stefan Pop (T. Bud, op. cit.,
p. 45). Dupã 1913 s-a întors în Apºa de Jos, fiind preot 22 ani, unde în perioada interbelica...
a început sa funcþioneze o societate de culturã cu caracter românesc - organizatã de preotul
de la Apºa de Jos, ªtefan Pop - tatãl lui Mihai Pop, regele folclorului românesc, cu doi fii
studenþi la Univerºitatea de la Bucureºti. Societatea a fost numitã <Sfinþii Arhangheli Mihail
ºi Gavril> dupã numele hramului Mãnãstirii episcopeºti Peri. Societatea organiza vara ser-
bãri naþionale, înfiinþa filiale prin satele româneºti, aranja biblioteci cu cãrþi scrise în limba
românã. Apºa de Jos era consideratã centrul intelectual ºi cultural al Românilor din
Cehoslovacia“ (Dr. Ion M. Botoº, Românii din Transcarpatia, Maramureºul istoric, Ed.
Macarie, Târgoviºte, 2003, p. 28, apud Almanahul presei române din Ardeal ºi Banat, 1928,
p. 117). A mai funcþionat ca preot ºi la Sighet timp de 7 ani, iar sub regimul hortyst se refu-
giazã, revenind ca preot în Turt timp de 3 ani, în 1947 penºionându-se.(Vz. Arhiva Ioan M.
Botos, „Descendants of Kazar de Purcaretz“, Donaþia familiei Tona Chirilã (Pop), fiica lui
ªtefan Pop).
2.- De la Sighet la Bucureºti, Praga, Bratislava, Varºovia, Cracovia, Bonn ºi iar la

Bucureºti. O viaþã de om pentru o ªcoalã.
Mihai Pop, în 1925, la 18 ani, absolvã Liceul „Dragoº Vodã“ din Sighet. Apoi
Universitatea de Litere ºi Filosofie din Bucureºti (1925-1929), dupã care urmeazã studii de
specializare la Praga, Bonn, Varºovia, Cracovia (1929-1934).
Îºi dã doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava (1942).
Prezenþa sa la Praga ºi la Bratislava nu ne mirã, familia sa fiind în Apºa de Jos, localitate

care, între cele douã rãzboaie mondiale întâmplate în sec. XX, fãcea parte din Cehoslovacia;
la fel, nici, mai târziu, conferirea Medaliei pentru Merite în Relaþiile Româno-Cehoslovace.
A fost dr. doc. în ºtiinþe filologice al Universitãþii din Bucureºti. Cariera universitarã o
începe ca asistent universitar (1936-1939) la catedra de literaturã românã a Universitãþii din
Bucureºti condusã de D. Caracostea, apoi cercetãtor ºtiinþific (1948-1965), conferenþiar

(1957-1962) ºi profesor (1962-1965), director al Institutului de Etnografie ºi Folclor din

Bucureºti (1965-1975).
Între 1929-1936 participa la cercetãrile sociologice ale Institutului Social Român condus
de D. Gusti, Preºedinte al Societãþii Internaþionale de Etnologie ºi Folclor (1971), membru al
mai multor societãþi internaþionale, primind (1967) premiul internaþional „I. G. Herder“,
redactor sef al „Revistei de Folclor“ (din 1956), apoi redactor responsabil al aceleiaºi publi-
caþii, devenitã „Revista de etnografie ºi folclor“; a fost invitat, de numeroase ori, la presti-
gioase universitãþi din Europa, S.U.A. ºi Japonia.
A trecut în eternitate la 7 octombrie 2000.
Opera omnia n-am putea spune cã este restrânsã, mai potrivit ar fi sã o numim esenþialã.
Profesorul era, cum spunea adeseori, de structurã „oralã“, mândrindu-se cu originea sa ºi cu
retorica þãranilor nobili maramureºeni care, la întrunirile importante, se adresau obºtei cu sin-
tagma: „Onoraþi Boieri ºi Domni de viþã veche“. Se confunda cu lumea tradiþionalã ºi încer-
ca sa-i gãseascã resorturile intime în contextul transformãrilor benefice ºi/sau mai puþin
benefice ale lumii moderne pe care a perceput-o cu acuitate peste 8 decenii. Dacã „rememo-
ra adesea, ca un exemplu teza sa de licenþã, condusã de Ovid Densusianu, care ar fi avut
numai câteva pagini“ (Mihai Pop, Folclor românesc, Ed. Grai ºi Suflet - Cultura Naþionalã,
Buc., 1998, p. 344), la apariþia celor doua volume de Folclor românesc, în „Cuvânt lãmuri-
tor“ spunea: „Acum, când mã uit la sumarul acestor doua volume, cuprinzând peste 700 de
pagini, nici nu-mi vine sã cred cã eu am scris ºi am publicat atâta, fiindcã toatã viaþa mea
m-am ferit sã scriu ºi sã public cu toptanul, zicându-mi cã ºi în puþine rânduri poþi spune
multe, dacã ai ce spune“ (M. Pop, Folclor românesc, I, p. VI, s. n.).
Deºi i s-a imputat, direct sau indirect ca ar fi publicat prea puþin, Profesorul Mihai Pop
a scris, totuºi, destul de mult (vz. Fiºa biograficã, în Mihai Pop, Folclor românesc, vol. II, op.
cit. p. 344). Timp de peste ºapte decenii este prezent cu studii în reviste româneºti ºi din
strãinãtate, precum ºi cu câteva volume, de sintezã sau de teorie ºi metode de cercetare a fol-
clorului. Cele mai importante - cu excepþia volumelor Obiceiuri tradiþionale româneºti
(1976; ediþie revãzuta 1999) ºi Folclor literar românesc, în colaborare cu P. Ruxãndoiu
(1976; ediþia a II-a 1978; ediþia a III-a 1991) - au fost publicate în Folclor românesc, vol. I -
Teorie ºi metoda, 358 pag., vol. II - Texte ºi interpretãri, 356 pag, Editura Grai ºi Suflet -
Cultura Naþionalã, Buc., 1998, prin grija lui Nicolae Constantinescu ºi Alexandru Dobre.
Prin întreaga sa activitate, în care predomina latura de îndrumare ºi orientare a
cercetãrilor de folclor (Iordan Datcu, Dicþionarul etnologilor român“, II, p. 161), Mihai Pop
a modelat o ºcoala de etnologie româneasca, oferindu-i repere, surse de informaþie, metode,
instituþionalizând-o însã a creat ºi o instituþie neoficialã încã, dar recunoscutã ºi chiar astãzi
prezenþa profesorului este activã (Rodica Zane, Cartea ºi autorul, în M. Pop, Obiceiuri
tradiþionale româneºti, Ed. Univers, Buc., 1999, p. 220). Dupã „ªcoala Dimitrie Gusti“ în
sociologie, se poate vorbi de „Scoala Mihai Pop“ în etnologie, sau „efectul Mihai Pop“ (vz.
ªcoala Mihai Pop, ediþie îngrijitã de Gheorghe Deaconu ºi Ioan St. Lazãr, Râmnicu Vâlcea,

1997; Silviu Angelescu, Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã româneascã, în revista „Datina“,
nr.3-4, 1997, p. 17 sq.). „O ºcoalã“ prin care folcloristica româneasca intrã decisiv în cir-
cuitul internaþional ºi este recunoscutã ca atare (vz. „Fiºa biograficã“, în M. Pop, Folclor
românesc, II, op. cit., p. 345).
De la primul studiu publicat în „Arhiva pentru ºtiinþa ºi reforma sociala“, X (1932), nr. 1-
2 [Contribuþii la studiul limbilor speciale din Cornova: pãsãreascã], Mihai Pop este prezent
frecvent în majoritatea revistelor de specialitate ºi anuarele universitare din tara, precum ºi în
numeroase publicaþii din strãinãtate. Proiectele sale de cercetare, analize ale stãrii folcloris-
ticii româneºti, perspectiva circumscrierii cercetãrilor româneºti în sfera internaþionalã fac
obiectul a numeroase studii, între care citãm: Problemele ºi perspectivele folcloristicii noas-
tre, 1956 (vz. M. Pop, Folclor românesc, I, op. cit., p. 1-32), în care semnaleazã absenþa unor
lucrãri de mai mare cuprindere, necesitatea cercetãrii þinând seama de ansamblul faptelor de
folclor, dar observând ºi cã diferenþele dintre þinuturi tind sã se ºteargã“ (p. 18); Noi orien-
tãri în studiile de folclor, 1958 (Idem, p. 33-54), cu interesanta observaþie: Folcloriºtii
tradiþionaliºti studiau creaþia popularã ca un fenomen pe cale de dispariþie. Aceasta con-
cepþie este astãzi definitiv pãrãsitã la noi ºi tinde sa fie pãrãsitã ºi în þãrile apusene. Cu toatã
preþuirea pe care o acordã tradiþiei folclorice valoroase, folcloriºtii nu pot privi global ºi nu
se pot situa pe poziþii opuse progresului... de dragul pãstrãrii unor bunuri folclorice depãºite
ºi ca atare pãrãsite de popor (Idem, p. 49); Tradiþie ºi înnoire în folclorul român contempo-
ran“, 1959 (Idem, p. 65-74), în care se aduc în discuþie orientãrile în studiul tradiþiei, însã
preocupãrile nu sunt pentru a o pãstra cu orice preþ neschimbatã, ci interesul pentru modul
în care ea se înnoieºte“ (Idem, p. 65); Îndreptar pentru culegerea folclorului, volum, 1967
(Idem, p. 95-150); Corpus-ul folclorului românesc, 1969 (Idem, p. 196-206) - bazându-ne
„pe o clasificare funcþionalã a genurilor ºi speciilor, care sã redea cât mai fidel situaþia lor în
realitatea folcloricã vie, corpus-ul ar putea cuprinde... capitole însumând uneori mai multe
volume (Idem, p. 203); Le fait folklorique, acte de communication, 1970 (Idem, p. 215-219);
Folclorul în contemporaneitate, 1971 (Idem, p. 237-247) - consideraþii privind folclorul ca
un bun de continua comunicare între oameni, ca un bun de schimb, putându-se emite ipoteza
existentei, la doua extreme, a folclorului tradiþional al societãþii rurale autarhice ºi a fol-
clorului bun de consum al societãþii industriale de astãzi (Idem, p.237); „Problemes généraux
de l’ethnologie européene“, 1973 (Idem, p. 266-283); „Orientãrile actuale ale antropologiei
culturale“, 1988 (Idem, p. 313-318) - se subliniazã „tendinþa integratoare“ care „astãzi domi-
na în antropologia culturala“, afirmându-se „nu numai necesitatea cercetãrilor pluridiscipli-
nare, ci ºi aceea de a avea în vedere, întotdeauna, ansamblul ºi locul diferitelor domenii în
acest ansamblu, de a desprinde nu numai pentru domenii izolate, ci ºi pentru întreg, sisteme
de concepte ºi valori“ (Idem, p. 313).
Studiile privind teoria ºi metodele de cercetare, alãturi de volumele Obiceiuri tradiþionale
româneºti (1976, ed. a doua 1998), Folclor literar românesc (în colaborare cu Pavel
Ruxãndoiu , 1976, ed. a doua 1978, ed. a treia 1991), precum ºi cele de analizã ºi interpretare
a textelor - Mioriþa, Meºterul Manole, Cântecul popular epic, despre lirica populara, cãluºul,
mãºti etc. etc. - (vz. M. Pop, Folclor românesc, II, op. cit.), îl situeazã pe Mihai Pop printre
marile personalitãþi ale culturii româneºti contemporane.

3.- De la Bucureºti din nou „acasã“ în Maramureº. Cercetãri folclorice în Maramureº
„Eu, de felul meu, sunt de acolo“, din România Micã, aºa cum zic azi cei din Maramureºul
din dreapta Tisei, despãrþit de trupul Maramureºului Voievodal prin 1920. Descindea din
maramureºenii din Apºa de Jos, care, prin delegaþia Comitetului Naþional Român participan-
tã la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918, scandau: „Trãiascã România Mare de la Nistru pânã
dincolo de Tisa!“.
Pentru a face Liceul „Dragoº Vodã“ din Sighet, între cele doua rãzboaie se trecea pur ºi
simplu, pe jos, podul de la Sighet-Camara, chiar fiind în Bucureºti sau la Praga putea veni
oricând acasã, în sat, unde tatãl sau era preot. Dupã al doilea rãzboi mondial, cortina de fier
a închis toate drumurile, nu se putea trece râul peste care oamenii se strigau unii pe ceilalþi
sau „ziceau“ din cetera (cum o fãcea, pânã de curând, George Bota din Slatina, Solotvino,
care avea casa chiar pe malul Tisei) ca sã-ºi anunþe rudele despre evenimentele ce se petre-
ceau în neam: nunti, botezuri, înmormântãri. Deºi în acea vreme nu-ºi putea vedea pãrinþii ºi
rudele din „România Micã“, Profesorul Mihai Pop, venind în Maramureº, se simþea acasã ºi
întotdeauna era interesat de situaþia maramureºenilor. Cunoºtea bine starea cercetãrilor fol-
clorice efectuate în acest þinut. În „Cuvânt înainte“ la reeditarea volumelor lui Ion Bârlea,
Literatura popularã din Maramureº (vol. I-II, E.L., Buc., 1968), remarcând faptul cã fol-
clorul Maramureºului n-a intrat de la început în sfera de interes a folcloristicii noastre, însã
în momentul în care culegerea cântecelor populare capãtã noi înþelesuri, creaþia populara
fiind menita sa dezvãluie caracterele proprii psihologiei poporului român, ºi sa fie docu-
mente de strãveche cultura româneasca, folclorul Maramureºului atrage atenþia celor gru-
paþi în cercul <Orientul>, ºi Mihai Eminescu se pregãteºte sã þinã în Maramureº conferinþa
sa despre culegerea poeziei populare“ (I. Bârlea, op. cit., p. V). Acest fapt se explicã prin
situaþia particularã pe care o ocupa Maramureºul în peisajul istoric ºi etnic al poporului
român. Þara de baºtinã cu îndelungate tradiþii voievodale, þara de unde au pornit spre
Moldova descãlecãtorii, loc al primelor traduceri în limba româna, þinut de margine cu obi-
ceiuri strãmoºeºti nealterate, þara ce pãstreazã în biologic ºi cultural esenþe ale românitãþii
noastre, Maramureºul capãtã în configuraþia culturalã a acelei vremi o semnificaþie aparte,
care se soldeazã, din deceniile urmãtoare pânã astãzi, cu interesul crescând pentru istoria ºi
cultura lui populara“ (Mihai Pop, în I. Bârlea, op. cit., p. V, s. n.).
Dupã primele culegeri (Athanasie Marienescu, Ioniþã Scipione Bãdescu) ºi începuturile
miºcãrii folcloristice Maramureºene la sfârºitul sec. al XIX-lea (vz. Dumitru Pop,
Folcloristica Maramureºului, Minerva, Buc., 1970, p. 21-52), vine epoca marilor colecþii,
publicate la începutul sec. XX ºi între cele doua rãzboaie mondiale: Alexandru Þiplea, Poezii
populare din Maramureº, Academia Româna, 1906; Tit Bud, Poezii populare din
Maramureº, Academia Românã, 1908; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii populare româneºti
din Maramureº, apãrutã abia în 1957; Béla Bartok, Volksmusik der Rumanen von
Maramureº, Munchen, 1923; Ion Bârlea, Balade, colinde ºi bocete din Maramureº, Casa
ªcoalelor, 1924; Tache Papahagi, Graiul ºi folklorul Maramureºului, Academia Românã,
Buc., 1925.

Mai apar ºi unele broºuri: Petre Lenghel Izanu, Obiceiuri de Crãciun ºi colinde din
Maramureº, Sighet, 1938; Gheorghe Dãncuº, Literatura popularã. Crestãturi ºi crâmpeie“,
Cluj, 1945.
Dupã al doilea rãzboi mondial îºi continuã cercetãrile Petre Lenghel Izanu, Andrei Grobei,
Ion Berinde, Andrei Radu, Mihai Marina, Vaºile T. Doniga dar, destul de târziu, cam prin
deceniul 7-8, vine o noua generaþie de cercetãtori.
În acele vremuri, în Maramureº, ca peste tot în tara, cultura ºi oamenii de cultura - nu
numai în domeniul folclorului - erau consideraþi duºmani de clasã.
Se publicã ºi se horea la radio sau pe scena doar folclor nou (vz. Culegerile Maramureº,
tara noua, apãruta în Transkarpatia, la Ujgorod, prin anii 1958; Folclor poetic nou, Buc.,
1965, în care sunt prezenþi ºi culegãtori, am spune mai bine, versificatori din Maramureº. Nu
dorim sa le amintim numele). Se înfiinþa Cântarea României, despre care în Maramureº, ime-
diat, s-a spus ca este Plânsul, Cãinarea României: la noi numai morþii se cântã, nu se horesc;
se zice cântare de petrecan’e, nu bocet, ºi coconii când zd’eara - plâng - se zice cã se cântã.
Sistemul centralizant a dorit sã fie concentrate într-o singurã mânã, adicã pe un singur
picior al gândirii politice de atunci, toate demersurile care priveau ºi cultura, inclusiv dome-
niul etnologic, amestecat cu miºcarea artisticã de amatori care avea rol, în special, de a influ-
enþa masele populare. O asemenea instituþie a fost Casa Creaþiei Populare, cu subordonãri în
fiecare judeþ. În Maramureº s-a înfiinþat în 1956. Numele s-a schimbat între timp, devenind
Centrul de Îndrumare a Creaþiei populare ºi miºcãrii artistice de masã, iar, dupã ce, în 1974,
Mihai Pop a fost înlocuit de la conducerea Institutului de Folclor al Academiei, cele douã
instituþii s-au comasat, pe plan central, devenind Institutul de Cercetãri Etnologice ºi
Dialectologice Bucureºti. Astãzi se numeºte, foarte lung, ºi reproducând întreg Regulamentul
(tot provizoriu) de funcþionare, Centrul pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii
Tradiþionale, cu puþin timp înainte fiind Centrul de Conservare ºi Valorificare a Tradiþiei ºi
Creaþiei Populare, încât cei care cãutau distribuþia de conserve sunau sã ne întrebe: „Alo!
Centrul de Conserve al Judeþului?“.
Dintotdeauna însã marginile apãrã Centrul. Maramureºul, fiind la nordul þãrii, unde se
agaþã harta în cui, ºi ºtiind cã România este singura þarã ale cãrei graniþe sunt înconjurate
numai de români, a încercat, prin anumite personalitãþi, sã îºi apere identitatea culturalã. În
acei ani, dar mai ales în perioada ce a urmat înfiinþãrii Institutului de Folclor din Bucureºti,
folclorul Maramureºului a beneficiat de o seamã de culegeri ºi cercetãri ºtiinþifice pe potri-
va importanþei excepþionale ce o prezintã în contextul folcloric naþional (D. Pop,
Folcloristica..Maramureºului, op. cit., p. 125). Se publica, destul de mult, în culegeri colec-
tive (Teodor Balº, Pe-un picior de plai, Folclor contemporan, 1957; Folclor din Transilvania,
I, Buc., 1962; Folclor poetic nou, Buc., 1965). De asemenea, în strânsã legãturã cu miºcarea
artisticã de amatori trebuie amintite ºi înfãptuirile pe plan editorial ale Casei Creaþiei
Populare de la Baia Mare (D. Pop, op. cit., p. 125). Se publicã volumele: Gheorghe Popescu-
Judeþ Jocuri populare din Oaº ºi Maramureº, 1963; Creaþii ºi creatori populari, 1964;
Francisc Nistor, Ornamentaþii în lemn, 1967; Tancred Bãnãþeanu, Portul popular din
regiunea Maramureº, 1967; Tradiþii Maramureºene, vol. I, 1967, vol. II, 1979; Francisc
Nistor, Mihai Dãncuº, Mãºtile ºi jocurile cu mãºti, 1968;. Maramureº, album, 1968; Tancred

Bãnãþeanu, Arta popularã din nord-vestul Transilvaniei, 1969.
Momentul Mihai Pop
Profesorul Mihai Pop a sprijinit, direct sau indirect, apariþia unor lucrãri, precum ºi
favorizarea unor cercetãri în Maramureº. În 1966, fiind numit director al Casei Creaþiei
Nicoarã Timiº (n. 1929), un mare iubitor de folclor ºi având multe culegeri ale tradiþiilor pop-
ulare, dã o nouã orientare instituþiei, motivând, la sugestia Prof. Mihai Pop, necesitatea efec-
tuãrii ºi publicãrii cercetãrilor de folclor, acestea fiind în sprijinul formaþiilor artistice de
amatori. Era ºi o perioadã sumbrã. Prin anii 1967-68, printr-o hotãrâre a conducerii judeþene
a partidului, miliþia nu dãdea voie sã se mai colinde de Crãciun în Maramureº. O experienþã
personalã: fiind profesor în Sãliºtea de Sus, pe valea Izei, a doua zi de Crãciun 1967, am mers
cu autobusul la Rozavlea, erau cam 15 km., la poetul Simion Sustic Coman. Între satele ªieu
ºi Rozavlea, mai mulþi mascaþi (draci) din Viflaim ne-au barat drumul ºi, invitându-ne, pe cei
câþiva cãlãtori, sã coborâm, au mãcelãrit autobusul. În anul 1968, pentru a opri barbaria
interzicerii colindelor pe sate, s-a luat legãtura cu Maramureºeanul Mihai Pop, director al
Institutului de Etnografie ºi Folclor.
S-a propus înfiinþarea unui festival de colinde, de datini de... iarna, de Anul Nou. Era în
perioada de constrângere laicã, ateistã, iar Profesorul - cum îi spuneam noi, Domn’ Profesor
- a propus sã se numeascã Festivalul datinilor laice de iarnã, pentru a trece de toate cenzurile.
Doar astfel s-a aprobat acest festival (chiar târziu, prin 1988, la acest festival a participat ºi
Adrian Pãunescu; el a vãzut cum din grupurile Viflaimului, activiºtii de partid scot Îngerii, pe
Iosif ºi Maria, bisericuþa ºi, întrebând ce se întâmplã, a spus la microfon sã-i lase pe toþi la
paradã; un mucalit zicea: la paradã lasã numai dracii; comuniºtii-s cu dracu!). Astfel s-a
înfiinþat Festivalul datinilor ºi obiceiurilor laice de iarnã, prima ediþie având loc în decem-
brie 1968 la Baia Mare (de fapt un festival de colinde laice), iar din 1969 s-a mutat la Sighetul
Marmaþiei, aflându-se anul acesta la ediþia a XXXVI-a, desfãºurându-se, în fiecare an, în
zilele de 26 ºi 27 decembrie. Este una din cele mai impresionante manifestãri naþionale (par-
ticipând, cândva, colindãtori din peste 30 de judeþe). Din 2003 a fost inclus în rândul
Festivalurilor Internaþionale, prin I.O.V. (Organizaþia Internaþionalã de Folclor, afiliata la
UNESCO).
La sugestia Prof. Mihai Pop, cu sprijinul Institutului de Folclor, cu ocazia Festivalului s-
a organizat, începând cu decembrie 1970, o Sesiune de comunicãri pe teme folclorice care,
se motiva atunci, constituie un bun prilej de fundamentare teoreticã, de prezentare ºi inter-
pretare a ceea ce ne-am obiºnuit cu toþii sã numim datini ºi obiceiuri strãbune, având o va-
loare instructivã ºi documentarã... atât prin lucrãrile prezentate... cât ºi prin schimbul util de
opinii dintre diferiþi lucrãtori pe tãrâmul culturii de masã ºi contribuind la o mai deplinã
clarificare ºi interpretare a fenomenului folcloric legat de sãrbãtorile laice de iarna ºi alte
tradiþii populare (Comunicãri ºtiinþifice pe teme folclorice, Sighetul Marmaþiei, decembrie
1970-1971, CJCES, CJICPMAM Maramureº, 1973, Cuvânt înainte, p. 3). De-a lungul a
peste 30 de ani sesiunile ºtiinþifice ºi Festivalul de la Sighetul Marmaþiei erau ºi un pretext

pentru marii Intelectuali ai Þãrii, scriitori, artiºti, cercetãtori, muzeografi sã vinã aici <sã
ne comunice ceva> dar ºi sã sãrbãtoreascã Crãciunul, care altfel era interzis, sã schimbe
idei într-un spaþiu de sãrbãtoare ºi libertate (Mihai Dãncuº, Cuvânt înainte, în Acta Musei
Maramorosiensis, I, Etnografie ºi Folclor, [Sighetul Marmaþiei], 2002, p. 15).
La primele sesiuni au participat, alãturi de maramureºeni, cercetãtori din þarã, în majori-
tate de la Institutul de Folclor, universitari din Cluj, Baia Mare, iar, mai târziu, li s-au adãu-
gat ºi cercetãtori strãini, colaboratori ai Institutului de Folclor sau ai Centrului Creaþiei
Populare Maramureº ºi Muzeului Maramureºean din Sighet. De-a lungul timpului s-au
prezentat peste 500 de comunicãri. Studiile au fost publicate, în parte, în volumul Comunicãri
ºtiinþifice pe teme folclorice, apãrut în 1973 (op. cit., 140 pag.), iar, mai recent, în „Acta
Musei Maramorosiensis“ (op. cit., 512 pag.).
De la iniþierea Sesiunii de comunicãri, în 1970, Profesorul Mihai Pop nu a lipsit, pânã în
1988, aproape de la nici o întrunire, fiind mentorul spiritual al manifestãrii. În seara primei
zile, adicã a doua zi de Crãciun, câþiva maramureºeni, împreunã cu Mihai Pop ºi unii invitaþi,
mai ales din strãinãtate, mergeau la colindat la prieteni din sate, mai ales la familia Aurel Fãt.
Era o bucurie de mare suflet, ne reîncãrcam „bateriile“ºi puteam merge, optimiºti, mai
departe.
Au fost prezente personalitãþi cunoscute în lumea ºtiinþificã naþionalã ºi internaþionalã:
Jean Cuisenier, Claude Karnoouh, Gail Kligman, Kosei Miya, Marie Gabrielle Leblanc,
Patrick ºi Christiane Weisbecker, Pierre Dutron, Joel Marrant, Mihai Dimiu, Constantin
Eretescu, Sanda Golopenþia, Irina ªafarica Nicolau, Aurora Perju-Liiceanu, Anca Surcel,
Romulus Antonescu, Nicolae Dunãre, Ion I. Drãgoescu, Radu Don, Narcisa ªtiucã, Iuliana
Bãncescu, ªtefan Cãrãpãnceanu, Liviu Sofonea, Dumitru Pop, Vasile Savonea, Radu
Florescu, Mariana Marian, Ioan Opriº ºi mulþi alþii, alãturi de cercetãtorii maramureºeni.
La 8 octombrie 1972 ia fiinþã Asociaþia Folcloriºtilor din Maramureº, preºedinte de
onoare fiind ales Prof. Mihai Pop, iar ca preºedinte Nicoarã Timiº, director al Centrului
Creaþiei Populare Maramureº. A fost elaborat un statut care îºi propunea un amplu program
de culegere ºi cercetare a materialului folcloric, elaborarea de studii sub directa îndrumare
a Institutului de Etnografie ºi Folclor din Bucureºti (Statutul Asociaþiei Folcloriºtilor ºi
Etnografilor din Maramureº, Baia Mare, 1972, art. 4, s.n.).
Rolul Institutului de Etnografie ºi Folclor ºi, în mod special, al Prof. Mihai Pop se va
observa, în timp, mai ales în modalitãþile de abordare a fenomenului folcloric. Într-o
„Informare“ din aprilie 1974, se face o analizã a rezultatelor obþinute: cu sprijinul organelor
locale de partid ºi de stat ºi al Institutului de Etnografie ºi Folclor din Bucureºti, în persoana
Prof. dr. doc. Mihai Pop, în luna octombrie 1972 a luat fiinþã Asociaþia Folcloriºtilor ºi
Etnografilor din jud. Maramureº, care îºi propune drept scop culegerea, cercetarea, pãs-
trarea ºi valorificarea creaþiei populare locale tradiþionale ºi contemporane, prin mijloacele
care îi stau la dispoziþie, prin antrenarea în aceastã acþiune nobilã a tuturor forþelor de care
dispune judeþul nostru (Arhiva CCP, dosar 1973, p. 28). La înfiinþare, Asociaþia a avut 70 de
membri: profesori, învãþãtori, alþi iubitori de folclor (ingineri, medici, geologi etc.), meºteri
populari, cântãreþi, dar ºi preoþi, scriitori, artiºti plastici, studenþi ºi elevi.
Dupã nici un an, în aprilie 1973, s-a organizat o consfãtuire la care au participat 200 de

persoane (cercetãtori, instructori ai formaþiilor artistice). Programul a cuprins expuneri de

informare privind cele mai moderne metode de cercetare etno-sociologice ºi studiere a
fenomenului folcloric în complexitatea lui. Precizãrile preþioase ºi instructive referitoare la
modalitãþile de valorificare a creaþiei populare prin miºcarea artisticã de amatori ºi de inte-
grare a acesteia în cultura contemporanã, fãcute de specialiºtii Institutului de Etnografie ºi
Folclor au fost deosebit de importante pentru noi („Dare de seamã privind cercetarea ºi valo-
rificarea creaþiei populare din jud. Maramureº“, aprilie 1974, Dosar 1974, p. 29).
Din 1970 se desfãºura cercetarea etno-sociologicã de pe Valea Cosãului, iniþiatã de Prof.
Mihai Pop ºi Institutul de Etnografie ºi Folclor, cu participare Naþionalã ºi internaþionalã, dar
ºi numeroºi cercetãtori din Maramureº. Prin Comitetul de Cultura ºi Centrul Creaþiei
Populare se asigurau cea mai mare parte din cheltuielile necesare. De asemenea, în vara anu-
lui 1973 peste 40 de cercetãtori locali au efectuat, timp de 10-20 de zile, în grup, cercetãri
în zonele Chioar, Codru, Lãpuº, Valea Izei, la stâni ºi în diferite localitãþi din judeþ (Dosar
1974, Arhiva CCP).
În aceastã perioadã, pentru a pãstra unele datini ºi obiceiuri, au fost iniþiate unele festi-
valuri folclorice: „Hora la Prislop“, „Festivalurile cântecului, dansului ºi portului popular din
Codru (la Asuaju de Sus), Chioar (La „Stejarul“, Somcuþa Mare), Lãpuº (la Stoiceni),
„Tânjaua de pe Mara“ (la Hoþeni), serbãri populare legate de ieºitul oilor la munte („Ruptul
sterpelor“ la Bogdan Voda), urmãrindu-se revitalizarea horei satului, ºezãtorilor, târgurilor
ºi expoziþiilor de artã popularã, reluarea costumului popular local ºi crearea unor condiþii
adecvate de integrare a creaþiei populare în viaþa contemporanã („Informare privind valori-
ficarea creaþiei populare prin miºcarea artisticã de amatori“, 27 iunie 1975, Dosar 1975,
Arhiva CCP). În aceste demersuri, într-o epocã de constrângere ideologicã (sã nu uitãm,
avusese loc „celebra“ plenarã din iunie 1971, iar „chinga ideologicã“ era strânsã tot mai evi-
dent!), numele Profesorului Mihai Pop era luat ca un stindard, fiind, pentru organismele
politice locale de atunci, un mod de motivare a finanþãrii unor activitãþi. Începuse epoca ori-
entãrii tot mai pregnante a cercetãrilor înspre valorificarea scenicã a folclorului contempo-
ran, în special prin montaje-literar muzicale, brigãzi artistice de agitaþie (mai ales la oraº -
n.n.) ºi ansambluri folclorice, în informãrile ºi dãrile de seamã periodice citându-se copios
din Mihai Pop, fragmentând spusele Profesorului în sensul dorit de autoritãþile de partid:
Dacã vrem sã acþionam ca folcloriºti în contemporaneitate - spunea Profesorul Mihai Pop -
suntem chemaþi sã ne ocupãm de problemele contemporane ale folclorului, adicã suntem
chemaþi sã ne ocupãm tot mai mult de modul în care bunurile folclorice tradiþionale trãiesc
mai departe în mediile folclorice, de modul în care tradiþia noastrã folcloricã se integreazã
în cultura contemporanã, de modul în care cultura contemporanã influenþeazã cultura
tradiþionalã („Informare...“, 1975, lucr. cit.).
Activitãþi ºi tipãrituri
Direcþionarea cercetãrilor înspre miºcarea artistica de masã a fost, prin diferite subterfugii,
ºi un motiv al continuãrii cercetãrilor folclorice. La „Cântarea României“ se aducea bocetul
ºi descântecul pe scena, alte elemente „laice“, se puneau în scenã spectacole cum ar fi

„Moartea pãcurarului“ la Viºeu de Sus, „Masa dorului“ ºi „Mioriþa“ la Sãliºtea de Sus,

„Cerbul minunat“, „Meºterul Manole“, „Zburãtorul“ la Gârdani, „Pintea Viteazu“ la Bârsana,
„Ursitoarele“ la Vadu Izei, „Peþitorul“ la Cãlinesti, „Vergelul“ la Coruia, „În ºezãtoare“ la
Costeni ºi Sarasãu, „Tiralexa (kir eleison)“ la Sãliºtea de Sus, Budeºti, Berbeºti etc. etc. Se
„exploata“ libertatea, adicã modurile de exprimare ale întregii game de performare a fol-
clorului ºi tradiþiilor. Elementele mistice erau considerate „ateism“, iar Maramureºul avea
zeci de spectacole - „regalul Maramureºului“ - care luau premiul I pe þarã în vremea „Cântãrii
României“. Se mergea, altfel spus, într-o zonã interzisã, cu mari influenþe naþionale, dar mai
ales în Maramureº. Erau regizori amatori sau profesioniºti, venea în Maramureº Ion D. Sârbu,
Mihai Dimiu. Era, printr-o închidere ideologica în fapt o deschidere, pe care Mihai Pop o pre-
figura în 1973 (Vz. Mihai Pop, De la obiceiuri strãvechi la ceremoniale ºi la spectacole con-
temporane, în Comunicãri ºtiinþifice pe teme folclorice, op. cit., p. 3-13).
Pe acele vremuri se fãceau, anual, întâlniri cu fiii Maramureºului, la care veneau nume
sonore ale literaturii ºi culturii româneºti: Mihai Pop, Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban,
Augustin Buzura, Laurenþiu Ulici, Ion Iuga, George Boitor, A. I. Brumaru etc.; era ºi o
miºcare puternicã a artiºtilor plastici: Vida Gheza, Costan Dipºe, Traian Biltiu Dãncus, Mihai
Oloº, Ilie Cãmãrãºan, Mircea Hriºca, Nicolae Apostol, Josif Balla, Traian Hriºca etc.; exis-
tau 25 de cenacluri literare, majoritatea poeþilor fiind ºi cercetãtori de folclor: Ion Filip,
Vasile Latiº, Augustin Botiº, Alexandru Codreanu, Ion Codreanu, Leontin Drãgan, Ion
Bogdan, Ion Burnar, Echim Vancea, Nicolae Iuga, Mihai Cupcea, Emil Florescu, Petru
Dunca, ªtefan Cãmãraºu, Vasile Bologa etc. etc. Se înfiinþase Asociaþia Tinerilor Artiºti
„Mãiastra“; se tipãreau culegerile literare „Pagini Maramureºene“ (ajunse, în 1982, la vol.
14), în 1976 se editeazã foaia „Mãiastra“ dedicatã Centenarului Brâncuºi, 4 pag., în care se
publicã folclor despre pasãrea mãiastra/mnistraºie în româneºte ºi englezã. Se organizeazã
întâlniri literare, festivaluri-concurs de literaturã : Festivalul naþional de poezie de la Sighet,
devenit astãzi internaþional, Festivalul naþional de literaturã ºi folclor „Vasile Lucaciu“ de la
Cicârlãu, Festivalul de literaturã „Andrei Mureºanu“ la Viºeu de Sus, Festivalul de literaturã
pentru tineri „Mãiastra“ la Baia Mare, Lecþiile de poezie de la Sãliºtea de Sus (unde au „pre-
dat“ Ioan Alexandru, Nichita Stãnescu, Gheorghe Pituþ, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Ion
Iuga), Colocvii de criticã contemporanã la Borºa (conduse de Laurenþiu Ulici), Întrunirile
trimestriale „Mãiastra“ de la Baia Mare la care veneau toþi scriitorii din Maramureº, având
invitate personalitãþi din þarã. Se organizeazã, la Ieud ºi Budeºti „Colocvii de civilizaþie
româneascã“, cu participarea a numeroºi scriitori ºi cercetãtori din Cluj, Bucureºti, Iaºi,
Chiºinãu (Achim Mihu, George Mihãila, Ioan ªerb, Vasile Vetiºanu, Gheorghe Bulgãr,
Nichita Stãnescu, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituþ, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Liviu
Damian, Angela Marinescu, Laurenþiu Ulici, Ion Iuga, Nicolae Breban, Augustin Buzura,
Mircea Zaciu, Ion Mureºan, Adrian Popescu, Ana Blandiana etc. etc.).
Începuserã însã ºi restricþiile pentru tipãrituri. Se puteau publica, de prin 1976, doar
„Lucrãrile cenaclului“, ºapirografiate, cu menþiunea „uz intern“. Se fãceau liste cu numele
invitaþilor din tarã la diverse manifestãri, chiar ºi la sesiunile de folclor de la Sighet, Ieud sau
Budeºti, acestea trebuind sã fie aprobate de organele judeþene. Totuºi, în deceniile urmãtoare
apar câteva lucrãri de referinþã despre Maramureº, la unele edituri din tarã, sau prin Centrul

Creaþiei Populare Maramureº.
În þarã, dar ºi la edituri din Baia Mare apar, pânã în 1990, puþine lucrãri (dãm, în special,
autorii originari din Maramureº):
Dumitru Pop, „Folcloristica Maramureºului“, Ed. Minerva, Buc., 1970, 397 pag.;
Vasile T. Doniga, „Folclor din Maramureº“, Postfaþa de Mihai Pop, Ed. Minerva, Buc.,
1980, 666 pag.;
Francisc Nistor, „Iarna Maramureºeanã“, Album, Ed. Sport-Turism, Buc., 1981;
Mihai Pop, Georgeta Stoica, „Zona etnograficã Lãpuº“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1984,
Petre Lenghel-Izanu, „Poezii ºi poveºti populare din Maramureº“, Prefaþa de Mihai Pop,
Ed. Minerva, Buc., 1985, 710 pag.;
Sabin Sainelic, Maria Sainelic, „Zona etnograficã Chioar“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1986,
125 pag.;
Mihai Dãncuº, „Zona etnograficã Maramureº“, Ed. Sport-Turism, Buc., 1986, 221 pag..
Dupã 1990, tipãriturile se înmulþesc vertiginos. Apar:
Valerica Steþco, „Poezii populare din Þara Maramureºului“, Ed. Minerva, Buc., 1990, 358
pag.;
Pamfil Biltiu, „Poezii ºi poveºti populare din Þara Lãpuºului“, Ed. Minerva, Buc., 1990;
Ion Chiº Ster, „Corindatul în Maramureº“, Baia Mare, 1990, 31 pag., (litografiat);
Valentin Bãinþan, „Colinde de Crãciun“, Tipomar, Baia Mare, 1993, 24 pag.;
Vasile Latiº, „Pãstoritul în Munþii Maramureºului (Spaþiu ºi timp)“, Ed. Marco & Condor,
Baia Mare, 1993, 305 pag.;
Pamfil Bilþiu, „Fãt Frumos cel înþelept“, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1994, 448 pag.;
Mihai Dãncuº, „Sighetul Marmaþiei: Muzeul etnografic al Maramureºului“, Ed. Museion,
[Buc., 1995], 104 pag.
Pamfil Bilþiu, Gheorghe Pop, „Sculaþi, sculaþi, boieri mari“, Colinde din judeþul
Maramureº, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, 438 pag.;
Valentin Bilþ, „Poezii, tradiþii ºi obiceiuri populare din Maramureº“, Ed. Grai ºi Suflet -
Cultura Naþionalã, Buc., 1996, 275 pag.;
Valeria Bilþ, „Literatura ºi obiceiurile vieþii de familie din Maramureº“, Ed. Grai ºi Suflet
- Cultura Naþionalã, Buc., 1996, 134 pag.;
Gheorghe Pop, „Terminologie minierã din bazinele Maramureºene“, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1996, 130 pag.;
Gheorghe Pop, „Sãpânþa cea dreaptã ca bradul“, Monografie, [Baia Mare, 1997], 301
pag.;
Lucian Perta, „Folclor eminamente nou din Þara Maramureºului“, Parodii, Ed. Jurnalul
de Sighet, Sighet, 1997, 82 pag.;
Vasile Viorel Paºca, „Lãpuºul românesc“, Monografie, Ed. Mica Doris, [Tg. Mureº],
1997, 132 pag.;

Georgeta Corniþã, „Paradigme ale expresivitãþii în lirica populara neritualã din

Maramureº“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1997, 184 pag.;
Elisabeta Faiciuc, „Dragomireºti - strãveche vatrã Maramureºeanã“, Ed. Dragoº Voda,
Cluj-Napoca, 1998, 415 pag.;
Vasile Olteanu, „Din comoara folclorului românesc“, Ed. Proema, Baia Mare, 1998, 332
pag.;
Constantin Corniþã, „Obiceiuri în legaturã cu naºterea, cãsãtoria ºi moartea în Ungureni -
zona Lãpuº: Elemente de sociologia folclorului“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998, 56 pag.;
Constantin Corniþã, „Cultura popularã Maramureºeanã în preocupãrile folcloriºtilor ºi
etnografilor“, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998;
Simion Vaida, Sarolta Vaida, „Izvor, izvoraº“, Colinde, Ed. Ariadna, 1999, 48 pag.;
Pamfil Bilþiu, Maria Bilþiu, „Izvorul fermecat“, Legende, basme mitologice, Ed. Gutinul,
Baia Mare, 1999, 472 pag.
Aurel I. Brumaru, „Despre fiinþa româneascã“, Ed. Viitorul românesc, Buc., 2001, 216
pag.;
Pamfil Bilþiu, „Studii de etnologie româneascã“, Ed. Saeculum I. O., Buc., vol. I, 2003,
368 pag., vol. II, 2004, 296 pag.
Prin Centrul Creaþiei Populare (în afarã de pliantele în care sunt incluse ºi culegeri de fol-
clor: „[Cenaclul] Andrei Mureºanu - Mãiastra - Maramureº, 1980, „Luceafãrul - Mãiastra -
Maramureº“, 1980, „Astra - Mãiastra - Maramureº“, 1982, „Maramureº tarã nouã“, Zece cân-
tece, 1977, „Mândru-ºi cânta-un cerb în codru“, Zece colinde, 1977), se editeazã:
„Maramureº“, Album foto ºi vederi, 1968; reeditare în 1972;

„Ceas pe ceas se alungã“, [Antologie], 1970;
„Datini ºi obiceiuri“, Culegere de librete pentru spectacolele folclorice, vol. I, 1968, vol.
II, 1970, vol. III, 1972;
Ilie Godja, „Între ai mei“, Din creaþiile ºi culegerile rapsodului popular Ilie Godja din
Valea Stejarului, 1973, 141 pag.;
Gheorghe Baciu, Gavril Ghiur, „Jocuri populare din Þara Lãpuºului ºi Þara Chioarului“,
vol. I-II, 1973;
Dumitru Pop, „Folclor din zona Codrului“, 1978, 415 pag.;
Petre Lenghel-Izanu, „Doina mândrã pân Barsana“, 1979, 263 pag.;
Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoarã Timiº, „Calendarul Maramureºului“, alcãtuit în 1975 ºi
aprobat sa aparã dupã un „cincinal“, în 1980, 144 pag.;
„Antologie de folclor din judeþul Maramureº“, vol. I, Poezia, Prefaþa de Mihai Pop, 1980,
550 pag.;
Gheorghe Pop, „Folclor muzical din zona Maramureº“, 1982, 420 pag.
Ion Chiº Ster, Gheorghe Pop, „Graiul, etnografia ºi folclorul zonei Chioar“, 1983, 462
pag. (Premiul Academiei Române);
Ortansa Dogaru, „Ornamentele ºi croiul costumului popular din Maramureº“, 1984, 304
pag.;

„România, Maramureº“, 4 pliante foto, Tipãrit la Arta Grafica, 1988, 12 pag. fiecare;
Alexandru Viman, „Cu cât cânt, atâta sunt“, Rapsozi ai cântecului popular, 1989;
Dupã 1990, nu mai funcþioneazã cenzura politicã, ci o cenzurã mai durã, cea a sãrãciei. În
15 ani apar foarte puþine tipãrituri:
Alexa Gavril Bâle, „Leacuri pentru vite“, în colecþia „Corpus Traditionum

Maramorosiensis“, 1993, 60 pag.;
Iuliu Pop, „Pecetare Maramureºene“, Album, în colecþia „Corpus Traditionum
Maramorosiensis“, 1995, 60 pag.
„Maramureº“, 10 vederi „Tradiþii ºi obiceiuri din Maramureº“, 1994.
„54 colinde“, casete audio, 1998.
În anul 2001, prin Centrul Creaþiei Populare, se iniþiazã, dupã modelul „Calendarului
Maramureºului“ apãrut în 1980, revista „Memoria ethnologica“, din care pânã acum, 2004,
au apãrut 10 numere, însumând 1172 pagini, cuprinzând studii, descrieri de tradiþii ºi obi-
ceiuri, peste 3500 de texte poetice. Revista „nu se vrea a fi decât un fragmentarium din ceea
ce mai existã în memoria imediatã a Maramureºului. Este o încercare de a relua o tradiþie ºi,
în acelaºi timp, de a elabora un corpus al tradiþiilor, al memoriei culturale“ („Memoria eth-
nologica“, nr. 1, decembrie 2001, Întâmpinare, p. 1, º.a.).
Prin aceastã revista, precum ºi prin alte publicaþii, se continua imboldul pe care Prof.
Mihai Pop l-a dat, prin anii 1970, cercetãrilor din Maramureº, atât personal, cât ºi prin con-
tinuatorii “ªcolii Mihai Pop“.
Deºi Profesorul a trecut în eternitate, totuºi timpul sãu, parafrazându-l, are o „duratã
nelimitatã“ ºi „atâta vreme cât îl cuprinde memoria generaþiilor este real, iar dincolo de aceas-
ta trece în legendã“ (vz. „Acta Musei Maramoroºiensis“, op. cit., p. 13). Aºa cum o legendã
mereu vie va rãmâne Domn’ Profesor Mihai Pop nu numai pentru cei care l-au cunoscut ºi
continuã ªcoala, ci ºi pentru toþi cei care se apleacã cu dragoste ºi pricepere asupra tezauru-
lui culturii populare.
Rezumat
Genealogia profesorului Mihai Pop dovedeºte vechimea familiei lui în þinutul Maramureºului. O
incursiune în activitatea sa ºtiinþificã, focalizatã asupra cercetãrilor etnologice ale regiunii natale, pre-
cum ºi bibliografia receptãrii critice a operei lui Mihai Pop întregesc imaginea unui om de ºtiinþã în
aceeaºi mãsurã devotat locului care l-a format ºi înþeles de cei din jur ca un reprezentant de frunte al
Maramureºului.
Deºi Profesorul a trecut în eternitate, totuºi timpul sau, parafrazându-l, are o „durata nelimitatã“ ºi
„atâta vreme cât îl cuprinde memoria generaþiilor este real, iar dincolo de aceasta trece în legendã“. Aºa
cum o legendã mereu vie va rãmâne Domn’ Profesor Mihai Pop nu numai pentru cei care l-au cunoscut
ºi continuã ªcoala, ci ºi pentru toþi cei care se apleacã cu dragoste ºi pricepere asupra tezaurului culturii
populare.

Abstract
The genealogy of professor Mihai Pop is proof of the deep roots of his family in Maramureº coun-
ty. An exploration of his scientific activity, focused upon his ethnological research of his native region,
as well as the bibliography of the critical response to his work complete the image of a scholar devoted
to his place of formation and perceived by those around him as a leading representative of Maramureº.
Although the Professor passed away, his time, as he would say, “lasts indefinitely” and “as long as
he remains in the memory of the following generations, his time is real and the rest is legend”. It is true
that our professor Mihai Pop will always stay for us as a living legend and this will happen not only for
his disciples but also for all those who love and care for the treasure of folk culture.

Ilie Moise
Profesorul Mihai Pop ºi cercetarea

etnologicã sibianã
Surprinzãtor, numele profesorului Mihai Pop îmi evocã, întotdeauna, începuturile stu-
denþiei, la Cluj – în ultima decadã a anilor ’60 – ºi se leagã de primele noþiuni ºtiinþifice mo-
derne privind cultura ºi civilizaþia tradiþionalã româneascã. Audiam, în fiecare sãptãmânã,
prelegerile de folclor literar ale profesorului Dumitru Pop, care zãbovea cu o realã plãcere
asupra unor studii semnate de Mihai Pop. În acelaºi timp seminariile, conduse de profesorul
ªeuleanu, acordau un loc distinct contribuþiilor de ultimã orã ale profesorului bucureºtean,
semnalând, nu o datã, modernitatea acestora, viziunea de tip holistic, tenta antropologicã. Ba
mai mult, tânãrul nostru asistent îl considera nici mai mult, nici mai puþin decât creatorul de
necontestat al ºcolii folcloristice postbelice, creatorul ºcolii etnologice româneºti, omul care,
în ciuda izolãrii României – a racordat cercetarea etnologicã româneascã la cea europeanã.
Datorez, aºadar, dascãlilor mei clujeni apropierea timpurie de lucrãrile profesorului Mihai
Pop, impresionat, cu siguranþã, de claritatea limbajului ºi mai cu seamã de viziunea integra-
toare asupra culturii tradiþionale româneºti, de modernitatea mesajului ºtiinþific. Articolele
programatice, publicate în acei ani – Perspective în cercetarea poeticã a folclorului (în Studii
de poeticã ºi stilisticã, Bucureºti, 1966), Caracterul formalizat al creaþiilor orale (în „Secolul
20”, nr. 5/1966) ºi Metode noi în cercetarea structurii basmelor (în „Folclor literar”, I/1967)
au constituit, pentru mine, ºi pentru întreaga mea generaþie, cel dintâi contact cu ºcoala struc-
turalistã francezã (condusã de Claude Lévi-Strauss), cu teoria comunicaþiilor, cu semiotica.
Pe omul Mihai Pop l-am cunoscut mai târziu, odatã cu cele dintâi ediþii ale colocviilor
naþionale ale cercurilor ºtiinþifice studenþeºti de folclor. Fluenþa frazei ºi modernitatea dis-
cursului, firescul ºi amabilitatea în relaþiile cu ceilalþi alcãtuiau un personaj cu adevãrat
cuceritor. Nu avea nimic din dascãlul sobru, rigid, „scorþos”, cu care era obiºnuitã generaþia
mea. Generozitatea ºi charisma, aureolate de o nedezminþitã autoritate ºtiinþificã, se îmbinau,
îºi dãdeam mâna în modelarea unui dascãl de o facturã aparte, pe care nu-l poþi uita prea uºor.
O fotografie din 1971 surprinde participanþii la cel de-al IV-lea Colocviu Naþional...
strânºi în jurul profesorului. Cu zâmbetu-i atât de caracteristic, troneazã efectiv în centrul
„artileriei folcloristicii româneºti”. Are alãturi pe Emilia Comiºel, Dumitru Pop, Gh. Vrabie,
Vasile Adãscãliþei, colegi din alte centre universitare, asistenþi ºi mai ales studenþi, tineri ce
bat, cu entuziasm ºi încredere, la porþile cercetãrii. Privitã cu atenþie fotografia reuneºte cel
puþin trei generaþii (dacã nu patru!) de folcloriºti. Alãturi de cei trei magiºtri – Mihai Pop, Gh.
Vrabie ºi Emilia Comiºel – îi regãsim pe prof. Dumitru Pop de la Cluj, Vasile Adãscãliþei de

Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã
la Iaºi, Pavel Ruxãndoiu de la Bucureºti ºi Gabriel Manolescu de la Timiºoara. Cea de-a treia
generaþie e reprezentatã de asistenþii Nicolae Constantinescu, Ion ªeuleanu, V.T. Creþu ºi Gh.
Oprea. Apoi studenþii folcloriºti între care pot fi recunoscuþi câþiva dintre actualii cercetãtori
ºi dascãli de folclor: Silviu Angelescu, Ion Viorel Boldureanu, Maria Murãrescu, Crãciun
Parasca ºi chiar Ioan Petru Culianu. Aceastã imagine îþi sugereazã firescul, te lasã sã înþelegi
modul natural în care se trecea de la o generaþie la alta. Deoarece, trebuie sã mãrturisesc –
sub oblãduirea Profesorului – nu s-a simþit, nu am simþit hiatusul, ruptura dintre generaþii.
Grupul de studenþi – spre exemplu – prezent la acest „Colocviu Naþional al Cercurilor ªtiinþi-
fice Studenþeºti de Folclor” (13–15 mai 1971) se constituie în ceea ce obiºnuim sã numim, cu
un termen uºor demonetizat – pepiniera de cadre pentru instituþiile de cercetare, pentru muzee
sau universitãþi.
Acest fapt a fost posibil cred, ºi datoritã triplei sale calitãþi de profesor titular la
Universitatea din Bucureºti, de redactor responsabil al „Revistei de Etnografie ºi Folclor” ºi
de director al „Institutului de Etnografie ºi Folclor” Bucureºti – funcþii care i-au permis, din-
colo de cadrul ideal, de pârghiile eficiente de promovare a ideilor sale, sã-ºi urmãreascã, sã-ºi
formeze ºi sã-ºi stimuleze discipolii. Astfel studenþii cu preocupãri în domeniul cercetãrii
etnologice puteau participa la cercetãrile organizate de „Institutul de Etnografie ºi Folclor”
unde uceniceau pe lângã specialiºti de marcã cu experienþã îndelungatã, pregãtindu-se în
acest mod, pentru o viitoare carierã în cercetare, sau chiar pentru un eventual debut în
„Revista de Etnografie ºi Folclor”. De aici ºi pânã la conturarea ªcolii Mihai Pop nu mai este
decât un pas, pe care studenþii l-au fãcut ori de câte ori au avut prilejul, atraºi îndeosebi, de
viziunea modernã asupra culturii ºi civilizaþiei tradiþionale în care un ochi era îndreptat spre
trecut, iar celãlalt aþintit, întotdeauna spre viitor.
Mai târziu, dupã absolvirea facultãþii, l-am reîntâlnit la dezbaterile periodice (axate pe
destinul culturii ºi civilizaþiei tradiþionale), organizate de dr. Cornel Irimie la Muzeul Tehnicii
Populare din Sibiu, dar ºi în calitate de coordonator al unui proiect de cercetare a dansurilor
ºi obiceiurilor de pe Valea Hârtibaciului finanþat de Comitetul de Culturã a Judeþului Sibiu,

Ilie Moise
materializat în volumul Dansuri ºi obiceiuri de pe Valea Hârtibaciului ºi a apãrut la Sibiu în

1974. Fiecare întâlnire cu Profesorul era o adevãratã sãrbãtoare: aceeaºi frazã scânteietoare,
acelaºi verb briliant menit a orienta ºi îndruma activitatea de cercetare. Recunoscut pe plan
naþional (redactor-ºef al „Revistei de Etnografie ºi Folclor”, director al „Institutului de
Etnografie ºi Folclor”) ºi internaþional (laureat al Premiului Herder, preºedinte al Societãþii
Internaþionale de Etnologie ºi Folclor), profesorul „oficia” cu acelaºi farmec, cu aceeaºi
dãruire, cu aceeaºi nobleþe de adevãrat „lord al discursului etnologic”. În prezenþa sa totul
pãrea posibil, simplu ºi uºor de împlinit. În câteva rânduri a fost oaspetele Festivalului
„Cibinium” ºi al Asociaþiei Folcloriºtilor ºi Etnografilor din judeþul Sibiu, la sesiunile de
comunicãri ºtiinþifice organizate în anii ’80. ªi-a mãrturisit, nu o datã, simpatia ºi aprecierea
faþã de locurile ºi oamenii Sibiului, aducându-le aminte cã în anii ’50, pe vremea când era
director adjunct al Institutului de Folclor din Bucureºti, a încercat sã înfiinþeze aici o secþie,
pornind de la potenþialul de cercetare, de la resursele umane ºi materiale existente. Din cores-
pondenþa cu membrii „Cercului Permanent de Studii ºi Cercetãri Folclorice” de la Sibiu
reiese cã viitoarea secþie a „Institutului de Folclor” urma sã-ºi axeze activitatea pe conturarea
identitãþilor culturale ale saºilor ºi românilor din zonã, idee atât de actualã în contextul globa-
lizãrii ºi a integrãrii europene. Emulaþia ºtiinþificã din deceniile ºapte ºi opt, apariþia unor
periodice cu profil etnologic în oraºul de pe Cibin constituiau, în opinia profesorului, doar
câteva din împlinirile unui centru universitar cu vechi ºi adânci tradiþii umaniste. În intervi-
urile acordate presei profesorul aprecia: „Puterea creatoare de artã a poporului din aceastã
zonã a depãºit cu mult media creaþiei populare, atât prin domeniile noi în care s-a manifestat,
cât ºi prin concepþia ce a stat la baza acestor manifestãri ºi prin modurile în care câteva per-
sonalitãþi excepþionale au dat expresie artisticã acestor concepþii” (Cibinium ’73). În ceea ce
priveºte periodicele „Cibinium” ºi „Studii ºi comunicãri (de etnologie)” le considera „anuare
care situeazã Sibiul în primul eºalon al publicaþiilor de profil din România” („Tribuna
Sibiului”, 14 sept. 1983). Studiul Printre douã pãrãuþe..., redactat în acei ani, porneºte de la
volumul Cântecul miresei de I. Albescu ºi a fost prezentat la Sibiu, în 1983. Semnele de sim-
patie ºi preþuire faþã de Sibiu au continuat, legãturile umane ºi spirituale nu s-au întrerupt
niciodatã, astfel cã la susþinerea tezei de doctorat m-a onorat cu un referat mãgulitor, iar mai
târziu m-a cooptat în câteva din comisiile de doctorat pe care le conducea.

Mihai Pop ºi cercetarea etnologicã sibianã
Rezumat
În mod surprinzãtor, numele profesorul este strâns legat de începuturile studenþiei clujene, unde prin
intermediul lui Dumitru Pop, glasul universitarului bucureºtean se fãcea auzit, iar vocea seminarelor
conduse de I. ªeulean afirma cu tãrie cã profesorul este întemeietorul ºcolii etnologice româneºti. Însã
aºa cum centrul clujean racorda studenþii cu mediul gândirii lui Pop, acesta din urmã prin articolele sale
crea o punte de legãturã cu ºcoala de lingvisticã structuralistã francezã.
Contactul cu Mihai Pop însã se prelungeºte ºi dupã anii studenþiei prin participarea acestuia con-
stantã la manifestãrile etnologice din cadrul festivalului sibian Cibinun sau la întâlnire Asociaþiei fol-
cloriºtilor ºi etnografilor din judeþul Sibiu.
Tripla ipostazã a lui Mihai Pop – profesor universitar, director al Institutului de etnografie ºi Folclor
ºi redactor responsabil al Revistei de Etnografie ºi Folclor – i-a permis profesorului nu numai prezenþa
pe orizontalã, el reprezentând ºi un factor coagulant pe verticala generaþiilor.
Abstract
Surprisingly, the professor’s name is closely related to my early university years in Cluj where
through Dumitru Pop the voice of the Bucharest professor was heard. At the same time, within his sem-
inars, ªeulean strongly stated that the professor is the founder of the Romanian ethnology school. Yet,
the same way as Cluj put its students through Pop’s way of thinking, Pop himself enabled by his stud-
ies to contact with the French structural linguistics school.
Furthermore the contact with Pop is prolonged after the university years by his constant participation
at the ethnological meetings at the Cibinum – the Sibiu festival – and at the Association of Ethnologists
and Folklorists from Sibiu County.
Pop’s triple position – as a university professor, as director at The Institute of Ethnography and
Folklore, and as chief-editor of Revista de etnografie ºi folclor - enable the professor’s presence not only
in different places but also vertically since he represented the generation connector.

Discipolii
__________________
Iordan Datcu
Amintindu-ne de Marin Buga
Fãrã îndoialã cã l-am remarcat îndatã, încã din primul meu an de studenþie, adicã din 1952,
la Facultatea de Filologie a Universitãþii Bucureºti, l-am vãzut adesea în sala de lecturã a bib-
liotecii de la etajul întâi, am fost alãturi la cursurile lui Tudor Vianu ºi la conferinþele lui G.
Cãlinescu, þinute fie la etajul IV – Rectorat, fie la Academie.
Ne-am împrietenit însã mai târziu. Pânã atunci însã consemnez câteva date biografice ale
sale. S-a nãscut la 17 septembrie 1924, la Cireºu, judeþul Argeº, a fãcut liceul la Piteºti (1943
– 1950) ºi facultatea amintitã între anii 1950 ºi 1954. Deºi coleg de promoþie cu Dan
Grigorescu ºi Valeriu Râpeanu, era mai în vârstã decât ei ºi în genere decât colegii sãi, fiind-
cã deºi a terminat ºcoala primarã în anul 1938, liceul l-a început abia în 1943. Dupã
absolvirea facultãþii, a fost mai întâi asistent universitar la Institutul de Relaþii Internaþionale
din Bucureºti (1954-1957), apoi, între anii 1957 ºi 1970, asistent la Catedra de folclor a pro-
fesorului Mihai Pop, de unde s-a mutat, în 1970, la Institutul Pedagogic din Bacãu, unde a
funcþionat pânã la pensionare.
Spuneam mai sus cã ne-am împrietenit mai târziu, odatã cu angajarea mea, în 1963, ca
redactor la Editura pentru Literaturã. Atunci i-am tipãrit în Folclor din Oltenia ºi Muntenia
(vol. III, 1968, p.715-941) colecþia sa Folclor de pe Argeº, una dintre cele mai bune culegeri
care au apãrut atunci, alcãtuitã din 193 de texte din Siliºtea, Cãteasca, Rãteºti, Hârseºti (toate
din judeþul Argeº) ºi Poboru (judeþul Olt), remarcabile fiind variantele la Soarele ºi Luna,
Cântecul ºarpelui, Mihu haiducul, Radu lui Anghel din Greci, Uncheºeii, Corbea (pretendent
la domnie), Mircea ciobanul, fiecare cu o bine conturatã funcþie moral-educativã, iar din
secþiunea liricii, cântecele de dragoste ºi dor ºi cele satirice. Introducerea constatã mutaþiile
survenite în funcþionalitatea unor cântece.
Anii 1968 ºi 1970 au fost ani de vârf în activitatea lui Marin Buga, atunci el tipãrind, în
publicaþii periodice, o serie de studii. Preluând sugestii metodologice din opera lui Roman
Jakobson pe care le fructificã într-un sistem analitic propriu, Buga încearcã sã contureze
specificitatea genurilor literaturii populare pe baza unor norme stabilite de tradiþie ºi care

trãiesc latent în conºtiinþa creatorilor anonimi, obiectivându-se cu fiecare act de creaþie în

modelãri specifice diferitelor categorii ale literaturii populare, respingând de plano criteriile
de apreciere propuse de teoria literaturii culte. În demersul sãu critic porneºte de la con-
statarea modelãrii accentuate a creaþiei populare, modelare exprimatã în mai multe planuri:
versificaþie, expresivitate, structurã arhitectonicã, formule stereotipe. Din planurile amintite,
cel al structurii compoziþionale i se pare esenþial în delimitarea genurilor ºi speciilor litera-
turii populare. Pentru atingerea þelului propus, sunt examinate funcþia psihosocialã, precisã,
sistemul intern de relaþii, contextul funcþional specific al genurilor ºi speciilor. În Structura
compoziþionalã, criteriu de diferenþiere a genurilor literaturii populare (în Folclor literar,
Timiºoara, II, 1968, p.137-168), analiza, în plan sintagmatic, în funcþie de contextul amintit,
a douã creaþii structurate pe acelaºi moment ceremonial, nupþial (oraþia de colãcãrie ºi bala-
da Cântecul nunului), conclude cã fiecare dintre cele douã creaþii are o marcã proprie.
Cercetãrile anterioare ale colindelor aminteau doar tipul compoziþional tripartit. În Tipuri de
structuri compoziþionale în colindele româneºti (în „Revista de etnografie ºi folclor“, 1968,
nr.1, p.27-57) angajeazã o cercetare a întregii game de colinde, pornind de la constatarea cã
structura compoziþionalã este strâns legatã de varietatea mesajului, de funcþionalitatea este-
ticã. Într-un examen al liricii ( Improvizaþie ºi sistem în compoziþia liricii populare, în Analele
Universitãþii Bucureºti, seria „Limba ºi literatura românã“, an. XIX, 1970, p.139-147), gen
mai intens supus improvizaþiei, aglutinãrii, contaminãrii, constatã ºi aici sisteme compozi-
þionale proprii, modele de combinare a secvenþelor-idei în noi contexte. Privite din acelaºi
unghi, al structurii, poezia riturilor agrare de invocare a ploii, ruga la ursitori, zorile, invocaþia
de dragoste vãdesc atât variabilitatea structurilor compoziþionale, cât ºi elementele unifica-
toare, ºabloane cvasiabstracte.
ªi-a canalizat apoi întreaga sa activitate spre elaborarea tezei sale de doctorat, Ovid
Densusianu, folclorist, pe care a susþinut-o, în 1976, cu profesorul universitar Mihai Pop, tezã
care a impresionat deopotrivã prin temeinicia ei ºi prin amploarea ei, pe lângã textul propriu-
zis, de vreo ºapte sute de pagini, prezentând ºi douã volume complementare, Folclorul în
paginile revistei „Vieaþa nouã“ ºi Latura folcloricã în profilul general al revistei „Grai ºi
suflet“.
Ani de zile, când eram redactor la Editura Minerva, am insistat ca Marin Buga sã ne dea
sã-i tipãrim teza. I-am cerut sã ne dea un manuscris de vreo 400-450 de pagini dactilografi-
ate, pentru cã un text mai mare nu admitea colecþia „Universitas“, în care publicam teze de
doctorat. Nu s-a îndurat sã taie nimic din textul pe care-l scrisese. ªi aºa s-a fãcut cã mono-
grafia sa a apãrut postum, la Editura „Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã“ (2003, 459 p.).
Mai nimic nu l-a satisfãcut deplin pe Marin Buga, în Ovid Densusianu, folclorist, din ceea
ce s-a scris pe aceastã temã. Ceea ce s-a scris, spune el, este îngrijorãtor de puþin, iar sub
raportul problematicii abordate, nu convinge. Interpretãri eronate, deformatoare asupra
concepþiei folclorice densusiene. Este aici o vãditã exagerare, atât în ceea ce priveºte aºa-zisa
puþinãtate a bibliografiei critice, cât ºi în ceea ce priveºte interpretarea deformatoare. Fiindcã
nu se poate vorbi de paupertatea bibliografiei critice atâta vreme cât despre Densusianu ºi
problema în chestiune, chiar dacã uneori atinsã doar tangenþial, constaþi cã s-au exprimat în
scris nume precum G. Pascu, Ion Bianu, Vasile Bogrea, Ion ªiadbei, N. Georgescu-Tistu, Al.

Iordan Datcu
Popescu-Telega, Traian Herseni, G. Giuglea, Iorgu Iordan, Ion Muºlea, Al. Rosetti, N.
Cartojan, S. Puºcariu, Bazil Munteanu, D. ªandru, D. Macrea, J. Byck, Mihai Pop, Marin
Bucur, Valeriu Rusu, Ion Diaconu, D. Caracostea, Adrian Fochi, Radu Niculescu, Ovidiu
Papadima, Nicolae Constantinescu º.a.
Este adevãrat însã cã Marin Buga oferã, prin cartea sa, prima tratare monograficã asupra
problemei, pentru elaborarea ei nerãmânând doar la lucrãrile mai importante ale lui
Densusianu, ci cercetând totul, de la cãrþi, reviste, manuscrise pânã la ecourile trezite de aces-
tea. Nimic nu pare uitat, autorul monografiei cercetând pânã ºi manuscrisele lecþiilor þinute
de Densusianu la liceul din Focºani. Spunând cã a cercetat totul înþelegem, totodatã, cã nu se
rezumã la lucrãrile cu evidentã tematicã folcloricã, ci examineazã ºi scrieri aparþinând isto-
riei limbii, dialectologiei, etnografiei, criticii ºi istoriei literare, în toate acestea descoperind
implicaþii ale chestiunii pe care o cerceteazã.
Cel mai sever reproº pe care-l face, mai tuturor celor care au abordat folcloristica lui
Densusianu, este acela cã au neglijat atât activitatea lui de început, perioada 1893-1905, cât
ºi perioada imediatã întoarcerii sale de la studii în strãinãtate. Perioadei 1893-1905 îi cores-
pund – scrie Buga – contribuþii esenþiale, definitorii pentru concepþia înnoitoare a lui
Densusianu: Literatura popularã din punct de vedere etnopsihologic (1893), Aliteraþiunea în
limbile romanice (1894), La prise de Cordres er de Sébille (1896), cursurile despre literatu-
ra românã modernã (1899-1901). O lecturã unilateralã a studiului Literatura popularã din
punct de vedere etnopsihologic a fãcut din Densusianu reprezentantul cercetãrii tipic etnopsi-
hologice. Or, scrie Marin Buga combãtându-i pe Gh. Vrabie, D. Pop, Mihai Pop, P.
Ruxãndoiu, Adrian Fochi, Ovidiu Bârlea, - în studiul amintit, în care sunt dezbãtute idei teo-
retice ºi metodologice, erau semnalate douã categorii de cercetãri diferite ca scop, cercetarea
în sine (care se ocupã de originea creaþiei populare, filiaþii, transformãri) ºi cercetarea apli-
catã, ale cãrei rezultate pot fi de folos ºi altor discipline, precum filologia, psihologia, istoria.
Comentariile pe care le respinge Marin Buga au reþinut ºi absolutizat, din cercetarea aplicatã,
doar cercetarea de psihologie etnicã ºi au fãcut din ea o dominantã a tipului de cercetare prac-
ticat de Densusianu. Dacã ia atitudine criticã faþã de opiniile acelora care îl fixau pe
Densusianu pe linia concepþiei etnopsihologice, autorul monografiei se exprimã nuanþat
despre pãrerile acestora în alte chestiuni. Respinge însã global capitolul rezervat folcloristu-
lui în cartea lui Marin Bucur, Ovid Densusianu (1967), taxat ca interpretare impresionistã,
neadecvatã. Cea de a doua perioadã, aceea de dupã întoarcerea lui Densusianu de la studii în
strãinãtate, rãstimp în care cercetãtorii anteriori au crezut cã acesta n-a avut preocupãri pen-
tru creaþia popularã demne de reþinut, s-a caracterizat, dimpotrivã, scrie Marin Buga, printr-
o ºi mai mare diversitate a problematicii abordate. Noile contribuþii trebuie sã fie cãutate nu
în lucrãri speciale, nu în cãrþi publicate, ci în cursurile de Istoria literaturii române þinute la
Facultatea de Litere din Bucureºti (1898-1901), cel mai concludent în acest sens fiind acela
þinut în anii 1898-1899, în care aduce nu doar o perspectivã esteticã asupra literaturii române
vechi de pânã la ªcoala Ardeleanã, ci ºi o prezentare a evoluþiei folclorului de la Anton Pann
înainte, a influenþei creaþiei populare asupra literaturii de autor, a influenþei acesteia asupra
folclorului, a interferenþelor dintre literatura religioasã ºi creaþia popularã, a influenþei tex-
telor apocrife asupra literaturii populare. Aceleaºi probleme le urmãreºte ºi în cursul univer-

sitar Istoria filologiei romanice ºi principiile ei fundamentale (1904-1905), dupã aceºti ani
activitatea folcloristicã a lui Densusianu devenind programaticã.
Contrariat cã, în exegeza anterioarã, Ovid Densusianu si-a aflat preþuire supremã doar ca
filolog ºi lingvist, Marin Buga a întreprins o amplã cercetare, menitã sã îndrepte aceastã
nedreptate, sã punã la locul meritat contribuþia majorã a savantului la fundamentarea fol-
clorului ca disciplinã autonomã, a principiilor ºi metodologiei de cercetare a lui, a demersu-
lui comparatist. Autorul monografiei a urmãrit cu sagacitate formularea sistemului propriu
densusianist de abordare a domeniului, ideile noi pe care le-a adus, atât faþã de B.P. Hasdeu
ºi grupul de la „Columna lui Traian“, cât ºi faþã de folcloristica europeanã contemporanã lui,
faþã de care a adus, în unele privinþe, ca spre exemplu în chestiunea nonistoricitãþii creaþiilor
populare, a baladelor în speþã, despre care Gaston Paris spunea cã ar putea sã fie pe drumul
cel bun, sau în domeniul cercetãrii stilului folcloric în Aliteraþiunea în limbile romanice.
Marin Buga a fãcut din cercetarea operei lui Ovid Densusianu o pasiune de o viaþã, mono-
grafia despre acesta ºi celelalte douã cercetãri amintite mai sus sunt contribuþia sa cu totul
remarcabilã. A lucrat mereu, dupã susþinerea tezei de doctorat, la aceastã monografie, a cerce-
tat ºi iar a revenit asupra unor probleme, pentru ca sã formuleze exact, pentru ca sã aprofun-
deze. De aceea, este profund regretabil ºi nedrept cã autorul nu ºi-a vãzut, cât a trãit, cartea
tipãritã, autorul ei decedând în decembrie 2003. Situaþie nedreaptã ºi altfel, ºi anume cã,
nemaivãzându-ºi ultima corecturã, cartea a apãrut cu multe greºeli, fãrã un indice de nume,
fãrã un rezumat într-o limbã de circulaþie.
Mi-a rãmas în amintire omul tonic, care când râdea i se îmbujora toatã faþa, care-ºi expri-
ma cu francheþe opiniile, care nu ezita sã polemizeze, uneori, chiar ºi cu profesorul Mihai
Pop, în cadrul catedrei de la Universitate. Regãsesc aceastã trãsãturã a omului ºi în cartea sa,
strãbãtutã de un constant apetit polemic.
Pentru mai deplina cunoaºtere a demersului critic al lui Marin Buga, socotim cã este ºi
necesar ºi justificat sã-i fie tipãrite ºi celelalte douã cercetãri densusianiste, care i-au flancat
teza de doctorat.
Rezumat
Marin Buga, asistent la catedra de folclor a profesorului Mihai Pop, în perioada 1957 – 1970, este
autorul unei remarcabile culegeri de folclor poetic argeºean, cuprinzând 193 de texte, tipãrite de editorul
Iordan Datcu în anul 1968, în antologia regionalã Folclor din Oltenia ºi Muntenia, vol. 3. În activitatea
de folclorist a lui Marin Buga, anii 1968 ºi 1970 i-au marcat vârful profesional, apãrându-i studii în legã-
turã cu diferenþierea genurilor literaturii populare, structuri compoziþionale în colindele româneºti sau
modelarea creaþiilor folclorice. Teza de doctorat a celui evocat în acest articol a tratat subiectul Ovid
Densusianu, folclorist ºi a fost susþinutã în 1976, sub coordonarea ºtiinþificã a lui Mihai Pop. Foarte
amplã ºi documentatã, reliefând un spirit polemic ºi o realã vocaþie de cercetãtor al istoriei folcloristicii
româneºti, teza de doctorat a lui Marin Buga a fost tipãritã postum, în 2003.
Abstract
Marin Buga, a university assistant of professor Mihai Pop at the Folklore Department of the Faculty

Iordan Datcu
of Philology at the University of Bucharest from 1957 to 1970, is the author of a remarkable folk poet-
ry collection. The collection contains 193 texts from Argeº district, in the south of the country and Iordan
Datcu edited it in the regional folklore anthology Folklore from Oltenia and Muntenia, volume 3.
The years 1968 and 1970 can be considered the professional peak of Marin Buga’s activity, when he
wrote his studies on the distinction between genres in folk literature, compositional structures in
Romanian winter solstice songs and patterns in folk creation. Marin Buga’s Ph. D thesis, Ovid
Densusianu, folklore scholar, was presented in 1976 under the scientific coordination of Mihai Pop. It
is very ample and documented and it points out the author’s polemic spirit and his call for researching
the history of folklore studies. Unfortunately, it came to print only postumously, in 2003.

Pavel Ruxãndoiu la 70 de ani
Într-o istorie a folcloristicii româneºti actuale, care sã cuprindã ultimul sfert al secolului
al XX-lea ºi începutul celui de-al XXI-lea, venind astfel ca o continuare fireascã, necesarã ºi
aºteptatã a sintezei lui Ovidiu Bârlea (Istoria folcloristicii româneºti, Editura Enciclopedicã
Românã, 1974), profesorul Pavel Ruxãndoiu (n. 15 august 1934) ºi-ar afla fãrã dificultate
locul în secþiunea “Folclorul la Universitate”. O asemenea secþiune fusese anticipatã, cu mal-
iþie, e adevãrat, în volumul menþionat, la p. 576: “În universitãþi, folcloristica este susþinutã
în aceastã perioadã de o echipã cu renume, care va da la luminã opere fundamentale, mai cu
seamã cã unii predau folclor de mai bine de douã decenii”. Ovidiu Bârlea era, din motive
strict personale, supãrat pe Mihai Pop ºi, de aceea, de mai multe ori nedrept: o datã, prin per-
siflarea, “într-o notã prizãritã”, a lui Mihai Pop, care, pentru a fi corecþi, nu preda folclor “de
peste douã decenii”, cum se afirmã, revenirea sa la catedrã producându-se abia în 1957, a
doua oarã prin ignorarea deliberatã ºi injustã a celor dintâi asistenþi ai celui care introdusese
disciplina “Folclor literar românesc” în planurile de învãþãmânt de la facultãþile filologice,
Marin Buga (1924-2003) ºi Pavel Ruxãndoiu, deºi cei doi aveau, la data respectivã, o serie
de contribuþii demne de a fi luate în seamã.
În ceea ce îl priveºte pe Pavel Ruxãndoiu, acesta figura deja ca autor al unui scurt capitol,
“Proverbe ºi zicãtori”, în tratatul academic de Istoria literaturii române, vol. I, 1964, p. 193-
200, publicase o antologie de Folclor poetic, însoþitã de note, glosar ºi indice de informatori,
Editura ªtiinþificã, 1967, ºi scrisese, cu înþelegere, dar ºi cu spirit critic, despre lucrarea lui
Ovidiu Bârlea, Antologie de prozã popularã epicã, în “Revista de Etnografie ºi Folclor”, nr.
1, 1967, argumente suficiente, zic eu, pentru a fi reþinut de autorul respectivei istorii a disci-
plinei.
Absolvent al Facultãþii de Filologie, în 1957, Pavel Ruxãndoiu a devenit asistentul profe-
sorului Mihai Pop la noua disciplinã academicã, “Folclor literar românesc”, ºi a rãmas fidel
Universitãþii, Facultãþii de Litere (Filologie, Limba ºi literatura românã), colectivului de fol-
clor (din 1990, Catedra de etnologie ºi folclor) de atunci pânã la pensionare (2003) dar ºi dupã
aceasta. A parcurs, înfruntând numeroase piedici, unele aparþinând sistemului, altele de ordin
personal, treptele carierei universitare, fiind, pe rând, asistent (1957-1964), lector (1964-
1996), conferenþiar universitar (din 1996). Între anii 1967-1982 a funcþionat ca inspector de
specialitate în Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmântului, acoperind, în paralel, cu mari eforturi,
în toatã aceastã perioadã, norma didacticã de la Facultate, la care nu a vrut sã renunþe cu nici
un preþ.
A pregãtit, cu multã competenþã ºi abnegaþie, zeci de promoþii de studenþi, cãrora le-a pre-
dat cursul general, introductiv sau cursuri speciale, opþionale, precum cele despre Proverbele

româneºti, Poeticã folcloricã, Mitul mioritic în cultura româneascã, Etnologie ºi folclor com-
parat, Antropologia textului folcloric, multe din prelegerile prezentate în cadrul acestora
transformându-se în lucrãri ºtiinþifice de þinutã, publicate sub formã de volume sau de studii
de specialitate. Examenele sale au devenit “proverbiale”, prin meticulozitatea cu care erau
þinute, prin calmul desãvârºit cu care îºi asculta studenþii, prin exactitatea micrometricã cu
care erau mãsurate rãspunsurile. La examenele lui Ruxãndoiu studenþii ºi cei care îl asistau
aveau ce învãþa.
În bunã mãsurã, cariera ºtiinþificã a universitarului Pavel Ruxãndoiu merge mânã în mânã
cu aceea didacticã. Datã fiind cunoscuta reþinere pe care Mihai Pop o avea faþã de scris, îi
revine asistentului ºi colaboratorului sãu meritul de a-l fi determinat sã punã pe hârtie, împre-
unã, sub forma unui curs universitar, sinteza Folclor literar românesc, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, 1976, cu douã reeditãri supervizate exclusiv de P. Ruxãndoiu. Scriam, în croni-
ca mea la aceastã carte, apãrutã în “România literarã”, anul IX, nr. 34, 19 august 1976, p. 9:
“Depãºind dificultãþile generate de diletantismul care nu o datã s-a manifestat în acest dome-
niu, de vastitatea ºi diversitatea extremã a câmpului cercetãrii, autorii realizeazã o sintezã
cuprinzãtoare ºi coerentã asupra creaþiei literare populare îmbinând în exegeza lor câºtigurile
folcloristicii tradiþionale cu principiile teoretice ºi metodologice cele mai moderne manifes-
tate în cadrul acestei discipline. Mai vechilor, dar nu întotdeauna anacronicelor teorii privi-
toare la geneza, circulaþia, tipologia bunurilor folclorice le sunt subliniate punctele de rezis-
tenþã ºi li se adaugã perspectivele noi generate de antropologia structuralã, de semioticã ºi de
poeticã, operaþie din care rezultã o platformã teoreticã solidã, pe baza cãreia este definit con-
ceptul de folclor, ca parte integrantã a culturii populare ºi, mai departe, cel de literaturã pop-
ularã. [...] În contextul interesului major, ºtiinþific fundamentat, pentru valorile perene ale
tradiþiei noastre culturale, cartea universitarilor bucureºteni Mihai Pop ºi Pavel Ruxãndoiu se
înscrie ca un exemplu de interpretare sinteticã, integralã ºi integratoare a folclorului literar
românesc”.
Dupã fix 25 de ani, Pavel Ruxãndoiu simte nevoia sã reia cartea cu autor dublu din 1976
ºi publicã, singur, Folclorul literar românesc în contextul culturii populare româneºti,
Editura “Grai ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, 2001, 568 p. Cele câteva capitole aparþinând lui
Mihai Pop, reþinute din vechiul manual, sunt marcate ca atare ºi adaptate, stilistic, noii lucrãri
care se prezintã ca o sintezã originalã a unui domeniu vast ºi lipsit, în general, de asemenea
construcþii exegetice. “Cartea reprezintã – aºa cum scria un recenzent – mai mult decât un
curs universitar. Ea închide deopotrivã între coperþile ei o introducere în universul folcloris-
ticii româneºti, cu deschideri spre antropologia culturalã, o exegezã a ideilor de folclor ºi
folclor literar, o viziune personalã asupra sistemului categoriilor folclorice, o rediscutare a
punctelor-cheie din problematica specificã domeniului ºi, nu în ultimul rând, o lecturã
analiticã, modelatoare a unor texte reprezentative din folclorul românesc” (Ioana-Ruxandra
Fruntelatã, Folclorul literar ca fapt de culturã, “Observatorul cultural” nr. 108, 19.03.-25.03.
2002, p. 14-15).
Aceastã îndelungã stãruire asupra unor teme îi este proprie universitarului Pavel Ruxãndoiu
al cãrui nume este inextricabil legat de cercetarea proverbului. Studiile sale despre formele lite-
raturii sapienþiale se întind pe durata a aproape 40 de ani, dacã luãm drept “cap ºi începãturã”

Pavel Ruxãndoiu la 70 de ani
capitolul “Proverbe ºi zicãtori” din Istoria literaturii române, E. A., 1964, menþionat mai sus,
iar ca punct terminus volumul Proverb ºi context, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2003,
243 p., la origine teza sa de doctorat, susþinutã în 1996, la Facultatea de Litere a Universitãþii
din Bucureºti, în faþa unei comisii alcãtuite din personalitãþi ale domeniului (preºedinte acad.
Ion Coteanu, Decanul Facultãþii, conducãtor ºtiinþific Mihai Pop, membri Eugen Todoran,
Valeria Guþu-Romalo, Dan Grigorescu, Nicoleta Coatu) care comentau în termeni elogioºi
lucrarea (Vezi “Post-scriptum”, op. cit., p. 237-240). Pãrþi finite ale tezei au vãzut, în timp,
lumina tiparului, ºi doar scrupulul împins la extrem al autorului a fãcut ca aceasta sã se întru-
peze integral atât de târziu. Altminteri, studii precum Aspectul metaforic al proverbelor, apãrut
în vol. Studii de poeticã ºi stilisticã, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1966, p. 94-113;
Proverbele ca gen folcloric, în “Folclor literar” I, Universitatea din Timiºoara, 1967, p. 183-
198; Proverbul – element de educaþie, în vol. Educaþie ºi limbaj, Editura Didacticã ºi
Pedagogicã, 1972, p. 171-176; Funcþia socialã a proverbelor, “Analele Universitãþii din
Bucureºti – Limba ºi literatura românã”, XXII (1973), p. 81-87; Despre proverbe (cu aplicaþie
la proza lui I. Creangã), “Limba ºi literatura românã”, 1977, nr. 2, p. 26-28; Eres, datinã ºi
proverb. Relaþii genetice ºi funcþionale, “Revista de Etnografie ºi Folclor”, nr. 1, 1986, p. 12-
20 (apãrut mai întâi într-o publicaþie editatã aproape eroic, în condiþii incredibile pentru ziua
de azi, prin dactilografiere ºi multiplicare în câteva zeci de exemplare, de cãtre regretatul
Constantin Negreanu, “Proverbium” I, Drobeta-Turnu Severin, 1984, p. 19-24; la fel, Iordache
Golescu ºi proverbele româneºti, Idem, II, 1987, p. 18-24) ºi altele intraserã deja în bibli-
ografia de bazã a studiilor paremiologice.
Noutatea remarcabilã a studiilor despre proverb, concentrate în tezã, a fost reþinutã, cum
rezultã din scurte extrase din referatele oficiale de doctorat, de cel mai nefolclorist dintre
membrii comisiei, prof. Dan Grigorescu, care constatã cã “abordarea proverbului în context”
face posibilã “o relevantã deschidere ºi spre teritoriul istoriei ideilor, teritoriu aflat – cum bine
se ºtie – într-un proces de reevaluãri ºi reformulãri. Desfãºurarea acestui proces este, însã, de
multe ori ezitantã, tocmai pentru cã nu se iau în seamã implicaþiile tuturor sectoarelor uni-
versului cultural care participã la adoptarea ºi la formularea unor idei, la rândul lor determi-
nante pentru constituirea unui fond universal ºi, deopotrivã, pentru implicarea unor exprimãri
specifice pentru fiecare spaþiu cultural în parte” (Proverb ºi context, p. 238-239). Într-adevãr,
dacã avem în minte perioada când au fost elaborate studiile menþionate mai sus, constatãm cã
Pavel Ruxãndoiu era “sincron” cu noile orientãri din folcloristica americanã, mai ales, care,
în anii ’70, impunea schimbarea accentului “de pe lucruri pe procese” ºi, aproape concomi-
tent, cãuta cãile de definire a folclorului în context (vezi, cu titlu de exemplu, Dan Ben-Amos,
Toward a Definition of Folklore in Context, “Journal of American Folklore”, vol. 84, 1971,
p. 3-15, urmat de Richard Bauman, The Field Study of Folklore in Context, în Handbook of
American Folklore. Edited by Richard M. Dorson with Inta Gale Carpenter. Bloomington,
Indiana University Press, 1983, p. 362-368, ºi, mai târziu, Dan Ben-Amos, “Context” in
Context, “Western Folklore”, vol. 52, Numbers 2, 3, 4 April, July, October 1993, p. 209-226).
Faptul cã nici unul dintre aceste studii nu apare în bibliografia lucrãrii atestã faptul cã autorul
român a gândit singur tipurile de context în raport cu care se defineºte proverbul (contextul
genetic, contextul generic, contextul funcþional cu varianta context funcþional scriitoricesc),

acestea trebuind sã poarte, cu toatã reticenþa, ca sã nu spun altfel, pe care o avem noi faþã de
produsele româneºti, marca Pavel Ruxãndoiu.
A treia dimensiune a activitãþii sãrbãtoritului, intim legatã de aceea de cadru didactic în
învãþãmântul superior, se construieºte din multele sale analize ºi comentarii de texte literare,
folclorice (Mioriþa, Toma Alimoº, Lirica popularã – orizont tematic ºi imagistic, Lexicul
mioritic) ºi de autor (“Ce te legeni, codrule?, Despre proverbe (cu aplicaþie la proza lui I.
Creangã) ºi Rezonanþe folclorice în creaþia marilor prozatori români) apãrute, majoritatea,
în publicaþiile Societãþii de ªtiinþe Filologice de care s-a simþit întotdeauna apropiat.
Cum am fost, peste 30 de ani, începând cu 1964, colegi de catedrã, ºi am petrecut, împre-
unã, anii frumoºi ai primei tinereþi, nu pot sã nu evoc lungile continuãri ale dezbaterilor din
ºedinþele de catedrã sau de cerc ºtiinþific în loc(al)uri intrate de acum în legendã –
“Universitãþii”, “Terasa Colonadelor”, “Dunãrea”, “Berlin”. Pe vremea aceea, Pavel
Ruxãndoiu þinea un carneþel cu bancuri din care reproducea, cu haz, pe cele care i se pãreau
mai reuºite, se lua la harþã, din te miri ce, cu mai vârstnicul prieten ºi coleg Marin Buga, cãdea
în melancolii ºi povestea întâmplãri din armatã sau din studenþia nu foarte îndepãrtatã, spre
amuzamentul ºi în admiraþia din ce în ce mai tinerilor convivi, lansa provocãri de proiecte
ºtiinþifice îndrãzneþe. Cei 15 ani (1967-1982) cât a lucrat ca funcþionar în M. E. I. l-au solici-
tat enorm ºi l-au uzat fizic, au rãrit întâlnirile noastre, fãrã a-l îndepãrta, cum am spus, nici o
clipã de Universitate care, poate, nu i-a rãsplãtit, cum s-ar fi aºteptat el, fidelitatea.
Acum, la aniversare, îi urez Domnului Pavel Ruxãndoiu, sãnãtate ºi liniºte sufleteascã,
mulþi ani de tihnã lângã devotata ºi iubitoarea sa soþie, puterea de a se bucura de ceea ce a
lãsat în urmã ºi de a duce pânã la capãt proiectele începute.
Rezumat
În 2004, Pavel Ruxãndoiu a împlinit 70 de ani, o vârstã favorabilã unui prim bilanþ al activitãþii lui
pe terenul etnologiei româneºti. Asistent al profesorului Mihai Pop la Catedra de folclor literar a
Facultãþii de Litere de la Universitatea din Bucureºti, apoi lector ºi conferenþiar, Pavel Ruxãndoiu se
remarcã prin pasiune faþã de misiunea didacticã, meticulozitate ºi calitate a informaþiei în studiile ºtiinþi-
fice publicate ºi capacitatea de analizã în context a textelor folclorice. Printre lucrãrile reprezentative
pentru valoarea lui Pavel Ruxãndoiu se aflã cursul universitar Folclor literar românesc (1976), scris în
colaborare cu Mihai Pop ºi reluat ulterior într-o lucrare proprie, Folclorul literar în contextul culturii
populare româneºti (2001) ºi Proverb ºi context (2003), carte rezultatã din teza de doctorat.
Abstract
Pavel Ruxandoiu celebrated his 70th anniversary in 2004, which is a favorable age to a first review
of his activity in the field of Romanian ethnology. He was an assistant to Professor Mihai Pop within the
Literary Folklore Department at the Faculty of Letters at the University of Bucharest, promoted then to
lecturer and associate professor. During this period, Pavel Ruxandoiu could be characterized as a pas-
sionate teacher, a meticulous and well informed researcher and a fine analyst of the folklore texts in their
relevant contexts. Among the representative works for Pavel Ruxandoiu’s value we mention the univer-
sity course Romanian Literary Folklore (1976), written in collaboration with Mihai Pop and re-elabo-
rated later as Literary Folklore in the Context of Romanian Folk Culture (2001) and Proverb and
Context (2003), a book resulted from the author’s Ph. D. thesis.

Debut
_______________
Lorena Anton, Mihaela Barbu, Ioana Petrescu
,,Dincolo de hotarul satului“ (naraþiuni contemporane despre

migraþia la muncã în strãinãtate)
Cercetarea de teren desfãºuratã în comuna Bughea de Sus, judeþul Argeº, de cãtre o echipã
a Facultãþii de Litere coordonate de conf.dr. Rodica Zane a avut ca obiect de studiu naraþiu-
nile personale despre plecarea la muncã în strãinãtate, fenomen actual în România de azi.
Interviurile realizate au ca informatori principali un numãr de ºase localnici, plecaþi la muncã
pe diferite filiere (Spania, Italia, Israel, Columbia) ºi în diferite perioade (înainte de cãderea
regimului comunist, dar mai ales dupã anii ‘90, în „perioada de tranziþie”, aºa cum este ea
numitã în discursul ºtiinþelor politice româneºti).
Specia cercetatã este una relativ noua, denumirea de naraþiune personalã începând sa fie
aplicatã consecvent în folcloristica anglo-saxonã în anii ‘70. Deºi la noi nu s-a bucurat iniþial
de atenþia acordatã speciilor tradiþionale ale epicii populare, e amintitã de folcloriºtii români
sub denumirea de memoratã sau povestire*. În lucrari recente, valoarea identitara a poves-
tirilor vieþii este abordatã, din punct de vedere antropologic (S. Vultur), al istoriei orale (A.
Hartular) sau etnologic (O. Hedeºan, N. ªtiucã). Pe plan internaþional, în ºtiinþele sociale,
conceptul poate fi întâlnit sub diverse denumiri: “cronicate” (chronicates - Juhart
Pentikäinen), “naraþiuni cotidiene”(every-day narratives - Hermann Bausinger), “naraþiuni-
cronica”(chronicle-narrations - Ina-Maria Greverus), “comentarii”, “rememorãri personale”
ºi “proto-mãrturii” (commentaries, personal recollections, proto-testimonies - Jan Vansina),
“reminiscenþe de lucru” (labor reminiscences - Siegfried Neumann), “povestiri adevãrate”
(true stories - Ilona S. Dobos), “povestiri de familie” (family stories sau family sagas -Mody
C. Boatright), “povestiri de viaþã” (récits de vie - Bogumil Koss), º.a.m.d.
Mihai Pop, în articolul sãu din „Memoriile Comisiei de Folclor”, I, din 1987, subliniazã
atenþia care ar fi trebuit sã se dea, la acea datã, nu numai povestitului tradiþional, ci ºi povesti-
tului viu al celor care „povestesc desapre locurile ºi viaþa lor, despre pelegrinãrile lor prin
lume. De pildã, cei ce povestesc întâmplãri din timpul celor douã rãzboaie din urmã” – ºi,
s-ar putea adãuga, din timpul migraþiei la muncã în strãinãtate. Profesorul aminteºte termenul
de „life stories”, pentru a grupa aceste tipuri de povestiri factuale.

Debut
Datã fiind amploarea fenomenului în contemporaneitate, s-ar putea considera cã naraþiu-

nile de acest tip, factuale, sunt în mãsurã sã revitalizeze povestirea tradiþionalã, aºa cum este
ea înþeleasã, ca specie a epicii populare.
Având în vedere cã tema cercetãrii a fost naraþiunile personale despre migrarea la muncã
în strãinãtate, am considerat cã poate fi utilã o abordare la nivelul contextului genetic, dar
mai ales la nivelul contextului generic al acestor povestiri.
___________
Mihaela Barbu
Reprezentarea “celuilalt” ca efect al migraþiei
Lucrarea de faþã îºi propune sã analizeze discursul naraþiunilor despre migraþia la muncã
în strãinãtate dintr-o perpectivã antropologicã. Pornind de la conceptul de identitate cultura-
lã, vom schiþa trãsãturile celuilalt aºa cum apar ele în imaginar, pentru ca apoi sã conturãm
imaginea celuilalt, a strãinului, aºa cum reiese din naraþiunile personale culese. Din motive
obiective nu ne propunem sã epuizãm acest subiect, ci dimpotrivã, sã creionãm o direcþie de
analizã ce va fi extinsã într-un studiu ulterior.
Tot mai multe studii din sfera ºtiinþelor sociale analizeazã conceptul de identitate cul-
turalã, definit ca un dat permanent si unic, pornind de la suporturi identitare fixe, privile-
giate, cum ar fi: limba, religia, numele, tradiþiile culturale etc. Actantul sistemului cultural are
o sarcinã extrem de simplã: el trebuie sã-ºi insuºeasca trãsãturile, bine definite, de altfel, ale
culturii în care s-a nãscut. Procesul de definire a identitãþii culturale a unui membru al grupu-
lui se face prin raportare la o sursa istorica ce ii uneºte pe toþi membrii grupului ºi care
primeºte, de cele mai multe ori, caracteristici apropiate de sacralitate. Prin urmare, relatia
societate-cultura este una de identificare, de suprapunere completã.
Studiile recente au introdus un nou concept, cel de multiculturalism (diversitate cul-

turalã) care caracterizeazã societatea actualã. Prin urmare, interacþiunile sociale (ex.
migraþia) între grupurile purtãtoare a unor culturi diferite au condus la o renegociere a sen-
sului de identitate. S-a trecut, prin urmare, de la o concepþie staticã, bazatã pe invãþarea si
apropierea de o moºtenire, la una de tip dinamic, la un tip de identitate care se construieºte
prin interacþiune cu ceilalþi.
Aºa cum afirmam la început, punctul de plecare al lucrãrii noastre îl constituie naraþiunea
personalã despre migraþia la muncã în strãinãtate. Povestirea vieþii, sau a unor experienþe
marcante, poate fi privitã ca un discurs fondator, prin care cel ce povesteºte îºi construieºte,
ºi construieºte o imagine, deci o identitate. Altfel spus, identitatea se construieºte ºi se recon-
struieºte, iar povestirea vieþii este un cadru ideal pentru revelarea acestui proces. Cel care
povesteºte „nu se limiteaza la a se povesti pe sine insuºi; el povesteºte si despre ceilalþi, în

Debut
mãsura în care aceºtia fac parte din propria-i existenþã“ (Poirier, Clapier-Valland). La nivel
de discurs jocul identitãþii ºi al alteritãþii devine astfel transparent, orice parcurs memorial
implicând un parcurs identitar, prin urmare un raport cu celãlalt.
Când vorbim de celãlalt ne referim la o persoanã sau o comunitate adevãratã, observatã
însã prin filtrul deformat al imaginarului. Ceea ce percepem este imaginea sa, iar aceastã
imagine face parte simultan din real ºi din ficþiune. Alunecând de la concret la imaginar, el
este supus unei operaþii de simplificare ºi de amplificare, atingând caricatura sau simbolul.
Banalitatea îi este refuzatã. Imaginea celuilalt trebuie sã fie încãrcatã de sens. Raportat la
normã, acest strãin se poate dovedi mai bun sau mai rãu, „anormalitatea“ acestuia exprimân-
du-se prin trãsãturi devalorizante sau valorizante.
În culturile tradiþionale imaginea celuilalt, a strãinului, este, de regulã, conotatã negativ
ca urmarea a opoziþiei cu categoria autohton (def. Autohtonismul = convingerea cã valorile
culturii proprii nu pot fi înþelese ºi apreciate de cãtre venetici):
Veneticu-i rãu vãzut, cã nu ºtie nime ce-i cu el, ce sãmânþã are. Omu strein tot strein
rãmâne, orice-ar face. ªi de se întâmplã ceva rãu, oamenii catã tot la el: o molimã, o secetã
sau nu ºtiu ce... Bine-i sã rãmâi pe locul tãu.
(Ernest Bernea, „Cadre ale gândirii populare“, p. 43)
Raportul autohton vs. strãin poate fi observat cu uºurinþã în discursul a doi dintre infor-
matorii noºtri din satul Bughea de Sus, Câmpulung Muscel: Sorin Beldugan de 38 de ani ºi
Maria Udrea de 53 de ani.
Poveºtile lor sunt diferite: primul a plecat la muncã în Spania, pe când ce-l de-al doilea
informator s-a dus în Spania sã-ºi viziteze copiii, doi bãieþi ºi o fatã, cu toþii stabiliþi acolo.
Deºi poveºtile lor de viaþã sunt diferite, discursul acestora prezintã puncte comune în ceea
ce priveºte reprezentarea celuilalt: spaniolul este analizat ºi reprezentat prin prisma propriei
culturi ºi mentalitãþi, diferenþele fiind sancþionate, sau, dimpotrivã, acceptate.
Fenomenul acceptãrii diferenþelor este totuºi mai rar. Reprezentarea celuilalt se face de
regulã în termeni caricaturali, valorile morale ºi de comportament (pozitive la origine) fiind
redate negativ. Fenomenul care are loc este cel al etnocentrismului (cei doi informatori au o
atitudine de respingere a normelor ºi valorilor societãþii sau grupului cultural, câtã vreme sunt
diferite de cele proprii).
Rugaþi sã-i caracterizeze pe spanioli, aceºtia ne-au spus:
Doamnã, deci dacã compar românul cu spaniolul, spaniolul e foarte prost faþã de român.
Deci el e credul, în primul rând, foarte credul. [...] Ei nu mint [...] foarte lãudãroºi în Spania
[...] C.B
Sînt niºte oameni aºa, nu ºtiu cum sã vã zic! Dificili într-un fel, sînt ºi... foarte asocia-
bili.[...] Dacã-i calci puþin pe nervi, te-ai dus. Sa nu-i minþi, sã nu-i furi! Te încearcã cu bani,
fel ºi fel de probe! Sînt, sînt ºi buni, n-aº putea sã zic! M.U
O altã trãsãturã devalorizantã este preocuparea spaniolului pentru calitate, ce contravine
lucrului de mântuialã atât de încetãþenit la noi:
Au fãcut o poartã la un... am vãzut la un spaniol; era prietenul meu; cu el mã duceam...
ªi fãcuse o poartã din asta mare. 3 români ºi 3 spanioli. Au lucrat 2 luni de zile. Pãi trei
români, în 3 zile era gata poarta. Da, cã puneau gresie ºi se uitau la ea sã vadã; se uitau 3

Debut
– unul de colo, unul de p-un colþ, unul... Mã uitam ºi io: La ce vã uitaþi mã ? Sã vãd dacã e
drept. Dã-o dracu’ cã-i drept, treci la alta ! Dacã nu era drept... o mai strâmbai, o mai cio-
pleai. Gãseam eu o idee sã o îndrept ! Cum sã vã spun, ei migãlesc, vreau sã facã lucrul bun,
de fapt. C.B
Relaþiile de prietenie româno-spaniole sunt rare, sau situate undeva la nivel superficial:
Cât ai fi de prieten cu ei, sau ceva, deci ei tot se uitã urât la tine! În ochii lor eºti un strãin,
nu eºti de-al lor, sau ceva! Nu, te trateazã altfel!
Spaþiul în care aceºtia trãiesc ºi facilitãþile de care dispun sunt descrise pozitiv. Ambii
informatori ne-au vorbit de frumuseþea locurilor (dar, cu toate acestea tot mai frumos e la
noi!), de preþurile ieftine la mâncare (deºi nu se comparã cu cea de aici, cã nu are nici un gust)
dar scumpe la haine ºi încãlþãminte (pe care, de altfel, preferã sã le cumpere din þarã) º.a.m.d.
Perceperea diferenþei mai poate fi observatã foarte bine atunci când vorbesc de relaþia
masculin-feminin, sau relaþia adult-copil. Într-o societate în care noþiunea de drept al femeii
ºi al copilului existã, dar, în acelaºi timp, lipseºte cu desãvârºire, trecerea ºi acceptarea se face
foarte greu. De aici ºi tendinþa de a-i judeca pe cei care trãiesc dupã astfel de norme:
ªi mã duc într-o dimineaþã, la un restaurant. Era cinci dimineaþa, ca sã beau ºi io o cafea.
În restaurant, nouã femei ºi un bãrbat. Printre care una era soþia lu’ bãrbatu’ ãla. Îi repetã,
el... era înc-o fazã! N-am vãzut un bãrbat beat, spaniol..., în Spania. Da’ femei, am vãzut
sute! Numai femeile erau bete acolo! [...] Pãi într-o cârciumã dacã intrai, ziceai cã eºti în
cofetãrie! Multe femei, puþini bãrbaþi!
- Hai dragã, hai dragã, hai acasã!
- Bete, bete, mierda!
- Of, a! M-ai forþat oleacã dã mânã... Ia asta douã genþi, º-ii dã în cap, ºi începe sã urle.
Bã, de unde o fi apãrut guarda aia civilã, de n-am vãzut! Am trãit secunde!!!
L-a luat pã ãla, l-a ºi ciomãgit, l-a bãgat... Îi spunea cã e nevasta lui, da’ cine a stat
de vorbã cu el!
I – A intrat aia înapoi în cârciumã, s-a aºezat iar la... jos cu marfa!!!
baba era foarte ciudatã. Deci, cum sã vã spun, baba asta era cam tâmpitã. Deci avea,
sãptãmânal... program: dã fitness, dã sport, dã...... întreþinere. Seara, d-ãlea la ochi, cu...
naiba ºtie! Deci, avea pã masã, o cutie dã bijuterii cam aºa, mare, pliiiinã! Mã uitam ca
prostu` aºa acolo: Ia uite, mã, ºi aºa le aruncã baba! Zice: aºa le þine, da, zice, a dracu`
babã de trei ori sã schimbã cu toate ãstea pã zi! ªi unili le ia dimineaþa, unili la prânz, unili
seara! S.B
Aºa cum poate fi observat din discursul informatorului, pe alocuri presãrat cu ironii la
adresa modului acestora de viaþã, femeia are cu totul alt statut, fiind perceputã ca diferitã. Cât
de diferitã este vã las sã observaþi singuri, ascultând ºi prezentarea colegei mele Lorena Anton
despre diferenþele de gen ce apar în cazul fenomenului migraþiei.
În ciuda diferenþelor subliniate, ºi totodatã sancþionate de cei doi informatori, am obser-
vat caracterul imitativ al acestora. Deºi sancþioneazã anumite deprinderi sau practici, întorºi
în þarã aceºtia sunt percepuþi, la rândul lor, de cãtre comunitatea localã ca fiind diferiþi.
Motivul? Însuºirea anumitor trãsãturi întâlnite în cultura gazdã ce au fost blamate iniþial. Din

7513
Debut
discursul acestora rezultã o modificare de mentalitate: apare astfel o mai mare preocupare
pentru calitate, pentru seriozitatea faþã de aproape, intoleranþa faþã de minciunã ºi lene,
º.a.m.d.
La rândul lor, percep ca diferiþi proprii consãteni, ca urmare a însuºirii unora dintre
normele ºi valorile societãþii gazdã (Spania). Cu toate acestea, procesul de adaptare la vechile
valori este rapid, dupã cum ne mãrturiseºte unul dintre informatori, cãci
„ Românu-i foarte adaptabil“.
În final, am putea spune cã adevãratul celãlalt nu este de fapt decât un pretext. Dintre cei
doi actori implicaþi în dialectica celuilalt, cel care comandã nu este, contrar aparenþelor, cel
despre care se vorbeºte, ci acela care þine discursul. Celãlalt îl putem considera o simplã
proiecþie de sine, blamate fiind nu valorile celuilalt grup cultural, ci acelea ale propriului
grup. Dar despre aceastã direcþie de analizã urmeazã sã discutãm într-un studiu viitor.
___________
Ioana Petrescu
Resemantizarea unui rol social: Picarul
Analiza de faþã ºi-a stabilit drept obiect unul dintre interviurile culese, avându-l drept
informator pe Cristi Vasi, de 36 de ani, acordeonist, fãrã ocupaþie stabilã, din satul Bughea
de Sus (judeþul Argeº).
Fiecare dintre povestirile personale culese în cursul acestei cercetãri conþine o dozã de
inedit. Cristi Vasi, de pildã, a renunþat la o carierã de fotbalist pe care jocurile de culise nu au
încurajat-o. Urmând o tradiþie de familie, a cîntat la nunþi, însoþindu-ºi mai întâi tatãl, apoi
fratele. Dupã Revoluþie s-a aventurat peste graniþã. Este recunoscut de cãtre oamenii din sat
ca fiind unul dintre „veteranii” acestui soi de peregrinãri. Face parte, s-ar putea spune, din
„primul val” al celor care cântã prin marile oraºe ale Europei, în metrouri sau în trenuri
(Prima datã am plecat în ’94, dupã Revoluþie, nu târziu... am plecat printr-o cunoºtinþã de-a
mea, primisem o invitaþie din Franþa [...]Eu pot sã mã mândresc cã mai am câteva þãri ºi am
încheiat cu Europa! Ca vizitator!). „Mandatele”, cum numeºte el plecãrile lui succesive, sunt
întreprinse în vederea supravieþuirii, pentru ceea ce se numeºte „coºul zilnic”: Cristi Vasi
petrece în strãinãtate câte douã luni, timp în care trimite bani acasã. Întors în þarã reuºeºte sã-
ºi mai întreþinã familia – soþia ºi douã fete – pentru alte douã luni.
Premisã
Am pornit de la ideea comunã a cercetãrii de faþã, aceea cã naraþiunile personale pe o anu-
mitã temã – în cazul nostru, plecarea la muncã în strãinãtate – pot revitaliza povestirea ca
specie a epicii tradiþionale. Totodatã, am luat în considerare faptul cã ne aflãm în faþa unui
discurs alcãtuit dupã logica unui anumit tip de povestiri, teoretizat sub termenul de „povestiri

Debut
factuale”. Prin urmare, am încadrat preferinþa pentru acest gen de povestiri în linia unei
propensiuni care poate fi constatatã ºi în literaturã: aceea care valorizeazã preponderent non-
ficþiunea faþã de ficþiune.
Mizã
Abordând interviul ca text produs în condiþii specifice, am încercat sã punctez, la nivelul
discursului, modul în care povestirea factualã resemantizeazã un rol social cu o existenþã
îndelungatã (Picarul).
Clarificãri asupra terminologiei utilizate
Termenul „picar” nu se vrea a fi, aici, o etichetã aplicatã rigid. Dimpotrivã, avem de-a face
mai degrabã cu actualizarea lui într-un context specific, ºi, pentru cã inedit, beneficiar al unui
semantism deschis.
„Picar” (dublet mult mai celebru al lui picaño) are ca origine limba spaniolã, în care este
un derivat argotic al verbului picar („a ºterpeli”). Gloria a cunoscut-o odatã cu desantul în lit-
eraturã, mai precis în romanele ce aveau sã fie numite, mai apoi, „romane picareºti”.
Ficþiunea literarã însãºi creeazã un tip de personaj pornind de la sugestiile oferite de afir-
marea, în polis, a unui tip social. Într-adevãr, picarul este un individ de insignifiantã / joasã
provenienþã, peregrin sau cerºetor, produs al unei perioade de crizã socialã (protagonistul
romanului picaresc apare pe fondul unor tensiuni politice, economice ºi ideologice: Spania
cunoaºte sfârºitul domniei lui Carol Quintul – 1556 - ºi al lui Filip al II-lea - 1598)
Opusul cavalerului-rãtãcitor, el este aºadar mai degrabã simptom al unei epoci de alexan-
drinism, de tranziþie. Tip de anti-erou, picarul se afirmã drept individul care devine, care
înainteazã social pe principiul meritocraþiei, susþinute de acumularea unei bogate experienþe
de viaþã.
Un picar modern.
În descendenþa instituitã de Lazarillo de Tormes ori de Guzmán de Alfarache (primii eroi
ai romanelor picareºti), ar putea fi încadrat ºi picarul nostru modern.
Aspecte ale povestirii personale
Nu este lipsitã de importanþã menþionarea contextului generic al actului povestirii avut în
vedere aici. Interviul a fost realizat la primãria din Bughea de Sus. „Diferenþa specificã” a fost
datã de prezenþa unui observator aflat, faþã de informator, într-un raport de statusuri determi-
nant pentru modul de structurare a discursului celui care povesteºte. Pe de o parte, vicepri-
marul s-a plasat ad-hoc în poziþia auditoriului, a publicului-receptor. Pe de altã parte, el nu
înceteazã sã fie, dupã cum se vede pe alocuri în text, reprezentantul autoritãþii, ceea ce pro-
duce, în discurs, strategii induse de suspiciune, retractãri, controlul subiectelor alese etc.
Ceea ce se poate constata de la prima vedere, este dominanta anecdoticã a discursului
actualizat în textul de faþã. Naraþiunea personalã a „picarului” e ritmatã de o succesiune de
episoade de tip anecdotic, a cãror apariþie e justificatã de întrebãrile adresate de cercetãtor,
dar ºi de ceea ce s-ar putea numi „cererea publicului”. Dacã episoadele cu valoare ilustrativã,
oferite de muzicantul Cristi Vasi, vin sã îi susþinã consideraþiile, observaþiile personale,
secvenþele cu caracter senzaþional rãspund la orizontul de aºteptare al unui auditoriu. Vocea
care interpeleazã, care incitã la nararea episoadelor inedite, e cea a observatorului. Aluziile
acestuia din urmã sugereazã cã faptele pe care le invocã îi erau anterior cunoscute.

Debut
Totuºi, diferenþa de percepþie e fundamentalã: dacã receptorului episoadele îi par memo-

rabile din perspectiva senzaþionalului lor, „picarul” le selecteazã ºi le reactualizeazã prin
intermediul povestirii dupã un alt pincipiu. Acela de a le releva valoarea formativã (în sensul
unui Bildungsroman).
Dat fiind caracterul anecdotic al acestui discursului picaresc, modul preponderent de
expunere a faptelor este narativ. Pasajele introspective, ralentis-urile creatoare de perspec-
tivã sunt quasi-absente. Picarul nostru nu e un moralist, ci beneficiarul unei inteligenþe prac-
tice. Un autodidact, care înþelege sã expunã uzului public o experienþã de viaþã în scop for-
mativ, ºi nu sfaturi cu mizã informativã.
Episoadele relatate capãtã, în acest fel, valoare de exemplum. Înºirarea pãþaniilor person-
ale implicã, în subsidiar, ideea cã pãþitul nu se aflã numai în ipostaza celui pãcãlit. Fie de
împrejurãri: Cristi Vasi ºi fratele sãu sunt cercetaþi de poliþie atunci când coboarã dintr-un
T.G.V., în München. Motivul: simpli cãlãtori, care îºi cumpãraserã tichet pe deasupra,
pãruserã suspecþi din cauza genþii în care îºi duceau acordeoanele (Nu era enorm de mare,
dar era de rafie! Nimeni nu avea aºa ceva. Numai noi aveam acordeoanele. Singura geantã
în care ne încãpeau acordeoanele era acea geantã de rafie mare, pentru care am dat 2 euro,
de la turci). Fie de oameni: la piscinã, e buzunãrit chiar de români de-ai lui prinºi asupra fap-
tului. El ajunge, învãþând lecþia celor pãtimite, la condiþia celui trecut prin viaþã. Din a cãrui
experienþã se poate, aºadar, învãþa.
Mai mult, Cristi Vasi pare a-ºi fi schiþat o „teorie pedagogicã”. În cazul sãu, idealul edu-
caþional se confundã cu propriul ideal de viaþã. Muzicantului peregrin i se pare cel puþin
amuzantã presupunerea cercetãtorului cã, „la vârsta lui”, visul pentru care ar pleca periodic
sã cânte în strãinãtate ar fi unul de naturã pur materialã („Pentru mine, nu. Nu mai sînt astea.
Deci eu am alt þel în viaþã. Am copii pe care pot sã-i pun, aº vrea sã-i pun pe niºte linii ºi sã
nu depindã de ceea ce am depins eu. Adicã sã nu ajungã copiii mei sã plece peste hotare, sã
poatã supravieþui.”) Rãspunsul lui Cristi Vasi e clar: „Soluþia este ºcoala, sã înveþe.”
Semnificativ pentru el este faptul cã nu îºi expune argumentele la un mod aºa-zicând teoret-
ic. Concluzia aceasta e una personalã, la care Cristi Vasi a ajuns dupã un proces suportat pe
propria piele. Informatorul insereazã aici, în chip de argument peremptoriu, scurte episoade
ilustrative din istoria propriei formãri: fotbalist la F.C. Argeº înainte de ’89, se resemneazã
sã renunþe la o carierã pe care acum o regretã, din oboseala pe care i-o prilejuise confruntarea
cu un obicei al locului: promovarea pe principiul „pilelor”. Conservatorul – ca ºi armata de
altfel – e considerat „o pierdere de vreme”, din moment ce „la noi în þarã muzica a ajuns...”
Mereu în tranzit prin mai multe þãri europene, ºi deci prin mai multe culturi, Cristi Vasi
pare cã a adoptat un concept al educaþiei deschise:
R: Bun. Sã facã o facultate, dar o facultate pentru o meserie bãnoasã. Asta trebuie sã
facã.
I: Pentru viitorul ei. Deci depinde ºi de copil. Situaþia ºi capacitatea…
R: Dorinþa…
I: Exact. Deci eu nu pot s-o oblig. Numai în cazul în care îºi alege o þintã falsã, atun-
ci pot sã mai… sã intervin, sã împing un pic cãtre altceva.
Textul interviului acrediteazã ideea cã episoadele relatate de picarul nostru suportã

Debut
înscrierea într-un adevãrat ciclu de povestiri, cu personaje recurente. Protagonistul e însoþit

pretutindeni de fratele sãu cu care împãrtãºeºte ºi aceeaºi vocaþie de muzicant. Dincolo de
aceste apariþii, jocul de roluri se structureazã destul de clar: un personaj antagonist e cel al
unui „moº” întâlnit într-un metrou din Germania. Aparent fãrã vreun motiv, moºul nu-l lasã
cu nci un chip sã cânte pe fratele lui Cristi Vasi. Cei doi pun la cale, atunci, o serie de
înscenãri, menite sã-l descurajeze pe „urmãritor”, înscenãri ce se constituie în tot atâtea
episoade comice.
Propria profesie nu e dispreþuitã. Dimpotrivã, Cristi Vasi o considerã o „artã”. ªi o
trateazã cu atare: ºi-a conturat chiar o „deontologie”, al cãrei primat este interpretarea „pe
viu”, live.
Faþã de simplii diletanþi (“viruºi”, “folcloriºti”) el se revendicã de la o tradiþie de familie:
I: ...Deci noi suntem muzicanþi, din familie de muzicanþi, nãscuþi din familie de muzi-
canþi...
P: Cam câte generaþii?
I: Cam trei generaþii, trei generaþii de muzicanþi.
Îºi asociazã, de asemenea, nume de „prestigiu” (Marcel Pavel, Adrian Minune).
Semnificativ e faptul ca nu el le aminteste, ci sunt invocate de „public”, de viceprimar.
Cristi Vasi pune în scenã un tip specific de spirit de breasla. Tematica episoadelor se
structureaza dupã o paradigmã a „pãþaniei”. Pãþanie personalã ori a colegilor de breaslã. Se
poate delimita, în ordine logicã, un adevãrat ciclu al micro-naraþiunilor de acest tip, în care
protagonistul, „pãcãlit” în primele episoade, devine sfãtuitor în urmãtoarele. Ca în snoavele
populare, „personajul principal” îºi dovedeºte mãiestria, isteþimea în confruntarea cu autori-
tatea. Savuros este episodul în care un grup mare de muzicanþi (moldoveni, NB, deci nu chiar
„unii de-ai noºtri”) „invadeazã” trenurile din zona München-ului. Pãþaniile lor sunt o pildã
clarã despre cum nu trebuie sã se comporte tipul acesta special de picar. Pentru cã nu þin cont
de sfaturile lui Cristi Vasi, moldovenii sunt prinºi de la prima tentativã de a cânta.
Un modus vivendi. Succesiunea aceasta de întâmplãri narate vine sã alcãtuiascã acea
„ºcoalã a vieþii” de care picarul nostru e foarte mândru. (R: Zece clase, dar pot sã spun cã am
vreo cinci facultãþi. Eu am învãþat foarte multe din ºcoala asta a vieþii, tot din popor.)
O retoricã specificã
Fãrã a forþa aprecierea, se poate spune cã informatorul de faþã dezvoltã o veritabilã
retoricã. O ars bene dicendi, relativ scuturatã de podoabe, în stilul naraþiunii populare. Totuºi,
„retorica” sa nu se rezumã la simplul adaos ornamental, ci actualizeazã strategii comuni-
caþionale mai subtile, susþinute, fãrã îndoialã, de o ascuþime a spiritului, dar ºi de
„deschiderea” pe care subiectul a cãpãtat-o în contactul cu alte culturi.
Textul e ritmat, la acest nivel, nu numai de termeni eufemistici, dar utilizeazã copios
antifraza (Cristi Vasi se referã la una din plecãrile cu termenul de „vacanþã”). Dar mijloacele
ironiei nu se rezumã, în cazul sãu, la procedeul antifrazei. Discursul sãu acumuleazã o serie
de informaþii pe care abia la sfârºitul episodului relatat le reneagã, nu ºi le asumã. (un detal-
iu din aceastã categorie: moldovenii sosiþi la München sunt „îmbrãcaþi frumos, de la sapã.”)
ca un gest de captatio benevolentiae, picarul nostru ºtie sã utilizeze, cu mãsurã, ºi autoironia.

Debut
Apar, în text, indici ai unui soi de jargon: pseudo-muzicanþii, practicanþii play-back-ului,

sunt „folcloriºtii”, „viruºii”.
Comunicarea non-verbalã
Este de menþionat specificitatea acestui tip de text (în sens larg): decodificarea nu se poate
realiza exclusiv la nivel textual. Ea este rezultanta unor niveluri diferite cde la care se reali-
zeazã comunicarea. Avem de-a face cu un act de comunicare oralã, deci importantã va fi ºi
intonaþia, tonalitatea vocii, gestica, dar ºi ceea ce þine de contextul generic al actului pove-
stirii (prezenþa unui auditoriu, de pildã).
Concluzie
Cum fenomenul social a cãrui trãire, la nivel individual, rãzbate din text este unul foarte
recent la noi, cercetarea sa sistematica, la acest nivel al discursului, este abia în faza de
cãutãri. Prin urmare, în lipsa unui „algoritm” încercarea de a mã apropia de acest text (în sens
larg) a fost mai degrabã o chestiune de euristicã. Ceea ce nu vrea sã însemne nicidecum cã
am pornit de la ideea cã se poate spune orice despre orice sau cã pot întreprinde treceri forþate
dintr-o disciplinã în alta.
Naraþiunile personale despre plecarea la muncã în strãinãtate vin sã propunã un nou dome-
niu de cercetare, care poate fi abordat din perspective multiple. Prin urmare, metodologia
rãmâne o chestiune deschisã.
___________
Lorena Anton
Migraþia ºi diferenþele de gen – povestirile femeilor.

Direcþii de analizã
Orice tip de povestire, ca ºi cele factuale înregistrate de noi la Bughea de Sus, Argeº, este
determinat de un context genetic specific, fiind performat la rândul sãu în contexte generice
diferite. Rândurile urmãtoare propun sã supunã atenþiei nu atât contextul performãrii sau
relaþiile povestitor-ascultãtor, cât modul în care acelaºi context genetic, i.e. migraþia la muncã
în strãinãtate, determinã un discurs alternativ prin prisma diferenþelor de gen.
Aºa cum multe studii din sfera ºtiinþelor sociale dedicate fenomenului subliniazã rolul
neglijat al femeilor în procesul migraþiei, numeroºi autori au încercat o „analizã de gen”,
problemele dezbãtute fiind urmãtoarele:
1 – cum influenþeazã diferenþele de gen decizia de a migra,
i.e. care sunt cauzele, respectiv consecinþele, în cazul migraþiei bãrbaþilor/ femeilor
2 – care sunt modelele în încorporarea pe piaþa muncii a imigranþilor-femei,
i.e. în ce domenii muncesc femeile, ºi dacã se pot într-adevãr contura anumite
tipare
3 – care este relaþia public – privat dupã migrarea la muncã în strãinãtate

Debut
i.e. care este impactul rolurilor-de-muncã asupra rolurilor-de-familie ºi a

experienþei migraþiei asupra imigranþilor
În literatura de specialitate, rolul ºi funcþiilor actorilor feminini ºi masculini în procesul
migraþiei au fost privite separat de cercetãtori, presupunerea îndelung subliniatã* fiind aceea
cã, în marea majoritate a cazurilor, bãrbaþii iau decizia de a emigra, iar femeile de a-i urma:
„femeile migreazã în general pentru a crea sau a reuni o familie”** La o primã vedere,
aceastã teorie pote fi verificatã ºi din analiza datelor de teren culese de echipa Facultãþii de
Litere în cercetarea de la Bughea de Sus (bineînþeles, o analizã ulterioarã amãnunþitã va
descoperi poate alte posibile interpretãri!)
În povestirile spuse de femei aceastã principalã motivaþie poate fi uºor de urmãrit: dintre
cei ºase informatori principali intevievaþi în aceastã varã, doi au fost femei – Sonia Onofre ºi
Maria Udrea. În ciuda faptului cã, din punct de vedere socio-istoric, plecarile lor diferã una
de alta (Sonia Onofre a plecat imediat dupã ’89, în Columbia, dupã soþul rãmas acolo la
muncã din timpul regimului comunist, iar Maria Udrea a plecat anii trecuþi în Italia, scopul
principal fiind acela de a-ºi vedea copiii), la nivelul discursului povestitoarele noastre îºi
asumau fiecare un „rol întors al Penelopei”:
„R: Dar v-aþi gândit cã vine, nu v-aþi gândit sã vã recãsãtoriþi?
I: Nu. Nu m-am gândit, nici atâta. Dacã aº fi vrut eu, sã divorþez eu, puteam foarte
repede.
R: Nu þi-au zis sã divorþezi, de la poliþie…?
I: Nu. Eu i-am zis cã sper cã el se-ntoarce ºi cã nici acum nu cred cã el e hotãrât sã
rãmânã. Aºa am þinut-o eu ºi la toþi. Când mã-ntrebau toþi, inginerii: “Cum mã, doamna
Onofre, sã rãmânã domnu’?” Nu, nu cred, în nici un caz.......ªi mama sãraca a zis: “Du-te
ºi sã vii cu Nelu, sã nu vii fãrã Nelu.” ªi toþi a zis. Cel puþin Daniela, “Mamã sã nu vii acasã
aºa. Indiferent cât stai. Sã nu vii fãrã tata.” ªi când vorbeam la telefon, ºi cã ne scria, ºi cã…
nu ai ce cãuta..........Nu puteam sã dorm. Nopþi de-a rândul nu dormeam acolo. ªi steteam ºi
plângeam. ªi mã mutam de colo pânã colo, cã îmi era cald, cã e cãldurã mare. ªi plângeam
toatã noaptea.” (Sonia Onofre)
Necesitatea de a reuni familia este asumatã de la început de aceste femei, ea rãzbãtând la
nivelul mãrcilor cele mai diferite ale povestirilor. Totodatã, aceastã necesitate specificã dã
naºtere unui alt tip de discurs, care vine sã exteriorizeze nevoia celor douã femei, soþii ºi
mame, de a reuni mereu pe cei dragi, de data aceasta în þarã. Parantezele operate de povesti-
toare în corpul central al povestirilor lor, tocmai prin lungimea ºi rafinamentul explicaþiei, vin
sã transpunã în vorbe golul resinþit de acestea: „A: ªi atuncea, acuma de ce o mai întreþineþi...
de ce vreþi sã rãmâneþi? Vã gândiþi cã poate s-ar întoarce, dacã nu s-a stabilit acolo?
I: A, nu! Eu mai stau aicea pentru casã, mai repar câte ceva la ea... poate, nu ºtiu! Poate
vin copiii, au loc. Deci toþi copiii, toþi trei, cu toate cã am bãieþii cãsãtoriþi; cel mare are doi
copiii, celãlaltu` are un bãieþel... Deci am casa, suficiente camere pentru copii. Pot sã vinã
toþi trei. Cã nu ºtiu ce se-ntâmplã. Zice: Gata, românii în þara lor, ãia în þara lor, ãia-n þara
lor. Nu? ªi zic: Unde stã copiii?”
Proces complex, migraþia la muncã în strãinãtate a devenit un fenomen actual ºi am putea

Debut
spune aproape omniprezent în România de azi (ne referim aici atât la migraþia în cadru legal,
cât ºi ilegal, statul român neavând la ora actualã un sistem de politici publice implementate
coerent pentru aceastã realitate socialã). O analizã detaliatã a fenomenului, pornind chiar de
la naraþiunile personale despre el, ar trebui sã aibã în vedere structurile sociale mai largi în
care motivaþiile personale se formeazã ºi în care care deciziile sunt luate, atât de cãtre bãrbaþi,
cât ºi de cãtre femei. Ceea ce transpare însã mai pregnant la nivelul „discursului feminin”, ºi
poate fi deci mai uºor de analizat pornind de la diferenþele de gen, este „caracterul proteic”
al fenomenului migraþiei. Astfel, dacã la început migraþia la muncã este motivatã de o dinami-
cã ºi o logicã externã, structuratã, cu timpul ea ajunge sã fie susþinutã de o logicã ºi o dinami-
cã proprie. Familiile fac din plecare la muncã una dintre strategiile de supravieþuire, dar cu
timpul se creeazã adevãrate reþele ºi treptat motivaþiile iniþiale se transformã – în acest fel,
mutaþia se autoalimenteazã.
Note
** “ women generally migrate to create or reunite a family”, Houston et al., 1984 : 919
* Pentru femei, actul de a emigra poate deveni însã ºi o modalitate de a scãpa de depen-
denþa totalã faþã de soþii ºi familiile lor. Decizia de a pleca la muncã în strãinãtate vine astfel
pe fondul dorinþei de a câºtiga autonomie ºi de a reduce astfel controlul patriarhal al soþilor/
taþilor.
* Pentru o privire în detaliu asupra conceptului în literatura româneascã de specialitate,
vezi: O. Bârlea, Antologie de prozã popularã epicã (1966, 3 vol.); Silviu Angelescu, Poetica
legendei, 1983; Mihai Pop, Performarea ºi receptarea povestirilor, 1988; N. Constantinescu,
Fiºe pentru un dicþionar de folclor. Povestirea, 1986; Ioana Fruntelatã, Naraþiunile person-
ale. Problematica definirii, „Studii ºi comunicãri de etnologie“, 1999 etc.
Boyd, 1989: „Family and personal networks in international migration: recent developments and
new agendas”, International Migration Review, vol. 23
Engel,1986: „The woman’s side: male out-migration and the family economy in Kostroma
Province”, Slavic Review, vol.45
Guendelman & Perez-Itrigo, 1987: “Double lives: the changing role of women in seasoning migra-
tion”, Women’s Studies, vol. 13
Houston; Kramer; Barret, 1984: “Female predominance of imigration to the United States since
1930: a first look”, International Migration Revie, vol. 18,
Pedraza, 1991: “Women and migration: The Social Consequences of Gender”, Annual Review of
Sociology, vol. 17
Rezumat
Având drept cadru cercetarea de teren desfãºuratã la Câmpulung, Argeº, sub organizarea Catedrei de
Etnologie ºi Folclor, lucrarea analizeazã unul dintre cele mai prezente fenomenele ale satului românesc
actual, migraþia la muncã în strãinãtate. Cele trei autoare propun fiecare un alt punct de vedere prin care

Debut
povestirile despre plecarea la muncã în strãinãtate pot fi interpretate, i.e. reprezentarea celuilalt ca efect
al migraþiei, prezentarea resemantizãrii unui rol social, picarul, precum ºi tratarea migraþiei prin prisma
diferenþelor de gen.
Abstract
Having as context the fieldwork organized at Campulung, Arges, in 2004, by the Department of
Ethnology and Folklore, the paper draws attention to one of the most actual phenomena of the nowadays
Romanian village – the migration to work abroad. The three authors propose each a different point of
view, by which the stories about work migration can be interpreted, i.e. the representations of the other
as a direct effect of migration, the presentation of the modification of a social role, le picar, as well as
the interpretation of migration narratives through gender differences.
___________
Monica Beatrice Bercovici
Naraþiuni despre rãzboi. Între victimizare

ºi glorificare
Cercetarea organizatã în comuna ªtefãneºti, judeþul Argeº, în perioada 17-20 iulie 2004,
sub îndrumarea conf. dr. Narcisa ªtiucã ºi cu participarea câtorva studenþi ai Facultãþii de
Litere, specializarea Etnologie ºi folclor, din cadrul Universitãþii Bucureºti, a avut drept
obiectiv înregistrarea naraþiunilor contemporane pe tema rãzboiului, a contactului sãtenilor cu
familia Brãtianu ºi a înfiinþãrii unei colonii de greci, în anii ’50.
Uzina de la Colibaºi, condiþia preotului în perioada comunismului, balul, brigada artisticã
ºi parada ca posibilitãþi de petrecere a timpului liber etc. reprezintã teme secundare ce îºi
propun sã recupereze trecutul celor din ªtefãneºti.
Naraþiunile cu tema rãzboiului se încadreazã în ceea ce teoreticienii francezi numesc
“povestiri autoreferenþiale”, naratorii fiind combatanþi ai acestuia. Se creeazã o imagine par-
ticularã a rãzboiului, construitã pe mai multe voci, prin experienþe, amintiri ºi sentimente ale
unor persoane implicate direct sau care au devenit victime – sub diferite forme – ale celui de-
al doilea rãzboi mondial. Caracterul personalizat al informaþiei culese dã naºtere nu unei
imagini a rãzboiului ca simplu eveniment istoric, ci unui tablou interiorizat al rãzboiului,
descompus în mod particular ºi recompus chiar în momentul vorbirii. Discursul narativ
cuprinde astfel detalii ale portretului povestitorului, trãdate de însãºi structura naraþiunii.
Citând-o pe Smaranda Vultur, putem afirma cã “un eveniment se constituie în egalã
mãsurã din cele întâmplate ºi din discursurile care se þin asupra lui.” În acest sens, acea com-
ponentã a rãzboiului ce þine de naraþiune este o recreare a imaginii acestuia. Aceastã imagine
nu e stereotipã, ci foarte vie, cu un grad mare de personalizare care poate dezvãlui fapte

Debut
inedite, ºocante. Este rãzboiul privit din interior, prin subiectivitatea veteranilor ºi a memo-
riei acestora.
Povestitorii sunt: Nicolae Mitu (n.1922), Anghel Andrei (n. 1923), Gogu Ungureanu
(n.1921), Sandu Marin (n. 1915), Alexandru Duþã (n. 1923) ºi Gavrilã Auricã Vâlcu (1918),
iar cel mai interesant ne apare cel din urmã care, precum moº Gheorghe Adam din
Transcrierile infidele ale Narcisei ªtiucã, ne împãrtãºeºte câteva naraþiuni personale ce
funcþioneazã pe o tipologie tradiþionalã: dacã pentru moº Adam comunismul, personalizat sau
nu, pare sã semene cu un zmeu prost, uºor de pãcãlit, pentru Gavrilã Vâlcu, eroul care poate
învinge rãzboiul prin a-i supravieþui demn, este el însuºi. Astfel, dupã ce dã pe mâna poliþiei
un hoþ internaþional sârb (nu ne dã detalii, confirmând importanþa tãcerilor în istoria oralã!),
este ales datoritã hãrniciei ºi isteþimii sale sã participe la o pregãtire militarã timp de trei ani
consecutiv. Fiind aranjat în treburile militãreºti, este înrolat în anul 1939. Ordonându-i-se la
Buzãu, dupã întoarcerea armelor, sã tragã într-un soldat german, acesta nu se supune ºi are
abilitatea de a crea impresia cã s-a supus ordinului: «Împuºcã-l!» Am luat ºi eu pistolul atun-
ci ºi trrrrap! în sus. Eu n-am fãcut rele! (…) Cã de ce n-am tras drept? Am tras, dac-aºa am
ºtiut sã trag?!… Pe acelaºi tipar e construitã o povestire de pe frontul din Iaºi, unde un supe-
rior îl trimite sã asiste la execuþia prin împuºcare a unui consãtean de-al lui Gavrilã Vâlcu.
De data aceasta ofiþerul chiar îi dã dreptate: «Mã scuzaþi, nu vã contrazic, adicã cã nu execut
ordinul dumneavoastrã, dar nu-mi vine sã mã duc: ãsta mi-e consãtean! » Am pus ºi eu prob-
lema, am zis cã mi-e ºi rudã, cicã: «Bine, mã , Vîlcule, ai dreptate. » Astfel de povestiri au
fie un final moralizator de tipul “ mai bine mergea pe front, sã fi murit ca un erou!”, fie unul
în care se dovedesc bunele intenþii ale personajului central: cã i s-o fi întâmplat în altã parte,
treaba lui, dar nu din mâna mea. Spre deosebire de Sandu Marin care nu se sfieºte sã ne
spunã ce “rele” fãcea peste graniþã în timpul rãzboiulul – Viþei, sute de viþei: tãiam beregãþile,
îi puneam în cãruþã, pãi cum dracu’? – Gavrilã Vâlcu rãmâne un model comportamental
când, în Ungaria, niºte frizeri români furã unui copil de doi-trei ani, cele câteva borcane cu
compot de caise primite. Vãzându-l eroul nostru cã plânge de foame, ia un subaltern ºi,
trecând printr-o ploaie de gloanþe, furã de la o moarã un sac de fãinã ºi-l duce bunicii copilu-
lui: Ce m-a fãcut pe mine sã vin pânã la mãtuºa aia cu cetãþeanul cu sacul de trei duble de
fãinã?! Strãin! Ungur!!! Mama copilului, recunoscãtoare, îi spune subalternului: Eu când m-
oi duce la bisericã nu mai mã rog pentru nimeni, decât pentru el sã se întoarcã! Sã-i spui cã
are sã se întoarcã înapoi de unde-a venit! Povestea se încheie pe un ton pilduitor: ªi de-aia
vã spusei: dacã poþi sã faci bine, fã bine! ªi pe plan sentimental Gavrilã Vâlcu este cumva
ieºit din comun: o iubitã s-a sinucis când el a plecat pe front, alta a fost pãrãsitã de el în faþa
altarului…, iar poveºtile pot continua, întrerupte de un soi de convenþie narativã pe care
autorul pare sã ºi-o asume: Vã place, sã vã mai spun?/ Fetelor, v-am povestit câte ceva, aºa?
Discursul lui Duþã Alexandru este marcat de o suferinþã ca pare sã fi ignorat trecerea tim-
pului: Am suferit, tatã, am suferit…/, Mizerie, mizerie, mizerie!/, jale ºi jale, înþelegi? Acesta
ne prezintã o faþetã a rãzboiului de un naturalism cutremurãtor, coborâtã într-o atmosferã
apãsãtoare. Lipseºte intenþia de a brava sau de a câºtiga atenþia ascultãtorului. Atunci mi-a
rupt piciorul (…) ºi m-a pansat ºi a cerut salvarea. Salvarea – ce-a venit? A venit un cãru-
cior d-ãla cu douã roate (…) îmi fãcuse pansament, da’ nu puteai sã iei pãduchii dupã pansa-

Debut
ment! Îi luai aºa cu mâna, îi dãdeai jos, n-aveai ce face. Eram pe niºte paie, eram mulþi trân-
tiþi acolo, alþii morþi. Doamne! Maica Domnului! Nenorocire, înþelegi? (…) Am plecat ºi eu
de-a buºilea ºi-am intrat în garnizoana lor: când îl vãz pe frati-miu împuºcat în frunte, cu
creierii ieºiþi prin spate, mort…
Cei ºase veterani compun fiecare o imagine personalã a rãzboiului prin amintirile selec-
tate, prin reflecþii, dar, poate cã mai important, lasã sã se întrevadã ºi o imagine a povesti-
torului, un autoportret, un univers mental în care nu funcþioneazã constantele.
Rezumat
Veteranii de rãzboi au un statut diferit ºi recunoscut în interiorul unei comunitãþi sãteºti. Aceºtia
primesc o pensie în plus faþã de vecinii lor de-aceeaºi vârstã, au decoraþii ºi medalii care atestã o vitejie
ce atrage dupã sine respectul din partea comunitãþii. Mai ales, au o memorie încãrcatã cu amintiri ce nu
aparþin trecutului comun al sãtenilor, ce nu se întretaie cu memoria colectivã în ceea ce priveºte rãzboiul
de pe poziþia combatantului activ, ºi un alt tip de discurs, ce înfãþiºeazã experienþa rãzboiului. Fãrã a
încerca o tipologizare a naraþiunilor despre rãzboi, unele dintre acestea ne apar ca apropiindu-se de un
model al glorificãrii – ca în cazul lui Gavrilã Vâlcu –, iar în altele poate fi întrezãritã victimizarea – Duþã
Alexandru. Eroii naraþiunilor respective vor diferi în funcþie de tonul întregii naraþiuni, iar imaginea
rãzboiului celor douã cazuri va fi zugrãvitã conform cu receptarea lui, înfãþiºându-ni-se nu un rãzboi, ci
mai multe faþete ale acestuia.
Abstract
War veterans have a different status, recognized inside the boards of a village community. They
receive another type of retirement alimony, in contrast with their neighbours, they have decorations and
medals which testify their courage and which attract the respect of the community. Their memory
includes recollections of the war from the point of view of the combatant, which are not a part of the col-
lective memory of the community. Most of all, they have another type of discourse which presents the
experience of the war. Without trying a typology of war narrations, the paper presents some narrations
which seem to follow a model of glorification – as in the story of Gavrila Valcu – or one of the victim-
ization – Duta Alexandru. The heroes of the narrations will differ depending on their attitude in front of
the war, and the image of the war – in those two cases – will appear following the perception of the war
in the eyes of the story teller, showing to the reader not a certain war, but different faces of it.
___________
Cristina Raluca Mihalã
Nea’ Ticã Popelca sau viaþa ca povestire
Dacã mergi în Bumbuieºti ºi întrebi cine ºtie mai bine rânduiala cea veche ºi cine ºtie mai
bine a povesti, aproape sigur vei fi trimis la nea’ Ticã, cel mai bãtrân om din sat. Numele de
familie aproape nici nu se mai precizeazã, nea’ Ticã dobândind o astfel de identitate încât
pare cã nu ar mai aparþine nici unui neam anume, ci satului întreg.

Debut
Prin aºa de multe a trecut pânã la cei 90 de ani ai sãi, încât fiecare sãtean povesteºte altce-
va despre el. Cei mai tineri spun cu uimire ºi puþin haz despre ciudãþenia lui de a–ºi povesti
viaþa pereþilor, atunci când e singur în casã ºi nu are cine-l asculta. Deºi lucrul acesta nu pare
cu totul deplasat într-un loc în care oamenii trãiesc mai mult din povestit, într-un trecut pe
care-l modeleazã dupã cum li-i vrerea ºi placul. Când l-am întrebat despre obiceiul sãu de a
vorbi singur (ºi nu în orice fel, ci ca ºi cum mereu s-ar afla în faþa unui auditoriu antrenat pen-
tru ascultare), ne-a rãspuns cã exerseazã, cã-ºi perfecþioneazã tehnica. Dar, mai ales, ca sã nu
uite… Sã nu uite de grozãvia celui de-al doilea rãzboi mondial, din care a ieºit cu un picior
grav rãnit, pe care-l va purta toatã viaþa ca pe un însemn. Sã nu uite de experienþa comunis-
mului, pe care ºi-l aminteºte în culori luminoase, cãci pentru dânsul comunismul a însemnat
mai mult excursia la Moscova, despre care îºi aminteºte ca despre un fapt excepþional, rezer-
vat oamenilor de seamã. Sã nu uite de pãrinþii sãi, de experienþele mãrunte. Fiecare dintre
acestea se situeazã pe un lanþ în care fiecare verigã trezeºte noi amintiri, printr-un adevãrat
mecanism proustian, pe care nea’ Ticã îl foloseºte fãrã a-l ºti.
Dincolo de experienþa sa de viaþã, pe care o povesteºte pentru a arãta cã viaþa e un ºir com-
plicat de fapte, din care omul trebuie sã þinã minte doar ceea ce e frumos sau cu un anume
tâlc, nea’ Ticã gãseºte ca pretext de povestire orice eveniment mãrunt. Scenariul celui de-al
doilea rãzboi mondial, propria experienþã, telenovela pe care o urmãreºte la ora prânzului,
poveºti în adevãratul sens al cuvântului, pe care le ºtie mai ales de la tatãl sãu, toate se
încadreazã dialectic basmului tradiþional, într-un limbaj impregnat mult de limbajul folosit de
comuniºti în timpul ºedinþelor de partid (cu atât mai mult cu cât nea’ Ticã a fost preºedintele
G.A.C.-ului “Steagul Roºu”). Personajele telenovelei sunt impostori ºi eroi, Hitler a fost un
duºman de clasã, dar cãruia îi recunoaºte o oarecare inteligenþã, tacticã militarã. Tot ce-i
pãrea interesant, nea’ Ticã nota într-un carnet, pe care l-a folosit pentru jurnalul cãlãtorie
la Moscova: de la traseu ºi colegi de cãlãtorie, pânã la cuvântãrile mai-marilor partidului,
impresii de la muzeele moscovite, inventarul muzeelor, indicaþii de prim-ajutor, câte limbi se
vorbesc pe “planeta noastrã”, adrese ale prietenilor…
Permanentul antrenament al povestirii a determinat o disciplinã a memoriei cu care nea’
Ticã ne-a uimit: orice eveniment, cât de neînsemnat, este povestit cu un scop anume, foarte
bine precizat. Fie cã este moralizator, fie pentru a argumenta ºi a susþine mai bine ceea ce
povesteºte, nea’ Ticã nu poate trãi fãrã a povesti. Când ai un asemenea dar, mai cã-þi vine sã
spui ca Gabriel Garcia Marquez cã o viaþã întreagã nu-þi ajunge a povesti tot ceea ce-ai trãit.
“Ãsta-i adevãru’ trãit de mine, nu povestit…”

sau
Despre regulile povestirii doamnei Lucreþia Popescu din ªtefãneºti
În fosta comunã ªtefãneºti, devenitã de puþinã vreme oraº, statut cãruia parcã nu i se poate
adapta timpul acþiunilor zilnice, rutiniere, pare a cãpãta semnificaþie numai într-un timp al
povestirii. Petre Popescu, fost învãþãtor ºi veteran de rãzboi, ºi-a cristalizat într-un fel expe-
rienþa pe care încearcã, atunci când ne povesteºte nouã, sã o apropie cât mai mult de varianta
oficialã a povestirilor istorice din manualele ºcolare. Deºi soþia dumnealui, Lucreþia Popescu,

Debut
ne sugereazã cã ºtie mai multe, “altceva”: “Povesteºte-le cum aþi degerat voi în zãpadã…”.
“Nu, nu, nu asta vor sã audã…”. Oricât am încerca, învãþãtorul nu se lasã înduplecat sã vor-
beascã despre sine unor strãini, experienþele de viaþã povestindu-se numai celor cu care
trãieºti, care te înþeleg fãrã primejdia de a te judeca.
O altfel de viziune are soþia dumnealui, pentru care evenimentele ºi povestirea constituie
douã momente distincte. Povestirea devine, de altfel, un fel de “exorcizare” a evenimentelor,
dramatice în sine, o modalitate de a accepta sau de a protesta fãrã riscul alienãrii…
Refugierea ªcolii Normale din Iaºi, a cãrei elevã era în timpul rãzboiului, pare a fi o expe-
rienþã pe care Lucreþia Popescu a comprimat-o în timp, pãstrând doar o serie de amãnunte
istorice, date reale care se constituie ca o modalitate obiectivã de validare a experienþei: “Eu
eram elevã, studiam la Iaºi, sunt moldoveancã, ºi-acolo era ºcoala mea ºi-atunci când au venit
ruºii, am început cam spre sfârºitul lui februarie sã ne pregãtim cu ºcoala, nu mai vorbesc de
familie, cu ºcoala. ªi… ºcoala noastrã s-a evacuat în primãvarã, prin martie, cândva, aici – la
Piteºti - . Întâmplãtor, eu n-am vãzut partea asta a þãrii, dacã eram acolo la Iaºi, da’ aici a fost
refugiatã ºcoala, al Piteºti, întâmplãtor, aici am fost. ªi dupã ce s-a terminat rãzboiu’, prin
‘45-’46, ne-am întors la Iaºi…”
O datã cu trecerea timpului, unele bãnuieli se transformã în certitudini: “Probabil, adicã,
nu probabil, vã spun precis, Ministerul a hotãrât care ºi unde se refugiazã. ªi Ministerul era…
nu, nu numai controlat, pot sã zic ºi controlat, era Comitetul Central… Da, ºi se hotãra refer-
itor la situaþia ce era, se discuta acolo. Aºa cã aºa au stabilit la Minister. Cã, bineînþeles, cã
au fost ºi alte ºcoli, da’ la Piteºti nu. ªcoala noastrã, ªcoala Normalã din Ieºi…”. Însuºi actul
povestirii pune într-o luminã nouã evenimentele trãite, evenimentele trãite devenind la rân-
dul lor o modalitate de a înþelege ceea ce nu este accesibil direct.
În discursul doamnei Popescu apare în permanenþã distincþia între poveste – ca adevãr
scornit sau ca minciunã – ºi adevãrul trãit, numit tot poveste: “Ãsta-i adevãru’ trãit de mine,
nu povestit…”, “ nu sunt poveºti, sunt lucruri trãite de noi”. Povestea ar fi, aºadar, cea care
vorbeºte despre alþii, aflatã mereu în primejdia de a deforma adevãrul, de a-l împinge spre
nereal (în sensul de neadevãr). Povestirea-mãrturisire constituie însã dovada de netãgãduit a
adevãrului celor relatate.
Permanenta grijã în alcãtuirea discursului este dublatã de învestirea fiecãrui eveniment
povestit cu un scop precis, care duce la formularea unor concluzii ce funcþioneazã drept
convingeri. Astfel este povestirea a douã “episoade” menite sã evidenþieze firea nemþilor ºi a
ruºilor, povestirea fiind modalitatea târzie de a protesta în faþa unor fapte absurde.
Construite mai mult dupã regulile memoriei afective, povestirile doamnei Lucreþia
Popescu par a fi fost elaborate în timp, în special prin forma coerentã, arãtând o grijã
deosebitã pentru receptare. Nu este suficient sã povesteºti, ci trebuie sã ºtii ºi cum sã
povesteºti. Deºi inconºtiente ºi involuntare, regulile povestirii sunt înseºi regulile adevãrului
povestit.
Rezumat
Viaþa fiecãrui individ în parte nu este altceva decât o poveste pe care însuºi personajul ºi-o
povesteºte. Astfel fiecare individ îºi are povestea ºi fiecare poveste este unicã în modul ei de expunere.

Debut
O dovedesc nea Ticã Popelca ºi doamna Lucreþia Popescu ale cãror existenþe nu sunt altceva decât
înºiruiri de evenimente narativizante. Dar pentru fiecare viaþa însãºi se ghideazã dupã propriile principii
narative.
Pentru Ticã, cel mai bãtrân povestitor al satului Bumbuieºti, istoria individualã nu mai este istoria
lui, ci a întregului sat în care oamenii trãiesc mai mult din povestirea unui trecut adesea modelat de
fiecare povestitor în parte. Nostalgiile lui Ticã dupã un regim comunist, care pentru el ca individualitate
a însemnat excursia la Moscova sau cuvântãrile mai-marilor din partid, sunt, mod narativ, în limitele
lumii basmului.
Pentru Lucreþia însã, povestea nu mai este decât modus vivendi. A povesti viaþa înseamnã a reactu-
aliza, într-un mod inconºtient ºi involuntar, regulile vieþii înseºi, ale adevãrului trãit.
Abstract
The life of every man is nothing but a story which he himself narrates. This way every man has a
story and every story is unique in the way of saying it. This is proven by both old man Ticã Popelca and
Mrs Lucreþia Popescu whose lives are nothing but long chains of narrated memories. But for each case
Life guides after its own narrative trends.
On one hand, for Ticã, the oldest story teller in Bumbuieºti village, his history is not his own any-
more, but the history of the whole village where people live more form narrating a past often modified
by every man in his turn. Ticã’s nostalgia after the communist regime, which represented for him the trip
to Moscow or the speeches of those of high rank in the communist party, are just a narrative way of life,
sometimes within the limits of the fairy-tale language.
On the other hand, for Lucreþia the story is nothing but a modus vivendi. To tell the story of life
means to put-up-to-date, unconsciously and unwillingly, the rules of life itself, the rules of lived truth.
___________
Laura Negulescu
Memoria colectivã ºi experienþa personalã în povestiri
În folclorul nostru, povestitul este încã ºi astãzi un fenomen viu, deºi nu mai are
amploarea de altã datã, iar în unele locuri începe sã devinã din ce în ce mai rar. Prilejurile
de povestit sunt încã multe ºi variate, în orice caz, mai multe decât se crede de obicei. (Pop,
Ruxãndoiu 1976).
În iulie 2004, în judeþul Argeº, cea mai frecventã ocazie în care se povestea era provocatã
de „pornirea“ reportofonului. Interlocutorii preferau povestirile din viaþa cotidianã, legendele
locale, momentul evocãrii experienþelor de rãzboi lãsându-se mult aºteptat. Atitudinea faþã de
cadrul artificial creat (prezenþa noastrã, înregistrarea, fotografierea) oscila între o nedisimu-
latã stare de încordare, o izbutitã reprezentaþie de scenã – cu autocenzurarea limbajului ºi
apelarea repetatã la mijloace de sporire a credibilitãþii - sau mãrturisirea recunoºtinþei faþã de
ascultãtor.
Experienþa din ªtefãneºti ºi Izvorani s-a constituit în parcugerea unui traseu marcat de

Debut
cunoaºterea a ºase veterani din cel de-al doilea rãzboi mondial, întâlnirea cu preotul
Constantin Tudosiu ºi fiica sa, Dora, ºi o scurtã discuþie cu Floarea Stãvãruº (fina de botez a
Elizei Brãtianu) ºi vecinele ei de bloc. Povestitorii aduc elemente contradictorii în cazul
reconstituirii imaginii coloniei greceºti din anii ‘50, contururi vagi se traseazã atât în momen-
tul venirii cât ºi la plecarea grecilor. Mai mult decît atât, douã dintre soþiile veteranilor au
acordat cel mai important loc în istorisirile lor, tot rãzboiului, episodului intrãrii trupelor sovi-
etice în sat: Personalitatea povestitorului ºi mãsura în care ea influenþeazã structura dis-
cursului narativ actualizat implicã grade diferite de originalitate, dar ºi trãsãturi parþial
comune, cu distribuþie mai largã sau mai restrînsã (Pop, Ruxãndoiu 1976)
Pãrerile expuse de veteranii de rãzboi în privinþa ruºilor sunt echilibrate, înþelegerea din
interior a conflagraþiei, atenueazã ºocul provocat de contactul cu populaþia strãinã, diferitã.
La polul opus mãrturiile femeilor au accente de panicã ºi aratã cã încã nu sunt împãcate cu
soarta care nu le-a ferit de aºa întâmplãri.
Amintirile din vremea rãzboiului1 ºi din anii comunismului, dincolo de claritatea
atestãrilor ºi de existenþa documentelor incontestabile, sunt dezvãluite într-un registru foarte
personal, astfel încât o imaginarã juxtapunere într-un „jurnal colectiv“ ar fi marcatã de o
incredibilã eterogenitate
Ocupanþi au fost ºi unii ºi alþii.2
În vreme ce Gherghina Duþã aratã grozãviile pe care le-au lãsat ruºii în urmã (mutilarea
unei bãtrâne, împuºcarea bãrbatului care nu i-a servit, agresarea fetelor ºi femeilor, jafurile)
ºi descrie personajele feminine ale rãzboiului, Gogu Ungureanu schiþeazã o imagine în
miºcare, marºul ruºilor, urâþi ºi aproape inofensivi: Rîdeam de ei, ziceam: „Uite gãzarii!“ Au
trecut numai, n-au stat…afirmã Stãvãruº Floarea, fina Elizei Brãtianu ºi douã vecine.
Am lãsat tot. A venit un rus ºi-am fugit cu tãticu, sãracu, am trecut dealu la Racoviþa.S-
a dus ca sã anunþe alt rus ca sã vie sã ne ia de-acolo. A fost rãi, ce sã zic, a fost rãi.. N-a stri-
cat… bãuturã mâncare, asta a luat. Cã dacã omu a plecat, cu ce era sã plece? Lãsa lighioni,
lasã porc, lasã… Vacile le-am luat cu noi, cã am putut sã le luãm de funie… Încolo, n-am
luat nimic… Nemþii nu fãcea rãu. Cu fete, cu femei cu astea, nu se ducea dupã ele… no, nu
se lua dupã ele…( Vîlcu Leana, soþie de veteran)
Aveam, maicã, oi, o butie mare cu porumb, mi-a luat-o ruºii, a venit cu caii, îi bãgase în
bisericã, nu mai era bisericã, doi oameni, acolo lângã bisericã, într-o casã, i-a închis într-
un beci acolo, nu ºtiu cât a stat acolo, un om iarã…, o femeie pã drumu dealului, chiar era
rudã cu noi, de vreo 80-90 de ani, ºi-a bãtur joc de ea, dacã n-a mai putut, i-a mâncat
mâinile, pã ºolduri era mâncatã, a venit tot rusoaice d-ãlea a îngrijit-o, a pansat-o. Era
armatã cu rusoaice, îmbrãcate ºi ele tot aºa ca ruºii, erau miloase. Era un om, cum îþi spui,
dã vale de bisericã, tot aºa, l-a rugat cã sã-i ducã la muieri, nu ºtiu unde i-a trimes, nu ºtiu
ce-a fãcut... pã ruºi ºi-a bãtut joc de ei ºi a venit l-a-mpuºcat, ºi-l îngropase dupã casã. Pãi
ce, noi am mai stat aci? Ne-am dus în Papuceºti! încolo… la o sorã a mamii…lua câte-o
oaie, câte o oaie, zicea cã ne dã coaja, adicã pielea, încolo, o lua, pleca cu ea… Aveam 14-
15 ani. Am fugit cu toþii… Era ruºi de ãia nebuni, cãuta dupã fete: haziaice, barâºne…ne suia

Debut
biata mamã, în pod, eram cu o veriºoarã… Aicea era ocupat satu. A stat în case, a bãgat în
bisericã caii…Ce sã mai gãsim… dezastru: butia cu boabe era golitã, a dat-o la cai, bãgasem
o ladã cu niºte zdrenþe, niºte þoale în pãmânt, într-un capãt de vie acolo, am gãsit-o scoasã,
de ei, lada goalã, niºte acte, le-am gãsit ude…Zdrenþele luate. Rusoaicele le vindea… Offf,
am pãtimit! ( Duþã Gherghina, nãscutã în 1926, soþie veteran).
Ruºii, nu. Ruºii a trecut pã ºoseaua principalã. N-a stat. Ei venea de la ei, de aicea.
Rãzboiu s-a-ntors de la ruºi ºi mergea dupã nemþi. Venea trupe-trupe, în cãruþe… N-a rãmas
ruºii, n-a rãmas în sat. Avea cãruþe cu cai. Râdeam de ei, ziceam: „Uite gãzarii!“…Pãi, erau
urâþi ºi mergea jerpeliþi, venea de pe front. Ce mai venea, îmbrãcaþi aºa, cum ºtii, se mai rupe
haina! Nu fura, cã ei era în marº… mergeau. Pe urmã s-a mai apucat ei, care a rãmas în
urmã… Cine poa sã ºtie…Fura câte unu…( Gogu Ungureanu, veteran ).
Domnul Mitu a fost oarecum ferit de priveliºtile ºi grozãviile pe care rãzboiul le-a rezer-
vat majoritãþii interlocutorilor de la ªtefãneºti ºi Izvorani.(fost mecanic de aviaþie, mãr-
turiseºte cã a stat departe de front). Reuºeºte astfel sã punã mãsurã în observaþiile sale ºi sã
emitã judecãþi lucide ºi conciliante: Ocupanþi au fost ºi unii ºi alþii. Dreptul ocupantului…
cum sã fie? Au trecut prin toatã þara. Când au trecut la 23 august, când s-a rupt frontul de
la Iaºi, s-a încheiat armistiþiul, au trecut ca armatã eliberatoare. Eram cu ei acuma. Nu
puteam sã spunem cã aºa sau aºa… Nu ne considera ca pã nemþi, pentru cã ºtia cã noi am
fost obligaþi, Antonescu n-a fãcut-o cu mult elan… s-a agãþat de Hitler… Eram prinºi în
cleºte: nemþii de-o parte, ruºii într-o parte… A trebuit sã ne dãm de partea celui mai tare…
(Nicolae Mitu, nãscut la Câmpulung, mecanic aviaþie, veteran).
…Acuma, nu zic, fiindcã gineri-miu e grec…3
Cel mai adesea am ascultat o prezentare exactã a condiþiilor în care trãiau ºi locuiau grecii
(cu menþiunea cã ajutorul ºi fondurile veneau de la “Crucea Roºie” ºi statul român), dar ºi
enumerarea avantajelor lor, nu fãrã înþelegerea dificultãþilor de a fi într-o þarã strãinã, dupã un
asemenea eºec. “[…] a fost rãzboi acolo la ei, au fost contra partidului acolo… sau… cã ei
au fost comuniºti ºi ãia i-a zgornit… partizani, aºa era ºi denumirea, cartieru’ parti-
zanilor…(Stãvãruº Floarea).
Convieþuirea românilor cu grecii pare sã fi fost una desfãºuratã în condiþii fireºti.
Cãsãtoriile mixte, relaþiile de prietenie, de vecinãtate au ºters treptat mãrcile specific etnice
care au determinat-o pe Elena Petrescu, profesoarã, absolventã de Istorie ºi de Teologie sã îi
considere profund diferiþi faþã de noi: “ Ei toatã ziua stãteau lângã bloc, jos, cu mãtãniile.
Pentru fiecare…, o rugãciune, eu nu ºtiu. Nu existã mãtãnii în religia ortodoxã… mãtãnii în
ortodoxism nu existã! ºi sã prezinte avantajele pe care aceºtia le aveau faþã de copiii români:
” Era o colonie de copii greci, ºcolarizaþi, 500 la ºcoalã… dar mai mulþi în total, cã erau ºi
la grãdinþã, ºi copii orfani. Grecii au fost aduºi aici din Macedonia, erau macedonieni, ºi-au
fost luaþi într-o noapte cînd veneau armatele lui Hitler, în Macedonia, Grecia, ºi-au fost într-o
noapte ridicaþi i-aºtepta camioanele…cu bocceluþa, ce-au putut sã ia într-o basma. ªi aici li
s-au oferit barãci de lemn ºi abia în 1949 s-au fãcut blocurile pentru ei…

Debut
Vorbeau un dialect comun, greaca vulgarã, erau analfabeþi. erau partizani, ar fi luptat
împotriva hitleriºtilor, ocupaþii: agriculturã sau pãstorit, în funcþie de relief.
Aci stãteau,erau îmbrãcaþi în negru… veneau cu sufertaºu’ ºi-ºi luau mâncare. Pe rând,
cam 80-100 copii încãpeau. ªi noi, cadrele didactice, veneam de dimineaþã, fãceam ore,
mâncam, aveam pauzã. Când a descoperit cã a mâncat un copil român un castron de orez cu
lapte, a fost… mutaþi ca sã-i disperseze, erau bãnuiþi cã fac politicã (Elena Petrescu, profe-
soarã de istorie- pensionarã).
Spitalul a fost fãcut tot pentru greci, ºcoala cu cantinã, tot pentru greci, avea cofetãrie,
avea spãlãtorie, aveau multe… Au venit în 49-50, mai sunt ºi-acum, de plecat a-nceput din
56-57, nu s-a repatriat Unii s-au repatriat, dupã câte am înþeles, dar unii au plecat pe Valea
Prahovei, la Mãneciu Pãmânteni, pe Valea Teleajenului[…]…era pensionari, Crucea Roºie
îi întreþinea. Ei, când am venit noi aicea, eram cinci familii în blocul trei. Io aveam copii ºi
încã douã familii; copiii de greci nu-i înghiþea pe copiii noºtri ºi când îi vedea pe afarã…
începuserã sã-i mai scoatã; creºtea capre, creºtea în bloc, grecii. Copiii noºtri care era mai
prieteni cu copii lor, zice: “Mamã, are capra în casã”… cã io nu mã duceam… dar pe urmã,
s-au îmblânzit ºi ei, n-au mai fãcut sã mai fie duºmãnoºi ºi au început sã se angajeze la uzinã,
sã facã ºcoala cu copii noºtri, copiii lor (Elena Sorescu).
[…] a fost rãzboi acolo la ei, au fost contra partidului acolo sau cã ei au fost comuniºti
ºi ãia i-a zgornit, partizani, aºa era ºi denumirea, cartieru’ partizanilor..
Aveau cinematograf, farmacii, la ei ne duceam, ne primea…ºi pe noi la bal… ªedeau,
erau pensionari, aveau cantinã, erau salariaþi. În 72, 73 au început sã plece. Nu le-a convenit
cine era la putere…Au plecat noaptea pe vapoare, copii, pãrinþi singuri, în þãrile în care
poposeau primeau azil…(Stãvãruº Floarea, n. 1933. fina Elizei Brãtianu ºi douã vecine).
Nu erau numai greci erau ºi albanezi. Ei erau cam sãlbatici, cum sã vã spun eu vouã,
cam sãlbatici. Când au venit s-au nãpustit, au venit aici peste dealuri…( Dora Tudosiu, 64
ani, fiicã de preot ).
Nicolae Mitu, prin experienþa intimã (cãsãtoria fiicei sale cu un grec) care a determinat
existenþa unei relaþii de rudenie cu Celãlalt, contactele actualizate cu civilizaþia greceascã
(prin cãlãtoriile sale la Atena), are un discurs cu evidente conotaþii admirative la adresa gre-
cilor, dar nu pierde din vedere, pentru credibilitatea celor spuse sã se disculpe, în eventuali-
tatea în care l-ar bãnui cineva de subiectivism: Când au venit nu erau blocurile astea. Cu ei
s-au fãcut, au muncit ºi ei sã facã blocurile fiindcã ei fiind expulzaþi din þarã - din cauza
rãzboiului civil: naþionaliºtii cu comuniºtii, douã orânduiri diferite – partea care þinea cu
democraþia, cu comunismul, a fost înfrântã, pentru cã au venit englezii ºi au rãzbit… Cuscrul
meu – fata mea e cãsãtoritã cu un grec - a pãþit multe. Erau toþi civili. Nu ºtiai… Te uitai ºi
nu ºtiai þi-e prieten sau duºman? În cine sã tragi? Când am venit aicea blocurile erau deja
construite, au stat mulþi greci aicea, colonie greacã. Ei au fost biruiþi, comunismul a fost
înfrânt, ei au trebuit sã fugã… ca sã scape. Nu numai în România, unde au putut sã scape…
în statele cu democraþie popularã – cum i se spunea atunci – ºi-n Polonia, Cehoslovacia,

Debut
fosta U.R.S.S.. s-au stabilit aici familii, mulþi s-au repatriat, dar au mai venit aicea… Am
emoþii…
Armata care a luptat a trebuit sã fugã. Armata englezã i-a ocupat. Ei, asta a fost intro-
ducere în privinþa cum s-a format colonia greacã. Au fost primiþi cu simpatie ºi cu drag, cã
regimul de la noi era… primea pe comuniºti, le-a fãcut blocuri… Limba, obiceiurile erau
diferite… ca oameni… foarte, foarte plãcute, frumoase, acuma nu zic, fiindcã gineri-miu e
grec, ce am simþit: foarte patrioþi, muncitori, cinstiþi. Sunt mai credincioºi decât noi, mai
ortodocºi decât noi. N-aveau biserica lor, la biserica de la …fostã Brãtianu. Am fost de opt
ori la Atena… ce slujbã se face… se plimbã pe strãzi, dã ocol…Mi-e cuscru, a luptat în arma-
ta civilã, comunistã. Au plecat, s-au repatriat anul trecut (Nicolae Mitu,nãscut la Cîmpulung,
mecanic aviaþie, veteran).
Nu oricine ºtie sã povesteascã4)
Orfan din primul rãzboi mondial, cu aspiraþii spre o carierã militarã, dar cu o mamã prea
autoritarã, de dragul cãreia se lasã modelat ºi devine preot, Constantin Tudosiu crede: Când
vorbeºti, îþi mai scapã un cuvânt mai înflorit, nu aºa, prostesc…Cã eram tânãr ºi mã price-
peam la vorbe […] Vorbirea are mare rost.
Temându-se toatã viaþa sã nu ajungã în închisoarea comunistã - iadul, care nu-i doar o
vorbã, e un loc necurãþit - s-a sprijinit pe încrederea în Dumnezeu. În discursul sãu revine per-
manent ideea binelui rãsplãtit ºi a iminenþei pedepselor: moartea lui întârzie, mai are comu-
niºti d-ãºtia care a fost ai dracului…
Prezenþa noastrã, interesul pe care i l-am arãtat, l-au întors în viaþa, în tinereþea lui. Nu s-a
ferit sã se arate fericit, dar nerãbdarea cu care atingea subiectele, ajutorul sau intervenþiile
nenumãrate ale fiicei lui au împiedicat de cîteva ori actul de comunicare. Cum sublinia Mihai
Pop: Povestirile conþin informaþii explicite ºi implicite ºi ca orice act relaþional comunicã ºi
ascund. În raport cu contextele, mai cu seamã cu cele situaþionale ºi psihologice, povestitorii
ºi ascultãtorii opereazã selecþii în jocul dintre încifrare ºi descifrare, în adecvarea a ceea ce
se spune ºi se aude, la intenþiile partenerilor.
Între zvon ºi poveste decurge una dintre naraþiunile înregistrate la ªtefãneºti. Este vorba
despre pedepsirea cu moartea a unei tinere care încalcã cuvântul tatãlui ºi pericliteazã pres-
tigiul familiei. Deºi Dora Tudosiu stãpâneºte un vocabular complex ºi nuanþat ºi este pre-
ocupatã de felul în care se exprimã, preferã ca în succesiunea episoadelor sã intervinã prin
reluarea anumitor cuvinte ºi expresii. Întreruperile astfel impuse de povestitoare anticipeazã
momentul urmãtor în care sunt necesare mai multe amãnunte ºi explicaþii. Completãrile aduse
de preotul Tudosiu au rolul de a adeveri povestirea. Localizarea cu exactitate a mormântului
fetei trãdeazã intenþia de a da un plus de veridicitate. Spre final sunt aglomerate dovezi care
sã sporeascã credibilitatea pe care se mizeazã din partea ascultãtorului. În forma înregistratã
textul are aspectul unei repetiþii generale dinaintea premierei.
Imaginaþia popularã nu rãmîne niciodatã inactivã: ea se amestecã mereu în realitatea de
fiecare zi ºi cu încetul ajunge sã schimbe faptele cele mai bine cunoscute, cele mai apropiate
de noi […] chiar printre cei culþi se vede adeseori aceastã tendinþã pentru fãurirea de le-
gende (Densusianu 1910)

Debut
Brãtienii…
Ajutor, nu prea… Nu se uita la ei. Avea pãdure pânã mai încolo… Nu se atingea cã avea
pândar. Te prindea în pãdure, pândaru, fãceai puºcãrie…( Tudosiu Constantin, 95 ani,
preot).
Dã-mi voie: Brãtianu a avut o fatã, o splendoare, Florica, cicã era ceva nemaipomenit…
ªi ea s-a îndrãgostit de zarzavagiul sau grãdinarul, sã zicem, corect: grãdinarul care avea
grijã pe-acolo, da. ªi îndrãgostindu-se de grãdinar, el s-a îndrãgostit în aºa hal de ea, cã a
sedus-o. ªi a sedus-o, a dus-o în vie ºi i-a fãcut un copil. Pe care Brãtianu, bineînþeles cã
nu l-a acceptat. ªi în momentul când a vãzut cã fata lui este însãrcinatã, îþi dai seama, cã ºi-
a spus punctul lui de vedere…( Dora Tudosiu, liceu, 64 ani, fiica preotului).
A împuºcat-o…( Tudosiu Constantin, 95 ani, preot).
N-a împuºcat-o. ªi i-a pus în vedere. ªi grãdinaru a zis cã o vrea de soþie. ªi el a zis:
oricine în casa lui, da nu un grãdinar, nu putea sã intre într-o casã boiereascã. ªi atunci el
a luat pistolul ºi a împuºcat-o, la al doilea rând de vie, când urci de la vilã mai sus. Nu
primul, al doilea. A împuºcat-o ºi a îngropat-o la capela unde tata a fost preot. Eu m-am dus
cu tata acolo ºi am vãzut mormântul. Avea 23, 24, 25 de ani. Nu ºtiu. (dacã nãscuse copilu).
Asta a fost o enigmã enigmaticã. ªtiu de la oamenii de aicea, care ºtiu. Eu, de unde era sã
ºtiu… Iubita, când intri în bisericã jos, sunt mormintele lui Ion Brãtianu, I.C. Brãtianu, sunt
douã mausoleuri, zic bine? ªi pe mine tot tata m-a dus acolo. Cu o cheie mare, uite, atâta
mare! Cînd am vãzut cã deschide uºa aia, zic: „ Doamne, nu ne mai scoate nici naiba d-acia!
„ Aºa niºte chei mari! Douã mausoleuri unde este ºi doamna Pillat ºi într-un loc, într-o
firidã, zic corect? ( Dora )
Are mai multe firide…( Tudosiu Constantin, 95 ani, preot )
… este Florica Brãtianu, care nu se ºtie dacã mai este sau nu mai este ( Dora).
Cã atunci când a venit grecii, a intrat acolo în subteran ºi a scos toate alea de-acolo, din
firidele alea. Când m-am dus acolo era mizerie, nu ºtiai, cãpãþâni, ce era sã fac acolo? Eram
ºi eu tânãr când m-a trimis pe mine ca þap ispãºitor acolo. Sã adun cãpãþânile, ce era
acolo!… Am fãcut ºi eu ce-am putut…(Tudosiu Constantin, 95 ani, preot)
La ªtefãneºti ºi Izvorani parcurgerea traseului prin care am cunoscut veterani de rãzboi ºi

am întâlnit pe preotul Tudosiu ºi pe fiica sa, amintirile Floarei Stãvãruº ºi ale vecinelor ei s-au
transformat într-un labirint. Imagini vechi - contradictorii ºi neclare - evenimente mai recente,
dar estompate de amãrãciunea neîmplinirilor din tinereþe, rãmân nedesluºite pânã dispar.
Locul lor în memorie este însã asigurat, pentru cã virtualitatea e preferabilã, de cele mai multe
ori, realitãþii. Reconstituirea imaginilor trecutului se întemeiazã ºi pe memoria celorlalþi, ºi pe
prelucrãrile ºi interpretãrile personale, conservarea ºi restituirea fiind determinate de pretex-
tele (fireºti sau artificiale) oferite pentru întâlnirile dintre variantele povestite ale fiecãruia.
Note
1) …sînt legate de ceva cu desãvîrºire personal-( Ovid Densusianu, Folclorul – cum trebuie înþe-
les, 1910).
2) Nicolae Mitu

Debut
3) Nicolae Mitu
4) Pop, Ruxãndoiu
Mihai Pop, Pavel Ruxãndoiu 1976, Folclor literar românesc, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti.
Ovid Densusianu 1910, Folclorul. Cum trebuie înþeles, Bucureºti.
Rezumat
Încã un fenomen viu în profilul spiritual al satului românesc, chiar dacã pe alocuri puterea sa
slãbeºte, povestea ºi povestitul definesc profilul cercetãrilor de teren actuale. Afirmaþia este pe deplin
fundamentatã de cercetarea de teren realizatã în iulie 2004 în Argeº, la ªtefãneºti ºi Izvorani.
Fenomenul povestitului, extrem de viu în zonele investigate, conturat tematic în zonele experienþelor
de rãzboi narate de veterani, este caracterizat de imagini vechi, adesea contradictorii ºi neclare, conju-
gate cu imagini noi estompate de neîmpliniri ale vieþii. Acestea din urmã dovedesc faptul cã în realitatea
povestirii virtualitatea este preferabilã, de cele mai multe ori, realitãþii. Trecutul devine astfel o recon-
stituire a realitãþii prin prelucrãri ºi interpretãri personale ale realitãþii, conservarea ºi restituirea acestu-
ia realizându-se în diverse contexte – unele fireºti, altele artificiale – în care povestitorul îºi istoriseºte
trecutul ficþionalizat.
Abstract
Still a very alive phenomenon in the spiritual life of the Romanian village, even though in some
places its strength fades, the story and the story telling define the profile of the present field research.
This statement is totally sustained by the field research project in July 2004 in Argeº, at ªtefãneºti and
Izvorani.
The story telling phenomenon is still very vivid in the investigated areas, having as central themes
veterans narrating the war experiences, is characterized by old imagery, often contradictory and confus-
ing combined with a new one shadowed by the shortcomings of life. This proves the fact that in the real-
ity of the story, in many cases, the virtual side is preferred. So the past becomes of a reconstruction of
reality by interpreting personally that reality. The preserving and giving back this past is made by placing
it in different contexts – some of them natural and some artificial – contexts in which the story teller nar-
rates his past in a fictionalized manner.
___________
Adelina Dogaru, Ania Moldoveanu, Georgiana Onoiu
Poveºti ºi povestitori din Boiºoara în pragul secolului XXI
Experienþa Boiºoara se înscrie în seria cercetãrilor de teren iniþiate de cãtre Mihai Pop în
1968. Împreunã cu elevii care participau la cercul de folclor într-o vreme în care pasiunea
pentru cultura tradiþionalã a condus la elaborarea unora dintre cele mai complete anchete de
teren, profesorul punea bazele studiilor în Tara Loviºtei, pe care o considerã „zonã de baºtinã

Debut
a folclorului românesc“.(Folclor din Þara Loviºtei, 1970, pag.3)

Cercetarea pe care noi am întreprins-o în anii 2003 ºi 2004 a avut ca scop investigarea
categoriilor folclorice considerate definitorii pentru Boiºoara: legende, naraþiuni personale,
poveºti cu animale sau fiinþe fantastice, mai ales cu zmei, de altfel omniprezenþi în minþile
boiºorenilor, deºi în forme tot mai diversificate; specii pe care însuºi profesorul Pop le cerc-
etase în urmã cu mai bine de 30 de ani.
Din multitudinea de fenomene investigate pe teren, ne vom opri astãzi asupra povestitu-
lui, domeniu încã destul de reprezentativ în teren.
Astfel în casa familiei Petria am avut ocazia sã luãm contact cu informatori de vârste
diferite ºi sã surprindem în paralel opiniile celor mai tineri ºi ale celor mai vârstnici asupra
acestui fenomen folcloric.
Ancheta noastrã a cuprins trei etape, având ca rezultat înregistrarea aceleiaºi poveºti în
contexte diferite.
La prima investigare am obþinut o relatare succintã a firului epic al naraþiunilor vehicu-
late. Informatorii prezenþi la acest interviu au fost Lenuþa Petria, 50 de ani, fiul sãu
Constantin, 21 de ani ºi Manolicã Iosif, nepotul sãu în vârstã de 20 de ani.
Poveºtile nu erau relatate dupã cum ne-am obiºnuit, sub forma unor discursuri stereotipe
ci ca un act de comunicare liber, profund oral ºi necondiþionat de rigori stilistice.
Relatarea poveºtilor era stimulatã din interior, o confuzie de nume luatã în glumã de nepo-
tul sãu a determinat-o pe informatoare sã ne povesteascã legenda Mexoaiei.
Aceasta face parte din neamul unor uriaºi despre care se spune cã au trãit înaintea oame-
nilor. Mexoaia încãleca Oltul ca sã se poatã spãla pe faþã iar informatorii sunt convinºi cã
pietrele de la Râul Vadului, acolo unde albia râului se îngusteazã, reprezintã corpul meta-
morfozat al acestui personaj.
Despre ea se spune cã ar fi vãzut niºte oameni arând pe câmp. Mirându-se de existenþa lor
a luat „carul cu boi cu tot” ºi l-a dus pãrinþilor sãi întrebându-i „de ce râmã viermii ãºtia
pãmântul?” . Finalul poveºtii este disputat, uriaºa femeie fiind lovitã în cap cu o piatrã, sau
de copitele cailor devenind apoi stanã de piatrã.
Pe parcursul discursului apar forme de legitimare a informaþiei „da, era adevãrat atunci,
cã pe atuncea noi ieriam“ dar ºi reversul, „acuma nu mai sunt, o fi ieºit altfel de lume“. De
aici rezultã faptul cã pentru Lenuþa Petria adevãrul lor nu este contestat ci considerat depãºit.
Pentru ceilalþi doi mai tineri valoarea de adevãr a poveºtilor îmbracã altã formã: negarea ade-
vãrului celor povestite pe care o susþine fiul sãu vine ca rãspuns la încercarea lui nereuºitã de
a demonstra existenþa acestor fiinþe supranaturale, cu toate cã, în copilãrie credea cu tãrie în
veridicitatea lor. Manolicã Iosif, declarã cã se simte atras de asemenea poveºti, el însuºi
cunoscând o mulþime, însã despre povestea Mexoaiei spune: „Asta nu-i adevãratã, cã ºi eu
cred d-astea dar pânã la o limitã”.
Deoarece bibliografia nu ne oferea destule date cu privire la acest subiect am continuat
investigarea, revenind câteva zile mai târziu cu noi întrebãri.
În cadrul celei de-a doua intervievãri informaþia nu a fost completatã satisfãcãtor,
rãmânându-ne sarcina sã cãutãm alte mãrturisiri privind existenþa acestui personaj inedit în
repertoriul povestitorilor de la Boiºoara.

Debut
Concluzia la care ajunsesem în anul precedent a fost aceea cã poveºti apar tot timpul,
interesul pentru ele este încã destul de mare în rândul tuturor categoriilor de vârstã. Putem
spune cã boiºorenii sunt mari consumatori de poveºti, actul povestirii pãrând a fi integrat
vieþii cotidiene. Însã se produce o selectare ºi reactualizare a poveºtilor, fãrã modificarea
temelor. Poveºti cu zmei ºi cu strigoi continuã sã incite publicul, dar este vorba mereu de alþi
zmei ºi alþi strigoi.
Revenirea în sat un an mai târziu ne-a permis sa continuãm cercetarea. Construind cu
informatorii noºtri o relaþie specialã am avut ocazia sã reascultãm poveºtile lor minunate.
Nu vom uita niciodatã orele de povestit ce se desfãºurau în micuþa bucãtãrie a familiei
Petria. Poveºtile se þineau lanþ, discuþiile erau presãrate de istorisiri de viaþã, de strigãturi pe
care Constantin Petria ºi soþia sa Lenuþa le recitau cu o plãcere deosebitã.
Cu cât petreceam mai mult timp alãturi de ei, cu atât observãm cã poveºtile pe care ni le
spuneau erau adânc înrãdãcinate în viaþã. Pare cã pentru informatori funcþionau ca realitate
paralelã ce o susþine pe cea de zi cu zi ºi care se aflã la convergenþã cu propria lor existenþã.
Informatorul nostru în vârstã de 59 de ani îºi aminteºte cã în copilãrie jucându-se pe locul
unui fost cimitir, când dãdeau ploile ieºeau la suprafaþã oase, niºte oase mari. Nea Din
întãreºte ideea cã înainte oamenii erau mai mari. Soþia sa, Nuþa, cu nouã ani mai tânãrã,
vãzuse ºi ea oasele acelea mari dar de asemenea ea cunoaºte o poveste ce susþine ºi se pliazã
perfect pe aceastã teribilã descoperire din copilãrie a soþului sãu – povestea Mexoaiei de la
Râul Vadului.
Dacã în primele douã relatãri veridicitatea acestei poveºti este pusã la îndoialã, prezenþa
acestei uriaºe creaturi pãrând singularã, excepþionalã, acum informatoarea cuprinde în pove-
stire un aspect inedit.
Ducând tatãlui sãu în poala ºorþului pe oamenii care arau pãmântul, acesta îi spune cu o
intuiþie de clarvãzãtor, cã ei nu trebuie stârpiþi ca viermii pentru cã ei sunt cei care vor
moºteni pãmântul.
Dacã în înregistrãrile precedente relatarea poveºtii a venit în urma unei intervenþii glumeþe
a unuia dintre informatori, fãrã ca aceasta sã fie relaþionatã de vreun eveniment anume ºi fiind
catalogatã de cãtre informatori ca exageratã ºi de necrezut, în ultima relatare ea este susþin-
utã de un argument din realitate.
Putem concluziona deci cã experienþa de viaþã a informatorilor acþioneazã ca filtru al ade-
vãrului.
Faptul cã ultima relatare a fost mai completã nu pare a fi nici el întâmplãtor. Informatoarea
a omis acest element al povestirii pentru cã nu l-a considerat punctul cheie al naraþiunii.
Spectaculosul era mult mai important în acel context al povestirii.
Vorbindu-se despre zmei care viziteazã pe ciobani la stânã ºi despre modul în care aceºtia
sunt îndepãrtaþi, despre strigoi ºi practici de destrigoire informatoarea a respectat aceeaºi
schemã a discursurilor precedente: a descris situaþia apoi remediul. Aºadar nota dominantã a
interviului era deci aceastã confruntare cu supranaturalul potrivnic omului.
Completarea pe care informatoarea a fãcut-o discursului narativ în ultima relatare, com-
pletare din care reiese cã aceºti uriaºi erau strãmoºii oamenilor nu duºmanii lor, nu se încadra
în tipul poveºtilor relatate de ceilalþi informatori, fapt ce a determinat prezentarea poveºtii

Debut
într-o formã distinctã: Ara oamenii pe câmp cu boii ºi a luat pugul cu tot cu boi cu tot in poalã
ºi l-a dus lu’ tac-su, cã de ce râmã viermii ãºtia pãmântul? …ºi zâce cã au omorât-o cã i-a
dat unii în cap.
Relatarea poveºtii în variantã completatã a fost posibilã datoritã unui context aparte:
pornind de la afirmaþia soþului sãu cã oamenii înainte erau mai mari, ceea ce presupune cã
uriaºii erau pentru noi un fel de strãmoºi, permite informatoarei sã nuanþeze conflictul dupã
cum am vãzut mai sus.
Aceastã completare a poveºtii face trimitere la aspecte similare întâlnite ºi în alte regiuni
ale þãrii.
Asemenea reprezentãri sunt prezente în legende ºi povestiri fantastice privind fie antro-
pogeneza fie, la polul opus, sfârºitul lumii. Elena Niculiþã Voronca noteazã o naraþiune
despre urieºi în care aceste creaturi se rãzvrãtesc împotriva divinitãþii ºi se proclamã ei
Dumnezeu atrãgând astfel mânia divinã care încearcã fãrã izbândã sã cureþe lumea de ei.
Paznicul iadului este cel care pune capãt acestor uriaºi înecându-i sub ape, unde se zice cã
s-ar gãsi ºi azi. Povestea continuã cu reîntoarcerea lor pe pãmânt, conduºi de împãratul lor
Constantin, ºi atunci lumea noastrã se va sfârºi. Iar de nu va ieºi împãratul acela sã ne
prapãdeascã, Dumnezeu va da alte patemi pe oameni, boale, ºi tot lumea se va sfârºi
(Niculiþã Voronca 1998: 39)
În mitologia româneascã apariþia uriaºilor mai este legatã de credinþa cã ei au lãsat în urma
lor comori nebãnuite. Asemenea poveºti sunt prezentate de Tudor Pamfile care culege câteva
istorisiri din Botoºani ºi Muscel. Face însã referire la un aspect privind dispariþia urieºilor care
meritã amintit întrucât se aseamãnã cu povestea Mexoaiei pe care ne-am propus sa o analizãm:
“ cele mai multe comori ne sunt rãmase de la acel soi de oameni care au trãit înaintea noastrã,
adicã de la urieºi sau jidovi, care ºi-au luat tãlpãºiþa de prin pãrþile noastre îndatã ce fata de
jidov a venit acasã de la câmp cu o sumã de-alde noi, în poalã”. (Pamfile 1997: 380)
Am încercat sã urmãrim în aceastã cercetare modul în care o naraþiune se poate modifica
în raport cu factori de tipul context, relaþie cu cercetãtorul, biografie ºi aºa mai departe dar ºi
a atitudinii informatorilor asupra celor povestite ºi a frecvenþei cu care le performeazã.
Profesorul Pop a atras atenþia asupra funcþionalitãþii faptelor de folclor. Cu cât un fapt fol-
cloric este mai natural ºi mai prezent în viaþa performerilor cu atât el va continua sã existe ºi
sã producã forme noi.
Putem spune cã în cei doi ani de cercetare am ascultat numeroase poveºti, unele inedite
altele recognoscibile în colecþiile de folclor, am sesizat de asemenea fenomene contrare de
pierdere ºi regãsire a formei, însã în ceea ce priveºte actul povestirii în esenþã el poate fi
observat în forme foarte variate ceea ce înseamnã cã a reuºit sã-ºi gãseascã modele adecvate
realitãþii pentru a putea continua sã existe în Boiºoara mileniului trei.
Imaginea ºi personalitatea celui pe care unii îl numesc cu atât respect Profesorul a avut un
impact deosebit asupra noastrã încã de la primul contact cu folclorul. Probabil cã nu mulþi
dintre cei care abia se familiarizau cu ceea ce înseamnã cultura tradiþionalã s-au gândit cã fol-
clorul va deveni vreodatã o pasiune. ªi mai puþini însã au avut minunata ocazie de a merge
pe urmele lui Mihai Pop, continuînd cercetarea din satul Boiºoara.
Singurul nostru regret este faptul cã nu l-am putut cunoaºte personal pe cel care a inspirat

Debut
dragostea pentru folclor a atâtor generaþii. Oricum, imaginea Profesorului este imposibil sã
nu o putem reconstitui din amintirile celor care l-au cunoscut ºi care vorbesc despre el cu
respect ºi veneraþie.
Boiºoara a fermecat în decursul timpului profesori, cercetãtori, studenþi, medici. Toþi cei
care au trecut pe aici ºi au consemnat acest fragment al existentei lor într-o formã sau alta se
dovedesc a fi fost profund impresionaþi.
Profesorul Mihai Pop spunea despre acest tãrâm cã reprezintã un rezervor al bunurilor fol-
clorice de mare valoare (Folclor din Þara Loviºtei, 1970, pag.6)
Noi nu putem spune decât cã în cuvintele sale gãsim exprimarea sentimentelor noastre,
gândindu-ne cã dupã aproape 40 de ani Boiºoara a rãmas la fel de fascinantã nu prin încre-
menirea ei sub un clopot de sticlã ci prin modificarea de formã ºi nu de substanþã.
Vom încheia aceastã comunicare citând o altã personalitate care a scris despre Boiºoara
nu ca folclorist ci ca om care a descoperit ºi apreciat valorile acestei zone. Este vorba despre
doctorul Andrei Pandrea care îºi încheia cartea sa „Medic la Boiºoara” spunând:
„Toate acestea nu le voi uita niciodatã, cãci nu va fi cu putinþã sã le uit. Boiºoara va
rãmâne pentru mine unicã“.
Folclor din Þara Loviºtei, 1970 Casa creaþiei populare a judeþului Vâlcea.
Tudor Pamfile 1997 (1915) Mitologie româneascã, Editura All, Bucureºti.
Elena Niculiþã Voronca 1998 Datinele ºi credinþele poporului român, vol. I, Editura Saeculum I.O.,
Bucureºti.
Andrei Pandrea 1967 Medic la Boiºoara, Editura pentru literaturã, Bucureºti
Rezumat
Cercetarea naraþiunii a ocupat în cadrul studiilor de folclor un rol foarte important. Mai mult primele
direcþii de cercetare s-au îndreptat asupra basmului popular ulterior abordând alte specii ale epicului în
prozã. Studiile au descoperit noi frontiere ale povestirii, ajungând sã cuprindã o gamã largã de subiecte.
În momentul actual, fenomenul povestitului a ajuns sã îmbrace forme complexe si deosebit de intere-
sante, ce pot fi studiate sub raportul tradiþie - inovaþie; tematicã; modificãrii de funcþie, dar ºi ca parte
componentã a unui sistem de relaþii descriind contextul cultural care l-a produs.
Lucrarea de faþã propune analiza fenomenului povestitului prin prisma unor povestiri culese în
cercetãrile Catedrei de Etnologie ºi Folclor, la Boiºoara, Vâlcea, în 2003 ºi 2004.
Abstract
The research upon narration had an important role in the studies dedicated to folklore. As the first
studies were concentrated on the folk fairy-tale, in time the scholars studied other epic species of folk-
lore. Thus, new frontiers of the story-telling were discovered, on a large scale of new subjects.
Nowadays the phenomenon of story-telling is embracing some complex and extremely interesting
forms, which can be analysed through different approaches: tradition vs. innovation; thematic; functions’
evolution, but as well as a part of a system of relations that describe the cultural context which has pro-
duced them.
The paper analyses the phenomenon of story-telling applied to some stories collected in the field research
stages of the Department of Ethnology and Folklore, in Boiºoara, Vâlcea county, in 2003 and 2004.

Recenzii
____________________
Academia Românã. Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu“,

Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc vol. II (1892-1904). Coordonare
ºi cuvânt înainte de ADRIAN FOCHI. Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de IORDAN DATCU. Editura
Saeculum I. O., Bucureºti, 2002, 703 p.;
I. Muºlea, Bibliografia folclorului românesc 1930-1955. Ediþie ºi cuvânt înainte de

IORDAN DATCU. Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2003, 286 p.;
Stelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate de centrele judeþene ale
creaþiei populare (1954 - 2002). Colecþia „Anotimpuri culturale“ Nr. 3, editatã de Centrul
Naþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, 2003, 239 p.
Intrã în abeceul cunoºtinþelor despre istoria ºtiinþelor cã trei sunt condiþiile sine-qua-non
ale constituirii acestora: definirea cât mai exactã a domeniului, a obiectului de studiu, uti-
lizarea unor metode ºi tehnici de cercetare adecvate obiectului ºi elaborarea instrumentelor de
lucru specifice. Folcloristica ºi etnografia româneascã au parcurs, în timp, etapele necesare
emancipãrii lor ca discipline ºtiinþifice autonome, contribuþii notabile având, în acest sens,
mari cãrturari ºi specialiºti de la B. P. Hasdeu ºi Ovid Densusianu la C. Brãiloiu, D.
Caracostea, P. Caraman, I. Muºlea, Romulus Vuia, în epoca interbelicã ºi, pe urmele lor,
Ovidiu Bârlea, Valer Buturã, Adrian Fochi, Mihai Pop, Gheorghe Vrabie, Ion Vlãduþiu,
Romulus Vulcãnescu, dintre cei care nu se mai aflã printre noi, apoi Al. I. Amzulescu, Iordan
Datcu, D. Pop, Ion Taloº ºi alþii (scuze pentru inevitabilele omisiuni, dar cei care sunt în pro-
fesie îi cunosc bine pe „ctitori“), precum ºi reprezentanþi ai generaþiei imediat urmãtoare, a
„ºaizeciºtilor“, ºi chiar mai tineri.
Sigur cã necesitatea elaborãrii unor istorii ale disciplinei, a unor dicþionare de personali-
tãþi ºi a unei bibliografii a scrierilor din domeniu s-a impus abia atunci când etnografia ºi fol-
cloristica se vor fi înfiripat îndeajuns, nu doar ca numãr de contribuþii, dar ºi, mai ales, ca sub-
stanþã, trecându-se de la culegerile întâmplãtoare la marile colecþii de literaturã ºi muzicã
popularã, ºi de la comentariile mãrunte la marile studii de orientare ºi de sintezã care le vor
marca destinul.
Instrument de lucru pentru a cãrui utilitate nu este, cred, nevoie de nici o pledoarie, bib-
liografia - una bine fãcutã - stã mãrturie mersului disciplinei în timp ºi reprezintã sprijinul cel

Recenzii
mai preþios pe care autorii de studii particulare sau de sinteze cuprinzãtoare îl pot primi în
munca lor. Nu e întâmplãtor faptul cã primele „Note bibliografice“, care se situeazã la
începutul bibliografiei curente a folclorului românesc, au fost publicate de cãtre S.
Teodorescu-Kirileanu, în prima revistã specializatã de folclor, de tradiþii ºi artã popularã,
„ªezãtoarea“ (1892-1929), în 1902. Dar e o întâmplare fericit-nefericitã faptul cã la exact o
sutã de ani de atunci vede lumina tiparului cel de-al doilea volum din Bibliografia generalã
a etnografiei ºi folclorului românesc (1892-1904), realizatã de un grup de cercetãtori sub
conducerea lui Adrian Fochi (1920-1985), acelaºi dãruit om de carte care girase ºi primul
volum, Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc I (1800-1891). Cuvânt
înainte de MIHAI POP. Prefaþã de A. FOCHI, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1968,
XVI+739 p.
Teoretic, principiile elaborãrii unei bibliografii a folclorului românesc fuseserã formulate,
cu 20 de ani înainte de apariþia primului volum, de Mircea Tomescu în studiul Bibliografia
folclorului românesc apãrut în primul ºi unicul numãr al revistei „Cercetãri folclorice“
(1947). Adrian Fochi elabora, la începutul muncii de despuiere a materialelor din biblioteci
ºi arhive, un Proiect pentru schema de clasificare a „Bibilografiei generale a etnografiei ºi
folclorului românesc“, apãrut în „Revista de folclor“ nr. 1-2, 1960. Schema ca atare se
regãseºte în sumarul primului volum ºi este respectatã întocmai ºi în cel de-al doilea,
cuprinzând urmãtoarele capitole mari: „I. Generalitãþi“; „II. Etnografie“; „III. Demografie ºi
antropologie“; „IV. Artã plasticã popularã“; „V. Folclor“; „VI. Acþiuni de valorificare a etno-
grafiei, artei populare ºi folclorului“; „VII. Folclor strãin“. Fãcând dosarul receptãrii primu-
lui volum, Adrian Fochi nota cu satisfacþie, în „Cuvânt înainte“ la vol. II, scris în 1978, cã
volumul întâi s-a bucurat de 8 recenzii favorabile, care confirmau astfel cã „principiile de
alcãtuire a bibliografiei noastre nu trebuie sã se modifice în continuare, cã ele satisfãceau exi-
genþele actuale ale cercetãrii…“. Pentru informarea bibliografilor de mai târziu, menþionez cã
o a noua recenzie a fost semnatã de noi, în revista „Argeº“ nr. 9 (40), 1969, dar prin nu ºtiu
ce meandre redacþionale, cartea i-a fost atribuitã lui Gheorghe Vrabie (!), încercãrile mele de
a repara greºala lovindu-se de formula naþionalã „las’ cã merge ºi-aºa“!
Întinsã pe o perioadã de 91 de ani, bibliografia din 1968 cuprindea 8.330 de titluri, în
vreme ce în numai 13 ani (1892-1904) s-au înregistrat nu mai puþin de 12.430 de intrãri care
ilustreazã convingãtor „saltul ce s-a produs în munca folcloricã din þara noastrã în perioada
de care vorbim. Interesul pentru cultura popularã în general, ca ºi pentru folclor în special -
constatã Adrian Fochi - atinge acum cote nebãnuite ºi se constituie într-o direcþie nouã de
cercetare, ce se va vedea mereu mai îndreptãþitã sã-ºi caute drumuri teoretice proprii ºi
metode adecvate, pânã la autonomizarea sa ca ºtiinþã independentã“.
Din pãcate, din nefericire putem zice, aceastã imensã oglindã retrovizoare care captase cu
o fidelitate ce nu poate fi pusã nici un moment sub semnul întrebãrii tot ce se scrisese ºi se
publicase în presa româneascã despre cultura popularã în întregul ei a rãmas timp de câteva
decenii (din 1978) în manuscris (dactilogramã). În reconstituirea „anilor negri“ care au urmat
depunerii manuscrisului pregãtit pentru tipar la Editura ªtiinþificã, Iordan Datcu identificã
chiar persoana, fãrã a-i da numele („un redactor … înlãturat de la Biblioteca Centralã de
Stat“), care vrând sã-ºi arate „principialitatea comunistã“ a masacrat volumul „compromiþând

Recenzii
astfel apariþia lui“. Din punctul de vedere al istoriei culturii româneºti din ultimele decenii ale
dictaturii este mai puþin important numele sceleratului sau nefericitului care aplicase din
convingere sau din teamã „linia justã a partidului“. Ar fi însã extrem de instructiv sã vedem
în ce sens se îndreptase „vigilenþa“ redactorului (ºi nu mi se pare imposibil ca acum, dupã
tipãrirea volumului, ca prin miracol, exemplarul de editurã, pierdut, ni se spune, sã iasã la
ivealã), pentru a putea reconstitui „canonul“ oficial care se aplica, iatã, ºi unei lucrãri ºtiinþi-
fice de informaþie, care, s-ar zice, lasã loc cu greu ingerinþelor ideologicului. Pe de altã parte,
nu trebuie uitatã nici conjunctura imediatã, faptul cã Institutul de Etnografie ºi Folclor, sub
egida cãruia se lucra la „Bibliografie“, se afla în subordinea Comitetului de Stat pentru
Culturã ºi Artã, devenit ulterior Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste, conducerea noului
Institut de Cercetãri Etnologice ºi Dialectologice, care îngloba, din 1974, ºi Centrul Naþional
de Îndrumare ºi Valorificare a Creaþiei Populare, fiind asiguratã de activiºti culturali, mult
mai puþin interesaþi de cercetarea fundamentalã, ale cãrei baze fuseserã puse în timpul direc-
toratului lui Mihai Pop, pensionat în 1978. Dar nici dupã 1990, când Institutul a revenit la
Academie ºi ºi-a reluat sarcinile de cercetare, recuperarea „Bibliografiei“ existente, pregãtitã
pentru tipãrire de Adrian Fochi sau rãmasã în fiºe, n-a ocupat locul cuvenit între prioritãþile
instituþiei academice post-decembriste.
A fost nevoie de tenacitatea unui experimentat „recuperator de culturã“, editorul ºi fol-
cloristul Iordan Datcu ºi de înþelegerea superioarã a istoricului literar, folcloristului ºi direc-
torului de editurã I. Opriºan pentru ca acest volum II din Bibliografia generalã a etnografiei
ºi folclorului românesc (1892-1904), sã vadã lumina tiparului la Editura Saeculum I. O., o
lucrare, cum s-a spus, „de interes naþional“.
Adrian Fochi s-a impus în cultura româneascã din a doua jumãtate a secolului al XX-lea
printr-o serie de realizãri remarcabile, în fruntea cãrora stã masivul op Mioriþa. Tipologie, cir-
culaþie, genezã, texte, Editura Academiei 1964, 1.106 p., intratã în conºtiinþa publicã drept
„Mioriþa lui Fochi“. La fel, se poate spune „Bibliografia lui Fochi“, mai ales dupã aceast al
doilea volum care dã consistenþã unui proiect de mare întindere ºi de lungã duratã. Nu trebuie
însã uitat nici o clipã, ºi Fochi însuºi ne îndeamnã la aceasta, cã o astfel de operã nu poate fi
realizatã de un singur om (pentru volumul al II-la au fost parcurse nu mai puþin de 1.410 pub-
licaþii periodice !), ea fiind rezultatul muncii de ani mulþi a unor ample colective de cercetã-
tori plãtiþi pentru aceasta. Numindu-se cu modestie „Redactorul“, Adrian Fochi menþioneazã
colaboratorii permanenþi din Bucureºti - Elena Bejat, Dan Bugeanu, Virgil Cândea, Adrian
Fochi, Rodica Fochi, Vasile Iliescu, Tatiana Plopeanu, Valeria Trifu, Leopold Voita - ºi din
Cluj - Teofil Bugnariu, Ion Muºlea, Emil Sklenka, ºi colaboratorii temporari din Bucureºti -
Const. Stihi-Boos, Polixenia Djamo, Ion Moanþã, Radu Rãutu - ºi din Cluj - Emil Micle,
Maria Muºlea, Ion Taloº, mulþi dintre ei, în frunte cu coordonatorul, trecuþi în lumea
umbrelor. Dar, dacã în astfel de ocazii în teatru se zice „spectacolul trebuie sã continue“, cu
atât mai mult un asemenea de proiect ºtiinþific trebuie dus la capãt. În cadre instituþionale,
cred eu. De altfel, într-un gest de extremã corectitudine ºi de nobleþe, acest al doilea volum
publicat de Editura Saeculum I. O. indicã, pe foaia de titlu, drept instituþii girante, Academia
Românã ºi Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu“, în timp ce la primul
volum cadrul instituþional era indicat într-o notiþã cu petite în subsolul paginii de titlu.

Recenzii
Sigur cã, pe mãsura înaintãrii în timp, volumul scrierilor consacrate culturii populare creºte
exponenþial. Munca de bibliografiere este una de regularitate ºi duratã. Ea cere oameni
pregãtiþi, timp ºi bani. Cere coordonare, disciplinã ºi spirit de sacrificiu, calitãþi care se regã-
sesc în persoana lui Ion Muºlea care, împreunã cu o mânã de colaboratori, a acoperit perioada
1930-1955 în Bibliografia folclorului românesc 1930-1955 întocmitã de Ion Muºlea ºi colab-
oratorii sãi (Laurenþiu F. Nemeº, Th. Mihãilescu, Septimiu E. Martin, Ion Mãrcuº, pentru anii
1930-1943 ºi Teodor Oniºor, Faragó Jósef, apoi Ion Taloº, A. Reischel, A. ºi Faragó Jósef,
Victor Opriºiu, Nicolae Dunãre, pentru anii 1945-1955), publicatã, într-o ediþie îngrijitã ºi cu
un Cuvânt înainte de Iordan Datcu, la Editura Saeculum I. O., Bucureºti 2003, 286 p.
Ion Muºlea (1899-1966) a fost unul dintre echipierii de bazã ai lui Adrian Fochi în
realizarea primelor douã volume ale Bibliografiei generale a etnografiei ºi folclorului româ-
nesc, dar pânã la lansarea proiectului academic el lucrase, la Cluj, la bibliografia curentã,
editând, în „Anuarul Arhivei de Folclor“, I - VII, bibliografia pe anii 1930-1943, iar dupã ce
publicaþia clujanã ºi-a încetat apariþia, în „Revista de folclor“ nr. 1-2, 1056 ºi nr. 1, 1957, bi-
bliografia pe anii 1944-1950 ºi, respectiv, 1951-1955, în total, cum se vede, 25 de ani de fol-
cloristicã româneascã. Dar ce ani! Rãzboiul, Diktatul de la Viena, mutarea Universitãþii ºi,
implicit, a bibliotecii din Cluj la Sibiu, cu limitarea nedoritã a accesului la publicaþii, sfârºitul
rãzboiului, instaurarea puterii democrat-populare, comunismul, proletcultismul etc.
Este de aºteptat, aceasta fiind chiar menirea unei astfel intreprinderi, ca o asemenea
lucrare ºtiinþificã, un inventar obiectiv al scrierilor despre folclor, alcãtuit dupã niºte norme
riguroase ºi urmând tipare prestabilite, sã reflecte miºcarea de idei din interiorul disciplinei,
dar pare mai puþin previzibil ca aceasta sã restituie ºi ceva din tumultul epocii.
Cât priveºte primul aspect, de notat ar fi faptul cã, deºi foarte riguros gânditã, schema de
clasificare a materialului nu e una rigidã, ci una destul de flexibilã, reflectând, în fond, situ-
aþia de fapt a cercetãrii. Astfel, de la an la an, s-au adãugat secþiuni noi. În raport cu bibli-
ografia pe anul 1930, în anii urmãtori au apãrut secþiunile „Colinde. Folclor religios“,
„Magie. Medicinã popularã. Descântece“, „Viaþa satului. Psihologie popularã“ ºi „Geografie
umanã. Pãstorit“; în anii 1933-1934 anumite contribuþii sunt grupate sub titlul „Monografii
sãteºti ºi regionale care cuprind ºi folclor“, iar în 1936-1937 la capitolul „Magie. Medicinã
popularã. Descântece“ se adaugã „Mitologia“. Dupã rãzboi, în schimb, unele secþiuni dispar,
„din lipsã de material“; este cazul, în bibliografia pe anii 1951-1955, diviziunilor privitoare
la „Sãrbãtori“, „Colinde“, „Descântece“, „Magie“, puþinele menþiuni fiind reþinute, totuºi, în
capitolul „Diverse“, „atât de criticat pe vremuri“. „Lipsa acestor capitole - comenta discret
Ion Muºlea - este grãitoare pentru noua orientare a cercetãrilor noastre de folclor“. „Noua ori-
entare“ însemna, în fapt, impunerea unui program clar de ideologizare, de sovietizare a
cercetãrii ºi în acest domeniu. Reþin, spre exemplificare, poz. 76 din cap. III. Domeniu, prin-
cipii, metodã: Astahova, A. M. Însemnãtatea lucrãrilor lui I. V. Stalin despre problemele de
lingvisticã pentru dezvoltarea ºtiinþei despre creaþia popularã poeticã. Traducere din ruseºte
…, în Studii ºi cercetãri de istorie literarã ºi folclor, 1 (1952), p. 145-159; poz. 84. Lucrãrile
lui I. V. Stalin despre lingvisticã ºi însemnãtatea lor pentru folclor…, Idem, 2 (1953), p. 258-
259; la fel, poz. 82. Grosu, Mitu. Concepþia sovieticã despre folclor. (rezumat al comunicãrii
þinute la 24 XI 1951), Idem, 2 (1953), p. 247-248. Acum se înregistreazã studii, articole ºi

Recenzii
texte despre „folclorul nou“, despre „cântecele de viaþã nouã“, despre „partid“ (vezi poziþiile
100, 123, 141, 147, 148, 149 º. a.). ªi acesta era doar începutul!
Cam din locul în care se opreºte bibliografia lui Muºlea începe inventarul întocmit de
Stelian Cârstean, Creaþia popularã româneascã. Lucrãri editate de centrele judeþene ale
creaþiei populare (1954 - 2002). Colecþia „Anotimpuri culturale“ Nr. 3, editatã de Centrul
Naþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, 2003, 239 p.
Întocmitorul acestui util instrument de lucru, dr. Stelian Cârstean, unul dintre studenþii ºi
doctoranzii favoriþi ai Profesorului Mihai Pop, evocat cu cãldurã în „Argument“, ca unul din-
tre sprijinitorii fervenþi ºi îndrumãtorii competenþi ai activitãþii centrelor creaþiei populare din
anii ‘60 - ‘70 ai secolului XX, pune în relaþie acþiunea de cercetare, culegere, editare a unor
ample segmente ale culturii populare româneºti prin aceste instituþii cu aceea intreprinsã, în
cu totul alte coordonate istorico-sociale, de „monografiºtii“ din ªcoala D. Gusti, cu deose-
birea cã cercetãrile gustiene erau fãcute de profesioniºti ai terenului, în timp ce acelea
cuprinse în bibliografia 1954-2002 aparþin mai mult unor „amatori“, unor „ne-profesioniºti“,
activând în cadrul Casei Centrale a Creaþiei Populare ºi al filialelor ei judeþene, continuate
(din 1990, Centrul Naþional de Conservare ºi Valorificare a Tradiþiei ºi Creaþiei Populare,
condus, pânã la prematura sa trecere în lumea umbrelor, de Victor Parhon, iar din 2003,
Centrul Naþional pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, director Oana
Petricã, sub a cãrui egidã apare bibliografia pe care o comentãm).
Se poate constata cã activitatea „ne-profesioniºtilor“ („înþelegem prin acest termen - scrie
Stelian Cârstean - nu lipsa de profesionalism a celor implicaþi, cât faptul cã profesia de bazã
a acestora era, sau este, alta decât cercetarea etnofolcloricã“, p. 8) s-a desfãºurat, încã de la
început, sub îndrumarea sau în colaborare cu profesioniºtii cei mai prestigioºi din institutele
de cercetare ºi din universitãþi.
Bibliografia 1954-2002 cuprinde nu mai puþin de 634 de titluri, ceea ce înseamnã o
„recoltã“ destul de bogatã (în medie 12 apariþii pe an), la strângerea cãreia au trudit sute de
folcloriºti, etnografi, etnomuzicologi, etnocoreologi, mulþi dintre ei reþinuþi, ºi astfel învestiþi
cu calitatea de etnolog, tocmai datoritã lucrãrilor publicate prin casa centralã ºi casele
judeþene ale creaþiei populare, în cele trei volume din Dicþionarul etnologilor români de
Iordan Datcu. Judecata acestuia, în legãturã cu o parte din cãrþile inventariate de Stelian
Cârstean, este destul de asprã. Citim, astfel, în secþiunea „Instituþii“ a Dicþionarului …, vol.
III, 2001, p. 230, sub „Casa Centralã a Creaþiei Populare“: „A tipãrit un numãr considerabil
de cãrþi de folclor nou, improvizaþii pedestre ale unor activiºti culturali despe viaþa nouã,
bucuria, bogãþia ºi tinereþea þãrii, despre traiul luminos adus de comunism pe meleagurile
României“. Dupã ce dã o listã cu câteva zeci de titluri de astfel de lucrãri, care susþin, în parte,
aprecierile de mai sus (Bogatã ºi tânãrã-i þara, Bucureºti, 1961; Bucurie, mândrã floare,
Suceava, 1962; Spune, Argeº, spune tu/Cum a fost ºi cum i-acu, Piteºti, 1962; Bucurii de
viaþã nouã, Braºov, 1963; Viaþã nouã, cântec nou, Oradea, 1964 etc. etc.) autorul noteazã:
„Cititorul contemporan, interesat cumva de aceste falsuri, nu trebuie sã apeleze la volume
ca acestea citate de noi, ci îºi poate face o impresie asupra amintitei producþii prin studiul
doamnei Nicoleta Coatu, un excelent studiu de altfel, Lirica popularã româneascã cu tem-
aticã actualã - clasificarea tematicã a variantelor motivice (1984), structurat pe bibliografia

Recenzii
volumelor tipãrite sub egida CCCP“. Nu încape nici o îndoialã cã multe dintre culegerile de
„poezii populare cu tematicã actualã“ erau „confecþionate“ ad-hoc, de „condeieri“ plãtiþi pen-
tru aceasta, care rãspundeau, „din strãfundul inimii“ comenzii ideologice a timpului,
elaborând, în acest fel, cu bunã ºtiinþã sau purtaþi, pur ºi simplu de valurile vremii, un seg-
ment important al culturii oficiale, al literaturii de partid, proiectatã la secþia de propagandã
a CC al PCR. Aceasta cu atât mai mult cu cât Casa Centralã ºi Casele Judeþene ale Creaþiei
Populare s-au aflat sub controlul direct al Consiliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste, vec-
torul esenþial al ideologiei ºi propagandei de partid. Dar nu trebuie ignoratã sau minimaliza-
tã nici latura pozitivã a fenomenului, subliniatã cu fair-play de comentator: „Sigur este cã au
apãrut sub egida CCCP ºi multe cãrþi de bunã þinutã ºtiinþificã, aºa cum sunt cele semnate de
Aurelian Popescu, V. Cãrãbiº, Dumitru Pop, Mihai Pop, Gh. Pavelescu, Zamfir Dejeu, Iosif
Herþea, István Almási, Eugenia Cernea, Sigismund Seifert, Gh. Popescu-Judeþ, Constantin
Costea, Emeric Dombi, Tancred Bãnãþeanu, Nicolae Dunãre, Radu Octavian Maier, Paul
Petrescu, Georgeta Stoica, Dumitru Jompan º. a.“ (ar fi sugestiv de comparat cu lista lui
Stelian Cârstean de la p. 9!).
Oricum, bibliografia lucrãrilor editate de centrele judeþene ale creaþiei populare (dar ºi de
Casa Centralã, respectiv Centrul Naþional), atestã preocuparea constantã a unui mare numãr
de intelectuali pentru cultura popularã româneascã, tradiþionalã ºi nouã, iar culegerile ºi
monografiile locale trebuie luate ca documente etnologice de cea mai mare importanþã pen-
tru o întinsã perioadã din istoria contemporanã a României. Din acest punct de vedere,
culegerile ºi studiile de folclor publicate de instituþiile menþionate s-ar înscrie mai de grabã
în seria cercetãrilor întreprinse, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea de
„învãþãtorii folcloriºti“, cadre didactice, preoþi, funcþionari din mediul rural care s-au nevoit
a scoate la luminã „comoara satelor“ lor, „floricelele“, „trandafirii ºi viorele“ de pe
meleagurile natale. E drept cã pe contul lor ºi fãrã vreo intruziune de la „centru“!
Cele trei „argumente“ prin care Stelian Cârstean îºi susþine utila ºi valoroasa sa lucrare
sunt întrutorul valide: calitatea ºtiinþificã a multora dintre cercetãrile realizate, contribuþia lor
la cunoaºterea mai completã a domeniul larg al culturii populare, recunoaºterea, astfel, a
meritelor incontestabile ale unor harnici, devotaþi ºi învãþaþi cercetãtori care au publicat roa-
dele muncii lor în regia instituþiilor menþionate.
Cu volumele editate de Iordan Datcu ºi cu acela realizat de Stelian Cârstean, bibliografia
folclorului românesc începe sã se împlineascã, dar pânã la capãtul drumului mai sunt câteva
etape dificile de parcurs1.
Notã
1 Între timp, alte douã volume bibliografice au vãzut lumina tiparului: Bibliografia generalã a etno-
grafiei ºi folclorului românesc 1956-1964. Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de I. Opriºan, Editura Saeculum I.
O., Bucureºti, 2004, 718 p. ºi Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc 1965-1969.
Ediþie îngrijitã ºi prefaþã de I. Oprisan, Editura Saeculum I. O., Bucureºti, 2005.

Recenzii
Al. I. Amzulescu Capodopere ale literaturii populare româneºti.”Frunzã verde, floare

mândrã ...”. Antologia viersului popular românesc, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2003, 470 p.
Începuturile istoriei folcloristicii româneºti sunt jalonatã de marile culegeri de literaturã

popularã (în primul rând de poezie) semnate, pe rând, de Vasile Alecsandri (1852-53; 1866),
G. Dem. Teodorescu (1885), Gr. C. Tocilescu (1900) ºi alþii, contemporani sau continuatori
ai acestora. Felul cum au fost întocmite aceste colecþii reprezintã etape în constituirea unei
metodologii a culegerii, transcrierii, ordonãrii materialului, punând în discuþie teme teoretice
de permanentã actualitate precum aceea a autenticitãþii, a intervenþiei sau non- intervenþiei
culegãtorului în textele culese, a acurateþei cu care varianta oralã, vorbitã, spusã, cântatã, este
transpusã în forma scrisã, tipãritã în carte. La fel de importantã este ºi chestiunea grupãrii
materialului cules în clase sau categorii folclorice; poetul Vasile Alecsandri avea în vedere
aspectul literar al textelor, aranjându-le, în colecþia Poezii populare ale românilor (1866), în
„cântice bãtrâneºti sau balade”, „doine” ºi „hore”, în timp ce G. Dem. Teodorescu, Poezii
populare române (1885), folclorist influenþat de gândirea lui B. P. Hasdeu, recurgea la un cri-
teriu extrem de modern pentru vremea respectivã, þinând seama de „contextul” zicerii:
„Aºezarea acestor mii de versuri, care se pot considera ca tot atâtea mii de glasuri nevinovate
ale poporului, dã loc numai la douã sisteme de clasificare: dupã anotimp ºi dupã vârsta celor
ce le cântã. [...] Cu chipul acesta, variantele culegerii de faþã se întocmesc, fireºte, în douã
pãrþi cam de aceeaºi mãrime”, unele aparþinând „copilãriei, juneþii ºi adolescinþei”, altele
aparþinând „maturitãþii ºi bãtrâneþii”.
Pe mãsurã ce cantitatea de „materialuri folcloristice” creºtea, ajungând la dimensiuni
gigantice, ele deveneau din ce în ce mai greu de stãpânit ºi de consultat, mai ales cã multã
vreme s-a cules ºi s-a publicat cam la întâmplare, încât s-a impus cu necesitate o selecþie în
aceastã imensitate de texte poetice populare, care sã le facã mai accesibile cititorului iubitor
de poezie popularã ºi studiosului, transformându-se în adevãrate instrumente de lucru adec-
vate cerinþelor cercetãrii. Este ceea impunea ca principiu de lucru cercetãtorilor culturii pop-
ulare Ovid Densusianu în lecþia sa de deschidere din 1909, Folclorul – cum trebuie înþeles,
adevãrat act de naºtere a folcloristicii româneºti moderne: „Diletantismul a tronat neturburat
pânã acum în folclor; oricine s-a crezut în stare sã culeagã texte populare ºi, sub pavãza
ocrotitoare a serviciilor aduse literaturii ori a dragostei pentru popor, am vãzut îngrãmãdin-
du-se atâtea volume printre care abia descoperi din când în când câte unul mai de seamã.
Epoca de culegere cu grãmada, fãrã sistem, fãrã orientare, fãrã pregãtire ºtiinþificã, trebuie sã
se încheie. Folcloriºtilor de mâine trebuie sã le cerem altã pregãtire”.
Pentru a apropia cât mai mult posibil acest „mâine”, profesorul de la Universitatea din
Bucureºti dãdea el însuºi exemple demne de urmat, publicând, în 1915, Graiul din Þara
Haþegului (Texte folclorice din Densuº), texte culese ºi transcrise cu maximã atenþie pentru
respectarea autenticitãþii graiului local, iar în 1920 antologia Flori alese din cântecele
poporului. Într-o scurtã „Prefaþã”, Ovid Densusianu formuleazã câteva dintre principiile care

Recenzii
l-au condus la realizarea acestui florilegiu, între care, pe primul loc, autenticitatea: „Din
colecþiile publicate de folcloriºtii noºtri, din ce am gãsit prin reviste ºi ziare ºi din ce am putut
afla în cãlãtorii de cercetãri, am ales poeziile care se înºirã aici, redându-le astfel cum au fost
culese – notele de la sfârºit aratã izvorul fiecãreia – aºa cã frumuseþile literaturii noastre pop-
ulare pot fi judecate în forma lor autenticã (subl. mele - N. C.), nu dupã schimbãri arbitrare,
cu amestec de estetism personal, nu dupã impresii alterate cum sunt acelea pe care ni le dã
colecþia lui Alecsandri”. Credincios etnopsihologismulului care domina gândirea sa etnolo-
gicã, Ovid Densusianu nu pierde din vedere nici latura esteticã a creaþiei folclorice: „Din cât
am strâns la un loc în paginile care urmeazã cred cã poezia noastrã popularã apare nu numai
cu valoarea ei documentarã sufleteascã, ci ºi cu ce a atins în culminaþia ei artisticã”. Acesta
este sensul selecþiei operate de filolog care dã culturii româneºti o antologie „clasicã”, un
model demn de urmat. Sã menþionãm, în acest punct al discuþiei, cã Flori alese ... (1920) con-
stituie baza pentru versiunea francezã Florilège des chants populaires roumains. Traduits par
Mlle M. Holban, Paris, 1934 ºi cã ambele antologii au fost republicate, în semn de omagiu,
de cei doi editori eminenþi ai operei densuseniene, Ioan ªerb ºi Florica ªerb, la Editura „Grai
ºi Suflet – Cultura Naþionalã”, 1999; tot în semn de omagiu, acelaºi Ioan ªerb a publicat,
reluând, în parte, titlul antologiei din 1920, Flori alese din poezia popularã. Ediþie îngrijitã
de I. ª. Prefaþã de Mihai Pop, „B. P. T.”, 1960, urmatã de „ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã”,
vol. I, „Lirica popularã”, Vol. II, „Poezia obiceiurilor tradiþionale”, „B.P.T.”, 1967, cu pre-
faþa aceluiaºi Mihai Pop, cel mai comprehensiv studiu asupra liricii populare româneºti la
vremea respectivã.
Tot în anii ’60, Ovidiu Papadima realizeazã o amplã antologie a liricii populare, memo-
rabilã ºi aceasta, intitulatã cu un vers dintr-un cântec transilvãnean, Cu cât cânt, atâta sânt,
Editura pentru Literaturã, 1963. Pornind de la etimologia cuvântului antologie, din gr.
anthologion, din anthos = floare ºi legein = a alege, latinescul florilegium nefiind decât un
calc dupã modelul grecesc, alcãtuit din flos, floris = floare ºi legere = alegere, Ovidiu
Papadima face portretul antologatorului: „Prin urmare, alcãtuitorul unei antologii a fost vãzut
... ca un îndrãgostit de frumos ... [...] La fel ca iubitorul de frumuseþi florale, autorul unei
antologii parcurge întinderi mari din domeniul artei literare, culegând ºi potrivind împreunã
ceea ce îi încântã simþul artistic ºi sufletul”.
Primeazã, cum se vede, în planul selecþiei, criteriul estetic, doar cã, fiind vorba de o
selecþie din literatura popularã, antologatorul se izbeºte de o problemã de neocolit: care este-
ticã? Pot fi aplicate creaþiilor folclorice principiile artei culte, ºtiut fiind cã, deºi aceeaºi în
datele ei esenþiale, estetica oralitãþii se conduce dupã alte legitãþi (sau ºi dupã alte legitãþi),
decurgând din specificul creãrii ºi transmiterii ei prin viu grai, de la persoanã la persoanã,
parcurgând drumul de la gurã la ureche ºi nu de la scriere la ochi ? Dilema lui Ovidiu
Papadima era maximizatã de formaþia sa de om de litere, de istoric literar, pe de o parte, ºi de
„tirania” lui G. Cãlinescu care, chiar în acei ani, premergãtori apariþiei primului volum din
tratatul academic de Istoria literaturii române (1964), milita cu energie ºi intransigenþã pen-
tru „arta literarã în folclor”.
Trebuie sã spunem cã autorul antologiei Cu cât cânt, atâta sânt a ieºit cu bine din
încercuirea principiilor ºi îndoielilor, realizând o antologie care rezistã timpului, „cea mai

Recenzii
meritorie” dupã aceea a lui Ovid Densusianu din 1920, aºa cum apreciazã un reputat cunoscã-
tor al literaturii populare, Al. I. Amzulescu, el însuºi autor al mai multor antologii, intrate
definitiv în bibliografia obligatorie a folclorului românesc. Cel mai de seamã specialist în
epica popularã româneascã în versuri, pe care a cercetat-o, urmând cãile deschise de profe-
sorul sãu D. Caracostea, parcurgând marile colecþii, dar ºi pe viu, pe durata unei jumãtãþi de
secol, Al. I. Amzulescu ºi-a creat propriile instrumentele de lucru din mers, realizând, întâi,
cunoscuta tiplogie ºi corpusul de texte aferent, în cele trei volume de Balade populare
româneºti, Editura pentru Literaturã, 1964, apoi colecþia antologicã de Cântece bãtrâneºti
(1974) înregistrate de la ultimii rapsozi populari, cântãreþi de balade din anii ’60-’70 ai seco-
lului al XX-lea, pentru a încheia cu Cântecul epic eroic (1981) ºi Balada familialã (1983).
Toate aceste volume au un caracter antologic, autorul selectând, pe criterii de conþinut, dar ºi
de frumuseþe, cea mai reprezentativã variantã pentru fiecare dintre tipurile de balade (cântece
epice) identificate de el, printr-o muncã asiduã, de unul singur, la masa sa de lucru de la
Institutul de Folclor din Bucureºti.
Aceste remarcabile tipologii ºi corpusuri de texte au pus oarecum în umbrã alte volume
cu caracter antologic, pe care Al. I. Amzulescu le rememoreazã, cu nostalgie ºi umor (douã
constante caracterologice ºi stilistice care îl apropie pe Alexandru sin Amza ot Valea
Stanciului, Oltenia de Nicã al lui ªtefan al Petrei din Humuleºtii Neamþului, Moldova –
dovadã, în acest sens, volumul miscellaneu Despre obârºii ... ei quibusdam aliis!, Ediþia I,
Editura Scrisul Românesc, 2001; ediþia a II-a, Editura Etnologicã 2005) în „Postfaþã” la
Capodopere ale literaturii populare româneºti.”Frunzã verde, floare mândrã ...”. Antologia
viersului popular românesc, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003. Aici, folcloristul rea-
duce în atenþie o primã antologie, Doine, cântece, strigãturi, E.S.P.L.A, 1955, semnatã
împreunã cu Gh. Ghiþã, „regretat prieten de pahar” ... „a cãrui singurã contribuþie propriu-
zisã, dar sine qua non” ... „a fost iniþiativa ºi mijlocirea publicãrii antologiei în colecþia
„Biblioteca pentru toþi” (în 30.000 de exemplare!)”, care stã la baza antologiei din 2003.
Cu obiectivitatea ºi rigoarea folcloristului doct, „meseriaº”, cum zic tinerii de azi, Al. I.
Amzulescu îºi caracterizeazã foarte exact opera conturatã dintr-o perspectivã „fundamental
folcloristicã”, spre deosebire de cea a lui Ovidiu Papadima, din 1963, datoratã unui literat,
care ordoneazã materialul tematic, fãrã a þine seama de apartenenþa categorialã a pieselor
antologate, „aºezând de fiecare datã laolaltã, ca într-un mozaic, creaþii de toate genurile”.
Lucrarea sa urmãreºte „criteriul aºezãrii materialului „pe genuri”, þinând seama, pe de o parte,
de legãtura strânsã a textelor cu anume prilejuri tradiþionale din cursul anului”, ca ºi de „cri-
teriul evoluþiei biografice, a vieþii purtãtorului de «viers» popular (de la copilãrie la ado-
lescenþã, maturitate ºi bãtrâneþe), din leagãn pânã la mormânt ..”. Este, cum se vede, o per-
spectivã dublã sau chiar triplã. Se au în vedere, exclusiv, formele versificate ale folclorului;
când zice „viers”, Al. I. A. se joacã puþin, mizând pe ºtiinþa – sau pe neºtiinþa noastrã! – acest
termen popular indicând atât prezenþa „glasului”, a „vocii”, adicã oralitatea de principiu a fol-
clorului (cf. Paul Zumthor, „la présence de la voix”), cât ºi a „melodiei”, a „cântecului”,
mãcar cã unele dintre textele selectate, deºi versificate, nu sunt ºi cântate, precum cele mai
multe dintre formulele jocurilor de copii, pluguºorul, oraþiile de nuntã, descântecele. Modelul
îndepãrtat dar prestigios al acestei situãri poate fi gãsit în colecþia lui G. Dem. Teodorescu,

Recenzii
Poezii populare române, 1885, în care erau reprezentate toate formele metrificate ale fol-
clorului, inclusiv formulele versificate din basme. Doar cã folcloristul contemporan nouã
evitã termenul „poezie”, preferându-l pe acela de „viers”, cu toate ambiguitãþile lui, ºi
foloseºte în gruparea textelor sugestii din taxonimiile de datã recentã.
Rezultã un admirabil corpus de texte, selectate de un connaisseur cu un gust estetic sigur,
cu o ºtiinþã a folclorului câºtigatã nu doar în biblioteci ºi arhive, dar ºi pe teren, în contactul
nemijlocit cu cântãreþii ºi rapsozii plaiurilor româneºti, atent la nuanþele, la schimbãrile pe
care folclorul versificat ºi cântat le-a suferit în timp, în bine sau în rãu. Al. I. Amzulescu
reproduce masiv în aceastã lucrare din vechea sa antologie Doine, cântece, strigãturi, 1955,
inclusiv o serie de texte din folclorul contemporan, grupate aici într-o ultimã secþiune:
„Cântece populare noi”, cu un subtilu comentariu: „Câteva ecouri din frenezia poeticã a
«obsedantului deceniu» 1950-60” din care citez câteva versuri, „actuale” ºi azi, când trecem
de la „leul vechi” la „leul nou”, deºi se referã la „stabilizarea” din 1952,: „Cât o fi Gheorghiu-
Dej,/Milioane nu mai vezi!/Plâng morarii ºi brutarii,/Nu mai sunt milionarii...”. ªi alte câte-
va, de un trist umor acum, la 50 de ani de când au fost „confecþionate”: „Foaie verde de
mohor,/ Trecea Leana pe tractor;/Nime-n sat nu vrea sã creazã/Cã Leana-i aºa viteazã” ºi
„Zboarã, mândrule cocor,/Peste Nipru, peste Don,/ªi te-aºeazã în zbor lin/Pe fereastra lui
Stalin ...”. Evident cã în 1955 conceptul de „obsedant deceniu” nu exista, iar sintagma
„frenezie poeticã” nu se putea folosi, aºa cã pãstrarea într-o antologie publicatã în 2003 a
mostrelor de folclor nou e o probã de onestitate ºtiinþificã (aºa ceva a existat ºi folcloriºtii
vremii le-au consemnat), de comentariu exegetic subtil ºi de seninã detaºare faþã de un tre-
cutul nu prea îndepãrtat.
Dar nu pentru aceasta meritã antologia Capodopere ale literaturii populare româneºti sã
fie cititã, ci pentru marile valori pe care antologatorul le-a reþinut ca fiind reprezentative pen-
tru folclorul românesc ºi pentru gustul ºi înþelegerea unuia dintre cei mai fideli, mai rafinaþi,
mai profunzi cercetãtori ai lui din zilele noastre, tânãrul octogenar Al. I Amzulescu.
___________
Ruth Benedict, Cultura ºi comportamentul la români, Criterion Publishing, 2002, 120 p.
Printr-o coincidenþã, s-ar putea zice, deºi cred cã nu e vorba doar de jocul hazardului, în
plinã desfãºurare a celui de-al doilea rãzboi mondial, în puncte depãrtate ale Planetei, erau
elaborate, din perspective diferite ºi cu intenþii sau finalitãþi puþin convergente, douã studii
care îºi propuneau sã surprindã esenþa modului de a fi al românilor, specificul lor ca popor,
Weltanschauung-ul românesc. Unul – Dimensiunea româneascã a existenþei, conferinþã ros-
titã în 10 ianuarie 1943, publicatã, cu adãugiri, în Izvoare de filosofie. Culegere de studii ºi
texte, II, îngrijitã de Const. Floru, Const. Noica ºi Mircea Vulcãnescu, Bucureºti, 1944, p. 53-
97 – aparþinea lui Mircea Vulcãnescu (1904-1952), sociolog format la „ºcoala” lui Dimitrie

Recenzii
Gusti ºi filosof al culturii puternic influenþat de profesorul Nae Ionescu, mentorul unei întregi
„tinere generaþii” ilustratã de nume celebre precum cele ale lui Mircea Eliade, Emil Cioran
(cãruia îi este dedicat studiul amintit mai sus, subintitulat „Schiþã fenomenologicã”), C. Noica
ºi alþii. Al doilea – Romanian Culture and Behavior, scris tot în 1943, dar tipãrit mult mai
târziu – poartã semnãtura unei celebre cercetãtoare a culturii, antropologul american Ruth
Benedict (1887-1948), autoare a unor studii fondatoare în antropologia culturalã precum
Patterns of Culture (1934), Zuni Mythology (1940), The Chysanthemum and the Sword.
Patterns of Japanese Culture (1946) ºi, postum, o selecþie din scrierile sale, de asemenea
celebrã, An Anthropologist at Work, editatã de prietena sa, Margaret Mead, în 1959.
Evident, cele douã lucrãri pe care le-am alãturat mai mult, dar nu numai, din considerente
de cronologie, s-au zãmislit ºi au apãrut cu totul independent una de cealaltã ºi au rãspuns,
fiecare în felul sãu, altor comandamente. Studiul lui Mircea Vulcãnescu se înscria „pe terenul
preocupãrilor de tipologie a culturii, alãturi de alte sudii, mai mult sau mai puþin reuºite, de
acelaºi fel” între care le amintea pe cele semnate de D. Drãghicescu, I. Petrovici, C.
Rãdulescu-Motru, Vasile Pârvan, Lucian Blaga, Dan Botta, Vasile Bãncilã, D. C. Amzãr,
Ovidiu Papadima ºi cãrora li se pot adãuga ºi altele, precum, cu titlu de exemplu, Liviu Rusu,
Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine, Paris, 1935. Studiul semnat de
Ruth Benedict face parte din seria de cercetãri comandate de Biroul pentru Informaþii de
Rãzboi din Washington cu privire la inamicii ori aliaþii S. U. A. din vremea celui de-al doilea
rãzboi mondial. Era un program la care aderaserã sau fuseserã chemaþi sã lucreze ºi alþi
antropologi de prestigiu ai timpului respectiv, între care Margaret Mead ºi Gregory Bateson.
Ruth Benedict a elaborat studiile despre Romaânia, Tailanda ºi Japonia. Cel mai cunoscut
dintre ele, cel despre japonezi, Crizantema ºi spada, a apãrut ca o lucrare de sine stãtãtoare
în 1946. Celelalte douã s-au publicat mai târziu; cel despre Tailanda în 1952, cel despre
români, într-o colecþie iniþiatã de prof. Robert J. Theodoratus, de la Colorado State
University, „Occasional Papers in Anthropology”, no. 1, 1972. Dupã alþi 30 de ani, în 2002,
apare, la Criterion Publishing, Norcross, GA, USA, traducerea româneascã, fãcutã nu se ºtie
de cine ºi tipãritã în România, sub titlul, cam forþat din punct de vedere lingvistic, Cultura ºi
comportamentul la români. Studiul propriu-zis este însoþit de o „Introducere” semnatã de
Margaret Mead, o „Notã asupra ediþiei” de Robert J. Theodoratus ºi de o postfaþã (Fãrã pãr-
tinire ºi patimã despre românii-americani, p. 110-120) de Gabriel Stãnescu.
Margaret Mead dã unele relaþii în legãturã cu proiectul care dusese la elaborarea memo-
randumului cu privire la România, redactat în 1943, dar nerevizuit de autoare ºi nefãcut pub-
lic în timpul vieþii acesteia. Precizarea cea mai importantã ºi de care trebuie sã se þinã seama
în aprecierea studiului lui Ruth Benedict priveºte condiþiile documentãrii, modalitãþile de
culegere a informaþiilor, cu totul speciale, ºi care au fost teoretizate în cartea editatã de M.
Mead ºi Rhonda Metraux, The Study of Culture at a Distance, Chicago University Press,
1953. „Fiºele” necesare pentru a contura profilul spiritual al românilor, „cultura ºi comporta-
mentul” lor, au avut douã surse principale: literatura de specialitate, româneascã ºi americanã
(britanicã), ºi românii din America. Ca atare, cultura româneascã a fost studiatã „de la dis-
tanþã”, ºi nu la faþa locului, „acasã” la români, ceea ce, de altfel, nici nu ar fi fost posibil în
momentul desfãºurãrii cercetãrii. Dacã sursele scrise, tipãrite, sunt consemnate într-o listã

Recenzii
bibliograficã, despre sursele orale nu ºtim mai nimic, respectarea principiului confidenþial-
itãþii, impus de multã vreme în antropo-logie ºi aplicat strict, lucru firesc ºi de înþeles în vre-
mea de rãzboi când s-a fãcut cercetarea, lipsindu-ne de cea mai vagã idee despre cei cu care
s-a stat de vorbã (sex, vârstã, stare socialã, loc de origine în România, durata ºederii în S. U.
A. etc.). Au fost, spune cercetãtoarea în „Prefaþã”, „aproximativ douãzeci ºi cinci de români
[care] au depus timp ºi efort pentru a înlesni acest studiu. [...] Prin aceºti români, scheletul de
fraze abstracte a putut primi carnea ºi sângele experienþelor personale, astfel [încât] copilul
român ºi familia românã apar descriºi într-o manierã fãrã precedent” (p. 9).
Cu tot caracterul extrem de limitat al surselor, nici acestea întotdeauna de cea mai bunã
calitate, din perspectiva etnologului, cãci alãturi de colecþia (pe numai doi ani, 1937-1938) a
publicaþiei „Sociologie româneascã” (când revista apãrea din 1936 ºi va continua sã aparã,
pânã în 1944), ºi de studiile româneºti ale lui Mozes Gaster sau Agnes Murgoci, de exemplu,
figureazã ºi unele cãrþi de literaturã sau de popularizare ale Prinþesei Bibescu, ale Elenei
Vãcãrescu, ale Teresei Stratilesco, ale lui Peter Neagoe, cu toate acestea, zic, felul în care este
condusã investigaþia ºi sunt formulate concluziile ne reþine atenþia, chiar ºi astãzi. Din pãcate,
nu se poate trece cu vederea calitatea mai mult decât precarã a traducerii ºi a redactãrii ver-
siunii româneºti a cãrþii. Ca sã ne facem o idee, titlurile cãrþilor folosite în cuprinsul lucrãrii,
toate în englezã, au fost traduse, nu pricepem de ce, în românã. Dar ce traducere! Mozes
Gaster este citat cu o lucrare care s-ar intitula „Pasãrea România ºi cele mai bune poveºti”,
când titlul este Romanian Bird and Beast Stories, adicã, la mintea oricãrui elev care a fãcut
doi ani de englezã în ºcoalã, „Poveºti româneºti despre pãsãri ºi animale”. Studiul scris de
Agnes Murgoci, The evil-eye in Romania, and its antidotes ar însemna „Ochiul Diavolului în
România ºi antidoturile sale”, când, din nou, orice novice într-ale englezei face o diferenþã
între „evil” ºi „devil” ºi ºtie (ar trebui sã ºtie) cã „evil-eye” înseamnã „privire rea”, „deochi”.
Consideraþiile asupra istoriei României „aºa cum o vãd românii” sunt îndatorate studiilor
istorice ale lui R. W. Seton-Watson, A History of the Romanians from Roman Times to the
Completion of Unity, Cambridge University Press, 1934, socotitã de autoare o sursã „ines-
timabilã” ºi reþinutã ca atare ºi de istoriografia româneascã, dar ºi altor lucrãri la care cercetã-
toarea a avut acces la vremea respectivã.
Intreprins cu scopul „de a limpezi unele confuzii legate de români, pe care le avem noi,
occidentalii”, cum aratã explicit Ruth Benedict în „Prefaþã”, studiul sãu din 1943 impre-
sioneazã prin acuitatea observaþiilor ºi prin standardul de obiectivitate pe care ºi l-a impus.
Cei interesaþi au putut gãsi aici câteva dominante ale societãþii româneºti a vremii respective:
ruralitatea, þãrãnimea ºi problema pãmântului, raporturile dintre þãrani, „cei care poartã
cãmaºa pe dinafarã” ºi „ceilalþi” (boieri, arendaºi, funcþionari publici, preot, învãþãtor,
hangiu, jandarm, strãini etc.), instituþiile statului (armata, justiþia, parlamentul) ºi modul lor
de funcþionare, în a cãror mecanicã „ºpaga”, „bacºiºul” au un rol bine precizat. „Salariul ºi
priceperea într-o meserie sunt categoric mai puþin importante decât bacºiºul ºi ºpaga ºi, fie
cã este adevãrat sau nu, este semnificativ faptul cã oamenii cred, unanim, cã în România
oricine poate fi cumpãrat. [...] Bacºiºul se dã de la sine, practic în orice tranzacþie de zi cu zi;
nimeni nu-l respinge” (p. 35-36). Dupã 60 de ani, lucrurile par sã nu se fi schimbat prea mult,
sau chiar de loc ! O susþinere în acest sens aflãm într-un studiu recent al lui Filippo Zerilli,

Recenzii
Playing (with) bribery, în vol. La ricerca antropologica in Romania. Prospective storiche ed

etnografiche. A cura di Cristina Popa, Giovanni Pizza, Filippo M. Zerilli, „SMAC”- nuova
serie n. 4, Editioni Scientifiche Italiane, 2003, p. 275-308, în care se încearcã o explicaþie
„istoricã”, prin Mioriþa, stãpânirea otomanã ºi comunism, a legãturii dintre corupþie, ilegalitate
ºi „românitate”, „a relationship between illegal behavior and Romanianness” (op. cit., p. 301).
Ruth Benedict, un antropolog eminent, dublat de un bun sociolog ºi politolog, vede sau se
uitã în zone care, uneori, i-au scãpat etnologului român sau cãrora nu le-a dat atenþia cuven-
itã. Din nou ºi din pãcate, observaþiile sale de acum 60 de ani sunt de o tulburãtoare actuali-
tate. „Biºniþarii” de astãzi, traficanþii de influenþã sunt surprinºi „la lucru” cu o forþã de car-
acterizare remarcabilã: „În afarã de avocaþi, existã mulþi indivizi disponibili sã ofere asistenþã
în administrarea afacerilor particulare. Aceºtia sunt deopotrivã bãrbaþi ºi femei ºi se numesc
„afaceriºti”. Aceºtia acþioneazã ca intermediari în dispute, oferã bacºiº reprezentanþilor
guvernamentali ºi participã la tranzacþii. [...] Unii s-au specializat în obþinerea de posturi de
muncã, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanþi....” (p. 53).
Din punctul de vedere al etnologului, studiul lui Ruth Benedict este plin de sugestii ºi de
învãþãminte. Într-o frazã, se consemneazã pasiunea românilor pentru jocurile de noroc (com-
parã, în zilele noastre, cu jocurile piramidale tip „Caritas” sau cu nebunia miliardelor de le
Loto 6 din 49), în alta se face o sumarã etnologie a bãuturii la români, altundeva sunt fãcute
referiri punctuale la violenþa domesticã („bãtutul nevestei este considerat ca o parte compo-
nentã a cãsniciei”). Paginile despre poziþia femeii în societatea româneascã a vremii sunt
printre cele mai bune scrise pânã la acea datã, ca ºi acelea referitoare la psihologia vârstei la
români. Nu-mi amintesc (dar poate cã mã înºel) sã fi întâlnit undeva, într-un studiu românesc,
o referire, mãcar, la problema masturbãrii la copii ºi a mijloacelor de prevenire a acestei prac-
tici frecvente, aproape generalizatã, dupã informaþiile autoarei, la români, mai ales în oraºe ºi
în târguri, dar ºi în sate. Cãci, deºi se aratã cã „s-au gãsit prea puþini interlocutori þãrani din
Vechiul Regat spre a li se cere pãrerea despre aceastã chestiune” (p. 79), practica pare sã fi
fost generalã: „Bãieþii, atât la sate cât ºi la oraºe, fac întreceri care e mai tare între cei de
aceeaºi vârstã” (p. 83). Dar ce legãturã are chestiunea aceasta, de ordin intim, s-ar zice, cu
felul de a fi al românilor, în ce mãsurã poate fi ea subsumatã „culturii ºi comportamentului la
români”? Se porneºte de la practicile de înfãºare a copiilor ºi de supraveghere a acestora ca
mijloace de prevenire a „comportamentului” producãtor de plãcere, sarcinã care revenea, în
cea mai mare mãsurã mamei, sursã, pe de o parte, a plãcerilor pentru copil (alãptare, hranã,
îngrijire, protecþie) ºi, pe de altã parte, „obstacol împotriva satisfacþiei”. Or, tocmai
„plãcerea” pare sã fie factorul ordonator al comportamentelor românilor.
Se afirmã, cu valoare de concluzie, cã „Idealul de viaþã românesc este practic hedonismul.
Oamenii ar trebui sã îºi satisfacã dorinþele”, „Aceastã aprobare a plãcerii e substratul atitu-
dinilor româneºti în relaþiile interpersonale. Un individ îºi bazeazã legãtura cu un alt individ
pe plãcerea pe care i-o furnizeazã aceastã legãturã”, „O relaþie omeneascã bunã care sã nu
dãruiascã plãcere este pentru români o contradicþie în termeni”, „Oportunismul românesc
este o expresie a hedonismului românesc” (p. 90-93). Cã aceastã opinie este întrutotul corec-
tã sau nu, cã are sau nu valoare de semn identitar nu vom cãdea niciodatã toþi de acord.. Dar
e neîndoielnic faptul cã antropologul american Ruth Benedict, pornind de la o informaþie,

Recenzii
prin forþa lucrurilor limitatã ºi inegalã, a izbutit sã contureze, în câteva luni de lucru, în plin
rãzboi, o schiþã de portret a românilor, aceºti „oameni încântãtori” cãrora „le place veselia”,
care „sunt siguri cã vor fi plãcuþi” ºi care chiar, „cei mai mulþi dintre ei se bucurã de simpatie” (p. 88).
Dar oare, schimbând tot ce este de schimbat, filosoful român Mircea Vulcãnescu nu
ajungea, urmând cu totul alt plan de lucru ºi altã þintã, la o concluzie comparabilã, cel puþin,
cu aceea a antropologului american când nota, ca o caracteristicã definitorie a firii românului
„Uºurinþa în faþa vieþii. Starea normalã a românului e lipsitã de sentimentul gravitãþii exis-
tenþei ...” ?
Nu ºtim cât de mult a servit studiul lui Ruth Bendedict în luarea deciziilor comandanþilor
militari ºi în instruirea ºi supravieþuirea soldaþilor americani care au cãzut cu avioanele lor de
bombardament sau au fost paraºutaþi de Aliaþi în România, înainte de sfârºitul rãzboiului. Ce
rãmâne ca un bun câºtigat este exerciþiul de antropologie aplicatã, „de la distanþã”, realizat cu
obiectivitate ºi metodã de un profesionist al domeniului.1
Notã
1 Din „folclorul antropologilor” se ºtie cã Ruth Benedict a scris cele trei studii despre
Japonia, România ºi Thailanda fãrã sã fi vizitat vreodatã þãrile respective. Totuºi, într-un
instrument de lucru credibil cum este Dicþionar de etnologie ºi antropologie. Volum coordo-
nat de Pierre Bonte ºi Michel Izard (1991), trad. rom. Editura Polirom, 1999, în articolul
despre R. B., semnat chiar de M. Izard, se scrie cã, „dupã rãzboi R.B. a întreprins cãlãtorii de
studiu în Europa (Germania, Olanda, România) ºi în Asia (Japonia ºi Thailanda)”. Nu am
gãsit, deocamdatã, nici o confirmare a prezenþei antropologului american în România, în anii
1944-1948, care, dacã ar fi avut loc, n-ar fi putut trece chiar aºa de neobservatã. Acelaºi arti-
col conþine, de asemenea, o informaþie eronatã, de data asta controlabilã. Se afirmã cã „R.B.
a creat în 1928 revista Journal of American Folklore (care îºi înceteazã apariþia în 1939)
(sublinierile mele - N.C.)”. Nimic mai fals! Ruth Benedict a fost redactorul ºef (editor) al
publicaþiei Societãþii Americane de Folclor pentru volumele 38-52, în anii 1925-1939, când
a fost înlocuitã în condiþii mai puþin regulamentare (fired) (pentru detalii, vezi Journal of
American Folklore. The Centennial Index, „J.A. F.” Vol. 101, no. 402, October-December
1988, p. 26-28)
___________
Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor. O privire contemporanã,

Bucureºti, Editura Compania, 2004
Studiul de folclor al lui Constantin Eretescu este conceput în spiritul tentativei actuale a
specialiºtilor de ,,democratizare” a domeniilor mai mult sau mai puþin închise, de deschidere
a porþilor sau de ,,slãbire” a frontierelor tari. De fapt, se poate vorbi despre o ofensivã a spe-
cializãrilor asupra ,,publicului larg” încurajatã de diversificarea domeniilor lecturii. O

Recenzii
retoricã a deschiderii semnalizeazã aceastã tendinþã. Este prezentã ºi în introducerea cãrþii de

faþã, care ,,se adreseazã în egalã mãsurã specialiºtilor / viitorilor specialiºti ºi nespecialiºtilor
atraºi de cultura popularã”, optând ,,pentru o formulã accesibilã unui public destul de larg” ºi
nu pentru ,,un ton pretenþios ºi exclusivist” ºi fiind conceputã ca ,,o carte de citit cu bucurie
imediatã ºi cu cert folos”.
Domeniul pe care autorul îºi propune sã îl facã accesibil, folclorul, are în spaþiul româ-
nesc, o poziþie aparte. Recuperat în cultura modernã de literaþi, folclorul s-a constituit treptat
ca domeniu de cercetare ºi ca disciplinã academicã cu precãdere în teritoriul filologiei. Deºi
folcloriºtii ºi-au identificat obiectul ºi cu ajutorul altor domenii, cum ar fi etnografia, soci-
ologia, istoria, psihologia etc., acesta nu a fost perceput de confraþii filologi ca diferit de cel
al literaturii, ceea ce a determinat preluarea ºi analizarea lui alternativã ca fapt literar. Nu în
ultimul rând, ºcoala a contribuit la înstrãinarea folclorului prin cliºeizarea acestui tip de
demers, supralicitind componenta identitarã ºi naþionalã a textelor. Pe de altã parte, include-
rea folclorului în economia unei ideologii ºi a unui regim politic i-a prejudiciat substanþa ºi
imaginea. Ca ºi ,,industrializarea” lui ca spectacol. Toate acestea au fãcut ca folclorul fol-
cloriºtilor ºi cel al ,,publicului larg”, de literaturã sau de spectacol, sã fie foarte diferit.
Cotropit de prejudecãþi ºi denaturat de manipulãri, folclorul nu a murit însã. Constantin
Eretescu oferã, prin cartea sa, un remediu acelor compatrioþi cãrora ,,li se face gura pungã”
când aud de folclor sau care, înarmaþi cu ,,o sumã de idei vagi ºi de prejudecãþi precise”, îl
þin departe pentru cã ar fi ,,ceva cam învechit ºi, în mod cert, legat de viaþa la sat”.
Reîntoarcerea la folclor poate fi o cale ,,de a ne descoperi bogaþi ºi interesanþi pentru noi
înºine ºi pentru ceilalþi”, de a ne recunoaºte ºi a ne înþelege ca identitate culturalã.
Fiºa de prezentare a autorului, care precede studiul, atestã rãdãcina filologicã a pre-
ocupãrilor sale, din care s-a dezvoltat ulterior, dupã plecarea în Statele Unite, calitatea de pro-
fesor de antropologie culturalã la Rhode Island School of Design din Providence. Ca cercetã-
tor la Institutul de Etnografie ºi Folclor timp de 15 ani, Eretescu a avut o experienþã consis-
tentã de teren ºi, probabil, reîntoarcerea la folclorul românesc nu este doar un capriciu, ci þine
de un proiect de profunzime. Pledeazã pentru aceastã ipotezã de lecturã în primul rând miza
volumului: ,,sintezã care acordã atenþie lucrãrilor apãrute în ultimele decenii ºi lãrgeºte teri-
toriul folclorului prin includerea speciilor ignorate ale culturii tradiþionale ºi a folclorului
orãºenesc”.
Reperând, într-o suitã cronologicã, seria studiilor similare din cercetarea româneascã,
autorul puncteazã, dintr-o perspectivã criticã sobrã ºi fãrã exces de verbalizare, merite ºi nea-
junsuri. Principala sintezã de gen, Folclor literar românesc, semnatã de Mihai Pop ºi Pavel
Ruxãndoiu, este evidenþiatã atât pentru informaþie, cât ºi pentru ieºirea din teritoriul faptului
literar. Dar de la elaborarea ei au trecut trei decenii, timp în care, pe de o parte, o serie de
cercetãtori ºi-au încheiat, ºi-au continuat sau ºi-au început remarcabil activitatea, iar alþii,
ocultaþi de regimul comunist, au reintrat în circuitul de referinþã. Aceste atente detalii de
,,cântãrire” se încarcã, o datã cu parcurgerea cuprinsului, cu un dublu sens: al unei continu-
itãþi, deoarece Eretescu propune o grilã de cunoaºtere a folclorului similarã celei din reperul
Pop-Ruxãndoiu, dar ºi al unei inovaþii, pentru cã autorul îºi propune sã dezvolte în studiul sãu
ºi dimensiunea prezentului, aºa cum anunþã prin suplimentul de titlu de pe copertã.

Recenzii
Miºcarea de actualizare se desfãºoarã în mai multe direcþii. Cea mai importantã dintre ele
abordeazã folclorul ca fenomen productiv, activ în prezent, cu graniþe mai laxe, pentru cã þine
nu numai de tradiþie ºi de rural. Spaþiul urban este, în egalã mãsurã, mediu socio-cultural pro-
ducãtor de folclor ºi Eretescu propune o tipologie a categoriilor lui: anecdota, bancurile,
zvonurile, legenda. Decanonizarea sistematizãrilor anterioare nu este surprinzãtoare prin
aceste extinderi teritoriale, pentru cã cercetarea româneascã în domeniu, impulsionatã atât de
realitatea din ,,teren”, cât ºi de tendinþele din afarã, a ,,palpat” fenomenul ºi l-a supus atenþiei
prin contribuþiile unor specialiºti, dintre care unele sunt citate de autor. Dar aºezarea cate-
goriilor în trei mari secþiuni – folclorul obiceiurilor, folclorul tradiþional, folclorul oraºului –
ºi delimitarea lor, mai ales în cazul ultimei secþiuni, chiar în condiþii de austeritate – aº numi,
în primul rând, absenþa unui corpus de texte consistent ºi riguros alcãtuit (situaþia legendei
urbane, de exemplu) – reprezintã, fãrã îndoialã, o deschidere, cel puþin. Chiar dacã se pot ridi-
ca obiecþii de denominare sau legate de puterea de acoperire a domeniului ,,folclor literar”,
argumentele schimbãrii de peisaj nu pot fi ignorate. Aº selecta câteva dintre ele: existenþa
unui folclor urban a fost remarcatã la noi din secolul al XIX-lea (Anton Pann) ºi o serie de
nume importante au cules folclor din zona Bucureºtiului: G. Dem. Teodorescu, Nicolae
Filimon, Petre Ispirescu; în ciuda participãrii culturii rurale la cea urbanã, nu putem trata
fenomenul în termenii unei continuitãþi absolute, deoarece ,,între cele douã tipuri de culturã
existã desigur echivalenþe ºi interferenþe; ele comunicã, dar nu decurg una din cealaltã”, iar
oraºul ,,are propria sa culturã, cu teme ºi forme de expresie specifice”. Familiarizarea
cercetãtorului cu teritoriul folclorului urban este probatã de dezinvoltura cu care opereazã
selecþia de informaþie ºi o integreazã în contextul autohton, ilustrând-o cu texte adecvate,
chiar atunci când acestea nu fac obiectul unei culegeri sistematice. Fiecare dintre capitolele
de folclor urban se compune dintr-o secvenþã de identificare a categoriei prin luarea în con-
sideraþie a mai multor abordãri consacrate de cercetarea contemporanã, urmatã de punctarea
unei istorii a genului, precum ºi a posibilelor corespondenþe cu alte categorii atât din rural,
cât ºi din urban. Exemplificãrile cu material autohton ºi comparaþiile cu material strãin per-
mit ascultarea atât a vocii proprii, cât ºi a vocii celorlalþi.
Eretescu iniþiazã, în demersul sãu de actualizare a folclorului, ºi o miºcare de recuperare.
Controlul ideologic exercitat în câmpul cercetãrii a exclus douã categorii folclorice impor-
tante: strigãtura ºi cântecul social anticomunist, precum ºi strigãtura licenþioasã, prezentã
timid doar în culegerile unor amatori din perioada interbelicã. În schimb, a inventat ºi a încu-
rajat un ,,mutant” cu rol ideologic, ,,folclorul nou”, care a falsificat actul creator autentic ºi a
deturnat interesul pentru literatura urbanã. Lirica popularã de rezistenþã anticomunistã,
înscrisã în categoria amplã ºi diversã a cântecului social, a fost culeasã sporadic în epocã,
datoritã riscurilor pe care trebuiau sã le înfrunte atât cercetãtorii, cât ºi interpreþii. Restituirea
ei se impune generaþiei active de folcloriºti. Din acelaºi proiect de recuperare face parte ºi
strigãtura licenþioasã, eliminatã ca reziduu obscen. Cercetãtorul pledeazã pentru legitimitatea
ei, ca zonã de creaþie deloc neglijabilã, prin care se poate corecta imaginea idilicã de pânã
acum a satului în conformitate cu repere reale.
Segmentul stabil al folclorului românesc, numit ,,al obiceiurilor” ºi ,,tradiþional”, bazat, de
fapt, pe clasicul reper al relaþiei cu un context ritual sau ceremonial, ocupã cea mai impor-

Recenzii
tantã parte a sintezei, dar ºi aici autorul pune accente personale. Aº semnala, pe de o parte,
atacul prejudecãþilor care au fãcut din Mioriþa ºi Meºterul Manole texte moarte, ca ºi
redeschiderea dosarului de interpretare a Mioriþei ºi adãugarea unei propuneri noi. În fapt,
perspectiva lui Eretescu asupra folclorului se situeazã în unghiul complex ºi profitabil al
demersului de tip antropologic, potrivit cãruia principalul câºtig de cercetare a unei culturi
constã în identificarea ºi participarea ei la diversitatea culturalã.
Rodica Zane
___________
Otilia Hedeºan, Lecþii despre calendar,

Ed. Universitãþii de Vest din Timiºoara, 2005, 414 p.
Cursul universitar de folclor pe care-l avem în faþã îºi propune sã-i atragã pe studenþii din
anul întâi ai secþiilor de limbi moderne cãtre universul civilizaþiei tradiþionale, printr-un
traseu de lecturã ce vrea sã-i convingã pe tinerii poligloþi, crescuþi în faþa televizoarelor, cã-ºi
pot asuma cu mândrie rãdãcinile lor folclorice. Puterea de seducþie a Lecþiilor despre calen-
dar a fost verificatã de autoare de-a lungul a ºapte ani (1998-2005) de predare a cursului,
structurat ca o alternativã atât la tradiþia realã, cât ºi la tradiþia bibliograficã, varianta tipãritã
incluzând chiar ºi informaþii ºi reflecþii ale unor studenþi care au ascultat prelegerile „în
direct”. Pe lângã textul canonic de manual universitar ºi înregistrarea receptãrii lui de cãtre
beneficiari, fiecare capitol conþine ºi relatãri de teren, comentarii, extrase recente din presã,
incursiuni narative în complexitatea sistemului calendaristic popular, toate acestea reuºind sã
contureze dimensiunea actualã a tradiþiei folclorice. Una dintre calitãþile – deloc uºor de atins,
pentru cã presupune cunoaºtere aprofundatã ºi din interior a subiectului tratat – Lecþiilor
despre calendar este conectarea permanentã la faptul viu de culturã tradiþionalã, aflat într-un
proces continuu de reconfigurare ºi refuncþionalizare.
În segmentarea calendarului, Otilia Hedeºan respectã cronologia sezoanelor, acordând
însã o atenþie deosebitã tradiþiilor de primãvarã, pe care le împarte în trei secvenþe diferite:
Ciclul festiv de primãvarã, Sãrbãtorile ciclului pascal, Sângiorzul. Structurã ºi semnificaþii.
Dealtfel, atât din numãrul de capitole, cât ºi din numãrul de pagini alocat fiecãrui anotimp,
remarcãm simetria între iarnã ºi primãvarã, pe de o parte (cu câte zece „lecþii” fiecare) ºi varã
ºi toamnã, pe de altã parte (cu câte trei „lecþii”), o simetrie neconcordantã cu cea a calen-
darului astronomic solar, unde se creeazã perechile iarnã/ varã (solstiþiale) ºi primãvarã/
toamnã (echinocþiale). Autoarea nu-ºi motiveazã explicit opþiunea pentru aceste dezvoltãri,
dar înþelegem, din comentariile ºi notele de teren inserate în capitolele despre tradiþiile fol-
clorice de primãvarã, cã este vorba mai ales despre o adaptare a teoriei la realitatea terenului
bãnãþean, pentru care Sântoaderul este, de exemplu, mai important decât Cãluºul.
Concret, o lecþie despre calendar se desfãºoarã dupã o strategie narativ-retoricã, fãrã a abdi-

Recenzii
ca însã nici o clipã de la rigoarea ºtiinþificã necesarã unei prelegeri academice. Tradiþia este
întotdeauna descrisã, caracterizatã succint ºi „adusã la zi”, dupã care, printr-o generalizare, se
revine la contextul teoretic, propunându-se deschideri noi, apoi problema este localizatã ºi se
ajunge la concluzii aplicabile la întregul fenomen focalizat. Dealtfel, pendularea aceasta între
ansamblu ºi detaliu este proprie Otiliei Hedeºan, un etnolog caracterizat de spirit critic,
gândire asociativã, respect ºi pasiune pentru obiectul de studiu. Desigur, articularea discur-
sului în ritmul alternanþei dintre abstract ºi concret este familiarã stilului pedagogic, dar în
scrierile Otiliei Hedeºan, comentariile nu gloseazã cuminþi pe marginea teoriei, ci o prob-
lematizeazã, aºezând-o, la limitã, sub semnul întrebãrii, astfel încât studentul este învãþat în
primul rând exact ce-ºi doreºte autoarea: sã nu te laºi manipulat când auzi despre tradiþie, sã
reflectezi la tot ce þi se spune, sã verifici, mereu, la bibliotecã sau la cei care îºi amintesc mai
bine ca tine ce a fost… (p.9).
În acelaºi timp, Lecþiile despre calendar aduc în discuþie probleme actuale ale culturii
populare: funcþionalitatea scripturalului în tradiþia oralã (de exemplu cititul în fãºanc de la
Gârliºte, p.168), interferenþa rural/ urban (bãtrânele din Chergheº care culeg popilnic de
Sântoader ca sã trimitã cu autobuzul ºi nepoatelor de la oraº, p.163; textele lui Caragiale
folosite, cum grano salis, ca sursã etnologicã, p.264) ºi rolul media în dinamica tradiþiei po-
pulare (amplificarea semnificaþiei zilei Sfântului Andrei pornind de la o campanie televizatã,
pp.375-378).
O altã observaþie evidentã la lectura cursului semnat de Otilia Hedeºan este aceea cã ne
aflãm în faþa unui studiu autentic etnologic, în care elementele sunt permanent în legãturã
datoritã încadrãrii în contextele lor culturale. Combinând o mare libertate de miºcare în spaþi-
ul teoriei cu siguranþa cunoaºterii terenului ºi farmecul spunerii, autoarea ne delecteazã cu un
enciclopedism etnologic colocvial.
În altã ordine de idei (în altã ordine de idei pare o sintagmã caracteristicã pentru stilul
Otiliei Hedeºan), incursiunea „pe viu” în universul tradiþiilor calendaristice depãºeºte adesea
nivelele didactic ºi retoric, incizând linii de ordine pertinente în materia diversã ºi bulversan-
tã: autoarea identificã scenarii tipice în riturile Lãsatului de Sec (dezvoltãri pornind de la
ceremoniile vieþii omului sau de la reprezentãri zoomorfe fundamentale ale mitologiei locale,
p.167), ierarhizeazã argumentat ipoteze genetice (mãºtile zoomorfe sunt mai vechi decât cele
antropomorfe, p.177), suprapune evenimente tradiþionale ºi evenimente social-politice,
ajungând la concluzia cã ultimele sunt judecate de comunitãþile de tip folcloric dupã mãsura
celor dintâi (suprapunerea mineriadei din 1999 pentru ritul de fãºanc – fârºang, p.182 ºi
urm.), analizeazã situaþii de teren relevante pentru compararea riturilor sau propune incursi-
uni în mitologie, aºezând tradiþia româneascã în perspectivã universalã. Este memorabilã, în
acest sens, lectura cântecului epic Toma Alimoº pornind de la comentariul semnificaþiei ritu-
ale a drobului din mãruntaie de miel de pe masa de Paºti (sã reþinem cã ºi pe masa de Crãciun
avem „maþele umplute”, echivalente cu drobul). Sugerând cã sfâºierea reciprocã a intestinelor
celor douã personaje umane din cântecul epic poate fi interpretatã ca un reflex folcloric al
mitului jertfei cu finalitate cosmogonicã, Otilia Hedeºan strãbate pe verticalã imaginarul
tradiþional, ajungând la o paradigmã puternicã a logicii simbolice (pp.241-243), în care Toma
Alimoº reformuleazã un mare mit vegetaþional. Demonstraþia este seducãtoare ºi prin grija

Recenzii
autoarei de a se feri de speculaþii, sugerând doar soluþii surprinzãtoare, parcã tocmai pentru a
trezi interesul studenþilor pentru cercetãri de domeniul antropologiei corpului ºi etnologiei
alimentaþiei.
Fiecare grup de obiceiuri calendaristice este fixat prin teme ample, unele clasice, altele
neconvenþionale, întregind impresia de percepþie proaspãtã a fenomenului tradiþional, cum
este, de exemplu, tema 7 de la p.204: În primãvara lui 1997, la Moldova Nouã, carnavalul a
cuprins ºi o „paradã a carelor alegorice”. Pe acestea puteau fi recunoscute, alãturi de per-
sonajele ºi scenele tradiþionale ale fãºancului (mirii bãtrâni, falsul mort), scene din serialul
TV Spitalul de urgenþã, o scenã virtualã din procesul imaginar al celui mai mare „embargo-
ist”etc. (v. caseta video realizatã de Ramona Goanþã, în vederea alcãtuirii lucrãrii de licenþã
Carnavaluri la zãpostit în Banatul sudic). Comentaþi aceste transformãri suferite de mani-
festarea tradiþionalã.
Nu în ultimul rând, autoarea Lecþiilor despre calendar este preocupatã de valoarea de
brand a faptului de folclor (Gloria cãluºului ºi a cãluºarilor este comparabilã – dacã am în
vedere sfera tradiþiilor româneºti – doar cu interesul intelectualilor autohtoni pentru Mioriþa,
respectiv al cercetãtorilor strãini pentru complexul tradiþional al vampirismului., p.316) ºi
de internalizarea/ internaþionalizarea tradiþiilor legate de calendar (bradul de Crãciun, figura
sfântului Nicolae, Halloween vs. Sf. Andrei ºi Sf. Valentine vs. Dragobete).
Cursul se încheie cu o serie de observaþii utile asupra subiectului: cele mai multe obiceiuri
calendaristice au caracter de palimpsest (explicat prin sincretismul cultural); perspectiva
ºtiinþificã asupra obiceiurilor se modificã în funcþie de ideologiile dominante ale epocilor sau
în funcþie de direcþiile ºi curentele culturale; existã sãrbãtori supralocale ºi sãrbãtori care
implicã restrictiv un anumit grup; obiceiurile cu circuit exclusiv (relaþionate cu o ocupaþie
tradiþionalã) se pot disipa ºi dispãrea atunci când grupul beneficiar traverseazã o crizã; con-
juncturi culturale, dar mai ales ideologice sau politice au propulsat, uneori, sãrbãtori mod-
este ºi destul de puþin importante pentru mediile tradiþionale în poziþii extrem de favorizante
într-o ierarhie imaginarã a tradiþiilor; se impun sãrbãtori noi ºi se cuvine a þine seama de
influenþa persuasivã a mass media (pp.392-394).
Valoarea de concluzie a afirmaþiilor de mai sus este incontestabilã pentru orice etnolog
interesat de ipostazele contemporane ale tradiþiei populare. Otilia Hedeºan nu le considerã
însã decât rezultate parþiale, intitulându-le În loc de concluzii nu din falsã modestie, ci pen-
tru a pãstra caracterul deschis al cursului ºi al propriului discurs etnologic. Ca ºi în celelalte
cãrþi ale ei (cu deosebire Folclorul. Ce facem cu el?, Ed. Universitãþii de Vest, Timiºoara,
2001), autoarea invitã printre rânduri cititorul sã aºtepte continuarea, lãsând impresia cã mai
avea multe de spus, dar s-a oprit din povestit ca sã nu ne vãduveascã de misterul aºteptãrii…

Cronica
___________________
Evenimente ºtiinþifice de profil (2005)
• 7-8 mai 2005, ªtefãneºti Argeº, Sesiunea anualã de comunicãri ºtiinþifice a

Asociaþiei folcloriºtilor argeºeni „C. Rãdulescu-Codin”, Folclorul în monografiile
sãteºti – retrospectivã ºi perspectivã
• 13 -14 mai, 2005, Colocviul Departamentului de Comunicare ºi Relaþii Publice

din cadrul Facultãþii de Litere, Universitatea din Bucureºti, Culturã comunicaþionalã ºi
relaþii publice: configuraþii teoretice ºi aplicaþii
• Centrul Cultural al Republicii Ungare, Bucureºti, lansarea volumului Növények a

Folklórban. Plante în folclor, Redactat de Zsigmond Gyözö, cuprinzând materialele
celei de-a patra Conferinþe româno maghiare de etnografie ºi folclor, organizatã de
Centrul Cultural al Republicii Ungare, Bucureºti, Catedra de Hungarologie (Facultatea
de Limbi ºi Literaturi Strãine) ºi Catedra de Etnologie ºi Folclor (Facultatea de Litere),
Universitatea din Bucureºti
• 26 – 29 mai, 2005, Belgrad A treia conferinþã a Asociaþiei Internaþionale pentru

Antropologie Sud-Est Europeanã, Urban Life and Culture in Southeastern Europe
• 24-28 august 2005, Constanþa, Sesiunea naþionalã de comunicãri ºtiinþifice

Dobrogea – spaþiu de sintezã a culturii tradiþionale, parte integrantã a spiritualitãþii
româneºti
• 20-22 octombrie 2005, Institutul de Etnografie ºi Folclor „Constantin Brãiloiu,

Colocviile Brãiloiu, Reconfigurãri etnologice contemporane

Cronica
• 14-15 octombrie 2005, Avec le concours de: l’Ecole doctorale /AUF, l’Université
Victor Segalen Bordeaux 2, du Conseil Régional d’Aquitaine, des Ambassades
françaises de Pologne, de Bulgarie et de Moldavie, Colloque international Des études
folkloriques à l’anthropologie dans les pays de l’Europe centrale et orientale:
analyses réflexives et état des lieux
• 3-5 noiembrie, 2005, Râmnicu Vâlcea, Colocviile Centrului Naþional pentru

Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale, ediþia a XII-a
***
_________________
Bun tipar: decembrie 2005. Apãrut: 2005. ISSN: 1841 - 6276

Editura Valahia, str. Clucereasa Elena nr. 82, sector 1, Bucureºti.
E-mail: editura@valahia.biz
_________________
Tehnoredactare ºi difuzare: Muntenia Print,

Str. Medelnicerului nr. 12, sector 1, Bucureºti.
Tel./fax: (021) 222.66.14; E-mail: muntenia@euxin.ro
_________________
Tiparul executat la tipografia SEMNE ‘94

Cerc Vol 1 NR 1

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Cerc Vol 1 NR 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CERCETÃRI

Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 3

Lorena Anton, Mihaela Barbu, Ioana Petrescu

*** Bibliografia generalã a etnografiei ºi folclorului românesc, vol. II

Evenimente ºtiinþifice de profil (2005) 143

4 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

O celebrã problemã de geometrie a antichitãþii greceºti, cvadratura cercului, numeºte,

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 5

Publicaþiile de specialitate – vectori

6 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 7

8 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 9

întocmire a unei bibliografii a foclorului, þinând seama de particularitãþile acestuia.

10 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 11

Nu ºtim cu certitudine dacã profesorul D. Caracostea avea ºtiinþã, la data respectivã,

12 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 13

14 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 15

16 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Allocution de réception du titre de doctor honoris causa

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 17

- De la globalisation de ce monde, quels défis avons-nous à relever, ensemble ?

18 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

- De la modernité, qu’attendons-nous, que faisons-nous, les unes et les autres ?

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 19

20 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 21

Recitind Ovid Densusianu

Am recitit de curând Graiul nostru, monumentala antologie de texte propuse în 1906 –

22 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

raportare la ansamblul cercetãrilor româneºti privitoare la cultura tradiþionalã. Formulând o

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 23

24 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 25

26 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 27

28 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 29

30 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 31

32 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 33

Profesorul Mihai Pop – de la teorie la obicei

34 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 35

36 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

presupune douã condiþii: pe de o parte, o cunoaºtere profundã a obiceiurilor tradiþionale ca

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 37

Sugestii de definire a patrimoniului imaterial

38 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 39

putea spune cã “moºtenirea intangibilã” a fiecãrei culturi cuprinde (într-o ordonare

40 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 41

Contribuþii ale profesorului Mihai Pop

42 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 43

44 CERC * Cercetãri Etnologice Româneºti Contemporane

Volumul I * Nr. 1 * Iarna 2005 45