You are on page 1of 5

Pseudonimul

Compunere
P. Alexandra

1

puțin amestecate. mângâindu-l ușor cu pălmuța sa fină de ceară. Ileana arăta precum o fetiță de vreo 12-14 ani. Ileana se așezase frumos pe marginea patului. al cărui solist principal era greierul de sub pragul ușii căbănuței în care se găseau ascunși un nevinovat și un asasin cu chip de înger. în câte probleme mă bagi tu pe mine. așa că fata așteptă până ce 2 . Pseudonimul Nu era nici un dubiu în mintea sa. ascultând cu atenție bătăile inimii sale. cu o singură atingere i-ar fi putut crăpa căpșorul în mii de bucăți. pentru a-l scuti pe el de oboseala de a-și folosi glasul. mică rază de soare… îi spuse ea cu vocea blândă și ușoară ca pana de porumbel. . Dar el tot treaz era. lăsându-și mâna rece să întârzie pe obrajii înfierbântați ai Mihăieșului ei drag. Acum el îi știa numele. când palizii ei ochi albaștri sclipeau cu dragoste pentru micul copilandru ce nu-l va putea avea nicicând. lăsându-și privirile protectoare să cadă asupra băiatului ce dădea să adoarmă dintr-un moment în altul. fiecare stând și ascultând simfonia de sunete orchestrate de Mama Natură. când frumoasa ei față era conturată de un zâmbet angelic. ea lua în mână ulcica cea mare și cu mânuțele-i delicate ștergea cu grijă transpirația de pe fruntea copilandrului. Mihăieș. În cele din urmă s-a lăsat tăcerea asupra celor doi. Mihai era sigur că această fetiță cu păr alburiu era aceeași cu făptura misterioasă pe care a văzut-o pe drumeagul întunecos din pădure în ziua în care stăpânul său l-a abandonat. și cu toate acestea. Cu câtă atenție îngrijea ea acest micuț neajutorat de soartă. Chiar și după privirile sale de băiețel bolnăvior el a dedus caracteristici pline de frumusețe. Deși avea un aspect atât de fin și de fragil. și era unul pe măsura frumuseții sale. numărându-i respirațiile în gând și în același timp… folosindu-și puterile dobândite în urmă cu atâta timp ca să-i pătrundă gândurile. Cât de omenesc arăta ea acum. cu părul de un palid auriu ce în lumina transparentă a lumânării părea alb. El gândea ce avea sa-i spună și ea-i răspundea cu vocea-i blândă. Pielea ei neteda precum mătasea avea culoarea albă a lumânării așa încât atingerea ei rece și fină îi dădea un aer calm și o expresie fantomatică. Tânărul de doar nouă ani era profund impresionat de cât de impunătoare era aceasta româncă ce avea destui ani cât să-i fie străbunica. deoarece acum în mintea lui părea că se adună alte gânduri. Mihăieș.

ea nu mai era vie de foarte multă vreme. Mihăieș. raza mea de soare. cu cea mai mare fericire pe care am trăit-o. mânuța copilului se agăță de cămașa ei de in iar pe fața lui era o expresie cumplită de frică. Ileana văzu parcă prin el. . Până la urmă. săracă și singuratică… Să-ți spun sincer scumpul meu Mihăieș. de ce anume? Nici el nu era sigur. mă chinuia o singurătate amară. Înțelegând durerea băiatului. deoarece adevărul fiind spus. până în inima lui… el devenise dintr-o dată abătut. Ileana îl mângâie ușor pe cap și-i spuse pe vocea aceea fină precum catifeaua pe care el începuse să o cunoască destul de bine. Destul pentru seara aceasta rază de soare. atât de incapabilă de schimbări fizice ce avea mult prea multe cunoștințe pentru o singura viață de om nu avea cum să fie umană. o ființă atât de perfectă. . îmi doream din tot sufletul un tovarăș. 3 . Scurta clipă de surprindere de pe chipul ei nu a putut fi captată de ochișorii de muritor ai lui Mihai. dar ea îi zâmbi dulce adăugând la spusele sale. ‚Cum oare să fi fost scurta copilărie a ei. Cum ar fi putut să fie? Tristă. Ce-mi trebuia mie viață și tinerețe veșnică atunci când eu nu aveam cu cine a le împărți? Pe mine. poate că motivul era pe atât de simplu pe cât ar fi putut fi. Trecut-au alte momente liniștite până ce gândirea Mihăieșului a adus un nou subiect de discuție între Ileana și el. tu trebuie să-ți odihnești căpșorul deoarece mâine pornim la drum. și anume: băiatul își folosise imaginația pentru a încerca să descopere ce viață ar fi putut duce dulcea Ileana înainte să treacă în neființă. Făcând o mică pauză pentru a se uita la copilul ce acum era cât se poate de atent la fiecare mișcare a ei. când am primit darul supranatural am fost necăjită până la limită. înainte ca ea sa devină nemuritoare…?’ repetă ironic fata cu un zâmbet amar pe buze. Şi tocmai când ea era pe punctul de a pleca. unul a venit… dar a venit asupra-mi cu cel mai crunt blestem și în același timp și pentru cea mai scurtă perioadă din viața mea. tăcerea a pus din nou stăpânire pe încăpere în timp ce băiatul părea că ațipise pentru câteva momente. și spre norocul meu.Mihai se calmă în așa fel încât să răspundă unei singure întrebări clare. Dovada era chiar frumusețea sa nemuritoare.

există doar o persoană ce-mi știe primul meu nume dat de părinții ce m-au botezat în sânta biserică. Înainte de a-și închide ușa. Fata fusese cât se poate de directă. o întrebă cu vocea lui răgușită. Eu mai pot sta cu tine doar un pic Mihăieș. să nu ni se întâmple ceva cât timp eu îmi petrec somnul de zi. Tu nu mi-ai dat adevăratu-ți nume. iară tu vei cunoaște pe aceasta în curând. În toată lumea asta Mihăieș. Ileana stătea rezemata absorbind ultimele frânturi de gânduri ale băiatului până ce era complet sigură că acesta adormise. dar nu îl putea minți. . soarele va răsări în căteva ceasuri scurte și atunci eu voi fi trebuit să mă întorc în țărână că de nu voi izbucni în flăcări și mă voi preface-n scrum. dară pe al meu îl știi. Mihai era acum îngândurat. 4 . . și în plus. ea se adresă o dată către codrii ce înconjurau cabana. care-ți este numele cel adevărat? Pe chipul său de copil se citea seriozitate iar de această dată. dar somnul era mult prea frumos pentru a fi refuzat așa că lăsându-si pleoapele să cadă el adormi destul de repede. Apoi cu un zâmbet micuț pe buze îi mai ură o dată un noapte bună șoptit și merse agale până la ușa beciului ce avea să-i servească drept protecție împotriva soarelui cel arzător. după care închise ușa și merse în cel mai îndepărtat capăt al pivniței unde se îngropă cam la două picioare sub pământ. așa că-i zâmbi un zâmbet mare. . dară nu te aștepți să-mi afli numele ce nu l-am mai folosit de atâta amar de vreme… apoi reluându-și expresia serenă continuă a spune. Băiatul dădu drumul cămeșei și îi zâmbi fetei cu toată inocența unui copilandru la care ea îi sărută fruntea și-i ură un delicat ‚noapte bună’ înainte de a ieși din cabană. Așa că spune-mi tu surioară. Să aveți grijă pricolicilor. fata nu-și mai putu ascunde mirarea de ochii băiatului. Băiatul dădu ușor din cap în semn de aprobare dar înainte să-i dea drumul la cămașă. și-i răspunse cu voioșie în glas. Nu te grăbi căci ai ani la dispoziție. . el deja știa asemenea lucru din poveștile străbunilor despre demonii și diavolii ce se înfruptau din sângele oamenilor și despre sensibilitățile lor la lumina solară. La ușa cabanei. Bun ești la ghicitori rază de soare.

Fiți fără grijă. ochi ce aparțineau acelorași bestii înfiorătore ce îl spintecară pe asupritorul stăpân al băiatului ce acum își odihnea trupul în căbănuță. se auzi un răspuns gros și mârâit dintre codri. 5 . Soarele răsări la puțin timp după aceea iar împrejurul cabanei vegheau perechi de ochi strălucitori. nimic nu vă va atinge. .