John Maynard Keynes

(1883-1946)

John Maynard Keynes (1883 –1946) s-a nascut, a studiat si a predat in Cambridge. Principalele sale scrieri sunt: “- Consecintele economice ale pacii” (1919), “-Tratat despre bani” (1930), dar este cunoscut mai ales pentru cartea sa-“Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si banilor” (1936), care a revolutionat stiinta economica sustinand finantarea prin deficit bugetar ca pe o cale de a pune capat Marii Crize. El ofera solutii sub forma cresterii cheltuielilor publice. Keynes considera ca stiinta economica este o ramura a logicii, nu o stiinta naturala. Economia era vazuta ca o stiinta a gandirii cu ajutorul modelelor combinata cu arta alegerii modelelor relevante. Spre deosebire de stiinta naturii, materialul la care ea se aplica nu numai ca nu este constant, el este chiar neomogen in timp. Opinia lui, preluata de fapt de la Robbins, este ca economia, care se ocupa de motive, anticipari si incertitudini psihologice, este o stiinta morala, pentru ca foloseste preponderent introspectia si judecati de valoare. In ceea ce priveste econometria, el crede ca nu se poate ajunge foarte departe decat inventand modele noi si imbunatatite. In acest domeniu, progresul consta in ameliorari progresive in alegerea metodelor. Pentru a-si sustine mai ferm teoria, el ii ofera drept contraexemple pe doi dintre profesorii lui de economie de la King’s College Cambridge. Primul dintre ei este Arthur C. Pigou (care nu si-a ameliorat modelul simplu si invechit pe care il folosea), iar cel de al doilea este Alfred Marshal (care din dorinta de a inveta noi modele si de a fi realist, si-a incurcat modelele refuzand ideea de a folosi scheme abstracte). Pentru ca un model sa nu-si piarda generalitatea si valoarea ca mod de gandire, trebuie sa nu contina valori reale pentru functiile sale variabile, deoarece devine inutilizabil. Keynes observa ca in chimie, fizica si alte stiinte ale naturii, menirea experimentului este de a furniza tocmai acele valori reale ale diferitelor cantitati si factori care apar intr-o ecuatie sau formula; dupa aflarea acestora, ele raman definitive. In economie, a introduce cifre intr-un model duce la anularea valorii sale, pentru ca cifrele nu se vor mai potrivi la o alta incercare. Cocluzia sa este ca a transforma un model intr-o formula cantitativa inseamna a-i distruge utilitatea ca instrument de gandire. Productia are ca scop satisfacerea consumatorilor. De regula, trece un timp intre suportarea costurilor ca fiind cheltuieli de productie si cumpararea efectiva a produsului. In acest timp intreprinzatorul (privit atat ca producator, cat si ca

1

dar mai ales de anticiparile curente asupra viitoarelor costuri si venituri. Acest lucru nu este posibil. Rezulta din cele analizate ca nivelul folosirii mainii de lucru depinde de configuratia anticiparilor din acel moment. ocuparea va creste treptat. dar si de cele ale altora. dar si de cele care au existat in trecut. In timp. Comportamentul fiecarei firme va depinde de aceste anticipari. dar acest efect va fi deplin doar dupa un interval de timp considerabil. nivelul ocuparii va scadea la noul nivel de perioada lunga. ba chiar va atinge un nivel mai ridicat decat noua ocupare pe perioada lunga. este nevoie de timp pentru adaptarea echipamentului la noua situatie. revenind cu timpul la acesta. atunci cand sunt in sens nefavorabil. datorita modificarilor dese in ceea ce priveste anticiparile. Exista doua tipuri de anticipari:  pe termen scurt. se va observa doar o crestere a intrarilor. In ceea ce priveste influenta acestora asupra folosirii mainii de lucru. adica a volumului de munca in stadiile initiale ale noilor procese de productie ( deci un spor initial al ocuparii modest). Cu timpul. Keynes explica acest lucru in cazul anticiparilor pe termen scurt si pe termen lung. Acelasi lucru este valabil si in cazul in care acesta se situeaza sub nivelul initial. daca schimbarile sunt in sens favorabil. Acest punct culminant se explica prin volumul de munca necesar pentru procesul de formare a capitalului pentru satisfacerea anticiparilor in noua configuratie. In continuare Keynes vorbeste de ocuparea pe perioada lunga. este nevoie de o perioada de pregatire a mainii de lucru. In cazul in care noul volum al ocuparii va fi mai mare decat cel vechi. Pe termen scurt.  si pe termen lung se refera la veniturile viitoare la care se asteapta intreprinzatorul daca achizitioneaza produse “finite” pentru a le adauga la echipamentul sau de productie. Pentru a exemplifica. totusi rezulta ca oricarei configuratii a asteptarilor ii corespunde un nivel determinat al ocuparii pe perioada lunga a mainii de lucru. Pe termen lung. Keynes ia in calcul trecerea la o situatie de perioada lunga ca urmare a unei modificari a anticiparilor. Deci modificarea anticiparilor are efect asupra ocuparii mainii de lucru. nu sunt atat de radicale pentru a duce la incetarea lucrului in procesele considerate eronate. mai ales in ceea ce priveste investitiile. Deci este corect spus ca folosirea actuala a mainii de lucru este influentata de anticiparile actuale si de 2 . cand sunt in sens pozitiv. din aceleasi cauze volumul ocuparii fortei de munca va scadea sub noul nivel. care se refera la pretul pe care fabricantul il asteapta pentru produsul sau “finit” la momentul inceperii fabricarii. schimbarile ce survin in nivelul anticiparilor. ca fiind acea situatie conform careia anticiparile de un anumit fel se mentin o perioada destul de lunga pentru ca efectul asupra ocuparii mainii de lucru sa fie complet. echipamentul ce nu urmeaza a fi inlocuit necesita in continuare mana de lucru pana la uzare.investitor) trebuie sa se ghideze dupa anticiparile pe care le face in ceea ce priveste pretul pe care-l va plati cumparatorul. se va tine seama de echipamentul de productie si de stocuri. si care sunt intruchipate in echipamentul de productie actual.

efectele asupra folosirii fortei de munca pe care le au incasarile realizate din vanzarea productiei recente si cele pe care le au incasarile scontate de pe urma vanzarii productiei in curs se suprapun in mare masura. Era o figura impozanta. decat pe baza de anticipari privind modificarile viitoare. Keynes respingea marxismul. reflecta cresterea si cariera sa care au evoluat fara obstacole. scria John Maynard Keynes in martie 1933. de exemplu. era cel de protectori ai "posibilitatii civilizatiei" si niciun alt economist nu a fost mai potrivit decat el pentru acest rol. se bucura acum de o mai mare relevanta decat in orice alt moment de la moartea sa in 1946. Fiul unui academician. Chiar si Friedrich Hayek. pozitiv.echipamentul de productie actual. il descria pe acesta drept "singurul om cu adevarat mare pe care l-am cunoscut. cel mai important adversar al lui Keynes.“Profetul Marii Crize” Ideile lui John Maynard Keynes cu privire la salvarea capitalismului de capitalism in sine par sa aiba o relevanta in crestere. cuvintele lui Keynes reprezinta o evaluare corecta a pericolelor cu care Keynes. dar ca este indicat acest lucru in cazul anticiparilor pe termen scurt." In conditiile in care intreaga lume este zguduita de o prabusire a pietelor de actiuni similara cu cea din 1929 si de o criza bancara asemanatoare cu cea din 1931. scrie Financial Times. Cand George W. depasit in acele vremuri numai de Winston Churchill. acesta a castigat burse la Eton si Cambridge. De altfel. insa credea ca economia de piata poate supravietui numai daca aceasta castiga sprijinul publicului prin imbunatatirea nivelului de trai. Bush a declarat ca planul administratiei sale de a prelua participatii in cadrul bancilor "nu are drept intentie preluarea pietei libere. Rolul economistilor. Influenta sa poate fi observata peste tot: in pachetul de stimulente pe care Barrack Obama intentioneaza sa-l lanseze. credea Keynes. de a gandi. il descria pe Keynes drept "unul dintre cei mai remarcabili oameni care au trait vreodata". rezultatele cele mai recente au un rol predominant asupra acestor asteptari. "Vedem cu claritate abisul catre care duce calea pe care o urmam in prezent. Lionel Robbins. care a condus London School of Economics. Keynes considera ca nu se poate evita luarea in consideratie expresa a anticiparilor curente pe termen lung. Felul sau optimist. In afara de 3 . iar prognozele producatorilor sunt modificate mai degraba in lumina rezultatelor. ci prezervarea acesteia". a carui misiune de-o viata a fost sa salveze capitalismul de capitalism in sine. pentru care am avut o admiratie fara margini". John Maynard Keynes. plin de umor si cu un simt fin al observatiei. "Am ajuns intr-un punct critic". acesta ar fi putut foarte bine sa-l citeze pe Keynes in mod direct. De obicei.

cum ar fi matematica. ceea ce le va reduce cheltuielile. Pe masura adancirii crizei financiare. Keynes. Daca indivizii si companiile incearca sa salveze mai mult. Keynismul -Cuvântul deriva din opera lui J. M. reflectand credinta in capacitatea politicii monetare si fiscale de a influenta rata ocuparii fortei de munca si a cresterii. Rezultatul poate fi o spirala care nu se va opri fara interventie din afara.economie. Aceasta pare cu siguranta sa aiba nevoie de ele in prezent. aceasta gandire a fost zguduita din temelii. Cu politicile corecte. Mai tarziu. Robert Skidelsky scrie la sfarsitul biografiei sale in trei volume ca ideile lui Keynes "vor supravietui atat timp cat lumea are nevoie de ele". Notiunile de baza ale keynesismului au fost: 1. cat si de la Friedman. care a influentat gândirea economica a secolului al XX-lea. Acesta a lucrat cu distinctie in cadrul Trezoreriei in timpul Primului Razboi Mondial si a avertizat impotriva impunerii de conditii excesiv de dure asupra Germaniei. Cand politicile gresite agravau problemele economice. Keynes a avut dreptate atunci si trebuie sa speram ca va avea dreptate din nou. acesta a parasit Trezoreria si si-a publicat opiniile in cadrul "The Economic Consequences of the Peace". par din nou cele mai presante. cum ar fi ineficienta politicii monetare si colapsurile bancare generate de scaderea preturilor activelor. idei care au fost expuse în The General Theory. politica si diplomatia. vremurile bune pot fi aduse inapoi. gandirea economica moderna a preluat idei atat de la Keynes. Nu exista o tendinta naturala a economiilor de piata capitaliste pentru a corecta socurile economice si pentru a mentine un echilibru al fortelor economice care sa asigure angajarea pe deplin a fortei de munca disponibile. insa. scria Keynes in anii '20. ideile economice ale lui Keynes pareau la fel de inadecvate pe cat fusese economia clasica in cazul depresiunii din anii '30. jurnalismul. mai ales prin ideile legate de teoria si politica macroeconomica. il interesau si alte domenii. Înainte de Keynes se stia ca fazele ciclului de afaceri se succed cu regularitate. Cand sfaturile sale au fost ignorate. investitiile. Keynes argumenta ca in anumite conditii economiile se blocheaza. in anii '80. Politicile economice contemporane condamna sau aproba ideile keynesiste. Solutiile lui Keynes devin din nou populare. acestia vor reduce veniturile altor indivizi si companii. iar monetarismul lui Milton Friedman a eclipsat aceste idei in randul strategilor din Statele Unite si Marea Britanie. Problemele cu care Keynes se confrunta in anii '30. In contextul stagflatiei din anii '70. insa. acesta simtea obligatia morala de a le schimba. pentru a convinge indivizii si companiile sa economiseasca mai putin si sa cheltuiasca mai mult. In acest punct intervine guvernul: pentru a pompa bani in economie prin unele mijloace. dar se • 4 . dar si temerile privitoare la inflatie si deficitele bugetare.

a avut o influenta fundamentala în lumea noncomunista de dupa 1945. Keynesismul. si a reprezentat un trend dominant pâna la sfârsitul anilor 1960. dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. A facut o distinctie fundamentala între ceea ce numea somajul voluntar si somajul involuntar. activitatile sindicatelor si plata celor aflati în somaj. Concluzia acestei diagnoze a fost urmatoarea: guvernele trebuie sa joace un rol decisiv în stabilirea politicilor economice adecvate. Insuficienta cheltuielilor publice se datora unui deficit de investitie de capital privat pe plan intern. Politicile keynesiste au cautat sa atenueze efectele negative ale fluctuatiilor ciclice prin cresterea cheltuielilor publice în timpul recesiunilor. fundamentul sau teoretic. 3. De exemplu. vazut ca un accesoriu necesar unei politici realiste de stabilizare macroeconomica. sau prin politici monetare. ceea ce afecta planurile lor de investitii. 2. economistii considerau ca somajul era generat de rigiditatile pietei muncii. Aceasta distinctie a reprezentat una dintre elementele controversate ale politicii sale economice si a dat nastere la numeroase divergente atunci ca si acum. dar fortele economice nu puteau corecta situatia automat. când unele evenimente au început sa puna sub semnul îndoielii validitatea practica a keynesismului si. o doctrina a carui leader a fost Milton Friedman. Acest punct de vedere era total opus celui prekeynesist. si accepta salariul minim pe economie. asadar la o scadere a cererii. în conceptia lor. nefiind necesara interventia guvernului. O scadere a cererii ducea imediat la interventia guvernului pentru a o contrabalansa. în general. Astazi dezbaterile în ceea ce priveste rata crescuta a somajului din anumite tari europene se axeaza pe aceeasi problematica. Conform lui Keynes. Investitorii oscilau între un optimism si un pessimism la fel de irational în ceea ce priveste probabilitatea ulterioara a investitiilor lor. 6. Keynes a pus problema naturii si a cauzelor somajului. cât si ca politica economica.presupunea ca piata avea puterea de a se autoregla. de existenta unor factori precum pretentii de marire a salariilor. care considera ca somajul se datora rigiditatilor în nivelul salariilor. 5 . Aceste efecte ar atrage dupa ele scaderea în veniturile gospodariilor si reducerea cheltuielilor efectuate de aceste gospodarii. prin mecanismul impozitelor. prin cresterea cheltuielilor publice si/sau reducerea impozitelor. Asteptari opuse ar fi dus la o scadere a cheltuielilor de investitii. Acesta putea interveni prin utilizarea politicilor fiscale. productiei si ratei de ocupare a fortei de munca si la o crestere a somajului. Din punct de vedere politic. prin scaderea ratelor dobânzii sau cresterea masei monetare. si din partea membrilor Scolii de la Chicago. somajul aparea ca un fenomen natural. Somajul voluntar îi includea pe indivizii care nu vroiau sa lucreze acceptând salariul minim pe economie. Somajul involuntar îi includea pe acei oameni care îsi cauta de lucru nu îsi gasesc. atât ca doctrina. Înainte de Keynes. Principalul atac a venit din partea monetarismului. incapacitatea de a mentine forta de munca ocupata pe deplin se datora unei lipse a cheltuielilor publice. keynesismul parea sa încurajeze implicarea sectorului public. în acelasi timp. desi Keynes si-a exprimat îndoielile în ceea ce priveste eficienta politicii monetare. În economiile capitaliste. 5. 4.

Aceasta cheltuiala s-a dovedit a fi inflationista. Mai mult. Astfel de politici au functionat initial.cresterea cheltuielilor din sectorul public ar duce la cresterea cererii. în general. 6 . finantata prin împrumuturi sau prin emiterea de moneda ori prin recurgerea la credite. reducând astfel din severitatea unei depresiuni economice. Trimitea false semnale si determina industriile sa suprainvesteasca. dar cererea stimulate de cheltuielile publice nu era una reala. caci era. Când guvernul nu mai stimula economia prin cheltuieli sau cheltuia mai putin. în special în producerea de bunuri. acest fel de interventie era folosit de guverne pentru a atenua efectele fluctuatiilor ciclice asupra sferei politice. ar stimula investitiile si ar crea noi slujbe. industriile se trezeau în fata unui surplus si era necesara disponibilizarea. mai degraba decât asupra cele economice si se recurgea la acest tip.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful