You are on page 1of 7

1

Tema 1.

Cuvinte din sistemul universitar :

1. RÉCTOR, rectori, s.m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și
administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această
persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad
deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

2. LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s.m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai
mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al
unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în
învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.

LÉCTOR2 ~i m. rar Persoană care face lecturi; om care citește; cititor. /<fr. lecteur, lat.
lector, ~oris

LÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ♢ cel care citește cu voce tare unei persoane
suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre
publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei
textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2.
dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă
perforată într-un calculator sau ordinator.

3. DECÁN, -Ă, decani, -e, subst. 1. S.m. și f. Membru al corpului profesoral universitar
însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană. 2. S.m. Persoană
(aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților. 3. S.m. Persoana cea mai în vârstă sau cu
vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite. 4. S.m. (În biserica anglicană) Conducător
al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canter

DECÁN2 s. n. hidrocarbură saturată aciclică cu 10 atomi de carbon în moleculă. (< deca- +
-an)

DECÁN3, -Ă I. s. m. 1. (ant.) decurion. 2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai
mare dintr-un anumit corp constituit. 3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocați, care conducea
baroul. 4. conducător, șef ecleziastic în biserica anglicană. II. s. m. f. membru al corpului
profesoral universitar care deține conducerea unei facultăți. (< lat. decanus, germ. Dek
bury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan.

4. ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau
dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de
învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron.
a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

áulă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áulei; pl. áule

) s. universități.n. Bibioteca „Lenin”. durată. publice (Bodleiana ș. med. imprimate etc. cours). la un moment dat.. suveranului asirian Assurbanipal din Ninive. Fig. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor. ♦ (INFORM. sală în care se păstrează și se citesc cărțile. s. Universitate populară = instituție pentru educația adulților. periodice. al unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de valoare. În perioada Renașterii și mai ales după apariția tiparului iau naștere primele b. 3. Preț sau cost. unde tăblițe de lut sînt păstrate în temple sau în palatul despoților.) Colecție centralizată de programe sau componente ale acestora. bibliothèque. Încăpere. -atis. – Lat. ♢ ~ populară instituție pentru adulți. lat. BIBLIOTÉCĂ (‹ fr. întinderea sau direcția unei ape curgătoare. – Din fr. Trecere. Cursul bursei = prețul la care este cotată la un moment dat. III. ~ privată. din Leipzig. foi volante. 2. biblioteci. Upssala). lat. 1. din Moscova. 2. 7. universității] /<fr. universități (Salamanca. = în timp de. Instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții. Printre marile b. Primele b. care oferă cursanților cunoștințe generale din variate domenii. lat. II. în Mesopotamia.) Mers (repede). BIBLIOTÉCĂ. din Londra. raft pentru păstrarea cărților. Colecție de cărți (tipărite de o anumită editură). albia. Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei. manuscrisele sînt adăpostite în mănăstiri (Montecassino.. iau naștere în antic. din Paris. ale lumii se numără astăzi: Biblioteca Congresului. direcție a unor evenimente. Nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași editură. Biblioteca Națională. 3. ♦ Localul acestor instituții. ♢ Expr. În cursul. stocată și organizată în scopul înlesnirii activității de programe. 4. având mai multe facultăți. 1) Instituție de învățământ superior. = în timpul cât durează ceva.f. Biblioteca Germană. université. ♢ Loc. 2. ♦ Instituție care colecționează cărți. mers. universitas. UNIVERSITÁTE.f. Vaticana-Roma). În curs de. Desfășurare. s. Pergam și Roma. cele de la Alexandria. ~atea de Stat din Moldova.a... la curțile princiare și regale (Laurentiana-Florența. 1. universitas. ♦ Mobilă. université.a. s. se organizează și se păstrează fonduri de publicații (cărți. I. ♢ (Ieșit din uz) Universitate de partid = școală superioară în care se preda ca disciplină de bază marxism-leninismul.- D. o hârtie de valoare. ~atis 6. din București ș. p. Instituție de cultură în care se adună. cursus (cu unele sensuri după fr. (Înv. UNIVERSIT//ÁTE ~ăți f. o valută străină etc.f. periodice etc. din Washington. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți. la bursă. A da curs unei cereri = a lua în considerare. În ev. sală în care se păstrează și se citesc cărțile. – Din fr. Biblioteca Academiei Române. Biblioteca Națională a Marii Britanii. a rezolva o cerere. 1. interval (de timp). 2. ext.. bibliotheca. 1. lat.). cursuri.) și manuscrise pentru a fi folosite de cititori. celebre sînt b. prezentînd din punct de vedere grafic și tematic un caracter unitar. St. 2) Clădire unde se află această instituție. având ca formă principală de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. . 2 5... prep.. [G. Colecție de cărți. ♢ Cursul acțiunilor = prețul la care se vând și se cumpără acțiunile la un moment dat. Gallen). ♦ Putere de circulație a unei monede. Cameră. Paris. CURS1. reviste etc.

– Din lat. – Mr. cathedre]. art. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant. colloquium.n. s. séminaire. s. din piatră sau din lemn. [Pl. Grad în învățământul superior. SEMINÁR.f. colócviul. Masă specială de la care vorbesc profesorii. [Pr. 2. – Din lat. – 1. seminarium. 1) Lecție practică în școala superioară. post în învățământ. 2. catédre catédră (catédre). colócviu s. persoană care deține acest grad. CATÉDRĂ s. conferențiari. funcție de profesor. lucrări de laborator. pl. 8. colloquium – convorbire]. în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică. de la care vorbesc profesorii. 2. s. . oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. ♦ Tron arhieresc. -vĩu]. -viu. cathedra – jeț. catédrei. SEMINÁR ~e n. s. ϰαθέδρα. metodică și de cercetare științifică la o disciplină. lat. [Pron. -vi-i-) COLÓCVIU s. colocvii.f.n. colócviile (sil. – Din fr. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților. -dră). funcție de profesor. catédră s. șapirografiate sau dactilografiate în volum (și servind ca manual). 3 CURS2.f. cathedra. 11.f. Post în învățământ. și seminarii] /<fr. Persoană care ține o conferință. [-viu pron. afectat. pl. 2. Masă specială. p. art.n. ♦ (Fig. intermediar între lector și profesor. ♢ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant. 3): ~ teologic instituție de învățământ mediu pentru pregătirea preoților. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. oratorii etc. 1. CATÉDRĂ. ridicată de obicei pe o estradă.) Profesorat. 1. discuție (științifică). cursuri. Ciclu de lecții tipărite. în mr. fr. direct din ngr. 1. s. / < lat. COLÓCVIU. și: seminare] – Din fr. 2. g. Amvon. f. și f. 1. Convorbire. colócvii. conférencier. -e. 1. – 2. control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți.n. ♦ Formă de control al cunoștințelor dobândite de studenți. cours. 1. n. (sil. oratorii etc. cathedră. [< lat. [Pl. așezată de obicei pe o estradă. Lat. seminarii. de unde profesorul explică lecția. ♦ Unitate de bază dintr-o instituție de învățământ superior. CONFERENȚIÁR. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. séminaire.: -ți-ar] – Din fr. cathedra (sec. ext. seminarium 9.-d. Convorbire. ♦ Unitate de bază în învățământul superior. Expunere. s. discuție (pe o temă dată). 2. învățământ. Examinare. livresc. s. predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri. Pupitru sau masă specială. în cadrul căreia studenții își fixează și își aprofundează cunoștințele teoretice. – Der. catedrală. catedre. 10. lat.m. -Ă. în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică. afectat. 2) Cerc de studii în cadrul unei organizații obștești sau al unei instituții care urmărește perfecționarea calificării profesionale. instalat în biserica principală a unei eparhii. metodică și de cercetare științifică în domeniul uneia sau mai multor discipline. art. care constă în discuții. elevi etc. XIX). ♢ Expr. lucrări practice.

s. [< fr. -ntis. (Un ~ bine documentat. doctorat. -OÁRĂ. (< engl. – Din it. master) 14. (În liceu am avut un ~ de istorie minunat. educă. examen final. pl. ♦ P.n.. examene și o teză. profesori. [< germ. și f. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale. și f. PROFÉSOR. dascăl. masterándei. (livr. Persoană care îndrumă. studente. g. și profesór] /<fr. germ.) belfer. -Ă s. m. LABORATÓR. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior.m. STUDÉNT.n.) prof. Student. examen final de susținere a tezei pentru obținerea titlului de doctor. -oare. STUDÉNT. ♦ Calificarea posesorului titlului de doctor (în științe). germ. și: profesór] – Din fr. învață pe cineva. dat pentru obținerea acestui titlu. laboratoare. masteránde MÁSTER1 s. masteránzi masterándă s.) magistru.n. titlu de doctor (2) obținut în urma acestui examen. pl. aparate și instrumente pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor . doctorát s. (fam. studente]. art. s. 13. [Acc. [Acc. – Din fr. (< amer. Professor 16. având o pregătire specială.n. orator. n. pl. etc.-d. PROFESÓR s. -Ă.m. masteránd s. (Inform. germ. Persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală). precedând pe cel de doctor.. gener. doctorat]. și f. f. în vederea obținerii titlului de doctor (2). professeur. și f. it. 2) Persoană având cel mai înalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. master) MÁSTER2 s. vorbitor. (rar) cuvântător. ♦ (Impr. DOCTORÁT..). (În țările de limbă engleză) Titlu universitar.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. efectuat după terminarea studiilor universitare. de susținere a unei lucrări. professeur. 4 CONFERENȚIÁR s.m. constând dintr-o serie de cursuri.) profésor/profesór s. profésori/profesóri PROFES//ÓR ~oáră (~óri. doctorate.m. Formă de studii suprauniversitare.) Învățător. pl.. doctoráte 15. cf. DOCTORÁT s. lat. ~oáre) m. m. organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate. -te s. 1) Persoană care predă o materie de studiu (într-o școală. într-o universitate. Professor. s. (peior. Cel care urmează cursurile unei facultăți sau ale unui institut de învățământ superior. studenți. care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. studens.) 12. Stagiu de calificare științifică superioară. Student.

– Prepara + suf. – Din fr. deprindere cu o ordine strictă. LITERATÚRĂ. literatúri .: (înv. deprindere cu o ordine strictă. respectați ~!) 2. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.n. branșă. [Var.. dintr-o operă individuală la origine. -oare. repetitor. preparatori. S.f. studiu. s. (2) discipline. 3. -tor. și f. rânduială. meditator. -OÁRE. Persoană care dă lecții particulare unui elev. Literatură cultă = literatură (1) care aparține unor autori individuali cunoscuți ca atare și transmisă prin scris. 4. f. și pl. la un anumit subiect. spirit de ordine. s. discipline. 2. ♢ Expr. v. 2. fr. știință.. littérature. beletristică. S.m. 1. laboratoire.. Laboratorium. v. PREPARATÓR. s. literatúră s. lat. litteratura. 3. m. pl. și f. 1. instrumente etc. adj. care servește pentru pregătire. disciplina].n. Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu (al cunoașterii) Literatură muzicală. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci. Cf. 3. [< fr. art. 3. Local înzestrat cu instalații speciale (aparate. meditator. știință. 2) Persoană care dă lecții particulare unui elev. fr.] – Din germ.f. laboratoriu s. f. S. și f.) unde se fac experiențe și lucrări de fizică. pl. discipline. disciplina. gener. laboratoire. preparatóri. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. /a prepara + suf. literaturi. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. DISCIPLÍNĂ s. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs.. p. 1. și f. ale unui grup social etc. Ramură a unei științe. it. Laboratorium]. obiect. 4. lat. s. 2. LABORATÓR s. Spirit de ordine. de chimie. 1) Persoană care prepară. o creație colectivă.m. / cf. Știință. care. Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba.m. ale unei țări.f. pedagog. transmisă pe cale orală. devine. ♢ Literatura populară = literatură (1) anonimă. 3) Persoană care ocupă prima treaptă a corpului didactic universitar. de biologie etc. (Obiș-nuit cu ~. m. preparatór adj. [Var. preparatoáre PREPARAT//ÓR ~oáre (~óri. Ramură a unei științe. DISCIPLÍNĂ s. pregătitor. germ. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă. ♦ Ordine. fr. Care pregătește ceva. ordine. ~oáre) m. 1. ~tor . DISCIPLÍNĂ. lat.. 2. g.n. v. Adj. 17. bibliografie. 4. 18. – Din fr.m. 19. sg.-d.) A face literatură = a ocoli esențialul unei probleme prin artificii de exprimare. 1.) laboratóriu s. literatúrii. 5 experimentale sau aplicate. regulă. și f. (Peior. préparateur.

I. arbore african mare. littérature. ~ științifică.). a limba. ale unui grup social. LIMBÁ. cu reflexe mătăsoase. [G. transmisă prin scris. cu densitate redusă. – Din limb. ușor. a descărca o navă parțial sau total. litteratura 20. LIMBÁ1 vb. limbez. (< fr. reîncărcând-o după aceea. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. 2) Ansamblu de opere literare (ale unei țări. m. Tranz.-D. în limburi (5). . 6 LITERATÚR//Ă ~i f. vb. cu lemn gălbui-albicios. tr. ~ politică. 1) Creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba literară. literaturii] /<fr. pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc. lat. ~ cultă creație literară a unor autori cunoscuți. ♢ ~ populară creație artistică născută în sânul poporului și transmisă pe cale orală. (< limb) LÍMBA2 s. ale unei epoci etc. limba) . 3) Ansamblu de lucrări scrise referitor la o anumită problemă sau într-un anumit domeniu.

7 .