You are on page 1of 39

1.Considerații introductive privind infracțiunea.

1. Aspecte generale. Definirea infracțiunii.

De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase definiții, care sunt însă susceptibile
de a fi clasificate în două mari categorii : definiții formale și respectiv definiții materiale
(substantțale). Denumirea de infracțiune provine din substantivul latinesc infracțio,-onis,
care inseamna spargere,frangere,echivalentul in franceza este infraction.
Definițiile formale sunt cele care pun accentual nu pe natura faptelor care constituie
infracțiuni, ci pe modul în care ordinea juridică reacționează la comiterea lor. Cu alte
cuvinte, noțiunea de infracțiune este definită în raport de consecințele juridice pe care
comiterea ei le atrage. Definiția „clasică ” în materia este cea care arată ca infracțiunea
este „ orice faptă umană căreia legea îi asociază o sancțiune penală”. Într-o altă definiție
se consideră că infracțiunea este orice faptă considerată ca ilicită de către o normă penală
care aparține ordinii juridice în cauză.
Definițiile materiale sunt cele care încearcă să surprindă caracteristicele substanțiale
ale infracțiunii, independent de modul concret de formulare legislativă.1
Alți autori propun ca definiție materială cea potrivit căreia infracțiunea este acel
comportament uman care, în aprecierea legiuitorului, contrasteaza cu scopurile statului și
necesită ca sancțiune o pedeapsă. Aprecierea privind conformitatea unei acțiuni cu scopul
statului și necesitatea recurgerii la o pedeapsă în cazul comiterii ei variază în timp și
spațiu, atfel ca o acțiune considerată infracțiune într-o anumită legislație și la un anumit
moment, ar putea constitui un fapt licit într-o altă legislație sau într-o altă epocă.
Tot astfel, alți autori arată că, de regulă, și definițiile formale ale infracțiunii sunt
penetrate de anumite elemente materiale. A spune că „ infracțiunea e un fapt considerat
ilicit de către norma penală” – definiție formală – înseamnă a spune că infracțiunea e un
fapt pe care legiuitorul dorește să îl împiedice prin amenințarea cu un anumit tip de
sancțiune, pentru a proteja un anumit interes.*

1
Florin Streteanu,Tratat de Drept Penal,Parte Generala,vol.1, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2008.

1

Unii autori au considerat faptul că infracțiunea se prezintă sub trei aspecte : material,
social și juridic. Fapta reprezintă subsanța materială a infracțiunii. Prin fapta se întelege,
în primul rând, o activitate, o manifestare susceptibilă, prin natura ei sau prin urmările
sale, de a cădea sub percepțiunea simțurilor noastre. Nu este deci faptă simpla gândire sau
orice alte procese psihice fără manifestări externe, fiindcă acestea nu sunt perceptibile
simțurilor noastre.2
Alții autori, consideră că din examinarea conceptului infracțiunii se constată că
aceasta are drept corespondent în realitatea obiectivă un fenomen complex – fenomenul
infracțiunii- care îmbracă aspectele de a fi : material, uman, moral, politic și juridic.
Aspectul material este evidențiat de faptul că infracțiunea constituie un act de
conduita exterioară, o manifestare de energie fizică de natura să producă modificari în
lumea obiectivă.
Aspectul uman demonstrează că infracțiunea reprezintă un act de conduită al omului,
al unei persoane fizice, un act conștient, expresie a personalității făptuitorului.
Aspectul social se desprinde din faptul că infracțiunea este săvârșită de o persoană
fizică și este vătămătoare sau periculoasă pentru o anumită valoare socială importantă din
societatea noastră, iar cel moral, politic, privește atitudinea morală și politică a
făptuitorului față de valorile sociale.3
Sub aspect social infracțiunea se prezintă ca fiind condiționată în apariția și existența
ei de existență socială și de normele de conduită socială. Infracțiunea apare odată cu
apariția relațiilor sociale, a diferitelor valori sociale și odată cu apariția normelor de
conduită socială.
Cu privire la acest fenomen antisocial, statul emite reguli de drept și garantează
respectarea lor. Prin astfel de reguli de drept, fenomenul antisocial este proclamat
infracțiune și sancționat cu pedeapsă. În urma reglementării juridice, infracțiunea devine
și un fapt juridic, generator de efecte juridice, anume de răspundere penală. Prin aceasta,
infracțiunea devine și o categorie juridică și în același timp obiectul de studiu al unei
științe sociale anume știința dreptului penal. În știința dreptului penal, conceptul de
infracțiune are mai multe sensuri. Într-un prim sens, el definește fapta concretă săvârșită
2
Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu,Drept Penal,Parte Generala,Editura All
Beck,Bucuresti ,2004.
3
Alexandru Boroi,Gheorhe Nistoreanu,op.pag.82.

2

de o persoana, care atrage aplicarea unei sancțiuni penale. În acest sens, spunem că o
persoană a comis o infracțiune de omor, furt, de tâlhărie.
Într-un al doilea sens, conceptul de infracțiune definește fapta descrisă în legea
penală.
În fine, în cel de-al treilea sens al conceptului de infracțiune este desemnată
infracțiunea ca instituție fundamentală a dreptului penal.In jurul infractiunii, ca institutie
fundamentala a dreptului penal, graviteaza alte doua institutii fundamentale si anume
raspunderea penala si sanctiunile de drept penal.Dar infractiunea ramane totusi vioara
intai, deoarece daca nu se comite o infractiune nu exista nici raspundere penala si nu pot f
pot fi aplicate nici sanctiunile de drept penal .4
Într-o altă concepție, promovată în principal de doctrină din fostele state socialiste, se
consideră că în codul penal trebuie să existe o definiție a noțiunii de infracțiune, care să
releve și trăsăturile generale ale acesteia. Această definiție ar fi de natură a-l ghida pe
legiuitor în elaborarea normelor penale sau dezincriminarea unor fapte, dar și de natură a
delimita sfera ilicitului penal de cea a altor forme de ilicit juridic.
Codul nostru penal s-a raliat acestei din urma concepții și în art.17 alin.(1) a definit
infracțiunea ca fiind „ fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovație și
prevazută de legea penală.” În condițiile acestei dispoziții legale, doctrina s-a abținut în
general de la alte demersuri privind definirea infrațiunii, fiind preferată data de legiuitor.5
Definiția legală a infracțiunii constituie un instrument legal de absolută necesitate
pentru teorie dreptului penal, dar și pentru practica judiciară, deoarece organele
competente aplică legea, raportând faptele concrete date lor spre soluționare la conceptul
legal de infracțiune, vor constata dacă acestea realizează sau nu trăsăturile esențiale ale
infracțiunii, dacă se încadrează sau nu în sfera ilicitului penal. Aceasta definiție trebuie
privită nu numai ca o conturare a unei categorii fundamentale a dreptului penal, ci și ca o
regulă de drept, care țărmuiește sfera ilicitului penal, delimitându-se în baza acestui temei
legal, sfera faptelor penale de celelalte fapte ce prezintă pericol social, care fac obiectul
reglementării altor categorii de norme juridice( aministrative, disciplinare etc.)

4
Vasile Dobrinoiu, Traian Dima ,Drept Penal ,Curs selectiv pentru licență,Editura
Hamangiu, București ,2007.
5
Florin Streteanu, op.cit.pag.327.

3

Trăsăturile esențiale ale infracțiunii.2. 4 .

pen.18 C. 7 Alexandru Boroi. Prevăzând în lege faptele care sunt considerate infracțiuni. Pentru aceastea. 6 Florin Streteanu . cit. prin aceea ca în Partea generală Codului penal se definește și reglementează noțiunea generală de infracțiune. 1.pag. respectiv considerarea unei fapte neprevăzute de lege ca infracțiune. doctrina și legislația noastră penală nu admit așa-numită încriminare prin analogie.pag.. Potrivit textului. împotriva infracțiunilor. Ea decurge din principiul legalității incriminării. nu orice faptă prevazută de legea penală constituie infracțiune. Așadar. Prevederea în legea penală a faptelor periculoase pentru societate se realizează.6 Aceasta cerință esențială arată că pentru existența unei infracțiuni nu este suficient să existe o faptă care prezină pericol social și este săvărșită cu vinovație. ci mai trebuie ca această faptă să fie prevăzută de legea ca infracțiune și sancționată cu o anumită pedeapsă. după care.83.Prevederea faptei de către legea penală este prima condiție de existență a oricărei infracțiuni. astfel ca. atunci când fapta aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. legea penală apare. deoarece astfel de practici pot aduce mari daune asigurării legalității în țara noastră. în absența acestei condiții. suveranitatea. peicolul social și vinovația. Dacă orice infracțiune trebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală. cit. Trebuie subliniat însă că noțiunile de infracțiune și respectiv fapta prevăzută de legea penala nu sunt sinonime.1C. doctrina noastră apreciază că infracțiunea se caracterizează prin trei trăsături fundamentale : prevederea ei în legea penală. în raport de cerințele acestei trăsături esențiale. adică numai atunci când i se consacră caracterul de faptă juridică. Pornind de la definiția legală. unitatea și indizibilitatea statului. op. prin simplă asemănare cu altă faptă prevazută ca infracțiune. 5 . potrivit art.327. fapta prevăzută de legea penală trebuie să răspundă și celorlalte condiții : respectiv de a prezenta pericol social și de a fi comisă ăcu vinovație. de infracțiune. de categorie juridică. Gheorghe Nistoreanu. fapta nu poate constitui infracțiune. mai întâi. independență. Romania. faptă periculoasă pentru societate devine infracțiune numai dacă ea este prevăzută ca atare prin legea penală ( nullum crimen sine lege).7 2. op. în Partea specială a Codului penal și în legile speciale se prevede și se descrie fiecare faptă considerantă infracțiune și sancțiunea corespunzătoare.pen.Pericolul social există..

iar omorul simplu de detențiunea severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. fie ca durată sau cuantum.2 din 2001 și a altor acte normative. legiutorul a arătat el insuși prin dispozițiile art.”8 Pericolul se deduce și din dispozițiile art.persoana. municipiului București.1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. limitele pedepselor se reduc la jumătate ( art.c. în înțelesul legii penale. 8 Ibidem. Astfel. stabilit prin norma incriminatoare pentru fiecare infracțiune și reflectat în sancțiunea legală prevăzută pentru aceasta ca specie și limite. genocidul se sancționează cu detențiunea pe viață sau detențiunea severă. făptuitor sau sunt exteriori faptei ( frecvența ei. între care este sancționată o infracțiune. ce se întelege prin fapta care prezintă pericol social. De exemplu. 6 . reflectă importanța socială reală negativă a acesteia în momentul incriminarii ei. a Consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Pericolul social este legal (generic.1. drepturile și libertățile acesteia. Ca atare.). abstract).). orașului. pot căpăta gradul de pericol social al unor infracțiuni sau invers. sancționarea infracțiunilor comise de minori este mai puțin severă decât a majorilor deoarece se consideră că prezintă un grad de pericol social mai redus datorită vârstei infractorilor. stabilită și sancționată ca atare prin lege. rezonantța socială etc.1. generic al diferitelor infracțiuni există.pen. țn art. este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. Între pericolul social legal al infracțiunii și sancțiune (pedeapsa) există o strânsă legatură fiindcă dacă se schimbă pericolul infracțiunii.123 lit.” Între gradul de pericol legal. al acestei Ordonațe se prevede: „ Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovație. proprietatea precum și întreaga ordine de drept. De exemplu.pen. „ fapta care prezintă pericol social.18 C. din Ordonanța nr. Ca atare nu se poate afirma categoric că limitele legale ale pedepsei. Astfel.. deosebire în funcție de anumiți factori obiectivi și subiectivi care țin de faptă. aceasta se oglindește în sancțiunea legală care va fi mai aspră sau mai blândă fie ca specie. prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a Consiliului local al comunei. de asemenea. d C. Pentru a nu lasă loc unor interpretări diferite în legătura cu pericolul social al unei fapte. ori unele fapte care au fost considerate contravenții.

2. 9 Matei Basarab. Iasi. locul. De exemplu. timpul. Parte Generala. 10 M. Parte Generala. propietatea lor. Fapta nu prezintă un asemenea grad de pericol dacă sunt întrunite următoarele condiții : să aducă o atingere minimă valorii apărate de legea penală.efectiv săvârșită ( de pilda.Pen. Editura Fundatiei Chemarea. Intrarea inculpaților în strare de ebrietate în curtea curtii părtii vătămate pentru a-i cere să le restituie o mașină de tocat coceni.). Drept Penal. concreto. fiindcă latura obiectivă mai cuprinde și alte subelemente (urmarea. Volumul 1. M.Drept Penal . modul și mijloacele de săvârșire).10 Cu toate că o faptă este prevăzută de legea penală. cum ar fi : urmarea efectiv survenită ori care s-ar fi putut produce. raportul de cauzalitate. alin. Considerăm că dacă între noțiunea de faptă penală și aceea de infracțiune există o mare asemănare. 2005. iar prin continuțul ei concret fapta prezintă gravitate redusă. ea încetează când este vorba de faptă (infracțiune) și acțiune (inacțiune). i-a adresat injurii și a aruncat cu soda caustică asupra făptuitorului. delapidarea unei anumite sume de bani) și este evaluat în concreto de organele de urmărire penală și de instanțele de judecată. la furt . cu ocazia comiterii lui se intra în încăpere și se fac mai multe drumuri din locuința până la mijlocul de transport..De exemplu. deoarece se referă la ansamblul ei. fiindcă nu poate duce toate bunurile făcând un singur drum. C. care au necesitat 4 zile îngrijiri medicale nu constituie infracțiunea prevăzută în art.I. lovirile sau alte violențe. C. fără a fi totuși identice. uciderea unei persoane determinate. iar această a afirmat că a împrumutat-o altei persoane și le-a cerut să părăsească curtea iar ei au refuzat. în raport cu unele elemente și date. mobilul ce a determinat săvârșirea faptei și scopul urmărit de făptuitor. Editura Lumina Lex.19. 1999.185.pen. când nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. Bucuresti. 7 . la infracțiunea de omor acțiunea poate consta din mai multe loviri. nu este considerată ca atare ( art.9 Pericolul social specific sau concret caracterizează o faptă-aparținâd unui tip particular de infracțiune. împrejurările comiterii acțiunii sau inacțiunii.Zolyneak . Acțiunea (inacțiunea) caracterizează numai latura obiectivă a faptei ( infracțiunii) și nici pe această în totalitatea ei.Michinici. de asemenea. deoarece fapta a fost comisă numai după ce partea vătămată a îndemnat câinele să-l muște.

. indiferent dacă apariția factorului subiectiv precede sau coexista cu exprimarea sa obiectivă. 12 Narcis Giurghiu. de scopul urmărit în relațiile de bună vecinătate dintre inculpat și victimă. prevăzut și pedepsit de lege. Așadar.12 Vinovația a fost definită în doctrina penală ca fiind atitudinea psihică a persoanei care. Parte Generala. să fie săvârșit.îndeplinește condițiile din art.2.). Teoria psihologică concepe vinovația ca formă a relației psihice dintre făptuitor și fapta prevăzută la legea penală. a avut posibilitatea reală. ci numai o condiție psihologică a culpabilității autorului. Deși pentru unii autori elementul moral n-ar fi un element constitutiv al infracțiunii. Ea include ansamblul proceselor psihice (volitive. sunt cunoscute în doctrină doua concepții sau teorii mai importante: teoria psihologică și teoria normativă. deși nu a avut reprezentarea faptei și a urmărilor.19 C. Sub aspect juridic s-a aratat că infracțiunea este un fapt constitutiv de raport penal.90. Cod pen. infracțiunea nu se poate constitui.17.chiar acolo unde vinovația nu este prevăzută ca trăsătură esențială de existență a infracțiunii printr-o definiție legală ca.cit.op. Pentru ca o infracțiune să capete existența juridică nu este suficient că un act de conduită ( element mterial). ci mai este necesar ca actul de conduită să fie expresia voinței și conștiinței autorului său.137. op. a avut. toți specialiștii domeniului sunt de acord . fiind singurul temei al răspunderii penale ( art. 2000. Gheorghe Nistoreanu. fără interferența celor două elemente. intelective și afective) care stau la baza acestei relații și relevă caracterul voit și conștient al faptei.Vinovația . Drept Penal. ținând seama de condițiile concrete date. alin.pag.pen. 8 . în momentul executării.13 Cu privire la vinovație ca trăsătură esențială a infracțiunii. Iasi.11 3. săvârșind cu voința neconstransă o faptă ce prezintă pericol social.( art. subiectivă a acestei reprezentări. Cod.2. material și moral. reprezentarea faptei și a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau. pen.cit. numai legea poate prevedea ce fapte sunt infracțiuni.pag. Acest caracter este dat de faptul că subiectul are reprezentarea condițiilor 11 Matei Basarab .). Cu alte cuvinte. Editura Cantes. infracțiunea reprezintă o unitate obiectiv-subiectivă între conduita exterioară a persoanei ( elementul material al infracțiunii) și poziția subiectivă a acesteia exprimată în vinovația sa( elementul moral al infracțiunii) având sensul sintetic de fapta vinovată. 13 Alexandru Boroi.

iar în cazul culpei făptuitorul este vinovat pentru că a comis un fapt involuntar. în cazul intenției. Factorul volitiv include în continuțul sau voința de a înfăptui fapta respectivă precum și dorința producerii în realitate a urmaților socialmente periculoase sau în cazul nedorinței acceptarea lor în mod obișnuit. fără să folosească voință pentru a împiedica producerea lui. care. în teoria normativă.Conform acestei opinii vointa faptuitorului nu are nici un raport cu efectele actiunii sau omisiunii 14 9 . doi factori: unul de conștiintă și altul de voință. factorul intelectiv cuprinde cunoașterea caracterului socialmente periculos al acțiunii sau omisiunii și prevederea urmărilor periculoase pentru societate. Teoria normativă a vinovației consideră că vinoavația nu este o realitate subiectivă. Factorul intelectiv se manifestă prin aceea ca în conștiința făptuitorului apare ideea de a săvârși infracțiunea și în același timp tot in conștiința apare și reprezentarea urmărilor ei.14 Potrivit opiniei dominante în literatura noastră juridică. vinovația. vinovația cuprinde doi factori: unul intelectiv și altul volitiv. Deci. Vinovația cuprinde două componente. pe care de asemenea nu trebuia să-l producă. In literatuta juridica s-a exprimat si punctul de vedere potrivit caruia intregul continut al vinovatiei ar fi acoperit numai de procesele intelective ale faptuitorului. Odată terminat procesul psihic de luare a unei hotărâri se produce o trecere de la manifestarea de conștiință la manifestarea de voință. Așa cum subliniază în doctrina. psihologică. iar pe baza acestei cunoașterii și acestei reprezentări el își dirijează acțiunea în vederea producerii rezultatului pe care l-a dorit sau acceptat și pentru care trebuie să răspundă. se stabilește pe baza analizei acțiunii voluntare și a proceselor psihice care determină săvârșirea faptei. că a săvârșit cu voința un fapt interzis de lege. Făptuitorul este vinovat. ceea ce înseamnă că atitudinea reproșabilă a subiectului față de norma de drept poate fi cunoscută tot pe baza analizei proceselor psihice care caracterizează relația psihică dintre el și fapta prevăzută de legea penală. tocmai de aceea.obiective în care acționează și a consecințelor faptei. nu trebuia voit. ci un concept normativ exprimând un raport de contrarietate între voința subiectului și norma de drept.

15 3. 3. 10 . Intentia indirecta sau eventuala exista atunci cand faptuitorul.Exista aceasta modalitate a intentiei atunci cand faptuitorul isi reprezinta actiunea sau inactiunea sa. desi nu-l urmareste. desi nu urmareste producerea acelui rezultat.Existenta acestei modalitati a intentiei presupune savarsirea unei fapte susceptibile sa produca cel putin doua rezultate. in frig. atunci cand persoana care savarseste o fapta ce prezinta pericol prevede. in momentul savarsirii.1 Formele si modalitatile vinovatiei. din care unul ( care nu poate fi socialmente periculos) este urmarit de faptuitor. acceptand eventualitatea producerii lui( de exemplu. rezultand din combinarea celorlalte doua si cunoscuta sub denumirea de praeterintentie sau intentia depasita si care este specifica numai unor infractiuni. Exista intentie ca forma de vinovatie.1 Intentia si modalitatile ei . Parte Generala.19 stabileste ca „ vinovatia exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa. savarseste totusi fapta.3. accepta totusi eventualitatea producerii lui. rezultatul socilamente periculos la care conduce fapta si in aceste conditii el urmareste producerea acelui rezultat( de ex. din care cauza victima moare). rezultatul socialmente periculos al acesteia si urmareste producerea acelui rezultat sau.La cele doua forme ale vinovatiei se mai adauga o a treia. in functie de atitudinea faptuitorului fata de producerea rezultatului socialmente periculos intentia directa si intentia indirecta sau eventuala. care prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale.” In ce priveste incidenta factorului volitiv acesta trebuie sa insoteasca savarsirea oricarei fapte pentru a exista vinovatie. Actualul Cod penal formuleaza el insusi o definitie a vinovatiei care prin dispozitiile din art. modul de infaptuire.socialmente periculoase. factorul volitiv limitandu-se numai la vointa faptuitorului de a comite fapta. Drept Penal. iar altul care este socialmente 15 Traian Dima. cel care loveste o persoana in stare de ebrietate si o abandoneaza in stare de inconstiinta pe camp. Intentia directa. Cel care descarca arma asupra unei persoane in mod constient actioneaza cu intentie directa).Intentia prezinta doua modalitati.

11 . 16 Costica Bulai.Intentia spontana se caracterizeaza prin aceea ca apare brusc. 20 Alexandru Boroi. scopul de a suprima sau stirbi unitatea. de regula sub imperiul unei stari de provocare. la nivelul continutului de baza sau a celui circumstantial. planuirea prealabila a actiunii. prevazuta in art.pag.19 Intentia spontana(de impeto) sau repentina( dolus repentinus ) de intentia premeditara( dolus deliberatus).op. 18 Ibidem. care implica si un anume scop. in timpul executarii unei activitati infractionale.18 In doctrina noastra.cit. iar cea de-a doua apare in situatia in care. prima prezentand forma de intentie obisnuita care nu presupune dol special( adica urmarirea unui scop anume prevazut de legea penala). este suplimentara in insusi continutul infractiunii. cit. cea de-a doua forma de intentie calificata. cunoasterea lor servind la stabilirea gradului concret de vinovatie si antisocialitatea infractorului.Modalitatile ei.. 17 Narcis Giurghiu.pen. suveranitatea sau independenta statului. iar intentia premeditara presupune medierea.20 Culpa. Se mai face distinctie intre intentia initiala si intentia supravenita. 138.pag.16 Alte modalitati ale intentiei.Literatura juridica distinge astfel ca modalitati : intentia simpla de intentia calificata. dolul special este conceput ca fiind reprezentat de acele situatii in care intentia. faptuitorul savarsind o infarctiune de violare de domiciliu. dar este acceptat de faptuitor care se hotaraste sa savarseasca fapta chiar cu riscul producerii si a cestui rezultat posibil. Gheorghe Nistoreanu.Modalitatile normative ale intentiei se pot prezenta in practica sub infatisari diferite. Avram Filipas. 19 Ibidem. op. ca forma a vinovatiei. pag.155 C.19. infractorul prevede un alt rezultat decat cel initial( de exemplu. aflandu-se in interiorul locuintei se hotaraste sa sustraga anumite bunuri). 93.periculos si care nu este urmarit. op.Prima exista cand infractorul a prevazut rezultatul faptei sale intr-un moment prealabil inceperii executarii acesteia. Constantin Mitrache. de existenta unor cerinte privind un anume mobil sau scop.cit.17 Intentia calificata exista atunci cand faptuitorul urmareste producerea rezultatului in vederea realizarii unui scop prevazut in norma incriminatoare( de exemplu.

socotind fara temei ca el nu se va produce. desi faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale. Culpa cu prevedere sau usurinta criminala se caracterizeaza prin aceea ca. ci a intentie indirecte.l accepta. faptuitorul nu numai ca accepta producerea rezultatului. nu este prevederea-comuna in ambele situatii. exista culpa cand faptuitorul. prevede rezultatul faptei sale.1.De exemplu.Daca speranta in neproducerea rezultatului vatamator s-ar intemeia pe o intamplare. desi trebuia si putea sa-l prevada. ca el nu se va produce. pct. iar nu intentie. dar nu. dar si sa nu aiba loc.19 alin. un conducator de autovehicul accidenteaza din neatentie un pieton. op.Ceea ce caracterizeaza culpa simpla este neprevederea de catre faptuitor a rezultatului socialmente periculos al faptei sale.Si mai exista o situatie cand faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale. incercarea nereusita de a tine suspendat un copil peste balustrada balconului care se soldeaza cu scaparea.cit. dar chiar o exclude fiind convins ca nu se va produce. care se apropie de intentie prin elementul de prevedere pe care ambele il comporta. si b. nu ne-am gasi in prezenta culpei.ci atitudinea fata de rezultat si modalitatea reprezentarii diferite a rezultatului in constiinta faptuitorului. in conditile in care el avea datoria de a proceda cu toata diligenta 21 Narcis Giurghiu. fiindca o astfel de atitudine echivaleaza cu acceptarea de catre faptuitor a riscului producerii rezultatului. nu l-a urmarit si nici acceptat.pag. culpa cu previziune va fi considerata intotdeauna ca o forma de vinovatie apartinand culpei. 12 . neintemeiat. aceasta din urma netolerand existenta unui raport de nesocotinta sau usurinta intre agentul ce prevede si rezultatul faptei sale.De exemplu. din neatentie. pe un eveniment care ar putea sa se produca. Ceea ce particularizeaza si deosebeste culpa cu previziune de intentie.Examinarea continutului culpei cu previziune conduce la cateva observatii: culpa cu previziune este singura forma de culpa criminala. Ca atare. un alt medicament decat cel indicat sau prepara gresit un medicament nociv. socotind in mod usuratic. deci trebuia si putea sa-l prevada. Culpa simpla( greseala) exista atunci cand faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale.139. Potrivit dispozitie inscrise in art.2 lit a. vatamarea sau decesul acestuia.21 In cazul culpei cu prevedere. un farmacist elibereaza.

sau daca nu l-a urmarit. op.1 pct. putea fi prevazut daca faptuitorul manifesta mai multa atentie. putea fi prevazut de orice om cu simt de prevedere obisnuit. in conditiile concrete in care a savarsit actiunea sau omisiunea sa. imbrancirea unei persoane ca urmarea caderii acesteia si pricinuirea unei vatamari corporale constituie un act de violenta savarsit cu intentie si nu din culpa. op. Mai exista o forma a vinovatiei numita intentia depasita sau praeterintentia. socotind fara temei ca el nu se va produce( culpa cu prevedere sau temeritate).Astfel se deosebeste: culpa lata ( grava ). este si ea. a acceptat producerea lui.cit. fiind suficient ca faptuitorul sa fi manifestat un simt mai deosebit al prevederii.Cod. chiar fara un efort deosibit din partea lui.190. b) fapta savarsita sa produca doua rezulatate: un rezultat pe care faptuitorul l-a prevazut si urmarit.Pentru existenta praeterintentiei este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:a) in savarsirea faptei infractionale dorite faptuitorul sa actioneze cu intentie. alaturi de intentie.2 din acest articol. in cele doua modalitati ale sale. b) nu prevede rezultatul faptei sale.Se considera ca exista culpa grava atunci cand rezultatul ilicit produs. iar faptuitorul nu l-a prevazut. nu este corect delimitata de alte infractiuni de rezultat cum ar fi infractiunea de omor. Culpa. 13 .pag. 23 Traian Dima. exista culpa atunci cand faptuitorul:a) prevede rezultatul faptei sale. praeinterintentia apare ca o forma mixta de vinovatie.23 De multe ori in practica judiciara infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte. desi trebuia si putea sa-l prevada ( culpa simpla sau greseala). dar nu-l accepta. prevazuta si definita in dispozitiile din art.22 Ca si in cazul intentiei si culpa cunoaste mai multe clasificari. Avram Filipas.si atentia pentru a prevedea acest rezultat si totodata avea posibilitatea sa-l prevada.Si culpa foarte usoara exista atunci cand producerea rezultatului ilicit in conditiile date nu s-ar fi produs.Se considera ca exista culpa usoara atunci cand rezultatul ilicit produs.Potrivit acestei dispozitiei din alin. un rezultat mai grav decat acela aflat in reprezentarea faptuitorului. culpa levis ( usoara) si culpa levissima ( foarte usoara).pag. 23.cit. ca o pozitie psihica intermediara o combinatie a intentiei si a culpei.pen. 22 Costica Bulai.Potrivit teoriei psihologice. fie directa fie indirecta.De exemplu. rezultat fata de care acesta se afla in culpa deoarece a actionat cu usurinta sau din greseala.19. Constantin Mitrache.

nr.196. de lege lata.d.Astfel.03. 596/ 11. fapta constituie infractiunea de vatamare corporala si nu aceea de vatamare corporala din culpa.Cod pen.chiar daca rezulatul violentei a depasit intentia faptuitorului. vinovatie. 26 24 C. mai intai se verifica tipicitatea. 25 Ibidem. infractiunea asa ca o concluzie .Asa fiind.200. anitijuridicitate. poate fi definita ca o fapta tipica.) si a infractiunii de vatamare corporala ( art. in fapt la verificarea incidentei vreunei cauze care sa o inlature.cit. vinovatiei si pericol social. op.J.1997 in D. elementul circumstantial care determina calificarea fiind moartea victimei.S. prin compararea faptei oncret comise cu modelul descris de legiutor in norma de incriminare. 26 Florin Streteanu. devine posibila aplicarea masurilor de siguranta. p. trebuie avute in vedere necesitatea actualizarii demersurilor in materie ale doctrinei romane.Ca atare.pag. doar daca se verifica si ulima trasatura fapta devine infractiune. 14 . antijuridicitate.antijuridica.10/1997.Daca aceasta corespondenta exista.123. lipsind ultima trasatura ( pericolol social) pot fi aplicate sanctiunile ci caracter administrativ.25 In delimitarea trasaturilor generale ale infractiunii.Cod pen.De aceea.Daca este prezenta si vinovatia. 24 Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ca infractiune distincta ce se savarseste cu praeterintentie reprezinta o forma calificata a infractiunii de lovire( art.). pag. trebuie admisa existenta a patru trasaturi generale ale infractiunii-tipicitate.Din momentul in care este constatata antijuridicitatea.In fine.185. savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social. se trece la verificarea antijuridicitatii. in sensul preluarii conceptiei tripartite ale infractiunii-tipicitatea.

Raspunderea Penala si 28 Sanctiunile de Drept Penal. alaturi de infractiune si pedeapsa unul dintre cei trei piloni pe care se sprijina orice sistem de drept penal.27 Astfel. ceea ce diferentiaza actiunea umana de aceea a celorlalte fiinte este faptul ca. Raspunderea Penala. raspunderea penala apare ca fiind insusi raportul juridic penal de conflict.Stiinta penala nu a ramas indiferenta fata de aceasta disputa filosofica. infractiunea ca fapta socialmente periculoasa.vol.ca reprezentant al societatii. Doctrina penala defineste raspunderea penala ca fiind: raportul juridic penal de constrangere. atrage prin savarsirea ei raspunderea penala. de constrangere. pe de o parte.Tot astfel. adica aplicarea pedepsei nu poate fi justificata decat de existenta raspunderii penale a infractorului. precum si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate.2. astfel ca in secolul al xix-lea. 1. nascut ca urmare a savarsirii infractiunii intre stat. bazandu-se pe doctrina liberului arbitru.este.1Raspunderea penala a persoanei fizice. 2003. raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului. si infractor pe de alta parte. interzisa prin norma penala.Cu alte cuvinte.Corelatia este si inversa.Notiune si caracterizare. Raspunderea penala. ea a afirmat ca nu poate fi socotit delincvent decat cel care a actionat constient si liber si ca responsabilitatea Gheorghe Diaconu. 15 . de a-i aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita si de a-l constrange sa o execute. Parte Generala. Editura Universitatii Titu Maiorescu. iar raspunderea penala nu se poate intemeia decat pe savarsirea unei infractiuni. ea este constienta . raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice si intervine in situatia in care s.Bucuresti .a savarsit o infractiune . Drept Penal. de a trage la raspundere pe infractor. 2008. in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii. se bazeaza pe ratiune si nu pe instinct sau impuls.28 Este unanim admis ca . Bucuresti. raspunderea administrativa si raspunderea disciplinara. raport juridic complex cu drepturi si obligatii specifice pentru subiectele participante. alaturi de raspunderea civila. de regula. Editura Lumina Lex. iar raspunderea penala fara sanctiune ar fi lipsita de obiect. 27 Nicolae Anghel Nicolae. 1.

fiind subordonata vinei sau imputabilitatii morale a celui care a savarsit infractiunea. de a trage la raspundere pe infractor. nu poate conduce la concluzia ca ea ar fi detinata organelor de stat.Cat despre asa-numitul „ raport juridic de conflict ” dintre stat si infractor care.(lato sensu). Astfel. cum ar fi de exemplu. pe de o parte si infractor. pe de alta parte. pentru ca unei asemenea interpretari i se opune principiul personalitatii pedepsei. Intelegand gresit ca dreptul penal obiectiv( legea penala) ar crea un drept subiectiv al statului de a pedepsi. desi este unanim admis la noi ca dreptul reglementeaza raportul social dintre stat si infractor. tehnicistii juridici au sfarsit prin a afirma ca dreptul penal obiectiv reglementeaza raportul dintre stat si infractor si ca acest raport se numeste responsabilitate penala.penala. pozitivismul juridic a cerut sa se renunte la imputabilitatea morala si sa se adopte principiul responsabilitatii legale bazata pe ideea de aparare sociala si in raport de periculozitatea delicventului. seria a- iii-a. sanctiunea.29 In sens larg.Aceasta a fost conceptia „ Scolii clasice criminale” care a determinat.10-11 din 1994. al carui continut il formeaza dreptul statului. ca reprezentat al societatii. functionarii de stat. se pretinde.in Dreptul. prin instanta de judecata. pentru ca dreptul nu reglementeaza. este evident faptul ca norma penala nu se adreseaza nici organelor de stat si nici infractorului. in aceasta acceptiune notiunea de raspundere penala se apropie de insusi continutul raportului juridic penal de constrangere sau de conflict nascut ca urmare a savarsirii unei infractiuni intre stat. prin raspundere penala se intelege nu numai obligatia infractorului de a suporta o sanctiune. caruia i-ar corespunde o obligatie a infractorului de a suporta pedeapsa. Notiunea si temeiul raspunderii penale. de a-i aplica sanctiunea legala si de a-l constrange sa o execute.Negand liberul arbitru si vazand in orice delincvent un produs al anomaliilor sociale.Faptul ca uneori norma penala se adreseaza anumitor categorii de persoane. un anormal. Anul v. dar si dreptul statului de a aplica. s-a observat in literatura de specialitate ca o asemenea formulare contravine notiunii dreptului. avand astfel. ca o reactie . 16 . afirmarea „ Scolii pozitiviste”. are ca temei responsabilitatea morala. ar defini raspunderea penala. urmareste sa impiedice conflictele. un inadaptat. ci dimpotriva.Astfel. 29 Mioara Ketty Guiu. ci generalitatii oamenilor. nr. o incedenta limitata.

290. Principiul inevitabilitatii raspunderii penale.32 30 Gheorghe Diaconu. Editura. op.Alexandru Boroi.31 Principiile privitoare la raspunderea penala. principiul inevitabilitatii raspunderi penale. fara sa se conditioneze exisenta acesteia de identifcarea infractorului sau chiar de descoperirea infractiunii. Valerica Lazar. instigator sau complice. Potrivit opiniilor recente. 17 .315. pentru restabilirea ordinii publice tulburate si asigurarea sentimentului de liniste si siguranta a grupului social. in cazul participatiei. care apar si ca subiecte ale raportului juridic penal.Valeriaca Lazar. Drept Penal. care este denumit subiect pasiv. care reprezinta elementul ce genereaza raportul juridic penal. releva ideea ca savarsirea unei infractiuni atrage cu necesitate raspunderea penala.cit.unic temei al raspunderii penale. chiar daca infractorul nu s fost descoperit si tot in acest moment apare si obligatia infractorului de a raspunde penal. adica aplicarea si executarea sanctiunii.Dreptul statului de a pedepsi apare in momentul savarsirii infractiunii. Alexandru Boroi.precum si obligatia infractorului de a se supune tragerii la raspundere penala( de a suporta sanctiunea aplicata).In momentul savarsirii faptei se naste raspunderea penala.Statul reprezinta subiectul denumit activ. toti cei care au contribuit la savarsirea faptei in calitate de autor.In sfera subiectilor raspunderii penale se includ. principiul umanismului. Partea Generala.pag. 1999. principiul individualizarii raspunderii penale. op. iar infractorul. Din definitia raspunderii penale s-a observat ca subiectele acesteia sunt statul si infractorul.cit. principiul personalitatii raspunderii penale. trebuie sa suporte consecintele faptei penale. pag. Europa Nova. care exercita constrangerea sa pentru aplicarea si asigurarea realizarii sanctiunii juridice.Aceasta raspundere juridica trebuie sa intrevina pentru sanctionarea celui vinovat. sunt retinute ca principii ale raspunderii penale: legalitatea raspunderii penale. principiul unicitatii raspunderii penale. infractiunea. fapta constitutiva a raspunderii penale. 31 Gheorghe Nistoreanu. principiul personalitatii raspunderii penale.30 Raspunderea penala presupune cu necesitate existenta unei infractiuni. 32 Gheorghe Nistoreanu. Bucuresti.

33 Gheorghe Diaconu. Subiect activ.Generalitati. 18 . principiul inevitabilitatii raspunderii penale se realizeaza prin intermediul unui alt principiu si anume cel al oficialitatii actiunii penale.pag.9 din Codul de procedura penala potrivit caruia „ actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni”. consacrat in art.295.cit.Subiect pasiv. Sectiunea 1.Subiectii infractiunii. In practica. 1. op.Inevitabilitatea raspunderii penale cunoaste anumite limite in sensul ca ea nu mai opereaza atunci cand exista vreo cauza care inlatura raspunderea penala.33 Capitolul 2.

Prin nerespectarea de catre destinatarul legii penale a obligatiei de conformare si savarsire a faptei interzise. dupa caz. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. caruia i se alatura persoana fizica sau juridica. adica ceilalti titulari ai valorilor sociale ocrotite care suporta consecintele infractiunii. ea cuprinzand si persoanele neimplicate in savarsirea vreunei infractiuni. fie ca destinatari ai obligatiei de conformare in cadrul raporturilor juridice penale de cooperare. cat si persoana fizica sau juridica beneficiare a ocrotirii juridice penale si care prin savarsirea infractiunii au suportat consecintele acesteia. la care se alatura si ceilalti titulari ai valorilor sociale ocrotite si destinatarii legii penale ca titulari ai obligatiilor de conformare. 19 . a obligatiei de a raspunde penal pentru nerespectarea acestor obligatii. pe de o parte. Traian Dima. persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni.Subiectii de drept penal prin implicarea lor in savarsirea unei infractiuni devin subiecti ai 34 Vasile Dobrinoiu. fie prin savarsirea acesteia sunt subiecti ai infractiunii. In literatura de specialitate s-a aratat ca prin subiect de drept penal se inteleg persoanele fizice sau juridice implicate in raporturile juridice penale de conformare sau de conflict. 35 Ilie Pascu. subiecti ai infractiunii atat peroana fizica cat si persoana juridica ce nu si-au respectat obligatiile din cadrul raportului juridic penal de conformare si au savarsit fapta interzisa. fie ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale. pe de o parte statul si infractorul.34 O lege penala odata intrata in vigoare genereaza raporturi juridice de drept penal intre stat. infractorul. persoana fizica sau juridica titulara valorilor sociale vatamate sau puse in pericol prin savarsirea faptei. Notiunea de subiecti ai infractiunii nu se confunda cu notiunea de subiecti de drept penal ce desemneaza persoanele implicate in raporturi de drept penal.Asa cum vom vedea mai departe. Editura Hamangiu. Bucuresti.pag. pe de alta parte. decat sfera notiunii de subiecti ai infractiunii. Parte Generala. iar statul devine subiect pasiv general al infractiunii.13. ia nastere raportul juridic penal de conflict. subiect pasiv al raportului de conflict.Deci. fie ca destinatari ai obligatiilor de conformare sau.35 Sunt asadar.cit. 2007. Drept Penal.Sub acest aspect se poate observa ca sfera notiunii de subiecti de drept penal este cea mai intinsa. devine subiect activ al infractiunii. pe de alta parte. op.

144 C.In literatura de specialitate se poarta discutii in legatura cu echivalenta conceptelor de „ subiect activ” si „autor”.354. Parte Generala.pen. subiectul activ.Definitia subiectului activ. 20 . ca element al faptei-tip. in vreme ce notiunea de autor trebuie folosita in raport de fapta concreta comisa de o persoana. Asa cum rezulta din definitia data.In aceasta din urma conceptie se apreciaza ca subiectul activ apartine faptei-tip prevazute de norma de incriminare. se face distinctie intre subiecti activi sau propriu-zisi ai infractiunii.In vreme ce unii autori atribuie celor doi termeni aceeasi semnificatie.Dreptul penal modern a abandonat de mult timp conceptia potrivit careia subiect activ al unei infractiuni poate fi si un lucru. Subiectul activ al infractiunii este persoana care comite o fapta conforma faptei-tip descrisa in norma de incriminare. Denumirea de subiect activ al infractiunii( infractor) caracterizeaza atitudinea sa antilegala.37 Potrivit dispozitiilor art. Cu alte cuvinte. subiectul activ al infractiunii trebuie sa fie in mod necesar o persoana. persoana care savarseste o infractiune-fapt consumat ori o tentativa pedepsibila si la care participa ca autor. adica a persoanelor care sunt susceptibile de a comite in concret fapta respectiva. un animal sau chiar un fenomen natural. are calitatea de subiect activ al infractiunii sau de infractor. circumscrie sfera posibililor autori.Editura Universul Juridic. 37 Florin Streteanu. 2005.pag. In functie de modul in care sunt implicati in savarsirea infractiunii.infractiunii. care infrange dispozitiile legii si disciplina sociala prin conduita sa 36 Constantin Mitrache. a)Persoana fizica subiect al infractiunii. Drept Penal. instigator sau complice. op.Bucuresti..cit.Se poate observa ca toti subiectii infractiunii sunt si subiecti de drept penal.36 1) Subiectul activ al infractiunii. dar nu toti subiectii de drept penal sunt si subiecti ai infractiunii. altii considera ca notiunile in cauza nu se confunda. care sunt persoanele fizice ce au savarsit infractiunea si subiectii pasivi sau persoanele vatamate care sufera raul produs prin infractiune.

38 Subiect activ al infractiunii este persoana fizica ce a savarsit fapta direct si nemijlocit (in calitate de autor) ori a participat la savarsirea infractiunii( in calitate de instigator ori complice). pentru faptele comise sub obladuirea unei asemenea persoane morale.72 Cod pen. reprezinta fapta prevazuta de legea penala.Beck. desemneaza persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. asa cum am aratat mai sus. art. Daca prin urmare. cit.H.In art. tragerea la raspunderea penala se va face numai prin urmarirea individuala a infractorilor vinovati. care nu este sinonima cu notiunea de infractiune. penalizarea acesteia prin sanctiuni de drept penal.Lipsa vinovatiei ori a pericolului social face ca fapta savarsita prevazuta de legea penala sa nu fie infractiune. iar in art.4. 38 Alexandru Boroi. fapt pentru care este supus raspunderii penale. deci a unor persoane fizice determinate. iar persoana care a savarsit-o sa nu fie infractor ci doar faptuitor. 21 . in cadrul activitatii unei societati sau organizatii detinatoare a calitatii de persoana juridica s-ar comite o infractiune. se foloseste notiunea de faptuitor spre a desemna persoana care a savarsit fapta prevazuta de legea penala. deci persoana fizica. Din acest punct de vedere-sustinut institutional de intregul drept penal pozitiv- posibilitatea considerarii unei persoane juridice si eventual. este infractor.2.In legislatia cat si in doctrina penala se foloseste atat notiunea de infractor cat si de faptuitor pentru a desemna persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.120. art 6 Cod pen.. care il pune in conflict ireductibil cu societatea. op.39 Din cuprinsul definitie de mai sus-intemeiata pe intregul sistem de idei si principii ale organizarii apararii sociale prin mijloace de drept penal si finalitatea pe care acesta o urmareste in planul combaterii si prevenirii criminalitatii. 2006. ca subiect activ al infractiunii este exclus. Editura C.pag. Parte Generala. 39 Constantin Mitrache. care vor trebui sa raspunda atat penal. cea de faptuitor este mai intinsa. Desigur ca nu se poate pune semnul egalitatii intre cele doua notiuni. subiect activ al infractiunii nu poate fi decat infractorul.Infractiunea. cat si civil. chiar si cu stirea si conlucrarea mai multor persoane ori a tututor persoanelor fizice ce o compun. Drept Penal. savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social. Bucuresti.periculoasa. se foloseste notiunea de infractor spre a desemna persoana care a savarsit o infractiune.Persoana care a savarsit o infractiune..

ci persoanelor ce au implicat-o intr-o astfel de activitate.40 b)Persoana juridica. Iasi..Prin acest text de lege s-a consacrat in legislatia penala romana in vigoare raspunderea penala a persoanelor 40 Narcis Giurgiu. cu titlu marginal „ Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice”. Editura Gama.278 din 4 iulie 2006 s-a introdus in Codul penal in vigoare art.301 Cod pen. Solutia este aplicabila chiar si in cazul savarsirii infractiunii de concurenta neleala.19. raspunderea consecintelor faptei revine nu organizatiei in bloc. 22 . cand potrivit art. pe langa persoana fizica poate fi subiect al infractiunii. Legea Penala si Infractiunea. Prin Legea nr.

cat si cea pozitiva cu privire la responsabilitatea penala a persoanei juridice. care au avut in vedere atat la reconsiderarea in doctrina romana a problemei raspunderii penale a persoanei juridice. care s-a realizat prin introducerea acestei institutii. o fictiune a legii.163. legiferarea raspunderii penale a persoanei juridice a devenit o necesitate tot mai stringenta. ina baza careia persoanele juridice nu au o existenta proprie. care au stat la baza sunt :Rezolutia(77)28 privind contributia dreptului penal la protectia mediului. dar si pe recomdarile si deciziile in acest domeniu cuprinse in documentele internationale de referinta in materie. acestia fiind singurii care trebuie sa rsapunda din punct de vedere penal. Uniunea Europeana. Recomandarea R(81)18 asupra criminalitatii afacerilor. Teza negativa este sustinuta in special de partizanii teoriei fictiunii.juridice. De asemenea. op. isi gaseste izvorul in documente de referinta ale unor organisme internationale. in ultimul deceniu.Consacrarea raspunderii penale a persoanei juridice in Codul penal in vigoare se intemeiaza pe ratiuni de ordin practic. faptele fiind savarsite indeosebi de persoanele juridice care au actionat cu scopuri deghizate. Un alt considerent care justifica reglementarea in legea romana a raspunderii penale a persoanei juridice. de aceea ea nu lucreaza decata sa cum voiesc sau inteleg cei care au conducerea intereselor sale. membri care nu au fost consultati in vederea comiterii actului. cum sunt:Consiliul Europei. activitatea lor prezentand un pericol real pentru ordinea juridica. In stiinta penala moderna au fost formulate si sustinute atat teza negativa. 23 .Dintre cele mai semnificative documente internationale adoptate de Consiliul Europei.b) a pedepsi o colectivitate inseamna a lovi membrii sai nevinovati.Argumentele invocate in sustinerea acestei legi sunt urmatoarele:a) persoana juridica nu are vointa si o inteligenta proprie. forme si structuri noi ale criminalitatii organizate.c) aplicarea 41 Ilie Pascu. cit. De aceea. care accepta posibilitatea instituirii raspunderii penale a persoanelor juridice pentru infractiunile comise in dreptul comercial etc.41 In doctrina penala se recunoaste ca una dintre cele mai controversate probleme de drept penal este cea privitoare la posibilitatea de a considera infractor si de a supune la pedepse colectivitatile organizate sub forma de persoane juridice sau morale. in plan criminologic s-au inregistrat. ci sunt o creatie. pag.

prezinta unele particularitati. amenda. sfera faptelor pentru care poate fi angajata raspunderea penala a persoanei juridice este. mai restransa decat in cazul persoanelor fizice.Elementul subiectiv. 42 Alexandru Boroi.pag.pedeapsa nu are nici o eficacitate.42 Potrivit art. Totusi.unora dintre pedepsele prevazute de lege pentru persoanele fizice nu se poate face. b) exista si pedepse care pot si plicate cu succes persoanelor juridice: dizolvarea. in mod inevitabil. in cazul unei infractiuni savarsite de o persoana juridica. o asemenea persoana savarsi orice infractiune prevazuta de Codul penal sau de legile speciale. existand si infractiuni a caror savarsire in calitate de autor de catre o persoana juridica este de neconceput-viol. iar acolo unde acest lucru ar fi posibil. 24 . bigamie. autoritatile publice si institutiile publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.Argumentele invocate in sprijinul acestei teze sunt urmatoarele:a) persoanele morale reprezinta o realitate juridica incontestabila si se pot manifesta in diferite moduri in viata sociala.cit.Potrivit art. ceea ce inseamna ca.19 Cod pen. c) persoana juridica sa nu fie dintre cele exceptate de la raspunderea penala. Teza afirmativa.Legea nu instituie nici o limitare in privinta infractiunilor susceptibile de a fi comise de o persoana juridica. b) infractiunea sa se savarseasca in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. sunt exceptate de la raspunderea penala statul. evadare.Este vorba nu despre faptele comise de conducatori fara stirea si acordul membrilor persoanei juridice.122. inclusiv prin savarsirea de infractiuni. suspendarea activitatii. Pentru ca o persoana juridica sa raspunda penal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) persoana juridica sa fi savarsit o infractiune. in principui.in vigoare. ci de acte voite si consimtite de toti membrii colectivitatii si executate conform cu dorintele acestora. d) prezenta elementului subiectiv cerut de norma de incriminare pentru ca fapta sa constituie infractiune.19( indice 1) Cod pen. intrucat persoana juridica nu ar simti efectele sale. op. este sustinuta de cei care impartasesc teoria realitatii cu privire la persoanele juridice.

la savarsirea aceleasi infractiuni. Subiectul pasiv al infractiunii. adica cea care sufera sau asupra careia se resfrange nemijlocit urmarea materiala ori starea de pericol creata prin savarsirea infractiunii. 25 . in orice mod. Subiectul pasiv al infractiunii este persoana vatamata penal. Codul penal roman consacra concursul intre raspunderea penala a persoanei juridice si cea a persoanei fizice.In cazul in care fapta este savarsita de un tert in profitul persoanei juridice. fie ca este consecinta unei de neglijenta in cadrul ei.19( indice 1) alin( 2) in care se prevede:„ Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit.Aceasta solutie rezulta din dispozitia cuprinsa in art.pag. op. Daca organele de conducere au facut tot ceea ce era posibil pentru prevenirea comiterii infractiunii sau pot demonstra ca actele prepusului nu sunt legate de realizarea obiectului activitatii. Astfel. cel putin sa fi avut cunostinta de comiterea ei si sa nu o fi impiedicat ori sa fi acceptat sa profite de pe urma faptei. titulara 43 Ilie Pascu.166. raspunderea persoanei juridice va fi inlaturata. va trebui stabilit fie ca savarsirea infractiunii decurge dintr-o decizie intentionata adoptata in cadrul persoanei juridice.”43 Asa cum am mentionat si mai sus subiecti ai infractiuni pot fi atat subiectul activ cat si subiectul pasiv . trebuie ca aceasta. cit.Aceasta calitate juridica o poate avea atat o persoana fizica.

cand subiect pasiv al infractiunii este insasi victima. asa cum este cazul omorului deosebit de grav( art.. in ipoteza persoanei fizice care nu a suferit nemijlocit decat paguba. pag. cat di cel de drept civil. iar a doua-din faptul prejudicierii unei persoane prin infractiune.178 alin. cat si o persoana juridica .b C.pag.final C. fara a putea intruni si calitatea de persoana daunata( cum este cazul victimei intr-o infractiune de omor). Putem avea insa si o pluralitate de subiecti pasivi. dupa cum este posibil.deci ambele actiuni devin exercitabile in procesul penal( si cea penala si cea civila) nu este exclusa posibilitatea ca o persoana sa devina subiect pasiv al infractiunii. Intr-adevar. aceasta nu poate exercita in procesul penal( sau civil) decat o actiune civila.pen.cum ar fi cazul infractiunii de omor.pen. Intre cele doua situatii se mai produce si o diferentiere sub raportul implicarii lor procesual penale. pagubita. 46 Alexandru Boroi.44 Trebuie facuta deosebirea dintre subiect pasiv al infractiunii sau persoana vatamata(calitatea procesuala a subiectului pasiv) de aceea de persoana pagubita prin infractiune.46 Daca de cele mai multe ori aceeasi persoana poate avea atat calitatea de subiect pasiv al infractiunii. in ambele cazuri. pozitia sa vizand atat raportul juridic de drept penal.unor drepturi subiective ori a unor interese legitime. lezata prin savarsirea unei infractiuni.cit. decurge din raul produs unei persoane prin infractiune indiferent de prejudicierea sa materiala. sau in cazul uciderii din culpa( art. daca de cele mai multe ori persoana vatamata este in acelasi timp si persoana daunata. op. 174. in cazul unei 44 45 Narcis Giurgiu. in timp ce persoana vatamata care a suferit nemijlocit si raul produs prin infractiune( ca in cazul infractiunii de vatamare corporala) poate dobandi in procesul penal atat calitatea de parte vatamata cat si cea de parte civila. op.Astfel. cat si cea de subiect pasiv de drept civil ( de exemplu.Prima.etc.45 La majoritatea infractiunilor intalnim un singur subiect pasiv.176 alin.125. dar nu si raul produs prin infractiune. (1) lib. ca o persoana sa poata dobandi calitatea de persoana daunata fara a fi suferit si raul cauzat prin infractiune( cum este cazul sotiei sau a copiilor victimei. pozitia sa de subiect pasiv oferindu-i temeiul de a putea trece la exercitarea activa atat a actiunii penale cat si a celei civile. in cazul aceleiasi infractiuni de omor).cit. 26 .

pag. valoare sociala in principal ocrotita.48 Subiectul pasiv special poate sa se infatiseze ca subiect pasiv principal si subiect pasiv secundar. inselaciune. omor. persoana impotriva careia se comite fapta trebuie sa indeplineasca o functie importanta de stat sau publica. ci a altei fapte( omor sau vatamarea corporala).Orice infractiune are ca subiect pasiv general statul.16. 48 Vasile Dobrinoiu. iar functionarul a carui libertate 47 Ilie Pascu. daca lipseste aceasta calitate nu se realizeaza continutul infractiunii de atentat. Subiect pasiv special si imediat este persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale vatamate sau puse in pericol prin savarsirea infractiunii. la infractiunea de atentat care pune in pericol siguranta statului. prin infractiunea de ultraj( art. subiect pasiv este victima. careia i s-a produs un prejudiciu prin infractiune. si de subiect pasiv secundar titularul valorii sociale in secundar ocrotite. Titularul relatiilor sociale referitoare la autoritatea de stat.cit. op.infractiuni de distrugere a unui bun. in cazul unei infractiuni de omor. unde are calitatea de subiect pasiv principal titularul valorii sociale. talharie. iar persoana daunata. este subiect pasiv principal. sunt si situatii in care subiect pasiv al infractiunii poate sa fie o persoana si alta sa aiba calitatea de subiect pasiv de drept civil( de exemplu. Daca la marea majoritate a infractiunilor ( furt. vatamare) nu se cere ca subiectul pasiv sa indeplineasca anumite conditii speciale.Aceste categorii de subiecti pasivi apar in cadrul infractiunilor complexe.cit . Cele mai cunoscute clasificari sunt: a) subiect pasiv general si subiect pasiv special . in principal ocrotite prin infarctiunea respectiva. op . sunt totusi infractiuni la care norma de incriminare prevede unele cerinte fara de care persoana nu poate fi subiect pasiv al acelei infractiuni. sa fie sotia sau copii celui ucis).239 Cod pen.pag. 27 . 167.De exemplu.De exemplu.) sunt ocrotite doua valori sociale: autoritatea de stat si libertatea sau integritatea corporala a functionarului public.47 In doctrina se fac diverse clasificari ale subiectilor pasivi ai infractiunii. subiect pasiv al infractiunii este proprietarul bunului si tot el poate fi si persoana prejudiciata prin infractiune). deoarece orice infractiune aduce atingere ordinii de drept penal statornicita de catre stat prin normele de drept penal.

Prin savarsirea infractiunii complexe titularul valorii ce constituie obiectul juridic principal devine subiect pasiv principal. furtul). de exemplu.49 Subiectul pasiv secundar este si consumatorul de droguri in cazul infractiunii de trafic de droguri. In aceasta categorie ar intra fie infractiunile in cazul carora sfera subiectilor pasivi nu poate fi concretizata pentru ca valoarea sociala corespunde unui sentiment( sentimentul de pudoare.). fie infractiunile. alin(4) si (5) Cod pen. atunci cand subiectul activ ofera sau vinde unei persoane droguri pe care aceasta le consuma.217. pag. sentimentul religios sau respectul fata de cei decedati).Spre exemplu. iar titularul valorii ce constituie obiectul juridic secundar devine subiect pasiv secundar sau adiacent . Alti autori identifica si o a treia categorie si anume aceea a infractiunilor fara subiect pasiv sau fara victima.Sunt infractiuni cu subiect pasiv nedeterminat cele care protejeaza o valoare sociala ce apartine unei sfere nedeterminate de persoane. 49 50 Traian Dima. 28 .sau integritate corporala a fost vatamata prin comiterea infractiunii este subiect pasiv secundar. care sufera consecintele produse sau pe cale de a se produce( toxicomania). detinerea ilegala de arme. op. 173. Prin urmare. in cazul infractiunii de distrugere a bunului propriu prin mijloace care prezinta pericol public( art. a caror incriminare se justifica datorita faptului ca ele pot constitui premisa pentru alte infractiuni. ea devine subiect pasiv secundar al infractiunii de trafic de droguri. Sunt infractiuni cu subiect pasiv determinat cele in cazul carora poate fi identificata o persoana fizica sau juridica in calitate de titular al valorii sociale lezate( spre exemplul violul. fiindu-i periclitata sanatatea.Cel mai clasic exemplu este acela al infractiunii complexe care este talharia. doctrina distinge intre infractiuni cu subiect pasiv determinat si infractiuni cu subiect pasiv nedeterminat.50 In functie de modul de delimitare a sferei subiectilor pasivi in continutul infractiunii. cit.obstacol.in cazul difuzarii de materiale obscene. subiectul pasiv secundar este intruchipat in persoana celui care sufera consecintele consumului ilicit de droguri. detinerea de substante stupefiante in vederea consumului propriu. subiectul pasiv este indeterminat.Deci.

op.Astfel.52 Asa cum s-a aratat. in teoria dreptului penal se mai intalneste clasificarea de subiect pasiv simplu( necircumstantiat) si subiect pasiv calificat( circumstantiat).54 51 Florin Streteanu. fie agravarea acesteia( art. pentru subiectul pasiv in continutul unor infractiuni. si a carei prezenta poate conditiona fie existenta continutului de baza al infractiunii( art.51 In sfarsit.239). spre exemplu. cit.op. subiectul pasiv este calificat atunci cand se cere ca el sa aiba o anumita calitate si este necircumstantiat atunci cand nu se cere o astfel de calitate. furtul cand prin comiterea faptei se aduce atingere unui singur subiect pasiv. Avem o infractiune cu subiect pasiv multiplu. 175.pag. 52 Narcis Giurgiu.239 Cod pen. atunci cand dupa sustragerea bunului apartinand unei persoane.Cod pen. militar.Clasificarea intereseaza pentru calificarea corecta a faptei si stabilirea masurii de aparare sociala adecvate.53 Importanta studiului subiectului pasiv al infractiunii se releva in raport cu numeroase institutii ale dreptului penal: subiectul pasiv este persoana indreptatita sa depuna plangerea prealabila sau sa se impace cu inculpatul. ruda apropiata etc.functionarul insultat sau lovit. statul.Este infractiune cu subiect pasiv unic omorul. si un subiect pasiv secundar. Sunt prevazute si anumite conditii speciale. cit.). op.c. ca titular al autoritatii. 53 Constantin Mitrache. pentru infractiunea de ultraj( art. este necesar de exemplu. cum ar fi de exemplu.) ca subiectul pasiv sa fie un functionar ce indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.175. aceea de functionar. infractorul loveste o alta persoana care dorea sa il impiedice sa plece cu bunul sustras.123. eroarea asupra calitatii subiectului pasiv.177 Cod pen. in cazul talhariei. 29 .) subiectul pasiv trebuie sa fie noul nascut al mamei ucigase etc. lit. Din ultima categorie fac parte acei subiecti pasivi pentru a caror existenta norma penala cere o calitate speciala.).383.239 Cod pen. pag. O infractiune poate avea un subiect pasiv unic sau o pluralitate de subiecti pasivi. avem un subiect pasiv principal. pag. cit. consimtamantul victimei ca si cauza justificativa se raporteaza tot la subiectul pasiv. in cazul ultajului( art. 54 Ibidem. pentru infractiunea de pruncucidere( art. poate influenta unitatea sau pluralitatea.Tot astfel. violul.

pentru ca Vasile Ponta.in calitate de autor ori a partcipat la savarsirea infractiunii.Persoana fizica. fie prin suportarea consecintelor acesteia. Persoana care a savarsit o infractiune. 30 .56 Intre subiectele de drept penal si subiectii infractiunii exista o relatie de la intreg la parte.este infractor. dar nu toti subiectii de drept penal sunt si subiecti ai infractiunii. insa nu orice subiect de drept penal este si subiect al infractiunii. persoana juridica poate fi subiect activ al infractiunii. ceea ce face ca orice subiect al infractiunii sa fie concomitent si subiect de drept penal. Cristian Mitrache. desemneaza persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Editura 56 Universul Juridic. Parte Generala. cea de faptuitor este mai intinsa. De asemenea. Subiectul activ al infractiunii. reprezinta fapta prevazuta de legea penala. persoanele implicate in savarsirea unei infractiunii. Desigur ca nu se poate pune semnul egalitatii intre cele doua notiuni. 2009. Sectiunea a2a.Drept Penal. iar persoana care a savarsit-o sa nu fie infractor ci doar faptuitor.1Notiunea de subiect activ. Parte Generala. 2006. fie prin insasi savarsirea infractiunii. Subiectul activ al infractiunii este persoana fizica ce a savarsit fapta direct si nemijlocit.Infractiunea. se desemneaza in doctrina penala. Drept Penal Roman. in calitate de instigator sau complice.Subiectii de drept penal prin implicarea lor in savarsirea unei infractiuni devin subiecti ai infractiunii. 1.55 Prin notiunea de subiecti ai infractiunii. Lipsa vinovatiei ori a pericolului social face ca fapta savarsita prevazuta de legea penala sa nu fie infractiune. care nu este sinonima cu notiunea de infractiune. In legislatie cat si in doctrina penala se foloseste atat notiunea de infractor cat si de faptuitor pentru a desemna persoana care a savarsit o fapta penala prevazuta de legea penala. savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social.Se poate observa ca toti subiectii infractiunii sunt si subiecti de drept penal.Editura Hamangiu. 55 Constantin Mitrache.

de pilda.care prin Codul penal din 1810.majoritatea cosarsitoare a relatiilor de aparare sociala se desfasoara in afara raporturilor de conflict. prin Ordonanta din 12 februarie 1945 s-a constituit din minoritatea penala (13-18 ani) o cauza legala de iresponsabilitate penala. in timp ce Codul penal roman stabileste aceasta limita la 14 ani.99 alin.57 1. A.Conditia unei varste minine.op.1. Pentru a fi subiect activ al infractiunii persoana fizica trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale si speciale. stapanire si experinta de viata care i-ar conferi o capacitate penala deplina.pag. In acest sens.cit. minime. pentru ca daca nu sunt intrunite toate elementele infractiunii. prin dezvolatarea sa psihomentala. Distinctia este importanta mai ales practic. tendinta actuala in planul stiintei dreptului penal este aceea de a ridica cat mai sus limita de varsta de la care se poate considera ca minorul.Astfel. fie pentru ca fapta sa a fost lipsita de pericol social. persoana atinge parametrii necesari pentru a-si asuma in cunostinta de cauza si in liber consecintele incalcarii unei norme de drept penal in jurul varstei de 14 ani. 57 Vasile Ponta. pentru ca prin adoptarea noului Cod penal din 1993 sa se prevada ca numai minorii care au depasit varsta de 13 ani pot fi condamnati la o pedeapsa. fie pentru ca nu a fost vinovat.2Conditiile generale privind persoana fizica. limita de varsta din Codul nostru Penal. Conditiile generale de existenta a subiectul activ al infractiunii se refera la: cerinta indeplinirii unei limite de varsta. Dupa cum semnaleaza literatura de specialitate. a ajuns la un grad de intelegere. prin dezvoltarea sa biopsihica. In sistemul legii noastre se considera ca. In privinta determinarii varstei minime de la care incepe capacitatea juridica de drept penal se observa unele deosebiri de la o legislatie la alta. in art. prevedea pentru minori inceputul capacitatii penale de la 13 ani. faptuitorul nu va raspunde penal. cerinta ca persoana fizica sa fie responsabila si cerinta ca fapta sa fi fost savarsita cu libertate de vointa si actiune.65. Codul penal cehoslovac o stabileste la 15 ani. stabileste si debutul capacitatii juridice de drept penal. iar Codul penal polonez la varsta de 16 ani. 31 . in Franta.

59 Pe de alta parte.Zolyneak.2. etologiei si al dreptului penal leaga un asemenea nivel de dezvoltare medie pshico-morala a personalitatii incat. de regula. M. deprinderi si valori pshico-morale si sociale necesar integrarii sale 58 Narcis Giurgiu. adolescenta. potrivit dispozitiilor legale in vigoare. Fiecarei etape ii sunt proprii anumite particularitati bio-psihice care prezinta importanta in legatura cu cerintele necesare pentru formarea capacitatii juridice penale.De subliniat este faptul ca aceasta limita se plaseaza in perioada minoritatii. intr-o forma deplina.58 In decursul vietii.cit.aceasta fiind limita de varsta de care specialistii din domeniul pshihologiei. de principiu.Problema etapei in care persoana poate deveni subiect al infractiunii se pune numai in legatura cu cea a copilariei si adolescentei nu si a maturitatii sau batranetii.I.? 59 M. „ minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant. maturitatea si batranetea. potrivit art.99 Cod penal prevede in mod expres regula ca :„ Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal”. dar si de capacitatea de a le dirija in mod libe. la varsta de 14 ani si continua. iar.113.cit.99 alin.Limita la care o persoana poate deveni subiect al infractiunii a variat in decursul timpului. op. art. deci poate lucra cu una din formele de vinovatiei penale.” In sfarsit. In acest sens.” Potrivit art. fata de care s-a adoptat un sistem adecvat de sanctionare.in completarea sa. capacitate juridica penala incepe.Michinici. 32 . sociologiei. op. moralei. aceasta limita incepe. semnificatiei si consecintelor faptelor sale. aparand astfel. art.50 Cod penal prevede ca: „ Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal. la 14 ani impliniti.3 Cod penal „ minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal”. se presupune ca individul beneficiaza si de aparatul de cunostinte. atingand varsta de 14 ani. deosebindu-se de la o legislatie la alta. de principiu.pag. individul dispune nu numai de faculatatile psihice necesare intelegerii continutului. categoria de infractori minori. In ceea ce priveste regimul varstei la care debuteaza capacitatea juridica penala in tara noastra.99 alin. persoana parcurge patru etape principale:copilaria. in dezvoltarea sa.Rezulta ca in sistemul dreptului penal roman in vigoare. peste varsta de 16 ani.

in timp ce. formarea personalitatii uneori conturandu-se chiar peste pragul varstei de 14 ani. 33 . nu mai tarziu de 16 ani. desi nu va afecta capacitatea sa penala. ca suport al capacitatii juridico-penale. un regim de capacitate penala cu caracterul unei prezumtii legale absolute. dar in genere. nu toti adolescentii parcurg la fel si in acelasi ritm procesul dezvoltarii lor psiho-morale. Cu toate acestea. op. in timp ce minorul mai mare de 16 ani nu are posibilitatea inlaturarii prezumtiei legale de capacitate.Responsabilitatea este cea de a doua conditie generala pentru subiectul activ al infractiunii. putandu-si asuma in deplina cunostinta de cauza consecintele faptelor sale in raport cu exigentele legii penale.Aceasta conditie trebuie sa o indeplineasca orice persoana fizica pentru a deveni subiect activ al infractiunii si reprezinta starea psihica-fizica normala-in planul intelegerii si dirijarii constiente a faptelor. in sistemul nostru penal. rezulta ca responsabilitatea penala. nu indeplinesc conditia generala de varsta minima pentru a deveni subiecti ai infractiunii minorii sub 14 ani. 60 Narcis Giurgiu. legiuitorul a instituit pentru acest interval un regim de capacitate penala avand caracterul unei prezumtii legale relative. In concluzie. insa. de la 16 ani inainte. in unele cazuri. daca minorul mai mare de 16 ani va face dovada lipsei discernamantului.capacitatea juridica penala este presupusa a fi implinita o data cu implinirea varstei de 14 ani si cum atingerea acestei varste implica un asemenea grad de dezvoltare psihico-mentala a minorului incat se presupune ca acesta dispune atat de factorul intelectiv. dupa caz. desi minorul aflat intre limitele de 14 si 16 ani este prezumat legal a dispune de capacitate penala.60 B.firesti si neconflictuale in viata sociala.pag. va putea elimina.Cum. el poate rasturna aceasta prezumtie facand dovada lipsei discernamantului. potrivit legislatiei in vigoare.cit. fie responsabilitatea. fie imputabilitatea. Cum. aceasta avand un caracater absolut. aceasta imprejurare. corespunde acelui grad de dezvoltare psihica a unei persoane fizice normale care ii confera aptitudinea de a comite fapte prevazute de legea penala cu vinovatie.pe care trebuie sa o detina toate persoanele ce poseda capacitate juridica penala. pentru celalalt interval. Pe cale de consecinta. cat si de volitiv pentru conturarea vinovatiei.

este starea normala a oricarei persoane care a implinit varsta de 16 ani. ca o aptitudine si posibiitatea reala a persoanei in varsta de peste 14 ani de a lucra cu vinovatie penala. se bucura de beneficiul unei prezumtii legale. atat in planul dreptultui penal material cat si al celui instrumental. 61 Narcis Giurgiu. capacitate juridica penala. Dupa cum se poate observa responsabilitatea se apreciaza prin prisma a doi factori: unul intelectiv ce presupune capacitatea persoanei de a intelege semnificatia actiunilor si inactiunilor ei. iar cand persoana este constransa. instituirea de la aceeasi varsta a capacitatii juridico-penale.cat si responsabilitatea. a urmarilor acestora si altul volitiv ce presupune capacitatea persoanei de a fi stapana pe actiunile sau inactiunile sale. In sensul aratat. ca rezultanta a acestei conlucrari. prin urmare. in sistemul dreptului nostru penal. responsabilitatea depinzand de dezvoltarea factorilor volitivi si intelectivi. ea putand fi rasturnata prin dovada contrarie.pag 188. in sensul ca toate persoanele izice care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumate de lege a poseda discernamant critic.Prezumtia este una relativa. 34 .61 Responsabilitatea este definita in doctrina penala ca fiind aptitudinea persoanei de a- si da seama de faptele sale( actiuni sau inactiuni) de rezonanta sociala a acestora precum si de a-si putea determina si dirija in mod constient vointa in raport cu aceste fapte. deci.care implica.lipseste factorul volitiv. pe care le dirijeaza in mod constient. caz in care lipseste vinovatia. vocatie care se intemeiaza pe un grrad relativ dezvoltat de formare a factorilor care gireaza procesele intelective si volitive necesare formarii vinovatiei. a celui intelectiv duce la iresponsabilitate. exercitand toate drepturile si obligatiile pe care aceasta raspundere le implica. care la randul ei. Datorita stransei legaturi reciproce dintre aceste niveluri sau unghuri de evaluare. Responsabilitatea se prezuma.Lipsa unuia. printre alte forme de raspundere juridica. conlucrarea corecta a celor doi factori caracterizanti ai vinovatiei. stare de responsabilitate si pe aceasta baza. si pe aceea a raspunderii penale. Responsabilitatea apare.cit. iar capacitatea juridica penala de responsabilitate. op. capacitatea juridica penala semnifica starea persoanei fizice responsabile de a-si putea asuma. in temeiul faptelor savarsite. fundamenteaza din punct de vedere stiintific . atat capacitatea penala.

Din punctul de vedere al acestor notiuni. deci. el detine capacitatea controlarii si stapanarii acestor factori prin declansarea si intretinerea unor procese de autodeterminarea optiunilor. reflecta raportul dintre subiect si conduita sa. aceasta din urma referindu-se la obligatia faptuitorului de a suporta consecintele juridico-penale ale unei fapte penale determinate. Cristian Mitrache. de catre o persoana responsabila nu se rezuma la o simpla posibilitate sau aptitudine de a raspunde. de regula.Raspunderea penala.62 Responsabilitatea nu trebuie confundata cu raspunderea penala. punctul de vedere potrivit caruia.pag. responsabilitatea nu trebuie confundata cu culpabilitatea.ca persoana nu si-a dat seama de actiunile sau inactiunile sale. pentru a exista responsabilitate penala( in sens de raspundere juridica penala) trebuie ca delicventul sa fi comis o greseala( culpabilitate) si ca aceasta greseala sa-i poata fi imputata.cit.in timp ce culpabilitatea este elementul moral al infractiunii. putandu-se naste numai pe suportul savarsirii unei fapte cu vinovatie. 35 . necasar pentru a-i atrage si imputabilitatea vreunei fapte penale. 63 Narcis Giurgiu. deciziilor si actiunilor in astfel de conditii incat alegerea formulei de comportanent ilicit se situeaza la nivelul unor manifestari reprosabile sub raport moral si juridico-penal. 62 Constantin Mitrache. care presupune starea persoanei care a comis o fapta concreta cu vinovatie si nici cu imputabilitatea care se refera la posibilitatea de a atribui persoanei savarsirea unei fapte cu constiinta deplina si vointa libera. Putem afirma ca stiintele penale moderne si inclusiv crimilogia actuala accepta. daca un subiect responsabil dispune si de libertatea de decizie si actiune.pag. ci la o raspundere juridica precis conturata. In literatura clasica s-a discutat mult in legatura cu chestiunea de a de sti daca starea de responsabilitate presupune si gradul necesar de exprimare libera a constiintei si vointei faptuitorului.122. De aseamenea. op. cu alte cuvinte.. pe de alta parte. cu alte cuvinte. desi individul normal actioneaza intotdeauna sub impulsul unor factori exo-sau endogeni.cit. imputabilitatea este o stare.63 C. ori nu si le-a putut stapani. op.Libertatea de vointa si actiune( imputabilitatea).cu larga circulatie in literatura occidentala si nu intotdeauna cu acelasi inteles.Cu alte cuvinte. o calificare a subiectului insusi.

Intr-adevar.( art.Prin libertate de actiune se intelege posibilitatea persoanei de a actiona potrivit vointei sale. exista posibiltatea ca o persoana responsabila sa comita o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri externe careia sa nu-i poata rezista.pag.pag. op. legiuitorul roman a introdus in Codul Penal doua cauze legale de impiedicare a constituirii infractiunii pentru cazurile cand faptuitorul a actionat sub imperiul unor constrangeri fizice sau psihice(morale) carora nu le-a putut rezista.115.65 64 M. prin lipsa vinovatiei. 65 Narcis Giurgiu. careia nu-i poate rezista. fapta sa nu-i fie imputabila.Michinici.cit. de a delibera si hotara potrivit propriei vointe fara o constrangere din afara.Daca a savarsit o fapta sub imperiul constrangerii morale( amenintare) sau fizice. pe care o presupune asumarea cu constiinta si vointa libera a savarsirii unei infractiuni. in cazul in care autorul actioneaza sub imperiul unei constangeri externe.46 Cod Penal).Zolyneak. aceasta nu constituie infractiune. op.64 Dupa cum s-a aratat. nu se poate considera ca fapta comisa i-ar apartine din punct de vedere moral si nici ca aceasta fapta i-ar exprima personalitatea sau starea de antisociabilitate. M. fara ca asupra sa se exercite o constrangere fizica.cit. Libertatea de hotarare inseamna posibilitatea peroanei de a-si determina in mod liber vointa. situatie in care exprimarea sa materiala sa nu poata fi atribuita unei constiinte si vointe libere si ca atare. Datorita importantei deosebite a conditiei infractorului de a actiona eu constinta deplina si vointa libera in savarsirea vreuneia dintre faptele prevazute de legea penala pentru nasterea raspunderii penale.I.? 36 .

purtand raspunderea integrala a savarsirii acesteia in calitate de autor. desi o fapta poate fi savarsita de o singura persoana ori de un numar determinat de persoane. si regimul juridic al persoanelor care coopereaza in cadrul fiecareia dintre cele doua forme de pluralitate este diferit: in timp ce. Sectiunea 1.Particularitati privind persoana fizica.Autorul si participatia. in cazul pluralitatii necesare.fie in forma pluritatii naturale. ea este savarsita ocazional de un numar mai mare de persoane decat acela care este necesar potrivit naturii faptei Datorita deosebirilor dintre pluritatea necesara. indiferent de gradul sau catimea cintrbutiei sale. in cazul pluralitatii ocazionale.Subiectul activ al infractiunii. Generalitati privind participatia penala. Capitulul 3. fiecare dintre faptuitori este considerat ca un subiect activ al infractiunii. 37 . Denumirea de participatie penala este data acelei pluralitatii de infractori ce se realizeaza atunci cand. fie in forma pluralitatii constituite-si pluralitatea ocazionala.

67 M. in Titlul 2 privitor la „ Infractiune”.67 66 Narcis Giurgiu. se precizeaza pozitia participantilor in raport cu fapta savarsita.66 Pluralitatea ocazionala este cunoscuta in literatura si legislatie sub denumirea de participatie. Ea este posibila. care este determinata nu de numarul necasar de persoane sau de natura faptei.pag. ci de natura contributiei faptuitorului la savarsirea ei. art.Participatia exista numai in situatia in care atat instigatorul (complicele). 38 .23-31 inclusiv.Zolyneak. op. Sediul legal al participatiei se gaseste in partea generala a Codului penal. de imprejurarea ca acesta sa fi actionat cu vinovatie si fapta savarsita sa fi fost in raport cu el o infractiune. In art. partcipatia era conditionata de savarsirea de catre autor a unei infractiuni. participatia subzista. fara a se transforma in autor mediat al acelei fapte. Avand in vedere actuala reglementare. op. se poate defini participatia ca fiind cooperarea la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala a unui numar de persoane superior celui cerut de lege. prevazand ca:„ Participanti sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori.I.276. considerand ca exista participatie chiar si in cazul cand autorul actioneaza fara vinovatie. M. ca o institutie legata de aceasta in Capitolul 3.Instigatorul care a actionat cu intentie raspunde pentru contributia adusa in calitatea avuta. In reglementarea anterioara. Codul in vigoare a largit cadrul particpatiei.23 Cod penal. ceea ce are drept consecinta lipsa raspunderii penale a acestuia. Intr-o atare situatie. chiar si la faptele ce presupun pluralitatea naturala sau constituita de faptuitori. instigarea si complicitatea.169. instigatori sau complici. prin introducerea participatiei improprii. cat si autorul ar fi actionat cu intentie.Michinici.cit.De exemplu-o persoana determina un iresponsabil sa comita un furt.(coutoratul). asa cum era considerat sub regimul vechiului cod.cit. cum sunt: autorul. in cadrul participatiei penale.pag. in baza unei vointe comune dintre care cel putin una a actionat cu intentie. la orice infractiune. in general. stiinta dreptului penal si dreptul penal pozitiv fac distinctie intre mai multe forme posibile.regimul juridic al participantului este starns legat de natura contributiei sale la savarsirea faptei prevazuta de legea penala. cu mentiunea ca fapta savarsita de autor constituie doar o fapta prevazuta de legea penala si nu o infractiune.Ca atare.

a curgerii termenului de prescriptie.delict distinct” se sustine ca actele de cooperare ale participantilor reprezinta fapte cu semnificatie juridica proprie si autonoma. cu consecinte independente si distincte asupra aplicarii legii penale in timp. In materia participatie penale s-au afirmat doua conceptii fundamentale diferite. prima – denumita a „complicitatii delict distinct” si cea de a doua.denumita „a unitatii infractiunii”. In conceptia autonomiei participatiei sau a complicitatii . nu numai ca participantii vor raspunde. consacrata si in legislatia noastra. dar si momentul comiterii actelor lor de cooperare va fi considerat distinct de acela al survenirii rezultatului infractional. 39 .zoly. a aplicarii amnistiei. constituind tot atatea infractiuni distincte.pag278.Ca o consecinta directa a acestei conceptii.. pentru fiecare dintre faptele penale savarsite. gratierii etc. in mod independent si in calitate proprie. pentru fiecare dintre participanti. dar conexe cu fapta aceluia ce savarseste executarea propriu-zisa. In conceptia din M.