AUREL ŞARA .

ALrMENTAŢIA RAŢIONALA A ANIMALELOR DE FERMA
~ ~

-

Editura RISOPRINT Cluj-Napoca • 2007

© 2007 RISOPRINT
:roate drepturile rezervate autorilor & editurii.
~.o(},

Editura RISOPRINT este acreditată de CN CSl.S (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior). Pagina web a CNCSIS: www.cncsis.ro

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul prealabil, în scris, al autorului.

Ali rights reserved. Printed in Romania. No parts ofthis publication may be reproduced or distributed in any form or by any means, or stored in a data base or retrieval system, without the prior written permission ofthe author.

ŞARA,AUREL ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ A ANIMALELOR FERMĂ / Aurel Şara - Cluj-Napoca; Risoprint, 2007 291 p.; 17x24cm. Bibliogr. ISBN 973-751-366-5 978-973-751-366-3

DE

Director: GHEORGHE POP Consilier editorial: MIRCEA DRĂGAN Design copertă: CAMELIA MA.NASrA

-

----

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
Panait Istrati BRĂILA

Tiparul executat la:
S.c. ROPRINT S.R.L.
i?J'o'-<f,

400275 Cluj-Napoca • Str. Horea nr. 82 Tel.lFax: 0264-432384 • roprintcluj@xnet.ro
i?J'o'-<f,

430 315 Baia Mare> Piaţa Revoluţiei nr, 5/1 Tel.lFax: 0262-212290

657328

III

CUPRINS

Pag.
INTRODUCERE CAPITOLUL 1 CERINŢELE NUTRIŢIONALE 1 LA ANIMALE

1.1. Norma de hrană 1.2. Cerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale 1.2.1. Cerinţele de energie 1.2.2. Cerinţele de proteină """"",""""""""""""""""""'" 1.2.3. Cerinţele de substanţe minerale 1.2.4. Cerinţele de vitamine 1.3. Cerinţele nutriţionale pentru animalele de reproducţie 1.3.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie 1.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la masculi 1.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la femele 1.3.2. Cerinţele pentru femelele de reproducţie ..""" .." ..".. 1.3.3. Cerinţele pentru reproducătorii masculi .."" ".. 1.4. Cerinţele nutriţionale pentru creştere şi îngrăşare 1.4.1. Influenţa alimentaţiei asupra creşterii şi dezvoltării "....................... 1.4.2. Cerinţele pentru creştere şi îngrăşare 1.5. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lapte 1.5.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lapte 1.5.2. Cerinţele pentru producţia de lapte 1.6. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de ouă 1.6.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de ouă......... 1.6.2. Cerinţele pentru producţia de ouă 1.7. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lână 1.7.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lână 1.7.2. Cerinţele pentru producţia de lână "...................... 1.8. Cerinţele de apă la animale ".......................

3 3 5 5 7 7 8 9 9 9 15 21 23 25 25 27 29 29 30 33 33 34 36 36 36 37

IV CAPITOLUL II TEHNICA ÎNTOCMIRII RA ŢIEI DE HRANĂ 2.1. Raţia de hrană şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească 2.2. Întocmirea raţiei de hrană CAPITOLUL III SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI TA URINELOR 3.1. Particularităţi de digestie şi valorificare a substanţelor nutritive la taurine 3.2. Alimentaţia taurilor de reproducţie 3.3. Alimentaţia vacilor de lapte 3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată 3.3.2. Alimentaţia vacilor în lactaţie 3.4. Alimentaţia viţeilor în perioada de alăptare 3.5. Alimentaţia tineretului taurin de reproducţie de la 6 - 24 luni 3.6. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării 3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sisitem extensiv 3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem semiintensiv 3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem intensiv CAPITOLUL IV SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI OVINELOR 4.1. Alimentaţia berbecilor de reproducţie 4.2. Alimentaţia oilor mame : 4.2.1. Cerinţele nutriţionale 4.2.2. Alimentaţia oilor în perioada de pregătire pentru montă şi montă : 4.2.3. Alimentaţia oilor în gestaţie 4.2.4. Alimentaţia oilor în lactaţie 4.3. Alimentaţia tineretului ovin de reproducţie 4.3.1. Alimentaţia mieilor în perioada de alăptare 4.3.2. Alimentaţia tineretului ovin înţărcat 4.4. Alimentaţia ovinelor supuse îngrăşării 4.4.1. Alimentaţia tineretului ovin supus îngrăşării 4.4.2. Alimentaţia ovinelor adulte reformate CAPITOLUL V SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI CAPRINELOR 5.1. Alimentaţia ţapilor de reproducţie 5.2. Alimentaţia caprelor şi tineretului caprin de reproducţie . . . . . . . . . 41 41 42 53 53 56 64 64 68 83 89 94 95 97 100 109 109 117 117 121· 121 123 124 124 1~ 129 129 134

\

. . . . . . . . . . . . . . . . . .

136 136 138

v
CAPITOLUL VI SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI CABALINELOR 6.1. Particularităţi de digestie şi valorificare a hranei al cabaline 6.2. Alimentaţia armăsarilor de reproducţie 6.3. Alimentaţia iepelor de reproducţie 6.4. Alimentaţia tineretului cab alin 6.4.1. Alimentaţia mân jilor în perioada de alăptare 6.4.2. Alimentaţia tineretului cabalin înţărcat CAPITOLUL VII SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PORCINELOR 7.1. Particularităţi de digestie şi valorificare a hranei la porcine 7.2. Alimentaţia vierilor de reproducţie 7.3. Alimentaţia.scroafelor de reproducţie 7.4. Alimentaţia tineretului porcin 7.4.1. Cerinţele nutriţionale 7.4.2. Alimentaţia purceilor în perioada de alăptare 7.4.3. Alimentaţia purceilor înţărcaţi 7.4.4. Alimentaţia tineretului porcin de reproducţie 7.5. Alimentaţia porcinelor supuse îngrăşării 7.6. Alimentaţia porcinelor în sitemul intensiv de creştere 7.6.1. Tehnica alcătuirii structurilor de nutreţuri combinate............................................... 7.6.2. Structuri de nutreţuri combinate pentru diferite categorii de porcine CAPITOLUL VIII SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PĂSĂRILOR 8.1. Particularităţi de digestie şi valorificare a hranei la păsări 8.2. Alimentaţia puilor de găină şi tineretului de înlocuire 8.3. Alimentaţia găinilor ouătoare 8.4. Alimentaţia puilor de carne 8.5. Alimentaţia curcilor adulte, puilor şi a tineretului de curcă... 8.6. Alimentaţia palrnipedelor 8.6.1. Alimentaţia gâştelor adulte, bobocilor şi tineretului de gâscă.. 8.6.2. Alimentaţia raţelor adulte, bobocilor şi a tineretului de raţă 8.7. Alimentaţia fazanilor 8.8. Alimentaţia struţilor 8.9. Alimentaţia prepeliţelor

142 142 144 149 154 154 155 158 158 160 164 174 174 177 179 180 182 191 191 197 207 212 214 219 224 229 236 236 242 249 253 262

;...

VI

CAPITOLUL IX SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI IEPURILOR 9.1. Particularităţi de digestie şi valorificare a hranei la iepuri 9.2. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem extensiv 9.3. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem intensiv................... ANEXE BIBLIOGRAFIE

267 267 270 272 277 290

TRODUCERE

Exteriorizarea potenţialului genetic al animalelor este determinată de o serie de factori externi (de mediu sau tehnologiei) dintre care alimentaţia are un rol principal. Prin alimentaţia raţională se asigură o hrană completă din punct de vedere al conţinutului în substanţe nutritive, în funcţie de particularităţile morfoproductive şi starii fiziologice la un moment dat a animalelor. Întotdeauna o alimentaţie raţională, ine echilibrată în substanţe nutritive asigură o stare bună de întreţinere a animalelor şi o producţie ridicată. Alimentaţia influenţează direct, nu numai nivelul producţiilor animale dar şi desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie, procesele de creştere şi ezvoltare, starea de sănătate a animalelor precum şi eficienţa economică. Studiul alimentaţiei animalelor domestice este o ştiinţă aflată în progres, fiind impusă de necesitatea de a contribui la dezvoltarea zootehniei şi prin aceasta la igurarea unor produse animaliere de calitate pentru om. Nutriţia şi alimentaţia animalelor reprezintă o disciplină obligatorie din planul e învăţământ al facultăţilor de Zootehnie, Agricultură şi Medicină veterinară, având o contribuţie însemnată în formarea specialiştilor din domeniul creşterii animalelor. Prin elaborarea cărţii "Alimentaţia raţională a animalelor de fermă", autorul a urmărit să prezinte un material informativ cât mai concis şi actualizat din domeniul alimentaţiei animalelor domestice, în concordanţă cu cerinţele fiziologice ale diferitelor tipuri de animale. Prin conţinut, lucrarea se adresează în primul rând tudenţilor dar şi specialiştilor din zootehnie, putând fi de folos tuturor celor interesaţi de organizarea şi aplicarea alimentaţiei raţionale. Lucrarea este concepută în 9 apitole, cuprinzând şi anexele cu valoarea nutritivă a nutreţurilor. Tematica abordată face referiri cu privire la cerinţele nutriţionale la animale, tehnica întocmirii raţiei de hrană, a reţetelor de nutreţuri combinate şi la aspecte teoretice şi practice privind specificul alimentaţiei taurinelor, ovinelor, caprinelor, cabalinelor, porcinelor, păsărilor, iepurilor în sistemele de creştere extensiv şi intensiv. Prin conţinutul şi modul de abordare a problematicii tratate, cartea de faţă informează studenţii şi specialiştii din zootehnie cu noile orientări care există în alimentaţia animalelor, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară.

3

CAPITOLULI

CERINTELE NUTRITIONALE LA , , NIMALE
1.1. NORMA DE HRANĂ
Norma de hrană reprezintă cantitate a de substanţe nutritive (enegie, proteină, aminoacizi, Ca, P, vitamine, micro elemente etc.) necesare unui animal pe timp de 24
Normele sunt stabilite pe baza cerinţelor, diferit în funcţie de specie, rasă, 'arstă, categorie de producţie, nivelul şi calitatea producţiei. Norma de hrană este formată din necesarul pentru întreţinerea şi asigurarea funcţiilor vitale (care diferă în funcţie de greutatea corporală), la care se adaugă necesarul pentru producţie (care diferă în funcţie de nivelul şi calitatea acesteia). Norma de hrană poate fi exprimată sub formă de normă globală, ceea ce , eamnă că aceasta cuprinde atât necesarul pentru întreţinerea vieţii cât şi necesarul ~ntru producţie, sau sub formă de norme diferenţiate, stabilindu-se separat necesarul ~ntru funcţiile vitale şi separat pentru producţie (prin însumare se obţine norma de .::rranăglobală). Cerinţele de energie sunt exprimate în unităţi convenţionale ca TSD, E.A., C.F., U.n., U.FL şi UFV, UNL şi UNC, sau în energie: energie digestibilă, etabolizabilă sau netă. Pentru animalele rumegătoare, energia se exprimă prin energia netă pentru lapte şi carne, iar pentru animalele mana gastrice se utilizează energia metabolizabilă. În cazul proteinei, aceasta se exprimă în proteină brută, respectiv aminoacizi esenţiali pentru monogastrice, iar pentru rumegătoare cerinţele în proteină se exprimă . proteină digestibilă (P.D.) sau proteină digestibilă în intestin (P.D.!.).

4

Pentru substanţele minerale, cerinţele se exprimă în % din hrană sau în g pentru macroelemente şi respectiv mg sau ppm pentru microelemente. În raţii, aceste cerinţe sunt date în calciu, fosfor şi sare. Cerinţele în vitamine se exprimă în unităţi internaţionale (UI.) pentru vitaminele liposolubile, sau în mg (sau ug) pentru vitaminele hidrosolubile. În cazul raţiilor furajere se ia în considerare carotenul. În cazul nutreţurilor combinate, normele de hrană sunt exprimate în energie (KcalJkg), proteină brută . (%), aminoacizi (%), substanţe minerale (%), microelemente şi vitamine (mg, ug, sau U.I. pe kg) etc.
Modul de întrebuinţare a normelor de hrană

Normele pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt date în raport cu greutatea corporală, începând cu greutatea minimă corporală a speciei şi crescând din 50 în 50 sau din 100 în 100 kg, până la greutatea maximă. Greutatea de 50 sau 100 kg reprezintă scara normei. În cazul în care greutatea animalului pentru care se stabileşte norma, este înscrisă în tabelul cu norme, atunci se ia norma corespunzătoare ei. Dacă greutatea animalului respectiv nu figurează în tabelul cu norme, atunci se stabileşte norma prin interpolare. De exemplu se stabileşte norma pentru un taur cu greutatea corporală de 890 kg cu activitate intensă. Pentru aceasta se iau valorile învecinate şi normele corespondente lor, din normativ şi prin diferenţă se calculează norma ce revine pentru 890 kg:
800 kg 900 kg 100 kg 90 kg 9,0 U.n. 9,7 U.n. 0,7 U.n. XU.n.

x- 90x 0,7/100=

0,63

u.n.

Deci pentru 890 kg norma de întreţinere va fi ca pentru 800 kg +90 kg respectiv 9,00 U.n.+ 0,63 Un= 9,63 Un. Trebuie reţinut că metoda interpolării este precisă, dar calculul este valabil numai pentru cazul în cauză, rezultatele nu se pot generaliza şi la alte cazuri. Când se stabilesc norme pentru diferite producţii, atunci la norma pentru întreţinere, se adaugă necesarul pentru producţia pe care o dă animalul, cunoscând necesarul pentru un produs (1 kg carne, 1 litru lapte, un ou, o montă etc.). În România, la animalele rumegătoare normele de hrană ca şi tabelele de valoare nutritivă a nutreţurilor, sunt exprimate în U.n. ovăz, P.D., Ca, P etc., iar după modelul propus de IBNA Baloteşti, în UNL, UNC, PDIN, PDIE, calciu şi fosfor. În creşterea intensivă, energia metabolizabilă este normată în kcal pe kg nutreţ combinat, iar proteina brută, aminoacizii, substanţele minerale etc., sunt exprimate în

5

procente (din nutreţ); fiind prezentate limitele (minimă şi maximă) între care pot vana. În funcţie de producţia principală, hrana se normează pentru animalele de: reproducţie, creştere, lapte, carne, lână şi ouă. La stabilirea cerinţelor nutriţionale pentru fiecare dintre aceste categorii se va lua în considerare: mărimea producţiei (kg spor în creştere, kg lapte), compoziţia chimică a produsului, valoarea calorică a produsului, precum şi coeficientul de utilizare a hranei în elaborarea produsului respectiv. Cerinţele nutriţionale exprimate prin normele de hrană trebuie revăzute periodic pentru a corespunde cu noile tipuri de animale şi cu rezultatele cercetărilor ştiinţifice. Această revizuire este făcută de către organisme de specialitate: NRC ~ ational Research Council) din SUA; ARC (Agricultural Research Council) din Marea Britanie; INRA (L'Institut National de Recherche Agronomique) din Franţa, iar în România INCDBNA (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală).

1.2. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ÎNTRETINEREA " , FUNCŢIILOR VITALE LA ANIMALE
1.2.1. CERINŢELE DE ENERGIE

Din totalul de hrană primită de un animal prin raţia zilnică o parte este utilizată ~ ntru obţinerea unor producţii (lapte, carne, ouă) iar restul se foloseşte pentru igurarea funcţiilor vitale ale organismului animal (respiraţie, circulaţie, reacţiile .ochimice celulare). Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale reprezintă 35 - 65 % din raţia zilnică, fiind în funcţie de specie şi producţie. Astfel ecesarulla porcinele supuse îngrăşării este de aproximativ 35% în timp ce la găinile ouătoare ajunge până la 65%. În cazul vacilor fără producţie şi animalelor de rracţiune în perioada de repaus, prin normă se asigură numai necesarul pentru - treţinerea funcţiilor vitale. Din energia cheltuită pentru întreţinerea funcţiilor vitale, ..;.o - 50% este folosită pentru reînoirea ţesuturilor, 50 - 60% pentru cheltuielile fiziologice şi până la lO% pentru ingestia şi digestia hranei. Cerinţele minime de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale corespund oţiunii de metabolism bazal. Acesta reprezintă consumul minim de energie necesară pentru menţinerea funcţiilor vitale ale animalului ţinut în condiţii de post a hranei şi repaus. Pentru calcularea metabolismului bazal şi a necesarului de energie pentru ţreţinere se utilizează masa metabolică a animalului care reprezintă raporul dintre suprafaţa corporală şi masa corporală a animalului ridicată la puterea 0,75 (GO,75). Necesarul de energie pentru întreţinere este influenţat de o serie de factori legaţi de natura animalelor şi de condiţiile de mediu în care trăieşte animalul.

6

Factorii dependenţi de natura animalului se referă la masa şi dimensiunile corporale, specia, rasa, individualitatea, vârsta, sexul, starea de întreţinere, activitatea musculară. Masa şi dimensiunile corporale. Consumul de energie este mai mare la animalele cu o talie mai mică. Aceasta se explică prin faptul că la animalele cu talie mai mică revine pentru 1 kg masă vie o suprafaţă de iradiere a căldurii mai mare şi deci un consum de energie sporit. Specia. Necesarul de energie este mai redus la ovine şi mai ridicat la cabaline. La bovine cerinţele sunt mai mari cu 20 - 30 % comparativ cu cele pentru ovine. Rasa. În cadrul speciei, rasele uşoare au metabolismul bazal mai intens decât rasele grele. Astfel, armăsarii din rasa Pur sânge au metabolismul bazal cu 30% mai ridicat fată de cei din rasele grele, iar rasele de taurine de lapte au cerinţe energetice mai mari cu circa 10 - 15 % faţă de rasele de taurine de carne. Vârsta. Tineretul animal are un metabolism bazal mai intens decât animalele adulte, ceea ce determină un consum energetic suplimentar cuprins între 30 - 50%. Sexul, influenţează metabolismul bazal. La masculi necesarul energetic este cu până la 10 - 15% mai mare decât la femele iar la animalele castrate metabolismul bazal este mai redus decât la cele necastrate. Individualitatea, determină diferenţe ale consumului energetic pentru metabolismul bazal în funcţie de temperament. Astfel animalele care au un temperament vioi prezintă un metabolism bazal mai intens decât cele cu temperament limfatic. Starea de întreţinere a animalelor. Animalele supuse îngrăşării consumă pentru întreţinerea funcţiilor vitale cu aproximativ 17% mai multă energie decât animalele neîngrăşate. Activitatea musculară. Animalele cheltuiesc o- parte din energie pentru menţinerea tonusului muscular pentru susţinerea şi deplasarea corpului. Animalele care au un temperament liniştit şi care fac puţină mişcare, cheltuiesc mai puţină energie pentru întreţinere, fapt ce are importanţă practică mai ales pentru animalele supuse îngrăşării, Întreţinerea animalelor legate sau în stabulaţie determină diferenţe în ceea ce priveşte cheltuielile de energie pentru întreţinere. Taurinele întreţinute pe păşune sau în stabulaţie liberă consumă mai multă energie pentru asigurarea funcţiilor vitale. Factorii dependenţi de mediu şi de condiţiile de întreţinere se referă la temperatura mediului ambiant, temperatura apei şi a hranei, structura raţiei, anotimpul. Temperatura mediului ambiant. La animalele domestice temperatura corpului este cuprinsă între 39 - 41 DC şi se menţine constantă indiferent de temperatura mediului exterior. Când temperatura mediului este sub limita zonei termice neutre, care la animalele adulte în stare de inanitie sau hrănire insuficientă se află între 18 - 200C iar la cele hrănite normal între 14 _15° C, se trece în zona critică. În acest fel, animalele îşi intensifică arderile în organism şi îşi reglează pe cale chimică temperatura

7

corpului. În acest caz animalele cheltuiesc o cantitate mai mare de energie pentru asigurarea funcţiilor vitale. Temperatura apei şi a hranei, trebuie să fie cel puţin de 10 - 12°e. În cazul în care apa de băut sau nutreţurile ingerate au o temperatură prea scăzută, animalul trebuie să cheltuiască o cantitate mai mare de energie pentru a le aduce la temperatura rpului. Structura raţiei, felul nutreţului în special conţinutul lui în celuloză influenţează cheltuielile de energie pentru ingestie care reprezintă din necesarul energetic pentru întreţinere 1% pentru concentrate şi până la 8% pentru fân. Anotimpul. Metabolismul energetic este influenţat de factorul lumină care prin intensitate şi durată influenţează activitatea glandei tiroide şi prin aceasta consumurile energetice. În acest sens s-a constatat că metabolismul bazal este mai intens în lunile mai - iunie cu 16% decât în sezonul de iarnă (ianuarie - martie). Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale poate fi exprimat în energie netă pentru rumegătoare şi în energie metabolizabilă pentru porcine şi păsări. e folosesc ecuaţii de regresie pentru calculul energiei nete şi metabolizabile. Energia netă se exprimă în kcal, MJ, unităţi nutritive, unităţi furajere. 1.2.2. CERINŢELE DE PROTEINĂ Prin experienţe s-a stabilit că animalele nu pot să trăiască fără cantităţi minime e proteină chiar dacă primesc în hrană din abundenţă celelalte substanţe. Aceasta se explică prin faptul că funcţiile specifice ale proteinelor nu pot fi substituite cu alte substanţe. Necesarul de proteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale se determină prin stabilirea cantităţii zilnice de azot excretat în urină, la o hrană fără substanţe proteice -ar energia pentru funcţiile vitale a fost asigurată prin glucide şi grăsimi. În felul cesta azotul excretat reprezintă cantitatea de proteină corporală catabolizată pentru igurarea nevoilor de proteină ale organismului. Această cantitate de proteină poartă numirea de "coeficient de uzură." Cantitatea cea mai redusă de proteină care poate să acopere nevoile de uzură se numeşte minimum de proteină. Pentru stabilirea minimului proteic s-a plecat de la cercetări de bilanţ ale azotului. Cerinţele de • roteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt influenţate de gradul de asigurare a aminoacizilor esenţiali implicaţi în funcţiile specifice reprezentaţi prin aportul de: izoleucină, metionină, treonină, triptofan şi valină. 1.2.3. CERINTELE DE SUBSTANTE MINERALE , , Cerinţele de substanţe minerale se stabilesc prin experienţe de bilanţ mineral, la nivelul cantităţilor care asigură menţinerea animalelor fără producţie în echilibru mineral. În general, necesarul de substanţe minerale pentru întreţinerea funcţiilor itale la animale este mic. Până în prezent se cunoaşte cel mai bine necesarul în alciu, fosfor, sodiu şi clor (tabelul 1).

8

Tabelul 1 Cerinţele de substanţe minerale pentru întreţinerea funcţiilor vitale
Ca
Vaci, 600 kg, glzi Oi, 50 kg, glzi Capre 50 kg, Iepuri, % 36,0 3,5 3,5 0,8

P
27,0 2,5 2,5 0,4

K
39,0 2,0

Na
8,0 1,0

CI
15,0

Mg
8,0 1,0

glzi

Sursa: diferiţi autori

Gradul de utilizare a substanţelor minerale ingerate este influeţat de compoziţia chimică a raţiilor, de echilibrul acido - bazic, de raportul dintre substanţele minerale şi respectiv dintre elementele minerale şi vitamine. 1.2.4. CERINŢELE DE VITAMINE Cerintele de vitamine se apreciază diferenţiat în funcţie de specie, vârstă, sistem de creştere, tehnologie aplicată etc. Normele privind necesarul de vitamine sunt date global, necesarul pentru întreţinerea vieţii fiind inclus în valorile date. Excepţia este întâlnită la taurinele adulte pentru vitamina A. Pentru rumegătoare sunt recomandate următoarele cerinţe vitaminice care se asigură prin hrană (Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi col., 2005): Tabelul 2 Cerinţele de vitamine la rumegătoare
(Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi colab, 2005)

Categoria de animale Vaci, 600 kg Oi

VitaminaA 4000 2700

UIlkgSU Vitamina D 1200

,

Vitamina E 15 15

Pentru animalele monogastrice se fac recomandări globale pentru cerinţele de vitamine (întreţinere şi producţie).

9

1.3. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU ANIMALELE DE , , REPRODUCŢIE
1.3.1. INFLUENTA ALIMENTATIEI ASUPRA FUNCTIEI DE , , , REPRODUCTIE , 1.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la masculi

Obţinerea unor indici superiori de fecunditate şi prolificitate şi a unor produşi _ vitalitate corespunzătoare este condiţionată substanţial de nivelul cantitativ şi calitativ al hranei. Cantitatea şi calitatea hranei influenţează funcţia de reproducţie prin legătura strânsă ce există între alimentaţie, producerea celulelor sexuale şi manifestarea reflexelor sexuale. Hrănirea reproducătorilor masculi cu raţii echilibrate, cu nutreţuri Ce bună calitate duce la dezvoltarea normală a aparatului genital, la apariţia turităţii sexule la vârsta caracteristică speciei, la obţinerea unui material seminal .:e calitate superioară, la manifestarea normală a reflexelor sexuale. Atât deficitul cât şi excesul de substanţe nutritive, contribuie la scăderea ?IOducţiei de material seminal şi ca atare, trebuie ca raţiile furajere să fie echilibrate ntru a obţine rezultate bune. Alimentaţia poate influenţa negativ funcţia de reproducţie în următoarele si aţii: de subalimentaţie, de supraalimentaţie şi de alimentaţie cu valoare - ompletă, lipsită de unele substanţe nutritive, sau când substanţele nutritive se .:- esc unele faţă de altele într-o proporţie necorespunzătoare. Subalimentaţia Subalimentaţia sau subnutriţia se datorează unor raţii care cuprind toţi utrienţii, dar în cantităţi mai reduse decât necesarul. Aceasta apare în urma unor enţe alimentare îndelungate prin lipsa de nutreţuri, precum şi în decursul unor boli onice cu hiperconsum (boli infecţioase, glandulare) sau datorită unor boli digestive. Subalimentaţia animalelor în perioada de pubertate, întârzie creşterea şi dezvoltarea organismului, masculii tineri fiind mai sensibili la stresul alimentar. În acelaşi timp subalimentaţia întârzie instalarea pubertăţii, dezvoltarea testiculelor şi a glandelor anexe, instinctul genezic fiind abolit, iar funcţia endocrină a testiculului se in talează mai târziu. La reproducătorii adulţi subalimentaţia provoacă tulburări ale spermatogenezei şi ale manifestării instinctului genezic, fiind afectate şi secreţiile glandelor anexe conţinutul în fructoză şi în acid citric se diminuează mult, chiar sub 60% faţă de conţinutul normal). În experienţele pe berbeci supuşi unei subalimentaţii severe, se onstată scăderea producţiei de material seminal, a motilităţii de la 92% la 64%, a nivelului fructozei de la 215 mg la 98 mg/lOO mi (Okolski, A., citat de A. Şara, 1994)

657328

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
Panait Istrati BRĂILA

10

şi a acidului citric de la 71 mg la 42 mg/lOO ml. S-a constatat că subalimentaţia la reproducători influenţează negativ valoarea biologică a materialului seminal prin micşorarea conţinutului de hialuronidază, enzimă cu rol hotărâtor în procesul fecundaţiei. De asemenea, subalimentaţia determină o reducere accentuată a conţinutului materialului seminal în fosfatază alcalină şi acidă, care după cum se ştie, sunt enzimele metabolismului glucidic (glucidele fiind sursa principală a energiei mişcării spermatozoizilor). Subalimentaţia îsi exercită efectul asupra hipofizei care nu mai poate stimula funcţia gonadelor şi în acest fel activitatea androgenică a testiculului este întârziată sau suprimată.
Dezechilibrele nutriţionale şi influenţa acestora asupra reproducţiei la masculi

În cazul în care substanţele nutritive din raţie nu se găsesc într-un echilibru normal (deficit sau exces), funcţia de reproducţie la masculi este influenţată negativ. Dintre substanţele nutritive ce se află într-o legătură mai strânsă cu funcţia de reproducţie sunt proteinele, vitaminele şi substanţele minerale. Carenţa în aceste elemente poate constitui un factor major al infecundităţii.
Carenţa proteică

Administrarea excesivă a proteinelor ca şi insuficienţa lor în raţii duce la tulburări ale spermatogenezei şi diminuarea cantităţii de material seminal. De asemenea, deficitul proteic din raţie scade activitatea sexuală a reproducătorilor, înrăutăţeşte calitatea materialului seminal, ducând la oligospermie (spermă foarte rară) şi chiar azoospermie (lipsa spermatozoizilor). Subalimentaţia proteică scade rezistenţa organismului şi implicit a aparatului genital, favorizând instalarea unor inflamaţii comice, cum sunt: spennatocistite (inflamaţia veziculelor seminale), prostatite (inflarnaţia prostatei) şi chiar orhiepididimite (inflamarea testiculului şi epididimului). Pentru a combate tulburările de fecunditate determinate de carenţa proteică este necesar ca raţia reproducătorilor să fie normată conform cerinţelor de proteine şi trebuie să ţinem seama de: specie, rasă, varstă, greutate corporală, modul de utilizare la reproducţie (frecvenţa recoltărilor de material seminal) etc. Alimentaţia săracă în proteină şi carenţată în macroelemente (calciu, fosfor), în microe1emente (zinc, mangan, cupru, cobalt, iod) şi în vitamine (A, B, E), produce tulburări în funcţia spermatogenetică ce pot degenera în sterilitate. În aceste condiţii reproducătorii produc o cantitate mică de material seminal şi de calitate slabă, cu un conţinut redus de spermatozoizi cu viabilitate şi capacitate fecundantă scăzută.
CarenJa în glucide

In cazul insuficienţei glucidelor nu este influenţată în mod vădit funcţia de reproducţie, aceasta făcându-se indirect prin diminuarea rezistenţei organismului la diferite infecţii. În absenţa substanţelor energetice, se poate ajunge la tulburări ale

11

intezei testosteronului şi prin urmare scade potenţa sexuală. În perioada furajării reproducătorilor cu nutreţ însilozat, este necesar ca raţii1e conţină cantităţi corespunzătoare de glucide pentru a preîntâmpina apariţia aci dozelor. Excesul de siloz şi de borhot duce la stări subclinice de acetonemie (creşterea acetonei şi corpilor cetonici în sânge) care afectează spermatogeneza, producând procese degenerative la nivelul epiteliului seminifer.
ă

Carenţa în lipide Subalimentaţia în lipide la masculi duce la degenerescenţa progresiva a lulelor sexuale, la tulburări de spermatogeneză, iar în final la atrofia testiculară. Tulburările de reproducţie depind în mai mare măsură de calitatea decât de cantitatea lipidelor şi în special de carenţa acizilor graşi nesaturaţi (acidullino1eic şi arahidonic) căror carenţă în raţie determină infertilitatea. Milovanov şi Golubi citaţi de tefanache E. (1980) recomandă hrănirea berbecilor cu nutreţuri bogate în acizi graşi esaturaţi, uşor solubili care duc la o creştere a rezistenţei spermatozoizilor la şocul afrigoric, cât şi la congelare. Autorii citaţi administrând în raţia berbecilor ulei de soia obţin creşterea cu 8% a fecundităţii, faţă de lotul martor. De asemenea, unele . metabolii (vicierea metabolismului) cauzate de tulburări ale catabolismului lipidic, pot determina sterilitatea. Datorită arderilor incomplete şi anormale ale lipidelor se cumulează în organism, în mod lent cantităţi exagerate de corpi cetonici care provoacă o cetoză subclinică. Aceste stări, asociate cu o carenţă în glucide, influenţează funcţia antehipofizară care se reflectă negativ asupra spermatogenezei.
>

Carenţa în vitamine La reproducători carenţele vitaminice determină tulburări la nivelul aparatului genital, iar gravitatea lor variază în funcţie de vitamina în care este carenţat organismul. Prevenirea tulburărilor provocate de insuficienţa sau lipsa de vitamine se realizează prin asigurarea acestora în cantităţi suficiente prin hrană. Deficienţa în vitamina A inhibă spermatogeneza şi afectează fertilitate a şi calitatea materialului seminal. În cazul carenţei vitaminei A, la mascul se produc modificări ale epiteliului seminifer, caracterizate prin descuamări ale celulelor eminale, edem al membranei bazale a tubilor seminiferi şi modificări ale mucoasei epididimului, veziculelor seminale şi prostatei. Ca urmare a acestor modificări apare azoospermie, oligospermie şi necrospermie sau uneori spermatozoizi puţin viabili, cu o capacitate fecundată scăzută. De asemenea carenţa vitaminei A determină scăderea ecreţiei testoteronului, producând involuţia prostatei şi a veziculelor seminale. Pentru prevenirea şi combaterea sterilităţii determinate de carenţa în vitamina A, se impune în primul rand organizarea unei alimentaţii raţionale sau corijarea eventualelor raţii deficitare, care să corespundă speciilor respective conform activităţii de reproducţie. Astfel de exemplu, un taur de 1 000 kg necesită 50 000 100000 D.I. de vitamina A sau 80 - 200 mg caroten. În cazul reproducătorilor tineri, dozele trebuie mărite. În scop curativ, pe lângă redresarea alimentaţiei se va recurge şi la vitaminoterapie.

12

Carenţa în vitaminele din complexul B poate deveni de asemenea responsabilă de tulburări ale funcţiei de reproducţie la masculi. La reproducătorii carenţaţi în vitamina BI s-au constatat procese de atrofie şi de scleroză la nivelul testiculelor şi diminuarea funcţiei endocrine a hipofizei, caracterizată prin hiposecreţie de gonadotrofine antehipofizare. Vitaminele B6 şi B12 activează funcţia spermatogenetică a testiculului şi influenţează favorabil funcţia de reproducţie a masculului. Prevenirea tulburărilor funcţiei de reproducţie se face în primul rând, printr-o alimentaţie raţională şi prin administrarea nutreţurilor bogate în vitaminele din complexul B ca: drojdie furajeră, nutreţuri verzi, făină de peşte, lapte smântânit, lucernă uscată etc. Rolul vitaminei C în funcţia de reproducţie la masculi, nu este încă bine precizat. Deficienţa vitaminei C se reflectă negativ asupra concentratiei materialului seminal în spermatozoizi. La taurii trataţi pe cale intravenoasă, cu vitamina C, s-a constatat că infertilitate a dispare progresiv. Reproducătorii masculi afectaţi de carenţa vitaminei D devin agresivi şi nervoşi, iar funcţia spermatogenetică este prejudiciată prin oligospermie. Pentru prevenirea şi combaterea infecundităţii cauzate de carenţa vitaminei D, trebuie respectate condiţiile raţionale de hrănire, întreţinere şi adăpostire. Se vor asigura astfel adăposturi luminoase şi plimbări zilnice ale reproducătorilor, în special toamna şi iarna. Influenţa avitaminozei E asupra organelor genitale şi a funcţiei de reproducţie la masculi nu s-a putut demonstra pentru animalele mari şi mijlocii. La masculi, după' unii autori, se pare 'că deficienţa vitaminei E produce tulburarea procesului de spermatogeneză, atrofia testiculului şi pierderea reflexelor sexuale, precum şi dispariţia caracterelor sexuale secundare. Carenţa în substanţe minerale - macroelemente Alimentaţia carenţată în unele substanţe minerale poate determina de asemenea sterilitatea la animale. Tulburări mai importante ale funcţiei de reproducţie SULlt determinate de următoarele carenţe în macroelemente: calciu, fosfor, sodiu, clor şi potasiu. Cel mai frecvent carenţa în calciu se înregistrează în urma consumului de nutreţuri de proastă calitate, sau în cazul furajării reproducătorilor cu raţii bogate în concentrate şi sărace în fân de leguminoase. Carenţa în calciu poate să apară şi atunci când calciul şi fosforul există în nutreţuri, dar datorită dezechilibrului între aceste elemente, apare deficienţă în absorbţia lor. Dacă unul dintre aceste elemente este prezent în exces, acesta împedică absorbţia celuilalt precum şi absorbţia altor substanţe minerale în special mangan, zinc etc. Modificările raportului calciu/fosfor pot determina reducerea fecundităţii sau chiar sterilitatea, prin apariţia tulburărilor echilibrului acido-bazic, însoţite de un dezechilibru neuroendocrin. Existenţa raportului calciu/fosfor caracteristic fiecărei specii, este mai important pentru procesele de reproducţie decât rolul pe care îl are fiecare component în parte în raţie. La masculi carenţa în calciu determină tulburări grave ale spermatogenezei care poate evolua până la azoospermie.

13

Carenţa în fosfor se înregistrează destul de frecvent, în special în urma

consumului de porumb siloz, sfeclă, melasă sau nutreţuri de proastă calitate, fân de pădure sau provenit din regiuni mlăştinoase etc. Deficienţa în fosfor diminuează manifestarea instinctului genezic şi viabilitatea spermatozoizilor, provocând întârziere în instalarea pubertăţii. Lipsa fosforului, asociată cu lipsa vitaminelor din complexul B şi a proteinelor, reduce fecunditatea şi prolificitatea, prin scăderea viabilităţii spermatozoizilor. Fosfatul de sodiu influenţează favorabil spermiogeneza şi calitatea materialului seminal prin creşterea apreciabilă a numărului de spermatozoizi. De aceea la berbeci cu circa 45 de zile înaintea montei se recomandă administrarea a câte 10 g fosfat de sodiu/cap/zi. Carenţa în dor, sodiu şi potasiu poate provoca de asemenea tulburări ale funcţiei de reproducţie. Întrucât organismul animal nu are capacitatea de a stoca rezerve mari de clor şi sodiu, este necesară prezenţa lor permanentă în raţia reproducătorilor şi mai ales în perioada utilizării intense la reproducţie. Carenţa în sodiu are un rol important în etiologia tulburărilor funcţiei de reproducţie la masculi. De asemenea s-a constatat că regimul carenţat în potasiu determină oligospermie şi azoospermie. Potasiul este necesar pentru viabilitatea şi mobilitatea spermatozoizilor la mamifere.
Carenţa în microelemente

Alimentatia carenţată în microelemente produce tulburări în funcţia de reproducţie la mascul, ce pot degenera în sterilitate. Cele mai importante microelemente care influenţează funcţia de reproducţie la mascul sunt: zincul, manganul, cuprul, iodul, seleniul, cobaltul etc, Zincul are un rol deosebit de important în procesul de spermatogeneză, în menţinerea libidoului şi potenţei sexuale, acţionând atât asupra gonadelor cât şi upra hipofizei. Prin administrarea în hrană a sulfatului de zinc sau oxidului de zinc, se constată influenţa accentuată a acestui microelement asupra volumului materialului seminal, densităţii, a mobilităţii, rezistenţei şi duratei de viabilitate a spermatozoizilor. Carenţa în zinc determină tulburări funcţionale grave asupra funcţiei de reproducţie la mascul: atrofia tubilor seminiferi, a epiteliului germinativ concomitent u atrofia testiculelor la tăuraşi, berbecuţi, iezi; inhibarea spermatogenezei; mtârzierea dezvoltării testiculelor şi a maturităţii sexuale; hiposecreţia androgenică şi azoospermie; diminuarea libidoului şi lipsa potenţei sexuale; atrofia glandelor anexe prostată, veziculele seminale). Excesul de calciu din nutreţuri reduce folosirea zincului din raţie fapt ce duce la tulburări de reproducţie. Absorbţia zincului este inhibată şi de excesul de fosfor, de cupru şi de acidul fitic cu care formează fitaţi de zinc, greu solubili. Manganul este un element strict necesar proceselor de metabolism, mai ales în procesele de creştere, de dezvoltare a scheletului şi de reproducere.

14

La masculi carenţa de mangan determină: perturbarea spermiogenezei, degenerarea tubilor seminiferi, atrofia testiculară, întârzierea pubertăţii şi diminuarea activităţii sexuale. De subliniat faptul că după Salanţiu Dorina citată de A. Şara (1994) chiar hrana taurilor de reproducţie este frecvent deficitară în mangan şi zinc; suplimentarea hranei cu aceste microelemente determină ameliorarea calitativă şi cantitativă a materialului seminal. De asemenea, s-a constatat că taurii hrăniţi cu nutreţuri sărace în mangan, ejaculează un volum redus de material seminal, iar concentraţia acestuia în spermatozoizi este scăzută. Spermatozoizii au mobilitatea şi viabilitatea redusă. La vierii furajaţi cu raţii carenţate în mangan s-a constatat atrofia şi degenerescenţa testiculară. În cazul apariţiei manifestărilor clinice de carenţă în mangan la tauri, se recomandă administrarea repetată per os a sulfatului de mangan, în doză de 4 - 5 g, la intervale de 3 - 4 zile, fiind necesare cel puţin 5 - 6 intervenţii. La vieri, se va proceda la fel ca şi la tauri, însă doza de sulfat de mangan este de 1 g. Manifestările carenţiale de mangan pot fi prevenite prin asigurarea necesarului de mangan în nutreţuri. Excesul de fier, calciu şi fosfor exercită un efect inhibitor asupra absorbţiei manganului. Carenţa în cupru determină absenţa instinctului sexual, leziuni histologice ale epiteliului seminifer, diminuarea spermatogenezei şi infecunditate. Sterilitatea la animale se înregistrează în special atunci când carenţa este secundară, ca urmare a excesului de molibden, fiind reversibilă la administrarea sărurilor de cupru (Neikerk, F.E., 1989). Absorbţia cuprului este inhibată de excesul de molibden, calciu, zinc, fier, proteină (20 - 30% din nutreţul proaspăt), de cianuri şi tiocianaţi. Iodul este microelementul necesar metabolismului general al organismului şi funcţionării glandei tiroide. Datorită raportului strâns care există între funcţia tiroidiană şi cea a organelor genitale, iodul are un rol important în desfăşurarea proceselor de reproducţie. La mascul alimentaţia carenţată în iod determină reducerea instinctului genezic şi tulburări în spermatogeneză, manifestată îndeosebi prin apariţia formelor anormale de spermatozoizi. Carenţa de iod se instalează atunci când necesarul de iod nu poate fi asigurat din cauza nivelurilor scăzute din sol, nutreţuri şi apă. Pentru a preveni efectele carenţei în iod se impune asigurarea necesarului în acest microelement, ţinând seama de faptul că deficienţa este în funcţie nu numai de cantitate a de iod din raţie ci şi de prezenţa eventuală a substanţel ar antitiroidiene. În acest scop se recomandă administrarea zilnică a iodurii de potasiu sau a iodoproteinei sub formă de: iodocazeină, iodoalbumină şi iodotiroxină. Cobaltul este necesar organismului animal, deoarece participă la mecanismele de biosinteză a vitaminei BI2. De asemenea cobaltul stimulează eritropoieza şi activează diferite sisteme enzimatice, printe care şi grupa fosfatazelor, necesară procesului de spermatogeneză. La masculi infecunditatea determinată de carenţa în cobalt este încă puţin studiată. Se afirmă totuşi că la tauri, funcţia spermatogenetică este afectată în cazul furajării cu nutreţuri carenţate în cobalt.
I

15

Supraalimentaţia

şi condiţia de reproducţie

Supraalimentaţia, deşi este mai rar întâlnită are de asemenea efecte nedorite asupra potenţei sexuale şi deci influenţează negativ folosirea masculilor la reproducţie. Taurii şi vierii sunt cei mai sensibili la supraalimentaţie şi în general în aceste cazuri fecunditatea reproducătorilor este diminuată. Supraalimentaţia duce la îngrăşare care este considerată atât la female cât şi la masculi o cauză a sterilităţii. La reproducătorii masculi, supraalimentaţia se manifestă prin reflexe sexuale mai şterse, aceştia având în acelaşi timp o potenţă sexuală mai redusă, În general excesul alimentar trebuie evitat la masculii animalelor de fermă deoarece, în afara faptului că favorizează instalarea precocităţii, expune organismul şi .a o uzură precoce, la tulburări hepatice şi la hipofuncţie neuroendocrină, manifestată prin indiferenţă sexuală. Principiul de bază al normării alimentaţiei reproducătorilor masculi, constă în menţinerea condiţiei de reproducător o perioadă cât mai lungă, concomitent cu igurarea unui libidou normal, însoţit de spermatogeneză corespunzătoare cantitativ şi calitativ. Prin condiţie de reproducător se înţelege asigurarea unei condiţii specifice de întreţinere, în care animalul să nu fie nici prea gras, nici prea slab, să fie robust, suplu şi vioi. Alimentaţia aplicată în perioada de pregătire pentru montă şi în timpul acesteia :rebuie să menţină condiţia de reproducător, evitându-se îngrăşarea, care poate avea influenţe negative asupra funcţiei de reproducţie. 1.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la femeIe Alimentaţia este unul dintre. cei mai importanţi factori ai mediului extern, cu rol deosebit în desfăşurarea proceselor de reproducţie. Foarte multe observaţii şi cercetări au stabilit existenţa unor corelaţii strânse între carenţele alimentare cauzate e aportul alimentar nesatisfăcător şi o serie de tulburări ale funcţiei de reproducţie, care duc la infecunditate şi sterilitate. Factorii alimentari influenţează infecunditatea la femelele de reproducţie prin sub alimentaţie , supraalimentaţie sau prin administrarea de raţii incomplete, carenţate în substanţe nutritive. Subalimentaţia şi influenţa ei asupra funcţiei de reproduc ţie

Subalimentaţia determină o serie de tulburări funcţionale care pot afecta parţial sau total reproducţia la femeIe, în funcţie de nivel şi durată. În prima fază, subalimentaţia diminuează secreţia hormonilor gonadotropi, ca urmare a erturbărilor care privese axul hipotalamo - hipofizo - gonadic, cu acţiune dominantă asupra coordonării funcţiei de reproducţie. Subalimentaţia tineretului femel determină slaba dezvoltare a aparatului genital, apariţia întârziată a pubertăţii, cicluri

16

sexuale anovulatorii, hipofuncţia gonadotropă adenohipofizară. Astfel la viţele, subalimentaţia se manifestă prin anestrus foarte prelungit iar ciclurile sexuale au o exteriorizare foarte neregulată. La scrofiţe subalimentaţia provoacă o întârziere a creşterii care se manifestă asupra aparatului de reproducţie printr-un infantilism genital (hipoplazie ovariană, modificarea caracterelor secundare şi tulburări funcţionale genitale ). De asemenea la scrofiţe, subalimentaţia determină şi o întârziere a pubertăţii. La femelele adulte se constată tulburări de ovogeneză, desfăşurarea anormală a ciclurilor sexuale, lipsa libidoului, călduri liniştite, anestrie prelungită după parturiţie. În cazul unei alimentaţii insuficiente ovarul devine atrofie, prezentând atrofie foliculară, ovulele se maturizează greu şi rămân infecunde. La femelele subalimentate se mai constată fătări distocice, retenţia anexelor fetale, subinvoluţie uterină, persistenţa pe ovar a corpului galben, formarea de chişti ovarieni. Subalimentaţia femelelor adulte poate produce avorturi sau chiar resorbţia embrionului. Produşii rezultaţi de la femelele subalimentate au la naştere greutaţi corporale scazute şi o viabilitate redusă Vacile adulte subalimentate manifestă perioade de anestrus prelungit la 4 - 5 - 6 luni sau prezintă călduri neregulate şi adeseori anovulatorii. La oile subalimentate în preajma şi în decursul sezonului de montă se înregistrează un procent ridicat de infecunditate De asemenea, subalimentaţia determină la oi şi la scroafe un anestrus foarte prelungit, animalele devenind infecunde pentru o perioada destul de indelungată. La iepe subalimentaţia se manifestă diferit: frigiditate totală, călduri anovulatorii, absenţa nidaţiei şi avort la femelele gestante. Din cele prezentate se desprinde concluzia că subalimentaţia calitativă, caracterizată prin lipsa sau carenţa unor substanţe nutritive, este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecundităţii la animale. În vederea restabilirii funcţiei de reproducţie se recomandă alcătuirea judicioasă a raţiilor complete şi echilibrate, începând cu tineretul destinat pentru prăsilă. La finele unei alimentaţii raţionale se recomandă o stimulare hormonală cu substanţe gonadotrope, în special la tineretul cu pubertate a întârziată. Carenţele în substanţe nutritive şi influenţa acestora asupra reproducţiei la femele Absenţa sau carenţa unor substanţe nutritive din raţie, la femele de reproducţie constituie cauze frecvente de infecunditate. Carenţa în substanţe proteice Din numeroase cercetări, rezultă evident că aportul insuficient de proteine poate constitui una din cauzele detenninante ale sterilităţii. Efectul carenţei proteice asupra funcţiei de reproducţie, depinde de specia animalului şi valoarea biologică a proteinei. Astfel animalele monogastrice sunt mai sensibile la carenţa proteică decât rumegătoarele, deoarece rumenul posedă o accentuată activitate proteosintetică.

17

Nivelul scăzut alproteinei din raţiile femelelor de reproducţie inhibă secreţia hormonilor gonadotropi care determină reducerea activităţii ovariene şi resorbţia embrionară. Carenţa proteică instalată în perioada de gestaţie inhibă dezvoltarea sistemului nervos şi a mucoasei intestinale a fetuşilor. Insuficienţa proteinelor din hrană, mai ales când acestea au valoarea biologică redusă şi când lipsa de proteine este asociată şi cu lipsa fosforului sau vitaminelor, determină scăderea fecundităţii. In acest caz insuficienţa unor aminoacizi (lizina, triptofanul, arginina, cistina) , produce tulburări ale funcţiei hipofizei şi ovarului. Adeseori hipofuncţia antehipofizară provoacă sistarea maturităţii foliculare şi ovulaţiei. Carenţa în substanţe proteice la tineretul femel de reproducţie produce ~ubertate întârziată şi infantilism genital. La viţele se înregistrează întârzieri în . talarea maturitaţii sexuale, din care cauză pubertate a apare la vârsta de 15 - 20 uni. La vaci apar manifestări de frigiditate, iar anestrul devine foarte prelungit (un i.,e1la,2 ani). La oi au loc tulburări ale ciclului sexual şi diminuarea fecundităţii în cazul alimentaţiei carenţate în substanţele proteice. Datorită subalimentaţiei proteice, scade rezistenţa organismului şi implicit a aparatului genital la diferite infectii. Ca urmare, apar inflamaţii cu caracter cronic ca: endometrite, salpingite etc. ce determină în mod frecvent infecunditate şi sterilitate. Excesul de proteine în raţie, administrate timp îndelungat, este de asemenea, dăunator, determinând: perturbarea ciclurilor sexuale, cicluri sexuale anovulatorii, dezechilibre hormonale prin creşterea eatabolismului hormonilor sexuali şi mortalitatea embrionară. La normarea cerinţelor de proteină pentru femele de reproducţie trebuie să se jnă seama de specie, rasă, vârstă, greutate corporală, producţie, echilibru nutritiv şi m special al aminoacizilor esenţiali, de calitatea acestora şi de cantitate a de azot pe care animalele o pot reţine în organism.

Carenţa în glucide
Afectează într-o masură mai mare sau mai mică funcţia de reproducţie la =~mele. Furajarea animalelor cu nutreţuri însilozate şi borhoturi în exces duce la - talarea stărilor de acetonemie care afectează funcţia ovariană. Stările de cetonemie şi subcetonemie pot determina infecunditatea la vacile cu ~ oducţii mari de lapte. Consecinţele negative ale cetonemiei asupra funcţiei de reproducţie se manifestă prin hipofuncţie hormonală, a hipofizei, chişti hipofizari, ereglări în funcţia ovariană, persistenţa corpului galben, călduri anovulatorii etc. uficienţa în energie inhibă dezvoltarea ovulei, reduce fecunditatea şi măreşte mortalitatea embrionară. Excesul de glucide, la care se adaugă lipsa de mişcare, determină scăderea fertilităţii prin tulburarea gametogenezei şi hipofuncţia gonadelor. Acest exces duce călduri liniştite, anovulatorii şi la moarte ovulară. la femele. Acumularea în organism a cantităţilor mari de corpi cetonici rezultaţi în urma arderilor incomplete şi anormale a lipidelor, asociată cu carenţa glucidelor, inf1uentează funcţia hipofizară şi ovariană, determinând hipofuncţia anterohipofizară

Carenţa lipidelor din raţie are o influenţă nefastă asupra reproducţiei

18

şi hipoplazie ovariană. Excesul de lipide în raţie va duce la îngrăşarea animalelor, fapt care influenţează negativ fertilitatea. Carenţa în vitamine Cercetările efectuate pe plan mondial şi naţional au scos în evidenţă ca hipo- şi avitaminozele determină tulburări în procesele de gametogeneză, nidaţie, dezvoltarea embrionului şi fătului, dereglarea ciclurilor sexuale, hiposecreţii hipofizare şi gonadice. Carenţa vitaminei A şi a carotenului, frecventă în special în sezonul de iarna, provoacă hipoplazii ovariene, tulburări în maturarea foliculară şi în ovulaţie, anestrus prelungit, keratinizarea epiteliului mucoasei uterine, mortalitate embrionară, avorturi precoce. Produşii obţinuţi au o viabilitate scăzută şi sunt expuşi îmbolnavirilor. Pentru prevenirea şi combaterea tulburărilor de reproducţie determinate de carenţa vitaminei A, se recomanda administrarea în raţia femelelor a nutreţurilor bogate în vitamina A (caroten), care se găseşte în nutreţ verde, fânuri de bună calitate, făină de fân uscat artificial, morcovi. Carenţa în vitamina C. În cadrul sferei genitale, vitamina C intervine în procesul de dezvoltare şi maturare foliculară, participă la formarea corpului galben şi în sinteza hormonilor steroizi. Carenţa în vitamina C produce tulburări de ovogeneză şi dehiscenţă foliculară, determină atonia uterină care duce la fătări grele, retenţii placentare, subinvoluţie uterină. Prevenirea infecunditaţii se face printr-o alimentaţie cu nutreţuri bogate în vitamina C cum sunt nutreţul verde, cetina de conifere, cartoful, sfecla de zahăr, dovleci, fânul de bună calitate. Carenţa în vitamina D. La animalele de laborator carenţa în vitamina D provoacă dereglarea ciclurilor sexuale, anestrus prelungit etc. Alimentaţia vacilor cu nutreţuri carentate în vitamina D şi întreţinute în adăposturi întunecoase determină fătări grele, retenţii placentare, atonie uterină şi infecţii puerperale. Prevenirea şi combaterea infecundităţii cauzate de carenţa în vitamina D se realizează prin păşunatul animalelor pe pajişti însorite, hranirea cu fânuri de bună calitate în perioada de stabulaţie, plimbarea zilnică şi întreţinerea în adăposturi luminoase. Carenţa în vitamina E. La femele carenţa gravă nu influenţează desfăşurarea ciclului de călduri şi procesul fecundării, dar afectează gestaţia în stadiul embrionar, provocând avortul precoce şi resorbţia embrionului. Avitaminoza E determină debilitatea şi moartea nou - născuţilor. De asemenea, la femelă, carenţa vitaminei E provoacă leziuni degenerative ale miometrului, modificări la nivelul glandelor cu secreţie internă şi în special la hipofiză. Infecunditatea determinată de carenţa în vitamina E se previne prin alcătuirea unor raţii complete şi echilibrate, în toţi principii nutritivi. Organismul animal poate fi asigurat cu vitamina E prin nutreţ verde (păşune, lucerna, trifoiul), fân sau făină de fân, graunţe de cereale şi germenii grăunţelor. Administrarea acestor nutreţuri în hrana femelelor de reproducţie şi întretinerea lor pe păşune constituie posibilităţi de prevenire şi combatere a carenţei în vitamina E. Carenţa în vitaminele complexului B. Aportul de vitamine ale complexului B este necesar în primul rând la monogastrice. Rumegatoarele pot să-şi sintetizeze

19

vitaminele din complexul B, prin microflora şi microfauna de la nivelul rumenului. Carenţa sau asigurarea insuficientă a vitaminelor din complexul B duce la tulburări în manifestarea instinctului genezic, la oprirea evoluţiei şi maturării foliculare, la anestrus prelungit. Scroafele carenţate în aceste vitamine, avortează, rămân infecunde iar purceii au vitalitate redusă. Manifestările de sterilitate pot fi prevenite sau combătute prin administrarea în ană a drojdiei de bere, laptelui praf, făinii de peşte, nutreţurilor verzi, şroturilor de
soia.

Carenţa în substanţe minerale Ratiile furajere carenţate în unele substante minerale pot determina ecunditatea la femelele de reproducţie. Carenta in calciu sau asigurarea acestuia in raport necorespunzator cu :esforul şi cu vitamina D diminuează secreţia horrnonilor hipofizari şi ovarieni, _ alel cu reducerea viabilităţii produşilor. La femele carenţa în calciu se poate manifesta prin tulburări în dinamica ciclurilor sexuale şi prin cicluri anovulatorii. De semenea, carenţa în calciu determină apariţia retenţiilor placentare, a subinvoluţiei erine, favorizând endometritele acute puerperale. În general carenţa în calciu apare ca o consecinţă a hrănirii animalelor cu eţuri de slabă calitate, cu raţii dezechilibrate şi păşunatul pe soluri acide şi -'-ipoase. Pentru prevenirea tulburărilor provocate de carenţa calciului, se recomandă ca ~ ezonul de stabulaţie fânul de leguminoase bogat în calciu să nu lipsească din raţia :e:melelor de reproducţie. De asemenea raţia va fi suplimentată cu nutreţuri minerale. surse de asigurare în calciu pentru organismul animal amintim şi făina animală, eţurile verzi şi laptele. Carenţa în fosfor determină la femele sterilitate temporară caracterizată prin estrie, cicluri sexuale neregulate, călduri liniştite, hipoplazie utero - ovariană, : işti ovarieni, corp galben persistent. De asemenea, carenţa în fosfor provoacă , estrogenie, afectează ovulaţia şi fecunditatea. Nutreţuri bogate în fosfor sunt: :2ina animală, tărâţele, şroturile. Dintre nutreţuri, numai laptele integral şi smântânit, :mna de carne şi peşte au un raport CaJP corespunzător cerinţelor organismului. În alimentaţia femelelor de reproducţie este necesar să alegem nutreţurile care ătuiesc raţia, în aşa fel încât să se realizeze un raport cât mai corespunzator între şi P. Nutreţurile utilizate de multe ori nu pot asigura cerinţele în calciu şi fosfor, 5ind necesară astfel adăugarea în raţie de suplimente minerale. Carenţa în dor şi sodiu poate provoca avorturi la taurine. Dacă deficitul în este elemente persistă, apar tulburări în desfăşurarea ciclurilor sexuale, în gestaţie . . în perioada puerperală. Pentru prevenirea acestor tulburări se recomandă dministrarea clorurii de sodiu în hrana femelelor de reproducţie. Carenţa în zinc, la femele provoacă hipoplazie utero-ovariană, tulburări în ovogeneză. De asemenea lipsa zincului în raţie, diminuează sinteza gonadotrofinelor antehipofizare, manifestarea ciclurilor estrale, fecunditatea, nidaţia ovulei fecundate

20

şi favorizează resorbţia embrionară, apariţia diferitelor malformaţii la fetuşi. Pentru a preveni aceste tulburări, se recomandă introducerea în hrană a grâului încolţit şi tarâţelor care sunt bogate în zinc. Carenţa în mangan determină la femele, tulburarea ciclurilor sexuale, mortalitatea embrionară, pubertate întârziată la viţele. La oi raţiile carenţate în mangan produc infecunditate în masă, iar la scroafe carenţa în mangan poate produce mortalitate embrionară sau naşterea de purcei debili şi agalaxie. Prin adăugarea de 10 grame de sulfat de mangan la 1 kg de sare, se previn manifestările carenţiale la scroafe. Sunt bogate în mangan tărâţele de grâu, şroturile de floarea - soarelui, făina de lucernă etc. Carenţa poate să apară şi atunci când plantele provin de pe soluri nisipoase, cu turbă, calcaroase, ori cu pH ridicat (6 - 7), din care manganul nu poate fi mobilizat de catre plantă. În general, tulburările carenţiale sunt reversibile la administrarea sărurilor de mangan. Carenţa în iod la femele, determină dereglare a ciclului sexual, călduri anovulatorii, călduri liniştite, avorturi. Tineretul femel hrănit cu nutreţuri sărace în iod prezintă hipoplazie utero-ovariană, pubertate întârziată. Pentru ridicarea conţinutului plantelor în iod se recomană administrarea ingrăşămintelor pe baza de compuşi iodaţi pe pajişti sau culturi. Carenţa în cupru se manifestă prin reducerea fertilităţii, anestrus, subestrus sau călduri neregulate. Carenţa în cobalt afectează funcţia de reproducţie prin dereglarea ciclurilor sexuale sau prin infecunditate, prin moartea ovulară sau embrionară. În gestaţia avansată şi mai ales după fătare, această carenţă poate duce la retenţie placentară sau la atonie uterină. În concluzie, carenţele în substanţe nutritive la femele, în perioada de montă şi gestaţie, determină diminuarea capacităţii de reproducţie. Supraalimentaţia La tineretul taurin femel şi vaci după prima fătare, supraalimentaţia influenţează negativ indicii de fertilitate, determină fătări grele, întârziere a manifestării primului ciclu estral, reducerea producţiei de lapte şi a duratei vieţii productive. La viţelele supraalimentate ovarele pot să sufere procese de degenerare grasă, cu o reducere a numărului de foliculi. Raţiile cu un nivel energetic foarte ridicat grăbesc vârsta pubertăţii, favorizează apariţia căldurilor, dar provoacă mortalitatea embrionară. Dacă se instalează gestaţia se produc avorturi, iar produşii sunt neviabili. La femelele supraîngrăşate se constată o slabă manifestare a apetitului sexual, călduri liniştite, uneori anovulatorii, anestrie prelungită. Alimentaţia abundentă şi echilibrată în substanţe nutritive, aplicată pe o perioadă scurtă influenţează favorabil funcţia de reproducţie la femele.

21

1.3.2. CERINŢELE PENTRU FEMELELE DE REPRODUC ŢIE În asigurarea necesarului de substanţe nutritive pentru funcţia de reproducţie, trebuie avut în vedere că alimentaţia influenţează atât valoarea produşilor de concepţie cât şi producţia obţinută. În timpul gestaţiei, organismul femel este supus unui efort continuu care necesită un consum suplimentar de energie, proteină, ubstanţe minerale şi vitamine. La stabilirea acestor cerinţe suplimentare trebuie să se ţină seama de următoarele: intensificarea metabolismului bazal specific gestaţiei; creşterea fetusului; dezvoltarea uterului, anexelor fetale şi a glandei mamare; acumularea de rezerve nutritive în organismul matern, pe care le foloseşte după fătare; continuarea creşterii femelelor tinere Pentru asigurarea energiei necesare proceselor amintite, femelele gestante au nevoie de o cantitate sporită de hrană. În primele două treimi ale gestaţiei, ritmul de creştere a fetuşilor la toate speciile este relativ redus, realizându-se aproximativ 204% din masa corporală la naştere. Diferenţa de 66 - 80% se realizează în ultima treime a gestaţiei. Ţinând seama de aceste creşteri, cerinţele energetice medii zilnice ITI primele două treimi de gestaţie sunt cu 10 - 25% superioare celor corespunzatoare asigurării funcţiilor vitale şi cu 50 - 80% în perioada de gestaţie avansată. În perioada de gestaţie avansată se instalează anabolismul de gestaţie, care trebuie avut în vedere la stabilirea nivelului energetic al hranei. În acest stadiu fiziologic se intensifică procesele anabolice care duc la o creştere în greutate a femelelor chiar dacă nivelul alimentaţiei rămâne constant. Capacitatea de utilizare mai bună a hranei în perioada de gestaţie, este mai evidentă la scroafe, într-o anumită masură la vaci şi mai puţin la oi. Nivelul proteic al hranei femelelor se reflectă în funcţia de reproducţie. Un nivel ăzut în proteină duce la repetarea căldurilor, ca urmare a mortalităţii embrionare timpurii, la lipsa maturării foliculilor etc. În cazul unei alimentaţii proteice dezechilibrate, în timpul gestaţiei sunt utilizate proteinele din ţesuturile mamei pentru dezvoltarea fetuşilor. În aeeste situaţii e obţin produşi cu o greutate mai mică la naştere, iar din lipsa rezervei proteice din orp, este influenţată negativ producţia de lapte. Necesarul de proteină pentru gestaţie, la fel ca cel de energie este mai mare în ultima treime a gestaţiei. Substanţele minerale care influenţează funcţia de reproducţie la femele sunt: Ca, P, CI, Na, Zn. Mn, I, Cu, Co. În ultima parte a gestaţiei, când se produce mineralizarea scheletului fetuşilor, trebuie să se acorde o atenţie deosebită asigurării cu nutreţuri minerale. Pentru toate speciile de animale, cele mai importante vitamine pentru funcţia de reproducţie sunt vitaminele A, E şi unele vitamine din complexul B (pentru porcine). Necesarul de substanţe nutritive pentru femelele gestante este prezentat în tabelul 3.

22 Tabelul 3 Necesarul în substanţe nutritive la femelele gestante Specificare UN/1 00 kg greutate corporală EM kcal/100 kg greutate corporală P.d. g/lOO kg greutate corporală P.B. % la SU raţie Ca g/l 00 kg greutate corporală P.g/lOO kg greutate corporală Caro ten mg/1 00 greutate corporală vaci 1,20 1,60 oi 2-2,4 iepe 1,4 - 1,7 scroafe

3200 - 3800 100 -160 13 -15 8 -13 6-8 25 - 25

90 130 9 - 11 5 - 10 4-8 30 -40

160 240 9 - 11 12 - 20 10 - 16 25 - 30

130 - 180 9 - 11 10 -14 6~8 25 - 35

Pentru femelele prumpare, normele de hrană trebuie să cuprindă şi substanţele nutritive necesare realizării sporului mediu zilnic specific categoriei de vârstă, până la maturitate a corporală.

Tabelul 4 Cerinţe de vitamine pentru gestaţie
. (după P.Halga şi colab. 2005)

Vitamine A, Ullzi D, Ullzi E, UI/kg SU K, mg/kg hrană B2,mg/kg hrană Niacină, mg/kg hrană Acid pantotenic, mg/kg hrană Colină, mg/kg hrană Bl2, mg/kg hrană Biotină, mg/kg hrană Vaci 45000 18000 15

Specia Capre Oi 5100 3100

Scroafe 4000 400 20 2 5 35 20 500 20 100

23

1.3.3. CERINŢELE PENTRU REPRODUCĂTORII

MASCULI

Pentru a aplica o alimentaţie raţională la reproducătorii masculi, nivelurile de ::in:ire trebuie să se coreleze cu cantitate a şi calitatea materialului seminal. Normele de hrană se stabilesc în raport cu specia, greutatea corporală, egoria de vârstă, pe baza compoziţiei chimice şi valorii energetice a materialului seminal, a volumului unui ejaculat şi a intensităţii activităţii reproducătorilor. Intensitatea activităţii de reproducţie se apreciază în funcţie de numărul = ltărilor de material seminal sau de numărul de monte efectuate într-o anumită : ioadă de timp. Volumul unui ejaculat este variabil, în funcţie de specie, fiind în medie de: -- 5 mlla,tauri; 1- 1,5 mlla berbeci; 250 - 500 mlla vieri; 50- 60 mlla armăsari. Conţinutul materialului seminal în substanţa uscată este corelat negativ cu J.!IlIDul ejaculat şi este cuprins între 2 - 10%. Substanţa uscată este formată din unui _ -'0 - 8,70% substanţe organice şi respectiv din 0,8 - 1,3% substanţe minerale. _~' tanţele organice sunt reprezentate prin: 50% proteine cu valoare biologică --·cată; 0,2% lipide; 49% glucide care constituie sursa principală de energie necesară - tilităţii spermatozoizilor. Ţinând seama de compoziţia chimică a materialului seminal trebuie să se igure în raţie toate substanţele necesare spermiogenezei. Energia influenţează mai puţin capacitatea fecundată a materialului seminal, în = himb influenţează condiţia fizică a reproducătorului. Raţiile cu nivel energetic cat influenţează negativ libidoul şi actul montei. Suplimentarea cu energie peste - -elul de întreţinere se va face diferenţiat de la o specie la alta, în funcţie de rensitatea folosirii la montă a reproducătorilor, conform normelor date pentru .=ecare specie. Proteina este necesară în spermatogeneză. Deci procesul de formare a terialului seminal este dependent atât de nivelul proteic al raţiilor cât şi de valoarea iologică a proteinei. Aminoacizii necesari pentru reproducătorii masculi sunt: lizină, ginina, metionina şi triptofanul. Pentru a ridica eficienţa alimentaţiei proteice este zecesar ca aminoacizii să se găsească unii faţă de alţii, într-un anumit echilibru în raţie. Dacă acest echilibru nu este asigurat, are loc diminuarea utilizării azotului şi în consecinţă apar tulburări ale funcţiei de reproducţie. Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a proteinei în hrana reproducătorilor masculi se impune utilizarea nutreţurilor proteice de origine animală şi microorganică (drojdia furajeră). Substanţele minerale necesare reproducătorilor masculi sunt asigurate în funcţie de conţinutul materialului seminal în diferite elemente, predominante fiind Na şi K, urmate de Ca, P, S, Cu, Zn, Mn. Vitarninele care se găsesc în materialul seminal unt: A, C, D, BI. B2, B3, B5. Valoarea energetică a materialului seminal este cuprinsă între 6 şi 45 kcal/lOO ml, în raport cu conţinutul în substanţe organice. Pe baza compoziţiei chimice brute şi a valorii energetice a materialului seminal

=.

24

în raport cu coeficienţii de utilizare a substanţelor nutritive ingerate sau digestibile pentru spermiogeneză şi a intensităţii utilizării reproducătorilor, s-au stabilit normele medii globale, care includ şi normele pentru asigurarea funcţiilor vitale (tabelul 5). Pentru a asigura supleţe şi vioiciune reproducătorilor masculi se evită raţiile voluminoase (celulozice, suculente) şi nutreţurile concentrate, care predispun la îngrăşare (porumb). Tabelul 5 Cerinţele de energie şi substanţe nutritive la reproducătorii masculi Specificare SU kg/lOO kg corp EMKcal/100 kg corp UN/l 00 kg corp PB% PD glUN Ca g/100 kg corp P g/l 00 kg corp NaCl g/lOOkg corp Caroten mg/100 kg corp Tauri 1,5 - 2 Berbeci 2,5 - 3,5 Armăsari 2-2,2
-

1,0 - 1,3 14 -16 100 -120 6-8 5-7 5-8 50 - 60

2-2,8 14-16 110 -120 6-8 5-7 15 50

1,6-2 12-14 100 -120 10-14 6-10 5 25

Vieri 1,5 - 1,8 3000 - 3500 1,2 - 1,5 15 120 8 -12 6-12 10-12 30 - 40 Tabelul 6

Randamentul folosirii proteinei în producţia de material seminal, în cazul folosirii intense la montă
(după P. Halga şi col. 2005)

Specificare Greutatea corporală, kg Proteina ingerată/zi g* Proteina eliminată prin ejaculate, glzi** Randamentul global de utilizare al proteinei (%) Consumul de proteină pentru întreţinere,
glzi*

Vier 200 300 16,64 5,9 200 100 16,6

Specia Armăsar Taur 1000 500 610 620 0,96 1,60 0,16 0,26 350 270 0,60 580 30 3,20

I

Berbec 70 120 0,12 0,10 65 55 0,22

Aport suplimentar pentru montă glzi Randamentul de utilizare al proteinei administrate peste necesarul de întreţinere (%)

*

norme INRA;

**

două monte pe

ZI

25

Tabelul 7 Cerinţe de substanţe minerale pentru reproducătorii
(după P.Halga şi col., 2005)

masculi

Minerale

Vieri Gebhardt G.,

Rumezătoare (INRA,

Vieri Wahlstorm

n.c,

1981
Ca P Na
I

1988)
g!kgSU

1991 6,5 5
?

6-8 5-6 2
5

5,5 - 6,0 3,5-4,0
?

ma/kz Sfl
Cu Zn Mn 1 Se 10

50 30 0,2- 0,4 0,1 - 0,2

50 50 0,2 - 0,8 0,1

6 75 20 0,15 0,1

1.4. CERINŢELE NUTRIŢIONALE PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNGRĂŞARE 1.4.1. INFLUENŢA ALIMENTA ŢIEI ASUPRA CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII
Alimentaţia este principalul factor al mediului, care în strânsă legătură cu sistemul endocrin influenţează procesul de creştere şi dezvoltare în special în _ rioada postnatală. Produşii de concepţie proveniţi din femelele alimentate raţional în timpul ~ taţiei au o viabilitate ridicată ceea ce influenţează pozitiv creşterea şi dezvoltarea nlterioară. Creşterea şi dezvoltarea noilor născuţi şi a tineretului sunt influenţate în mare măsură de nivelul alimentaţiei. Subalimentaţia determină oprirea sau reducerea eşterii, frânarea dezvoltării diferitelor regiuni corporale, în funcţie de momentul instalării acesteia. Dacă subalimentaţia este de scurtă durată şi tineretul dispune de rezerve corespunzătoare de compensaţie, după revenirea la hrănirea normală sau abundentă animalele pot recupera pierderile prin creşterea apetitului şi prin imbunătăţirea coeficienţilor de utilizare a substanţelor nutritive. Aceste aspecte stau a baza aşa numitei "creşteri compensatorii." Subalimentaţia severă şi de durată mai lungă nu poate fi compensată, determinând prelungirea procesului de creştere şi ezvoltare,

26

Creşterea compensatorie reprezintă sporul suplimentar de greutate realizat în timpul unei alimentaţii normale, intervenită după o perioadă de subalimentaţie. Acest fenomen este aplicat în practică atât la bovine cât şi la ovine în sistemele de exploatare semiintensiv şi extensiv. La aplicarea temporară a subalimentaţiei trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte: nu se practică la animalele foarte tinere; să aibă o perioadă de timp mai lungă, pentru a se manifesta compensaţia. Subalimentaţia se poate practica pentru energie. Prin folosirea raţiilor cu un nivel de energie ridicat, dar cu un conţinut redus de proteină, substanţe minerale şi vitamine, se reduce creşterea în lărgime, fiind favorizată depunerea de grăsime specifică tipurilor de grăsime. De asemenea raţiile furajere care au aceeaşi valoare nutritivă, cu volum diferit pot stimula sau reduce dezvoltarea organelor interne. O importanţă deosebită revine alimentaţiei în realizarea unui echilibru optim între dezvoltarea organelor de reproducţie şi masa corporală a tineretului de prăsilă. În funcţie de nivelul energetic şi nutrienţii necesari pentru producţia de carne se disting mai multe tipuri de hrănire. nivel ridicat şi continuu până la sacrificare; nivel ridicat la început şi apoi scăzut; nivel scăzut la început şi apoi ridicat; nivel scăzut pe toată perioada până la sacrificare. Aportul de energie influenţează compoziţia tisulară iar aportul de proteină, substanţă minerale şi vitamine acţionează asupra vitezei de creştere. Prin nivelul energetic şi proteic al raţiilor pot fi influenţate mărimea şi calitatea sporului, durata îngrăşării şi costurile de producţie ale sporului în greutate. Calitatea sporului poate fi înfluenţată prin alimentaţie sub aspectul raportului carne grăsime şi al consistenţei şi culorii grăsimii. Un nivel energetic ridicat folosit înainte de sacrificare determină creşterea proporţiei de grăsime în carcasă. Prin creşterea aportului de proteină sau lizină şi păstrarea energiei la un nivel constant se reduce cantitatea de grăsime în favoarea cărnii în carcasă. Consistenţa grăsimii este dependentă de tipul de grăsime din nutreţurile ingerate. Astfel grăsimea de tip oleic specifică porumbului, ovăzului, şrotului de floarea soarelui imprimă grăsimii animale o consistenţă redusă. Secara, orzul, cartofii, leguminoasele verzi, fânul de leguminoase, boabele şi şroturile de leguminoase produc grăsime cu o consistenţă ridicată. Borhoturile influenţează negativ calitatea şi conservabilitatea cărnii. Făinurile animale în special făina de peşte, imprimă gust şi miros specific cărnii. Porumbul, laptele degresat şi drojdia furajeră imprimă culoare corespunzătoare şi suculenţă cărnii de pasăre. Nutreţurile poluate cu nitriţi, compuşi organocloruraţi folosiţi în hrană, determină acumularea acestora în special în grăsime care poate deveni toxică pentru consumatori. În acest sens se impune ca în faza de finisare a îngrăşării să se excludă din raţie resursele furajere care depreciază calitatea cărnii şi a grăsimii.

27

1.4.2. CERINŢELE PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNGRĂşARE
La tineretul animal necesarul de substanţe nutritive este determinat de sporul ::.e creştere realizat. În afară de specie şi rasă cerinţele depind şi de vârstă, respectiv de modificările de ordin calitativ ce au loc în organism (scăderea conţinutului în apă, zreşterea conţinutului în grăsime, dezvoltarea scheletului etc.). La stabilirea cerinţelor zebuie să se ţină seama şi de coeficientul de utilizare a hranei precum şi de natura _treţurilor administrate. Nutreţurile de origină animală au un coeficient de zlorificare al hranei mai ridicat decât nutreţurile de provenienţă vegetală. Compoziţia chimică a sporului în greutate variază în limite largi în raport cu __ia, categoria de vârstă şi starea de întreţinere. Îngeneral în primele săptămâni de " ţă sporul în greutate conţine peste 70% apă. Substanţa uscată a sporului este tă din proteine şi substanţe minerale specifice creşterii ţesutului muscular şi .:: . Odată cu înaintarea în vârstă se reduce treptat proporţia de apă, proteină şi __ tanţe minerale şi va creşte proporţia de grăsime. Compoziţia chimică a sporului ~ greutate este influenţată de nivelul nutritiv şi de compoziţia chimică a hranei. - oorul de creştere este mai intens de la naştere până la maturitate a fiziologică apoi se reduce treptat până la maturitate a morfologică. Metabolismul bazalla tineretul animal este mai intens cu 20 - 25% comparativ cu metabolismul animalelor adulte. În :;e:rioadade alăptare noii născuţi utilizează substanţele nutritive din lapte în proporţii -" 85 - 90% în timp ce substanţele provenite din nutreţurile de origine vegetală sunt zzilizate în proporţie de 55 - 65% (cu excepţia celulozei). Odată cu înaintarea în . tă cresc coeficienţi de utilizare ai celulozei şi a substanţei organice în general _. ă la vârsta corespunzătoare platoului maxim al creşterii, după care se reduc treptat
__ 15 - 20%.

Cerinţele de energie pentru creştere şi îngrăşare depind de valoarea calorică a soorului în greutate, de gradul utilizării energiei metabolizabile a hranei în diferite '--:!Ze creştere şi de mărimea sporului. Randamentul de utilizare a energiei de tabolizabile a fost stabilit la 83 % la purcei, 77 - 62 % la porcine la îngrăşat, 85 % la "leiîn perioada de alăptare şi 72 - 45% la tineretul taurin (valorile scad cu avansarea :......ârstă). Randamentul utilizării energiei metabolizabile pentru îngrăşare este mai e la animalele monogastrice (70 -75%) şi mai redus la rumegătoare (30 - 35%). Pentru rumegătoare cerinţele energetice se exprimă în ENC (pentru tăuraşi, juninci şi ci la îngrăşat) fie în ENL (pentru tineretul femel de reproducţie). Pentru zxmogastrice cerinţele se exprimă în energie metabolizabilă. Ca unităţi de măsură :- ntru energie la rumegătoare se folosesc UFV, UFL (sistemul INRA) şi UNL şi C (sistemul IBNA). Cerinţele de energie pentru creştere şi îngrăşare pentru 1 kg spor greutate sunt cu atât mai mari cu cât sporurile zilnice sunt mai mici. Tineretul în eştere prezintă unele cerinţe faţă de lipide, în deosebi faţă de acizii graşi esenţiali izii linoleic, linolenic, şi arahidonic), care constituie principala sursă energetică şi sigură transportul vitaminelor liposolubile. În literatura de specialitate se cunosc numeroase ecuaţii şi formule de calcul a cerinţelor zilnice de energie pentru diferitele specii de animale.
T •

28

Cerinţele de proteină pentru animalele în creştere se stabilesc în funcţie de mărimea, compoziţia chimică a sporului precum şi de coeficientul de utilizare a proteinei din hrană în proteina sporului. Coeficientul de utilizare a proteinei la tineretul în creştere are valori cuprinse între 85 - 90% în timpul alăptării după care scade treptat cu vârsta până la 50%. Nerealizarea nivelului proteic corespunzător din hrană determină reducerea proporţiei de proteină şi o creştere a celei de grăsime din carne. Cerinţele în proteină stabilite pentru tineretul porcin şi aviar au în vedere nivelul şi echilibrul aminoacid pe care trebuie să îl realizeze nutreţurile utilizate. Dezechilibrul aminoacid al hranei trebuie prevenit prin faptul că acesta determină reducerea apetitului. Cerinţele în aminoacizi diferă de la o specie la alta, lizina fiind aminoacidullimitativ în creştere. Gradul de utilizare al proteinei din hrană în sinteza tisulară depinde de valoarea biologică a ei, nivelul energetic, respectiv raportul energo-proteic al hranei, nivelul şi echilibrul vitaminic şi mineral. La rumegătoare cerinţele de proteină sunt exprimate în PDI (sistemele INRA şi IBNA). Folosirea sistemului lizină şi metionină digestibilă contribuie la o mai bună echilibrare a hranei rumegătoarelor în aminoacizi limitanţi. La animalele monogastrice cerinţele în proteină sunt exprimate în PB % din hrană, sau g PB/kg nutreţ. Cerinţele în substanţe minerale la tineretul în creştere s-au stabilit pe baia evoluţiei depunerilor de minerale în ţesuturile nou formate şi valorile de digerare şi absorbţie ale acestora din hrana administrată. Cerinţele în substanţe minerale depind de masa corporală, de sporul de creştere, precum şi de coeficientul de utilizare a acestora în organism (30 - 50%). Trebuie reţinut faptul că mărimea cerinţelor în substanţe minerale scade odată cu înaintarea în vârstă a animalelor. Concomitent cu înaintarea în vârstă se schimbă nu numai cerinţele ci şi raportul calciu/fosfor scăzând de la 1,5 - 2 : 1 în primele faze ale creşterii, la 1,2 - 1: 1 spre sfârşitul acesteia. Pentru animalele în creştere şi îngrăşare o importanţă deosebită trebuie acordată asigurării mineralelor existente în sporul de greutate, respectiv calciu şi fosfor pentru schelet şi Mg, K, Na pentru ţesuturile moi. Cerinţele de microelemente pentru creştere sunt apreciate ca reduse. Pentru sigurarea cerinţelor de minerale la un nivel optim la monogastrice trebuie să avem în vedere disponibilitatea acestora în funcţie de specie şi de sursa de minerale. La animalele monogastrice la care fosforul fitic nu este disponibil, cerinţele pentru acest element sunt recomandate ca fosfor total şi ca fosfor disponibil. Cerinţele în vitamine pentru animalele în creştere sunt diferite în raport cu specia şi vârsta, sistem de creştere, tehnologia aplicată.La rumegătoare pentru creştere şi îngrăşare hrana trebuie suplimentată cu vitaminele liposolubile: A, D şi E. Suplimentarea hranei cu aceste vitamine se recomandă la rumegătoare în timpul iernii când se folosesc raţii bazate pe nutreţuri cu un conţinut redus în vitamine cum sunt: rădăcinoasele şi tuberculiferele, fânuri învechite sau recoItate tardiv, subproduse din industria alimentară. La animalele monogastrice (porcine şi păsări) este necesară suplimentarea hranei atât cu vitamine liposolubile cât şi cu cele hidrosolubile.

29

1.5. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA " ,

DE LAPTE
DE LAPTE

1.5.1. INFLUENŢA ALIMENTAŢIEI ASUPRA PRODUCŢIEI

Producţia de lapte poate fi înfluenţată prin nivelul nutrienţilor şi structura raţiilor. Astfel nutreţurile suculente administrate în hrană au efect stimulator asupra :;;oducţiei de lapte. Utilizarea în hrană a unor nutreţuri poluate cu nitraţi, nitriţi, . tibiotice, pesticide sau contaminate cu miceţi, influenţează negativ producţia titativă şi calitativă de lapte. Tipul de alimentaţie poate influenţa atât cantitate a de _~ te cât şi indicii de calitate ai laptelui. Grăsimea din lapte poate fi influenţată sub raportul cantităţii şi consistenţei. Reducerea conţinutului de grăsime din lapte poate fi :.etenninată de lipsa unui nivel corespunzător în celuloză structurată a raţiei, de ::::ezenţa unor cantităţi mari de nutreţuri bogate în acizi graşi nesaturaţi şi de starea de ::idoză rumenală. Nutreţurile ca masa verde, seminţele de oleaginoase, sau "produsele acestora, uruiala de porumb reduc consistenţa grăsimii, în timp ce - broasele, uruielile de orz, grâu, boabele leguminoase şi rădăcinoasele fac să crească

zonsistenţa,
Conţinutul laptelui în proteină poate fi influenţat prin nivelul aportului de _ ergie şi proteină din raţie. O ingestă energetică scăzută (cu 20 -25% faţă de normă), reduce atât conţinutul total în proteină cât şi fracţiunea cazeinică din lapte. Reducerea nţinutului de proteină din lapte în primele două luni de lactaţie este determinată de -~ a unei ingeste energetice corespunzătoare la începutullactaţiei. Proteina din lapte este influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor solubile existente în uruieli de .::ereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde. Creşterea proporţiei de celuloză din raţie determină reducerea conţinutului de proteină din lapte. Excesul de proteină din ~ tie nu influenţează nivelul proteic al laptelui. Un exces de durată în proteină (peste .:0% faţă de norme) atrage după sine scăderea conţinutului fracţiunii cazeinice şi îl majorează pe cel al ureei din lapte. Un astfel de lapte coaguleză la încălzire. Substanţele minerale din lapte sunt mai puţin influenţate de nivelul lor în raţii. Conţinutul în microelemente este determinat de alimentaţie. Vitamina A din lapte epinde cel mai mult de asigurarea acesteia sau a carotenului prin alimentaţie. Conţinutul ridicat în nitraţi din hrană poate să reducă transformarea carotenului în itamina A. Gustul şi mirosul normal al laptelui pot fi modificate de substanţele specifice prezente în nutreţuri. Astfel nutreţurile care au o influenţă mare asupra acestor însuşiri sunt: rapiţa, varza , sfecla, guliile, nutreţul însilozat bogat în acid butiric, utreţuri mucegăite. Nutreţurile care influenţează neplăcut gustul şi mirosul laptelui e administrează în hrana vacilor numai după muls. Consumul unor plante ca: usturoiniţă, pelin, măcriş depreciază gustul, mirosul şi conservabilitatea laptelui.

30

Aciditatea laptelui este influenţată de unele tulburări (cetoze, acidoze) cât şi de alimentaţie: sub alimentaţie energetică, deficit de celuloză brută în raţie, exces pronunţat de proteină, dezechilibru mineral.

1.5.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA DE LAPTE , ,
Stabilirea cerinţelor pentru animalele producătoare de lapte depinde în primul rând de compoziţia chimică a acestuia. Din acest punct de vedere laptele colostral este mai bogat în proteină,grăsimi, substanţe minerale, enzime şi anticorpi dar mai sărac în lactoză. După 5 - 6 zile de la fătare compoziţia chimică a laptelui se modifică, devenind caracteristică speciei, iar în cadrul acesteia în funcţie de rasă, vârstă, lună de lactaţie, stare de întreţinere. Din însăşi compoziţia chimică, rezultă că în lapte se secretă mari cantităţi de substanţe a căror provenienţă o constituie hrana. Nivelul şi calitatea alimentaţiei, influenţează atât producţia cantitativă de lapte cât şi conţinutul acesteia în principalele elemente nutritive. Numai o alimentaţie completă, echilibrată şi în concordanţă cu cerinţele şi potenţialul productiv al animalelor asigură o producţie corespunzătoare. Atât subalimentaţia cât şi supraalimentaţia duc la scăderea producţiei cantitative de lapte şi-a principalilor lui componenţi. Se ştie că la o valoare energetică constantă, nivelul proteinelor din raţie ca şi structura acestora influenţează producţia cantitatvă de lapte precum şi conţinutul lui în grăsime şi proteină. Sunt consideraţi ca aminoacizi limitanţi ai producţiei de lapte: metionina,lizina, histidina, la rumegătoare. Prin proteinele microbiene se asigură 50 - 80% din necesarul de aminoacizi al vacilor de lapte, la care se adaugă aminoacizii din proteina din nutreţuri nedegradată în rumen şi respectiv aminoacizii aşa-zis protejaţi în special metionina şi lizina. Nivelul raţiei în glucide influenţează conţinutul laptelui în grăsime şi în lactoză. S-a constatat că raţiile deficitare în calciu şi fosfor precum şi insuficienţa sărurilor de magneziu determină scăderea producţiei de lapte şi a conţinutului acestuia în grăsime. Asigurarea cerinţelor de substanţe minerale se impune 'cu necesitate, cunoscându-se faptul că într-o perioadă de lactaţie se elimină prin lapte cantităţi mari de minerale, mai ales de calciu şi fosfor dar şi potasiu, natriu şi clor (aproximativ 22 kg minerale la vaci, 7 - 8 kg minerale la iepe şi 2 - 5 kg minerale la scroafe ). Conţinutul laptelui în vitamina A este dependent de nivelul de asigurare al animalelor cu vitamina A şi caroten. Vitaminele D şi E din lapte sânt puţin influenţate de alimentaţie. Stabilirea cerinţelor în substanţe nutritive pentru producţia de lapte se face pe baza experienţelor de bilanţ nutritiv energetic şi material. ~erinţele de energie In producţia de lapte energia metabolizabilă din nutreţuri este utilizată cu un randament sporit (65 - 70%), faţă de producţia de carne şi grăsime (45 - 50% ). Pentru stabilirea cerinţelor de energie în producţia de lapte se pleacă de la valoarea

31

calorică a laptelui, dependentă de compoziţia chimică şi echivalenţii calorici ai componentelor din lapte. Astfel pentru 1 1 lapte de vacă cu 4% grăsime, 3,6% proteină şi 4,5% lactoză valoarea lui calorică va fi de:

40 g grăsime x 9,2 kcal = 368 kcal 36 g proteină x 5,7 kcal = 205 kcal 175 kcal 45g lactoză x 3,8 kcal = ---------------748 kcal Aplicand echivalentul energetic al unităţii nutritive:
'1 U.n, în producţia de lapte = 1680 kcal

x de unde

= 748 kcal x = 0,45 U.n.

Pe baza acestui raţionament şi cunoscând producţia zilnică de lapte precum şi compoziţia lui chimică, se pot calcula cerinţele de energie pentru această producţie. în funcţie de compoziţia chimică, respectiv de valoarea calorică, cerinţele de energie pentru producţia de lapte la principalele specii de fermă sunt prezentate în tabelul 8. Tabelul 8 Cerinţele de energie pentru producţia de lapte
(după P.Halga şi col. 2005)

Provenienţa laptelui

/kg lapte

VFL
Vacă Oaie Capră Iapă Scroafă
*UF cal

VNL
0,47** 0,71 0,40
?

0,44 0,65 0,39 0,27* 1538 kcal
** lapte cu 3,5% grăsime

= 2200 kcal EN;

Cerinţele de energie pentru producţia de lapte depind de o serie de factori: antitatea şi compoziţia laptelui, vârsta, stadiul lactaţiei, condiţiile de creştere, sănătatea, alimentaţia. TrebUIe să avem în vedere că la începutul lactaţiei, prin lapte se elimina cantităţi de energie mai mari decât cele pe care animalul şi le poate asigura

32

prin hrană. În acest caz are loc o mobilizare a rezervelor corporale de grăsime depuse în gestaţie avansată. Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte se stabilesc în funcţie de conţinutul laptelui în proteină şi coeficientul de utilizare a proteinei în producţia de lapte (60 -70 %), folosind următoarea relaţie: g proteină/kg lapte g PDI /kg lapte = randment utilizare proteină în lapte Tabelul 9 Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte Specia Vacă Oaie Capră Iapă Scroafă
"Pdcal;

Conţinutul mediu, lapte g /kg 31 45 - 65 29 25 55

Randament utilizare 0,64 0,58 0,64 0,60 0,70

g PDII kg lapte 48 76 -110 45 42* 110**

** PB

Ca şi în cazul energiei nici proteina din ingesta zilnică nu asigură cerinţele pentru vaci la începutul lactaţiei. Deficitul este asigurat prin utilizarea rezervelor corporale depuse în perioada gestaţiei avansate. Cerinţele de calciu şi fosfor pentru producţia de lapte se stabilesc în funcţie de conţinutul laptelui în fiecare substanţă şi de coeficientul de utilizare al mineralelor din nutreţuri ( 35 - 50% ). g Ca / kg lapte Cerinţe Ca (g/kg) = randamentul utilizare Ca în producţia de lapte De menţionat că şi în cazul substanţelor minerale are loc o mobilizare după fătare a rezervelor corporale, asigurându-şi cantităţile necesare. Cerinţele de vitamine pentru producţia de lapte sunt inf1uenţate de mulţi factori: specia, aportul prin nutreţuri (pentru vitaminele liposolubile), felul vitaminelor etc.

33

1.6. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU , , PRODUCŢIA DE OUĂ 1.6.1. INFLUENTA ALIMENTAŢIEI ASUPRA PRODUCŢIEI DE OUĂ
Producţia de ouă în cadrul fiecărei specii este influenţată cantitativ şi calitativ de nivelul nutritiv al alimentaţiei, de sortimentele de nutreţuri utilizate şi de calitatea nutreţurilor. Calitatea oului este dată de masa lui, rezistenţa coji, compoziţia chimică, gust, miros, culoare gălbenuş etc. Masa oului poate fi influenţată prin alimentaţie, prin conţinutul hranei în proteine şi în special în acid linoleic. Influenţa nivelului proteic !!.l ranei asupra greutăţii oului este mai mare la găinile din rasele grele şi mai redusă h cele din rasele uşoare. S-a constatat că lipsa acidului linoleic din hrană determină reducerea greutăţii oului. Calitatea cojii este apreciată prin grosime care influenţează rezistenţa la spargere. O coajă rezistentă există atunci când grosimea acesteia este de ,32 mrn, rezistând la o presiune de 2,6 - 3,7 kg. La calcifierea cojii oului contribuie şi vitamina D3, prezenţa manganului şi zincului şi raportul acido-bazic din sânge în timpul formării cojii oului. Excesul de fosfor în hrană reduce mobilizarea calciului din oase. Carenţa în calciu determină demineralizarea organismului, reducerea producţiei de ouă şi a ec1oziunii, obţinerea de ouă mici cu coajă subţire sau fără coajă. Aportul ridicat de calciu dereglează absorbţia magneziului şi reduce producţia de ouă, apacitatea de ecloziune şi rezistenţa cojii. Carenţa în NaCI diminuează apetitul, reduce asimilarea calciului, diminuează producţia de ouă, masa ouălor şi rezistenţa la spargere a cojii. Carenţa de potasiu determină reducerea capacităţii de ecloziune şi întârzie creşterea puilor. Manganul influenţează pozitiv rezistenţa cojii şi viablitatea puilor la ecloziune. Carenţa vitaminelor şi a carotenului reduce intensitatea ouatului, capacitatea de ecloziune şi viabilitatea puilor. Aportul optim de vitamina D, favorizează creşterea producţiei de ouă, a rezistenţei la spargere a cojii şi măreşte capacitatea de ec1oziune. Carenţa în vitamina E reduce fecunditatea şi determină mortalitatea embrionilor în primele zile de incubaţie. Dintre vitaminele complexului B cele mai importante pentru producţia de ouă, incubaţie şi viabilitatea puilor sunt: Bt. B2, B3, B6, B12. Culoarea gălbenuşului este influenţată de pigmenţi carotenoidici (xantofile). Aceşti pigmenţi în urma absorbţiei în tubul digestiv sunt depozitaţi în gălbenuşul de ou şi ţesutul adipos. Pentru colorarea gălbenuşului cei mai importanţi pigmenţi sunt: luteina din lucerna verde şi zeaxantina din porumbul galben. Pentru intensificarea culorii gălbenuşului se folosesc şi compuşi sintetici sau naturali cum sunt carotenoideie din boiaua de ardei. Gustul şi mirosul ouălor pot fi depreciate prin utilizarea în hrană a făinii de peşte. Prezenţa petelor de sănge de pe gălbenuş se datorează alimentaţiei, respectiv

34

nivelului prea ridicat de proteină din hrană, folosirea soiei crude, carenţa în clor şi vitamina A, prezenţa micotoxinelor. 1.6.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA DE OUĂ , , Consumul mai ridicat al păsărilor pentru întreţinerea funcţiilor vitale, ca o consecinţă a metabolismului mai accentuat, a mobilităţii şi intensităţii de creştere sporite, precum şi temperaturii corpului este compensat de valorificarea superioară a hranei în producţia de ouă şi carne. Cerinţele în substanţe nutritive sunt influenţate de specie, rasă, vârstă, intensitatea ouatului, valoarea energetică şi nutritivă a hranei, valoarea calorică a oului, precum şi de gradul de folosire a energiei potenţiale din hrană. O caracteristică a producţiei de ouă o reprezintă cantitatea mare de substanţe nutritive metabolizate în cursul unui an. Raportat la 1 kg greutate corporală, în decursul unui an, găinile metabolizează 20 - 25 kg substanţe nutritive absorbite în timp ce la vacă acestea reprezintă 6 - 7 kg şi la scroafă 4 kg. Cerinţele de energie pentru producţia de ouă se stabilesc în funcţie de producţia de masă ou realizată, valoarea calorică a acesteia şi coeficientul de utilizare a energiei metabolizabile din hrană în energie ou (60 - 70%). Cunoscând greutatea unui ou, intensitatea ouatului şi coeficientul de utilizare a energiei se poate stabili cerinţele de energie metabolizabilă pentru producţia de ouă. Adăugând la aceste cerinţe şi energia metabolizabilă pentru funcţiile vitale rezultă cerinţele zilnice în energie metabolizabilă a găinilor. Au fost elaborate relaţii matematice de calcul pentru stabilirea cerinţelor de energie pentru găini din rase uşoare şi grele. Păsările ouătoare îşi reglează consumul zilnic de nutreţ în funcţie de nivelul energetic al reţetei. Dacă se administrează o reţetă cu un nivel energetic redus, aceasta va mări ingesta de nutreţ până la asigurarea necesarului zilnic. Cerinţele de proteină pentru producţia de ouă se stabilesc în funcţie de conţinutul oului în proteină (6,6 g) şi de coeficientul de utilizare a proteinei din hrană în proteina oului (60%). Proteina prezintă importanţă în hrana păsărilor atât sub raport cantitativ cât şi calitativ prin conţinutul în aminoacizi. Atât deficitul cât şi excesul sau lipsa echilibrului aminoacid determină o creştere a consumului specific pentru producţia de ouă. Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat şi cel al aminoacizilor esenţiali care trebuie colerat cu concentraţia energetică a hranei. Cerinţele în substanţe minerale. La păsările ouătoare cerinţele cele mai mari sunt pentru calciu. Cu două săptămâni înainte de a începe ouatul, găinile pot depune o rezervă de calciu suficientă pentru 5 - 6 ouă. Lipsa unui nivel corespunzător de calciu din hrană pe parcursul producţiei, determină reducerea şi chiar încetarea ouatului. ÎL. perioada producţiei ridicate de ouă o găină trebuie să ingere până la 3,3 g Ca/zi. Cerinţele în calciu se stabilesc ţinând seama de conţinutul oului în calciu (2 -2,2 g), de intensitatea ouatului şi de coeficientul de utilizare a calciului din hrană (40 60%). Din calciu ingerat se reţine în organism aproximativ 60% la găinile tinere şi 40% la cele în vârstă. La o producţie mai mare de ouă, prin hrană se asigură o
I

35

cantitate mai mare de calciu iar după vârsta de 40 săptămâni a găinilor, scade tilizarea calciului în organism. Un nivel prea ridicat de calciu în hrană atrage după sine o reducere a consumului şi a digestibiităţii. Cerinţele în fosfor rămân constante pe perioada productiei de ouă. Coeficientul de utilizare a fosforului din hrană este de 50%. Având vedere utilizarea mai slabă a fosforului din combinaţiile fitice, recomandările se .: pentru fosfor disponibil. Se apreciază că o cantitate de 400 - 450 mg fosfor 3sponibil este suficientă pentru găinile ouătoare. Lipsa sodiului din hrană, prin omiterea suplimentării de sare, duce la scăderea producţiei şi chiar la încetarea uatului. Pentru ouăle destinate incubaţiei prezintă importanţă asigurarea unor raicroelemente, ca de exemplu manganul şi zincul, deoarece lipsa lor reduce acitatea de ecloziune şi vitalitatea puilor.
Cerinţele de vitamine

Pentru producţia de ouă cerinţele de vitamine sunt diferite în funcţie de ::e tinaţia ouălor, respectiv ouă de consum sau ouă pentru incubaţie. La stabilirea zerinţelor optime de vitamine pentru păsări trebuie avut în vedere factorii care ţionează diferit de la o vitamină la alta: factorii furajeri (adaos grăsimi), diferenţe ::e necesar condiţionate genetic, condiţii de întreţinere (sol, baterii), factori de stres, .abilitatea conţinutului de vitamine a nutreţurilor, pierderi de vitamine prin conservare, depozitare şi procesare, disponibilitate a diferită a vitaminelor şi zntivitaminele. Se apreciază că nivelul optim reprezintă de cel puţin 1,2 ori nivelul srabilit experimental pentru rasele uşoare şi de 1,5 ori pentru rasele grele (tabelull0).

Tabelul la Aportul suplimentar de vitamine pentru găini
(după Sauveur, 1990 citat de P.Halga şi col. 2005)

Vitamina

Rase uşoare

Rase grele

Vitamina A, UI/kg Vitamina D3, UI/kg Vitamina E, mg/kg Vitamina K, mg/kg Vitamina B 1, mg/kg Vitamina B2, mg/kg Vitamina B6, mg/kg Vitamina B 12, mg/kg Acid pantotenic, mg/kg Niacină, mg/kg Acid folie, mg/kg Biotip.ă,mg/kg Colină, mg/kg

10000 2000 10 2 0,5 4

0,1 5 20

0,1 500

15000 3000 25 3 2 6 2 0,2 15 30 1 0,15 600

36 Carenţa unor vitamine (A, D, Bs, B6, B12) reduce intensitatea de ouat, iar în cazul ouălor destinate incubaţiei este redusă capacitatea de ecloziune (A, D, Bs, Bn) creşte mortalitatea embrionară (D, E, B2, B3, B7, Bn). Carenţa în vitamina D determină producerea de ouă fără coajă şi o coajă subţire a ouălor.

1.7. CERINTELE NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA " ,
DE LÂNĂ
1.7.1. INFLUENTA
,

ALIMENTATIEI ASUPRA PRODUCTIEI .... ' .... ' DELANA

Productia de lână este determinată de o serie de factori dintre care alimentatia , , are un rol însemnat. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei ulterioare de lână se resimte încă din faza de fetus şi primele luni după fătare. În comparaţie cu celelalte producţii animale, cerinţele în energie şi proteină pentru producţia de lână sunt mai mici. În cazul unei alimentaţii deficitare, organismul foloseşte pentru sinteza proteinei din lână, proteinele musculare. În acest caz este afectată grosimea fibrei, lâna -fiind mai subţire (lână înfometată), ca urmare a reducerii activităţii mitotice a foliculilor. În situaţia în care carenţa este de lungă durată, o mare parte din foliculi de vind nefuncţionali şi lâna cade. Energia şi proteina din hrană sunt factorii cei mai importanţi care influenţează producţia de lână. Cerinţele de hrană pentru producţia de lână sunt dependente de calitatea şi cantitatea lânii obţinute, ca şi de gradul de utilizare a hranei în producţia de lână, care în medie este de 50%. 1.7.2. CERINTELE PENTRU PRODUCTIA , , DE LÂNĂ

Asigurarea cerinţelor în energie la un nivel corespunzător se impune pentru realizarea sintezei zilnice de proteină, în funcţie de potenţialul rasei. În acest sens un rol important îl are tipul raţiei. În cazul raţiilor în care se includ grosiere şi fânuri de proastă calitate, se reduce ingesta zilnică de substanţă uscată. În aceste situaţii, ingesta energetică nu asigură cerinţele producţiei potenţiale de lână. Carenţa hranei în energie atrage după sine scăderea greutăţii corporale, reducerea producţiei de lapte şi lână şi tulburări ale funcţiei de reproducţie. Cerinţele de energie pentru producţia de lână se apreci~ză pe baza caloricităţii lânii şi coeficientului de utilizare a energiei din hrană (50%). In practica alimentaţiei cerinţele de energie pentru producţia de lână sunt incluse în cerinţele pentru funcţiile vitale. Eficienţa utilizării proteinei pentru creşterea lânii diferă în funcţie de rasă, respectiv oile cu lână grosieră utilizează mai eficient proteina decât oile cu lână fină. În privinţa calităţii proteinei ce se administrează trebuie avut în vedere ca aceasta să conţină îndeosebi aminoacizii bogaţi în sulf (metionină, cistină). La nivelul

37

rumenului microsimbionţii sintetizează mare parte din aminoacizii necesari pentru roducţia de lână. La ovine cantitatea de proteină ce se asigură prin hrană prezintă o mai mare importanţă decât calitatea ei. Pentru producţia de lână prezintă importanţă vitaminele liposolubile (A, D, E, K), vitaminele hidrosolubile fiind sintetizate în rumen. Vitamina A are rol important ::::t dezvoltarea foliculilor, carenţa acesteia produce căderea lânii. Pentru producţia de :mă sunt necesare atât macro cât şi microelementele. Astfel lipsa fosforului din hrană uenţează negativ cantitate a de lână iar lipsa cuprului diminuează cantitate a lânii şi -:mduce dispariţia ondulaţiilor fibrelor. Sulful influenţează creşterea fibrelor în gime şi sinteza cistinei în rumen. Carenţa în cobalt influenţează negativ producţia :z lână. În perioada de păşunat cresc cerinţele de sare, fapt pentru care aceasta se zsigură la discreţie.

1.8. CERINŢELE DE APĂ LA ANIMALE
Organismul animal îşi asigură cerinţele în apă prin: apa de reacţie, ce rezultă în a proceselor de oxidare a substanţelor nutritive în organism, apa existentă în ~~treţuri şi apa de băut. Cerinţele de apă la animale sunt înfluenţate de un complex de factori dintre e cei alimentari au o importanţă deosebită. Dintre factorii alimentari mai :::::::!portanţi amintim: cantitatea de substanţă uscată ingerată, structura raţiilor, _ nţinutul în NaCl. Alţi factori care influenţează consumul de apă se referă la .emperatura mediului ambiant, individualitatea, forma de producţie etc. Consumul de apă este influenţat în primul rând de cantitatea de substanţă zscată ingerată. Sub acest raport există diferenţe Între speciile de animale: 3,5 - 6l1a .znrine; 2 - 3,5 lla cabaline; 1,5 - 3 lovine; 1,5 - 2,5 lla porcine; 2 -3 lla păsări ~ntru 1 kg substanţă uscată ingerată. În ceea ce priveşte structura raţiei, s-a constatat că raţiile bazate pe nutreţurile =erzi, rădăcinoase şi borhoturi asigură în cea mai mare parte cerinţele zilnice de apă. nţinutul ridicat în electroliţi, în special în NaCl, determină creşterea senzaţiei de sete şi deci a consumului de apă. Temperatura ridicată a mediului ambiant determină creşterea consumului de -.. ă peste valorile normale. Creşterea cea mai mare se înregistrează la păsări la care . a are un rol mai mare decât la mamifere, în reglarea temperaturii corporale, de _revenire a hipertermiei.

38

_1

NECESARUL DE APĂ

~

~~~

DmN)FNŢI

I
I I Temperatura"
I Umiditatea

FACTORI DEPENDENTI DE MEDIUL AMBIANT

I
,

~

SPECIA CATEGORIADEVARSrĂ SEXUL

--+j

1+

-.!

I :art.
CORPORALĂ

cmnţi re

r
~

I OJMAT,MICRCXJJMAT I

-.! MASA

-1

I Radiaţii
Corţinutul înSU Stare de sănătate

COMPORTAMENT INDIVIDUAL

STRUCTURA, COMPOZIŢIA RAŢIEI STARE FIZIOLOGICĂ

I Gestaţie
--1'Lapte DlRECŢlADE EXPLOATARE

}-+ I

I I La discreţie I Porţionat I

1.-1

r~

MODUL DE FURAJARE

oua

I

I Temperatura

I Carne, spor I Muncă

I I Gust, miros rI I Turbiditate 1+ I INSUŞIRILE I îîijiri d1imire ~ I La discreţie I Discontinuu
~

APEI

1+1 SISTEMULDEADĂPAT

~

NIVELUL PRODUCŢIEI

I

39

Tabelul 11 Consumul zilnic de apă la animale
(după diferiţi autori)

Specificare BOVINE Tauri de reproducţie - peste 700 kg Vaci gestante Vaci în lactaţie: ~ 10 l lapte/zi ~ 20 llaptelzi ~ 301laptelzi Juninci gestante Tineret femel 3 - 6 luni Tineret femel 6 - 12 luni Tineret femel 12 - 18 luni Tineret femel peste 18 luni Tineret la îngrăşat 100 - 200 kg Tineret la îngrăşat 300 - 400 kg Tineret la îngrăşat 500 kg OVlNE Berbeci, 70 - 80 kg Oi gestante Oi în lactaţie Miei Tineret ovin CABALINE PORCINE Scroafe gestante Scroafe în lactaţie Porcine la îngrăşat PĂsĂRI Găini rase uşoare Găini rase grele Pui broiler, 1 - 3 săptămâni Pui broiler, 3 - 6 săptămâni Tineret de înlocuire - rase grele Tineret de înlocuire - rase uşoare IEPURI Femele gestante şi masculi Femele în lactaţie + sugari Tineret, 30 - 80 zile

Necesarul de apă 1/24 h/cap 50 50 65 85 100 45 10 25 30 35 15 -20 25 -35 40 6 3,5 -4,5 5,5 - 6,5 0,5 1,2 - 3,5 20 - 30 7-8 12 5 -10 200 -250 ml 400 -450 ml 18 -105 ml 130- 210ml 15 - 220 ml 10- 200 ml 0,7 1,5 0,4

I

40

În cadrul speciei există diferenţe individuale sub raportul consumului zilnic de apă, diferenţele fiind influenţate de particularităţile fiziologice ale animalului. Diferenţele de producţie la exterior (lapte, carne, ouă) atrag după sine cerinţe diferite de apă. În cazul în care nu se asigură cerinţele de apă la animale, scade consumul de hrană şi odată cu aceasta şi producţia zilnică. Temperatura apei nu trebuie să fie mai scăzută de 9 - 100C.Din acest punct de vedere cele mai pretenţioase sunt porcinele şi păsările şi mai puţin pretenţioase ovinele.

41

APITOLULII

TEHNICA ÎNTOCMIRII RATIEI DE HRANĂ ,
_.1. RAŢIA DE HRANĂ ŞAl CONDIŢIILE P~ CARE TREBUIE SĂ LE INDEPLINEASCA
Prin raţia de hrană se înţelege cantitate a de nutreţuri administrată unui animal de 24 ore, în care trebuie să se asigure integral, cantitativ şi calitativ, cerinţele :;.:=văzute de normă. Ca şi norma, raţia de hrană variază în funcţie de specie, rasă, - goria de vârstă, nivelul de producţie etc. Pentru o bună valorificare a hranei este necesar ca raţia să îndeplinească umite condiţii: a). Să fie completă, adică să conţină cantitatea de energie şi substanţe nutritive recomandate prin norme. b). Să fie echilibrată, înţelegându-se prin aceasta ca diferitele grupe de _ stanţe nutritive trebuie să se găsească în anumite raporturi: ca de exemplu între snbstanţele proteice şi neproteice care se exprimă prin raportul proteic, între diferitele _ bstanţe minerale, vitamine etc. Dintre acestea raportul proteic sau relaţia nutritivă este cea mai importantă şi se stabileşte raportând g PDIUN, sau g PDlIUNL. Exemplu Raportul proteic al raţiilor de hrană pentru vaci în lactaţie este de 1/4,5- 1/6, adică la o parte de substanţe proteice trebuie să corespundă 4,5- 6 părţi substanţe ::utritive neproteice (glucide şi lipide). Deoarece nutreţurile sunt caracterizate prin două valori PDIN şi PDIE raportul ~ oteic alraţiei corespunde celei mai mici valori calculate. Proporţia de participare a unui nutreţ sau grupe de nutreţuri în structura raţiei :rebuie să corespundă specificului cerinţelor animalelor. Verificarea se face prin

42

raportarea la substanţa uscată (SU) a raţiei, a cantităţii de SU asigurată de un anumit nutreţ.
SU(fân)x 100/ SU(raţie)= cât Ia sută din SU a raţiei este reprezentată prin fân

Echilibrarea minerală a raţiei se face prin raportul Ca/P, care variază între 1,32/1. Pentru echilibrarea vitaminică se stabilesc raporturile reciproce dintre diferitele grupe de vitamine. c). Să fie săţioasă, adică să dea animalului senzaţia de sătul, ceea ce se asigură prin volumul şi consistenţa raţiei. Conţinutul de substanţă uscată conferă animalului această senzaţie. d). Să fie gustoasă, pentru ca animalele să o consume cu plăcere. Gustul raţiei este dat de suculenţa nutreţurilor, de metoda de preparare şi de conţinutul unor substanţe (sare, substanţe aromatizante). e). Să fie "sănătoasă", adică să nu conţină componente alterate, toxice sau dăunătoare care să prejudicieze sănătatea, producţia, sau calitatea ei. f). Să fie economică, adică să fie alcătuită din nutreţuri obţinute la un cost cât mai scăzut, cunoscându-se că 50 % din costul produselor animale este dat de valoarea nutreţurilor la rumegătoare şi 60 - 70% la monogastrice. Pentru animalele erbivore, raţia de hrană este formată din raţia de bază alcătuită din nutreţuri de volum şi raţia suplimentară care cuprinde concentratele energetice şi proteice şi premixuri vitamino :- minerale. Raţia de hrană poate să fie administrată la discreţie (ad libitum) sau porţionată în mai multe tainuri. Nutreţurile care alcătuiesc raţia pot să fie date într-un amestec omogen (ca raţie completă) sau separat într-o anumită ordine şi la diferite intervale de timp.

2.2. ÎNTOCMIREA

RA ŢIEI DE HRANĂ

Prin alimentaţia normată se înţelege alimentaţia care se face dirijat, pe baza normelor de hrană, asigurându-se astfel toţi nutrienţii, conform cerinţelor, diferenţiat pe specii, forme şi niveluri de producţie. În acest scop ne folosim de tabele în care sunt trecute: valoarea nutritivă a nutreţurilor şi normele de hrană. Pe parcursul dezvoltării alimentaţiei, s-au elaborat mai multe tabele, după metoda de stabilire a valorii nutritive şi respectiv unităţile utilizate pentru exprimarea acesteia. Astfel, s-au elaborat tabele în care valoarea nutritivă este exprimată în conţinutul chimic brut al nutreţurilor, apoi în TSD, E.a., în unităţi furajere, U.n. ovăz şi în energie (brută, digestibilă, metabolizabilă sau netă). În România, se utilizează în prezent tabele în care valoarea nutritivă este exprimată în U.n. ovăz la 1 kg nutreţ pentru animalele mari şi în UNL, UNC la 1 kg nutreţ, conform noului sistem de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor la rumegătoare (ANEXELE 1 şi II). Tabelele de valoare nutritivă arată şi conţinutul

43

nutreţurilor în P.D.- proteină digestibilă (g), Ca (g) şi P (g) şi vitamine (mg), respectiv în PDIN, PDIE, USV, UST, usa. În tabelele de valoare nutritivă, pentru alcătuirea raţiilor, valoarea nutritivă este ":ată la 1 kg nutreţ, fiind exprimată în S.u. (kg), u.n., P.D.(g), Ca(g), P(g) şi caroten o), respectiv în SU (kg), UNL, UNC, PDIN (g), PDIE (g), Ca (g), P (g), USV, -:ST, usa. Indicatorii noului sistem de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor la rumegătoare Principalii indicatori de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor pentru ::lIDegătoare sunt: ~ Conţinutul în SU a nutreţurilor, exprimat în g/kg nutreţ brut ~ Conţinutul în energie netă lapte (exprimat în UNL) şi respectiv în energie netă carne (exprimat în UNC), raportat la 1 kg SU sau 1 kg nutreţ brut (stare naturală). 1 UNL = 1457 kcal (6,1 MJ) energie netă lapte 1 UNC = 1481 kcal (6,2 MJ) energie netă carne ~ Conţinutul în PDI (proteină digestibilă intestinală) exprimată în g/kg SU sau g/kg nutreţ în stare naturală. Aceasta se caracterizează prin două componente: PDIN- proteină digestibilă intestinală, permisă de conţinutul de azot al nutreţului PDIE- proteină digestibilă intestinală permisă de conţinutul în energie al nutreţului Ingestibilitatea nutreţurilor de volum, evidenţiată separat pentru: vaci de lapte, eret taurin şi ovine. Ingestibilitatea nutreţurilor se măsoară în unităţi de saţietate specifice celor trei zszegorii de animale: ~ USV - pentru vaci de lapte ~ UST (USB - pentru tineret taurin în creştere/ îngrăşare ~ usa - pentru ovine Pentru stabilirea acestor unităţi de saţietate ca referinţă a fost luată "iarba verde -= pe o pajişte naturală" (cu 15%PB, 25%CB şi 77%DSa) care prin "convenţie" are oarea de 1 US, la cele trei categorii de animale (1 USV= 140 g SU ing erată pe 7S;1 usa= 75 g SU/Kg°,75). _0.75 din iarba de referinţă; 1 UST (USB)= 95 g SU/kgO. Determinarea unităţilor de saţietate s-a făcut pe animale standard: ~ Vacă adultă de 600 kg cu 25 1lapte cu 4% grăsime (USV) ~ Junincă de rasă de lapte de 400 kg (UST) , ~ Batal de 60 kg. Unităţile de saţietate sunt foarte utile la formularea raţiilor, putându-se aprecia titatea de SU posibil a fi ing erată din fiecare nutreţ. Cu cât unitatea de saţietate a

44

unui nutreţ este mai mare, cu atât cantitatea ingerată din nutreţul respectiv este mai mică. ~ Conţinutul în macroelemente, în special în calciu şi fosfor exprimat în grame/kg SU sau gram/kg nutreţ în stare naturală. Raportul dintre conţinutul în energie al nutreţului sau raţiei (UNL sau UNC) şi valoarea sa de încărcare (exprimată în unităţi de saţietate specifice categoriei de animale) poartă numele de densitate energetică. Aceasta exprimă, în fapt, cantitatea de energie (UNL sau UNC) corespunzătoare unei unităţi de saţietate. Dacă densitatea energetică a nutreţurilor de volum din raţie este mai mică decât densitatea energetică reieşită din norma de hrană (DEV < DERm) atunci animalul nu poate ingera o cantitate suficientă pentru a-şi acoperi cerinţele energetice, ceea ce impune utilizarea nutreţurilor concentrate, care să mărească densitatea energetică a raţiei până la nivelul cerinţelor. Totodată, acest nutreţ concentrat sau amestec de nutreţuri concentrate va micşora cantitatea ingerată de nutreţuri de volum cu o cotă de substituire cu atât mai mare cu cât cantitatea de concentrate folosită este mai mare. Din aceste considerente a fost introdusă noţiunea de "valoare de saţietate aparentă" care se stabileşte din tabele în funcţie de densitatea energetică şi valoarea de saţietate a nutreţului de volum pe de o parte şi densitatea energetică a raţiei impusă de norma de hrană pe de altă parte (ANEXA III).
Tehnica întocmirii raţiilor de hrană

Raţiile de hrană se alcătuiesc prin parcurgerea următoarelor etape de lucru: 1. Se stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive ale animalului pe baza normelor de hrană 2. Se întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea raţiei. Nutreţurile se aleg în funcţie de cerinţele nutritive ale animalelor şi de existenţa lor în fermă. 3. Alcătuirea propriu-zisă a raţiei, constă în stabilirea cantităţii fiecărui nutreţ care este introdus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în substanţe nutritive cu care contribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei. Cantitatea unui nutreţ într-o raţie se poate stabili prin metoda tatonării şi a experienţei acumulate sau prin programe specifice de calculator. Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul de energie şi substanţele nutritive se stabilesc cu ajutorul tabelelor de valoare nutritivă a nutreţurilor. Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor utilizate se obţine conţinutul total în energie şi substanţe nutritive a raţiei furajere. 4. Verificarea raţiei constă în confruntarea totalului de energie şi substanţe nutritive cu necesarul stabilit pe bază de norme. Faţă de necesarul stabilit nu se admit diferenţe în minus, în schimb se admit depăşiri cu până la 10 % la energie şi proteină digestibilă. În continuare se va verifica volumul şi structura raţiei, raportul proteic, raportul calciu/fosfor şi conţinutul în caroten. 5. Împărţirea raţiei în tainuri, care se face în funcţie de specie, vârstă, nivelul producţiei şi starea fiziologică a animalului. În general, pentru animalele adulte raţia se împarte în 2-3 tainuri, iar pentru tineret în 4-6 tainuri.

45

~remplu Se va alcătui raţia pentru o vacă de lapte în greutate de 600 kg, cu o producţie -~ 20 1 lapte pe zi, şi 3,8% grăsime în lapte, iarna, cunoscând că ferma dispune de: ran natural, fân de lucernă, sfeclă furajeră, porumb însilozat, uruială de porumb, :o fat dicalcic şi sare (tabelul 12). Tabelu112 Raţie pentru o vacă de lapte de 600 de kg, perioada de iarnă, 20 de litri de lapte pe zi cu 3,8% grăsime Necesar nutreţuri kg S.u.
(kg)

U.N. 14,7 2,82 1,92 5,25 1,2 3,57

P.D.

Ca

P

Sare

Caroten
(mg)

(g)
1300 336 488 189 90 237 -

(g)
88 40,8 55,2 23,1 3,5 1,5 28,8
-

(g)
63 12,6 7,2 10,5 3 7,5 22,2

(g)
66

ran de 6 deal 4 Fân de lucernă 21 Porumb siloz Sfeclă 10 furajeră Uruială de 3 porumb 0,12 Fosfat dicalcic 0,066 Sare Total

19,24 5,172 3,36 5,145 1,25 2,52 0,117

66 66

480 144 104 378 O 6

14,76

632

17,564

63

1340

152,9

a). Norma de hrană este dată în normativ, separat pentru întreţinerea funcţiilor Orale separat pentru 20 litri lapte (tabelul 13). şi Necesarul pentru 20 litri lapte se obţine înmulţind necesarul corespunzător :;;entru 1litru lapte cu 3,8% grăsime cu 20. Prin însumarea necesarului de întreţinere cel pentru producţie se obţine norma de hrană totală. b) Lista de nutreţuri; în cazul nostru, fân natural, fân de lucernă, sfeclă furajeră, _ rumb însilozat, uruială de porumb etc. c) Alcătuirea raţiei; prin tatonări se stabilesc cantităţile din fiecare nutreţ înscris ~ listă (fân natural, fân de lucernă etc.) şi se calculează valorile nutritive pe care le realizează. Acest calculse face în primul rând pentru U.n. şi P.D., iar după ce se constată realizarea acestora se fac calcule pentru S.U., Ca, Pete.

46

Tabelul 13 Calculul normei de hrană pentru o vacă de 600 de kg cu producţia zilnică de 20 de litri de lapte (3,8%) Specificare Necesar pentru functiile vitale Necesar pentru 20 1lapte 3,8% grăsime Total S.U.
(kg)

U.N. 5,1 9,6

P.D.
(g)

Ca
(g)

9,6 9,64

340 960

30 58

P (g) 15 48

Sare
(g)

26 40

Caroten (mg) 180 300

19,24

14,7

1300

88

63

66

480

d) Verificarea raţiei; se însumează valorile, pe principii nutntive şi totalul asigurat în raţie se compară cu necesarul prevăzut de norma de hrană. e) Împărţirea raţiei se face în două tainuri, din care fânul se va administra în proporţie de 1/3 dimineaţa şi 2/3 seara, iar suculentele şi concentratele în proporţie de 2/3 dimineaţa şi 1/3 seara. Tehnica întocmirii raţiilor după modelul propus de IBNA În alimentaţia eficientă a rumegătoarelor, obiectivul principal în cele mai multe cazuri constă în administrarea unor cantităţi maxime de nutreţuri de volum (resurse furajere locale ieftine) şi cantităţi cât mai mici de concentrate (necesare pentru echilibrarea şi completarea raţiilor). Pentru a îndeplini acest deziderat la întocmirea raţiilor furajere, după stabilirea normei de hrană şi selectarea nutreţurilor care intră în structura raţiei trebuie să se parcurgă următoarele etape (lNRA, 1988): ~ 1 - stabilirea cantităţii maxime de nutreţuri de volum care poate fi ingerată de animal; ~ II - realizarea echilibrului energo-proteic al raţiei prin folosirea de nutreţuri concentrate; ~ III - realizarea echilibrului mineral şi chiar vitaminic al raţiei. Cantitatea maximă de nutreţuri de volum ce poate fi ingerată de animal se stabileşte direct în funcţie de situaţie: a. Dacă densitatea energetică a nutreţului de volum (DEV) este mai mare decât densitatea energetică minimă a raţiei (DERrn) - stabilită pe baza normei de hrană -, atunci nutreţul de volum poate fi administrat singur în raţie, acoperind cerinţele de energie. Acesta se poate administra restricţionat (dacă se urmăreşte un anumit nivel de producţie - UNC din normă/ UNC la 1 kg SU din nutreţul de volum) - la discreţie; cantitatea maximă ce poate fi ingerată de animal fiind calculată pe baza raportului: capacitatea de ingestă a animalului! valoarea de saţietate a nutreţului de volum.

47 b. Dacă DEV < DERm, presupune că nutreţul de volum administrat la discretie să fie asociat cu un nutret concentrat, ceea ce va antrena o scădere a cantităţii de nutreţ de volum consumat de animal. În această situaţie se stabileşte (cu ajutorul unor tabele elaborate de INRA) o valoare a USB (unitatea de saţietate pentru bovine) "aparentă" a nutreţului de volum în funcţie de: ~ Valoarea de saţietate a nutreţului de volum, raportată la 1 kg SU; ~ Valoarea energetică a nutreţului de volum (UNCI kg SU); ~ Densitatea energetică minimă a raţiei (DERm = UNCI capacitatea de ingestă) Cantitatea de nutreţ de volum ingerată (kg SU) = capacitatea "aparentă" de ingestă/ USB

II. Cantitatea de concentrate necesară pentru echilibrarea şi completarea raţiei de bază se face pe baza diferenţei dintre norma de hrană şi aportul nutreţurilor ne volum. În cazul proteinei se ia în considerare cel mai mare deficit stabilit pentru ?DIN sau PDIE. Dacă după adăugarea concentratelor există un exces de PDIE faţă de "JDIN, atunci raportul PDIE- PDINI UNC (UNL) nu trebuie să depăşească valoarea

_O. III. În practica alimentaţiei rumeg~toarelor se ia în considerare numai zsigurarea cerinţelor de calciu şi fosfor. In cazul unor producţii ridicate se . corporează în concentrate premixuri vitamino-minerale adecvate.
Exemplu de raţii de hrană pentru vaci de lapte alcătuite după modelul propus de IBNA La întocmirea raţiei se parcurg următoarele etape de lucru: 1. Stabilirea necesarului de energie şi substanţe nutritive Se stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive pentru întreţinerea - cţiilor vitale şi pentru producţia de lapte pe baza normelor de hrană. Pentru vacile _ greutate corporală de 600, 650 şi 700 kg, necesarul de întreţinere este prezentat în :::ilielulurmător (tabelul 14). Tabelul 14 Necesarul de substanţe nutritive în funcţie de greutatea corporală Greutatea corporală SU kg UNL PDIN g 395 PDIE g 395 Ca g 30 P g 18 Sare g UrDL

Kg
.. .. . SU - substanţa uscata; UNL - umtatea nutritivă lapte; PDIN - proteină digestibilă intestinală - proteină digestibilă intestinală de origine microbiană care poate fi sintetizată în funcţie de titatea de azot disponibil; PDIE - proteină digestibilă intestina1ă + proteină digestibilă intestinală - origine microbiană care poate fi sintetizată în funcţie de energia disponibilă; Ca - calciu; P - for; UIDL - unităţi de încărcare digestivă pentru vaci cu lapte. Necesarul se calculează astfel: - esarul de SU (kg) 0,025x greutatea vacii (în kg) + O,lx producţia de lapte (în litri); necesarul ze UNL = 1,68 + O,72x greutatea vaci în kgllOO; necesarul de PDIE este 95 + 0,5 x grutatea vacii "- kg.

600

-

8,8

-

6

-

30

-

=

=

48

Pentru a asigura substanţele nutritive pentru producţii de lapte diferite, la necesarul pentru întreţinere se adaugă cel pentru producţia de lapte obţinută (tabelul 15). Tabelul 15 Necesarul energetic şi substanţe nutritive în funcţie de producţia de lapte
Producţie lapte (kg) SU kg UNL PDIN
g

PDIE
g

Ca
g

P
2:

Sare
2:

UIDL

15 20 25 30 35
Necesarul

7,1 9,4 11,7 14,1 16,4

7,8 10,4 13 15,6 18,2

720 960 1200 1440 1680

720 960 1200 1440 1680

52,5 70 87,5 105 122,5
de PDIE = 48

37,5 50 62,5 75 87,5

30 40 50 60 70

15,9 16,2 17,2 17,7 17,9

pentru un kg lapte este: SU (kg) =0,47; UNL = 0,52 ŞI necesarul

2. Inventarierea nutreţurilor care vor alcătui raţia Se întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea raţiei. Nutreţurile se aleg în funcţie de cerinţele animalelor şi de existenţa lor în fermă. Pentru perioada de vară, la raţia de bază, s-a folosit masa verde provenită din pajiştile de câmpie şi lucernă. Corecţia s-a făcut prin adăugarea de concentrate ca orzul şi tărâţele. Redăm în tabelul următor lista cu nutreţurile utilizate şi valoarea nutritivă a acestora: Tabelul 16 Conţinutul energetic şi în substanţe nutritive a unor nutreţuri Specificare Pajişti de câmpie Lucernă Orz Tărâte
SU kg UNL PDIN
g

PDIE
g

Ca
g

P
g

UIDL'

0,23 0,189 0,86 0,87

0,19 0,16 1,2 0,87

14 21 68 92

15 16 88 74

1,2 3,1 0,6 1,4

0,6 0,6 3,4 12

1,11 1
-

La raţia de bază corectată s-au adăugat două structuri de amestecuri de concentrate care să asigure diferenţa de necesar pentru susţinerea producţiei de lapte.

49

Tabelul 17 AC 1 - Amestec de concentrate care asigură 71,85 g PDIN/UNL
Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca

Porumb Orz Srot floare Sare Cretă furajeră Fosfat monosodic Premix itaminomineral Total Revine pe kg

49,5 30 16 1 0,5 2

42,57 25,8 14,08 0,9 0,45 1,8

63,855 36 7,04

3465 2040 2176

5098,5 2640 1152

9,9 18 64 195

P 148,5 102 153,6

Sare

1000

512

1 100

0,9 86,5 0,865 106,9 1,069 7681 8890,5 76,810 88,905 286,9 2,869 916,1 9,161 1000 10,000

Tabelul 18 AC 2 - Amestec de concentrate care asigură 79,64 g PDIN/UNL
Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca

Porumb Orz Srot floare Sare Cretă furajeră Fosfat monosodic Premix itaminomineral Total Revine pe kg

40 33 22 1 1 2 1

34,4 28,38 19,36 0,9 0,9 1,8 0,9

51,6 39,6 9,68

2800 2244 2992

4120 2904 1584

8 19,8 88 390

P 120 112,2 211,2

Sare

1000

512

100

86,64 0,866

100,88 8036 8608 1,009 80,360 86,080

505,8 5,058

955,4 9,554

1000 10,000

3. Alcătuirea raţiei Alcătuirea propriu-zisă a raţiei constă în stabilirea cantităţii fiecărui nutreţ trodus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în substanţe nutritive cu care contribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei.

50

Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul de energie şi substanţe nutritive se stabileşte cu ajutorul tabelelor de valori nutritive a nutreţurilor. Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor utilizate, se obţine conţinutul total în energi~ şi substanţe nutritive a raţiei furajere. In raţia 2, diferenţa faţă de raţia de bază constă în asigurarea a 2,5 kg amestec ~e concentrate care asigură cerinţele pentru producţia de lapte care a crescut cu 5 kg. In acelaşi mod se va proceda pentru producţii de lapte mai mari cu 10,15 şi 20 de kg (tabelul 20). Tabelul 19 Raţie de bază 1 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică 15 kg lapte cu 3,8 - 4 % grăsime Cantitate nutreţ (kg) Necesar întretinere Necesar productie Necesar total Paiişti câmpie I 47 Lucernă T 18 Total ratie de bază Orz I 1,1 Tărâte I 1,1 Total raţie de bază corectată Specificare SUkg UNL PDIN PDIE g g Ca g 30 52,5 82,5 56,40 55,80 112,2 0,66 1,54 114,4 P g 18 37,5 55,5 28,20 10,80 39,00 3,74 13,2 55,94 Sare g 30 30 60 UIDL

8,8 395 395 6 7,1 720 720 7,8 15,9 13,8 1115 1115 10,81 8,93 658,0 705,0 3,40 2,88 378,0 288,0 14,21 11,8 1036 993,0 0,946 1,32 74,8 96,8 0,957 0,957 101,2 81,4 16,12 14,0 1212 1171,2

0,00

15,9 15,9 12,00 3,40 15,40 O O 15,40

Tabelul 20 Raţia 2 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 20 kg lapte cu 3,8 - 4% grăsime Specificare

I Cantitate

SUkg 8,8 7,1 15,9 10,81 3,40 14,21 0,946 0,957 16,12 2,16 18,28

UNL 6 7,8 13,8 8,93 2,88 11,8 1,32 0,957 14,0 2,67 16,76

PDIN
g

PDIE
g

Ca
g

P
g

Sare
g

UIDL

nutret (kg) Necesar întretinere Necesar productie Necesar total lPa;işti câmpie I 47 Lucernă I 18 [Total ratie de bază Orz I 1,1 [I'ărâţe I 1,1 ratairatie de bază corectată CI I 2,5 otal I

395 395 720 720 1115 1115 658,0 705,0 378,0 288,0 1036 993,0 74,8 96,8 81,4 101,2 1212 1171,2 192,03 222,26 1404,0 1393,4

30 52,5 82,5 56,40 55,80 112,2 0,66 1,54 114,4 7,17 121,6

18 37,5 55,5 28,20 10,80 39,00 3,74 13,2 55,94 22,90 78,84

30 30 60

0,00

15,9 15,9 12,00 3,40 15,40

O O
15,40 25 25

O
15,40

51

Tabelul 21 Raţia 3 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 25 kg lapte cu 3,8 - 4% grăsime ecificare

I Cantitate

SUkg 8,8 7,1 15,9 10,81 3,40 14,21 0,946 0,957 16,12 4,41 20,53

UNL 6 7,8 13,8 8,93 2,88 11,8 1,32 0,957 14,0 5,45 19,54

nutret (kg) ~ecesar întretinere ~ ecesar productie ~ecesar total ?ajişti 47 zâmpie =-ucemă 18 ~oral ratie de bază Drz 1,1 _Mâte 1,1 -=-taI raţie de bază corectată _-~C1 5,1

PDIN g 395 720 1115 658,0 378,0 1036 74,8 101,2 1212

PDIE g 395 720 1115 705,0 288,0 993,0 96,8 81,4 1171,2

Ca g 30 52,5 82,5 56,40 55,80 112,2 0,66 1,54 114,4 14,63 129,0

P g 18 37,5 55,5 28,20 10,80 39,00 3,74 13,2 55,94 46,72 102,6

Sare g 30 30 60

UlDL

15,9 15,9 12,00 3,40 15,40

0,00

O O
15,40 51 51

:.;:}ta!

391,73 453,42 1603,7 1624,6

O
15,40

Tabelul 22 Raţia 4 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 30 kg lapte cu 3,8 - 4% grăsime SUkg ~ cificarel Cantitate nutret (kg) ~ecesar întretinere 8,8 Xecesar productie 7,1 Xecesar total 15,9 Pajişti 47 10,81 câmpie 3,40 Lucemă 18 1.. otal ratie de bază 14,21 Orz 1,1 0,946 Tărâte 1,1 0,957 16,12 Total raţie de bază corectată _-\C2 7,9 6,84 Total 22,96 UNL 6 7,8 13,8 8,93 2,88 11,8 1,32 0,957 14,0 7,97 22,06 PDIN
g

PDIE
g

Ca
g

P
g

Sare
g

UlDL

395 720 1115 658,0 378,0 1036 74,8 101,2 1212

395 720 1115 705,0 288,0 993,0 96,8 81,4 1171,2

30 52,5 82,5 56,40 55,80 112,2 0,66 1,54 114,4

18 37,5 55,5 28,20 10,80 39,00 3,74 13,2 55,94 75,4 131,4

30 30 60

15,9 15,9 12,00 3,40 15,40

0,00

O O
15,40 79 79

634,84 680,03 39,96 1846,8 1851,2 154,36

O
15,40

52

Tabelul 23 Raţia 5 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 35 kg lapte cu 3,8 - 4% grăsime Specificare Cantitate nutret (kg) Necesar întretinere Necesar productie Necesar total Pajişti 47 câmpie Lucernă 18 Total ratie de bază 1,1 Orz 1,1 Tărâte Total raţie de bază corectată 10,8 AC2 Total

I

SUkg 8,8 7,1 15,9 10,81

UNL 6 7,8 13,8 8,93

PDIN
g

PDIE
g

Ca
g

P
g

Sare UIDL
g

395 720 1115 658,0

395 720 1115 705,0

30 52,5 82,5 56,40

18 37,5 55,5 28,20

30 30 60

15,9 15,9 12,00 3,40 15,40

3,40 2,88 14,21 11,8 0,946 1,32 0,957 0,957 16,12 14,0 9,36 25,47

378,0 288,0 1036 993,0 74,8 96,8 101,2 81,4 1212 1171,2

55,80 10,80 112,2 39,00 0,00 3,74 0,66 1,54 13,2 114,4 55,94

15,40

10,90 867,89 929,66 54,63 103,18 108 24,98 2079,9 2100,9 169,03 159,12 108

15,40

° ° °

4. Verificarea raţiei

Verificarea raţiei constă în compararea totalului de energie şi substanţe nutritive asigurat prin nutreţuri cu necesarul stabilit în funcţie de greutatea animalului şi producţia de lapte. Se recomandă ca raţia să corespundă normei, admiţându-se depăşiri de până la 10% la energie şi proteină digestibilă. În continuare se va verifica volumul şi structura raţiei, raportul proteic şi raportul Ca!P. Se poate verifica dacă raţia este săţioasă prin asigurarea cantităţii de SU şi

m~.

I

5.Împărtirea

ratiei în tainuri

Împărţirea raţiei în tainuri - se face în funcţie de vârstă, de nivelul de producţie şi de starea fiziologică a animalului. În general, pentru animalele adulte, raţia se împarte în 2 - 3 tainuri /zi.

53

CAPITOLUL III

SPECIFICUL ALIMENTATIEI TAURINELOR ,
3.1. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A SUBSTANTELOR NUTRITIVE LA TAURINE ,

Datorită digestiei complexe, alimentaţia taurinelor prezintă o serie de particularităţi. Astfel, capacitatea şi compartimentarea tubului digestiv permite cestei specii prelucrarea digestivă a unor cantităţi mari de nutreţuri voluminoase cu un conţinut ridicat în celuloză. Datorită acestui fapt taurinele pot valorifica bine nutreţurile verzi, fânurile şi :5.broaselegrosiere, nutreţul însilozat şi alte nutreţuri de volum pe seama cărora pot să-şi asigure până la 80% din cerinţele de substanţe nutritive. În acelaşi timp sub acţiunea florei bacteriene au loc la nivelul rumenului , procese de scindare şi de sinteză prin care taurinele îşi pot asigura cantităţi însemnate de proteine şi vitaminele C, K şi complexul B. În acest fel la rumegătoare nu apar carenţe ale vitaminelor hidrosolubile. Masa totală microbiană reprezintă 5 - 10% din conţinutul rumen al fiind apreciată la 3 până la 8 kg şi este influenţată de tipul raţiei. Poate fi influenţată şi structura bacteriană, astfel la raţiile bogate în concentrate se reduce conţinutul rumenal în bacterii celulozice. Procesele rumen ale atrag după sine unele avantaje: valorificarea eficientă a nutreţurilor celulozice; convertirea proteinei mai puţin valoroasă din nutreţuri şi a ubstanţelor azotate neproteice, în proteină cu o valoare biologică ridicată.

54

Produşii principali ai proceselor de digestie rumenală sunt acizii graşi volatili (AGV) ce iau naştere pe seama fermentării glucidelor şi mai puţin pe cea a proteinelor şi grăsimilor din nutreţuri. Din totalul acizilor graşi volatili, acizii acetic, propionic şi butiric reprezintă până la 95%. Aceştea asigură până la 60 - 70% din cerinţele în energie ale taurinelor. Bacteriile şi protozoarele care ajung cu bolul alimentar în intestinul subţire sunt supuse procesului de digestie asigurând minimum 50% din cerinţele de proteină, aminoacizi ale animalului. Microorganismele din rumen scindează parţial sau total substanţele azotate din hrană până la amoniac care este metabolizat. Acizii graşi volatili au acţiuni specifice în procesele metabolice din organism. Acidul acetic (produsul principal al digestiei celulozei) are rol important în lactogeneză şi în sinteza grăsimii din lapte, acidul propionic are rol în sinteza tisulară şi allactozei, iar acidul butiric intervine în sinteza proteinei şi a lactozei din lapte. În urma proceselor de scindare şi sinteză din rumen mai rezultă bioxidul de carbon, metanul, căldura de fermentaţie, masa celurală microbiană şi poliglucide încorporate în masa microbiană. Cantitatea şi proporţia AGV absorbiţi în cursul unei zile este influenţată de structura raţiei şi de modul de administrare a hranei. S-a constatat că pH rumenal influenţează raportul între AGV. Astfel dacă valoarea acestuia scade sub 6 se formează o cantitate mai redusă de acid acetic decât de acid propionic. Acest fenomen are loc mai ales în cazul raţiilor bogate în glucide uşor solubile care sunt transformate în cea mai mare parte în acid lactic. Prin acumularea acestuia în rumen se crează un pH de 4,5 fapt ce favorizează procesele de decarboxilare a aminoacizilor, formarea de amine toxice şi apariţia acidozei. Prin transformare în cea mai mare parte a acidului lactic în acid propionic şi mai puţin în acid acetic se produce un dezechilibru al raportului dinte aceşti doi acizi. Schimbarea raportului acid acetic (scade) : acid propronic (creşte) duce concomitent la scăderea grăsimii din lapte şi la sinteza tisulară, substanţele nutritive fiind valorificate eficient prin creşterea în greutate. Pentru producţia de lapte raportul optim acid acetic : acid propionic este de 3 : 1, în timp ce în producţia de carne de 1,7 : 1. Schimbarea valorii acestui raport se poate petrece şi în cazul raţiilor cu un conţinut redus în celuloză (sub 13 - 14 %) . Astfel de situaţii pot să apară când se utilizează fibroase puţine, nutreţ verde tânăr, fânu1 măcinat sau granulat sau raţii cu peste 60% concentrate. Absorbţia acizilor graşi volatili este influenţată de concentraţia lor, care creşte în primele ore de la furajare şi apoi scade treptat până la tainul următor. Absorbţia este favorizată în acelaşi timp de un pH mai scăzut al conţinutului rumenal. Când pHul creşte la 7 - 7,5 rata absorbţiei începe să scadă.

55

Influenţa structurii raţiei asupra digestiei rumenale şi a producţiei Un rol important asupra digestiei rumenale îl are tipul alimentaţiei. Astfel structura raţiei, echilibrarea ei, modul de preparare şi programul de furajare pot să Influenţeze procesele rumenale şi prin aceasta producţia şi reproducţia animalelor. Un indiciu al mersului proceselor digestei îl constituie pH-ul rumen al care are ralorile normale cuprinse între 6,3 - 6,8 la vaci de lapte. Aceste valori sunt realizate la o raţie pe bază de fibroase, grosiere, porumb siloz recoltat în faza de ceară în care celuloza reprezintă minimum 14% din substanţa uscată la vaci şi 12% la juninci şi uri. La o raţie pe bază de fibroase se realizează o secreţie salivară abundentă care :;rin proprietatea tampon menţine pH-ul rumenalla valori ridicate. Nutreţurile concentrate, rădăcinoasele şi nutreţul însilozat bogat în apă reduc secreţia salivară astfel că pH scade până la 5,5. Trecerea rapidă la raţii cu cantităţi mari de concentrate sau rădăcinoase (sfecla ie zahăr) pot să reducă pH-ul sub 4,6 ca urmare a transformării rapide a glucidelor aşor digestibile în acid lactic care se absoarbe mai slab la nivelul rumenului. Prin scăderea pfl-lui rumenal apare acidoza cu consecinţele ei negative: reducerea consumului de nutreţuri, reducerea grăsimii din lapte, modificarea gustului şi calităţii Izptelui, apariţia mamitelor, tulburări de reproducţie. Un pH scăzut sub 6 determină reducerea digestibilităţii hranei la nivelul rumenului prin inhibarea dezvoltării teriilor celulozice cât şi pe parcursul tractusului intestinal. Pentru a preveni apariţia acidozei trebuie asigurat minirnul de celuloză (14%), . raţia furajeră şi a unui tain de voluminoase. De asemenea cerealele se utilizează _ b formă aplatizate sau măcinate grosier şi se administrează în cantităţi crescânde la nivelul stabilit prin raţie. Se pot utiliza şi substanţe tampon cum ar fi .carbonatul de sodiu care se administrează în cantitate de 100 - 500 glzi. Acesta se rroduce în raţie pogresiv pentru a evita reducerea apetitului. Ca substanţe tampon se ::lai pot utiliza carbonatul de calciu, bentonita, acetatul de sodiu, oxidul de magneziu. Alcaloza rumenală apare când se administrează raţii sărace în glucide şi oogate în proteine, nitraţi şi uree care reduc concentraţia AGV în pararel cu creşterea zmoniacului în rumen. În alcaloza rumenală care este de asemenea dăunătoare apar -.:nnătoarele aspecte: scade consumul de nutreţuri; scade conţinutul de grăsime din pte; modificări de calitate a laptelui; tulburări de reproducţie. Alcaloza apare când se utilizează timp îndelungat raţii cu un nivel proteic :idicat (peste 18%). În caz de alcaloză, se pot adminsitra oral l - 2 1oţet diluat cu apă ~entru a determina scăderea pH-ului şi reducerea absorbţiei amoniacului din rumen.
I
ă

56

Tabelul 24 Cauzele şi efectele abaterii de la valorile optime ale pH-ului rumenal pH prea scăzut (acidoză rumenală pH < 6) Valoarea optimă < pH-ului rumenal > 6,3 - 6,8 la vaci de lapte 6,0 - 6,5 la taurine la îngrăşat pH prea ridicat (alcaloză rumenală pH > 7,5)

Ratii cu cantiăti mari de , , concentrate foarte fin măcinate şi rădăcinoase (sfeclă de zahăr); insuficienţa fibroaselor în raţii, silozuri foarte acide ~ Scade producţia de lapte ~ Scade consumul de nutreţuri ~ Scade conţinutul de grăsimi din lapte ~ Modificari de calitate a laptelui ~ Mastite ~ Timpanism ~ Tulburări digestive ~ Tulburări nervoase ~ Tulburări de reproducţie

Raţii sărace în glucide (energie) şi bogate în proteine, nitraţi şi uree ~ Scade consumul de nutreţuri ~ Scade conţinutul de grăsimi din lapte ~ Modificari de calitate a laptelui ~ Tetanie ~ Diaree ~ Cetoze ~ Tulburări de reproducţie ~ Tulburări nervoase

3.2. ALIMENTATIA ,

TAURILOR DE REPRODUC TIE ,

Alimentaţia raţională a taurilor trebuie să asigure condiţia de reproducţie pe tot parcursul anului, influenţând favorabil desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie. La stabilirea regimului de hrănire şi alcătuire a raţiilor, se vor avea în vedere următoarele obiective: menţinerea lor în perfectă condiţie de reproducător; menţinerea apetitului sexual; obţinerea unui material seminal de calitate şi în cantitate

57

suficientă. Pentru realizarea acestor obiective este bine ca raţia zilnică a taurilor să aibă un volum mic, să cuprindă nutreţuri variate, de bună calitate, cu valoare nutritivă ::idicată şi să corespundă normelor de hrană în vigoare. Nu se recomandă tipul de ănire voluminos, deoarece acesta duce la mărirea abdomenului şi reducerea potenţei sexuale. Dacă subalimentaţia şi alimentaţia dezechilibrată se reflectă asupra cantităţii şi calităţii materialului seminal, supraalimentaţia este mult mai dăunătoare, determinând ~ grăşarea, urmată de tulburări locomotorii şi reducerea apetitului sexual. Cerinţele nutriţionale ale taurilor sunt determinate de: ~ Masa corporală ~ Intensitatea folosirii la montă (numărul de recoltări; monte pe săptămână). Normele de hrană pentru taurii adulţi sunt prezentate în tabelele 25 şi 26.

Tabelul 25 Normele de hrană pentru taurii de reproducţie Greut. corp. (kg) 700 800 900 1000 1100 1200 1300 CI (UST) 10,1 11,2 12,0 12,8 14,0 14,7 15,5 SU max. (kg) 10,0 10,5 11,0 12,0 13,0 14,0 15,0 ENC (UNC) 7,23 8,03 8,72 9,40 10,21 10,90 11,47 PDI (g) 460 510 560 610 650 695 740 Ca (g) 56 65 68 72 74 76 78 P (g) 42 48 52 56 58 60 62 Mg (g) 14 14 15 16 17 18 19 Na (g) 20 21 23 24 25 26 27 DERm

0,72 0,72 0,73 0,73 0,73 0,74 0,74

La întocmirea raţiilor furajere se ţine cont de faptul că taurii au o capacitate de ingestie mai mică decât vacile, respectiv 1,8 kg S.UI 100 kg masă vie (faţă de 2,5 kg .UI 100 kg masă vie, la vaci).

58 Tabelul 26 Norme de hrană pentru taurii de reproducţie Greutatea Corporală (kg) 500 600 700 800 900 500 600 700 800 900 1000 500 600 700 800 900 1000 S.U. (kg) U.n P.d (g) Ca (g) P (g) Sare (g) Caroten (mg)

10,0 11,0 12,2 13,1 14,2 12,2 11,4 12,4 13,4 14,6 15,5 11,2 11,6 13,9 15,0 16,2 17,3

1. Tauri în inactivitate (repaus) 5,8 521 35 29 6,5 564 39 33 7,2 651 43 36 47 7,8 675 38 8,4 725 51 42 2. Tauri cu activitate mijlocie (o montă pe zi) 44 6,3 663 37 7,1 750 42 50 7,8 818 47 55 8,4 880 59 50 9,1 955 64 55 9,8 1030 70 60 3. Tauri cu activitate intensă (2 monte pe zi) 6,7 831 47 40 7,6 942 46 53 8,3 1029 58 50 9,0 1116 63 54 9,7 1203 68 58 10,5 1365 64 75

35 42 56 59 63 40 48 56 64 72 75 40 48 56 64 72 78

200 240 280 320 360 300 360 420 480 540 600 400 480 560 640 720 760

Cantităţi1e medii de nutreţuri (kg) care pot fi folosite în hrana taurilor sunt: Tauri tineri (peste 400 kg) 2,5 - 4,0 4 - 12 4 -10 1,5 - 5,0 10-20 2-4 1,5 - 4,0 Tauri adulţi (circa 1000 kg) 5,5 - 8,0 7 - 17 8 - 15 2 - 5,5 15 - 25 2-5 2-5

Iarna

Fibroase Nutreţuri murate Rădăcinoase (sfeclă, morcovi) Concentrate Nutreţ verde Fibroase Concentrate

Vara

59

Ca nutreţuri fibroase se folosesc în special fânurile naturale sau de graminee cultivate şi în mică masură cele de leguminoase (1 - 3 kg/zi) , cerinţele în proteină fiind mai reduse. În cazul în care lipseşte sau se administrează în cantităţi mici, _ ntru asigurarea necesarului de substanţă uscată. Halga P. si col. (2002) recomandă -- se administreze paie de cereale la discreţie. În ceea ce priveşte silozul de porumb, se recomandă cel muIt 0,5 kg SU/lOO kg vie. Pentru asigurarea carotenului (care are un rol important în procesul de spermatogeneză) se folosesc 2 - 6 kg morcovi! cap/zi. Nutreţurile verzi se recomandă să fie cosite şi administrate la iesle sub formă filită. Pentru a reduce volumul raţiei şi a mări concentraţia în energie şi substanţe nutritive, în sezonul de vară alături de nutreţul verde se introduc 2 - 5 kg de fân în raţia taurilor. Dintre concentrate, ovăzul trebuie să reprezinte 30-50% la care se adaugă orz, 2.:râţe de grâu, mazăre, şroturi etc. Uruiala de porumb nu trebuie să depăşească 30% fu amestecul de concentrate destinat taurilor, predispunând animalele la îngrăşare. Deşi literatura de specialitate din ţara noastră recomandă utilizarea nutreţurilor de igine animală (ouă, lapte) în hrana taurilor utilizaţi intens la montă (recoItări de terial seminal), cercetările din ultimii ani au evidenţiat faptul că valoarea biologică z proteinelor din hrana taurilor nu a influenţat cantitatea şi calitatea materialului : =minal. Necesarul de substanţe minerale (Ca, P, Mg) este asigurat în general de nutreţurile obişnuite folosite în alimentaţia taurilor, însă pentru asigurarea cerinţelor ::e vitamine liposolubile (A,D,E) şi micro elemente (Mn, Zn, Cu şi 1) se recomandă folosirea unui premix vitamino-mineral specific. Pentru taurii utilizaţi la însămânţări artificiale se pot folosi nutreţuri combinate _ nivel proteic între 15 - 16% proteină brută. Aceste nutreţuri combinate trebuie să asigure 70 - 80% din necesarul zilnic de substanţe nutritive (în special din cele energetice). Din nutreţul combinat folosit, circa 50 - 60% este reprezentat de ovăz 't, urmat de orz, porumb, şroturi de floarea - soarelui sau soia, mazăre etc. Substanţele minerale şi vitaminele se includ în nutreţurile combinate prin suplimente specifice şi zoofort. Cantitate a zilnică de nutreţ combinat ce se administrează unui taur variază între - - 8 kg în funcţie de diferiţi factori ca: sezon, greutate corporală, vârstă, regim de folosire etc. Pentru taurii utilizaţi la însămânţările artificiale raţia poate fi formată din: ran 10 kg (gramine şi leguminoase), nutreţ combinat 5 kg şi suculente (morcov) 5 kg. În tabelul 27 sunt prezentate reţete de nutreţuri combinate pentru tauri utilizaţi la însămânţări artificiale.
ă

60

Tabelul 27 Reţete de nutreţuri combinate pentru tauri de reproducţie (30-1) Specificare Porumb Orz Ovăz Grâu Tarâţe de grâu Făină de lucernă Şrot de floarea-soarelui Carbonat de calciu Supliment mineral Zoofort T5 Sare Total S.U./KG U.N./kg P.B. g/kg maximum P.B. g/kg minimum P.d. g/kg maximum P.d. g/kg minimum 1 30,0
-

Variante (%) 2 3

-

21,0 10,0 25,0 8,0 14,0 17,0 1,5 1,5 1,0 1,0 100 0,88 0,92 165 160 140 135

4 17,0

45,0 10,0 22,0 10,0 7,0 13,0 15,0 20,0 18,0 1,5 1,5 1,5 1,5 1,0 1,0 1,0 1,0 100 100 Condiţii de calitate 0,88 0,88 0,91 0,90 165 165 160 160 140 140 135 135

15,0 22,0 10,0 13,0 18,0 1,5 1,5 1,0 1,0 100 0,88 0,93 165 160 140 135

Alimentaţia taurilor de reproducţie trebuie să se facă individual, în funcţie de particularităţile şi intensitatea folosirii la montă sau recoltări de material seminal; diferenţele între indivizi fiind făcute în general prin cantitate a şi structura amestecului de concentrate. Când în hrană se folosesc cantităţi mari de concentrate (3-5 kg.) acestea se administrează fracţionat de 2-3 ori pe zi şi numai după administrarea nutreţurilor de volum (fân, siloz etc.). Raţia se administrează în 2-3 tainurilzi. Adăparea taurilor se face la discreţie, folosind adăpători automate în adăposturi sau acolo unde acestea nu există, se practică adăparea zilnică de 4 - 5 ori. Adăparea la interval mare de timp nu este recomandată, deoarece animalul consumă multă apă, din care cauză se formează abdomenul de paie.

61

Tabelul 28 Raţii pentru tauri de reproducţie (rase de lapte)
Specificare Pajişti naturale (sub formă plătită) ~ân natural Siloz de porumb Ovăz Orz Porumb Supliment mineralo- vitaminic Sare- sub formă de bulgări pentru lins Caracteristici nutritive 5U UM Kg Kg Kg Kg Kg Kg Kg 800 18,5 3,5 Masa corporală (kg) 1100

6,0 8,0 2,3
-

1,15 1,15
-

0,10
-

1,3 0,10

10,2 10,45 772 822 8,24

-:..~

?DIN (g) ?DJE (g) :"lDB

8,1 8,2 692 691 6,75

Tabelul 29 Nivelul de vitamine şi minerale recomandate în alimentaţia taurilor de reproducţie
(după Hoffmann M, 1990) Cerinţe raportate la 1 kg SU din ratie "ltamina A 3600 U1 -. itamina D2 360U1 '."itaminaE 30mg 2,0 g 1,6 g 1,1 g ~a 1,1 g Zn 40mg Co 0,08 mg 8mg 60mg 50mg 0,15 mg Premix- 1% în nutretul combinat 1.000.000 UI!kg VitaminaA Vitamina D, 200.000 UIJkg 800 mg/kg VitaminaE 150 mg/kg Vitamina K3 50 mg/kg Vitamina B, 170 mg/kg VitaminaB2 90 mg/kg Vitamina B6 Vitamina Bl2 1.000 ~g 380 mg!kg Acid pantotenic 1.200 mg/kg Acid nicoitinic 70 mg!kg Acid folie 8.000 ~g!kg Biotină 1.800 mg/kg Fe 7.500 mg/kg Mn 6.000mg!kg Zn 1.300 mg/kg Cu 1.200 mg/kg Co 12 mg/kg Se 18 mg!kg 1 27% Ca P 2% 4% Na 10.000 mg/kg Antioxidant

62 Exemple de raţii pentru tauri de reproducţie întocmite IBNA: Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea
rvr.-~~~",,~- ~
~W;:;:LJu.J.

propus de

kg - iarna Tabelul 30

Normă de hrană Specificare Normă CI (SUB) 11,2 SUmax (kg) 10,5 UNC 8,03 PDI (g) 510
CE
1-

n

DERm 0,72

<b
65 ~.

g)

...;g

Ca nutreţuri de volum se foloseşte un amestec fo 40%+ fân de lucernă 30%+ paie de ovăz 30%.

siloz de porumb

Tabelul 31 Caracteristicele Nutreţuri Siloz de porumb Fân de lucernă Paie de ovăz S.U (kg) 0,300 0,850 0,875 UNC 1,04 0,68 0,53 nutreţurilor de volum (la 1 kg SL) PDIN (g) 46 107 24 PDIE (g) 66 68 49 Ca (g) 4,3 14,9 2,7 P (g) USB 110 1,12 DEV 0,95 0,61 0,31
I

32,3
2,89

I
1,0 1,70

UNC= (1,04 x 0,4)+ (0,68 x 0,3)+ (0,53x 0,3)= 0,78 UNC/kg SUI amestec USB= (1,10 x 0,4)+ (1,12x 0,3)+ (l,70x 0,3)= 1,29 USB/kg SUI amestec DEV=0,60 DEV<DERm (0,60<0,72)~ trebuie să se folosească concentrate

Astfel. USB "aparentă" =1,37 Cantitatea maximă de nutreţ de = volum ce poate fii ingerată de animal USBIUSBaparentă 11,2/1,37 = 8,2 kg SU = amestec

din care:

63

• • •

Siloz de porumb - 3,28 kg SU (10,90 kg nutreţ) Fân de lucernă - 2,46 kg SU (2,90 kg nutreţ) Paie de ovăz - 2,46 kg SU (2,8 kg nutreţ) Tabelul 32 Structura raţiei kg

s.u.
(kg) 10,5 3,27 2,46 2,45 8,18 2,32 0,48 0,87

UNC 8,03 3,40 1,68 1,30 6,38 1,65 0,67 1,00

PDIN (g) 510 153 264 59 476 34 24 67

PDIE (g) 510 218 168 120 506 4 40 60

Ca (g) 65 14,17 36,54 6,61 57,32 7,68 1,96 1,14 33,6 94,02

P (g) 48 7,52 6,96 2,44 16,92 31,08 1,64 3,58 25,9 48,0 Tabelul 33

_ ~ utreţuri Siloz porumb Fân

de de

10,9 2,9 2,8

lucernă Paie de ovăz Total amestec Deficit Morcovi Ovăz Fosfat dicalcic Total

4 1 0,140

9,53

8,05

567

606

-

Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de 1100 kg - iarna kg ~Xutreţuri Siloz de porumb Fân de munte Total nutreţuri de volum Deficit Ovăz Porumb Fosfat dicalcic Total S.D. (kg) 13,0 2,71 4,68 7,39 5,61 1,75 1,31 UNC 10,21 2,76 3,46 6,22 3,99 2,00 1,99 PDIN PDIE Ca P

(g)
650 130 292 422 228 134 111

(g)
650 150 330 480 170 120 153
-

(g)
75 10,0 28,05 38,05 35,95 2,28 0,39 33,6 74,32

(g)
58 7,0 14,3 21,3 36,7 7,16 3,80 25,9 58,0

10 5,5

2,0 1,5 0,14

10,45

10,21

667

-

753

64

Tabelul 34 Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de 1100 kg- vara kg
~Nutreţuri

S.u.
(kg)

UNC 10,21 4,55 1,89 6,44 3,77 2,79 1,0
-

PDIN
(g)

PDIE
(g)

Ca
(g)

P
(g)

Paiisti munte 26 Fân de munte 3 Total nutreţuri de volum Deficit Porumb 2,1 Ovăz 1,0 Fosfat 0,139 dica1cic Total

13,0 4,34 2,55 6,89 6,11 1,83 0,87

650 364 159 523 127 155 67

650 364 180 544 106 214 60

74 26 15,3 41,3 32,7 0,55 1,14 33,36 76,35

58 15,6 7,80 23,40 34,60 5,31 3,58 25,71 58,0

9,59

745

818

10,23

3.3. ALIMENTATIA VACILOR DE LAPTE ,

3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată (repaus mamar) La vaci, faţă de femelele altor specii (oaie, capră, iapă) gestaţia în cea mai mare parte a ei (circa 7 luni) se suprapune peste lactaţie. În aceste condiţii alimentaţia vacilor în prima parte a gestaţiei se face în funcţie de producţia de lapte pe care o dau, fără a se ţine cont de cerinţele specifice pentru gestaţie. Având în vedere că 65 - 70% din greutatea la naştere a fetusului se sintetizează în ultimele două luni de gestaţie (respectiv luna a S-a şi a 9-a de gestaţie), vacile se înţarcă iar în hrană se asigură cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru: • întreţinerea funcţiilor vitale; • creşterea fătului • formarea de rezerve corporale ale mamei (grăsime, proteine şi minerale), care vor fi utilizate în prima parte a lactaţiei; • acoperirea pierderilor datorate intensificării metabolismului specific femelelor
gestante,

În această perioadă raţia vacilor gestante trebuie să aibă o mare valoare energetică şi în acelaşi timp să conţină cantităţi suficiente de proteine, substanţe minerale şi vitamine. Valoarea energetică ridicată a raţiei contribuie la formarea rezervelor în organismul matern pentru lactaţia următoare, iar proteinele din raţie asigură o bună dezvoltare a fetusului. Nivelul energetic excesiv din perioada gestaţiei avansate duce la creşterea frecvenţei endometritelor puerperale.

65

Aportul insuficient de energie din a doua parte a gestaţiei duce atât la multipare - şi la primi pare la o frecvenţă mai mare a repetării căldurilor după fătare. Subalimentaţia energetică din această perioadă poate determina: reducerea __ tăţii viţelului la naştere, a viabilităţii şi a sporului de creştere a acestuia; scăderea _ ucţiei de lapte; creşterea intervalului între fătare şi monta fecundă. Supraalimentaţia exagerată ca nivel şi durată poate provoca: distocii datorită ării femelelor şi a creşterii greutăţii corporale a fătului; creşterea mortalităţii - atale; întârzierea manifestării primului ciclu estral. Odată cu avansarea în gestaţie va creşte treptat necesarul energetic, acesta fiind timele două luni cu 32 - 35% mai mare decât la începutul gestaţiei sau cu circa - ~ mai mare în comparaţie cu necesarul pentru întreţinere. Cerinţele mari de substanţe minerale din această perioadă rezultă din ~nsificarea mineralizării scheletului fetuşilor şi din refacerea rezervelor epuizate în ul lactaţiei, Carenţele de calciu şi fosfor determină osteomalacia la mamă, : erea producţiei de lapte în lactaţia următoare, distrofiile şi rahitismul la viţei. _. sa fierului şi cobaltului produce anemia, iar carenţa în iod determină scăderea ităţii noului născut. Carenţa vitaminei A influenţează de asemenea, vitalitatea or - născuţi, determinând uneori avortul. Deficitul în vitamina D duce la tulburări metabolismul calciului şi fosforului, manifestate prin rahitism la viţei, iar la vaci fătare ciclul estral se manifestă slab. Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci gestante este prezentat în tabelul 35.
.: ăş
_ ă

Tabelul 35 Norme de hrană pentru vaci în gestaţie (prelucrare după INRA) Greutatea corporală şi luna de gestaţie Luna a S-a 500kg 600kg Lunaa9-a 500kg 600kg Corecţii pentru variaţia greutăţii corporale cu ±l00kg UNL 7,03 7,74 8,15 8,91 0,70 PDI (g) 480 530 543 600 50 Ca (g) 46 52 56 61 6 P (g) 27 32 29,5 35 5 SU (kg) 15 UIDL 15,5

L
11 0,8-1,5

L
11,5 1,0

În hrana vacilor aflate în gestaţie avansată se folosesc aceleaşi nutreţuri ca şi în :impullactaţiei, diferenţele fiind doar de ordin cantitativ şi calitativ. Cantitatea de SU gerată de vacile gestante este mult mai mică decât în timpullactaţiei (70- 80% din rngesta maximă) datorită reducerii capacităţii tubului digestiv ca urmare a creşterii volumului uterului gestant.

66

Necesarul în S.u. pentru vacile gestante depinde de greutatea corporală, nivelul producţiei după fătare şi structura raţiei. Pentru vacile înţărcate şi gestante se pot folosi următoarele valori de S.u. calculate pentru 100 kg greutate vie (tabelul 36). Tabelul 36 Necesarul de S.U. pentru vacile de lapte înţărcate şi gestante (kg / 100 kg greutate vie) Greutatea vie (kg) Cantitatea de lapte planificată (1) Necesar S.U. (kg) 400 3000 2,2 - 2,4 500 3000-5000 2,1 - 2,3 600 6000 2,0 - 2,2

Trebuie evitate din raţie nutreţurile mucegăite, alterate, îngheţate. Nu se folosesc nutreţuri cu un conţinut ridicat de nitraţi şi nitriţi, masa verde depozitată în grămezi şi încinsă, silozuri în care temperatura în timpul murării a fost ridicată (50 - 60°C). În ultimele săptămâni de gestaţie trebuie evitat excesul de calciu; Halga P. şi col. (1999) recomandând chiar o reducere a nivelului de Ca din hrană şi o suplimentare a nivelului de vitamină D, pentru a evita hipocalcemia puerperală (febra laptelui). În acest sens fânul de leguminoase care este bogat în Ca nu trebuie să depăşească 2-3 kg/cap/zi. Cantităţile medii de nutreţuri care se pot administra în hrana vacilor aflate în repaus mamar sunt:
Iarna

• • • •

Fânuri: 5-7 kg Rădăcinoase: 10-15 kg Nutreţuri murate: 10-15 kg Concentrate: 1-3 kg
Vara

• Nutreţuri verzi: 40-50 kg • Concentrate: 1-3 kg. Mărirea concentraţiei energetice a raţiilor vacilor gestante, concomitent cu avansarea în gestaţie, trebuie să se facă pe seama nutreţurilor de volum cu palatabilitate şi digestibilitate ridicată (sfeclă, morcovi, gulii etc.) şi nu pe baza concentratelor. 'În continuare sunt prezentate câteva exemple de raţii recomandate în a:1imentaţiavacilor aflate în repaus mamar.

67

Tabelul 37 Raţii pentru vaci gestante aflate în repaus mamar
Nutreţuri Luna a 8-a de gestaţie Greutatea corporală (kg) 500 2,0 550 Luna a 9-a de gestaţie Greutatea corporală (kg) 550 600 3,5 2,3 15,0

Fân natural Fân de lucernă Siloz de porumb Tărâţe de grâu Pajişti

38,0 10 1 25 0,20 7,96 711,8 733,4 85,4 35,6

Orz
Lucernă masă verde Amestec de concentrate* Porumb masă- verde Premix vitamino- mineral Caracteristici nutriti ve UNL PDIN (g) PDIE (g) Ca (g) P (g)
• Amestecul de concentrate

44,0 1,2

1,2

0,20 7,03 600 603 50,2 25,5

0,20 8,60 738 724 53,5 31

0,20 9,02 657 713 58,6 25

este format din: porumb - 45%, mazăre - 4%, tărâţe de grâu - 23,5%, şrotun de

soia- 20%, fosfat dicalcic - 6%, sare -1,5%.

Tabelul 38 Structura premixului vitamino-mineral Specificare Ca p ~a :yfg Zn :yfn Cu 14,0% 8,0% 10,0% 4,0% 6.000 mg 4.000mg 1.000 mg 100mg 20mg 40mg Specificare Pantotenat de calciu Acid nicotinic VitaminaA Vitamina D3 VitaminaE Vitamina B, Vitamina B2 Vitamina B6 Vitamina B 12 40mg 600mg 1.000.000 VI 130.000 VI 1.000 mg 40mg 20mg 10mg 100mg

1
Co Se

68 3.3.2. Alimentatia vacilor în lactatie , ,

Alimentaţia raţională a vacilor de lapte presupune: 1. Stabilirea cerinţelor nutritive care sunt compuse din: • necesarul pentru funcţiile vitale, • necesarul pentru producţia de lapte • necesarul pentru susţinerea gestaţiei 2. Stabilirea raţiei de bază, formată din nutreţurile de volum 3. Stabilirea amestecului de concentrate Necesarul nutritiv pentru menţinerea funcţiilor vitale depinde de masa corporală a animalului şi într-o mică măsură de tehnologia de exploatare (exemplu: întreţinerea pe păşune duce la creşterea necesarului de energie şi substanţe nutritive, faţă de întreţinerea în adăpost) şi temperatura mediului. În cazul vacilor întreţinute în stabulaţie liberă sau la păşune necesarul nutritiv pentru întreţinerea funcţiilor vitale se majorează cu 10%. La vacile tinere, pentru a asigura continuarea creşterii masei corporale necesarul nutritiv calculat pentru funcţiile vitale se măreşte cu 20% la prima lactaţie şi cu 10% la lactaţia a doua. Necesarul de substanţe nutritive pentru producţia de lapte este determinat de nivelul producţiei de lapte şi de conţinutul de grăsime al acestuia. În timpullactaţiei cerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale rămân relativ constante, în timp ce necesarul pentru producţia de lapte, la începutul perioadei de lactaţie creşte foarte rapid, iar după ajungerea la un nivel maxim descreşte progresiv. Avându-se în vedere cheltuielile relativ reduse de energie şi substanţe nutritive pentru creşterea fetusului în primele circa 2/3 ale gestaţiei (primele 7 luni de gestaţie) vacile sunt hrănite la nivelul cerinţelor pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi a producţiei de lapte. În cazul fermelor de vaci de lapte dată fiind variabilitatea mare a productivităţii fiecărui animal, pentru o alimentaţie raţională şi o valorificare eficientă a resurselor furajere se recomandă întocmirea unei raţii de bază din nutreţurile de volum, care se administrează tuturor vacilor din fermă şi folosirea a două sau mai multe amestecuri de concentrate dintre care unul constituit din concentrate energetice (porumb, orz etc) şi al doilea din concentrate proteice (şroturi de soia, şroturi de floarea-soarelui, mazăre etc) şi premixuri vitamino-minerale, Structura şi cantitatea amestecului de concentrate se stabileşte pentru fiecare animal (sau grup de animale), în funcţie de producţia de lapte prevăzută a se obţine. Având în vedere că în primele 8-10 săptamâni de lactaţie vacile au un apetit mai scăzut, este necesar să se administreze cantităţi mai mari de concentrate; raportul dintre voluminoase şi concentrate ajungând în cazul vacilor cu producţii mari de lapte până la 50: 50 care poate fi realizat cu o raţie zilnică de 9- 11 kg. concentrate/ zi. Cu avansarea perioadei de lactaţie şi cu scăderea concomitentă a producţiei de lapte se va reduce şi cantitatea de concentrate, ajungându-se la sfârşitul perioadei de lactaţie la

69

un raport voluminoase:concentrate de 80:20. Modificarea structurii raţiei trebuie să se facă treptat astfel încât să nu fie influenţată negativ fennentaţia rumenală şi respectiv rocesele de digestie şi absorbţie a substanţelor nutritive. Pentru ca procesele de fermentaţie rumenală să decurgă în bune condiţii (pH-ul rumenal de 6,5 - 6,8; raporutul acid acetic : acid propionic de 3 :1) este necesar ca procentul de fibroase din cadrul substanţei uscate a raţiei să fie de 15 - 16% pe toată perioada lactaţiei. Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci de lapte după diferiţi autori este redat în tabelele 39,40, 41 şi 42. Iarna, sortimentele de nutreţuri şi cantităţile recomandate în alimentaţia 'acilor cu lapte sunt: Fânuri 5-15 kglzi. Minimul de fân este de 3 kg, iar cantitatea maximă este condiţionată numai de concentraţia lor redusă în energie (sub 0,75 UNL/kg SU), care vacile cu producţii mari poate limita capacitatea productivă.
i

Tabelul 39 Norme de hrană şi capacitatea de ingestie la vaci de lapte
(după INRA, 1988 citat de Halga P., 2002) Vacă de 600 kg Vaci în producţie Cantitate de grăsime g/kg 32 3,0 5,5 8,5 11,5 14,0 17,0 20,0 22,5 25,5 28,5 31,5 34,0 36 2,5 5,5 8,0 10,0 13,5 16,0 18,5 21,5 24,0 26,5 29,5 32,0 40 2,5 5,0 7,5 10,0 12,5 15,0 17,5 20,0 22,5 25,0 27,5 30,0 44 2,5 4,5 7,0 9,5 12,0 14,0 16,5 19,0 21,0 23,5 26,0 28,5 UNL PDI (g) Ca (g) P (g) SUI (kg) UIL

7,15 8,44 9,73 11,02 12,31 13,6 14,89 16,20 17,47 18,76 20,05 21,34 22,63 23,92 25,21 26,50 27,80 29,07 0,70

515 635 755 875 995 1115 1235 1355 1475 1595 1715 1835 1955 2075 2195 2315 2435 2555 50

47 57 67 78 89 100 108 115 123 130 135 140 145 150 155 160 165 170 6

30 35 40 45 50 54 58 62 66 71 73 75 77 80 82 85 88 91 5

11

11,5
-

15 13,4 14,2 15,1 15,9 16,7 17,6 18,4 19,2 20,1 20,9 21,7 22,5 23,4
-

15,5 15,3 15,6 15,9 16,2 16,5 16,7 17 17,2 17,5 17,7 17,9 18,1 18,3 18,5 18,7 1,0

37,0 34,5 32,5 30,5 40,0 37,0 35,0 33,0 35,5 42,5 40,0 37,5 45,5 42,5 40,0 37,5 48,0 45,5 42,5 40,0 51,0 48,0 45,0 42,5 Corecţia pentru variaţia greutăţii corporale cu ± 100 Kg

0,8 - 1,5

70

Tabelul 40 Norme de hrană pentru întreţinerea funcţiilor vitale la vaci în perioada de lactaţie
Greutatea corporală kg 500 550 600 650 700 S.U kg 8,0 9,0 9,6 10,8 11,6 UN. 4,6 4,9 5,1 5,4 5,6 P.D.
g

Ca
g

P
g

Sare
g

300 330 340 365 390

25 28 30 33 35

13 14 15 17 18

23 25 26 27 28

Caroten mg 150 170 180 220 220

Tabelul 41 Norme de hrana pentru producerea unui litru de lapte, cu diferite procente de grăsime
Procentul de grăsime din lapte 3,0 - 3,2 3,3-3,4 3,5-3,7 3,8 - 4,0 4,1-4,3 4,4-4,7 4,8-5,1 5,2-5,6 5,7-6,1 S.U Kg 0,385 0,418 0,450 0,482 0,514 0,546 0,578 0,610 0,640 U.N. P.D. g 42 44 46 48 50 53 56 59 63 Substanţe minerale Sare P Ca
g g

Caroten mg 15 15 15 15 15 15 15 15 15

g

0,42 0,44 0,46 0,48 0,50 0,53 0,56 0,59 0,63

2,5 2,7 2,8 2,9 3,0 3,2 3,4 3,7 4,0

2,1 2,2 2,3 2,4 2,5 2,7 2,9 3,2 3,4

2 2 2 2 2 2 2 2 2

Tabelul 42 Norme de hrană pentru vaci în lactaţie (cu 4% conţinut în grăsime)
Producţia SU zilnică de (kg) lapte (1) a). Vaci cu masă corporală 13-15 15 20 15-16 25 15-17 16-19 30 35 19-20 40 21-22 b). Vaci cu masă corporală 15 14-16 20 15-17 25 16-18 30 18-20 35 20-22 40 23-24 UN PD (g) Substante minerale (g) P Mg NaCl Caroten' (mg)

Ca

de 500 kz: 12,0 1200 14,5 1500 17,0 1800 19,5 2100 22,0 2400 24,5 2700 de 600 Kg: 12,8 1250 15,8 1550 17,8 1850 20,3 2150 22,8 2450 25,3 2750

75 91 108 125 140 155 80 96 113 129 145 161

56 69 83 96 110 123 59 72 86 99 113 126

15 17,5 20 22,5 25 27,5 16,5 19 21,5 24 26,5 29

56 65 75 85 95 105 60 70 89 100 110 120

410 525 650 275 900 1025 415 530 655 780 905 1030

71

Fibroasele grosi ere în funcţie de producţia de lapte a vacilor se pot administra
. sub formă preparată în cantitate de până la 4 - 5 kglzi şi în special cu scopul zsigurării nivelului optim de celuloză brută în raţie de care depinde bunul mers al selor de digestie şi fermentaţie rumenală. Suculente 25 - 40 kg. În balanţa suculentelor de iarnă cea mai importantă - dere o deţine silozul de porumb, plantă întreagă (faza de coacere în ceară), care - te fi folosit în cantităţi de până la 25 - 35 kg fiind păstrată proporţia de 1/5 - 7 cu eţurile fibroase. Pentru tamponarea acidităţii silozului se recomandă ca în raţia acilor de lapte să se introducă câte 2 g carbonat de calciu pentru fiecare kg de siloz, .ar dacă cerinţele de calciu au fost asigurate de nutreţurlle din raţie (mai ales atunci d din raţie face parte fânul de lucerna). La acestea se adaugă semisilozurile şi semifânurile din graminee şi legumonoase, care se pot introduce în raţiile zilnice la 'acile de lapte în cantitate de 8 -15 kg, putând fi folosite până în preajma fătării. Sfecla furajeră, pentru efectul ei lactogen este bine să asigure 8 - 12% din SU a raţiei prin administrarea zilnică a 20 - 30 Kg. Dintre produsele secundare industriale, în alimentaţia vacilor de lapte se recomandă cele provenite din industria berii, respectiv borhotul de bere în cantităţi de 8 - 12 Kg/cap/zi. Concentrate, în funcţie de nivelul producţiei de lapte (tabelul 45), recomandându-se în general 0,25 - 0,35 kg/l litru de lapte la vacile cu producţii de peste 10 llzi iarna şi 13-15 Uzi vara. Adaosul de grăsimi în hrana vacilor de lapte, contribuie la creşterea valorii energetice a raţiilor, fiind folosite în acest scop seminţele de oleaginoase, uleiurile vegetale, grăsimi animale şi grăsimi protejate. Cercetările efectuate pe plan mondial arată că suplimentul zilnic de grăsimi, de 600 - 700 g, determină creşterea producţiei de lapte cu 3 - 3,5 Uzi. Unele cercetări evidenţiază influenţa favorabilă a suplimentului de grăsimi protejate asupra reproducţiei la vaci (Ferguson, 1990).
_ A

I

Tabel 43 Efectul suplimentării cu grăsime protejată asupra reproducţiei la vaci
(Ferguson şi col., 1990)

I

Parametri

Numărul de vaci Inseminări per gestatie Zile până la prima in seminare Rata de gestaţie la prima inseminare % Rata de gestatie pe toate inseminările ( % )

.. cele marcate cu litere apropiate diferă din punct de vedere statistic Ca faţă de bp<0,05; a faţă de cpc 0,005).

Martor (fără grăsime) 138 1,96a 80,9 42,6a 40,7a

Cu grăsime (0,5 kg Megalac) 115 1,57b 80,4 59,lc 59,3c

*

Grăsimea adăugată este megalac, un produs pe bază de ulei de palmier. Din rezultatele obţinute se constată că rata de gestaţie a fost mult mai bună la vacile care au primit grăsimi protejate.

72

Aditivii furaj eri folosiţi la vaci în lactaţie Aminoacizi sintetici. Utilizarea produsului Mepron (metionină protejată) în cantitate zilnică de 15g la vaci cu producţii ridicate la începutullactaţiei, a determinat creşterea producţiei de lapte zilnice cu 1,6 - 2 litri şi a conţinutului de grăsime din lapte cu 0,15%. În primele 100 zile de lactaţie se recomandă a se utiliza şi Smartamina (metionină protejată) în cantitate de 12 g/zi/cap. Probioticele. Cultura de drojdie YEA-SACC-1026 administrată în cantităţi de 5 - 10 glzi/cap a determinat o creştere medie a producţiei de lapte cu 7,3% (cu limite de creştere între 2 - 30%. Drojdiile se recomandă să fie utilizate cu 15 zile înainte de fătare şi 4 luni după fătare, când cerinţele nutriţionale sunt mari. S-a constatat că produsele probiotice au efecte favorabile în perioadele de stres alimentar (schimbarea regimului de hrană, ieşirea la păşune) şi stres determinat de condiţiile de mediu. Substanţele tampon (bicarbonatul de sodiu, oxidul de magneziu, carbonatul de calciu, acetatul de sodiu, bentonita etc.) se pot utiliza în raţia vacilor de lapte cu scopul de a reduce tulburările digestive şi a preveni scăderea conţinutului de grăsime din lapte. Se adaugă în raţiile bogate în concentrate şi sărace în celuloză. Aceste substanţe tampon se recomandă să fie folosite (1,2 - 1,6% din concentrate) la începutullactaţiei sau când se folosesc în raţie cantităţi mari de concentrate şi porumb siloz. Starterul ruminal este un aditiv furajer recomandat vacilor de lapte pentru pregătirea lactaţiei şi la începutul lactaţiei. Micro- şi macrocomponentele din acest produs asigură un pH optim favorizând astfel înmulţirea microflorei rumenale. Avantaje1e folosirii acestui aditiv constau în: ).> influenţarea fermentaţiei rumenale în condiţii optime; ).> îmbunătăţirea apetitului după fătare, mărind consumul de nutreţuri; ).> prevenirea unor boli (acidoză, cetoză); ).> asigurarea unui nivel de producţie ridicat. Tabelul 44 Compoziţia Starterului rumenal Specificare Potasiu Metionină Niacină Cobalt Substanţe aromatice
Saccharomyces cerevisiae

.

UM % % mg/kg
mglkg

Cantitate 2,5 4,0 15000 50

Vitaminele complexului B, microelemente organice

+++ +++ +++

73

Modul de administrare: Înainte de fătare cu două săptămâni Începutullactaţiei Lipsa activităţii rumenale, lipsa apetitului 0,20 - 0,3 kg/animal/zi 0,15 - 0,2 kg/animal/zi 0,15 - 0,2 kg/animal/zi

În sezonul de vară, cantitatea de nutreţ verde administrată în raţia vacilor variază în funcţie de producţia de lapte astfel: 14 - 16 litri 18 - 20 litri peste 20 litri 55 - 65 kg / cap / zi 65 - 70 kg / capi zi 70 - 100 kg / cap / zi

Modul de administrareal concentratelorla vacile de lapte este prezentatîn tabelu145. Tabelul 45 Recomandări privind completarea raţiilor de bază cu nutreţuri concentrate la vacile de lapte Producţia de lapte (kg/animal/zi) până la 10 10 -15 15 - 20 20-25 25-30 30-35 35-40 Amestec de concentrate (kg/kg lapte)
-

Amestec de concentrate (kg/animal/zi)
-

0,150 - 0,200 0,200 - 0,250 0,250 - 0,300 0,350 - 0,400 0,450 - 0,500 0,500

1,5 - 3,6 3,0 - 5,0 5,0- 7,5 8,75 -12,0 13,5 -17,5 17,5 - 20,0

În general, concentratele se administrează sub formă de amestecuri a căror tructură se întocmeşte în funcţie de aportul nutritiv al raţiei de bază. În amestecul de concentrate se introduc şi nutreţurile minerale şi eventual premixurile vitamino minerale. Sarea se poate administra sub formă de "bulgări de sare" care se pun în iesle, de unde vaca îşi ia prin lins cantitatea de care are nevoie. În sistemul intensiv de exploatare precum şi în cazul vacilor recordiste, în hrană alături de fân şi nutreţ însilozat sau nutreţ verde în sezonul de vară, se administrează nutreţuri combinate a căror structură şi valoare nutritivă depinde de nivelul producţiei de lapte.

74

Tabelul 46 Structuri de nutreţuri combinate pentru vacile de lapte
Nutreţuri Porumb Orz Ovăz Grâu Tărâţe de grâu Făină de lucerna Şrot de floarea-soarelui Şrot de soia Carbonat de calciu Supliment mineral Zoofort Sare LalkgU.N./P.D. (g) a 47,0
-

Variante b
-

c 32,0 51,0

d

63,0
-

25,0 8,0 22,0 10,5 6,0 12,0 12,0 1,0 1,0 1,5 1,0 0,97/190

13,5 7,0 16,0 12,0 1,0 1,0 1,5 1.0 1,0/185

10,0
-

33,0

-

3,0

1,0 1,0 1,0 1,0 1,08/105

.
1,0 1,0 1,0 1,0 1,12/105

La vacile în lactaţie care au o producţie mai mică de 5000 lIan se administrează 3 - 3,5 kg nutreţ combinat/zi, iar la cele cu o producţie mai mare de 5000 lIan, se administrează 0,2 - 0,5 kg nutreţ combinat pentru fiecare litru de lapte produs. Nutreţurile combinate complete administrate vacilor cu producţii mai mari de 5000 lIan trebuie să asigure conţinutul în substanţe nutritive prezentat în tabelul 47. Tabelul 47 Caracteristicile nutritive ale nutreţului combinat pentru vaci în lactaţie
Caracteristici nutritive Substantă uscată, % 88,62 PDIN z/kz 110 PDIE z/kz 111 UFL 0,95 PD, % min. 12,80 Grăsime brută, % 3,60 Celuloză brută, % 5 max. Lizină, % min 0,71 Met + cist, % min. 0,58 Calciu, % min. 1 Fosfor, % min. 0,75 Sodiu, % 0,24 Vitarnine/kz nutret VitaminaA 17100 UI Vitamina D, 3400 UI VitaminaE 28,5 mz 1,42 mg VitaminaK Vitamina B, 2,85 mg Vitamina B2 8,55 mz Vitamina B, 5,70 mg Vitamina Bl2 Pantotenat de calciu Acid nicotinic Acid folie 0,028 mg 12,54 mz 42,75 mz 1,14 ma Microelementechelatatelkgnutreţ' Fier 80mg Manzan 48,5 mz Zinc 64mg Cupru 12mg Cobalt 1,26 mg Crom 0,05 ma Iod 0,69 mg Seleniu 0,12 mg

În tabelele 48 şi 49 sunt prezentate valorile nutritive ale materiilor prime folosite în nutreţurile combinate pentru bovine şi cerinţele nutriţionale.
.........•••

-

-

-

-

75

În alimentaţia vacilor de lapte se pot utiliza şi concentratele PVM a căror valoare nutritivă este prezentată în tabelul 50. Tabelul 48 Valoarea nutritivă a principalelor ingrediente utilizate în nutreţurile combinate pentru bovine I
Nutrienţi Proteină brută % IDN rumegătoare,% Grăsime brută, % Celuloză brută, % Calciu, % Fosfor total, % Lizină, % Metionină+ cistină,% Energie netă întreţinere, kcal/kz Energie netă creştere, kcal/kg Energie netă lactaţie, kcal/kz Porumb 7,5 - 8,7 81 3,1 2,1 0,03 0,28 0,26 0,45 205,5 133,6 218,3 Orz 10,5 73 2,2 4,7 0,06 0,20 0,39 0,43 119 104 102 Grâu 10,5-11,9 78 1,7 2,3 0,07 0,34 0,35 0,47 121 107 98 Şrot de soia 40 - 44 73 1,9 6 0,31 0,66 2,72 1,50 162 137,3 199,3 Şrot de fl. soarelui 28 -35 69 2 19,2 0,36 1,21 1,15 1,33 107 98 220,6 Mazăre 20 - 22,8 72 1,2 6,3 0,08 0,41 1,90 0,85 114 121 151,2 Făină de lucernă 15,6 72 3 27,3 1,7 0,25 0,73 0,40 60 85 105

Tabelul 49 Cerinţele nutriţionale la bovine ( pe categorii)
Nutrienţi

I
Proteină brută, % TDN rumegătoare, % Grăsime brută, % Celuloză brută, % Calciu, % Fosfortotal % Lizină, % Metionină + Cistină, % Energie netă întreţinere, Kcallkg Energie netă lactaţie, Kcal/kg Proteină digestibilă rumegătoare, % Vitamina A, U.I./kg Vitamina, D3 U.I./kg Vitamina E, Ul.lkg

Viţei start 21 zile6 luni 19,50 74 2,69 4,69 1,04 0,70 0,97 0,86 90

Tineret creştere 6luni18 luni 17,50 74,15 2,90 5,70 0,87 0,83 0,76 0,78 107
-

Tăuraşi la îngrăşat 6 zile18 luni 14 72,50 2,45 5,13 1,03 0,75 0,45 0,56 45
-

Vaci gestante

14,50 71,30 2,56 6,40 0,95 0,73 0,53 0,64 105 75 12,6 15000,00 3000,00 10,50

Vaci în lactaţie Producţie medie 16,35 72,2 2,75· 6,5 1,06 0,74 0,63 0,70 125 120 14,30 15000,00 3000,00 10,50

Vaci în lactaţie Producţie mare 19 73 2,97 7,0 1,21 0,80 0,77 0,80 126 130 16,57 15000,00 3000,00 10,50

17,40 10000,00 2000,00 7,50

15,64 10000,00 2000,00 7,50

12 12500,00 2500,00 9,37

76

Tabelul 50 Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul PVM pentru "\aci în lactaţie Specificare Unităti nutritive Proteină brută (%) Calciu (%) Fosfor (%) Sare (%) Tipul de concentrat Pv\1 TI - 45 (iarna) T3 - 30 (vara) 0,78 0,72 33,50 31 2,60 3,50 1,10 1,50 1 3

Modul de administrare a concentratului PVM în hrana vacilor de lapte Vara • direct: minimum 1 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază: • in amestec. 30% concentrat PVM; 70% cereale măcinate; Iarna • direct: minimum 2 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază; • în amestec: 45% concentrat PVM; 55% cereale măcinate. Tabelul 51 Variante de amestec de cereale cu PVM în funcţie de resursele existente în fermă Specificare Porumb Orz Grâu Secară . Tărâte de grâu Total 1 50 10 7 8 25 100
2

Variante (%) 50 15 10 3 30 25 10 5 30 100 4 25 15 5 5 50 100

I

25 100

Printr-o bună echilibrare a raţiilor în toţi nutrienţii, inclusiv în elemente minerale şi vitamine, indicii de conversie pot fi îmbunătăţiţi substanţial având în vedere că circa 70% din producţia cantitativă de lapte este influenţată de alimentaţie şi numai 30% de genotip. În obţinerea unei bune conversii a nutreţurilor, alături de potenţialul genetic al materialului biologic, structura raţiilor şi echilibrarea acestora în substanţe nutritive, un rol deosebit îl are modul de administrare a nutreţurilor. Cele mai potrivite din

77

punct de vedere al digestiei şi producţiei sunt amestecurile de nutreţuri unice, dar în gospodăriile particulare, aceste amestecuri sunt greu de realizat şi ca urmare se dau în stare nativă cu condiţia ca la fiecare tain să se administreze din fiecare nutreţ pentru a se păstra un echilibru al microorganismelor rumenale şi enzimelor digestive, asigurându-se o bună digestibilitate. Referitor la succesiunea administrării nutreţurilor nu se poate stabili o ordine rigidă, dar se recomandă să se respecte câteva reguli: • concentratele se administrează după fibroase şi suculente, dar înainte de muls (în cazul folosirii unor cantităţi mai mari de concentrate, acestea se dau în mai multe reprize); • nutreţurile care pot influenţa negativ calitatea laptelui (rapiţa, varza, siloz de proastă calitate) se dau după muls; • fibroasele de slabă calitate se dau în cantităţi mai mari la tainul de seară; • suculentele se administrează înainte de adăpare. Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă în lactaţie, în funcţie de producţie, este'prezentat în tabelul 52. Tabelul 52 Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă de lapte
(după D.Drânceanu şi col., 2002) Producţia anuală
(1)

Fibroase (t) 0,6 -0,8 1 -1,5 1,5 - 2

Nutreţuri însilozate (t) 4-5 5-6 6-7

Necesarul anual Grosiere Rădăcinoase (t) (t) 2-3 3-4 4-5 0,6-1

Masă verde (t) 10-12 12 -15 15 -17

Concentrate (t) 0,5 -0,7 1,5 - 2,0 2-2,5

Până la 3000 1 4000-5000 6000-7000

-

Redăm în continuare cerinţele de substanţe nutritive şi exemple de raţii întocmite după modelul propus de IBNA. Tabelul 53 Cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru vacile în lactaţie
I Specificare Masa corporală (kg) 400 500 600 700
-

UNL 4,31 5,1 5,8 6,5 0,5

PDI (g) 292 344 394 442 48

Ca (g) 24 30 36 42 3,5

P (g) 20 22 27 30 1,7

Xecesar pentru întreţinerea funcţiilor vitale .\"eces ar pentru l litru .apte (cu 4% grăsime)

78

Tabelul 54 Raţie pentru o vacă de lapte de 600 kg cu o producţie medie zilnică de 25 llapte cu 4% grăsime (iarna) Varianta 1
Nutreturi kg

su
(kg) 18,4

UNL 18,7 7,87 4,52 12,39 5,8 13,2

PDIN (g) 1595 350 798 1148 394 15,7 185
-

PDIE (g) 1595 500 546 1046 394 13,6 255
-

Ca (g) 130 32,5 88,9 121,4 36

P (g) 71 17,25 17,22 34,47 27

USV 17 8,25 6,44 14,69

1. Raţia de bază(RB) Siloz de porumb Fân de lucerna Total raţie de bază Necesar funcţii vitale Producţia permisă -1

25,0 7,0
-

7,5 5,95 13,45

-

-

-

0,65 38,0 160,05
-

6,32 18,5 59,30
-

II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE) 2,18 3,12 2,5 Porumb 0,10 Fosfat dicalcic Total RE + CE Producţia permisă -1

1,30
-

15,63
-

15,51 19,4 2,49 1,05 19,05

1333 19,6 148 124 1605

1301 18,9 204 93 1598

14,69

III. Suplimentul de concentrate*: Porumb 2 Tărâţe de grâu TOTAL
*Se administrează individual,

1,74 1,14 18,51

0,52 1,82 162,4

5,06 13,0 77,35

-

14,69

Circa 1 kg pentru 2 1 de lapte

Tabelul 55 Varianta 2
Nutreţuri kg SU (kg) 18,4 I.Raţia de bază (RE) Siloz de porumb Fân natural Total raţie de bază Necesar funcţii vitale 25,0 7,0
-

UNL 18,7 7,87 4,76 12,63 5,8

PDIN (g) 1595 350 371 721 394 6,8 438

PDIE (g) 1595 500 420 920 394 11,0 236
-

Ca (g) 130 32,5 35,7 68,2 36
-

P (g) 71 17,25 18,2 35,45 27

USV 17 8,25 6,86 15,11
-

7,5 5,95 13,45
-

Producţia permisă -1 13,7 II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE) Şroturi de floarea-soarelui 2 1,77 1,54 Carbonat de calciu 0,042 Total RE + CE Producţia permisă -1

-

19,86

1159 16,0 237 219
-

7,98 15,96 92,14

55,31

15,11

-

15,22

14,17 16,7 3,99 0,77
-

1156 15,9 327 118

0,83 3,99 33,06 130

8,1 9,93
-

15,11

III. Suplimentul de concentrate*: Porumb 3,2 Şroturi de floarea-soarelui Carbonat de calciu TOTAL . * Se administrează
individual,

2,79 0,88
-

1,0 0,087

1601

-

18,89

18,93

1615

73,34

circa 1 kg pentru 2 l de lapte

79

Tabelul 56 Varianta 3
Nutreţuri kg

su
(kg) 18,4

UNL 18,7 6,30 3,09 4,76 14,15 5,8 16,7

PDIN (g) 1595 280 520 371 1171 394 16,2

PDIE (g) 1595 400 380 420 1200 394 16,8

Ca (g) 130 26 6,6 35,7 68,3 36
-

P (g) 71 13,8 1,5 18,2 33,5 27
-

usv
17 6,6

1. Raţia de bază (RE)
Siloz de porumb Borhot de bere Fân natural Total raţie de bază 20 10 7 6,00 3,00 5,95 14,95
-

6,86 13,46

Necesar funcţii vitale Producţia permisă de RE (1) II. Echilibrarea raţiei de bază 0,114 Posfat dicalcic Total RB + CE Producţia permisă -1 Porumb Tărâţe de grâu Şroturi de floareasoarelui Carbonat de calciu TOTAL 2,1 2 0,5 0,077

-

-

-

-

1,83 1,76 0,44
-

155 190 109

-

-

27,36

21,09

214 142 59

0,55 2,80 2,00 29,26 130,0

5,31 20,0 4,96
-

-

III. Suplimentul de concentrate (94 g PDI!UNL)*: 2,62 1,62 0,39
-

1625

1615

13,46

. . .. "Se administrează individual, CITca1 kg pentru 21 de lapte

-

18,98

18,78

84,86

În continuare sunt prezentate raţii furaj ere pentru vaci de lapte după diferiţi autori. Tabelul 57 Exemple de raţii pentru o vacă de 620 kg cu diferite producţii de lapte (după Nagy B. şi D. Mierlită, 2002)

I

Specificare 151

Cu 3,9% grasime 201 21,0 5,0 251 25,0 5,0
-

Cu 3,6% grăsime 301 23,0 4,5 2,0** 7,5 21,3 16,2 17,5 30:70 351 23,0 4,5 2,30** 9,0 22,9 17,0 16,7 33:67 320 1650 401 23,0 4,5 2,50** 10,5 24,5 17,5 16,0 37:63 325 1672

a.Raţia de bază Siloz porumb
" , Fân de lucerna

20,0 5,0
-

b. Concentrat de corecţie [c.Nutreţ combinat Caracteristici nutritive /SU (kg) .Proteină brută (%) Celuloză brută (%) Concentrate/voluminoase [Concentratetg/l lapre)

5,5 19,0 13,4 19,5 18:82

3,3 17,07 12,3 21,2 11:89 220

8,0 21,3 14,6 18,1 24:76

275 320 317 IEnergie netă lapte* (kcal/kg SU) 1452 1492 1529 1627 1 UNL = 1457 kcal ENL; 1 UR = 1700 kcal ENL; **conţine grăsimi protejate

80

Tabelul 58 Structura şi valoarea nutritivă a nutreţului combinat
a. Structura NC Porumb Orz Şroturi de floarea - soarelui (36%) Şroturi de soia (44%) Sare Premix vitamino - mineral* TOTAL % din greutate 37,0 20,5 14,0 25,0 0,50 2,00 100,00 b.Caracteristici nutritive SU Enerzie netă lapte UNL UFL Proteină brută Celuloză brută Grăsime brută 88,9% 1639 kcal/kg 1,12 0,96 21,83% 4,70% 2,40%

Tabelul 59 *Premixul vitamino - mineral
VitaminaA VitaminaD3 VitaminaE Ca P Fe Mn Zn Cu 1 Antioxidant 1.600.000 UIlkg 180.000 UIlkg 1.000 UIlkg 19% 2% 1.200 mg/kg 1.000 mglkg 4.500 mz/kz 1.000 mg/kg 50 mglkg 125.000 mg/kg

Tabelul 60 Raţie pentru o vacă de 700 kg cu o producţie de 401laptelzi
(după NRC, 1998) Structura ratiei Fân de lucerna Siloz porumb Nutreţ combinat 7,3 kg 20 kg 13 kg Structura nutreţului combinat 71,4 % Porumb Şroturi de soia 26,6% Premix vitamino - mineral 2%

cu 3,5% grăsime

Modele de raţii furajere pentru vaci de lapte cu producţie ridicată (după C, Podar, 2001): l.Raţie pentru vaci de lapte de 600 kg cu o producţie medie de 20 - 251 şi 4% grăsime.

81

• în perioada de stabulaţie ~ concentrate ~ fân natural + leguminoase ~ semifân de ierburi ~ porumb siloz ~ borhot de bere ~ paie de orz ~ săruri minerale 4kg 4kg 8 -10 kg 30kg 6kg 1 - 2 kg 120 g

Pentru 25 - 30 1 lapte concentratele vor creşte la 8 kg zilnic şi se adaugă: grăsime de porc 3 - 4%, melasă 2,0%, metionină 8 g. • în perioada de vară ~ masă verde de pe păşune cosită şi administrată la adăpost ~ supliment fân ~ tăiţei uscaţi de sfeclă ~ porumb siloz 3 kg 2 kg 12 kg 40 kg

~. Raţie model Canada - pentru vaci de lapte cu o producţie zilnică de 34 - 401 lapte u 4% grăsime, greutate 750 kg ~ fân de lucerna ~ concentrate (cereale) ~ soia ~ porumb siloz ~ minerale Asigură: SU = 22,20 kg; UN = 22,20; PD = 3030g. Pentru realizarea unor producţii ridicate trebuie respectate unele principii de bază în alimentaţia vacilor de lapte (tabelul 61). lOkg lOkg 3 kg lOkg 160 g

82

Tabelul 61 Principii de bază în furajarea vacilor de lapte în intervalul dintre ratări

Faza
Perioada

1
100 zile - apetit scăzut -scădere ponderală 50-80 kg - bilant energetic scăzut - solicitări biologice mari (refacerea reproducţiei) - mobilizarea rezervelor corporale - producţia de lapte ridicată, eliminarea unor cantităţi mari de apă şi minerale - rezistenţă scăzută a organismului - raţia bogată în energie uşor digestibilă .- protecţia rumen ului şi ficatului - asigurarea mineralelor (zooforturi) - rehidratarea organismului - melasă, tăiţei uscaţi, şroturi - aditivi şi metionină - flushing cu concentrate la însămânţare

II 100 zile - 200 zile - producţia de lapte în scădere - refacerea greutăţii corporale - evoluţia gestaţiei

III 6-a - 7-a lună de gestatie - lactaţie - producţia de lapte descreşte continuu

IV
Luna 8-a -9-a de gestaţie

INŢĂRCAREA REPAUS MAMAR
- creşte metabolismul bazal cu 22 - 40% - viţelul creşte 60-80 % din greutate - dezvoltarea uterului, învelitorilor fetale - acumularea de rezerve şi creşterea greutăţii pe seama viţelului

Caracteristici

- Perioada cea mai favorabilă pentru refacerea rezervelor corporale

Recomandări privind furajarea

- furajarea completă cu: concentrate, porumb siloz, semifân de ierburi, sfeclă furajeră, fânuri, borhot de bere, gulii, săruri minerale

- concentrate energetice - fânuri de calitate - porumb siloz semifân de ierburi - melasă - minerale

-furajarea corespunzătoare pentru 7-8 litri de lapte - fân de bună calitate - concentrate (cereale + nucleu proteic) - sfeclă, săruri minerale - cu 30 zile inainte de fătare se vor administra concentratele care se vor da şi după -vitaminizare AD3E + selenit de sodiu in luna a 9-a de gestaţie.
I

83

3.4. ALIMENTATIA VITEILOR ÎN PERIOADA DE ALĂPTARE , ,

În primele săptămâni după fătare, viţelul este într-o permanentă adaptare la noile condiţii de viaţă, iar sensibilitatea la îmbolnăviri şi la factorii nefavorabili de mediu este mult mărită, întrucât mijloacele proprii de apărare sunt reduse. În alimentaţia viţeilor se disting două perioade: ~ Perioada colostrală ~ Perioada de alăptare propriu - zisă Perioada colostrală este obligatorie în primele 3 - 4 zile de viaţă. Colostrul este un aliment indispensabil deoarece corespunde particularităţilor morfo - funcţionale ale nou-născutului, deosebindu-se de laptele integral prin conţinut mai ridicat de substanţe proteice purtătoare de imunoglobuline, cât şi în vitamine şi substanţe minerale. La acestea se adaugă acţiunea laxativă şi antitoxică. Pentru a beneficia de importantele funcţii ale colostrului, acesta trebuie administrat în primele două ore după naşterea viţelului, deoarece gama-globulinele şi anticorpii matemali au capacitatea fiziologică de a trece din colostru prin vilozităţile intestinale ale viţelului în primele ore după fătare. În prima zi colostrul se administrează în 6 - 8 tainuri a câte 0,6 l/tain. În zilele următoare cantitate a totală de colostru poate ajunge la 6 - 7 litri pe zi, administrat în 3 - 4 tainuri/zi. Colostrul în exces din prima zi, poate fi muls şi păstrat (chiar congelat şi decongelat pe baie de apă, la mai puţin de 50°C) putând fi folosit în zilele următoare. problemă deosebită care se impune constă în depistarea vacilor cu mamite subclinice care produc modificări grave ale colostrului, producând astfel îmbolnăviri gastro - intestinale nou născutului. Când viţelul nu poate primi colostru la naştere, se va utiliza un amestec format din: un ou, 560 ml lapte, 280 ml apă caldă, Y2linguriţă ulei de ricin. Lipsa anticorpilor poate fi compensată într-o anumită măsură prin adaosul de antibiotice. În perioada de alăptare propriu-zisă care durează de la 2 - 4 (chiar 6) luni, alimentaţia viţeilor se face după "scheme de alimentaţie" elaborate şi testate de institute de specialitate. Aceste scheme se pot baza pe cantităţi mari sau mici de lapte integral, altele folosesc lapte integral şi smântânit şi o altă categorie de scheme se bazează pe substituenti de lapte. AIăptarea cu lapte integral (tabelul 62) se practică în creşterea tăuraşilor de reproducţie. Din punct de vedere nutriţional este cea mai recomandată metodă de alăptare, dar are dezavantajul că este costisitoare, consumul total de lapte pe întreaga perioadă de alăptare fiind de 500 - 550 1 /viţel_ reducându-se astfel disponibilităţile pentru piaţă. Inţărcarea se face la vârsata de 4 - 6 luni.

I

a

84

AIăptarea cu lapte integral şi smântânit este o metodă mai economica,
intrucât cantitatea de lapte integral se reduce la jumătate, respectiv 200 - 250 1 lapte integral şi 300 - 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se la vârsta de 3 luni (tabelul 63). La ora actuală se cunosc scheme de alăptare care folosesc circa 100 l lapte integral şi până la 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se tot la vârsta de 3 luni, însă în alimentaţia suplimentară a viţelului se foloseşte un nutreţ combinat cu o valoare energo - proteică ridicată. Substituirea parţială a laptelui integral începe din săptărnâna a 3-a sau a 4-a de al ăptare, cantitatea de lapte smântânit crescând treptat până înlocuieşte total laptele integral (dupâ vârsta de 6 - 8 săptămâni). La administrarea laptelui smântânit se are în vedere conţinutul mai redus în energie al acestuia şi necesitatea folosirii unor nutreţuri energetice în raţii. Tabelul 62 Schemă de alăptare naturală a viţeilor cu înţărcarea la 4 luni Amestec de Cantitatea de lapte integral (l/zi) 7 7 6 6 6 6 5 4 3 2 1 1 550 concentrate (kg) Fân de leguminoase sau otavă (kg)

Luna

Vârsta (zile) 1-20

0,03 0,05 015 0,35 0,50 0,70 0,85 1,05 1,10 1,20 1,30 72,0

0,10 015 0,30 0,55 0,80 1,10 1,10 1,30 1,40 1,50 82,0

1

21- 25 26 - 30 31-40

a II-a

41 - 50 51 - 60 61 -70

a III-a

71 - 80 81 - 90 ' 91 -100

a IV-a

101 - 110 111-120

Total perioadă

120

85

Tabelul 63 Schema de alimentaţie a viţeilor alimentaţi cu lapte integral şi smântânit
(după l. Stoica, 1997)

Decada I

Lapte Lapte Colostru integral mântâni Fân (kg) (1)
(1)
-

(1)

Suculente Nutreţ concentrat de iarnă (kg) (kg

Masă verde (kg)

,
I

1 6 2 3 4 , 5 6 7 8 9 10 11 12 - 16 16 - 18 Total 30 + 30

.3 4 5 4 3 2 1 -

la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie 290

la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie 1,50 1,50 2,00 222

6 3 2.
1
-

0,50 1,00 2,00 3,00 3,00 4,00 4,00 4,00 5,00 5,00 570

-

0,58 0,50 1,00 2,00 3,00 6,00 7,00 8,00 10,00 12,00 1100

-

-

-

220

120

Alăptarea cu substituenţi (înlocuitori) de lapte este o metodă de alimentaţie practicăşi economică larg răspândită in ţările cu zootehnie avansată (tabelul 64). Tabel 64 Schemă de alăptare a viţeilor cu înlocuitori de lapte Vârsta (zile) 0-4 5-35 36 - 43 44 - 46 47 - 50 . Nr. tainuri/zi Colostru 4 - 6 2 2 2 2 Cantitatea la un tain (1) 0.6 - 1.2 3,5 3 2 1 Cantitatea administrată/zi (1) 5 7 6 4 2

Pentru realizarea substituenţilor de lapte se foloseşte drept "matriţă" compoziţia laptelui matern, deoarece echipamentul enzimatic al viţeilor permite valorificarea superioară numai a substanţelor nutritive din lapte, sau substituenţii specifici ai acestuia (digestibilitatea concentratelor nu depăşeşte 30 - 35%).

86

Formulele după care sunt fabricaţi substituenţii de lapte pentru viţei variază în funcţie de vârstă şi destinaţia lor dar au şi o anumită specificitate a firmei producătoare. În componenţa substituenţilor de lapte intră în principal subproduse de lapte, 70 - 75%Jo parte din acestea pot fi înlocuite cu proteine solubile extrase din soia sau făină de peşte); grăsimi vegetale şi animale (ulei sau untură astfel proporţionate încât să asigure acelaşi raport între acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi ca şi în laptele matern) - 20%; lactoză. amidon dextrinizat: 4 - 5%; premixuri vitamino minerale care conţine emulgatori, enzime, substanţe aromatizante, antioxidanţi şi aditivi furajeri. Aceşti substituenţi de lapte au 20 - 24% proteină brută, 15 - 20% grăsime (minimum 10%), 32 - 35% lactoză şi un nivel energetic de 3000 - 3200 EM kcal/kg. În continuare, în tabelul 65, sunt prezentate formule tip de înlocuitori de lapte pentru viţei, în care se includ ca şi componente de bază derivatele din lapte şi soia. Tabelul 65 Formule tip de înlocuitori de lapte folosiţi în sistemele moderne de creştere a viţeilor
Specificare Constituenţi (%) Concentrat proteic din zer lZer delactozat lZer zolate proteice din soia Concentrat proteic ~in soia !Făină de soia Grăsimi tehnice Premix vitamino-mineral, aminoacizi, biostimulatori Compoziţie (%) Proteină brută Grăsime brută Celuloză brută !Procent de înlocuire a proteinelor din lapte 1 44.5 10,0 25,2 2 7,0 10,0 50,8 11,2 Retetă 3 9,2 10,0 49,8 . 4
-

8,5 46,5

-

15,0

33.8 97
,

-

14,5 1,5

19,0 1,3

19,5 1,5

1,5

20 20 0,15
-

20 20 0,15 50

21 15 0,5 48

24 10 1 70

Din tabelul prezentat se poate constata că derivatele din lapte pot fi înlocuite cu făină de soia, concentrat proteic din soia şi izolate proteice din soia. Reconstituirea substituenţilor de lapte se face în apă caldă la 40 - 4S0C; raportul substituent: apă este variabil în funcţie de vârstă şi sporul de geutate urmărit. Un raport 1 : 9 (cum erau recomandările pentru inlavit) asigură 300 - 320 kcalll substituent reconstituit, ceea ce înseamnă o valoare energetică mult mai mică decât laptele matern care are circa 740 kcallkg. Rezultă că în primele săptămâni de viaţă

87

când capacitatea cheagului este foarte redusă este necesar un raport substituent: apă de circa 2 : 8 (200 g substituent pulbere + 800 g apă) care să asigure un spor de circa 600 glzi. Tabelul 66 Cantităţile de substituenţi de lapte recomandate în alăptarea viţeilor (l/zi) Varianta a bl b2
I

2 6
4 4

3 8 5 5

4

8 5 5

5 8 5 5

Săptămâna 7 6 8 8 5 5 5 5

8 6 3.5 3,5

9 3 2 2

Intărcare -

-

Varianta: a - 130 g substituent praf + 870 g apă b 1 - 220 g substituent praf + 780 g apă b2 -750 g lapte integral + 125 g substituent praf + 125 g apă Înţărcarea viţeilor se face la vârsta de 50 - 60 de zile. In perioada de alăptare trebuie să se urmărească trecerea treptată a viţelului de la regimul de alimentaţie de tip lactaţ la un regim specific rumegătoarelor. Astfel, la vârsta de 8 - 10 zile se pot adminstra nutreţuri combinate de tip starter (în structura cărora intră 5 - 7% lapte praf), iar la vârsta de 3 săptămâni se introduc fânurile de foarte bună calitate. Ca nutreţuri de volum se pot folosi şi nutreţurile verzi, sau nutreţul însilozat de bună calitate, care se pot introduce în ratie după vârsta de 3 - 4 luni. Nutreţul combinat, precum şi nutreţurile de volum sunt administrate in hrana viţeilor la discreţie. În tabelul 67 este prezentată structura nutreţului combinat de tip starter folosit în alimentaţia viţeilor sugari. Pentru a putea fi înţărcaţi, viţeii trebuie să consume 0.8 - 1 kg de nutreţ combinat/zi, în caz contrar perioada de alăptare se prelungeşte. Nutreţul combinat poate fi înlocuit cu amestec de concentrate pregătit în fermă, format din uruieli de ovăz (cemut in primele 2 - 3 săptămâni), orz, tărâţe de grâu, şroturi de floarea - soarelui şi soia, porumb. După vârsta de 2 luni se poate introduce în amestec şi mazărea uruită. După înţărcare şi până la vârsta de 6 luni alimentaţia se va baza în continuare pe concentrate şi nutreţuri de volum de bună calitate. În structura raţiei intră:
A

Iarna

»
»

»

fănuri 1 - 2 kg sucu1ente 4 - 8 kg concentrate 1,5 - 2 kg (amestec de concentrate sau nutreţ combinat de creştere cu 15,5 - 16,0% PB).

88 Vara ~ nutreţ verde 8 - 12 kg ~ concentrate 1,5 - 2 kg. Tabelul 67 Reţete de nutreţuri combinate starter folosite în alimentaţia viţeilor Specificare 1 a. Structura (% din greutate) Porumb Orz !rărâte de grâu Sroturi de floarea - soarelui Sroturi de soia Lapte praf Premix vitamino - mineral TOTAL b.Caracteristici nutritive 20,0 43,0 12,5 10,0 5,0 7,0 2,5 100,0 Reteta 2 25,0 40,0 12,5 10,0 5,0 5,0 2,5 100,0

UN/kg
PB(%) ~.d. (g/k:g) Ca (g/k:g) ~ (g/k:g)

1,10
18,2 125 9,8 9,2

1,09
17,8 121 9,5 9,0 Tabelul 68
I

Normele pentru viţei Greutate corporală (kg) 40 Ca (g) P (g) Mg (g) Na (g)
-

Spor
(glzi)

CI (UST)

SU ENL (kg) UNL 0,8 1,27 1,88 1,69 1,53 1,80 2,01 1,80 2,01 2,38

PDI (g) 165 180 210 184 220 258 203 243 283

400 600 800 600 800 1000 600 800 1000

-

50

60

-

0,8 0,8 0,9 0,9 0,9 1,2 1,2 1,2

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

89

70

80

90

100

I

125

150

600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000

-

1,9 1,9 1,9 1,9 2,2 2,2 2,5 2,5 2,5 3,3 3,3 3,3 4,1 4,1 4,1

1,5 1,5 1,5 1,7 1,7 1,7 1,7 2,0 2,0 2,3 2,3 2,3 3,0 3,0 3,0 3,6 3,6 3,6

1,90 2,22 2,70 2,14 2,43 2,80 2,27 2,64 3,07 2,48 2,91 3,33 2,91 3,38 3,96 3,17 3,75 4,33

222 263 306 240 283 328 273 302 349 273 320 369 266 308 351 286 329 372

-

-

15 20 24 15 20 24 15 20 24 16 21 25 18 22 27

9 11 13 9 11 13 9 11 13 10 12 14 11 13 15

2,7 3,5 4,5 2,7 3,5 4,5 2,7 3,5 4,5 3,0 3,0 3,0 3,6 3,6 3,6

-

2,2. 2,7 3,0 2,2 2,7 3,0 2,2 2,7 3,0 3,3 3,3 3,3 4,1 4,1 4,1

3.5. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIE DE LA 6-24 LUNI

În alimentaţia tineretului taurin de prăsilă trebuie avute în vedere următoarele obiective: ~ asigurarea unei corelaţii optime între vârstă - dimensiuni corporale - greutate corporală. Astfel, dezvoltarea dimensiunilor corporale (înălţimea la greabăn, lărgimile) este mai intensă în prima treime a fazei de creştere, fapt pentru care în primele 8 - 12 luni trebuie făcută o alimentaţie mai bogată în proteine, minerale şi vitamine; ~ realizarea unui spor mediu zilnic în greutate moderat. Având în vedere că greutatea viţelelor la prima montă trebuie să fie 350 kg (Holstein - Friză) - 400 kg (Simmental), rezultă că sporul mediu zilnic nu trebuie să depăşească 700 750 glzi. Tăuraşii fiind mai precoci şi având o viteză de creştere mai mare, trebuie să se facă o alimentaţie diferenţiată; ~ evitarea îngrăşării care este dăunătoare dezvoltării glandei mamare şi funcţiei de reproducţie. Din aceste considerente alimentaţia tineretului taurin se bazează pe nutreţuri de volum (păşune, nutreţuri verzi cultivate, fânuri, silozuri şi chiar fibroase grosiere) şi mai puţine concentrate.

90 Alimentaţia tineretului de prăsilă se face pe două perioade distincte: 6 - 12 luni şi 12 24 luni, având în vedere cerinţele de nutrienţi şi capacitatea de ingestie, în funcţie de greutatea corporală şi sporul în creştere planificat. În prima perioadă, baza alimentaţiei trebuie să o constituie fânul, nutreţurile verzi, nutreţurile murate şi rădăcinoasele. Completarea şi echilibrarea raţiilor sub raportul nutrienţilor se realizează Plin administrarea unor amestecuri de concentrate preparate în fermă (orz, tărâţe de grâu, porumb ştiuleţi, şroturi, mazăre etc.) sau a nutreţurilor combinate specifice. Acestea vor asigura circa 30% din valoarea nutritivă a raţiei la începutul perioadei şi va scădea pană la 10 - 12% la vârsta de 1 an. O atenţie deosebită trebuie acordată nivelului proteic al raţiei (circa 15% PB) deoarece carenţa în proteine va determina o dezvoltare defectuoasă a scheletului (înălţimea mică) şi a unor organe vitale (aspecte care nu pot fi remediate în viitor) şi va fi întârziată apariţia maturităţii sexuale (prima ovulaţie apare la o vârstă mai înaintată). Cantităţile de nutreţuri ce se administrează în peioada de la 6 la 12luni pe cap şi zi sunt:
ama Fânuri ...................... Suculente ................. Concentrate ............. Vara 3 - 4 kg 10-18 kg 1-2 kg (0,5kgproteiceşi 0,5-1,5kgcerealeşi tărâţe) Nutreţ verde ..... " ...... Concentrate ............. (păşune sau nutreţ verde) 15 -25 kg 0,7 -1,5 kg (cereale şi tărâte) (diverse) (112 nutreţ murat şi Y2 rădăcinoase
)

În alimentaţia tineretului taurin de reproducţie se pot utiliza şi concentratele PVM a căror valoare nutritivă, mod de administrare şi variante de amestec sunt prezentate în tabelele 69 şi 70. Tabelul 69 Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul P.V.M. pentru tineret taurin Viţei până la 150 kg greutate vie T1-40 0,760 32,50% 3% 1,40% 1,50% a concentratului Tineret taurin peste 150 kg greutate vie T 2-20 (vara) T 2 - 35(iama) 0,640 0,750 27% 32% 4% 3,60% 2,70% 0,40% 5% 2%

Specificare Unităti nutritive Proteină brută Calciu Fosfor Sare de bucătărie Modul de administrare

P.V.M. în hrana tineretului taurin

T 1-40 (pentru viţei de până la 150 kg greutate vie): * direct: minimum 0,4 kg/cap/zi, presărat pe nutreţul de bază;

91

concentrate P.V.M. = 40% cereale măcinate = 60% T 2·20 (pentru tineret taurin de peste 150 kg greutate vie): * direct: 0,40 kg/caplzi, presărat pe nutreţul de bază; * în amestec: concentrate P.V.M. = 20% Cereale măcinate = 80% T 2·35 (pentru tineret de peste 150 kg greutate vie); * direct: minimum 0,5 kg/caplzi, presărat peste nutreţul de bază; * în amestec: concentrate P.V.M. 35% Cereale măcinate 65 %

* în amestec:

=

=

Tabelul 70 Variante de amestec de cereale măcinate, în funcţie de resursele
I

existente

Vitei sub 150 kg Tineret de peste 150 kz VI V2 VI V2 V3 100 100 100 Total 100 100 Porumb 40 45 50 60 65 Orz 35 40 30 35 35 Grâu 25 20 5 5 Secară 5 5 Normele de hrană pentru tmeretul taurin femel şi mascul de reproducţie sunt prezentate în tabelele 71 şi 72. Tabelul 71 Norme pentru tineretul taurin femel de reproducţie (rase precoce şi semiprecoce)
G(kg)reutate corporală Spor (glzi) 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 CI SU ENL PDI (UST) (kg) (UNL) (g) 4,89 5,19 2,86 275 4,89 5,19 3,03 298 4,89 5,19 3,24 319 4,89 5,19 3,46 340 4,89 5,19 3,84 361 5,81 6,17 3,46 319 5,81 6,17 3,66 342 5,81 6,17 3,91 363 5,81 6,17 4,17 348 5,81 6,17 4,63 405 6,65 7,05 4,01 358 6,65 7,05 4,26 381 6,65 7,05 4,55 403 6,65 7,05 4,85 423 6,65 7,05 5,37 442 7,41 7,87 4,54 397 7,41 7,87 4,83 419 7,41 7,87 5,16 439 7,41 7,87 5,50 458 7,41 7,87 6,09 475 Ca (g)

Sortimentul

P
(g)

150

200

250

300

20,0 10,2 22,9 11,2 25,8 12,2 28,6 l3,2 31,6 14,2 22,2 12,5 25,1 l3,5 28,0 14,5 30,9 15,5 33,8 16,6 24,4 14,8 27,2 15,8 30,1 16,8 33,0 17,8 35,9 18,8 26,4 16,9 29,3 17,9 32,2 18,9 35,1 19,9 37,9 20,9

Mg (g) 4,4 4,4 4,4 4,4 4,4 5,4 5,4 5,4 5,4 5,4 6,4 6,4 6,4 6,4 6,4 7,4 7,4 7,4 7,4 7,4

Na (g) 2,9 2,9 2,9 2,9 2,9 3,6 3,6 3,6 3,6 3,6 4,3 4,3 4,3 4,3 4,3 5,0 5,0 5,0 5,0 5,0

DERmin 0,59 0,62 0,66 0,71 0,78 0,59 0,63 0,67 0,72 0,81 0,60 0,64 0,68 0,73 0,81 0,61 0,65 0,70 0,74 0,82

92 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0.6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 8,13 8,13 8,13 8,13 8,13 8,81 8,81 8,81 8,81 8,81 9,46 9,46 9,46 9,46 9,46 10,07 10,07 10,07 10,07 10,07 8,69 8,69 8,69 8,69 8,69 9,34 9,34 9,34 9,34 9,34 10,03 10,03 10,03 10,03 10,03 10,69 10,69 10,69 10,69 10,69 5,06 5,39 5,75 6,14 6,79 5,65 5,93 6,33 6,77 7,48 6,06 6,47 6,91 7,40 8,16 6,55 6,99 7,49 8,03 8,84 434 455 474 491 505 471 491 508 521 532 509 526 540 551 557 547 562 573 579 581 28,3 31,2 34,1 36,9 39,8 29,9 32,9 35,8 38,7 41,6 31,5 34,4 37,3 40,2 43,1 32,8 35,7 38,6 41,5 44,4 18,9 19,9 20,9 21,9 22,9 20,7 21,7 22,7 23,7 24,7 22,3 23,3 24,3 25,4 26,4 23,7 24,7 25,7 26,8 27,8 8,4 8,4 8,4 8,4 8,4 9,4 9,4 9,4 9,4 9,4 10,4 10,4 10,4 10,4 10,4 11,4 11,4 11,4 11,4 11,4 5,8 5,8 5,8 5,8 5,8 6,5 6,5 6,5 6,5 6,5 7,3 7,3 7,3 7,3 7,3 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 0,62 0,66 0,71 0,75 0,84 0,63 0,67 0,72 0,77 0,85 0,64 0,68 0,73 0,78 0,86 0,65 0,69 0,74 0,80 0,87

350

400

450

500

Tabelul 72 Norme pentru tăuraşi de reproducţie
Greutate corporală Spor (glzi) 400 600 800 1000 400 600 800 1000 400 600 800 1000 400 600 800 1000 400 600 800 1000 400 600 800 1000 CI (UST) 3,5 SU 3,75 ENL 2,75 3,21 3,67 4,13 3,33 3,78 4,24 4,82 4,47 4,93 5,50 6,19 5,39 5,96 6,65 7,46 6,30 7,11 7,92 8,83 7,34 8,14 9,29 10,44 PDI 240 285 330 370 280 325 370 415 350 400 445 485 420 470 515 555 495 545 585 615 580 630 660 665 Ca 15 18 23 27 18 21 26 30 22 27 32 37 27 33 39 45 36 43 49 55 43 48 53 59 P

(kg)
150

(kg) (UNL)

(g) (g)

(g)
8 10 13 15 10 12 14 16 16 18 20 22 22 25 28 31 27 30 33 35 31 33 35 36

Mg (g)
2,5 2,5 3,0 3,0 3,0 3,0 3,5 3,5 4,2 5,0 5,5 5,5 7,0 8,0 8,5 8,5 8,0 9,0 10,0 10,5 9,0 11,0 12,0 12,5

Na

(g)
4 4 5 5 5 5 5 5 7 7 7 7 9 9 9 9 10 10 10 10 11,5 11,5 11,5 11,5

DERmin 0,79 0,92 1,02 1,18 0,72 0,82

4,6

4,90

200

0,9ţ
0,98 0,67 0,75 0,83 0,94 0,63 0,70 0,78 0,88 0,60 0,68 0,76 0,85 0,60 0,67 0,76 0,85

6,6

7,10

300

8,5

9,05

400

10,4

11,15

500

12,2

13,00

600

93

În cazul tăuraşilor, singura deosebire constă în faptul că vara 3 - 6 kg nutreţuri verzi se înlocuiesc cu 1 - 2 kg fân, pentru prevenirea deformării abdomenului. În locul amestecurilor de concentrate se pot utiliza nutreţuri combinate complete, cu rezultare bune. O structură de nutreţ combinat recomandată pentru tineretul taurin de la 6 la 12 luni este următoarea: Porumb ştiuleţi Orz Tărâţe de grâu Şroturi de floarea - soarelui Şroturi de soia Carbonat de calciu Sare .: Premix vitamino - mineral Total 31 % 34% 10% 10,5% 4% 2% 0,5% 1% 100,00

Din acest nutreţ combinat se administrează 1 - 1,5 kg/cap în perioada 6 -9 luni şi 0,5 - 0,7 kg/cap în perioada 9 - 12 luni. După vârsta de un an, dacă nutreţurile de volum sunt de bună calitate, acestea pot asigura o creştere corespunzătoare tineretului taurin, fără a mai fi necesară folosirea concentratelor. În perioada de vară, păşunea asigură o dezvoltare armonioasă a tineretului şi chiar permite o creştere compensatorie în cazul în care în perioada de iarnă alimentaţia a fost mai modestă, înregistrându-se sporuri medii zilnice de 200 - 500 glzi. În lunile iulie - august, când producţia de masă verde de pe păşune este în general scăzută datorită secetei, este necesară suplimentarea raţiei tineretului cu nutreţ verde cultivat şi concentrate sau chiar cu nutreţuri conservate (fânuri, silozuri). Cantităţi1e medii de nutreţ ce se pot administra în perioada 12 - 24 luni sunt: Iarna Fânuri............... Fibroase grosiere Suculente Concentrate 4 - 6 kg 0,1 - 1 kg 16 - 25 kg cel mult 1 kg (numai pentru echilibrarea raţiei)

Vara Nutreţ verde Tăuraşii trebuie să primească vara 1 nutreţurilor verzi (5 - 15 kg) şi completarea După montă (16 luni Holstein - Friză; se va face astfel încât să nu se îngraşe, dar 30 - 40 kg 3 kg fân cu reducerea corespunzătoare a raţiilor cu 0,5 - 1,5 kg concentrate. 18 luni Simmental) alimentaţia junincilor să realizeze un spor mediu zilnic de 600 -

94

800 g, pentru a-şi continua creşterea. Acest deziderat se poate realiza prin administrarea zilnică în raţie 1 - 1,5 kg concentrate (sau nutreţ combinat cu 12 - 13 % PB). Cu 6 săptămâni înainte de fătare cantitate a de concentrate se măreşte până la 2 - 2,5 kg/cap. Se vor reduce concomitent nutreţurile Îllsilozate şi borhoturile din raţie. În ultimele 2 - 3 luni de gestaţie, în alimentaţia junincilor gestante trebuie respectate aceleaşi principii ca şi pentru vaci. În alimentaţia junincilor gestante se poate folosi şi un nutreţ combinat a cărui structură este prezentată în tabelul 73. Tabelul 73 Structură de nutreţ combinat pentru juninci gestante Specificare Porumb Orz Tărâţe Şrot de floarea - soarelui Fosfat dicalcic Sare Zoofort T-l Total % din structură 63 20 10 1 4 1 1 100

3.6.ALIMENTAŢIA TAURINELOR SUPUSE ÎNGRĂşĂRII
Se supune îngrăşării: tineretul (tăuraşii începând de la vârsta de 10-15 zile precum şi femelele şi masculii eliminaţi de la reproducţie în diferite etape ale selecţiei, şi în vârstă de la 6 luni - 3 ani) şi animalele adulte reformate. Alimentaţia tineretului supus îngrăşării, poate fi făcută pe bază de lapte, când se obţine carnea albă, sacrificarea făcându-se la 120 - 150 kg, sau pe bază de lape sau substituenţi în primele luni, iar în continuare pe bază de nutreţuri vegetale, caz în care sacrificarea se face la greutatea de 400 - 450 kg, respectiv la vârsta de 15 - 18 luni sau 24 luni. În cazul tineretului eliminat de la reproducţie îngrăşarea poate dura 5 - 7 luni, iar în cazul reformelor 3 - 4 luni, alimentaţia făcându-se cu diverse resurse furajere. În toate cazurile, la îngrăşare se practică o alimentaţie abundentă. Structura raţiei şi modul de preparare, poate să difere mult în funcţie de resurse şi etapa îngrăşării. Cu cât ponderea concentratelor este mai mare, cu atât se realizeză sporuri zilnice mai ridicate şi se scurtează deci durata îngrăşării, Alimentaţia cu cantităţi mari de concentrate, este caracteristică sistemului de îngrăşare de tip baby-beef. Îngrăşarea adultelor şi a tineretului de peste 6 luni se face în sistem extensiv sau semiintensiv, iar a tăuraşilor începând din stadiul de sugar, în sistem intensiv.

95

3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem extensiv

În acest sistem se supune îngrăşării tineretul după înţărcare sau adultele. Alimentaţia se bazează pe nutreţuri de volum, fără sau cu cantităţi mici de concentrate, sporul mediu zilnic fiind mai mic de 600 g. Tineretul se îngraşă de la înţărcare până la vârsta de 25 - 30 luni şi greutatea de 450 - 500 kg, iar adultele timp de 3- 5 luni. Îngrăşarea este diferită în functie de nutreţul de bază utilizat în raţii, deosebindu-se din acest punct de vedere îngrăşările pe bază de : - tăiţei de sfeclă (proaspeţi sau însilozaţi); borhot de la fabricile de spirt, amidon etc. (proaspăt sau însilozat); - rădăcinoase (sfeclă, napi etc.); - nutreţuri murate; - fibroase grosiere preparate: coceni, ciocăIăi de porumb, paie etc.; Nutreţul de bază, cât şi poderea concentratelor sunt condiţionate de zona geografică, respectiv de resursele furajere locale şi posibilităţile financiar-materiale ale fermierului.
I -

În cazul utilizării tăiţeilor de sfeclă sau a borhoturilor proaspete în raţiile taurinelor supuse îngrăşării se administrează:
La adulte La tineret

Tăiţei sau borhoturi Fânuri Fibroase grosiere Concentrate

40-60 kg 2-3 kg 5-1 kg 1-3 kg

20 - 40 kg 2-3 kg

2-3kg

În cazul îngrăşării pe bază de nutreţuri murate sau rădăcinoase în raţiile taurinelor se administrează în medie pe cap şi pe zi:
La adulte La tineret

Nutreţ murat sau nutreţuri rădăcinoase Fânuri Fibroase grosiere Concentrate

murate

+

35 - 45 kg 1 - 3 kg 3 -1 kg 0,5 - 2,5 kg

20 - 30 kg 1 - 2 kg

1 - 2 kg

Una din căile cele mai economice este îngrăşarea taurinelor pe bază de fibroase grosiere (paie, coceni, ciocălăi de porumb), preparate prin tocare şi scărmănare, în amestec cu melasă şi uree.

96 Cantitătile de nutreturi administrate în aceste ratii sunt: " ,

La adulte
Fibroase zrosiere Fânuri Concentrate Suculentre sau borhoturi Melasă 8 - 10 kz 2 - 3 kg 1 - 2,5 kg 10 - 25 kz 1,5 - 2 kz

La tineret
4-6kg 2 - 3 kz 1,5-2kg 10 - 20 kg 1 -1,5 kg

Deficitul de proteină în raţiile pe bază de nutreţuri grosiere se poate completa prin adaos de uree până la 0,3 g, pentru 1 kg greutate vie. Pentru utilizarea ureei în structuri de raţii pe bază de fibroase grosi ere şi melasă se poate proceda astfel: la 100 litri apă se adaugă 90 litri melasă şi 10 kg uree rezultînd 2001 soluţie, ceea ce înseamnă că pentru 1 litru de soluţie revin 450 g melasă şi 50 g uree. Din această soluţie se calculează cantitatea necesară pentru acoperirea ureei din raţie. De exemplu: dacă în raţie necesarul de uree este 136 g, se vor da (136 : 50) 2,72 litri soluţie, cu care se vor amesteca uniform grosierele tocate. La îngrăşarea adultelor pe bază de nutreţuri verzi, 75 % din valoarea nutritivă a raţiei o reprezintă nutreţul verde (păşune sau iarbă cosită) şi 25 % concentratele. Uneori se pot administra şi fibroase grosiere tocate şi preparate în amestec cu concentrate. In ace stă situaţie, raţia va conţine:

=

La adulte
Nutreturi verzi Fibroase zrosiere Concentrate 50-85 kz 4-6 kz 1-2 ka

La tineret
30-40 kg
-

1.5-2,5 kg

În cazul alimentaţiei în sistem extensiv, în funcţie de calitatea nutreţurilor de volum, consumul specific poate fi cuprins între 10 - 14 U.n. pentru 1 kg spor, la tineret şi 13 - 18 u.n., la adulte. În cazul unui adaos de concentrate, cel puţin în faza de finisare, aceşti indici pot fi mai mici.

Recondiţionarea taurinelor adulte
Recondiţionarea taurinelor adulte reformate se impune numai în cazul în care starea lor de întreţinere în momentul realizării reformei este necorespunzătoare. În cazul animalelor cu o stare de întreţinere necorespunzătoare, recondiţionarea durează 2 - 3 luni; perioadă în care prin alimentaţie se urmăreşte refacerea ţesuturilor musculare şi depunerea moderată de grăsime intramuscular şi perimuscular. În această perioadă trebuie să se realizeze un spor mediu zilnic de cel puţin 600 - 800 g. Dat fiind faptul că sporul în greutate la această categorie de animale se realizează în special pe seama depunerilor de grăsime (peste 70%), cerinţele energetice sunt mari şi în consecinţă consumurile specifice vor fi ridicate. În prima jumătate a perioadei de recondiţionare, în structura raţiei se vor folosi

97

cantităţi mari de nutreţuri de volum (borhoturi, nutreţuri insilozate, fibroase grosiere preparate, rădăcinoase, nutreţuri verzi) şi cantităţi reduse de concentrate (1 - 1,5 kg/cap/zi), urmând ca în a doua jumătate a prerioadei de recondiţionare să se reducă ponderea nutreţurilor de volum şi să creasacă cantitate a de concentrate la 2,5 - 3 kg/cap/zi. Ca şi concentrate sunt recomandate, în special uruielile de cereale. Tabelul 74 Normele de hrană pentru vacile adulte reformate (după INRA, 1988)
Greutate corporală
(kg)

Spor (glzi) 600 800 1000 1200 600 800 1000 1200 600 800 1000 1200 600 800 1000 1200 600 800 1000 1200 600 800 1000 1200

CI (UST) 12,5

SUmax
(kg)

ENC PDI (UNC)
(g)

Ca

P

Mg

Na
(g)

DERmin

(g)
45 50 55 61 48 52 57 63 50 54 59 65 53 57 62 67 55 60 65 69 56 62 67 71

(g) (g)
30 32 35 38 31 33 35 38 32 34 36 39 33 35 37 40 34 36 38 40 35 37 39 41 10.5 10.5 115 11,5 11,5 11,5 12,5 12,5 12,0 12,0 13,0 13,0 13,0 13,0 14,0 15,0 13,0 14,0 14,0 15,5 14,0 15,0 15,0 16,0 10 10 10 10 10,5. 10,5 10,5 10,5 11 11 11 11 12 .12 12 12 13 13 13 13 14 14 14 14 0,73 0,83 0,92 1,02 0,73 0,83 0,91 1,01 0,73 0,82 0,92 1,00 0,73 0,82 0,91 1,00 0,73 0,82 0,90 0,99 0,74 0,82 0,90 0,97

500
I

14,0

550

13,0

14,5

9,15 10,37 11,54 12,70 9,44 10,73 11,89 13,18 9,91 11,08 12,26 13,53 10 26 11,54 12,71 14,02 10,61 11,69 13,06 14,34 11,08 12,24 13,53 14,69

600

13,5

15,0

650

14,0

16,0

700

14,5

17,0

750

15,0

15,5

700 800 890 980 730 830 920 1020 710 860 950 1040 790 890 980 1080 820 920 1010 1110 860 950 1040 1130

3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem semiintensiv În acest sistem este supus îngrăşării tineretul taurin, după perioada de alăptare, de la vârsta de 90 - 100 zile şi greutate de 100 - 120 kg, până la vârsta de 17 - 25 luni. Sporul mediu zilnic realizat 450 - 500 kg. Alimentaţia în îngrăşarea este de 600 semiintensivă - 800 g, iar greutatea la sacrificare de poate fi pe bază de grosiere, nutreţ

98 murat, rădăcinoase sau mixt la care se adaugă cantităţi mai mari sau mai mici de concentrate în funcţie de sporul mediu zilnic urmărit. În timpul verii, nutreţul verde poate reprezenta nutreţul de bază asigurat prin păşune sau administrat în adăpost. Înainte de începerea îngrăşării propriu-zise, animalele trec printr-o perioadă de carantinizare-acomodare care durează circa 20 zile şi care are drept scop diminuarea Acest

stresului de transport şi obişnuirea cu tipul de alimentaţie specific îngrăşătoriei. tip de îngrăşare are, în principiu, două faze.

Faza 1 de creştere-îngrăşare durează 220 - 250 zile, respectiv de la greutatea de 120 (150) kg la 300 (320) kg, realizându-se un spor mediu zilnic de 600 - 700 g. Această fază are două subfaze:

- în subfaza 1. în hrană se administrază/caplzi: Fân de lucernă Sucu1ente Nutreţ combinat cu 15 % P.B - în subfaza a II-a, în hrană se administrează pe cap şi pe zi : Fibroase Suculente Nutreţ combinat cu 15 % P.B 4-5 kg 10-12 kg 1-2,0 kg " 2 kg 6-7 kg 1-1,5 kg

Faza a II-a de îngrăşare-finisare durează 150 - 260 zile, timp in care 'greutatea vie creşte de la 300 (320) kg la 450 (500) kg, realizându-se sporuri medii zilnice de 800 - 1000 g. În această fază se menţin aceleaşi cantităţi de fibroase şi suculente în raţia zilnică şi se sporesc cantităţle de concentrate. În raţie, se vor administra, in medie, pe cap şi zi, următoarele cantităţi de nutreţuri: Fibroase Suculente Nutreţ combinat cu 12 % P.B 3-4 kg 10-15 kg 1,5-2,5 kg

În continuare se prezintă un model de îngrăşare a tineretului taurin în sistem de îngrăşare semiintensiv.

99

Tabelul 75 Reţetă de nutreţ combinat cu 15,00 % P.B., pentru faza 1 de îngrăşare P.b. U.N.

Specificare

% din
greutate 59 20 17 1 1 1 1 100

S.U. kg 49,56 16,9 15,11

(%)
15,00 5,9 2,32

Ca g 29,5 26 47,6 380 240

P g 147, 5 76 195, 5
-

Sare g

Caroten mg 118 4

!Porumb brz ~ro,turi fl.soarelui CaC03 taHP04 ~are Zoofort rrOTAL Realizat la 1 kg p.D. (g/kg)

70,21 22,6

1000

15,13 7,106

-

-

81,57 0,81

-

-

185
-

1,08

153,3 122,64

-

122 1,22

-

-

1000 10

107,9.:115,326 723,1 419 7,23 4,19

-

-

-

-

Tabdul76 Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive, faza 1; cu greutatea corporală

de 270 kg şi un sopr mediu zilnic de 750 g S.u. kg ~ Nutreţuri Fân de deal 3,0 2,0 kg 7,28 2,58 P.D. g Ca g P g Sare g 30 Caroten mg 32,4 54 78 234

U.N.

7,2 684 21,6 16,2 1,41 168 16,2 6 244 117 27,6 14,3 3,6 6,5

r Fân
I

de lucernă

1,68 0.96 3,18 3,25
-

-

Porumb siloz Sare Nutreţ combinat

-

13,0 0,015 1,5

-

-

-

-

15 15 30

1,83 367,83

1,21 1,62 8,65 7,24

TOTAL

-

184 10,84 6,28 713 68,94 ~2,38

100

Tabelul 77 Retetă de nutret, combinat cu 12,00 % P.B., pentru faza a II-a de îngrăşare , % din S.u. greutate kg 88 8 1 1 1 1 100 P.b. Ca P Sare Caroten U.N. (%) Mg g g G 12,00 176 73,92 104,72 8,80 44 220 22,4 92 7,112 7,12 3,344 380 240 185 - 100e 686,4 497 100e 176 81,03 111,84 12,144 1,76 0,81 1,12 121,44 6,86 4,97 10 97,15 Tabelul 78 Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive, faza a II-a; cu greutatea corporală de 425 kg şi un sopr mediu zilnic de 850 g S.U. kg 11,0 4,31 0,84 2,45 2,02
-

Specificare lPorumb Şroturi fl.soarelui CaC03 CaHP04 Sare IZoofort ffOTAL Realizat la 1 kz P.D. (g/ kg)

-

kg lN"utreţuri
~

U.N. 8,1 2,35 0,48 2,5 2,80

P.D. g

Ca g

P g

Sare Caroten g Mg 51 90 26 180 4,4

lFân de deal iFân de lucernă Porumb siloz Nutret combinat Sare rrOTAL

5 1 10 2,5 0,015

8,13

-

9,62

729 34 25,5 40 10 280 27 13,8 1,8 122 11 90 5 243 17,15 12,42 25 15 735 68,95 29,22 40

300,4

I

3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem intensiv Îngrăşarea intensivă a tineretului taurin se face pe bază de nutreţuri combinate sau amestecuri de nutreţuri unice, în structura cărora nutreţurile concentrate pot reprezenta 50-90%. În cadrul sistemului intensiv, îngrăşarea de tip baby-beef, începe de la 8-10 zile şi până la vârsta de 12 - 15 luni şi greutatea la sacrificare de 400 - 450 kg. În funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice care determină specificul hrănirii, îngrăşarea de tip baby-beef se poate desfăşura fazial. În exemplul nostru vom urmări o furajare cu raţii de tip mixt, desfăşurată în 4 faze: Faza 1, de alăptare-inţărcare, care durează de la vârsta de 10 la 70 zile, respectiv de la greutatea de 45kg la 85 kg, în care viţeii se alimentează cu substituenţi de lapte, nutreţ combinat şi fân de lucernă.

101

Faza a II -a, de creştere, care durează de la vârsta de 71 la 171 zile, respecti v de la greutatea de 86 la 190 kg, în care viţeii sunt hrăniţi cu nutreţ combinat (II) şi fânuri de leguminoase. Consumul mediu zilnic este de 1,5 - 2,0 kg nutreţ combinat şi de 2 4 kg fânuri de leguminoase (lucernă) şi suculente 3 - 8 kg. Faza a III-a, de creştere şi îngrăşare, durează de la vârsta de 171 la 323 zile, respectiv de la greutatea de 191 la 350 kg. În alimentaţie intră nutreţ combinat (III) (în care se introduce şi făină de ciocălăi), fân de leguminoase tocat şi suculente (îndeosebi nutreţuri murate), care se introduc treptat în raţie. Consumul mediu zilnic este de 2 - 2,5 kg nutreţ combinat, 4 - 5 kg fân şi 8 -15 kg suculente. Faza a IV -a, de finisare, se desfăşoară pe perioada de vârstă de la 323 la 469 zile, când greutatea corporală creşte de la 351 la 500 kg, iar hrana este compusă din nutreţ combinat (IV) (în care proporţia de făină de ciocălăi creşte), fân de leguminoase tocate şi suculente. Consumul mediu zilnic este de 2 - 3 kg nutreţ combinat, 4-6 kg fân de leguminoase şi 15-25 kg suculente. În cele ce urmează se dă un model de structuri de nutreţuri combinate pentru îngrăşarea intensivă (tabelul 79). Premixul folosit diferă de la o fază la alta, cel mai complet şi mai bogat în factori biologic activi fiind cel folosit în prima fază. La noi, se practică îngrăşarea intensivă cu consum mai redus de concentrate, circa 2 kg/cap/zi sau (800 kg/cap/ciclu) şi mai mare de voluminoase (nutreţ murat, fânuri şi fibroase grosiere mărunţite + melasă şi uree) sub formă de amestecuri unice. În aceste condiţii sporul mediu zilnic este mai mic,(900 - 1000 g), consumul specific pe 1 kg spor este mai mare (6 - 8 U.N.), îngrăşarea prelungindu-se până la vâsta de 18 - 20 luni. În continuare perezentăm un model de îngrăşare a tineretului taurin în sistem intensiv cu cantităţi reduse de concentrate. Tabelul 79 Structuri de nutreţuri combinate pentru tineretul taurin supus îngrăşării intensive Specificare Porumb Orz [I'ărâte de grâu IPăină de ciocălăi Şroturi de floarea soarelui !Făină de lucernă lCarbonat de Ca lFosfat dicalcic lSare tzoofort rr'OTAL tu.N./ kg 'nutret lP.b.,% Faza 1 38,5 20,0 5,0
-

18,0 15,0 1,0 1,0 0,5 1,0 100,00 0,89 17,00

Faza a II-a 58,0 20,0 5,0 6,0 17,0

Faza a III-a Faza a IV-a 54,0 59,0 20,0 15,0 5,0 5,0 12,0 9,0 8,0 5,0

1,0 1,0 1,0 1,0 100,00 1,01 15,20

1,0 1,0 1,0 1,0 100,00 1,00 12,06

1,0 1,0 1,0 1,0 100,00 1,00 10,18

102

Tabe1ulSO Structura raţiei, a nutreţului combinat şi indicii de producţie la tineretul taurin supus îngrăşării intensive
Specificare a) Strucura raţiei: - Inlavit(l/ fază) - Fânuri (kg) - Suculente (kg) - Nutreţ combinat (kg) Fazele de îngrăşare III II IV

1 220 - 230 la discreţie la discreţie la discreţie (17,0 %P.b.) 70 -75 20 - 25 1,0 0,5 - 1,0 0,5

2-4 3-8 1,5 - 2 (15,0 % P.b.)

4-5 8 -15 2 -2,5 12,0-% P.b. ) 80 -90 5-8 1,0 1,0 1,0

5-6 15 - 25 2-3 10,0 %P.b') 90 - 95 2-5 1,0 1,0 1,0 1,0 1000 - 1100 8 -10 450 - 500

b) Structura nutreţului combinat (%) din greutate): - Cereale - Nutreţuri proteice - Carbonat de Ca - Fosfat dica1cic - Sare - Zoofort - Sporul mediu zilnic (g) - Consum specific U.N./kg - Greutate medie la sfârşitul fazei (kg/cap) 75 - 80 10 - 15 1,0 1,0 1,0 1,0 i.o e) Indici de producţie 600 - 800 800 - 900 3 - 3,5 4 - 4,5 85-90 150 - 180

i.o
900 - 1000 6,5 350 - 380

Tabelul SI a) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv, FAZA 1 Specificare % din greutate S.U. kg 45,36 16,9 15,11 4,55 U.N. 64,26 22,6 15,13 6,5 P.b. (%) 17,00 5,40 2,32 7,106 2,20
-

Ca g 27 26 47,6 26 380 240

P g 135 76 195,5 29

Sare g

Caroten mg 180 4

Porumb 54 Orz 20 Şroturi de fi. 17 soarelui Şroturi de soia 5 Carbonat de Ca 1,0 Fosfat dicalcic 1,0 ~are 1,0 Zoofort 1,0 TOTAL 100,00 Realizat la 1 kg P.D. (g/kg
nutreţ

-

-

-

-

-

185

-

1000

-

-

-

746,6 7,46

-

-

112 1,12

81,92 108,14 17,026 0,82 1,08 170,3
-

620,5 1000 6,20 10
-

-

-

136,24

-

-

-

combinat)

103

Tabelul 82 Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza 1), greutate vie 68 kg, spor: 680 g / zi S.U. kg 1,2 4 0,4 1 0.005 0,36 0,33 0,82

U.N. 2,1 0,84 0,24 1,08

P.D.
g 255 100 46 136

kg !Nutreţuri ~ ~nlavit lFân de trifoi !Nutr,eţ combinat Sare [TOTAL

Ca g 14 5,08 4,12 7,46

P
g 8 4 1,28 6,20

Sare g 15

Caroten mg 14

10 5 15

13,6 1,12

1,51

2,16

282

-

-

14,72

-

16,66 11,48

Tabelul 83 b) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv; faza a-II-a % din greutate 62 18 S.u. kg 52,08 15,21 9,77 4,55 P.b. (%) 15,00 6,20 2,088 4,598 2,20 Ca g 31 23,4 P g 155 68,4 Sare g Caroten mg 124 3,6

Specificare Porumb Orz Şroturi de soarelui Şroturi de soia Carbonat de Ca Fosfat dica1cic

U.N. 73,78 20,3 9,79 6,15

,-

fi.

11 5 1,0 1,0 1,0 1,0 100,00

30,8 126,5 26 380 240
-

1000

-

29

127,6 1,27

Sare Zoofort [TOTAL Realizat la 1 kg p.D. (g/kg nutre ombinat)

81,61 0,81

110,02 1,10

-

185

-

-

-

-

-

,

15,086 731.2 563,9 1000 150,81 7,31 5,63 100 120,6

-

-

-

-

-

-

-

104

Tabelul 84 Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-Il-a), greutate vie 130 kg, spor: 850 g / zi P.D. S.U. U.N. g kg 2,7 3,2 1,24 0,93 0,63 0,63 1,21 1,65 3.08 3,2 Ca g P g 10 4,8 1,5 1,85 14,7 Sare g 15 Caroten mg 20 51

kg tNutreturi ~ lFân de trifoi Sfeclă furaj eră Nutret combinat rrOTAL 1,5 5,3 1,5

.

350 20 172 15,4 47 1,85 180 10,9 399 18,15

15 15

1,9 52,9 Tabelul 85

c) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv; fazaa-Ill-a S.U. kg 65,52 9,29 6,16 P.b. (%) 12,00 7,80 1,276 2,926 Ca g 39 14,3 19,6 380 240 P g 195 41,8 80,5 Sare Caroten mg g

Specificare Porumb Orz Şroturi de fi. soarelui Carbonat de Ca Fosfat dica1cic Sare Zoofort TOTAL Realizat la 1 kz p.D. (g lkg)

% din 78 11 7 1,0 1,0 1,0 1,0 100

U.N. 92,82 12,4 6,23

-

-

156 2,2

-

-

-

-

185

158,2 1,58

1000

80,97 0,80

111,45 1,11

12,002 120,02 96,01

-

-

-

-

629,9 502,3 1000 10 6,92 5,02

-

-

Tabelul 86

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-III-a), greutate vie 260 kg, spor: 940 glzi S.U. kg 5 1,68 0,72 1,44 1,6 P.D. g Ca g P g Sare g 30 Caroten !llg 40 54
-

kg Nutreturi ~ !Fân de lucernă Sfeclă furaj eră Siloz Nutret combinat Sare IrOTAL 2 6 6 2 0,010

U.N. 5,4 0,96 0,72 1,5 2,22

500 35 16 244 27,6 3,6 54 2,1 1,8 54 6,6 3,0 192 13,8 10,04

20 10 30

108 3,16

5,44

5,4

544

-

-

165,16

-

50,1 18,4

105

Tabelul 87 d) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în sistem intensiv; FAZA a-IV-a P.b. U.N.

Specificare Porumb Ovăz Şroturi soarelui , rarbonat de Ca Posfat dicalcic Sare Zoofort [TOTAL Realizat la 1 kg p.D. (g / kg ) de

% din
greutate 84 10

S.U. kg 70,56 8,45 1,77

(%)
10,00 8,40 1,16 0,836

Ca g 42 13 5,6 380 240

P g 210 38 23

Sare g
-

Caroten mg 168 2

99,96 11,3 1,78

-

fi.

2 1,0 1,0 1,0 1,0 100,00

-

-

-

-

-

185

103,96 83,16

1000

80,78 0,80

113,04 1,13

6,80

456 4,56

1000 10

170 1,7

10,396 680,6

-

-

-

-

-

-

Tabelul 88

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza a-IV -a), greutate vie 385 kg, spor: 1140 g / zi S.u. kg Nutreţuri ~ Fân de lucernă Sfeclă furaj eră Siloz Nutreţ combinat Sare Fosfat dicalcic TOTAL kg 6,7 2 4 13 2,5 0,015 0,034 1,68 0,5 3,18 2 U.N. 7,3 0,96 0,48 3,25 2,82 P.D. g 595 244 36 117 208 Ca g 46 27,6 1,4 6,5 17 P g 29 3,6 1,2 6,5 11,4 Sare g 40 Caroten mg 60 52

25 15

234 4,25

0,033 7,39

-

-

8,17 60,6

6,3 29

40

290,25

-

7,5

605

În tabelele 89, 90 şi 91 sunt prezentate normele pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase semiprecoce şi precoce).

106 Tabelul 89 Norme de hrană pentru tineretul taurin supus îngrăşării intensive Masă corporală kg
O

Spor mediu
kglzi

S.u. kg 2 0,85 0,90 1,00 1,2 1,25 1,30 2,3 - 2,8 2,4 - 3,0 2,6- 3,2 2,8- 3,2 3,0 -3,4 2,9- 3,5 3,1- 3,7 3,3- 3,9 3,2 - 3,6 3,4 - 3,8 3,8-4,8 4,1- 5,0 4,3 - 5,1 4,1-4,7 4,6-4,9 4,7 -5,3 4,9- 5,5 5,2-5,8 4,9 - 5,5 5,1 - 5,6 5.6 -6,2 5,7 - 6,4 6,0 - 6,7 5,6- 6,3 5,9-6,5 6,6-6,9 6,5 -7,2 6,8-7,6 6,4 -7,1 6,7 -7,4 7,2- 8,0 7,2- 8,0 7,6 - 8,4 7,2 - 80 7,5 - 8,3

UN 3 1,8 1,9 2,1 21 2,3 2,5 2,7 2,9 3,2 3,4 3,6 3,0 3,2 3,4 3,5 3,7 3,8 4,0 4,2 4,4 4,7 4,7 4,9 5,1 5,4 5,6 5,5 5,7 5,9 6,2 6,4 6,2 6,4 6,7 7,0 7,3 6,9 7,1 7,5 7,8 8,2

PD

g 4 215 230 250 255 275 300 295 320 350 375 400 315 335 475 470 465 380 395 420 465 510 400 415 460 500 545 435 445 485 530 575 450 465 510 555 595 470 480 525 570 615

Ca g 5 11 13 14 14 16 18 13 15 20 25 30 14 17 22 28 34 15 18 24 30 36 18 21 28 35 42 19 23 30 38 46 19 23 30 38 46 19 23 30 38 46

P

g 6 6 7 8 8 10 11 7 8 10 13 16 7 8 11 14 17 8 7 12 15 18 8 10 13 16 19 10 12 16 20 24 12 14 19 24 29 14 17 24 28 34

Caroten mg 7 12 14 16 14 16 18 13 15 20 25 30 13 15 20 25 30 18 21 28 35 42 20 24 32 40 48 23 27 36 45 54 25 30 40 50 60 25 30 40 50 60

Sare g 8 10

până la 50 kg 50 - 100

100 - 150

150-200

200 - 250

250 - 300

300 - 350

350 -400

400 -450

1 0,6 0,7 0,8 0,7 0,8 0,9 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2

15

15

20

25

,

30

35

40

45

107

o
500 - 550

1

0,5 0,6 0,8 1,0 1,2

2 8,1- 9,2 8,5- 9,5 9,0 - 10,0 8,6-9,5 9,0- 9,9

3 8,0 8,4 8,9 9,4 9,8

4 480 495 540 580 625

5 19 23 30 38 46

6 14 17 24 28 34

7 25 30 40 50 60

8

50

Tabelul 90 Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase semiprecoce)
Greutate corporală, (kg) O Spor (g/zi) CI (USB) SUmax UNC (kg/zi) (UNL) PDI (g/zi) Ca (g) P (g) DERmin

150
I

200

300

400

500

600

1 800 1000 1200 800 1000 1200 1400 800 1000 1200 1400 1600 800 1000 1200 1400 800 1000 1200 1400 800 1000 1200

2 4,2

3 4,5

4,9

5,3

6,3

6,7

7,5

8,0

8,6

9,2

9,5

10,1

4 3,50 3,81 4,12 4,22 4,58 4,95 5,35 5,52 5,97 6,46 6,98 7,54 6,70 7,23 7,81 8,45 7,79 8,40 9,09 9,83 8,83 9,52 10,89

5 347 388 427 391 432 471 507 468 507 542 573 600 543 578 607 631 621 651 673 687 699 722 736

6 22 27 33
2S

30 35 40 32 37 42 47 50 40 45 50 56 50 50 61 68 55 59 65

7 12 14 17 14 16 18 20 19 22 25 28 30 29 32 34 36 32 35 38 40 33 36 39

8 0,81 0,91 0,99 0,86 0,93 1,01 1,09 0,88 0,95 1,03 1,11 1,20 0,89 0,96 1,04 1,13 0,91 0,98 1,06 1,14 0,93 1,00 1,08 Tabelul 91

Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase precoce)
Greutate corporală (kg) Spor (g/zi) CI (USB) SUmax (kg/zi) UNC (UNL) PDI (g) Ca
(g)

P
(g)

DERmin

150

200

800 1000 1200 800 1000 1200 1400

4,2

4,5

4,9

5,3

3,62 3,97 4,34 4,37 4,79 5,23 5,70

365 405 443 411 450 486 520

22 27 33 25 30 35 40

12 14 17 14 16 18 20

0,86 0,95 1,03 0,85 0,98 1,07 1,16

108 300 800 1000 1200 1400 800 1000 1200 1400 800 1000 1200 1400 800 1000 1200 6,3. 6,7 5,70 6,23 6,80 7,42 6,89 7,51 8,19 8,94 7,98 8,68 9,46 10,31 9,01 9,77 10,63 494 529 559 583 579 608 630 644 671 694 708 711 767 784 788 32 37 42 47 40 45 50 56 50 55 61 68 55 59 65 19 22 25 28 29 32 34 36 32 35 38 40 33 36 39 0,90 0,99 1,08 1,18 0,92 1,00 1,09 1,19 0,93 1,01 1,10 1,20 0,95 1,03 1,12

400

7,5

8,0

I I I

500

8,6

9,2

600

9,5

10,1