You are on page 1of 13

2003 . loan CASIAN TĂMĂDUIREA SUFLETULUI DE PATIMA MÂNIEI TRINITAS IAŞI. Sf.

Cât timp ea se află în inimile noastre drumul spre desăvârşire ne este închis. laşi. însă. păcatelor şi nu poate ajunge la lumina virtuţilor. acest soare interior apune. cel aflat în robia mâniei bâjbâie în noaptea Iordăchescu. Sfantul Ioan Casian ne aminteşte. Raţiunea este considerată de Sfântul Ioan a fi soarele nostru lăuntric. deoarece sufletul robit de mânie nu poate lucra nici o virtute.antologie tematică alcătuită şi explicată de Diac. Dacă. asupra vieţii duhovniceşti. Şi aceasta pentru că mintea este or­ bită de „întunecimile vătămătoare" ale acestei patimi. implicit. care luminează gândurile şi ascunzişurile inimii. De Casian. atunci întunericul Textul broşurii este extras din „Sfântul Ioan patimilor va pune stăpânire pe fiinţa noastră. Minai aceea. că mâ­ nia este o pornire a sufletului lăsată cu înţelepciune 3 . din cauza mâniei. Viaţa şi învăţătura lui" . TĂMĂDUIREA SUFLETULUI DE PATIMA MÂNIEI Patima mâniei este considerată de Sfântul Ioan Casian „ucigătoare" prin efectele devastatoare pe care le are asupra sufletului şi. Editura Trinitas. 2003.

Mânia cea dreaptă este numai tăţiţi să se mânie. noi înşine nefiind încă vindecaţi.de Dumnezeu după căderea omului în păcat. neîngăduind ca acestea să nu se transforme în păcate cu fapta. dar nu greşiţi" (Efe. rădăcină a „pornirilor ticăloase" ale inimii. iar acest asupra noastră. pretare voit greşită a Sfintei Scripturi. nefiind corectă. ale­ aproapelui sub pretextul dorinţei de a-1 ajuta să se goric. cată. cuibărirea acestei patimi în ascunzişurile inimii. „ci pentru 4 5 . şi bârnei noastre să ni se întunece sufletul şi să nu anume spre a ne mânia împotriva pornirilor păti­ mai vedem „soarele dreptăţii". pornirile mâniei asupra celorlalţi printr-o inter­ seni 4. Este vorba aici de mânia cea bună. Aici dreptăm această pornire a sufletului asupra Scriptura trebuie înţeleasă în mod spiritual. 26). 40). Astfel ei îndreptată împotriva păcatelor proprii. pentru atunci când ne mâniem pe semeni. armă împotriva ei înseşi. pentru ca nu cumva din cauza nia ne-a fost zidită în noi spre o „slujire bună". maşe ale sufletului şi asupra păcatelor făptuite. pentru ca prin ea fiinţa umană să stârpească cu mai întâi bârna din ochiul nostru şi nu paiul din desăvârşire orice imbold al patimilor. Astfel. Sfântul Ioan consideră că a- cea îndreptată împotriva propriilor patimi. Mânia lui Dumnezeu trebuie înţeleasă ca vindece de patimi. Omul se teme în faţa unor judecători foarte putem cădea uşor în „boala mai cumplită a drepţi de mânia lor pedepsitoare atunci când con­ orbirii". trebuie să ne vedem lucru îl face nu pentru că aceşti judecători ar avea în sufletele lor o mânie răzbunătoare. mâ­ ochiul celuilalt. Scopul mâniei este unul singur: retezarea din Ea este. In Sfântul Ioan Casian supune atenţiei în acest acest sens explică Sfântul Ioan povaţa Sfântului capitol şi faptul că unii caută să-şi îndreptăţească Apostol Pavel: „Mâniaţi-vă. şi de mânia consideră că dacă în Scriptură se spune: „Şi S-a cea rea îndreptată în mod greşit spre aproapele. Pornirea mâniei trebuie îndreptată doar ştiinţa îi este apăsată de o vinovăţie. se pot considera şi ei îndrep­ feluri de mânie. De aceea. adică după literă". Căci preocupându-ne de tămă­ dreapta răsplată căreia ne va face părtaşi la Jude­ duirea altora. aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său" Trebuie să facem distincţie între aceste două (Psalmul 105. în acelaşi timp. Sfân­ ceastă interpretare a Scripturii este „trupească şi tul Ioan ne atenţionează ca nu cumva să ne în­ strâmtă.

nu invers. ci deloc. ba dimpotrivă ea va creşte în sufletul nos­ Sfântul Ioan subliniază faptul că mânia nu tru şi. folos. nu o vom mai putea înăbuşi trebuie izgonită numai din sufletele noastre. a viciilor în inimă cu nişte cai fără frâu care stau lasă darul tău acolo. virtutea răbdării. pieirea propriului vizitiu". Sfântul Ioan o recomandă în sufletul doritor de vindecare îşi va redobândi cazul fiecărei boli sufleteşti datorate patimilor. ea se aducem pace şi în sufletele celor care s-au mâniat va înmulţi în sufletul său. după cuvântul Mântuitorului: prilej de manifestare. noi trebuie să ne silim să şi-a stârpit mânia din ascunzişurile inimii. De aceea. prin urmarea cărora definitiv. 6 7 . când aceasta are loc ei „ţâşnesc năvalnic spre adu darul tău" (Matei 5. venind. iar atunci când va avea împotriva noastră. totuşi ea este făptuim în cele exterioare. în ceea ce priveşte tămăduirea de această Izgonind patima din inimă trebuie să sădim în patimă Sfântul Ioan ne învaţă ca mai întâi să o locul ei virtutea răbdării. dacă nu înaintea lui Dumnezeu. Căci dacă ne abţinem să o făcută cu multă blândeţe şi bunătate. 23-24). De aceea. sănătatea în vederea câştigării mântuirii. mai târziu. iar întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi. nu vom avea nici un ce vor trebui să fie osândiţi din vina lor. şi mergi în boxe la alergări. iar apoi să sădim în locul ei „ticăloase" ale inimii şi izvorăşte blândeţea. având drept scop Iată. după o examinare inimii noastre pentru a nu o mai săvârşi în cuvânt şi cumpănire dreaptă". aşteptând deschiderea lor. dar o lucrăm în inte­ considerată ca fiind săvârşită cu mânie de către cei rior. care stăvileşte pornirile izgonim din inimă. o va face cu o violenţă de „Dacă-ţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi neoprit. care sunt sfaturile terapeutice smulgerea păcatelor din rădăcină şi izgonirea lor ale Sfântului Ioan Casian. înaintea altarului. cu gândul şi cu inima.că acesta este sentimentul ce-l încearcă cei ce se Trebuie ca mai întâi să o smulgem din fundul tem în faţa celui ce aplică legile. Chiar dacă judecata este şi în faptă. pe scurt. Este metoda terapeutică esen­ ţială în izbăvirea de patimi. Sfântul Ioan aseamănă această ascundere vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta. chiar de va trăi cineva în singu­ pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite rătate şi nu va avea pe cine să se mânie.

fiindcă «un om mâ­ mai rămâne. n-o putem în nici un chip câştiga. chiar dacă nici o nelinişte vărată şi păstrători statornici ai dreptăţii nu vom nu ne vine din partea altora. lui. după ce a zis: «Măniaţi-vă. 9). de am trece de înţelepţi în ochii tuturora. cum ne-a dat poruncă să ne mâniem. 1). Nici părtaşi la viaţa ade­ cate nu vom putea fi. mâ- părea că suntem judecaţi de oameni: «Căci mânia niindu-ne dăm îndată loc în inima noastră diavolu­ îi pierde chiar pe cei prevăzători» (Pilde 15. din cauza mâniilor voastre.. nici să ne bucurăm de mânie săvârşeşte nebunii» (Pilde 14. 12). Nici aVIII-a. care trebuie alungată cu totul din suflet naşterii. 7). Nici la văzul unei sublime contemplaţii şi nici să dăm adăpost de tulburări primejdioase şi feriţi de pă­ sfaturi înţelepte altora. ca nu cumva voi. fiindcă «cel iute la cu dreaptă chibzuinţă.p.1. «căci bărbatul mânios este necinstit» pentru otrava ei ucigătoare. «Pentru dar nu greşiţi»..Fericitul Apostol.cap. l. 20). cartea buratu-s-a de mânie ochiul meu» (Ps. Dacă este vătămător să vom putea dobândi.. 8). de toată lumea: «Căci mânia omului nu lucrează soarele dreptăţii. nu vom putea ajunge nici să judecăm plini de adâncă ştiinţă am părea. chiar „.. dar să mai încapă în noi lumina du­ nios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe hului şi a adevărului! Căci zice Scriptura: «Tul- păcate» (Pilde 29. Nici la un sfat înţelept nu vom fi în inimi.IV. oricât de prevăzători s-ar apună soarele peste mânia voastră şi dacă. oricât de severi şi tunecimi. („Aşezămintele. orbindu-ne mintea cu vătămătoarele ei în­ stare să ne ridicăm vreodată. 8 9 . 30.. dar nu greşiţi»! Oare nu este limpede ajutaţi de un ascuţit discernământ al minţii. închizând ochii. 25). oricât că acest lucru. Nici cin­ mâniei stea pe care o întâlnim deseori chiar la oamenii acestui veac.26-27). nici să daţi loc dia­ (Ecclesiast 7. adaugă îndată: «Soarele să nu că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni» apună peste mânia voastră. „A patra luptă o avem de dat împotriva oricât de nobili şi cinstiţi am fi prin privilegiul mâniei. Iisus. 211-212) parte de adevărata înţelepciune nu vom avea.. ". adică mâniaţi-vă împotriva viciilor de desăvârşiţi şi vrednici de respect am fi socotiţi şi furiei voastre. Urmările robirii sufletului de patima dreptatea lui Dumnezeu» (Iacob 1. Cât timp stăruie în (Pilde 11. dar nici viaţă fără de moarte nu volului» (Efeseni 4. zicând: Nu vom fi în stare să păstrăm nici cârma dreptăţii «Măniaţi-vă.

mânie de către cei ce au trebuit să fie supuşi din Tot astfel. de care ne ruşinăm o sentinţă dreaptă. într-adevăr. care o alungase într-atât din acum ar fi de ajuns cele ce am spus.. Oricât de mari ar fi blândeţea şi cu vederea pretutindeni şi în toate şi Căruia nu-i bunătatea cu care este făcută judecata. după o examinare şi cum­ îngerilor şi a lui Dumnezeu însuşi. în faţa unor foarte drepţi judecători.3.. ea este pot rămâne ascunse în nici un chip tainele con­ socotită ca izvorând dintr-o grea şi foarte pornită ştiinţei noastre. La fel ne învaţă să ne mâ- mănat cu făptura omenească. s-au furişat mentul ce-1 încearcă cei ce se tem chiar în faţa în ascunzişurile inimii noastre. Care pătrunde pănire dreaptă. ne cutremură de spaimă. care s-a furişat în Ar fi lungă înşirarea şi nepotrivită cu scopul noi contra fratelui şi alungăm întâi toate îmbol- lucrării dacă am sta să lămurim toate câte s-au spus dirile ei ucigaşe. Aşa. nemurire. 3-4. tămăduirea vieţii şi nemurirea". Mânia mântuitoare şi mânia cei despre care ştie că se mânie şi de aceea se pierzătoare fereşte să-i supere. 212-214) cu folos împotriva noastră înşine şi împotriva 12 13 . ci pentru că acesta este senti­ a le face sau vorbi în faţa oamenilor. la care este folositor şi să­ vinovăţie. ni se porunceşte să ne mâniem cap. (Ibidem. Fireşte. nim împotriva mâniei însăşi. ne aduce bună slujire când ne por­ vina lor osândei. Prin urmare. dar nu greşiţi» (Efeseni 4. şi asta nu pentru că s-ar afla vreo por­ nătos să recurgem numai atunci când fierbem de nire de răzbunare în sufletele celor care au să dea mânie împotriva pornirilor ticăloase ale inimii noastre şi ne indignăm că cele. fără a-i îngădui să aibă lăcaş în în sens figurat în Scripturi despre Dumnezeu ase­ adâncul inimii noastre. omul întotdeauna s-a temut de IV. pentru ca simţurile lui. zicându-le: veşnică tocmai de acolo unde se caută sfinţenie şi «Mâniaţi-vă.. de obicei se tem de mânia lor pedep­ „Negreşit avem sădită în noi mânia spre o sitoare cei a căror conştiinţă este apăsată de vreo destul de bună slujire. Pentru trebuinţa de niem chiar profetul. p. încât nici propriilor lui duşmani n-a nimeni să nu-şi mai tragă prilej de boală şi moarte voit să le răspundă după legea talionului. prezenţa celui ce aplică legile.26).

7-9. ci şi-o prelungesc timp de multe acolo. cum ne vom îngădui o dovedesc prin fapte cât sunt de copleşiţi de ea. vătămătoare. zice El. să păstrăm supărare împotriva fratelui. dar nici chiar până la apusul soa­ mai stea de vorbă cu obişnuita bunătate. şi cu toate relui. p. faţă şi n-o pun în lucrare. din neputinţă n-o dau pe neîncetat» (I Tesaloniceni 5. Totuşi. o 15 . cum să îngăduie Domnul să păstrăm în alungaţi. (Matei 5. când este supărat fratele astea socotesc că nu săvârşesc nici un păcat dacă pe noi. De aceea. (Ibidem. nu ne este îngăduit să adresăm rugăciuni pornirea lor nu caută răzbunare. 17) şi «în tot locul. înaintea altarului. (Ibidem. venind. dacă nici măcar. 216-217) mai deplin versetul următor: «De cele ce ziceţi în inimile voastre căiţi-vă în aşternuturile voastre» (Ps. Care nu izbucnirea furiei pătimaşe. sigur. toată noi mânia. 11. El. cap.4. p. fie chiar pentru o clipă. întorcând otrava ridicând mâini sfinte. ei o mistuiesc zi de zi". şi oricât ar tăgădui-o prin vorbe. 4. atunci. lasă darul tău nu-şi află potolire. 5). a căror înverşunare nici la apusul soarelui fratele tău are ceva împotriva ta. acelaşi sens îl lămureşte cap. ca şi cum aţi fi gata de admite să-I fie oferite nici măcar jertfele spiri­ culcare". dacă ştim că cineva are „însă ce trebuie să mai spun de unii despre vreun necaz pe noi? «Deci. Apostolul ne îndeamnă: «Rugaţi-vă lipsă de curaj ori. clocesc mulţi în inimi şi o rumegă pe tăcute în ei. adică tot ce gândiţi în inimile voastre IV. îmboldirilor ticăloase ce se stârnesc în noi şi să în loc să alunge îndată otrava supărării prin nu greşim împingându-le pe acestea spre fapte puterea virtuţii. 23-24). adu darul tău» care le-a căşunat. Tămăduirea patimii mâniei sub năvala neaşteptată a îmboldirilor ticăloase. spre propria pierzanie. fără mânie şi fără şovăieli» mâniei asupra lor înşişi. şi mergi întâi şi împacă-te zile? O ură ascunsă îi roade împotriva celor pe cu fratele tău şi apoi. dacă-ţi vei care nu pot nici chiar vorbi fără să roşesc eu în­ aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aminti că sumi. în sfârşit. printr-o foarte fierbinte căinţă. împăcarea cu semenii îndreptaţi şi lecuiţi prin cumpănită chibzuinţă şi „Or. dar să mai multe zile. 215-216) tuale ale rugilor noastre. nu zic pe Nici nu li se mai adresează cu grai blând. dacă din Domnului? Or.

a virtuţii răbdării sufletelor şi Cunoscătorul celor ascunse dinlă. 217) rugăciunilor noastre. nici a ştiinţei şi. dacă fratele are mânie împotriva noas­ zicere. cutezăm să-I înălţăm rugăciuni. (Ibidem. cul. Deci rămâne ca sau să nu ne mai tuturor oamenilor. dacă închizând ochii la această inter­ De aceea. 12. cap. dacă duhul cel ei. nu-I împăcat să-I aducem o ast­ rugăm. p. rugăciunea ne va fi tot atât de nefolositoare seamă că nu rugi îi adresăm Domnului. ca şi cum ar împinge-o în afară". cât timp păstrăm în inimi o astfel de o. orbiţi de întunecimile ei să nu ceşte nu numai să-i iertăm pe fraţii noştri care mai fim în stare să primim nici lumina unui sfat ne-au supărat şi să ne împăcăm cu ei. pretindem Izgonirea patimii din inimă şi sădirea. putem înălţa nepătate darurile cap. alungând din sănătos. După ce Sfânt. să nu mai minte toată jignirea sau întristarea pricinuită de devenim templul Duhului Sfânt. la fel ne im­ în inimă poate să nu facă supărare oamenilor din pune să lăsăm darul nostru. ci sfida­ de parcă noi am păstra-o în sufletul umflat de in­ rea noastră cu duh de răzvrătire. drept urmare. al 17 16 . sau. (Ibidem. 217-218) Şi fiindcă de cele mai multe ori noi le arătăm desconsiderare fraţilor pe care i-am jignit şi în­ tristat. adică să întrerupem jur. dar mai mult: dacă ştim că ei au vreo pornire rău şi-a găsit sălaş în noi. (I Timotei 2. după doreşte şi aşteaptă mântuirea tuturor robilor Săi care ni se cere să ne rugăm neîncetat şi în tot lo­ suferă o pagubă la fel dacă a pierdut pe cineva. în că nu noi ne facem vinovaţi de asta. le-am potolit mânia. Cel ce acestei porunci apostolice şi evanghelice. Căci Domnul nostru. şi atunci ne facem vinovaţi de călcarea să piardă prin celălalt stăpânit de supărare. „Mânia trebuie oprită nu doar de la faptă. cel puţin privindu-i de sus. prin care ce-a dobândit printr-unul travă. Doctorul loc. dar respinge strălucitoarea lumină a Duhului ruga şi să ne grăbim mai întâi a-i împăca. 3). ca nu cumva. 13-14. fel de slujire. Astfel. să ţinem tră. dignare împotriva acestuia". Această mânie închisă dreaptă sau nedreaptă împotrivă-ne. p. El ne porun­ tre. ci untrul nostru a voit să înlăture cu totul orice prilej mai ales alungată din ascunzişurile inimii noas­ de mânie din inimile noastre. sau.

în putinţa noastră. ci să coboare din forţa noastră spirituală.. iar prin vederea cea fapta rea duc spre moarte» (Pilde 12.. pe fratele tău în ajunge niciodată la o adevărată răbdare şi desă­ inima ta» (Levitic 19. îl şi vezi revenit îndată la firea lui de înainte. ci din 19 18 . şi mai mult se prin propria noastră îndelungă . ci mai degrabă Viciile ce stăteau ascunse au şi erupt ca nişte cai în tăria noastră. o dată ce se deajuns. ci pând legăturile noastre cu semenii. pieirea propriului vizitiu. dacă deocamdată pretindem că nu din nerăbdarea noastră. tot aşa celor ce nu şi-au îndreptat-o în­ mai de la faptă. Tot „Legea Veche. nu stă. aprind în noi patimile. nu vom putea lucru: «Să nu duşmăneşti. 28). dealtfel. dar. cum s-a ivit prilej de iri­ buie să se bazeze pe o bunăvoinţă străină. de fiare n-ar continua să rămână primejdioşi chiar Acoperindu-ne în acest fel lipsa noastră de zel. vina semenilor izvorăsc cauzele supărărilor. nemaifiind nimeni Ca şi când toate neamurile de şerpi veninoşi şi care să ne tulbure.. ceea ce tare. întreru­ care se dobândeşte nu prin răbdarea semenilor. singurătate.. ne pune în vedere acelaşi dând pe alţii vina propriilor greşeli. zice. pe care părea să o avem pentru moment. spre a altuia. care. 18) şi descuie poarta spre cea mai sublimă contemplaţie tot aşa: «Drumurile celor care-şi amintesc de celor ce şi-au curăţat viaţa. dar din inimă?. vom afla virtutea răbdării. dacă n-au fost sugrumate Uneori. ţâş­ mâniei nu e bine să atârne de desăvârşirea morală nesc năvalnic şi sălbatic din boxe la alergări.. 17). dar chiar din gând. Deci şi mai neîntinată să pătrundă la cunoaşterea tainelor acolo observi că este îndepărtată răutatea nu nu­ spirituale. pe cât e în măsură să asupra fiilor poporului tău» (Levitic 19. cere alungată cu totul ura şi răzbunarea până şi dar chiar le sporeşte. după o prea lungă odihnă. Câte un om pare răbdător şi sfios până s-a în­ îndreptarea şi liniştea noastră deplină nu tre­ tovărăşit cu cineva.. şi iarăşi: «Să nu ai ură vârşire. nici înăbuşirea fără zăbală. nu numai că le păstrează întregi patimile. într-adevăr. nu vrem să ne îndreptăm purtările neaşezate de griji ne face să pierdem chiar şi umbra de răb­ şi neînţelepte şi de plângem că avem nevoie de dare. biruiţi de orgoliu sau de lipsa de răb­ de mai înainte.. De asemenea.. Lenevia pe care o hrăneşte lipsa dare. Căci singurătatea. din minte.răbdare. dacă stau retraşi în vizuinile lor. ca şi când acolo.

nu de desăvârşirea. 15-20. o găseşte cui­ 66. 15). căci nu blândeţea. Ne­ chiar pentru a-1 fi voit şi dorit. 21 20 . căci aceia vor ve­ patima mâniei este declarat el ucigaş de Domnul dea pe Dumnezeu» (Matei 5. este suprimată poate porni chiar împotriva lucrurilor mute2. nu-i de ajuns să nu se mânie contra la suprafaţa faptelor noastre.. dar fundul inimii noastre s-o smulgem cu totul. p. Este tocmai ceea ce greşit. (Romani 2. ci izolarea lor care fără îndoială vor dispărea după ce le-a fost îi face nevătămători. ci din adâncul gân­ unui om. Când acestea vor fi alungate. oricine se să ne bucurăm de o continuă linişte. De aceea.. căci. ea' se ca să nu se săvârşească omoruri. 18). vom dobândi mai întâi virtutea răbdării. (Ibidem. nu înseamnă prin asta că nu pim mai degrabă rădăcinile viciilor decât roadele. dorind în înaltă răsplată divină. dacă râvnim să ajungem la acea ucigaş de oameni» (I Ioan 3.15-16). 22) şi «Oricine urăşte pe fratele său este De aceea. măm mânia nu numai din fapte.. despre care se spune: inima lui să-1 ucidă pe fratele său. trebuie să supri­ Care va da fiecăruia răsplata sau osânda cuvenită. Cuvântul Evangheliei ne porunceşte să stâr­ nu vatămă pe nimeni. mintea ne va putea rămâne necon­ împotriva cărora să se aprindă mânia. văţesc sau îi şi apără între ei în ziua când Dum­ 1 nezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor»" Mânia. nici să fim la mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă» adăpost de alte patimi. nu va fi de ajuns să lipsească oamenii durilor noastre. 218-220) 2 Este vorba de obiectele pe care ne mâniem atunci când nu ne mai sunt de folos.. Adică.. sunt periculoşi. Căruia nu-I rămân un loc cu toate popoarele şi toate limbile» (Isaia neştiute cele ascunse ale inimii. pentru cei ce caută nimicită vatra. mânia şi ura.. 8). Dacă nu tenit într-o răbdare şi sfinţenie deplină. numai pentru «Fericiţi cei curaţi cu inima. cap. nu ne va fi de nici un folos să înăbuşim ma­ însuşi Domnul spune prin gura profetului: «Eu nifestarea în cuvânt sau în faptă a pornirii noastre însă faptele şi gândurile acelora vin să le strâng la mânioase. dacă Dumnezeu. şi iarăşi «care (fapte şi gânduri) îi învino­ bărită acolo. (Matei 5.. nu ne îngăduie nici putea întâmpla vreo ucidere: «Căci. De aceea. fără de care în nici un chip nu se va aflând lăcaş în inimile noastre. dar chiar din nu numai pentru săvârşirea faptului în sine.

dacă mânia ne stăpâneşte. şi însăşi cinstea şi spiritul drep­ tăţii. tăria unui sfat sănătos. Mai mult. „Tămăduirea deplină de această boală va cere mai întâi: să credem că nu este îngăduit în nici un chip a ne mânia. cartea a XXII-a. şi mai presus de toate. având zilnic în faţa ochilor starea schimbătoare a condiţiei omeneşti. nici sila de bogăţii. trebuie să cugetăm că nu ne este în nici un chip îngăduit să ne rugăm şi nici să-L implorăm pe Dumnezeu. în cele din urmă. după ce partea cea mai intimă a inimii noastre va fi orbită de întunecimile acestei patimi. puritatea spiritului nostru tulburându-se şi duhul mâniei având lăcaş în noi. nici truda posturilor şi veghilor. nici lepădarea de toate bu­ nurile. trebuie să cre­ dem că vom pleca din trup şi nu ne va fi de nici un folos nici castitatea. pentru cauze drepte sau nedrepte. nu vom mai putea deveni templu al Duhului Sfânt. 221) 22 . p. ştiind că vom pierde îndată lumina judecăţii. (Ibidem. dacă numai din cauza mâniei şi urii ni se făgăduieşte de către Judecătorul lumii osândă veşnică".