A.

HIPERTROFIILE
In anumite conditii hemodinamice, inima este suprasolicitata sa lucreze cu o
cantitate crescuta de sange (insuficiente valvulare, defecte septale) sau sa lucreze
contra unei rezistente (stenoze valvulare, hipertensiune arteriala). In aceste conditii
se produce o crestere a grosimii peretelui cavitatilor atriale sau ventriculare
(hipertrofie) si/ sau o dilatatre a compartimentului respective (dilatare). In cazul
atriilor, care au pereti subtiri, se produce frecvent dilatare. Pe ECG in ambele cazuri
se vorbeste de hipertrofie.
Cand se produce o hipertrofie, suprafata de depolarizare creste, ceea ce
determina cresterea amplitudinii fenomenelor electrice.

Derivatii drepte: DIII, aVF, V1, V2

Derivatii stangi: DI, aVL, V5, V6

1. HIPERTROFIA ATRIALA DREAPTA

 Se exprima pe ECG prin marirea voltajului undei P. Unda P
are durata normala, dar amplitudinea este >0,25 mV. Atriul drept se
depolarizeaza inaintea atriului stang si isi termina depolarizarea inaintea
AS → creste doar amplitudinea nu si durata.
 Apare unda “P pulmonara”: inalta, ascutita; se observa cel mai
bine in derivatiile drepte: DIII, V1, V2.
 Axul undei P deviaza la dreapta.
 In derivatiile precordiale unda P poate prezenta un aspect
bifazic, cu o faza pozitiva initiala mai mare decat faza faza terminala
negativa.
 Apare in: cord pulmonar cronic, emfizem pulmonar, stenoza
tricuspidiana, insuficienta tricuspidiana, def septal atrial

1
HAD
Se observa unda P inalta, ascutita in DII, DIII si bifazica cu partea pozitiva mai mare
decat cea negative in V1

2. HIPERTROFIA ATRIALA STANGA

 Apare unda “P mitrala”: unda bifida cu durata crescuta >0,12-0,16sec si
amplitudine normala, in derivatile stangi DI, aVL, V5, V6
 In derivatiile precordiale drepte V1, V2 poate fi bifazica cu a doua componenta
negativa mai exprimata
 Axul undei P deviaza la stanga
 Apare in: stenoza mitrala, insuficienta mitrala, stenoza aortica, coartatie de aorta,
insuficienta aortica, HTA, IM

2
HAS Unda P crestata in DII, componenta negativa proeminenta in V1, V2.
Modificari difuze de faza terminala – ST, T (DII, DIII, aVF, V5, V6)

3. HIPERTROFIA BIATRIALA
 Unda P are durata si amplitudine crescuta, vizibila in derivatiile: DI, DII, DIII, aVL
 Axul undei P se deplaseaza in raport cu predominenta unuia din atriile dilatate
 Apare in: cardiopatii congenitale (defect septal atrial), stenoza mitrala cu
hipertensiune pulmonara, endomiocardofibroze

HIPERTROFIILE VENTRICULARE
 Cresterea masei musculare a unui ventricol determina o serie de modificari pe
ECG, ce se datoreaza fie modificarii axului si pozitiei electrice a inimii (datorita
cresterii potentialelor electrice ale ventricolului hipertrofiat), fie alterarii proceselor
de depolarizare si repolarizare ventriculare.
 HVS produce orizontalizarea cu rotatia anterioara a axului longitudinal
 HVD produce o verticalizare cu rotatie orara a inimii
 Modificarile procesului de depolarizare determina schimbarea caracteristicilor
complexului QRS:
a) Cresterea amplitudinii undei R in derivatiile precordiale de partea
ventricolului hipertrofiat, proportional cu marirea masei musculare
b) Adancirea undei S de partea opusa
c) Modificarile complexului QRS determina modifica secundare ale fazei
de repolarizare: denivelare segment ST, aplatizarea sau inversarea
undei T in sens opus complexului QRS

4. HIPERTROFIA VENTRICULARA STANGA

 In suprasolicitarea ventricolului stang se produce o hipertrofie a masei acestuia si
a septului stang
 Apare cresterea in amplitudine a undei R in derivatiile stangi (DI, aVL, V5,
V6)

3
 Cresterea in amplitudine a undei S in derivatiile indirecte drepte (DIII, aVF,
V1, V2): unda de depolarizare se indeparteaza de electrodul pozitiv in derivatiile
drepte (depolarizarea ventricolului se face in jos si spre stanga)
 Complexul QRS are durata crescuta, fara sa depaseasca 0,12 sec ( cand nu
este asociata o tulburare de conducere intraventriculara)
 Axul complexului QRS este deplasat la stanga intre 00 si -600 de partea
ventricolului hipertrofiat).
 Indicele Sokolov-Lyon (suma aritmetica a amplitudinii undei R in V5 si undei S
in V2) este crescut >35mm
 Zona de tranzitie din V3 si V4 (care are aspect de RS) se muta in derivatiile
V1 si V2, trecerea facandu-se brusc de la aspectul rS la Rs
 Deflexiunea intrinsecoida in V5 si V6 este intarziata (> 0,05 sec)
 Apar modificari de faza terminala: denivelarea segmentului ST si inversarea
undei T, de acelasi sens dar de sens opus fata de QRS, pentru ca intarzie
depolarizarea, respective repolarizarea care are loc de la endocard la epicard
 HVS apare in: insuficienta mitrala, stenoza si insuficienta aortica, HTA, defect
septal ventricular.

HVS: R inalt in DI, aVL, V5, V6;

S adanc in DIII, aVF, V1, V2, V3
Axul QRS deviat la stanga

4
HVS: R inalt in DI, aVL, R> 11mm in aVL
S adanc in DIII, V1, V2

5. HIPERTROFIA VENTRICULARA DREAPTA

 Se datoreaza cresterii masei musculare a ventricolului drept
 Creste amplitudinea undei R in derivatiile directe drepte: DIII, aVF, V1,
V2
 Creste amplitudinea undei S in derivatiile indirecte stangi: DI, aVL, V5, V6
 Durata complexului QRs nu depaseste limitele normale daca nu exista o
tulburare majora de conducere, deoarece intarzierea activarii ventricolului drept
hipertrofiat se suprapune peste activarea fiziologica tardiva a ventricolului stang
normal
 Axul electric deviat la dreapta in mod constant >1100 (cord verticalizat)
 Zona de tranzitie din V3, V4 se deplaseaza spre V5, V6; apar complexe de tip
rS sau Rs; raportul R/S este subunitar
 Deflexiunea intrinsecoida intarzie in V2 >0,035 sec dar nu mai mult de 0,05sec
 Indice Sokolov-Lyon (R in V2+S in V5) >10,5mm
 Apar modificari secundare de faza terminala ST, T: segmentul ST denivelat
si unda T inversata apar, de obicei, in HVD severe (stenoza pulmonara,
hipertensiune pulmonara)
 HVD apare in:, insuficienta tricuspidiana, cord pulmonar cronic, cardiopatii
congenitale (defect septal atrial, ventricular), stenoza pulmonara, emfizem
pulmonar.

5
6. HIPERTROFIA BIVENTRICULARA
 Combina aspecte de hipertrofie ventriculara stanga si dreapta, existand afectarea
simultana a ambilor ventricoli
 Diagnosticul ECG este dificil, traseul putand fi normal sau aproape normal,
datorita unui echilibru al fortelor electrice ale celor doi ventriculi hipertrofiati
 Aspect de HVS: in V5, V6, aspect de HVD in V1, V2
 Axa electrica poate fi intermediara, dar exista semne de supraincarcare
ventriculara (complex QRS de amplitudine mare, ST-T denivelate secundar)
 Hipertrofiile biventriculare apar in: stenoza mitrala cu HTP, cord pulmonary cronic
cu HTA, defect septal atrial cu defect septal ventricular.

HAS, HVS
HAS: P mitral, bifid in DII, bifazic - componenta negativa mai mare in V1
HVS: R inalt in DI, aVL, V4, V5, V6, S adanc in DIII, aVF, V1, V2, V3

6
HAS: unda P crestata in DIII, bifazica, componenta negativa proeminenta in V1.
HVS: unda R inalta in V5, V6; unda S adanca in V1, V2, V3
Modificari de faza terminala in V5, V6.
ESV izolate (DII, DIII, aVL, aVF)

HAD se recunoaste dupa unda “P pulmonara”, inalta in DII ( >2.5mm)

HVD se recunoaste dupa unda R inalta in DIII, aVF, V1, V2; S adanc in DI,
aVF, cu deviatia axului QRS la dreapta (+1100).

7
HAD, HVD
HAD: P ascutit in DII, DIII, aVR, bifazic in V1
HVD: axul QRS deviat la dreapta, R inalt in DIII, aVF, V1, V2

HAD: P pulmonar, ascutit simetric in DII, DIII, bifazic componenta

pozitiva mai exprimata in V1, V2
HVD: axul QRS deviat la dreapta, R inalt in V1, V2; S adanc in DI,
aVL, V5, V6; ST subdenivelat, T negativ in V1, V2