DRUMUL LUI ODISEU.

ÎNTRE REALITATE ŞI FIC IUNE

Percep ia anticilor asupra mitului în viziunea cercetătorilor moderni Este relativ uşor să faci o incursiune în studiul civiliza iilor trecute, dar este imposibil să gândeşti în trecut. Cu toate acestea, încercările de a stabili modele de gândire antice nu sunt tocmai pu ine1. Referindu-se la greci, Paul Veyne spunea că „au un fel propriu, numai al lor de a crede în mitologie sau, dimpotrivă, de a se arăta sceptici fa ă de ea, iar acest fel al lor nu seamănă decât în aparen ă cu felul nostru”2. O analiză comparativă între condi iile istorice trecute, în care miturile au fost compuse, şi cele prezente, în care se analizează aceste mituri, ne determină să-i dăm crezare lui Veyne. Întro lume în care evenimentele nu erau consemnate în scris3, tradi ia orală era singura formă pe care istoria o cunoştea. Chiar şi după adoptarea alfabetului fenician4 istoricii antici nu-şi elaborau operele pe bază de surse – ei doreau să fie crezu i pe cuvânt5. Mitul era aşadar o informa ie dobândită pe încredere6. Nu trebuie să pierdem din vedere nici faptul că în vremurile îndepărtate nu apăruseră nici teologia, nici fizica şi nici istoria, universul intelectual fiind exclusiv literar. Fic iunile din cadrul mitului nu intrau aşadar în conflict cu autoritatea vreunei ştiin e7. Astfel, poemele constituiau în acelaşi timp adevărul în sine şi dovada propriului lor adevăr8. În mituri regăsim primele încercări de a stabili o ordine cronologică şi o genealogie a zeilor şi a oamenilor cu toate că timpul mitic nu are nicio structură clară – el este încă un timp etern9.

Dintre cercetătorii care au abordat această problemă men ionăm pe Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor?, Bucureşti, Univers, 1996 (în continuare: Veyne, Miturile); Ernst Cassirer, Eseu despre om, Bucureşti, Humanitas, 1994 (în continuare: Cassirer, Eseu); Brenislav Malinowski, Magie, ştiin ă şi religie, Iaşi, Editura Moldova, 1993 (în continuare: Malinowski, Magie); Moses I. Finley, Lumea lui Odiseu, Bucureşti, Editura Ştiin ifică, 1968 (în continuare: Finley, Lumea lui Odiseu). 2 Veyne, Miturile, p. 25. 3 Ne referim aici la perioada anterioară transpunerii literare a Iliadei şi Odiseei (secolul VIII a. Chr.). 4 Scrierea în alfabet fenician începe în jur de 1000 - 750 a. Chr. fiind adaptată cerin elor limbii greceşti (Finley, Lumea lui Odiseu, p. 34). 5 Veyne, Miturile, p. 27. 6 Ibidem, p. 50. 7 Ibidem, p. 51. 8 M.I. Finley, Vechii greci, Bucureşti, Editura Eminescu, 1974 (în continuare: Finley, Vechii greci), p. 31. 9 Cassirer, Eseu, p. 240.
1

Buletinul Cercurilor Ştiin ifice Studen eşti, Arheologie - Istorie - Muzeologie, 13, 2007, p. 21-40

Credeau grecii în miturile lor? Cu siguran ă că da. Ernst Cassirer spunea că „în imagina ia mitică este implicat întotdeauna un act de credin ă – fără credin a în realitatea obiectului său, mitul şi-ar pierde temeiul”10. Pe aceeaşi pozi ie se plasează şi Brenislav Malinowski, atunci când afirmă că „mitul este rezultatul natural al credin ei omeneşti”11, iar conform lui Veyne, „este posibil să alterezi adevărul, dar este cu neputin ă să vorbeşti despre nimic”12. Grecii aveau un respect deosebit pentru mituri. Ele erau răspândite pe cale orală întrun cadru solemn, fiind o activitate de un înalt nivel social, „nu simpla nălucire a unui ăran cu imagina ie bogată”13. Miturile serveau şi drept concep ie diplomatică. Blazonul mitic14 servea la desemnarea raporturilor de for ă. Fiecare cetate îşi afirma originile legendare în fa a partenerilor săi, care se fereau să le pună la îndoială. S-a spus că „măsura progresului uman, de la primele începuturi şi până la ceea ce numim civiliza ie, e dată de gradul în care omul îşi supune tot mai mult activitatea controlului ra iunii”15. Un astfel de progres se înregistrează şi în lumea greacă, în special începând cu epoca elenistică. Dacă ini ial mitul era perceput ca un „produs al emo iei, al cărui fundament emo ional îmbibă cu propria sa culoare toate produc iile sale”16, odată cu apari ia „specialiştilor în materie de adevăr”17 (istoricii), care încep să reprezinte o autoritate, toate eforturile gândirii ştiin ifice se vor orienta spre a şterge orice urmă a viziunii ini iale. Mitul va trebui de acum înainte să treacă drept istorie, dar imprecizia cronologică îi va conferi o notă peiorativă – el va ajunge să califice o tradi ie suspectă18. De altfel, însăşi defini ia mitului cuprinde incertitudini nefavorabile ini ierii unui studiu istoric: „povestire anonimă, care poate fi culeasă şi repetată, dar căreia nimeni nu-i poate fi autor”19. Concep ia generală este că mitul este o relatare de fapte adevărate îmbogă ite cu legende, care, înmul indu-se cu trecerea timpului, fac relatarea cu atât mai pu in demnă de crezare. Respingerea miraculosului şi convingerea că miturile con ineau un sâmbure de adevăr dau naştere unei viziuni confuze. Critica va încerca să desprindă din analiza miturilor o imagine coerentă. În acest demers se recomandă nu să se demonstreze că miturile sunt false, ci mai curând să li se
Ibidem, p. 108. Malinowski, Magie, p. 134. 12 Veyne, Miturile, p. 81. 13 Finley, Lumea lui Odiseu, p. 37. 14 Veyne, Miturile, p. 102. 15 Finley, Lumea lui Odiseu, p. 41. 16 Cassirer, Eseu, p. 117. 17 Veyne, Miturile, p. 55. 18 Ibidem, p. 74. 19 Ibidem, p. 45.
10 11

22

De la alegorie la rigoare geografico-istorică Interesul pentru studiul operei lui Homer a cunoscut o evolu ie fluctuantă. Ibidem. prin dezvoltatrea tehnicii interpretării alegorice. Chr. tot astfel. 25 Cassirer. p. La resurrection d’ Homère au temps des heros. Chr.). Realitatea căutată a variat în func ie de progresele înregistrate în diferitele sectoare ale ştiin ei. p. 24 Finley. 27 Felix Buffière. 20 21 23 . Chr. mister. enigmă. Apari ia şi dezvoltarea exegezei alegorice a fost favorizată şi de caracteristicile spiritului grec: predilec ia pentru mit. Les Belles Lettres. concretismul istoricilor şi incredulitatea scepticilor. pentru tot ceea ce îngăduie trecerea de la vizibil la invizibil 28. Univers. a unei realită i ascunse. Vechii greci. 106. 1930 (în continuare: Bérard. Victor Bérard identifică 10 perioade în care poemele au fost fie doar transcrise (perioada ioniană sau a discipolilor lui Homer22 – secolele IX-VI a. Paris. mitul nu reprezintă un adevăr istoric amestecat cu minciuni. Pentru filozofi. ascuns sub un înveliş înşelător. 16. No iunea de mit implică ideea unui plan secund. 33. p. Miturile lui Homer şi gândirea greacă. p. p. Defini ia poetică a interpretării alegorice ar fi că „mitul este un fruct savuros.). 84. 81. 26 Veyne. Bucureşti. 28 Ibidem. 1987 (în continuare: Buffière. tot ei vor împăr i poemele în 24 de căr i şi vor ini ia tradi ia semnelor critice). La resurrection). Chr. Chr. – I p. a fost privită ca singurul acces posibil în lumea mitică25. Aşa cum secole de-a rândul interesul grecilor pentru trecut a fost doar mitic24. p. secretul trebuie pătruns şi ideea scoasă din imagine tot aşa cum se stoarce vinul din struguri”27. p. 22 Victor Bérard. Miturile). ci alegoric26. cu condi ia de a fi citită nu literar. Eseu. Eseu. Optica asupra poemelor homerice a cunoscut alegorismul filozofilor. ci o înaltă învă ătură filozofică în întregime adevărată. În ciuda punctelor divergente dintre gândirea mitică şi cea ştiin ifică ambele par a fi în căutarea aceluiaşi lucru: realitatea21. p. vreme îndelungată filozofia. – în care se răspândeşte vulgata homerică23) sau prin lăsarea lor deoparte (perioada romană – secolele II-V p. Miturile. fie analizate ştiin ific (alexandrinii – secolele III-II a. 108. 23 Ibidem. 21.regăsească fondul de adevăr20. 27. prin promovarea variantelor estetice şi nu neapărat apropiate de forma originală (perioada pergamensă – secolele II a. p. Cassirer. 2. – sunt cei care se vor strădui să epureze textele homerice de adăugiri ulterioare. Nu lipsesc nici perioadele de decădere a studiilor homerice.

Xenofan din Colofon. Modul acestora de a gândi a pornit probabil de la convingerea că „a elabora o fizică constă în a găsi cheia enigmei lumii. căci există o astfel de enigmă. numai că fiindu-i infinit superiori”35. Prima perioadă de interpretare a poemelor homerice începe în secolul VI şi este marcată de teoriile fizicienilor presocratici (Anaximandru. de luciditate. Ideile fizicienilor şi-au găsit aplicare directă în miturile Iliadei şi nu în cele ale Odiseei. apa – Poseidon. analizând etapele religiei greceşti. Morala antică se axează pe conflictul dintre ra iune şi instinct. Zeii Odiseei intervin luând 29 Exegeza alegorică e definită ca o căutare a sensului adânc al miturilor (Buffière. lucru explicabil prin orientarea preocupărilor către zei mai mult decât către eroi. 2. 1920. odată dezlegată. se pune întrebarea dacă scopul esen ial al poemelor homerice nu era tocmai acela de a ne propune o artă de a trăi31. 34 Ibidem. spune că „religia homerică este un pas către dobândirea propriei identită i a Greciei. Zeii epopeii nu reprezentau altceva decât elementele universului însufle ite şi personificate: eterul – Zeus. 31 Buffière. Odiseu ni se înfă işează ca un ideal de umanitate. Moraliştii (Plutarh. New York. 36). Această luptă spirituală este ilustrată de Odiseu prin aventurile sale: monştrii de care scapă. primejdiile pe care le învinge simbolizează pasiunile ale căror atacuri sunt respinse de în elept33. Miturile. fie că prezintă prin eroii săi exemple de curaj. p. 24 . Heraclit din Efes). 35 G. Fizicienii s-au străduit să găsească principiile care guvernau universul. sau. părin i în elep i şi generoşi. p. 32 Ibidem. Five Stages of Greek Religion. asemenea omului ca spirit şi înfă işare. misterul se risipea şi ochii se deschideau”30. Maxim din Tyr) descopereau în căr ile lui Homer norme de comportament atît pentru indivizi cât şi pentru cetă i. lumea era concepută ca fiind guvernată de un corp organizat de cârmuitori personali şi ra ionali. 292. figura stilizată a în elepciunii34. 129. p. Miturile. mai degrabă. 209. 30 Veyne. făcea ca toate secretele să devină dintro dată transparente.Exegeza alegorică29 a miturilor lui Homer s-a dezvoltat sub trei aspecte: fizic. p. S-a considerat că în spatele poveştii materiale se ascund elemente ale naturii. focul – Hefaistos etc. Părăsind ştiin a pentru în elepciune. Murray. p. iar aceasta. Teologii (Cornutus. de moderatie. Columbia University Press. p. 202. o lec ie morală sau un principiu metafizic. Porphirius) au căutat în epopeile lui Homer caracteristicile panteonului grec: care sunt divinită ile şi ce realită i fizice şi morale înfă işează ele. fie că întrupează în zeii săi în elepciunea şi ra iunea32. Murray. Miturile. 53. moral şi teologic. p. 33 Ibidem.

Strabon sau Plutarh. Geografia. 43 au considerat că Odiseea este rezultatul viziunii asupra societă ii epocii Unii poetului. ea este o închipuire”39. 45 Strabon. Lumea lui Odiseu. Aristotel este. Eseu. Această manieră de interpretare se întâlneşte la scriitori precum Palaiphatos. Durkheim. Les formes elementaires de la vie religieuse. să fie cea care şi-a câştigat cei mai mul i adep i45 (probabil şi datorită Homer. De pe o pozi ie moderată se poate afirma că „ar fi aberant să se creadă că Homer a ascuns într-adevăr în poemele sale tot ceea ce anticii pretindeau că descoperă în ele. Lumea lui Odiseu.chipul unor personaje (Atena îi apare lui Telemach cu chipul lui Mentes36). vol. Finley. p. Miturile. mai pu in aberant să se considere doar pure prostii această eflorescen ă de simboluri”41. Editura Univers. cel care a abordat cu seriozitate exegeza istorică. 36 37 25 . Nici viziunea istoricilor asupra miturilor homerice nu este una unitară. nr. p. Chr. p. 106. 303-316. Bucureşti. 1981 (în continuare: Wolf. Miturile. ca un pretext pentru altceva – „în loc să fie credin ă. Curând. p. s-a considerat că „umanizarea zeilor a fost un pas indispensabil în evolu ia gândirii religioase”37. Murnu. dar n-ar fi. Bérard. vol. mai mult decât o istorie sacră. 1912. 4. 38 Buffière. F. Odiseea. explica iile alegorice s-au dovedit insuficiente. Bucureşti. el va constitui o uşoară deformare a adevărurilor istorice. 41 Buffière. 42 Veyne. Cassirer. 1-4. însă. 9. pentru istorici. istoricii vor căuta în poemele homerice mai mult ac iuni decât simple imagini sau reprezentări. Primele încercări de a reduce mitul la un fapt istoric se înregistrează timid la sofiştii din secolul V a. un adevărat catehism din care tânărul grec înva ă să-şi cunoască zeii”38. 107. Cassirer consideră că omul antic nu era conştient de semnifica ia propriilor crea ii40. Paris. 43 Cassirer. Drumul lui Ulise. 44 Margalit Finkelberk. în schimb. Totuşi. 150. p. însă. Paris. 1991. Meridiane. Aşadar. 39 Cassirer. Dacă pentru filozofi mitul reprezenta o alegorie a adevărurilor filozofice. La resurrection. nu trebuie să pierdem din vedere că societatea antică era una profund religioasă şi este prea pu in probabil să nu fi făcut apel la simboluri în orice fel de crea ie artistică. Finley. Eseu. Bucureşti. Royal Succession in Heroic Greece. 1979. I. 1972. Editura Ştiin ifică. Idem. Poemele ajung să reprezinte „mai mult decât o biblie. Les navigations d’Ulysses. New Series. Interpretarea geografică pare. al ii s-au limitat la o interpretare politică44. însă. 40 Ibidem. în The Classical Quarterly. Armin şi Hans-Helmut Wolf. Reducerea mitului la istorie va necesita două opera ii: eliminarea a tot ceea ce era fizic incredibil şi eliminarea a tot ceea ce era istoriceşte imposibil (coexisten a zei – muritori)42. Eseu. Drumul lui Ulise). p. 128. p. 41. Referitor la problema antropomorfismului zeilor. V. 2. însă. Miturile. traducere de G. 93. 1927-1929. cu atât mai mult cu cât lumea mitică începea să apară ca o lume artificială.

IX. Ruta lui Ulise. geografic. Cei mai mul i cercetători50 i-au considerat pe Ciconi ca locuind în nordul Mării Egee. 1897. Heinrich Schlieman a descoperit Troia datorită faptului că a luat drept exacte. Cu toate acestea. p. Călătoriile lui Ulise. Homer îi înfă işează pe Ciconi ca războinici „destoinici la lupta de călări”51. Societatea descrisă şi modul de a gândi sunt istorice şi aceasta adaugă o dimensiune importantă resturilor materiale mute46. 3. Ernl Bradford. monştrii (Scylla şi Charybda). Vechii greci. 51 Odiseea. feacienii cu bunul lor rege Alcinou şi cu încântătoarea Nausica. 35. Wolf. 49 Odiseea.progreselor înregistrate în domeniul arheologiei). De re inut. 48 Dintre cele mai cunoscute ipoteze de identificare a Odiseei men ionăm: Samuel Butler. p. Întro altă propunere de localizare52 apare varianta conform căreia teritoriul Ciconilor s-ar afla undeva la sud de Ilion. Pe urmele lui Ulise şi ale Argonau ilor. abia la o noapte distan ă de Ithaca va întâlni oameni. 50 Vezi hăr ile 2. pornind de la identificarea Ismarului cu muntele Ismaros din teritoriul locuit de traci (între insula Thasos şi insula Samothrake). 9. 46 47 26 . Drumul lui Ulise. Louis Moulinier. că Homer i-ar fi caracterizat pe greci drept „vrăjmaşi”53. Aalen. Otto Zeller. pe la Ismar”49. o popula ie ospitalieră. El va întâlni popula ii sălbatice. zei capricioşi (Eol). 1963. Wolf. IX. Drumul lui Ulise. Putem oare să facem acelaşi lucru şi pentru călătoria lui Odiseu? În demersul identificării locurilor în care Odiseu ar fi poposit întâmpinăm dificultă ile informa iilor imprecise date de Homer pentru fiecare por iune de drum în parte (legate de durata şi direc ia călătoriei). Aix-en-Provence. 6. Această realitate istorică. 65-67. 1959 (apud Wolf. Iliada şi Odiseea nu mai sunt considerate o fic iune poetică. mai precis în insula Chios. 4. p. Tracii erau într-adevăr cunoscu i pentru calită ile lor de buni călăre i. E greu de crezut. alături de cea geografică. 53 Odiseea. Odiseu a fost „dus de vânt spre ara Ciconilor. Plecând din Ilion. zei e magice (Circe). însă. Pentru a ne forma o imagine asupra călătoriei lui Odiseu e necesar să analizăm etapele acestei călătorii şi să urmărim care era viziunea anticilor asupra unora dintre locuri şi cum sunt ele văzute în prezent. Aventurile lui Odiseu se desfăşoară departe de mările primitoare sau de oamenii civiliza i. Drumul lui Ulise. Călătoria lui Ulise. 78. 52 Vezi harta 1. ne determină să considerăm ipoteza men ionată drept plauzibilă. IX. însă. nimfe perfide (Sirenele) sau geloase (Calypso). că există în prezent un golf şi o localitate cu Finley. Londra. ipotezele de localizare sunt numeroase şi mai mult sau mai pu in concordante48. 1958. mâncătoare de fructe (Lotofagii) şi de oameni (Ciclopii şi Lestrigonii). anumite informa ii ale lui Homer din Iliada47. 140). Londra. 51-52.

Drumul lui Ulise. 57 Odiseea. Afirma ia se poate argumenta chiar citându-l pe Homer: „n-au loc de sfat. 152. I. ciclopii au fost plasa i pe coastele actualei Tunisii58. s-a considerat că insula Malta întruneşte cel mai bine condi iile pentru identificarea cu insula lui Eol64. sau cea a lui Louis Moulinier62 – în estul Siciliei. IX.numele de Izmir la sud de Troia. 27. Geografia. pornind probabil de la informa ia lui Strabon conform căreia „în jurul Etnei trăiseră odată Ciclopii şi neprimitorii Lestrigoni”63. ceea ce nu corespunde cu traseul indicat de Homer. Plecând de la Ciconi şi aflându-se în dreptul Capului Maleia (extremitatea sudică a Greciei) un vânt puternic îl abate pe Odiseu „departe de Kythera”54.. X. 1961. teritoriul locuit de Lotofagi a fost identificat cu Syrta Mică (Tunisia de azi). Căutând o reflectare a descrierii lui Homer privind insula lui Eol în realitatea geografică. Bucureşti. locuind „pe culmea mun ilor în peşteri”57. 2./ şi fiecare-şi vede doar în casă / şi nu le pasă unora de al ii”60. Ultima ipoteză nu pare plauzibilă întrucât. Odiseu trebuia să treacă printre Stâncile Planktai (Scylla şi Charybda). Drumul lui Ulise. înclinat să desconsidere tot ceea ce era diferit de propria lor δίαιτα. 58 Wolf. p. vol. 30. 54 55 27 . 2. IV. p. CLXXVII. Aceasta din urmă este descrisă ca „ostrov plutitor şi-mprejmuit de-a-ntregul / cu ziduri nerăzbite de armă / şi ărmuit de stâncă netezită”65. I. Herodot. ca să ajungă la Eol. nici lege n-au ciclopii /. părere ce pare a fi unanimă în rândul cercetătorilor56. de exemplu – în vestul Siciliei. Pe baza informa iilor oferite de scriitorii antici55. 56 Ne referim aici la propunerile de localizare a Odiseei men ionate la nota 48. 15. Homer îi descrie pe Ciclopi ca ocupându-se cu creşterea oilor şi caprelor. ciudate. 59 Ibidem. p. IX. 61 Vezi harta 6. 32. 110. Hiperbolizarea barbară a unor popula ii care au existat din punct de vedere istoric este specifică spiritului grec. 63 Geografia. I. şi care în Tunisia le sunt proprii numai lor59. 151-154. Pornind de la aceste informa ii şi analizând curen ii locali din regiunea nord-africană şi peisajul natural. 60 Odiseea. S-a observat că berberii care se ocupă cu creşterea oilor şi caprelor locuiesc în grote speciale.. 64 Wolf. 3-4. 62 Vezi harta 4. Editura Ştiin ifică. Istorii. În privin a teritoriului Ciclopilor nu mai putem vorbi de aceeaşi unitate de viziune. 65 Odiseea. Au existat şi alte ipoteze de localizare a teritoriului Ciclopilor: cea a lui Ernl Bradford61. ajungând în inutul Lotofagilor. Au fost excluse ca eventuale localizări Ibidem. 9. dar nu avem certitudinea că numele actual este în strânsă legătură cu etimologia antică a teritoriului în cauză. IX.

din împrejurimile Scyllei şi Charybdei (I. 2. Următoarea escală a lui Odiseu va fi în insula Aia. Al i cercetători i-au plasat pe Lestrigoni în Bonifacio (sudul insulei Corsica)74. Drumul lui Ulise. considera i tâlhari. 6. unde „şedea frumoasa Circe. 76 Ibidem. o zei ă / cu grai de om şi-amarnică. din inutul Lestrigonilor. şi o insulă din fa a Strâmtorii Bonifacio71. 9). Telepylos. dar şi faptul că este o loca ie întâlnită şi în legenda Argonau ilor. a lui Palaiphatos. 77 Ibidem. 194). Drumul lui Ulise. ceea ce ar putea să desemneze situa ia asemănătoare a unui oraş aşezat pe un promontoriu în vest. iar Monte Wolf. 2. 69 Wolf.800 a. 71 Vezi harta 5. 2. Wolf a localizat inutul Lestrigonilor în vestul Siciliei73. De re inut că cel mai vechi vestigiu din Malta este o cetate din perioada 1400 . Acelaşi Strabon sus ine că informa iile lui Homer cu privire la Lestrigoni nu sunt lipsite de fundament istoric.Sicilia. o soră / de-un sânge cu sălbaticul Aietes”76. 75 Odiseea. probabil pe baza afirma iilor lui Strabon. Cei mai mul i cercetători au considerat că în Monte Circeo s-ar fi aflat antica reşedin ă a Circei. Analizând etimologia cuvântului Telepylos. între Roma şi Napoli. Imaginea prezentată de Homer este aceea a unor oameni „sui i pe stânci” azvârlind cu pietre75. 74 Vezi hăr ile 3. care are o întindere prea mare pentru o insulă. Chr69. şi insulele Lipari. 4. identificată de asemenea la Monte Circeo. p. Odiseu va poposi în cetatea lui Lamos. I. X. Istorii incredibile. 165. X. 27-29. Alte ipoteze de identificare pentru insula lui Eol au fost insula Ustica70. izgonit de acesta. 265-266. Miturile. 9). iar Strabon îi men ionează alături de Ciclopi în jurul Etnei (I. la nord de Sicilia. 4. care-l considera rege ce a domnit odinioară peste Lipari şi insulele dimprejur (I. 66 67 28 . care considera că Eol a fost un rege care domnise asupra Lipariei şi insulelor dimprejur68). După tentativa eşuată de a ajunge în Ithaca şi revenirea în insula lui Eol. 29. Însă Homer vorbeşte de „un ostrov încins de o mare nemărginită”77. dar mai există şi o alta. XVII (apud Buffière. p. Drumul lui Ulise. El men ionează existen a unui oraş în sud-vestul Greciei numit Pylos. X. p. 73 Wolf. 9). 2. care nu sunt înconjurate de coaste abrupte ca în descrierea lui Homer66 (ipoteza plasării insulei lui Eol în Lipari a fost sus inută de Victor Bérard67. Etimologia a servit drept argument pentru adep ii acestei ipoteze. 186-189. 39. 6. Telepylos s-ar traduce prin „Pylosul îndepărtat”. 68 Geografia. 72 Palaiphatos. conform căreia Eol ar fi fost un astronom care-i prezice lui Ulise perioadele de vânt şi direc iile72. p. 9. În privin a interpretării lui Eol ca personaj istoric am amintit opinia lui Strabon. Vezi harta 3. 70 Vezi hăr ile 2.

Drumul lui Ulise. XI. 86 Ibidem. Drumul lui Ulise. 15. şi o stâncă aflată la confluen a râurilor83. însă. 78 79 29 . Wolf consideră că nu este vorba de Cimerienii de la nord de Bosforul Cimerian. Circe men ionează două râuri – Piriflegeton şi Cocitul –. 87 Wolf. 85 Odiseea. 45. şi „Casele lui Hades şi ale Persefonei” – prin care ar trebui să în elegem temple sau lăcaşuri de cult82. Descriind mediul lui Hades. un argument în plus fiind şi etimologia comună a lui Piriflegeton şi a celor două Fiume (au în componen ă cuvântul „foc”). care curg în Acheron. când a fost transpusă literar de Apollonios din Rhodos. Wolf. Conform legendei Argonau ilor (în forma sa orală. unde se presupune că locuia fratele sau. Drumul lui Ulise. probabil înspre Colchis (harta este incompletă). Interesantă pare şi propunerea lui Louis Moulinier – el indică o rută nordică spre Circe. face diferen a între „Hades” – lumea subpământeană. XI. 20. 82 Wolf. O ipoteză mai deplasată situează insula Circei undeva pe teritoriul actual al Suediei78.. Vezi harta 5. Cele două râuri au fost identificate cu Fiume Grande şi Fiume Torto din Sicilia. ini ial. Unii au luat ad litteram informa iile lui Homer. Chr. Chr. iar stânca cu muntele Calogero din aceeaşi regiune84. p. 83 Odiseea. spune Homer. întrucât. Astfel. 84 Wolf. Am avea astfel imaginea rutei inverse a Argonau ilor. X. 43. în elegând prin sintagma „învălui i în cea ă şi-ntuneric”86 oameni care lucrau în minele de sulf din interiorul Siciliei.Circeo nu îndeplineşte această condi ie. Imera sau Kimara. I. 2. întrucât „nu există nicăieri în lume un inut în care soarele să nu apară niciodată”87. În 649/648 a. Aietes locuia întro cetate cu numele Aia. Peisajul pare să corespundă cu cel descris în Odiseea. 43. considerând că Odiseu ar fi pătruns într-adevăr în Ocean trecând de „Coloanele lui Hercules” (strâmtoarea Gibraltar)81. Geografia. grecii considerau Marea Neagră un ocean79). 17-19. 81 Vezi harta 6. p. pe afundul Ocean” se află şi oraşul cimerian85. s-a propus localizarea Aiei în insula Ustica. p. 10. „La capătul de ape. o insulă izolată la nord de Sicilia. Probabil ipoteza lui Moulinier a avut la bază afirma ia lui Strabon cum că Homer ar fi transpus în vest lucruri pe care le cunoştea din Pont80. multe din elementele ini iale ale legendei au fost modificate). Interesant este şi cum au văzut diferi i cercetători călătoria lui Odiseu în Ocean. I. Aietes. 80 Ibidem. 698-701. 2. aflată pe o insulă în Ocean (Strabon ne informează că. până în secolul III a. a fost întemeiată o colonie greacă numită Himera.

probabil. ei ar fi continuat să existe la fel. 2. 1966. 86. p. Heraclit. dar cu o imagine îmblânzită de frumuse ea glasului lor. Topografic. 4. În această cetate a fost identificat şi un templu doric. IV. monştrii pe care îi va întâlni în etapele următoare ale călătoriei sale. 45.indicând o posibilă corela ie filologică cu bărba ii cimerieni88. I. Editura Pentru Literatură. pe baza căreia i-a creat pe cimerienii săi şi i-a transportat întrun inut al tenebrelor. insula Sirenelor a fost identificată cu insula Punto del Faro de la nord de strâmtoarea Messina95. II. fapte stranii poate. 91 Buffière. care nu mâncau oameni. care zboară deasupra mormintelor. 94 Ps. sunt sufletele mor ilor. Pentru Pseudo-Heraclit Sirenele reprezentau curtezane cu talent de muziciene. fapte reale la origine şi controlabile. XII. 2. 96 Odiseea. 95 Wolf. 99 Vezi harta 5. Scylla şi Charybda. 327. Miturile. Ibidem. Sirenele din Odiseea par să fi păstrat acest aspect. căutând să-i atragă pe oameni pentru a-i transforma în prada lor92. Istorii incredibile. Tradi iile privind Sirenele sunt complexe. 191. Coşbuc. Drumul lui Ulise. Murnu. 9. 1942. 90 Geografia. Odiseu va fi sfătuit cum să se ferească de Sirene. dar pe grămezi / de putrezi oameni mor i şi pe oseminte / zvârlite peste piei”93. 193). „Stâncile izbite”96. p. p. ci banii lor94. Se poate spune pe bună-dreptate că. Drumul lui Ulise. În contextul Ibidem. El consideră că Homer avea cunoştin ă de existen a unei popula ii locuind o ară sumbră. 46. dar dacă nu ar fi existat de fel. XII. traducere de G. 88 89 30 . care sus ine că ar reprezenta strâmtoarea Gibraltar99. Le symbolisme funeraire des Romains. p. traducere de G. nicio bază pentru legendă şi nimeni nu ar fi vorbit vreodată. 48). În cele mai vechi credin e. Scylla şi Charybda. 48. p. cât şi de cercetători moderni98. XIV (apud Buffière. la nord de Bosforul Cimerian. Miturile. dar nu antinaturale”91. Odiseea. 9. p. 92 Franz Cumont. nu ar fi existat nici un punct de pornire. în vecinătatea Hadesului90. care pare să fi continuat un templu preelen apar inând. „dacă monştrii pe care ni-i descrie legenda ar fi existat vreodată aşa cum îi descrie. p. au fost considerate ca formând strâmtoarea Messina atât de scriitori antici97. Reîntors la Circe. 93 Homer. Poate mai interesant decât propunerile de localizare este simbolismul celor doi monştri. poe ii au supus deformării faptele uimitoare şi de necrezut. lui Hades şi Persefonei89. Ipoteza lui Strabon referitoare la Cimerieni pare a fi la fel de plauzibilă şi poate chiar mai aproape de adevăr. Bucureşti. 98 Vezi hăr ile 1. Paris. contrast remarcat din însăşi descrierea mediului în care ele vie uiesc: „stau pe un câmp cu flori. 97 Thukydides. 24 (apud Wolf. A existat şi o propunere mai îndrăznea ă de localizare a celor două stânci.

Miturile. Odiseea. Drumul lui Ulise. p. Miturile. 129 (apud Buffière. Drumul lui Ulise. p. p. 198). unde se aflau cirezile de vaci ale lui Apollo. contemporan. p. XII. Ogigia. singur supravie uitor. 109 Vezi harta 5. Cele şapte cirezi a câte cincizeci de vite. dar nu Siciliei. Odiseu ajunge în Thrinachia. Aristotel identifică un simbolism al cirezilor de vite. Vechiul nume al Siciliei era Thrinacria. Bucureşti. Meridiane. cel care împarte zilele. 56. ajunge în insula zei ei Calypso. Odiseu. 372. Aceasta a fost identificată cu insula Lipari108. 198). ceea ce le-a creat necazuri107. a fost apucat brusc. reprezentau zilele unui an lunar106. 53. 193). decodifică mesajul lui Homer în alt mod: Scylla era numele unei trireme etrusce. 106 Scolia Q 56 la Odiseea. este timpul. amplificat poetic (Homer spune că are loc de trei ori pe zi şi nu de două ori cum se întâmplă în mod normal). 103 Palaiphatos. Cea mai populară propunere de localizare a ării Feacilor a fost multă vreme insula Corfu112. Sacrificarea vitelor de către tovarăşii lui Odiseu simbolizează timpul pierdut inutil. 19. în care un vas cu 12 pescari localnici. Miturile. 107 Scolia B la Odiseea. 104 Wolf. Soarele. care nu trebuiau să fie sacrificate. Palaiphatos. 108 Wolf. Pentru a argumenta această opinie. p. un vas pirat de care Odiseu a putut să scape doar fiind împins de un vânt puternic din spate103. în sud-vestul Siciliei111. Drumul lui Ulise. 102 Wolf. întrucât ar fi adus pierzarea celui care s-ar fi dedat la un asemenea gest. însă. 51. cu o insulă în Ocean109. deci în total 350. fiind împins prea aproape de vâltoarea marină (Charybda). XII. ei au plecat prea târziu. De altfel. Scăpând de pericolul strâmtorii. stăpânul turmelor. care rezultă din prezentarea lor ca oameni Buffière. p. 111 Vezi harta 2. Coşbuc. 1970. 100 101 31 . 110 Vezi harta 4. Este posibil şi ca termenul să desemneze o peninsulă cu trei proeminen e similară unui trident (trinax). 105 Ibidem. 182. Miturile. văzut ca pedeapsă pentru sacrificarea vitelor sacre ale lui Apollo. lipsa popula iei se poate să fi fost specifică digului Messina. Argumente convingătoare ar fi apropierea de Ithaca. aprecierea deosebită pentru feaci. care ar putea fi digul Messina105. p. s-a adus în discu ie un caz real.poveştii Charybdei se justifică întrebarea dacă a cunoscut Homer fenomenul mareelor100. răsucit de nenumarate ori şi înghi it de mare cu întreg echipajul102. Istorii incredibile. 353 (apud Buffière. În urma naufragiului. traducere de G. iar forma Thrinachia a fost considerată o corupere a lui Homer104. p. cu o insulă din fa a strâmtorii Gibraltar110 sau cu insula Pantellaria. 112 Enciclopedia civiliza iei greceşti. Ac iunea Charybdei de a sorbi valul şi de a-l slobozi101 este de fapt fluxul şi refluxul. XX (apud Buffière. XII.

şi din protec ia asigurată de Poseidon. Drumul lui Ulise. care a mers la fa a locului pentru a ob ine informa ii şi imagini indispensabile stabilirii textului său”121. iar Symplegadele Bosforului au servit de model Stâncilor Planktai. Homer ar fi transpus în vest lucruri cunoscute din Pont119. la care putem adăuga apropierea feacilor de modul de via ă grecesc (Odiseu este „omenit” de Alcinou prin mese îmbelşugate şi daruri. p. putând fi parcurs mai uşor decât din nordul Africii. 48. 137. astfel. Bradford (harta 6) şi V. p. astfel. 115 Vezi harta 4. ca o adaptare a celei a Argonau ilor la condi iile geografice ale Occidentului: Circe este o replică italică a Medeei din Colchida. întrucât regiunea prezintă o por iune care putea fi parcursă pe jos116 (Odiseu stăbătuse o por iune de drum pe jos până la palatul lui Alcinou). I. Pe urmele lui Homer. prin filieră feniciană. 114 Wolf. 2. cele mai vechi date geografice ale Apusului. 57. p. Cu toate acestea. unii cercetători120 au căutat în Odiseea dovada unor contacte precoloniale greceşti în Mediterana occidentală. Victor Bérard sus ine că „a adopta concep ia poetului ad litteram. pentru unul din cele două puncte de vedere principale cu privire la sursa de inspira ie a lui Homer: experien a directă a grecilor înşişi sau cunoştin e dobândite indirect. Conform lui Strabon. Călătoria lui Odiseu ni se înfă işează. Relatarea călătoriei ne-ar oferi. p. Se pune problema cum a intrat Homer în posesia unor asemenea informa ii. Ipoteza unui Homer . Drumul lui Ulise. Berard (harta 3).explorator. S-a ajuns. Pornind de la acest principiu. mai degrabă. Prima din cele două pare mai plauzibilă. 121 Bérard. 1979. Drumul lui Ulise. p. 117 Heinrich Schliemann. 118 Ibidem. I. La resurrection.Odiseu nu a avut ecou în rândul cercetătorilor. 116 Wolf. vol. 119 Geografia. astfel. care a indicat portul Forchis117 şi peştera nimfelor118 în care Odiseu şi-ar fi ascuns bogă iile primite în dar de la feaci. cu organizare monarhică. iar de aici în Ithaca drumul este relativ scurt. dar fără să omită unele etape ale călătoriei redate de Homer113. optându-se. p. 98.civiliza i. Ithaca a fost investigată arheologic de Heinrich Schliemann. 47. precum regiunea Calabriei (estul Italiei)114 şi nordul Africii115. ar însemna să admitem că poemul grec ar fi opera unui scriitor . elemente ale concep iei diplomatice greceşti). În urma prezentării etapelor călătoriei lui Odiseu am putut observa că există coresponden e care să ne ofere baza unei posibile realită i geografice înfă işate de Homer. 113 32 . 57. 120 Wolf. nu a fost realizat încă un traseu care să includă insula Corfu. Meridiane. 10. la alte propuneri de localizare a ării Feacilor. Propunerile care au în vedere insula Corfu sunt cele ale lui E. Bucureşti.

Al i cercetători125 au acordat fenicienilor prioritatea pătrunderii în Mediterana occidentală. Pre-colonial Contacts: Questions and Problems. insula Calypso. nicio etimologie greacă nu poate Wolf. Pornind de la afirma ia lui Strabon conform căreia fenicienii i-ar fi furnizat informa iile poetului127. Argumentele privind această ipoteză sunt de natură etimologică. mărturia unei asemenea călătorii izolate precoloniale fiind ascunsă în Odiseea124. la concluzia că înainte de întemeierea de colonii au avut loc călătorii izolate cu caracter explorator şi chiar comercial. Malta. Se consideră. 129 Ibidem. Odiseea cuprinde informa ii destul de precise legate de direc ia vânturilor. numit de semi i Oinotra. Ibidem.J. A. 129.102. p. astfel. cu echivalentul ebraic I Spania. p. De asemenea. Circe). p. vol. Chr. descrieri de peisaje naturale. Bucureşti. în Greek Colonists and Native Populations. 99. să găsim echivalentul ebraic al numelor lor greceşti. 98. I. La resurrection. Drumul lui Ulise. 128 Ibidem. 45-61. Istoria). 1987 (în continuare: Mommsen. Oxford University Press.Cumae formează cel mai precis dublet greco-semitic130. Din moment ce grecii au preluat alfabetul fenician. ci originea primară a acestui model a fost un jurnal de naviga ie. 128. 130 Ibidem. p. zilele de călătorie. 122 123 33 . S-a considerat că drumurile spre ările apusului au fost descoperite tocmai de greci. Ustica. că Hiperia . avantaja i de stăpânirea Cartaginei (nordul Africii ) şi Motyei (vestul Siciliei)123. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Se justifică în aceste condi ii întrebarea ce no iuni şi imagini a descris Homer: acelea ale unei Mediterane elenice sau ale unei Mediterane feniciene?126. Graham. p. unde chiar există un loc cu acest nume (la nord de golful Neapole)129. un periplu redactat de un om de meserie”128. puteau la fel de bine intra în posesia unor astfel de materiale scrise. grecii ar fi intrat în concuren ă cu fenicienii. ar fi localizat pe coastele italiene. p. Istoria Romană. care într-adevăr ne creează impresia unui jurnal de călătorie. 124 Ibidem. mai întâi.Timpul în care se presupune că a trăit Homer (secolul VIII a. 137. ar trebui. 126 Bérard. În regiunile Tunis. iar teritoriul Ciclopilor. 1990 (în continuare: Graham. Sicilia de vest. s-ar afla pe ărmurile Spaniei. totodată. Bérard. Ca să găsim ara lui Calypso şi a Ciclopilor. grecii ar fi dat greş în încercările de colonizare. niciun ansamblu de povestiri populare. p. Lestrigoni. 146. p. 127 Ibidem. La resurrection. Interesantă este şi teoria potrivit căreia în locurile în care Homer vorbeşte despre locuitori duşmănoşi (Ciclopi. 135. 125 Theodor Mommsen. Victor Bérard consideră că „Odiseea nu este niciun produs al imagina iei individuale. Se ajunge. Astfel. Pre-colonial Contacts).) este perioada începuturilor colonizării greceşti spre apus. p. Odiseea reprezentând singura „mărturie contemporană scrisă despre călătoriile de explorare în vest”122.

La resurrection. în Studii Clasice. se înscrie şi încercarea de a demonstra că sursa de inspira ie a lui Homer a fost de fapt Epopeea lui Ghilgamesh134.explica numele Sicilia (în limbile semitice există două rădăcini s. Seirenes. 135 De exemplu. greşeală care nu putea fi făcută de cineva cu o cunoaştere directă a insulei139. în locul triunghiului sicilian (trinacria). Întrun studiu aprofundat asupra problemei etimologice a Sirenelor s-a avansat ipoteza unei origini tracice a acestor fiin e legendare136. gra ie). a unei influen e orientale asupra întregii epopei homerice. t. mai degrabă. Homer und Babylon.) devenit pentru poet fructul uitării133. Pentru detalii vezi studiul lui Aram Frenkian. dar mai ales proprietă ile diferite ale acestora (Ghilgamesh urmărea dobândirea imortalită ii. 137 Ibidem. ou. 139 Bérard. au fost asociate cu duhurile rele. 138 Vezi nota 104. cum am văzut. o corupere a vechiului nume al Siciliei138. p. 136. Referitor la confuzia terminologică Trinakria . iar. cu un străvechi fond civilizator. Această interpretare implică considera ia că Povestirile lui Odiseu la Alcinou140 sunt anterioare plecării exploratorilor greci în Italia şi Ibidem. 218. ca urmare a expansiunii în Marea Egee şi în Marea Mediterană. Fiind. IV. iar lotos este de fapt un cuvânt semitic (l. de găsire a unui nucleu oriental în Odiseea. încercându-se găsirea unei etimologii semite a Sirenelor137. p. 133 Ibidem. p. 140 Victor Bérard consideră că Odiseea este rezultatul juxtapunerii celor trei drame originale anterioare şi diferite ca valoare: Călătoria lui Telemach. V.. iar Odiseu evitarea vrăjilor Circei). p. 1959. p. 319-333. 322. Ibidem. contraargumentele derivând chiar din argumentele înseşi135. 1921. 222. 134 Hermann Wirth. Russu. contraargumentul ar fi aspectul diferit al plantelor (spinoasă a lui Ghilgamesh şi albă ca laptele a lui Odiseu). iar Odiseu de la Hermes). 1962. Pe aceeaşi direc ie. 136 I.I. iar cea greacă reflectă mentalitatea unui popor evoluat. prin extrapolare. 89-105. însă. for at. S-a observat că în Macedonia există echivalentul Zeirenes. l. una însemnând „impietatea”. există şi o altă explica ie: Homer. Diferen a primordială între cele două epopei este că cea sumero-babiloniană relevă un profund ataşament fa ă de experien a magico-religioasă. 2. Freiburg. L’epopée de Ghilgamesh et les poèmes homeriques. Atributele originare ale Sirenelor erau. însă. Un astfel de studiu pare. importate de la barbari. p. considerată. iar cealaltă „pierderea părin ilor”131) şi Sirene (sir în ebraică înseamnă „cântec”. vede tridentul peloponesiac (trinax). Povestirile de la Alcinou şi Răzbunarea 131 132 34 . iar sir-en „ cântec de fascinare”132). k. Tendin a orientalizantă a fost explicată prin infiltrarea unor astfel de influen e în lumea greacă în epoca posthomerică. în Studia et Acta Orientalia. 220. unul din argumentele lui Wirth a fost că ambii eroi au primit o plantă (Ghilgamesh de la Umnapishti. p. apropiate de cele ale Muzelor greceşti (frumuse e.Trinakia.

Bucureşti. Dintre acestea. p. 141 Bérard. Nu putem finaliza un asemenea demers de observare a evolu iei perspectivei asupra problemelor de geografie istorică pe care le ridică Odiseea lui Homer fără să-i amintim pe sceptici. 278. Bucureşti. Mommsen. Prezen a fenicienilor şi a grecilor (eubeeni) în aceste regiuni este semnalată în aceeaşi perioadă de timp. 147 Ibidem. p. Editura Enciclopedică. La resurrection. Pre-colonial Contacts. Fenicienii au manifestat interes pentru zona occidentală a Mării Mediterane încă din secolul VIII a. 277. p. în Civilisation Greque et cultures antiques peripherique. 2000. Povestirile de la Alcinou este considerată „capodopera dramatică cea mai completă” (Bérard. 146 Ibidem. Boardman concluzionează că nu putem avea certitudini cu privire la prioritatea pătrunderii greceşti sau feniciene în arealul occidental. 143 Graham. Cei care au aderat la această opinie fac apel la o afirma ie a lui Thukydides. În baza acestor observa ii. semnalând şi alte colaborări dintre greci şi etrusci pentru Gravisca sau cu diverşi al i străini pentru alte situri din Mediterana occidentală148. 86. Un alt punct de vedere referitor la această problemă este cel al lui Jan Bouzek care crede întro colaborare între greci şi fenicieni la fondarea Pithecussei. străduindu-se să le localizeze pe ărmurile explorate de ei”141.. Meridiane. La resurrection. p. principalul motiv al prezen ei lor în aceste regiuni fiind comer ul (locuitorii Mediteranei occidentale erau interesa i de aprovizionarea cu cositor144). chiar şi pe coasta de vest a Italiei continentale142. De re inut că la Cartagina cele mai vechi obiecte feniciene pot fi datate doar în context cu obiecte greceşti146. Este ştiut faptul că fenicienii au fost precursorii grecilor în arta naviga iei. astfel că. în Egipt. cel pu in. Chr. 277-279. Au fost identificate două direc ii în lui Odiseu. 1982. 148 Jan Bouzek. dar au fost ei oare şi primii sosi i în Mediterana occidentală? Mommsen constată că aproape pe toate ărmurile.: fenicienii întemeiază Cartagina. 230). 138. p.Sicilia. cu mult înainte de venirea grecilor sau. 35 . 145 Ibidem. elenii comportă cu ei numele şi ideile geografice pe care doar aceste povestiri li le-ar fi putut inculca. în Creta şi în Cipru. p. 144 John Boardman. p. Nu există suficiente argumente pentru a sus ine că fenicienii i-ar fi devansat pe greci în explorarea ărmurilor Adriaticii şi Mării Tireniene. Grecii de peste mări. 140-141. dar că mărturiile arheologice par să acorde această prioritate grecilor147. 86. Istoria. înaintea stabilirii lor în număr mare143. respectiv a doua jumătate a secolului VIII a. p. Les Pheniciens en Mer Noir?. 280. Chr. conform căreia fenicienii au fondat în jurul întregii Sicilii factorii în vederea comer ului cu indigenii. „plecând să descopere marea occidentală. sta iunile feniciene le preced pe cele ale grecilor: în Elada propriu-zisă. iar eubeenii Cumae şi Pithekoussai145. p. Istoria. Libia şi Spania. 51. p. 142 Mommsen.

151 Geografia.care s-a manifestat incredulitatea fa ă de mit: „o tresărire de nesupunere fa ă de cuvântul celuilalt”149 şi „constituirea unor centre profesioniste de adevăr”150. datorită progreselor înregistrate de arheologie. citat de Strabon: to i cei care au atribuit o bază reală locurilor prin care a rătăcit Odiseu sunt contrazişi de însuşi faptul că nu sunt de acord între ei. V. Bouzek). 2. Odată cu apari ia exper ilor în adevăr (istoricii) s-a încercat descoperirea în spatele Odiseei a unor realită i sociale. Enciclopedia civiliza iei greceşti). unii cercetători au acordat-o grecilor (A. Fondatorul scepticismului a fost Piron. iar cel care a formulat doctrina sceptică a fost Sextus Empiricus. Strabon. chiar dacă este una simbolică sau ancorată în realitatea fizică. accesul în lumea mitului a fost garantat de filozofie. Miturile. Pozi ia scepticilor este poate cel mai bine argumentată de Eratostene. (cf. al ii fenicienilor (A. Wolf. J. Chr. Indiferent care ar fi op iunea noastră cu privire la ipotezele de interpretare a călătoriei lui Odiseu. Chr. în secolele II-III p. politice sau geografico-istorice. Boardman). 54. iar o altă parte au optat pentru o cale de mijloc – colaborarea celor două etnii (J.. ŞTEFANIA VOICU Universitatea „Ovidius”. Cercetătorii moderni. nu este fum fără foc şi nici mit fără fond istoric”151. Ini ial. Graham. p. considerată de Strabon ca o atitudine neştiin ifică. În privin a priorită ii pătrunderii în regiunile occidentale. Bérard). în secolul IV a. În urma acestei analize am putut observa care era percep ia anticilor asupra mitului şi cum a evoluat ea în func ie de progresul înregistrat în diferitele domenii ale ştiin ei. prin dezvoltarea tehnicii interpretării alegorice. Constan a Veyne. de asemena.J. I. îl combate spunând că „o incredulitate totală nu este o atitudine ştiin ifică. alegorism manifestat la rândul său sub trei aspecte: fizic. însă. au căutat în Odiseea dovada unor contacte precoloniale în Mediterana occidentală. nu trebuie să pierdem din vedere că mitul are o bază istorică. moral şi teologic. Am observat. 149 150 36 . şi incredulitatea absolută a scepticilor. 15.

1. Ulysses’ Route. p. 1929 (apud Wolf. a political one or of historical geography knowledge. due to the progress of archaeology. Modern scholars. 1897 (apud Wolf. Pursuing Ulysses and the Argonautes. p. Ulysses’ Iitinerary. Once the historians made their appearance it was thought that the Odyssey was the expression of a social reality. Fig. Fig. Paris. Drumul lui Ulise. The Voyages of Ulysses. Fig. 125). others consider them to have come from Phoenicia (A. 3. Boardman). LISTA FIGURILOR List of Figures Fig. 140). Graham. London. Aalen. p. 91. Otto Zeller. 6. Regarding the nationality of the first ones to have arrived in the Western area some researchers believe they were Greeks (A. London. The four accounts of Ulysses according to Wolf. Drumul lui Ulise. J. 134). Louis Moulinier. Bérard) and others thought we could talk about a collaboration between the two εθναι (J. 4. BETWEEN REALITY AND FICTION Summary The perception of ancient Greeks regarding the myths evolved as a result of the progress in science. 5. moral and theological. Samuel Butler. 1958 (apud Wolf. Ulysses’ Journey . Drumul lui Ulise. Drumul lui Ulise. It was the philosophy which offered the possibility to discover the hidden message of myths through allegoric interpretation. p. Fig. searched within the Odyssey the proof of pre-colonial contacts in the western Mediterranean. 2. 139). 141). Drumul lui Ulise. Allegory developed under three aspects: physical. V. We shouldn’t omit from our analysis the skeptical point of view which is not considered to be scientific. Aix-En-Provence. p. J. Wolf. 37 . Drumul lui Ulise. 1959 (apud Wolf. Ernl Bradford. Victor Bérard. 1963 (apud Wolf. Fig. Bouzek). p.ODYSSEUS’ ROUTE.

1. Drumul lui Ulise.Fig. Cele patru relatări ale lui Ulise (apud Wolf. Călătoriile lui Ulise pe mare. p. 125) 38 . Drumul lui Ulise. 91) Fig. după Samuel Butler. 2. p. (apud Wolf.

p. după Victor Bérard (apud Wolf. Drumul lui Ulise. 3.Fig. Itinerariul lui Ulise. Călătoria lui Ulise. Drumul lui Ulise. p. 139) 39 . după Louis Moulinier (apud Wolf. 134) Fig. 4.

141) 40 . Drumul lui Ulise. p. 5 Călătoriile lui Ulise şi ale Argonau ilor. 6.Fig. Ruta lui Ulise. Drumul lui Ulise. p. după Ernl Bradford (apud Wolf. după Otto Zeller (apud Wolf. 140) Fig.