MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALE din MOLDOVA

Facultatea Drept Catedra „Drept Internaţional public”

TEZĂ DE LICENŢĂ
,,Neexecutarea şi efectele neexecutării contractului de comerţ internaţional”
A efectuat: studenta Anul IV Gr. I Bodrug Viorica

Conducător ştiinţific: Buruiană Ion doctor în drept conferenţiar universitar

Chişinău-2010

Cuprins
1

Introducere..............................................................................................................2-5 Capitolul I. Aspecte generale ale hotărârilor arbitrale străine § I.1. Arbitrajul şi avantajele sale.............................................................................6-8 § I.2. Conceptul şi noţiunea de hotărâre arbitrală străină….………………............9-10 § I.3. Particularităţile hotărârilor arbitrale străine..................................................11-14 § I.4. Efectele hotărârilor arbitrale străine..............................................................14-18 Capitolul II. Recunoaşterea hotărârilor arbitrale străine § II.1. Condiţii de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine..................................19-22 § II.2. Sesizarea instanţei de judecată privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine......................................................................................................23-26 § II.3. Refuzul recunoaşterii hotărârii arbitrale străine..........................................26-34 § II.4. Contestarea hotărârii arbitrale străine.........................................................34-39 Capitolul III. Executarea hotărârii arbitrale străine § III.1. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită a hotărârilor arbitrale străine şi condiţiile executării lor...........................................................................................40-43 § III.2. Eliberarea titlurilor de executare silită a hotărârilor arbitrale străine.........43-46 § III.3. Limitele controlului judiciar asupra executării hotărârii arbitrale ...........46-47 § III.4. Convenţii şi tratate internaţionale în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine.....................................................................................47-55 Încheiere................................................................................................................56-57 Bibliografie

2

Introducere 1. Actualitatea cercetării şi gradul de investigaţie a problemei Problema recunoaşterii pe teritoriul Republicii Moldova a hotărârilor arbitrale pronunţate de instanţe străine cunoaşte în ultimii ani noi dimensiuni datorate fenomenului globalizării. Diversificarea relaţiilor juridice dintre diferite persoane fizice sau juridice care provin din jurisdicţii diferite ridică noi provocări în materie, unul dintre cele mai serioase obstacole în procedura de executare a hotărârilor fiind existenţa barierelor naţionale, respective ale sistemelor de drept diferite, aspecte de natură să împiedice atingerea scopului pentru care respectivele hotărâri fuseseră pronunţate. Ca regulă generală, suveranitatea fiecărui stat independent făcea ca o hotărâre străină să-şi producă efectele, numai pe teritoriul statului în jurisdicţia căruia hotărârea fusese pronunţată. Pentru a evita acest impediment fiecare stat încheia o serie de acorduri bi- sau multilaterale cu alte state, în vederea creării unor relaţii de reciprocitate. Pe baza acestor acorduri era necesar ca hotărârile arbitrale străine să fie recunoscute pe teritoriul statului unde se intenţiona ca acestea să-şi producă efectele. Importanţa actului recunoaşterii este neechivocă deoarece el conferă hotărârii străine autoritate de lucru judecat în ţara de executare, împiedicând declanşarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Arbitrajul internaţional a devenit o practică uzuală de soluţionare a disputelor internaţionale. Având în vedere acest aspect, statele din întreaga lume şi-au modernizat reglementările arbitrale. Metoda de soluţionare a disputelor în arbitrajul comercial internaţional este hibridă. Aceasta este determinată de o convenţie încheiată de particulari, care continuă cu o serie de proceduri stabilite de părţi, acestea din urmă având o mare importanţă. Se finalizează cu o hotărâre ce este obligatorie pentru părţi. În anumite condiţii, majoritatea instanţelor statelor lumii procedează la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a acesteia. Actualitatea cercetării este determinată de faptul că arbitrajul comercial internaţional s-a dezvoltat
3

fie în statele în care se consideră că respectivele sentinţe au caracter internaţional. 2. analiza cadrului juridic. Scopul şi sarcinile cercetării Scopul lucrării constă în cercetarea aspectelor ce ţin de recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine în vederea tratării problemelor existente la acest subiect. cat şi de peste hotare. a refuzului de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine şi efectele recunoaşterii acesteia. tema dată nu este îndeajuns cercetată în literatura de specialitate din Republica Moldova.rapid în ultimii ani având în vedere creşterea îngrijorătoare a disputelor din comerţul internaţional. a suspendării executării acesteia. prin aceasta înţelegând statul pe teritoriul căruia se află locul arbitrajului. Cercetarea procedurii de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetărilor efectuate îl constituie lucrările teoreticienilor în domeniul ştiinţei dreptului atât din ţară. Arbitrajul comercial internaţional este în plină expansiune. Recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţelor arbitrale comerciale internaţionale reprezintă efectul acestora fie în statul pe teritoriul căruia au fost pronunţate. multe jurisdicţii adoptând sau modernizând reglementări privind arbitrajul. Recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţelor arbitrale din domeniul arbitrajului comercial internaţional constituie o chestiune a cărei dificultate este cauzată de dificultăţi şi ezitări inerente. Baza metodologică a investigaţiei date o constituie poziţiile şi direcţiile contemporane ale teoriei cunoaşterii proceselor sociale şi a fenomenelor juridice. 2. 3. Cu toate acestea. a efectelor executării hotărîrii arbitrale. 4 . Analiza principalelor noţiuni privind recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine. pornind de la abordările teoretice şi practicile internaţionale existente. Scopul urmărit a fost concretizat în următoarele sarcini ale cercetării: 1. Analiza condiţiilor de executarea a hotărîrii arbitrale străine. 3.

precum şi publicaţiile 5 .Cercetările au fost efectuate in baza doctrinei şi practicii. lucrările de specialitate editate în Republica Moldova. metoda concluziei a fost folosită ca urmare a metodelor utilizate. formelor hotărare arbitrală străină. tendinţelor. directivelor şi regulamentelor Uniunii Europene. Dogaru Ion.a. Reperul teoretic al cercetării îl constituie lucrările savanţilor şi cercetătorilor cu renume mondial. • metoda clasificării a fost utilizată in evaluarea şi delimitarea diferitelor tipuri de recunoaştere atat ca formă. • metoda de sinteză a elementelor comune ale instituţiei recunoaşterii şi executării hotărarilor arbitrale străine din diferite state. in scopul evidenţierii efectelor juridice şi găsirii soluţiilor pentru problemele ce apar in cazul invocării hotărarii judecătoreşti străine in Republica Moldova. tratatelor şi acordurilor incheiate intre state. precum şi a legislaţiei Republicii Moldova. Stătescu Constantin. pentru a putea găsi caracteristici generale sau particulare. actelor normative internaţionale. România. aplicată pentru descrierea genezei şi a conceptului de metoda de analiză a fenomenului. cat şi conţinut. Pentru a face un studiu mai detaliat al problemei ce stă în atenţia noastră am folosit drept bază metodologică o serie de metode specifice de cercetare a problemelor cu caracter sociouman cum ar fi: • metoda descriptivă. • metoda de comparare a tendinţelor de evoluţie a procesului civil internaţional in diferite state. Suportul informaţional al lucrării este constituit din actele legislative şi normative ale Republicii Moldova. Băieşu Sergiu ş. cauzelor. cum ar fi: Dumitru Mazilu. Stoian Ion. materialele conferinţelor internaţionale. convenţiile internaţionale privind arbitrajul. a acţiunilor. Gribincea Lilia. • şi conjuncturii istorice care au favorizat progresul instituţiei recunoaşterii şi executării hotărarilor arbitrale străine. menţionate mai sus pentru a stabili clar şi concis concluziile autorului.

Inovaţia şi originalitatea ştiinţifică a lucrării În lucrare s-a încercat o expunere cît mai frecventă a ideilor proprii. principii de bază şi categorii ale recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine. refuzul de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine. în paragraful doi am analizat sesizarea instanţei competente. În capitolul I .Aspecte generale ale hotărârilor arbitrale străine’’ am analizat conceptul de arbitraj şi avantajele acestuia. Noutatea acestei lucrări e condiţionată de existenţa reglementărilor naţionale şi internaţionale pe problema recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine. limitele controlului judiciar asupra executării hotărârii arbitrale. concluzii. anexe şi bibliografie. trei capitole. iar ultimul paragraf este destinat convenţiilor şi tratatelor internaţionale în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine. În primul paragraf am analizat prescripţia de executare silită asupra hotărârii arbitrale străine cât şi condiţiile de executare a acesteia. precum şi materialele furnizate de Curtea de Arbitaj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova. în al doilea paragraf am analizat eliberarea titlurilor de executare silită a hotărârilor arbitrale străine. am evidenţiat particularităţile şi efectele hotărârilor arbitrale străine. Următorul capitol este consacrat recunoaşterii hotărârii arbitrale străine.. precum şi contestarea recunoaşterii în instanţa competentă. 5. Teza conţine introducere. 6 . materialele factologice şi datele statistice furnizate de arhivele judecătoriilor. Volumul şi structura tezei Volumul şi structura tezei rezultă din scopul şi obiectivele propuse. am punctat principalele noţiuni.din presa periodică. 4. În primul paragraf am descris şi am analizat condiţiile de recunoaştere a hotărârilor arbitrale străine. cu riscul ca ele să fie subiective şi să nu corespundă cu părerea unor cercetători. Capitolul III este rezervat procedurii de executare a hotărârii arbitrale străine.

când disputele de natură comercială erau soluţionate de părţi. pag. Arbitrajul şi avantajele sale Originile arbitrajului pot fi găsite în Antichitate.. S.. ci şi de către instituţii permanente de arbitraj”.1 pct.1 În zilele noastre. spre soluţionare în arbitraj. cît şi de instituţii permanente de arbitraj.Capitolul I. burse. Bucureşti. 1 Deleanu. Deleanu. I. cunoscătoare a obiectului litigiului.02. Trăsături generale ale arbitrajului § I.2008 defineşte arbitrajul astfel: .Arbitrajul intern şi internaţional’’.reglementarea litigiilor nu numai de către arbitrii numiţi pentru cazuri determinate (arbitraj ad-hoc). între părţile implicate în comerţul internaţional.cale” alternativă de soluţionare a litigiilor atît de către arbitri numiţi pentru fiecare caz aparte (arbitraj ad-hoc). 18. prin intermediul unei persoane de autoritate desemnate de părţi. Bucureşti 1992.23 din 22. Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional. 2005.o .23 7 2 . Legea cu privire la arbitraj nr.. la 21 aprilie 1961 defineşte în art. .arbitraj internaţional" vine din convenţiile internaţionale.. El poate fi instituţionalizat ca organ permanent pe lîngă camere de comerţ.2 b) arbitrajul ca fiind .1.. cu acordul părţilor. uniuni. Rosetti. „Dreptul comerţului internaţional”. dacă litigiul a fost trimis. pag. arbitrajul devine o metodă din ce în ce mai populară pentru rezolvarea disputelor comerciale şi mai ales a disputelor comerciale internaţionale. Octavian I.. cu reputaţie neştirbită.” Arbitrajul poate decide asupra unui litigiu care a apărut din raporturile de drept civil în sens larg dintre părţile cu capacitate deplină de exerciţiu. Ed. În calitate de arbitru poate fi orice persoană fizică aleasă de părţi sau numită în modul stabilit de părţi pentru soluţionarea prin arbitraj a litigiului.2 Denumirea de . Arbitrajul este o instituţie învestită cu funcţia de a soluţiona litigii care apar între persoane fizice şi/sau juridice. încheiată la Geneva. dar mai ales în Evul Mediu. practica de comerţ internaţional şi doctrina juridică de specialitate. cu excepţia litigiilor în materii în care legea nu permite soluţionarea lor pe calea arbitrajului. dar mai ales care se bucura de deplina încredere a celor care o solicitau pentru împărţirea dreptăţii.

în mediu 3-4 luni.asociaţii sau alte organizaţii. cu excepţia unor cazuri justificate. Instituţia arbitrajului oferă o modalitate avantajoasă de soluţionare a litigiilor care apar în derularea contractelor comerciale. hotărârea arbitrară pronunţată este definitivă şi obligatorie. necesitatea arbitrajului este indiscutabilă.chamber. pot activa. în care procedura se poate prelungi. adesea de corupţie şi îi lipseşte celeritatea în soluţionarea litigiilor. Daca nu există o altă întelegere între părţi. partea care a pierdut procesul suportă integral sau parţial valoarea taxelor şi a cheltuielilor de arbitraj. indiferent dacă vizează un litigiu intern ori internaţional. Procedura arbitrală este confidenţială. Ca atare. arbitraje generale şi speciale. Procedura arbitrală este mai rapidă şi mai puţin formală. Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova pune la dispoziţie acest mijloc de rezolvare a litigiilor. Regulamentul Curţii de Arbitraj stabileşte un termen de 6 luni. După soluţionarea litigiului. interne şi internaţionale. din moment ce cauza a fost transmisă spre 3 www. Avantajele apelării la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova sunt3: 1. având efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii. unde funcţionează în baza unor regulamente adoptate de acestea. Arbitrajul reprezintă o alternativă la jurisdicţia statală. 2. de asemenea. durata de soluţionare a litigiilor este foarte scurtă. În condiţiile legii. În Republica Moldova. Această jurisdicţie este marcată de formalism excesiv. de ineficienţă. pe baza unei structuri organizatorice şi administrative. Părţile pot să stabilească tribunalului arbitral un termen pentru soluţionarea litigiului. Procedura arbitrală este mai simplă şi mai accesibilă părţilor decât normele procesuale aplicate de instanţele judecătoreşti de stat pentru soluţionarea unor dispute similare. Arbitrajul este o formă de justiţie privată care oferă avantaje incontestabile pentru agentul economic.md 8 .

Părţile pot media conflictul. pe tranşe. 3. Medierea se bazează pe încrederea acordată de către părţi mediatorului. Curtea de Arbitraj are în structura sa 56 de arbitri.arbitrii Curţii de Arbitraj sunt specialişti cu înaltă calificare în domeniul dreptului şi relaţiilor comerciale internaţionale. termen în care trebuie pronunţată hotărârea arbitrală. Taxa arbitrală a Curţii de Arbitraj pe lângă CCI a Moldovei este mai mică decât taxele percepute în alte instituţii de arbitraj permanente din alte ţări. potrivit normelor privind taxa şi cheltuielile arbitrale. Atât arbitrajul. 8. în primul rand. Părţile desemnează arbitrii care vor soluţiona litigiul comercial în procedura arbitrală. 7. încheiata la New York. 10. inclusiv din ţările cu care Moldova are relaţii comerciale externe. Părţile pot numi în calitate de arbitri persoane care nu sunt în lista arbitrilor Curţii de Arbitraj. regresiv. 9. dacă aceştia sunt imparţiali şi au calificarea corespunzătoare. de voinţa părţilor expuse în contract şi de uzanţele comerciale indicate în speţă. în care părţile pot încheia o tranzacţie. a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea senţintelor arbitrale străine. Procedura arbitrală este confidenţială. Republica Moldova. în 1958. Costuri reduse . 9 .taxele de arbitraj sunt exprimate procentual. Se porneşte de la ideea că în orice litigiu comercial există un punct. alături de alte peste 100 state.Competenţa specializată a arbitrilor . Hotărârile arbitrale sunt definitive şi obligatorii pentru părţi din momentul pronunţării şi nu pot fi atacate în ceea ce priveşte fondul litigiului. Hotărârile arbitrale se bucură de o largă recunoaştere internaţionala. În comparaţie cu arbitrajul. procedura medierii are la bază o altă premisă. sedinţele de judecată nu sunt publice. 4. 5. nici o persoană nu are acces la informaţiile privind activitatea de soluţionare a litigiilor în Curtea de Arbitraj. 6.soluţionare tribunalului arbitral competent. cât şi medierea sunt metode alternative ale justiţiei statale. la valoarea obiectului litigiului. La adoptarea hotărârii arbitrale tribunalul arbitral se conduce.

Deci pot fi recunoscute şi executate atât încheierile judecătoreşti străine cât şi hotărârile arbitrale străine.467 CPC..hotărâre judecătorească străină” se întrebuinţează în sens larg. Iar tranzacţiile pot fi confirmate prin adoptarea unei încheieri.. precum şi sentinţa penală privind repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune” (art.467 alin. inclusiv tranzacţiile”..Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile’’. . Legislaţia noastră nu conţine o definiţie concretă referitor la noţiunea de .467 al..2 din convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine. Însă în Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova găsim noţiunea de . Chişinău 2006. Mihai . după cum rezultă din art. putem conchide.care este o persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile şi eficiente..hotărâre arbitrală străină”.(2) CPC) Făcând analiza logică a art. urmează a fi recunoscută şi executată pe teritoriul Republicii Moldova orice act de dispoziţie judecătoresc.. § I.hotărâre (sentinţă) arbitrală străină”. Ediţia I. prin .2.o hotărâre pronunţată în pricină civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe teritoriul altui stat. prevăzut de legislaţia naţională a statului. Adică. Conceptul şi noţiunea de hotărâre arbitrală străină Examinarea procedurii recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine implică o prealabilă calificare a noţiunii de .334 10 .. pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea.sunt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova.hotărâre judecătorească străină” care este definită ca . pag.(1) CPC.sentinţe arbitrale străine” se înţeleg nu numai sentinţele date de către arbitrii 4 Poalelungi.4 Astfel. stabilite prin legea naţională sau internaţională. dacă nu există careva interdicţii.. în vigoare pentru Republica Moldova din 1988. prin care litigiul a fost soluţionat în fond. Legislaţia internaţională stabileşte procedura prin care hotărârea arbitrală străină poate avea autoritatea lucrului judecat şi pe teritoriul Republicii Moldova. încheiată la New York în 1958. că noţiunea de . Conform art.

ci. Convenţia Europeană de la Geneva din 1961 privind Arbitrajul Comercial Internaţional (în vigoare pentru Republica Moldova din 5 martie 1998). deasemenea şi acele care sunt date de către organele permanente cărora părţile li s-au supus. sediul sau reşedinţa în state contractante diferite. cum ar fi cetăţenia sau domiciliul părţilor. În literatura de specialitate s-a relevat că sentinţa este echivalentul arbitral al unei hotărâri jurisdicţionale. judecătorul trebuie să procedeze la determinarea elementelor de extranietate pe care le conţine hotărârea arbitrală. se referă totuşi la caracterul sentinţei arbitrale. şi să nu fie considerată hotărîre naţională în statul în care se cere recunoaşterea şi executarea. Prin Convenţia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine s-a stabilit un dublu criteriu pentru ca o hotărîre să fie străină: în acest sens se cere ca să fie dată pe teritoriul unui stat. în ambele cazuri fiind vorba de organe nestatale. legea în temeiul căreia s-a dat etc. locul unde a fost dată hotărârea. deci un criteriu pozitiv. În absenţa unor criterii legale în funcţie de care sentinţele arbitrale pot fi considerate ca interne sau străine. create în vederea soluţionării unui anumit litigiu (arbitraj ad-hoc) sau a unor organe de arbitraj instituţionalizat prin intermediul unor organizaţii obşteşti. ea are aceleaşi efecte şi reprezintă hotărârea pe care instanţa arbitrală o poate da asupra litigiului cu care a fost învestită. 11 . Deci sentinţele arbitrale străine pot fi rezultatul activităţii unor organe particulare.numiţi pentru cazuri determinate. altul decît cel unde se solicită recunoaşterea şi executarea. deci un criteriu negativ. Aceasta poate duce la consecinţa că în unele cazuri dispoziţiile ambelor Convenţii (din 1958 şi din 1961) să se suprapună şi deci să fie luate în consideraţie criteriile de calificare a caracterului de extraneitate ale ambelor convenţii. deşi nu are drept obiect recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine. stipulând că în domeniul său de aplicare intră sentinţele date între părţi având la momentul convenţiei de arbitraj.

Particularităţile hotărârilor arbitrale străine Ca acte ale unei jurisdicţii speciale. având posibilitatea să aleagă normele de procedură (cele dispozitive. cu legislaţie. Ponderea efectivă a acestei componente. ori a conţinutului sau formei hotărârii – se află convenţia părţilor nu înseamnă că hotărârea însăşi va avea natură convenţională.. esenţială iniţial pentru declanşarea procedurii contencioase şi organizarea desfăşurării acesteia devine mai puţin semnificativă în faza finală a litigiului arbitral.§ I. hotărârile arbitrale trebuie considerate ca înzestrate cu autoritate de lucru judecat5. părţile aleg astfel fundamentul pe care se va „edifica” hotărârea tribunalului arbitral Piatra de temelie a arbitrajului rezidă deci în înţelegerea părţilor de a soluţiona litigiul 5 Tăbârcă. conţinutul şi forma hotărârii arbitrale. întrucât ea nu va fi rezultatul contractului judiciar al părţilor. civ. ca judecători privaţi. sub semnul independenţei şi al imparţialităţii. pr. pronunţată pe baza principiului contradictorialităţii. 363 alin. Ed. Hotărârea. Ei realizează o „supunere a dreptului” la situaţia dedusă judecăţii. Universul Juridic. Comentat şi adnotat. Faptul că la baza constituirii tribunalului arbitral – precum şi în determinarea normelor de desfăşurare a judecăţii.57 12 . activitatea de arbitrare şi sentinţa care o finalizează au un caracter jurisdicţional..3. jurisprudenţă şi doctrină’’. la fel cum se întamplă şi în cazul judecătorului învestit cu putere publică. de origine privată. Potrivit art. Mihaela. întrucât celor imperative trebuie să li se supună) după care să se realizeze judecata. ci rezultatul activităţii desfăşurate de arbitrii. 2007. concepută ca o veritabilă cale de atac. Chiar dacă temeiul juridic al arbitrajului este convenţia părţilor (care permite ca declanşarea procedurii să nu aibă loc în faţa instanţei de drept comun. 3 C. Buta. hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive. trebuie să fie motivată şi este supusă controlului judecătoresc pe calea acţiunii în anulare. În realitate.Codul de procedură civilă. Gheorghe . ceea ce înseamnă că ea se va bucura de toate atributele specifice actului jurisdicţional. pag.

arătând motivele admiterii sau respingeriimpretenţiilor). el are natură jurisdicţională şi se bucură de autoritate de lucru judecat din momentul pronunţării lui. nu sunt de natură să imprime acest caracter. că suntem în prezenţa unei judecăţi în primă şi ultimă instanţă – sau în alţi termeni – a unei judecăţi în primă instanţă. A afirma că arbitrajul are ca punct de plecare convenţia arbitrală. inclusiv conţinutul şi forma hotărârii arbitrale. stabilirii regulii de drept de către arbitrii (chiar şi atunci când părţile aleg ca judecata să se facă în echitate. Ea face corp comun cu convenţia arbitrală. decât prin exercitarea căii de atac. întrucât fără convenţia arbitrală sau dincolo de limitele ei. ci dimpotrivă. decizia în interesul legii unde se arată că „Acţiunea în anulare declanşează un control judecătoresc care se realizează pe cale de acţiune în primă şi ultimă instanţă (…) Faptul că hotărarea asupra acţiunii în anulare este supusă numai recursului nu demonstrează că suntem în prezenţa unei căi de atac. care se extinde în plan jurisdicţional. pe baza dezbaterilor contradictorii. hotărârii. că natura hotărârii arbitrale este una jurisdicţională şi că declanşarea procedurii arbitrale pe baza convenţiei părţilor. administrării probatoriului. o natură juridică ambivalentă. fiind vorba de un act ce pune capăt unui litigiu. nemaiputând fi modificat. Credem dimpotrivă. cu înlăturarea apelului” Ca atare. precum şi faptul că acestea pot stabili normele de procedură pe care tribunalul trebuie să le urmeze. Datorită specificului procedurii. cu respectarea unei proceduri. determinării elementelor de fapt şi în cele din urmă. un simplu exerciţiu de stil. hotărarea arbitrală este lipsită de temei. cel mult. În acest sens.pe calea arbitrajului. în condiţii de independenţă şi imparţialitate. instanţa arbitrală este obligată să îşi justifice soluţia. întocmai ca şi arbitrajul. de care este indestructibil legată (…) Dubla natură a arbitrajului se regăseste în toate actele şi fazele arbitrajului. Substanţa 13 . iar ca punct de sosire un act jurisdicţional poate însemna. dar nu o analiză stiinţifică. cenzurat. relativitatea lucrului judecat a sentinţei arbitrale se conjugă cu relativitatea efectelor convenţiei de arbitraj. contractuală şi jurisdicţională. Tranşarea litigiului adus spre judecată instanţei arbitrale nu se face pe baza contractului judiciar al părţilor. ci este urmarea dezbaterilor contradictorii. S-a susţinut că hotărarea arbitrală are. convenţional.

hotărarea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive nu înseamnă că de acest moment trebuie legată înzestrarea hotărârii cu autoritate de lucru judecat. iar cererea de învestire se introduce la instanţa judecătorească competentă de la sediul Curţii de Arbitraj. este vorba aici. comunicare ce nu are drept consecinţă decât începerea curgerii termenului de exercitare a acţiunii în anulare (potrivit C. de îndată sau în termenul aratat în hotărâre. Se va bucura de autoritate de lucru judecat şi hotărârea prin care se completează hotărarea iniţială a tribunalului arbitral. de o formalitate ulterioară adoptării hotărârii. civ. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de partea împotriva căreia s-a pronunţat. conform legii.sentinţei arbitrale nu poate consta în clauza compromisorie a părţilor. întrucât aceasta reprezintă ea însăşi o hotărâre care rezolvă parte din fondul litigiului. dar în acelaşi timp. locul şi rolul lor urmând să fie luat de părţi (şi atunci. Actul jurisdicţional are atributele specifice din chiar momentul pronunţării lui. care nu poate altera conţinutul hotărârii şi nu-i poate influenţa natura juridică. Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. neputându-se vorbi de o suspendare a acestora până la data comunicării lui către părţi. pentru că altminteri. La cererea părţii câştigătoare. şi în situaţia hotărârilor emanând de la instanţa de judecată). Sentinţa arbitrală învestită 14 . Împrejurarea că această hotărâre trebuie investită cu formulă executorie de către instanţa de judecată (căreia i-ar fi revenit competenţa să judece litigiul în absenţa convenţiei arbitrale) nu este de natură să afecteze funcţia jurisdicţională a actului ci doar să-i asigure eficacitatea pentru ipoteza în care dispoziţiile sale nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie (asa cum se întâmplă. de altfel. acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale). faptul că aplicarea formulei executorii nu o realizează chiar tribunalul arbitral este consecinţa neînzestrării acestei instanţe cu putere publică. ar însemna că hotărârea să nu mai aparţină arbitrilor. care ar mai fi rostul arbitrajului?). sentinţa arbitrală se învesteşte cu formula executorie. Faptul că. pr. activitatea lor să nu se mai desfăşoare sub semnul independenţei şi imparţialităţii.. care a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere. De asemenea.

fără a mai fi necesară o altă procedură separată. S. Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului. bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.. Rosetti. nu este semnată de arbitri. § I.6 Principalele efecte ale unei hotărâri arbitrale în dreptul intern sunt: A. Deleanu.4. c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală. devenite irevocabile. i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică. Ion. dacă legea nu prevede altfel. b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul făra să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante. 2005.45 15 . f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire. se vor realiza în volum deplin. Ed. nu arată data şi locul pronunţării. pag. 6 Deleanu. Efectele hotărârilor arbitrale străine Efectele hotărârilor instanţelor arbitrale. . e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului. Bucureşti. în care a fost adoptată hotărârea. indiferent de subiecţii antrenaţi în proces. d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Autoritatea lucrului judecat.Arbitrajul intern şi internaţional’’. g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele. de regulă în limita teritoriului statului.

ea nu poate constata existenţa sau lipsa unui drept in locul unei instanţe străine. efect consacrat de Codul civil ca o prezumţie legală absolută ce impiedică partea care a pierdut procesul să repună in discuţie dreptul recunoscut prin acea hotărare. deoarece tinde să preintampine contrarietatea dintre hotărarile judecătoreşti. deoarece o instanţă de judecată nu poate dezinvesti de puterea de a judeca o instanţă străină. Ordinul de a nu se rejudeca pricina definitive soluţionată se raportează la activitatea sistemului de organe jurisdicţionale ale unui stat. Elementul axiologic al autorităţii lucrului judecat se referă la materializarea soluţiei pronunţate. În conţinutul autorităţii lucrului judecat se includ. Forţa executorie a hotărârii înseamnă ordinul ce se conţine în hotărârea judecătorească dat organelor de executare silită de a indeplini dispozitivul hotărarii. la buna sa funcţionare. B. un element pe care il vom coercitiv (interzicerea rejudecării pricinii) şi. Pentru ca o hotărare irevocabilă să poată fi opusă autorităţii de lucru judecat intr-o nouă acţiune. pe de altă parte. in aceeaşi calitate.Autoritatea de lucru judecat este atributul principal al hotărârii irevocabile pronunţate de organul de jurisdicţie. in cazul in care cel care a pierdut procesul nu execută de bunăvoie cele prescrise in 16 . Forţa executorie. elementul axiologic işi păstrează caracterul de afi o chestiune de fond. fie prin obţinerea exequatur-ului. este necesar să existe intre prima şi a doua acţiune tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi. Autoritatea de lucru judecat se valorifică prin mijlocirea unei excepţii de fond ce poate fi ridicată oricand de partea interesată sau din oficiu de către instanţă. In caz contrar nu produce nici un efect pentru o instanţă de judecată naţională. prin urmare. Elementul coercitiv are o natură procedurală. Apare intrebarea. un element axiologic (valoarea ei de adevăr). acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. cand se dobandeşte autoritatea lucrului judecat? O hotărare străină va avea autoritate de lucru judecat in cazul recunoaşterii fie de plin drept. pe de o parte. Chiar dacă valoarea de adevăr a autorităţii de lucru judecat implică urmări procedurale.

Una dintre ele poate fi anularea hotărarii in urma admiterii unei căi extraordinare de atac in statul de origine sau fără ca hotărarea străină să fie anulată a expirat termenul de prescripţie. Puterea probantă ca act instrumentar este legată de constatările de fapt inserate in cuprinsul hotărarii. Dintre hotărârile străine nu toate se bucură de autoritatea lucrului judecat in statul de origine. prezentat ca o hotărare judecătorească. Puterea probantă a hotărarii judecătoreşti străine este independentă de recunoaşterea eficacităţii substanţiale. iar pe de altă parte. hotărarea judecătorească este asimilată cu un act. care fac dovada deplină pană la stabilirea falsului in 17 . Sub aspectul efectelor probaţiunii. Puterea probantă extrinsecă implică două operaţii distincte: verificarea valabilităţii formale a inscrisului. Această putere poate să inceteze din diferite cauze. Puterea probantă intrinsecă a hotărarii străine stabileşte valoarea de adevăr pe care o pot avea constatările de fapt cuprinse in hotărarea străină in statul solicitat. Prin prescripţie extinctivă se stinge dreptul la acţiune (in sens material). Puterea probantă a hotărarilor străine se clasifică in puterea probantă extrinsecă şi puterea probantă intrinsecă. constatările personale ale judecătorului străin consemnate in textul hotărarii. ea va avea puterea probantă pe care i-o conferă legea sub imperiul căreia a fost pronunţată. ce este.hotărarea judecătorească. trebuie să răspundem la intrebarea. ce caracterizează forţa obligatorie. prescripţia dreptului la acţiune? Pentru a răspunde la această intrebare este necesar să stabilim ce efect produce prescripţia extinctivă. Din dreptul internaţional privat face parte prescripţia dreptului la acţiune (in sens material) şi pentru a stabili natura juridică a prescripţiei extinctive. C. Potrivit regulii locus regit actum. inscris autentic cu efectele probatorii recunoscute de lege unui astfel de inscris. controlul veridicităţii semnăturilor şi sigiliului pe care le poartă. pentru dreptul internaţional privat. Puterea probantă este ataşată hotărarii judecătoreşti in calitatea sa de instrumentum şi nu de negotium. la care ne vom referi mai jos. Puterea probantă a unui act autentic. Din punct de vedere al puterii probante.

care au doar valoarea unor constatări făcute prin inscrisuri simple.statul străin. Recunoaşterea unei hotărâri înseamnă recunoaşterea efectelor acesteia. Astfel o hotărâre arbitrală recunoscută are puterea de lucru judecat ( în măsura în care statul în care este invocată nu subordonează acest efect de obţinere prealabilă a exequaturului). care să confere titularului drepturile rezultate din hotărârea străină. deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărâre.exequaturului. Prin exequatur se înţelege procedura judiciară în cadrul căreia instanţa de judecată competentă a unui stat declară executorie o hotărâre judecătorească sau arbitrală străină. cu excepţia puterii executorii. recunoaşterea va constitui primul pas pentru obţinerea executării silite a hotărârii. Aceste două proceduri –recunoaşterea şi încuviinţarea executării (exequaturul) . diferă de celelalte menţiuni din hotărarea străină.constituie prerogative exclusive ale statelor. Hotărârea arbitrală străină produce efecte în altă ţară dacă se îndeplinesc cerinţele stabilite de legea statului unde se invocă acele efecte. Aceste cerinţe legale constau în recunoaşterea hotărârii străine şi obţinerea încuviinţării executării pentru acea hotărâre. evaluate in funcţie de coroborarea lor şi cu alte mijloace de probă. Pentru a fi executată în mod silit o hotărâre arbitrală trebuie ca în prealabil să i se recunoască efectele specifice. aceiaşi eficacitate ca o hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească naţională. este obţinerea încuviinţării executării . Bineînţeles. iar faptele constatate printr-o asemenea hotărâre (precum executarea obligaţiei) sunt opozabile faţă de orice persoane. O hotărâre străină nu poate avea de plin drept forţa executorie şi autoritate de lucru judecat. 18 . Mecanismul juridic al recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine prin intermediul unei jurisdicţii statale. precum şi a tratatelor internaţionale la care fac parte. posibilitatea de a sili pe cel care-i încalcă dreptul sau să execute această hotărîre. ce urmează a fi executată pe teritoriul acestui stat în condiţii egale cu hotărârile judecătoreşti sau arbitrale naţionale. O hotărâre arbitrală străină nu poate avea însă. fiind acordate conform prescripţiilor normative ale legislaţiei interne statale.

80 19 .468 CPC întitulat ..7 În acest context. Volumul II. 1996. Ed. În ceea ce priveşte corelarea termenelor recunoaştere şi executare trebuie de menţionat că din cauza deosebirii de efecte şi a modului de a acţiona atât legislaţiile naţionale cât şi convenţiile internaţionale menţionează separat recunoaşterea unei sentinţe arbitrale şi executarea acesteia. precum şi de a recunoaşte acesteia autoritatea lucrului judecat. Astfel Convenţia de la New York din 1958 face această precizare în art. Bucureşti. art. încuviinţarea executării unei hotărâri arbitrale străine este cheia de boltă a întregului ansamblu de probleme juridice pe care le ridică recunoaşterea şi apoi executarea hotărârii respective.Cererea de recunoaştere a 7 Sitaru Dragoş-Alexandru „Dreptul comerţului Internaţional. în statul în care se cere executarea (statul solicitat) deoarece ea cuprinde acte de o oarecare gravitate asupra patrimoniului debitorului şi de aceea implica măsuri de verificare mai severe.fiecare stat contractant va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea unei sentinţe conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde hotărârea este invocată.” În literatura de specialitate s-a relevat că recunoaşterea unei hotărâri străine poate opera de plin drept în timp ce executarea acesteia trebuie autorizată în fiecare caz aparte. legislaţia Republicii Moldova nu face deosebire între recunoaştere şi executare în ceea ce priveşte modul de operare a lor Astfel.pag. Confuzia între noţiunile de recunoaştere şi executare ce are loc în legislaţia noastră este demonstrată şi prin faptul că în art. dacă aceasta nu se execută benevol de către partea obligată prin hotărâre.Obiectul exequaturului este dublu: de a acorda forţa executorie unei hotărâri arbitrale străine. Tratat”. ACTAMI. 467 alin.. În felul acesta. fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sau sunt recunoscute şi se execută în baza principiului reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine.3 prin care dispune că .(1) CPC dispune că hotărârile judecătoreşti străine inclusiv tranzacţiile sunt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova..

în temeiul încuviinţării date de curtea de apel de drept comun în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea”.hotărîrii judecătoreşti străine” se vorbeşte.. Capitolul II.1. Recunoaşterea hotărârii arbitrale străine § III. de fapt despre punerea în executare a acesteia: . Condiţii de recunoaştere a hotărârii arbitrale străine 20 . la cererea creditorului.Hotărîrea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în executare pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin urmare pentru recunoaşterea şi încuviinţarea executării unei hotărîri arbitrale străine trebuie să fie îndeplinite cumulativ următorele condiţii. Compromisul.V lit. în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost dată (art. Prin clauză compromisorie se înţelege acordul părţilor unui contract principal. Convenţia de arbitraj trebuie să fie valabilă în conformitate cu legea căreia părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţi în acest sens. Aceste cazuri sunt reglementate în art. indicându-se obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. arbitrajului. instanţa judecătorească competentă a Republicii Moldova căreia i s-a solicitat recunoaşterea şi încuviinţarea executării acestei hotărîri trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: . spre deosebire de clauza compromisorie. este privit ca o înţelegere de sine stătătoare faţă de contractul principal prin care părţile convin ca litigiul ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului. inclusiv incapacitatea părţilor convenţiei. exprimat într-o clauză înserată în acel contract sau într-un înscris separat.instanţa de judecată trebuie să fie investită în mod valabil printr-o convenţie de arbitraj neviciată printr-o cauză de nulitate. a) al Convenţiei de la New York) 21 . În cadrul verificării competenţei instanţei de arbitraj care a pronunţat hotărârea. de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi eventual referitor la acest contract. a) Competenţa instanţei de arbitraj. Competenţa se determină în conformitate cu voinţa părţilor exprimată în convenţia de arbitraj sub formă de clauză compromisorie sau compromis.V al Convenţiei de la New York din 1958.476 şi corespund în fond prevederilor art. potrivit legii aplicabile lor.Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru recunoaşterea şi încuvinţarea executării unei hotărîri arbitrale străine rezultă implicit din enumerearea cazurilor care justifică decizia instanţei judecătoreşti din Republica Moldova de a refuza recunoaşterea unei sentinţe arbitrale străine.

- instanţa de arbitraj nu trebuie să depăşescă competenţa pe care părţile i-au acordato. Hotărârea arbitrală depăşeşte limitele competenţei stabilite în convenţia de arbitraj dacă ea se referă la un diferend care nu este menţionat în compromis sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii ori cuprinde hotărâri care depăşesc prevederile compromisului sau ale clauzei compromisorii (art. V lit.c) al Convenţiei de la New York) b) Respectarea dreptului la apărare. Se consideră că dreptul la apărare nu a fost respectat dacă partea împotriva căreia este invocată hotărârea nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor, sau i-a fost imposibil pentru alt motiv să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare (art.V lit b) al Convenţiei de la New York c) Caracterul obligatoriu al hotărârii arbitrale. Nu poate fi recunoscută şi pusă în executare o hotărâre care nu a devenit încă obligatorie pentru părţi ori a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care, sau după legea căreia, a fost dată hotărârea (art.V lit.e) d) Constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj trebuie să fie conformă cu convenţia părţilor sau, în lipsa unei asemenea convenţii, să fie conformă prevederilor legii statului în care a avut loc arbitrajul. e) Obiectul litigiului trebuie să fie arbitrabil. Instanţa de judecată va refuza recunoaşterea şi încuviinţarea hotărârii arbitrale străine dacă va constata că în conformitate cu legea Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este suscepibil de a fi soluţionat de către arbitraj. f) Ordinea publică. Nu poate fi recunoscută şi pusă în executare o hotărâre arbitrală care contravine ordinii publice a Republicii Moldova. g) Existenţa reciprocităţii între ţara în care s-a emis hotărârea arbitrală şi ţara în care urmează să se execute. Reciprocitatea poate fi legislativă, diplomatică sau de fapt. La momentul aderării la Convenţia de la New York din 1958 Republica Moldova a făcut următoarea
22

rezervă: ,,convenţia va fi aplicată de către Republica Moldova pe bază de reciprocitate numai asupra sentinţelor arbitrale pronunţate pe teritoriul unui alt stat parte la Convenţie.” Pe lângă acestea, se cer îndeplinite şiurmătoarele condiţii: 1) Existenţa unei convenţii scrise. Fiecare dintre Statele contractante recunoaşte convenţia scrisă prin care părţile se obligă să supună unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea să se ivească între ele privind un raport de drept determinat, contractual sau necontractual, referitor la o problemă susceptibilă de a fi reglementată pe calea arbitrajului. Prin convenţie scrisă se înţelege o clauză compromisorie inserată într-un contract, sau un compromis semnat de părţi, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame. 2) Convenţia să nu fie caducă, inoperantă sau nesusceptibilă de a fi aplicată. Tribunalul unui Stat contractant, sesizat cu un litigiu privind problema asupra căreia părţile au încheiat o convenţie, va îndruma părţile la arbitraj, la cererea uneia din ele, dacă nu constată că zisa convenţie este caducă, inoperantă sau nesusceptibilă de a fi aplicată. Fiecare dintre Statele contractante va recunoaşte autoritatea unei sentinţe arbitrale şi va acorda executarea acestei sentinţe conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentinţa este invocată în condiţiile stabilite în articolele Convenţiei de la New York. Prin recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale cărora se aplică Convenţia nu vor fi impuse condiţiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecată mult mai ridicate, decît acelea care sunt impuse pentru recunoaşterea sau executarea sentinţelor arbitrale naţionale. 3) Pentru a obţine recunoaşterea şi executarea hotărării, partea care cere recunoaşterea şi executarea trebuie să prezinte odată cu cererea: a) originalul sentinţei autentificat în mod cuvenit, sau o copie a originalului întrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa;

23

b) originalul convenţiei arătate sau o copie întrunind condiţiile cerute pentru autenticitatea sa. 4) Dacă sentinţa sau convenţia nu este redactată într-o limbă originală a ţării în care sentinţa este invocată, partea care cere recunoaşterea şi executarea sentinţei va trebui să producă o traducere a acestor piese în această limbă. Traducerea va trebui să fie certificată de un traducător oficial, sau de un traducător cu jurămînt, ori de un agent diplomatic sau consular. Legea nr.22 din 22.08.2008 cu privire la arbitrajul comercial internaţional stipulează că hotărîrea arbitrală, indiferent de ţara în care a fost pronunţată, se recunoaşte ca fiind obligatorie şi, la depunerea în instanţă de judecată competentă a unei cereri scrise, se execută de plin drept. Condiţiile de recunoaştere sunt următoarele: 1) Partea care solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale străine este obligată să prezinte în judecată hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată. 2) Dacă hotărîrea arbitrală şi convenţia de arbitraj sînt expuse într-o limbă străină, partea este obligată să le prezinte în traducere în limba română, legalizată în modul stabilit de lege arbitrale contravine ordinii publice a Republicii Moldova. Dacă desfiinţarea hotărîrii arbitrale străine sau suspendarea executării ei este cerută instanţei competente, instanţa competentă în faţa căreia este invocată recunoaşterea sau executarea hotărîrii poate, dacă va considera oportun, să amîne statuarea şi, la cererea părţii care solicită recunoaşterea şi executarea hotărîrii, poate să oblige cealaltă parte să ofere garanţiile corespunzătoare.

§ III.2. Sesizarea instanţei hotărârii arbitrale străine Instanţa competentă de a recunoaşte şi a încuviinţa executarea hotărîrii arbitrale străine este, potrivit art.36 al.(1) lit.h CPC, Curtea de Apel Economică. Partea ce
24

data şi ora examinării. faxul. Neprezentarea din motive 25 . Mai mult ca atât. precum şi convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul respectiv. Potrivit art. ce ţine de înştiinţarea legală a creditorului despre locul. De aici rezultă că înştiinţarea creditorului nu este obligatorie.70 în coroborare cu art. domiciliul (reşedinţa) ori sediul. legalizată în modul stabilit de lege. data şi ora examinării cererii de recunoaştere a hotărîrii arbitrale străine. atunci când creditorul va solicita de a fi înştiinţat despre locul. Este discutabilă întrebarea. termenul de la care se cere executarea hotărîrii. partea obligată să le prezinte în traducere în limba română.(1) CPC cererea de recunoaştere a hotărîrii arbitrale străine se examinează în şedinţă de judecată. c) solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii. Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că instanţa competentă va înştiinţa numai debitorul despre locul. în cerere se indică numerele de telefon. înştiinţîndu-l în ordinea şi modul stabilit. Pentru soluţionarea justă şi rapidă a pricinii. Dar aceasta nu înseamnă că creditorul nu are dreptul de a participa la examinarea cererii sale. Dacă hotărîrea arbitrală sau convenţia arbitrală este expusă într-o limbă străină. b) numele sau sau denumirea debitorului. Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea examinării cererii. data şi ora examinării. alte date. pentru a participa personal sau prin reprezentant la examinarea cererii instanţa va putea admite această cerere.475 alin. poşta electronică. cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul. Neprezentarea din motive întemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii. La cerere se anexează hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată.solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale străine este obligată să prezinte în judecată o cerere care trebuie să conţină: a) numele sau denumirea creditorului. domiciliul (reşedinţa) ori sediul. data şi ora examinării cauzei. înştiinţîndu-l. precum şi al reprezentantului dacă cererea se depune de acesta.

Prin încheiere nu poate fi admisă soluţionarea în fond a litigiului. şi în caz de prezenţă a celorlalţi participanţi la proces. După ce instanţa ascultă explicaţiile debitorului.’’ În cazul în care hotărîrea arbitrală străină conţine soluţii asupra mai multor pretenţii disociabile.hotărîrea pronunţată nu a intrat în vigoare în conformitate cu legislaţia statului care a pronunţat hotărîrea .471 CPC sau de de tratatele internaţionale şi în special: . str..270 CPC cu o singură excepţie. Încheierea trebuie să corespundă art.de recunoscut spre executere hotărîrea judecătoriei sectorului 8 a oraşului Langhepas regiunea Tiumeni din 16 decembrie 2004.debitorul nu a luat parte la proces din cauză că lui sau reprezentantului său nu le-a fost la timp şi în modul cuvenit expediată citaţia despre data şi locul examinării cauzei 26 . să ceră explicaţii solicitantului recunoaşterii şi să interogheze debitorul privitor la cererea depusă ori să ceară explicaţii instanţei străine emitente. La examinarea cererii privind recunoaşterea şi executarea hotărîrii arbitrale străine se vor aplica prevederile Codului de Procedură civilă cu excepţiile stabilite în capitolul XVII din acelaşi cod. instanţa judecătorească pronunţă o încheiere de recunoaştere şi încuviinţarea executării silite a hotărîrii arbitrale străine sau de refuz al autorizării executării.14.neîntemeiate a creditorului sau reprezentantului său. Instanţa judecătorească poate refuza recunoaşterea hotărîrilor în temeiurile prevăzute în art. Astfel nu se admite ca în dispozitivul încheierii să se conţină astfel de concluzii: . De partajat apartamentul nr. La examinarea cererii de recunoaştere a hotărîrii arbitrale străine. instanţa sesizată poate după caz. 31 august oraşul Cahul Republica Moldova. citat legal nu împiedică examinarea cererii. încuviinţarea executării lor poate fi acordată separat.

cât şi denumirea instanţei de judecată din Republica Moldova care a recunoscut şi încuviinţat executarea acestei 27 .17 Codul de executare a Republicii Moldova. sau a arbitrajului internaţional. În temeiul hotărîrii arbitrale străine şi încheierii rămaseirevocabile instanţa care a recunoscut şi a încuviinţat executarea hotărîrii străine va elibera titlul executoriu. în cazurile stipulate în alin. 471 în coroborare cu art. . din oficiu.a expirat termenul de executare a hotărîrilor prevăzute de art. Titlul executoriu trebuie să corespundă cerinţelor expuse în art. Instanţa de judecată va prezenta titlul spre executare. Potrivit art. copia de pe încheierea judecătorească privind încuviinţarae executării silite a hotărîrii arbitrale străine sau refuzul autorizării executării se expediază de judecată creditorului şi debitorului în termen de trei zile de la data pronunţării. Încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară şi în termenele prevăzute de CPC. Conform art.14 Codul de executare a Republicii Moldova titlul eexecutoriu se eliberează la cerererea creditorului care va fi prezentat spre executare de către creditor. hotărîrile instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale.(1) CPC..executarea hotărîrii contravine suveranităţii Republicii Moldova şi pune în pericol securitatea Republicii Moldova sau contravine principiilor legislaţiei Republicii Moldova . 475 alin.12 al Codului de executare al Republicii Moldova.în Republica Moldova există o hotărîre a instanţei judecătoreşti emisă într+un litigiu între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri sau în procedura instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova este intentată o acţiune între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. recunoscute şi încuviinţate pentru executare pe teritoriul Republicii Moldova sunt acte supuse executării silite.dacă cauza este de competenţă a instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova. Potrivit art.(2) art. în special urmează a se indica atăt denumirea instanţei de judecată străină.436 CPC al Republicii Moldova dacă nu este prevăzut altfel de trataul internaţional .16 Codul de executare al Republicii Moldova.

decît dacă aceasta face dovada în faţa autorităţii competente a ţării unde recunoaşterea şi executarea sunt cerute: a) că părţile la convenţia amintită în articolului II erau. Refuzul recunoaşterii hotărârii arbitrale străine Recunoaşterea şi executarea sentinţei nu vor fi refuzate. documentul executoriu se prezintă pentru executare la oficiul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau sediul debitorului. totuşi. dacă dispoziţiile sentinţei care au legătură cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legătură cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului. sau că i-a fost imposibil.27 al Codului de executare al Republicii Moldova. creditorul poate prezenta documentul executoriu la oficiul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile. pentru un alt motiv. sau 28 .153 Codul de executare al Republicii Moldova. În cazul în care bunurile debitorului se aflăîn diferite localităţi. Potrivit art.. conform art. primele pot fi recunoscute şi executate. or. § III. în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost dată.3. sau c) că sentinţa menţionată se referă la un diferend menţionat în compromis. lovite de o incapacitate sau că convenţia menţionată nu este valabilă în virtutea legii căreia părţile au subordonat-o sau în lipsa unor indicaţii în acest sens. sau ale clauzei compromisorii. să-şi pună în valoare mijloacele sale de apărare. în virtutea legii aplicabile lor.hotărîri. hotărîrile arbitrale străine se primesc spre executare şi se execută numai în cazul în care hotărîrea respectivă a fost recunoscută şi încuviinţată executarea ei de către instanţa competentă din Republica Moldova. sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii sau că ele conţin hotărîri care depăşesc prevederile compromisului. la cererea părţii contra căreia ea este invocată. sau b) că partea împotriva căreia este invocată sentinţa nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj.

indiferent de ţara în care a fost pronunţată. menţionate la art. ea poate.24 din 22. paragraful 1 alineatul e).2008 recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale. se află în incapacitate sau convenţia de arbitraj nu este valabilă conform legii căreia părţile au subordonat-o ori.nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrilor ori despre procedura arbitrală sau.o parte a convenţiei de arbitraj. conform legii ţării în care a fost pronunţată hotărîrea. la cererea părţii care solicită executarea sentinţei.d) că constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenţia părţilor sau. Dacă anularea sau suspendarea sentinţei este cerută autorităţii competente vizată în articolul V. a fost dată sentinţa. să amîne statuarea asupra executării sentinţei. . deasemenea.08. Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi deasemenea. refuzate dacă autoritatea competentă a ţării în care recunoaşterea şi executarea constată: a) că în conformitate cu legea acestei ţări obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului. în lipsa unei indicaţii în acest sens.7. dacă consideră indicat. autoritatea în faţa căreia este invocată sentinţa poate. să ordone celeilalte părţi să furnizeze garanţii convenabile. nu a putut să prezinte 29 . conform Legii nr. că ea nu a fost conformă cu legea ţării în care a avut loc arbitrajul. sau după legea căreia. sau e) că sentinţa nu a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care. sau b) că recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contrară ordinei publice a acestei ţări. în lipsă de convenţie. Tot astfel. poate fi refuzată numai în următoarele cazuri: a) la cererea părţii împotriva căreia este invocată hotărîrea dacă aceasta prezintă instanţei de judecată probe că: . din orice alt motiv justificat.

sau care conţine decizii asupra unor chestiuni ce depăşesc prevederile convenţiei de arbitraj. dacă va considera oportun. . . art. .hotărîrea nu a devenit obligatorie pentru părţi sau a fost desfiinţată ori executarea ei a fost amînată de o instanţă de judecată competentă a ţării în care sau conform legii căreia a fost pronunţată hotărîrea. obiectul litigiului nu este susceptibil de soluţionare prin arbitraj. Codul de Procedură Civilă în capitolul LXII. sînt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional 30 . b) dacă instanţa de judecată constată că: .467-476 .constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu corespund convenţiei părţilor ori. Dacă desfiinţarea hotărîrii arbitrale străine sau suspendarea executării ei este cerută instanţei competente indicate la alin.hotărîrea a fost pronunţată asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenţia de arbitraj sau care nu se înscrie în prevederile convenţiei.Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi hotărîrilor arbitrale străine” statuează: Hotărîrile judecătoreşti străine.explicaţii. inclusiv tranzacţiile. instanţa competentă în faţa căreia este invocată recunoaşterea sau executarea hotărîrii poate.recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale contravine ordinii publice a Republicii Moldova. în lipsa unei asemenea convenţii. să amîne statuarea şi.(1) lit. nu sînt conforme legislaţiei statului în care a avut loc arbitrajul.a). poate să oblige cealaltă parte să ofere garanţiile corespunzătoare. Dacă dispoziţiile hotărîrii arbitrale referitoare la chestiunile cuprinse în convenţia de arbitraj pot fi delimitate de cele care nu sînt incluse în ea. partea hotărîrii care conţine dispoziţii referitoare la chestiunile cuprinse în convenţia de arbitraj poate fi recunoscută şi executată. la cererea părţii care solicită recunoaşterea şi executarea hotărîrii.în conformitate cu legea Republicii Moldova. ..

alte date. 31 . În cuprinsul cererii de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine se indică: a) numele sau denumirea creditorului. Pentru soluţionarea justă şi rapidă a pricinii. c) solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii.la care Republica Moldova este parte. Hotărîrile judecătoreşti străine prin care s-au luat măsuri de asigurare a acţiunii şi cele cu executare provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul Republicii Moldova. termenul de la care se cere executarea hotărîrii. hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor acestuia. domiciliul (reşedinţa) ori sediul. În acest sens. potrivit legii statului în care a fost pronunţată. Hotărîrea judecătorească străină care nu a fost executată benevol poate fi pusă în executare pe teritoriul Republicii Moldova. precum şi al reprezentantului dacă cererea se depune de acesta. la cererea creditorului. Repunerea în termenul omis din motive întemeiate se poate face de instanţa judecătorească a Republicii Moldova în modul stabilit la art. prin hotărîre judecătorească străină se înţelege o hotărîre pronunţată în pricină civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată pe teritoriul unui alt stat. în temeiul încuviinţării date de curtea de apel de drept comun în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea. fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărîrilor judecătoreşti străine. faxul. poşta electronică. în cerere se indică numerele de telefon. În cazul în care debitorul nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova ori cînd domiciliul nu este cunoscut. domiciliul (reşedinţa) ori sediul. b) numele sau denumirea debitorului. Hotărîrea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica Moldova în termen de 3 ani de la data rămînerii ei definitive.116.

legalizată de judecată în modul stabilit. pronunţă o încheiere de încuviinţare a executării silite a hotărîrii judecătoreşti străine sau de refuz al autorizării executării. Dacă în tratatul internaţional nu se indică astfel de acte. La examinarea cererii de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine. 32 . data şi ora examinării. cu respectarea prevederilor. conform legii statului în care s-a emis. înştiinţîndu-l. nu a participat la proces. b) actul oficial care confirmă rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti străine. d) actul care confirmă executarea anterioară a hotărîrii pe teritoriul statului respectiv. Neprezentarea din motive neîntemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii. Actele enumerate se însoţesc de traduceri în limba moldovenească autorizate şi supralegalizate. încuviinţarea executării căreia se cere. deşi a fost înştiinţată legal. încuviinţarea executării lor poate fi acordată separat. c) actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea. după ce ascultă explicaţiile debitorului şi examinează probele prezentate. dacă faptul acesta nu rezultă din hotărîre. Instanţa judecătorească. cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul. să ceară explicaţii solicitantului recunoaşterii şi să interogheze debitorul privitor la cererea depusă ori să ceară explicaţii instanţei străine emitente. Cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine se examinează în şedinţă de judecată. În cazul în care hotărîrea judecătorească străină conţine soluţii asupra mai multor pretenţii disociabile. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sînt de acord cu depunerea actelor în copii certificate. instanţa sesizată poate. Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amînarea examinării cererii. la cerere se anexează: a) copia de pe hotărîrea judecătorească străină.La cerere se anexează actele stipulate de tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte. după caz.

chiar şi nedefinitivă. g) hotărîrea judecătorească străină este rezultatul unei fraude comise în procedura din străinătate. f) a expirat termenul de prescripţie pentru prezentarea hotărîrii spre executare silită şi cererea creditorului de repunere în acest termen nu a fost satisfăcută de judecata Republicii Moldova. cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau în procedura instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova se află în judecată o pricină în litigiul dintre aceleaşi părţi. de încuviinţare a executării ei silite. se eliberează un titlu executoriu. nu a devenit irevocabilă sau nu este executorie.Sub rezerva verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru încuviinţarea executării hotărîrii judecătoreşti străine. instanţa judecătorească a Republicii Moldova nu poate proceda la reexaminarea fondului hotărîrii judecătoreşti străine şi nici la modificarea ei. c) examinarea pricinii este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova. 33 . conform legislaţiei statului pe al cărui teritoriu a fost pronunţată. data şi ora examinării pricinii. nefiind înştiinţată legal despre locul. rămase irevocabile. poate ameninţa securitatea Republicii Moldova ori poate să contravină ordinii ei publice. cu privire la acelaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri la data sesizării instanţei străine. care se expediază instanţei de la locul de executare a hotărîrii judecătoreşti străine. Refuzul de a încuviinţa executarea silită a hotărîrii judecătoreşti străine se admite în unul din următoarele cazuri: a) hotărîrea. d) există o hotărîre. a instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova emisă în litigiul dintre aceleaşi părţi. b) partea împotriva căreia este emisă hotărîrea a fost lipsită de posibilitatea prezentării la proces. e) executarea hotărîrii poate prejudicia suveranitatea. În temeiul hotărîrii judecătoreşti străine şi încheierii.

(l). Copia de pe încheierea judecătorească se expediază. în virtutea caracterului lor. încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi în termenele stabilite de prezentul cod. În Republica Moldova se recunosc următoarele hotărîri ale instanţelor judecătoreşti străine care. înştiinţînd-o. în termen de o lună după ce a luat cunoştinţă de primirea hotărîrii judecătoreşti străine. după ce examinează obiecţiile împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine. data şi ora examinării. Obiecţiile împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine ale persoanei interesate se examinează în şedinţă publică. precum şi persoanei care a înaintat obiecţii împotriva recunoaşterii hotărîrii judecătoreşti străine. Hotărîrea judecătorească străină care nu este susceptibilă de executare silită se recunoaşte fără procedură ulterioară dacă persoana interesată nu a înaintat obiecţii referitor la recunoaştere. nu cer procedură ulterioară: 34 . Instanţa judecătorească poate satisface cererea întemeiată a persoanei interesate privind amînarea examinării obiecţiilor. să înainteze la curtea de apel de drept comun de la domiciliul ori sediul său obiecţii împotriva recunoaşterii acestei hotărîri. în termen de 5 zile de la pronunţare.470 alin. Refuzul de a recunoaşte hotărîrea judecătorească străină care nu este susceptibilă de executare silită se admite în cazurile stabilite la art. persoanei la a cărei cerere a fost emisă hotărîrea judecătorească străină ori reprezentantului ei.471 alin. Instanţa judecătorească.Copia de pe încheierea judecătorească emisă în conformitate cu art.(3) se expediază de judecată creditorului şi debitorului în termen de 3 zile de la data pronunţării. cu înştiinţarea legală a acesteia despre locul. Persoana interesată este în drept ca. Încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi în termenele prevăzute de prezentul cod. Neprezentarea fără motive neîntemeiate a persoanei interesate citate legal nu împiedică examinarea obiecţiilor. pronunţă o încheiere.

partea este obligată să le prezinte în traducere în limba moldovenească. c) hotărîrile privind desfacerea. 471.a) hotărîrile referitoare la statutul civil al cetăţeanului statului a cărui judecată a pronunţat hotărîrea sau dacă. cu excepţia alin. precum şi convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul respectiv. între un cetăţean al Republicii Moldova şi un cetăţean străin. cu excepţia alin. fiind pronunţată într-un stat terţ.470. căreia i se cere recunoaşterea hotărîrii sau executarea ei. 35 . ale art. Cererea privind recunoaşterea hotărîrii arbitrale străine şi executarea ei poate fi respinsă. c).469. b) hotărîrile privitoare la desfacerea.a). precum şi la alte litigii dintre soţi. probe doveditoare că: a) una din părţile convenţiei arbitrale era într-o măsură oarecare incapabilă sau că această convenţie este ilegală potrivit legii guvernante.472. b) partea împotriva căreia este emisă hotărîrea nu a fost înştiinţată legal despre desemnarea arbitrului sau despre dezbaterea arbitrală ori nu a putut din alte motive să prezinte probe sau să dea explicaţii în faţa arbitrajului. se aplică în modul corespunzător şi referitor la recunoaşterea şi executarea hotărîrilor arbitrale străine. dacă aceasta va prezenta instanţei competente. anularea sau declararea nulităţii căsătoriei între cetăţeni ai Republicii Moldova dacă la data desfacerii căsătoriei ambii soţi erau domiciliaţi în străinătate. Dispoziţiile art. la solicitarea părţii împotriva căreia s-a emis. iar în lipsa unei astfel de probe. legalizată în modul stabilit de lege. d) şi f). că este ilegală în conformitate cu legea ţării în care a fost emisă hotărîrea. şi ale art. Dacă hotărîrea arbitrală sau convenţia arbitrală este expusă într-o limbă străină. Partea care solicită recunoaşterea sau executarea hotărîrii arbitrale străine este obligată să prezinte în judecată hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată.(3). a fost recunoscută mai întîi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi. b). cu excepţia celor cu privire la imobilele din străinătate. dacă la data desfacerii căsătoriei cel puţin unul dintre soţi era domiciliat în străinătate. anularea sau declararea nulităţii căsătoriei.(1) lit.

f) hotărîrea nu a devenit obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori executarea ei a fost suspendată de instanţa judecătorească a ţării în care a fost pronunţată hotărîrea sau în conformitate cu legea căreia a fost pronunţată.37.4.c) hotărîrea a fost pronunţată asupra unui litigiu neprevăzut de convenţia arbitrală sau nu se înscrie în condiţiile convenţiei. art. partea hotărîrii arbitrale care conţine dispoziţii referitoare la problemele ce decurg din convenţia arbitrală poate fi recunoscută şi pusă în executare. Instanţa judecătorească refuză. instanţa căreia i se solicită recunoaşterea hotărîrii arbitrale şi executarea ei poate amîna emiterea unei decizii asupra cererii dacă va considera că amînarea este raţională. nu se conformează legii din ţara în care a avut loc arbitrajul. d) hotărîrea conţine dispoziţii în probleme neprevăzute de convenţia arbitrală.24. § III. Contestarea hotărârilor arbitrale străine Potrivit Legii nr. hotărîrea arbitrală poate fi contestată în instanţă de judecată numai prin depunerea unei cereri de desfiinţare. să recunoască hotărîrea arbitrală străină şi să o execute. dacă dispoziţiile în problemele cuprinse în convenţia arbitrală pot fi separate de cele care nu se înscriu în ea. e) componenţa arbitrajului sau procedura dezbaterii arbitrale nu corespunde convenţiei părţilor ori. Dacă în judecată s-a depus o cerere privind desfiinţarea sau suspendarea executării hotărîrii arbitrale străine. Instanţa de judecată poate desfiinţa hotărîrea arbitrală dacă: 36 . în lipsa acestora. totuşi. de asemenea. stabilind că obiectul litigiului nu poate fi dat în dezbatere arbitrală conform legii Republicii Moldova sau că recunoaşterea hotărîrii şi încuviinţarea executării ei este în contradicţie cu ordinea publică din Republica Moldova.

. instanţa este în drept.nu a fost informată în modul corespunzător despre desemnarea arbitrului ori despre procedura arbitrală sau nu a putut prezenta explicaţii din alte motive justificate. se află în incapacitate sau convenţia de arbitraj nu este valabilă conform legii aplicabile alese de părţi sau. . iar dacă cererea este înaintată conform art.în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. să amîne pe un anumit timp examinarea chestiunii referitoare la desfiinţarea hotărîrii arbitrale pentru a oferi tribunalului arbitral posibilitatea de a relua procedura arbitrală 37 .35. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale poate fi înaintată în cel mult 3 luni de la data primirii acestei hotărîri de către partea care depune cererea.constituirea tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu corespund convenţiei părţilor. Dacă dispoziţiile în chestiunile cuprinse în convenţia de arbitraj pot fi separate de dispoziţiile care nu se înscriu în ea. numai dacă această convenţie nu contravine oricărei dispoziţii ale prezentei legi de la care părţile nu pot deroga. b) va constata că: . convenţia nu este valabilă conform legislaţiei Republicii Moldova.una din părţile convenţiei de arbitraj. poate fi desfiinţată numai partea din hotărîrea arbitrală care conţine dispoziţii referitor la chestiunile ce nu se înscriu în convenţia de arbitraj. iar în lipsa unei atare convenţii nu corespund prezentei legi. obiectul litigiului nu este susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului. de la data pronunţării hotărîrii de către tribunalul arbitral. dacă consideră necesar şi dacă o solicită una din părţi. în lipsa desemnării de către părţi a legii aplicabile.hotărîrea a fost pronunţată asupra unui litigiu care nu este prevăzut în convenţia de arbitraj ori care nu se înscrie în condiţiile convenţiei de arbitraj sau hotărîrea conţine decizii privind chestiuni ce depăşesc limitele convenţiei de arbitraj.a) partea care a înaintat cererea de desfiinţare a hotărîrii prezintă probe că: . . În caz de adresare în instanţă de judecată a cererii de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. hotărîrea arbitrală contravine ordinii publice a Republicii Moldova.

ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă. d) locul şi data pronunţării hotărîrii arbitrale. Codul de Procedură civilă. La acest drept se poate renunţa după pronunţarea hotărîrii arbitrale. înaintînd o cerere de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. potrivit opiniei tribunalului arbitral. stipulează următoarele cu privire la contestarea hotărîrii arbitrale: Hotărîrea arbitrală pronunţată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi contestată în judecată de către părţile în arbitraj. Cererea poate cuprinde. în lipsa convenţiei arbitrale. 38 . Părţile nu pot renunţa prin convenţie arbitrală la dreptul de a contesta hotărîrea arbitrală. f) solicitarea părţii interesate de a desfiinţa hotărîrea arbitrală. În cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se indică: a) instanţa căreia îi este adresată cererea. în termen de 3 luni de la data primirii hotărîrii arbitrale contestate. motivele contestării hotărîrii. fax. adresa electronică. domiciliul sau sediul lor. e) data înmînării hotărîrii arbitrale părţii care a adresat în judecată cererea de desfiinţare a hotărîrii. vor permite înlăturarea temeiurilor de desfiinţare a hotărîrii arbitrale.sau de a întreprinde alte acţiuni care. alte date. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se depune în scris şi se semnează de partea care contestă hotărîrea sau de reprezentantul ei. de asemenea. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se depune la instanţa care. număr de telefon. b) denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a adoptat hotărîrea. dacă legea Republicii Moldova sau tratatul internaţional la care aceasta este parte nu prevede altfel. c) numele sau denumirea părţilor în arbitraj. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se impune cu taxă de stat în cuantum stabilit de lege pentru cererea de eliberare a titlului executoriu. Cererea se înaintează de partea interesată.

Copia de pe hotărîrea arbitrajului permanent se autentifică de preşedintele arbitrajului permanent. în urma cercetării probelor prezentate de părţi în argumentarea pretenţiilor şi obiecţiilor lor. în original.La cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se anexează: a) hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată în modul stabilit. b) convenţia arbitrală este nulă în temeiul legii. Neprezentarea lor însă nu împiedică dezbaterea pricinii. data şi ora şedinţei de judecată. 39 . în cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. f) procura sau un alt act care atestă împuternicirile persoanei de a semna cererea. e) copia de pe cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. care se contestă. c) hotărîrea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi temeiurile. d) dovada de plată a taxei de stat. materialele dosarului. existenţa sau lipsa temeiurilor pentru desfiinţarea hotărîrii arbitrale. Hotărîrea arbitrală se desfiinţează în cazul cînd partea care cere desfiinţarea hotărîrii prezintă în judecată probe despre faptul că: a) litigiul examinat de arbitraj nu poate fi. la solicitarea ambelor părţi în arbitraj. Părţile în arbitraj sînt înştiinţate legal despre locul. b) convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul stabilit. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale depusă cu nerespectarea condiţiilor prezentului articol se restituie solicitantului sau ei nu i se dă curs. În timpul dezbaterii pricinii. Cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale se examinează în şedinţă de judecată în cel mult o lună de la data intrării ei în judecată. obiectul dezbaterii arbitrale. c) actele care argumentează cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. iar copia de pe hotărîrea arbitrajului constituit pentru soluţionarea unui anumit litigiu trebuie să fie autentificată notarial. judecata constată. locul şi data pronunţării ori nu este semnată de arbitri. d) dispozitivul hotărîrii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu pot fi executate. judecătorul poate cere arbitrajului. potrivit regulilor stabilite de prezentul cod pentru reclamarea probelor. potrivit legii. hotărîrea arbitrală.

instanţa judecătorească poate desfiinţa numai acea parte a hotărîrii arbitrale în care se conţin dispoziţii ce nu se înscriu în convenţia arbitrală. ori să depună cerere de chemare în judecată potrivit regulilor stabilite de prezentul cod. judecata pronunţă o încheiere despre desfiinţarea totală sau parţială a hotărîrii arbitrale sau despre refuzul de a o desfiinţa. Dacă dispoziţiile în problemele cuprinse în convenţia arbitrală pot fi separate de dispoziţiile care nu decurg din convenţie. inclusiv despre locul. ori hotărîrea arbitrală conţine dispoziţii în probleme ce depăşesc limitele convenţiei arbitrale. b) denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a emis hotărîrea contestată. c) numele sau denumirea părţilor în arbitraj.e) arbitrajul nu a fost constituit sau procedura arbitrală nu este în conformitate cu convenţia arbitrală. din alte motive întemeiate. f) partea interesată nu a fost înştiinţată legal despre alegerea (numirea) arbitrilor sau despre dezbaterile arbitrale. data şi ora şedinţei arbitrale sau. d) desfiinţarea totală sau parţială a hotărîrii arbitrale sau refuzul total sau parţial de a admite cererea petiţionarului. 40 . În încheierea judecătorească despre desfiinţarea hotărîrii arbitrale sau despre refuzul de a o desfiinţa trebuie să se indice: a) date despre hotărîrea arbitrală contestată şi locul pronunţării hotărîrii. g) arbitrajul s-a pronunţat asupra unui litigiu care nu este prevăzut de convenţia arbitrală ori care nu se înscrie în condiţiile convenţiei. cu excepţia cazului în care litigiul nu poate fi obiectul dezbaterii arbitrale. Desfiinţarea totală sau parţială a hotărîrii arbitrale nu împiedică părţilor să se adreseze din nou în arbitraj pentru soluţionarea litigiului. După ce examinează cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. nu s-a putut prezenta în faţa arbitrajului pentru a da explicaţii. h) hotărîrea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri.

18 din acelaşi cod. ori conţine dispoziţii în probleme care nu s-au cerut conform convenţiei arbitrale. În art.(3) stabileşte că hotărârea judecătorească străină poate fi înaintată spre executare silită în Republica Moldova. potrivit legii statului în care a fost pronunţată.12 Codul de executare a Republicii Moldova. în termen de trei ani de la data rămânerii ei definitive. hotărârile instanţelor de judecată şi ale arbitrajelor internaţionale. părţile în arbitraj se pot adresa. Se susţine că legislaţia Republicii Moldova nu stabileşte expres termenul de înaintare pentru executare silită a sentinţelor (hotărârilor) arbitrale 41 . în judecată în conformitate cu regulile generale din prezentul cod. Capitolul III. pentru soluţionarea unui astfel de litigiu.1. Executarea hotărârii arbitrale străine §III.467 alin. în art. se stabileşte. Codul de procedură civilă. dacă legea nu prevede altfel.Dacă hotărîrea arbitrală a fost desfiinţată total sau parţial din cauza nulităţii convenţiei arbitrale sau dacă hotărîrea a fost emisă într-un litigiu neprevăzut de convenţia arbitrală ori nu se înscrie în condiţiile convenţiei. că hotărârea judecătorească poate fi prezentată spre executare în decurs de trei ani de la rămânerea definitivă. sunt recunoscute ca acte ce pot fi supuse executării silite. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi condiţiile de executării hotărârii arbitrale străine Conform art.

pe teritoriul altui stat. Băieşu Aurel. În mod obişnuit.pag. putem concluziona. nici Codul de procedură civilă. fie. 1998 9 Băcanu. Sentinţa arbitrală străină poate fi recunoscută în Moldova. Într-adevăr. sentinţele arbitrale străine se execută de bunăvoie. c) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele sentinţelor arbitrale străine între Republica Moldova şi statul care a pronunţat sentinţa. Ion . 2005. că hotărârile (sentinţele) arbitrale străine pot fiînaintate spre executare silită pe teritoriul Republicii Moldova în termene de trei ani de la data rămînerii ei definitive dacă legea nu prevede altfel. ele se aduc la îndeplinire prin executare silită. reieşind din prevederile art. Chişinău’’.Controlul judecătoresc asupra hotărârii arbitrale’’. fie în ţara unde a avut loc pronunţarea.. uneori. Sentinţa arbitrală pronunţată într-un stat şi invocată într-altul.9 În caz contrar. Rotaru Alexandru.42 42 . nici Codul de executare nu reglementează expres această problemă.18 Cod de executare. b) instanţa care a pronunţat-o a avut.Lumina Lex. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) hotarârea este definitivă. spre a putea beneficia de puterea lucrului judecat.Dreptul comerţului internaţional. În caz de omiterea termenului din motive justificate. Bucureşti.. conform legislaţiei statului în care a fost pronunţată. ci de momentul când hotărârea străină a devenit definitivă.116 Codul de procedură civilă. instanţa de judecată din Republica Moldova poate repune acests termen în modul stability la art.12 Cod de executare. prin cumul cu art. . Subliniem faptul că începerea curgerii termenului de 3 ani ( care este un ternmen de prescripţie) este legat nu de momentul eliberării documentului executoriu (titlului executoriu) şi nici de momentul recunoaşterii hotărârii străine pe teritoriul Republicii Moldova.străine. devine în acesta din urmă sentinţă arbitrală străină. potrivit legii menţionate. 8 Alexa Oleg. Ed.8 Dar. potrivit legii statului unde a fost dată. competenţa de a judeca procesul.

cât şi actul de sesizare a instanţei arbitrale şi i s-a dat posibilitatea de a se apăra. chiar nedefinitivă. poate fi invocat numai de acea persoană. erau lovite de incapacitate sau convenţia amintită nu este valabilă în virtutea legii căreia părţile au 43 . dacă se dovedeşte în faţa autorităţii competente a ţării unde se cere recunoaşterea şi executarea că: . Condiţia reciprocităţii este asigurată în privinţa sentinţelor arbitrale date pe teritoriul statelor ce sunt părţi la Convenţia de la New York.Condiţia reciprocităţii nu este prevăzută de Convenţia de la New York. O astfel de cale de soluţionare poate fi stabilită printr-un contract sau prin alte înţelegeri care urmează să fie încheiate separat între persoanele fizice sau juridice respective din cele două ţări. Există acorduri comerciale bilaterale încheiate între Guvernul Moldovei şi guvernele diferitelor state în ceea ce priveşte rezolvarea pe cale amiabilă a unui eventual litigiu ce poate apărea între părţile contractante sau. Potrivit Convenţiei de la New York . decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei arbitrale străine. Într-adevăr. legea prevede că în ceea ce priveşte sentinţele date pe teritoriul unor state necontractante. recunoasterea si executarea sentintelor va putea fi refuzată. ţara noastră va aplica Convenţia numai pe baza reciprocităţii stabilite prin înţelegerea între părţi. dacă aceasta nu se poate realiza. Dacă sentinţa a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul. a instanţelor române sau se află în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine . trebuie să se constate ca i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbatere în fond.părtile la convenţia de arbitraj. părţile în litigiu vor putea recurge la o instanţă de arbitraj. Legislaţia naţională dispune expres condiţia reciprocităţii în cadrul aplicării convenţiei de la New York. Caracterul nedefinitiv al sentinţei. în virtutea legii aplicabile lor.sentinţa este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate -sentinţa încalcă ordinea publică de drept internaţional privat -procesul a fost soluţionat între aceleaşi părti printr-o hotărâre.

Sentinţa arbitrală străină dată de o instanţă competentă are forţă probantă în faţa instanţelor române cu privire la situaţiile de fapt pe care le constată. d) orice alt act.sentinţa nu a devenit obligatorie pentru părţi sau a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care sau după legea cărei ţări a fost dată sentinţa . în lipsă de convenţie. Executarea sentintei arbitrale străine se încuviinţează cu respectarea condiţiilor prevăzute mai sus. b) dovada caracterului definitiv al acesteia. ori în lipsa unei indicatii în acest sens. comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia sau actul de sesizare au fost cunoscute. ea nu a fost conformă cu legea ţării în care a avut loc arbitrajul . 44 .constituirea instanţei arbitrale sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenţia părţilor sau.obiectul diferendului nu este susceptibil de a fi reglementat pe calea arbitrajului în conformitate cu legea ţării în care se cere recunoaşterea şi executarea Cererea de recunoastere a sentintei arbitrale străine se ântocmeste potrivit cerinţelor prevăzute de legea procedurală română şi va fi însoţită de următoarele acte: a) copia sentintei străine. b) dreptul de cere executarea silită nu este prescris potrivit legii române. că hotărârea străină îndeplineşte condiţiile cerute de lege. cât şi a celor ce urmează: a) sentinţa este executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o. în completare. de către partea împotriva căreia s-a luat hotărârea.sentinţa se referă la un diferend nemenţionat în compromis sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii sau conţine hotărâri care depăşesc prevederile compromisului sau ale clauzei compromisorii . c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare. în timp util. în virtutea legii ţării unde a fost dată . de natură să probeze.subordonat-o.

2. e) procura sau un alt act care atestă împuternicirile persoanei de a semna cererea. e) data primirii hotărîrii arbitrale de partea care s-a adresat în judecată. În cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se indică: a) instanţa căreia îi este adresată cererea. b) convenţia arbitrală în original sau în copie legalizată în modul stabilit. Eliberarea titlurilor executorii privind executarea hotărârii arbitrale străine Problema eliberării titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se examinează de instanţă la cererea părţii în arbitraj care a avut cîştig de cauză. b) arbitrajul care a pronunţat hotărîrea şi componenţa lui nominală. d) copia de pe cererea de eliberare a titlului executoriu. adresa electronică. c) numele sau denumirea părţilor în arbitraj. Cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se depune în scris de partea care a avut cîştig de cauză ori de reprezentantul ei. alte date. în lipsa convenţiei arbitrale. f) solicitarea părţii care a avut cîştig de cauză de a i se elibera titlu de executare silită a hotărîrii arbitrale. d) locul şi data pronunţării hotărîrii arbitrale. domiciliul sau sediul lor.§III.Cererea de eliberare a titlului executoriu se depune în instanţa care. c) dovada de plată a taxei de stat. ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă. La cererea de eliberare a titlului executoriu se anexează: a) hotărîrea arbitrală în original sau în copie legalizată în modul stabilit. Copia de pe hotărîrea arbitrajului permanent se autentifică de preşedintele acestuia. 3) În cerere se poate indica şi numărul de telefon. 45 . iar copia de pe hotărîrea arbitrajului constituit pentru soluţionarea unui anumit litigiu se autentifică notarial. faxul.

data şi ora şedinţei de judecată. la solicitarea ambelor părţi în arbitraj. să amîne examinarea cererii de eliberare a titlului executoriu şi. Părţile în arbitraj sînt înştiinţate legal despre locul. enumerate la art. Cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale se examinează în şedinţă de judecată în cel mult o lună de la data depunerii în instanţă. din alte motive întemeiate. Judecata refuză să elibereze titlul de executare silită a hotărîrii arbitrale numai dacă partea în arbitraj care nu a avut cîştig de cauză prezintă în judecată probe despre faptul că: a) convenţia arbitrală este nulă în temeiul legii. data şi ora şedinţei arbitrajului sau. instanţa constată existenţa sau lipsa temeiurilor.Cererea de eliberare a titlului executoriu depusă cu încălcarea condiţiilor menţionate se restituie persoanei care a înaintat-o sau ei nu i se dă curs. poate obliga cealaltă parte la asigurarea eventualelor pagube. în conformitate cu prezentul cod. b) partea în arbitraj nu a fost înştiinţată legal despre alegerea (numirea) arbitrilor sau despre dezbaterile arbitrale şi nici despre locul.485. ori conţine dispoziţii în 46 . conform regulilor stabilite de prezentul cod. Neprezentarea lor însă nu împiedică dezbaterea pricinii. judecătorul poate cere arbitrajului materialele dosarului în al căror temei se solicită eliberarea titlului executoriu. potrivit regulilor stabilite de prezentul cod pentru reclamarea probelor. dacă va considera raţional. c) hotărîrea arbitrală este emisă într-un litigiu care nu este prevăzut de convenţia arbitrală ori care nu se înscrie în condiţiile convenţiei. În cadrul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. Dacă în instanţa se găseşte în dezbatere cererea de desfiinţare a hotărîrii arbitrale. pentru refuzul de a elibera titlu executoriu în urma cercetării probelor prezentate de părţi în argumentarea pretenţiilor şi obiecţiilor înaintate. la solicitarea părţii care a adresat în judecată cererea de eliberare a titlului. În timpul examinării pricinii în şedinţă de judecată. nu a putut să dea explicaţii arbitrajului. instanţa la care se examinează cererea de eliberare a titlului executoriu în temeiul acestei hotărîri este în drept.

precum şi în cazul cînd hotărîrea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri. de asemenea. Dacă dispoziţiile în problemele care decurg din convenţia arbitrală pot fi separate de dispoziţiile care nu rezultă din această convenţie. b) numele sau denumirea părţilor în arbitraj. Judecata refuză. După ce examinează cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale. Încheierea judecătorească de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale trebuie să cuprindă: a) denumirea şi componenţa nominală a arbitrajului care a pronunţat hotărîrea. conform legii în al cărei temei a fost pronunţată. Refuzul de a elibera titlu de executare silită a hotărîrii arbitrale nu împiedică părţile să se adreseze din nou în arbitraj. judecata eliberează titlu executoriu numai în acea parte a hotărîrii arbitrale care conţine dispoziţii privitor la problemele care se înscriu în convenţia arbitrală. ori să înainteze acţiune în baze generale. În cazul refuzului total sau parţial de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale datorat nulităţii convenţiei arbitrale sau în cazul emiterii 47 . e) hotărîrea arbitrală nu a devenit obligatorie pentru părţile în arbitraj ori a fost desfiinţată de judecată. d) componenţa arbitrajului sau procedura dezbaterilor arbitrale nu s-a conformat cu convenţia arbitrală sau cu legea. să elibereze titlu executoriu dacă va constata că litigiul examinat de arbitraj nu poate fi obiectul dezbaterii arbitrale potrivit imperativului legii. dacă posibilitatea adresării nu s-a epuizat. d) menţiunea despre eliberarea titlului de executare silită a hotărîrii arbitrale sau despre refuzul de a-l elibera. instanţa judecătorească pronunţă o încheiere privind eliberarea titlului executoriu sau refuzul de a-l elibera. c) date despre hotărîrea arbitrală de eliberare a titlului de executare silită a hotărîrii pe care o solicită petiţionarul şi locul pronunţării ei.probleme neprevăzute de convenţia arbitrală.

instanţele noastre nu au în nici un caz dreptul de a judeca încă o dată o cauză care a fost definitiv soluţionată în străinătate. că în sistemul controlului de regularitate a hotărârii arbitrale străine (prin opoziţie cu cel al revizuirii de fond) hotărârea emanată de la o instanţă străină nu poate fi sub nici o formă modificată. Cu alte cuvinte. Ea se bucură de intangibilitate. Aceasta ar înseamna o intervenţie neautorizată în competenţa unei autorităţi arbitrale străine. a temeiniciei şi justeţei respectivei hotărâri. Limitele controlului judiciar asupra executării hotărârii arbitrale străine Instanţa de judecată ce va examina cererea de încuvinţare a executării silite trebuie să o supună unui control riguros privind respectarea de către hotărîrea arbitrală străină a condiţiilor eliberării executorului. potrivit regulilor stabilite de prezentul cod. fiind de principiu.hotărîrii într-un litigiu neprevăzut de convenţia arbitrală. sau în cazul neînscrierii în condiţiile convenţiei. respectiv.3. Este unanim recunoscut. În acest sens art. §III. instanţa judecătorească a Republicii Moldova nu poate proceda la reexaminarea fondului hotărârii arbitrale străine şi nici la modificarea ei.. sau al existenţei de dispoziţii din convenţie în probleme neprevăzute de aceasta. Încheierea judecătorească poate fi atacată în ordinea şi în termenul stabilit de lege. Verificarea condiţiilor de regularitate se realizează în cadrul unui control limitat care exclude posibilitatea reexaminării în fond a litigiului şi. sancţiunea neregularităţii fiind refuzul exequaturului.prezumţii de regularitate internaţională” se bucură Convenţia de la New York din 1958.470 CPC prevede expres că sub rezerva verificării condiţiilor prevăzute de lege pentru încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine. părţile în arbitraj sînt în drept a se adresa în judecată pentru soluţionarea unui astfel de litigiu. 48 . Acest control nu însemnă verificarea fondului litigiului sau soluţionarea lui din nou şi nici într-un caz modificarea hotărârii arbirale străine. De beneficiul unei .

conţinând în dispoziţiile lor o serie de condiţii care trebuie îndeplinite. Cea mai eficace metodă de creare a unui sistem internaţional de drept apt de a guverna arbitrajul comercial a fost promovată prin intermediul convenţiilor internaţionale. exprimată prin legi şi coduri.Hotărârea străină fiind intangibilă. prin intermediul Legii model. 49 . Convenţii şi tratate internaţionale în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor arbitrale străine Convenţiile şi tratatele internaţionale aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti străine sunt prioritare în rezolvarea litigiilor din acest domeniu. De asemenea. cu convenţiile internaţionale care au fost ratificate de către Republica Moldova în ceea ce priveşte instituţia recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti străine. Convenţiile internaţionale au constituit liantul între diverse sisteme de drept care. au ca obiectiv conferirea eficacităţii convenţiilor arbitrale şi sentinţei arbitrale. reguli de procedură. precum şi temeiuri de refuz a recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti străine. ar fi fost preferabilă o altă soluţie decît acea dată litigiului în străinătate.4. servind în multe situaţii în calitate de precedent. mai recent. instanţa de executare nu ar putea în nici un caz obiecta că potrivit opiniei sale. Nici un control nu este îngăduit cît priveşte interpretarea dată de judecătorul sau arbitrul străin faptelor procesului sau valoarea lor juridică. dispoziţii referitoare la legea aplicabilă. Aceste convenţii au menirea de a facilita executarea hotărârilor străine. În baza convenţiilor stipulate s-a conturat o jurisprudenţă bogată. O importanţă deosebită se acordă compatibilităţii legislaţiei interne. deşi diferă ca modalitate de exprimare. reguli de competenţă. este interzis a se administra în cadrul unei proceduri de executare probe suplimentare privind situaţia litigioasă. § III.

adoptată în 1889. a fost adoptată Convenţia de la Geneva din 1927. acest protocol constituie o importanţă contributie la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţelor arbitrale străine. de la data adoptării acesteia adoptîndu-se mai multe tratate şi convenţii internaţionale. Convenţia de la Geneva (1927). Scopul acestei convenţii a fost de a stabili o procedură de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a unei sentinţe arbitrale pe teritoriul statelor-părţi. regională. Convenţia reprezintă o încercare timpurie de a rezolva diferitele probleme ce apar în procesul de încuviinţare a executării silite a sentinţei arbitrale. prin esenţă. Acest protocol a fost conceput în scopul promovării arbitrajului comercial internaţional în toate etapele litigiului arbitral. Aceste două convenţii marchează prima etapă în recunoaşterea importanţei arbitrajului comercial internaţional în dezvoltarea comertului internaţional. Primul document modern şi autentic internaţional a fost Protocolul de la Geneva (1923). face un pas înainte. această convenţie este. Statele-părţi s-au obligat să garanteze potrivit propriei legislaţii executarea sentinţei arbitrale pronunţate în temeiul convenţiei arbitrale ce intra în domeniul de aplicare al protocolului. Aceste condiţii sunt următoarele: 50 . adoptată tot sub auspiciile Naţiunilor Unite. Caracterul executoriu al convenţiilor arbitrale şi al sentinţelor arbitrale trebuie identificat în versiunea modernă a Convenţiei de la New York. Protocolul de la Geneva (1923) este limitat ca domeniu de aplicare şi efecte. reglementează recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţei arbitrale pe teritoriul anumitor state latino-americane. Convenţia de la Montevideo. Ulterior. document adoptat la initiaţiva Curţii de Arbitraj International din Paris şi sub auspiciile Naţiunilor Unite. Aceasta înseamnă că o sentinţă arbitrală va fi recunoscută ca obligatorie şi va fi executată silit internaţional pe teritoriul oricăruia din statele contractante sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii.Prima a fost Convenţia de la Montevideo. Cu toate acestea. Drept urmare. Protocolul de la Geneva ofera soluţii cu privire la încuviinţarea executării silite a sentinţelor arbitrale pe teritoriul statului unde au fost pronunţate.

nici în Convenţia de la New York. menţiunea potrivit căreia „sentinţa este definitivă în ţara în care a fost pronunţată” pare potrivită: dar conduce la ceea ce este binecunoscut sub denumirea de „dublu exequatur”. părţile litigante au sediul pe teritoriul unuia din statele-părţi ale convenţiei. În anumite ţări. Este de înţeles că un stat poate să nu recunoască şi să nu încuviinţeze executarea silită a unei sentinţe arbitrale ce încalcă ordinea publică. Aceasta înseamnă că se poate formula acţiune în anularea unei senţinte arbitrale nu numai pentru faptul că aceasta este contrară ordinii publice.– sentinţa arbitrală a fost pronunţată în temeiul convenţiei arbitrale guvernate de Protocolul de la Geneva (1923). Apoi trebuie îndeplinite anumite condiţii preliminare. dar este mai puţin de înţeles că principiile sistemului de drept din statul respectiv să fie luate în considerare în ipoteza în care o sentinţă a fost pronunţată într-un alt stat şi potrivit principiilor juridice valide ale acestuia. Mai mult decât atât. îndeplinirea acestora urmând a fi probată de partea ce solicita încuviinţarea executării silite. o sentinţă arbitrală este recunoscută ca obligatorie dacă o instanţă locală şi-a dat acordul pentru încuviinţarea executării silite fie prin procedura exequaturului. cât şi motivele refuzului acestora invocate de un stat parte la respectiva convenţie. ci şi pentru faptul că încalcă principiile juridice ale forului. Această convenţie 51 . aceasta satisface – – cerinţele preliminare instituite de Convenţia de la Geneva. Un alt exequatur trebuie obţinut de la instanţele forului în scopul punerii în executare a hotărârii. sentinţa arbitrală a fost pronunţată pe teritoriul unuia din statele contractante. Dacă o sentinţă arbitrală satisface aceste condiţii relevante. în sensul că sentinţa arbitrală nu trebuie să fie contrară principiilor instituite de sistemul de drept pe teritoriul căruia se solicită încuviinţarea executării silite. Aceasta cerinţa nu este prevazută nici în LEGEA MODEL. Convenţia de la New York stabileşte atât procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a unei sentinţe arbitrale. O serie de dificultăţi sunt generate de una din cerinţele Convenţiei de la Geneva. fie în alt mod.

Convenţia de la New York stabileşte următoarele: „În momentul semnării sau ratificării prezentei Convenţii. Potrivit acestei dispoziţii. Prima rezervă se referă la reciprocitate. dar are şi efectul limitării domeniului de aplicare al convenţiei de la New York. Ea se aplică. În loc de a fi aplicată tuturor statelor indiferent de locul unde au fost pronunţate. o sentinţă arbitrală pronunţată pe teritoriul unui stat (chiar daca acel stat nu este parte a convenţiei) va fi recunoscută şi executată silit pe teritoriul altui stat-parte la Convenţie. Cu privire la rezerva reciprocităţii.a reprezentat primul dintr-o serie de demersuri majore întreprinse de Naţiunile Unite în sensul sprijinului dezvoltării arbitrajului comercial internaţional. Dar această limitare este diminuată de numărul considerabil al statelor-părti la convenţie. 52 . pe baza de reciprocitate. să declare că va aplica convenţia recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţelor arbitrale pronunţate pe teritoriul oricărui alt stat contractant“. aderării la ea sau notificării de extindere prevăzute la art. Rezerva cu privire la reciprocitate avantajează statele. sentinţelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentinţe naţionale în statul unde este cerută recunoaşterea şi executarea lor”. Cu toate acestea. domeniul Convenţiei de la New York este limitat la sentinţele arbitrale pronuntaţe în statele-părţi la convenţie. Spre deosebire de Convenţia de la Geneva. în sensul că stabileşte o metodă mai simplă şi eficace de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a senţintelor străine. de asemenea. Cea de-a doua rezervă se referă la raporturile considerate comerciale. Convenţia de la New York promovează o concepţie internaţională surprinzătoare prin faptul că stabileşte următoarele: „Prezenta convenţie se aplică recunoaşterii şi executării sentinţelor arbitrale date pe teritoriul unui alt stat decât acela unde se cere recunoaşterea şi executarea sentinţelor rezultate din diferende între persoane fizice şi juridice. această din urmă rezervă existând şi în Protocolul de la Geneva din 1923. Convenţia de la New York reprezintă o îmbunătaţire substanţială a Convenţiei de la Geneva (1927). Convenţia permite părţilor să adere cu două rezerve. orice stat poate. există o caracteristică a acestei tendinţe internaţionaliste. X.

Similar rezervei reciprocităţii. Din moment ce este stabilită procedura recunoaşterii. Rezerva cu privire la raporturile considerate comerciale. Convenţia de la New York conţine o menţiune suplimentară cu privire la rezerve. Convenţia de la New York înlocuieşte protocoalele obligatorii încheiate de state şi constituie o îmbunătăţire substanţială în sensul că este conferit un efect mai generos validităţii convenţiei arbitrale. şi aceasta determină o interpretare neuniformă a convenţiei. Aceasta a fost catalogată „ca fiind singurul şi cel mai important pilon al edificiului internaţional“.Art. iar faptul că dreptul contractual al fiecărui stat stabileşte caracterul comercial sau necomercial al raportului juridic a creat dificultăţi în aplicarea acestui document internaţional. 35 şi 36 din LEGEA MODEL UNCITRAL stabilesc procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a unei sentinţe internaţionale indiferent de statul pe teritoriul căruia a fost pronunţată. Din moment ce este stabilită procedura încuviinţării executării silite a sentinţei arbitrale. Nu este obligatoriu ca raportul juridic considerat comercial de legislaţia unui stat să fie caracterizat la fel de legislaţia altui stat. Formalităţile recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţelor 53 . Convenţia de la New York stabileşte modalitatea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite a sentinţelor arbitrale. Drept urmare şi pe bună dreptate. recunoaşterea poate fi solicitată pe cale de acţiune sau poate fi invocată pe cale de excepţie. şi această rezervă limitează domeniul de aplicare al Convenţiei de la New York. precum şi „ca exemplul cel mai edificator al legislaţiei internaţionale din întreaga istorie a dreptului comercial“. aşa cum am aratat. statul va putea să declare că va aplica Convenţia numai diferendelor rezultate din raporturi de drept contractuale sau necontractuale care sunt considerate comerciale de către legea naţională. statul-parte la convenţie se obligă să respecte sentinţele arbitrale la care se referă aceasta din urmă. Convenţia de la New York a fost laudată în termeni entuziaşti. Totodată. Astfel. statul-parte la convenţie să asigure executarea silită a acestora în conformitate cu propriile reguli de procedură.

Deşi acesta este un aspect descurajator pentru partea câştigâtoare.originalul convenţiei arbitrale la care se referă articolul II sau o copie certificată a acesteia. Aceasta a determinat efectuarea unui raport UNCITRAL în sensul că armonizarea reglementărilor arbitrale din diferite ţări ale lumii ar putea fi mai uşor realizată printro reglementare uniformă sau model. se poate naşte ideea că sentinţa arbitrală să fie executată în alt stat pe teritoriul căruia cel ce a pierdut procesul are o serie de bunuri. . Este un text pe care multe ţări l-au adoptat fie în integralitate. Totodată. Dacă a fost refuzată încuviinţarea executării silite a sentinţei arbitrale. fie cu minore modificări. este un text pe care orice stat îl are în vedere în ipoteza în care intenţionează să adopte o reglementare arbitrală modernă. ale cărei lucrări s-au desfăşurat la Viena. Odata exhibate aceste documente. nu se pot executa silit bunurile celui ce a pierdut procesul. Partea ce solicită recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţei arbitrale trebuie să exhibe următoarele documente relevante: . instanţa va încuviinţa recunoaşterea şi executarea silită a sentinţei arbitrale. Legea Model începe cu o propunere de reformare a Convenţiei de la New York.originalul sentinţei arbitrale sau o copie certificată a acesteia. Textul reglementează procesul arbitral în integralitate. iar forma textului este accesibilă. termenii utilizaţi fiind lesne de înţeles. iar recomandarea Adunării Generale a Naţiunilor Unite privind adoptarea de către statele membre a Legii Model a fost adoptată în decembrie 1985. cu alte cuvinte. Potrivit Conventiei de la New York. Legea Model a reprezentat un succes major.arbitrale sunt simple. Totul depinde de motivul pentru care s-a refuzat încuviinţarea executării silite. recunoaşterea şi încuviinţarea executării sentinţei arbitrale pot fi refuzate dacă partea litigantă adversă demonstrează: 54 . Textul final al Legii Model a fost adoptat prin rezoluţia UNCITRAL în cadrul sesiunii din iunie 1985. în afara de cazul în care sunt incidente motivele refuzului recunoaşterii şi încuviinţării executării silite. partea câştigătoare este impiedicată să obţină ceea ce i s-a acordat. Refuzul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţei arbitrale în sistemul Convenţiei de la New York.

. 36 alin. lovite de o incapacitate sau convenţia menţionată nu este valabilă în virtutea legii căreia parţile au subordonat-o. 2. Constituirea Tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenţia părţilor sau cu legea relevanta aplicabilă: constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a fost conformă cu convenţia părţilor sau. În afară de cele cinci motive menţionate mai sus şi stabilite de art. a)-e) din Convenţia de la New York. 3. 4. Incapacitatea părţilor convenţiei arbitrale sau invaliditatea convenţiei arbitrale: părţile convenţiei arbitrale erau. în virtutea legii ţării în care sentinţa a fost dată. primele pot fi recunoscute şi executate. în virtutea legii aplicabile lor. 5. Probleme jurisdicţionale: sentinţa se referă la un diferend nemenţionat în compromis sau care nu intră în prevederile clauzei compromisorii sau că acestea din urmă conţin hotărâri care depăşesc prevederile compromisului. 1) lit. 5 alin. în lipsa convenţiei. . 5 lit. precum şi de art. sau în lipsa unor indicaţii în acest sens. cu legea ţării în care a avut loc arbitrajul. Lipsa oricarei notificări: partea împotriva căreia a fost invocată sentinţa nu a fost informată în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre procedura de arbitraj sau i-a fost imposibil să-şi pună în valoare mijloacele de apărare. 1) din Legea Model.1. 36 alin. Sentinţa neobligatorie. b) din Legea Model stabilesc alte două motive pentru refuzul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a senţintei arbitrale: 55 . art. suspendată sau anulată: sentinţa nu a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată sau suspendată de o autoritate competentă a ţării în care sau după legea căreia a fost pronunţată sentinţa. 2) din Convenţia de la New York şi art. dacă dispoziţiile sentinţei care au legătură cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele care au legătură cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului.

uzuri ce sunt. Arbitrabilitate: recunoaşterea şi executarea sentinţei arbitrale vor putea fi refuzate daca autoritatea competentă a ţării în care se solicită recunoaşterea şi executarea constată că. asimilate de legislaţia fiecărui stat. 2. Conceptul de arbitrabilitate diferă de la ţară la ţară întrucât fiecare stat stabileşte propriile criterii potrivit cărora unele litigii sunt soluţionate de instanţele statale.1. Totuşi. dar nu în mod obligatoriu. în mod inevitabil. Ordinea publică: nesocotirea regulilor ce instituie ordinea publică sau a ordinii publice însăşi este un motiv de anulare a sentinţelor arbitrale în orice jurisdicţie în care ordinea publică se referă la reguli bine stabilite. în conformitate cu legea acestei ţări. iar alte litigii sunt soluţionate prin procedurile arbitrale. 56 . uzanţe. reglementări. anumite instanţe naţionale efectuează. obiectul diferendului nu este susceptibil de a fi reglementat pe calea arbitrajului. distincţia între ordinea publică naţionala şi ordinea publică internaţională.

Mecanismul juridic al recunoaşterii şi executării sentinţelor arbitrale străine prin intermediul unei jurisdicţii statale este subordonat unei condiţii necesare a cărei îndeplinire constituie dominanta întregii proceduri pe care o implică acest mecanism. Recunoaşterea unei hotărâri se urmareşte atunci când una din părţi doreşte să se asigure de hotărârea luată în urma procedurilor juridice. când hotărârea stabileşte că contractul împotriva căruia s-a depus plângere a devenit deja nul prin fraudă). există situaţii când părţile aflate în litigiu nu se supun de bună voie soluţiei date de organul de arbitraj şi refuză executarea hotărârii. Instanţei i se va cere să accepte hotărârea tribunalului ca fiind obligatorie asupra părţilor cu privire la chestiunile la care face referire. În doctrină s-a aratat că prin executarea unei sentinţe străine se înţelege realizarea drepturilor obţinute prin acea sentinţă într-o altă ţară decât ţara în care aceasta a fost pronunţată. şi când hotărârea este un element al apărării (de exemplu. Executarea unei hotărâri arbitrale comportă cu necesitate prealabila ei recunoaştere în ţara unde urmează a fi executată. O astfel de asigurare este posibilă de obicei în contextul procedurilor desfăşurate împotriva acelei părţi. în mod voluntar de către cei împotriva cărora s-au pronunţat. Această condiţie necesară este îndeplinirea condiţiilor de regularitate a sentinţei arbitrale străine spre a se încuviinţa executarea silită a acesteia în Republica Moldova. de regulă. Sub acest aspect. Totuşi. Executarea unei hotătrâri arbitrale străine implică în 57 . Executarea propriu-zisă constituie o simplă operaţie reglementată de normele dreptului naţional din ţara unde ea se înfăptuieşte. această chestiune nu ridică probleme juridice deosebite. luând astfel propria sa hotărâre în concordanţă cu hotărârea arbitrală străină. Hotărârea este executată atunci când instanţa contribuie la obligarea părţii perdante să respecte termenele hotărârii.Concluzii Hotărârile arbitrale străine se execută.

ci se va expune numai în privinţa admiterii sau neadmiterii cererii privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine. care poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie. adoptarea Convenţiilor în acest domeniu. Încheierea pronunţată în baza cererii urmează a fi comunicată atît debitorului cît şi creditorului. Competente de a examina cererile privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine sunt curţile de apel din Republica Moldova. În cadrul examinării cererii de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine. aceste reglementări conţin şi unele neajunsuri. sub sancţiunea ilegalităţii. nu este în drept de a supune verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârea arbitrală străină. La examinarea cererii instanţa de judecată va aplica atât legislaţia naţională cât şi legislaţia internaţională. instanţa. iar aceasta este obligatorie pentru părţi. în modul stabilit de lege. ceea ce necesită o reanalizare a motivelor refuzului recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţelor arbitrale străine. menţionăm că. Totodată. instanţa va adopta actul de dispoziţie în formă de încheiere. a Convenţiei de la Geneva şi a Convenţiei de la New York a reprezentat o etapă remarcabilă în domeniul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţelor arbitrale străine întrucât aceste reglementări au determinat un plus de eficienţă a arbitrajului comercial internaţional. În acelaşi timp. în sensul că instanţa acceptă hotărârea tribunalului. 58 . numai după ce instanţa de judecată competentă o va recunoaşte şi va încuviinţa executarea ei. pe plan internaţional. În urma examinării cererii privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine. O hotărâre arbitrală străină va putea fi supusă executării silite pe teritoriul Republicii Moldova.mod necesar recunoaşterea ei. va elibera titlul executoriu. în special a Legii model Uncitral. În cadrul examinării cererii. instanţa de judecată este obligată de a asigura participanţilor la proces condiţii obiective. Instanţa care adoptă încheierea privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii arbitrale străine. pentru realizarea în volum deplin a drepturilor lor procedurale.

443-XVI din 24.05.05.07.87-XIV din 10. 3) Convenţia de la Haga cu privire la recunoaşterea şi aplicarea sentinţelor arbitrale străine în materie civilă şi comercială.1998 în MO nr.2004.06. 111-115 din 12.88-89 din 22.2008 5) Legea cu privire la arbitrajul comercial internaţional nr. 34-35 din 03. ratificată prin Hotărârea Guvernului nr. nr.2008 b) convenţii şi tratate internaţionale: 1)Convenţia europeană de la Geneva din 1961 cu privire la arbitrajul comercial internaţional.12. M. 1971 4)Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state.12.06.23 din 22.2008.O. ( Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr. nr.2008.2005 în vigoare de la data de 01. publicat la 03.03. în vigoare din 03.88-89 din 22. în vigoare de la 20.108 .203 din 25.O.O.11.02. M.1998. 2) Convenţia de la New-York din 1958 cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine.1998 ) 5) Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.O.Bibliografie: I.24 din 22. M.1998 59 . în vigoare de la 20. Acte normative: a) naţionale: 1) Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994.2005 4) Legea cu privire la arbitraj nr.2003 3) Codul de executare al Republicii Moldova. încheiată la Washington la 18 martie 1965.07. încheiată la Stockholm la 15 decembrie 1992. nr.2008.12.02. nr. nr. nr. cu modificările şi completările până la 1 septembrie 2007.06. Chişinău 2007 2) Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. M.225-XV din 30 mai 2003.2008.

2007. Băieşu Aurel. 2005.vol I. 1998. 3) Căpăţînă. Deleanu. Chişinău. Dreptul comerţului internaţional. Mircea N. Mihai Viorel.. 2003..H. ed.Arbitrajul intern şi internaţional’’. a 2-a. a 3-a. C. Ion. Dreptul comerţului internaţional.. 1985.. S. Ed. . Bucureşti 1995 4) Costin M. Partea specială.Lumina Lex. III. Bucureşti. Beck. Bucureşti. 2005 60 . Ion . 12) Mazilu Dumitru. 1999 11) Leş. Deleanu. monografii. Ed. 7) Regulamentul de arbitraj al UNCITRAL-ului din 1976. etc. Lumina lex. Ed. Comentariu pe articole’’. cursuri. Ed. ed. Partea generală ". Editura Academiei Bucureşti. 2005. 1993 6) Ciobanu. Rosetti.H.. Chişinău’’. Elemente de drept comercial. Boroi. 1) Alexa Oleg.. Hotărârea judecătorească’’.6) Legea-tip a UNCITRAL-ului din 1985 cu privire la arbitrajul comercial internaţional.. Dreptul comerţului internaţional.Codul de procedură civilă.. Curs selectiv’’. 1997. Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti. . Bucureşti. Bucureşti. vol. Ed.I.. G. Bucureşti. Tratate. Bucureşti. Ioan .C. Ion. 7) Deleanu. Dicţionar de drept internaţional al afacerilor”. 3) Costin. 1998 2) Băcanu. 2004 13) Mazilu Dumitru. Ed. 2007. Bucuresti. 10) Gribincea Lilia. 9) Deleanu. .Controlul judecătoresc asupra hotărârii arbitrale’’. Arad. 5) Comănescu Ion. .N. Servo-Sat.. Dreptul comerţului internaţional. 8) Deleanu.. Ion .Tratat de procedură civilă’’. Valentina . . Rotaru Alexandru. O. Parte generală. Tratat de drept al comerţului internaţional’’. Beck. All Beck. Deleanu S.. Bucureşti. Drept procesual civil. .

V. 15) Octavian I.. Bucureşti. 20) Sitaru Dragoş-Alexandru „Dreptul comerţului internaţional”. Mihaela. Tratat.Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile’’. .Comerţ internaţional. „Dreptul comerţului internaţional”. 30) V. II. 1997 23) Stoian Ion. Bucureşti. Tratat”.. Chişinău. 29) Zilberstein.. Leonida Brotac.Drept procesual civil’’. Executarea silită’’. .1994. II. 28) Zilberstein. Bucureşti 1992 16) Patulea V. ACTAMI. 1996. EDP. I. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Bucureşti.. II 24) Stoian Ion. 1992 vol. 22) Stoian Ion. 1995. Chişinău 2006 18) Popescu Tudor "Dreptul comerţului internaţional". M.. 27) Zilberstein. Universul Juridic. .I. 1996. Felicia .. 2007..Reglementări şi uzanţe internaţionale şi civile’’. Bucureşti. I. 1992. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Tratat de executare silită. vol. ..-a II-a. Gheorghe . 2007 61 .Procesul civil internaţional’’. 21) Stef. . Radu. Ed. vol..Codul de procedură civilă. cu legislaţie.. S. Ed. Bucureşti. Lumina Lex. 19) Sitaru Dragoş-Alexandru „Dreptul comerţului Internaţional. Bucureşti 1983. Tehnici de comerţ internaţional. ACTAMI. 1994. Savelly . .. Comentat şi adnotat. jurisprudenţă şi doctrină’’. vol. Ed. Oscar Print.. 1994 17) Poalelungi..14) Negru. Instituţii de drept economic şi comercial. . 26) Tăbârcă. Bucuresti. Vol.I. V. Lumina Lex.Cojocaru. 2001. Savelly. D. Nicolae Vasile Dragoş. Bucureşti. Ed. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în materie civilă în Republica Moldova’’. Lumina Lex’’. Radu Bejan. Ciobanu. Ciobanu. I. Buta. Ediţia I. . 1995. Tehnici şi proceduri’’. Bucureşti. Volumul II. Mihai . CEP USM. vol. Mihai Viorel . EDP. Turianu C.Dicţionar de expresii juridice’’.Drept procesual civil. Ed. Cartea specialistului în comerţ exterior. II 25) Sever Gabriel Bomboş.

.e-juridic.ro 62 .. . Munteanu R.justice. ... reviste...IV.chamber.Natura juridică a arbitrajului comercial internaţional’’ //Revista Naţională de Drept 10/18. 2008 2) Calmuschi O.Importanţa Arbitrajului comercial internaţional’’ //Revista Naţională de Drept 9/20. 2002 3) Gribincea L.md 2) hptt://www. . 2005 4) Gribincea L. 2002 5) Gribincea L. ..Soluţionarea de către arbitrajul comercial internaţional a litigiilor ce apar din contractele comerciale internaţionale’’ //Revista Naţională de Drept 7/13. Articole. publicaţii periodice: 1) Bontea O..md 3) hptt://www.. . . Fundamentul competenţei arbitrajului comercial în soluţionarea litigiilor’’ //Revista de drept privat 2/17.mijloc jurisdicţional de soluţionare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale’’ //Revista Naţională de Drept 2/62. Site-uri web: 1) hptt://www. Principalele reguli de procedură operate de arbitrajul internaţional’’ //Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova 7/42. 2004 V. 2005 6) Sarcu D.. Arbitrajul .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful