P. 1
Dan Puric - Cine Suntem

Dan Puric - Cine Suntem

|Views: 174|Likes:
Published by rirene2005

More info:

Published by: rirene2005 on Dec 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2013

pdf

text

original

Coperta: Ovidiu Badescu, Galleria 28 Fotografie de Tornoaki Minoda

Descrierea elP a Bibliotecii Nationale a Romaniei PURIC, DAN

Cine suntem I Dan Purie. - Bucuresti : Platytera,2008 ISBN 978-973-1873-03-9

28

Piirinielui Atanasie,

lumina de om ~i de neam romdnesc

Miiniistirea Petru Vodii

Urmariti-l, cititi-l gi-l yeti intelege

, I , I

Personalitatea si activitatea ornului de cultura :;;i a regizorului Dan Puric nu are nevoie de nici un fel de prezentare, Urrnariti-l, cititi-l :;;i-1 veti intelege. Ce prezentare sa fad unui om care reuseste sa trezeasca constiinja unui tineret, sa anime Lin rntreg tineret? Intrebafi-i pe acesti tineri §i nici ei nu vor gasi lin raspuns, Este ceva firesc, este ceva ce sufletul tanarului de uzi recunoaste in el - recunoaste eeea ee aceasta natiune, azi, a pierdut, recunoaste adevarata lui valoare, adevaratul lui rost, adevarata lui identitate - aceca de roman crestin,

Nu-ti trebuie nici 0 strategie politica, nu-ti trebuie nici 0 ideologie sa-i faci pe oameni sa te iubeasca, sa te urmeze. Trehuie numai sa fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru ca fiilor unui neam te adresezi iii ei te vor recunoaste. Domnul Dan Purie are aceasta putere de a te fascina, de a te face sa-l urmezi - ~i nu 0 face forjat: pentru ca 9i tacand te cucereste. El nu a imbracat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a ca~tiga suflete. De aceea §i puterea lui de a comunica este mare, rar intalnita, chiar daca, prin arta pe care 0 practica dansul, 0 face ~i fara a vorbi. Acest om tti da incrcderc. Este ceea ee simte acest tineret si in viitor va simti ;;i aeest popor.

Biserica ar trebui sa inveje de la aeest artist, pentru ea reprezentantii ei se ocupa indeosebi eu pescuirea sufletelor din nceasta mare involburata a vietii, cu dobandirea sufletelor; si aceasta nu se realizeaza usor, dupa norme tipiconale, ci este 0 adevarata arta. Adeseori, domnul Dan Purie marturisssts ca menirea dansului este sa mature poteca spre Biserica, Ei bine, a reusit sa faca acest 1ueru nu numai pentru el, ci §i pentru ceilalti

7

care 11 urmeaza. El matura calea pentru viitor. Ace~sta:arta a Sf. Apostol Pavel, de a te face tuturor toate, ajuta eel mai mult generatia de azi sa se intqarfa la Hristos. Biserica noastra de azi nu mai are ureche artistica :;;i,.cred eu, at trebui 5-0 redobandeascii, a devenit insensibila Ia coardele.sufletului uman. Legatura Biscricii cu oamenii artisti nu mi se pare ceva strain sau nefiresc, atata timp cat :;;i unii :;;i altii suntbotezati, ehiar daca, dupa mintea unora, canonic tnseamna sa tcpuna imediat la index si sa nu mai lase sa iasa de pe poarta iadului nici un artist. Erau tntr-adevar eanoanele aspre eu artistii, atata timp cat viata biserlceasca, pe vremea aceea, era foarte atacata din toate laturile de paganism; trsbuiafacuta 0 distinctic clara intre viaja cre~tina:;;i cea laica, Toata arta de atunci era sub stapanirea paganismului.

Aeum este cu totul alta situatie. Cap. dintre ortodocsii nostri au talentul domnului Puric? Dar sa stiti ca, oricine are un anumit talent, daca nu-l indreapta spre Dumnezeu, nu are nici o valoare si nicio putere .. Care nu-s cu una, nu-s nici cu cealalta, nici cu biserica, nici cu arta. Apar, deci, oameni de valoare din lumea artistic a, oameni care pot face fata criticii modernismului de azi, Acesti oameni trebuie mcurajaji.

Vedem cu tot~ ca asistam la adormirea unei societati romanesti care-si pierde valorile neamului si ale crestinismului. Au reusit dusmanii ortodoxiei sa se ajunga la aceasta stare de uitare. Ei bine, faptul ca acest actor reuseste sa trezeasca in randul tineretului de azi ealiHi~i nobile, ceea ee pierdusera altadata, dovedeste dl acest tineret este inca insetat dura adevar, msetat ' de cunoasterea adevarului. Dan Puric te ajuta sa te cunosti pe tine insuti, mai bine dedit credeai tu dl 0 poti face. El scoate la' lumina aeest adevar, prezentat prin filonullui artistic, prin care stie sa prezinte teoria :;;i viata crestina. Acest tineret murise parca in puscariile comuniste, unde criminalii distrusesera cele mai inalte constiinte ale acestui neam: Mircea Vulcanescu.Vale- . riu Gafeneu ...

8

Numai acolo am iritalnit suflete de 0 inalta conduita ~orala, de 0 autentica spiritualitate. Oameni care stiau sa mgenuncheze, stiau sa . planga, in stare sa rabde umilinta dusmanilor, dar si sa-t iubeasca; si, eu toate acestea, ei nu au lncetat 0 clipa soti lupte pentru biruinja neamului §i a ortodoxiei,

.' . Viid in aceasta lucrare a lui Dan Purie 0 renastere a duhu~u~ lor, 0 r~faeere a glasului aeestui neam, 0 constiintacare stnga, din ce m ce mai cu putere, ca acest neam nu a murit.

Parintele Iustin P A.RVU

9

l

Dan Puric, un apologet ortodox

Am avut prilejul si sa-l vad si sa-l ascult din nou pe Dan Purie. Era la putin timp dupa ce aparuse intr-un program mai amplu, tot la TVR, dedicat unei binecunoscute. of~nsive neoico~ noclaste. Emisiunea aceea i-a adus lui Dan Puric simpatia maser de credinciosi ~i a derului ortodox din ~ara noastra ~i a relevat un apologet pravoslavnic cum Romania n-a mai avut de multi un teolog "nespecialist", din speta lui Alexei Hom~akov, ~ae Ionescu ~i Mircea Vulcanescu, Pentru di Dan Puric aparpne unei tipologii diferite radical de aceea a intelectualului ro~an.

Dan Puric gtinde§te cu propriul situ cap, inclusiv atunci cand vine yorba de Biserica Ortodoxa. Celalalt intelectual continua sa ia cuno:;:tin~a despre Ortodoxie prin filiera occidentala, catolica sau protestanta, Dan Puric marturiseste Biserica In care. a fost botezat, ~i 0 face cu simplitate si incredere. intrucat credinta se asuma. Celalalt vrea sa "discute", pentru di se teme sa nu fie tratat de "obscurantism":;;i aretrat. De aceea, are mereu 0 pro- . punere in buzunar, care nu-i altceva decat un calc, u~ sablon strain, de cele mai multe ori expirat: sa facem un Vatican II la noi acasa, sa umblarn cu pantahuza protestanta din poarta in poarta, sa auzim la predica trimiteri la Heidegger sau la Ador-

no... .

Or, ca §i iubirea, credinia se triiieste - asa cum se vede la Dan Puric; se marturiseste. Pentru ca invLWHura ei este revelata de Dumnezeu si formulate sub cea mai inalta egida spirituala+ a Duhul Sfant - de catre Sfintii Parinti in Soboarele Ecumenice, Nu prea ai ce sa discuti asupra dogmei, a "a~e~arului rev:lat". Tot ce poti face este sa te lupti pentru c~ el,s,a fie p~strat ~ntact cand apare tentativa de corupere sau de isprtrre. N-al ce discuta eu ereticiisi cu atat mai putin despre mistificari grosolane, gen

10

Codul lui Da Vinci ori Evanghelia lui luda. Aiei nu incape opozitia vechi/nou, in sensul disputei dintre clasici §i rornantici, insEt intelectualul "pune botul" prin natura formatiei sale ~i prin tearna de a nu fi considerat obscurantist sau demodat.

Pe vrernuri, multi se temeau sa intre in biserica pentru a nu fi dati afara din partido Nu era "politic" sa fii perceput eredineios. Astazi nu este "european" sa bati matanii si sa te inchini la icoane, $i atunci, eu exceptiile de rigoare, intelectualul roman recurge Ia jumatatile de masura: toarna sifon in vinul marturisirii §>i obtine un sprit penibil si mizerabil. Face hermeneutica §i istorie a religiilor, denunra lungimea slujbelor ortodoxe ~i a parastaselor, concede babei Rada frecventarea bisericii gi asumarea Tainelor, ba Ii mai si sminteste pe unii clerici cu inclinatia lui pentru "dezbateri"". Iar teologie nu stie, Fiindca teologia nu se deprinde in biblioteca, tot asa cum excursiile nu se fae pe harta. Intelectualul nostru nu are priza Ia popor pentru ca rru-i cunoaste credinta, N-o are de 150 de ani si de aceea n-a avut niciodata dialog cu masele, Din acelasi motiv n-a putut sa existe la noi un sindicat IISolidaritatea". Intre popor si belferi nu avem dedit dialogul surzilor.

Dan Purie marturiseste, 0 face firesc si integral. $i s-ar putea sa fad scoala, atragand prin autenticitatea lui si prin inteligenta sa luminata de Duh, Este un apologet stralucit, Unul de care comunitatea de credinta si iubire a Bisericii noastre avea realmente nevoie.

DanCIACHIR

11

Matur poteca spre Biserica'

Claudiu Tdrziu: Cum l-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu?

Dan Puric: Eram elev in clasa a doua, rna pregateam sa devin pionier; eram un copil inregimentat. Dar, intr-o zi, a venit pe la noi bunica ~i-a spus, in treacat: "Auzi, draga, ce tampiti sunt comunistii, cica nu exista Dumnezeu", Afirmatia ei mi s-a infipt drept in minte. Fireste, nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci, eram mult prea mic pentru 0 asemenea intelegere, dar, pe masura ce crestearn, adevarul a inceput sa fie tot mai vizibil pentru mine. Se dezlipeau minciunile de pe el, una cate una, ca foile de pe ceapa. Totusi, pana in 1989 am fost strain de Biserica. Eram in faza de turism: la rastimpuri, intri, din curiozitate, privesti, poate iti place ce vezi, dar nu participi.

C. T.: Totusi, faptul ca mergeap chiar si rar la biserica dovedeste ca Durnnezeu va era undeva, aproape.

D. P.: Privind retrospectiv, cred ca El rn-a mangaiat tot timpul ~i mi-a vorbit, dar atunci nu am realizat lucrul acesta. Nu aveam timp, eram 0 inima fugarita. Ca top rornanii. Dar am fost, categoric, in mila lui Durnnezeu. Ceva imi spunea asta si la acea vreme, dar era pentru mine un sentimentneclar, il simteam ca pe un suspin. Stiam ca mai trebuie sa fac un pas inainte, dar n-arn putut singur si n-a avut cine sa ma ajute .

• Interviu realizat de Claudiu Tarziu, publicat in revista "Formula AS", an XVII, nr. 754 (5), 5-12 februarie 2007, p. 18-19.

13

C. T.: Parintii dumneavoastra nu erau credinciosi?

D. P.; Ba da, tata era de 0 credinta care si acum tmi este exemplu. Mama avea un fel de credinja boiereasca, mai ritualista, specifica familiei din care. venea. Dar erau speriati prea tare de vremuri si doreau sa ne protejeze. Ascultau pe furis Radio "Europa Libera" iii se temeau, probabil, sa ne dea 0 educatie religioasa serioasa, ca sa nu se auda §1 raul sa se abata .as~pra noastra. Tata a avut parnant destul de mult, era medic §1 se temea sa nu fie inchis pentru originea lui sociala, Nu voia sa le dea comunistilor nici un pretext.

C. T.; Cand s-a petrecut convertirea?

D. P.: Acum vreo sapte-opt ani, dupa un impas major al vietii. Am trecut printr-o disperare sufleteasca, pentru eare n~ existau solutii rationale. Atunci am realizat ca fara EI nu pot iesi din criza, Cilnd m-arn intors cu fata spre EI, m-a primit extraordinar, C11 0 bunatate care nu incape in cuvinte :;;i de care nu vreau sa rna mai lipsesc. .

C. T.: Cum anume s-a mtamplat?

D. P.; Nu vreau sa intru in detalii, pentru d'i. sunt chestiuni prea intime. Vreau sa ramana in taina inimii mele. Important este ca L-am aflat pe Dumnezeu. in~-un tilrziu, d.ar nu prea tarziu, Fapt este ca am cunoscut 0 sene de oameru care mi-au deschis calea, di sufletul meu a inceput sa se aseze in timpul Liturghiei. $i acum sunt in alta etapa,

C. T.: In ce fel aji deserie sehimbarea din interiorul dumneavoastra?

0. P.: Intili, trairea credintei mi-a schimbat felul de a privi viata. Pardi. am intrat intr-o baie de lumina :;;i mi s-au limpezit

14

lucrurile, m-am lamurit 0 data pentru totdeauna. A incetat eautarea mea sfasietoare. Citisem mult pana atunci, mai ales despre religiile orientale, incercand sa rna inte1eg. Dar nu rna odihneam cu ele, A veau un caracter labirintic, dadeam de 0 u§a, rna bucuram, cand colo, intram intr-un tune!. Pe cand acurn, am intrat intr-o lumina; stiu ca fara Durnnezeu nimic nu este posibil, stiu d'i prin credinta poti muta simuntii, nu mai am teama de raul care mi s-ar putea intampla. Traiesc cu nadejdea crestinii ell. viata de aid nu este decat 0 pregustare pentru viata de dincolo.

C. T.: Cand ati simtit nevoia sa exprimati in limbaj teatral un mesaj crestin? $1 de ee?

D. P.: A venit de la sine. N-a fost un gest premeditat. Mi s-a dat ~i am dat. M-am exprimat potrivit sufletului meu. Pe urma, am realizat ca arta adevarata este arta crestina, $i cred ca viitorul este al ei. Arta Iipsita de Dumnezeu nu e arta -, 0 putem numi divertisment, performanta, dar nu arta. Arta este rnarturisire, fara ca prin asta sa fie neaparat arta bisericeasca, Restul e mimetism, e fals, gal. Eu mi-am injeles menirea astfel: sa matur poteca spre Biserica, Incere 611-1 sensibilizez pe omul modern, prin arra, fata de cuvantul Mantuitorului,

C. T.: Cum ati reusit sa transfigurati mesajul crestin in jocui de teatru?

D. P.: Avea Picasso 0 vorba buna: "Nu caut, gasesc", Adica, inspirajia iti vine de dincolo de tine. Totusi, exista ~i momente de cautare, de ratacire. Dar, cand vrea Dumnezeu, gasesti. Sigur, exista si metode, :;;i formalisme, si un spirit al diutarii, Eu nu aplic [nSa 0 reteta, Trebaluiesc prin casa, ascult muzica ~i gandesc. In acest timp, mi se desfasoara tot spectacolul sub ochii minjii, Nu scriu nimic, n-arn caiet de regie 1Ii

15

aite chestii din astea: Vin Ia teatru si povestesc cum va fi piesa, iar apoi ne apucam de. treaba,

c': ;-i_)

C T.: Piesa Don Quijote, cea mai recenta creatie a dumneavoastra, are nu numai u!l mesa] crestin, ci gi unul anticomunist. Ce legatura este intre cele doua mesaje?

D. P.: E vorba despre atitudine, Don Quijote era, in lumea machiavelica occidentala, la fel de singur ca un Petre Tutca la noi, sub comunism. Fiecare, in contextul epocii sale, 19i pastreaza verticalitatea, Fiecare vede pericolele care pandesc neamul lui. Don Quijote este un cavaler, dar are ~i cornportament de monah; 0 traire ascetics si 0 inclinatie naturala spre a face bine, spre a da ajutor celor mai slabi. Ca si cei care au rezistat comunismului.Ta noi. Tutea este unul, Noica, altul. Cervantes a vrut sa protesteze prin aceasta opera contra "telenovelelor" de la acea vrerne, care erau romanele cavaleresti, ;;i a creat acest personaj "nebun", usor ridicol. In fapt, un rebel care nu intra In jocul unei societati decazute, Cervantes a fost esentialmente crestin si a pus aici un mesaj crestin. Cand am citit cartea, mi-a fost usor sa fac 0 piesa cu mesa] crestin.

Dar am mai vazut §i latura politica. Don Quijote a vazut in morile acelea de vant niste monstri disimulati. ;>i comunismul este un asemenea monstru - multa vremeascuns sub masca umanisrnului, la fel ca gi globalizarea actuala, un alt monstru, care creste sub pretextul facerii binelui public. Oamenii, in general, nu vad aceste fenomene cum sunt in realitate. Le lipseste ochiul duhovnicesc, care sa le arate monstruozitatea lor. In perioada interbelica, la noi au fost insa si foarte multi intelectuali care au vazut corect ce insearnna comunismul; sunt destui gi azi cci care vad adevarata fata a globaliziirii.

C T.: Piesele durnneavoastra sunt foarte gustate de public. Ele au starnit entuziasmul :;;i In tara, ~i in strainatate, Cum vii explicati succesul de care va bucurati ca autor de mesaj cres-

16

tin, intr-o lume aproape pagana, care cauta sa-si :;;tearga aminrirea sacruluj?

D. P.; In basmul Tinereie Jari'i batranefe §i viata jiira de moarie, cand eroul ajunge pe ta.ramul de dincolo, i se spune sa nu mear.ga niciodata pe 0 anumita cample. EI totusi ajunge acol~, n~ din curiozitate, ci din neaten~ie, fugind dupa un iepure. ;>1, dintr-o data, incepe sii-§i aduca aminte cine este, care ii sunt parintli.. Pana atunci, traise intr-o amnezie desavarsita. In relatia mea cu publicul, en sunt iepurele. II dezvrajesc, Ii redau memoria, Ii arat de unde vine $1 incotro se duce. $i succesul meu cred ca inseamna ca publicul I:;;i redescopera dragostea pentru Cel care ne-a zidit,

C. T.: Lucraji mult cu tineri actori. Cum se irnplica ei In demersul dumneavoastra teatral: din obligatie, din credinra?

. D. P.: Eu cred ca 0 fae din dragoste, Dragostea nu poate fi

simulata, Ei In§igi i~i adue aminte de origini. Am 0 rclatie foarte buna cu majoritatea tinerilor care vin sa joace cu mine. Nu caut sa Ie impun nimic, ci doar sa-i dumiresc si sa-i inva] ce stiu. Unde nu gasesc ecou, nu insist.

. ~ :=. T.:.'tn ultim!i ani, ati luat de mai multe ori atitudine publica, In spirit crestin, Ce v-a imp ins sa va marturisiti credinta nu nurnai pe scena, ci ~i in agora? " r

. D. P.: Am constientizat ca neamul nostru este in prirnejdie

~1 ea sunt obligat sa trag semnalul de alarma. Un artist trebuie sa fie ~i 0 constiinra publica, macar in vrernuri de restriste, Pana sa vina doct~rul, incerc sa-mi resuscitez neamul cum rna pricep, Nu stiu daca sunt competent In domeniul acesta, dar nu am voie sa stau en mainile in san. A marturisi este darul pe care ni-l

face Hristos. .

17

C. T.: Romania a aderat la U. E. Va intreb, ca pe unul care a vazut toata lurnea: ce inseamna integra rea din perspectiva spirituala? Vinesi de aid vreun pericol?

D. P.: Este nevcie sa privim detasat integrarea: ei ne civilizeaza, noi ii spiritualizam: ei ne aduc adrninistrajie performanta, dar, sufleteste, le putem noi darui mai multo Romania intra in Europa secularizata, dar In ce masura va intra Europa secularizata in Romania crestina? Cu mare discernamant. trebuie sa ne opunem la a fi anexaji unei ideologii, transmise prin asa-zisa "societate civila", In aceasta relatie, trebuie sa fim dezinhibaji si sa ne comportam firesc, deschisi 1a dialog. Sa avem puterea de a spune ce merge ~i ce TIU merge la noi. Dar nici sa nu ne isterizam pentru pericole presupuse.

C. T.: Artistii sunt, prin excelenta, in avangarda societatii.

Nu va temeti ca Yeti fi vazut eel putin ca inadecvat, daca va afirmati ca un crestin practicant?

D. P.: Nu sunt primul actor care a facut asta, In istoria crestinismului exista exemple ilustre. in timpul Imperiului Roman Sfantul Porfirie ~i Sfantul Chelasie au fost mimi. Chernati de imparat sa batjocoreasca Taina Botezului, au iesit din_ apa §i au marturisit credinta. Nu rna intereseaza cum sunt etichetat, pentru di eu stiu cine sunt.

C. T.: Parintele Arsenie Papacioc spune di trebuie sa ne straduim ea toata viata sa fim prezenti in Hristos. Mai poate omul contemporan sa faca asta?

D. P.: Cred di da. Dupa mine, inainte de toate, trebuie sa punem capat unui comportement schizoid,. ~anif~s~at la s~ara mare in randul celor care spun ca sunt crestiru. Adica, dupa ceam iesit de la Sfanta Liturghie, sil nu uitam de Hristos, ci sa prelungim trairea din biserica §i in viat~ cotidian~: MuIP. dintre noi nu "imbisericesc", in sens duhovnicesc, familia, societatea.

18

odata ie~iti din biserica de zid. Devin strict cetajeni, straini de Dumnezeu, Este mare pacat. Inseamna ca participarea lor Ia viata Bisericii se rezuma la un ritual. Evident, nu vorbesc aid despre institutia Bisericii, nici macar despre ierarhia bisericeasca ..

Mil. refer la comunitatea de iubire adunata in numele lui Dumnezeu, comunitate care trebuie sa ramana in iubire, si nu poate, daca II uita pe Hristos, Apropo de asta, imi amintesc ° yorba a Piirintelui lustin Parvu, de la Manastiraa Petru Veda. Era intr-o duminica, puhoi de lume la manastire, Privind la credinciosi, Parintele mi-a spus: Ji vezi ce multi sunt? Daca ii pui sa aleaga intre Dumnezeu :;;i vrajmasul, se due Ia necuratul". Adica, majoritatea oamenilor, chiar credinciosi fiind, nu sunt dispusi sa plateasca vreun pre] pentru a alege intre bine :;;i rau, intre lumina si intuneric, intre adevar si minciuna, ~i, de eele mai multe ori, Ie este rnai usor sa aleaga raul.

C. T.: Daji-ne un exemp1u!

D. P.: De pilda, de 0 vreme incoace, sunt ataeate icoana, educatia religioasa in scoli, Intr-un cuvant, Biserica, Si nu pre a se opun multi crestini, Asteapta sa ia atitudine institutia Bisericii, Dar Biserica suntem noi toti, si noi slujim - dupa cum zice Sfantul Apostol Pavel. Este interesul, dreptul ~i datoria noastra sa ne aparam, Lenea suflereasca ~;i de giindire insa ne paralizeaza, ne face iresponsabili, Nu avem voie sa fim spectatori la ce ni se intampla. De ce nu avem 0 atitudineferrna si exprimata rapid?

Multi se scuza in numele smereniei. Dar smeriji fata de ce? Smeriti fata. de ticalosi? Nu. Iar trebuie 5a-1 citez pe Parintelc Iustin PaIVU: "Tara asta are inflatie de smerenie. Dar uneori este nevoie si de sfanta palma a Sfiintului Nicolae", Trebuie sa firn traitori si luptatori in ortodoxie. Vorba lui Nae Ioneseu: in ortodoxie nu vii sa sforai, ci sa fii treaz, Atacurile care se dau astazi asupra or+odoxiei reprezinta hartia de tumesol a crestinului adevarat din Romania.

19

C. T.: Recent, aF participat la 0 masa rotundii,organizata. de revista "Lumea" si P. N. G. 0 parte dintre cei care v-au vazut langa Gigi Becali s-au declarat neplacut surprinsi, crezand ca ati intrat in partidul lui. Conreaza contextul in care iei atitudine?

D. P.: Mi-au ajuns ~i mie La urechi tot felul de vorbe, Cei care gandesc a:;;a au fest atenti la imaginea lui Dan Puric, nu La mesa]. Ca si cum e mai important nu ce spun, ci unde 0 spun. Pastrand proportiile, e ca si cum i-ai reprosa Maicii Tereza ca l-a vizitat pe Iliescu, fara sa fii atent la ce a vrut sa faca prin asta. Eu trebuia sa merg la acea mas a rotunda, pentru ca era 0 dezbatere importanta, despre crestinism in Uniunea Europeans. In virtutea comportamentului meu de pan a acum, cei de care vorbeati puteau sa-mi acorde credit, sa fie convinsi ca nu sunt un oportunist. Sunt pen;oane publice care nu iau atitudine, pentru ca se tern sa nu-si strice imaginea. Eu, unul, rna due oriunde, ca sa-L marturisesc pe Hristos, indiferent di sunt injurat, terfelit sau banuit de cine stie ee cornbinatii.

Pe mine rna intereseaza sufletul, nu imaginea mea. Ma intereseaza sa fiu onest cu ce mi-a dat bunul Dumnezeu,

20

Dragostea, mai presus de arta *

Alice Ni'istase: Cum v-ati petrecut copilaria?

', ~

Dan Puric: Amandoi parintii mei erau medici, la Nehoiu, o comuna din judetul Buzau, S-au intalnit acolo Intr-un mod accidental. Tatal meu a facut parte din familia de boieri a nearnului, din cele 1 000 de familii de boieri, care Fineau pamant, avea si el vreo 500 de hectare de pamant, nu era un boier mare ... ~i, dupa nationalizarc, ca sa nu-l aresteze, s;i-a luat totul intr-un geamantan §ii a lasat toate pamanturiie, pe care, iata, acum, securitatea nu mile da inapoi, Am pamanturi de Ia 1870, de Ia Sultan. Stramosii mei erau mocani, plecati cu oile, cine stie cate generatii, Unul dintre strabunicii mei a avut casa unde s-a facut declaratia de independenra de la Pades, a lui Tudor Vladimirescu: deci, eu pot fi mandru di unul dintre strabunii mei pe linie paterna a avut curajul sa-l gazduiasca pe Tudor Vl.adimire~cu $i Tudor a avut ineredere sa. puna capul pe perna IUl. Numai lucrul acesta te fascineaza!

Tata a fost deposed at abuziv, ca si altii: nu a facut nici un rau in viata lui, nu a facut niei macar politica. :;;i a plecat intr-o comuna midi, sa nu-l gaseasca duma comunista ~i sa-l aresteze, numai pentru faptul ca a avut pamant. Mama mi-a zis ca., pana sa implinesc eu vreo 6 ani, 1$1 tinea otrava in buzunar, in caz ca-l ridicau, sa se otraveasca, pentru ca torturile erau cumplite. Soljenitin a spus ca in puscariile din Romania s-a. atins maximum de teroare, peste ce a facut Stalin .

• Interviu realizat de Alice Nastase, aparut in revista "Tango", nr. 25, iulie 2007, p. 104-113.

21

A. N.: Acestei plecari in exil ii datorati existenta, fiindca asa a 'intalnit-o pe mama dumneavoastra?

D. P.: Mama mea era medic stagiar, 0 frumusete speciala, hollywoodiana, 0 zana blonda, Tatal meu era mult mai in varsta decat ea. A yea 53 de ani cand m-am nascut eu. 0 diferenra extraordinara, Cum a dat bunul Dumnezeu Sa se inhllneasca! Eu mostenesc de la mama spiritul comic. Felul in care poveste~te ea cum s-au intainit este genial, extraordinar: .Draga, intr-o zi, a venit unulla mine, un satean bolnav: §i l-am intrebat:

- Cine v-a tratat? Care doctor?

-Puric.

Am ras 0 juma' de ora. Cum sa-l cheme pe asta Puric?' tti dai searna, draga. bine ca nu-l cheama Plosnital $i am ras cu lacrimil ~i-ntr-o zi a intrat 0 aratare pe u~a, unul slab, asa, abia se tinea pe picioare. $i am aflat ca el este doctorul Puric, Draga, nu dadeam doi bani pe el, dar, la un moment dat, mi-a venit sai fac un sandvis, draga, di era a§a slab, am vrut sa-i dau sa manance. $i am auzit un jipat:

- Domnisoara, dumneavoastra, daca ati fi sofia mea, nu v-as las a sa puneti mana pe nimicl

Auzi, draga, ce mi-a zis, nememicul, §i dupa un an de zile ma lasa sa tai lemne cu toporul in curte!".

Evident ca mintea, tata toata viata a ocrotit-o, dar era povestea ei despre ce~a ce i s-a intamplat. Tata avea 0 nobleje, 0 rasa extraordinara: lui i-am dedicat Toujours l' amour. De la el am invatat ocrotirea fata de femeie, el a ocrotit-o toata viaja pe mama, 'de-asta se ~i' rasfaja ea, care este 0 tipa enorm imaginativa, este esenta de feminitate.

A. N.: Acolo v-at! nascut si aticopilarit?

D. P.: M-am nascut la Buzau, probabil di acolo erau conditii mal bune decat in cornuna, si pe urrna am copilarit la munte, intre rauri, intre munti, ceea ce a fost un mare

22

privilegiu, Am crescut acolo, Apoi rn-a luat bunica, ce era un fel de fuhrer, mama mamei, care provenea din familia de boieri Sbiera. Cand rni-au dat prerniul Academiei Romano, am vazut acolo, pe perete, portretul unui strabunic al meu, care se uita la mine! Strabunicul acesta a fost Constantin Sbiera, unul din fondatorii Academiei; multi altii din familia Sbiera au tost avocati, unul a fost profesorul de' romana allui Eminescu - adica, foarte multi de 0 inteligenta si-o tarie romaneasca extraordinara, Bunica mea, care era profesoara de romans ~i franceza, mi-a transmis un soi de corectitudine a lucrului bine facut 0 corectitudine taraneasdl.. Pentru ea, nu exista mind una; nue:ista lucru prost fikut; era de 0 autoritate exrraordinara, Am crescut aproape intr-un matriarhat teribil de frumos,

A. N; De ce credeti eli in zilele noastre oamenii nu rnai pretuiesc dlsatoria si prefera tot mal mult traiul in concubinaj? Cum s-a ajuns aid?

D. P.: S-a ajuns dintr-o trauma repetitiva, dintr-o descrestinars lenta, dintr-o spaima reciproca de celalalt, din faptul ca taina casatoriei nu a fost traita asa cum trebuie. Nu s-a trait taina, ci oficializarea Ia sfatul popular, in care statui garanteaza ... ce garanteaza? Iubirea nu se garanteaza, Traim 0 perioada de schilodire sufleteasca, pe care, personal, am simtit-o. Nu rna dati sfant, am cunoscut lucrul acesta din interior, situatia in care un sistem din afara incepe sa prabuseasca familia, in care unul din ei fiind de factura mai slabji, sau amandoi intr-o criza, sau necrestinaji, Incepe patinajul.

Un crestin autentic se casatore$te altfel si traieste altfeL Lucrul acesta Ia noi a fost distrus §i este distrus in continuare, se merge catre 0 secularizare a societatfi, catre omul contractuaJist. Situatia contractualista, banii pusi separat, creeaza individualismul. Banii pusi impreuna rnseamna comuniune, inscamna dragoste. Cand unul pune banii separat, inseamna ca-i e frica §i atunci cuplul merge pe un interes si dragostea devine sex, devine consurn alimentar. E 0 discutis vulnerabila, care ne

23

marcheaza pe toti. Problema nu e cum de s-a ajuns, ci cum de am ajuns aiei. Ca nu altii a.u ajuns, ci noi, astia care vorbirn, am ajuns cu aceste spaime! E nevoie de-o 'intoarcere ditre taina Bisericii, catre taina Casatoriei, care este 0 minune.

A. N.: Pentru noi, adultii, mal gasim solutii, dar ce faeem eu copiii care erese fara mama si fad tata, cum rezolvam pro" blema asta?

D. P.: Nu rna intreba pe mine, ca eu sunt eazul! $i acesta e lucrul care rna doare eel mai tare. Niciodata in viaja mea nu-i voi putea da inapoi fiului meu momentele de sihguratate pe care le-a avut. Eu am fost in plina furtuna si nu intotdeauna am avut timp de e1. Dar tot Dumnezeu te ajuta, nadajduihd ca exista, prin credinta ;;i prin intalnirile pe care le ai cu el, un contact de cu totul alta factura, in care tu nu incerci sa recuperezi ceva, ci incerci sa dai eu toata inima ceea ee ti-a dat Durnnezeu tie. Iubind, simti ca poF reeupera lucrurile, ca 5e lipesc cioburile sparte. Copilul meu stie asta, raportul dintre mine §i Oetavian este un raport de 0 sensibilitate deosebita, in care tacerile ;;i intelegerile lui m-au ajutat sa traversez anumite lucruri: n-au existat nicidecum reprosuri sau lucruri uzuale intr-o asemenea situatie.

$i intelegerile lui mi-au vindecat suferintele mele. Era de asteptat ca eu sa fiu injelegator fata de situatia lui. EI a inversat raportul, Asta e de la Dumnezeu, nu poate sa fie de la mintea unui copil de 14 ani. Credinta adevarata te-ajuta sa treci. Eu discut cu el adevarat, dar cu dragoste, chiar si cand am sa-i repro§ez ceva, sau el mie. Nu este reprosul care sa nu aiba dragoste, chiar si cand ne certam. Nu negociez eu Octavian nimic, pentru cit este copilul meu. Eu n-am negociat cu tata nimic, l-am iubit. $i reeiproe. $i discret,

o singura data am simtit, asa, ca pe 0 tragedie antica, legatura dintre noi: cand plecam militar in armata, cu. servieta aia de lemn nenorocita, in puscaria vietii me1e. Tatal meu, in varsta, rn-a eondus la gara. $i-aco10 se desparteau iubite de

24

iubiti, copii de parinti, era armata grea. Se stia ca era 0 castrare a tinerejii, Multi s-au sinucis, $i stiu di batranul boier nici n-a ri~icat ~ana, sa-mi ~ae~ la revedere, A stat asa si-am putut sa vad ca-l curge 0 lacrima, A yea 72 de ani, nici nu stia daca mai traieste pana rna intorc.

A. N.: Cum v-a schimbat viata aparitia copiluiui? Ce va-

lori s-au schimbat? '

D. P.: Eu am fost un tip foarte niirava;;. Nu mi-am dorit un copil eu orice preF, din infantilismul fiinjei, nu din egoism. Nu ere.deam ca su~t .in stare de asa ceva, dar el, pur si simplu, a aparut. Dar exista un lucru care te modifica din mers. Nu catre o patemitate in intelesul cornun, nu e in natura mea (eu si-asa am mu~.elt de m-am casapit tot timpul, ca sa supraviejuiesc, nu ca sa traiesc, Nu pot sa zic niciodata ca in Romania am trait. Eu, pana oi muri, 0 Sa spun ca am supraviejuit. Am trait numai in faja lui Dumnezeu, asta da, pot sa spun. N-am vieti sa-i n:ultum:sc cat mi-a dat. Dar social, economic, am supravietuir). Si-arunci, -foarta greu aveam contact fizic eli fiul meu: dar l-am

vazut cum creste. - '

Una dintre lectiils uriase pe care Octavian mi le-a dat, la un. m~ment dat, eand 11 dueeam Ia gradiniti:l, avea vreo cinci aruson, a fost intr-o dimineata, cand a luat hotararea sa ia cu el niste jucarii: un iepuras si-un ursule], l-am spus ca nu pot sa-l transport eu tot eu jucarii §ii el mi-a dat una dintre cele mai tulburi:ltoare Iectii pe care j:i le poate da copilul tau tie. Cer af~r~, viscol, z~pada pana [a genunchi, abia am prins 0 ~a$ina, ph~a ell mllnCltori~ la 7 dimineata. cu copilul in bra]e. [ucariile Ie tinea eu ~ ten~Cltate extraordinara, $i am ajuns la gradinira, l-~m dAez.braeat, I-a~ pus alte Minute si-a luat jucariilc §ii l-am bagat mauntru. Prmtr-un geam care nu era vopsit, eu, curios, ~-~m uitat sa vM.daea 5e duce la locullui. $i, in clipa aceea, s-a mtamplat unul dintre cele mai frumoase momente ale vietii mele: s-a dus i~ ~ijlocul salii, tinand jucariile la spate, a verrit educatoarea. $1 dintr-o data a zis: "Uite!". $i in clipa aeeea a

25

inceput 0 revolutie! Pentru di edueatoarea le interzisese sa vina eu judiriile la gri:idiniti'i, iar el a spart regula. Dar n-a fost yorba de 0 rebeliune, ci de 0 dragoste de frumos: le-a aratat iepurasul si ursuletul. Tot ce-am facut eu in arta, in fata publicului, a fost asta.

~i a mai avut 0 chestie exrraordinara, pe care as putea-o transmite Cornunitajii Europene, care ne obliga sa traim cand aderarea, cand tranzitia, sau securistilor care ne conduc !?i care ne obliga sa traim in Romania postrevolutionara. asa cum Ceausescu ne obliga sa traim in epoca de aur. Pe la vreo cinci ani a vazut la televizor 0 reclama, cu un cutit care taie tabla, decupand 0 curie de bere. Mama lui era in bucatarie, era de Craciun, facea sarmale :;;i taia cu un satar niste came; el a luat satarul ~i a taiat firul de la telefon, repetand cuvirrtele din reclama, Iar eu. care sunt total atehnic, nu stiam cum sa leg firele la telefon. Ca sa-l pedepsesc, i-am spus ca trebuia sa rna sune Mos Craciun, sa vina cu [ucarii, si n-am sa mai pot vorbi eu el, va trebui sa-l caut si sa-i Sptill ee s-a intamplat. Atunci a inceput sa-i curga 0 lacrima si mi-a zis: "Spune-i lui Mos Craciun, daca te vezi cu el, di noi, copiii, nu putem sta cuminti un an de zile pana vine el eu jucariile!", Asa Ie putem sptille :;;i noi astora, ca nu putem sta cuminti 5 ani de zile, pana fac ei aderarea, sau 10 ani, pana ne integram! Noi trebuie sa traiml Nu e minunat? Un copil te face tatal Nu trebuie sa joci tu un rol social, n-ai nevoie de alocajii de la stat pentru asta.

A. N.: Credeti ca putem iubi in viata §i a doua oara cu inocenta primei iubiri?

D. P .. : Citeam undeva ea dragostea 0 poti tntalru de douatrei ori autentic, putemic. Dar unii au intalnit-o 0 singura data. Nu se poate generaliza. Suntern 0 taina atilt de mare! Socrate zice: "Ctilloa$te-te pe tine insuti!". Cum te cunosti pe tine insuti? Facand introspectie. Goethe spune ca Socrate n-a vrut sa spuna asa ceva, ci a vrut sa. spuna ca te cunosti pe tine insuti in relatie cu celalalt. ;>i eu yin §i Sptill ca peste ei este Grigore de

26

Nyssa, un siant, care sptille ca mai degraba cunoastemcerul si marea, decat sa ne cunoastem taina sufletului. Stai Hlnga un om o viata intreaga si nu-l cunosti, La un moment dar, poate avea 0 reacjie, 0 reactie ingrozitoare. Cum s-a intamplat eu Lidia Jiga, dresoarea care a murit ucisa de tigrul acela pe care I-a crescut de mir, Pe urma a murit §1 tigrul, n-a mai mancat..

A. N.: Care este relatia durnneavoastra cu banii? Cat de important! sunt banii pentru till artist?

D. P.: Nu sunt un om legat de bani, dar nici nu am 0 asceza totala, ci sunt asa, in virtutea normalitatii, exact cum a dat Dumnezeu: sa ai cati iti trebuie ~i sa ai acolo stransi §i pentru vremuri grele. Eu am muncit tot timpul pentru cat mi-a trebuit, n-arn prea apucat sa strang pentru vrernuri grele, si de asta vremurile grele m-au. prins aproape disperat, Incerc sa irnpun un pret al valorii in Romania. Chiar acum, i-am spus till pret cuiva, care m-a invitat sa sustin till spectacol, si i-am aratat ce inseamna till "one-man show" de 0 ora ~i douazeci de minute. Si el s-a mirat, cu toate ca eu am cerut un sfert din cat cere un manelist! Iti dai seama ce bolnav era bietul om, cat de schilodit interior era.

Altadata, am fost chemat sa joe la Palatul Cotroceni pentru un sandvis. Sa cherni un artist care a fost in toate colturile lumii si avut mil de spectatori pentru un sandvis e 0 dovada ea nesimtirea ti-a luat §i ultima celula din corp. Pai, rna compar eu cu banii unora dintre a~tia de la televiziune, de la divertisment, care au milioane de euro? Eu yin in sandalc, ala trece cu Porsche pe Ianga mine :?i rna calca, Sa nu intelegeti ca rna plang - Dumnezeu mi-a dat imens -, dar trebuie sa spun, sa numesc lucrurile corect.

A. N.: Credeti in teoria prezentului, a celor care Sptill ca

trebuie sa neeliberam de treeut, ca sa fim fericiti? .

27

D, P.: Nicolae Iorga spunea ca numai aplecandu-ne asupra trecutului putem avea taria faptelor de astazi. Omul castrat de trecutul sau, al familiei, al iderititatii sale nationals, culturale, este omul care poaJe fi manipulat foarte repede. Sub indemnul "Traie$te-ti clipa!" sta si generatia politica de La noi, care n-are trecut. Toata ceata asta de handicapaji sare peste trecut, pe ei nu Ii intereseaza ca s-ay murit in.' pu§c,ari~ ~entru tara, pentru neam, pentru familie. Astia sunt cretinorzu c~re cred in "Td'iie§te-ti clipa!". Pentru ei, istoria a inceput astazi la ora doua fara douazeci si dureaza pana diseara, la .Actualitati" sau cand se uita ei la OTV!

Trebuie sa deconspiram $i ca filosofia lui "Traie:;;te-ti clipa!" mai este altoita, din cand in cand, cu 0 filosofie budista, care are alte dimensiuni, pentru ca budismul nu e 0 religie, e 0 filosofie - dar nu intram acum In comentarii legate de aeest subiect, caci acolo avem de-a face eu 0 alta cultura, cu alte dimensiuni $i alte sin apse. Noi discutam din punctul de vedere ere$~ tin, Iar indemnul crestin este acela de-a te pregati, Sunt oarnern care, dupji viata asta, pun punet; $i altiicare pun :rirgula. Cre$~ tinul pune virgulii. Toata viata asta te pregate§b. Iar noi toti tractam dupa noi un trecut.

A. N.: Dar nu avem 0 datorie fa!a de propria noastra ferieire? Unde gasim fericirea in viataasta, inainte sa plmem virgula?

D. P.: A fi fericit nu inseamna a te izola de trecut, A fi fericit nu inseamna a trai in sensul primar, de primate, sau ca meduza, care are simetrie radiala $i se duce acolo unde-i hrana, Fericirea adevarata este, dupa unii care zie "a trai penb'u a avea", bogajia. Sunt oameni care sunt fericiti dad! au vile, jeepuri, masini. Nu-i pacat in "a avea", Un preot spunea ca "banul e o funie, care te poate cobori In iad sau urea in rai, depinde ce faci cu ea", Suntoameni bogati care sunt rninunati, care ajuta, care dau, sunt bogatii care sunt la a patra, la a cincia ge~eratie. Oamenii care au un capital autentic nu trebuie acuzati, Ii acuzi

28

pe cei cu bogatii spontanee, din astea care s-au facut dupa '89. A aparut acum un album cu 300 de insi care sunt milionari. Ei sunt cazuri penale. dar vor sa se legitimeze ca fiind normali, sa ne convinga ca furtul face parte din business, di este ceva nor. mal. A$a e, businessul e 0 chestie norrnala, atat timp cat nu se bazeaza pe frauda,

A. N: Unii cred in "a fi",

D. P: Altii spun: "a trai pentru a fi", ;;i asta e un Iueru important, pentru ca trebuie sa fii in viata asta, sa ai 0 anumita atitudine. Crestinul spune un lucruextraordinar, care sare din sisternul de rererinta curent. El spune: "a trai pentru a invia": ceea ce n-ate legatura nici ell "a fi", nici cu "a avea": tine de transcendenta. A invia Inseamna sa traiesti eu 0 bucurie nespusa pe accasta lume, sa te bucuri zilnic de paharul plin cu apa pe care j:i l-a dat Dumnezeu, sa te bueuri de creatia asta, pe care a faeut-o Durnnezeu cu tine; si sa retraiesti din punctul acesta de vedere tot ceea ce-ti da Dumnezeu. Este 0 bucurie normals a firii, Lucrul acesta se obtine foarte greu, pentru ca lumea cade in "a avea", in realizare. "A mvia" nu exclude pe "a avea", nu exclude pe "a fi". "A invia" Irtseamna a redirectiona toate aceste lueruri in sensul vietii tale; adica, sa stii ell. esti trecator pe acest pamimt si, din perspectiva acestui lucru, esti mal putin obraznic, mai putin indraznet, nu faci rau, pentru ea tu ai 0 vulnerabilitate, ai un pasaj catre alte lucruri,

La noi, clonele astea, care-au iesit din Comitetul Central, au iesit, saracele, cu 0 mostenire genetic a fundamentala: sunt nemuritori ~i iresponsabili. Ei nu mai au viitor, pentru ei tara este circumscrisa intre nepoti si mama soacra, pe ei nu-i mai Intcreseaza ce se intampla ell Romania peste douazeci de ani. Pe mine, Dan Puric, rna intereseaza. ~i nu nurnai pentru copilul meu, ci pentru eei care vor urma, pentru ca si cei care au murit In puscarii sau pe front au murit si pentru prezentul nostru. Au murit gi pentru pamantul lor, caci erau proprietari legitimi, autentici, Structurile astea naturale, de instinct, au fost debusolate

29

- de ideologie, de abstractiuni: dintr-o data, pamantul proprietarului a fost luat si a devenit proprietate comuns.

A. N.: Apoi proprietatea a fost din nou impaqita.

D. P.: Dupa '89, securitatea a venit si a improprietarit alti oameni, Pe parnantul tatalui meu si a1 bunicului meu, de la 1870, sunt 0 mana de securisti, pe care nu-i poate da nimeni afara, Deci, eu nu am proprietate, eu sunt sluga 1a stat, pe care ei 0 numesc: "prestator de servicii eulturale ~i artistice". Mo;;tenirea tatalui meu, facuta de generatii de oarneni care-au muncit, este fraudata legaL Eu sunt dator sa marturisesc lucrul acesta, sa-l spun §i sa caut sa lupt, nu cu orice mijloace, pentru d\ nu fae eu revolutie, dar eel putin sa rnarturisesc, sa arat ca ei sunt ilegitimi. Asta inseamna a fi viu. Noi suntem inconjurati mai mult de morti vii.

A. N.: Peate un am care nu e implinit in dragoste sa reu~easca in profesia lui? Aceste lucruri se intrepiitrund sau trebuie sa alegi unul dintre ele?

D. P.: Eu, personal, cred ea mi-am sacrificat viata personala iubind foarte multo Nichita Stancscu spunea: .soldatul §i artistul nu au viaja personala". E un foe care te arde, eo patima, Dar niciodata n-am fost egoist, sa inlatur femeia de lang a mine, dimpotriva, am atras-o spre mine, dar aid poate sa fie norocul sau ghinianul unui artist. Ca poate gasi a femeie, cum era sofia lui Cezanne, care numai ea avea rabdare sa-i pozeze, pentru ca el pieta atat de greu si-i lua atat de mult timp, ca-i fugeau taate modelele, Ea invita oameni la masa, sa spuna cat e de genial, pentru ca nu era cunascut de critica vrem.ii. Nu era ea un factor de decizie critic, dar it iubea atat de mult, tncat femeia devenea altar.

Cand un artist are a asemenea sansa, feminitatea traieste in registrul tainei, al unei maternitati prelungite. Cand nu are aceasta sansa si fiecare trage numai pentru el, apar frustrari,

30

apar gelozii. Gelozia patologica este tin lucru care omoara, care distruge, unul il suspecteaza pe celalaltdc lucruri la care nici macar nu s-a gandit. Aceasta prea mare grija .fata de tine si negrija fata de celalalt duce la ceea ce se intampla acum. Nu pot sa generalizez, fiindca oarnenii sunt oameni, fiecare cu ale lui, dar, in ceea ce rna priveste, stiu ca niciodata nu am pus arta mai presus de dragostea mea; §i poate ca din cauza asta am avut de patimit. Eu sunt nascut cu grija fata de ferneie, dar, ca la Shakespeare, "soarta unei glume nu depinde de gura care a spune, ci de ureehea care-a asculta", Un am poate sa interpreteze acest lucru ca pe-a slabiciune si-atunci totul se distmge.

Lucrul acesta mi s-a intamplat in via}a cu elevi de-ai mei, oameni pe care i-am invatat, dar care n-au stint sa asculte, $i, in momentele de mare tristete pe care mi le-au cauzat, rna refugiam in sufletul marilor mei maestri, care, la fel, erau tristi, pentru ca, dupa a viata de traume de genul acesta, spuneau: "Dane, caF am creseut si cati au iesit deformati", A sta pe langa un rnaestru, a sta langa femeia iubita, e a arta, intr-un fel, lucrul acesta face parte din afinitate. De exernplu, eu maestrul Dem Radulescu n-am discutat de prea multe ori in viata mea, dar ne iubeam amandoi extraordinar. Chiar in distante. Stii cum se ziee: distanta, pentru dragoste, este ca vantul pentru foe. Dad. dragastea e mare, 0 inteteste. Dad nu, a stinge. tn clipa in care incep discutiila, lucrurile nu rnai sunt bune. Discutia, falsa terapie prin discutie sunt doar a amanare a sentintei. Psiholagia este numai 0 intelegere reductrva a ornului. Ceea ce este frumas este spovedania in lata unui parinte duhovnic, spovedania in fata iubitei tale, si reciproe. E a arta, un miraeol ~i un rise pe care ti le asumi,

A. N.: Spuneari ca v-ati nascut ell dragastea pentru femeie. De unde invata un copil, un baiat, dragostea pentru 0 femeie, de la mama lui, de la tatalIui? Sau se naste eu ea?

D. P.: Tu stii toate acestea, fara sa ma-ntrebi: dar intrebi, pentru ca esti roaba intrebarilor celor din jur. Fara sa vrem,

31

suntem conraminaji de curiozitati, in loc sa fim contaminati de mirari. Tu, ca femeie, stii ca lucrurile acestea se transmit undeva, dincolo de educatie. Eu rna mir de ceea ce rni-a transmis mama mea. Daca rna uit In spate :;;i 0 vad pe mama, ca femeie, de cand eram mic: este acel ceva pe care nu-l pot descrie in cuvinte, care-mi contureaza :;;1 materrtitatea, si femeia, Dar, in acelasi rimp, l-am vazutsi pe tata cum se comporta cu ea. Era medic §i am vazut cum consulta o.femeie ...

Tatal meu, plasat in epoca de azi, at fi 0 aberatie la fel de mare cum sunt cu. Inrr-o masina arhiplina, pe vremea lui CeaU$e5CU, cu oameni redusi la condijia lor biologica, ingramaditi pe scara, care se duceau la serviciu, tata, care avea sansa sa mearga pana la cap at, la 6 dimineata, el, om la 70 de ani, se scula in picioare si spunea: "Duduita, luati loc!". Lucrul acesta era aberant, era donquijotesc, se mira :;;i biata femeie, plus CEt ceilalji nu intelegeau nirnic.

Eu 11 intelegeam, fara sa-mi explice, atunci cand ne dadearn jos din masina, ca trebuie sa dau locul unei femei, Este acea contaminate, care se face intr-un mod surd si, daca vrei, printr-un canal dumnezeiesc. 0 putem numi, in termenii nostri stiintifici, gena, dar e ceva mal multo Cum irni spunea rnie Bibanul: "Cica, depinde de ce-ti toama stramosul in crornozom!", razand de toata chestia asta, Pentru dl nu conteaza nici educatia, dad! tu esti nascut in alta fire. De obieei, se spune ca suntern facu]i dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Intr-un anumit fel, noi top suntem dupa chipul lui Dumnezeu, La asemanare lucram toata viata. Dar exista si chipuri mutilate. De asta, Biserica, 'in Intelepeiu.nea ei dumnezeiasca, nu-i ataca pe homosexuali,

A. N.: Aji cunoscut asemenea oameni? Cum v-ati purtat cu ei?

D, P.: Sunt oarneni ca I;>i noi, ii intalnesti peste tot. Eu am avut colegi, oarneni de 0 inteligcnta deosebita si-de 0 sensibilitate extraordinara! Cum sa te comport! ell ei? Reductiv, lirni-

32

tativ? Atunci, nu esti crestin! Biserica se opune si condamna pacatul homosexualitatii, nu individul care a cazut sub pacat. Ei sunt niste oameni care s-au nascut cu 0 boala, dar sunt oameni. Lucrul acesta trebuie tratat cu intelegere, cu condescendenta, pentru ca, altfel, ajungem la schizofrenie, la manifestari stradale, No! nu suntem Europa Occidentala, care-si propune, in schizoidismul ei"comportamental, sa inlocuiasca ideea de mama si de tata cu oautoritate parentala, Ei dizolva prin legislativ ideea de mama si de rata, ea un copil sa poata fi adoptat de un cuplu de homosexuali, iar viitorul aeestui copil, din punct de vedere sexual, se stie care este.

Marele, uriasul lueru pe care putem sa-l dam Occidentului se numeste Iecjia normalitarii, Nu intr-o habotnicie, d cu grija, cu condescendenja, trebuie sa coabitam cu ei, sa le explicam ca lucrul acesta nu se poate, este impotriva firii, ca n-are nirneni nimic cu ei si ca trebuie terminat cu terorismele acelea, in care oameni de 0 mare sensibilitate erau hagari la puscarie, daca erau homosexuali, Ei nu trebuie bagari in norma de viaja a normalitatii, pentru ca riscam astfel sa ne distrugem reperele crestine, De aceea, Biserica a reactionat foarte bine la manifestarile lor: nu a iesit in strada, s-a dus si s-a rugat pentru ei. Patriarhul Teoctist a reactionat firesc, ca un bunic care-si cearta copiii: "Am un copil care nu mai asculta. Cand nu mai asculta, te dud in fata icoanei, ingenunchezi si te rogi". Si Dumnezeu Iucreaza,

A. N: Va simtiti vreodata singur?

. D. P .. : Nu. Numai oamenii fara Dumnezeu se simt singuri. lmi aduc aminte de 0 yorba nemaipomenita. Meister Eckhart, unul dintre marii mistici ai Europei Occidentale a secolului al XIII-lea, se spune cli statea singur sub un copac. $i a venit la el un discipol si l-a intrebat: "Maestre, de ce stati singur?". Iar el i-a raspuns: "Nu eram singur, dar acum sunt",

33

Sensul vietii, a1 mortii si al

I I '5

suferintei"

I

Inainte de a vorbi despre sensul vietii, a1 mortii si al suferintei in mi1eniu1 a1 treilea, cred d( ar trebui predzate cateva aspeete fundamentale, cum ar fi:

- sensul vietii, a1 morjiisi a1 suferinrei a$a cum se arata el a fi in matricea sufleteasca a poporului roman;

- care a fost momentul istoric in care acest sens a fost obligat sa legitimeze esenta de neinfrant crestina a neamului romsnese;

- care este sensul vietii, al mortii ~i a1 suferintei in lumea moderna. de azi; ;;i, lucrul eel mai important:

- care este raportul Romaniei crestine eu sensul aeordat vietii, morjii si suferintei de aceasta lume.

Ca sa raspundern 1a primul punct, ar trebui sa mergem pe unnele savantului Simi on Mehedinti, care sesiza ca, pe pamantul romanesc, crestinismul ne-a prins deja nemuritori - prin credinta de nestramutat pe care 0 aveau dacii in nemurire, prin bucuria lor in fata rnortii. Am fost pawl pregatiti sufleteste :;;i anuntati avant la lettre de adevarul lumii. Putem spune ca poporul roman nu s-a convertit, s-a luminat. Convertirea are zbaterile ei catre ceea ce a fost, creeaza seisme imprevizibile, din cand in cand ecourile inceputului mai chinuie fiinta, Luminarea nu chinuie fiinta, 0 limpezeste, 0 scapa de teroarea contingentului, fara sa anuleze realitatea acestuia, reduce gravitatia excesiva a realitatii care ne inconjoarii si face loc Tainei.

• Cornunicare cu ocazia simpozionului international ortodox organizat de Arhiepiscopia Alba-Iulia, martie 2008.

34

"Cata aparenta, atata fiinta", afirma Husserl, preluand un principiu al scolii neokantiene de la Marburg.

Ce este viata?, I-a intrebat filosoful crestin Ernest Bernea pe un taran roman din perioada interbelica (in cadrul unui studiumonografic declansat de Dirnitrie Gusti). "Viata-i viatal, raspunde taranul, dar 9i multa nalucire in jur",

Intre afirmatia lui Husser! $i raspunsul taranuh.ii roman este 0 priipastie ontologica, in ceea ee priveste perceptia asupra lurnii, Sensul pe care romanul il da viejii se defineste paradoxal, dar in acelasi timp precis. Realitatea vietii este respectata, aparenja nu este neglijata, dar nu este, in acelasi timp, nici fetisizata $i egalata cu sensul fiintei, Mai exista 0 realitate, nemasurabila fenomenologic, fizic, matematieetc., exista "nalucirea" din jur, adica TAINA. Curios, aceasta "naIucire" nu este inrerogata, d doar constatata si, mai mult, respectata, Respectul TAINH, marcat de sfdntii mirare $1 nu de curiozitaie raiionalii, creeaza rornanului un sens major al vietii, care nu-i produce frica in fata necunoscutului, diei e) se lasa invaluit de acesta, intru tmbogatire a fiintei sale.

De aici, acea lips a de precipitate biologica a romanului in fata mortii. "f?i de-o fi sa mor", spune ciobanul din Miorifa - detensionand invecinarea mortii, minimalizandu-i tragedia dar nu din dispret, ci dintr-un refl~x sub lim de a 0 imblanzi, de a se imprieteni cu necrutatorul destin, ca aeesta Sa nu mai para rupere, ci curgere. Aceasta cali tate a poporului roman se numeste INTELEPCIUNE DUIOASA. Ciudata impletitura, in care filosofia este vibrata de suflet, :;;i din cunoastere se transforma in intelepciune. Conceptul simiii, inteligenta intuiiiei, ar spune fratele nostru apusean Pico della Mirandolla. A vorbi fara a vedea despre rasaritul soarelui poate sa creeze un concept, dar uTI cone cepi mort; a vorbi dupa ce l-ai vazut creeaza conceptul sensibil - spunea acesta, intr-un mod paradoxal, in plina Renastere. Candva am fost frati in felul in care am privit lumea - am putea spune ~i cine i?i cand ne-a despartit este intrebarea sufletului meu!

35

Existenta poporului roman a fost marcata tot timpul de pericolul disparitiei sale din istorie. Romanul, deci, a vii:z:ut moartea, a trait in proximitatea ei clipti de clipa: gi totusi, nu " groaza i se citeste pe chip, ci 0 decenta impacare, care nu ne ,; vorbeste despre fatalism, ci despre intelegerea fundamentala, 'j Trecerea dincolo se face cu regret pamantesc, dar gi cu bucurie . crestina, asa cum putem vedea intr-un bocet .maramuresean:

Draga maichii, dupii tine, Imi pare §i rau §i bine.

Comentariile nefiresti, superficialc, din ultima vreme, in spajiul cultural romanesc, vizavi de asa-zisul defetism al romanului, denunta public sechelele genei comuniste, marcata de activism perpetuu, precum si altoiul gandirii noi, secularizate, marcate de utilitarism si eficienja, cu oiaia pre viatii ciilcdnd. Ro- 1 manul vorbeste firesc cu moartea, adica esentialmente crestinesteo Patetismul antic al gredlor, dispretul sau indiferenta romanilor, Erica camuflata a omului modem, el nu Ie cuncaste, pentru ca el, romanul, 0 cunoaste demult, a stat gard in gard cu E'a,

a vorbit cu Ea. a negociat cu Ea, a responsabilizat-o, a scos-o din '; salbaticie si i-a dat sens.

Dupa cum putem vedea in minunatele versuri ale unui cantec popular maramuresean despre moarte:

Sambiitii de dimineasii

Meo ciitat Moartea prin casa, M-o ciitat §i m-o aflat.

Eu de moarie m-am rugat

Sa mil mai lase un ceas

Cii mai am $i eu necaz.

$i mai am va iri copii

Si-o mie de daiorii.

$i dacille-oi fmpaca

Vino, moarte, si mil ia.

Cli eu lumea mi-am unit, Mi-e dor numai de Mormant.

36

'i .j(

Cuvantul "jale" este neputincios ~i neintreg ca sa comenteze aceasta .Iacrimd amarii" care este sufletul taranului roman. Inchipuiti-va taraaceasta ca pe obrazul unui ~opi\, pe care curge 0 lacrima incontinuu, si Yeti realiza istoria poporului roman. Expresia contemporana a acestei stari sufletesti se regaseste, perfect conservata in dimensiunea ei, cand oamenii de azi te-ntreaba daca stii care este ultima intrebare a poporului roman. "Care este?", zici'tu ... Si ~i se raspunde: "Daca exista viata inainte de Moarte". lata, deci, sensul vietii gi al mortii, cum trece neintinat de istorie la acest neam. Necazul este tragedia continua a acestui pop or, este inflatia de griji, este intunecarea viejii 9i luminarea mortii, Dar moartea este educata sa vina doar atunci cand omul si-a facut datoria fata de viata, cand a curajato pe aceasta de necazuri.

La roman, Moartea nu este de capul ei, trebuie sa respeete regula jocului. Ea nu este un dusman al vie !::ii, ci, paradoxal, un partener al ei. Nu este dimensiunea cea mai mare, ci sta la coada, dupa Necaz si datorii. Mormantul nu este Ioc de blestemat, ci de iubit. Este 0 inversare ontologidi Hid!. precedent la alte popoare. In basmul Tinerete fara biitriinete §i via/a fora de moarte, Fat Frumos nu accepta sa se nasca dedit numai dad. tatal sau Ii promite ca ii daruieste nu bogatii, imparatii, ci sensul nemuririi - al "tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte"; este 0 cerere in plan spiritual absolut, ispita celor materia Ie Hind inexistenta, Citim aiel cea mal puterruca expresie popularcrestina a unui nearn, este strigatul eel mai acut dupa conditia pierduta, dupa puritatea ei primara.

In acest dor al inocentei de inceput mai gasim 0 esenta sufleteasca a acestui neam. Fat Frumos ii cere tatalui sau, l:mparatul, sa schimbe sensu/ oieni ~i al mortii - sa dea ceasul inapoi, la conditio adamicii, sa duca totul inainte de cadere. Este 0 indrazneala crestina, nu 0 obraznicie, este cerinta acuta dupa calitatea vietii, 9i nu dupa cantitatea ei, cad esenta crestinismului sta in calitatea fiintei de fiu al lui Dumnezeu si nu in cantiiatea biologica. sod~la, politica, a individului in societate. in nici un moment Fat Frumos nu face concesii bogatiei materiale in care

37

s-a nascut. El cauta nemurirea. Fugind dupa un iepure, la vanatoare, povestea Spune ca iese din poiana uitarii si-ncepe sa-si aduca aminte. Atunei se instaleaza dorul fatade viata in murirea eL

Coborarea din Absolut in istorie Constantin Noica 0 noteaza exeelent, drept coborarea din Fiinta in Fire. Ajuns eu greu din Eden in locul pamantesc al nasterii sale! ceasuI biologic se intoarce, in sensul timpului omului cazut, §i imbatranestc in minute eati altii in ani. Aceasta este pedeapsa - condijia perisabila a muritorului, $i acest muritor, ca toti altii, ajunge la locul unde odata era casteluJ tatalui sau gi care acum este plin de ruine. In jur, 0 lume noua, cladiri necunoscute lui - civilizajii noi. Printre resturile trecutului, mai gase~te urma tronului distrus ~i sub el, 0 lada, Deschizand lada, din ea iese insa~;i Moartea - irnbatranita si ea, dar care mai are puterea sa-i traga 0 palma, strigandu-i: .Daca mai zaboveai, nici pe mine nu rna mai gaseai!". Este pentru prima oara cand Moartea este pusa in perieol sa moard. Tot Constantin Noica subliniaza ca Moartea tl pedepseste pe Fat Frumos ca a indraznit sa iasa din Fire in Piinta.

Emineseu il intreba din cand in cand pe Slavici: "Ce mai faci eu intrarea intru Piinta?". Obsesia trairii iri fiinta, $i mai putin in fire, 0 sesizeaza §i Mircea Vulcanescu, atunci cand splU1e ca poporul roman traieste esential in virtualitate $i numai in cazuri extreme iese in istorie. Acest fel de a fi irita mersul istoriei - o boicoteaza, cum ar spune Blaga, considerand-o, in expresia lui Noica, simpla meteorologic. Aceasta atitudine a poporului roman in fata lumii - aceasta gradina sufleteasca - a fost humusul existential in care a crescut, ca 0 prelungire de lumina, crestinisrnul,

Expresia lui, implicita atitudinal, 0 gasim concentrata in juruJ versului eminescian: "Nu credearn sa-nva] a muri vreodata",

(Lectia fundamentala a crestinismului este sa te-nvete cum sa mori.)

. Matricea crestina, dezvoltata pana in ultima celula a omu-

lui romanesc, nu s-a grabit sa semneze in istorie, ci sa asigure ddinuirea. N-a slabit in timp, ci s-a-ntarit, Puscariile comuniste

38

au fost hartia de turnesol, care a adus dovada acestei esente. Din gena aceasta ne-am refacut tot timpul. Sincronizarile eu Occidentul au fost precipitari de moment, neeesare istoric, dar florile sufletului nostru au crescut rebele, in salturi tainice, pe care nici astazi nu ni le explicam, la acest nearn.

Aici intram in punctul al doilea, in care analizam momentul eel mai acut, in care poporul roman si-a definit sensul vietii, al morjii si al suferintei in planul concret-istoric. Altfel spus: credintacrestina pusa la lucru. MomentuJ este: TEROAREA COMUNIST A. Numai ca, aici, instrumentele de Iucru ale analizei, fie ea antropologica, istorica, sociala etc., sunt neputincioase. Analiza acestei crime in termenii eonceptuJui devine 0 impietate. Sisternul de referinta se schimba $1 legea gravitatiei nu mai functioneaza.

Citandu-l pe filosoful francez Michel Henry, putem splU1e ca "adevarul crestinisrnului nu tine de ordinul gandirii". Mi-a$ permite sa-l completez, spunand ca tine de ordinul MARTURlSIRII. Miirturisirea nu intra in habitatul intelectual, si nici macar in eel sufletesc, al lumii de azi; greutatea comunicarii cu fratele nostru chinuit - omul modern - pare insurmontabila. Frecventele sufletesti §i mentale SlU1t total diferite. E greu, daca ne gandim ea Occidentul a cunoscut, pe rand, corectitudinea teologicii si, astazi, pe cea politicii; pe cand noi am cunoscut doar INCORECTIT1JDINEA ISTORIEI :;;i mangaierea lui Dumnezeu, Caci cele doua din urma merg impreuna la acest neam umiJit de istorie, dar inaltat de Dumnezeu.

Voi schimba, deci, registrul comunicarii, nu din moft stilistie, ci din necesitati metodologice; ~i am sa argumentez aceasta nu prin neputinta mea, ci prin aparenta nepuiiniii a unui sfant de a vorbi. Cad sfintii nu vorbesc - uorba este a oamenilor, ei C1Ivtintii. Deci, sa-i dam cuvantul:

.Mi-ar fi ell neputinfii sa alcatuiesc stihuri, pan a cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima, ca niste scantei dintr-o eremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii

39

sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de milostivul Dumnezeu., Candscriu ceva mai miscator, . simt 0 durere la inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri, ~ desprinse din Insa~i inima mea zdrobita, de aceea sicuvintele . curg insotite de lacrimi uneori. Dar rucodelia' mea nu se-ntrca-

ba aici, pe piata..; Acum, Iumea, saracaveste tare grabita", ,

A~a a cuvantat unul dintre cei mal noi sfinti romani §i ai " intregii Iumi crestine: Sfantul loan Iacob Romanul, din Hozeva, Cat de mult seamana aceasta durereainimii, cand stihul porneste din suflet, cu eeea ce a raspuns Mihai Emineseu cand a fost laudat de Majestatea Sa, Regina Elisabeta (poeta Carmen :::

Sylva), pentru versurile sale: "Majestate, versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de copaci",

Aceasta jertfa a viului, acest suspin adanc al inimii sunr ; tonul limbii care poate vorbi profund despre destinul neamului. nostru. Aid oriee analiza se opreste, ideile se frang nepurincioase, Cred ca perioada comunista se poate compara cu un co- '. pac ce-si pierde frunzele, ramanand uscat. Fiecare frunza este 0 jertfa a copacului, ucis in ceea ce are el mai bun. Toata intelec'" tualitatea, tot tineretul tarii ucis in inchisori, mutilat sufleteste: in numele unei ldei izbavitoare, toti taranii gospodari, toata aristocratia - anulate, in numele unei dreptati sociale virtuale.

Romania de azi este copacul uscat, care §i-a pierdut, frunzele, Aceste frunze, in caderea lor la pamant, au soptit in '. taina sau au strigat, neauzite, sensul viejii, al rnortii §i al suferintei la care au fost supuse. Recenta cruzime a omului asupra omului, in Romania si in tot ghetoul estic, se face din ce ' in ce mai neauziiii, este din ce in ce mai eludata din preocuparile .. omului occidental; si, ce ciudat, cand te gandesti ca totul a.' inceput la ei! Joubert spunea, la 26 iunie 1806: .Lectli violente: de urnanitate au fast urmate de cruzimi ingrozitoare. Mila s-a ' transformat in furie. f-am ciopartit pe Ludovic al XVl-lea, pe., sora lui, tot ce Franta avea mai virtues": textul acesta poate fi . luat :;;i aplicat in orice tara in care eomunismul s-a declansat, El ;

• lucrul de m;§n~ f~cut de rnonahi

40

a ucis tot ce a avut Franta mai virtuos, tot ce au avut Romania, Polonia, Rusia, Bulgaria etc. mai virtuoso Copaci desfrunziji de o istorie aberanta, Si totusi, astazi, Rasaritul ~i Apusul se afla in contrasens.

Sensul vietii noastre este in contrasens cu sensul vietii lor, nu ne mai intalnim.nicitn viata, nici in moarte, nici in suferinta .

. Crestinismul .era eel care ne unea, care ne facea frati, era unicul sens aHumii.Acest sens, pe care Hristos I-a adus pe pamant, a fest. distrus, compromis si, mai ales, dublat de omul auto-mantuitor. Nu dragostea fata de Dumnezeu gi aproapele tau - ci contractul, doctrina, ideologia; nu rnantuirea, ci vindecarea paleativa, Vindecarea aceasta de moment se face prin idei, iar ideile au ceva pervers in vindecare, precum medicamentele pentru corp. Parintele fiziologiei, Claude Bernard, observa:

"Actiunea:;;i efectele dezordonate ale substantelor medicamentoase sunt asemanatoare actiunii si efectelor cauzelor irnbolnavirii". Cad pe post de panaceu s-a prezentat si comunismul, a garantat vindecarea in plan istoric de nedreptatea sociala,

Ce efect a avut acest medicament s-a vazut gi se vede: ce dezordine si ce suferinta a provocat in corpul biologic, ce schimbare §i rasucire a sufletului a cauzat, ce rnutilare a fiintei. $i totul pentru 0 Idee. Aceasta Idee a coborat in umanitate Cll trambita izbavitoare, iar pretul ei era schimbarea de sens, De atunci, umanitatea a mers invers in istorie, in viata, in suflet. Acest mers invers al ateismului se altoieste din mers cu acel mers invers al lurnii secularizate. 0 noua idee s-a nascut din resturile inca fumegande ale altei idei. Un alt virus, mai puternie decat celalalt, prornite mantuirea. $i, in timp ce sensul lumii era rnutilat, in timp ce oarnenii se minunau de promisiunile noii mantuiri, in timp ce rnilioane de carji erau date ornenirii cu noua Biblie, undeva, in Rasarit, un preot de tadi spunea: .Jdeile nu sunt bune, ca n-au mama!".

Omul format de iadul comunist si cel trecut prin pustia secularizarii: cei doi mutilati, in sfarsit, s-au mtalnit si alearga prin lumea moderna, sfaramata in rnilioane de sensuri. .Acum,

41

lumea, saraca de ea, e tare grabita", spune Sfantul loan Romanul. .Rucodelia mea nu se-ntreaba aici, pe piata". Piata lumii . noi, eu sensurile ei! Mileniul al treilea, cu inflatia de sensuri ale i omului modern si eu marginalizarea sensului lui Dumnezeu! Corabia crestina sta singura pe talazurile inspumate ale unei omeniri furibunde, fara Dumnezeu. 0 Iume care nici macar nu se sinchiseste de sensul pierdut, ci este In cautare perpetua de noi sensuri, i~i produce, l?i fabrica la scara industrials sensuri.

A vorbi acestei lumi despre sensul vietii, al rnortii ?i al suferintei in inteles crestin pare 0 imensa inutilitate, ee frizeaza absurdul. $i totusi,' spune Apostolul Pavel: "NMajduiti! Dar ce nadejde este aceea care se vede?" $i tocmai de aceea, pentru ca la orizont nu se vede nimic, trebuie s<':i ne rostim :;;i sa ne traim pana la capat sensu rile date de Dumnezeu.

Cand, pe malul Senei, se-ntemeia cu gratie filosofica legi- . timarea intelectuala a noii religii, comunismul, cand inteligenta lumii era fascinata de noul Dumnezeu, undeva, inrr-o celula, in Rasaritul indeptirtat, intr-o tara devenita toata puscarie, se marturisea sensul adevarat al vietii, al mortii :;;i al suferinjei.

Un tanar bolnav, distrus fizic prin tortura aplicatii de noua Idee, se pregiitea sa moara, Se pregatea, dand sens mortii sale, suferintei sale :;;i viejii sale ...

"Maine rna due", spune acesta colegilor de suferinta. (N-a spus: maine mor!) '"Unde te duci, rna banditule, elii eu sunt hristosul tau acum!", se aude glasul plutonierului. (Era glasul istoriei triumfatoare, care arestase penibil Vesnicia.) liMa due, domnule plutonier, acolo unde 0 sa venit! ~i dumneavoastra", raspunde cu seninatate tanarul muribund: si astfel, vesnicia lui Dumnezeu intoarce discret spate le istoriei facute de om. Acest schirnb de replici, simple in aparenja, arata riiscrucea umanitajii de azi.

/lIstoria a murit", spune filosoful american Fukuyama.

Nu, istoria n-a murit, a devenit din ce in ce mai violenta, mal rapida, mai arcganta, mai necrutatoare §i mai perversa.

Dar despre to ate acestea nu poti vorbi eu mintea, ci cu inima; si inima sfantului roman zice: "Cand scriu ... , sirnt 0 dure-

42

re la inima, ca ~i cum stihurile ar fi niste faramituri desprinse din insa§i inima mea zdrobita". Mil, zed de mii, sute de mii, milioane de inimi, zdrobite de 0 Idee.

Murmurul de ruga al Sfantului din pustia Hozeva ~i murmurul de ruga al puscariasilor din inchisorilor comuniste se unesc dincolo de "teroarea istoriei" si refac din lacrimi chipul neintinat al lui Dumnezeu. Caci, ca sa vezi sensul vietii, al mortii si al suferintei din ghetouJ. comunist, nu ochiul ratiunii poate, ci oehiul plin de lacrimi, care te va duce mal presus de fire gi-ti va arata drumul inapoi spre casa.

Plutonierul comunist a devenit, intre timp, om modern; nemurirea lui era atunci asigurata ideologic de Partid, astazi este asigurata medical, prin criogenie. Sensul vietii lui era cincinalul, astazi - clipa.

Suferinta, in cornunism, apartinea celor inchisi, iar sensul ei crestin, dispretuit si considerat o ratare. Ca sa scapi de suferinta, arma lor de santa], ti se propunea colaborationismul, compromisul fiintei, iar in lagarele dure, hulirea lui Dumnezeu :;;i a credintei - exercitiul fusese deja facut In timpul revolutiei franceze, cand crestinii au fost internati de catre revolutionari intr-un spital de nebuni.

"Despre internatii la ospiciul Bicetre, in timpul revolutiei: misticii erau printre cei mai periculosi, Maniacii religiosi fusesera adusi la disperare si cufundati intr-o adanca nefericire, din cauza unei tamperui revolutionare: interzieerea crucilor si a tuturor obiectelor si imaginilor de cult fli lnlocuirea lor prin cocarde tricolore. Au avut loe sinucideri" (M. Laignel-Lavastine ~i Jean Vinchon, Les Malades de I'esprii et leurs medecins du XVI-e au XlX-e siec1e).

Mai tarziu, la Pitesti, lucrurile evolueaza: erau pusi sa scuipe pe icoane. Astaz] este mai soft: se cere scoaterea icoanelor din scoli si, in timp ce scriu, societatea civila revolutionara romana, moderna, aduna semnaturi pentru scoaterea religiei din scoli, $i iata evolutia lui Darwin, dar nu de La 0 specie la alta, ci in cadrul speciei: "Sfantul a devenit mai sfant ~i militJanul mai militian". Numai cii sfintii nostri din puscarii n-au

43

fast canonizati, in timp ce militianul a devenit am modem, si-a lepadat in graba constiinta sovietica pentru cea europeana, Suferinta lui, a omuIui modem, este Inconjurata de analgezice; a crestinului era poarta.catre Dumnezeu, Una cu sens paralizat in biologie, cealalta, ca scara catre Ziditor.

Sensul viejii crestinului puscarias era invierea, sensul vietii "omului modern" este longevitatea, prelungira pana Ia absurd. Aceste sensuri ale crestinismului gi ale ornului mileniului aI treilea nu se vor tntalni niciodata, Caci omul invaluit de dragosiea lui Hristos a fost inIocuit de ornul mumificat de drepturi. Unii vor sa. se mantuiasca de lume, dar crestinul 11 roaga pe Dumnezeu sa mantuiasca lumea. Crestinii se-nchina la crucea lui Iisus, ceilalti, la crucea talharului din stanga. Iar aceasta umanitate parcata pe stilnga este cauza sensului pierdut de astazi. Darwin l-a smuls pe om din bratele lui Dumnezeu si l-a pus in brajele maimutei. Comunismul l-a smuls din bratele maimutei ~i I-a pus in bratele Partidului, adica al unei abstractiuni. Globalizarea n-a fac~t decat sa-l impinga de aid in Neant:

Dar, des pre acestea, eu nu pot vorbi in limba fara de inima a lumii rnodeme, "caei cuvintele stihurilor izbucnese din inima ea niste scantei dintr-o cremene, dar asta se-ntampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii",

44

.j

Zodia supravietuirii"

Robert Turcescu:M-am gilndit sa incepem altfel ernisiunea din aceasta seara, Sa scriem 0 scrisoare. Facem 0 scrisoare catre Mos Craciun. De acord? Bun. $i scriem: "Draga mosule", desigur, prima data sunteti de acord sa-i spunem sa ne aduca sanatate ...

Dan Puric: Putem pune inainte: credinta,

R. T.: lnainte: credinta?

D. P.:Da.

R. T.: Daca avem credinta. avem ~i sanatate?

D. P.: Yin toate. Degeaba avem sana tate, daca nu avem credinta,

R. T.: Cum obtinern credinja, ne-o aduce Mos Craciun sau o descoperim noi?

D. P.: Mi-a spus un monah: "Trebuie sa ne rugam unpreuna, fiule": ~i zic: "Cum, parinte, impreuna?". Pai, da, zice:

"Credinta e ca 0 pasare eu doua aripi; eu sunt 0 aripa, tu esti 0 aripa. Ne rugam ~i ·zbOara". Deci, ne rugam noi si vine §i bunul Dumnezeu .

• Convorbire realizata de Robert Turcescu, transmisa in emisiunea: 100%, la "Realitatea TV", In 26 decembrie 2007, ora 20.

45

R. T.: Domnule Puric, dar noi suntem capabili sa faeem lueruri impreuna? Suna foarte frumos, cuvanrul asta, este superb, impreuna ...

O. P.: E foarte buna intrebarea. Pe drum, m-am intrebat: cat de mult suntem noi impreuna? Si am observat un paradox, de exemplu acesta al aderarii: cu cat ne apropiem, cu atat ne despdrtim. Ne despartim lent, usor. Ne apropiem vietile Intr-o eomunitate economica ~i ne despartim sufletele. Foarte ciudat! Ne despartim aproape iremediabil. Lumea de care ne despartim este foarte atenta la dimensiunea masurabila a viejii, dar este neatenta la ceea ee nu se poate masura gj care se numests suflet.

Suntem pe cale sa faeem 0 casnicie nefericita pe termen lung, deoareee nu avem 0 limba comuna. Limba in care noi trebuie sa-i scriem lui Mos Craciun este limba crestina.

Ati observat ca nu ne mai intelegem in romana? Ne trebuie dictionar roman-roman. Adica, dad noi am.sta acum de yorba in limba comunista, eu as spune asa: tovarasul Robert Tureescu; ~i dumneavoastra ati spune: tovarasul Dan Puric; gi atunci, 0 tensiune ~i 0 frica s-ar instala intre noi. Dad vorbim in limba secularizata, eu a~ spune: cetatene: si la fel durnneavoastra: ~i atunci, este 0 distanta intre noi. Dar, dad. vorbim in limba crestina, va spun: frate; si atunei se lntampla 0 apropiere, suntem dimpreuna,

E un paradox al Iimbii. Limba romana a inceput sa se rupa in doua, sa devina 0 romdnii europeans. Inainte, era 0 ronuinii comunisiii, aeum este 0 romana europeanii. Ei, rornana crestina are un duh. Spunea Parintele Staniloae un Iucru extraordinar, in Universalitate ~i etnicitate in Biserica roman a: in Turnul Babel, cad iata noi construim acum un turn Babel, top s-au despartit, deoarece vorbeau in limbi diferite §i nu se injelegeau. La Cincizecime toti vorbeau in limbi diferite, dar a coborat Duhul asupra lor si i-a unit. De unde rezulta ca Biserica este inversul Turnului Babel. Si atunci, noua ne lipseste, sa zieem, in aceasta constructie europeana, Duhul care sa ne uneasca .. lata ca Duhul nu striveste identitatea neamului si a limbilor.

46

R. T.: Da, dar §titi ca. la Bruxelles, la Strasbourg, in 10- curile unde, practic, apare birocrajia Uniunii Europene, nu cred ca-si pune nimeni problema in felul acesta.

D. P.: Da, dar problema nu este sa si-o puna ei, ci sa 0 punem noi.

R. T.: $i avem vreo forta sa o si impunem?

D. P.: Noi trebuie sa indraznim. Politicienii nostri au tupeu fata de noi, caci fata de cei de dincolo nu Indraznesc. Hristos a spus: "Inddizniti!". N-a zis: "Aver tupeu!".

R. T.: E diferenta mare.

D. P.: E 0 diferenta mare. Chiar inainte de emisiune am fost la Liceul "Gheorghe Lazar", unde stiu di aji fost $i dumneavoastra. A fost un moment extraordinar, cand am intrebat: "Voi §tip cine a fost Gheorghe Lazar?" Gheorghe Lazar a fost un tanar la 37 de ani, care a indriiznii. Unde a indraznit Gheorghe Lazar? (Pentru ca noi vorbim de trecut asa, mtr-o forma muzeala, nu intr-o paradigms care, sa zicem, ne caracterizeazal) Acest ardelean de 37 de ani a indraznit intr-un context in care limba romana, vorba lui Asachi, era considerata limba cu care se vorbea numai La stana. $i el a indraznit in fata lui Caragea, domnitorul grec, sa zica asa: "Voi face invatamant superior in limba romana".

Probleme mari de tot ii stateau in cale, pentru ca nu l-a crezut nimeni, mai ales ca la vremea respectiva elina era pentru stiinje, franeeza era pentru geometrie, italian a, pentru spatiul juridic, iar romans era pe dinafara. Ce indrazneala extraordinaral A mdraznit si, pe la 1815, pentru prima oara (pe mine rn-a cutremurat!), s-a auzit pe 0 scena limba romaneasca.

Acum trebuie sa se indrazneasca! Sa se auda glasul Romaniei, cum se aude gIasul Poloniei, glasul Ungariei. Aia au glas! Ai nostri nu stiu sa traga nici macar 0 vocaliza,

47

R. T.: Noi suntem umili in momentul de faUl, ne ducem eu

caciula plecata, eu mijlocul frant.; r

D. P.: Umil este un cuvant frurnos, umilinta te apropie de smerenie. Nu umili. Slugif Adica, in habitatul politic rornanesc, sunt doua dimensiuni: dimensiunea de vasal vizavi de celalalt mai puternie sl dimensiunea de bruta vizavidc propriul popor. Deei, nu cuvantul urnilinta: urnilinta te face sa traie§ti pe celalalt, sa ai acces la grijile lui. Este eu totulsi cu totul alteeva aceasta indraznire. In schimb, tupeu au. Tupeu au Sa defriseze, tupeu au sa fure, tupeu au sa se Jegitimeze, tupeu au sa ridice mana in Pari ament, sa-gi mareasca salariul, tupeu au sa aiba rnasini pe contul nostru. Cand am fost in Oslo, am vazut ca nici un parlamentar nu avea masina din bugetul statului, Aveau masini personale. Numai primul ministru avea masina luata din bani publici, in rest,· nu. Au tupeu sa lase mizerie in Bucuresti ...

Din zeee tineri noua fug in strainatare, Au tupeu! Dar indrazneala de-a glasui in nurnele poporului nu 0 au.

Care e proiectul clasei politice III nail A proieeta este un Iucru de civilizatie politica. Ei sunt necivilizati politic. Nu norninalizez. S-ar putea ca, In clasa politica, sa fie oameni care gandesc ca mine acum, dar ei sunt minoritari, m-ati inteles ce vreau sa spun ... Nu vreau sa acuz in masa. Sunt, dar sunt putini,

;;tiP ce insearnna un proiect? A proiecta este 0 dimensiuna chiar dumnezeiasca. Drepturile .omului s-au nascut din proiect. Filosoful engJez Edmund Burke spune cam asa ceva, comentand drepturils omului: de unde, dornnule, "TIe nastem liberi ~i egali §i rarnanem liberi §i egali in drepturi?" liNe nastern §i ramanem liberi, zice el, este 0 aberatie!" De ce? Pentru ca, de cand ne nastem, cat traim, §i pana cand murim, noi intram In structuri mai mult sau mai pujin coercitive, care ne obliga: in familie, coduri morale, norme sociale sau corpuri politice.

De unde abstractiunsa asta? ;;i atunei, constatam, intr-o paradigmd a inegalitiiiii, Intr-o reaiiiate a inegalitiitii, ca omul a indraznit sa proiecteze un ideal £II egalitiifii. Toata Europa de

48

astazi merge pe aceasta paradignui a egalitiifii. La un momentdat, Burke se ;;i revolta. Utilitarist, ea oriee englez, zice: daca sunr drepturi ale omului, atund sa fie ;;i drepturi ale engJezului! Imi permit sa completez, ill acest sens pragmatic: vreau sa vad ;;i eu drepiurile romanului!

Noi de ce nuputem propune proiectul Romaniei pentru Comurutatea Europeana? Proieetul acestei taril Nu vedeti ca politicienii romani dau tot timpul extemporal? Scriu tot timpul, mai copiaza, mai sufla unul, dar sunt tot timpul la lectie ;;i cu lcctia neinvatata,

R. T.: E superba imaginea asta cu politicianu] roman care da extemporal.

D. P.: Da, da extemporaI pentru ca el nu are un proiect, el nu are 0 parere,

R. T.: Aici apare un paradox, nu ered ca exista om in tara asta care sa nu aiba un proiect pe termen seurt sau clli.a; pe termen lung. De la cele care sunt cat se poate de pragmatice, pana la ce.le legate de viata lui. In spajiul personal, ca sa zicem asa, proiectul exista, De ce nu exista proiectul in momentul in care oamenii ies dincolo de.spajiul personal?

D. P.: Pentru d\ exista 0 mare inhibitie si proiectele noastre, de regula, sunt proiecie de supraoietuitor. Proiectele noastre sunt: cum sa rna strecor, cum sa am un frigider plin, cum sa am o masina. Din zodia supraoieiuirii noi nu icsim, Noi nu avem proiecte, sa zicem, de luptator sau de rnarturisitor, pentru ca nu mai risca nimeni, Natiunea asta a fost vJaguitil. si este inhibata de doi factori, [a ora actuala: de inertia premeditate a clasei politics, care intretine aceasra stare, care sa te inhibe In proiect, si de bombardamentul care vinedin afara.

Exista 0 oeriicalii cresiinii, ierarhica, in care valorile sunt puse pe verticala. Cornunistii n-au facut altceva decat sa intoarca aceasta verticala cu eapul in jos si sa puna nonvalorile in

49

fruntea tarii ;>i valorile in puscarie. Ceea ce traim noi acum esre asezarea pe orizontala, este coabitarea nonvaloare - valoare.

Aceasta omogenizare, care vine de dincolo, in virtutea asa-zisei coreciitudini poliiice, este un tavalug irnens, estc peste ceea ce a facut Academia ,,~tefan Gheorghiu". Deci, in chestiunea politica, noi stiam cum s-au inversat lucrurile. Acum nu mai stim. A fost, de pilda, emisiunea aceea schizofrenica de la televiziunea romans: "eel mai roman dintre romani", in care, pe burtiera, langa Mihai Eminescu, aparea Gu~a. Nvam nimic cu Guta. EI este, intr-un paralelism valerie, in partea cealalta, n-are ce cauta in cultura, Brancusi, Vasile ... M-ati inteies? Acest amestee, aceasta ciorba, este 0 nouii ignoranta in care noi suntem plasati, fll.ra sa avem repere.

R. T.: Poate este 0 etapa obligatorie, poate este de neevitat parra la momentul in care acea axa, despre care povesteati, se duce din nou pe dimensiunea ei fireasca, cu valoarea pusa la locul ei.

D. P.: Domnule Turcescu, de ce sa va tulbur, yorba unui monah, de doua ori? De ce sa spun eu ca, in cadrul schivalentei, marna dumneavoastra ~i tatal dumneavoastra au dimensiuni suspecte din punct de vedere moral? Eu, ca un crestin si ca om cu buna cuviinja, nu pot sa-mi imaginez asa ceva.

Deci, eu ce drept vii tu in intimiiatea unui popor §i incepi sa-i reevaluezi valorile? ~i, pe acoperirea aeeasta, tu deconstruiesti, discuti democratic ... Cum sa discuti democratic cu 0 valoare? Raportul dintre mine si tatal meu niciodata nu osa fie democratic. Asta nu insearnna fetisizare. Asta inseamna sa lasi sa mearga, din punct de vedere al tradijiei ;;i al normalitatii, lucrurile asa cum sunt. Avem alte treburi de facutl Noi trebuie sa construim nu sa deconstruiml Noi trebuie sa eonstruim pe valorile pe care Ie avem: si asa suntem saraci 1n ele. Dad! ~i pe astea le distrug, de ce rna mai aga] atund? Deci, acest nou ocean al ignorantei, aceasta corectitudine, sa zicem asa, politica, ce vine

50

dedincolo, aliata cu ignoranta §i cu domnia mitocanului de la noi, e dezastruoasa,

Ganditi-va 1a aportul intelectualitatii romanesti de astazi, care a,defri~at orice :-aloare romancasca din ultima perioada, $i asta, 111 ~~mele spiritului critic, al interpretarii critice si al 'deconstruirii -. Au dernolat nu idoli, ci valori! Au creat confuzii, Mai vine si securitatea eu dezinJormarea si cu distorsionarea memoriei :;;~, la ~farf?it, felul trei: mirocanul, care vine Cll bif~cJlia si cu blasfemia. ~l 5-a facut tortul sau ghiveciul national I Unde sa creasc,a,,,Pri.n tort~l a5~a, un tanar? EI zice: "Trebuie sa rna agat de ceva . $1 atunci, not trebuie sa identificamfoarrs bine ce este valoare §i ce este non-valoare.

Vedep, capacitatea de a proiecta, acest imaginar, este data de Dumnezeu. Noi trebuie sa fnva~am sa gandim limba romana sa indrazneasca. Limba romana, la ora acruala, este instrumentali~ata in a se vaicari, in a se plange. Nu in a Indrazni in dreptun.

Ganditi-va ca eel mai ortodox §i eel mai fulminant vers din literatura romans: "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata" ~1 lui Mihai Eminescu, a fost transformat, p~ parcursul istoriei: in: "nu credeam sa devin smecher vreodata", "nu credeam sa fur vreodata", "nu credeam sa invat a rna strecura ca 0 Iibarca printre astia".

"Nu credeam sa-nva] a muri vreodata!" este jertfelnic.

Acolo este tonusul neamului romanesc §i acolo trebuie sa ne intoarcern noi. Restul - de asta zic ca este nevoie de dictionarul {Oman-roman - este, Cum s-ar spune, "imaginea Rom§.niei in lume", Nu e nici 0 imagine. Este icoana nearnului in fata lui Durnnezeu. Si daca la aceasta icoana tu te inchini, restul vine.

.. R .. T.: Dar, va intreb din nou, v-am mai 111trebat si in emisiunile precedente: bun, suna foarte frumos, suna foarte bine, ,suna ca un proiect de ~plinit, pe care ar trebui sa ni-l punem in program, dar cum ajungem acolo, ee pasi sunt necesari?

51

II

D. P.: In primul rand, sa miiriurisim situatia in car: s~n.ter:z' Sa 0 diagnosticam foarte clar si sa vedem starea de fat~rmc~e III care suntem. La noi s-a creat 0 zona de artificiu. Se I1nmeaza democraiia. In numele ei se fac tot felul de porcarii, se mimeaza tolera'nte, acceptam nemestecate lucruri care vin dintr-o societate str5.inil. 1n primul rand, asadar, sa identificam: si, al doilea, sa ne marturisim identitatea.

$tip ca, in fizica atomica, in ultima perioada,. s-a relua~ ideea de numar imaginar. Cu numarul real faci asa: unul cu doi fac trei. Clar. Daca stam numai In spatiul realitatii, suntem pierduti, Realitatea este meschina. Eu trebuie sa fiu lucid si sa. acced la ideea de virtualitate.

Mircea Vulcanescu a vorbit de virtualitatea neamului romanesc, (Si el traieste tot in virtualitatea neamului rornanesc, ca are 0 cruce de lemn amarata pe Valea Robilor, ac010, la Aiud, intr-un anonimat fantastic. Aceasta minte uriasa, care, dad ar fi fast in Germania, ar fi avut un monument $i un memorial.) Mireea Vulcanescu a vorbit deei de aceasta virtualitate, de acest

proiect. . .. . v

In fizica atomica se vorbestc de numiirul l1nagmar. Adica,

apare un i acolo. Eu imi imaginez ca raportul dintre nu~a~ul imaginar si numarul real imi creeaza numarul complex; adica 0 realitate noua, datorita faptului ca am rndraznit.

$i am sa va spun, apropo de pareri, ca. la 15~2, Rafa:l Bombelli, un matematician dintre cei care au descopent "numarul imaginar" I BU i-a vazut vocatia constructiva: a spus despr~ acest numar imaginar ca este doar un gand salbatic. Nu acelasi lucru a crezut Leibniz, care a zis: ,,In numarul imaginar se refugiaza Sfantul Duh". lata, acum se lucreaza cu probabilitati,

eu posibile. '. .

Canditi-va la visul lui Take Ionescu, ministrul de Externe.

Avea 9 ani ~i se gandea la "Romania anului 3000". fntrebati-~ p: iistia care ne conduc azi: la ce viseaza acum? Visul lor este ca, pana astazi la ora 6, sa mai fure ceva. Noi trebuie sa redam capaeltatea de a proiecta in imaginar 0 Romanie extraordinara, pentru

52

acesti tineri care yin din spate. Presedinta Indiei a spus: .Averrr aur, suntem bogati!". "Care este aurul?", a fast intrebata. "Tineretul nostru!",

Tineretul nostru este aur. Noi il distrugem. El trebuie sa injeleaga cil are datoria sa proieeteze. Romania trebuie proiectata in viitor in conceptul european. Sa vedeti ce constructii uriase pot sa iasa din mentalul unui tanar de 16 ani, de 18 ani, ca sa-i educe pe birocratii de la Bruxelles, sau chiar din tineretul de la Bruxelles, din tineretul occidental, cand se vor intalni intradevar duh in duh. Desi vor vorbi alte limbi, duhul crestin ii va uni, Sa vedeji ce constructie extraordinaral..Pana atunci, Comunitatea Europeana n-are cum sa fie 0 comunitate, este doar un agregat de inierese poliiice §i economice. Comunitatea insearnna: dirnpreuna. Mare atentie: dimpreunal

De asta am spus ca ne unim viejile pe un statut economic si ne despartim sufletele. Gingasia sufleteasca a unei natiuni nu poate fi lipita cu pelicanol ~i cu scotch intre interese, ca ea se rupe. Noi trebuie sa. fim foarte atenti 1n acest proiect. Napoleon zicea la un moment dat ceva extraordinar: .Jmaginajia va conduce lumea". Imaginajia, faptul ca noi ne proiectam, Nu e vorba de utopie, nu este yorba de drog, nu este Yorba de alcool, nu este verba de refugiu, ci este capacitatea de a proiecta, care este divina. Ceea ee spuneam ca inseamna numarul imaginar astazi in fizica atornica, iar la Leibniz era locul unde lIse refugia Sfantul Duh", se gasea demult in crestinism. Este ceea ce Dionisie Areopagitul numea predefiniri: 0 preformulare a gandului divino $i adaugaun lucru extraordinar: .Dumnezeu iubeste lucrul acesta $i-I coboara spre tine. Tu gandeste spre Dumnezeu", Haideti sa gandim 0 Romanie eu fata spre Dumnezeu ~i 0 sa vedeti cii Dumnezeu coboara si te ajuta. Ce frurnos zice: predefinire!

Nimic din realitatea rornaneasca de azi nu ne face sa ne imaginam, Nimic. Ea ne tine intr-o puscarie fantastica. Eu imi imaginez Romania cu date reale si lucide. Va fi 0 tara foarte puternical

53

R. T.: Cand?

D. P.: Nu pot sa stabilesc lucrul acesta, dar noi suntem intr-un plin proces. Chiar :;;i noi, acum, ill timp ce discutam, framantam altfel mentalul romanesc,

$tiU ca limba romana, aia "de stana", pe care Gheorghe Lazar a bagat-o in J:nvatamant, framantat~ de oamenii de cultura, mai ales de Eminescu, si liturghisita in biserica, intr-o suta de ani s-a transfigurat, a devenit fabuloasa, a imbogatit pana :;;i taina ortodoxiei. E atilt de bogata, e fantastical Deci, ce facem noi acum? Framantam mentalul romanesc; framantam posibiIitatile. Realul n vedern, l-am identificat, nu mal stam mult pe el. tn aceasta limba noi trebuie sa Ynvatam sa articularn, sa sculam Iirnba rornana in picioare, sa articuleze drepturi :;;i, mal ales, cum sa spun, sa fie racordata catre aceasta taina, de care am vorbit.

Vede;1,in fizica atomics, unde se lucreaza la proiecte uriase, in America, in Anglia, peste tot, ei pun acest imaginar, acest nemasurabil. Care este nemasurabilul poporului roman?

Cand s-a descoperit numarul imaginar, toti au zis;e mistic. i. P. S. Nicolae Mladin, unul din eminentii ortodoxiei romanesti, vorbeste de misticism asa: "Mistica nu-i cadere in intuneric, e did ere in lumina". Cand esti mistic, esti luminat de Dumnezeu ~i intri, cum ar zice Dionisie Areopagitul, eu ochi deasupra firH.

Ce vedem noi in realitatea concreta? Zilnic, in metrou, vad oameni necaji!i; in piata, vad ceea ce se tntampla: vad 0 clasa politica deprimanra, intr-o improvizatie continua, si lucruri, cum sa zic, care te descurajeaza, te deznadajduiesc, Ce insearnna a proiecta si a vedea, in condijiile astea?

Trairea mistica este sa vezi prin ~i peste; priviti prin ~i peste si 0 sa vedeti potentialitatile uriase ale acestui neam!

Daca apele s-ar aduna intr-un mental? Noi "titi ce avem?

Avem varfuri, avem flori care cresc inalte, dar n-avern gradinii si n-avem gradinar. La noi au ornorat gradinarul, au taiat apa si-au furat furtunul...

54

R. T.: Ai? vrea uneori sa. trecem mai repede de etapa asta, absolut nenorocita, in care oamenii splm asa: nu intru in politica pentru ca politica e murdara, n-am timp sa rna ocup de ceea ce inseamna societate civila, n-am timp sa ies, probabil, din egoismul de care pomenearn mai devreme i?i sa devin un individ ceva mal altruist, sa lntind 0 mana celui din jurul meu, sa construiesc un proiect si pentru ceilalti, riu numai pentru mine. Dar cred cii lucrurile acestea nu se pot misca foarte repede, cred ca e nevoie de generatii care sa inlocuiasca actualele generatii,

D. P.: Trebuie un inaintemergator! Unul care sa spargii aceasta ceata naclaira,

R. T.: Va gandirila un individ sau vorbirn de 0 miscare, de un curent?

D. P.: Pot sa fie mai multi oameni ~i 0 rniscare se poate coagula imprevizibil. Dar poate sa fie unul singur, care sa dea un suflu de trezire, Important este sa tim in timpi diferiti, Timpul istoriei este unul ;;i timpullui Dumnezeu este altul, Ganditiva ca, intr-un timp confiscat de istorie, cum a fost perioada comunista, au d.:;;tigat eei care nu s-au racordat la acest timp istoric, care au crezut in continuare, Au crezut si iata ca poporul roman cade pe un fond crestin extraordinar, nu cade intr-o deruta, Peate sa fie derutat, dupa comunism, de Iucrurile de suprafata, dar nu in credinta lui profunda.

De ce omul contemporan nu poate sa faca lucrul acesta?

Pentru ca traie§te in imperial necesiuiiii si din imperiuI necesitatii a trecut ~ eel al liicomiei. Nu vedeti ca avem comportament de termite? Imi cer scuze fata. de termite, pentru ca, totusi (in cali tate de puric imi cer scuzel), ele sunt foarte bine organizate i?i chiar dau tm exemplu bun. Deci: sub termite, eeva pe care nu pot s-o definesc, oameni de Mall. Vin sarbatorile §i primullueru pe care il vad cred ca e un stomac foarte mare, pe care 11 supraincarca ...

55

Asta nu inseamna sa nu fad 0 sarbatoare! Asta nu inseamna sa nu pui ceva pe masal Dar faprul ca ne Iasam contaminati de 0 societate a lacorniei nu este bine. Sigur, se poate splme ca viata este oricum scurta: ca este asa cum este... Sigur ca si sarbatoarea este bine vamuita in crcdinta noastra: nu sta nimeni intr-o permanenta asceza: sunt vamuite, atat asceza, cat §i sarbatoarea, Important e: pe ce pui dumneata accentul? Pe langa sarbatoare, mai exista si chestiunea aceasta a reculegerii. De ce sa fim intr-un jogging alimentar de dimineaja pana seara? De unde fuga asta, atletismul asta consumerist?

Pierre Bourdieu vorbeste despre omul modern, caracterizat de: fast foods, fast thinkers, fast lovers. Viteza noastra, a celor din Rasarit, este cu totul diferita. Ne facem timp de Dumnezeu, ori il alungam din timpul nostru?

R. T.: Cum faceti dumneavoastra lucrul asta, pentru ca lumea in care traim e una, asa cum spunea personajul de care pomeneati mai devreme, in care "mandi'm repede, iubim repede, gandim repede", totul facern repede? Cum sa scapi de viteza asta, cand cei din jurul tau se misca cu 0 asemenea viteza, iar, dadi tu incerci sa pui putin pedala pe frana, poji fi considerat un outsider, un individ din afara sistemului, un paria; te pun la colt, nu muncesti la fel ca ei, nu gandesti la fel de repede ca ei, nu te misri la fel de repede ca ei?

D. P.: Ati sesizat foarte bine: asta estc crima opimel publice. Pentru di opinia publica se crede intotdeauna a fi in drepturi. De fapt, nu e opinie. pentru ea opinia este un lueru foarte series, e parere. Parerea lui nea Fane multiplicat. Dad nea Fane urla de dirnineata pana seara, eu trebuie sa rna incolonez eu nea Fane, eu Mitica? Vreau sa scriu un articol: Misticism nu miticism. De ce sa alerg eu haita, eu turma? Lucrurile sunt de igiena. Dad ati observat, oamenii de 0 anumita factura sunt usor izolati. ~i e bine ca sunt izolati. Sunt mal altfel...

Vedeti, vitcza asta e naucitoare, Mi-a spus un scriitor german, dupa ee a vazut spectacolul eu Toujours l'amour, un Iucru

56

r~marcabil.v~m intrebat: "Ce parere aveti?". "Nu pot sa-ti Spilll dintr-o data. "De ce?" "Mil sirnt ca indienii aia, pe care i-au dus cowboy-ii americani cu trenul. Au luat niste sefi de trib i-au dat jos de pe cai gi i-au dus eu trenul cu 0 viteza 50 km laora. l-au dat jos si le-auzis: haideti acum pe cai din nou. Si indienii, neincrezatori, au zis: nu, nul De ce? Asteptam sa ne vina sufletul",

Eu merg pe cal.

R. T.: Superb.

D. P.: Da. Eu merg pe jos, De ce rna gonesti? Asa ca, lntr-o zi, se spune: stop; se scurteaza experimentul asta, De-asia trebuie sa Hi cu fata catre Dumnezeu. Este foarte simplu.

La Viena mi-a zis un domn austriae un lucru extraordinar, care m-a emojionat, "Cum ai facut speetacolul acesta? Este nemaipomenit! M-ai innebunit! Eu am vazut peste tot in lume tot felul de mimi, dar aici este ceva aparte", $i eu i-arn zis: rr DamnUl. meu, ter~rizat de eenzura comunista, am creat un limbaj" ,,;Jtm, rru-a ZlS el, ea sa nu fii prins de securitate si sa spui si adevarul", .Deci, te-a terorizat ideologia, mi-a zis austriacul te-a terorizat cuvantul". Zic: "Exact!" "Ei, mi-a spus austriae~l, pe noi aid ne terorizeaza iiicerea ... rr Am incremenitf

Cad, in clipa in care te-a terorizat tacerea inseamna ca l-ai dat afara pe DUIIUleZeU. Numai in tacere te intalnesti cu Dumnezeu. L-au a!ungat pe Dumnezeu,

R. T.: E un balci infiorator. ..

D. P.: Da, dar e un Iucru necrestin, pentru ea intimitatea mea este sfanta. Nu vedeti ca este 0 moda sa-ti exhibi intimi-

u '1 7 I d '

tar e.. ar aca nu le exhibi, te vaneaza paparazzi! Asta este 0

infectie venita din Occident. Nu e a noastra, Crestinul are intimitatea lucrului, Devii lu-ana eu orice pret pentru opinia pu-

blica! r

57

Care opinie publica? De ce aceasta opinie publica nu urmareste procesul desiriimiirii poporulu~ taman ~u aceea;;i.ferv~a~~ cu care urmareste procesul destramarii, sa zicem, unei familiii Ce ferocitate! Ce adrenalina au in sange, sa se uite pana la 3 noaptea, ca sa vada cum se spala rufele murdare dintr-? familiAe. ~i ce indolenta si, cum sa zic, ee nesirntire acuta au sa .va~a m fata ciiderea unei tari, a unui nearn care se prabuseste, ;;1 chiar a copiilor lor! Acolo fac pauzal In schimb, butonea~a pe toate mizeriile astea, De unde rezulta nivelul de mahalagizare, de neam prost la care am fost adusi. $i asta nu este 0 insults .viza.vi de poporul meu. pe care-I iubesc, asta este 0 constatare vizavi de 0 populatie care trebuie trezita.

R. T.: Ce 0 rrezeste. domnule Puric?

D. P.: 0 trczeste din somn 0 remarca din asta, ea a Sfantului loan Botezatorul. care a zis: .Pui de ni"ipdrciJ". Nu a zis: stimati cetateni!

~t* ce-i trezeste? E 0 urare de Craciun, pe c~r~ 0 fae eu eelor care au distrus Romanin. Urarea aceasta de Craciun eu am furat-o de la un tiganu;;, prin 1987. A urcat in mijlocul de trans: port in comun :;;i ne canta, tuturor orataniilor alea ~gh~tate (ea aga eram noi pe vremea lui Ceausescu, niste oratanii dublu lnghetate: si de frig, $i de i~eologie~. ~ vemt. eu ~lo?ot:lu:, ~a ne zica un eolind: "AscultatJ crestinilor.z' tineri ;;1 batranilor,/ ascultati 9i luati aminte/ ale Domnului cuvinte". ;>i el, din cauza ca era frig, a zis asa: "Ascultati cretinilor,/ tineri fi biltriinilor ... " Ei, asta se poate ura celor care au distrus Romania. Pentru ca SUIlt cretini gi tineri, $i batrani, Se dubleaza in eretinismul asta, fantastic!

R. T.: E rasul-plansul aici.

D. P.: Estel Chiar trebuiel Pentru ca rdsul trebuie sil fie saluaior, Rasul este umorul care ne mai decrispeaza putin din starea asta. ea nu putem fi pe valea plangerii continuu. Adica,

58

dam dovadasi de inteligenta, §i detasam pujin poporul suferind de populatia asta, cum am zis eu, cerandu-mi scuze, de termite.

Sa va fereasca Dumnezeu sa nu va regasi]i In tacere.· Atunci suntem pierdutil Poporul roman are ascendentul tacerii. Deci, noi vorbim tacand! Este un lucru uluitor, neamul asta are o virtute nemaipomenita, tad §i spui. Tad $i spui nu-i mutenie, nu este infirmitate fiziologica, esie aiiiudine, este limba]. S-ar putea ca. din. tikerea aceasta, sa iasa lucruri foarte bune. De asta am afirmat ca si Comunitatea Europeana, ca un construct, trebuie sa primeasca un partener de discutie, Dar noi nu cunoastem dialogul, n01 nu propunem.

Mai degraba lmi propune ciobanul ala "nenorocit", pe care I-am vazut la televizor, intr-un moment tragico-comic, Era nenorocit de spaima, "Nu se mai poate, domnule, astia imi baga tapul german!" "Unde va baga tapul german?" "Peste oi... Imi baga tapul german peste oi, domnule! Pai, nu se poate!" "De ce?" "Pentru di oaia mea merge 200 km, mananca iarba, da lana, lapte ... Asta cade ill genunchi dupa 5 km gi nici nu ... ca lumea oaia. Ma nenorocestel Cica a~a mi se cere pe piata comunitara, sa fie tapul german. Nu, domnulclr Si el ce va face? I~i va aduce aminte di este traco-get gi-I?i va ascunde oile. Va incepe politica subversiva.

Noi oricum suntem obisnuiji cu haiducie $i economica ~i artistica, Eu fac haidude artistica de 20 de ani, abia acuma am gasit un spatiu, Pronia cereasca s-a indurat sa am la "Rapsodia Romana", prin domnul Hossu, un spatiu, sa fac Centrul International de Arta. Putea sa fad aid cabaret pentru prostitujie, putea sa fad! orice, ill tentatia asta de azi. Dar a zis: nu domnule, 0 iei dumneata! Ei;1ti sarac, dar fad lucrul asta ... E pronie cereasca! Dupa 20 de ani, cineva imi of era si rnie, pe munca mea pentru atatea generajii de tineri pe care i-am scos, un lucru. Eu trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta; trebuie sa fiu recunoscator unui om. ;>i chiar public pot sa-i fiu recunoscator, pentru ca mi-a intins 0 mana.

59

Unde? Intr-o tara care m-a refuzat, rn-a fugarit, nu m-a primit prin televizi~i, mi-au cazut scenariile la film. La u~" concurs de scenarii pentru film am luat nota 2. Om 41 de m.~l, am iesit r= locul aI40-1ea; am vrut sa fac contes.ta~ie, s~~ va~ "". este mai imbecil ca mine. Sunt gelos, pe scara inverse: Va dati seama ca cei din comisie, earesunt neica nimeni, s-au vazut cu o partitura pe care nu pute~u sa ~ inteleag~? Acum7 ii si compatimesc. ;otiF cum sunt eel care rru-au dat rrue nota 2. Sunt ca cei din comisia de cenzori de la Comitetul Central, care rru-au zis: "Tovara~ul Puric, sa ne dati textul de la pantonil1ii!".

R. T: "Pantonina"!

D. P.: Da, eu Ie-am dat textul si nu I-au inteles. Au fost la o diferenta de 20 de ani. Asteptam.

Nu'numai eu, ci si alti tined. Ma mtalnesc cu tineri in strainatate, exceptionali ca gandire. $i sunt convins ca at' intaln~t oameni care indura consecintele faptelor lui Mailat, nu realizarile lui mai-mic, adicii ale lui Puric, m-ati inteles? Pe nivelul asta se concentreaza, nu pe valori, Nu stim sa le stapanim, nu stim sa le orchestram, n-avem constiinta, n-avem un program politic in care tot rornanul sa nadajduiasca, catre care sa se duca, $titi ca, daca maine s-ar da acestei tari 0 clasa politica onesta, crestina, tam asta s-ar coagula, cred ca la nivel de ore, nu la nivel de sapramani.

R T C d ti lucrul asta? Cu toate termitele de care . .: re e,

pomeneati mai devreme?

D. P.: Termitele se trezesc; sau ce sunt, amoebele alea deYin termite si fac un musuroi mare de tot. Se trezescl Da-le ceva! N-ati vazut ce ciudati suntem, ca ii induram pe oarnenii politici, dar 'reactionam cre§tine§te? Nu coagulam la idei fi doctrine. Noi coaguliim l~ stiiri de spirit. Uitati-va cum t:rmitele aste~ arnarate 1;;i dau hainele de pe ele cand este cate 0 inundatie, on la un cutremur, Ce substanfii crestinii are neantul iista!

60

Mie mi s-au indus usile la toti rnarii sponsori. In schimb, m-au sponsorizat cativa oameni crestini, pentru Centrul International de Arta: intr-o zi, m-am pomenit si eu 0 doamna, care rni-a zis: va dau si eu 7 milioane, Banul vaduvei, Este extraordinarl

Deci, din punctul asta de vedere trebuie sa analizam, Noi trebuie sa ne vectonzam TIU pe imaginea Romaniei in lume, ci pe icoana neamului in jata lui Dumnezeu! Nu pe masa de oportunisti, ci pe ciiruia aia de iiirani, care atinut in sah imperii. A~a a zis Petre Tutea: ,,0 caruta de tarani a tinut In sah imperii".

Juc~ la Sankt Petersburg. ;otiti ce mi-a spus un rus - genial-, apropo de Comunitatea Europeana? l-a placut enorm de mult cum am jucat ;;i mi-a Zi8: "Este extraordinar de frumos ce faci, este nemaipomenit!" :;>i eu, ca sa discut, n-arn avut ce sa raspund, si-am zis 0 gratuitate. Le-o transmit eu aceasta ocazie oamenilor politici. Am spus: lICe parers aveti, acum, ca am intrat in Comunitatea Europeana?" $i s-a uitat rusul asa la mine si-a zis: .Noi vii asteptiim". Deci, e clar ...

R. T.: Pe mine m-a trecut un fior, sa §titi ...

D. P.: Mie mi-au inghcjat genunchii! Deci, trebuie sa jinem cont si de alte realitati.

Al treilea I11Cru asupra caruia se cuvine sa ne concentram In proiectul reconstructiei rornanesti este urmatorul: noi trebuie sa ne concenirdm I1U pe calad care au. disirus aceasili iarii, ci pe martirii romdni. :;>i am sa va spun ceva: un rus - sa spunern: un sovietic, ca sa nu jignim poporul rus =, un sovietic a spus, pe perioada terorii comuniste in Romania, vazand cum fugeau termitele pe post de tradatori: uN-are Rusia fltcltea iopoare cate cozi de topor aveti val In tara". Eu ii raspund, dupa 60 de ani, can-are Rusia atatea miiniisitri §i biserici cali sfinfi am dat noi. Ii raspund sovieticului, ca rusul md inielege. Rusul ~i-a sanctificat tarul, Stateau toji drepti, acolo, Toata armata, eu Boris Eltin in frunte, Aveau ceva sfant - era taruL Asta inseamna crestinisrn ;:i Inseamna sfintenie: i-a adunat, Tot! eei care bateau pas de defilare

61

inaintea lui Brejnev stateau aeum in fata moastelor sau resturilor tarului. Aceiasil Nu este asta 0 izbanda crestina?

, $i i-arn zis rusului: "Va decideti?" .Adica ce vrei sa spui?"

Zic: "Aid, pe insula, aveti sanctificat tarul, dar de ce mai aveti pe strada statui cu Lenin?" Si-mi spune: "Ai dreptate!".

R. T.: Deci, ce-i mai scriem lui Mos Craciun? Am zis de credinta, de sanatate ...

D. P.: Draga Mos Craciun, nu da daruri ticalosilor.;

R. T.: Le da.

D. P .. : Da, Mos Craciun, in ultima perioada, a fast edueat sa fie democrat. Nu mai da daruri. Au conturi in banca, au jumulit poporul roman. Draga Mos Craciun, uita-te mai cu atentie ;;i ai sa vezi cine merita daruri aici,

, Ce ciudat! Craciun a fost primul sfant. La inceput, a fost un criminal, i-a taiat mainile Craciunesei, pentru eli Maica Domnului, auziti ce frumos suna, "ingrijorata, cauta loc sa nasca", Ce lucru tulbura.tor! Preacurata Fecioara cauta loc de nastere si Craciuneasa - ce intimitate ferninina extraordinara - a zis: "Sa nasti aici". Craciun i-a taiat mainile, dar i-au crescut in loc maini de aur: si atunci, spune eolindul: "s-a cutremurat, s-a cutremurat fiinta si-a devenit sfant, ea s-a cutremurat".

Iuda, dupa ce a vandut pe Mantuitorul, a dat punga cu arginti inapoi si-a zis: "Am vandut sangc nevinovat". Este net superior comunisiilor! A~tia nu se cutrernura, ii~tia n-au ingenuncheat, nici macar parere de rau nu au. Au avut procese de "con:;;tiinta, nu pocainta. Pocainta inseamna sa te transfigurezi. Astia nu s-au cutremurat! Nu si-a cerut nimeni iertare de la poporul roman.

R. T.: Nimeni, da!

D. P.: Nimeni nu-si cere, din 1989 incoace. iertare ca a distrus poporul roman, Ei sunt coerenti cu ei in:;oi§i. Eu, dad gre-

62

sese, daca fac 0 gaia, ceva, imi cer iertare. Iertarea crestinal Daca oamenii a:;;tia si-ar cere iertare, am incepe dimpreuna 0 lucrara extraordinara. Suntem, nu-i a§a,in preajma sarbatorilor. Este un moment sfant, in care ar putea sa-§i ceara iertare.

~titi cand a coborat Dom.nul nostru Iisus Hristos pe pamant? La fix!, spune Nae lonescu. Octavian, imparatul, era un criminal aventurier ~i Irod al ludell era un vasal perfid, un monstru. Deci, a coborat intr-o lume sangeroasa, intr-un moment groaznic. Ce jertfa a urmat apoi? 40 000 de prunci p1l.na in 2 ani. 0 jertfa fantastical Eu consider ca tot martiriul nostru din puscarile comuniste a fost 0 jertfa, Asta este jertfa noastra. Dar, trebuie sa fim constienti, no! stam ill zodia fricii, care i-a marcat :;;i pe Apostoli. Mal ales pe Apostolul Petru, cand a spus: .Eu nu-l cunosc pe acest om". Ii era frica ...

A~ spunem not de irecuiul nostru! Nu-l cunoastem, nu ne intereseaza: suntem 0 generatie spontanee; incepem de astazi, Asta 0 spun tot timpul.

R. T.: Impacarea cu trecutul. Sa uitam ce-a fost, sa privim spre viitor ...

D. P.: Da. Cum sa te impad eu trecutul? Trebuie sa ti-l asumi, Trebuie reincrestinata prin marturisire :;;i clasa politica, $i romanul sa indrazneascal Sa aiba proiectul Romaniei in Comunitatea Europeana, in lurnea aceasta. Nici nu mai e importantd Comunitatea Europeans, important este proieciul tau. $titi cum e, iti faci treaba :;oi ceilalti yin dupa tine.

R. T.: l-ati vazut pe tinerii de la Liceul Xiheorghe Lazar", ne-au invitat, si pe mine, si pe durnneavoastra la 0 intalnire cu ei. Ceparere v-au facut pustii iigtia care au 13-14 ani?

D. P.: Tragical Atata frumusete si atata inteligenta nu eredeam sa gasesc, M-au surprins. $i §ti~i de ce am spus tragica? Uncle sa se dud? Unde se due acesti oarneni performanti ai sufletului, ai mintii? Ce perspectiva au in tara aceasta?

63

Ei m-au intrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-arn raspuns ca nu treptele sueeesului sunt importante, ci treptele rmplinirii sufletesri. Succesul fara scrupuleeste machiavelic. Implinirea ta sufleteasca conteaza,

R. T.: Pentru ca exista voci, aud oameni, care poate n-au apucat sa-i intalncasca pe acesti copii, care spun: avem 0 generatie de copii zanateci, niste ir.si care nu Inte1eg ce-i libertatea, riu inteleg ce-i dernocratia ...

D. P.; $i asta e adevarat, :;;i asta e 0 dimensiune, Dar noi vorbirn :;;i pentru aia, §i pentru ceilalti, $titi ce se inrampla? Acesti tineri, cu frumusetea lor sufleteasca, ne responsabilizeaza pe noi in discursul public. Avea Nichita Staneseu 0 verba extraordinara: "Curata campul, ca sa aiba loc sa. aterizeze ingerii", Ei sunt Ingerii care trebuie sa aterizeze pe pamantul astal Eu trebuie sa avertizez, trebuie sa cura]: acesta este rostul meu pe pam ant. Prin ceea ce fac, prin arta, prin discursul meu, cat mai apuc, pe ici pe colo, sa il rostesc.

Deci, noi trebuie sa identificam solutiile, pentru cei de maine (:;;i poate §i astazi, in dasa politica, sunt oarneni de 0 eredinta extraordinara, care inca nu pot sa dea la 0 parte mecanismul acesta, inertiile lui, dementa lui). Pentru oamenii a~ha vorbim; ei irebuie recuperaii. Este ceea ce inseamna rcincrestinaraa unui om de genul acesta. Pentru ca toti, in inima lor, au aceasta flacara divina neintinata, Virusul comunist a insernnat mutarea mintilor, Fenomenul de la Pitesti ar trebui spus intregii lumi. Acolo, roman pe roman, student pe student s-au chinuit, s-au maltratat. Este eumplit eeea ee s-a intamplat. Adancindu-te in aceasta mernorie, poti sa-ti dai seama de fort a eu care poti sa mergi inaintc.

R. T.: Au vrut sa bage buldozerul peste inchisoarea aia de la Pitesti s-o ~tearga de pe fata pamantului. Unii au vrut sa faca din ea un monument toemai pentru a ramane vie istoria nefericita a acelor dipe. Altii au zis: e un teren bun, e in centrul ora-

64

sului, sa facem un bloc, ceva, 0 cadire de biro uri; sa bagam buldozerul peste ea.

.~.

• ,

D. P.: Va spun eu, domnule Robert Turcescu, toate pu§. carile unde s-a suferit: Aiudul, Sighetul, Pitestiul Bunt cimiiire ale demniiiitii romane~ti. Sunt bine .pazite de lasitatea noastra, Sa ne ierte Durnnezeu ...

R. T.: Domnule Puric, putem incheia cu un gand bun, eu Iueruri de care ar trebuie sa ne aducem foarte mult aminte in aceste dipe?

D. P.; Da, Sa ne asumam aceasta sarbatoare crestina, de venire a lui Dumnezeu pe pamant, ca pe un act de reinnoire a propriului nostru popor.

Ati vazut, 1a Discovery, pe astronautul acela, care a fost pe Luna ~i i s-a stricat aparatul. Nu mai putea sa coboare. A Ingenunchiat ~i masina a mers. $i s-a intors 9i a marturisit: important nu este cit a mers omul pe Luna, ci cii a coboriit Hristos pe piimdnt ...

Doamne ajuta!

65

Demnitatea crestina"

Odata, dupa un recital de pantornima, mi s-a intamplat un lucru nemaipomenit, Cineva a venit sa rna felicite la cabina gi mi-a zis: "Mai baiete, esti foarte bun, dar matale §i vorbesti, nu?". Alteineva, un director de teatru de la Chisinau, dupa ce am terminat spectacolul, lumea aplauda, iar el i-a oprit pe toti si a zis: "Frati romani, iata cate poate spune un roman atunci cand ta:;;e!". Asa ca am sa va vorbesc.

Acum, sigur, demnitatea crestina nu este un subiect de discutat oricum, nu este un subiect de dezbatut oriunde, este un

subiect tragic. .

Am venit la Alba Iulia dupa un context ceva mal complicat: am avut un turneu international, pe urma, n~a~tea: a trebuit sa plec spre Brasov, apoi iarasi spre Bucuresti si, din nou noaptea, spre Alba Iulia, ;oi, mergand noaptea pe .strada: pe autostrazi, cu masina, mi-am dat seama de intunericul. fiZ1C ce exisiii in aceastii tara. Oricare din dumneavoastra care conduce 0 masina si pleaca noaptea la drum, prin aceasta ~adl., i~i da seama ca este 0 tara mtunecata, dar nu 'irttunecatti de bunul Dumnezeu. Este ca si cum ea nu ar avea energie electrica, nu ar avea becuri pe strada, nu ar avea stalpi ell lumina; este a~a de bezna, mcat mi-am zis: domnule, ii~tia ne-au siins lumina. Pentru ca este un intuneric fizic ingrozitor. Din cand in cand aparea, asa, cate un carnion sau 0 masina, din fatal si puteai sa vezi de la lumina ta inca 30 metri mai incolo,

Cam asta este situatia in Romania spirituala: este 0 tara inbeznata, cum zicea foarte bine un monah, eu 0 expresie exceptionala: "Pana cand 0 sa mai mergem eu inbeznajii astia?", Este

• Conferinja ~inuta 1a Alba lulia, In 22 noiembrie 2007.

66

II

i i

a inbeznarei Uitati ce termen extraordinar, care surprinde fiintialitatea neamului. A vorbi, )11 bezna asta, pentru ca lumina este confiscata de intuneric, a vorbi despre demnitate crestina intr-o inbeznare de genul aeesta este un lucru eu un. rise extraordinar.

Mil gandeam di demnitaiea crestini: este, astazi, un lucru de arheologie morala. Arheologul cauta sa recompuna, din eeea ce m~i gaseste, 0 realitate care a existat candva. Dupa cum vedeji, deci, nu trebuie sa intram In nici un fel de patetism, In nici un fel de retorism, ca sa ne dam seama cil demnitatea, la orice nivel, in tara asta, a fost confiscata. Nu mai exisiii 0 demniiaie nationala, ea a fast distrusii. Nu mai exista 0 demnitate politica, nici nu se mai discuta de asa ceva. Nu pentru ca cineva ar Ii demolat-o, dar nici nu mai intra terrnenul in vocabularul oamenilor politici. Nu mai exista 0 demnitate economica, fiindca, daca am avea 0 demnitate econornica, n-am mai avea 3 500 000 de oameni plecati in strainatate si 0 demografie amenintata sa ajunga la 16 milioane cinci sute de mil. Daca am avea 0 derrmitate culturala, nu ne-ar pleca, din zece tineri, noua in strainatate.

Dar noi ne-am propus sa discutam astazi despre aceI lucru care a asigurat dainuirea neamului romanesc si care se numeste demnitatea crestina. Diferenta intre demnitatea umanii si demniiaiea cresiinii este una fundamentala. Daca am fncerca 5-0 definim pe cea dintai, am vedea ca ea reprezinta chipul omului in om. Socrate a murit demn, daca mai tineti minte. Platon i-a asigurar un fel de evadare, dar el a spus: "Nu! Trebuie sa raman aicil Legile cetatii, mai presus de toate, trebuie respectate". Socrate respecta legile cetatii; In cazul lui avem de-a face cu 0 demnitatepe deplin umana, a omului ca om.

Demniiaiea cresiinii nu este a chipului omului in om, ci este demniiaiea chipului lui Dumnezeu in om. ~i, dad ati observat, omul, :;;i mai eu seama crestinul, de regula, cand i se intampla lucruri care-l afectcaza dear pe el, le rabda, Dar, cand se intampla lucruri care mutileaza chipul lui Durnnezeu din el, atunci lupta, Iupta pana cand ajunge martir,

Acest chip aI lui Dumnezeu din om esie suportul demnitiitii crestine. Denmitatea crestina ne-a fast data de lisus Hristos.

67

Venirea Lui inseamna momentul crucial, de fapt, de recastigare a dernnitatii. De aceea si mtrebuinteaza Grigore Palama termenul de inomenire. Nu foloseste nici macar termenul de inirupare. ca sa nu dea nastere la diferite confuzii; zice: inomenire. Dumnezeu

a luat aceasta dimensiune, cea mai supusa vulncrabilitatii, ca sa

se inomeneasca: din clipa aceea, omul a dobandit si demnitate crestina.

Dupa cum am spus deja, discutia In jurul demnitatii crestine are un fond aproape tragic; pentru di, in Romania de astazi, demnitatea crestina este un .lucru de arheologie, atata vrerne cat nu mai apartine timpului in care iriiim. Aproape ca suntem pusi in situatia de a-I reconsidera. Este similar unei situatii care a existat in China. Cand am fost acolo, mi-au povestit u~atoarele. La venirea lor la putere, comunistii au dat un Ofdin - aberant, criminal: fiecare familie care avea un vas de jad de pe vremea imparatului era obligata sa iasa in fata casei si sa-l fad bucati, sa-l sparga: deci, toate vasele de jad, capodopcre ale imperiului, au fost sparte.

Se pare di erau niste vase exceptionale, in marea majoritate. Inchipuip-va milioane de chinezi facand lucrul acesta, ";\ pentru ca altfel ii tmpuscau. 0 aberatie: 0 crima ideologica, Ce.',) s-a intamplat? Chinezii au luat vasele, Ie-au spart, dar, din cioburile care au ramas pe jos, au facut cele mai frurnoase miniaturi. Astfel incat, astazi, in China, cele mai frumoase miniaturi din jad sunt facute din cioburile vaselor Imperiale, Cam asa este

~i ell demnitatea crestina romaneasca: s-a spart uasul acesta §i ",'acum alergam sa strangem cioburile.

M-am gandit ca ar trebui sa identificam, in esenta lui, termenul, in existenta noastra de zi cu zi. tn primul rand, eu am ineercat sa caut cioburi de demnitate crestina in propria mea viata. Cautandu-mi in buzunarele sufletesti, am gasit un ciob mic de dernnitate, care mi-a aparut asa cum imi apareau lumi-

nile in drum spre Alba Iulia, intr-o tara inbeznata, '

Acest ciob de demnitate cregtinii era bunica. Povestea este simpla: un pui de om, asa, prin dasa I, nascut intr-o tara inbez-, nata, ell 0 bunica. Nepotelul cu bunica in Bucuresti .. fiind cres- ~:

68

cut la tara gi dus brusc in Capitala, se minuna fata de tramvaie, fara de bloeuri. Am intrat la scoala :;;i luam tramvaiul, clasa II-a. Mi-aduc aminte ca. aveam 0 fisa de 25 de bani, pe care 0 dadeam taxatoarei, ca sa-mi platesc biletul. Si, in clipa aceea, am simtit atingerea bunicii pe mana eu banutul: mi-a zis: .Niciodata, la comunistii a:;;tia, sa nu iei bilet". A mers 0 data-de doua ori. Ceva plutea in aer, africa: ne-au prins controlorii. Imaginea este una extraordinaral Mie imi era frica de plutonierul eel gras, imens, cu 0 diagonala pe. burta: bunicii, nu. (Atunci am inceput, pesernne, sa pereep ce inseamna verticalitatea dernnitatii. ~titi ea, de fapt, Hristos asta ne-a daruit, pozitia bipeda, Hegel spune ca pozitia bipeda este pozijia spiritului tncrestinat.)

Atunci, eu, un copil de 7 anisori, imi vedeam bunica: 0 doarnna, care statea asa, foarte sigura pe ea. Ne-au dus la militie. Era un spajiu groaznic, prin toti porii ma uitam la ea ... Si ee a vazur copilul de 7 ani? A vazut eum plutonierul scria un proces-verbal.

- S-a gasit tovarasa ... cum va cheama?

- Nu sunt tovarasa, sunt doamnal Penelopia Sbiera, dra-

gul meu.

Scria el asa ... r mai scuipa in creionul ala chimic, cu degetele lui ca niste mici. Era bine hranit, foarte bine hranit omul ·asta, $i bunica mea, profesoara de limba franceza §i de romana, moldoveanca tenace, la sfarsit, fara cea mai mica urrna de Erica, i-a zis:

- Draga domnule, te rog sa-mi dai procesul-verbal.

A luat procesul-verbal, si-a scos ochelarii: parca vad: si-a luat ereionul rosu, ca era profesoara, si a zis:

- Mil nenorocitule, cum se scrie "s-a gasit"? s liniuta a!

Doi!

l-a dat nota pe care 0 merita.

Din punet de vedere filosofic, din punet de vedere crestin,

mai tarziu, dupa 40 de ani, eu disecam in cap asa: controlorii ne impuneau sa fim corecti; coreet era sa pliuim bileiul; dar:

ci nsiit era ea ei sa nu fie la pu tere.

69

: ~

,

Ce preferati dumneavoastra: niste controlori care stau pe un maldar de necinste sau 0 cinste care alunga corectitudinea necinstiiii?

Cine erau controlorii aceia? Controlorii aceia erau piiriniii controiorilor nostri de astazi, Aceiasi securisti.-Si eu tot doi le dau. Ei nu mai baga ereionul in gura, au laptop. Sunt la fel de dezinvolji, de obraznici. Lipseste buniea. Atunci, am zis: macar 5-0 marturisesc.

Urmarile atitudinii mele, sigur, in gradina zoologica din Bucuresti, "intelectualoidi'i": eu sunt eonsiderat anti european. Mi-a dat cineva de la un post de radio un telefon: .Domnul Puric, dupa cum va stiu, sunteji un antiarnerican convins, un antieuropean". l-am raspuns: "Mai, eu sunt antistupid. Nu sunt nici antiamerican, nici anticuropean. sunt antistupid". "Pai, atunci unde doriti sa stajirla Paris sau La New York?".

Vreau sa stau in rnunti, la mine, la Siriu, dar Mra securistii de aeolo. Sa fie apa curata, muntii sa fie curati, ar fi extraordinar.

$i tot gandindu-ma ea m-au declarat antieuropean, sa va mai povestese 0 intamplare eu buniea, un ciob de demnitate crestina, cu deschideri europene. Inchipuiti-va ca. blocul in care statea, de garsoniere, dadea exact spre stadionul pe care se desfasurau rnanifestatiile de 23 august ale lui Ceausescu, unde mii de in~i ridieau cartoane. 0 imbecilitate nationala! Era in perioada in care era interzis sa fie perdele trase, de frica sa nu-l impuste cineva cu luneta. Ca atare, oarnenii de paza inconjurau bloeurile, strazile si se uitau tot timpul, ea nu cumva vreun pensionar sa foloseasca 0 pusca cu luneta, sa-l impuste. Era 0 grijif na#onalii, nu-i asa, stateau eu ochiometrul! De la 01470 se uitau sa nu iasa pensionarii, care in perioada aeeea mancau cate un iaurt pe saptamana, erau ghetoizati.

Eu, saracul, stiu ca m-am dus sa cumpar paine pentru buniea si rna intorceam acasa pe strazi pustii, unde erau numai cei "cu ochi albastri", tunsi scurt, tUI1§i si mental. In contextul acesta, bunica-mea, care era la 0 varsta avansata, fiind marcata putin §i de 0 senilitate care 'ii dadea 0 libertate totala, a iesit pe balcon. Femeia a iesit pe baleon si ei au ineeput sa urle prin porta-

70

voce: "Cucoana, intra Inauntrul Intra inauntru, n-auzi!". Ea i-a privit atunci din baleon, eu 0 seninatate de peisaj grigorescian, si le-a spus: .Vive la France!".

Atunci, ei au Innebunit. Au crezut dl rr Vive la France!" este un cod secret, iar pensionara din baleon, 0 terorista, $i-au inceput sa vorbeasca intre ei, la aparatele de cmisic-rccepjie:

"Aiei maior Pruna, 01425, raspunde!", "Vulturu, unde esti?" La care, bunica i-a privit de la Inaltimea baleonului sau cum se agitau inutil si le-a recitat in continuare din Odiseea: "Penelope ne pouvait se consoler du depart d'Ulysse". Le recita in franceza, bestiilor alora! Ei, saracii, erau din ce in ce mai tngroziti.T'rin urmare, bunica a fost primul europarlamentar, neplatit.

Deci, nu pot fi aeuzat ca as fi contra Comunitatii Europene, din contra, uitati ce dosar bun are Purie, un dosar mic, de puric, dar il am si eu, ca. toata iumea, astazi, trebuie sa aiba dosare, toata lumea, pana si insectele! Toti securistii astia sunt astazi curaji, si-au spalat dosarele eu detergent! Pe dosarul bunieii mele scrie .Vive la France!".

Am dorit sa va spun aces tea doua intarnplari cu bunica mea, ca sa vedeti cum rasare 0 atitudine dintr-o anumita educatie crestina. Cum aceasta femeie extraordinara nu-si pierduse demnitatea, in contextul in care peste 300 000 de rom am au fast terminaji in inchisoriIe comuniste, in contextul in care Romania a fost 0 inchisoare civila, Nu mi-a vorbit niciodata despre Dumnezeu; 0 singura data am auzit-o, prin casa, spunand: .Draga, cornunistii sunt tampiti!". Si mama a intrebat: "De cet", "Ar;;tia zic di nu exista Dumnezeu!". Pesernne ca aeesta era felui ei de a trai crestineste firese si de a infrunta politica. Simteam cum rna imbunatatesc, De fapt, ea mi-a transmis credinta prin contagiune, prin contaminare. Caci crestinismul asa merge: trebuie sa vezi modelul, uerticala.

Am incereat sa identific, in istoria noastra, alte acte de demnitate crestina, pentru ca, din cateva moments. sa putem reconstitui imaginea de' ansarnblu. Un mare critic, Visarion Bielinski, spunea: "Artistului nu-i trebuie co nee pte, el gandeste in imagini".

. 71

Imaginati-va alta secventa, alt eiob de demnitate crestina, pentru ca. de fapt, In aceasta intalnire, eu fncerc sa adun acesie cioburi, ca sa refacem vasul spart, care, la un moment dat, se numea Romania. tn clipa in care a inceput reeducarea masiva, in puscariile comuniste, au fast unii oameni care au fost convertiti: aljii erau plimbati cu masinile, 5a sa vada realizarile co~u~iste: blocuri, hidrocentrale, uzine. Inaituatia asta a fost ~l printul Alexandru Ghica. A fast plimbaf gi, cand s-a intors, el a avut ochiul demnitiiiii crestine, ca sa vada lucrarea lui Dumnezeu ~i nu ;;antierul comunist, Lva intrebat mitocanul ala peprin]: "Ei, si ce-ai vazut, tovarase?".

El printul a raspuns: "Am vazut 0 salcie inflorita",

In' c1iP~ a~eea, Romania s-a rupt tn douii. Intre cei care 0 confiscasera si 0 mutilau ~i cei care nu renuntau sa vada mai departe lucrarea lui Dumnezeu. VedeF, fri.ca este ace:a care" ne-a marcat pe toji ~i care inca marcheaza societatea romaneasca. Au trait-o si Apostolii, Starea de groaza a Sfilntului Apostol Petru, care a spus: "Nu-l cunose pe acest om", este tot una cu fri:a aceea care ne-a terminat pe toti ~i care ne inlan}uie in conhnuare. Abia cand Sfantul Duh se pogoara in Apostol si zice: "Vreau sa . fiu rastignit eu capul in jos, caci nu sunt demn sa fiu rastignit ca Mantuitorul meu", el a biruit frica.

In situatia aceasta fti dai seama cil demnitatea crestini; nu este un dar al omuiui, ci este h~rismaticii, este 0 harismii care sparge istoria, Dupa Cincizecime, in clipa in care a pogorat Duhul Sfant, Apostolul nu numai ca l-a recunoscut pe "aeel om", ci I-a mar-. turisit §i s-a crucificat pentru invatatura lui si pentru credinta, Acest fel de a fi Biserica noastra l-a dat neamului romanesc,

Au primit rastignirea in chip firese rnajoritatea martirilor din inchisorile romanesti, Intre ce spune Sfantul Apostol Petru ~i Valeriu Gafencu nu este decat 0 diferenta de timp, marturisirea este in acelasi Duh. Ceea ce vedeti pe coperta cartii care i-a fost publicata acum, Sfantul inchisorilor, este un sfant Inca ~~canonizat, un tanar cu ochii senini, cu 0 frunte lata, de 0 sensibilitate dumnezeiasca. Am mai spus-o 0 data, cand am prezentat Ia Bucuresti aceasta carte, ca eel mai ortodox verscare s~a scris

72

vreodata in rasaritul ortodox este: "Nu credeam sa inva] a muri vreodata", de Mihai Eminescu. Acest vers, aceasta atitudine, i-a marcat pe to]i martirii crestini romani din puscarii. Pentru di atitudinea crestina nu inseamna numai a trai, nu e 0 atitudine numai In fata viet ii, e si 0 atitudine in tala rnortii. Au invatat sa moaral

Atunei eternitatea zdrobeste istoria. Prima despartire de istorie, 'prima icsirc din istorie, a facut-o Hristos, cand a zis: .Jarra-i, Doamne, ca nustiu ce fac!". Atunci eiernitaiea distrugea teroarea istoriei. Martini sunt in traire hristica. Faptul ca a aparut aceasta carte este si el un act de demnitate crestina. Ind. un eiob. Nu s-a ocupat de ea un istoric, nu s-a ocupat de ea un literat, un scriitor, un cercetator: s-a oeupat un monah. Monahii, de regula, sunt anonimi; treaba lor nu este sa serie carti, ci sa se roage la Dumnezeu. S-a intamplat ceva: monahu1 si-a schimbat nu vocatia, ci ceea ce vocaua Ii spunea sa schimbe. S-a apueat sa caute in memoria neamului roman esc, pentru ca aceea asigura demniiatea crestina. Poate eli aosasta carte, pe care 0 am in mana, este eel mai demn ad al Bisericii Ortodoxe romane de la 1989 incoace, datorita nu numai faptului ca a aparut. ci datorita unei binecuvantari, Eram in Pinlanda cand citeam eartea aceasta ~i nu am mai putut sa vad Finlanda, pentru eil purtaro dupa mine Romania tragica,

Binecuvantarca ii apartine Tnalt Prea Sfinjiei Sale, Andrei Andreicut. A binecuvantat Romania eterna, despre care nimeni nu vorbe~te. Incercati sa vorbiti, in Bucuresti, la orice emisiune de televiziune, despre Valeriu Gafencu, Intrebati-i pe toti moderatorii nostri culturali, artistici, politici, cine este, gi 0 sa zica, pesemne, ca e un vip sau 0 extrema dreapta a fotbalului, Ei nu mai sunt ai Romanici eterne, Cartea a aparur undeva, la Editura "Reintregirea". De aceea am spus, la prezentarea ei: am inteles perfect ceea ce a vrut sa zica Hristos, prin cuvintele: "stricap templul acesta si in trei zile il voi ridica".

Securitatea timpului sau, ca El asa a fost, Dumnezeu sub presiune urnariard upa cum ziee §i Schelling: "Dumnezeu sub presiune umana", securitatea timpului sau, deci, I-a intrebat:

73

.Adica, ce vrei sa zici, ca daramam templul si tu l:l faci caramida cu caramida?". N-all inteies ca ternplulera trupul Sau. Si, intradevar, dupa ce I-au distrus, in trei zile a coborat in iad, scojand dreptii de acolo, si a si inviat.

Trei zile mi-a luat sa citesc cartea aceasta, A fost 0 coincidenta fantastical Sunt bucati inauntru, niste cioburi. din care se ponte reface tot neamul acesia. Trei zile mi-a luat ca sa refac esenja crestina a. poporul roman in inima mea. Aici se reface poporul roman. Acesta este un act de demnitate crestinal

In lumea in care traim, aparitia eartii acesteia n-o sa se vada, lucrul 0 sa fie trecut la capitolul: .Da, domnule, sunt niste insi, care se ocupa de lucruri de felul acesta", Un asemenea eveniment nu face parte din istorie; noi, acum, ne grabim sa fim comunitari, sa raspundem globalizarii: n-avern timp de ineptii bisericoase, de arhaisme :;;i de lucruri, sa zicem, nespecifice unei accelerari economice extraordinare, Problematica ei nu este 0 chestiune contemporana. Nu 0 sa gasiji niciodata, in nici un manual de istorie, pe cei care sunt in carte. a sa gasiti, in schimb, tot felul de monstruleti din multimedia romaneasca, asezati langa Stefan eel Mare; vezi pe unul care in viata lui n-a avut un micron de traire, a carte cu crucificati, aceasta este cartea lui Valeriu Gafeneu. Este pasaportul nostru spre Dumnezeu.

Mi-am inceput conferinta deosebind intre demnitatea umaria §i demnitatea. crastina. In Occident, demnitatea umana a. inlocuit demnitatea crestina, Procesele lor istorice, falimentul crestinismului in Occident au dus la reforma, la moartea crestinului si la dezvoltarea individualismului. Noi, romanii, avem o alt fel de experienta. La noi, crestinismul nu nurnai ca nu a falimentat, ci, din contra, este oiaia noasirii.

Dar s11 revenim putin la. ceea ce insearnna demnitatea umaria in Occident. Dupa revolta impotriva unei biserici institutionalizate si cu tendinta spre puterea politica, omul occidental cauta sa-~i gaseasca libertatea dincolo de biserica: si atunci, imediat, mora.la crestina este tnlocuita eu 0 moralii auionomii, daca vreti, cetateneasca, Exista~ pasaj tulburator la Immanuel

74

Kant, in Criiica ratiunii practice (1788): "Morala nu-i un demers al cunoasterii", In ce aporie rataceste mintea omului tara de Dumnezeu! Sau, cum ii spunea Tutea, "omul scormonitor". Omul fara de Dumnezeu e scormonitor, cum este scorrnonitor cersetorul in gunoi, ~i cauta bucatele de mancare, A9a este ratiunea umaria fara Dumnezeu. In gunoi cauta considerand ca bu-

catica de rnancare este adevar, '

Kant, care a fost 0 minte luminata, dar era. intr-o lume care se despartise demult de Dumnezeu, spune: "Morala nu-i un atribut al c~oa§terii"; ~i atunci, ceea.ce facem este un construct al ratiunii: deci, constniim 0 norma etica, astfel in eat sa nu ne lovim unii cu altii. Un fel de sernafor. Cum ar spune Petre Tutea, "un fel de mers al trenurilor", Exceptionala remarcal Drepturile omului sunt un contract, sunt 0 haina juridica, una care, sigur, apara omul, omul ca omJata de bestia numita om. Homo homini lupus. A;;a Hind, are nevoie de un contract juridic, unul care trebuie sa-l apere. Acestea sunt, in esenta, drepturile omului. Drepturile omului vin peste drepturile lui Dumnezeu in Romania. Dar vinsi intreb: unde erau drepturile omului cdnd romanii erau crucijicaii, unde erau drepturile omului cdnd poporul acesia trilia In ghetoul de -poii tie cioilii?

Au intarziat, bine, nu-i nimic, au venit ell 50 de ani intarziere, Dar, daca au intarziat, sa tina cont de drepturile pe care ni le-arn castigat prin suferinta.

Am sa va spun in doua cuvinte diferenta intre demnitatea crestina ~i demnitatea drepturilor omului: este aidoma aceleia dintre casatoria de la Sfatul Popular si taina nuntii, la Biserica. Omul cu tricolorul pe piept, de la Oficiul Starii Civile, iF asigura, iF garanteaza siguranta socials. Taina Bisericii, taina casatoriei, se traieste. Aici este ruptura!

Demnitatea crestina se articuleaza, Intr-un mod specific roman esc, eu sangele acestui popm; se articuleaza cu existenta noastra, Oemnitatea cre$tinii este copiful credintei. Mare atentie, deci: morala umaria se bazeaza pe 0 ceriitudine valorici1; morala crestina se bazeaza pe credinta,

75

A:;; vrea sa va vorbesc acum des pre axa verticalei, creata de Biserica noastra, Inchipuip-va, ca sa fn~elegeti, pe trei viteze ceea ce s-a intamplat, Ce a facut Biserica crestina Ortodoxa? A creat 0 axa, a uerticalii, de fapt, in care a ierarhizat, asa cum este ierarhizata Biserica, asa cum e ierarhizat lisus Hristos in functie de apostoli, asa cum sunt ierarhizati ingerii la Dionisie Areopagitul: este 0 ierarhie, Ierarhia e una sfanta, ierarhia presupune inferior, superior i?i trepte de desavarsire. lnchipuiti-va ca aceasta axa a verticalei, bazata pe 0 ierarhie care denunta de fapt, natura crestina ;;i sfanta a omului in drumul sau' c~tre Dumnezeu, a fast riisiurnatii total inoers :;;i ca acest copil al eredintei, eel mai valoros, demniratea crestina, a ajuns un gunoi, ca oamenii de valoare au ajuns niste banditi, d. leprele satului, ticalosii, au ajuns in varf. S-a schimbat dintr-o data codul,

Ce vedeti dumneavoastra in confruntarea dintre plutonier si Valeriu Gafencu? Vedeti confruntarea dintre bestia istorica i?i demnitatea crestina. Bestia istorica niciodata n-o sa recunoasca demnitatea crestina. Nu-i valabila, La axa intoarsll de ei, demnitatea crestina s-a transformat in cruce. Deci, din valoare moral crestina, demnitatea pe care ti-o asigura Biserica, in sisternul comunist, s-a transformat in cruce. Crucea lor s-a numit dernnitate crestina. Dad oamenii acestia nu aveau demnitate crestina, erau cu totii cozi de topor.

Iar astazi, daca suntem terrninati, daca intelectualitatea aceasta aservita pomeneste foarte mutt de cozile ·de toper, este pentru ea nimeni nu vorbeste si nu-si asumd riscul de a vorbi despre acesti martiri. Ei vad cozile de topor; eu am viizut sfintii. Pesemne d'l vad si eu, asemenea Prinjului Alexandru Ghica, lucrarea lui Durnnezeu.

Pentru cei dintai, trebuie exclusa demnitatea acestui neam, e incomoda. Un om cu demnitate nu poate fi folosit, el nu poate fi instrumentalizat, are vertiealitate. Fiindca crestinul spune: .Tu, omule al lui Dumnezeu, ai 0 taina": si, daca extrapolam: tu, popor roman, ai 0 taina; tu, popor bulgar, ai 0 taina: tu, popor sarb, ai 0 taina: nu pot sa intru cu bocancii peste tine.

76

Dar pe ei nu-i intereseazii taina, ii intereseaza ademrea. In vreme ce eu am constatat: aderam, dar nu intram,

Deci, inchipuiji-va ce s-a intamplat cand s-a rasturnat axa: tot ce-a fost mai rau a ajuns sus.s! ce-a fost bun a trebuit sa piara. Dar, in clipa aceea, s-a nascut 0 tensiune oaloridi: lumea stia, asa cum cu to~ii .:;;tiam, eel putin generatia care imi aparjine, nu mai vorbesc de cei in varsta, ca ceea ce se petrece este fals. Ne-am dat seama cit suntem intr-o tara a inautenticului, a minciunii, a imposturii; si, undeva in sufletul nostru, construiam fiecare care 0 caramida de biserica: Ceausescu darama bisericile si credinta sporea. Paradox crestinl Luerarea lui Dumnezeu! $i vine asa-zisa revolutie. De la asa-zisa revolutie axa s~a miscat mutandu-se brusc pe orizontala. Ignatie Br~e~aninov, marel~ sfant, spunea ca dracul si-a dat seama ca omul rezista la marele pacat si devine martir; asa ca si-a schimbar metodologia, facand pacarul mic, lila care nu se vede.

Eu numesc asezarea axei pe orizontala: ultima §i marea confuzie; fiindca raul nu mai este opus binelui, ci a devenit 0 alternativa a binelui. Astfel, demnitatea crestina nu mai este singura valoare moral a, ci are sanse egale eli oportunisrnul i?i compromisul; acestea din urma sunt alternativa! Intr-o plata, intr-o marchetizare a sufletului, sufletul insusi devine 0 marfa cu diferite va lori, cu branduri. 'I'icalosia este un fel de a te descurca in viata; este un grad de inteligenta,

Sigur, lumea nu face diferenta intre inteligenta si intelepciune; injelepciunea are in ea dimensiune morala. $i sobolanii sunt inteligenti, au inteligenta biologica fantasrica, parasesc primii vaporul in caz de naufragiu, Suntem inconjurati de oameni inteligenti, oameni care s-au descurcat. .Dumneavoastra n-ati fost atenji", asa a raspuns unul, cand a fost intrebat cum de a facut 0 avere imensa cu 0 suta de lei. "Am avut 0 ruda, m-arn imprumutat cu inca doua sute ... ", "Dar ceilal]i de ce nu au fost atenti?" Dumneavoastra sunteti un popor neatent! $i eu sunt foarte neatent, din punctul asta de vedere ~i sub multe alte aspecte.

77

Fe axa orizontalii se creeaza confuzii, chiar la nivel de stat; vreti sa va dau un exemplu? Cea mai oribila emisiune, "Cel mai iubit dintre romani", in care Eminescu alerga la 100 metri. garduri, In cultura rornana, langa Guta si Adrian copilul minune, Brancusi, Lucian Blaga, Madalina Manole, Constantin Noica, Gigi.

Cu aceasta ocazie, mi-a dat telefon 0 isterica de la televiziune:

- Buna ziua, domnule Puric, am dori, pentru acest con-

curs, sa-l aparati pe Eminescu,

- Dar ce-a facut doamna, a furat?

- Ei, nu, dar asa este jocul, asa e regula ... A fost :;;i la BBe.

- De unde ati luat-o doamna?

- De la BBe.

- Mai spuneti, ca-mi place, parca ciuguliti graun]e cand

ziceti: BBC, BBC. Da, e foarte frumos! Deci, doamna, eu va spun smcer: $titi ce simt? Ca Eminescu nu poate fi aparat, eel mult citit.

- Ei, daca nu vreji, atunci pe Nadia Comaneci.

Sesizam aid un creieras mutant; nu insistam, ca nu avem sanse: acolo nurnai bunul Dumnezeu mai poate sa repare. Ei, la televizor aF vazut ca stateau cu piciorusele lor pe harta Rornaniei, Ati vazut gandaci de bucatarie, care evadeaza noaptea in baie? Asa erau picioarele lor pe harta Romanieil Stateau pe Transilvania, pe Dobrogea, cu picioarelel SigUT;! Ei sar apoi 111 spun: noi nu avem simboluri, domnule! Asa e trendy, e cool!

o haita intelectualal

In jogging-ul asta national, cultural, nonvalorile, subcultura alergau umar la umar eu marile valori. Fiindca suntem pe pamant ardelean, mi-am amintit ca Lucian Blaga vorbea despre "paralelismul valorilor", Fiecare cu sistemul lui de referinta, (Nu l-au citit si, pesemne, deca-l citesc, nu-l inteleg.) Aveam eu un director infatuat Ia teatrul din Botosani, care terrninase Academia "Stefan Cheorghiu", :?i intr-o zi a ~ipat la un masinist:

"Ma nenorocitule! Tu sa nu te pui eu mine, ba, eu am citit

78

biblioteci intregi!", $i masinistul, mic, afia i-a zis: .Da, domnule director, dar daca nu ati inte.les rezumatul, tot degeaba!".

Suntem astazi traitorii aeestei axe orizontale. Fe axa orizonrala se desfasoara Iinsajul informational. Uitati-va la televizor: stirile au aceeasi importanja. De regula, sunt din astea, eu mama soacra taiata cu toporul si bagata in frigider de catre un handicapat mintal, ca sa-ti distruga sistemul nerves, Cand nu, iti prezinta alternative de conducere a tarii, rmparnte intre un fotbalist, Mutu, Regele Mihai, COPOtiU 9i un securist contemporan, om de afaceri. Toti, in mod egal; acest ames tee sigur ca se face deliberat. Comunismul n-a murit!

$tiF cum trebuie sa-i priviti pe a~tia? Am fost acum vreo luna prin Corj. Decesul fals al comunismului trebuie vazut cu ochiul gorjeanului caruia i-a murit nevasta. Neeaz mare, i-a facut omul cosciug si a dus-o la groapa, $i cand a ajuns la cimitir, cosciugul s-a lovit de un stalp si ea s-a trezit, Era in moarte clinica, S-au speriat toti, au fugit acasa innebuniji, a venit femeia acasa, au coabitat, iar dupa 2 ani, a murit. De data asta chiar a murit, nu era in moarte clinica. $i, din nou, inmormantare, din nou cosciug ... Numai ca, ajunsi la cimitir, gorjeanuI zice: "Va rag sa ocoliti stalpul!".

Dad. aveji inteligenta gorjeanului, sa spuneti: bine, mai, ati murit in 1989, dar ocoliti stalpul, va rugam multi Acum, sigur, politicienii nostri au alergat dupa intrarea in NATO, dupa intrarea in Comunitatea Europeana, lucruri obiective, ale unei istorii conternporane, sunt structuri In care e bine sa fim. Dar, ered eu, trebuie sa privim toate acestea ca in bocetul maramuresean de inmormantare: .Draga maichii, dupa tine,! imi pare si rau, ~i bine".

Dar sa ne intoarcem la ceea ce putem nurni copilul eredintei: demnitatea crestina, Din aceasta demnitate crestina izvoraste eeea ce se nurneste atitudinea crestina. Pe langa multe "fericiri" cu care ne-a izbavit revolutia franceza, va spun eu, ca om de teatru, se numara si 0 noua categorie de spectatori : tricotezele. Fe vremea aeeea, ele asistau la ghilotinari: tricotau si

i

. !

79

se uitau cu sadism cum sunt ghilotinaF conti, duci, regele ... Erau tricotezele, se stie cantecul Les tricoteusesi

Acolo, in fata lor, a fost deeapitat Lavoisier, eel mai mare chimist. Despre care a spus cineva: "I-au trebuit naturii mii de ani sa scoata un geniu si omului, cateva secunde sa-l distruga". Acolo, in fafa tricotezelor, a fost ghilotinat baronul de Condorcet, care zisese: "Matematic, s-a demonstrat ca muljimea este stupida", To]i acestia n-au fost 0 multime, Si multimea i-a omorat. Ei nu au fost persoane, cu faja catre Dumnezeu, Ei n-au fost popor, ci au fost populatie

Inchipuiti-va ca aceasta atitudine de tricoteze ni s-a impus noua astazi,

Asisiiim lini$titi In decapitdri publice. Se alierneazd deeapitiirile personale, cu decapiiarea publica a natiunii, a isioriei. a memoriei, a Bisericii. Si noi tricotarn usor, pentru ca. ne-am pierdut demnitatea crestina, nidi eram demni, reactionam.

Am fost in Estonia acum 0 luna jumatate, Are 0 populatie de 1 500 000 de locuitori; letonii, la fel, vreo 2 000 000; Iituanienii, la fel.Ca sa stea in fata valului sovietic, in 1990, s-au apucat maini, au facut un Ian! unum, n-au tricotat! La noi se trice- . teaza,

Dad cei inchisi in puscarii ar exista azi, n-ar indrazni sa faca ceea ce se face astazi cu poporul roman. Se ataca ~i ierarhii bisericii, pentru ca trebuie sa se plateasca pentru 0 anumita atitudine, Noi sa tricotarn in continuare.

Nicolae Velimirovici a facut 0 profejie extraordinara, cand jipa catre poporul sarb : "Ie~iti din pacat, ca praful ~i pulberea se vor alege de noi!". Am primit de curand 0 carte, cu 0 harta a manastirilor distruse in Serbia, pan a Ia caramida, (Imaginile astea nu circula, nu 0 sa le vedeji pe CNN, nu sunt importante, acolo e important crocodilull) Ca I?i cum ati vedea, Doamne fereste, frumoasele manastiri din Ardeal, din Moldova sau din Oltenia si, in jurullor, un moriah sau un parinte, care statea asa, ca 0 fresca, nu stia ce Sa faca, nu-i venea sa creada, E plina Serbia de lucrurile astea, fosta Iugoslavie, de fapt, de asa ceva. Velimirovici a [ipat ~i a zis: ",Sculati-va1". $tia ce spune. Eu vin i?i

80

spun (la dimensiunea unui puric, ca pe mine, oricum. mai mult decat sa rna striveasca, n-au alta sansa. Dar vocea va ramane, la fel ca .~i tacerca mea): e momentul sa nu mal tricotiim, e momentul sa ne apiiri'im oalorile, nu sii Ie negociem!

Vedeti dumneavoastra, axa verticals. rasturnata pe orizontala, inseamna si mutarea polului moral. Inainte era Biserica _ cum zice Valeriu Gafericu, ea veghea asupra statului. Dar ea continea polul moral, al judecatii, al recalibrarii ornului fata de Dumnezeu. Cand s-a inters axa, in locul Bisericii a fost pus partidul comunist. Disparand partidul, forta monocefala a fugit in toate directiile, s-a transformat In partidulete rsi in mafii economice, care au distrus ce mai ramasese intreg in tara. Am ajuns sa nu mai existam pe harta, Din neam tornberon pentru Europa, am ajuns stat de frontiera pentru cei de dincolo.

Nu poti sa Ie ceri lor demnitate crestina, ca nu mai au de unde, sunt alta serie, SW1t creatie spontanee. Comunistii se nasc brusc. N-au trecut! Sunt nascuti astazi la doua, Ei nu-si recunose semenul, n-au tara, au 0 zona, sunt oorbiiori de limbd romdna, asta va duce in eroare, Vorbesc, Unii vorbesc agramat, altii vorbesc ~i limbi straine. Dar sa nu-i scanati in zona de dernnitate crestina, Hindea dragostea lor de tara se reduce la mama soacra ~j nepot, ei au alte harr, mai mid, de familie.

Am gasit ieri un ciob de demnitate crestina: tot cautand printre vase, mi I-a ararat Dumnezeu, pe 0 rapa cu noroi, Janga un cimitir civil, niste blocuri socialiste in partea cealalra, niste gunoi in jos, niste case, niste bordeie si 0 cruce singura,. de lemn, Am mers prin noroi, m-a condus Inalt Prea Sfintia Sa, si acolo am gasit ciobul. Pe cruce scria: Mircea Vulcanescu, Era mormantul celui care a scris, din dragoste de tara, Omul romanesc. Acolo a fost ingropat omul romdnesc. Daca vreti sa vedeti rnorrnantul ornului romanesc, va duceti la Aiud, pe Rapa Robilor, acolo, Ia marginea orasului. E de lemn crucea omul romanesc. Dedesubt, sunt mii de cioburi, tara de nume, poate rnai rasare un nume, ca al parintelui Ilarion Felea. Acolo esie cimi tirul demniiiiiii cresiine ...

81

Mai sunt cimitire In tara, unde g1!si~i cioburi de dernnitate crestina, oameni sfararnati: la Gherla, la Pitesti, la Sighet, la Targu Ocna, la [ilava ~. a. m. d.

Aceste cirnitire ale demnitatii creatine sunt foarte bine pazite de oceanul la;;itiltii noasire. $i totusi, ieri, am avut un sentiment cumplit, care rn-a raviigit. Coborand in vale, spre osuar, cu Inalt Prea Sfintia Sa, cu parintele protopop, eu preotii cu care eram, am avut sentimentul fizic al coborarii in iadul comunist, ca sa-mi vad dreptii. Parintii slujeau, murmurau rugi, :;;i cred ca din suspinele lor :;;i din ruga lor, in aeeea seara, s-a pavat din nou drumul dernnitatii romanesti.

*

lnalt Prea Sfinsia Sa: Aveti bunatatea sa raspundeti si la Intrebari?

Dan Puric: Da.

- Credeti ca am plonjat dintr-un fel de manipulare - ~i vorbim aici de manipularea sistemului totalitar -, intr-un alt tip de manipulare, cea pe care ne-o impune nonvaloarea?

D. P.: Este 0 intrebare, intr-un fel, curativa, care diagnosticheaza situatia in care ne aflam, 0 mare vina lata de aceasta manipulare 0 poarta intelectualitatea din Romania, care nu mai este 0 intelectualitate crestina; in sensul ca ea tnsa(,'i este aceea care este implicata, de ani de zile, in procesul desacralizare, de demitizare. Am mai spus asta gi va repet: un om care are parintii numai in buletin, pe C. N. P., e un om terminat.

Demitizarea unei culturi are mai multe etape: prima este deconsiruciia. De exemplu, demitizarea lui Eminescu; folosind ideea de deconstructie critica, intelectualii nostri s-au grabit sa deconstruiasca, motivand ca nu putem sa ramanern ancorati in mentalitatea comunista, Dar cine a zis sa ramana ancoraji in fetisurile aceLea, cand, totusi, noi avem 0 tradijie culturala

82

nernaipomenita, singura care ne poate ajuta sa stam in pozitie verticala? Constructia europeana este pentru ei un fel de pat al lui Procust, unde trebuie sa fie bagat la strung tot ce nu le.convine.

Dupa demitizare ~i desacralizare, urmeaza a doua etapa: au facut urmiirirea penalii. Constantin Noica a fost ... informator la securitate! Am vazut eu, mare de tot, scris pe a. pagina de ziarl Constantin Noica, eel care a vorbit despre dainuirea neamului romanescl

latii cum actuJ de desaeralizare, de demitizare, merge mana in mana cu activitatea Securitatii de dezinformare ~i de distorsionare a memorieil

Dar mai existii 0 Jucrare a unui om al Bisericii, una dintre cele mai frumoase minti ortodoxe: Parintele Neofit de la Piatra Scrisa, Cu ajutorul ei am sa vii raspund, Parintele ia a. lucrare a greeului Plutarh, in. care acesta se intreaba: de ce se deghizeaza caracatita, cand se agatii de piatrii, luand culoarea ~i forma ei? Care este diferenta intre deghizarea caracatitei ~i aceea a cameleonului? Caracatita se deghizeaza, schimbandu-si culoarea ~i disimulandu-si forma, pentru a pandi si a vana, nu din frica; in schimb, cameleonul i(,'i schimba culoarea de frica, Politropos, ii zice grecul - omul cu mii de fete. Partenerul (,'i victima lui este Efemeros - omul fara con§tiintli; efemerida, Pentru care nu exista trecut. Efemeros te miindl1cii.

LegiHura intre Politropos si Efemeros este una de Ian] trofic.

Efemeros este cretinul national, care crede tot; mintea lui slaba (,'i slabanogita se prinde in rnrejele lui Politropos, securistul, care intoneaza aria calomniei: "Calomniazii, calorrmiaza, ca tot se prinde ceval",

Sii nu uitam si pe eel de-al treilea, care troneaza in societate a de astazi: este miiocanui ajuns la putere, care bascalizeaza :;;i blasfemiaza tot. Mi-a intrebat unul, din teatru, un smecher din astia: "BiH, vreau si eu sa stiu: ce Ie zici tu, rna, la popii aia?". N-am avut ce sa-i raspund. Zic: bine, ne vedem maine, rna due acum, ca pierd masina, Cu ei nu trebuie sa vorbesti, Eu ii trirnit la Efemeros. Creierasul lor atatica e, dar nu creierasul e impor-

', !

83

rant, ci sufletul lor, Creierul lor se muta, precum canalele TV, eu telecomanda. Sa stea eu creierul in canale ~i televiziuni (si-n canalele de pe strada, ca sunt egale cu celelaJte). Atitttdinea mitocanului fata de valoare este bascalia,

Sigur ca este 0 manipulate: cand premiezi in teatru aberatii, cand premiezi In cinematografie aberatii, cand scoti 0 literatura aberanta, Lucrarea despre care va pomeneam en nu este Iiteratura. nu 0 5-0 ga5iti la Uniunea Scriitorilor, nu a premiaza nimeni, Ei cred ca este ceva ee priveste doar pe un monahsi pe popii aia. Dar va Splll1 eu: asta nu e literatura, asta este rugaciune, Unde sunt crestinii intelectuali, care sa avertizeze:

Treziti-va, oameni buni!"? Ei nu vor sa "se comprornita" cu crestinisrnul! Cand s-a inaugurat statuia lui Petre Tutea, In curtea unei biserici din Bucuresti, rn-a rugat cineva sa vorbesc, Nu eram pregiitit, am fast obligat sa irnprovizez; atunci mi-au venit in gand cuvintele marelui filosof Heidegger, rostite intr-o dimineata la curs: "A gandi inseamna a te compromite". Tutea s-a compromis, intr-un stat cornunisr, gandind liber, Sa dea Dumnezeu sa ne compromitem ~i noi la fel.

Cea mai cornpromisa persoana a fost Iisus Hristos: EI n-a avut imagine, imaginea lui s-a facut cioburisi asa a aparut icoana, El ne-a lasat mostenire icoane de intrupare a adevarului, In perioada comunista, Biserica trebuia anulata, Acum trebuie comprornisa.

- Cineva spunea: "Mai demuIt erau cruci de lemn si suflete de aur; acum sunt crud de aur §i suflete de lemn", Credeti cii este intemeiata afirmatia? Daca da, este posibila 0 a doua rastumare de situatie?

D. P.: Da, situatia este adevarata. Sufletele de aur cred ca se pot recastiga marturisind, intorcandu-ne cu. fata spre Dumnezeu. Tot ceea ce va spun eu acum rap ortez la generatia de tineri interbelica. Sufletele acelea de aur au fost distruse, au fost distruse fizic, Cei care au dimas aid, in anonimatul puscariei care era intreaga Romanie: cei care s-au salvat au scapat fugind

84

j

·l····;:~!·

' '

\ .

if" i

din tara si traind alta cruce groaznicii: a exilului, Acum nu mai pleaca in exil personalitati, pleaca tot poporul roman, toata forta de munca.

, Sufletele acelea de aur trebuie refiicute lara fried, trebuie sa indrazniti. Hristos asa le-a spus celor ce se agitau inutil:

"IndrazniF!". N-a zis sa avem tupeu! Trebuie sa indraznim, pentru ca" altfel, lucrurile ni se vor intoarceim~otriva. Sun~ experientele de la vecini, care ne spun ca nu e bine sa te lasi calcat in picioare.

- Ce filme ne recornandati pentru intarirea caracterului Iii a dernnitajii crestine?

D. P.: M-am intalnit ieri cu niste tineri minunati, M-au intrebat si ei ce film le recomand §i le-arn raspuns ca le recomand o radiografie la pliimdni, de-a mea, pe care am facut-o acum doi ani. Asta e eel mai bun film roman esc. E un pUiman sanatos, se pare, nu mi-au gas it nimic. Ceea ee e ciudat, fiindca in Bucuresti mori sufocat pe strada, din cauza ca sunt multe toxine. Se gasegte 0 copie la policlinica cu plata, unde sunt foarte CUJ10SCUt. Va spun o gluma ca sa ne detensionarn,

La policlinica, era 0 doamna doctor pensionara, foarte avansara in varsta, dar pesemne ca voia sa-~i mai adauge ceva la venit, :;;i de aceea lucra.

Eu tuseam 9i ea mi-a zis gafaind (avea vreo 89 de ani): - Respira adancl

2ic:

- Cine, doamna, eu sau dumneavoastra?

- Dumneata, domnule! Resplral

Apoi a venit cu stetoscopul: - A~a! Si: unu, doi.;

2ic:

- Nu mai nurnarati, va rog, ca numar eu (imi era teama ca, dad numara pana la 10, se duce; am fost pus fata in fata cu

eternitatea). .

Pe urma, s-a inters catre mine:

85

I!

n.

,

- Cum te cheama, rna? Zie:

-Purie Dan.

- Puiu si mai cum?

-Nu, Purie.

- Unde lucrezi? Lucrezi in mediu toxic?

Zic:

- Da. La teatru.

- Aa ... E1;lti vopsitor?

- Da, vopsitor!

Paradoxul e ca, daca oamenii te lasa, nu te lasa Dumnezeu, Asta vara am fost prin ereierul muntilor, pe la mine, pe la tara, :;;i m-am intalnit cu un cioban, care mi-a zis: "Sa-~i dea Durnnezeu sanatate, ca. Ie spui pe nume. Te-am vazut eu la teIevizor!". Deci, ciobanul rn-a ghicit, doarnna de vizavi de teatru, din centrul Capitalei, nul

- 0 intrebare care, probabil, i:;;i gaseste acum locul petrivit: ce carti ne recomandati noua, tinerilor de 18 ani astfel incat

sa ne folo~easca?' r

D. P.: Sunt multe carti: Ion Ianolide, loan Ioanide, Cesianu, Ion Cavrila Ogoranu ...

- Ce parere aveti despre demitizarea istoriei romanesti?

Trimiterea se face la lucrarile lui Lucian Boia :;;i complementar, ce credeji ca ar trebui sa facem pentru a fi din nou uniti?

D. P.: La prima intrebare pot sa va raspund ca am citit numai titlul si am plecat mai departe, pe strada, linistit, Am un soi de reductionism, numai cuvantul demitizare tmi spune foarte multo Sigur ca, acum, ° armata de intelectuali ° sa sara in sus §i o sa sustina cli fac afirmatii aberante.

Vedeti dumneavoastra, ce paradox in cultura romanal Dupa avantul pasoptist, a venit ,,]unimea"; pe cei de la "Juni-

86

I

1

, I

mea", care erau niste oameni de-o inteligenta rara, i-au apucat brusc reactionarismul ~i aristocratia,

o sa ziceti: aristocratia, intelegem, sigur, erau acolo Petre Carp, Negruzzi, erau boieri. Dar Titu Maiorescu era burghez, Eminescu era Firan. De ce pe Flranul Eminescu l-a apucat aristocratia, de ce l-a apucat ideea de elita, de ce erau reactionari? 1n sensul in care erau ei reactionari sunt "i eu.

Mai departe, ce i-a apucat pe cei pe care Mircea Vulcanescu Ii numeste "generatia de foe", in frunte cu Nae Ionescu, gandirismul si ortodoxia, sa caute mantuirea prin ortodoxie ~i crestinisrn? De unde, intr-o Europa care a evoluat faustic, acestia s-au ancorat atat de "penibiJ" intr-o institutie care "ne trage inapoi, spre evul mediu"? Erau toti stupizi, cum afirma unii? Toate aceste mari personalitati?

lata ce le-as recomanda eu celor ce face asemenea afirmatii, fiindca am vazut 0 emisiune, pe un anumit post, cu un obraznie din asta (nu-i dau numele, fiindca chiar n-are nume; astia nu cred di trebuie sa poarte un nume) , V~rbea cu niste ierarhi ai bisericii, avand ceva din militianul care 0 controlase pe bunica-mea (nurnai cit bunica-rnea era mai tare de cat eil). Ierarhii respeetivi erau surprinsi, pentru ca nu sunt obisnuiti cu golania civila, Atunei, mi-am adus aminte de parintele Staniloae, care, eu vreo doua luni inainte sa moara, statea, ca 0 lumanare, in curtea bisericii, 1a Darvari, si-a zis: "Sa-mi traduca eineva cuvantul cuviinta". Cuvantul cuviintii nu se poate traduce prin "respect", prin "admirape", e un tot. Cineva ar trebui sa-i aminteasca obraznicaturii aleia cuvantul cuviinja. Fiindca e1 I-a sarit din tiparullimbii romane.

Limba romana este 0 taina, limba rornana se liturghiseste, este sfintita. Nimeni nu face un studiu de antropologie, sa-i analizeze pe cei ce organizeaza rnese rotunde.

- Ati spus ca in tara nu mai este demnitate; cand a fost?

Mai sunt capabili intelectualii romani sa marturiseasca demnitate a?

87

D. P.: Eu am spus cand ~. fost demnitate: am inceput cu bunica ~i am terminat cu Mireea Vulcanescu 9i eu marii crestini din puscarii, Noi astazi inca mai facern vocalize,abia ne ridicam din patru labe. Intelectualii de astazi sunt terminati, Asteptarn sa creasca pruncul asta sau pe cei tineri, care rna inteleg, Eu n-am venit aid sa judee, din contra, am venit din dragoste; si, Ia dragostea pe care tni-aji oferit-o, v-am raspuns eu durerea mea. Discursul arfi fost altfeI dadi rna aflarn in fata parlamentarilor romani, dar esenja era aceeasi. Numai ca ei m-ar fi tratat ca pe Sfantul Apostol Pavel, cand le-a zis atenienilor ca invierea se va face in trup: 9i ei i-au raspuns: .Despre asta discutam noi mai tarziu".

- Domnule Dan Puric, din experienta dumneavoastra, care considerati ca este elementul esenjial in dobandirea sau redobandirea demnitatii umane?

D. P.: tn primul rand, eu alerg pentru redobandirea demnitatii crestine, faeand diferenta intre demnitatea umaria si demnitatea crestina, Sigut ea e buna cea orneneasca, dar demnitatea crestina e eu fata spre Dumnezeu. Eu m-am trezit intr-un anum it fel, exista secunde in via]a asta cand te pot! rnaturiza. 0 secunda in viata te poate maturiza, te poate lumina. Important este sa-ti dea bunul Dumnezeu ochi sa vezi. Pentru aceasta trebuie sa ne rugam.

Apropo de secunda aceasta: jeri, invitat de Prea Sfintia Sa la ritualul de tundere in rnonahism, 1a Remetea, cand m-am dat jos din masina :;i am vazut .biserica, in spajiul acela ineonjurat de munti, crestinii care astcptau, maicutele si parintii ell icoana, intr-o fractiune de secunda, am viizut Romania eternd. Atat a durat. A fost ea 1..Ul strigat, care zicea: "Eu exist, n-am rnurit". Pe urma, amvazut si avioane supersonics pe sus, care treceau ~i brazdau muntii, Nu este 0 imagine pasunista aceasta, nu este 0 imagine semanatorista, este 0 imagine care-ti intra in suflet. Daca 0 recunosti, e§ti ceea ce recunosti.

88

tl

. .

.

Mi-aduc aminte ca fiul meu a ga5it 0 insecta foarte frumoasa, cand era mic, de 0 frurnuse]e extraordinara, cu niste antene, eu niste culori nemaipomenite; mi-a zis: .Tata, uite ce frumoasa e!", $i s-a dus, in bucuria lui, sa 0 arate :;;j altora. Tocmai atunci, un sofer trecea pe aeolo; i-a Zi5: "Nene, ia uite ee frumoasa e!". "Ei, da, un gandac", a spus acesta.

Dumnezeu lucreaza, Important e ca noi sa rnarturisim, important e sa nu lasam lucrurile asa cum sunt, pentru ca riu este cinstit. Ma intore iarasi la corectitudinea controlorilor 9i cinstea bunicii rnele: corectituriinea este 0 norma mora/a, un fel de semafor, cum am mai SpU5, cinsiea este 0 trdire. De aceea corecUtudinea politicii este 0 ipocrizie, iar einstea cresiinii nu poate fi fnlocuiti: eu coreetitudinea politidi, niciodatd. De la corectitudinea liniei de partid la corectitudinea politica nu e nici un pas, e acelasi lucru cu alta. forma, este 0 impostura. Cinstea crestina da omului valoarea fiintiala: rru vreau sa rna fae ca exist, nu vreau sa mai intru dintr-o zona de inautenticitate, de fals, in alta zona.

Fiinta mea spune nu §i fiinta dumneavoastra spune nu, dar trebuie avut curajul de spus public, de a lua atitudine, cum se poate, nu e neaparata nevoie sa se organizeze lumea in partide. Dezorganizati, dar fiecare sa respinga. sa boicotezezona aceasta de inautentieitate, care mai devrerne sau mai tarziu ne face rau tuturor.

Vedeti, acum este atacata Biserica, pentru ca ar fi facut compromisuri eu securitatea. Compromisurile se fac eu compromisul; intrebarea este: a facut compromis eu Durnnezcu? Nu a~i intalnit niciodata un sef idiot, care te freaca la creier sa fad eeva? Zici: da, domnule director, mai vedem, facem, cum zice]i dumneavoastra, Lasa prostu1 sa treaca .. Compromisul se face cu compromisul, I1U eu valoarea, Spuneti-mi :;;i mie: care e compromisul pe care l-a facut Biserica romana vizavi de neamul roman esc, vizavi de Hristos? A zis Parintele Arsenie Papacioc: ,$a botezat s-au facut to ate ritualurile, Inmormantarile: bisericile existau, nu numai noi, eei care fugeam prin munti. S-a murit in puscarii, A trebuit, la un moment dat, sa se fad niste compromisuri, ca sa existe",

I

89

.,

Ji

':1

I i

Vin dintr-un tumeu la Sankt Petersburg. Am vazut bisericile nou-noute, vopsite. $i am intrebat: ce v-a apucat? "Pai, parra acum 3 ani au fost magazii", Cum au fost magaziitc.Da, au fost de decoruri, unele au fost grajduri de vite". Oranki a fost rnanastire, acolo a scris Tolstoi romanullnvierea; a ajuns lagar pentru deportatii romani, pentru prizon:ieri. Sufletul rusesc crestin a patimit ingrozitor. Totusi, la noi, lucrurile astea .nu s-au intarnplat, a fost 0 abilitate, 0 Intelepciune a Bisericii. A fost 0 atitudine fata de care nu se poate oricine pronunja, $titi di si Neagoe Basarab spunea: .Daca vine dusrnanul si-ti cere pamant, da putin de la tine, numai sa iasa, Si, daca mai vrea, mai da-i pujin: dar, daca vrea sa-p ia tot si sa iti iii si familia, atunci iF iese sabia crestina din teaca",

Neagoe Basarab te indemna spre compromis: tratezi eu raul, cat se poate; dar tot el stabilea §i limita. Lucrurile acestea trebuie gandite sub a alta optica, nu trebuie cazut in purismul asta intelectual.

- Spuneati candva: e bine sa aveti griji, dar sa nu fiti ingrijorati. Cum ne vindecam de ingrijorare?

D. P.: Crijile sunt umane, dar, in clipa in care esti ingrijorat, nu-i mai dai voie lui Dumnezeu sa lucreze, te substitui Lui. Eu ziceam ca poporul roman s-a nascut cu griji; la noi, situajia este peste tragedia greaca, pentru di. tragedia se intampla ea un spasm existential, dupa care urmeaza consecintele. La noi, parca tragedia s-a transformat intr-o doza zilnica, care se numeste: necazul de zi cu zi. A fi un popor necajit are doua consecinte: unii oameni se imbecilizeaza de suferinta: altii sunt sarutati de Dumnezeu.

Emineseu a SpUS: "Eu imi apar saracia I;>i nevoile, si neamul". A zis: saracia, nu mizeria. Mizeriabilitatea este altceva. Saracia, la fel ca :;;i boala, ca si necazul, po ate sa fie 0 punte catre Dumnezeu. Asta inseamna traire crestina: ~i s-a dat ca sa-ti aduca aminte. in sensul acesta, trebuie sa traim crestineste.

90

Diferenta intre trairea noastra si cea occidentala a vazut-o foarte bine un medic crestin, care a zis: "Ocddentul experimenteaza, Orientul observa": e diferenta intre medicina alopata si de acupunctura. Occidentul politic a facut un experiment ideologic asupra noastra, a populatiei din Est, care s-a numit comunisrn. Experimentul a fost cinic, criminal. Ideea nu a fast a noasirii. Nu-mi aduc aminte ca noi s11 fi avut un ideolog cu care sa dam cancer tuturor najiunilor lumii. Dupa acest experiment, ni se iau dimensiunile craniene, biologice, comportamentale, eu care am iesit din lagar. Dar noi, datorita experimentului acestuia, am ajuns cu lata catre Dumnezeu, Trebuie sa le spunem luerul acesta. ea am scapar, de multe ori schilodiji, nenorociji, dar cit nu rnai vrem alt experiment; si di ar fi cazul sa spunem, ca la Mara~e:;;ti: "Fe aici nu se irece!",

Sa experimenteze in alta zona. Comunitatea Europeana este un experiment pe care il traim cu totii, il traieste si Occidentul. Dar experimentul acesta nu mai are valoare ideologica fati:;;a, are preponderent una economica. Ca va iesi, col nu va iesi, asta bunul Dumnezeu stiel Dar nu ciiuta ea-mi dizolvi mie, ca pOpOY, ceea ce mi-a dat rezistentii §i diiinuire.

Deci, trebuie sa fim eu totii constienti ca a fost facut un experiment asupra noastra, Rezultatul cel mai sinistru al acestui experiment este prostul aluat uman care s-a creat. Datoria noastra este sa nu ne lasam supusi unui alt experiment. $titi ca, apropo de frica, pe vrernea cenzurii, ti-era idea de securitate, de aparatul coercitiv, F-era frica de semenul tau, iF era frica de tine. Era auiocenzura. Astazi, metoda este mai parsiva, Nu mai este autocenzura, nu mai este totul coercitiv, nu mai este totul inhibant. Dar nici dezinhibant, este exhibant. Intimitatea este scoasa in public. Deci, daca inainte intimitatea era urmarita, tu, cu gandul ca-n Orwell, te urmareai pe tine: oare am zis bine? N-am facut 0 gafa.? Cum am vorbit? N-arn suparat, n-am facut ceva neperrnis? Omul fricos, omul inspaimantatl Frica de Dumnezeu, care, in ultima instanta, ajunge dragoste fata de Dumnezeu, a fast inlocuita cu spaima de semen. De militianul

, I

I

I

I

• I

91

gras, plutonierul care era semenul rneu, mie trebuia sa-mi fie frica,

Acurn este exhibitionism, ni se propune sa ne facem publica viata intima; acum a aparut Big brother, acum au aparut camere de luat vederi peste tot, care intra in viata intima, au aparut nefericitii astia, care Yin in public si-si spun tot sufletul. Nu-l spun duhovnicului, il spun public. Mahalagiul, ~oapa ordinara i~i fac din via~a repertoriu. Apare scandalul public. Mizeria aceasta nu ne caracteriza pe noi. Este 0 mizerie care vine de dincolo. Vin :;;i lucruri valoroase, mare atentie, dar

discernerea lor trebuie facuta de 0 constiinta crestina, '

92

Cauza si efect"

Bogdan Gamalei: Invitatii mei din aceasta seara sunt: Dan Puric, artist, :;;i Marian Oprea, directorul revistei .Lumea". Poate parea ciudata aceasta asociere, un artist i?i un director de revista de politica externa, dar incercam sa raspundem la intrebarea: ce legatura este, dad. este vreuna, dad mai exista vreuna, intre politics, religie :;;i culrura.

Domnule Purie, mai nou, din '89 ineoaee, politicienii, chiar si cand depun [uramantul de ministri, spun: "Agasa-mi ajute Dumnezeul", N-am prea eonstatat ea in manifestarile domniilor lor de dupa aceea 83-:;;1 doreasca aeest Iucru, chiar fac cateodata lucruri impotriva acelui juramant, Cat este fals si cat este adevarat in atitudinea lor? Cat folosesc religia ea instrument de manipulate?

I

I

Dan Puric: Mai intai, trebuie sa prccizam conceptele, asa cum spunea Voltaire. In primul rand, politicienii manipuleaza religia, si nu religia manipuleaza political Intre politica ~i religie este aceeasi legatura despre care spunea Caragiale ca ar fi intre teatru :;;i literatura, Citez: Jntre teatru si literatura este aceeasi legatura ea intre teatru si arhitectura, adica nici una", Sunt doua linii paralele, ca la tramvai.

Signr cit se speculeaza de catrc omul politic zona aceasta de sensibilitate; metoda face parte din cabotinismul politic obisnuit. Nu putem sa 0 masuram, pentru eEl. ea de la inceput este in zona imposturii; este in zona falsului. Speeularea este astfel faeuta, Incat, eel putin in sistemul de referinta a] Romaniei, credinciosul crestin este 0 arma elecrorala de temut.

• Interviu realiza! de Bogdan Camalet, difuzat in cadrul emisiunii "Cauza ~i efect", la postul de televiziune uN 24", ln. 18 decembrie 2007. ora 20,30.

93

I ~

!'I

I

Trebuie sa identificam diferenta Iritre crestin si omul politic. tntTe ei este 0 ruptura ontologica, Lumea sigur ca se poate amagi. Exista acum, in confuzia asta infernala dupa '89, tendinta de a amesteca lucrurile. Dar noi trebuie sa le delimitam foarte dar. Deci, sentimentul religios este rnanipulat de omul politic. De aceea se spune ca face "baie electorala" tot timpul, de aceea se vorbeste despre spectacolul pe care omul politic n face, mai mult sau mai putin penibiI.

{mi aduc arninte 0 imagine, un contrapunct cinematograJic; prin 1991-1992, liderii politid de atunci stateau in genunchi, la crucea de la Universitate. Am observat ca nici lumanarea nu le statea dreapta..., erau destul de penibili! Dar ei

vazusera cum trebuie sa pozeze! .

Pe margine era populajia Bucurestiului, cenusie cum era ea imbracata (inclusiv eu fac parte din aceasta populatie cenusie), cu sacosele alea de plastic in mana, care scanda asa: "Crimi-na-liil Cri-mi-na-Iii!". Era un contrast, un contrapunct extraordinar! Ei pozau in virginitate politica gi pietism religios, dar populatia stia adevarul, Conduzia e clara!

Ca sa mergem de la inceput pe un diagnostic dar, trebuie sa identificam foarte bine alte doua realitati: in ce masura fac ei un comprornis cu valorile religioase 9i in ce rnasura te dribleaza un om politic in zona asta crestina?

Sa lamurim apoi, pentru ca ne aflam totusi in Romania si trebuie sa vorbim de crestinism, daca un crestin poate §i trebuie sa faca politica.

Marian Oprea: Spunea dol Puric ca exista 0 ruptura intre crestin ~i omul politic si ca nu ar fi normal ca politica sa se amestece cu religia. $i totusi, trebuie sa raspundem la 0 intrebare: de ce oamenii politid de azi fac tot mai mult apel la religie, la starea spirituala?

B. G.: Cred ca-i simplu: in orice sondaj de opinie Yeti vedea ca institujia care se bucura de cea mai mare incredere in ochii populatiei este biserica, iar clasa politica e ultima.

94

D. P.: E foarte bine sesizat. daca imi permiteti. Nu numai in Romania, peste tot in lume s-a intrat pe acest culoar al sensibilitatii religioase. De ce? Pentru ca miturile fondatoare ale postmodernismului sunt moarte. Nu mai discutam de ilurninism, care ne-a dus unde ne-a dus; nu mai discutam de acea superstitie a progresului continuu, a stiinjei care ne rezolva totuL S-au prabusit miturile Iondatoare. Si atunci, este zona aceasta care a ramas de recucerit. .. De exemplu: Occidentul s-a vazut dintr-o data fara taina, fara mister; insa si-a dat searna eli exista un segment in societate care cere taina, cere mister. $i atunci, crestinismul, fiind falimentat sau compromis (nu rna refer aid la Biserica Catolica, ci rna refer Ia societatea seeularizataj.s-a trecut la artificia1ul acesta al neopaganismului,

Te gander,;ti, de pilda: de ce este atacata acum religia crestina? De sincretism, de sectarism ~i de secularizare? Secularizarea este deja consumata, ~i atunci apar tot feluI de lucruri de genul acesta ... Mai mult decat atat, se stie ce spunea Malraux:

"Secolul al XXI-lea va fi religios, ori nu va fi deloc". (Dar asta nu I-a impiedicat sa exerseze stanga. A avut si el 0 revelatie pe ultima suta de metri.) Este intr-adevar 0 intoarcere puternica a spiritualului, 0 sesizarn nu numai in religia crestina, ci peste tot; ~i atunci, acesta devine teren de speculat din punct de vedere politic. Dar sa nu credeti cumva ca fiara politica este convertita: doar foloseste substanta asta emotionala: de aceea face botezuri, nunti, cade in genunchi.

Intr~un fel, daca ai, asa, 0 distanta mai detasata ~i putin umor, este un spectacol de-a dreptul felinian sa-i vezi! Lumea se duce, vede, dar un om eu constiinta trebuie sa nu intre intr-un asemenea joe,

Deci, omul politic foloseste religia, cum am spus, ca pe 0 arma electorala de temut. Iar in Romania, crestinismul, mare atentie, nu are 0 asezare, ca sa-l citez pe Nae Ionescu, "teocratica, ci una nationala". La un moment dat, analizand, intr-un articol din perioada interbelica (e foarte interesant ca sunt similare situatiilel), spune asa: Biserica are datorii ~i drepturi. Ce datorii are Biserica?, intreaba Nae lonescu "Are datoria sa amen-

l

I,

II

t

\ ~ ,

I

95

deze toate notiunile, inclusiv cele politice, in clipa 1n care se indeparteaza de morala crestina", $i are drepiul sa sustina chiar forrnatiunile politics care sustin etica crestina: :;;i mai are un drept fundamental: sa se suprapunii cu naiiunea - mare atentiel -, chiar daca 0 ia impotriva statului. Si iata ca delimitam alte categorii: statul, natiunea, biserica. Eu ' a;; spune Insa, cu termenii Parintelui Staniloae, nu natiune, ci as spune nearn.

Daca statul a luat-o razna, Biserica asigura neamul. Din punet de vedere politic, noi consideram acum cit suntem 0 efemerida pe harta Europei, Neamul :;;j toata natiunea se retrag in Biserica. De aceea Biserica e atacata prin crosee puternice, directe, sau prin doze homeopatice si repetitive, pentru ca ea este punctul de rezistenta al neamului.

Cand cineva intenjioneaza sa distruga un popor, ce ataca mai intai? Linia lui de forta! $i ultima citadela de coagulare este Biserica. Nae Ionescu a surprins extraordinar de bine aceasta miscare, cand a afirrnat ca Biserica poate sa 0 ia impotriva statului, atunci cand acesta pune in pericol fiinta neamului. Este rniscarea care se face acum.

Noi suntem Biserica, deci nu putem lupta impotriva Bisericii. Nu putem sa Ie cerem ierarhilor din Biserica: dati-i afara pe politicienii carevin ;;i pozeaza in Biserica til fata electoratului. Nu, niciodatal Pentru ca exista 0 morala (nu 0 disciplina) crestina, care zice asa: te primim ~i pe matale, chit ca faci figuratie crestina, ca, poate, pana la urma, 5·0 prinde ceva. In India, un hot, nemaiavand unde sa se ascunda de politie, in disperarea lui, vazand un grup de budisti, s-a ascuns printre ei. Acestia se opreau din cand 'in cand §i se rugau. Hotul, neavand incotro, facea la fel, de frica sa nu fie descoperit. Dupa mai mult timp, stand intre ei, a devenit budist. tn sensul acesta, speram ca oamenii politici din Romania, frecventand bisericile, sa devina crestini,

Cresrinul adevarat are 1nsa ceea ce as nurni un instinct crestin, care tl ajuta sa-si dea seama care om politic este in zona

autentica ~i care este in zona falsului, '

96

Dar astazi crestinul are fragilitatile lui. Iar tiara politica se lasa condusa de instinct, .ca animalul care te ataca noaptea. Lui n-am ce sa-i repIO§ez, imi repro;;ez mie, daca cedez.

M. O. L~ noi nu mai exista politica, este politicianisin.

Politicul trimite individul sa apere cetatea, sa lupte pentru cetate; politicianul, Sa distruga, sa fure.

D. P.: Asemenea se vorbea in perioada interbelica despre politicianism. Aristotel, in Omul politic, spune 0 chestie extraordinara: "Toata lumea are glas. Numai omul are voce, §i vocea aceasta trebuie sa se faca auzita in cerate". Numai ca statutul omului politic, la Aristotel, in cetatea ideala, era una; in vreme ce, aid :;;i acurn, noi ne aflam intr-o stare de degradare.

M. 0.: Atunci, omul politic era legat deconstiinta,

D. P.: Da, el era constiinta cetajii, El construia, Cei de azi darama, nu construiesc. Acum vorbim de un alt metabolism al omului politic. Sa ne gandim cum stau lucrurile la noi: facem 0 analiza regionala, judeteana, in Romania, ca §i asa suntern pe regiuni in noua structura. Ce se intampla in [udetul numit Romania, in Comunitatea Europeana? 0 mana de oameni, saltati din pepiniera Comitetului Central, la a doua sau la a treia generatie, carora nu trebuie sa. Ie punem constiinta najionala in spate, ca-i jignim. Pentru ei, tara se declina intre mama soacra si nepotel. Identificati-i, ca nu-i jigniji, Ii numiti. A:;;tia sunt generatie spontanee, istoria s-a nascut 0. data cu ei. Ei n-au trecut. Romania exista pentru ei atata timp cat se poate fura,

Daca ne gandim bine, noi nu mai avem oameni politici.

Aid are dreptate d-l Marian Oprea, omul politic e altceva. Omul politic are responsabilitate. Sa ne gandirn la uri Bratianu, sa ne gandim Ia Take Ionescu ... Ei construiau. Pai, Bratianu, ca sa-l aduca pe rege, si-a vandut mosia. Se sacrificau, se jertfeau, Primul lucru pe care-l face crestinul e sa se jertfeasca, Da de la el, fie ca este boier, fie ca este taran. Sigur ca §i aceea era 0

97

societatecu contradictii, nu era perfecta, erau inegalitati sociale; nu idealizam, Dar eu vorbesc aiei despre un ghetou criminal, in care politicienii de azi au transformat tara, unde ei fura institutional, furl! legal.

S-au dat sume imense pentru rnanastiri, pentru biserici, tocmai pentru ca sa se ca~tige electoratul, Sfantul loan de Kronstadt a profetit situatia asta: "In clipa in care se vor construi biserici foarte multe :,;i aurite, sa va feriti, scade credinja". Nu vedeti ce paradox? Ceausescu darama biserici si crestea eredinta. Arum se construiesc foarte multe biserici. E pericoll Asta nu 'inseamna ca Biserica Romana nu trebuie sa construiasca, Asta nu inseamna di nu trebuie facuta Catedrala Neamului.

Dintre cei care ne asculta, cei eu minte de efemeros trag concluzii: "Asta ce vrea, dornnule? Sa nu se mai construiasca?". Nu, sa se facal Dar e important sa vezi si cum se misca politicul. Multi si-au facut biserici §i s-au pus acolo, pe post de ctitori; n-ap vazut cum stau, cu cravata aia de Academia ,,~tefan Gheorghiu", pe stanga la intrare in biserici? Da, si-au facut rnanastiri.;

Deci, trebuie vazut gunoiul asta national al nostru, aceasta Biserica fugarita. N-a~i vazut ca legea lustratiei e deja instrumentalizata? Am inceput-o invers!... Am inceput-o cu ierarhii! ;>titi cum e in nenorocita asta de constitujie, pe care 0 avem? Este 0 constitutie din aia la extemporal, copiata pe genunchi §i facuta ca 0 haina pentru unul care n-are legatura cu poporul roman.

B. G.: E remaiata de doua ori.

D. P.: E remaiata de doua ori, dar tot in sensu 1 lor. Da-mi voie sa fur legal. Problema se pune asa, Ai dreptul reprezentarii politice. Ati vazut, la gimnastidi, exercitii impuse si liber alese? Sa vedem care erau impuse: drepiul reprezeniiirii politice. Vreau, nu vreau am pre:,;edintele asta, iI respect. La libere, este dreptul libertiitii de ccnsiiiniii. Daca vreau, eu consider ca este patriarhul meu sau nu. Deci obligo e politicul. Politicul este rezultatul unei mase de vot, votul este rezultatul unui numar, numarul este

98

1

compromis calitativ. Eu sufar ca cetatean al Romaniei datorita majoritatii, care, saraca, nici asta nu trebuie acuzata, ca . este terminata dupa 55 de ani, este amejita, Nu poti sa zici; sunt idioti, sunt zapaciti.,; Oamenii nu mai au repere! Eun popor naucitl

M. 0.: lisus Hristos, atunci cand il ajuta pe sarac, atunci cand ii dadea afara pe speculanti din templu, atunci cand Il numea pe Ired "vulpe", cand ii numea pe farisei .morminte spoite", facea politica nobila, Biserica trebuie sase implice in cetate facand politica nobila, creand acea grila prin care trebuie sa treaca toti oamenii care l§i asuma responsabilitatea cetatii. 0 grila morala,

B. G.: Ce trebuie sa faca Biseriea: sa stea in defensiva sau sa treaca la of ens iva ?

D. P.: Noi suntem cu tojii, banuiesc, seehelari, dupa un sistem de genul acesta, care ne-a marcat. Ne-au marcat anii de comunism, dar ~i anii acestia de neocomunism, §i spunem: Biserica trebuie sa stea in defensiva,

~titi, exista un limbaj de lemn de la Academia "Stefan Gheorghiu"; exista un limbaj de lemn de Ia Bruxelles, unul de la Howard. $i exista un Iimbaj de lemn ortodox. Limbajul de lemn ortodox s-a nascut din autoaparare,

M. 0.: Superb spus!

D. P.: Nu s-a nascut din prostia ierarhilor! Ei trebuiau sa se apere. Biserica a fost in defensiva, ca sa ajute -dainuirea neamului. Acum se fae pasi, Noi nu putem forta procesul. Biserica are forta sa se autometabolizeze. Noi discutam in termeni politici; dar Biserica este un sistem de referinta in care nu intra tennenul politic. Exista termenul crestin, De exeinplu, noi folosim cuvantul individ. Individul este produsul drepturilor omului, cetateanul este produsul politicului, De fapt, acum, in

99

sociologia contemporana, dandu-si seama de aceasta, Cornu" nita tea Europeanaai-a zis asa: omul, individul, va suporta 0 inflatie de drepturi §i astfel vadisparea cetateanul, in concluzie, drepturile omului vor fi mai puternice decat constitutia cera~eanului: Omul it bate pe cetatean cu drepturile.

Prin urmare, cetateanul dispare. Si nu numai la nivel national, La nivel international. Aici, Biserica va recupera irnens, ered eu, pentru di ea cunoaste 0 alta realitate, persoana, care reprezinta taina dezmarginira de politic.

Dar Biserica Ortodoxa nu e rnonofizita: nu e cu capul prin nori: tine cont foarte mult ~i de realitatea concreta, terestra. Daca va amintiji de Iisus Hristos, in clipa tentatiei politice - ell El a fost tot timpul ispitit, a fost urmarit tot timpul -, i-au zis fariseii: "Ce facem lnvatatorule, platim impozitele?" Nu cred ca exista goparla mai urata ca asta!. .. $i atunci Iisus a raspuns: "Are eineva 0 moneda? Ce e pe ea?" "Chipul Cezarului". "Atunci, dati Cezarului ce-i al Cezarului ~i lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu",

Sa analizam lucrul acesta. Cezarul, cu forta lui politica, era respectat, deci politicul,cu struetura lui, se respecta, Inseamna ca un crestin are 0 alta existenta, el asirnileaza politicul, este deschis politicului, numai sa nu-l atingi in credinta sa. Intr-o chestiune de demnitate crestina, ati observat,omul, crestinul rabda toate ale lui. Poti sa-i fad tot ce vrei, pentru ca demnitatea umanii inseamna chipul omului in om. Dar demniiatea cre~tinii inseamna chipul lui Dumnezeu in om si, in clipa in care te atingi de chipul lui Dumnezeu in om, crestinul reacjioneaza, se sacrifica, ajunge la martiraj. Toti martirii au ajuns in faza aceasta cand chipul lui Dumnezeu in ei a fost atacat. Cand chipullui Dumnezeu din neamul romanesc va fi lovit, sau Inc:earca sa fie lovit major, atunci se va reacjiona major; §i nu numai la noi, la toate popoarele care au acest sentiment. Si toji au, in ultima instanta, aceasta sensibilitate.

Noi traim eu totii astazi un proces. Suntem integrati 'intr-o Comunitate Europeana, care este un corp politic nedeterminat;

100

nu se stiedaca nu este deterrninat din premeditare, sau din faptul ca se biilbaie.ln aceasta nedeterminare,O structura.administrativa, politica, in spate cu mecanisme rodate demulte sute de ani, se intalneste acum, la noi, cu 0 improvizatie politica: pentru ca, la noi, nu putem vorbi de un concept politic, de 19 ani ineoace; este 0 cumplita improvizatie ...

Dar nu asta e important, ca asta e trecatoare, ceea ce mi se pare important e intalnirea lntre 0 Europa secularizata si .» Romanie crestin-ortodoxa. Intre ele nu se poate face 0 conciliere. Biserica nu se poate politiza. Spune Valeriu Gafencu un lucru extraordinar: "Biserica vegheaza". Acum nu prea mai are pe cine sa vegheze. Ganditi-va, totusi ca noi astazi traim, in mare parte, un crestinism, cum se zicea la un moment dat, de duminica, ritualist.

Astea sunt rezultatele, astea sunt sechelele, dar nu inseamna ca Biserica nu este puternica, Este un proces de reformulare a ei, care se va face. Trebuie sa fim foarte atenti, sa nu fortam mana Bisericii Ortodoxe sa intre pe pacarul occidental, al institutionalizarii ?i al cclaborarii in sensul politic. Ganditi-va la urrnatorul lucru: daca in toate guvernele, din 1989 panaacuma, am fi avut 0 adunare de oameni crestini, in esenta, noi 0 ducearn extraordinar, pentru ca un crestin are grija de celalalt, El nu poate sa fad altfel. in fiziologia lui, in metabolismul lui nu are gesturi de politician: a prada, a fura continuu.

B. C.: Exista partide care si-au pus titulatura de crestin-democrat.

D. P.: Da., sa ne ganclim la Comeliu Coposu, care a fost un crestin. 5-a vazut dar: avea respiratie plenara, pentru toata tara.

La noi, voievozii au fost crestini. Ce inseamna sa fii voievod crestin? Stefan eel Mare facea care a manastire acolo uncle castiga bataliile, dar a fa cut §i acolo uncle n-a ciigtigat: .Aicea a

101

fast voia ta, Doamne". I:;;i ~inea ostenii in post si nu le dadea voie sit spuna: am castigat datorita lui Stefan eel Mare, ci datorita lui Dumnezeu.

Prelungirea humusului aeestuia crestin a avut momentul maxim cand, in perioada interbelica, s-a nascut aeea intelectualitate de traire si de atitudine crestina extraordinara, Azi nu mai avem noroeul unei asemenea intelectualitati, Intelectualitatea noastra de azi. in mare parte, tara sa fac pacatul unei generalizari, nu mai este 0 intelectualitate crestina, ci una destul de marcata de sdipiciurile Oecidentului. ..

B. C,: Ce are a face noroculaici?

D. P.: Noroeul face parte din toaJeta ateului. Crestinul nu are noroe. N-ati vazut? Unul zice: "Bam'l!", celalalt zice: .Doamne ajuta!". Piti atenti, ce diferenta! Deci, nu norocul explidi aparitia acestei elite intelectuale; a fast un demers istoric, 0 coniunctura, in aparenta, dar, de fapt, a fost voia lui Dumnezeu. Intelectualii de azi n-au nimic romanesc, sunt transfrontalieri - navetisti intre idei europene. Au fizionomie de turisti: pleadi eu bagajele intelectuale pe trasee de "cultural exchange" si-si COI1- funda tara cu bursa din strainatate. Constantin Noiea ar spune despre ei ca "au cunostinte, dar nu au cunoastere". Eu a:;; adauga: n-au nici con:;;tiinta.

B. C.: Foarte interesant !,li totusi acum se propovaduieste

sodetatea cunoasterii? .

D. P.: Da, dar tocmai asta vorbeam si eu. Vom cunoaste totul fad sa tntelegem nimic,

M. 0.: Am inteles. Sa incercam sa intelegem de ce in perioada interbelica am avut 0 intelectualitate profund crestina: pentru ca noi traiam atunci un moment cand lumea respecta natiunea, notiunea de neam.

102

.

D.P.: ~titi unde s-a intamplat despartirea Bisericii de stat?

Mi-aduc aminte ca Nae Ionescu este eel care a sesizat, iar astazi o sPune !iii Pierre Manent: "Biserica s-a rupt de stat in zona occidentala, cand a aparut coneeptuJ de natiune". ConceptulBisericii Catolice era unul de universalitate - era suprastatala, cum sunt acum cornpaniile multinajionale. Inainte, imperiile erau forme suprastatale si, in aeest context, Biserica Catolica era suprastatala. Vedetiunde este diferenta fata de noi? Deci, Biserica s-a rupt de stat in cIipa in care natiunea a devenit de sine statatoare.

In Romania nu s-a intamplat lucrul acesta, pentru ca natiunea n-a intrat niciodata in eontradictie eu Biserica. Remarca este absolut uluitoare, apartine unui ga~ditor roman ~i apartine sociologiei de acurn, numai ca.sociologia de acum nu mai tine cant de Romania.

Ce trebuie sa facemnoi aeum?.T rebuie sa ne definirn ca sa Ie spunem :;;i aItora cine suntem, ca sa stie ~i ei eu cine stau de yorba. Oarnenii nostri politici, cand se due la Bruxelles, se due tara definitie: :;;i intreaba: lICe vreti dumneavoastra sa facem?", Au 0 atitudine de chelneri: lICe vreji? Ciorba de burta, ciorba de perisoare? Spuneti durnneavoastra ee sa facem, ca noi ne dueem

la bucatarie ... " '

B. C.: Nici macar nu ered di mergem eu meniul.

D. P.: Nu, nu mergem cu meniul, noi mergem cu posibilitatile. Ca in intamplarea urmatoare, Un chelner, odata, zicea: .Domnule, avem aia, avem de-ailalta ... "; dar, cum vorbea foarte prost, i-arn spus: "Nu va suparati, n-aveti dictie!". ,,0 clipa, mi-a raspuns el, sa intreb la bucatarie", Chelnerul care fuge la bucatarie sa. intrebe daca n-au in meniu dictie este politicianul roman de astazi, care este in stare sa fadi orice, pana si eele mai cumplite absurditati, numai ca sa supravietuiasca in faja sefului, Omul politic, la noi, care are dimensiune de vasal ~i fuge in virtute a porjilor care se misca.: nu are de-a face eu constiinta.

103

De aceea, se cuvine sa tim nu ing1lduitori, ci sa avem spiritul critic foarte bine indreptat, ca sa vedem prin ce ttece Biserica. lata, recent, ne-au bagat smecherii a~tia 0 alta zazanie: dosarele la securitate. Ati vazut ogarii aia care alearga dupa iepuri virtuali?

B. G.: Da.

D. P.: Cam asta este ocupatia lor acum: ne . dau sportul national de ,,100 metri garduri Iibere". Adica, trecem cu capul prin garduri, fa liber. Si eistausi rad cinic. Spectacolul este copies. ~i totusi, nu asta este important, cad securistii ll!ltia hazlii, mai devrerne sau mai t§.rziu, vor fi maturati de istorie, Important este ca noi trebuie sa fim responsabili, pentru cil. noi construim Romania. Societatea civila din Romania trebuie sa devina 0 forta fantasticil- ~i va deveni! Tanara generatie nu mal sra la discujii cu fladlij at/tia, este clar, Vadeveni 0 forta, dar reperele trebuie puse. 9i nunumai pentru Romania, paradoxa1, ci si pentru 0 Europa care-si cauta identitatea. Nici nu stie ce este: 0 federatie, 0 confederatie, a comunitate? Nu-i 0 cornunitate - deocamdata cuvantul comunitate nu are acoperire. Este un agregat de interese economice t/i politice: e un construct artificial.

B. G.: Piata comuna,

D. P.: Sunt trei factori, trei piloni: piata comuna, securitatea §i juridicul. Stiti ce mi s-a parut interesant? Ei au grija de viata cetateanului, de viaja individului: dar n-au grija de suflet.

Biserica are grija de suflet, crestinismul are grija de sufiet; si aid este 0 ruptura fantastidi. S-ar putea ca din Romania sa vina niste semnale in acest sens. Nu orgolioase, nu habotnice, inchistate, ci de 0 mare finete sufleteasca, intelectuala, din chiar namolul asta. Din namol cresc nuferi,

Pentru ca sa nu tim tributari unor terminologii din as tea, "autohtone", "destul de limitate", unor terminologii determi-

104

niste din punctul de vedere al Occidentului, care ne examineaza cu superstitia ideologiei lui,a§ vrea sa staruim putin asupra felului in care ne privesc pe noi politicienii.occidentali. Ei nu vad Romania; vad acea imagine a Romaniei de care auiei nevoie. Este ca :?i cum eu nu m-as uita la dumneavoastra ca la un om viu, concret, care rna priveste, Ci m-ati uita la imagine, ceea ce este fals,

$i ne spun: tu trebuie sa fii pe piata, Ca sa fii pe piata, trebuie sa ai un "brand", o marca, 0 chestie de,genul asta, Sub "brand", sub rnarca, sub imagine, e pulsul unui popor, pe care ei nu-l simt sau n-au nici un interes sa-l simta. E 0 paradigma politica conternporana idioa ta, meschina, mercantila, care rateaza Infalnirea reala a Occidentului eu omul rasaritean. lata, pana in anul de gratie 2007, n-au reusit sa ajunga la concluzia, nu ca trebuie sa ne intelegem, ci ca trebuie sa ne privim unii pe altii, pe alte repere.

Or, s-ar putea ca, in aceasta privinta, t§.nara generatic a Rornaniei sa of ere niste lectii de dezmhibijie politics, de inteligenta crestina intelectuala, cutrernuratoare. $i asta, acum, cand noi ne aflam pe un traseu destul de autolimitat :?i sufocat de "ai

nostri cu ai nostri", '

B, G.: D-le Puric, marturisesc ca v-am vazut in 1998 la Leipzig, era un festival international de carte la Leipzig, unde Romania era pilonul centraL Acolo, ell forta tacerii, tacand, ar reusit, ,impreuna cu fanfara ,,10 Prajini", sa fiF principalele puncte de atractie ale Romaniei, La Frankfurt, la Varsovia, am avut din nou prilejul sa va vad, acolo v-am ~i filmat, cu acel Toujours / 'amour. Prin forta tacerii ati facut lumea sa se uite ~i mesajul va asigur ca a ajuns, acel mesaj tacut. Acum vorbiti, .si nu cred ca mesajul este diferit. Vorbeati de repere ...

D. P.: Primul reper normal si de simpla toaleta este eredinta. Al doilea ar fi recuperarea memoriei, in sensul de traire, Noi ne dezicem de memoria cinstita a acestui neam, cuacea frica pe care a avut-o Sfantul Apostol Petru, cand a zis: "Eu nu-l

105

cunosc pe acest om". Asa ne dezicern sinoi astazi, tot de frica fata de memoria apropiatii a neamului roman esc. .Nu cunosc acest popor!" Acest popor, care a dat 0 jertfauriasa in puscarii, pe front, In razboaie, Nu ne mai intoarcem la memorie! Deci, iata, credinta ~i aceasta memorie ...

B. G.: De unde frica", va intreb.

D. P.: Frica ne-a fost inoculata, Iar acum ni s-a inoculat altceva: indiferenta. Toate marile natiuni traiesc pe memorie, pe memoria lor. Noi n-avem voie sa accedern la aceasta memorie; din contra, ea este distorsionata, este intoxicata, este poluata, Modelele morale, modelele culturale au fost nimicite. Ganditiva ce bombardament s-a facut in Romania asupra modelelor culturale, pentru compromiterea lor. Gil.nditi-v1! ce soarta a avut ~i are Eminescu, sa zicem. Noi nu suntem 0 cultura foarte bogata !?i tocmai din cauza ci1 nu suntem 0 cultura foarte bogata avern d\tiva !?i trebuie sa-i pazim. Ni s-a luat ~i aceasta grija fata de modele. Ni s-a spus ca suntem fixati, ca am ramas fixati, Ce frumos mi-a raspuns Grigore Vieru, cand am fost in Basarabia:

"Frate Dan, fratii nostri de dincolo de Prut ne acuza, Ei spun ca noi am ramas la Eminescu: §i noi Ie raspundem d'i la Eminescu abia daca se ajunge". A inters axa invers,

Ded, aceasta compromitere a trecutului, a memoriei si chiar a credintei este poligonul de tir al fortelor autohtone atee ~i poligonul de tir al celor de dincolo de granitele Romaniei, Ca sa decerebrezi un om, ca sa-l manipulezi, trebuie sa-i rupi reperele, trebuie sa-i compromit] ideea de familie, ideea de tata, ideea de mama. Astea sunt Iucruri foarte simple; de fapt, este un truism ceea ce spun eu. Cu demitizarea, cu desacralizarea, nu .m-am ocupat eu, nici macar securitatea nu s-a ocupat. Ea s-a ocupat de dezinformare, de diversiune, de izolare ... Cit demitizarea si desacralizarea s-au ocupat inieleciualii. Ei nu stiu ca nu poti sa traiesti nurnai cu acte, ca ai nevoie de mit, ai nevoie de poveste, ai nevoie de sacru, Nu poti sa traiesti numai din buletin. "Cine esti?" "Dan Puric" Astfel apar ~i eu pe post de cetatean:

106

la deces, la nastere §i la casatorie, Acolo, niste acte ... Romania nu o fad din acte, ci din memoria vie. .

De ce este, de exemplu, Biserica importanta? Pentru ca ea rememoreaza, evoca, actualizeaza, in cadrul Liturghiei. Spunea Nicolae Iorga 0 chestie extraordinara: ,,0 data cu tine mai mor inca 0 data roti mortii tai". Aceasta intoarcere catre trecut ne da noua forta faptelor de astazi, Orice natiune mare, care s'e respecta, a cultivat trecutul. Numai ca noi, acurn, suntem reeducati, este un Pitesti mai edulcorat, mai frumos, .mai., cum sa spun ... tentant. Ignatie Branceaninov spunea ca .Dracul ~i-a dat seama ca omul rezista la ispite mari si chiar ajunge sa fie martir, ~i atunci a scos ultima perfidie, pacatul mic". Pacatul mic, care erodeaza in doze homeopate.

Ai §i tu un reper: Mihai Eminescu; $i din zona criticii romanesti s-a spus - e doar un exemplu - ca "este de Muzeul Antipa", Interesant, interesant...

M. 0.: $titi cine l-a atacat pe Eminescu prima data? Intelectualitatea no astra; aceasta nu are cum sa faca parte dintr-un plan?

D. P.: Ei, face parte. 1i cumperi, ii convertesti, Ie fad 0 generatie spontanee ... Nu ati vazut ca sunt bine invaluiti sub ideea de deconstructie, de criticti? Ei sunt bine aparati, Nu stiu, saracii, decat doua rnanevre: Deconstructia nefiind a fetisizarii, ci a tradijiei insesi, Nu a zis nimeni sa fetisizezi, sa .cazi in genunchi, ci doar sa respecti valorile.

Dar eu nu pot sa am un raport democratic cu Eminescu, nu pot s3.-1 am cu Constantin Noica, nu pot sa-l am cu 0 valoare. Nu pot sa-l am cu maestrul meu, care rn-a invatat; nu pot sa-l am eu parintii mei. Democratia dispare, acolo e yorba de raport ierarhic, Raportul democratic este un raport politic in alt sistem. $i atunci, noi trebuie sa identificam lucrurile astea t?i sa Ie direrentiem.

Altfel, iata unde am ajuns: Romania e poligon de tragere.

Tragem cu ai nostri in ai nostri. E ca la cancer, care te distruge

107

eu propriile tale eelule. Nu este nici un fel de problema. Sa priceapa ea noi am inteles $i asta. De ce sa tac? Pentru ca .m-au inhibat ~i spun ca poporul roman sufera de scenarita? Da, suntem suferinzi de scenarital Dar dumneavoastra de ce suferiti?

Lasa-masa-mi cant' Miorifd! Nu imi rnai dati voi partituri. Apropo de transhumanta, acum, astia, mai nou, se dau chiar la Miorita. Adica.jn lac sa ne ia Iupii (securistii) de pe cap, astiane iau oile! Asta asa, ca sa dam .0 dimensiune de umor ultimelor imbecilitati econornice ce ni se impun,

Este vorba de 0 toaleta identitara, eu care trebuie sa gande$ti ~i eu care trebuie sii te dud dincolo, s~ le explici. Nu trimit europarlamentari (pe care ii dreseaza din Romania, ei nefiind decat vorbitori de Iimba romana) sa-mi spuna ce vrea Europa de la Romania! Sa-mi spuna ee vrea Romania de la Europa; si dupa aceea vedem $i ce vrea Europa de la Romania! Nu vedeti? Este din nou ca in Caragiale: "Europa este atintita cu ochii asupra noastra.;." etc.

Eu sunt 0 identitate; dumneavoastra sunteti 0 identitate, cu taina i?i cu misterul dumneavoastra, Raportul dintre noi trebuie sa fie un raport tainic $1 plin de cuviinfa,

B. G.: $i cui spun nu-ul ala?

D. P.: Nici nu mai are importanta., Daca te intorci la lume zid: "Ce vreti, ma"?, atilt spui: "Ce vreti?" - e suficient, ca sa inteleaga di putem avea si noi 0 atitudine, nu primim totul pasiv.

De aceea am zis ca persoana ~i crestinul stau cu fa}a spre Dumnezeu ~i cu spatele la Iume. Ca, oricum, esti copilul lui Dumnezeu; ~i aid nu e yorba de .fanatism, nu e yorba de bigotism, ci este 0 asumare a trairii crestine, Mircea Vulcanescu nu spunea: "generatia tanara", ci "tanara genera tie" -, luand conceptul de La Mircea Eliade, E 0 diferental Generaiia tanara este un dat biologic, tanara senerape e 0 atitudine, A$a gi cu noi.

108

Haideti sa vedem care este atitudinea poporului roman in toata constructia asta, pentru ca, oricum, clasa politica nu are nici un fel de atitudine, in afara de vasalitate continua gi de interes. Ea chiar nu rna rnai intereseaza. Pe mine rna intereseaza o societate civila, Care se construieste gi despre care marii soeiologi ai lumii sp1.m ca va fi forta numarul unu; in vreme ce politicul ~i statui vor fi la liberul ei arbitru, in vii tor.

Haidet! sa incepem sa desjelenim pe cont propriu, pentru ca nu putem sta tot timpul inorizontul de asteptare al unor alegeri electorale, care se desfasoara in bucla, in cere inchis: se face rotatia cadrelor, improspatarea cadrelor din acelasi nucleu. Nu putem agtepta mantuirea de la generatia tanara de politicieni,

Nu putem astepta mantuirea nici de La europarlamentari, decat in clipa In care se va gasi unul care sa spuna ce inseamna Romania in Europa, ce aduce Romania la constructuleuropean. ° rninte libera, 0 minte dezinhibata, care sa spuna: "A§tia suntern noi, asta am patimit!", Ati vazut vreodata asa ceva intrun discurs politic? Anul trecut, a fost "capital a europeana" la Sibiu, in manifestarile organizate s-a inceput cumva eu memoria neamului rornanesc? Nu, S-a facut "Cantarea Romaniei" cu "Cantarea Bruxelului" la un loc! Noi ii felicitam pe organizatori, ca tot sunt mandri ell. am intrat in U. E.

Dar s-a inceput vreun discurs politie eu cuvintele: "Sunteti vinovati pentru ceea ce s-a intamplat in Romania"? N-am declansat noi flagelul mondial. Noi am avut doar victime, dar despre ele n-a vorbit nimeni, Oamenii nostri politid au uitat trecutuJ si s-au grabit saintrebe: ,,0 luarn de la inceput? Spuneti ce avem de facut, ca noi suntem gata spalari!". Dupa 55 de ani de puscarie, de puscarie comunistal A spus vreunul ceva, a responsabilizat vreunul pe cineva? NU-i vorba sa culpabilizez ~i sa victimizez In neant, dar n-am vazut aceasta atitudine! N-a venit nici unul de dincolo sa intrebe: "Ce-aF facut, domnule? Care a fost atitudinea poporului roman?":

Vedeti, polonezii au alta atitudine fata de treeut. Se intore cu fata spre el. Fac filme documentare cu Katinul. Eu asta as fi facut. La noi, "Memorialul durerii" este un lucru bine venit, dar

109

televiziunea l-a programat la 11 noaptea, cand populatia, strivita de mundi inutila, doarme.

M. 0.: Ati spus foarte bine. Dar care este solutia? Este cumva aceasta implicare a politicului, 0 legare de morala religioasa, sau care este?

D. P.: Din punctul asta de vedere, am sa va spun urmatorul lucru. Pesemne ca discursul ortodox fata desocietate - deci, nu eel al Bisericii, acela este sfant, nu se poate schimba; Biserica Ortodoxa nu are noutati teologice ~i n-o sa aiba niciodata; dogma e precisii si nu putem noi interveni in ea -, asadar, discursul ortodox catre sodetatea dvilii se va schimba, Insa nu trebuie sa-l biciuim, ca sagrabirn schimbarea aceasta. Ne asumam cu liniste acest proces.

110

Cele trei priviri"

Robert Turcescu: Recitind cateva dintre interviurile pe 'care le-ati acordat in ultima perioada presei scrise, am gasit mtr-unul din ele 0 propozitie foarte interesanta, Spuneti: "Miitur poteca spre Biseiid:". A? fost intotdeauna un individ evlavios, credincios, eu frica de Dumnezeu, chiar ~i in perioada comunista, sau s-a produs, la un anurnit moment in viata dumneavoastra, un punct de cotitura?

Dan Puric: Cred ca a fost un lucru care s-a intamplat treptat, neobservabil. Ceea ce este dar este cii niciodata nu am avut pedeapsa de a fi ateu, adica, am avut prezenta undeva, mai mult sau mai putin concreta, a lui Dumnezeu.

Nu se pune problema sub forma friciide Dumnezeu sau sub forma evlaviei, ci sub forma unei deschideri ~i a unei bucurii de viatii extraordinare, Pentru ca omul, crestinul in general, crestinul adevarat, nu are un comportament stresat. Adica, nu este 0 frica de a nu depasi niste norme, pentru ca Hristos, in ultima instanta, a dezmarginit, F-a dat 0 libertate extraordinara, care este libertatea dragostei.

Fericitul Augustin spunea; "Iube§te §i fti ce orei!". $i, daca observati, atunci cand iubesti faci tot ce vrei, fara sa faci anumite lucruri care i-ar face diu celui iubit. Este un paradox. Deci, Durnnezeu trebuie articulat de catre fiinta noastra in aceea dimensiune a omului "de iainii",

R. T.: Da, in lurnea modema, in care traim, puternic laidzata, a vorbi despre credinta, despre biserica, pare un lucru,

• Convorbire realizata de Robert Turcescu, transmisa In emisiunea: 100%, la "Realitatea TV", In 10 august 2007, ora 22.

III

cum sa spun, rezervat - gi nu vreau sa jignesc pe nimeni - babelor, ele merg la biserica, ele sa vorbeasca despre asta, ele sa pna post. A vorbi despre crestinisrn, acum, cand, yorba aia, s-a mai deschis un Mall in oras, pare 0 chestiune asa, de undeva, din alte vremuri.

o puteti observa la bloc. Dad! este vreun vecin cu dimensiuni patologice, incepe sa dea drumul la robinet, ca sa-ti curga prin casa, sa-ti fad inundatie. Adica, sunt pusi special sa faca lucruri din astea.

Sa stiti ca, inainte, tortionarii pe care Ii folosea securitatea, fie ca sa prinda mana omului in u~a sau sa-l loveasca cu vergeaua pestetesticule, fie sa-l electrocuteze sau sa bage 0 pisica pe dedesubtul hainei, erau cu probleme psihologice, erau psihopati, De regula, arunci un psihopat din asta, si el este veetorul de transmisie a unei infectii. Oameni cu probleme de genul acesta, aproape clinice, duc 0 idee patologica,

$titi unde este drama? Intalnirea noastra, apropo de biserica si apropo de eeea ce se intampla acum, intalnirea noastra cu Occidentul, cu societatea secularizata, este ca in povestea aceea, spusa de Lev Tolstoi. A trecut odata prin fata zidului Kremlinului si a vazut un cersetor, un om in varsta, si, normal, a bagat mana in punguta sa-i dea doi bani. Dar, in clip a aceea, spune el, a iesit foarte ferches gardianul si bietul batran a fugit. $i eu, spune Tolstoi, m-am uitat la gar dian si i-am zis:

"Dumneata stii sa citesti?" $i gardianul a avut, asa, 0 clipa de cutrernurare gi a zis: "Da, dar de ce rna intrebi?" "Ai citit Evanghelia?" .Da". "Pili, nu spune acolo ca omul sa fie milos, sa daruiasca?" Si, spune Toistoi, "Pentru 0 secunda, I-am simtit cutremurat, dupa care 0 lumina total noua a venit in ochii lui, care-i dadea, asa, sentimentul de siguranta, "Dar dumneata gtii sa citesti?", l-a intrebat gardianul pe Toistoi. "Da, dar de eel" ,,Ai citit matale regulamentul?"

Deci, tnralnirea intre Evanghelie si regulament este intalnirea dintre Romania ~i Europa secularizata,

D. P.: Domnule Robert Turcescu, ~tip ce se intampla? Se vorbeste inflationist despre crestinism, in contextul in care trebuie sa injelegem doua lucruri,

Dupa un experiment de 45 de ani in comunism, pentru ca a fost un experiment care s-a facut asupranoastra, noi suntem eei cu sechele. E 0 societate, 0 numim noi de tranzitie, aproape criminala, in care lucrurile se amesteca .. Asaltul Occidentului secularizant gi reflexele lui de tip intelectual as tea sunt: sa dis-

cute incontinuu. '

Dacaobservati, nu numai crestinismul se discuta acurn, Se discuta ideea de natiune, de identitate ... In~ post-moderna, identitatea este ceva imaginar. Adica, eu imi irnaginez ca sunt Dan Puric, ~i atunci, contextui asta de relativizare, de punere in discutie a. termenilor, creeaza, de fapt, 0 criza sociala artificiala. Problema Romaniei nu sunt icoanele din scoli. Aid e vorba de traditie, de reflex simplu, firesc, Problema e ca. pensionarii mor de foame, problema e ca tinerii sar gardul si se due in strainatate. Problema e ca tara s-a depopulat si, de la 21 milioane, tinde spre 16 milioane cinci sute. Problema e ea specialistii nostri dau semnale de alarma, iar oamenii politici traiesc cu inconstienta tuturor lucrurilor.

R. T.: Problemele acestea nu au niste grade de importanta? Poate ca, intr-adevar, cele de care vorbiti acum sunt mai importante decat problema icoanelor din gcoli,'dar §i acolo exista, nu stiu daca 0 problema, dar exista un diferend.

R. T.: Nu cumva idealizati, totusi? Am recitit, cum spuneam, niste interviuri si mi se pare, de fiecare data. (desigur, e foarte mult adevar in ceea ce spuneti sau e 0 observatie extrem de pertinenta asupra a ceea ce se intampla ell Romania), uneori mi se pare ell, dintr-o dragoste foarte mare pentru Romania, dintr-un patriotism foarte mare, probabil, incercati sa puneti

D. P.: Crizele artificiaIe sunt create de aceiasi aameni care le-au creat pe parcursul istoriei. In momentul in care au vrut sa dilueze 0 entitate sau 0 identitate, au creat scandaluri artificiale.

112

113

Romania undeva foarte sus, sau undeva foarte bine, ca sa zieem asa, in raport cu alte tari.

D. P.: Stiu ce spuneti, si, cum sa zic, reflexul dumneavoastra este unul foarte bun, pentru di toti jurnalistii buni au reflex de foxterier. Urmaresc vulpea pana in vizuina, ca sa n-o scape. Numai ca eu am alte reflexe, de artist; artistul se ocupa de dainuirea Romaniei, nu de contingent. Din punctul de vedere al contingentei, al istoriei :;;i al politieului, aveti foarte mare dreptate; si am sa va spun de ceo .

Mizerabilitatea Romaniei de astazi este una flagranra: :;;1 atunci, vedem noi cum se suprapune imaginea Romaniei peste viata ascunsa a Romaruei. Eu vorbesc de Romania asta ascunsa.

. r Chiar acum cateva zile am avut 0 intalnire, sa-l zic inter-

nationala, §i se intreba acolo ce da Romania 'Comunitatii Europene (acum suntem la schimbl), Romania da Co~unitatii Eu~~~ pene 0 emigratie ingrozitoare, lume care fuge dincolo, f~mlill disperate, care se due :;;1 muncesc in Occident, 0 econorrue de subzistenta, 0 clasa politica, sigur, nu numai neputincioasa, ci :;;i inconstienta - 0 improvizatie,

Apropo de clasa politica (si am sa rna intorc la intrebare), §titi ce sentiment am cu clasa politica din '89 pana acum? L-am prins, ered, intr-o imagine extraordinara, cand predam la Viena. La un moment dar, am luat metroul :;;i, in eapul scarii, la scara rulanta, era un Fgan care cersea, Un tigan genial prin felul de a cer§i.

R. T.: Adica?

D. P.: Adica, statea cu 0 vioara in mana :;;i se facea di 0 acordeaza, dar nu stia sa cante.

Tot austriacul, care este plin de muzica :;;i care are un respect fata de muzica extraordinar, ii dadea bani, ca si cum ar fi urmat sa asculte un Handel, un Haydn. Nimeni nu apuea sa-l asculte cum canra, caci toata populatia trecea pe langa el si se ducea pe scara rulanta.

114

;;i atunci, clasa politica, la noi, este exact ca omul asta, care nu stia sa cante un cantec. L-am vazut pe urma, dupa 20 de minute, cand m-am intors; se uita Ia mine si rna ura, ca i-am observat impostura. EI tot timpul isi acorda vioara, ca si cum ar urma sa cante dublul concert de vioara allui Bach. In contextul acesta, cei care sunt pe scara rulanta sunt poporul roman, far jiganulala este guvernul, care, ca :;;i tiganul. se acordeaza tot timpul, dar n-are nici 0 partitura si, de fapt, nu stie sa cante, Scara rulanta este viata noastra, care se iroseste in zadar, iar tiganul reprezinta impostura celor care ne eonduc. Tiganul, tn felul lui, era onest in ceea ce facea, dar era ca in clasa politics romaneasca. Ei stiu numai atat: sa mimeze. Ei· nu au nici 0 partitura, ei nici nu stiu sa cante, Nu au nici 0 idee politica, Nu vedeti cii ei tot timpul sunt pe carpeli, asculta ordine? Sunt intrun raport de vasalitate. Deci, acesta este raportul.

Si acum, sa rna intorc la: ce da Romania Cornunitatii Europene? Romania da 0 economie de subzistenta, Asta este Romania contingenta, de care dumneavoastra vorbiti §i pe care o simtiti ~i 0 traim cu tojii,

Dar exista 0 alta Romanie, Orice popor are 0 virtualitate, orice popor.are 0 dimensiune :;;1 0 identitate care ies din contingent. Termenul de najiune este unul contingent. Natiunea este un construct istoric 9i unul politic. Neamul, nul Neamul are origine iranscendenid, zice parintele Staniloae. Treee prin istorie, prin meieologia isioriei, fi diiinuie~te. In sensul acesta, de dainuire, ce poate sa of ere poporul roman Comunitapi Europene? Ce da el Comunitatii Europene?

El are ceva de oferit, de care Comunitatea Europeans nu are nevoie deocamdata,

R. T.: Ce putern sa oferim?

D. P.: Eu m-am gandit sa Ie trimit la Bruxelles un document, care ar putea regia pozitia Romaniei fata de Comunitatea Europeans.

115

Iertati-ma, vreau sa va spun povestea asta, pentru ca denunta mecanismul fiintialitatii neamului romanesc,

r Mergeam catre Sibiu 0 am trecut pe langa comuna Cuca.

Aid, pe la 1920, un ~aran roman a avut 0 vedenie. Era taranul Ion C. Popa Gheorghe, din comuna Cuca, judetul Arges:

Se faceaca mor, aveam tifos, si am zis eu nevestei: "Hi, muiere, du-te ~i adu lumanarea, ca eu rna duc!" $i a disparut muierea, si a aparut Sfantul Arhanghel Mihail. Si a zis tara nul:

"Unde maduci? Am murit?" "Nu, n-ai murit. Maine dimineata vei fi sub patura, cu rnainile deasupra ei, cum stai acurn, dar trebuie sa te duc la Iisus Hristos, ca sa vezi dt ai facut lucruri bune. Pentru ca nu vei sta in iad, 0 sa stai in rai". Povestea este minunata, pentru di ea denota 0 mentalitate romaneasca, preeum si credinta noastra, Si n duce la Iisus Hristos, care ti spune: ,,$tii de ce ۤti aici?" $i taranul zice: '"Poate oi fi facut vreo fapta buna, ca. eu, nemernicul de mine, numai pacatosenii am facut", Este extraordinar ce i se raspunde: "Nu, nu pentru fapte bune. Fapte bune fac foarte multi, Nu, ci pentru ca ai blestemat demonul",

Adica, atitudinea cre~tina este mai importanra decat fapta bunii. Eu pot sa fac 0 serie de fapte bune aici, in Romania, ~i sa nu scsizez raul. In clipa in care eu rna apun raului ~i-l numesc, am 0 atitudine crestina. Blestem demonul. In tara asta? Nu! In familie? Nu! In copilul meu? Nu! Fata de iubita mea? Nu! Eu blestem demonul, Il arune! Deci, am atitudine crestina, am eeea ce se numeste "furie sfanta".

lata. una din achizitiile de toaleta crestina excepjionale, in aceasta vedenie.

Arhanghelul continua: "Acum 0 sa te duci sa vezi unde a sa stai, in rai si nu in iad, deoarece ai avut aceasta atitudine", Este frumos sa stai in rai, dar intai 11 duce sa vada iadul. ~i in iad, In loc sa-l apuce frica pe bietul taran roman, il apuca mila $i compasiunea fata de cei care sufereau acolo. Si zice: .Sfinte Arhanghel Mihail- era intuneric bezna -, dar noi nu putem sa-i scoatem pe necajitii a~tia de aid?" .Bada, daca,te rogi, daca fad pomelnice, dad te duci la biserica, daca aprinzi lumanari, teate

116

ritualurile bisericesti". ,,~i atunci ce se intampla?", intreba taranul. Atunci, raspunde Arhanghelul Mihail, Dumnezeu trimite . Ingerul de Lumina". ,,$i ce se intampla? , intreaba omul, Vine Ingerul de Lumina in iad?" "Da!" ,,~i ce se intampla?" "Atunci peniru prima oarii, tofi plicato§ii se vad inire ei".

Deci, un lucru extraordinar! $i taranul roman intreaba, cu multa intcligenta: "Dar, bine, Sfinte Arhanghele Mihail, ei nu au murit cu cate 0 lumanare fiecare? Ei nu au olumanare?" "Ba da zice dar cu lumanarea aia nu se vad decat pe sine". Atunci, de~i,fi:car.e se vede pe sine. Igi vede fundul, picioarele, capul. Nu-l vede pe celalaltl

Poporu! roman trimite un Inger de Luminii la Bruxelles, ca ei sii aiM capacitatea sa-l vadii si pe celiilalt. Pentru ca crestinismul

asta inseamna ~ celiilalt! ',

Deocamdata, Romania, este conjugata la: "ee e Romania", nu la: "cine este Romania". Eu pot sa intreb maine: ce este dol Robert Turcescu? Este jurnalist. Ce este domnul Dan Purie? Prestator de servicii cultural-artistice la Teatrul National. Cand o sa mtreb: cine este dol Tureescu, am acces la sinceritatea, fiintialitatea si la taina lui - cat pot. Cand vor intreba: cine este Romania, vor avea acces la taina ei,

Am zis ca mai putem da un lucru extraordinar: capitalul de suferinta. Dad vor sa acceseze pe www.suferinta.ro, vor vedea ca aid este un capital de suferinta extraordinar, pe care noi nu-l putem da la gunoi, sub nici 0 forma.

Aceasta verlenie, care este demna de 0 poveste a lui Borges, sau, mai bine-zis, de Paieric, repozijioneaza atitudinea noastra colectiva. Daca aF observat, ultima intalnire suropeana s-a soldat cu un compromis total. Au luat-o inapoi, de la statul federal, ca sunt incapabili si'i se articuleze politic, (>1 s-au oprit, pragmatic, pe piata comuna. Adica, prima cadere a Occidentului a fost din crestinism, a doua oara, din metafizica in ratiune, prin Kant, au inlocuit Duhul Sfant cu morala. lar acum si-au vectorizat intreaga politica pe interesul economic.

Deci, numai acolo stau prinsi, pe societatea omului de consum. Nu numai la "a avea", m-am gandit, ci sodetatea lui a

117

"supra-avea". Nu mai este omul unidimensional al lui Marcuse, cu frigiderul plin. Este omul a-dimensional. Cu deplasare de geometrie radiala, de meduza, am zis eu. SUI asa :;;i fuge in toate directiile dupa hrana, El nu mai are identitate, nu rnai e in raport cu Dumnezeu. Deci, societatea lui a supra-aoea, intr-o lacomie fantastica, desfiinteaza atitudinal pe celalalt. Eu, Romania, sunt un teren de colonizare. Romania nu mai e a problema, domnule Turcescu, pentru ei.;

K T.: Cum nu mai este 0 problema? Am avut, ca sa zicem a~a, deunazi raport de tara,ni se dau note, suntem evaluaji, til. am facut bine, n-am facut rau, unii se bucura si spun: iata, acest super guvern, venit de la BruxeUes, este eel care controleaza guvernul nostru, pentru ca, altfel, guvernul nostru; cum spuneati mai devreme, e ca Fganul cu vioara dezacordata, oricum nu stie sa faca nimic.

D. P.: Da, dar noi trebuie sa apreciem faptul cii guvemul de la Bruxelles este un incubator foarte bun peniru guoernul nosiru. Adica, ne mai ~i convine un guvern de genul asta, care da cu stanga in dreapta, pentru ca tara asta nu trebuie sa aiba 0 consiructie, tara asta trebuie sa aiba 0 improoizaiie, si atunci, pun gi eu un semn de intrebare: cat bine se vrea? (Fara sa fiu din asia, eurosceptic, fara sa sufar de scenarita si nu mai stiu ce.)

Trebuie bagat in ecuatie si mecanismul acesta cinic al politicii occidentale. Nu al Oecidentului! Sa fun foarte atenti. A zis Papa: .Biserica sora"; eu zic: fratele meu occidental. Asa este normal sa discutam, Dar in sensu! politic, de multe ori, lor Ie convine sa creeze enclave de improvizatie, in care se fac hemoragii economice; si atunci, ei pot sa gestioneze mult mai bine statuI. Dad vorbesc cu un om, si om simplu, de pe strada, el stie cil. a ajuns consumator. El stie cii de la consumator ajunge cersetor :;;i ajunge dependent economic.

Raspunsul dat de 0 baba la televiziunea romana a fost fundamental :;;i lamuritor; au intrebat-o: "Makuta, ce-i gripa aviara?" $1 baba a spus: "Sunt doi oarneni in alb, care imi omoa-

118

ra mie gainile". Exceptional! Deci, a despicat ce se intarnpla cu 0 intuitie fantastica. Ca sa nu mai fiti voi concurentiali cu gainile voastre, iti mai bagam un microb: 0 fandacsie din asta, yorba lui Caragiale.

R. T.: Acum.:o sa alimentati, cum sa spun, spaimele tuturor celor 'care, sau chiar imaginatia tuturor celor care spun: Occidentul, nu Occidentul, politica occidentala, aji spus, vine peste noi, uite, vrea sa. ne fad. rau, vor sa ne ia gazele :;;i petrolul si fabricile.

D. P.: Nu, aia sunt 0 extrema, care, cum sa zit, au 0 limita, Omul bun, ornul cu echilibru, stie foarte bi~e ce am spus eu acum, ca romanul rtu e dus ... Romanul are un echilibru extraordinar.

Eu am spus aici de un anumit. paradox al relatiei noastre.

De fapt, intalnirea mare dintre Romania si Comunitatea Europeana, dintre omul de tip rasaritean ~i omul occidental, nu este altceva decaf intalnirea cu omul riisturnat. Ei stall cu picioarele la capul nostru. Omul de tip contractualist al lui Jean Jacques Rousseau are 0 singura dimensiune: via]a sociala, Pentru Comunitatea Europeana primeaza dimensiunea politica, cea 80- ciala ~i in ultima instanja cea morala, Omul nostru, nu asta a "super-avea", romdnul, are 0 dimensiune cresiinii, sufleteasdl; ~i in ultima instaniii, una sociali: §i politied. El stie ca socialul ~i politicul sunt 0 improvizatie istorica, el stie cd nu de miiniuieec. Asta este extraordinar! Nu vedeji di. s-a creat un comportament . schizoid intre clasa politica, ce se ocupa de doctrine si de lupte intraspecifice, si oamenii care fug la munca? Oarnenii fug Ia munca, ei nu mai tin cont, ei cauta saracii sa se salveze singuri, $titi care este argumentul unui specialist cand i-am spus dl am ramas cu 16 milioane jumatate In tara?

R. T.:Care?

D. P.: Mi-a spus ca actul de emigratie este normal. L-a avut ~i Spania. $i ca, acum, Uniunea Europeana trebuie privira

119

ea 0 ~ara, asa e normal, Cum te dud de la Bacau la Iasi ~i lucrezi, asa te dud si la Madrid.

Dar eu vroiam sa-i spun specialistului in materie de emigratie si de migrajie di nu-i tot una sa pled de la Iasi la Bacau cu sa te duci in Spania si sa lasi in spate pustiu. De exemplu, la Iasi, sunt 11 000 de famiHi fara parinF, in care copiii se sinucid sau traicsccum traiesc, Adidl, [amiliidistruee. El nu punea in ecuatia gandirii lui sociologice faptul ca se rupe familia, se distruge, sl dl oamenii a:;;tia au plecat de disperare, Mal mult, am citit acum, printr-un ziar, 0 chestie uluitoare: ell. e bine cavin asiaticii la noi in tara :;;i di mill yin si alte populatii, Eunu am nimic ell ei. Am fost in Asia si, cum sa zic, au 0 mentalitate extraordinara. Nu in sensul asta rna refer. Ziaristul spunea altceva: di. ne mai schimba noua mentalitatea asta tMnoasa, regionala, najionalista.

Eu yin si spun specialistului astuia in rnultiidentitate: un model care se poate da Europei este modelul dobrogean. Sunt 16 etnii acolo, care traiesc fara placute identitare. Ce-ar fi sa trimitem noi Europei un articol ~i sa intrebam: puteti tral. fara placu]e identitare? Cum? Uite asa: dupa modelul nostru. Printrun metabolism de asimilare istoric, in Dobrogea sunt tatari, evrei, armeni, greci, nu mai.stiu diti altii, bulgari; albanezi. Stau acolo gi traiesc impreunl'L Centralismul comunist a incercat sa-i egalizeze (rnonoculturalismul facut de societatile comuniste nu l-am inventat noi, romanii). Dar, pe dedesubt, era 0 fibra comunicationala extraordinara, care nu avea nevoie de nici 0 ideologie.' Noi n-aveam nevoie de multiculturalism. Acum 5e discuta de unfel de identitate multipla. Adicii, rna fad naoeiisi, plec dintr-o cultura intr-alta. Ma intreb de ce nu intra in Europa modelul dobrogean; unde unul manca pasca lui cu celalalt, oul de la Pasti il impartenu ... , fara probleme ideologice.

R. T.: Bun, Europa.noi - ei. Totusi, nu suntem singuri in acsasta poveste; avem si pe bulgari, care probabil traverseaza aceleasi "drame" - sa le numim, sau cum? Pramantari? Polonezii, iata ce vocali sunt Oleum in Uniunea Europeana §i ce

120

suparati sunt,in momentul de fata, chiar pe Uniunea Europeana. ;>i atunci, intreb dad, dincolo de constructia asta economica, sa spunem, ea functioneaza? Sau: mai functioneaza inca acel vis al Europei unite, are vreo §ansa sa se realizeze si altfel decat sub raportul acesta economic?

D; P: ;>tit! ca, de la statuI federal s-a trecut la 0 piata comuna. In tratat sunt eludate drapelul comunitar, imnul, moneda. Ele vor functiona, dar nu mai sunt trecute in tratat. Deci, subconstientul e mai tare dedit noua identitate. Noi ne-am impacat, am zis: domnule, e bine ea Ie pui in paranteza,

R. T.: Vor sa ramana fiecare cu ce are acolo, e un "ceva" in interior. ..

D. P.: Vedeti, polonezii au vocalize ... Dar de ce numai olandezii, cehii, englezii, romanii rru? Romanul autentic are, dar el este mal bland, asa, ~i zice: bine, rna! Du-te tu, cu ideologia ta, si mantuieste-te, ca eu nu astept nici un fel de mantuire de la voi!

R. T.: Acum, cand ne-au trimis comisar penfru multilingvism, e cam greu sa facem vocalize, spunand ca vrem sa ne pastram ...

D. P.: Sa fiti foarte atent la urmatoarea transformare: tot limbajul de lemn de la Academia ,,$tefan Gheorghiu" a fost inlocuit cu lirnbajul de lemn de la Bruxelles sau de ·Ia Harward. $i atunci, tu trebuie sa faci naveta Intre concepts, iar conceptele nu pot sa acopere fiinta, fiintialitatea totala: Jung spunea: cand folosssti cuvantul cal, il numesti, atat, dar numirea nu acopera toata fiinta, A giindi in mentalitaji cu totul (ii cu totul diferite este a ave a grija de celalalt.

Exista 0 tensiunea diferentei, care trebuie cultivata. Nu in sensul de ... cum sa spun ... conflict, ci in sensul ca avem nevoie de diferente pentru a dialoga. Eu dialoghez cu dumneavoastra

.f

L

121

pentru ca exista 0 diferenta. Aceasta diferenta - laun moment dat sunteti de acord sau nu sunteti de acord - este placerea Intalnirii noastre de aid si este si capacitatea tmbogatirii reciproce.

R. T.: Nu suntem pe pozitii antagonice, ci suntem pe pozitii in care avem pared, sau idei poate, nu sunt neaparat diferite, dar poate-s exprimate altfel, sunt nuantate altfel.

D. P.: Nuantate altfel si avem posibilitatea de a ne imbogati.

Rornanul nu judeca la nivel de concept. Sa va dau un

exemplu, Eram in Canada si vorbeam cu Grigore Lege; el se uita la catedrala aia mare; ~i brusc mi-a zis 0 chestie axtraordinara:

"Ma, femeia dadea san copilului si canta cantec de leagan sa-l adoarma: ~i era minunat. A venit unul ~i a numit chestia asta folclor".

Exista, sa zicem a§a, 0 fiziologie, un metabolism f1ira de

nume, Romanul lasa lucrurile sa se uneasca firesc.

Paradox. Am jucat acum 0 luna jumatate in Damasc, la Opera Nationals. M-am dus acolo, au fost foarte draguti: m-au dus sa vad Moscheea Umayyad; in mijlocul moscheii era un sarcofag mare, verde, pe care musulmanii puneau mana, it adorau. Am intrebat: ce e cu sarcofagul acela? .Este mormantul Sfantului loan Botezatorul". Deci, un sfant'al crestinilor adorat de musulmani. lata §i aid niste capilare ale credintei, care au interferat unul cu celalalt, fara nici un fel de ideologie. lata modele.

Romania este stearsa de pe harta achizitiilor politice, istorice. Ea este trecuta la marginal. Am mai gasit eu acum 0 fraza, in giindirea franceza de stanga, cum ca poporul roman este ~ popor primitiv, care a exersat gresit ideile nobile ale marxismului. Saracul Marx, bietul de eli $titi ca el nu simtea ca om chestiunea cu identitaiea naiumalii, nu avea reflexul acesta. Zicea ca nu e importanta, ci importanta e lupta de clasa, Nu sunteti dumneavoastra important, important este un antagonism. Nu

122

familia, ci abstractiile. Ductind abstraciiunea in ideologie, Marx ereeazii.crime impotrioa umaniiiiiii.

Omul, judecat generic, este 0 crima. Eu nu pot sa vorbesc despre om generic, eu vorbesc despre om ca persoana. In sensul acesta, Joseph de Maistre (iata alta gandire occidentalal) a zis despre omul din eartea drepturilor omului: eu nu cunosc acest om, nu ~tiu ce este ornul acesta, Este 0 absrractiune. Eu stiu dl exista francez, ca exista italian si, datorita lui Montesquieu, am aflat ell. exista si persan. La fel, parafrazandu-l, spune Petre Tutea acelasi lucru, cand 11 intreaba 0 doamna din Occident: cum stati cu drepturile omului? EI zice: "Cucoana, eu nu sunt om, eu sunt Petrica al Valericai, din judejul nu stiu care". 0 personalizare de genul acesta i~i da identitate. Asta inseamnii persoand: cu lata cdtre Durnnezeu. Este 0 intalnire totals.

Sigur, 0 sa trairn administrativ, repet, e nevoie de lucrul acesta, in improvizatia economica si in furtul ingrozitor din Romania, in hemoragia asta de bani, de tot. Comunitatea Europeana, ca legislatie ~i ca administratie, are 0 experienta de imprumutat.

R. T.: Atunci, dornnule Puric, de fapt, unde am ajuns, pentru ca am parcurs niste etape cu totii. Sa luam chiar perioada de dupa iesirea din comunism, Ne-am inchipuit si ne-am dorit foarte multa vreme doua lucruri: sa intram in N. A. T. O. ~i sa intram in Uniunea Europeana, $i ni s-a promis ca, odata realizate, ele vor fi marcate ca niste performante, ale noastre, ale tuturor. Daca noi, acum, am atins aceste objective !iii dumneavoastra veniti si spuneti ele sunt sub nivel administrativ, dar dincolo de acest lucru am pierdut multe altele, sau suntem pe cale sa pierdem foarte multe alte lucruri importante, unde am ajuns de fapt, suntem intr-un punct de evolutie?

D. P.: Da, am inirai, dar nu aderiim; e ca 0 casatorie fortata.

Inima ~-e in alta parte. Noi ne racordam in alta parte. Am intrat adrninistrativ: este un proces de colonizare. Este normal? Cu structurile astea politice nu rn-a mantuir pe mine, romanul, Si

123

nu numai romanul, tot omul rasaritean i~i va cauta identitatea. Eu am mai spus, cred, tot intr-o emisiune a dumneavoastra, de ciocnirea civilizatiilor, dupa Huntington. La domnia sa, civilizatiile se ciocnesc: la parintele Staniloae nu, popor~l roman est~ un popor-punte intre civilizatii. La noi nu se ClOcnesc, la nOl comunicii. Genul de gandire angio-saxona, concurentiala,.e genul de gandire separatista, E un dat de antropologie: noi suntern altii. Asumandu-ne ca sunternaltii, trebuie sa vedem cu luciditate '§i sa asimilam cu luciditate, cu sim] critic, foarte bine ceea ce se tntampla. Este bine ca am intrat in Uniunea Europeana, Care sunt consecintele, care sunt urrnarile, dar care sunt si propunerile mele? Eu nu pot sa vin peste dumne~voastra si sa va impun fara sa ascult si ceea ce spuneti, Inseamna ca eu nu sunt in dialog social, sunt in monolog social.

R. T.: Dar cum Dare am devenit noi asa de tacup, ea nu ne e in fire?

D. P.: Avem practica: ne-a strivit istoria.

R. T.: Comunismul?

D. P.: Nu, comunismul a definitivat-o! De-asta vroia Eminescu inapoi la Musatini, la dimensiunea voievodala, Am fost striviti: totusi, 600 ani de turci.

'~titi ce se mtampla? ea sa vii deblochez identiiar, va creez ~i 0 identitaie falsa. Haidet! sa ne bucuram fmpreunii eli sun ton cumani! A fi cuman inseamna a fi in neant,

R. T.: V-a suparat rau povestea asta ...

D. P.: Nu! M-a distrat copies, pentru ca are suM La suta dreptate. Daca te uiji La oamenii politi:i, au f:ta de. c~ani:

Adica, eu ii simt migratori pe ii§tia in propria lor tara. Pe ei ruci nu-i intereseaza. Nu au identitate. A1?tia. Yin cu invazia pe 4 ani -. Deci, are perfects dreptate istoricul ~i biata populatie a Romaniei

[24

.'c;'

!L

emigreaza. Pot sa-l contrazic pe domnul istoric respectiv ~i sa-l anunt ca mai sunt cateva enclave geto-dacice, Iatine, in care cornunicam, mal supravietuim.

R. T.: Dar, ~titi care e povestea aici? E un rus care, La un moment dat, a fost intrebat: din ce crede el ca se trag oamenii, din maimuta sau de La Dumnezeu sunt lasati? A raspuns ca cei care cred ca se trag de la Dumnezeu se trag de la Dumnezeu, cei care cred ca se trag din maimuta se trag din maim uta. A~a poate fi si aici, cu cumanii: romanii care ered ca se trag de Lacumani se trag de la eumani, iar cei care cred ca se trag de Ia getodaci se trag de la geto-daci,

D. P.: E chiar mai fixat, eu chiar am mai spus intr-o emisiune, fiul meu m-a intrebat, cand avea vreo cinci anisori: "Tata, pe om l-a facut Durnnezeu, sau se trage din rnaimuta?" $i i-arn zis: "Pe om l-a facut Dumnezeu, dar sunt cativa din mairnuta, ti-i arata tata maine la teatru".

Deci, despre asta este yorba. Eu le urez cumanilor drum bun! Raman cu identitatea mea: asta care 0 mai am. Jocul de-a identitatea nu este facut arbitrar, este facut dar, este gestionat. Este facut asa, ca sa te arneteasca. Intr-o lurne care trebuie sa se relativizeze §i sa se rupa repede.

Avem probleme mari, domnule Turcescu: se rnoare de cancer, se moare de SIDA, este 0 lume inegala ... De ce sa ne ocupam noi de toate lucrurile astea :?i de ce sa nu ne ocupam de

eelelalte? .

V-am mai spus de nebunul acela, care da drumulla robinet.; Altul itl pune un incendiu, altul iti baga un gunoi prin fata, pe acolo. Ca sunt din acestia, subspecii, care fac asemenea lucruri. Sunt scandalagii de ocazie, care au, pesenme, 0 problema a lor, si sunt folositi, v-am mai spus eu, ca vectori de transmisie a infectiei. De ce sa ma ocup de lucrurile astea, cand sunt spitalele pline, copiii terminati, val de capul lor, fara nici un fel de vii tor ... De ce sa ma ocup eu de lucrurile as tea, cand toti banii umanitatii ar trebui alocati pe chestii de boala,

[25

Ar trebui schimbata paradigma politica. Sa nu se mai coabiteze cu fostii securisti, care si-asa vor disparea la un moment dat, La noi s-a cladit numai in paradigma politica. Or, dad! ramai numai in administrativ, numai In economic :;;i numai concurential, vei trage consecintele.

Ar trebui sa li se faca un dus axtraordinar oamenilor politici, pentru ca omul, cum sa zic, european trebuie sa tina cont de intalnirea lui cu lagarul est-european. Aco10 nu s-a iacut nici un fel de evolutie, dad! ne referirn 1a cele sfinte: :;;i diferenta de rnentalitate intre noi si.ei este una uriasa,

Sa va dau un exernp1u. $titi dl Paul' Morand, diplomatul francez, a scris despre Romania frumos. Dar, la un moment dat, scrie ca romanii au 0 darnbla: se inchina, in Biserica de pe Dealul Patriarhiei, unor rnoaste, ale unuia, Dimitrie Basarabov, care are 0 mana uscata, ca de maimuta, invelita intr-o dantela, Asta a inteles ell. Putern raspunde, ca la radio Erevan: mana aia, ca de maimutii, fnvelitii in dantelii, m-a fmpiedicat pe mine sii-mi dezgrop regii din mormaniul lor, cum ati [dcut-o voi la Saint Denis. Adica, stiu de 1ucrurile sfinte! M-a impiedicat tainie! Eu nu fac lucruri de genu1 asta, care au ramas ,;;i au patat istoria omenirii. Ei si-au dezgropat toti regii in furia revolutiei. (Asta nu inseamna sa aduci acuza poporului francez, d sa aduci acuza unui virus care a intrat pe bietul popor, ca, asa, am avut §i noi damblalele noastre.)

lata, este 0 Intalnire nefericita, in care ei au niste valori si noi alte valori, $i noi ne pozitionam: eu vreau mana aceea, este mana noastra. 0 lasi acolo, Vezi-ti dumneata de treabal Ei nu au curajul unei toalete identitare, si atunci, imediat, umbla cu etichete: asta e taliban religios, asta este nationalist, asta este mai stiu eu ce...

R. T.: Pun etichete?

D. P.: Pun etichete, asta fad Ca sa te inhibe! $i ei n-au nici o treaba. Lasa lucrurile firesti, dornnule!

126

R. T.: Dar, cand pun astfel de etichete, ne dau gi senzatia ca exista un pericol iminent, ca. daca nu se procedeaza rapid la aceasta etichetare, daca nu se extirpa raul reprezentat de aeeste categorii etichetate, riscam foarte multe lucruri: sa fim atacati, sa ni se arunce in aer garile. soselele, statiile de metrou vine AI-

Quaeda, asta este justificarea etichetaril~r. '

.. D. P.: Nu trebuie intrat In dialog cu asemenea concepte. $htl cum sunt comisarii europeni vizavi de fiinta romaneasca? Sunt ca obtuzitatea lui Pillat din Pont vizavi de Hristos. Pillat din Pont era un functionar a1 Imperiului Roman, un simp1u functionar, si chiar avea un comportament bun, in sensul ca nu voia sa judece el. $i a zis, la un moment dat: "De ce ai venit?" $i Hristos a raspuns: "Am venit sa marturisesc Adevarul". Iar intrebarea pe care 0 rosteste Pillat din Pont (el, avand in spate toat~ educatia greceasca, stia ca a vorbi despre adevar este 0 apone, 0 gaura neagra), a fost: "Ce este adevarul?": gi nici n-a asteptat raspunsul. A plecat.

EI. a ratat intalnirea, pentru ca Hri5t06 a spus: liEu suni eaiea, Adeviirul $i Viata". Vedeti ruptura? Ei discuta la nivel de concept: "Cee Romania?" "Romania este un market"; "Romania este platforma pentru avioane"; "Romania este gubemie

ruseasca": dar cine este Romania, a:;;tia nu intreaba. .

R. T.: Rateaza, practic, sa patrunda in fiinta ...

D. P.: Exact! In fiinta!

Noi am mai fost casapiti istoric, Apropo de Paul Morand gi de imaginea prin care ne vad apusenii: gandiF-va di acum, in august, e sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni. Martiriul lor a fast facut spectacol. A fost un "mega-show", facut de Ahmed al III-lea, cu ambasadorul Rusiei, ambasadorul Austro-Ungariei, ambasadorul Prantei, cu tobe, cu trambite ... Inchipuiti-va un "show mediatic". Mergeau desculti, cu capul gol: un pusti de doisprezece ani, cu fratii lui si cu batranul Ior tata, care in ziua aceea implinea 60 de ani. Batranul Brancoveanu, decapitat de

127

ziua lui, dupa trei luni de zile de torture r (Ai? face filmul asta!) Un sfert de ora, un sfert de ora a durat,

Dupa aceasta crima, "Gazette de France" a scris: "A fast decapitat un dornnitor valah, pentru di. nu si-a pliitit datoriile", Ei n-aveau nici a treaba en marturisirea crestinal

Batranul si-a vazut copiii decapitati, Inainte sii inceapa decapitarea - Iucru pe care ar trebui poporul roman sa si-l reaminteasca, sa priveasca la Brancoveanu -le-a zis: .Stati tari, nu luaii seama la moarte! Priviti la Mantuitorul nosiru, Usus Hristos!" Din clipa aceea ainceput ~asacrul. Batranul a zis: "Stati iari, nu luaii seama Ia moarie!"

A fost 0 pauza, Ia micutul Matei, caruia i-a fast frica, A fost, Intr-un fel, tremuratul fiintei, sau acea neliniste pe care a avut-o insusi Mantuitorul, cand a zis: .Parintele meu, pentru ce m-ai parasit?".

Fiti atenti uncle este frumusetea crestina a crucificarii romane;ti! Copilul acesta, Matei, a avut un balans hristic, A zis:

"Nu pot!". ;>i atunci, tatal lui, batranul voievod, i-a spus: .Neam de neamul nosiru nu s-a dezis! Daeii e sa mori de mii de ori, sa 0 faci, dar sa nu te dezici!", Si, in clipa aceea - un scurt-circuit care a facut coloana vertebrala a dainuirii neamului nostru -, Matei s-a uitat la calau ~i a zis: "Vreau sa mar crestin, /ovegtel".

Pe urma le-au taiat capul, i-au aruncat in Bosfor, 0 mizerie istorica, ..

Privindu-l pe Brancoveanu, privindu-l pe Matei si privind si pe imparatul Constantin (care, in ajunul unei batalii, a vazut pe cer 0 cruce ;;i a auzit un glas: .Prin acest semn vei izbandil") - lata cele irei priviri ale neamului romdnesc. Astea .sunt! Restul este 0 figuratie istorica destul de penibila. lncaIcita in concepte. De ce-i sarbatorim pe Brancoveni? Putem sa-i scoatern din fiinta noastra? Haideti, de maine, sa-i relativizam si pe ei si sa' ne luam dupa "Gazette de France"!

Eu nu pot sa 0 ian dupa "Gazette de France", 0 iau dupa Brancoveanu! $i asta este foarte bine. Un copil rna intoarce pe mine; acest Matei, care este sfant. Matei Brancoveanu a zis:

"Vreau sa mar cresiin, looeste!". Eu pot sa privesc Europa, Statele

Unite, lumea, ;;1 sa zic asa: vreau sa mor crestin, loveste! Acesta este testamentul poporului roman ~i aceasta este conditia dainuirii lui.

$i sa ",titi ca romanii acestia, prapaditi cum par, care pleaca in Occident, pleaca in spate eu 0 midi biserica, cu 0 cochilie. Mai ~i increstineaza ei, pe undeva, pe-acolo. Si, in firea lor, amaratii a:;;tia, care sunt acum la capsuni, vor reactiona ca Matei Brancoveanu, Ei sunt mutilati de istorie, de economie; fire a aia adanca a romanului tot va izbandi,

R. T.: Dar cine le spune, domnule Puric - aducand aceasta imagine in prezent -, cine Ie spune: neam de neamul nostru nu s-a dezis?

D. P.: Nu 0 sa apara nimeni sa ne spuna. Este 0 vorbire tainica cea care Le va spune. Mie cine mi-a spus, domnule Turceseu?

R. T.: Al de Sus!

D. P.: Vedeti! $i Cel de Sus, vorba parintelui Nicolas Steinhardt, nu raspunde Ia apeluri telefonice: "Alo? Am cancer!", Coboara EE Important e ca tu sa te rogi. 5titi cum spunea Arsenic Boca, un mare parinte: "Omul, in genunchi in fata lui Dumnezeu, este mult mai mare". $i, daca stai in genunchi in fata lui Durnnezeu, poji sa te ridici in picioare in fata lurnii (;'i sa o infrunti.

Ca'latoresc peste tot in lurne :;;i imi dau seama ca omenirea s-a transformat intr-un ocean de suferinta. In supa asta intram si noi, Dar avem si noi achizitiile noastre de adus, eel mai crestin vers este acela allui Eminescu: .Eu imi apar saracia si nevoile, si nearnul". N-a zis: eu Imi apar bogatia, abundenta §i identitatea europeana. A zis: siiriicia. Saracia, care este 0 asceza, este 0 dimensiune duhovniceasca, Saracia nu estemizerabilitate. Mizeria, care acum ne toaca pe tori, interioara, vorba lui Dostoievski, iti transforma omul intr-o nenorocire,

128

129

R. T.: ~i vine din acumulari materiale.

A~tia nu se pupa, ca am intrat in N. A. T. O. si in U. E.? Se pupa! Asta este imagine a dasei politics romanesti,

O. P.: Da, saracia poate sa fie sfanta, mizerabilitatea, niciodata, Cand esti sarac, ii multumesti lui Dumnezeu pentru saracie, fiindca este punte spre Dumnezeu. Neooile. rata ca nevoile astea ~ toti avem copii, avem marne, avem tati, avem nevoile si, cum sa' zic, supararilc vietii ~ iti gestioneaz~ drumul, Hi fae scara catre bunul Dumnezeu, 'Nu le dai deoparte, nu fad o anestezie. Nu zici: tata e bolnav si, pentru ca nu suport, imi trag ;;i eu 0 cocaine in vena. Bun, asta este rnodalitatea dumitale, Eu, prin suferinta pe care 0 am, irni asum suferinja batranului meu tatasi prin ea ajung la Dumnezeu, Imi fac §i datoria de fiu, si irni traiesc ~j nevoile §>i neamul.

R. T.: . Trista si asta.

O. P.: E trista, dar le-o lasam lor. Eu nu rna oeup de ima-

gine.

R. T.: Fereastra aceea prin care priviti cu speranta spre Romania, unde este, domnule Purie?

O. P.: In Biserica, catre Dumnezeu ....

R. T.: Fe post de eoncluzie, cred ca a fost un ton destul de amar al discutiei sau, pe undeva, discutia s-a dus in zone destul de triste; plec eu un soi de amaraciune din emisiune asta,

O. P.: Ce bine aji surprins; vedeti, pe sensibilitatea asta a cocxistentei, eu rna bazez, Eminescu a seris asa: .Dumnezeul geniului m-a smuls dintr-o mare de amar".

.Marea asta de amar" era neamul romanesc, pe care l-a simjit, A§a este; tonul a fest amar ... Sa-l indulcim? Ce sa facem acum?

R. T.: Un pic macar, 0 umbra de optimism, ca de fiecare data.

D. P.: Cu asta se ocupa clasa politica, cu imaginea, cu narcotizantuL Va aduc 0 ultima imagine a ei, intr-un minut. ,

Au filmat, la Discoterv, un babuin cu 0 oglinda, care arata exact preeum clasa politica romaneasca, Babuinul, cand a vazut ce urat este, a aruncat oglinda; a doua miscare: a ineeput sa palpeze spatele oglinzii, sa prinda volumul imaginii; a treia: a dat cu capul in ea, vrand sa treaca printr-insa ca printr-o fereastra, la eel ee-l privea; §i a patra: s-a pupat!

130

131

Zece Ieprosi *

Domnul nostru, Iisus Hristos, in drum spre Ierusalim, trecand prin tinutul Samarei 91 al Galileei, intra intr-un sat. La margine a acestui sat, 10 leprosi ridica bratele §i striga; Jnvatatorule, miluiesta-ne!". Domnul nostru, Iisus Hristos, spune atat: .Duceti-va ~i aratati-va preotilor!", Tar ei, ducandu-se, pe drum s-au curatit, adica s-au vindecat,

Unul dintre ei, vazand minunea, se intoarce si, cu glas mare, Ii aduce slava lui Durnnezeu, cazand ingenunchi, Dom-. nul Intreaba: "Numai unul s-a inters? Dara ceilalti noua nu s-au curatit siei?", Nurnai unul s-a int~rs ~i acela de ~lt nearn: .Scoala-te §i du-te, credinta ta te-a mantuit"

Tulburatoare E;angheliel Scurta $f tulburatoare, Din ea se c.ites~, deopotriva, hidosenia nerecunostinjo] ~i lumina recunostinjei: deopotriva, tristejea Mantuitorului, dar, mai mult decat at~t, iubirea lui neasemuita de oameni, care-i infrange propria tristete, P§ne§te, deopotriva, orbirea necredintei, dar ~i lumina credintei, care-ti aduce pace in suflet atunci cand il vezi pe

Dumnezeu, .

Deci, Dornnul, in drum spre Ierusalim, intra Intr-un sat.

La marginea satului statcau leprosii, Pentru lepra, aceasta cumplita boala a trupului, aceasta desdlmare, aceasta cadere in putrefactie a trupului de viu, era randuit, prin insagi Legea lui Moise, ca cei bolnavi sa fie departs de comunitate. Nu aveau voie sa. traiasca decat departe de comunitatile omenesti, Erau niste oameni condamnati, care traiau in alt timp. Pentru ei, timpul cetatii nu mai conta; pentru ei, timpul istoric nu mai conta; ci doar boala lor. Am putea vorbi de un timp a1 leprosului, ce

• Predica rostita la Manastirea Petru Voda, in 20 ianuarie 2008.

132

este timpul bolnavului care nu mai are nici 0 sansa, timpul bolii care te scoate din via tiL Erau obligati sa strige: "Necurat! Necurat! Necurat!". Mai tarziu, in Evul Mediu, chiar ave au un dopojel, cu care-si anunjau vsnirea.

Dar, totusi, sa fim atenti, pentru ca nu putem descifra cu de la noi putere aceasta Evanghelie. Ce spune un Stant Parinte, Grigore Palama? "Lepra trupului, mare cainta(" In Evanghelie poate sa fie 9i lepra sufletului, a pacatului.

Ce ne inV3}a Evanghelia? In primul rand, ne invata mila, cad din glasul leprosilor se vede ca cereau mila. "Fie-r mila, invatatorule!" Si Invatatorul are mila: dar, In acelasi timp, din glasul lor ta§nesc necunoasterea ~i necredinta, pentru ca. nu i-au spus .Doamne!", i-au spus Jnvatatorule!". Nu L-au recunoscut! Sa fim foarte atentil Nu L-au recunoscut, au zis "Invatatorule!".

Invatatorul nu este Dumnezeu, Cu cata seninatate Iisus Hristos trece peste lucrul acesta si vindeca de la departare, fara sa se apropie, prin cuvant. Prin Iorta cuvantului dumnezeiesc vindecal "DueeF-va si aratati-va preotilor", le spune.

$i acurn, sa vorbim de forja cuvantului, A mai fost 0 vindecare facuta de Mantuitorul, cand orbul L-a recunoscut si-a zis .Doamnel", N-a zis Jnvatatorule!". A spus: "Doamne, daca voiesti, pati sa rna curatesti!". .Voiesc, a spus Mantuitcrul.curate§te-te!"; ~i s-a vindecat. Forja a fost instantanee, De data asta, vindecarea este de [a departare.

Se spune ca Miriam, sora lui Moise, s-a lmbolnavit de lepra §i Moise s-a rugat sapte zile ca ea sa se izbaveasca. Dar - Hristos este instantaneu - de data aceastaeputerea este extraordinaral Sa tim foarte atenti la puterea cuvanruluil Dumnezeu cuvanta, nu vorbeste! Omul vorbeste, omul are vorbe, Dumnezeu cuvanta, iar aceasta puterea a cuvantului, sa fim foarte atenti, este data crestinului si credinciosului, crestinului profund.

Ca sa vcdeti cum se mosteneste forta hristica a cuvantului de catre sfinti si de catre oarnenii credinciosi, pentru ca suntem intr-o lume plina de vorbe, suntem linsa]! de vorbarie! Numai

133

Domnul nostru, Iisus Hristos, a cuvantat, Si-n tara asta, acum 91 aici, se cuvanta crestineste, numai di nu suntem atenti,

Antiohia, care era un centru spiritual, pe vremea unui imparat crestin, Teodosie eel Mare, a trecut printr-o mare urgie. Atunei, in Antiohia, traia Sfantul loan Cura de AUf. Oamenii erau disperati, pentru ca Teodosie eel Mare - de altfel, tmparat crestin - vroia sa sarbatoreasca 50 de ani de existenta a imperiului si, avand nevoie de bani, a pus impozite uriase. Impozitele, pe vremea Imperiului Roman, erau cumplite. Intrau peste oameni, Ii schingiuiau, Ie luau tot. Speriati, oarnenii din Antiohia au fugit la guvernator sa-l roage sa intervina Ia irnparat, ca 88.-i ierte de impozite, ca nu au de unde plati, Cuvernatorul fugise. Au mers la episcop. Episcopulfugise siel, Atunci, revoltati,511 furia lor, saracii, au distrus statuia imparatului.

A distruge statuia imparatului insernna un sacrilegiu, eare se pedepsea prin 'moarte. Mai diu decat atilt, imparatui a hotarat sa rada Antiohia de pe suprafata pamantului. Asa face au legiunile romane, veneau si radeau urt oras intreg pentru acest sacrilegiu. Disperati, oamenii s-au dus la Sfantul loan Cura de Aur, a:;;a cum disperati venim la sfintii nostri parinti, pe care ii mai avem inca, in aceasta tara si-n acest locas.

A:,;a cum Iumea, disperata, se duce la parintele lustin Parvu, la Arsenie Papacioc, asa ~i ei, saracii de ei, i-au zis: "Ce facem parinte?", Iar parintele a avut un gest atipic. A anuntat, cum a putut, pe toti ascerii si monahii care erau prin pustie, pentru ea s~ tntampine eu 0 armata de asceti ~i de monahi legiunea romans. Pare 0 copilarie, pare un lucru neadevarar, pare un lucru prostesc ... Cum poate un moriah, si mai ales un ascet, un om batran, un om slab, sa infrunte miile de soldati, care erau mercenari, taiau, nu vedeau nimic? Erau educati in sensul acesta. Si, cu toate acestea, usor. din pustie, la chem~rea sfantului roan Cura de Am, au mceput sa villa monahi,: asceti, oameni batrani, care abia se miscau, imbracaji cu 0 piele de capra pe ei.

De aceasta am facut aceasta mica, de fapt, nu este 0 paranteza, ci este 0 prelungire a puterii Cuvantului lui Dum-

nezeu, un capitol pe care istoria I-a marcat. inchipuiti-va 0 armata romana ~i in fata ei un batran ascet, care a spus atat:

"Descalecati!". Iar roman ii, care totusi erau crestinati atunci, erau pe vremea lui Teodosie eel Mare, din strategie, au descalecat, pentru ca nici pentru ei nu era 0 onoare sa treaca prin sabie un biet monah. Au dcscalecat si au zis: "Sa vedem ce ne spune". Iar ascetul le-a spus: "Duceti-va ~i spuneti-i imparatului vostru - irnparatului vostru, deci nu allui! - ca va putea sa ucida un om atunei cand va putea sa dea viata altuia", Romanii au incalecat tnapoi, usor, tot politicos, ~i au plecat spre guvernator, crezand ca, gata, s-a terminat. $i totusi, pe drum, vointa lor de a ueide a scazut, forta cuvantului a fost extraordinara.

Prin intalnirea aceasta cu ascetul, Antiohia a fost salvata, cuvantul a lucrat mai tarziu, nu imediat, La. Hristos, lucreaza imediat. Uitati ce mostenirel Haideji sa redam puterea euvan-· tului, acum, aici, in aceasta Sfarita Manastire.

Un om de mare sfintenie, de mare curatenie sufleteasca, din Bucuresti, irni spunea asa: "Am ascultat la radio, acum doua saptamani, pe parintele Atanasie, de la Petru Voda". Zic: ,,$tiu, n cunoscl Da!", "De 50 de ani n-am auzit un am vorbind asa, imi dadea sentimentul di ne cheama Ill. lupta, parca intr-o mana avea sabia si intr-o mana crucea".

De 50 de ani nu s-a mai vorbit in Romania asa, nu s-a mal cuvantat. Vedeti forta cuvantului Durnnezeiesc, nevoia neamului romanesc de-; auzi cuvant sfant, acurn, aici (si poate ca trebuie sa ne rugam pentru aceasta lumina de monah, care acum trece printr-o mare incercare). Pe cerul acw>ta tulbure, al ortodoxiei romanesti de astazi, Monahul Atanasie este flacara vasniciei neamului, este din Petru Voda.

Sa ne iritoarcem la Evanghelie si sa vedem ca Iisus, de la departare, spune: .Duceji-va si aratati-va preotilcr!". De ee? Pentru ca preotii erau singurele instan]e abilitate sa spuna cand un lepros devenea un om sanatos §i putea sa reintre in societate. Deci, Hristos nu darama legea, respecta legea care era. Dar, mai mult decat atat, nimeni nu-si da seama, decat Sfintii Parinti care au primit Evanghelia eu har de la Dumnezeu, era lectia lui

[34

[35

Hristos, pe care 0 dadea preotilor care i~i pierdusera credinta. Cac: preojii, la randul lor, vazand ca s-au vindecat, vor marturisi: este 0 Iectie, data prin leprosi, preotilor necredinciosi, Leprosii devin trezire.

Cat de minunat lucreaza Iisus Hristos! lata ca ei, rugandu-se pe drum, s-au curatit, s-au vindecat. Dar numai unul se intoarce si cu glas mare, n-a zis in soapte, ci cu glas mare, Ii aduce multumira lui Dumnezeu, cazand in genunchi. Unul singur! Recunostinta! Unde sunt cei noua? Exista aid 0 tristete hristica infioratoara. Au nu gi eei noua s-au curatit, s-au vi~deeat? ~i mrreaba Iisus Hristos: "Unde sunt?",

Atund cand Adam a cazut in pacat, s-a auzit vocea lui Dumnezeu; "Unde esti, Adame?". S-au vindeeat eei noua, dar, eelui care 5-a inters, Dumnezeu i-a dat peste vindecare Mantuirea. Mare atentiel Pe ceilalti, in tacere, i-a pedepsit la lipsa de rnantuire. Ce inseamna sanatate fara credinta? 0 sa vedem noi

• • f' I

rurruc,

Acesta de alt neam, samarinean - de fapt, samarinenii erau asirieni =, s-a intors si, in genunchi, a dat slava lui Dumnezeu. Aici este unul din Iucrurile minunate, pe care Sfantul Nicolae Velimirovici il remarca, Ce-i trebuie lui Dumnezeu recunostinta noastra? Are Dumnezeu nevoie de recunostinta noastra si de rugaciunea noastra? Nu! Si, cu toate acestea, ni le cere. De ce? Spune Sfantul Nicolae Velimirovici: .Daca nu putem intelege lucrurile mati, sa mvaram din lucrurils mid". $i iata cum un lucru de genul acesta, care pare un lucru mare, ea recunostinta fata de Durnnezeu, ca multumirea fata de Dumneze~, car~ pare putin abstract, un stant n desface '§i ni-l aduce noua In biserica, $i ne spune ca, daca nu mtelegem lucrurile mari, sa mviitam de la eele mid. Care sunt cele miei?

De ce un parinte, spune Nicolae Velimirovici, are nevoie de recunostinta copilului? Are nevoie? Nu! Prin actul de recunostinta, copilul sporeste! Din recunostinja creste mila, iar omul eu mila merge slobod in viata aceasta, Dumnezeu, ca sa te rogi si sa ai recunostinta, nu schimba EI firea, tu ti-o schimbi. E ca 9i cum iti intinde 0 scara si zice: "Urea, fiule!", 0 treapta este

136

.. , .......

recunostinra, Recunostinta, defapt, este tot 0 rugacmne de multumire. lata ce tnseamna actul de recunostinta, Sa retinem: unul s-a inters, noua nu. Vedeti cat de cumplit, de tragic ~i de actual este lucrul acesta! Caci, de 0 parte, este aceasta hidosenie a nerecunostintei: si de alta parte, este aceasta lumina, a samarineanului care-I muljurneste lui Durnnezeu. Ce face Iisus Hristos? Nu spune; "Te-am vindecat", nu-si aroga puteri. "Scoala-te :;;i du-te, credinta ta te-a mantuit". Igi imparte vrednicia, spune Sfantul Nicolae Velimirovici

,,iisus Hristos 1;;i imparte bogatia cu saracii, igi imparte slava eu 5ei urniliti si i~i imparte bucuria cu rei mahniti". Ce minune! Imparte! Este un lucru de smerenie hristica uluitor! Fir. foarte atenti, ca aceasta Evanghelie este una dintre cele mai concentrate pilde, in cateva cuvinte: "Scoala-te §i du-te.credinta ta te-a mantuit". Ne vorbeste dcspre smerenia hristica.

Grigore Palama spune: "Numai un parinte poate sa vada, eel care ri-a cazut din vederea lui Dumnezcu, ci I-a pastrat pe Dumnezeu in vedere, se impadi cu Dumnezeu, se impaca ell. sine, se impaca eu ceilalti, este paeea sufleteasca, este salvat, este mantuit", Dad! i-ar fi vindecat doetorii, soar fi dus Ja doctori sa le multumeasca. l-a vindecat Dumnezeu. Si ne intoarcem si spunem ca. acest act al sarnarineanului, total izolat, acest act al intoarcerii inverse - noua au plecatr-unul s-a intors - este tot timpul acelasi, acest act de impacare cu Dumnezeu, eu vesnicia, Va SpWl cum este.

Cand Sfantul inchisorilor, Valeriu Gafencu, bolnav de tuberculoza, intr-o stare terminal a, a spus in celula: "FratiloT, eu maine rna due", atunci a intrat plutonierul si-a spus: "Unde te dud, rna nenorocitule, ca eu sunt hristosul tau, unde te duci?", Iar el, care statea cu fata spre vesnicie ;;i nu spre istorie, a spus: .Domnule plutonier, 0 sa rna duc acolo unde 0 sa veniti ;;i dumneavoastra", $i din clipa aceea n-a mai spus nimic, nici nu l-a condamnat; lucrul aeesta l-a facut firese marele Gafencu, pentru ca este putere dumnezeiasca, Vedeti, Hristos a zis:

"Ceilalti noua unde sunt?" si a tacut, Nu i-a condarnnat, nu i-a blestemat, i-a lasat sa se dud. Asta nu inseamna ca nu trebuie

137

sa ~ii cont de istorie. Dad! neamul acesta a rezistat, a rezistat datorita celor care au parasit plutonul si s-au inters Ia Dumnezeu in genunchi, sa-l muljumeasca, pentru ca ceilalti au fast oarneni care si-au pierdut credin]a. Poporu! roman n-a rezistat datorita oportun.stilor, ci datorita martirilor ;;i sfintilor.

~m auzit, la. un moment dar, di un sovietlc, pe vremea ocupatiei rusesti, cand a vazut eata tradare, eat oportunism, a Z18: "N-avem noi atatea topoare, cate cozi de topor aveti voi in Romania". Si, peste timp, eu vin si spun sovieticului: ,;N-aveti voi in Rusia atatea rnanastiri §i biserici cati siinti va putem da noi!", Fit~ f~arte~ atenji: poporul roman este acu~at ca nu poate sa faca mrruc, ca nu este demn, ca este bun numai sa fie vasal, dar nu se spune nimie de martiraj, nu se spune nimie de suferinta din inchisori. lata cit un Om parase:;;te plutonul; siam sa va spun cum se traduce luerul acesta: cand tara a fast invadata de lepra comunista (si este inca invadata); cativa, 0 mana de oameni, s-au inters sa-i multumeasca lui Du~nezeu. Acei samarineni s-au dus in munti, sa lupte cu arma, sau au fast trimisi in inchisori. Au spart zidul inchisorii prin rugaciune. $i astfel este posibil ca cu, in anu! 2008, sa aflu si sa vorbesc des pre Valeriu Gafencu, care a fost un tanar de 33 de ani, student la drept, §i care a murit pentru ca :;;i-a iubit prea mult tara.

Ati fast vreodara la Aiud sa vedeti cum se ina Ita blocurile socialiste peste oasele martirilor no:;;tri?' Ce forta' a fast din partea parintelui Iustin Parvu :;;i a fostilor deti.n~ti politici sa faca un monument! MonumentuI este mic, e 0 'cap~la. In ea;ela este :m. ~onah din Petru Voda, nu este cineva de la guvernul Romaniei. Acolo este a cruce midi, de Iernn, a lui Mircea Vulcanescu. Unde sunt ceilalti, amintirea acestora? Omul tngroapa, Dumnezeu dezgroapa, Vorbeste aceasta Eoanghelie des pre orbire, pentru ca pe eei noua Hristos i-a vindeeat de le~ra, dar au plecat orbi. ,,$i-am venit pe pamantul acesta ca pe cer care nu vad sa-i fae sa vada, iar pe cei care vad, sa orbeasca", Pentru ca. fariseii vad, dar sunt orbi.

Fiti foarte atentil Orbirea aceasta i-a facut sa nu vada dintru inceput ea este Hristos. Orbirea aeeasta este acum in noi, in poporul roman. Nu ne vedem ortodoxia, nu ne vedem credinta izbavitoare. Ataeuri la adresa ortodoxiei 0 gasiti in toate gazetele "intelectuale": este religia care "ne-a tras inapoi, la coada isroriei": este "ceea ce ne impiedica sa ne civilizam", Uitaji orbirea! Nu ne vedem traditial Poporul nostru are a traditie :;;i nu ne intereseaza. Nu ne vedem eroii, nu ne vedem valorile! Uitati-va la televizor si-n ziare! Peste tot nonvalori! Valorile noastre, si cele trecute si cele prezente, sunt ascunse sub pamant, nu le vedern. Suntem orbi! Nu ne vedem sfintiil ii izolam, facem cerc in jurul lor. Securitatea, aceasta lepri!'! a sufletului, intotdeauna a avut metode foarte subtile. Cea la care rna refer se numea "agent de izolare": "Nu va duceti la ala, ca e nebun: nu va duceti la manastirea respective, ca cei de acolo nu sunt cum trebuie". Izolarel $i tocmai acea manastire si tocmai acel om reprezinta credin]a sarnarineanului, aceea cafe a ramas In p icioare.

Aici, in aceasta manastire, este 0 insula, cat a mai ramas din aursnticitatea acestui neam. Vedeti orbii? Acei orbi sunt milioane de romani, care, dupa ce au scapat de comunism ~ (inchipuiF-va ce lepra a fost comunismullj -. nu s-au rugat si-au zis: "Inva~atorule, slava tie, iti multumiml", c-am scapat de comunism ca de lepra.

Milioanele de oameni sunt cei noua, care au uitat sa-i multumeasca. $i este sfantul, care vTl'te ~i zice: .Doamne. Tie i~i multumesc!". Inchipuiti-va dumneavoastra ca acest popor ar ingenunchea, ar intoarce spatele istcriei si-ar spune: "Doamne, Tie iti multumescl". Ce forta fantastica ar fi in acest neam!

f I I I

Ati vazut durnneavoastra vreun Sfant Parinte pe care i]

avem, ingenunehind si multumind leprei ca i-a izbavit? At! vazut dumneavoastra asa ceva? Eu nul Eu am vazut pe parinFi sfinti din Romania, pe rnonahi, mgenunchind in fata lui Dumnezeu: deci, drumul invers.

Cei care se due acum dincolo, mgenuncheaza si asteapta mantuirea de acolo sunt orbi, Vreau sa va traduc aceasta Evan-

138

139

ghelie, acum si aici, ea sa simtiti taria credintei, sa simjiti taria recunostintei. Numai eu fata spre Biserica, numai ell fata spre sfinti, recunoscandu-i, sa te duci §i sa marturisesti: "Doamne, Tu m-ai mantuit",

Nu vedeti ca nu ne rnarturisim sfintii, ne este rusine de istoria noastri:u' Ne este rusine de sfintii nostri care au murit in inchisoril Au aparut aici, la Petru Veda, atatea carti despre sfinti: deci, acesta este samarineanul, care spune 0 alta poveste despre poporul roman.

A~ vrea sa intelegeti di forta credintei, forta noastra, sta tocmai in aceasta intoarcere din pluton. E de ajuns unul sa se intoarca! Exista 0 lepra care intra in sufletele noastre gi-n viata civila. Sa stiti ca a intrat lepra si in Biserica, Pe vremea lui Grigorie Teologul si Vasile eel Mare, tot lmperiul de Rasarit era plin de arieni, inclusiv irnparatul. toji tugeau cu episeopul, ell monahul, in partea cealalta. Au fost doi care au stat drepti si-au marturisit. Senumeau Vasile eel Mare si Grigore Teologul.

Este aceeasi situatie in Romania. Se alearga catre tot felul de concesii politice, diplomatice, religioasc, Sunt doi care stau in picioare ~i marturisesc sfanta credinta. nu din intoleranta, nu din talibanism ci din credinta autentica. 0 sa vedeti ca intotdeauna marii ;finti au fost iz~lati de autoritati, dar a~ fost iubiti de popor. De asta sunteti dumn~avoastra aie;, de asta sunt si eu aid: ea sa marturisesc, Nu luaji EVllnghelia ca pe un lucru departat, ci gftnditi-va la toate etapele care sunt acolo: sa-ti recunosti valorile sa-ti recunosti traditia, sa-ti recunosti sfintii, §j sii-)i recuno;ti, ~ai ales acum si ~ici, o;menii care te-a~ ajutat sa scapi de lepra. Poporul roman inca sufera. Ghetoul aeesta neocomunist a fost a improvizatie politica. n-are decat picioare de lut, este 0 lepra de tip nou, sufleteasca, Intoarceti-va eu fara spre Biserica §i 0 sa aveji forta sa faceti curat in tara aeeasta. Intoarcep-va ~i rugati-va, ca datorita lui Dumnezeu am trecut prin istorie. Poporul roman are putere sa mantuiasca si alte natii,

M-am intalnit zilele treeute cu un preot catolic, student al papei loan Paul al Il-lea, ~i i-am spus: .Parinte, stiti cum sunt

140

globalizarea si Comunitatea Europeans fata de crestinism?", Au mai existat globalizari de genul acesta, pe. vremea imperiilor. Imperiile erau niste forme din as~ea sup~as~atale, ill care erau amestecate mai rnulte popoare. $1, intr-ozi, Bismarck, cancelarul de fier, in a carui armatii erau multe najionalitati, in inspectia armatei, se opre§te In fata un~i soldat $i~pune: "T~ stii sa te rogi?". EI raspunde: !IDa, Inaltimea voast~a, snu TlIt~1 Nostru", "Sa-mi spui TaMI Nostru", $i el, in pozitie de drepti, spune in germans Tatal Nostru. Bismarck .5: ,uita .mai atent lav:l ~i zice: "Ce najie e~ti?". .Polonez, sa traiti inaltimea voastra :

"Spune-mi in poloneza". Si-n clipa aceea el ingenuncheaza. ~I spune Tatal Nostru. Iar Bismarck zice: "De ce ai lngenunchlat

cand aispus in poloneza?" "A§a rn-a invatat mama". .

Noi stam in genunchi aid, la Petru Voda, dar dincolo stam drepji. $i parintele a Injeles, mai ales ca era $i el polo~~z.,

Ce lumina extraordinara, ce lumina! Dad ne-a gasit 111 pozitie de drepti, ne-a gasit datorita eelor care au stat. ~n genunchi, rugandu-se la Dumnezeu; N-au stat. i~ genunchi in fata Partidului Comunist, n-au stat In genunchl ~ f~ta tuturo= mantuirilor ideologice care vin astazi peste noi. Si-am sa va spun ca va veni clipa unei mari intrebari. Caci, asa cum Duu:nezeu a intrebat pe Adam, eu tristete adanca: "Unde esn, Adam?", atunci cand a cazut in pacat: asa cum Mantuitorul a intrebat: "Dar cei noua unde sunt?", tine}i minte di va veni

. .... 7U

clipa in care Dumnezeu va intreba: "Unde ~:;;b, pop~r r~m:m' .

Sa stam In genunchi in fata lui Dumnezeu :;;1 ne vom izbavi' • Dumnezeu sa ne ajute, sa binecuvanteze neamul romanesc ~i aceasta Sfanta Manastire, Amin.

141

Cine suntem

Mitica. Mitica este identitatea vesnic versatila, parazitul de serviciu al neamului romanesc. La Marasesri, Oituz, pe frontul din Rasarit etc. au murit cei din poporul lui Eminescu, in tnchisorile comuniste, tot ei; iar astazi, eei care mai sufera pentru [ara aceasta provin tot din aceasta sumii liricii de voievozi, care a fost Erninescu.

Lucrarea Din psihologia poporului roman, a lui Durnitru Draghicescu. este 0 incercare de a surprinde structura psihologidi a poporului roman, marcata insa profund de 0 deceptie vizavi de rostul nostru si de felul nostru de a fi. 0 Iucrare ramasa total izolata in contextul epocii sale (apare in 1907), dar care inchide In ea gustul amar a1 intuijiei destinului tragic al romanilor.

Examinarea ideii de identitate atinge 0 finete analitica inegalablla in perioada interbelica, pr.in marii raprezentanti ai culturii romane din acea perioada, care si-au adus contributia din perspective disciplinare diferite:

prin Nicolae Iorga, care, prin bogatia documentara istorica despre romani, ti aduce acestuia din urma 0 dimensiune simfonica,

prin Dimitrie Gusti, acest adevarat arheolog al etnicului, creatorul scolii romanesti de sociologie;

prin viziunea etnopsihologica a lui C. Radulcscu-Motru: prin inaltarea ortodoxiei la rangul de principiu rnetodologic si principal predicat identitar al fiintei romanesti, la N ae Ionescu;

prin cristalizarea in sistern filosofic, pentru prima oara, a firii romanesti, a gandirii ei, de catre Ll}cian Blaga;

prin surprinderea crestinismului ca dat ontologie in neamul romanesc, la Simion Mehedinti:

printr-o "viziune romaneasca asupra fiintei", a lui Ovidiu Papadima;

prin gandirea de atitudine asupra identitatii, a lui Mircea

Eliade;

prin regandire in esenta.sufleteasca a spiritului romanesc, in lucrarea lui Constantin Noica, Pagini despre sufletul romdnesc;

- Piirinie Atanl/sie, cum trebuie sa uorbim cu cei care nu ne respecui credinia, nell11lul, dragceiea de tarii?

- Acestora, Dan Puric, li se spune: Marfi!

Cine suniem, ca strigat identitar, eu scop de trezire a constiintei nationals, a aparur pentru prima oara, ca a definitie clara, in cultura noastra sociala, politica §i istorica, cu Sco~la Ardelean~; a fost continuat de. cafre pasoptistii obligati sa se defineasca fata de lumea moderns §i civilizata: apoi, acest strigat a devenit lamurire a specificitatil nationale, a particularitatii etnicului romanesc, de catre Mihail Kogalniceanu, Alecu Russ'o, B. P. Hasdeu, culminand prin cristalizarea unei directii sociale eu Titu Maiorescu, care, lao vremea respectivii, se intr~ba: .Cum evoluam §i eu ce mijloace?". Temperatura morala $1 culturala creata de Societatea .Junimea" face posiblla manifestarea, fara precedent in eultura noastra polirica, a varfului de constiinta nationala care a fost Eminescu. Intuitiile lui vizavi de acest popor n-au fost egalate 9i nici depasita p§na acum, Candirea lui Eminescu despre poporul roman avand in acest sens valoare de destin.

Ramane antologica discutia lui cu Titu Maiorescu, revoltat de exagerarile lingvistice si exaltarile Scolii Ardelene. Raspunsul lui Eminescu vine prompt: "Lasa-i asa, exaltati!". CMil. intelegere profunda, la Eminescu, a unui fenomen, In surprinderea vulnerabilitatii lui, fata de nasterea constiintei nationale

in rana Ardealului!' , ,

Matemitatea firii lui Eminescu fata de neamul sau n-o s-o mai regasip decat la cei care au fost martirizati in inchisorile comuniste. Acolo a fost crucificat poporul lui Eminescu. Caci, in Romania, exista si 0 populatie, cea descrisa de Caragiale, a lui

142

143

prin sinteza, care culmineaza in Dimensiunea romtineascd a exisientei, a lui Mircea Vulcanescu:

si nu in ultimul rand, prin definirea tara precedent a ortodoxiei romanesti iii a Omului Rasaritean, in lucrarile parintelui Dumitru Staniloae.

Acestia, iii alaturi de ei Inca multi altii, de valoare (Traian Braileanu, Nicolae Petrescu, Nichifor Crainic, Vasile Bancila etc.), au reusit sa contureze la vremea respectiva dimensiunile autentice ale acestui neam.

Pe acest context, de fertilizare majora a inteligenjei ~i sensibilitatii rornanesti, de inceput de cheag identitar, cultural si de constiinta politics iii nationala, vine catastrofa comunista. Primele consecinje ale acestei catastrofe au fost toemai decapitarea identitatii sufletesti a romanului iii mutilarea, pentru un timp nedeterminat, a gandirii Iibere.

Abia se articulase nearnul acesta intr-o dimensiune mai civilizata, abia crescusera florile de culture, de arta si de viata normala, ca a venit ciuma rosie, Cincizeci de ani, romanul n-a m-ai fost in hotarele firii, ci in cele ale unei abstracjiuni. A fost silit sa abdice de la gandirea Omului Rasaritean, ea intruchipare a spiritualitatii crestine ortodoxe, la mentalul de supravietuitor al omului estic, prizonier al ghetoului comunist. ~i astfel, in urma acestei traume, romanul de astazi a ajuns sa traiasca nonideniiiar in propria-i tara.

In aceasta pozitie ne-a surprins, cu garda jos, derutati si distrusi sufleteste, 0 noua abstractiune: :;;i anuma: globalizarea.

In fata acestui nou neant, iata, suntem obligati, Dare a cata oara, la un demers identitar. Cine suniemi Sau, mai bine zis:

Cine mai suniemi Acesta este strigatul de alarma al timpului pe care il trairn,

- clarificarea din punet de vedere ortografic-lingvistic a expresiei Cine suntemi , amanunt de irnportanja vitala:

- preeizarea, ca statut gnoseologic, a identitatii:

- identificarea felului de a fi autenticrornanesc, ca dimen-

siune anistorica (Ce ni s-a int/impiai ?Ce-a piiiii neamul acesia ?); - mutilarea acestui fel de a fi prin catastrofa cornunista:

- actul de masurare al identitatii prin noi insine, vizavide

noi :;;i prin prisma altora;

- identitatea ca natiune si ca neam:

- identitatea ca Memorie;

- Memoria credintei ca reinviere identitara.

In ceea ce priveste clarificarea din punet de vedere ortografic-lingvistic, avem de-a face eu un act atilt de corectitudine lingvistica, cat si unul de sinceritate ortografica, am spune noi, 0 intalnire fa}a catre fara cu rnorala limbii romane, .Filosofia esie 0 luptii impotrioa vriijirii intelectului nosiru de cdire limba"(Ludwig Wittgenstein). Astfel, din punctul de vedere al fiintialitatii romanesti, cine suniem nu este ega] cu cine sintem. In prirnul caz, ne aflam in fata unei expresii autentice, identitare: in al doilea caz, in fata unei masluirii deliberate, cu scopul de a estompa originile. Caci ,,1 din i" a fost introdus eu forta in limba romana, cu tancurile sovietice (v. "reforma ortografica din 1953"). A sari peste aspectul acesta este 0 eroare de incaput de drum, fundamentals ...

Nu dati importantd amiinuntelor, ea acolo se ascunde diaoolul!

(Michelangelo Buonarroti) f)

Ca sa avern 0 coerenta metodologica eficienta, trebuie facute mai multe precizari, care se imp un de la sine si care ar ajuta mai bine $i mai onest la depasirea labirintului identitar in care ne zbatem astazi:

Diferenta dintre Hamlet ~i Don Quijote este, de fapt, tensiunea ire~onciliabila dintre existentialismul avant la lettre al lui "a fi sau a nu Ji", trait de Hamlet in limitele si angoasa omului renascentist, §i "tu poti sa [ii" ca dezmarginire crestina a ornului inseninat de prezenta permanenta a lui Dumnezeu,

Identitatea unui neam, ca si aceea a unui om, apare cu mult mai mult timp inainte ca ea sa devina "observabili"l". Cu alti termeni, exisienia nu este egala cu aparenia sau cu aparitia,

144

145

asa dupa cum adevarul nu este egal cu exnctitaiea. Altfel, am cobori la cinismul acelor minti medicale (contemporane), care spun ea prevalarea de embrion se poate face pirra in 14 zile, deoarece dupa aceasta data apare sisternul nerves ~i el ineepe sa simta. A egala viata cu aparitia sistemului nerves denota un reductio cinic, eu perspectiva utilitarista. In acelasi fel, a asimila identitatea profunda a unui popor eu cristalizarea ei istorica presupune de Ia sine un rise arnputatoriu. Cad, 111 dirnensiunea ei profunda, identitatea unui om, ca ~i a unui popor, ramane 0 taina, lar taina, yorba lui Evdokimov, nu se traieste, ci te triiiecte.

A discuta, deci, taina este un demers nefiresc. "In cetatea in care se vorbeste despre virtute inseamna eii virtutea nu exisHi" (Lao Tse). Obisnuit eu taina ca dimensiune fundamenrala a existentei sale, rornanul a stiut instinctiv, dar §;i prin credinta, sa a respecte, fara sa 0 discute. Atitudinea lui in fata lucrarii lui Dumnezeu ;;i a vietii s-a manifestat prin mir~re, §i nu in iscodirea lui Dumnezeu l:nsu;;i. Caci, pentru roman, mira rea nu este tot una cu curiozitatea iscoditoare. A intreba necunoscutul Ii sta in fire, did stie ca Dumnezeu i-a dat aceasta putere si datorie de a cunoaste creatia, dar a intreba incognoscibilul, pe Durnnezeu Insusi, pe Creator, el stie di nu poate si nici nu vrea sa 0 faca.

"Occidentu/ are probleme, iar Riisliritu/, taine", spune filosoful francez Gabriel Marcel. In contextul acesta a vorbi despre identitate inseamna a face dintr-o taina 0 problema, iar ornul Rasaritean refuza instinctiv aceasta confuzie.

Si dad "a fi constient de procesul istoric pe care-l parcurgi este 0 legitimare catre civilizatie" (Vasile Parvan), in aceea9i masura ar trebui sa fim constienti ca ideniitaiea unui om nu se legitimeaza numai in oizibilul istoric, ci este plina de necunoscute, pana la frontiera ineognoscibilului, si ca ea creeaza 0 nouii perspeciioii asupra lumii, 0 alta cale de abordare si un salt, nu catre evolutia speciei, ci catre desavarsirea ei.

"Proprietatea de baza a inimii este structura sa rnusculara, iar principala proprietate a unui muschi este faptul ca noi nu-l

intelegem. Cu cat stim mai mult despreele, cu atilt intelegem rnai putin: ~i se pare ca vom sti totul si nu vom injelege nimic", sunt cuvintele unei mad personalitati a medicinii secolului XX. Puneti in locul inimii ideniitatea si yeti avea acelasi raspuns.

"Argentina este 0 tara usor de studiat, dar greu de iriteles", spunea Martinez Estrada. 5i pe acest raport invers propor~ tional intra si Romania, care, ca orisicare alta taina, cu cit e cunoscuta mai mult, cu aUt risca sa fie mai putin inteleasa, De aceea, respectul fata de taina nu inseamna paralizia ~unoa~terii, ci 0 alta cunoasiere.

"Un om, ca §i un popor, atata pretuiesie, cat a inieles din Evanghelie" (Simion Mehedinti}. Cugetul rornanesc din secolul al XVI-lea, cristalizat in Inviitaturile lui Neagoe Basarob ciitre flul sau, Theodosia, ne arata dimensiunea intru totul crestina a fiintei romanesti. De la taranul roman la Domnitor, tara era 0 Biserlca vie. Traseul initiatic, treptele desavarsirii sunt descoperite de catre Neagoe Basarab fiului sau cu un fior de Paieric. Prin el, Omul Rasaritean i~i consolida biserica fiintei sale in faja istoriei. De partea cealalta, omul apusean i~i exersa demult autornantuirea.

De aceea, desi contemporane, iotre II Principe, luerarea lui Nicolle Machiavelli, si Il1viiliiturile lui Neagoe Basarab clitre fiul sau, Theodosie se ridica 0 prapastie de netrecut.

"Ca mai totii de toate este tacerea, jar tacerea face oprire, oprirea face umilinta si plangere, iar plangerea face frica gi frica face smerenie, smerenia face socoteala de c£lle ce vor sa fie, iar acea socoteala face dragoste ~i dragostea face sufletele sa vorbeasca cu ing:rii. Atunci va pricepe ornul ca nueste departe de Dumnezeu." In aceste cuvinte ale lui Neagoe Basarab se afla portretul esenjci crestine a neamului romanesc,

Cornentand acest paragraf in lucrarea Pagini despre sufletul ronuinesc, Constantin Noica defineste constiinta romaneasca a secolului al XVI-lea ca avand 0 dimensiune a~istorica. Tocmai aceasta dirnensiune, ered eu, a facut crestinismul sa dainuiasca in istorie, Rupandu-se de gravitatia contingentului, paradoxal,

146

147

crestinismul s-a manifestat ca atitudine fiintiala in orice imprejurare nefericita a acestui nearn. A avut ceea ee putem numi, 0 diiinuire pariicipaiioa, definindu-se nu numai ea traditie, ci :)i ca aiitudine concreta in fata vietii, Mergand pe urma comentariilor filosofului Constantin Noica, constatam di tacerea, ea atitudine care opreste mersul lumii, face parte din repertoriul tuturor tehnicilor spirituale, religioase sau filosofiee. Cuvantul este suspend at ~i, ea urmare, tacerea capata dimensiune de asceza. Numai ca aici ruptura intre crestinism si celelalte spiritualitati este mare. Daca la cele din urma tacerea face lac spiritului sa vorbeasca, este 0 propedeutica, nu acelasi lucru se-ntampla in sufletul crestin,

In fata tacerii, constiinta crestina e cuprinsa de umiliniii si pldngere, iar treptele identificarii neputintei noastre cresc prin [ricii - frica omului singur, fara Dumnezeu -, iar aceasta fricii aduce smerenia. $i numai de pe pragul smereniei ornul face socoieala de cele ce vor sa fie, iar aceasta socotealii, comenteaza mai departe Constantin Noica, face dragostea. Numai ca dragostea, aici, este limbajul sufletesc. Este alt limbaj dedit eel obisnuit, Este canalul de comunieare cu ingerii. Dragostea este un limbaj, cum ar spune Dionisie Areopagitul, deasupra firii, Iar acest dar pe care ti-l face Durnnezeu necesita parcurgerea, constientizarea si patimirea personala a intregului drum. Si, cand omul vorbeste cu ingerii, atunci pricepe di nu este departe de Dumnezeu.

Aproape tot acest traseu l-au facut intocmai martirii puscariilor comuniste. Caci, si pentru ei, a fost la inceput tiicerea. Tacerea unei Romanii in care ei au crezut, pentru care au luptat, pentru care s-au jertfit ~i s-au rugat. Tacerea unui popor pe care l-au iubit ~i pentru care s-au crucificat, A urmat apoi tacerea impusa fortat celor dragi. Tacerea si spaima mamei, care nu stia daca \,:;;i va mai revedea vreodata fiul sau fata, Tacerea crunta a copilului, care nu stie daca 1:;;i va mai revedea parintii. Tacerea sotiei sau a sotului, tacerea iubitului sau a iubitei. Taceri, mii de taceri, in ore, zile, luni, ani, zed de ani. 0 Romanie crestina,

frumoasa :;;i cinstita, ferecata in tacere, Inima tarii, ingropata in tacerea puscariilor. Dar b,ltiiiie ei le auzea Dumnezeu.

Yin apoi umilinie. si plangerea. Umilinta din partea semenului lui, omul, devenit lntre timp ne-om, Umilinta din partea fratelui lui, romanul, devenit intre timp no-roman. $i apoi plangerea, acea plangere cu disperare, acea plangere dincolo de fire, care a secat Iacrimile. Dar Dumnezeu uedea §i le-a focut din ochi icoane. ~i frica; frica innebunitoare de orele de ancheta, de acuze mineinoase si calomnii, de turnatoriile celor care cadeau disperaji, de bataile si torturile cumplite. Nu, aiei nu mai era frica de Dumnezeu, aid era friea de omul cazut: ;;i abia atunci Dumnezeu si-a deschis bratele t;>i i-a prirnit ca pe niste copii.

Acolo, eei care au ajuns acolo, in bratele Tatalui, au putut invata dragostea cea adevarata de Dumnezeu si asa s-au lnsjin#t eei ce au crezut, pusi fund in lanturi, cei ce-au erezut, batjocoriti fiind in credinta lor, eei care, in singuratatea celulei lor, au crezut in ceea ce a lume Intreaga nu mai credea sau era ispitita sa nu mai creada, Acolo, in bratele lui Dumnezeu, au invaja! limbajului ingeriler. Si astfel, intr-o noapte, cuvintele durerii lor au trecut nevazute printre zidurile reei, printre zabrele, si s-au intrupat pe nesimtite in inimile noastre, fara de veste, ca noi sa-i pomenim si sa-i purtam - cruci vii - in inima noastra:

Ne vom inioarce intr-a zi, Ne vom inioarce neapdrat. Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecai.

Ne vom inioarce neapiirai, Cum apele se-ntorc In nori, Sau cum se-nioarce, tremurai, Pierdutul can tee pe oiori.

Ne vom intoarce intr-a zi, $i cei de azi, cu pasii grei,

Nu ne-or vedea, nu ne-or simii, Cum vom pdtrunde-ncei fn ei.

148

149

Ne vom inioarce en unfum, U~or, iirutndu-ne de mdini, Toti cei de ieri In cei de-acum, Cum tree fantdnile-nfantllni,

Cei uechi ne-om sirecura, tiptil, In toaie d ragostele noi

~i-n cantecul pe care ~i-l

vor spune aliii dupii noi.

in zdmbetu! ce va miji Si-n orice geamitt uiitor,

Tot noi Vain sia, tot noi vom ji, Ca a samantii-n taina lor.

Noi, cei pierduii, re-niorsi din ziiri, Cu veehiul n05tnr duh.fecund, Ne-napoiem §i-Il dispeviiri,

Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

$i-n lacrimi ori fn mtingnieri, Tot noi vom curge zi de zi,

In tot ce maine, ca ?i ieri,

Va st1ngera sail va iubi!

RaduGyr

Dupa atata patimire, poporul acesta are 0 iristeie hristici1.

Caci tristetea hristica nu e deznadejde, este doar suspinul lui Dumnezeu privind catre omul cazut,

Statutul fiinjial al romanului ca tristeje ontologidi nu-l paralizeaza pe aeesta in credinja sa, ci din contra, paradoxal, il intareste, Caci adevarata nadejde crestina nu mseamna suspendarea neeazului prin asteptarea optimista, ci folosirea acesteia, a suferintei, ca poarta ee-l duce spre pragul mantuirii. Felu! acesta de a fi al rornanului adevarat a spart zidurile mchisorilor cornuniste, a spulberat piatra uitarii ee se asezase pe memoria cinstita a acestui neam,

150

Crestinismul omului roman esc s-a nascut dintr-o lumina aparte. Omenia, ea dat striimosesc al acesiui neam, a fast aeroportul pe care a aierizai lin credinta cre§tina §i din aceastt; imbinare de rai §i de Inger III lui Dumnezeu s-a niiscui Griidina Maici! Dontnului numiiii Romania. Peste ea a cazut necrutator, nedrept si barbar, istoria, iar dineolo de istorie, eu mult in afara ei, comunismul.

Acest comunism este rana neinchisii a poporului roman.

- Piirinie Atanasie, care a mai foet sensu 1 uieiii In pusciirie?

- Sii fnvii#fm sil murim, Dan Puric.

In intalnirea - celebra - dintre zidurile Manastirii Royaumont, intre creatorul gramaticii generative, Noam Chomsky, si el~d al psihologiei §i epistemologiei genetice, Jean Piaget, organizatorul conferintei pentru 0 "Noua ~tiinta a omului", filosoful [acques Monod, i~i punea intrebarea: Ce face omul siffie om?

AltfeI a sunat aceasta intrebare intre zidurile puscariilor comuniste din Romania: Ce face omul sa devine neom? si, deopotriva: Ce face omul sa deolnii sfant?

"Arta elibereaza omul din tiara, nu fiara din om", spwlea parintele Durnitru Staniloae. Comunismul a faeut irtvers: ba, chiar mai mult: a mers dincolo de limitele naturii, cad fiara nu ucide de dragul de a ucide. "Eu nu pot sa rna due La Biserica", spunea, firesc, un fost tortionar, devenit intre timp un simplu ~enslOnar pasnic, "Nu rna due pentru ca pe mine nu ma poate ierta Dumnezeul N-are cum sa rna ierte! Eu omoram zilnic opt sau n~u~ tined dupa ce Ii torturam. A§tia ... r Coposu, Tutea, sunt rurruc pe Ianga tinerii ~i personalitajilc de valoare pe care le-arn omorat, A§a ca Dumnezeu n-arc cum sa· rna ierte" (interviu cu tortionarul Tandara) ..

Aceasta dubla caderea ornului din omenie ~i din umanitate a atacat drept in inima fondul sufletesc al poporului tbman.

"Ma intrebam, pentru nu stiu a cata oara, de ce prigonitorii nostri nu se multumeau sa ne ia pur si simplu viata, :ara sa ne supuna aeestui regim de exterminate lent, imu~d, murnan. Probabil, se temeau ca ne-ar fi fost prea U§Ol' sa plecam a§a, fara nici 0 tortura, :;;i ar fi fast, probabil, prea eroica jertfa

J 51

noastra totala, pura, fara a fi intinata de umiliri josnice, de chinuiri diabolice §i de tot arsenalul de degradare inumana la care eram supusi ceas de ceas. Ca sa ne distruga personalitatea, respectul de sine, ~i sa ne ingenuncheze 111. spirit, moartea noastra trebuia administrata lent, picatura eu picaturiJ., rezultatul fiind, sigur, experimentat in Rusia, ell cea mai mare precizie.

Viata noastra urma sa fie un vagabondaj perpetuu prin inchisorile eele mai dure, uitati de lume, morti pentru eei dragi, agonizand in trig, foame, mizerie, si, mai ales, degradare. Sub teroare, intr-un regim de exterminare atat de bine pus la punct, coborat mult sub bariera omenescului, iadul nostru era mai infernal dedit infernul dantesc, deoarece acolo chinuitii plateau infamii reale, ~i nu 0 anumita demnitate morala, Desavar~itii em fapta urii lor" (Aspazia Otel-Petrescu, Adusu-mi-am aminte).

Parametrii existentiali ai Omului Rasaritean, ai crestinului ortodox - ai ornului ortodox roman - nu sunt eei ce se pot aproxima prin conceptele de evolutie sau involujie, ci prin eele de desiivar~ire si cddere, dimensiuni care n-au corespondent biologic, depasind natura in datele ei.

Calaul nascut din propriul popor nu este un aet de involutie ci unul de didere din mainile lui Dumnezeu, asa cum des ava'n~irea 0 asigura numai harul lui Dumnezeu.

Jean Piaget afirma ca, atunci "cand un sistern de fnalta complexitate este supus unor procedee radicalc, ca, de exemplu: taieturi, zdruncinaturi, frictiuni etc., partile componente sunt susceptibile sa gaseasca 0 noua reorganizare, sa se asambleze din nou, dupa reguli inedite :;;i nea§teptate; pe scurt, sa dura la formarea LIDoi nou sistem, printrun nou grad de ordine. Acest grad de ordine poate deveni tot atata de ridicat, ehiar mai mult, decat sistemul initial", Constatarea, facuta la nivelul microbiologiei, ducea la ipoteza ca viata are capacitatea de auio-reglare.

Dar, ee te faci, cand acest sistem de cea mai Ina Ita. complexitate, eare este omul, este supus torturilor, chinurilor insuportabile si inimaginabile, atM fizice cat si sufletesti, ~i cand programul genetic de autoreglare este dat complet peste cap,

cand viata ca viata este distrusa, tara sa fie ucisa, si cand nimic nu se mai poate reface? Ce se-ntampla, genetic-biologic, atunci cand natura ca natura este rapusa si, totusi, omul rezista, pe baza unei necunoscuie, prinde puteri nebanuite. transfigureaza suferinta, celula, puscaria? Care este mecanismul ee-I face pe am sa detnnii sfant? Care este programul genetic ce poate sa sara peste datul biologic' si sa iasa din orizontala existentei pe verticala fiinfialitafii?

"Ce poaie sa faca pestisorul eel mic, urmiirit tot timpul de pegtele eel mare? Sii-nueie sa zboare!" (Vivekananda)

Zborul acesta s-a numit ruga. Ingerul care ducea ruga la Dumnezeu nu putea fi vazut de paznicii inchisorii, si numai astfelAseznf Iisus a venit fn celulii nu a mai fost doar un vers de Radu Gyr, ci 0 realiiaie, a carei forta s-a concretizat in curajul si in seninatatea de martiri crestirii, in plin secol al XX-lea, undeva, intr-o tara din estul Europei.

Numai tu, singurii, tu, dragoste sfantil, Sub talpa imi esii ca a treapti; de stei.

Nu luneci, 11U tremuri, ci sangeri nefnfriinta, Mat tare ca muntii, mat inalid ea ei.

In felul acesia, s-a ni'iscut sfantul din Omul Ri'isi'iritean tnliin-

iuii.

Involutia biologica, la randul ei, este chiar 0 realitate biologica, dar ea nu explica C.ADEREA. ..

Jntre timp, embriologia a furnizat argumente zdrobitoare contra ideii evolutionists, cum ar fi unele specii de pesti, care, in dezvoltarea ontogenetica, parcurg filogenia In sens invers evolutiei, avand mai intai earactere de amfibieni, pe care apoi le pierd, pentru a retrograda in pesti" (ieromonahuljGngorie, prof. dr. ing. Gheorghe Sandu). Pesemne ca !?i plutonierul de la Gherla sau Aiud a fost la inceput om §i a retrogradat in fiara, Aceasta este 0 posibila involutie, dar nu este 0 cad ere. Caderea este dincolo de datul naturii, este diabolica, este 0 alta natura.

152

153

- Piirinie Atanasie, cat de vinovat e dracul?

- Nu tot raul oine de In diaool, mai vine §i de la om. Sa nu-l

nedrepiiitim pe diaval eli pifelituim in fata lui.

Ca un roman, de dragul "evolutiei politice", sa renunje la identiiatea lui de am f?i de crestin, sa-si tortureze fratele in chin uri inimaginabile, aceasta nu se mai explica prin meeanismele naturii. Natura insa~i a fast trimisa sa se odihneasca.

Una dintre remarcile etologiei este ca agresioitaiea nu apare intre specii, ea este intra-specificii, se desfasoara in cadrul aceleasi specii. Konrad Lorenz a facut intr-o zi 0 experienta, A pus, intr-un acvariu eu pesti fitofagi, pesti rapitori, Acestia din urrna se hraneau eu eei fitofagi atat cat sa-si asigure existen]a. Ceea ee In termeni biologici ar insemna laniul trofic. Dar, lntr-o zi, a scos specia de pesti rapitori ~i a inlocuit-o cu alta, tot fitofaga, dar mult mai lacorna. Acestia, In doua zile, au rnancat toata hrana speciei bastinase, care, in curand, a murit.

Situatia aceasta pare similara cu pleearea sovieticilor din tara noastra, tara [iind acoariul, si decimarea populatiei bastinase de catre 0 specie autohtona, dar - culmea! -, mult mai lacorna, comunistii,

Cam astea ar f mecanismele biologice, dar ele nu explica cinismul, ura in sine si caderea in neant. .

Fe parcursul istoriei, romanul a fost multa vreme invecinat cu "omul asa cum nu trebuie sli' fie". Dar, paradoxal, vecinatatea aceasta nu i-a distrus amenia nativii, ci i-a intarit-o. La un moment dat insa, dintr-o data, s-a vazut fata in fata, in propria ~ara, cu propriu-i frate, roman, intr-o posrura diabolica. Pentru omul care traieste perpetuu in prejudecata progresului continuu, exista erori, greseli corectabile, dar nu caderi, prabusiri, In vreme ce, pentru Omul Rasaritean, comunismul nu este 0 greseala, 0 eroare ideologica, ci 0 ciidere demonicd.

Lipsa de intelegere a tragediei riisaritene din partea lumii Iibere denota 0 fixitate menialii ce se pregiite;;te de pe acum sa recidiveze. Exists, in medicina chineza traditionala, 0 diagnosticare cel putin ciudata pentru reflexele medicinei clasice europene: 0 alta. perspectiva asupra functiilor organelor interne,

Astfel, intestinul gros este responsabil eu transportul si eliminarea deseurilor preluate de la intestinal subtire. dar mai este responsabil si cu eliminarea deseurilor mentale care blocheaza flexibilitatea rnentala. Deci 0 disfuncjie a intestinului gros poate sa duca la 0 constipatie, in sensul clasic aJ cuvantului, dar, in aceeasi masura, poate sa duca si la 0 consiipaiie menialii.

1ntr-o asemenea stare mentald se afla lumea civilizata de azi, incapabila sa inteleaga tragedia fara precedent a Omului Rasaritean, Un papar umilii de istorie, dar fniiltat de Dumnezeu.

"Soeatitori/ar, socotiii, calculnii, cit a voastrii e lumeal" (jean Jacques Rousseau).Obsesia miisuriiiorii, in stiintele exacte, Incepe o data cu critica radicala a lumii sensibile, cand "clecizia lui Galilei de· a instaura 0 cunoastere geometrica a universului material nu interneiaza numai stiinta moderna ci dace la substituirea corpului sensibil Cll un corp pana atunci necunoscut, corpul stiintific,

Aceasta exiraciie a sensibilului din om are drept consecinja faptul ca Iegile viejii devin cele ale unei realitati straine, 0 realitate oarba, care nu simte, care nu gandeste. care n-are nici 0 legatura cu eea a vietii noastre. ~i astfel, sarutarea pe care ~i-o schimba intre ei iubitii nu mai este decaf un bombardament de particule microfizice" (Michel Henry).

Marea deturnare de Ia umanismul teocentric la eel antropocentric, pe care 0 surprinde citatul de mai sus, a adus cu sine nesocotirea valorilor transcendentale.

Decizia intelectuala a lui Galilei de a face acest mare reductio asupra naturii avea, desigur, la vremea respectiva, ca ;;i acum, valoare metodologica de studiu. Orice ~tiinta 1;;i reduce premeditat campul de observatie, tocmai pentru a-l avea sub control. Acest camp mic devine unul al competentei stiinjifice: dar cum ramane cu celalalt, considerat de aici inainte un camp al incompetentei stiintifice :;;i un ocean al necunoasterii in general?

Geometria exista si inainte de Galilei, intuitia lui majora a fost sa 0 extinda: dar piicaiul sau fundamental a fost sa 0 transforme intr-o superstiiie a cunoasterii totale. Aceasta superstitie

154

155

s-a Intins pe durata mai multor secole, transformandu-se din metodologie a cunoasterii stiintifice in dictaturd gnoseologici:

Mult s-a chinuit stiinta sa iasa din propria-i izbanda. devsnita, intre tirnp, corecliiudine $tiintificii; mult i-a trebuit sa iasa din aceasta zodie a masurabilului,

"Exista anumite proeese fiziee :;;i marimi fizice determinate, pe care natura reuseste sa Ie ascunda observatiei si sa Ie faca inaccesibile W10r teste experimentale", sublinia Niels Bohr. Dar toemai aeeste elemente metafiziee ale teoriei sale l-au incitat pe Heisenberg la 0 noua obsesie a masuratorii.

Exista in spiritul uman aceasta pulsatie de diastola ;;i sistola a ratiunii care se erede cand atotcuprinzatoare, cand l:;;i traieste febril criza limitelor ei. Construindu-si, cu buna 9tiinta, o metoda epistemologica din care indeparta deliberat nemasurabilul metafizic al lui. Bohr, Heisenberg porneste la lucru in zona stricta a masurabilului. Dar rezultatele la care ajunge sunt, paradoxal, inceriitudini ~timtifice; in fond, el descopera a alta metafizica, cea a incertitudinii.

Nostalgic dupa obsesia cauzalitatii, des pre care spunea Einstein cil 0 are fiecare om de stiinta, Karl Popper opune acesteia, in final, 0 alta metafizica: metafizica cauzaliidiii; iar dad" adaugam acestora si reflecjia lui Bergson asupra a ceca ce el a numit 0 metafizicii a cunoasterii, putem spune ca era mdsuriitorii, obsesia ei, si-a gasit sfarsitul aporetic, ca 0 ultima incapatanare - nu in credinta, ci in surogatul ei, metafizica.

inradacinarii acesteia orgolioase a spiritului faustic, Omul Rasaritcan li raspunde: "Metafizica este ratarea mantuirii" (Nae Ionescu).

$i totusi, profejia geniala a lui Jean Jacques Rousseau, din Contractul social: .Socotitorilor, socotiti, calculati, ca a voastra e lumea!", se-mplineste sub ochii nostri, Traim lntr-o lume nu din ce in ce mai masurabila, ci din ce In ce mai supusa penibil rnasurabilului. Masuram orice, nu ne e jena de nimic!

Secolul XX a debutat eu cxpericnta unui doctor american (dr. Ducan MacDougall, in 1907), care nu s-a sfiit sa masoare ... sufletuI. Experienta este macabra, dar este consecinta imediata a

spiritului stiinjific castrat de credinta. Un muribund a fost cantarit cu cateva minute inaintc sa moara si, dupa deces, la alte cateva minute, a fast cantarit din nou. S-a constatat la cantar 0 diferenja de 56 de gr. (materie gazoasa). Concluzia a fast rapida si precisa: sufletul unui om cantareste 56 de gr. de materie gazoasa!

Oare edt 0 fi cdntdri: sufletul neamului romdnesc inainie !ii dupd comunism?

Pesemne ca in acestea este sensu! la care s-a gandit Auguste Comte, cand i-a numit pe top. acestia "veterinari umani"!

Si, poate, in acest sens, daca n-avem bunul sim] si onestitatea sa lasam identitatea In mana lui Dumnezeu, macar sa 0 las am, din minim instinct, fizicii cuantice, ca aceasta, eel pujin, este probabilistica, se ocupa de fenomene care nu sunt tangibile si care sunt, in ultima instanta, neobservabile.

- Care este profesia ta?, intreaba un reporter de la BBC pe un sef de trib aborigen.

- Meseria mea esie sli-ti aduc aminie, raspunde aborigenul, Cred ea noi, romanii, ar trebui sa ne angajam la intr-o asemenea activitate - exercitii de anamnezd - eu cei care ne ancheteaza cidie, istoric, asupra identitatii, Sa le aducem aminte ce au facut eu noisi din noi.

- Ai fast oreodaiii prin piidure?, it intreaba, de data aceasta,

seful de trib pe rcporterul BBe.

- Da, raspunde surprins aeesta.

- Si te-a! uiiai la copaci?

- Dal, raspunde si mai mirat reporterul.

- $i n-ai observat cii ~i copacii se uitli la tine?

E timpul sa ne Intrebam: cine pe cine priveste, cine pe cine mascara si, mai ales, eu ce ochi?

o doamna, antropolog american, facea un studiu de la distanti'i asupra poporului roman, in 1943. Ce este interesant este faptul ca analiza interpretativa a reactiilor poporului roman, in perioada celui de a-I doilea razboi mondial, este faeuta din pers-

156

157

pectiva raflexului gandirii de tip limitativ-evenimenjial, istoric ~i politic, fara nici 0 conotatie de alta dimensiune.

La acest microscop, sub ale carui Ientile "obiective" se dcsfasoara pulsul emotional !?i tainic al unui neam, nu numai cu a alta forma mentis, dar si CUI un alt suflet, putem vedea rastumat felul de a gandi si de a simji al celui care ne observa. Lectura strict ,,9tiintifidi" :?i politics a unor evenimente este total opusa firii romanesti.

Sfantul Nicolae Velirnirovici, din Serbia, spunea despre romani ca sunt un exemplu de credinta: Ii rnulturnesc lui Dumnezeu cand au recolta, iar atunci cand n-au, nu dau vina pe Durnnezeu, ci se gandesc La pil.cate. Ochiul antropologului observa, cu distantii obiectivif, "superstitia crestina" a poporului roman vizavi de dezastrul natiunii in razboi,

Acest "la disianiii" imi aduce aminte de 0 poveste orientala, in care doi calugari budisti traversau un rau furtunos, pe 0 punte asezata la distantii. Unul dintre calugari, curios, il intreaba pe celalalt dad! stie ce adancime are raul. Iar celalalt, in loc sa-i raspunda, il impinge in apa, Abia atunci, eel aruncat in apa, nemaifiind la distanfii, a masurat si alte masurabile decat cea initiala, Si anume, pe langa adancimea raului, a masurat sensibil: temperatura scazuta a apei, viteza periculoasa a raului: §i a mai masurat a nemiisuraoild, mai pretioasa ca taate: frica de a nu se ineca.

Aruncati-i de pe acest pod Ia distanta, in apa pcriculoasa a istoriei noastre, pe mai multi obseroaiori de la distanta; ;;i atunci, cartile despre istoria noastra s-ar scrie altfel, ar fi mai meditative, mai profunde ~i mai drepte. Lasati-i sa inoate mapa de iad a Aiudului, a Sighetului, a Pitestiului, pe cei care fae astazi studii de la distantii asupra totalitarismului si-o sa vedeti ca nu vor rnai fi specialisti, ci vor deveni victime; ~i, printre ei, poate se va gasi si vreun marturisitor, Istaria contemporana are nevoie acum mai mult ca oricand de marturisitori.

Ei, miiriurisitorii. sunt singurii care pot da miisura adeviiratii a identitiifii neamului romdnesc.

Prancezii spun cii popoarele fericite n-au istorie. Pesemne ca cele nefericite se mcarca ~i cu istoria netraita a celor fericite. Toate [amiliile fericite se-aseamiinii inire ele. Fiecare [amilie nefericitii este nefericita in felul ei.(Lev Tolstoi)

Cerandu-i-se sa defineasca conceptul de natiune, Alexandru Dragomir, unul dintre marii nostri filosofi, fost elev, printre altele, ~i al lui Heidegger, face un demers de metoda fenomenologica asupra conceptului de natiune,

Rearnintind ca, in conceptia lui Aristote], existenta este forrnata din substanta - Gusia - (casa, porn), sau are dimensiune temporals (ziua, razboiul), subliniaza ca natiunea se circumscrie in zona existentei temporale, care este caracterizata prin vesnica schimbare, dovedind mereu altceva :;;i continand, in ultima instanta, straturi de exisientd.

Dimcnsiunea temporala nu este tangibila fizic, pe ea nu se peate pune mana, ca In cazul ousiei (casa, porn). Natiunea ca existent apartine acestei dimensiuni. Ea este facuta din timp~i in iimp, ceea ce ne translateaza rapid din domeniul realitatii in eel al semnificatiei. Natiunea este acest mod de a fi, temeiul ei nefiind ousia ("substanta"), ci dimensiunea temporalii, iar esenta acestei dimensiuni tine de domeniul sernnificatiei.

Orice sernn, spune Alexandru Dragomir, "trimite la ceva, se raporteaza la ceva. 0 sageata care devine indicator nu mai este sageata pe care 0 slobozesc din are, ci un semn, adica ceva care trimite la aJtceva dedit la sine insusi".

$i astfel, un teritoriu fizic oarecare, un spatiu geografic, masurabil si cartografiabil, devine PENTRU MINE pairia mea. Un fenemen Iingvistic devine PENTRU MINE limba mea. 0 istorie oarecare devine PENTRU MINE trecuiul meu.

Isioria poate sa fie, astfel, tragem concluzia, 0 suita de evenimente, dar irecutul cornporta in substanta lui 0 suita de semnificatii ale acestor evenimente. In felul acesta, natia se defineste ~i ca inuestiiie a ornului in timp.

in spatiul realitatii, semnificatia acestora: limba, trecut, tara, "devine pentru mine ob-iectum, adica pot fi vazute din afara, cu detasare, ea eeva aruncat in fata ta :;;i care poate fi considerat

158

159

si eontemplat ea atare. Intrand i115a in dorneniul de scmnificajie, ele devin sub-iectum, eeea ce inseamna ca eu rna aflu dedesubtul lucrului care mi se-ntampla" (Alexandru Dragomir). Demonstratia se incheie metaforic, filosoful facand 0 analogie lntre ccle don'a atitudini ~ ob-ieetum si sub-iecium ~ §i aceea, total diferita, a doctorului care consulta si a bolnavului care patimeste boala: eel din urrna este sub-boala sa, 0 indura.

Aceasta raportare a unei realitati obiective la MINE devine intraductibilii si netransmisibilli, nu poate fi vehiculata in termeni rationali ramanand astfel una subiectiva si irationala, In consec~ta, ja:a este "tot ce-am investit material §1 sdflete9te de-a Iungul tirnpului intr-un anumit teritoriu geografic, istoric si lingvistic: dar aeest teritoriu intreit rn-a investit pe mine ca roman" (Alexandru Dragornir).

Incercand sa duca judecata la nivel de imagine, adica sa cuantifice in alt sistem de referinta ceea ce e greu de cuantificat la nivel de concept ~ 0 imponderabilii =, Alexandru Dragomir descopera, in chip minunat, aceasta granita dintre ousia ("substanta") si dimensiunea ternporala, mai bine zis intre oizibilul puterii istoriei §i insnzibibi! puterii ,lui Dumnezeu, pe care 0 ilustreaza eu fragmentul eminescian din Scrisoarea a Ill-a, al intalnirii dintre Baiazid si Mircea eel Batran.

Imi permit sa reamintese ~i sa comentez raportuI intalnirii, ca 0 continuare a gandului filosofului, Baiazid traieste uimirea opozitiei din partea unui nimic istoric:

veacurilor: s-a ocupat cu imblanzirea celor din ju.r. Vulpea ii spune Micului Print: de vrei sa ne tmprietenim, imblanzesterna. Am vazut aceasta vocatie ratata, a poporului roman, deMic Print Incercand perpetuu sa imblanzeasca ceea ce nu era de imblanzit si sa se imprieteneasca eu neprietenii din fire. $i poate ca lucrul acesta l-a facut pe Gheorghe Bratianu sa.spuna ca singurul prieten al poporului raman este Marea Neagra. De aceea, a§ spune ca acest popor are a singuriitaieistoricd de dimensiuni tragice.

Cum, eand lumea mi-e deschisii a prioi, gfinde§ti cil pot Ca fntreg Aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?

De-o ft una, de-oft alta, ce e serfs §i pentru 110i, Bucurosi le-om duce ioaie, de e pace, de-i riizboi'

Este raspunsul dat de Mircea lui Baiazid. Este, de fapt, raspunsul popoarelor vesnic erueifieate de 0 istorie barbara.

Mai tarziu,peste sute de ani, undeva in America de Nord, un sef de trib indian, aflat in fruntea alor sal; inarmati eu arcuri :;;i sageti, adunati sa"$i apere tara cotropita, privea dincolo de mille de soldati colonialisti inarmati cu pusti :;;i tunuri, spunand: "Ce zi frumoasa de murit este astazi!". Dupa masacru, s-au scris :;;i se scriu mii de tomuri despre identitatea indienilor. $i unul :;;i celalalt, si domnitorul Mireea gi indianul american, anuleaza agresivitatea §i puterea vizibila a istoriei printr-o atitudine neasteptata: 0 impacare cu moartea, dar nu ea fatalism, ci ca trecere in nemurire.

Instinetul de conservare biologica este anulat eu un these incredibil, Adversarul se astepta la friea, disperarea si groaza celui strivit de forta vizibila a sa. ~i, brusc, se intalneste cu 0 scninatate dincolo de curaj. Am putea spune ca eubetania neamului esie formaM din prioirea calma a eterniiiiiii, coniempldnd istoria.

Intorcandu-ne la confruntarea dintre Baiazid si Mireea, sa reamintim ea acesta din urma ii Opll_l1e inamicului sau nu numai seninatatea dincolo de marginile firii, ci :;;i 0 confruntare atipica pentru fiara istorica:

Ciotul fiind prezenta in istorie a lui Mircea eel Batran, Raportul dintre cei doi trebuie analizat mai profund, pentru ca el denota atitudini diferite, plecate din substanje umane diferite, si, in ultima instanta, din credinje diferite.

Nietzsche spunea undeva cil "nu poti cere fiarei sa nu fie fiara", dar, eel putin, adaugarn noi, sa-ncerci sa 0 imblanzesti. ~i cam aceasta a fost indeletnicirea poporul roman de-a lungul

N-avem osti, dard iubirea de mo§ie e UI1 'zid, Care nu se fnspaimtintii de-a ia faima, Baiazid.

J60

[61

Va fi fost, probabil, pentru prima oara cand sultanul.obisnuit sa-ngenunchezelumea cu sabia, era provocat la un alt fel de confruntare, Pe harte lumiicotropitc de el a vazut si a intalnit numai spaima ~i groaza concreta, fizica, Acum i se propune sa lupte. cu 0 imponderabilii - iubirea de mosie -, care nu are tearna, i se propune sa lupte nu cu 0 armata, ci cu 0 stare de spirit.

Alexandru Dragomir aminteste numai un singur raspuns dat lui Baiazid de Mircea:

cit: "Moise Ii duce pe evrei spre Tara Fagaduintei, teritoriul care aparent lipseste: exista, de fapt, sub forma fagaduintei; ceea ce nu i-a unpiedicat pe evrei sa devina un popor; :,;i inca, unul foarte puternic".

Cand taneurile sovietice au invadat ~i distrus natiunea romana, neamul s-a retras in munti, in sufletele partizanilor, in aetul marturisitorei in atitudinea martirica din inchisori, in laerima ascunsa a celor ramasi in .Jibertate", in opozitia surda din inirna fiecarui roman. Acolo era tara. Si, data natiunea este facuta din timp :,;i in timp, ea are nevoie de spatiu, ca manifestare. Neamul, in schimb, are nevoie de spaiiu sufletesc. Acest spaiiu. sufletesc este locul unde Dumnezeu a sad it nearnul. Astazi, mai mult ca oricand, se atenteaza la acest ultirn refugiu al omului, ca sa fie distrus.

Nici 0 teroare istorica n-a reusit sa schimbe ornul pe dinIauntru . .[-a schingiuit, l-a torturat, l-aomorat, l-a fortat sa se lepede de credinta, dar n-a urmarit, cu perversitate criminal a, ani de zile, sa modifice :,;i sa distruga sufletul.

Tancurile sovietice ne-au ocupat lara, comunismul a vrut sa ne invadeze ~i sa ne mutileze sufletul. Astazi, pericolul disparitiei neamului este mai mare ca oricand: caci astazi se anesteziaza suflete, nu se mai chinuie; se adorm, nu se mai tortureaza: se cumpara, nu se mai v and; se incurajeaza spre nicaieri, nu mai sunt silite sa se dezica, Iar in inimile schilodite, neamul nu va mai avea tara.

Tara neamului este inima nefntinaUi ce priueste spre Dumnezeu. .Numai inioarcerea noastrd catre irecui nedii Jarfa Japtelor de azi" (Nicolae Iorga).

$i in sensu] acesta putem spune ca identitatea inseamna :,;i memoria inimii, nu memorie resentimentara, ci ceea ce inima nu ne-a lasat sa dam uitarii.

Ingerii dizuti Ii cer lui Dumnezeu golul total, uitarea, dar Dumnezeu nu admite golul, spune parintele Ghelasie de la Prasinei, $i tot el adauga: .Pacarul aduce tocmai golulde Memorie, eu pierderea IDENTITApI, pana la sornnul-intunericul, zis moarte. Pierderea MEMORIEI se mai asociaza cu iadul, Iadul

... tot ce miscii-n tara asia, raul, ramul,

Mi-e prieien numai mie, iara fie du§man ii-este. Dusmiinit uei fi de toaie. Jiira a prinde chiar de veste.

Este aceasta, poate, cea mai frumoasa definire a neamului, coborat In miscarea istorica: ACATISTOS ~ miscarel Fiinja neamului In miscare catre DumnezeuFiinja neamului iese din virtualitate in concretul istoric, dar invizibil, intr-un tot imponderabil, pe care fiara istorica nu poate sa-l adulmece: rtiul, ramul,/ mi-e prieten numai mie. .

Este 0 alianta fara precedent, venita din senin si marcata de prieienie.

Alexandru Dragornir i~i incheie demersul fenomenologic aratand ca natiunea, facuta din limp, este 0 forta uriasa, dar, fiind proiectata in timp, va cunoaste, vrand nevrand, precaritatea pe care 0 presupune acesta.

Aiei trebuie facut~ distinctia, cred eu, dintre fiinjialitatea ontologica a natiunii si cea a neamului,

Caci natiunea, fiind facuta din timp :,;i in timp, '!Ii are prezenta ei li:nitata istoric. Dar, ceasul bate, iimpul trece, oremea sUi (ii uremuieste, spune poporul roman. Prin urmare, in vreme ce natiunea, ca un construct, este fiicii a iimpului, neamul este copil al oremii care oremuieste.

"Timpul mort si-ntinde trupul :,;i se asterne-n vesnicie", ·spu.\1.e tot Eminescu. Asternut in vesnicie este neamul, ca chip al lui Durnnezeu in lume. Undeva, Alexandru Dragomir intuieste diferenta, dar nu 0 crediteaza specificand-o, atunci cand arata

162

16j

este infricosatorulcosmar al memoriilor ee nu se pot §terge, ee reapar fantomatic in golul de Memorie. Cosmarul eel mai adanc este chinul reamintirii numelui propriu".

Tocmai de aceea se fac astazi atatea eforturi pentru a se crea golul de Memorie, caci.aducerea aminte ar crea, eelor car~ au actionat criminal asupra propriului neam, chinul reaminiirii numeiui propriu. Viata trista de azi ne face sa staruim in arnaraciune, dar sa nu ne las am biruiti de ea, pentru ca "radacinile amaraciunii due la pierderea Memoriei", spune SfantulAposto! Pavel.

A nu te intoarce eu toata fiinta la memoria neamului 1nseamna a prelungi zodia pacatului, in care ne aflam, a carui pedeapsa va fi uitareade sine, sau neantul, moartea de viu.

Antrenamentul de uiiare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inirna sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, 0 data cu trecutul, dispare :;;i viitorul, EI, omul de azi, pedaleaza zadamic intr-un prezeni continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului - :;;1 aceea distorsionata - inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii, 0 autoizolare in prezentul totaLar fi, pentru noi, 0 sin~cidere fara precedent 1n istoria lumil. Aceasta izolare in azi; In acum, este creata : prin accelerare continua. 0 umanitate biciuita de prezent, in vireza asta continua, sta cu capul in piimant. Nu-l va mai ridica niciodata spre stele. Puscaria prezentului utilitarist fiind celula cea noua a detinutului de azi,

"Viitoml, umbra", spunea Mihal Eminescu: aceasta umbra a viitorului este creata de pozitia noastra din prezent, iar pozitia noastrii' in prezent devine vertical-bipedanumai daca privim in trecut r;;i ni-l asumam, Hegel spune ca pozitia bipeda este pozitia spiritului divino Ca sa recastigam aceasta pozitie, trebuie sa ne recu perarn fiintial, cinstit r;;i curajos .trecutul.

Oilr a gandi astazi ca MEMORIA este forta fundamentals a prezentului si a viitorului pare 0 absurditate, intr-o lume ce traieste paradigmatic clipa,

Obiectia adusa de Descartes ideii atractiei la distanta a corpurilor grele se exprima astfel: "Cum arputea 0 planeta, A,

sa cunoasca prezenta unei planete B decat printr-o transmitere de informatie care tine de ocultism, si nu de 0 §tiinta rationala?", 'P~rafraza~d, am putea spune: eum ar putea un eveniment, petrecut acum cateva sute de ani in inima unui popor, sa marcheze esenjial reactia lui de azi?

$i totusi, gravitatia existiil Cad memoria asta inseamns: atractia de la distanta, lar un neam larii graoiiatia memoriei este

, 1 ' .

sortit pieiriil

Hristos ne-a daruit aceasta minune, caci 'iniUtarea sa nua fost sinonima ell disparitia lui din lume; Liturghia fiind 0 astfel de reactualizare in prezent, memoriaca viata-amintire, nu ca simpla amintire, Camasa lui Hristos, pusa infiecare Duminica la biserica, te dezmargineste de prezentul minor :?i-ti reda respiratia prezenta, acum §i aici, a integralitajii tale. Haina memoriei actualizate te reface ca am. Cad recursul la memoria neamului nu creeaza 0 vale a plangerii continue, un paseism al fricii de prezent, ci il ridica pe om din malul mediocritatii la demnitatea autenticului, anuland frica de moarte si inlocuind firesc progresul umanitatii eu desiivtirrirea jiiniei.

Memoria - ca un coeficient de putere §i nu ca refugiu al slabiciunii! Memoria - ca demnitate r;;i nu ca frica a marturisiriil Memoria - caviata vie ~i nu catrecut mort! Memoria - caun permanent duh al nelinistii pentru cei ce au gresit §i ca 0 vesnidi camasa a pocaintei lor in fata lui Dumnezeu! Memoria ~ ca re-ndriigostire de poporul roman, ca eliberarea noastra din iadul uitarii si ca reintrupare aneamului intru Hristosl

Ar;;a sa ne ajute Dumnezeu!

164

165

Lumina de am side neam romanesc"

Parinte Atanasie, lumina de om ~i de nearn romanesc, iata, a sosit clipa despartirii, Cine de cine se desparte, Parinte?

Caci nu despre tine am sa vorbesc, ci am sa vorbesc cu tine. Se despart viii de rnorti. .. Cine este viul ~i cine este mortul? Mi-ai spus intr-o zi,in chilie, ca cineva p-a spus: "ViuIe!". Nu [i-a spus: "Monahule!". Asa vin ~i eu ~i spun: Viule intru Domnul, ce trista-i clipa desparjiriil ... ,~Ce rau Ii pare sufletului dupa trup, atunci cand vine clipa despartirii!" ... Dar ruParinre, esti sufletul si noi suntem trupul. Caci tu esti Viu intru Domnul $i morti suntem noi. .. Am vazut ... r am vazut cum ai infruntat moartea, dar mai intai am vazut cum ai infnintat viata ...

Ai inchis ochii, Parinte, dar nu i-ai inchis ina~te de a ni-i lumina noua. $i eu stiu ca n-ai murit, pentru ca esti Viu lntru Domnul. .Ce! ce crede in Mine, desi va ft §i murii, viu .va ft, iar la [udecad; nu va vetti, cdci s-a muiai de la moarte La uiatii". Deci, Viule intru Domnul, Parinte Atanasie, eu am stiut ca n-ai murit, am stiut doar d. ai murit cu mult inainte pentru lumea aceasta. Cand ai murit tu, Parinte Atanasie? Ai murit atunci cand lumea aceasta F-a pus catuse la main! §i la picioare, la mainile ~i la picioarele tale de copil nevinovatCand te-au inchis in puscarii, atunci ai murit pentru lume ...

De ce te-a inchis lumea aceasta, Parinte? Pentru ca p-ai iubit neamul ~i l-ai iubit pe Dumnezeu. Atunci pesemne ca sufletul tau a murit pentru lume, dar tot atunci sufletul tau a inviat pentru Dumnezeu, caci, in celula neagra in care erai inchis, fiii risipiti $i fiii smintiti ai acestui neam ii chinuiau pe fiii

• Cuvantare rostita la inmormantarea Parintelui Atanasie, la Manastlrea Petru Voda, In data de 4 martie 2008.

166

lui credinciosi. Ce-ai putut, tu, Parinte, sa gasesti, dedit lumina lui Dumnezeu? Ce-ai putut, tu, Parinre, sa gasesti in torturile cumplite pe care populatia satanizata a Romaniei Ie facea poporului roman crestin, decat mila lui Dumnezeu? Cine venea la tine in celula, Parinte, sa te rnangaie? Cine venea, Parinte, la tine sa te tnrareasca? Venea Iisus ...

La fratii tai crestini, Iisus a coborat in celula, cum spunea fratele tau de suferinta si credinta, Radu Gyr. Restul poporului

tau unde era, Parinte? .

Eu stiu cand ai murit, :;;i de aceea spun: Viule Parinte intru Domnul, ai inchis ochii, dar nu inainte de a ni-i deschide noua pe care ne lasi In aceasta lume. r

Te-arn cunoscut in aceasta rnanastire. Te vedeam printre monahi, ca a Iurnanare vie, si, cand m-am apropiat de tine, mi-am dat seama ca tu ,erai facut din ruga.i. Era rugaciunea aceea tainica,pe care p-ai purtat-o in inima, ca sa zdrobesti zidurile inchisorii. Te-am vazut pazind manastirea, ca sa nu se risipeascii sufletul romanesc haituitIn tara, te-am vazut in aceasta cetate crestina, ridicata de Parintele Iustin Parvu, ca sa pazcasca nearnul.

Inu va fi dor, Parinte, imi va fi dor de inteligenta ta, de libertatea ta nefireasca, in acest ghetou in care inca starn, Ce libertate.nefireasdi aveai ... Imi sopteau doctorii de-o boala cumplita care te-a cuprins si murmurau cu frica - cad toti se infricoseazain fata mortii.Tar tu imi spuneai: "Sufar de i~chisoare, Dan Puric, nu sunt bolnav de boalal". $i eu vedeam' ca sufereai de neam distrus, de tara urnilita.

Unde te duci tu, Parinte, si unde ne lasi pe noi?.. Tu, Parinte, abia acum p-ai gasit locul, did groapa ce te-asteapta nu poate s~ te ingroape .. Groapa ce te-asteapta nu va ingropa nici rnacar un trup, ci .va ingropa un bulgiire de suferintii '~i de durere, Inca un suspin va inghiti pamantul romanesc plin de suferinja. Trupul tau se va transforma in tarana, dar va fi tarana care ne iubeste $i va fi caramida vie a acestei manastiri, asa cum dincolo

167

de rau mai este 0 caramida vie', care a .refuzat sa fie ingropata in alte parp gi pe pamant strain, ~i a vrut sa fie ternelie pentru aceasta cetate ortodoxa. Acolo te duci tu, Parinte, ca sa fii caramida vie pentru aceasta manastire gi pentru acest.neam, Ti-ai iubit neamul, Rar rni-a fost dat sa vad un om prin care sa traiasca tara atat de viu, rar mi-a fost dat sa vad un om care pastreaza in el 0 inima de voievod! Cum se refugiaza cateodata sufletul unui nearn in inima unui om ...

La tine, Parinte, am venit ea sa intreb: "Ce facem acum, cand identitatea noastra ca neam e dinnou pusa in lanturi, cum sa discutam.Parinte, eu cei care ne ataca credinta? Ce dialog Sa avem?", $i imi adue aminte ca te-ai uitat la mine ~i mi-ai spus: .Acelora care calca neamul ~i care calca credinta, sa Ie spui atat: mars de aici!", M-ai tnvatat dernnitatea. Te-am vazut cum ai blestemat demonul, ca raul sa nu intre in neamul rornanesc,

M-ai invatat sa nu stau de Yorba cu raul. ..

Unde te dud tu, Parinte? Te dud la viii tai la fratii tai de credinja, care s-au jertfit pentru neamsi tara. Te.duci la voievozii nostri si te dud la sfinti, ca sa le spui eli suntem un neam de neinvins, ca ne-a umilit istoria, dar rie-a inaltat credintaIn Iisus Hristos. Acolo te dud, Parinte! In sfarsit, int;e ai tail '

Eu stiu ca un monah se roaga lui Durnnezeu tot timpul, Eu te-am vazut pe tine, Parinte, rugandu-te si cand mergeai prin manastire .. , Cand Ii priveai pe oameni!

Imi va fi dor, Parinte, de tine, de inteligenta ta nefireasca §i de libertatea fa nefireasca, intr-un nearn care ;;i-a uitat libertatea, intr-un nearn care nu mai vrea sa judece.Jmi va fi dor de tine, Parinte.vde delicatetea ta, dar si de forta ta extraordinara.

Ce pop. tu, tarana neputincioasa, sa acoperi? Vei putea ingropa lumina vesnica a lui Dumnezeu? Cad langa tine, Parinte, am vazut neputinta mortii, am vazut frica ei. Ce demn ai Intampinat-o, ca tot neamul acesta! Nu ti-a fost frica 0 clipa, pen-

tru ca tu ai vazut-o demult, prin puscarii. $i ai murit atunci, in lnchisori. Cate nopti de groaza ai petrecut, Parinte, p1angand pentru neamul asta? Cite torturi ai vazut, Parinte, ~i ai suferit? Cum ai vazut intregul neam torturat, floarea acestei tari? Tot tineretul si tot ce-am avut mai bun in tara, tu i-ai vazut chinuiti ~i nu te-ai Iasatl Ai marturisit credinja in plin iad! $i-atun~i ca~a~a sufletului tau s-a sfa~iat de durere si-ai murit pentru nor, Aceasta este boala care te-a rapus, Monahui nu ia nimic cu sine. Ia doar ce are pe el.

in chilia ta vern gasi medicamentele cu care ai ajutat pe monahii de aid si pe cei care veneau sa-ti ceara ajutor. Medicamente pentru trupsi pentru suflet. tn chilia ta vom gasi cacti, vom gaSl 0 cruce, dar nimeni nu va gasi ce VOl gasi eu ... Monahii nu iau nimic cu sine. Acestea sunt ale manastirii. Parinte, te vom duce acolo, 1a tarana aceea neputincioasa, ca tu sa fii ca_ra~ida. a manastirii, iar eu rna voi 'intoarce in acea noapte trista, pe care tu at traversat-o pe pun]i de lacrimi, Cli dragoste in inima pentru tara aceasta chinuita. $i-ti voi lua un lucru pe care l-ai ascuns lumii, pe care nu l-ai aratat nimanui, dar care tia dat tarie: pe care 11 pastrai nu ca sa te razbuni, ci ca sa. nu uiti de izbavirea pe care F-a dat-o Hristos. Am sa Yin, Parinte, intr-~ noapte 9i am sa iau catusele pe care le tineai sub pat si am sa le zdrobesc! ...

Dumnezeu sa te odihneasca in odihna lui sfanta, lumina de om si de neam romanesc, caci eu neodihnit 0 sa fiu pana cand acest popor nu va fi liber!. ..

• Este yorba de parlntele Gheorghe Calciu, care a lasat prin testament sa fie tngropat la Manastirea Petru Veda, refuzand sa fie Ingropat in America sau in alta parte in Romania.

168

169

Dan Puric, un foe nestins

Silueta pregnantii si voce singulara in care se eontopesc omul, artistul, ganditorul ~i cetateanul.

Dan Purie este, Ia urma urmei, 0 constiinja inalta a vremii noastre, Cu 0 energie neistovita, rnanat de 0 vocatie dominato are, el creeaza incontinent, distribuindu-se in arta teatrului, in arta pedagogiei teatrale, in arta retoricii verbale ~i aceea a omului public, gratificandu-Ie cu excelenta, dar fara sa se imparta. Crede nezdruncinat in puterea germinativil a spiritualitiltii noastre romanesti de tip rasaritean si in dainuirea sa valorica.demna, angajata in dialogul cu alte viziuni asupra Iurnii, ~i deplange precaritatea ei de azi, produsa de 0 istorie inumana.

Incoruptibil, glasuI sau se aude din ce in ce mai mult, iar simpatia §i pretuirea publica pentruel cresc, asa ineat se prezinta ea 0 referinta bineasezata, Citeste irnens, dirt! de mare valoare din domeniul ~tiintei, al filosofiei, esteticii, teologiei, psihologiei, ale caror idei, atunci cand e cazul, le pune .Ja lucru" (cum zicea Hegel. despre concept), fara obedienta culturala, Hindea la el exista un centru de veghe §i 0 exigenta critica din care Be nutreste originalitatea lui, evidenta in tot ce zice si face. Initiativele lui, caci este un om la care Be ingemaneaza gandul cu actiunea, sunt marcate de 0 mare doza de noutate, eeea ce face, prin forta lucrurilor, sa se opuna rutinei canonizate §i banalitajii lenese, De aceea, el ni se infati§eaza ca un biruitor si deschizator de drum, dar aflat pe culmea inaltelor valori pe care noi, mostenindu-Ie activ, fara sa fim mosteniti de ele cu pasivitate, Ie denumim, generic, traditie.

Teoretic si artistic, in mod consecvent si eu argumentatie convingaroare, el pledeaza pentru pastrarea ierarhiei valorilor ~i cauta sa 0 legitimeze implicit, dar si pronuntandu-se explicit impotriva proiectarii ei in deriziune de catre instinctul gregar impresurator :;;1 medioeritatea zeflemitoarc. Vocea lui este :;;i un

17[

strigat de alarms privitor la disolujia aplatizanta ~i nivelatoare care ne terorizeaza modul de viata, voce din care strabate altitudinea morala exemplara si spiritul de fine]e pascalian, puse cu inspiratie seducatoare in slujba culturii romanesti, Grija pentru cristalizarea optima a constiintei noastre "de sine" si de a fi cunoscuta pe multe rneridiane culturale pe care le-a frecventat, ca fiind un "altceva" in concertul Iumii, a fost si ramane 0 constanta a conduitei sale de creator de arta, El este impovarat de "u§uratatea" aeestei .nobile misiuni pe care 0 resimte ea pe 0 datorie impregnata de iubire,

Dar nu oriel,' iubire, ci iubire crestina, caci Dan Puric este un ortodox autentic Am spus dt fiinta Lui este unitara, dar ceea ce apare nemijlocit este arta lui si discursul logico-verbal, vorbit sau scris.l'n ceea ce priveste arta teatrului, ca nudeu al ei, de 20 de ani, cu fiecare spectacol-opera, de grup sau individual, el rafineaza un Iimba] artistic propriu, angajat in spajiul spiritual unde cuvantul nu . are acces, 9i de unde seoate si nascoceste fermecaroare splendori in care se tmpletesc organic liricul, comicul §i dramaboo. fiiinddi iese din rand (sa pomenim numai de Hlestakov-ul lui, de Visul ~i de Don Quijote) §i ne arata ca se poate, trebuie sa ne mandrim eu el ~i sa-l incurajam in continuare.

Nimic morbid in arta sa, nimic macabru, lugubru sau agresiune ;;i violenta, ci tandrete sub forma ironiei blande ::;i invaluiri diafane cu humor de ordinul bunu!ui gust estetic, menite sa generezeun autentic katharsis. Operele sale speetaeulare sunt povestiri atragatoare, in absents si nu in lipsa euvintelor, ceea ee suscita, cu mult mai mult decat ele,inteligenta, intuitia i?i imaginatia spectatorilor.. Sclipitoare si uimitoare, imaginile pe care le construieste cat si surprinzatoarele asocieri de idei si plastics caracterizari ale anomaliilor eontemporane noua, carora le opune, nadajduind, activarea virtualei elite Inzestrate cu responsabilitate, sporesc increderea eelor care nazuiesc ief;lirea din haos §i intrarea in istoria autentidi. Publicul se aglomereazil. la spectacolele regizate de el sau in care el joaca, dar ceea ce este mai important este ca plead inseninat, cu sufletul mai bun (Ii cu mai multa incredere in restaurarea binelui.

172

Inflexiunile metafizice in arta sa yin sa eonsoneze cu atitudinea distincta si clara pe care 0 exprima in interviuri, a carei radicalitate ar putea supara pe unele spirite ancilare altor orientari, dar atitudineaInsasi respinge, prin natura ei, jumatatile de masura, $i el stie bine acest lucru.

Cartea aeeasta este rodul unor vaste lecturi, bine asimilate, argumentate insii eu 0 sensibilitate.rarisima ~i de 0 propensiune indepartata. E yorba de 0 atitudine cultivata indelung §i insistent, de orientare rasariteana in baza unui orizont cultural de universalitate, intrupata intr-un diseurs stralucitor bine inchegat ::;i argumentat urmarind cateva idei constante de baza,

Autorul Dan Purie este un "trezitor", intrucat rafineaza cunoasterea de sine romaneasca prin recursul la memorie stiind ea aceasta este calea inchegarii $i pastrarii constiintei de sine a unui popor. Sineceritatea-i n-ar fi suficienta, daca ideile lui n-ar avea ovaloare de adevar general. El crede nelimitat in ceea ce spune, spune ceea ce gandeste §i gande:;;te la regenerarea spiritului romanesc resuscitand. §i imaginatia-i bogata, spirit .maculat de vicisitudinile istoriei recente. Intreprinderea teoretica a autorului de revenire la puritatea originara a neamuluieste asemanatoars intentiei lui J. J. Rousseau, care ravnea la euratirea omului de zgura civilizatiei pentru a-I restitui si restaura puritatea inijiala ~i nu pentru a-I intoarce la fazele de inceput cum I-au interpretat unii.

Ca persoana, Dan Purie e. fermecator, ca vorbitorin public e fascinant, ca actor este original gi inspirat, ca pedagog este model elastic. El tnsusi este un exemplu pentru ceea ce nazuieste sa devenim toti, adica sa ne primenim, revenind din ratuteala (zapaceala),

Pe de alta parte, el este 0 constiinta asumata, ori aceasta inseamna dedicare voluntara in spatiul fara limite, dar fertil, al nelinistii. Prin ce face pe scena gi ce spune in fata rniilor de tineri care il aclama entuziast, si prin aceasta carte, eldestinde spiritul romanesc, 11 insenineaza eu humorul sau tandru, il cheama La regenerare, la a fi ceea ce este prin esenta, la demnitate si la sfidarea istoriei nefaste,

Cartea contine terne :;;i probleme de 0 actualitate dureroasa, asa ineat ea poate fi considerata 0 stradanie arhcologica

173

izbutita a etnicului romanese. Problema si ideea de identitate e privita analitic din mai multe puncta de veders si staruie asupra tensiunii: mutilare versus dainuire si regimul de exterminare versus taria credintei crestine, Najiunea :;;i neamul in cuprinsul aeestui diseurs sunt una :;;1 lmpreuna, concrescute, fac 0 valoare suprema pentru noi, dar care poate fi, cum sugereaza autorul, tara orgoliu, un model pentru aljii,

Imboldul acestei Iucrari este realizarea regenerarii demnitatii najionale si raspunsul la ispita interogativa a radacinilor. Ea se infiip:;;eazi1 ca un sublimat de ide! traite :;;i train ridicate la rangul de idee. Totodata, cartea este till simpton, printr-o con~tiinta sensibila, la fenomenul primejdiei In care 5e afla neamul ~i tara, subjiindu-si identitatea ca efect al globarizarii formale :;;i aI domniei eantitativului, care se contureaza tot mai precis la orizontul istoriei, aflata sub zodia sfarsitului, 0 istorie impersonala, fi'lcand elogiul diverettajilor marunte In defavoarea entitaplor istorice traditionalo si manate de spirituJ secularizanr :;;i desacralizant cu sorgintea In sccolul al XVIII-lea franeez.

Compararea intre Omul Rasaritean ~i omul globalizat al postmodernftatii, de asemenea,este 0 problema analizata In carte, si fata de care autorul ia atitudine lntemeiata. Avemin fata occnstelatis de reflectii antropologice, politice, morale, sociologice 9i religioase de tip crestin ortodox, ca tot atatea aspeete si probleme ale intregului care se nurneste Romania, cu toate etapele pe care Ie implica. Constelatia Ia care ne referim este eonvingilt.oareprin argumente :;;iatragatoare prin stil, A~ fi cel putin nemultumit daca cei care-I iubesc pe Dan Puric si-i admidi opera I-ar considera vedeta, Nu, aeest adjectiv I-ar degrada, mai ales de cand este banalizat prin toate dlile de comunicare, El e celebru prin continutul. ideilor, prin limbajul artistic-teatral pe care I-a creat, prin atitudinea curajoasa si dernna si prin arta de a produce invelisul acestora,

Orieine l$i iubeste tara si neamul, valorile lor identitare ~i perene, are, citind aceasta carte, ocazia unei intalnire simpatetice, mirabila si stimulativa, pentru solidarizarea cu ele,

Gheorghe CEAUSU

174

I

Cuprins

Urrnariji-l, citiri-l ~i-l veji ln~elege (lusti~ Pa~vu) 7

--. I t ortodox (Dan Ciachir) 10

Dan Puric, un apo oge

B· ·W .8

Matur poteca spre lsenc" ···.... 21

Dragostea, mai presus de arta : .

Sensul vietii, al morjii ~i al suferintei 34

.•. ',' 45

Zodia supravle)Ult1 ..

ti w , 66

Demnitatea cres ina .

Cauza si efect · ······ ···· ·· ·· .. · .. · · · .. ····· .. · .. · .. · .. 1~~

Cele trei priviri 132

~~: ~?::~.:::::::::::::::::::::::::::::::~:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: ~!~

Lumina de om ~i de neam romanesc , .

Dan Puric, un foe nestins (Gheorghe Ceausu) 171

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->