George Bacovia Poezii Plumb(1916) * Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar vestmântStam singur

în cavou... şi era vânt... Şi scârţâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, şi-am început să-l strigStam singur lîngă mort... şi era frig... Şi-i atârnau aripele de plumb. * Pastel Buciumă toamna Agonic- din fundTrec păsărele Şi tainic s-ascund. Ţârâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbuşi de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Şi răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Şi tare-i târziu, Şi n-am mai murit... * Decor Copacii albi, copacii negi Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre... În parc fantomele apar... Şi frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Şi pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... * Amurg Trec corbii- ah, "Corbii" Poetului TrademŞi curg pe-nnoptat Pe-un târg înghetat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de argint, S-aprinde crai nou, Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito, ah, "Corbii" Poetului Tradem... * Lacustră De-atâtea nopţi aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, si mă duce-un gând Spre locuinţele lacustre. Şi parca dorm pe scânduri ude, În spate mă izbeşte-un valTresar prin somn, şi mi se pare Că n-am tras podul de la mal.

roşii. mi-am zis singur. mă reîntorc spre casă. Sunt singur. Şi cad. Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc. amarăPrin ziduri vechi ce stau în dărâmare. murdară. topit de băuturăŞi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă... Ca Edgar Poe. tot aşteptând.. şi-am oftat. Iar în zarea grea de plumb Ninge gri. * Amurg de toamnă .. Prin ceaţă. "I-auzi corbii".Un gol istoric se întinde. Ca şi zarea. Şivoaie-n case triste inundarăŞ-auzi tuşind o tuse-n sec. Şi de lume tot mai singur. afumate. Tot trsărind. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare. recad. triste felinare. gândul meu se înnegri. Iar în zarea grea de plumb Ninge gri. Ori ca Verlaine..obosite. te-neci afară. Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat. * Sonet E-o noapte udă. De-atâtea nopţi aud plouând.. fără zareArd.Trist cu-o pană mătur vatra.... solitar. şi mă duce-un gând Spre locuiţele lacustre. Şi simt cum de atâta ploaie Piloţii grei se prabuşesc. cu paşi de-o nostimă măsură. Ca într-o crâşmă umedă. Apoi.. grea. * Gri Plâns de corbe pe la geamuri se opri. Prin întunerec bâjbâiesc prin casă. mai barbar.. şi mai tac din gură..

. şi-ncepe a-nnopta. de humă. Pe când.. şi sug.. * Tablou se iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Şi sânge cald se scurge pe canal. în zări corbii fug.Pe câmp la abator s-a înnoptat. Pustiu adânc. pe streşini de lemn. şi plâng..... E albul aprins de sânge-nchegat Şi corbii se plimbă prin sânge. Pe câmp sinistre şoapte trec pe vântDeparte plopii s-apleacă la pământ În larg balans lenevos.sunt eu la uşa îngheţată. Dar ceasu-i târziu. Plină-i zăpada de sânge animalŞi ninge mereu pe-un trist patinor. de gumă. * În grădină Scârţâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrâne. în ha. Ninge mereu în zarea-noptată... Şi-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. -Iubito..Amurg de toamnă pustiu. O palidă fată cu gesturi grăbite Aşteaptă pe noul amor.... şi râd în hî. Ascult atent privind un singur punct Şi gem. Şi frunzele cad ca un sinistru semn În liniştea grădinii adormite. Mă urmăreşte-un gând .. * Spre toamnă Pe drumuri delirând. Scârţâie toamna din crengi ostenite. Pe vreme de toamnă. discordant şi înfiorător. Şi-aud gemând amorul meu defunct.

* Pălind Sunt solitarul pustiilor pieţe Cu triste becuri cu pală luminăCând sună arama în noaptea deplină.. noroiÎn murmure stranii semite M-adaug şi eu în convoi. Doi plopi. Sau râd şi pornesc înspre casă.Ce mă îndeamnă: -Dispari mai curând! În casa iubitei de-ajung.. Sub tristele becuri cu razele pale..Sunt solitarul pustiilor pieţe.. iată. Sunt solitarul pustiilor pieţe. Şi nimeni nu ştie ce-i astaM-afund într-o crâşmă să scriu. Tovarăş mi-i râsul hidos. Pălind în tăcere şi-n paralizie.. şi cu umbra. Şi plouă. M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: -Dispari mai curând. * Amurg violet Amurg de toamnă violet. şi cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale. Şi-o chem ca să vadă cum plouă Frunzişul. Eu zgudui fereastra nervos. Tovarăş mi-i râsul hidos. în fund.. şi-un mort evreiesc.. apar în siluete -Apostoli în odăjdii violete- . Şi-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Sunt solitarul pustiilor pieţe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie. Dar. în târgul ploios. Şi mereu delirând Pe vreme de toamnă.. e moină.

Citeşte-mi ceva de la poluri.. Sau zilele mele.totunaAş vrea să le-nvăţ simfonia.. Spre geamuri.. Pe drum e-o lume leneşă. Mai spune s-aducă şi ceaiul... * Decembre Te uită cum ninge decembre. Şi ningă. Şi mână fotoliul spre sobă. văd voievozi cu plete... Mai spune s-aducă şi lampaTe uită. citeşte-nainte. Amurg de toamnă violet. zăpada-i cât gardul. iubito. Eu nu mă mai duc azi acasă... Ce cald e aicea la tine. Oraşul tot e violet. Şi vino şi tu mai aproape. Străbunii trec în pâlcuri violete. * Negru .Te uită cum ninge decembre. Şi-a prins promoroacă şi clampa... Amurg de toamnă violet. cochetă. Şi toate din casă mi-s sfinte.Oraşul tot e violet. Oraşul tot e violet. pe câmp. priveşteMai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. zăpada ne-ngroape. Potop e-napoi şi-nainte. Nu râde. citeşte-nainte. Din turn.. La horn s-ascult vijelia. Te uită cum ninge decembre. E ziuă şi ce întuneric. Nu râde. Mulţimea toată pare violetă...

Şi plâng şi eu. * Nevroză Afară ninge prăpădind. Şi noaptea se lasă Murdară şi goală. noian de negru. şi ploua. Şi-s umezi păreţii. Şi galbeni trec bolnavi Copii de la şcoală. amorul fumegaParfum de pene arse.. * Moină Şi toamna. Şi ninge ca-ntr-un cimitir. Vestminte funerare de mangal. Carbonizat. Afară târgul stă pustiu Şi ninge ca-ntr-un cimitir. De parcă ninge-n cimitir... noian de negru.. Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cânte-un marş funebru. Ea plânge. Negru. şi iarna Coboară-amândouă.. Vibrau scântei de vis.. Şi târgul stă întunecat. şi tremurând Pe umeri platele-i resfir... noian de negru.. Iubita cântă-un marş funebru.. Sicrie negre. şi plouă. Şi ninge ca-ntr-un cimitir.... Şi geme greu ca în delir. Şi plouă. În dezacord clavirul moare. de metal. Şi-un frig mă cuprinde- . Iubita cântă la clavir...Şi ninge. numai noian de negru. şi-a căzut pe clape.. Negru profund. şi ninge.Carbonizate flori. arse.

Străzile-s deşarte. * Rar Singur. Singur.. Ce melancolie! Plouă. nimeni. Şi doina mai jalnic porneşte.. Nu plânge şi nu-ţi fie teamă.. singur..bine. Într-un han. din adâncuri.. * Melancolie Ce chiot. iubito. şi ninge.sălbatec vuieşteRăsună-n coclauri un bucium. Şi plouă. Tremur. tu . Ascultă cum greu... ce vaiet în toamnă. plouă.Şi ninge. şi iarna Coboară-amândouă.. şi plouă.. singur. plouă.. plouă. nimeni.. Ascultă.. Şi toamna. tremur.. Pământul la dânsul ne cheamă. singur. Şi codrul. singur. Vreme de beţieŞi s-asculţi pustiul. Plouă. Orice ironie Vă rămâne vouăNoaptea e târzie. nimeni.Cu cei din morminte Un gând mă deprinde. departeDoarme şi hangiul.. plouă... Nimeni. Cu atât mai bineŞi de-atâta vreme Nu ştie de mine Nimeni. . tremur. nimeni.

veşnic.. pe stradă.. singur.. singur. Vreme de beţieI-auzi cum mai plouă. Gândeam la lumi ce nu există.Şi-n jur era aşa răscoală.. singur.Tremur. e plânset. Şi-i frig. Pe drumuri fac gesturi ciudateIar frunze de veşnicul somn Cad grele... e foşnet.. în cafeneaua goală. satanice ecouri Barbar. ca-n nouri. Şi-n zgomot monstru de ţimbale. veşnic. Şi-i frig. Rătăciri de-acuma N-or să mă mai chemePeste vise bruma. udate.. singur. cânta femeia-aceea.. Barbar.. Barbar. * Seară tristă Barbar. şi mă-ntorc. Şi-n lungu. mai trişti. veşnic.. e somn.. tremur. cânta femeia-aceea. şi burează. Singur. Amanţii. şi bureză.. oftează. * Nervi de toamnă E toamnă. Si-amanţii profund mă-ntristeazăÎmi vine să râd fără sens. Şi noi eram o ceată tristăPrin fumul de ţigări.. e gol. Eu stau şi mă duc.... Ce melancolie! Singur. Barbar cânta. Târziu. cânta femeia-aceea. veşnic. Veşnic... tremur. mai bolnavi.. Veşnic. . Copacii. E tuse. cânta femeia-aceea. dar plin de jale.

..Hohot de smintit.. Şi-am plâns cu frunţile pe masă. Cu crengi şi foi uscate am venit.. e vânt şi pe vânt Grăbite trec frunze liberate. Plouă... -Vine. cânta femeia-aceea.. Veşnicie.. Iar sub crengile schelete.. . Peste parcul părăsit Cad regrete Şi un negru croncănit. Din fanfare funerare Toamna sună. duse de vânt.. Iar peste noi. şi numai ploaia dă cuvântE pace de plumb. nu vine?.. Şi nici nu ne-am mai dus acasă. Grăbite. e toamnă în cetate. Şi-n jur era aşa răscoală. amurguri Oh. Plouă... în sala goală. Vânt de gheaţă s-a pornit.Barbar.. e toamnă în cetateÎntreg pământul pare un mormânt...Şi-au dus-o pe ploaie.. şi peste târg.. Nici o urmă despre tine... dă drumu-adorato. Vine Iarna cu plânsori de piculine. agonie. cânta femeia-aceea.. amurguri violete. Deschide. În târg... Dă drumu. trec frunze liberate... * Oh. * Note de toamnă Tăcere..Barbar. şi-au îngropat-o. Enervare... o fată tristă a murit.

în amurg. te vezi. şi-i frig de toamnă.. Uitate. mai plângeŞi stropii căzând. trist. e frig de toamnă. tăcut. de sânge.. Câmpia albă. Tăind orizontul. diametral. Copil. Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul Şi-i pâclă prin livezi. un corb încet vine din fund. Copacii rari şi ninşi par de cristal.. se-ntoarce-acelaşi corb. Chemări de dispariţie mă sorb. şi chiot S-aude-n deal la vii.Oh.un imens rotundVâslind. mai plouă. diametral. Albe visând cu-n aer ce plânge- . de sânge. Pe când. de aur. Pluteşte un lanţ de lebede albe.. de metal. amurguri violete. C-un zmeu copiii-aleargă. ca ei. * Amurg de iarnă Amurg de iarnă. de glasuri Câmpiile pustii. Iar visul din parc în lac se răsfrângeAmurgul pe lebede pune culori: De sineală.Şi pocnet lung. Răsună.. * Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă. sumbru. * Alean E-n zori.. iau culori: De sineală. statuile albe privesc. Şi-i pâclă prin livezi. de aur. Şi plângi. Tăind orizontul.

de sânge. Toarnă pe covoare parfume tari. În faţa ta sunt cel mai laş. Tu. metalic s-aud Gorniştii. haos.. Adu roze pe tine să le pun. iubito. de căldură-n oraş.Şi tu ne faci pe toţi nebuni.. în fund.Şi lasă amurgul pe ele culori: De sineală.. Încet.. la cazarmă. . E miros de cadavre.. care toate-aduni. Şi azi.Iubesc o fată din oraş. cadavrele se descompun. veşnicie. chiar sânul tău e mai lăsat. Sunt câţiva morţi în oraş. veşnicie. Chiar pentru asta am venit să-ţi spun. Pe catafalc. Şi-ncet cadavrele se descompun.. * Pulvis Imensitate. Imensitate. de aur. * Cuptor Sunt câţiva morţi în oraş. veşnicie. E toamnă. Pe când eu tremur în delir. Imensitate. S-aude şi-un clopot de şcoală. iubito. Cei vii se mişcă şi ei descompuşi. iubito.. Cu ce supremă ironie Arăţi în fund un cimitir.. În golul tău e nebunie. Învaţă-mă filosofie. Cu lutul de căldură asudat. * Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt puternic de armă.

La vatră-n para ce abia mai bateAzi. tăcutul salon. de-abia mă mai portDeschide clavirul şi cântă-mi Un cântec de mort. * Singur Potop. Şi-nsâgerat. Cu turnu-i sever şi trufaş..Tu cântă nainte. cad lacrimi roze de cristal. de-a valma. suflet singuratec. şi iar am venit. în fund. dimineaţă. Fac roată-n vârteje.E vânt. Hârtii şi cu frunze. cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate. şi-i pustiu. Grădina oraşului plânge..Încet. Şi dacă-am să cad pe covoare În tristul. a murit chiar visul meu final. Şi-aruncă frunzişu-n oraş. monoton..Pe vatră-n para slabă. * Amurg Ca lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri. Şi tu iar tremuri.. la cazarmă. un bucium de-alarmă. Şi vine. iubito.. Şi ninge-n miezul nopţii glacial.ca-n vremi de demult. metalic s-aud Gorniştii. E toamnă. Din margini. Încet. Dar astăzi. în jăratec. * Trudit Iubito. amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. . Se uită în zări catedrala.. pe-o piaţă.

princese Oftau.. Şi-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic. * Panoramă Plângea caterinca-fanfară Lugubru în noapte. târziu.. Şi singur priveam prin ochene. . De sânge urcă luna. uitată... Plângea caterinca-fanfară O arie tristă. Oraşul dormea în tăcere. Nimic. mecanic. Mai roş ca-ntotdeauna. Şi s-a făcut batista Ca frunzele ce curg.Pe dealurile-albastre...Şi-nvineţit de gânduri. Flaşneta plângea cavernos.. Pierdut în muzeul pustiu. De sânge pare lacul.. Iar creierul ardea ca flacăra de soare..Pustiul tot mai larg părea... în dantele. În racle de sticlă. * Altfel Omul începuse să vorbească singur. La geam tuşeşte-o fată În bolnavul amurg. Şi-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiriÎn jurul meu corpuri de ceară. Şi-atunci am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros. cu fruntea în pământ. Şi totul se mişca în umbre trecătoareUn cer de plumb de-a pururea domnea.. Omul începuse să vorbească singur. Cu hâde şi fixe priviri. Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt.

Case de fier în case de zid. mutismul minează-al meu pipt Pe satele ninse crai nou când apare. Şi porţile grele se-nchid. Pustiu.. * Finis Cadavrul impozant pe catafalcul falnic. Hau!... depărtat sub stele-ngheţate.. poate.. şi Rollinat... şi moina cade.. mă duce regretul Prin crânguri. O. nu există. există.. Departe.Şi stam împietrit. depărtat sub stele-ngheţate.Un alcoolic trece piaţa tristă...... glod. vis. Şi-aştept în zăpadă. Cetatea părea blestemată.... apă. doarme ea.. pe margini de linii ferateTrec singur spre seară pe ape-ngheţate.. Iar sânul ei pierdut în mortuara galăPe veci oprit.. pe lume. Oraşul doarme ud în umezeala grea. Hau!. * Plumb de iarnă Iarna..... libertate. Paloarea.. . ar fi un singur modUn bec agonizează. * Nocturnă Stau.. Sub gaza de argint visa în vasta sală. Să nu mai ştiu nimic.. de-o vrame. O. Trec singur pe poduri de fier solitare.. înmărmurise falnic. dar ce mai aştept? Hau!.. Când fâlfâie. violetul. În noaptea grozavă la voi cine bate?.. în cetate viaţa tropota. Prin zidurile astea. o. simţurile-mi toate se enervau fantastic.. Hau!. şi Baudelaire. Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Şi Poe... şi de veacuri..

. un soldat. Un palid visător s-a împuşcat. Muzica sonoriza orice atom. E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... au şi pornit pe lumea eronată Ecouri de revoltă şi de jale. Pierdut într-o provincie pustie... E vânt şi-orice speranţă e pierdută. Ninge zoios.. De-acum pe cărţi voi adormit uitat. Toţi se gândeau la viaţa lor. Dor.. Plana: Durere fără nume Pe om. Sau.. Iar frunzele cu droaia se desprind. . Pe un nebun l-am auzit răcnind. Tot mai citeşti probleme sociale.Un clavir îngână-ncet la un etaj. într-un pahar..... tăcută. Dor de tine şi de altă lume. De-acum .. Prin târgu-nvăluit de sărăcie Am întâlnit un popă. tuşind. Umbra mea stă în noroi ca un trist bagajStropii sar.. O roză galbenă se uită-n jos. La un geam. * Plumb de toamnă De-acum. ce mai scrii. -Tu ce mai faci. La dispariţia lor. Dor. iubita mea uitată ? Într-o grădină publică.Dor de tine şi de altă lume. iubita mea uitată ? * Largo Muzica sonoriza orice atom. a şi murit o fată. Muzica sentimentaliza Obositor.

. O lungă deşteptare zvoneşte împrejur. plânsul tălăngii când plouă! Şi ce enervare pe gând! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcneşte la ploaie. Şi cum să nu plângi în abise. Oh... O nouă primăvară de visuri şi păreri. cum să nu mori şi nebun? Oh. râzând. Şi grele tălăngi adormite. E clar şi numai soare..* Plouă Da... plânsul tălăngii când plouă! * Nervi de primăvară Primăvară. versuri de un nou poet. În oraş suspină un vals de fanfară... Oh. Pe-aproape s-aude-un copil.. şi sună umil Ca tot ce-i iubire şi urăCu-o muzică tristă. plouă. Da.. Cum sună sub şuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh.. O pictură parfumată cu vibrări de violet. plânsul tălăngii când plouă! Da. În vitrine. .. de gură.. plânsul tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-aşa goală de vise! . O nouă primăvară pe vechile dureri. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. plouă cum n-am mai văzut...

* În parc Acum stă parcul devastat. Băteau aripi de veselie. Trist. floare somnoroasă.. Pătat de roşu carne-vieAcum se-nşiră scene de spital. Aurora violetă Se pătează de culoriVenus. cu roza sângeroasă. Parfum.Apar din nou ţăranii pe hăul din câmpie. Mâncat de cancer şi ftizie. Pare-o stinsă violetă. Plâns de ape se repetă. Dar iar rămâne totul o lungă teorie. Cât pe zări e violet. când va fi un cântec de alte primăveri?. plină de fiori. Atunci. râdea. fatal... polen şi histerie.. Gol e-al sânului buchet. .Atunci în parc şi ea venea. . Pare-o vie violetă. somnoroasă. Floare goală. pală de fiori. Bat la geamul tău încet. * Matinală Aurora violetă Plouă rouă de culoriVenus.violetă. O. Bat în geamul violet. Bat cu-o roză sângeroasăVino... În infinit pământul se simte tresăltând: Vor fi acum de toate cum este orişicând. Încă totu-i adormitCa în vise s-a pornit Roata morii.

. Furi. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare. Peste mine punând roze.albă marmoră sculptatăÎn vestmintele-mi funrbre.. cadaveric parfumată. cu ochi bolnavi. Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Şi pe masa părăsită.Acum cad foi de sânge-n parcul gol. Pe albe statui feminine.. Monotonă... În oglinda larg-ovală încadrată în argint. Tu citeşti nazalizând O poemă decadentă. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare.. Vezi. În oglinda lareg-ovală încadrată în argint. Catafalcul. Mă întind ca şi un mort. Zi. din anticul fotoliuAgonia violetă.. Acum se-nşiră scene de viol. Şi grădina cangrnată.. În oglinda larg-ovală încadrată în argint. * Alb . Peste toamna din oglindăAdormind. Bate toamna Şi grădina cangrenată. în largi falduri de mătase.. flori pălite-ntârziate Ca şi noi. În fotoliu. Dar pierdută. ostenită.. Or ajunge plânsul toamnei din havuzele-nnoptate.. împrejurul din salonul parfumat. ironic. Pe când cade violetul. finala melodie din clavirul prăfuit. * Poemă în oglindă În salonul plin de vise.. Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg ovală. Pe alb model de forme fine. Pe grădina cangrenată.

... Dorm volumele savante-n îngehţatele vitrine. Ninge grandios în oraşul vast cum nu mai este.. cum n-am mai fost cândva... Ninge cu nimic în noaptea vastă.. Ning la cinematografe grave drame sociale. şi mai brutal...peste turnuri depărtate. şi târziu. în spaima nopţii.. la cei de sus.. doar vântul trece-ntârziatNinge. ca un prelung final. Salonul alb visa cu roze albeUn vals de voaluri albe. Târziu. un schelet. În toamna asta udă.. Când pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni.Alcoolizat.. mai putredă ca cele ce s-au dus. pare a fi bine. când frunza va îngălbeni.. parcă toţi au înviat. la cei de jos.Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus. la geamul tău voi plânge-ncet. încet... cu o monedă voi suna. Va rătăci alcoolizat. Printre ziduri. În aurora plină de vioare. * Nervi de toamnă La toamnă.. Spaţiu. Va bate ploaia. Umbra mea se adânceşte în cartiere democrate.. Voi repeta că anii trec mereu mai greu. Când vântul va boci. de o tristeţă armonioasă.Orchestra începucu-o indignare graţioasă. din nou.La geamul tău.. infinit. miniatură de vremuri viitoare. Prin oraşul alb. Pe când hohoteşte-n bulevarde glaciale.. tăcere. mai putredă ca cele ce s-au dus. parcă toţi muriră. * Plumb de iarnă Ninge secular. Şi-n toamna asta udă. Balul alb s-a resfirat pe-ntinsele cărăriCântau clare sărutări. ning bancnoteNumai vântul singur plânge alte note.. în geamul tău. bătut de ploi. în noapte. Larg.

Frunzişul smuls....De pânea cea nouă duduie moara. paralizată. Lampa plânge.. pierdut vâslaş. singur.. Şi gândul s-afundă. şi e tăcere. ca o tristeţe mai mult. Şi înserează. În odaie. O pasăre cade-n oraş. Oraşul gol.. Cetate depărtată.. În tăcerea grea.anii tăi. În van feste foi. anii mei Trec.-Dar cine poate să explice această tristă poveste? * Plumb de iarnă Toamna-n grădină şi-acordă vioara. un condei Frec. Pe-al vremurilor mersŞi jalea de-a nu mai putea face un vers. Sunt cel mai trist din acest oraş... Loc.. * Monosilab de toamnă Toamna sună-n geam frunze de metal. gând şi animal Frânt. Strada-i pustie... De firele electrice. Să mă las pe pat. Oraşul e plin de hambare.. Umbre împrejur într-un gol. trist sună lemnul mut: Poc. Vânt.. tăcut.. O frunză s-a lăsat pe-o mână-ntinsă care cere. ochii să-i închid . Ca un simbol..

Of!. Vis.. Lampa obosită a clipit. Bis... Auzi ploaia plânge pe drum. O lacrimă cade jos. De-acum. O.. Adorm.. Toamna sună-n geam frunze de metal.. Pe un adânc tumult... a venit. Orice obiect atins şopteşte:. În curând. totul tace. la fereastră.lasă-mă-n pace. Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult..Pot. toamna a spus: . va fi cândva altfel natural. ... încet va cădea în vid Tot. * Nocturnă Uitarea venea.. Afară. ascult.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful