Limba si literature romana

Elev: Balasoiu Cristian – Razvan Clasa: a XI-a E

orientându-se în special asupra omului ca individ.. Omul constituie astfel valoarea supremă. În secolul al XVI-lea. umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință.Chr. sofist grec din secolul al V-lea î. umanitate) are două semnificații: • • Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice.Umanismul Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun. pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". . de gândire și de creație artistică. Pentru acești erudiți ai Renașterii. în sprijinul intereselor umane. și anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane. îl fac demn de acest nume. "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" (studia humanitatis). În Evul Mediu. supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. apărută în Italia în secolul al XIVlea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. spre deosebire de "diviniores litterae". Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane. se vorbește despre "humaniores litterae". sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste. în care omul ocupă un loc aparte printre alte viețuitoare. Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii. este un scop în sine și nu un mijloc. care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. noțiunea de "humanitas" avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care. desăvârșind calitățile naturale ale omului. Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras. care reprezintă ansamblul cunoștințelor profane predate în facultățile de arte (artes liberales). care servesc ca modele ale modului de viață. Cuvântul "Umanism" în înțelesul actual apare mult mai târziu. înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero.

Johannes Reuchlin Olanda Erasmus din Rotterdam. iar în 1540 redactează "Confesiunea de la Augsburg". Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică.Răspândirea Umanismului în Europa Umanismul se propagă în primul rând în Germania și Olanda. . umanistul Philipp Melanchton. În Germania. redactează prima formulare științifică a principiilor Reformei în lucrarea "Loci communes rerum theologicarum" (1521). profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg. Ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor. deși el însuși nu a aderat la protestantism. cu excepția Bibliei. se organizează adevărate târguri de cărți care favorizează schimburile culturale. Reuchlin afirmă că textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. Discipolul său. El dorea ca răspândirea Protestantismului să se realizeze cu mijloace pașnice și s-a străduit să păstreze unitatea Bisericii apusene. este unul din cei mai eminenți umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea. preconizând în mod conștient spiritul de toleranță religioasă Erasmus din Rotterdam . este considerat precursor al reformei religioase. care voia să interzică scrierile în limba ebraică. teolog și erudit olandez. umanismul a pregătit calea Reformei lui Martin Luther. "primul european conștient" (Stefan Zweig). Germania Johannes Reuchlin se opune împăratului Maximilian I.

dar opunându-se reformei religioase a acestuia . Francisc I creează Collège des lecteurs royaux. Thomas Morus scrie o lucrare fundamentală de istorie a ideilor politice ("Utopia". luptând cu entuziasm pentru reînoirea gândirii în spiritul antichității clasice. François Rabelais François Rabelais întruchipează perfect modelul umanismului din epoca Renașterii. Thomas Morus . precum și ebraica de către Jacques Lefèbre d'Étaples.cade în disgrație și este executat. Etienne Dolet propagă gândirea inspirată din Platon. devine cancelar al regelui Henric VIII. unde se predau limbile clasice greacă și latină. 1516).Franța În Franța. Anglia În Anglia. adaptată creștinismului. Montaigne susține că rațiunea permite omului să se elibereze de ideile preconcepute. Traduceri din Titus Livius și Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V le Sage. umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală din Avignon (printre aceștia Petrarca). Războaiele lui Francisc I în Italia au contribuit la luarea de contact și cunoașterea curentelor culturale aflate acolo în plină efervescență. ideal filozofic al timpului său. fapt care influențează poeții "Pleiadei" ca Pierre de Ronsard sau Joachim du Bellay.

Umanismul românesc Umanismul românesc valorifică tradiţia culturală a Antichităţii în scopul demonstrării originii romane a poporului nostru şi a originii latine a limbii române. Umanismul tardiv a afectat concepţia cronicarilor în privinţa rolului educativ al istoriei. oferindu-le modele de întocmire şi redactare savantă a letopiseţelor. Fraza lui Miron Costin. umanismul a avut o dezvoltare specială. Legăturile celor mai de seamă voievozi ai noştri din secolele al XVlea şi al XVI-lea cu papii şi principii umanişti s-au datorat. nu va şti să-şi construiască prezentul şi nici să-şi imagineze viitorul. l-a jucat umanismul târziu al şcolilor iezuite din Polinia. care riscau să fie înecate în uitare. a concepţiei despre război şi glorie în sensul sporirii renumelui individual al monarhilor şi principilor Europei. Un astfel de popor nu are conştiinţă. a importanţei personalităţilor în devenirea unui popor. Umanismul românesc este preponderent legat de istoriografia în limba română. Un rol însemnat în dezvoltarea istoriografiei. făcând. a integrării idiomului nostru în familia lingvistică romanică. care s-a născut odată cu ridicarea noii boierimi la confluenţa veacurilor al XVI-lea şi al XVII-lea. necesităţilor istorice. afirmând că moldovenii ar fi provenit din tâlharii Romei exilaţi pe teritoriul Daciei. se distinge prin claritate. În spaţiul autohton de civilizaţie. ca o consecinţă a renunţării la uzul limbii slavone în actele de cancelarie şi a tendinţei marilor feudali de a subordona puterea domnească. Prima intenţie a istoricilor – cronicari a fost să recupereze trecutul: „ca să nu să înece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat…” ( Gr. un popor fără istorie. Ureche ). Acelaşi curent cultural şi literar a influenţat stilul cronicarilor. legată de redescoperirea romanităţii noastre şi de comunitatea surselor de limbă şi de cultură cu multe ţări europene. Scrisul cronicăresc s-a născut dintr-o necesitate stringentă: provinciile româneşti parcurseseră veacuri de istorie. Aşadar. alături de îndemnul la studiul limbii latine şi al autorilor clasici trebuie puse. „ca să nu să uite lucrurile şi cursul ţării…” ( Miron Costin ). asemănându-se „fiarelor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte” ( Gr. precizie şi naturaleţe. câte scriu”( Miron Costin ) În celebra Predoslovie la opera cu cel mai pronunţat caracter umanist pe care a redactat-o. cunoscut de viitorii cronicari în mod direct. întâi. nici forţă vizionară. în acest mod. Miron Costin e convins că „a scrie ocară vecinică unui neam” înseamnă a-i leza mândria devenirii istorice. istoria unui neam este purtătoarea unor valori educative şi scrierea ei devine o responsabilitate integral asumată: „Eu voi da samă de ale mele. de asemenea. „neamul de ocară”. influenţată de construcţia latină. observându-se o incipientă comuniune de spirit europeană pentru apărarea valorilor creştine şi spiritual-laice ale bătrânului continent. Miron Costin critică vehement activitatea copiştilor iresponsabili care modificaseră cronica originală a lui Grigore Ureche. care îşi ignoră trecutul. . Ideea apartenenţei poporului român şi a limbii sale la ginta latină. aflat deja faţă în faţă cu agresiunea turcească şi a mahomedanismului ( a păgânismului ). pe seama influenţei umanismului. Ureche ). aceea a originii comune şi a legăturilor de neam şi limbă între toţi românii. mai ales a celei moldoveneşti. În viziunea umaniştilor noştri.

nice o limbă pe lume. Cel mai vehement dintre istoriografii munteni este Radu Popescu. traducătorii Bibliei de la Bucureşti. Nicolaus Olahus formuleaza ideea originii latine a poporului roman: "Romanii se spune ca sunt colonii romane. S-a afirmat că. Cocea sau Tudor Arghezi. însă. se cuvine maximă precauţie în judecarea cronicilor muntene. ca unii ce sunt colonii de romani. ca şi Miron Costin. preocuparea faţă de originea noastră romanică. tendinţa spre satiră şi şarjă caricaturală fac din autorii acestora veritabili scriitori. Limba lor si a celorlalti a fost candva romana. apoi. devenind un evocator autentic al trecutului şi. N. dar au o pronunţată fizionomia colectivă.. scris în limba slavonă şi intitulat Descrierea Chinei. dar cu o vădită predispoziţie spre jovialitate. spre deosebire de Neagoe Basarab. D. omul care trăieşte după anumite norme ale societăţii ( numită de el „soţiire” ). discutând despre cucerirea romană în Dacia. cât nice un neam. tocmai subiectivitatea. Dovada de acest lucru e faptul ca au multe cuvinte comune cu limba latina. în 1688 ) şi autor al unui faimos Jurnal de călătorie. de Ion Heliade – Rădulescu. Tot un umanist a fost şi Nicolae Milescu. nu acela care dă frâu liber instinctelor ca „varvarul” ( Barbarul ). Ion Neculce îmbină relatarea istorică şi ficţiunea pilduitoare ( în cele 42 de legende aşezate înaintea cronicii propriu-zise. din punct de vedere documentar. în literatura română." in limba slavona. conştiinţa că scrisul lor este dator să slujească adevărul ( devenind un act de responsabilitate istorică ).. "Atilla" si "Hungaria". sentimentele – evidenţiate atât în Predoslovie. dar şi convingerea de sorginte umanistă că românii trebuie să iasă din întunericul neştiinţei. găsind accente elegiace sau dramatice ale unui memorialist neîntrecut. niciodată ca ei n-au stătut”. O figură aparte printre cronicarii munteni o reprezintă stolnicul Constantin Cantacuzino. sntimentul unei continuităţi ( prin contribuţia fiecăruia ) a efortului de „a scoate la ştirea tuturor” istoria poporului român. conceptul de civilizaţie are un sens pur umanist: civilizat – în accepţia lui Constantin Cantacuzino – este omul „supus şi cuprins” în „legi şi dreptăţi”. consecinţă firească a orientării .. Monede romane se gasesc multe in acest loc si ele sunt neindoielnic semn al vechimii stapanirii romane prin partile acestea. religie si obiceiuri cu muntenii. şi atât întru înţelepciunea lumească de iscusiţi. În opinia intelectualului instruit şi rafinat. cronicarul oficial al domnitorului Nicolae Mavrocordat." Cronicarii munteni ( anonimi sau cunoscuţi ) sunt mai puţin individuaşizaţi decât cei moldoveni. care a studiat la Pavia. împingând riposta până la invectivă. când povesteşte întâmplări la care el însuşi a luat parte. toţi fiind vehement polemici. educaţi şi aleşi. cronicar moralist. cât şi în opera propriu-zisă despre etnogeneza românilor – nu sunt doar ale lui Miron Costin. Din punct de vedere literar. asupra rolului civilizaţiei aduse de coloniştii care „prea mari oameni au fost şi atâta întru viteji au fost ispitiţi. traducător în limba română al Bibliei ( al cărui manuscris a fost ulterior folosit de fraţii Şerban şi Radu Greceanu.. ale cărui pamflete vor fi valorificate. Nicolaus Olahus a scris operele sale in limba latina. Cu opera lui Nicolae Milescu apare cea de-a treia direcţie de dezvoltare a literaturii române vechi.. În Istoria Ţării Româneşti. stolnicul – cărturar insistă. dar clar exprimat. atitudinile. Ironia este calitatea principală a expunerilor lui Ion Neculce. care a redactat "invataturile.Ideile. Moldovenii au aceeasi limba. părtinitoare faţă de anumiţi voievozi. sub titlul O samă de cuvinte ). dintro perspectivă umanistă. ci aparţin tuturor cronicarilor: patriotismul discret. pamfletari. însuşindu-şi ideile umaniste..

Hesiod. a fost redactat în limbile elină ( greaca veche ) şi română. Romanul Istoria ieroglifică. până acum şi în scaunile sale înfipţi şi odihniţi să-i fie păzit”. eseul şi romanul. ale unicului scriitor propriu –zis din literatura română veche. purtând de grijă mântuiţii acestor crivăţene noroade. sub ale căror măşti se ascund protagoniştii certurilor dintre casa domnitoare a Ţării Româneşti. Horaţiu. scrisă în limba română. în schimb darul de a construi portrete groteşti. Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul. personajele aparţinând lumii animale. realizat după tehnica dialogurilor platoniciene. fantezia umoristică şi gustul proiecţiilro fantastice sunt tot atâtea aspecte ale talentului unui scriitor veritabil. Volumul este un mic tratat de etică. scris la Constantinopol. de apărători ai civilizaţiei europene în faţa invaziilor barbare tătăreşti şi turceşti: „De le vom căuta firea. este opera unui umanist care demonstrează – pe baza a peste 150 de izvoare – nu numai romanitatea şi continuitatea românilor în Dacia. idealuri din care ne-am tras învăţămintele duratei noastre ca neam. aieve este că a hotarălor româneşti împotriva sirepelor neamuri tătărăşti. Fiind un spirit încrezător în forţa providenţei. de Miron Costin. . Cantemir opinează – precum Nicolae Bălcescu mai târziu – că această misiune a fost hărăzită poporului român de o raţiune superioară a progresului: „Acea de sus pronie. citând chiar şi versuri din poemul Viaţa lumii. cu neamul româno-moldo-vlahilor ca cu un zid prea vârtos şi nebiruit să se fi slujit. permanenţă spirituală şi ca misiune istorică. spre carile împotriva a vrăjmaşe săriturile păgânilor punându-i cu pieptul lor. dar şi rolul urmaşilor acestora. ca nişte ziduri de aramă puşi şi nebiruiţi apărători s-au socotit”. al lui Cantemir. Dimitrie Cantemir. decorurile fabuloase din Halima. limbă şi cultură cu ţările Europei Apusene. măştile din Bestiarii şi cugetări din Homer. Eseul lui Cantemir. ambele reprezentate de un singur autor. întregi încă. apărând la Iaşi în 1698. nima şi cea eroicească vitejie. conştiinţa unităţii teritoriale a provinciilor româneşti. caricaturale fiinţelor satirizate. Făcând dovada culturii sale clasicizante. Deşi epicul este sărac şi adesea sufocat de încifrarea întâmplărilor adevărate în hieroglife şi de ascunderea fizionomiei eroilor sub nume de animale reale sau himerice. în 1705. pe tema fortuna labilis ( soarta schimbătoare ). Sfântul Augustin. Ultima sa lucrare. Umanismul şi renaşterea ne-au redat sentimentul comunităţii de civilizaţie. mai târziu consilier intim al ţarului petru cel Mare. D. este o fabulă alegorică.religioase şi istoriografice precedente: direcţia superioară estetic a literaturii de concepţie şi de imaginaţie. voievodul Moldovei. Ea s-a concretizat artistic în două specii noi. conduse de Cantemir însuşi ( „Inorogul”). savantul român împrumută procedeul tehnic din Etiopica lui Heliodor. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. în frunte cu Brâncoveanu ( „Corbul” ) şi aceea a Moldovei.

legenda despre ‘Lemnul crucii’. este o carte de invatatura. Intre izvoarele folosite de Neagoe Basarab se afla scrieri religioase. In ceea ce priveste metodele de carmuire. practic. ‘Fiziologul’.Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ‘Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie’. dupa care este inserata o apologie de texte pedagogice. filozofie si elocinta la strabunicii nostri ‘. o intreaga tehnica a stapanirii de sine. cu ‘Vechiul si Noul Testament ‘ si cartile populare care circulau in epoca. indemnurilor etc). ‘Varlaam si Ioasaf’. Apartinand genului parenetic (categoria sfaturilor. politica. scrisa in spiritul Renasterii. pe care autorul le-a preluat din cartea unui autor bizantin din sec al XI-lea. Neagoe pledeaza impotriva hotaririlor luate dupa bunul plac al domnului. avertismente fata de comportamente ce ar pune in primejdie prestigiul domnului si puterea sa. in intregime original). sunt urmate de lungi dizertatii religios. faptul se datoreaza tocmai insusirilëor structural- . indeosebi ’Biblia’ . impotriva uciderilor fara judecata ori a judecatilor sumare. ‘Invataturile…’ folosesc izvoare bizantine si slave. Sfaturile cu caracter laic. restructurate insa dupa un plan care nu se mai intalneste in nicio scriere similara. Daca scrierea si-a pastrat vioiciunea si prospetimea. Lucrarea este impartita in doua parti. despre cum trebuie sa se comporte la masa si despre neajunsurile betiei (capitolul 7).morale pe aceeasi tema. despre alegera dregatorilor si scoaterea lor din functii (capitolul 6). cel mai extins. ‘Calatoria Maicii Domnului in iad ‘. Exista in ‘Invataturile…’. ‘Alexandrina’. si. ‘Invataturile…’ se dovedesc intrutotul contemporane secolului lui Machiavelli. ‘Invataturile…’ sunt net impotriva amoralismului politic ce domina in Europa Renasterii. despre cum trebuie sa judece domnul pe supusii sai (capitolul 9). cuprinzand sfaturi. si nu supunerea lor. dina ceste capitole. Simion Monahul. un manual de educatie morala si politica si in acelasi timp un testament pentru urmasi. Hasdeu ‘falnic monument de literatura. putand fi citita astazi cu un interes mai mult decat documentar. Cele mai importante capitole sunt acelea care trateaza despre modul in care domnul trebuie sa-i cinsteasca pe boieri sau sa-i pedepseasca in anumite cazuri (capitolul 5). opera baroca. ca si in ‘Principele’ lui Machiavelli. numita de B. Prin interesul pentru zugravirea principelui ideal. despre ‘solii si razboaie’ (capitolul 8. P. maxime si invataturi ale domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) pentru fiul sau si urmasii acestuia la tronul Tarii Romanesti. prima parte cuprinzand o expunere teoretica a doctrinei clasice a monarhiei bizantine. concepand guvernarea ca implinire a unei legi a carei suprema tinta este indreptarea oamenilor. menita a ilustra ideile generale expuse la inceput.

în 1575. După decesul împăratului Maximilian al II-lea a plecat din Austria în Italia. la 29 august 1583 a fost uns ca domn al Țării Românești. parabola. atitudinea persuasiva accentuata. unde a petrecut o perioadă la Genova și apoi la Roma. în Siria. unde a stat un timp. După alte surse. după moartea lui Pătrașcu cel Bun. În urma intervențiilor insistente. la oracole si la profeti divini. de conturarea unor norme de conduita pentru un personaj situat cel mai sus in ierarhia laica a vremii. care priveste evenimentele dintrun exterior auctorial. . Petru Cercel a mutat capitala Țării Românești la Târgoviște. prin anul 1581. al cărui moștenitor de drept (legitimo herede) se considera. Petru Cercel a fost fiul natural al domnului muntean Pătrașcu cel Bun. În 1584. In stilul retoric. s-a ascuns pe lângă Doamna Chiajna. acesta prezentand marcile auctoriale specific:adresare directa exprimata prin frecvente vocative. Petru Cercel a ajuns la Paris. de posibilitatea acestora de a apela la inteligenta zeiasca. Petru Cercel a fost surghiunit în Insula Rhodos și apoi a fost întemnițat într-o închisoare din Siria. perioada frastica. După unele surse. Stilul gnomic al textului aminteste de vechile sentinte ale clasicilor greci. vocea impersonala a naratorului. folosirea unor figuri de stil specifice. În 1581. ajungând în final la Istanbul. copil fiind. Pe acestea se aplica ornamentele artei oratorice : amplificarea discursului.literare. În 1579. alegoria. ‘Invataturile…’ lui Neagoe Basarab tin de o indelungata experienta a vietii. unde a petrecut doi ani. după moda curții domnitoare franceze. persoana a doua a pronumelor si a verbelor. Timpul narativ este prezentul. viitorul voievod pleca din Paris spre Torino. de voce venind de dincolo de timp. in care sunt transmise ideile si care abunda in imagini si formulari. ce se găsea la Alep. a călătorit la Viena. Porecla Cercel venea de la cercelul pe care îl purta în ureche. unde a găsit sprijin pentru a convinge puterea de la Istanbul de oportunitatea instalării lui pe tronul Țării Românești. tocmai din aceasta proiectie a intregului spatiu epicizat intr-un abis temporal al vremurilor viitoare. creand totusi o impresie de irealitate. trecând apoi prin Ferrara și Veneția. ritmarea frazei. metafora. Petru Cercel Petru Cercel a fost domnul Țării Românești în perioada 29 august 1583 – 16 aprilie 1585. În intenția de a dobândi tronul tatălui său. este inlocuita de implicarea totala in discurs. cu scopul de a apela la ajutorul împăratului Maximilian al IIlea.

În vremea domniei lui Vasile Lupu. retorica și poetica. E de accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și creșterea conștiinței naționale a poporului. la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. Letopisețul Țării Moldovei constituind începutul istoriografiei în limba română. unele chiar de Miron Costin. unde a studiat istoria. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseț din simplul pretext „ca sî nu se înece . a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă.Grigore Ureche Grigore Ureche (aproximativ 1590 . ca Misail Călugărul și Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Născut pe la 1590 sau 1595. iar din anul 1642. Majoritatea interpolărilor au fost identificate. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise. geografia. . a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia. de către Mihail Kogălniceanu. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852. al XVII-lea și până astăzi stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul. a participat la viața politică mai întâi ca logofăt. (se crede că ar fi muncit la el între anii 1642-1647). în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană.. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. Alți copiști. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. apoi spătar. a cărui operă a ajuns până la noi. mare spătar. dar și din grija ca aceștia să nu rămână „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“. cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea. Letopisețul Țării Moldovei de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor care scrie de la Dragoș până la Aron-vodă a fost scris spre sfârșitul vieții.. anii cei trecuți“ și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult. Baza informativă a cronicii au constituito manualele slavone de curte. mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. urmând calea părintelui său. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu. Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche. Reîntors în țară. conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. limbile clasice latina și greaca. la Școala Frăției Ortodoxe.

ziua). Iliaș-vodă. muiarea. al nostru. amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească. Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. Ștefan cel Mare este impulsiv. mulier. Portretul lui Ștefan cel Mare Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț. În politica externă. ei zic caro. „pe dinafară să vedea pom înflorit. care-i subordonează faptele. carne. Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă – izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia. ce le zicem latini: pîne. cum au alte popoare. găina. într-un joc de lumini și umbre. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante. luna. iar dinăuntru lac împuțit”. femina. Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii. noster și alte multe din limba lătinească. ei zic galina. muntenilor și ardelenilor. ei zic panis. de aceea frazele sunt mai greoaie. d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esențial. afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („…de la rîmleni. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. toate cuvintele le-àm înțălege”. moldovenii au pierit „cît au înălbit poiana”. căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot). Într-un capitol intitulat Pentru limba noastră moldovenească. pater. N. părinte. părinte – parentem). Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie – familia. b) țel patriotic și educativ precis: demonstrează latinitatea limbii cu exemple și vede necesitatea ca românii să aibă și o istorie a lor. fămeia. . fiul turcit al lui Petru Rareș. remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”). dar viteaz. în care moartea voievodului este prezentată secvențial: a) împrejurările morții lui Ștefan (anul. A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română. Manolescu. Celebru este finalul portretului.Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. în Istoria critică a literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: a) atitudinea critică față de izvoare: nu folosește știrile care „nu se tocmesc”. Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor. ținând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“. Într-o luptă. că de ne-am socoti pre amănuntu. c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie să fie „fierbinți” pentru trecut.

realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral. știind să-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („…că știindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”). . dar bun gospodar („și lucrul său îl știa à-l acoperi”).b) portretul fizic. Miron Costin Miron Costin (30 martie1633. În Predoslovia voroavă la cititor prezintă scopul lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meșter”).1691) a fost un cronicar român din Moldova. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche.este prima sa operă originală. amintirea. unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română. e) o scurtă și precisă informare istoriografică. uneori nedrept cu boierii („deseori la ospețe omorîia fără giudeț”). d) participarea naturii la durerea generală. fiind amintite în aproape toate compunerile lirice ale vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața/ Prea subțire și-n scurtă vreme trăitoare/ O lume vicleană. scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei. singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. soarta nedreaptă. alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv („mînois și degrabă a vărsa sînge nevinovat”). Viața Lumii . o lume-nșelătoare. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil. intrarea în legendă à domnitorului). un poem filozofic pe tema fortuna labilis. viața ca vis.” Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie. c) sentimentele poporului la moartea lui Ștefan (jalea.

scrisoarea…”. „toate alte țări știindu începuturile sale”. atunci cînd știe.” c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică. din ce țară au ieșit strămoșii lor . d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe. anticipîndu-l pe Neculce prin portretele precise. N. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. . Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești. după model latin. în Istoria critică à literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic. b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare.• Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace. exclamă: „În zadaru această slujbă acum.continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661. anul morții lui Ștefăniță Lupu. c) dezmințirea ocărilor aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche. Ștefan Tomșa al II-lea este un domnitor crud care ține pe lîngă el un călău „pierzător de oameni”. ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul. bîrfele și stratagemele diplomatice. • De neamul moldovenilor. Predoslovia enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării noastre. are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. informat despre trădarea unui boier. păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. să-mi hie spus acestea pînă era în Iași logofătul. Vasile Lupu. Tonul narațiunii este mai puțin senin. Românii trebuie să-și cunoască istoria. politic și social.lucrare neterminată. Kogălniceanu în 1852. b) conștientizarea valorii documentului scris. pentru că trăiește vremuri grele. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. de unde este părăsit de Ureche – vornicul . credulitatea lui Vasile Lupu apare în antiteză cu ipocrizia sfetnicului său Gheorghe Ștefan etc. care toți un neam și odată descălecați sîntu”. care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia. care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsatau puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești. cu verbul la sfîrșit. Manolescu.

d. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian. VII. În prefață ne spune că până la Duca-Vodă s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat pe la unii și alții. la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. ce am scris singur dintru a mea știință.1672. la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei.Cu cea mai mare probabilitate. V. când avea deja cca 60 de ani[1]. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei. cronicarul își începe lucrul la Letopiseț după anul 1732. VI.în afară de compilarea cronicilor anterioare . "iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea. Mărturii filologice și etnografice. nici de pre un izvor a nimănui. Ion Neculce Ion Neculce (n. III. e) elogiul scriiturii și al lecturii: „… căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. mare boier care a ocupat diferite demnități importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Înfățișarea Daciei. II. Nu mi-au trebuit istoric .cca1745) a fost un cronicar moldovean. IV. Formarea Imperiului Roman. Cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743. completînd astfel cronica lui Ureche.este Letopisețul țării Moldovei de la Dabija Vodă până la domnia lui Constantin Mavrocordat .d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat. Lucrarea de căpetenie a lui Neculce . Mărturii arheologice despre originea poporului român. câte s-au tâmplat de au fost în viața mea.

Aprodul Purice de Negruzzi. amăgitor. Vom afla. era gros. trebuie să caute în primul rând în Neculce. la unele se arăta prea harnic. Antioh Vodă (16951700) era om mare la trup. "carte nu știa. buzat.străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea". apoi în Miron Costin și Grigore Ureche. ci dimpotrivă simplu și. Aproape toți domnii. . Despre Grigore Ghica prima domnie (17261733). la minte așezat.a. iară nu gros. câștigată prin amestecul direct în afacerile statului și cu un deosebit talent de a povesti. cam cu grabă". Cine vrea să afle modele de stil din cronicarii moldoveni. mai înalt decât toți oamenii. Când ajunge la domnia acestuia. să căutăm ce va zice despre Petru cel Mare. judecător drept. Dar nu nu numai pe indivizi îi plăcea lui Neculce să-i caracterizeze. de multe ori răcnea tare. Mânie avea strașnică. rotund la față și cam oacheș și cam aruncă câteodată din cap. El știe foarte adesea să găsească cuvântul just pentru a zugrăvi o situație sau pe un om. dar era om cu bun simț. De la el aflăm că Dumitrașcu Cantacuzino (1684-85). au câte un scurt portret sau câte o caracteristică. sau dreptate. numai nici era prost. dar apoi curând se întorcea". amintește purtarea rea ce avusese în timpul domniei lui Antioh. Aci se cuprind o sumă de tradițiuni relative la diferiți domni și care au format subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă. pe care-l iubise întratât încât plecase cu dânsul din țară. milostiv și răbdător. de oameni vechi și bătrâni și în letopisețe nu sunt scrise. practică bună avea: mânca bine și bea bine. era "om nestătător la voroavă (vorbă). E interesant să observăm imparțialitatea cu care vorbește despre Dimitrie Cantemir. bun și vrednic. sau omenie. ci numai iscălitura învățase de o făcea. Altarul mănăstirii Putna de Alecsandri. la avere nu era lacom. Numai când nu poate să facă rău se arată cu blândețe. era și credincios la jurământ. sau frica lui Dumnezeu. Visul lui Petru Rareș de Alecsandri ș. fluturând". Se poate zice că el e cel mai literat din toți cronicarii Moldovei. nici unele de acestea nu sunt. chipeș. uscat. dar era și cam grabnic la mânie. Despre tătari ne spune că sunt lupi apucători. ca al analiștilor ce scriau slavonește. precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu. Cunoscând această deprindere a lui. ci și grupurile. aflăm de la Neculce că "era de stat cam mic și subțire. Epitetul bine găsit are câteodată valoare artistică. Cupa lui Ștefan de Bolintineanu. și portretul țarului: "Om mare.". Constantin Cantemir (1685-1693). rumăn la față. nu prea era cărturar. barba îi era albă ca zăpada". numai era cu toane. Dumbrava roșie de Alecsandri. La stat nu era mare.. din care reproducem aci câteva rânduri: «La grec milă. căci știm că la venirea împăratului Rusiei în Iași el era funcționar înalt și legat de aproape cu domnitorul. Minciunile nu le iubea. burduhos. foarte atrăgător. Neculce nu era prea învățat. sau nevicleșug. geambaș de cai de la Fanar din Țarigrad". Letopisețul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O seamă de cuvinte ce sunt auzite din om în om. Fiul acestuia. națiunile (psihologia socială nu-i era străină). despre care vorbește în cursul cronicii sale. iar inima și firea tot cât ar putea este să facă răutate». prin aceasta. iar despre greci are un faimos pasaj. în adevăr. Stilul lui nu e bombastic. cu pricepere de a judeca lucrurile..

ajungând și în Banat. A avut astfel ocazia să se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol. lingvist. enciclopedist.ținutul Fălciu pe Prut. În subsidiar. 26 octombrie 1673 . având încredere în el. ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă. dar noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia. A fost fiul lui Constantin și al Anei. fratele mai mare. unde a stat 17 ani. om politic și scriitor român. După ce au fost înfrânți de turci în Lupta de la Stănilești . etnograf. Cu prilejul unui război turco-austriac. al fratelui său Antioh. În politica externă s-a orientat spre Rusia. lăsându-l într-o situație precară. A devenit consilier intim al lui Petru I și a . S-a căsătorit cu fiica lui Șerban Cantacuzino. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean. s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc și a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. scriitor și diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 1744). anticipând apariția lui Creangă. care i-a dăruit doi copii. autor.aprilie 1693 și 1710 . acesta fiind ales domn.aprilie 1693 . domn al Moldovei (martie . neputându-se întoarce în Moldova. a fost domn al Moldovei. A fost un adept al domniei autoritare. în localitatea Silișteni din comuna Fălciu. și-a însușit întreaga moștenire.d. a emigrat în Rusia.1711). compozitor. Casandra. geograf. Dimitrie Cantemir Dimitrie Cantemir (n.) Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iași în 1710. muzicolog. în speranța eliberării țării de sub dominația turcă. înlocuindu-l pe Antioh. istoric. Viața și cariera politică Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673. a efectuat o călătorie în Europa Centrală. în partea de sud a orașului Huși. adversar al atotputernicei mari boierimi și a fost împotriva transformării țăranilor liberi în șerbi. s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus. Antioh. cărturar. filozof. un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare. Maria și Antioh (viitorul poet. unde a rămas cu familia sa.1711).Ceea ce contează în cronica lui Neculce este oralitatea extraordinară a autorului. așa cum făcuse și Ucraina. la Timișoara. în 2 aprilie-13 aprilie 1711. devenit ulterior domn al Moldovei. după moartea tatălui său. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690). După numai un an de domnie (1710 . dar Înalta Poarta nu l-a confirmat. În perioada martie . care dă o anumită familiaritate evenimentului istoric. astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-și continua studiile. azi comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui. 21 august 1723).

Această luptă alegorică • • . osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași. specifice Renașterii. Dimitrie Cantemir .desfășurat o activitate științifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal și a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. încearcă să definească concepte filosofice și să alcătuiască o terminologie filosofică. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române. s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. un fel de împăcare între știință și religie. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie și științele oculte. Imaginea tainică a științei sacrosante 1700. sacre. Actualmente. influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia.1705). scrisă în română și tipărită la Iași în 1698. natură sau conștiință. Este considerată prima încercare de roman politic-social. A murit pe moșia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 și a fost înmormântat în Rusia. între determinismul științific și metafizica medievală. face din om un stăpân al lumii. susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului.cărturar A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir. suflet. scrisă la Constantinopol în română (1703 . lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist. Opere principale Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o marcă poştală din Republica Moldova • Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul. Istoria ieroglifică.

A prezentat flora și fauna. proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare. a apelor și a câmpiilor. • . scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română[1] (1719 . greacă. târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. înmormântări. Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Descriptio Moldaviae cuprinde trei părți: Imaginea lui Dimitrie Cantemir pe o coliţă poştală din Republica Moldova • Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei.1716). cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman și a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. a munților. de logodnă. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat.se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii. franceză și germană. nunți. polonă și rusă. A insistat și asupra posibilităților popoarelor asuprite de a-și recuceri libertatea. Pentru scrierea acestei lucrări. • Istoria Imperiului Otoman (Istoria creșterii și descreșterii curții otomane). scrisă în latină (1714 . redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 și 1716. când trăia în Rusia. • Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei). Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. simbolizate de Inorog și Corb. Susține ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor. În această lucrare.1722). la cererea Academiei din Berlin. alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor. În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. Lucrarea a fost tradusă și publicată în limbile engleză. Lucrarea cuprinde cugetări.

după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română. care la început au fost latinești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată. ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul. iar apoi înlocuite cu cele slavonești. .• În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor. despre slovele folosite.