MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

. 5. 5. Etiologia tulburărilor de comportament …………………..5.5. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj …………………………... Surdocecitatea ……………………………………………….. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6.2. Corectarea deficienŃelor de limbaj ………………………. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5.1.4.. Terapia tulburărilor de comportament ………………….. Tipologizarea tulburărilor de comportament …………….. 7. 7. 6. Definirea tulburărilor de comportament …………………. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ………………….1.. 5. Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. 6. 5. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) ……. 6. 7. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ………………………………………. 6.1. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ……………………………….. Autismul ………………………………………………….2..5..3..2..3. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 .4.…… 5. 6.

el neputând fi recuperat în totalitate. Ei sunt printre noi. Realitatea este însă alta. 7 . fie dobândite. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. într-un termen mai general. incapacitate. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. ignoraŃi sau. şi mai rău. ci doar într-un anumit grad. inadaptat. Intre ei însă există diferenŃe. sau pentru a îngloba. prin compensare sau ameliorare. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). ambiguă. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. unii normali. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. inutili pentru societate. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. consideraŃi irecuperabili. fie ele înnăscute. Astfel. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). existând diferite criterii de clasificare. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. psihice. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). confuză.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. Aceştia din urmă sunt de multe ori. handicap. din păcate. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. deficient. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. R.

8 . privare afectivă. De ce ? Pentru că. discriminare rasială etc. senzorială. Agerholm. comportamentală etc. toŃi am avut. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. care îi aparŃine lui A. fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). care nu pot fi înlăturate). de prezenŃa.). de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). • handicap extrinsec (cauzat de mediu. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). • handicap sever – grav (când nu există autonomie. într-un sens mai larg.).

9 . înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. dezvoltare intelectuală. oligofrenie (E. AAMD). integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. imbecilitate. comportamental-adaptativă. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. afectivă. – tulburări instrumentale. insuficienŃă mintală (OMS). Perron). – handicap mental de funcŃionalitate. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. ca reflecŃie a acesteia. Al. Roşca. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. R. Busemann. Seguin). E. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. în literatura de specialitate. psihomotrică. retard mintal (A. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. Luria. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. Bleurer. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. organizare. M. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură.1. Handicapul mental. Kraepelin). R. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. idioŃie. deficienŃă intelectuală (A. subnormalitate gravă (OMS – 1958). Referindu-ne la handicapul mental. Roşca). caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală.

mai devreme sau mai târziu. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. heterodezvoltare intelectuală. rigiditate psihică. adesea rămânând neterminat. Dacă la normal.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. Inhelder. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. heterogenitate.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. heterocronie. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. deficientul mintal stagnează. rigiditate a conduitei. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. Păunescu. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. introdusă la noi de C. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. B. L. introducând termenul de vâscozitate genetică. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . 1. dar în ritmuri diferite. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale.1. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. stagnează. deficienŃe de comunicare.

din cauza rigidităŃii lor. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. între somatic şi cerebral. Deficientul mintal nu se 11 . asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. OperaŃiile logice. cu noŃiuni abstracte. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. făcând posibilă disimularea acesteia). dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. L. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul.S. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”.S. fiind la un nivel scăzut. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. R. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. R. J. Ca atare. schimb corespunzător vârstei cronologice. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient.

în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). 1. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere. de existenŃa handicapului mintal. nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. poziŃie avantajoasă – centrală etc. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). culoare. analiza este mult uşurată. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive.2. Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. Astfel. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară.poate exprima logico-gramatical. auditive. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. tactil-kinestezice). iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. percepŃia devenind consistentă. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. 12 . reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. într-un fel sau altul.). O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute.

– incapacitate de sinteză. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. – dezordini intelectuale. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. a limbajului interior.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. similitudini. bazată pe clişee verbale. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. neclară. incluziuni. 13 . lacunară şi cu frecvente tulburări. succesiuni. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. aproape totală. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. situativă. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. fiind o percepŃie nediferenŃiată. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. În ceea ce priveşte planul reprezentării. În plus. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. opoziŃii. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. În cazul idiotului.

acesta nu este modificat în mod evident. se poate afirma că. capacitatea de reŃinere este relativ mare. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. sub forma ei patologică (mitomanie). care pleacă de la date parŃiale. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. neproductivă. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. La deficientul mintal. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. 14 . care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. mergând până la absenŃa ei. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. malignă şi perversă. care. de a se ridica la noŃiunea generală. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. însă au o gândire fragmentară. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. grave). care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. fără semnificaŃie. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe.– raŃionamente incomplete. Minciuna. se hazardează în afirmaŃii puerile. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. subiective. labilă. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. deşi este incapabil să le verbalizeze. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. fiind incapabili de a vedea ansamblul.

). O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. cât prin modalitatea organizării. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. de indiferenŃă sau falsă uitare. mai infidelă. omiterea de detalii etc.La debilii mintal. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. care la idiot se transformă în aprosexie. 15 . absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. lipsită de tenacitate. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. de scurtă durată. C. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. introducerea de elemente străine. inerŃie. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. MSD. La idioŃi. „cărŃi de telefon”. memoria este dominant mecanică. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. sau „hipermnezie de dicŃionar”. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. Această stare îi conduce la izolare. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. Totuşi. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. memoria este aproape inexistentă. deci. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. MLD).

Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. în funcŃie de gravitatea deficienŃei.). − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. lexical. consecutivă unei modificări neurofiziologice. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). După Weber. respectiv 89 luni. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. disgrafiei şi dislexiei. semantic. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. Dislalia deficientului mintal. 16 . audimutitatea etc. în formele foarte severe (idioŃie). gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. între 5 – 7 ani. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. − disfonia. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). agentul patogen fiind un mozaic de factori.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. Aceştia din urmă. C. genetici). De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. Păunescu şi I. Muşu (1997). Luând în considerare criteriile de natură medicală. Însă mulŃi autori (ex. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). psihologică. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale.: J. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. în viitor. b) factori ecologici. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. imposibil de individualizat clinic sau genetic. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. aptă. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. 22 . De exemplu. Păunescu şi I. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. devine posibil sfatul genetic. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. oferit de specialişti (medici. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. c) factori psihosociali. epidemiologică.

). − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. Klinefelter. fiind la rândul lor de trei feluri. sindromul Apertt). însă rare. utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului).). cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. sifilis.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. hipotiroidismul etc.). cu alcool. Down etc.). • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). intoxicaŃii alimentare. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. 23 . − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. sindromului Hunter etc. toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară.). • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice. • icterul nuclear. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). malnutriŃii etc. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere. gripe repetate). provocând carenŃe alimentare. • iradierea fătului.

• hipoglicemiile. agresive – forceps). direct sau 24 . • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. căderi). ● infecŃiile nutritive ale copilului. când se produce fenomenul de hipoxie. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2.). ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. Mediul. rubeola etc.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). CO. agresiv sau indiferent-pasiv). Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. ● intoxicaŃiile (cu plumb. ca factor al dezvoltării umane. • hemoragiile puternice.5 kilograme). ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. • condiŃiile socio-economice defavorabile. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. alcool). ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). • tentativele de avort. • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate.

în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. ea fiind. în primul rând ale mediului sociofamilial. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. Şi chiar dacă.. prin învăŃarea unor poezioare simple. 25 . trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. prin conversaŃie concretă. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. ca factor central. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. de regulă. insecurizant sau alienant). în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. prin hrănirea la sân. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. prin tonalitatea caldă a vocii. acŃiunea mediului. frecvent. prin povestirea unor istorioare accesibile. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. catalizator. iar.indirect. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. O asemenea situaŃie. pe parcursul dezvoltării sale. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. ostil. mai târziu. o întâlnim. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. contact care.. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. în acest proces. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. În astfel de situaŃii. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. pentru a fi eficient. al mediului familial. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. pe ansamblu aleatoare. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central.

educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. despărŃire forŃată. un echilibru afectiv. bunicii.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. Aceasta mai ales atunci. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. indiferenŃa mamei. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. mama revine. fie din motive obiective – deces. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. în primele zile. ea conducându-l la grădiniŃă sau. nu numai prin sine. Practic. fraŃii şi surorile. ea îngrijindu-l când este bolnav. camera sa. educaŃia precară. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). mai ales tatăl. împrejurimile acesteia. la un moment dat. Cu alte cuvinte. ea reprezentând elementul activ. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. 26 . În mod obişnuit. la şcoală etc. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. inevitabil. Patul în care doarme copilul. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. casa părintească. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. Prin prezenŃa sa directă. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. adesea. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. fie din motive subiective – abandon. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. care dinamizează. când.

– debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. după E.4. a. perfectibili. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. cu un IQ sub 20. Păunescu. E. imbecilitate. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). cu un IQ între 20 – 50. I. 27 .1. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. de gradul I. 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. recuperabili pe plan şcolar. În Germania. adaptabili pe planul instrucŃiei. social. debilitate mintală. Astfel. Debilitatea mintală este definită diferit. Muşu. Dupré. profesional. Putem conchide (C. educabili. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază).). termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). DSM IV). Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. cu un IQ între 50 – 70/80. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. sau imbecilitatea ).

debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. noi). Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). de 28 . lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. pe ansamblu. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. Se poate întâmpla. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. Totuşi. profesională şi socială diferite. Debilii mintal sunt greu de depistat. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. fiind şterşi în comportament. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. timizi. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. sau pot trece neobservaŃi. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. întrucât pot avea un comportament docil. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii.. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). dar. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). de calcul aritmetic. de operare elementară în plan mintal. de asemenea. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. naivitatea. o fluenŃă verbală bună.

● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. severă. Strauss şi N. de eşecurile din primii ani din viaŃă. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. de atitudinea familiei. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). cu caracter accentuat repetitiv. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. A. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. a şcolii. mijlocie. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. Werner). 29 . Astfel. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. (A. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate.tratamentul administrat. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi.

Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. incoerenŃă. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”.. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. Astfel. conceptual şi comportamental. în timp ce leneşul 30 . de auz. debilul epileptoid. dar un nivel intelectual superior primilor. fiecare formă având anumite trăsături specifice. Debilul armonic (Th. pervertit sau pervers. anxietate. Alături de aceste forme de debilitate mintală. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. la care E.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. o aparentă uşurinŃă verbală. Vermeylen. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. G. prostul. docilităŃii. manierism. fiind posibilă educarea. apaticul. agresivitate. Astfel.înnăscute. emotiv şi hipermotor. A. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. agitaŃie. Simon. după Simon şi G. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. pasivităŃii. Există. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. deficit vizual. sugestibilitate. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. inconştienŃă etc. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. adaptabilităŃii. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. lateralitate de ritm. labilitate. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. de exemplu. excitat. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. instabilitate a dispoziŃiei. randament şcolar mediocru.

Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. este instruibil până la un punct. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. De asemenea. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. de mediul de viaŃă şi de afectivitate.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. foc. auditive. el este în stare de unele calcule elementare. lipsă de dinamism. acesta va fi instituŃionalizat. de idiot. rutiniere. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. b. Imbecilitatea. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. dificultăŃi stradale). Din punctul de vedere al capacităŃii. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. sau motrice etc. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. Imbecilul. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. în mare măsură. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. stare mintală deficitară ireversibilă. de fapt. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. 31 . iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice.

imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). recuperabili din punct de vedere profesional şi social. c. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. somnolenŃilor. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. indiferenŃilor şi a doua. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. După gradul de deficit. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. incapabil de a sta locului. formată din cei dezinhibaŃi. S. Contemporan.F. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. adaptabili la procesul de instrucŃie. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. agresivi. educaŃie. apaticilor. fără agresivitate manifestată. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. neliniştiŃi. excitabili. previzibilă din copilărie. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. 32 .M. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. A. mijlociu şi superior. E. iar E. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. inhibaŃilor. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). cu un anumit grad de relativitate însă. senzorio-motrice şi instinctive. mai dramatică de deficienŃă mintală. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. În funcŃie de afectivitate. clasificate în funcŃie de diferite criterii.A. vorbind fără întrerupere.Sintetic. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. educabili şi perfectibili. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. După comportament. inofensiv. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). agitat.

frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . bulimie. Kohler. idioŃia cu hidrocefalie. ci idioŃi. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. masturbaŃie). idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. impulsive. cu tulburări neurologice serioase. J. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. în funcŃie de variate criterii de clasificare. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. al activităŃii rudimentare. Cl. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. urechi malformate. Voisin. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. fiind fixată la nivelul automatismelor. acŃiunile sale sunt instinctive. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. idiotul la care limbajul lipseşte total. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. frecvente anomalii dentare. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. un „facies” aparte – frunte îngustă. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. ale limbii sau ale craniului. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. fie de natură sexuală – ex. După criteriul gradului de gravitate (F. idioŃia mixodermatoasă. reflexe. fără posibilităŃi de comunicare. În general. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. pe fondul unui IQ situat sub 20. al comportamentelor instinctive. După criteriul limbajului (E.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani.

automutilare. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. echivalentă cu idioŃia incompletă. În plus. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. relativ maniabil şi idiotul excitabil. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. cu sau fără perturbarea gustului. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. De asemenea. sugere de degete etc. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. imbecilitate şi idioŃie). 2 ani şi jumătate la 10 ani. mâncând orice îi apare în cale. indiferent. cu tendinŃe distructive de autorănire. d. balansări ale trunchiului sau ale capului. placid. cu tremurături. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . stereotipe. ritmice. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. acest idiot este inert. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. foarte rar agitat sau turbulent. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. Spre deosebire de idiotul complet.limitate la o lăcomie evidentă. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. După posibilităŃile de dezvoltare. anchilozări etc. În general.

În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). în special a funcŃiilor cognitive. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). fenomene hipoacuzice etc. tulburări de echilibru. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal.5. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. cu o teamă de eşec constantă. având frecvent semne de rahitism şi anemie. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. 35 . când incorecte). consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. Din punct de vedere somatic. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. Din punct de vedere psihopatologic. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens).la 15 ani. cât şi statural. 1. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. Labili emoŃional. consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. Diagnosticarea deficienŃei mintale.

din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. profundă. în funcŃie de natura etiologică. neurologic. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. carenŃe educative etc. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). de modul de organizare a personalităŃii. apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. aidoma deficientului mintal). în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. psihopatologic. – alte stări deteriorate. medie. trei forme de deficienŃă mintală. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. cauzată de carenŃe afective. Se disting. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. traumatice etc.). de gravitatea deficienŃei. în funcŃie de gravitate: lejeră. astfel. dar adaptarea socială este deficitară. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). Din acest punct de vedere. După C.. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. mediu social deficitar.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. ritmul de dezvoltare etc. 36 . Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). Gorgos (1991). diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. chiar tardive. dar neinstruite (care supuse instruirii.

adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. reducând posibilităŃile de comunicare. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. evoluŃie. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. are în esenŃă. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. o semnificaŃie echivalentă. temporar sau definitiv. Recuperarea se referă la restabilirea. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat.6. specific României. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). Scopul recuperării constă. duc la întârziere mintală uşoară. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. Ńinând cont de 37 . astfel. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. secundară. aşadar. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. De asemenea. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. 1. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. pedagogică sau medicală. epilepsia. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială.– deficite senzoriale primare care. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. NoŃiunea pare. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. sexul său etc. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). tulburări de comportament.

înlăturând anxietatea.specificul handicapului. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. stările conflictuale. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. laudă etc. În acest tip de învăŃare. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. 38 . poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. Utilă este folosirea de întăritori. În acest context. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. sancŃionarea verbală etc. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal.). Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. ea o depăşeşte pe aceasta. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. a operării instrumentale. devenind un energizator pentru subiect. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. metodele verbale sunt esenŃiale. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. cât şi negativi (admonestarea. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. negativismul. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. Dintre formele psihoterapiei. însuşirea unui aparat conceptual.). activând motivaŃia.

practice sau a deprinderilor profesionale. La copiii mai mari. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. dansterapia. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). dans. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). confecŃionare de obiecte etc. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. câştigarea unei autonomii personale. dacă poate comunica oral şi în scris. arterapia.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. 39 . fiind capabilă să exercite o profesie. nealterate. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. ergoterapia. foarte eficientă este ergoterapia. dacă are format simŃul autocontrolului etc. pictură. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială.. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. joc. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală.

La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. În ceea ce priveşte planul reprezentării. a limbajului interior. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. mergând până la absenŃa ei. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. rigiditate psihică. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. deficienŃe de comunicare. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. neproductivă. într-un fel sau altul. rigiditate a conduitei. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . se remarcă dificultăŃi de analiză. heterogenitate. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. bazată pe clişee verbale. disgrafiei şi dislexiei. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. dezordini intelectuale etc. heterodezvoltare intelectuală. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. acesta nu este modificat în mod evident. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. grave). în planul senzorial-perceptiv. aproape totală. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. Din punctul de vedere al afectivităŃii. situativă. heterocronie. Astfel. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. cât prin modalitatea organizării. de existenŃa handicapului mintal. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului.

autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Muşu (1997). auditive. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. de gradul I. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. Putem spune. imprecizia lor dublată de sincinezii. 1997). Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate.crescută. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. educabili. Coeficientul 41 . factori psihosociali. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). În ce priveşte tipologia handicapului mintal. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). viteza diminuată a mişcărilor. profesional. genetici). recuperabili pe plan şcolar. de puerilism şi infantilism afectiv. Păunescu şi I. factori ecologici. adaptabili pe planul instrucŃiei. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). controlul limitat al acestora. Muşu. Păunescu. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Imbecilitatea. social. stare mintală deficitară ireversibilă. perfectibili. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. trebuinŃele momentane. I. sau motrice etc. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv.). aşadar.

formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Se urmăreşte. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. în funcŃie de natura etiologică. de gravitatea deficienŃei. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. pe fondul unui IQ situat sub 20. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. în special a funcŃiilor cognitive. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. senzorio-motrice şi instinctive. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. de modul de organizare a personalităŃii). pedagogică sau medicală. 2 ani şi jumătate la 10 ani. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. astfel.

Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. X 100. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). fiind capabilă să exercite o profesie.Q. Conceptul îi aparŃine lui W.sunt realizate prin: învăŃare. ergoterapia. m / v. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. c. dansterapia. arterapia. nealterate. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. văz. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. dacă are format simŃul autocontrolului etc. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. cronologică (v. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. adesea inconştient. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. dacă poate comunica oral şi în scris. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie.). Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. . auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. Este un proces psihologic. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare.engl. Dintre formele psihoterapiei. c. tact). stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. m. sub diferite forme: ludoterapia. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. câştigarea unei autonomii personale. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. 43 .) = raportul dintre vârsta mintală (v.

perfectibili.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. afective. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. adaptabili pe planul instrucŃiei. senzorio-motrice şi instinctive. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. sau motrice etc. 2 ani şi jumătate la 10 ani. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). social. pe fondul unui IQ situat sub 20. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. profesional. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. instabilitate psihomotorie. Scopul recuperării constă. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. faze pre şi post-critice epileptice.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. educabili. lentoare patologică în gândire etc. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. aşadar. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. 44 . în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. auditive.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative.

abdomen proeminent. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.lipsa pigmentului (păr extrem de blond.gură şi dinŃi mici.trăsături groteşti. .ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. cu degetul mic curbat. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.mâini scurte. 2.cap cu occiput plat.ochi oblici. . 3. . . EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. 4. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . . Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. . lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor . Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 .malformaŃii cardiace.

Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. Ed. Ed. . . Ed. Sibiu. Agresivitatea şi condiŃia umană.Anomalii de dezvoltare ereditare. 5. CIUMĂGEANU D. 10. Medicală. MUŞU I. 46 1. 1998. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. 9. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic.. 3. Albatros. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. ProHumanitate.. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Copilul deficient mintal.Univers Enciclopedic. Bucureşti. 1994. LUNGU NICOLAE S. Ed. 8. 1988. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Terapie educaŃională integrată... .SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . Ed.. a II-a. MAYOU R. Ed. 1979. Timişoara. ENĂCHESCU C. Geneva Initiative Publishers. Facla. GELDER M.creştere deficitară. DicŃionar de psihologie.apatie.. Bucureşti. . Ed.Iradiere în timpul sarcinii..InfecŃii ale mamei.Meningită . Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. PĂUNESCU C.. 1997. .creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. TAFLAN A.Medicală. 1978. Tehnică.piele buhăită.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. LAROUSSE. Ed. 4. 1994. GATH D.. 1980. . Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. Bucureşti. Bucureşti. LUNGU NICOLAE S.. ed. 7.. 2. NEVEANU POPESCU P. GORGOS C. CARACTERISTICI .. 1992. 1994. 6.

. MUŞU I.. 1994. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 29. Medicală. 24. Handicap de intelect. ŞCHIOPU U. 16. Ed. Didactică şi Pedagogică.). 26. Bucureşti. 28. Ed. vol. Copilul deficient. vol. 1990. STRĂCHINARU I. 12. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. Bucureşti. 1998. Ed. UniversităŃii Bucureşti.. 2000. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. 18.. Didactică şi Pedagogică. RADU GHE. ProHumanitate. PĂUNESCU C. 47 . DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. RADU GHE. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. DAUNT P.. ZAZZO R. 1977. Ed. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Probleme de defectologie... MUŞU I. 13. Ed.. 1976. Ed.. STOICIU M. Ed. 27.11. Limbaj şi intelect. Psihologia deficienŃilor mintal. 21. PĂUNESCU C. DicŃionar de psihologie. Iaşi. 1990. E. Bucureşti. Ed. VERZA E. manual pentru clasa a XIII-a. UniversităŃii Bucureşti. Babel. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Bucureşti. 1997. 19. PĂUNESCU C.. VERZA E. Ed. Psihopedagogie specială. 25. SIMA I. 1967. Didactică şi Pedagogică. Ed. şcoli normale. Bucureşti. 1996... vol. 23. ProHumanitate. 20. Ed.. Cunoaşterea şi educarea lui. Bucureşti. Ed. 1987.8 . Sibiu. 1998.. Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. I. Ed. Ed... 15. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Ed. 1976. I. VRĂŞMAŞ T. (coord. Bucureşti. PĂUNESCU C. Ed. Meridiane. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1997. Didactică şi Pedagogică. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Trinitas. Bucureşti. Bucureşti. VERZA E. DebilităŃile mintale. PĂUNESCU C. 1988. MUŞU I. Ed. PĂUNESCU C. WEIHS TH.. Psihopedagogie specială. iubindu-i. Humanitas. 14. UniversităŃii Bucureşti. 1973... Sibiu. Bucureşti. 1979.. 1983. Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică. Să-i ajutăm. 1992. 17. ROŞCA M. Ed. VERZA E. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal.. 22.

semne sau imagini de mărime descrescândă. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. aşadar. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. mai precis. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). verificate statistic. Handicapul vizual apare. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Handicap vizual înseamnă. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. la care numărătorul (d) este egal cu 48 . din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual.1. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. 1. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). aşadar.2. cifre. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. în primul rând. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. separat pentru fiecare ochi. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile.

aşadar. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.005 0. De asemenea. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.05-0. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. Cecitatea (orbirea) reprezintă. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală.005-0. pe de o parte. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. pe de altă parte. presupunând lipsa completă a văzului. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. un handicap major sau total de vedere.02 0. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel.02-0.distanŃa examinării (5 m.2 0-0. Astfel. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. se consideră echivalenta cecităŃii. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”.5 0.). deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 .05 0. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă.

deci vârsta la care a apărut defectul vizual. ca de exemplu. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. nistagmusul etc. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. deosebim defecte congenitale. 2. remarcând importanŃa 50 .binocular la mai puŃin de 20°. cât şi cele mai recente. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. strabismul. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. care diminuează capacitatea vizuală. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. la vârsta anteşcolară. preşcolară. De fapt. şcolară) şi defecte tardive. atât studiile mai vechi. defecte survenite (în copilăria timpurie. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. care poate fi determinată cantitativ. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. eficienŃa vizuală. care este educabilă şi perfecŃionabilă.

următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. progresivă. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. mai mult sau mai puŃin concordante. Heller deosebeşte. reprezentările vizuale se sting treptat. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. regresivă). h) orbi totali. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. 51 . la vizualizare. Astfel. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. de asemenea. P. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. Astfel. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. T. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. Henri. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină.

specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. H. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. 3-5 ani. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. B. Janda grupează copiii. care citesc însă pur tactil. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. 52 . cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. ci deductiv. o a doua categorie de orbi tardivi. După cum s-a arătat. Steiberg. Astfel. o categorie de ambliopi gravi.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. A. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. H. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. fără să recurgă la funcŃia optică.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. 5-7 ani şi peste 7 ani. deseori empiric. în copilăria mică (3-6 ani). în funcŃie de momentul instalării defectului. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. Kovalenco şi N. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. în următoarele categorii: orbii congenitali. Kovalenco. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. I.

aşa cum se întâmplă frecvent. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. precum şi viteza evoluŃiei lui. 4. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. dacă este singular sau se combină. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. ale limbajului). pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. mintale. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. 3. motrice. cu alte defecte extraoculare (de auz. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. de transmisie. reversibil). deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.În cazul cecităŃii isterice. progresiv sau eventual regresiv. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. fără a o putea salva). însă subiectul vrea /crede că vede. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. Astfel. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor.

2. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . 2. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. în clase speciale. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. tardiv sau numai la bătrâneŃe). în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei.selecŃie. Astfel. sau în şcoli deosebite. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. de la o regiune geografică a lumii la alta. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. Se ştie. al deprinderilor elementare etc. de exemplu. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. În fiecare caz dat. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. şi oferă tabloul imbecilităŃii. 5. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. al motricităŃii. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie.

promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). Într-o viziune structural-funcŃională. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. Asia).2. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. În acelaşi timp. cristalinului.2. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. bolile infecŃioase. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. eradicate în unele zone ale lumii. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală.1.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. După cum s-a arătat. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. 55 . 2. trahomul şi alte boli de ochi. cristalin şi corpul vitros. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. gliomul retinian).1. 2. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. glaucomul). Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale.1. umoare apoasă. retinei etc). Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică.

CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). menite să readucă imaginea înapoi pe retină. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. fiind neclară. În schimb. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. obiectele apropiate sunt corect percepute. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. cu atât imaginea este mai difuză. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). numite în general ametropii. ci înaintea lui. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. Subiectul. aşadar. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. 56 .

• Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. pierderea luciului corneean. nu într-un singur focar retinian. De asemenea. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. această anomalie este ereditară. subnutriŃie etc. vederea fiind scăzută atât la apropiere. care duce la focalizarea imaginii optice.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. sifilis. durere etc. De obicei. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. 57 . cât şi la distanŃă. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. herpes. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. estompată. ci în două sau mai multe focare. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. lăcrimare. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. stări patologice generale. vascularizaŃie. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. b.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. modificări de formă ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme.

care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite.2. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. Ea poate fi compensată. în leucomul total cecitatea fiind completă. Poate fi parŃial sau total. care produce miopie şi astigmatism. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. 2. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. În general. iar dintre cele dobândite. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. prin ochelari cu lentile convergente (+).1. care pot ajunge la 16-18 dioptrii. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale.2. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. sub aspectul refracŃiei.

2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. dar. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. în majoritatea cazurilor. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. ce avansează de la periferie spre centru. vasculară sau traumatică. de afecŃiunile care lezează nervul optic. 59 . 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale.3. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. între care se poate infiltra lichid intraocular. care au drept efect scăderea vederii centrale. 2. în papilă. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. duc la cecitate. în cazul deficienŃelor vizuale. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic.1. în timp. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. idioŃie. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. De aici porneşte nervul optic. paralizie.2. după o scădere treptată.

Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. Am menŃionat mai sus anizometropia. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. În toate aceste cazuri. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. II. 2.4.1. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. adică pierde capacitatea de a vedea. 60 . Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie.2. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune.e) hemianopsiile. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. care inervează aceşti muşchi. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. printr-un proces de inhibiŃie. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. dar poate fi şi traumatică. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. efectul fiind o percepere confuză.

Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. Charcot de peste un veac. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. culorilor. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. isteria. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. greşeli de identificare. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic.1. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. frustrare. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii.5. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. gelozie. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. care sunt fie pendulare. Amintim aici şi nistagmusul. M.2. Psihastenia. a imaginilor. 2. uneori şi la false percepŃii. persoanelor. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. în care este afectat reflexul de fixaŃie. 61 . reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. sentimente de culpabilitate ale individului etc. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. fie ritmice. sindrom descris de J.

2. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. Astfel.2. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. pupile aşezate excentric. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. atrofie optică. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi. 62 . microftalmia. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil. Albinismul este ereditar. ale coroidei. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. de asemenea. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. atrofii optice ale retinei.2. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă.2. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. iridociclită etc. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului.1. rubeola. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. Sifilisul. anomaliile ligamentelor lor etc.2. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. ascunde un risc mare pentru făt.2. care pentru mamă nu este dăunătoare. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică.2. rolul lor negativ. distrofia corneei. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. keratită. 2.2. mai ales în etapele ei timpurii. Unele tumori maligne. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. lipsa cristalinului sau a irisului. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. anomalia poziŃiei globilor oculari.

Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice. herpesul etc. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual.4. cataracta diabetică irita diabetică. De asemenea.2. 63 . 2. variola. 2.2. keratite. care explică afecŃiunile corneei. leziunile retinei. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor.2.3. congestia conjunctivelor. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. În general. congestia conjuctivelor oculare. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi.2. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite.2. în special în primii 3 ani de viaŃă.). inflamaŃii ale irisului. tusea convulsiva. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. scarlatina. cataracte.3.2. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. rujeola. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii.

AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. iar corneea se opacifiază din primele minute. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. creionul chimic). lezează uneori irisul şi cristalinul. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2.3. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. de formare a atitudinilor de igienizare. raze ultraviolete). în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. corectiv-recuperative. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură.1. amoniacul. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. provocând de obicei o infecŃie. produc hemoragii în vitros etc. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. chiar dacă durerea sa potolit. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). dar fără o perforare a acestuia. soda caustică. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. În zilele următoare contuziei. 2. lichide fierbinŃi. apa oxigenată.într-o oarecare măsură. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. 64 .3. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care.

Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. şi anume nota de vizualitate. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. Cu toată diversitatea lor. îndeosebi. în condiŃiile existenŃei vederii. În procesul integrării şi sistematizării lor. la omul cu vedere. culorile şi spaŃiul tridimensional. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. în contactul direct cu obiectul. mai ales dacă ele nu sunt provocate. dar desprinzându-se de obiect. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. care permit. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. dominantă. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. în relaŃiile sociale şi de muncă. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. Aceste calităŃi noi. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. proprii vederii (lumina. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. Desigur. se dezvoltă. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. al reprezentărilor parŃiale. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. 65 . faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat).

encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa.3. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. În activitatea psihică a nevăzătorului. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. prin contactul direct cu ele. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. 2.2. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. totuşi. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. dar nu exclusiv. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. Această activitate compensatorie nu este dată. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. compensaŃia intersistemică. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. aşadar. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. prin natura sa psihologică. cum greşit se crede. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. 66 . în ontogeneză. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. Encefalograma reflectă.Cu toate acestea. Omul valid. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea.

la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. Binet la începutul secolului XX.În activitatea copilului. R. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. prin accelerarea respiraŃiei). Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. în medie. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. nou. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). aşa numita şa turcească. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. A. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. reducând mobilitatea. În căutarea acestor fenomene. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. teama de necunoscut inhibând mişcările. S-a constatat că. Hussen arăta că. În condiŃiile cecităŃii. şaua turcească are. printre altele. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. După cum vedem. la nivel bulbar. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor.

sistem sau aparat. Defectele vizuale. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. fiind modificări de natură extraoptică. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. 2. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. De-a lungul secolului trecut. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. După cum arătau A. care se instalează la nivelul unui organ. • torace îngust. W. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. Ńinutei corpului. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. ci poate influenŃa. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. motricităŃii deficienŃilor vizual. Ionescu şi D. Motet. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. 68 . rezultatele fiind contradictorii. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. totodată. Problema rămâne controversată. În momentul şcolarizării.3. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. cifotic sau rotund.media normală. fenomen cu atât mai evident. denumite secundare. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. cu reliefări musculare slab dezvoltate. • spate plan. considerate ca defecte primare.3.

Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. • mişcările sunt reŃinute. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. lordoze. lipsită de amplitudine. încă din copilăria timpurie. braŃele nu se mişcă simetric în mers. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. 69 . ci atârnă în jos. ticurile sau manifestările motrice negative. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. picioarele se ridică exagerat. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. trunchiul rămâne aproape nemişcat. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. ezitant. fiind limitate la strictul necesar. RespiraŃia este superficială. nesigur. apăsări cu degetul pe globul ocular. iar capul îndreptat înainte. trunchiului şi al membrelor. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. şovăitoare. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. La copiii total lipsiŃi de vedere. cifoze. • mersul este rigid.

condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. cu cât acestea reprezintă. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. lipsa unei îndrumări competente şi totale. am putea spune. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. jocuri şi exerciŃii fizice. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. • săritul pe loc. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. de la un individ la altul. • lovirea genunchilor. • frecatul mâinilor. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. însă. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. poate. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. picioarelor sau al trunchiului. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi.• legănatul braŃelor. MentalităŃile greşite. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. pentru o creştere sănătoasă. • învârtirea pe loc. AbsenŃa vederii este. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. 70 .

Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. mai puŃine şi. Trebuie să remarcăm însă că. în multe cazuri. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. în perioada preşcolară şi şcolară. în acelaşi timp. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Toate acestea reprezintă. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. a percepŃiei spaŃiale. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. DificultăŃi mari. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. sărace. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. mai defectuoase. Astfel.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. ci doar formarea unor imagini incomplete. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. Utilizarea reprezentărilor existente. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . dar nu de netrecut. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor.

Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. MenŃionăm că. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. sau între profesor şi elev. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. mai ales la copiii până în 14-16 ani. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia.mare. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. La nevăzători. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. chiar dacă. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie.

nu numai în ceea ce priveşte mişcările. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. Depistarea şi educarea. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. afectivitate. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. impulsuri”. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. cât şi la regrese în activitate. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. În condiŃiile lipsei vederii. 73 . maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. nevoi. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. şi în aceea că el furnizează informaŃii. în orientarea spaŃială. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. care. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Rolul analizatorului vizual constă. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate.4. în general în viaŃa şi activitatea lui. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. 2. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă.3.bune. între altele.

Studiile existente se referă. − temperamentul. mai ales. Zimin. − tipul de personalitate. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. În literatura sovietică de specialitate. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. în special. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. resturi de vedere foarte slabe. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. slabe. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. Numeroşi cercetători (ZemŃova. − volumul şi calitatea reprezentărilor. 74 . mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. pe observaŃii. − registrul experienŃei motrice individuale. De asemenea. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. Mescereakov. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. medii şi bune). efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. dar mai ales de la relatările părinŃilor. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător.

scăpare). pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. atât copilul valid. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. cât şi cel fără vedere. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. Dacă la naştere. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. La copilul nevăzător. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. Şirul de reacŃii circulare (primare. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. După primele 3-4 luni de viaŃă. apariŃia intenŃionalităŃii. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. rezultat al reacŃiilor instinctuale). Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. aruncare. acest lucru se face destul de târziu. copilul va 75 . activitatea mâinii.

Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. Se pare că patrupedia. mai greu la copilul nevăzător. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. treptat. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. în multe cazuri. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare.pipăi. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. sau nu. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. şi acela nevăzător. dar mai ales în perioada preşcolară. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. defectuoase. chiar mai târziu. se pare că nu există diferenŃe semnificative. desprinderea de acestea făcându-se. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. adesea apar 76 . Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. va lovi. în general. va mirosi obiectele din jurul său şi. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. Gânguritul. Şi pentru nevăzători. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. chiar in jurul vârstei de 10 luni. uneori. În această perioadă. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. În perioada preşcolară. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. Acesta. comparativ cu copilul văzător. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. În această privinŃă. la copilul nevăzător.

are un nivel motor mai scăzut. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. se va deplasa mai mult însoŃit. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. integrată într-o imagine globală. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. cu nivelul de reprezentări etc. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. CorecŃiile. din ce în ce mai bine şi mai mult. Acest copil va fi antrenat în mişcare. organizată. proprioceptive şi exteroceptive”. Copilul nevăzător. uneori dure. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. acesta având şi fraŃi mai mici. la intrarea în şcoală.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. fără valoare adaptativă. dar o va face şi singur. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. dezordonate. În activitatea de orientare. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători.

iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. Piaget. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. 1980). o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. de exemplu.). dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. lucru manual). În perioada şcolară.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. mai mult decât la cei văzători.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. 78 . rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. altfel am avea o simplă mişcare. precizia. la elevii nevăzători. Pe parcursul şcolarizării. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. propuse de J. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. sistem focal – Van Galen. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. rapiditatea forŃei. ci numai structura sa. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali.

Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. A. La nevăzători. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). 79 . În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. cel puŃin în primele faze de învăŃare.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). stabilitatea programelor motorii. J. pentru a mări încrederea în sine a elevului. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. extrema organizare a conduitei motorii. psihomotorii. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. J. ceea ce implică o oarecare durată. Programele şi schemele motorii. profesor de educaŃie fizică. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. după ce s-a automatizat. În privinŃa modului de control. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. A. afective şi perceptive). cât şi în controlul gestului. Se impune motivarea elevului. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. automatismul şi modul de control. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. părinŃi. alături de alte variabile psihice (cognitive.

a rolului gândirii. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. Ei sunt. 2. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. realizată printr-o antrenare progresivă. 4. gradată. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. făcând ca anumite 80 . deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. prin sporirea atenŃiei vizuale.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. în primul rând. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. a memoriei vizuale. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. în posibilitatea de a învăŃa. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. care nu este modificat sub aspect organic. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. totodată. al imaginaŃiei etc. În România. asupra ocrotirii vederii restante. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna.

neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. de aceea. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. dar şi supraprotecŃia vizuală. examinări care vor depista eventualele deteriorări.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. J. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. 81 . dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. utilizarea acestor posibilităŃi este. Deci. aceste piedici. descoperiri făcute prin forŃe proprii. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. să se prevină suprasolicitarea. dar nu trebuie să se ajungă la excese. dimpotrivă. Lipsa unei experienŃe vizuale. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. lipsa diferenŃierilor vizuale. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Utilizarea vederii este benefică. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. din contră. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. ci ar scădea. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. graba şi neatenŃia. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. prima grijă a profesorului”. în parte. capacitatea mică a interpretărilor. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. lipsa deprinderilor de investigare.

împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. în vederea integrării lor sociale. ritm biologic. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). aşadar. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. în condiŃiile vederii normale. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. de a percepe mediul ambiant. Handicap vizual înseamnă. Copilul învaŃă treptat să vadă. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz.). FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. perfecŃionându-şi treptat vederea. mărimilor. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). Procesul se continuă şi în şcoală. tact. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. în aprecierea distanŃelor. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. număr de paşi. vibraŃii. deci. Handicapul vizual apare. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. baston etc. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. aşadar. educaŃia trebuie făcută individual.

Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). presupunând lipsa completă a văzului). Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. însă subiectul vrea/crede că vede. 83 . Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei.handicap major sau total de vedere. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. În cazul cecităŃii isterice. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). şcolară şi defecte tardive). atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. o dezvoltare fizică întârziată (W. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. defecte survenite în copilăria timpurie. tardiv sau numai la bătrâneŃe). iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. preşcolară. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. la vârsta anteşcolară. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. fără a o putea salva). Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. de la o regiune geografică a lumii la alta. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. traumatismele oculare etc. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală.

Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. ticurile sau manifestările motrice negative. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). semne sau imagini de mărime descrescândă. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. aşadar. verificate statistic. cifre. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. asupra ocrotirii vederii restante. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Handicap vizual înseamnă. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Deci. respiraŃia fiind superficială. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. 84 . apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. lipsită de amplitudine. educaŃia trebuie făcută individual. în primul rând. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular).

05-0.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). din punct de vedere fiziologic şi anatomic. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. când. însă subiectul vrea /crede că vede.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.005-0. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 .).un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex.2 Procente % 0-0. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). caz în care.5 0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. presupunând lipsa completă a văzului.005 0. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.02 0. fără a o putea salva).02-0. separat pentru fiecare ochi. analizatorul vizual este evident afectat.05 0.

L. Tasiak. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). în sine. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. neeconomice. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. A. boli psihice. În urma unor cercetări (S. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. W. fiind neclară. aşadar.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. • Miopia = un exces de refracŃie. când. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. R. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. Luria. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). ale organizării oculomotricităŃii. în imaginea unitară a obiectului respectiv. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Acesta are. ci înaintea lui. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. extrem de numeroase. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. A. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici.

STRĂCHINARU I. DAMASCHIN D.. 4. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. 5. Iaşi. TAFLAN A. Bucureşti. Teoria şi practica compensaŃiei. MUŞU I.. îndeosebi faŃa acestora.. ROZOREA A.. 1998. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. PREDA V. Ed. Analele UniversităŃii Bucureşti. SIMA I. Bucureşti. 1978. I. Ambliopi. 10. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. Ed. . 1998. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Ed. 1983. 1988. Bucureşti. NEVEANU POPESCU P. vol. Albatros. 11. 2. Ed. Psihopedagogie specială. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. 1981. 1997.. Copilul deficient. DicŃionar de psihologie. vol.. 2. 1965. ŞTEFAN M. 1994. 1998. Osaka. Trinitas. Ed.. Bucureşti. Ed. Bucureşti.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. Terapie educaŃională integrată. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. I. PĂUNESCU C. Nevăzători. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1973.. 12. Educarea copiilor cu vedere slabă. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. 9. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. ProHumanitate. Cunoaşterea şi educarea lui.R. 8.. cu obiecte etc. Didactică şi Pedagogică. Ed. Sunt studii (R. Bucureşti. 1997. orbi-surdomuŃi. Univers Enciclopedic. 7. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Defectologia. 3. J. Bucureşti. ProHumanitate.. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. 3. Babel. ambliopi. Sibiu. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. LAROUSSE.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. ŞCHIOPU U. 87 1. 6. Ed. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. DicŃionar de psihologie. Ed.

Ed. WEIHS TH. VERZA E. 88 .. (coord. Să-i ajutăm. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. VERZA E.. Ed. Psihopedagogie specială.13. Probleme de defectologie. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Bucureşti.8. VRĂŞMAŞ T.. 14. 1998.. vol.. şcoli normale. manual pentru clasa a XIII-a. Humanitas.. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. iubindu-i. Ed. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. 17. 18. Meridiane. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 16. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. 1990. MUŞU I. Ed. Bucureşti.). 15. 1987.. UniversităŃii Bucureşti. 1996. . 1992. DAUNT P. 1988. Ed.

copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Prin instalarea unui deficit auditiv. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general.3. DEFICIENłA DE AUZ 3. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului.1. Când se naşte. chiar regresii în plan 89 . se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. Putem spune că.

întrebări şi sentimente. într-o măsură mai mare sau mai mică. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. de mediul în care trăieşte acesta. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte.verbal (din punct de vedere al vocabularului. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. 90 . Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. aparent recunoscând vocile familiare. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. fiind în stare să execute comenzi simple. unul din zece oameni suferă. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. de atitudinea celor din jur etc. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. Fătul este apt să audă sunete din exterior. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. Vocabularul. de tulburări ale auzului. de particularităŃile psihice ale individului. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Din punct de vedere statistic. Experimentează auzul producând sunete. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical.

După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). Hipoacuzia poate avea. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. atât în planul şcolarizării. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). al exercitării profesiei. 3. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. 91 . Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal.2.90 dB ). Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. Cu cât pierderea de auz este mai mare. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. la rândul ei. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil.

Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. 92 . răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. Atunci când nu există program de screening. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. prin programul de screening al auzului. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. dă volumul foarte mare. De aceea. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. • Nu poate localiza sursa sonoră. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). vibraŃiile podelei şi mişcările aerului.

obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. 93 . În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. După etiologia anatomo-fiziologică. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). defecŃiuni ale timpanului. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. de atrofierea nervului cohlear. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. a ganglionilor şi a organului Corti). a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. a saculei. e. tulburări ale metabolismului. d. c. cât şi ale celei de percepŃie. b. łinând cont de cele spuse anterior. perinatale şi postnatale. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii.

o combinaŃie a celor două. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). hemoragii. în funcŃie de locul afecŃiunii. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. ureche medie). rujeolă. alcool). traumatisme fizice etc. 94 . cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. patologice (ca rezultat al unor boli).. fie că este total (surditate). Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. idiopatice (cu origine necunoscută).cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. de exemplu. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion.afecŃiuni endocrine. b.). Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. de fapt. muzică ascultată tare la căşti etc. Aceste cauze pot fi ereditare. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. lovituri la nivelul urechii. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. ceea ce este. Într-adevăr. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. stări distrofice. c. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. conduct auditiv extern. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. De aceea. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. accidente. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. hemoragii. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. anoxie sau asfixie albastră etc. În mod obişnuit. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt).

Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. Pe deasupra. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. 95 . poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. medicamentele. În orice caz. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. poate apărea o fisură a timpanului. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. o altă formă de otită. drogurile. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. O infecŃie cronică. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. poate să nu fie dureroasă. O astfel de infecŃie. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. Îndepărtarea se face fără complicaŃii.

Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. cum sunt testul lui Weber. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. 3. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. rude. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). folosind ca instrument de lucru diapazonul. a exersării cogniŃiei. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. artificii şi pistoale). la depistarea unor forme de cofoză mixtă. InfecŃiile. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. oreionul. dar din alte cauze). În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz.3. educatori care se manifestă prin tresărire. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. printr-o serie de mijloace empirice. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi).Trauma acustică. dar şi ştiinŃifice. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex.

iar în cofoză se impune o demutizare precoce. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. dar fără a neglija alte caracteristici. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase.medii. Aceste aspecte au la bază în primul rând. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. cât şi prin aer. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. Dacă. Pentru aceasta. Astfel. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. potenŃialul psihic. Testele de auz nu vor 97 . Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. diapazonul se apropie de meantul auditiv. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. în cazul când sunetul nu este perceput. Copiii de orice vârstă. Când surditatea este localizată la urechea medie. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. iar dacă auzul este normal. chiar şi cei nou-născuŃi. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. sunetul este auzit în urechea normală. pot face teste de auz. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. cât şi a celei aeriene.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

prima dată doar o jumătate de oră. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. 103 . acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). apoi o oră întreagă etc. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. a frazelor de pe buzele interlocutorului. 2) însuşirea noŃiunilor concrete. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). de multe ori. În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. adică citirea cuvintelor. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Comunicarea verbală – orală. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. 3. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. 2. După C. cu indicarea lor. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). Pufan. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni.

să cânte şi să vorbească copilului său. constituŃie slabă. • În Ńara noastră. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. instalator. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală.4. matriŃer. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. frezor. tâmplar etc. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. de particularităŃile personalităŃii deficientului. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. tehnician dentar. eficienŃa lor se vede doar în practică. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . nivelul inteligenŃei copilului. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. De fapt. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. irascibilitate. 5. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). croitor. fără prejudecăŃi. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente.

Ridicând foarte mult vocea.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. 105 . În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. limbajul semnelor. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. • să vorbească cu voce clară şi puternică. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. nu strigată. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Aşadar. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. gestica. Buzele. cuvinte şi propoziŃii. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. • să se uite la copil atunci când i se adresează. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor.

cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. De asemenea. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. este deosebit de important. logoped. atât dintr-o şcoală normală. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. de un tratament special. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. cât şi în particular. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. dedicare şi hotărâre. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. mai ales că acest efort poate fi frustrant. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. Atunci când este posibil. profesor etc. Suportul profesorilor. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare.

Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. De aceea. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. optimizând perceperea sunetelor. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. Pe scurt. 107 . Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare.

Aparatul auditiv. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. în mare. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. dar. În 108 . Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. De altfel. Dezvoltarea fizică. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. contrar părerilor preconcepute. Protezarea unei urechi. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. Odată realizată protezarea. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. Dacă hipoacuzia este bilaterală. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. În plus. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. Protezarea ambelor urechi. Datorită evoluŃiei tehnologiei. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. numită protezare bilaterală. poate să aducă beneficii reduse auzului per total.

cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. de obicei. copilul este în creştere. culoare etc. Aceste reglaje. sunetele slabe vor fi audibile. Odată amplificat. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. deci. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. În al doilea rând. Astfel. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. volumul adaptându-se automat mediului sonor. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. În primul rând. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. circuit. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). Protezele auditive pot fi programabile. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Proteza este un aparat electronic şi. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. dacă protezarea este reglată corespunzător. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude.cazul aparatelor neliniare. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. Bateriile. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. iar cele puternice vor fi confortabile.

În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. defectându-l. Pentru majoritatea copiilor. Folosind un semnal digital.ureche. Aparatele retroauriculare. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. vor aparate drăguŃe sau interesante. sunt protejate mai bine. În plus. De altfel. oferind o calitate deosebită a sunetelor. disponibil de foarte mulŃi ani. reglajul este foarte ajustabil. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. În cazul protezelor digitale. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. se 110 . iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. fiind plasate departe de conduct. apărut de curând. şi circuitul digital. deoarece. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. Deci. în cazul în care acesta este intraauricular.

traumatisme fizice etc. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . stări distrofice.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. hemoragii.). dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). accidente. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Putem spune că. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). anoxie sau asfixie albastră etc. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt).. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. Hipoacuzia poate avea. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. infecŃiile urechii medii (otită medie). meningita sau tusea convulsivă). hemoragii. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. muzică ascultată tare la căşti etc. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. afecŃiuni endocrine. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. rujeolă. alcool). infecŃii de diferite tipuri (pojarul. tulburări ale metabolismului. oreionul. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. lovituri la nivelul urechii. trauma acustică.. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). la rândul ei. ingerarea de substanŃe toxice (de ex.

totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. de cunoştinŃe. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. într-o oarecare măsură. folosind ca instrument de lucru diapazonul.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. litere şi stări de spirit. labiolectură şi. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. de cultură. Pentru realizarea acestor deziderate. totodată. Spre deosebire 112 . pe dactileme. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. cum sunt testul lui Weber. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. în funcŃie de structura clasei de elevi.

reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. aşadar. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. atât în planul şcolarizării. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. la fel ca şi cea de vedere. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. Există. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. al exercitării profesiei.de copilul surd. 113 . Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. din diferite cauze. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. BineînŃeles. pe demutizare. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. a cărui recuperare se bazează. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). surditate eredi-tară şi surditate dobândită. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil.

cu geneza simbolului la copil. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. litere şi stări de spirit. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. a frazelor de pe buzele interlocutorului. constând în citirea cuvintelor.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. odată cu parcurgerea procesului demutizării. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. însuşirea celorlalte noŃiuni. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte.

achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . imaginea grafică. gânduri. jocul simbolic. Ori. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. imaginea mintală şi evocarea verbală. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. Desigur. folosit efectiv în comunicare. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. opinii. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. Mai târziu. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. de obicei. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură.spontan. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. Acest limbaj. cu demutizare avansată.

Academiei. Bucureşti. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. Ed. TAFLAN A. 4. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. Tratat de psihiatrie – Oxford. 7. Didactică şi Pedagogică. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. 116 . limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. 1978. Medicală. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată.. Psilhologie clinică. Sibiu. gestul însă este strâns legat de concret.. Analele UniversităŃii Bucureşti. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. Terapie educaŃională integrată. 8. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale.. 1988. Metodologia procesului demutizării. 1992. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Bucureşti.. 5. ed. a II-a. 1965.. Ed. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. 2. Ed. DRĂGUłOIU I.. 1985. 1994. în raport cu limba sonoră. MĂESCU L. Limbajul mimico-gestual. NEVEANU POPESCU P. GATH D. MAYOU R. În ansamblu. Ed. Sibiu. IONESCU G. Ed. GELDER M.. Ed. 3. DicŃionar de psihologie.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte.. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. CARAMAN. Geneva Initiative Publishers. Albatros.) şi mai redusă în altele. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. ProHumanitate. Bucureşti. 1997. 3. Totuşi. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. ProHumanitate. Ed.. 1983. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. cu ambele forme de limbaj. 6. Bucureşti. MUŞU I. GORGOS C. DAMASCHIN D.

Bucureşti.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1965.. VRĂŞMAŞ T. 1997. 1998. 1996. Bucureşti. VERZA E. Probleme de defectologie.. şcoli normale. Bucureşti. 1994.. PUFAN. Meridiane. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. Ed. Babel. VERZA E. 15. Psihopedagogie specială. DAUNT P... Ed. 19.. I şi II. 11. Ed. 20. Ed. 117 . Ed. 1998. 12. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Didactică şi Pedagogică. vol.. Ed. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 1992. STĂNICĂ I. 18. PĂUNESCU C. MUŞU I. Ed. 1972. Ed. (coord. 1988.UNGAR E. 23. în Cercetări asupra comunicării. POPA. 1973. 1994.BENESCU C. 10. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură.8. Bucureşti.. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Humanitas... UniversităŃii Bucureşti. 1973. 14.. SIMA I. Didactică şi Pedagogică. Ed. UniversităŃii Bucureşti. 17.. ŞCHIOPU U. Iaşi. vol.. Bucureşti. vol. UniversităŃii Bucureşti. Să-i ajutăm. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 13. 21. Probleme de surdopsihologie.). 22. Psihopedagogie specială. VERZA E. 1990. STRĂCHINARU I. Ed. manual pentru clasa a XIII-a. 1987. STĂNICĂ I. Bucureşti. 16.. Didactică şi Pedagogică. 1982. iubindu-i. vol.9. Labiolectura. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.. Bucureşti. I. Ed. Trinitas. VERZA E. STĂNICĂ C. 1983. WEIHS TH. I. Didactică şi Pedagogică.. Ed.. STĂNICĂ I.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.

urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. personalitatea lor poate deveni fragilă. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. DeficienŃele fizice se constituie. deci. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. Trebuie subliniat că. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. deformaŃii sau alte defecte de structură. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. cu 118 . prin deviaŃii.1. diabetul etc. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. în lipsa altor anomalii.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului.4. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). cardiopatiile. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). modifică aspectul exterior. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.

percepŃia şi reprezentarea mişcării. Verza. nici o entitate biologică sau fizică. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. Schema corporală. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. nu atât al formei. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. lateralitatea. 1994). considerând că ea nu este un dat iniŃial. ci şi prelucrare de informaŃii.conflicte şi tensiuni interioare. Schema corporală este un model simplificat. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. Psihopedagogia specială. 1. aşadar. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. a componentelor 119 . Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. organizarea. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. sub controlul şi dominarea psihicului. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. orientarea şi structura spaŃio-temporală. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. implicând. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. conduitele motrice de bază. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare.

Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. copilul îşi construieşte schema corporală. nici de stângaci 100%. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. b) intensitate: • lateralitate puternică. • slab conturată – identificată cu ambidextria. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. mână şi picior. dar stângaci de picior). De asemenea. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex.: dreptaci la mână şi ochi. 2.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). 120 . mai ales. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. forte.

Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. • omolaterală. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. De asemenea. 3. pătrat. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. • multilaterală. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. la triunghi şi romb. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. care în realitate este mult mai complexă. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. 121 . Când dominanŃa nu este fixată. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. sincinezii. negativism. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. anxietate etc. instabilitate psihomotorie. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. Astfel. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. • încrucişată. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală.

Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. executată în condiŃii normale. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. c) coordonarea dinamică generală.b) echilibrul static şi dinamic. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. nefiind nici conştientă. − ca aspect exterior. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. pe măsură ce copilul creşte. viteză. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. Sub raport psihomotric. − sunt specifice unei activităŃi. disponibilitate în acŃiune. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. lină. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. adică încredere în sine. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. nici voluntară. deschidere spre lume. − sunt structuri de mişcare coordonate. 122 . Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. îndemânare). În evoluŃia sa.

lipsit de forme şi dimensiuni. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. motivaŃie. de cantitate). să situeze adecvat obiectele. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. „pune pe masa profesorului această carte” etc. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. După De Meur şi A. de a-şi organiza spaŃiul 123 . a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). Orientarea. a diverselor poziŃii între ele. un spaŃiu mai omogen. disortografiei etc. să le poată identifica. să perceapă formele. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. disgrafiei. caracterizat prin raporturi de vecinătate. mediul vid prin definiŃie. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. de ordine şi de continuitate. deschis etc. SpaŃiul. discalculiei. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. 4. Launay) sau „tulburările de orientare”(S.: „mergi în camera ta”. de formă. mărimile. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. Lapierre. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. a deplasărilor. direcŃiilor.). de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. cantităŃile. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). separare. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. organizarea şi structurarea spaŃială. distanŃelor. închis. nivelul pedagogic al instruirii. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. în care recunoaşte formele geometrice. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. de mărime.

Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc).delimitat (tabla. fie imaginate (pentru viitor). poate fi parcurs în toate direcŃiile. Orientarea. lipsa de percepere a intervalelor. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. 5. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. Acum se realizează structura spaŃială. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. în timpul). corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. lună. un cadru anumit etc. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. săptămână. de un anumit diametru. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. de exemplu. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. psihomotrice şi psihologice. 6. ca ultimă etapă. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). inexistenŃa unui ritm regulat. incapacitatea de organizare a timpului. PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. după. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. la care se adaugă componente motrice specifice. de ritmul regulat sau neregulat. foaia de hârtie. anotimp). de cadenŃa rapidă sau lentă.

învăŃarea şi exerciŃiul.în orice activitate motrică. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . de viaŃă şi de educaŃie ale individului. după un prim criteriu. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. de natura funcŃiilor somatice. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. al originii cauzelor. 4. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. a. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. experienŃa şi conduita motrică. organice şi psihice. când memorează succesiunea evenimentelor. şi cauze indirecte. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. b. Astfel. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare.2. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare.

putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. regimul alimentar necorespunzător. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. bolile cronice. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. defectuos confecŃionată. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . intervenŃiile chirurgicale dificile. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. convalescenŃele lungi. tulburările cronice (organice şi psihice). debilitatea fizică. c. FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. surorile şi rudele apropriate). favorizante şi determinante (declanşatoare). Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului.limitându-se doar la anumite regiuni. DescendenŃii prezintă. hrana insuficientă. de regulă. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. îmbrăcămintea incomodă. ci şi mai târziu. Debilitatea congenitală şi imaturitatea. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. Tot în această grupă. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. a cauzelor predispozante. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară.

deficienŃele fizice sunt grupate. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. scolioze). tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. săruri radioactive. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei.. • atrofiile musculare etc. paludism. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. alături de deficienŃele senzoriale. • tulburările de metabolism. boli ale sângelui etc. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. 4. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. fixate definitiv. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. mai uşor sau mai greu). grele. umiditatea excesivă. 127 . în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. într-o proporŃie mai mare sau mai mică.3. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. medicamente. • durata crescută a travaliului. condiŃiile neadecvate. intoxicaŃii lente – cu alcool. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. cele hormonale. carenŃe alimentare sau de vitamine. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). lordoze. putând fi corectate. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. tuberculoză. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei.

). umerii aduşi înainte sau asimetrici. a unor infecŃii ale oaselor. segmentare sau locale). de exemplu: rigidă sau global asimetrică). existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. de atitudine (atitudine global insuficientă.: hiposomii. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism.). cu pete. toracelui etc. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. hipersomie – gigantism. uscate sau umede. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. picioare abduse sau adduse etc. traumatisme osoase şi articulare. deformaŃii ale abdomenului. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). debilitate fizică). în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. gâtul înclinat lateral sau înainte.). 128 .: cifoze. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). • deficienŃele de grad mediu. lordoze. disproporŃii între segmente etc. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui). de nutriŃie (obezitate. cicatrici. între înălŃime şi greutate de exemplu. muşchilor. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex.: deficienŃa cifotică. • deficienŃele accentuate. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. torace în flexiune. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale.: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii.

lăŃită. gât cifotic. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. asimetrice. plat. prea alungită.). suprapuse sau deformate etc. urechilor. strangulat sau cu stern înfundat). Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. cu antebraŃe curbate. ale feŃei (faŃă prea ovală. îngust. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. deficienŃe ale coloanei vertebrale. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. prea gros sau prea subŃire. sau ale nasului. lordotic sau scoliotic. ale bazinului (căzut prea mult în jos. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. gât răsucit – torticolis. înclinat lateral etc. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). cu umeri prea înguşti/largi. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. asimetric).). prea larg. cu glezne strâmbe. malformaŃii. cu contracturi. în care includem: 129 . deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). care pot fi inegale (în lungime sau grosime). strangulat.). ale articulaŃiilor. ale spatelui (spate cifotic. rămase în flexie/extensie. cu semne de rahitism. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. asimetrice. cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. deficienŃe ale oaselor. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. cu cicatrici. cu hernii sau prea moale). deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. prea bombat..). sau cu sechele traumatice.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc.eczeme. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. cu braŃe inegale. membre care pot fi inegale. cap hidrocefal etc. scoliotic. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. cu coate în flexie/entensie. în O sau în X. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. cu pareze. gât cu relief tiroidian accentuat etc. sau „aduşi”. prea scurt.

).: insuficienŃă respiratorie. nanism.). instrumentale – ex.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex.: hipertensiune arterială. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. probleme de coordonare. ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. picior strâmb congenital). contrariată). rahitism. a mişcărilor adaptate unui scop. ale sistemului endocrin – ex.: obezitate. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . scolioze etc. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată. mişcări involuntare-sincinezii. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. paralizii spastice.). orientarea incorectă în spaŃiu. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. cifoze.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). de coordonare a mişcărilor). distrofiile neuromusculare). disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. deficienŃe ale organelor de simŃ). tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). ale controlului postural).: luxaŃie congenitală de şold. de echilibru. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. de ritm. săritului. tulburărilor senzoriale. bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. ale aparatului cardiovascular – ex. amputaŃie congenitală. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. tulburările de mers. tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali.: insuficienŃă sexuală.: execuŃia gesturilor etc. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale).

– principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii.4. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. aprovizionarea cu apă. supravegherea regimului nutriŃional. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. de tratament recuperator). asanarea solului. În evoluŃia oricărui copil. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. Aşadar. 4. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. de acte chirurgicale esenŃiale.: reorientare profesională). înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). combaterea consumului de alcool şi de droguri. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. 131 . – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin.

sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. reflexoterapie. a resurselor necesare unei automobilizări. afectiv-relaŃionale. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. pot apărea manifestări care pot degenera. funcŃionari. economişti sau medici. Există. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. această capacitate este influenŃată de găsirea. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. În plus. O familie armonioasă. „ce pot face pentru a deveni normală?”. magistraŃi. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. acupunctură etc. în timp. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. consilierea psihologică şi familială. un cadru familial cald. aşadar. a recâştigării încrederii în sine. fizioterapie. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. se trece la continuarea terapiei în familie. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. frustrării lui. în special fetele. în tulburări de comportament. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. Totuşi.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. Fiecare copil. în plan psihologic. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. a diminuării anxietăŃii. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. prin kinetoterapie. în sprijinul acestei idei. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. Copiii deficienŃi fizic. alături de copiii sănătoşi. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic.

În acest fel. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. Ca orice suflet uman. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. mai ales şcolare. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. încât părinŃii intervin. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. uneori dificil de atins. că nu este copilul „visat”. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. În aceste situaŃii. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. cu noi Ńinte. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. De asemenea. poate apărea eşecul. copilul are o mare capacitate de adaptare. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. De aceea. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. Din păcate. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. Uneori. În acest domeniu. că este un intrus. cu atât mai mult. va beneficia de experienŃe noi. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. Uneori. Dacă nu se 133 . în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul.

copilul depune eforturi deosebite. practic îi refuză inserŃia socială. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. ce trebuie susŃinute de familie. de compensare. de abandon. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. ReacŃia de compensare este socotită de V. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. prestigiu. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. Milea drept o formă inconştientă de apărare. de neîncredere şi apatie. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. Uneori. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Alteori. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate.realizează o mediere între cele două extreme. de supracompensare şi de demisie. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. apare un sentiment de descurajare. Astfel. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. Frecvent. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. de opoziŃie. simpatie. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. astfel că putem 134 . Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. Dacă familia îi refuză acest drept. de afirmare a personalităŃii individului. dorinŃa cunoaşterii de sine.

fără a avea obligaŃii.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. permanent pus pe ceartă. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. Copilul lor este complet neglijat. el caută să-şi depăşească condiŃia. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. exageraŃi. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. El este 135 . aceştia devenind neascultători. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. fiind interiorizat şi neadaptat. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. este pedepsit. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. agresivi chiar. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. leagă greu prietenii. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. indiferenŃi. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. Familia sa preia toate problemele. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. murdar. Ei se privesc aşa cum sunt. dar şi cu defectele lor. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. Astfel. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. răzbunător. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. Este izolat frecvent de colectiv. autoritari şi inconsecvenŃi. frecvent fiind neîngrijit. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. Apare astfel un climat dominat de anxietate. întrucât devine agresiv fără motiv. i se refuză cele mai elementare drepturi. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. incapabil de autoapărare. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. ridiculizat. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. Prin efort propriu. cu calităŃile. lipsit de iniŃiativă.

modest. Acest impact este diferit. nesigur. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. astfel că se simte jenat şi inferior. În această situaŃie. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. dar nefericit şi ostil. În familie. frecvent loial. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. copilul va fi supus. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. mai ales la nivelul segmentelor afectate. Uneori. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. percepŃie şi vizualizare. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism.). în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. iar angajarea în muncă este slabă. lipsind copilul de autonomie. mai ales în îndeletnicirile de rutină. învăŃând să meargă şi să vorbească. el va fi instabil.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. În formele grave de deficienŃă. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. corect. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. el va avea multă răbdare. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. Atunci când copilul este bolnav. copilul este disputat de părinŃii în conflict. onest. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. Fiind lipsit de iniŃiativă. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. resemnat. de la indiferenŃă la tutelă. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. Dacă porneşte o activitate. În acest context. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. 136 .

deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. perfect”. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. impactul deficienŃei este deosebit. dar care-i separă de colegii sănătoşi. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. La copiii cu deficienŃe fizice. În această perioadă. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. deşi nu este „normal. ÎnfăŃişarea corporală. pentru a fi „ca toată lumea”. el visează la un viitor independent. chiar dacă va trebui să se descurce singur. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. un rol deosebit în formarea stimei de sine. Adolescentul este diferit. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. Ele acceptă uşor 137 . Uneori.În perioada şcolară. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. mai ales faŃă de familie. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. la această vârstă. În această perioadă. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. trebuie ajutat să înŃeleagă că. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. imaginea de sine. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. De aceea. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. Astfel. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. Prietenia joacă. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. care le oferă confort. În etapele anterioare. departe de casă. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. departe de părinŃi. aceste identificări sunt prioritare. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. În adolescenŃă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile.

Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. refuzul alimentelor. dureri abdominale. pijamaua sau papucii favoriŃi). al separării de părinŃi. mai precis din cauza efectului internării. prin dificultăŃi de concentrare. În cazul spitalizărilor de durată. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. din partea colegilor de sex opus. copilul este total lipsit de energie. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. pentru a fi alintat. Uneori. Aceste reacŃii apar frecvent. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. În faŃa bolii.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. prin lipsa de energie a copilului. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. insomnii. copilul plânge. considerându-le o pedeapsă meritată. La adolescenŃi. de voinŃă. Alteori. plâns. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. pot apărea reacŃii depresive. mai ales între 15 şi 30 luni. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. insomnie. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. În spital. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. pe înŃelesul său. În cadrul sindromului de pasivitate. copilul va fi pregătit. oboseală. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . La copiii de vârstă şcolară. de atenŃie şi de memorare. În faza de protest. Lăzărescu includea anxietatea de separare. ca urmare a internării în spital. disperare şi detaşare. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. cefalee. strigă după părinŃi. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. Pentru a evita reacŃiile traumatizante.

Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). Acest comportament este de resemnare. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. plictisiŃi sau deprimaŃi. această reacŃie este mai puŃin intensă. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. În perioada de şcolar. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. Furia se manifestă diferit. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. nefiind un semn de mulŃumire. Urmează disperarea. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. În general. se izolează de ceilalŃi copii.neconsolat. atât la copii. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. Totuşi. copilul se joacă. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. În aceste cazuri. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. O reacŃie care apare frecvent. în funcŃie de vârsta copilului. preşcolarul refuză mâncarea. încercând să atenueze aceste reacŃii. trebuie apelat la sfatul unui specialist. suferă de insomnie. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. Frecvent. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. 139 . dar copilul devine inactiv. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. în care plânsul încetează. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. Pentru adolescent. În perioada de preşcolar. nu este atras de jucării şi se izolează. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. expresiile „nu ştiu”. Astfel. copiii simŃindu-se singuri. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. Astfel. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. Dacă reacŃiile sunt puternice. aceste fantezii pot fi periculoase. personalul medical are datoria de a interveni.

un puternic rol educativ. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. ExerciŃiul fizic. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. folosit în scop profilactic. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. exerciŃiul fizic. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. nutriŃia şi excreŃia. Efortul fizic. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. rezistenŃa. 140 . în special forŃa. dar îndeosebi în perioada de creştere. repetat metodic şi gradat. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. În fiziologia exerciŃiilor fizice. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. absorŃia de la nivelul intestinului. chiar de intensitate mică. În gimnastica medicală. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. dar mai ales corectiv. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. supleŃea şi îndemânarea. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. după principii şi reguli bine stabilite. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. în concordanŃă cu vârsta. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. Frecvent. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. În gimnastica corectivă. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. sexul.

precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. culcat. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. 3. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. Atitudinea corpului. 141 . ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. şezând. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. 4. în concordanŃă cu necesităŃile lui. globale sau segmentare. fie din contracŃii izometrice. atârnat) şi derivatele lor. ExerciŃii de redresare – pasive. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. cât şi a celor dinamice. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. libere sau legate. În corectarea deficienŃelor fizice. trunchiului. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. pe genunchi. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. pasivo-active sau active. ExerciŃii active de cap şi gât. membrelor superioare şi inferioare. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. mişcările şi gesturile corpului. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. trunchi. 2. În gimnastica medicală. a mişcării active cu rezistenŃă. PoziŃiile. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei.

exerciŃiile de târâre. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. gantere etc. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. în primul rând. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). mişcările pot fi executate analitic. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. de echilibru şi suspensiuni. În cadrul exerciŃiilor corective. În general. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. după exerciŃiile corective mai grele. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. pentru corectarea poziŃiei bazinului. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. menŃinute sau fixate în plan anterior. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. Astfel. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. bastoane. 142 . aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. De asemenea.5.

dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. De asemenea. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. Redresările active constau. executate simetric sau asimetric. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. pot să fie complete. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. Ele se pot executa pasiv sau activ. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. cât şi în mers. pe genunchi şi şezând. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. la copiii perfect normali. atât în condiŃii de repaus. de exemplu. Astfel. de fapt. când se realizează pe verticală. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. cu purtări de obiecte uşoare. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. uneori. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. Aceste stări apar. de exemplu. răsuciri). ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. Astfel. cum este aparatul Zander. se poate asocia cu suspensiunile. cu redresări pasive-active. într-adevăr. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. dar 143 .

Există cazuri în care. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. ochi sau ureche în parte. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. cât şi al mâinii. să coboare de pe un scaun. numai dacă nu există probleme vizuale. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . De aceea. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. ureche şi picior. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. piciorul folosit putând fi socotit dominant. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. picior. de pildă când mănâncă. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. După cum am arătat. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. Celelalte preferinŃe fiind egale. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale.

Dacă se reuşeşte. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. ceea ce este bun de ceea ce este rău. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. deschise. cu prima ocazie. dar chiar şi de către copii. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. izbânda este de ordin moral. mai ales la tenis şi scrimă. Într-adevăr. sfruntat. care stabileşte relaŃii bune. o va face din nou. Copiii încă mici. cu anturajul său. la care dominanŃa nu s-a definitivat. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. ochi. dar. De asemenea. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. Din nefericire. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. Totuşi. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. deşi este un copil adorabil. drăguŃ. stânga şi dreapta. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. dar totul se dovedeşte zadarnic. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. 145 . Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. transparent totuşi. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. cel mai adesea rotundă.menŃionate (mână. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. FaŃa lor. picior sau ureche). Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi.

asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. orientarea verticală este redusă. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. în majoritatea cazurilor. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. În cazul paraplegiei. se caracterizează prin mişcări involuntare. Totuşi. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. extrem de sever. În sfârşit. atetoza. mersul forfecat şi mişcările involuntare. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. se combină între ele. Astfel. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. în oricare dintre aceste forme de paralizie.Un alt handicap psihomotor. este paralizia cerebrală. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. fie ambele braŃe. fie ambele membre inferioare. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. se poate vorbi despre patru elemente separate care. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. care nu-şi ating scopul. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. Este vorba mai întâi de spasticitate. În sfârşit. Totuşi. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. paraplegie şi hemiplegie. Se poate constata că. adesea răsucite sau spiralate. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. În cazul paraplegiei sunt afectate. A doua formă a paraliziei cerebrale. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. fie dreapta. ducând la o formă finală de paralizie. în aceeaşi măsură sau nu. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. fie stânga.

intenşi şi violenŃi. două dintre cele mai importante terapii. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. necesită îndrumări şi control medical. gradat.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Totuşi. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. dar care se extinde asupra întregului corp. stimulii emoŃionali excesivi. a 147 . dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. care presupune o incapacitate motorie absolută. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. blând. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. La fel. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. fizioterapia şi euritmia curativă. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. În acest scop. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. iar în cazul copilului suferind de atetoză. vom observa că el este nu numai hipersensibil.

Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. Este vorba despre hipotonie. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. El va rămâne în poziŃia culcat. În cazul unui copil paralitic. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. cât şi a vorbirii. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. cât şi a celui planetar. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. Şi în acest caz. dar pare să fie şi ea. uneori somnoros şi apatic. prin mişcare. cât şi în cea educaŃională. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. foarte diferită de paraliziile cerebrale. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. de origine cerebrală. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. 148 . gradul de confort şi eficienŃă. în multe cazuri. Mai există o carenŃă. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil.

după un prim criteriu. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate).) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. Pot fi sistematizate. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . DeficienŃele fizice se constituie. de vârsta persoanei respective. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. după diferite criterii. şi cauze indirecte. cardiopatiile. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. în mai multe categorii. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). modifică aspectul exterior. deci. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. al originii. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. diabetul etc. organice şi psihice. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare).Aşadar. de natura funcŃiilor somatice. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. Astfel. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului.

DeficienŃele fizice sunt grupate.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. ale feŃei. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . trunchiului/toracelui. deformaŃii ale abdomenului. ale musculaturii. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. mai uşor sau mai greu). în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. lordoze. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. supravegherea regimului nutriŃional etc. segmentare sau locale).: cifoze. alături de deficienŃele senzoriale.). fixate definitiv. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. ale abdomenului etc. ale aparatului respirator). Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. oaselor sau articulaŃiilor. putând fi corectate. asanarea solului. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale).: deficienŃa cifotică. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. E. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. de atitudine.. malformaŃiile aparatului locomotor). gâtul înclinat lateral sau înainte etc. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. deficienŃe ale gâtului. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. de nutriŃie. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. aprovizionarea cu apă. tulburările de mers. de ritm. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. toracelui etc. de echilibru. deficienŃe ale tegumentelor.

• Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). Aşadar. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. modifică aspectul exterior. diminuând capacitatea de muncă a individului. considerând că ea nu este un dat iniŃial. acupunctură etc. 151 . de vârsta persoanei respective.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. reflexoterapie. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. implicit şi educaŃia familiei lui. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. prin kinetoterapie. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. nici o entitate biologică sau fizică. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. Acest impact este diferit. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. dar mai ales corectiv. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. fizioterapie. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie.

violent. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. Hiperkineticul se distinge. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. în picioare sau aşezat. O altă caracteristică prezentă este legănatul. Copilul hiperkinetic. ia proporŃii care depăşesc normalul. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. clară. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). se situează la polul opus copilului paralitic. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. izolat. Somnul poate fi şi el tulburat. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. fie el lateral.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). iar stimularea senzorială. obiceiuri bizare. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. frontal. 3. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. agitat. zbucium fără rost. apropindu-se de obsesie. apatic. capricii alimentare. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . înŃepenit. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. În mod obişnuit. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. de asemenea. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. îmbrăcând variate forme.

(coord. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. BIBLIOGRAFIE ALBU A. 2000. 6. 4. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. Polirom. Ed. TAFLAN A.. şcoli normale. care să-i ofere stabilitate. mai ales noi (aşadar. Să-i ajutăm. 1996. DAUNT P.. Sibiu. 2. Bucureşti. A.). se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. 9. MUŞU I.. VRĂŞMAŞ T.. bazate pe stimulare intensă. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Didactică şi Pedagogică. UniversităŃii Bucureşti. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească.. Bucureşti... 5. apoi inversate). să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. Bucureşti. 1997. VERZA E. Ed. iubindu-i. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. ALBU C. FOZZA C. 1976. WEIHS TH. VERZA E. 1992. 3. de situaŃii bine definite.. 10. vol. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. VERZA E. FundaŃiei România de Mâine. 153 1.. 8. 1988. . Terapie educaŃională integrată. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1998. manual pentru clasa a XIII-a. constantă. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Bucureşti. 1990. metodele educative moderne. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească.. Ed. Psihopedagogie specială.. Readaptarea copilului handicapat fizic.hiperkinetic nu sunt grav afectate. 7. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. UniversităŃii Bucureşti. Ed. ROBĂNESCU N. Meridiane. El are nevoie de un mediu armonios. Humanitas. Ed. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). 2002. 1987.. Medicală.. MUŞU I.. Ed. Ed. ProHumanitate. Probleme de defectologie.8. Ed.

pot apărea comportamente adaptative. se pot contura comportamente dezadaptative. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale.1. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. cu familia. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). sau. aşadar.5. aşadar. Comportamentul este. dimpotrivă. 1994). aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. ci şi de la normele morale. Străchinaru. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. obiectiv-observabile. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte.sau post-natale. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. cu grupurile de prieteni. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. 154 . Aceste devieri de conduită sunt. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I.. sau de cunoştinŃe etc. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. de regulă.

5. 1994). Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). culpabilitatea fiind puternic interiorizată). acesta. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. Beaujean despre „copilul revoltat”. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. Răşcanu. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. Astfel. pendulând adeseori între agresivitate. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. fie iau forma unei sfidări. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. iritabilitate. În literatura de specialitate. de neîncredere sau agresivitate). în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. În Ńara noastră.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. Răşcanu. Wallon despre „copilul turbulent”. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui.2. R. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. de la o epocă la alta. (R. sistemului. pe de o parte.

persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. a oricărei exigenŃe sociale. înŃelegerii. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). În plus. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. inexistenŃa oricărei reguli. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori.. Pe acest fond. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). acestea fiind frecvent de tip defensiv.. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. negativism. pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. care. minciună etc. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. ridiculizându-le. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. negative la o persoană valoroasă. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. de altfel. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. Sentimentele umanitare. le consideră „slabe”). – precaritate şi inadecvenŃă valorică. 156 . mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. respectului etc. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. De asemenea. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. a persoanei) şi pe de altă parte.

– imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. faŃă de normalitate. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. al memoriei. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. – realizarea falsă a imaginii de sine. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. instabilitate. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. facultăŃi. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. de fapt. de încercări nereuşite la şcoli. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. în căsnicii etc. printr-o dinamică specială a intereselor. impulsivitate. Astfel. persistă. dar şi prin hiperemotivitate. în societate). La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine.

Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. o dispersie a structurilor psihofizice. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. vârste şi mediu social. în timp ce. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. Ca răspândire teritorială.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”).3. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. memorie). s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). poate şi pentru că. în tulburările de comportament. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. slaba lor inserare socială. cu echilibrul. 5. continuă. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. care le generează. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. la sate. FaŃă de acestea. pe vârste. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). Totuşi. 158 . spre deosebire de mediul urban. Străchinaru sau R. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament.

de obicei. Ca urmare. apărând dificultăŃi de învăŃare. sugestibili. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. tulburările. cât şi pentru educatori. hiperkinezie. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. instabilitate psihomotorie. dificultăŃi de adaptare. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. alcoolism. impulsivitate. devenite trăsături psihopatice. 159 . De obicei.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. − la vârsta şcolară. manifestări deviante. În timp. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. parazitism social). aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). furt. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. sensibili la laudă. fiind capricioşi. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. astfel că ei sunt remarcaŃi. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. − la pubertate. după principiul celui mai mic efort). copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. consum de drog). manifestările comportamentale negative se accentuează. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec.

trăsături particulare personalităŃii bolnavului. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. manifestări disforice. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. în copilărie. Cauze genetice 4. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. urmare a unor leziuni centrale. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. Boli organice 2. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. înclinaŃia către furt. de variate şi de complexe.5. tentaŃia distrugerii etc. ca şi consumul de alcool în exces.4. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). În perioadele intercritice. manifestări coleroase. precum şi postcritice. în timp ce altele. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. nici relaŃiile ei cu cei din jur). ca şi descărcări psihomotorii. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. ParticularităŃi de personalitate 1. piromania. minciuna. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. în timp. a. dar mai ales acte de natură antisocială. dacă rămân. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. globală – imprimă. 160 . mai ales temporale). vagabondajul. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. Boli psihice ale minorilor 3.

epileptoizi ca structură. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. Minorul oligrofen. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). • nevrozele. sensibilitate accentuată la zgomote. turbulenŃi. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. b. iritabilitate. vertij. subiectivă. turbulent. de furie. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. cu note de agresivitate şi crize de mânie. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. de trăire personală. vorbind 161 . în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. Debilul mintal dizarmonic este instabil. tendinŃă de violenŃă. cu gesturi dezordonate. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. II). diminuarea atenŃiei şi a memoriei. agresivitate. insomnii. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. de cauzalitate multiplă. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. predispoziŃia la crize de mânie. expansiv. Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă.După unii autori. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. Caracteristic epilepticului. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim.

Minorul cu conduite psihotice. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. rămâne pasiv şi indiferent. putând ajunge la furturi. prostituŃie. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. devenind ostili. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. după comiterea actului respectiv. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. au caracter ilogic. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. DevianŃa. ideaŃie delirantă. alternând cu euforia. se dau cu capul de pereŃi. S-a constatat că. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . perversiuni sexuale şi omucideri. se zgârie până le curge sânge). psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. logoreea şi polipragmazia.. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). agresivi. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. ori de altă natură discordantă: autism. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. poate veni în conflict cu legea penală. Când sunt în plin puseu maniacal. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. automutilări (se lovesc. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. reacŃii de demisie etc. stări de depersonalizare etc. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. incendiatori. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). sociabilă.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. 2.

sub forma automutilării. mijloacele mass-media – TV. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. se susŃine caracterul transmisibil. manifestările menŃionate se află în faza larvară. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. moştenit al tulburărilor de comportament. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. 4. mijloacele de transport.). La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. ziare. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. Concret. prietenii. cu un profund caracter absurd. cât şi cel extrafamilial: strada.propriei persoane. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. De regulă. etichetat drept debilitate mintală. Aceste situaŃii pot 163 . În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. şcoala. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. tentativelor de suicid. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. având un mare potenŃial reactogen. dar fatal. mai rar apărând crime de factură altruistă. 3. la nevrotic. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. radio. cărŃi etc. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate.

• Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. şcoală etc. la frustrarea de autoritate. incapacitate de acomodare. şi o frustrare emoŃională. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. la copil şi ulterior la tânăr. iritabilitate etc. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. Rolul mamei este primordial. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. pisălogeala etc. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. în lipsa supravegherii parentale directe. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. • RelaŃiile dificile cu mama. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. reacŃii de indisciplină.) determină. Disputele premergătoare. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. pe lângă o privaŃiune economică.). caracteristică mediului subcultural. conduce. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. despotismul. 164 .

prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. de regulă. pentru copiii cu intelect de limită. 5. fragilă de personalitate. • Solicitările mass-media. incompetenŃa educativă. paradoxal. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. impun stresuri inevitabile. • Transformările demografice. uşor sugestionabil şi influenŃabil. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. imatură. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. La aceste persoane. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. lipsa de pricepere.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. la care. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. 165 . legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. spectaculoase în sine. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. ieşite din comun. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). perturbându-i mai ales pe tineri. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin.

C. dorinŃa de compasiune. de simpatie sau antipatie. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). tulburările de comportament ocupă. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. Într-o succintă prezentare.5. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării.. alcoolismul. insulta. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale.). furtul. actele impulsive.N. prostituŃia. Manifestările clinice depind atât de vârstă. fuga. tulburările sexuale. atât ca număr. fiind 166 . eşecul şi abandonul şcolar. instabilitate. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. de sex. antisociale (specifice. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. cât şi de factorii de mediu. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. stadiul de dezvoltare. manifestată psihomotor. Între aceste extreme. care nu poate fi exhaustivă. de exemplu. diferitele acte de cruzime. poate fi cauzată de fantezie. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. piromania. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. vagabondajul. care reclamă intervenŃia legii. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. putând să ajungă la acte de mare gravitate. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. omuciderea. omuciderea.5. de lăudăroşenie. fără periculozitate socială. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. sau tendinŃa de alterare a adevărului. stabilite relativ. irascibilitate. violul etc. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. aşadar. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. cerşetoria. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. impulsivitate. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. tentativele de suicid. de intenŃia de a înşela.

variind astfel: 20% hoŃi minori. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. în funcŃie de vârstă. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. iar băieŃii în grup. 35% de la 13-16 ani. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. violenŃe). cu un maximum de incidenŃă la pubertate. cu 167 . Furtul nu este o manifestare izolată. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. fetele fură singure. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. • Furtul. În funcŃie de cauze. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. vindicaŃie. fiind frecvent denumită şi furie. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. frecvenŃa lui. În general. 40% de la 16-18 ani. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. necenzurat. cu auto şi heteroagresiune. din necesitate. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. de opoziŃie etc. la sugestia unor prieteni etc. asociat fiind frecvent cu fuga. nervozitate. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. culminând cu mişcări spectaculoase. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. de a reacŃiona în mod conştient. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. Se caracterizează prin caracterul său brusc. exhibiŃionism. furtuni motorii.) – este furtul patologic (cleptomania). cu prostituŃia la fete. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. de a fixa atenŃia. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman.„incapacitatea de a păstra o atitudine. de a prevedea o acŃiune”. sub 13 ani. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică.

deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. Vagabondajul este o reacŃie organizată. schizofrenie). 168 . moral. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. fapt de care ei sunt incapabili. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. de lipsuri materiale. iar la aceşti copii eşecul este evident. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. caracteristic unei bande. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. de tendinŃe revendicative. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine.familia. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. până la marile fugi. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. iar 80% psihiatrice. în afara unui act delictual bine gândit. un efect dăunător. atât prin ignoranŃă. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. printr-o sugestibilitate infantilă. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. epilepsie. La delincvenŃi. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. • Eşecul şcolar. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. condiŃiile de mediu nefavorabile. cu elemente logice. de 2-3 luni. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. PărinŃii neglijenŃi induc. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. La retardaŃii mintal. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

Formele acestui comportament. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii.toate domeniile. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. reprezintă 0. aceasta având rol de complice. 174 . RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. dezrădăcinată. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. în spatele şcolii. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. colective ale indivizilor. dar fără a-l depăşi. căzând victimă a segregării sexuale. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. dar rar totodată. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. imoralitatea etc. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. care se simte abandonată. iar a fetei între 5-14 ani. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală.40% din delincvenŃa juvenilă. unchi-nepoată. c) depersonalizarea sexualităŃii. căutarea plăcerii devine prioritară. se impun frecvent atitudini comune. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. După Foutes. fie viol agresiv. putând atinge chiar 1%. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. alcoolismul. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. – Omuciderea este un delict foarte grav.

Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. al disperării autentice. în mod intenŃionat. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. cauzele fiind de ordin psihologic. şi „suicidulşantaj”. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. Pe 175 . renunŃarea la destindere. bine motivat. el pleacă de la lucruri minore. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. Există deosebirea între „suicidul sincer”. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. cu amprentă isterică. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. în schizofrenie. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. Suicidul este actul prin care o persoană. cât şi pentru femei. este autoflagelarea. ideile. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. Încălcarea accidentală. îşi cauzează moartea. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. mai rar asupra globilor oculari). ipocrit. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. – Suicidul şi tentativa de suicid.) atrage după sine. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. la compensaŃii. evaziune de la serviciul militar. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. lider etc. O formă de violentare fizică. soŃ. aparent. automutilarea şi suicidul. Din fericire. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane.

în primul rând. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. ca şi psiho-pedagogice. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. Profilaxia. 6. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. de răzbunare sau opoziŃie. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. aberantă. Aspectele profilactice. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. alături de mijloacele medicale.lângă mariaj. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. 5. 176 . Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. a problemelor generaleducative. practic. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). neînŃelegătoare). băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. în vederea prevenirii recidivei. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. a recuperării şi a reintegrării sociale. fapt care. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere.

chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. inadecvenŃei. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Ca regulă generală. în principiu. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. ar putea. O educaŃie echilibrată. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. aplicat în practică. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. B. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. sedative sau tranchilizantele. cu grijă şi cu răbdare. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). însoŃită de o atmosferă echilibrată. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. În toate cazurile. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. a contactului terapeutului cu pacienŃii. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. în afara acŃiunii lor propriu-zise. 177 . Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului.

Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . aşadar. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. psiho-sociale. Aceste devieri de conduită sunt. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. De aceea. antisociale.PsihopaŃii excitabili. aberante. În acelaşi timp. au decompensări grave şi repetate. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. mijloace de intervenŃie psiho-clinice.sau post-natale. având o structură imatură. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. Comportamentul este. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. cu toate că sunt numeric mai puŃini. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. dezechilibrată. Străchinaru. comit acte antisociale recidivante. de regulă. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. 1994). Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. În general. aşadar. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. obiectiv-observabile. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. ci şi de la normele morale.

disocierea grupului familial prin boli cronice grave. continuă. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. de injustiŃie. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. pe sexe. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. absenŃa unuia dintre părinŃi. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). vârste şi mediu social. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. neînŃelegerile intrafamiliale. Răşcanu) care au arătat că. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. perturbările de apărare. puternice sentimente de devalorizare. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. divorŃul etc. denigrarea sentimentelor umanitare. în timp ce. imatură. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite.specifice. modificări la nivelul relaŃiilor afective. egocentrism ridicat. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. Străchinaru sau R. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. la sate. tulburări de cunoaştere.). slabă consistenŃă şi echilibru intern. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Totuşi. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). spre deosebire de mediul urban. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . Ca răspândire teritorială. deformarea conceptului de libertate. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. poate şi pentru că. pe vârste. de variate şi de complexe. boli psihice ale minorilor (schizofrenia.

sedative sau tranchilizantele. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. obiectivobservabile. Profilaxia. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. spectaculoase în sine). impulsivitatea. fuga şi vagabondajul. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. furtul. practic. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. suicidul şi tentativa de suicid. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. a problemelor general-educative. irascibilitatea. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. alcoolismul şi dependenŃa de drog. fapt care. incendierile voluntare. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. eşecul şcolar. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. devierile sexuale. ca şi a celor psiho-pedagogice. omuciderea.subestimării de sine. alături de mijloacele medicale. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. autopuniŃia (autopedepsirea). pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. cu atât mai eficientă. Unele trăsături psihopatice. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. ieşite din comun. şi în special reacŃiile de tip excitabil. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. instabilitatea. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante.

constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. Popescu Neveanu. 1994). cu timpul. de cele mai multe ori nevrând să moară. ceea ce antrenează. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. halucinatorii asupra sistemului nervos. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. Străchinaru. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Goldenson apud P. Simptomele alcoolismului (după R.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). aşadar. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. de regulă. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. cotidieni. desfiinŃarea propriei persoane. ci doar să atragă atenŃia. cât fuga de viaŃă. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. Aceste devieri de conduită sunt. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. vulnerabilitate 181 . Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. de fapt un real strigăt de ajutor. de regulă doza mărindu-se treptat. aşadar. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). de regulă matinal. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. tentativa fiind. Comportamentul este. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. ci şi abateri de la normele morale. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie.

la boli. atât în plan somatic (tulburări digestive. ale atenŃiei. consumul devine o plăcere căutată. delirante. deficienŃe vitaminice. afectarea climatului familial. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. Alcoolismul necesită. anemii. apar manifestări impulsive. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 .). suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). deteriorarea personalităŃii etc. complicaŃii neuropsihice. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. delirium tremens. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. infracŃional etc. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool.). măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). afective. în prima fază. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. reducerea funcŃiei sexuale etc. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. obsesive. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. aşadar. După V. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. halucinaŃii alcoolice acute. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. iraŃionale. când. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.). comportament suicidar. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. apariŃia comportamentelor de tip deviant. Deşi. în plan psihic (tulburări ale memoriei. Apoi. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. halucinaŃii. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. subiectul bând necontrolat alcool. el determină dereglări ulterior. psihoterapia şi socioterapia. Începutul în alcoolism pare inocent.

1999. Bucureşti... EducaŃia copilului preşcolar. MUŞU I. Ed. Ed. Bucureşti. PREDESCU V. Ed.. Psihologie clinică.). Ed. Geneva Initiative Publishers. 1988. 1994. 17. 13. PĂUNESCU C. Probleme de defectologie. Sibiu. Ed. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Tehnică. 1994. 1997. vol. 15. VERZA E. Terapie educaŃională integrată. Ed. 1985. Didactică şi Pedagogică. Ed. Psihologia comportamentului deviant. Didactică şi Pedagogică. TAFLAN A. 3.. iubindu-i. UniversităŃii Bucureşti. 1998. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ed. RĂŞCANU R.8. 21.. Meridiane. Medicală. 1994. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 8. 11. VRĂŞMAŞ E. Ed. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. VERZA E. Ed. 1994. UniversităŃii Bucureşti. 1979. 1988. MAYOU R. Univers Enciclopedic. 6. 19. 1998. Psihiatrie. 14. Ed.Medicală. Bucureşti. 5. 1989. Ed. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. 1997. Academiei. manual pentru clasa a XIII-a.. 1992. 1977. MUŞU I. Psihopedagogie specială. VERZA E. Să-i ajutăm. Bucureşti. vol. 7. Bucureşti.... ProHumanitate. UniversităŃii Bucureşti. I. Bucureşti. GORGOS C. (coord. GATH D. 20. Trinitas. 1996. 10. 9. PĂUNESCU C. DicŃionar de psihologie. IONESCU G.. şcoli normale... ed. 12.. UniversităŃii Bucureşti.3. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. Psihopedagogie specială. VRĂŞMAŞ T. Ed.. Agresivitatea şi condiŃia umană. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. 183 . Bucureşti. Bucureşti. 18. Bucureşti. Ed. DicŃionar de psihologie. vol. Nervozitatea copilului. 1978. a II-a. 2. Bucureşti. Humanitas. WEIHS TH. Babel.. 4. Bucureşti. ŞCHIOPU U.. Sibiu. VERZA E. Iaşi. Ed. DAUNT P. Albatros. 1978... Didactică şi Pedagogică. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. KULCSAR T. 16. Ed. ENĂCHESCU C. NEVEANU POPESCU P. I. Ed. BIBLIOGRAFIE 1. STRĂCHINARU I.. ProHumanitate. Ed.. GELDER M. LAROUSSE. Bucureşti. Medicală. Ed. 1990. Ed. 1987. Ed... Bucureşti.

DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. a capacităŃii de verbalizare. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. În activitatea sa verbală. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ.1. prin urmare. este influenŃat de o serie de factori.6. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. Articularea sunetelor. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. eficienŃa procesului instructiv-educativ. însă. frazele. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. Este necesar. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. presupunând un efort îndelungat din partea individului. Aceasta este o condiŃie necesară. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. afectivitatea şi personalitatea acestuia. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. capacităŃile intelectuale ale copilului. dar nu şi suficientă. propoziŃiile. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. respectiv 184 . până la automatizarea acestui act complex. Ea nu apare spontan la copii. La copil. în decursul dezvoltării ontogenetice.

de scriere şi citire. unanim acceptate în limba uzuală. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. posibilităŃilor reduse de exprimare. de mimică şi articulare.influenŃa directă a mediului social. sunt absolut necesare 185 .1975). existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. c. pe de o parte. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. standardizat. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. iar pe de altă parte. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. se instalează tulburările de limbaj. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. d. datorită. De aceea. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. tulburări de conduită şi de personalitate. b. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii.GuŃu. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. de la manifestările verbale tipizate. până la 4 ani. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. fără un tratament logopedic. Orice tulburare. influenŃează negativ întregul comportament uman. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. indiferent de forma sa. începând cu cele mai simple. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. Aceasta pentru că tulburările de limbaj.

consumul de alcool. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. gripă infecŃioasă. Totuşi unele dintre ele persistă.2. în timpul naşterii sau după naştere. în general. hepatitele epidemice. îl singularizează. traumele psihice suferite de gravidă. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. 6. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. alimentaŃia nepotrivită a mamei. astfel. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. traumele mecanice ale gravidei (căzături. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. tuberculoză. Ele se corectează. sub influenŃa procesului de învăŃare. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. frământările interioare. asfixierile. Vârsta de 4 ani este considerată. infecŃii sifilitice. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. În felul acesta. pentru prevenirea şi corectarea acestora. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. cu vărsături şi leşinuri dese. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. 186 . cu atât este mai eficient. carenŃele nutritive. în mare măsură. sarcină toxică. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. în mare măsură. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. îl împiedică. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite.exerciŃii logopedice speciale. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. incompatibilitatea factorului Rh. bolile infecŃioase ale gravidei.

b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. cu atât tulburările sunt mai complexe. tuberculoza. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. în particular. bolile urechii (otitele). pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. netratate la timp şi complet. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. pojarul. în primii ani de viaŃă. îmbolnăviri. gripa infecŃioasă. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia.). care privesc. care pot afecta organic sau funcŃional. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. rujeola. nefrita. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . mastoiditele. specifice primei copilării. numite meningite. scarlatina. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. a organismului. lovituri în zona frontală la tâmple etc. în general. Urmările acestei boli. cu alcool. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. contagioase sau virotice. diferiŃi microbi. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. cât şi pe cea motorie (efectoare). se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. responsabili de diferite funcŃii psihice). • aproape toate bolile infecŃioase. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. atât zona senzorială (receptoare). apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. pe timp îndelungat. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. virusuri. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată.

Atunci când această condiŃie nu există. O altă malformaŃie congenitală. apar tulburări ale limbajului. articulaŃie (ex. este despicătura buzei superioare. care împiedică pronunŃia.pronunŃiei: expiraŃie. motivând lipsa de timp sau alte cauze. • vorbirea răstită. dar cu întârziere în apariŃia ei. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. nu se apropie de copil foarte mult 188 . necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. dar sub greutatea normală – 2. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. mai uşoară decât prima. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. sunt. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. congenital. ale vorbirii. • certurile.5 kg. timiditate excesivă. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. la alienaŃii mintal. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. dereglări ale nutriŃiei.). în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. Unii părinŃi (mai ales tatăl). a aparatului fono-articulator. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. nervozitatea. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. de fapt. fonaŃie. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen.

După un an şi jumătate. cerebeloase). • deficitul „instrumental”. stresante. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. este o tulburare a limbajului.. 189 . în perioada constituirii limbajului. a celor de somn. nu îi solicită suficient verbal. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. nu se joacă cu el.. pentru amuzamentul adulŃilor. afectivităŃii sau comportamentului. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. care duc la oboseală excesivă. nerespectarea orelor de alimentaŃie. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. uneori. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale. obosite. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. Alteori. autismul infantil etc. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. nu îi vorbeşte. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. cu ecou asupra intelectului. în mod secundar. asupra limbajului: oligofrenia. de veghe. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. care se răsfrâng. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine.timp. trăirea unor stări conflictuale. Dar dacă colectivul este prea numeros. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. suprasolicitările. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. care nu îi stimulează. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. uneori este bine. extrapiramidale. deci de dezvoltarea vorbirii lor. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare.

• tulburări de ritm şi fluenŃă. • tulburări ale limbajului scris. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. verboauditiv . – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. sau dislalia. Pentru buna colaborare dintre logopezi. • perioada verbală (peste 6 ani). în primul rând. • tulburări complexe lexico-gramaticale. pediatri. – criteriul periodizării. 190 . deoarece. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. Aceasta. Se pot întâlni împreună. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). bâlbâiala şi disgrafia. îi aparŃine lui M. • tulburări organice sau funcŃionale. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. tahilalia cu bâlbâiala. de pildă. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. În al doilea rând. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente.6. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi.3. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. în funcŃie de mai multe criterii. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • tulburări centrale sau periferice.

• alalia 6. • rinolalie. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. simptomatologic şi psihologic: 1. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). 4. • fonastenia. • ecolalii. Verza (1982). 5. • bradifazii. lingvistic. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. Tulburări de voce • afonia.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. general sau electiv). • tulburări pe bază de coree. • dizartrie. 2. 191 . • disfonia. etiologic. • aftongia. • tahilalia. Tulburări ale limbajului. 7. • jargonofazii. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). • logonevroza. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. 3. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. • bradilalia.

Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. deci. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. substituirea. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. manifestate prin omiterea. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. la baza lor stau cauze nocive. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. îngreunează recepŃia şi. senzoriale). decodarea informaŃiei. care afectează decodarea mesajelor verbale. atât în vorbirea spontană. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. deformarea. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme.6. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. în cuvinte.1. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei.4. o silabă sau un cuvânt.4. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. Dacă. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. înlocuirea şi inversarea sunetelor. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. Când se pune diagnosticul de dislalie. în orice împrejurare. Până la această vârstă. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. pronunŃie. care are loc permanent. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. cât şi în cea repetată. prin aceasta.

greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. specifice diferitelor forme de dislalie. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. între ele. 193 . în special a grupelor consonantice. leziuni ale nervilor periferici. Prin aspectele exterioare. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. fonetic. 1. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. fonetice. gradul leziunii şi localizarea ei. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. A. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. denumită moghilalie sau afonemie. nu numai sub aspectul vorbirii. ci şi al organelor de vorbire. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. „catană” în loc de „castană”). încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. • pronunŃarea eliptică. prezintă. 2) raportarea la fonemul denaturat. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. importante deosebiri calitative. leziuni ale organelor de articulaŃie. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă.simptomatologiei lor. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic.

iar în cazurile de înlocuire. „j”. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). „ci”. defecte fonologice. „j”. Prin raportare la fonemul denaturat. omis sau înlocuit. „potogan” în loc de „topogan”). Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. ”Ń”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. „ş”. • lambdacism şi paralambdacism. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. 2. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. „ce”. ”ci”. „z”. „Ń”. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. • substituirea. „ş”. dislalia se poate clasifica în (după E. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. ”z”. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism.

3.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). După unii autori (E. 4. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie.Jurcău şi N. atât consoane cât şi unele vocale. unele forme de parasigmatism. limitată adeseori la un singur sunet (ex. 195 .: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. mai frecvent cu consoana „t”. şuierătoarelor şi africatelor ). Fournie a denumit această dislalie hotentotism. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. Jurcău). A. ci multiple. la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. trebuie să fie considerate nu dislalii simple. numai labialele). trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. Criteriul structurii de articulaŃie. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. iar HvatŃev tetism. Sub acest aspect. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii.

196 . cu deformaŃia acustică respectivă. alveole. practic nerealizabilă. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. a. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. dinŃi. B. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. maxilare. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. leziuni organice ale analizatorului auditiv. centrală sau periferică. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. decât o acomodare bilabială. palat dur. despicături labiale sau buza de iepure. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. generând tulburări de articulaŃie. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. defectuos formate.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. palat moale. lipsa lor de mobilitate.

În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. şuierătoarele. Între 20 şi 40 dB. De exemplu. dentală. parafonemii sau moghilalie. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum.) împiedică articularea linguo-dentalelor.• anomaliile maxilarelor (progenia. linguală. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. b. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. palatală. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. labiodentalelor. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. c. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. laringuală. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. sau 197 . microglosia. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. prognatismul. linguo-dentalelor.

întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. Păunescu pe copii preşcolari.după o encefalită din prima vârstă. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. piramidale sau extrapiramidale. apar tulburări de pronunŃie. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. în lobul frontal stâng. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. de asemenea. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. frate. ca urmare tulburări de articulaŃie. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. grupul în care se joacă. La unii copii. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . ori a cerebelului.

Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată.de recepŃie verbală. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. în special a componentei sale verbo-kinestezice. atât în vorbirea altor persoane. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. o disabilitate motorie sau. cât şi în cea proprie. b. ci şi în scris 199 . deficienŃă de memorie auditivă. cât şi în cea proprie. lipsa atenŃiei acustice. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. în special de auz fonematic. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. tulburările auzului fonematic. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. stângăcia şi contrarierea acesteia. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. aptitudine deficitară – pentru vorbire. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. a. în mod mai general. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate.

independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. dar este tulburat auzul fonematic. spatule. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. La copiii mici. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. a mişcărilor de vorbire. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). în special a celor siflante. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie.(dislexie – disgrafie). aparate). Aceste dificultăŃi de discriminare. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. Dislalia senzorială este de origine centrală. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. prezintă un caracter fiziologic. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. a.

Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. poate fi determinată de unele boli infecŃioase. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. de despicăturile labio-maxilo-palatine. este o adevărată pedeapsă pentru copil. de polipi. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. atunci când părinŃii vorbesc curent. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. în familie. prin imitaŃie. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. de 201 . de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. sub vârsta de 4 ani. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. de obicei. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. Bilingvismul la o vârstă fragedă. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. când încă vârsta nu-i permite. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. ceea ce-i îngreunează vorbirea. de vegetaŃiile adenoide. b. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. de atonia sau paralizia vălului palatin. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. c. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia.insuficientă.

Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. prin modificările nazale ale aspectului sonor. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. paralizia sau atonia vălului palatin. cât şi consoanele. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. n) se scurge pe traiectul bucal. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. predominant. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. ci şi inteligibilitatea vorbirii. În rinolaliile mai accentuate e afectată. parcurge. Spre deosebire de dislalie. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. fiind afectate mai ales vocalele. despicături labio-maxilo-palatine. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. calea nazală. care. unde sunt afectate mai ales consoanele. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. clauza (închisă). Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. aperta (deschisă). nu numai latura estetică. conform opiniei unor autori. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. b. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase.hipoacuzie. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. vegetaŃii adenoide sau polipi. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor.

La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. mixa (mixtă). mai ales i. c. În palatolalie. u şi mai puŃin vocala a. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. disritmică. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. deci. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. psiho-socială şi motrică. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. şi anume latura ei instrumentală. Dată fiind originea sa. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. senzorială.blocate. disfonică. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. Ea.Verza). dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. cât şi pe traiectul bucal. în care unda expiratorie trece. Din punct de vedere simptomatologic. Spre deosebire de dislalie. dar mult mai grave. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. ci numai vorbirea rostită. ci numai de rostire. alternativ atât pe cale nazală. La fel ca în dislalie. cele mai afectate sunt siflantele. nu afectează vorbirea în general. mintală. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. 203 . fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. la un nivel intermediar. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele.

tulburări ale cititului. monotonia vorbirii. încordare. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. el este conştient de handicapul pe care îl are. comite greşeli mai frecvente.2. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. Aşadar. 6. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. emotivitate crescută. negativism. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. Există o lipsă de 204 . nevoie permanentă de ocrotire. dar şi ale scrisului.4. nelinişte permanentă legată de vorbire. Ca urmare. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. de cele mai multe ori. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. De fapt. omisiuni precipitate. comportament neadaptat. dimpotrivă. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. sunete care „paralizează” vorbirea. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. aritmie. ci. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. cu pauze între acestea. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. Stănică şi E. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. izolare socială.

• factori de natură ereditară. În schimb.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. transpiraŃie. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. de nedreptate. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. deprimare afectivă. Cursivitatea exprimării este grav afectată. impresia de frustrare. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. schimbarea culorii feŃei. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. şoc. cresc agitaŃia şi nervozitatea. • presiuni. 205 . când este pus să scrie sau să deseneze. se vorbeşte în timpul inspirului. pentru a evita pripirea. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. • bilingvismul. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. acŃiuni cu caracter represiv. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. În cazul ei apar reacŃii secundare. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. • stres determinat de emoŃii. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. sperieturi. spaime. • tulburări ale respiraŃiei. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. tulburări de somn. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. • traume psihice.

• încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. Aşadar. în anumite situaŃii.). cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. pentru toate acŃiunile copilului. cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. tremur uşor. pe de altă parte. • observaŃii cu ton ridicat. familii dezorganizate). boli debilitante. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. în împrejurarea în care acesta se jenează. alimentaŃie bazată pe excitante). copiii se bâlbâiau. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. supraîncordare nervoasă. involuntară a sunetelor sau a silabelor. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. şi între părinŃi. debilitate somatopsihică. 206 . condiŃii favorizante şi factori declanşatori. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. răstit. până la Ńipăt. corectare permanentă etc. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. jenă exagerată. pe de o parte. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. imitaŃia. • dezorganizarea familială. iar aspectul discursului dezagreabil. părăsiri. • hiperprotejarea copilului. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă).• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. tonică şi mixtă. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. • ironia. • nemulŃumirea mamei (mai ales). • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. Factori declanşatori pot fi stressul. emotivitatea crescută etc.

fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. cu conştiinŃa defectului ca atare. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. de batere a tactului pe loc. în plan psihic. intonaŃia.extralingvistic (fiind afectate ritmul. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). silabelor şi cuvintelor. la rândul ei. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii.). tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). 207 . Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. a unui şoc afectiv recent etc. Atunci când acest spasm cedează. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). handicapul. Ea este mult mai complexă. prin urmare. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. a anxietăŃii etc. În mod obişnuit. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. Logonevroza reprezintă. de două feluri: clono-tonică. fără efort). de felul cum trăieşte el.). De regulă. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. în care predomină forma tonică. cele două forme de bâlbâială se succed. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. cu hiperexcitabilitate. mai profundă decât bâlbâiala. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. pe lângă o repetare a sunetelor. Bâlbâiala mixtă este. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. o bâlbâială trăită în mod dramatic. încordării.

(C. 1997). 6. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. – polipi nazali. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. – tumori faringiene benigne etc. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite.Stănică. funcŃionale ori psihogene. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. fenomen secundar în hipoacuzii grave.Vrăşmaş. de lungă durată. dinŃilor.4. încetinită. în muşchii limbii. – noduli ai corzilor vocale. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. E. 208 . faringelui). – palat moale/despicat/paralizat. care corespund unei comodităŃi în articulare. forŃarea vocii. mimicii. tendinŃa de a emite sunetele.3. – deviaŃii de sept. lentă. se produce un spasm tonic. substituiri. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. – deformări ale limbii. calitatea fonetică fiind profund alterată. înălŃimea. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. Apar astfel asimilări. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. iar melodia vocii pierdută. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. • Aftongia Ia naştere atunci când. hipotonia palatului moale.

care se produce la nivelul registrului înalt. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. nediferenŃiat.). traumă psihică. trac. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. monotonia sau caracterul său şters. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. răceli) sau a corzilor vocale. de isterii sau de nevroze etc. cântăreŃ. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. narator etc. 209 . boli ale acestuia. tract angoasă. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. boli psihice şi stări reactive). cu rezonanŃă cefalică). dacă nu dispare complet. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. inhibiŃia ei. Vocea. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea).) sau poate fi cronică. profesii care obosesc vocea: profesor. în registrul grav. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. şoc emotiv. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex.

Disgrafia. prin manifestarea. chiar dacă condiŃiile familiale. descurajare. în multe cazuri. alexia). sunt mai mult decât favorabile. teama de insucces. inerŃia. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. sintagme. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Verza. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. p.4. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. în mecanismele acestuia. 1983. izolarea. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. deformări de litere. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. Dislexia este dificultatea de a citi. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească.4. 210 . a unor comportamente antisociale. optice şi kinestezice. (E.6. în despărŃirea cuvintelor în silabe. sociale etc. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare.58). a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. adăugiri. inversiuni. dislexia) şi totale (agrafia. etc. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. nepăsarea. auzului şi intelectului. substituiri de cuvinte.

• contopiri de cuvinte. cuvinte propoziŃii. lacunar. adăugiri. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. grafeme. • nerespectarea spaŃiului paginii. f-v). inversiuni la nivelul silabelor. care să ducă la o lectură cursivă. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. redarea inegală a unor grafeme. cuvinte sau chiar propoziŃii. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. fonemelor şi grafemelor. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. • disortografii. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. între litere şi grafismul lor. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. după mai multe poticniri. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. adăugiri de cuvinte. • rânduri libere sau suprapuse. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • apar omisiuni de litere şi silabe. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. propoziŃiile. fără unitate logică. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. • inversiuni. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. substituiri de grafeme. sintagme. • textul este scurt. c-g. frazele. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. • tulburări ale lizibilităŃii. ale laturii semantice. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. omisiuni de litere şi grafeme. t-d. 211 .

Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. naşterile grele. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. • plasarea incorectă a accentului. slaba dezvoltare psihomotorie.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. o etiologie. tuberculoza. starea sănătăŃii. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. bolile psihice. cum ar fi blocajul emotiv. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. endocrinopatiile). În neuropsihiatrie. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. mai ales pe cuvintele polisilabice. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. 212 . DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. ca atare. condiŃiile motivaŃionale. metode şi procedee necorespunzătoare. bolile neurologice şi organice. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. care se transpun în limbajul scris-citit. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. din punct de vedere auditiv. la genitori. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. reacŃiile nevrotice. gradul dezvoltării intelectuale. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări.

operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. alaliei. Apar omisiuni ale grafemelor. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. tremurat. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. tentativele de avort. 213 . În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. cuvintelor. lăsându-le libere. sărire peste unele spaŃii. în cazul din urmă malaria). infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. intoxicaŃiile exogene sau endogene. traumatismele craniene grave până la 7 ani. prost organizat. propoziŃiilor şi sintagmelor. medicaŃia folosită în sarcină. scrierea ondulată. iminenŃa de avort. inversiuni. virale sau cu protozoari. rigid. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. scris-cititul fiind neglijent. înlocuiri. literelor. distociile cu aplicare de forceps. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. tensionat. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. infecŃiile gravidei (bacteriene. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. cuvintelor.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). a literelor. toxicoza. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. hipoacuziei. traumele fizice şi psihice. tusea convulsivă până la 3 ani. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. inegal. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. neregulat. substituiri. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil.

rău proporŃionate. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. trăsăturile sunt curbe. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). retuşate. legăturile având caracter infantil. literele corectate. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). 214 . rândurile înghesuite. Scrisul astenicilor este mic. escamotate. rândul este păstrat. marginile respectate. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. împrăştiate în lăŃime. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. literele sunt lipsite de fermitate. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. cu direcŃia foarte regulată. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. J. literele finale ale cuvintelor. neregulate. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. formele sunt imprecise. În urma experimentelor. Scrisul are un aspect colŃuros. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi.

Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. altele prea mari. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. la nivelul proceselor cognitive. „puchinos”. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. 215 . În citire are loc o vorbire lentă. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. al întrebării. pauzele sunt şterse. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. virgula. unele sunt prea mici. rândurile se suprapun. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. monotonă. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. grafeme şi cuvinte. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. linia de dialog.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. semnul exclamării. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. Scris-cititul lent. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică.

determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. răspunde corect la întrebări. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt.5. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. 216 . înŃelege ceea ce i se spune.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. psihogen sau voluntar. grafemelor. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. sărind şi suprapunând rândurile. acestea fiind executate alungit. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. dacă copiază literă cu literă. dar nu înŃelege un text scris. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. Subiectul alexic vorbeşte normal. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. În citire. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. la cei cu tulburări oculo-motorii. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor.4. care înainte scria normal. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. la o persoană. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. 6.

fără să se intervină. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. pedepse corporale mai ales. traumatizare psihologică – ameninŃări). Copiii cu mutism electiv. reducerea vocabularului. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. se 217 . • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. negativismul. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui.). şoc emoŃional foarte puternic. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. anxioşi. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. • SituaŃii dramatice. cu complexe de inferioritate. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. şocuri emotive. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. eşecuri repetate. faŃă de anumite persoane. irascibilitatea. răutatea ocupă un loc important. interiorizaŃi. traumatisme psihice. Dar. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. afectarea exprimării gramaticale etc. în care încăpăŃânarea. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. De asemenea. ostilitate).1. stres. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. deşi nu comunică. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. • Mediul de trai impropriu (ex. • Copiii pot fi furioşi. frustrări. brutalitatea. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. ci pentru că nu vrea. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. panică. timiditatea.

Comportamentul 218 . • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. diftongii reduşi la o vocală. ce se abate de la normal. 2. nu formează propoziŃii simple. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. suprasolicitare verbală. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. şocuri emoŃionale puternice). Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. mai frecventă la băieŃi). mersul). Retardul verbal C. limbă. exigenŃe prea mari. le pronunŃă greşit. degete). Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. vocalele sunt prezente. Vrăşmaş şi E. Copilul nu formează propoziŃii. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. boli infecŃioase). Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. atitudini brutale. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. deşi s-a intervenit în sens optimizator. rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. trunchiului. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala.poate întâmpla ca. • factori constituŃionali. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate.

6.4. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia.Vrăşmaş şi C. varicelă). afazie de expresie. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. – afazia. rahitismul şi deficienŃele fizice. – tonus psihic şi motor scăzut etc. – alcoolismul părinŃilor. – boli grave repetate (encefalită. • ALALIA E. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. 6. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. • Forma somatică însoŃeşte distrofia.psiho-afectiv este dominat de timiditate. organizare şi dezvoltare a limbajului. hiperkinetism şi opoziŃionism.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . • Forma constituŃională. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. dispraxie de limbaj etc. iar vorbirea repetată este imposibilă. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. absenŃa dorinŃei de comunicare. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie.

aproximativă şi ecolalică. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. dar nu le poate pronunŃa. z. nu se poate spăla pe mâini. Nu poate realiza o mişcare la cerere. scoaterea limbii. Vorbirea se realizează cu dificultate. sau hipotonă. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). cu tulburări consecutive de exprimare. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor.abstracte şi frazele mai lungi. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. îmbrăca etc. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. suflare etc. Aude bine. DeficienŃa auditivă. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. agnozie auditivă. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). nu se poate şterge. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. Vocea alalicului senzorial este sonoră. s. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. 220 . Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice.

Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. Există tulburări de percepŃie. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. grafice şi de calcul. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. • Are loc o scădere a memoriei. laxă. vorbire lipsită de forŃă. la nivelul personalităŃii. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. pronunŃia fiind labilă. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. se trece uşor peste vocale. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. sacadată. întârziere şi neîndemânare motorie. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. dar pe care le folosesc foarte rar. înŃeleg unele cuvinte izolate. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. iar. atenŃiei şi apar tulburări lexice. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. în momentul emiterii sunetului. 221 . O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. Nu presupune deficienŃe de intelect. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. gândirii. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. afonă.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. se produc destructurări masive. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. cu atacuri bruşte în momentul emiterii.

tulburări ale accentului. intoxicaŃiile. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). • Motorie totală: nu poate vorbi. alexia. ale SNC. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. diabetul. intoxicaŃia cu cuvinte. interjecŃiile. nu înŃelege. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. 222 . infecŃiile. agrafia. emoŃii exagerate. scrie şi citi. • Apar afecŃiuni ale vocii. • Se păstrează cuvintele parazite. la unele persoane. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. • Senzorială totală: apar logoreea. dar nu înŃelege. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. dereglări ale respiraŃiei. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. agramatisme. • Apar tulburări ale inteligenŃei. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. se manifestă stilul telegrafic. dar se păstrează înŃelegerea. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. poate scrie şi citi. traumatismele cranio-cerebrale. • Pot apărea. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. dar îşi păstrează vorbirea repetată. vorbirea „academică” şi un scris servil. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. • Subiectul are comportamente normale. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană.

Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. emoŃională. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . mutismul electiv. locuri. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. autismul sau retardul de limbaj. repetată. dizartria.

Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. 5.5. surdă Voce sonoră 6. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată. unele de ordin general.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi. verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . 6.1.

225 . imitarea râsului şi a surâsului. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. revenirea la loc. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale.organismului. a gâtului şi a membrelor. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. în funcŃie de caz. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. b) de încordare. lopată. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. labiale. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. mandibulare. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. se contractă. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. linguale. umflarea alternativă a obrajilor. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi.

care se deschid şi se depărtează cât mai mult. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. „s”. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. silabă. cu mâna. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. bi. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. urmată de retragerea ei îndărăt. cuvânt. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. în special. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. fără grabă şi cu precizie. urmând mişcările mandibulare. „m”. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. spre stânga – revenire la loc. apoi se trece la cele din interiorul ei. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. vibraŃia buzelor. efectuate în afara cavităŃii bucale. Alternarea mişcărilor celor două buze. 226 . „b”. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). imitând forăitul cailor. retragerea buzelor. plasat în faŃa cavităŃii bucale. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. ca pentru supt. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. Aceste mişcări se vor executa meticulos. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. Ńinând între dinŃi un creion. coborârea în jos a mandibulei relaxate. la cei care au o muşcătură deschisă. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. cu maxilarele strânse a silabelor ba.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. sub buze. „z”. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. liber şi prin opunere de rezistenŃă.

bu şi pa. e. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. pi. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. exceptând unele sunete vicariante. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. laringuale. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. l). r. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). În timpul expirului. cu rol compensator. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. Cu toate acestea. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. La copiii cu tulburări de vorbire. la cei cu despicături palatine. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. La copii. provocarea reflexului de sufocare. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i.

Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. concomitent cu reluarea expirului. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. expir. În primul caz. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. Treptat. pauză. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. dimpotrivă. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. pauză. de cinci până la zece ori. În aceste cazuri. contribuie. cu ferestrele deschise. ExerciŃiile se aplică prin repetare. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. expir. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. • Educarea auzului fonematic. În timpul pauzei expiratorii. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. sau numai a unora. şi. alături de alte elemente. 228 . Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. expir etc. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. apoi se coboară încet şi uniform. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. la realizarea unei pronunŃări corecte. expirând. pentru a preveni instalarea oboselii. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. sau în curte. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir.cabinete bine aerisite.

înlocuirile. vjjj – vântul etc. pe de o parte. cu excluderea auzului. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. Dislalicul articulează mai întâi. imitându-le. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. Prin urmare. sss – şarpele. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. iar pe de altă parte. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. gâsca. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. Confuziile. pe baza auzului. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. apoi aude ceea ce pronunŃă. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. el trebuie să realizeze un autocontrol. iar apoi. la început. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. care mai întâi. în corectare. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. Printr-o corectare inadecvată. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie.). prin diferite mijloace de mascare a sunetului. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. dislalicul trebuie să efectueze. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. Uneori. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. le pronunŃă. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei.În realizarea pronunŃiei corecte. aud sunetele. în cazul acesta. asupra emisiilor vocale. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 .

Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori.fonetică. pe baza percepŃiei global-structurale. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. pentru corectarea acestor deficienŃe. Prin efectuarea acestor exerciŃii. indivizibilă. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). în special. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. dar este. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. 230 . la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. E. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. În această situaŃie. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. indiferent de vârsta logopatului. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. în primul rând. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. În cadrul lecŃiilor logopedice. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. fără ca ei să-şi dea seama.

Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. vârsta persoanei. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. de gradul de inteligenŃă. E. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. mai ales la început. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. creând în felul acesta. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. dar şi în grup. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. Astfel. d) crearea încrederii în logoped. Psihoterapia poate fi aplicată individual. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. faptul că ea poate fi corectată.Schilling foloseşte „jocul 231 . periodic. a prezentării unor filme. de nivelul lor de cultură. să înlăture şi să prevină unele simptome. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. particularităŃile personalităŃii ei. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. a jocurilor (la vârstele mici). pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. În acest sens. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. R. însoŃite de discuŃii. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea.

pe care dislalicul le pronunŃă corect. regizorilor şi actorilor. a vântului). 2. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. 1. la cântece şi la vorbire. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. 5. • Apoi. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Se recurge la sunetele asemănătoare.curativ logopedic”. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Modelul greşit nu se corectează. care se manifestă. 232 . mai ales în primele faze ale muncii logopedice. prin stabilirea unor raporturi favorabile. zgomotul unor maşini. surori. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. se deosebesc prin efectul lor acustic. rezumându-se doar la mişcare. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. care le înlocuiesc pe cele greşite. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. La început sunt mute. Pentru corectarea dislaliei. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. rude. există o serie de metode specifice. fraŃi. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. de apropiere dintre logoped şi dislalic. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. apelative şi indicative. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. Astfel. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. 6.

Prin pronunŃia în şoaptă. hipnoză. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. de memorie. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. repetate des. să vorbească din când în când în şoaptă. 2. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. se recomandă ca logopedul. de educare a respiraŃiei. ludoterapie. asupra gurii logopedului. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. cu voce.kinestezică. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. de scris. la lecŃiile de articulaŃie. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). socioterapie. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. terapia ocupaŃională). • Evitarea efortului neuro – muscular. 233 . sugestie. decât atunci când se pronunŃă sonor. de învăŃare a vorbirii expresive. fonaŃie. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. Pentru cruŃarea forŃelor. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. a ritmului vorbirii. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. relaxat. Vocea sa nu e suprasolicitată. când se exersează concomitent. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. pronunŃie.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. etc. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. 3. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. printr-o serie de exerciŃii. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări.

• corectarea tulburărilor de lateralitate. suflare în diferite obiecte. 5. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. de inspirexpir. ridicarea şi coborârea capului. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). fluierat etc. cuvinte. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. vizuală).Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. tuse provocată. 234 . silabe. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. de expiraŃie cu vocale. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. 4. vibro-tactilă. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). propoziŃii. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. gargara cu capul dat pe spate.

Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. 3. coordonare oculo-motorie. înŃelegerea lor. 4. compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). identificare. Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). 6. noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). discriminarea şi memorarea fonemelor. motricitate fină – mobilitatea mâinii. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. lateralitate). 235 . faŃă/spate. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. • identificarea. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. descompunere. • identificarea cuvântului (citirea lui).). a însuşirilor acestora. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. perfecŃionarea semnelor scrise. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. a elementelor componente ale semnelor grafice. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). maturizarea afectivă (interes pentru scris). • operarea cu cuvinte. desenul explicativ). dreaptă. curbă. 5. recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. 2. noŃiuni spaŃiale – sus/jos.

• pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. pronumelor personale. tata). • dezvoltarea coordonării motorii. papa. pisică). păsări (pui. imaginilor etc. jucăriile (cub. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. verbelor. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. gură). baba. nas. ac etc. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. familia (mama. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. memoria. pupa. dezvoltarea psihică a copilului. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. raŃă). obiecte de mobilier (masă. imitarea sunetelor noi. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. animale (vacă. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. substantivelor. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. cal. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. povestirea după imagini. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. emiterea unor onomatopee. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. vocabular. gândirea). etapa limbajului dialogat.• activitatea logopedică. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. an. În alalia senzorială. alimentele pe care le mănâncă. structură gramaticală. minge). ochi. din jurul subiectului. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). pipa. scaun. Elaborarea. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. Tehnici de recuperare posibile: 236 . dulap).

• Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. cât şi al perceperii. să arate anumite obiecte. exerciŃii de educare a gesturilor simple. de la manifestările verbale tipizate. corectitudinea vorbirii. obosite. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. 237 . activarea vocabularului pasiv. standardizat. vocea cuiva cunoscut. claritatea. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). să execute sarcini simple etc. 1975). Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. s-t etc. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. durata acestora). nervoase. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor.). persoanele irascibile. 7. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. unanim acceptate în limba uzuală. intensitatea. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. atât sub aspectul reproducerii. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. utile. p-f. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. GuŃu.

tulburări pe bază de coree). bradifazii). se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. tahilalia. Verza (1982). tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. bolile infecŃioase ale gravidei etc.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. disfonică. fonastenia). rinolalie. tulburări de voce (afonia.). alalia). Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. în timpul naşterii sau după naştere. etiologic. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. psiho-sociale. bâlbâiala este o tulburare 238 . dizartrie). omisiuni precipitate. lingvistic. disfonia. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). disritmică. cu vărsături şi leşinuri dese. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. De fapt. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. asfixierile. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. bradilalia. simptomatologic şi psihologic. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. sarcină toxică. alte cauze). hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala.Stănică şi E. psihoneurologice. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. C. jargonofazii. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. logonevroza. ecolalii. funcŃionale.). dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. aftongia. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie.

în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. mimicii. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. fonastenia etc. sintagme.1997). încetinită. substituiri de cuvinte. pe lângă o repetare a sunetelor. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea.Vrăşmaş. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). deformări de litere. afonia. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. vocea răguşită. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. Aftongia ia naştere atunci când. încordării. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. (E. lentă. vocea oscilantă. în muşchii limbii. etc. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. silabelor şi cuvintelor.1983. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire.Stănică. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). inversiuni. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. Verza. adăugiri. 58). cu hiperexcitabilitate. p. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. de lungă durată. de batere a tactului pe loc. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. înălŃimea. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. (C. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. E. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. cu pauze între acestea. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. vocea gravă. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. se produce un spasm tonic. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare.

• Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. disfonică. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. disritmică. cât şi al perceperii. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. omisiuni precipitate. de la manifestările verbale tipizate. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. încordării. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. batere a tactului pe loc. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. silabelor şi cuvintelor. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M.1975). atât sub aspectul reproducerii. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. pe lângă o repetare a sunetelor.GuŃu. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. a unei preocupări 240 . urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir.naştere. • Dizartria = o vorbire confuză. standardizat. unanim acceptate în limba uzuală.

se produce un spasm tonic. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. de lungă durată. a nedezvoltării vorbirii. cu hiperexcitabilitate. lentă. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. (C. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. Verza. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). p. mimicii. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central.58). fonastenia etc. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. substituiri de cuvinte. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). înălŃimea. vocea răguşită. în muşchii limbii. 241 . deformări de litere. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. inversiuni.exagerate faŃă de propria vorbire. etc. 1983. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. • Bradilalia = o vorbire rară. Vrăşmaş. (E. adăugiri. 1997). sintagme. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. afonia. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. • Aftongia = ia naştere atunci când. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. Stănică. vocea gravă. încetinită. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. vocea oscilantă. E.

apoi de mai multe instrumente muzicale. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. percepe şi înŃelege vorbirea. localizate în emisfera stângă la dreptaci.). se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. a laringelui. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. paralizie a musculaturii faciale. Comportamentul neliniştit. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. fără succes însă. hiperactiv. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. auzul fiind intact.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. alterare patologică a limbajului. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). a corzilor vocale etc. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale.

1967. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Universitatea BabeşBolyai. Bucureşti. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Ed. Ed. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. CALMY S. Scrierea cursivă modernă. abordarea unui pacient afazic. Bucureşti. CASTEILLA A. şi colab. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. 1973. 1977. Didactică şi Pedagogică. Cum să facem exerciŃii grafice.. în care mişcarea. 5. Aşadar.. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. 243 . Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. AJURIAGUERRA de J. Ed. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2.. BOŞCAIU E. 1983. mai ales copil. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). este extrem de dificilă. 4. 3. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. Didactică şi Pedagogică. 1983. Bucureşti. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. BOŞCAIU E. Ed.. ea necesitând tact. BOŞCAIU E. împreună cu forma scrisă a cuvântului. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. 6. 2. Cluj-Napoca. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. Scrisul copilului.. 1980. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. 4.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură).

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. întrebări sau expresii auzite. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. Verbalizările. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. dezagreabilă. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. redate ad literam dar pe neaşteptate. cât şi faptul că. prin felul său bizar de a se comporta. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. în afara contextului lor îndreptăŃit. de asemenea. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. la timpul lor. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. Aşadar. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. Prin conŃinutul său. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. mimică. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. Se observă. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 .

Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. Cu toate acestea. Toate acestea. Ńipând mai tot timpul. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. DetaşaŃi. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. agitat. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. fie dimpotrivă. În acest context. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. copiii cu autism 250 . învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). inhibat. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). De asemenea. De asemenea. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere.

Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. cârpe etc. stereotip sau în manieră de ritual (ex. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic.). De asemenea. plăcându-le muzica.: nasturi. M. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. lovirea sau zgârierea unei jucării. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. braŃelor. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . rotirea capului în jurul axului lui.S.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. de îmbrăcat sau de joc). manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. mersul pe vârful picioarelor etc. ritualizarea activităŃii alimentare. cât şi prin complexitatea lor. degetelor. cioburi. Conform D. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese.M. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional.

252 . Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. chiar după perioade lungi de timp. limbajul. folosirea de obiecte simple. agită prin aer obiecte. gesturi sau mişcări. a monotoniei. privirea neîncetată a degetelor). Uneori. a caracterului inutil şi ilogic. cea mai importantă activitate a acestei vârste. Alteori. poate face dovada unei memorii excepŃionale. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. fără sens sau scop inteligibil. Ńopăie ritmic. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. jocul.mâncare. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. Gesturile. auditivă (plesnitul din limbă. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. le duce la nas sau la gură. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. le priveşte într-un fel aparte. frecarea cu mâna a lobului urechii). interesele. mersul. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. dorm puŃin şi prost. manipulându-le stereotip. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. ermetică şi bizară. amănunte sau situaŃii. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. mimica. zgârierea cu unghia a căruciorului). De altfel. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. atitudinile. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. Retras într-un colŃ preferat.

uneori cu o abilitate surprinzătoare. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. caracteristică handicapatului de intelect. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. nu plâng dacă se lovesc. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. În cazurile cele mai grave. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. nu-şi exteriorizează dorinŃele. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. În unele cazuri. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. îl manipulează mereu în acelaşi fel. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. De fapt. lăudaŃi. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. Dacă ia în mână un obiect. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. sărutaŃi. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. îl învârte).

s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. se manifestă în mod diferit. Teorii explicative ale autismului. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. afective şi cognitive. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. nedezvoltând-o.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. 3. Astfel. 7. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. 254 . Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. atât unii. senzoriale. De fapt. În urma aplicării unor teste. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. 1. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. teoriile organice şi teoriile comportamentale.

el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. Rezultatul este acelaşi. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. mama este văzută în special rejectantă. distanŃare şi închidere în sine. rece emoŃional. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. intoleranŃă 255 . să participe activ. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. Astfel. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. ca urmare. Astfel. Conform acestei teorii. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. pentru a favoriza naşterea psihică). fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. Din acest punct de vedere. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. În ambele cazuri.În anii 1950 – 1960. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. copilul respingând lumea. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. explicate fie prin comportamentul paternal. se retrage în propriul sine care îi este familiar. B. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă.

un fel de gaură neagră. D. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. M. deci. copilul va deveni anxios. Mahler. de sistem paraexcitaŃie. valoare de generalizare. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. va elabora un comportament straniu de apărare. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. „Nimicirea self-ului”. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. trăite ca pură suprafaŃă. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. aceste ipoteze neavând. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. Într-un asemenea climat. în stările autiste. ca şi asupra rolului.faŃă de copil. trebuie luate în 256 . AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. insista asupra rolului. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). în stările simbiotice. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. În acest sens. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. Cu toate acestea. de autoerotism. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. se va retrage în sine.

dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. de adrenalină şi de dopamină în plachete. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. pentru a deveni autist. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. alături de factorii de mediu. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Recent. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. De asemenea. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. prezente la autişti. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. în plachetele copiilor autişti. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină.considerare. Lauretta Bander. în raport cu populaŃia generală. pornind de la triptofan. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. 257 . ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Deci. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. în primul rând. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. van Krevelen (1952). Fiind vorba de un sistem poligen. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”.

Bender.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. După L. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. vizuali şi olfactivi. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. suferinŃă neonatală). de integrarea motorie. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. pe de o parte. Deocamdată. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. Noica). deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. În relaŃiile cu alŃii. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. geneza sindromului autist. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. deficit senzorial. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. iar pe de altă parte. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. anomalie genetică. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . Din această cauză. închizându-se în sine. Copilul. care a distrus acel Ńesut. deci. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia.

în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). Cu toate acestea. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. aceste teorii. cu reacŃie deficitară la adaptare. regresele. tulburările. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. nici infirmate. Emil Verza. fără să existe studii care să confirme ipoteza. de evitare a mediului ostil. existenŃa unor anomalii la copii. Pentru Fester.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. neobservabilă sau un conflict. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. dar nici confirmate. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. intervenŃii anormale în educarea copiilor. un dezechilibru structural. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. scleroza tuberoasă. Cu toate acestea. fenilcetonuria netratată. cu anoxia din timpul naşterii. K. autostimulările etc. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă.” Wing J. encefalita. ca şi multe altele. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. din păcate. În trecut. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. copiii autişti 259 . nu pot fi. O altă teorie este cea a lui Fester. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie.. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical.

dezvoltarea limbajului. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. 260 . 4. precum şi factorii care o influenŃează. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. exagerând în comportamente simple. 1. un copil cu autism din naştere. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). crize comiŃiale. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. în primul rând. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. din perspectiva etiologică. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. Astfel. A şasea parte dintre copiii autişti fac.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. De aceea. cu posibile implicaŃii genetice. asociate. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. condiŃionează prognosticul. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. 7. natura sau calitatea comportamentelor lor. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. Din cele de mai sus rezultă că. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială.

dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. neinstalat până la 5-6 ani. opoziŃional. problema copilului autist nefiind ca 261 . tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. În aceste situaŃii. Astfel. automutilare şi gesturi obscene. în jurul vârstei de doi. chiar parŃiale. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. Prin urmare. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. severitatea tulburărilor de limbaj. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. Comportamentul turbulent. implică un prognostic de gravitate. Copiii ale căror achiziŃii. trei ani. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. uneori deviant. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. prognosticul va fi sumbru. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. prin vagabondaj. experienŃa sinelui este internă şi dramatică.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. Astfel. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. sunt progresive. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv.

îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. 262 . cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. 5. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. de multe ori. copiii cu autism avansat. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. îmbinând procedurile medicale. 3) să fie un tratament de durată. Astfel. O stare catatonică. psihopatică. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 7. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. 2) să fie cât mai complex. olărit. fără a-l forŃa însă. eşalonat pe întreaga copilărie. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. în funcŃie de vârsta copilului. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. 1. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. brodat. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist.

reducerea acidităŃii. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. în 1974. Paradoxal. care a dat rezultate impresionante. regularizarea tranzitului intestinal. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. Astfel. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Rimland şi Tobias au raportat. O tehnică revoluŃionară.S. De asemenea. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. folosite în tratamentul psihozelor. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. În anul 1964. în autism în anumite cazuri. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. hidroterapia.D. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L.

adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. verbală şi gestuală. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. Ornitz şi Ritvo. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. Aici. statornic. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . hrănirea şi aşa mai departe. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. Odată ce baza a fost formată. furnizând o mulŃumire completă. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. legănarea. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. În acest fel. în 1976. de încredere cu care va putea interacŃiona. kinestezice. va putea influenŃa mediul înconjurător. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia.primare. dar aceste probleme tind să fie eliminate. copilul poate învăŃa aici. conform teoriei psihodinamice. El trebuie aplicat cât mai precoce. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. vizuale şi de contact ale copilului autist. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. strângerea în braŃe.

însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. socialul. 265 .: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). deficienŃele includ un repertoriu social. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. verbal şi cognitiv sărac. în cazuri extreme. 2) verbalizarea afectelor. la şocuri electrice. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. Desigur. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese.fost fondat pe baza personalităŃii materne. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. cum ar fi stereotipiile. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. În multe cazuri. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). ei au analizat comportamentul părinŃilor. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. Recent. Spre exemplu. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. de comportamente autodistructive. a funcŃiilor. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. În cazul copiilor psihotici. sau. automutilarea sau autostimularea. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. Mai exact.

el va fi tentat să încerce mai mult. adesea. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. Mai exact.O. Răspunzând. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. recidivează complet. Terapia de acasă poate avea mare succes. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. Prin urmare. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. În general. Aceasta înseamnă că. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. oricare ar fi acela. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. După părerea sa. Recent. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. Prin această metodă. AnumiŃi copii. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. morala.I. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. Lovaas este de părere că. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 .

aceasta pare a fi cauza. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. 267 . ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. De asemenea. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. dacă o astfel de terapie ar avea succes. În ultimă instanŃă. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. procedurile ei nu sunt specificate. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. doarme. se îmbracă sau învaŃă. aplicate zi de zi. De fapt. Cu toate acestea. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. chiar şi atunci când mănâncă. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. Astfel. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. În afară de aceste metode. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse.absolvi de grija custodiei. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. evaluările fiind vagi şi subiective. pentru dezvoltarea autoapărării.

copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. nu pe poziŃii adverse. putând avea caracter auto-erotic.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. mişcarea este stereotipă. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului.M. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. în sfârşit. copii autişti se dezvoltă diferit. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. de asemenea. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). Adesea. alături de el. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. În ceea ce priveşte motricitatea. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. În timpul jocului sau al exerciŃiului. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi.). Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. dezvoltarea limbajului. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. jocul şi autonomia.S. grimase. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. cu o jucărie etc. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 .: cu o prăjitură.

Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. mersul la toaletă. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). modelându-le după mişcările 269 . Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. spre alte persoane). nu se joacă într-o manieră normală. În general. de a fi „mare”. repetate (spre exemplu. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. energie şi răbdare. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. spre exemplu. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. ale părinŃilor. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. Putem. Dar copiii autişti au oroare de a imita. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). dorinŃa de a fi independent. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. de exemplu. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina.pentru el. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. sunt foarte restrânse la autişti. Jocul Copilul autist nu se interesează. de pildă. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. îmbrăcatul etc. într-o manieră clară şi structurată. Copilul nu învaŃă prin joacă. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. În mod normal. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). Pentru aceasta. deci. ceea ce solicită mult timp. sau se interesează prea puŃin. ci este nevoie de o acompaniere psihică.

demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. să se îmbrace. Mai ales la început. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. cel mult de detalii ale acestora (ex. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. Astfel. va învăŃa puŃin câte puŃin. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. aşadar. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. să mănânce etc. mai ales dacă este recompensat. de ceea ce se aşteaptă de la el. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. de preferinŃă acasă la el. treptat. Adolescentul autist. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. constantă pe toată durata vieŃii lui. Încă din copilărie. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. Nu este interesat de necunoscuŃi. poate mima relaŃiile sociale. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. ceea ce au învăŃat în alta. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. puŃin câte puŃin. într-o anumită situaŃie. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. Trebuie să-l învăŃăm.necesare executării unei anumite activităŃi. Astfel. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. pe copilul autist să se spele. el îşi va da seama. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. se poate 270 . Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. dacă este suficient de inteligent. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social.. adultul va avea impresia că face totul singur. Pe măsură ce copilul creşte. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. buzunarele hainelor lor). Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă.

• Probleme de nutriŃie. muşcându-se. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. • Angoasele. Probleme de comportament non-specifice • Somnul. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. neştiind să mănânce alimente solide. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. • Accesele de furie. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. În general. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). dormind greu. de neînŃeles pentru alŃii (ex. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. • Automutilarea. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. având crize de plâns sau de furie. înŃepându-se etc. • Probleme de curăŃenie. Frecvent. Ei pot Ńipa după dulciuri. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp.). MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. trezindu-se des noaptea. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). 271 . iar rolul părinŃilor este major.: solid sau lichid). de a evita situaŃiile dificile etc. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex. după un obiect. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. În plus. fiind însă îngrijiŃi de cineva. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. ei lovindu-se.

interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). • Comportamentul distructiv.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. intonaŃie anormală (monotonă. De asemenea. repetitivă. este în întârziere în raport cu copiii normali. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. De aceea. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. Cu toate acestea. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. de robot). lipsa ascultării mesajului interlocutorului. în special la băieŃi. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. menstruaŃia la fete. pentru 272 .şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. lipsă de expresivitate. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. EvoluŃia sexuală. • Problemele sexuale. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. respingerea stimulilor). Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. O dată cu pubertatea. furculiŃa = mâncare.

Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie).a putea înŃelege ceea ce li se comunică. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. Persoana cu surdocecitate se caracterizează. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. trecând de la însuşirea sunetelor. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea).1. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. auzul şi canalul verbal. 7. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. fiecare în parte sau ambele împreună. Surdocecitatea 7. surdă şi mută. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher).2. abia apoi mai complicate. a silabelor. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. fiind o persoană oarbă. bazată pe contact şi pe feed-back vizual. o altă boală a primei copilării. aşa cum nu este vorba 273 . aşadar. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz.2. un accident etc. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. la fel ca şi autismul.

copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior.2. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. Frecvent. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă.2. 7. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi.

MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare.3. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. el poate fi ajutat să trăiască. Când copilul cu surdocecitate creşte. cât şi pentru ceilalŃi. atât pentru el. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente. să accepte stimuli externi.tactile. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. căpătând forŃă şi putere. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. concepte şi 275 . Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. comportamentul său deviant. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. Totuşi. cât şi probleme de disciplină. gust. fixarea intensă a sursei de lumină etc. 7.2. rictus de îngustare a privirii. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. poate deveni periculos. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate.

profesori. reacŃional. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. dezvoltarea cognitivă. mobilităŃii sale şi comunicării. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. de doar 2 ani. dar cu o minte „sărmană”. Toate eforturile pe care le depun copiii. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. sau chiar decât cel orb. 276 . dar nu furnizează un mediu stimulativ. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. În plus. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. trebuie să fie încununate cu succes. formarea deprinderilor de orientare. încercările de comunicare. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. sau chiar deloc. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. rezolvarea problemelor. surd. dezvoltarea percepŃiei. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. dezvoltarea deprinderilor motorii. învăŃarea comunicării. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. aşadar. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru.modalităŃi eficiente de comunicare. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil.

după ce a primit în prealabil explicaŃii. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. în co-acŃiune cu intervenientul. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. 277 . • copilul va iniŃia acŃiunea independent. ca reacŃie la mediu. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. • copilul va tolera interacŃiunea. În orice moment al fiecărei activităŃi. • copilul va imita. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. Când este vorba de un astfel de copil. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. cu obiective clar definite. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. acŃiunea intervenientului. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. la cerere. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie.

problemele sale de percepŃie fac 278 . acŃionând nu ca model sau ca un profesor. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. prin imitaŃie.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. nivel şi durată. plină de căldură şi îngăduitoare. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. Trebuie să fie clar că acest copil. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. În etapele timpurii de dezvoltare socială. sau în mod direct. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. ca în cazul multor contexte instituŃionale. nu realizează motivul pentru care este ignorat. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. într-un cadru reacŃional. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. prin încercări şi greşeli. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. neputând să vadă sau să audă. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. de roluri sociale şi de atitudini sociale. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. prin încercări şi greşeli. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. Când copilul începe să se maturizeze. prin urmarea unui model. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip.

ar putea fi abordat la acest nivel. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. gesturi. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. Braille-Tiprit. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. semne. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. a plânsului. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. Deseori. indicaŃii specifice. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. Indiferent de formă. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). vorbire. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. pe care o va comunica involuntar copilului. dactileme.

Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. De exemplu. în funcŃie de fiecare copil. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. 280 . într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. mama poate folosi un prosop mare. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. în acelaşi timp sau după gesturi. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. pentru a indica momentul îmbăierii. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. aspru.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. Când copilul va simŃi prosopul. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Limbajul prin semne. va înŃelege că urmează să facă baie. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia.

aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. În plus. care au o anumită vedere reziduală. socială şi intelectuală. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. fără o activitate motorie adecvată. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . Nu este neobişnuit ca aceşti copii. cât şi mediul care îl înconjoară. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. să renunŃe la semne. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. nivelul senzorial general al copilului). • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. cu mult înainte de a accepta un contact vizual.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. cu excepŃia situaŃiilor de stres. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. Cu alte cuvinte. vederea reziduală disponibilă.

„łară. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. Ńară.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. va fi şi el în stare să repete mişcarea. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. după câteva încercări. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. I se dau copilului indicaŃiile 282 . precum cele enumerate în continuare.

Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. Tipul. Timpul. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. 283 . într-o măsură hotărâtoare. gustul şi pipăitul. SimŃurile de apropiere. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. Deseori. Acest simŃ este deseori. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. dar nu totdeauna. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. pipăitul (atingerea). dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. ca vederea sau auzul. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. De asemenea. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă.specifice corespunzătoare şi este încurajat. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă.

multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. Copilul care este 284 . Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. Cu timpul.

gen bretele (dacă sunt necesare). Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. Pentru un copil cu surdocecitate. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. căŃărarea. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . să se îmbrace.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. mersul în patru labe. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. sau chiar deloc. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. „făcuŃi cu”. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. mobilitatea include nu numai mersul. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. În primele etape. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. târârea. un scaun mare lângă fereastră etc. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. dar şi rostogolirea. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. De asemenea. PărinŃii unui copil retardat. din motive de economisire a timpului. surd sau orb. Deseori. să se spele.). • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. va beneficia de puŃine ocazii.

verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). Autismul („autos” → gr. Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. cele două deficienŃe fiind.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. consecutive una celeilalte. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. priorităŃile. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. aşadar. Pentru un copil cu surdocecitate. de regulă. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . învăŃarea (care se realizează cu succes de ex.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. stilul de viaŃă. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult).

auditivă. J. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. Teoriile psihogene (B. L. Bender. a „masajului sugarului”. dar nu poate să numere până la 10). polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. kinestezică.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri.). a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. Rimland etc. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Tustin etc. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.K. Teoriile comportamentale (Fester. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal).) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului.mijloc de comunicare socială. prognosticul.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. mediul. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. Teoriile organogenetice (A. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Bettlheim. vizuală). Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. Potrivit acestor abordări. vârsta copilului. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. etiologia polihandicapului. imaturitate afectivă). La autist. Mahler. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. cu origine în masajul 287 . În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Van Krevelen. Wing etc. M.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului.

deschis la nevoile copilului. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. polihandicap ca şi autismul. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. metoda comportamentală. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. Aşadar. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. de nutriŃie. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). angoase.indian). Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. Surdocecitatea. este însă o deficienŃă multisenzorială. comportamentele de tip autostimulare etc. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. căpătarea autonomiei personale.). dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. deprinderi de viaŃă elementare etc. modalităŃi eficiente de comunicare. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. accese de furie. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. există şi alte strategii de tratament. 288 . Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. dezvoltarea motricităŃii lui. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. auzul şi canalul verbal. dezvoltarea limbajului etc. comportamente distructive etc. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu.

„în ecou”. Bleuler. dependenŃa de uniformitate. corporal) cu altă persoană. sindromul postencefalic şi sindromul Down. realizată în mod conştient de către o persoană. • Automutilare = vătămarea propriului corp. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. autismul infantil rămâne încă o enigmă. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 .). cu o intensificare a vieŃii imaginative. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. o desprindere de realitate. silabe sau cuvinte. săptămâni etc. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. pentru sine. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). alături de paralizia cerebrală. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). auditiv. Denumit iniŃial. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. însă nu imediat ce au fost auzite. • Autism = termen derivat din gr.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. Anxietatea. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic.

de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. salt. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. Cu cât acest mediu este pozitiv. armonios structurat. mâncat din farfuria câinelui). 2. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. fie moduri bizare de alimentare – ex. executate de mâini. El poate răspunde. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. tolerant. degete şi picioare – ex. coordonate şi totuşi bizare. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. 290 . Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. plin de înŃelegere şi căldură. rostogoliri ivite din senin). Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. 3. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. neobişnuite. spre deosebire de aceştia. gesturi de răsucire.

2.BIBLIOGRAFIE 1. Univers Enciclopedic.. 1998.. Bucureşti. SILLAMY N. 1978. Bucureşti.. Ed. Ed. Ed. Mcinnes J.. 7.M. 291 . 6. MAYOU R. a II-a. 3. 1944. TREFFERY J. DicŃionar de psihologie. Bucureşti. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. Geneva IniŃiative Publishers. GORGOS C. 1996. Să-i ajutăm.. DicŃionar de psihologie. 5. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Tratat de psihiatrie – Oxford. iubindu-i. Ed. WEIHS Th. Medicală. 1988. Bucureşti. 4. Ed. Bucureşti.. Tipografia Semne ’94. Albatros. ed. Humanitas. GARH D. GELDER M. Ed. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Univers Enciclopedic. 1992.A.. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. POPESCU – NEVEANU P.

292 .

11. Ed. Didactică şi Pedagogică. ENĂCHESCU C. 1973. 1983. Didactică şi Pedagogică.. CIUMĂGEANU D. GELDER M. BOŞCAIU E.. Bucureşti. Sibiu. AJURIAGUERRA de J.. 2000. 9.. Copilul deficient mintal. Limbajul mimico-gestual. ambliopi. Medicală. Bucureşti. Ed.BIBLIOGRAFIE 1.. orbi-surdomuŃi. ALBU A. 4. MĂESCU L. Defectologia. Bucureşti. Nevăzători. FOZZA C. Ed. Bucureşti. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. DAMASCHIN D. ProHumanitate. Bucureşti. Ed.. Ed. Teoria şi practica compensaŃiei. 1994. Bucureşti. Metodologia procesului demutizării. ALBU C. 5. A. ARCAN P. 15. Ed. 1983. 1973. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Bucureşti. DAMASCHIN D. 7. 1979. 1992.. 8. 1983. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 1977. BOŞCAIU E. CASTEILLA A. 2002. MAYOU R.. 13. Ed. BOŞCAIU E. Universitatea Babeş-Bolyai. 12.. Ed. 6. Tratat de psihiatrie – Oxford. Didactică şi Pedagogică. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Analele UniversităŃii Bucureşti. Scrisul copilului. Didactică şi Pedagogică. Scrierea cursivă modernă. Bucureşti. GATH D. Ed. Didactică şi Pedagogică. Timişoara. Polirom.. CARAMAN . Bucureşti... 14. 2. Cum să facem exerciŃii grafice. Ed.. şi colab. ed. Geneva Initiative Publishers. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Ed.a II-a. Ed. 3. DRĂGUłOIU I. 1965. ClujNapoca.. Didactică şi Pedagogică.. 1967.. 1980. Facla. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). FundaŃiei România de Mâine... Didactică şi Pedagogică. Ed. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 1980. 293 . 10.. CALMY S.

DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 1978. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 30. Terapie educaŃională integrată. KULCSAR T. în Cercetări asupra comunicării. Tulburările limbajului scris.. PĂUNESCU C. Bucureşti. Ed.. M. Univers Enciclopedic. Sibiu. 34. 17. Ed. 1994. vol. PĂUNESCU C. 21. Intoducere în logopedie. Tehnică. GORGOS C. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. 24. 29. 1962. 294 .D. 27. Ed. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. 1983. E. Bucureşti. Bucureşti. 1977. Bucureşti. 1973. 1985. Albatros. Tipografia Semne’94.. PĂUNESCU C. 1992. 1997. 1977. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed. TAFLAN A. Limbaj şi intelect. DicŃionar de psihologie. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii.INNES J. Bucureşti. PĂUNESCU C. 35.. 1994. IONESCU G. 1976.P. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal.. 33. MUŞU I. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate.. Cunoaşterea şi educarea lui.. 23. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Bucureşti.. TREFFRY J. Ed.. NEVEANU-POPESCU P. Ed. 22. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. Copilul deficient. 1978. Bucureşti. Ed.. PĂUNESCU C. Ed.. Ed. PĂUNESCU C.. LAROUSSE. şi alŃii. Ed. Bucureşti. 1988.. Psilhologie clinică. Ed. ProHumanitate. PĂUNESCU C. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 26.. 1. PĂUNESCU C. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Didactică şi Pedagogică.S. 18... Bucureşti. Bucureşti. 1966. Bucureşti. LUNGU NICOLAE S. 1973. Bucureşti.16. Bucureşti. 1967.. LUNGU NICOLAE S. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Medicală. Ed. Agresivitatea şi condiŃia umană.. 1998. Ed. 28. PĂUNESCU C. Ed. 25. MC. 1976. 31. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Tulburările de vorbire la copii. Nervozitatea copilului. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. A. Didactică şi Pedagogică. şi alŃii. 32.. Academiei. 20. 19. Didactică şi Pedagogică.. Medicală.

.. 1972. vol. Educarea copiilor cu vedere slabă. E. I. RADU GHE. Bucureşti. Psihiatrie. ProHumanitate. Bucureşti. Bucureşti... Didactică şi Pedagogică. ŞCHIOPU U. Didactică şi Pedagogică.. I şi II. Trinitas. ROŞCA M. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. 37. ProHumanitate. 1982.. UNGAR E.. PUFAN C. ProHumanitate. Labiolectura. Bucureşti.. Ed. vol. SIMA I. MUŞU I. 56. I. 42. 1981.. PĂUNESCU C. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. 295 . Bucureşti. Bucureşti. ROBĂNESCU N. Didactică şi Pedagogică. Ed.. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. Medicală. 39. 1997. Ed. Ed. Terapia tulburărilor de limbaj. 1967. Didactică şi Pedagogică. 54. Bucureşti.. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. 1976. 1989... BENESCU C. Didactică şi Pedagogică. STĂNICĂ C. STOICIU M. 1998. Ed. 46. Ed.. 1976. Bucureşti. vol. STRĂCHINARU I. STĂNICĂ C. 44. Bucureşti.. Ed.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. MUŞU I.. Iaşi. Ed. 1982. 52. 53. Psihologia comportamentului deviant.. ŞTEFAN M.. I. STĂNICĂ I. 47.. 50. Readaptarea copilului handicapat fizic. DicŃionar de psihologie. Ed. Bucureşti. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 1994.. Bucureşti.. Probleme de surdopsihologie.. 51. 1983.36. Didactică şi Pedagogică. vol. PREDA V. 1988. VERZA E. PĂUNESCU C. Ed. Babel. Didactică şi Pedagogică. ROZOREA A. Ed. Ed. 49. Medicală. 1998. 43. 1997.. Bucureşti. Psihopedagogie specială. 1990. 48.. 38. Ed. 1994. PREDESCU V. VRĂŞMAŞ E. 1994. Ambliopi. Psihologia deficienŃilor mintal.. Ce este logopedia?. Ed.. Sibiu. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.. Bucureşti. 1973. 41. UniversităŃii Bucureşti. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Handicap de intelect. 45. Medicală. RĂŞCANU R. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. STĂNICĂ I. 1994. 40. Ed. 55. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. POPA. 2000. STĂNICĂ I. RADU GHE. Bucureşti. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 1965. Ed.

66. 1996.. Didactică şi Pedagogică. 62. VRĂŞMAŞ T. ZAZZO R. Ed.). 64. 1988. ProHumanitate. Probleme de defectologie. 1992. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. 296 .8. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.. Humanitas. Bucureşti. VRĂŞMAŞ E. 59. VERZA E. Bucureşti. VERZA E. 1973. Didactică şi Pedagogică. Ed. Bucureşti.. VERZA E. WEIHS TH. 61. UniversităŃii Bucureşti. 1977.. Ed.. Ed. şcoli normale. Ed. Ed. Psihopedagogie specială. Ed. Bucureşti.57.. 67. Dislalia şi terapia ei. EducaŃia copilului preşcolar. VERZA E. 1999. 1987. 1990. Ed.. 1998.. 1979. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. Didactică şi Pedagogică. UniversităŃii Bucureşti. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. DAUNT P.. 58. Didactică şi Pedagogică. DebilităŃile mintale. VERZA E. 63. Ed. UniversităŃii Bucureşti. (coord. vol. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Bucureşti. iubindu-i. 1983. Ed. Disgrafia şi terapia ei. Bucureşti.. 60. Bucureşti. MUŞU I.. Conduita verbală a şcolarilor mici. VERZA E. Meridiane.. 65. Să-i ajutăm.