MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

. 6. Etiologia tulburărilor de comportament …………………. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………. Terapia tulburărilor de comportament ………………….5..2. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ………………………………………. 5.. 7.4... Definirea tulburărilor de comportament …………………. 6.…… 5..1..3.1.. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….4. Corectarea deficienŃelor de limbaj ……………………….2. Cauzele deficienŃelor de limbaj ………………………….5. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5.5. 6. 6. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 . TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ………………….. 6. 5.1. Surdocecitatea ……………………………………………….... 7.2... Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6. 5. Tipologizarea tulburărilor de comportament …………….3. 7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) ……. 5. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. Autismul ………………………………………………….

INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. unii normali. handicap. inadaptat. din păcate. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. confuză. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. deficient. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. inutili pentru societate. Astfel. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. el neputând fi recuperat în totalitate. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. ignoraŃi sau. şi mai rău. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. R. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. Aceştia din urmă sunt de multe ori. fie dobândite. ambiguă. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). fie ele înnăscute. ci doar într-un anumit grad. consideraŃi irecuperabili. prin compensare sau ameliorare. incapacitate. Realitatea este însă alta. Ei sunt printre noi. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. 7 . incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). într-un termen mai general. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). psihice. sau pentru a îngloba. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. Intre ei însă există diferenŃe. existând diferite criterii de clasificare.

senzorială. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. toŃi am avut.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). • handicap extrinsec (cauzat de mediu. 8 . care nu pot fi înlăturate). de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale. Agerholm. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. De ce ? Pentru că. discriminare rasială etc. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama.). • handicap sever – grav (când nu există autonomie. care îi aparŃine lui A. privare afectivă. într-un sens mai larg. de prezenŃa. Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. comportamentală etc. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică).).

E. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. Roşca. Bleurer. oligofrenie (E. Busemann. idioŃie. ca reflecŃie a acesteia. dezvoltare intelectuală. M. Seguin). putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. Roşca). subnormalitate gravă (OMS – 1958). Al. comportamental-adaptativă. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. R. afectivă. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. organizare. R. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. 9 . Perron). caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. – tulburări instrumentale. în literatura de specialitate.1. retard mintal (A. imbecilitate. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. psihomotrică. Kraepelin). Handicapul mental. Luria. – handicap mental de funcŃionalitate. insuficienŃă mintală (OMS). AAMD). Referindu-ne la handicapul mental. deficienŃă intelectuală (A. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie.

rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. Dacă la normal. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. Inhelder. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. rigiditate a conduitei. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. heterodezvoltare intelectuală. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. dar în ritmuri diferite. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. introducând termenul de vâscozitate genetică. adesea rămânând neterminat. heterocronie. Păunescu. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. stagnează. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. B. heterogenitate. deficientul mintal stagnează. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. rigiditate psihică. deficienŃe de comunicare.1. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. L. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. mai devreme sau mai târziu. introdusă la noi de C. 1. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată.

O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. din cauza rigidităŃii lor. Ca atare.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. OperaŃiile logice. Deficientul mintal nu se 11 . Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant.S. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. schimb corespunzător vârstei cronologice. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. L. fiind la un nivel scăzut. între somatic şi cerebral. făcând posibilă disimularea acesteia). Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. R. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. R. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. cu noŃiuni abstracte. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare.S. J. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior.

acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. auditive. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. Astfel. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. tactil-kinestezice). explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. într-un fel sau altul.). Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate.2. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. 12 . În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. analiza este mult uşurată. de existenŃa handicapului mintal. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. culoare. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere.poate exprima logico-gramatical. 1. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. percepŃia devenind consistentă. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. poziŃie avantajoasă – centrală etc.

– dezordini intelectuale.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. – incapacitate de sinteză. aproape totală. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. 13 . cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. opoziŃii. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. În plus. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. fiind o percepŃie nediferenŃiată. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. situativă. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). succesiuni. similitudini. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. lacunară şi cu frecvente tulburări. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. neclară. a limbajului interior. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. bazată pe clişee verbale. incluziuni. În ceea ce priveşte planul reprezentării. În cazul idiotului. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar.

suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”.– raŃionamente incomplete. deşi este incapabil să le verbalizeze. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). sub forma ei patologică (mitomanie). Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. 14 . bazată fiind însă pe o memorare mecanică. fără semnificaŃie. La deficientul mintal. care pleacă de la date parŃiale. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. care. subiective. fiind incapabili de a vedea ansamblul. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. însă au o gândire fragmentară. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. mergând până la absenŃa ei. neproductivă. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. Minciuna. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. acesta nu este modificat în mod evident. de a se ridica la noŃiunea generală. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. se poate afirma că. labilă. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. malignă şi perversă. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. capacitatea de reŃinere este relativ mare. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. grave). ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. se hazardează în afirmaŃii puerile.

ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora.La debilii mintal. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. deci. MLD). Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. 15 . de indiferenŃă sau falsă uitare. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. lipsită de tenacitate. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. omiterea de detalii etc. La idioŃi. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. memoria este aproape inexistentă. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. inerŃie. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. introducerea de elemente străine. mai infidelă. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. memoria este dominant mecanică. cât prin modalitatea organizării. care la idiot se transformă în aprosexie. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. „cărŃi de telefon”. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. de scurtă durată. Totuşi. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. sau „hipermnezie de dicŃionar”. C.). neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. Această stare îi conduce la izolare. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. MSD. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate.

Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. între 5 – 7 ani. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. respectiv 89 luni. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. semantic. în formele foarte severe (idioŃie). După Weber. disgrafiei şi dislexiei. − disfonia. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. audimutitatea etc. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. consecutivă unei modificări neurofiziologice. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever).Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism.). Dislalia deficientului mintal. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. lexical. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. 16 .

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

în viitor. 22 . c) factori psihosociali. Păunescu şi I. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. genetici). genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. Aceştia din urmă. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). aptă. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. devine posibil sfatul genetic. C. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. Luând în considerare criteriile de natură medicală. Păunescu şi I. b) factori ecologici. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene.: J. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. agentul patogen fiind un mozaic de factori. oferit de specialişti (medici. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. epidemiologică. psihologică. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. imposibil de individualizat clinic sau genetic.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. Însă mulŃi autori (ex. Muşu (1997). psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. De exemplu. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori.

). utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. malnutriŃii etc. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). − anomaliile craniene familiale (microcefalia. provocând carenŃe alimentare. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase.). hipotiroidismul etc. sifilis. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului). • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei. fiind la rândul lor de trei feluri. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. Klinefelter. însă rare. − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. 23 . toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. gripe repetate). • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. cu alcool. • icterul nuclear. • iradierea fătului.).). sindromului Hunter etc. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice.). sindromul Apertt). − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. intoxicaŃii alimentare. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere. Down etc.

rubeola etc. CO. ● intoxicaŃiile (cu plumb.). direct sau 24 . • condiŃiile socio-economice defavorabile.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). căderi). Mediul. ● infecŃiile nutritive ale copilului.5 kilograme). fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. agresiv sau indiferent-pasiv). ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. agresive – forceps). • hipoglicemiile. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. ca factor al dezvoltării umane. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. alcool). este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. • hemoragiile puternice. Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. când se produce fenomenul de hipoxie. • tentativele de avort.

în acest proces. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. prin hrănirea la sân. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. pentru a fi eficient. acŃiunea mediului. o întâlnim. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. catalizator. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. ostil. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. în primul rând ale mediului sociofamilial. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. Şi chiar dacă. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. prin învăŃarea unor poezioare simple. prin tonalitatea caldă a vocii. insecurizant sau alienant). prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. În astfel de situaŃii.. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. iar. contact care. prin povestirea unor istorioare accesibile. ca factor central.. mai târziu. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. al mediului familial. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. pe ansamblu aleatoare. 25 . prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. de regulă.indirect. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. prin conversaŃie concretă. frecvent. ea fiind. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. O asemenea situaŃie. pe parcursul dezvoltării sale.

datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. casa părintească. inevitabil. Practic. nu numai prin sine. bunicii. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. camera sa. fie din motive obiective – deces. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. ea reprezentând elementul activ. mama revine. În mod obişnuit. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. ea conducându-l la grădiniŃă sau. educaŃia precară. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. care dinamizează. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. Aceasta mai ales atunci. despărŃire forŃată. fraŃii şi surorile. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. 26 . Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. Cu alte cuvinte. la şcoală etc. împrejurimile acesteia. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. când. În cazul în care unii copii cu deficienŃe.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. adesea. ea îngrijindu-l când este bolnav. în primele zile. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. indiferenŃa mamei. un echilibru afectiv. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). Prin prezenŃa sa directă. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. Patul în care doarme copilul. mai ales tatăl. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. la un moment dat. fie din motive subiective – abandon. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective.

Păunescu. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. cu un IQ între 20 – 50. DSM IV). recuperabili pe plan şcolar. I. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă.4. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). E. debilitate mintală. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. după E. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. cu un IQ între 50 – 70/80. Putem conchide (C. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. Astfel. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. perfectibili. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală.). social. educabili. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. Dupré. a. profesional. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). de gradul I. Muşu. imbecilitate. În Germania. sau imbecilitatea ). adaptabili pe planul instrucŃiei. 27 . 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. cu un IQ sub 20. Debilitatea mintală este definită diferit. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată.1.

de asemenea. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. Totuşi. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. profesională şi socială diferite. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. naivitatea. de 28 . capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. întrucât pot avea un comportament docil. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic).. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. Debilii mintal sunt greu de depistat. Se poate întâmpla. noi). Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. fiind şterşi în comportament. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. dar. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. timizi. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. pe ansamblu. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. o fluenŃă verbală bună. sau pot trece neobservaŃi. de calcul aritmetic. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului).Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. de operare elementară în plan mintal.

lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. 29 . Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani.tratamentul administrat. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. de atitudinea familiei. severă. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. a şcolii. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). de eşecurile din primii ani din viaŃă. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. Strauss şi N. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. cu caracter accentuat repetitiv. Astfel. mijlocie. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. Werner). sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. (A. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. A.

mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. prostul. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. pervertit sau pervers. lateralitate de ritm. Simon.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. Astfel. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. agresivitate. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. dar un nivel intelectual superior primilor. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. Există. deficit vizual. de exemplu.înnăscute. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. anxietate. manierism. adaptabilităŃii. debilul epileptoid. instabilitate a dispoziŃiei. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. Alături de aceste forme de debilitate mintală. excitat. G. randament şcolar mediocru. Debilul armonic (Th. Vermeylen. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. inconştienŃă etc. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor.. emotiv şi hipermotor. în timp ce leneşul 30 . incoerenŃă. sugestibilitate. după Simon şi G. la care E. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. A. apaticul. de auz. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. docilităŃii. fiecare formă având anumite trăsături specifice. Astfel. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. agitaŃie. conceptual şi comportamental. labilitate. pasivităŃii. o aparentă uşurinŃă verbală. fiind posibilă educarea.

31 . dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. Din punctul de vedere al capacităŃii. stare mintală deficitară ireversibilă. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. de fapt. rutiniere. lipsă de dinamism. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. Imbecilul. De asemenea. acesta va fi instituŃionalizat.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. sau motrice etc. este instruibil până la un punct. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. b. foc. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. în mare măsură. de idiot. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. auditive. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. dificultăŃi stradale). DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. Imbecilitatea. el este în stare de unele calcule elementare. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor.

iar E. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). mijlociu şi superior. inofensiv. c. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. fără agresivitate manifestată. agitat. somnolenŃilor. senzorio-motrice şi instinctive. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. E. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele.A. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. vorbind fără întrerupere. apaticilor. inhibaŃilor. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. S. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). neliniştiŃi. A. previzibilă din copilărie. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. În funcŃie de afectivitate. incapabil de a sta locului. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. educabili şi perfectibili. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. excitabili. formată din cei dezinhibaŃi.M. educaŃie. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. clasificate în funcŃie de diferite criterii. adaptabili la procesul de instrucŃie. După comportament.F. cu un anumit grad de relativitate însă. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. indiferenŃilor şi a doua. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. Contemporan. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. mai dramatică de deficienŃă mintală. agresivi.Sintetic. 32 . După gradul de deficit.

acŃiunile sale sunt instinctive. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. Cl.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. Voisin. ale limbii sau ale craniului. impulsive. ci idioŃi. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). După criteriul gradului de gravitate (F. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. pe fondul unui IQ situat sub 20. idioŃia cu hidrocefalie. idiotul la care limbajul lipseşte total. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. al activităŃii rudimentare. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. Kohler. După criteriul limbajului (E. frecvente anomalii dentare. reflexe. în funcŃie de variate criterii de clasificare. masturbaŃie). rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. bulimie. al comportamentelor instinctive. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. un „facies” aparte – frunte îngustă. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. J. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. urechi malformate. fără posibilităŃi de comunicare. idioŃia mixodermatoasă. cu tulburări neurologice serioase. fiind fixată la nivelul automatismelor. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. În general. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. fie de natură sexuală – ex. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice.

Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate.limitate la o lăcomie evidentă. relativ maniabil şi idiotul excitabil. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. imbecilitate şi idioŃie). echivalentă cu idioŃia incompletă. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. Spre deosebire de idiotul complet. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. În general. automutilare. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. indiferent. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. mâncând orice îi apare în cale. cu sau fără perturbarea gustului. În plus. balansări ale trunchiului sau ale capului. acest idiot este inert. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. placid. anchilozări etc. cu tremurături. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. 2 ani şi jumătate la 10 ani. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. ritmice. d. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. sugere de degete etc. cu tendinŃe distructive de autorănire. stereotipe. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. După posibilităŃile de dezvoltare. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. De asemenea. foarte rar agitat sau turbulent.

Din punct de vedere somatic. 1. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi.5. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. cât şi statural. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). Labili emoŃional. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. în special a funcŃiilor cognitive. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. Diagnosticarea deficienŃei mintale. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. fenomene hipoacuzice etc. Din punct de vedere psihopatologic. tulburări de echilibru. cu o teamă de eşec constantă. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte.la 15 ani. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. având frecvent semne de rahitism şi anemie. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. 35 . Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. când incorecte). copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare.

). profundă. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. ritmul de dezvoltare etc. trei forme de deficienŃă mintală. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. neurologic.. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. Din acest punct de vedere. în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. astfel. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. aidoma deficientului mintal). medie. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. dar adaptarea socială este deficitară. traumatice etc. psihopatologic. 36 . dar neinstruite (care supuse instruirii. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. carenŃe educative etc. chiar tardive. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). Gorgos (1991). Se disting.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. mediu social deficitar. în funcŃie de gravitate: lejeră. de gravitatea deficienŃei. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). de modul de organizare a personalităŃii. După C. în funcŃie de natura etiologică. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). cauzată de carenŃe afective. – alte stări deteriorate.

secundară. reducând posibilităŃile de comunicare. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. temporar sau definitiv. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. Ńinând cont de 37 . de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. pedagogică sau medicală.6. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. sexul său etc. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. aşadar. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). NoŃiunea pare. specific României. Recuperarea se referă la restabilirea. astfel. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. 1. epilepsia. Scopul recuperării constă. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. tulburări de comportament. o semnificaŃie echivalentă. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială.– deficite senzoriale primare care. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. evoluŃie. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. De asemenea. duc la întârziere mintală uşoară. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. are în esenŃă.

cât şi negativi (admonestarea. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal.). O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. activând motivaŃia. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. înlăturând anxietatea. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. laudă etc. metodele verbale sunt esenŃiale. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. ea o depăşeşte pe aceasta. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. negativismul. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. stările conflictuale. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. În acest tip de învăŃare. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. sancŃionarea verbală etc. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. însuşirea unui aparat conceptual. devenind un energizator pentru subiect. Dintre formele psihoterapiei. 38 .). a operării instrumentale. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. În acest context. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv.specificul handicapului. Utilă este folosirea de întăritori. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare.

c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. pictură. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală.. dacă poate comunica oral şi în scris. ergoterapia. câştigarea unei autonomii personale. La copiii mai mari. fiind capabilă să exercite o profesie. joc. practice sau a deprinderilor profesionale. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. dacă are format simŃul autocontrolului etc. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. dans. confecŃionare de obiecte etc. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. nealterate. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. 39 . formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). arterapia. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. foarte eficientă este ergoterapia. dansterapia.

În ceea ce priveşte planul reprezentării. cât prin modalitatea organizării. heterodezvoltare intelectuală. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. grave). Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. Astfel. de existenŃa handicapului mintal. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. deficienŃe de comunicare. se remarcă dificultăŃi de analiză. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. heterogenitate. într-un fel sau altul. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. rigiditate a conduitei. a limbajului interior. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. situativă. neproductivă. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. aproape totală. rigiditate psihică. mergând până la absenŃa ei. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. dezordini intelectuale etc. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. acesta nu este modificat în mod evident. în planul senzorial-perceptiv. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. Din punctul de vedere al afectivităŃii. bazată pe clişee verbale. disgrafiei şi dislexiei. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. heterocronie.

auditive. Păunescu. de puerilism şi infantilism afectiv. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. sau motrice etc. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. educabili. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). 1997). de gradul I. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. adaptabili pe planul instrucŃiei.crescută. perfectibili. Păunescu şi I. aşadar. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Putem spune. imprecizia lor dublată de sincinezii. genetici). trebuinŃele momentane. stare mintală deficitară ireversibilă. I. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv.). la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. social. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. Imbecilitatea. Coeficientul 41 . controlul limitat al acestora. Muşu. profesional.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. factori psihosociali. viteza diminuată a mişcărilor. factori ecologici. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). recuperabili pe plan şcolar. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). Muşu (1997). debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. În ce priveşte tipologia handicapului mintal. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii.

IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. astfel. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. pe fondul unui IQ situat sub 20.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. de gravitatea deficienŃei. Se urmăreşte. în funcŃie de natura etiologică. în special a funcŃiilor cognitive. pedagogică sau medicală. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. senzorio-motrice şi instinctive. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. 2 ani şi jumătate la 10 ani. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. de modul de organizare a personalităŃii). funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică.

43 . ergoterapia. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. câştigarea unei autonomii personale. cronologică (v. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. văz. dacă are format simŃul autocontrolului etc. arterapia. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. . care constă în a compensa un deficit (infirmitate). adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). Conceptul îi aparŃine lui W. tact). X 100. Este un proces psihologic. adesea inconştient. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală.). m. psihoterapie şi terapie ocupaŃională.engl. fiind capabilă să exercite o profesie. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. c.) = raportul dintre vârsta mintală (v. dansterapia. nealterate. Dintre formele psihoterapiei. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. m / v.sunt realizate prin: învăŃare. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. sub diferite forme: ludoterapia. dacă poate comunica oral şi în scris.Q. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. c.

) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. social. adaptabili pe planul instrucŃiei. profesional. sau motrice etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). senzorio-motrice şi instinctive. lentoare patologică în gândire etc.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. auditive. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. afective. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. perfectibili. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. 44 . decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. aşadar. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. faze pre şi post-critice epileptice. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. Scopul recuperării constă. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. 2 ani şi jumătate la 10 ani. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. pe fondul unui IQ situat sub 20. educabili. instabilitate psihomotorie.

trăsături groteşti. . . . . lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor . .mâini scurte.cap cu occiput plat. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.lipsa pigmentului (păr extrem de blond. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. . RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice. 4.abdomen proeminent. cu degetul mic curbat.ochi oblici. Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară.malformaŃii cardiace.gură şi dinŃi mici. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . 3. 2. EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal.ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal.

. ENĂCHESCU C. Agresivitatea şi condiŃia umană. Tehnică. ed. NEVEANU POPESCU P. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Terapie educaŃională integrată. 10. 4. Ed.. a II-a. 1994. Geneva Initiative Publishers. 9. 5. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1992.. CIUMĂGEANU D. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. MAYOU R. ..Anomalii de dezvoltare ereditare.Medicală. GELDER M. Copilul deficient mintal.. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal.InfecŃii ale mamei. GATH D. LUNGU NICOLAE S.apatie. Albatros. CARACTERISTICI . 6. LAROUSSE. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. GORGOS C. Bucureşti.. 1988.. 1979. Ed. 46 1. TAFLAN A. ProHumanitate. 3. . Bucureşti. 1978.. 2. 8. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. Ed. .creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. Sibiu. MUŞU I. . . Facla.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . Medicală. 1994.Meningită . LUNGU NICOLAE S... 1998. Ed. Ed.creştere deficitară. Bucureşti. Ed. Ed.piele buhăită.Univers Enciclopedic. Bucureşti. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic.. 1997.. PĂUNESCU C. 1980. Ed. 7.Iradiere în timpul sarcinii. Tratat de psihiatrie – Oxford. Timişoara. . 1994.

1990. 29. 23. Bucureşti. Bucureşti. 25. Ed. iubindu-i. Psihopedagogie specială.. Bucureşti. vol. ROŞCA M. Meridiane.11. Sibiu. SIMA I. Iaşi. Ed. PĂUNESCU C.8 . WEIHS TH. UniversităŃii Bucureşti. 1976. 16. Bucureşti. Ed. MUŞU I. STRĂCHINARU I. 1996. Ed. MUŞU I. 12. Ed.. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Didactică şi Pedagogică.. PĂUNESCU C. 2000. Ed. Bucureşti. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. Ed. ProHumanitate. Ed. Medicală. PĂUNESCU C. 19. 1973. Bucureşti. (coord. 14.. 20. VERZA E.. Didactică şi Pedagogică. Cunoaşterea şi educarea lui. PĂUNESCU C. 1979. Copilul deficient. 1977. 26. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. MUŞU I. Babel.. Bucureşti. 13. E.. 1998. 1988. Psihopedagogie specială. Ed. 1997. 1976. Să-i ajutăm.. 27.. Didactică şi Pedagogică. 1992. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. VRĂŞMAŞ T. 1990. 24. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. ZAZZO R. Probleme de defectologie. VERZA E. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Sibiu. Ed. 22. Psihologia deficienŃilor mintal. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 1967. I. Ed.. Ed. vol.. RADU GHE. manual pentru clasa a XIII-a. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal.. 28. 1998. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1994. şcoli normale. PĂUNESCU C.. RADU GHE... 1997. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. 15. UniversităŃii Bucureşti. vol. DAUNT P. 18.. ProHumanitate. Limbaj şi intelect.. Handicap de intelect. 1983.. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ed.. Trinitas. 47 . Humanitas. Ed. Ed.. Ed. ŞCHIOPU U. DicŃionar de psihologie. 1987.)... Bucureşti. DebilităŃile mintale. 21. Ed. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 17. Bucureşti.. I. STOICIU M. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. VERZA E. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. PĂUNESCU C. VERZA E.

scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. verificate statistic. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. cifre. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. în primul rând. 1. Handicapul vizual apare.1. la care numărătorul (d) este egal cu 48 . DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. separat pentru fiecare ochi. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. aşadar.2. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. mai precis. semne sau imagini de mărime descrescândă. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). aşadar. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Handicap vizual înseamnă.

Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta.005-0. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. un handicap major sau total de vedere. se consideră echivalenta cecităŃii.02-0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. pe de altă parte.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel.02 0.distanŃa examinării (5 m. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.5 0. pe de o parte. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. aşadar.05 0.). În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă.2 0-0. Cecitatea (orbirea) reprezintă. De asemenea. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. presupunând lipsa completă a văzului. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 .05-0. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade.005 0. Astfel. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”.

strabismul. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. atât studiile mai vechi. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. defecte survenite (în copilăria timpurie. care poate fi determinată cantitativ. deosebim defecte congenitale. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. la vârsta anteşcolară. 2. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. nistagmusul etc.binocular la mai puŃin de 20°. cât şi cele mai recente. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. care diminuează capacitatea vizuală. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. care este educabilă şi perfecŃionabilă. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. eficienŃa vizuală. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. remarcând importanŃa 50 . ca de exemplu. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. De fapt. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. preşcolară. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. şcolară) şi defecte tardive.

de asemenea. mai mult sau mai puŃin concordante. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. Astfel. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. 51 . d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. h) orbi totali. T. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. regresivă). g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. progresivă. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. reprezentările vizuale se sting treptat. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. P. Henri. Astfel. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. la vizualizare. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. Heller deosebeşte. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale .tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară.

Astfel. Steiberg. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). ci deductiv. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. în următoarele categorii: orbii congenitali. în funcŃie de momentul instalării defectului. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. fără să recurgă la funcŃia optică. B. 5-7 ani şi peste 7 ani. H. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. Janda grupează copiii. 3-5 ani. deseori empiric. Kovalenco. H. în copilăria mică (3-6 ani). orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. 52 . deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). Kovalenco şi N. o a doua categorie de orbi tardivi. După cum s-a arătat. care citesc însă pur tactil. I. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. o categorie de ambliopi gravi.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. A. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani).

chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. reversibil). pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. mintale. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu.În cazul cecităŃii isterice. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. precum şi viteza evoluŃiei lui. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. dacă este singular sau se combină. progresiv sau eventual regresiv. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . motrice. 4. ale limbajului). Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. cu alte defecte extraoculare (de auz. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. de transmisie. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. Astfel. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. fără a o putea salva). un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. aşa cum se întâmplă frecvent. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. 3. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. însă subiectul vrea /crede că vede.

tardiv sau numai la bătrâneŃe). deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. 2. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. de exemplu.selecŃie. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. de la o regiune geografică a lumii la alta. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. sau în şcoli deosebite. Se ştie. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. al motricităŃii. al deprinderilor elementare etc. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. în clase speciale. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. şi oferă tabloul imbecilităŃii. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . Astfel. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. 2. În fiecare caz dat. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. 5. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie.

umoare apoasă. 55 . Într-o viziune structural-funcŃională. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. 2. cristalin şi corpul vitros.2. bolile infecŃioase. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. gliomul retinian). iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. Asia).1. glaucomul). putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. 2. În acelaşi timp. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). trahomul şi alte boli de ochi.2.1.1. eradicate în unele zone ale lumii.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. retinei etc). urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. După cum s-a arătat. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. cristalinului.

menite să readucă imaginea înapoi pe retină. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). În schimb. aşadar. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. 56 . are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. ci înaintea lui. cu atât imaginea este mai difuză. obiectele apropiate sunt corect percepute. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. numite în general ametropii. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Subiectul. fiind neclară.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar.

cât şi la distanŃă. De asemenea. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. pierderea luciului corneean. lăcrimare. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. vederea fiind scăzută atât la apropiere. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. durere etc.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). ci în două sau mai multe focare. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. herpes. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. stări patologice generale. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. subnutriŃie etc. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. această anomalie este ereditară. 57 . care duce la focalizarea imaginii optice. sifilis. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. vascularizaŃie. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. De obicei. b. nu într-un singur focar retinian. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. estompată. modificări de formă ale corneei.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia.

• AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . Ea poate fi compensată. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). iar dintre cele dobândite. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. 2. sub aspectul refracŃiei. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său.2. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. În general. în leucomul total cecitatea fiind completă.2. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. Poate fi parŃial sau total. care pot ajunge la 16-18 dioptrii.1. prin ochelari cu lentile convergente (+). care produce miopie şi astigmatism.

ce avansează de la periferie spre centru. între care se poate infiltra lichid intraocular. 2. idioŃie. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. în papilă.3. de afecŃiunile care lezează nervul optic. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală.2. după o scădere treptată. De aici porneşte nervul optic. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. 59 . în majoritatea cazurilor. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie.1. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. paralizie. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. în timp. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. dar.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. vasculară sau traumatică. în cazul deficienŃelor vizuale. duc la cecitate. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. care au drept efect scăderea vederii centrale. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice.

Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. 60 . Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară.4. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. efectul fiind o percepere confuză. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională.1. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. dar poate fi şi traumatică. II. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect.e) hemianopsiile. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. care inervează aceşti muşchi. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. 2. adică pierde capacitatea de a vedea. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. Am menŃionat mai sus anizometropia. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale.2. printr-un proces de inhibiŃie. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). În toate aceste cazuri.

Amintim aici şi nistagmusul. Psihastenia. 2. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. fie ritmice. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. sindrom descris de J. greşeli de identificare. gelozie. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. care sunt fie pendulare. isteria. sentimente de culpabilitate ale individului etc. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. culorilor. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. în care este afectat reflexul de fixaŃie. uneori şi la false percepŃii. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii.1. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. frustrare.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. persoanelor. M.2. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. 61 . a imaginilor.5. Charcot de peste un veac. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale.

2. mai ales în etapele ei timpurii. anomalia poziŃiei globilor oculari. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. microftalmia. care pentru mamă nu este dăunătoare. distrofia corneei. pupile aşezate excentric. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. keratită.2. 62 . Sifilisul. rolul lor negativ. Albinismul este ereditar. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii.1. Unele tumori maligne.2. lipsa cristalinului sau a irisului.2. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. ale coroidei. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. de asemenea. 2.2. iridociclită etc. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. ascunde un risc mare pentru făt. atrofie optică. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică.2. rubeola. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. atrofii optice ale retinei. anomaliile ligamentelor lor etc. Astfel.2. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi.2.

bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină.2. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate.2. Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. variola. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual.4. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice. 2. În general. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. keratite. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. congestia conjunctivelor. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual.2. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. congestia conjuctivelor oculare.3. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor.2. herpesul etc. De asemenea. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii.2. rujeola.2. cataracta diabetică irita diabetică. cataracte. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei.3. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. inflamaŃii ale irisului. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. tusea convulsiva. 2. în special în primii 3 ani de viaŃă. leziunile retinei. care explică afecŃiunile corneei. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. scarlatina. 63 .). ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză.

3. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. de formare a atitudinilor de igienizare. dar fără o perforare a acestuia. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. lichide fierbinŃi. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. creionul chimic). Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. raze ultraviolete). produc hemoragii în vitros etc. lezează uneori irisul şi cristalinul. În zilele următoare contuziei. amoniacul. corectiv-recuperative. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. chiar dacă durerea sa potolit. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. soda caustică. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. 2.într-o oarecare măsură. apa oxigenată. iar corneea se opacifiază din primele minute. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. provocând de obicei o infecŃie. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. 64 .3.1.

în relaŃiile sociale şi de muncă. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. dominantă. al reprezentărilor parŃiale. În procesul integrării şi sistematizării lor. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. şi anume nota de vizualitate. în condiŃiile existenŃei vederii. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. Aceste calităŃi noi. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. culorile şi spaŃiul tridimensional. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. se dezvoltă.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. Cu toată diversitatea lor. dar desprinzându-se de obiect. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. la omul cu vedere. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. mai ales dacă ele nu sunt provocate. care permit. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. în contactul direct cu obiectul. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. proprii vederii (lumina. 65 . Desigur. îndeosebi. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale.

funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit.Cu toate acestea. în ontogeneză. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. Această activitate compensatorie nu este dată. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. prin natura sa psihologică. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. prin contactul direct cu ele. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. dar nu exclusiv. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. cum greşit se crede. 2. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. aşadar. 66 . Omul valid. Encefalograma reflectă. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual.2. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. compensaŃia intersistemică. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei.3. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. totuşi. În activitatea psihică a nevăzătorului. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale.

aşa numita şa turcească. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). Hussen arăta că. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. R. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. În căutarea acestor fenomene. nou. printre altele. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. reducând mobilitatea. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. S-a constatat că. Binet la începutul secolului XX. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. la nivel bulbar. A. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. şaua turcească are. În condiŃiile cecităŃii. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. în medie.În activitatea copilului. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. teama de necunoscut inhibând mişcările. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. prin accelerarea respiraŃiei). După cum vedem. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată.

motricităŃii deficienŃilor vizual.3. rezultatele fiind contradictorii. După cum arătau A. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. • spate plan. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. Motet. Defectele vizuale. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. 2. De-a lungul secolului trecut. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. totodată. cu reliefări musculare slab dezvoltate. W. Problema rămâne controversată. considerate ca defecte primare. 68 . Ionescu şi D. ci poate influenŃa.3. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. • torace îngust. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. fiind modificări de natură extraoptică. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. denumite secundare. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului.media normală. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. care se instalează la nivelul unui organ. sistem sau aparat. În momentul şcolarizării. fenomen cu atât mai evident. cifotic sau rotund. Ńinutei corpului.

iar capul îndreptat înainte.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. cifoze. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. picioarele se ridică exagerat. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. lipsită de amplitudine. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. încă din copilăria timpurie. ticurile sau manifestările motrice negative. ci atârnă în jos. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. apăsări cu degetul pe globul ocular. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. RespiraŃia este superficială. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. fiind limitate la strictul necesar. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. şovăitoare. • mersul este rigid. nesigur. 69 . Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. trunchiul rămâne aproape nemişcat. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. trunchiului şi al membrelor. La copiii total lipsiŃi de vedere. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. lordoze. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. • mişcările sunt reŃinute. ezitant. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. braŃele nu se mişcă simetric în mers.

• legănatul braŃelor. AbsenŃa vederii este. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. • învârtirea pe loc. am putea spune. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. pentru o creştere sănătoasă. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. • lovirea genunchilor. de la un individ la altul. lipsa unei îndrumări competente şi totale. MentalităŃile greşite. • săritul pe loc. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. poate. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. 70 . picioarelor sau al trunchiului. jocuri şi exerciŃii fizice. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. însă. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. • frecatul mâinilor. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. cu cât acestea reprezintă. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase.

care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . Utilizarea reprezentărilor existente. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. în multe cazuri. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. ci doar formarea unor imagini incomplete. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. Astfel. mai puŃine şi. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. în acelaşi timp. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. Trebuie să remarcăm însă că. în perioada preşcolară şi şcolară. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. a percepŃiei spaŃiale. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. dar nu de netrecut. Toate acestea reprezintă. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. mai defectuoase. DificultăŃi mari. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. sărace.

dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia. sau între profesor şi elev. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială.mare. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. MenŃionăm că. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. La nevăzători. mai ales la copiii până în 14-16 ani. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. chiar dacă.

Rolul analizatorului vizual constă. 2. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. Depistarea şi educarea. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. în general în viaŃa şi activitatea lui. nevoi. afectivitate. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. care. 73 . ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. impulsuri”. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului.4. în orientarea spaŃială. În condiŃiile lipsei vederii. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. între altele. cât şi la regrese în activitate. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. şi în aceea că el furnizează informaŃii.3. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare.bune. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia.

pe observaŃii. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. Zimin. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. − registrul experienŃei motrice individuale. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. − temperamentul. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. În literatura sovietică de specialitate. mai ales. − volumul şi calitatea reprezentărilor. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. în special.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. 74 . precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. Mescereakov. Numeroşi cercetători (ZemŃova. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. resturi de vedere foarte slabe. slabe. dar mai ales de la relatările părinŃilor. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. De asemenea. Studiile existente se referă. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. − tipul de personalitate. medii şi bune).

activitatea mâinii. − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. acest lucru se face destul de târziu. aruncare. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. copilul va 75 . Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. După primele 3-4 luni de viaŃă. scăpare). ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. La copilul nevăzător. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. apariŃia intenŃionalităŃii. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. cât şi cel fără vedere. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. Dacă la naştere. Şirul de reacŃii circulare (primare. atât copilul valid. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. rezultat al reacŃiilor instinctuale). Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării.

uneori. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. adesea apar 76 . Acesta. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri.pipăi. la copilul nevăzător. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. va mirosi obiectele din jurul său şi. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. va lovi. dar mai ales în perioada preşcolară. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. Se pare că patrupedia. mai greu la copilul nevăzător. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. Gânguritul. sau nu. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. şi acela nevăzător. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. În perioada preşcolară. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. desprinderea de acestea făcându-se. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. comparativ cu copilul văzător. În această perioadă. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. treptat. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. În această privinŃă. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. Şi pentru nevăzători. chiar in jurul vârstei de 10 luni. chiar mai târziu. se pare că nu există diferenŃe semnificative. în general. în multe cazuri. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. defectuoase. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an.

Acest copil va fi antrenat în mişcare. se va deplasa mai mult însoŃit. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. are un nivel motor mai scăzut. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. cu nivelul de reprezentări etc. dezordonate. Copilul nevăzător. CorecŃiile. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. acesta având şi fraŃi mai mici. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. organizată. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. din ce în ce mai bine şi mai mult. fără valoare adaptativă. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. uneori dure. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. integrată într-o imagine globală. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. dar o va face şi singur. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. la intrarea în şcoală. În activitatea de orientare. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. proprioceptive şi exteroceptive”. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi.

va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. sistem focal – Van Galen. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). precizia. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. Piaget. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. la elevii nevăzători. ci numai structura sa.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. lucru manual). Pe parcursul şcolarizării. În perioada şcolară. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei.). Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. de exemplu. 78 . Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. altfel am avea o simplă mişcare. propuse de J. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. 1980). o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. rapiditatea forŃei. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. mai mult decât la cei văzători. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic.

reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. profesor de educaŃie fizică. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. după ce s-a automatizat. stabilitatea programelor motorii. părinŃi. psihomotorii. Programele şi schemele motorii. alături de alte variabile psihice (cognitive. astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. A. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. La nevăzători. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. cel puŃin în primele faze de învăŃare. A. ceea ce implică o oarecare durată. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. 79 . Se impune motivarea elevului. afective şi perceptive). J. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. În privinŃa modului de control. automatismul şi modul de control. J. pentru a mări încrederea în sine a elevului. cât şi în controlul gestului. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. extrema organizare a conduitei motorii.

în posibilitatea de a învăŃa. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. În România. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. 4. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. 2. care nu este modificat sub aspect organic. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. în primul rând. Ei sunt. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. gradată. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. realizată printr-o antrenare progresivă. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. asupra ocrotirii vederii restante. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. prin sporirea atenŃiei vizuale. al imaginaŃiei etc. a rolului gândirii. făcând ca anumite 80 . totodată. a memoriei vizuale.

în parte. descoperiri făcute prin forŃe proprii. aceste piedici. prima grijă a profesorului”. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. capacitatea mică a interpretărilor. ci ar scădea. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. graba şi neatenŃia. să se prevină suprasolicitarea. lipsa deprinderilor de investigare. examinări care vor depista eventualele deteriorări. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. dar şi supraprotecŃia vizuală. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. lipsa diferenŃierilor vizuale. dar nu trebuie să se ajungă la excese. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. Lipsa unei experienŃe vizuale. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. de aceea. Utilizarea vederii este benefică. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. utilizarea acestor posibilităŃi este. din contră. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. dimpotrivă. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. Deci. 81 . atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. J.

baston etc. număr de paşi. Handicap vizual înseamnă. mărimilor. aşadar.). Copilul învaŃă treptat să vadă. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. tact. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . vibraŃii. ritm biologic. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. în condiŃiile vederii normale. perfecŃionându-şi treptat vederea.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. în aprecierea distanŃelor. în vederea integrării lor sociale. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. deci. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). educaŃia trebuie făcută individual. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. Procesul se continuă şi în şcoală. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. de a percepe mediul ambiant. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. aşadar. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. Handicapul vizual apare.

Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. şcolară şi defecte tardive).handicap major sau total de vedere. preşcolară. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. În cazul cecităŃii isterice. de la o regiune geografică a lumii la alta. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. la vârsta anteşcolară. însă subiectul vrea/crede că vede. traumatismele oculare etc. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. 83 . presupunând lipsa completă a văzului). iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). fără a o putea salva). o dezvoltare fizică întârziată (W. defecte survenite în copilăria timpurie. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. tardiv sau numai la bătrâneŃe). Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide.

apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. 84 .Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. ticurile sau manifestările motrice negative. în primul rând. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. respiraŃia fiind superficială. asupra ocrotirii vederii restante. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. lipsită de amplitudine. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. aşadar. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. educaŃia trebuie făcută individual. Handicap vizual înseamnă. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. verificate statistic. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. cifre. Deci. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. semne sau imagini de mărime descrescândă. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile.

însă subiectul vrea /crede că vede.5 0. analizatorul vizual este evident afectat.). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.02-0.05 0. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). când. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. presupunând lipsa completă a văzului.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.2 Procente % 0-0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0.005-0. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). fără a o putea salva).005 0.05-0.02 0. caz în care. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. separat pentru fiecare ochi.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.

Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. În urma unor cercetări (S. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. ci înaintea lui. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). fiind neclară. R. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. • Miopia = un exces de refracŃie. când. în sine. A. aşadar. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). L. în imaginea unitară a obiectului respectiv.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. Tasiak. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. Acesta are. boli psihice. W. extrem de numeroase. În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. neeconomice. Luria. ale organizării oculomotricităŃii. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. A. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat.

Sunt studii (R. Ed.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. ProHumanitate. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Psihopedagogie specială. Osaka. Nevăzători. 87 1. 4.. SIMA I. orbi-surdomuŃi. DicŃionar de psihologie. Sibiu. Didactică şi Pedagogică. 3. Teoria şi practica compensaŃiei. Didactică şi Pedagogică. 1998... ŞTEFAN M. 1994. 12. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. Ed. 1973. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. STRĂCHINARU I. Educarea copiilor cu vedere slabă. Ed. ROZOREA A. NEVEANU POPESCU P. 1983. Ed. 5. J. DAMASCHIN D.. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. PREDA V. 8. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Ed. Bucureşti. Terapie educaŃională integrată. Babel. 10. Ed. Defectologia. 1978. DicŃionar de psihologie. cu obiecte etc. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. 1998. . Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. 1981. Iaşi. Ed. Copilul deficient. 6. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1988. 11. îndeosebi faŃa acestora... 7. Bucureşti. PĂUNESCU C. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. 1997. ambliopi. I. LAROUSSE. Analele UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Trinitas. Bucureşti. Bucureşti. Ed.. 9. ŞCHIOPU U. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. 3. Bucureşti. TAFLAN A.. I.. Albatros. Ed. 2. Univers Enciclopedic. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Bucureşti. Ed. Bucureşti. 1965.R. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. 1998. vol. Cunoaşterea şi educarea lui. 1997. Ed. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. Bucureşti. ProHumanitate. MUŞU I. vol.. Ambliopi. 2..

DAUNT P. Meridiane. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale.. 1990. UniversităŃii Bucureşti. 1988. 16. UniversităŃii Bucureşti. 88 . Să-i ajutăm. VRĂŞMAŞ T.. (coord. 1996. Humanitas. Didactică şi Pedagogică. 1998. Ed.. WEIHS TH.13.). MUŞU I. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti.. VERZA E. Bucureşti. Bucureşti. şcoli normale. vol.. Ed.. 1987. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1992.. Ed. 14. 15. 17. Bucureşti. VERZA E. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Psihopedagogie specială. Probleme de defectologie. manual pentru clasa a XIII-a.8. VERZA E. . Ed. 18. iubindu-i. Ed. Ed.

activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie).3. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). chiar regresii în plan 89 . De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. Prin instalarea unui deficit auditiv. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Putem spune că. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. DEFICIENłA DE AUZ 3. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. Când se naşte. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice.1.

pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. Experimentează auzul producând sunete. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Vocabularul. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său.verbal (din punct de vedere al vocabularului. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Din punct de vedere statistic. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. aparent recunoscând vocile familiare. de atitudinea celor din jur etc. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. de mediul în care trăieşte acesta. de particularităŃile psihice ale individului. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. Fătul este apt să audă sunete din exterior. 90 . Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. într-o măsură mai mare sau mai mică. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. întrebări şi sentimente. unul din zece oameni suferă. fiind în stare să execute comenzi simple. de tulburări ale auzului. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte.

grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni.2. atât în planul şcolarizării. Hipoacuzia poate avea. 3. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. 91 . Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. al exercitării profesiei.90 dB ).AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. la rândul ei. Cu cât pierderea de auz este mai mare. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a.

este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. Atunci când nu există program de screening. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. • Nu poate localiza sursa sonoră. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. De aceea. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). prin programul de screening al auzului. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. dă volumul foarte mare. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. 92 . dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz.

În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. b. łinând cont de cele spuse anterior. După etiologia anatomo-fiziologică. tulburări ale metabolismului. acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. de atrofierea nervului cohlear. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. c. a saculei. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. cât şi ale celei de percepŃie. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. 93 . Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). e. defecŃiuni ale timpanului. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. a ganglionilor şi a organului Corti). handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. d. perinatale şi postnatale.

anoxie sau asfixie albastră etc. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. alcool). accidente. lovituri la nivelul urechii. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. b. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. 94 . Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. de fapt. În mod obişnuit. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. hemoragii. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. hemoragii. stări distrofice. o combinaŃie a celor două. patologice (ca rezultat al unor boli). muzică ascultată tare la căşti etc. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat.afecŃiuni endocrine. De aceea. Într-adevăr. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. c. ceea ce este. Aceste cauze pot fi ereditare. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt).). traumatisme fizice etc. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. fie că este total (surditate). Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. de exemplu. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. conduct auditiv extern. ureche medie).. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. în funcŃie de locul afecŃiunii. idiopatice (cu origine necunoscută). fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. rujeolă.

95 . după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. medicamentele. poate să nu fie dureroasă. Pe deasupra. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. În orice caz. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. poate apărea o fisură a timpanului. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. O infecŃie cronică. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. o altă formă de otită. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. O astfel de infecŃie. drogurile. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat.

Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. cum sunt testul lui Weber. printr-o serie de mijloace empirice. oreionul. educatori care se manifestă prin tresărire. artificii şi pistoale). În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. folosind ca instrument de lucru diapazonul. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul.3. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. rude. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot.Trauma acustică. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. dar şi ştiinŃifice. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. dar din alte cauze). DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. 3. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. a exersării cogniŃiei. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. InfecŃiile. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi).

sunetul este auzit în urechea normală. Pentru aceasta. dar fără a neglija alte caracteristici. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. cât şi prin aer. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. Astfel. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. Testele de auz nu vor 97 . Dacă. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului.medii. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. cât şi a celei aeriene. pot face teste de auz. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. chiar şi cei nou-născuŃi. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. în cazul când sunetul nu este perceput. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. Aceste aspecte au la bază în primul rând. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. diapazonul se apropie de meantul auditiv. Copiii de orice vârstă. iar dacă auzul este normal. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. potenŃialul psihic. Când surditatea este localizată la urechea medie.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. 2) însuşirea noŃiunilor concrete. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). de multe ori. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. cu indicarea lor. Comunicarea verbală – orală. 2. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. După C. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. prima dată doar o jumătate de oră. adică citirea cuvintelor. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. a frazelor de pe buzele interlocutorului. 3. Pufan. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. apoi o oră întreagă etc. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. 103 .

• Copiii se nasc cu o minte deschisă. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. constituŃie slabă. De fapt. croitor. • În Ńara noastră. frezor. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. de particularităŃile personalităŃii deficientului. matriŃer. tâmplar etc. fără prejudecăŃi. instalator. eficienŃa lor se vede doar în practică. tehnician dentar. să cânte şi să vorbească copilului său. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. 5. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. irascibilitate. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). nivelul inteligenŃei copilului.4. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 .

Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. Ridicând foarte mult vocea. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. • să vorbească cu voce clară şi puternică. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. Buzele. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. gestica. cuvinte şi propoziŃii. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. Aşadar. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. 105 . • să se uite la copil atunci când i se adresează. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. nu strigată. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. limbajul semnelor. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii.

trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. dedicare şi hotărâre. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. este deosebit de important. De asemenea. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. cât şi în particular. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. profesor etc. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. mai ales că acest efort poate fi frustrant. Atunci când este posibil.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. de un tratament special. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. logoped. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. atât dintr-o şcoală normală. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. Suportul profesorilor.

107 . O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. De aceea. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. Pe scurt. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. optimizând perceperea sunetelor.

De altfel. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. Protezarea ambelor urechi. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. Dacă hipoacuzia este bilaterală. Dezvoltarea fizică. Protezarea unei urechi. numită protezare bilaterală. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. În 108 . maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Datorită evoluŃiei tehnologiei. Odată realizată protezarea. contrar părerilor preconcepute. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. în mare. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. dar. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Aparatul auditiv. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. În plus. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales.

Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. Proteza este un aparat electronic şi. volumul adaptându-se automat mediului sonor. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. iar cele puternice vor fi confortabile. Protezele auditive pot fi programabile. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. Odată amplificat. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. copilul este în creştere. sunetele slabe vor fi audibile. Astfel. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. culoare etc. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . În al doilea rând. circuit. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. Aceste reglaje. dacă protezarea este reglată corespunzător. Bateriile. de obicei. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. deci. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. În primul rând.cazul aparatelor neliniare. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe.

deoarece. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). Folosind un semnal digital. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. Pentru majoritatea copiilor. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. în cazul în care acesta este intraauricular. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. Aparatele retroauriculare. apărut de curând. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. Deci. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. În plus. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. fiind plasate departe de conduct. oferind o calitate deosebită a sunetelor. şi circuitul digital. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). vor aparate drăguŃe sau interesante. În cazul protezelor digitale. defectându-l. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. se 110 . un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. disponibil de foarte mulŃi ani. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. reglajul este foarte ajustabil. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. De altfel.ureche. sunt protejate mai bine.

În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. anoxie sau asfixie albastră etc. afecŃiuni endocrine. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv.). chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. infecŃiile urechii medii (otită medie). Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). rujeolă. accidente.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . alcool). hemoragii. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. trauma acustică. muzică ascultată tare la căşti etc. stări distrofice. Putem spune că. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. meningita sau tusea convulsivă). tulburări ale metabolismului. oreionul. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. traumatisme fizice etc. lovituri la nivelul urechii. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită.. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB).. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Hipoacuzia poate avea. la rândul ei. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. hemoragii.

la depistarea unor forme de cofoză mixtă. labiolectură şi. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. totodată. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. litere şi stări de spirit. într-o oarecare măsură. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. cum sunt testul lui Weber. Pentru realizarea acestor deziderate. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. de cultură. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. în funcŃie de structura clasei de elevi. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. folosind ca instrument de lucru diapazonul. de cunoştinŃe. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Spre deosebire 112 . forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. pe dactileme.

fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. pe demutizare. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). din diferite cauze. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. Există. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. al exercitării profesiei. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. aşadar. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. BineînŃeles. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. la fel ca şi cea de vedere. a cărui recuperare se bazează. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). surditate eredi-tară şi surditate dobândită. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB.de copilul surd. atât în planul şcolarizării. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. 113 .

Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. însuşirea celorlalte noŃiuni. litere şi stări de spirit. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. cu geneza simbolului la copil. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. odată cu parcurgerea procesului demutizării. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). constând în citirea cuvintelor. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. a frazelor de pe buzele interlocutorului.

ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. imaginea grafică. imaginea mintală şi evocarea verbală. gânduri. opinii. Ori. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . cu demutizare avansată. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. jocul simbolic. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. Desigur. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală.spontan. Acest limbaj. de obicei. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. Mai târziu. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. folosit efectiv în comunicare.

Ed. 1978. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. CARAMAN. DicŃionar de psihologie. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. Limbajul mimico-gestual. Sibiu. Terapie educaŃională integrată. Ed. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. ProHumanitate. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. 1965. Analele UniversităŃii Bucureşti. GORGOS C. în raport cu limba sonoră. 4.. 1994. Bucureşti. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2.. GELDER M. Ed. Totuşi. TAFLAN A. 1985. Metodologia procesului demutizării. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. gestul însă este strâns legat de concret. IONESCU G. MĂESCU L. a II-a.. 7. GATH D. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. ProHumanitate. 2. Albatros. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. MUŞU I.. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. Bucureşti. În ansamblu. 3. 6. Geneva Initiative Publishers. Ed. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz.. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor..) şi mai redusă în altele. Psilhologie clinică. Ed. 3. Medicală. DAMASCHIN D. NEVEANU POPESCU P. Bucureşti... percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. Didactică şi Pedagogică.. 8. cu ambele forme de limbaj. DRĂGUłOIU I. 116 . Ed. Sibiu. MAYOU R. 1997. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată.. 1983. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. 1988. 1992. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. Academiei. ed. 5.

Ed. Didactică şi Pedagogică. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. 1994.. Probleme de defectologie. I. Psihopedagogie specială. Să-i ajutăm.. STĂNICĂ I. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 1998. MUŞU I. VRĂŞMAŞ T. UniversităŃii Bucureşti.BENESCU C.. Ed. Didactică şi Pedagogică. Trinitas. 20. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. 22. 18.. 1997. PUFAN. Didactică şi Pedagogică.. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. 12.. 1973. Bucureşti. Ed. 16. Ed. Labiolectura. Bucureşti.. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed.). vol. STĂNICĂ I. Iaşi. Babel. STRĂCHINARU I. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. 1965. Ed. Ed. VERZA E. iubindu-i. Bucureşti. Ed. 23.. în Cercetări asupra comunicării. Psihopedagogie specială. VERZA E. PĂUNESCU C. Probleme de surdopsihologie. STĂNICĂ I. 15.. 1990. Didactică şi Pedagogică. 1982. UniversităŃii Bucureşti. 117 . 21. DicŃionar de psihologie. I şi II. 10. Ed. POPA.. 17. Bucureşti. 19.. ŞCHIOPU U. vol.9. 1994. 1996. Ed. SIMA I. WEIHS TH. Bucureşti.. 14.. Ed. 1983. Bucureşti. STĂNICĂ C..8. Ed. UniversităŃii Bucureşti. (coord. 13. manual pentru clasa a XIII-a. I.UNGAR E. Meridiane.... 1992. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1988. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 1972. DAUNT P. vol. 11. şcoli normale.. Bucureşti.. Bucureşti. Bucureşti. 1987. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Humanitas. 1973. 1998. vol. VERZA E.

prin deviaŃii. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. cu 118 .4. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. deformaŃii sau alte defecte de structură. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. DeficienŃele fizice se constituie. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. în lipsa altor anomalii. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. personalitatea lor poate deveni fragilă.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. cardiopatiile. modifică aspectul exterior. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă.1. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. deci. diabetul etc. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. Trebuie subliniat că.

aşadar. Schema corporală este un model simplificat. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. conduitele motrice de bază. 1. orientarea şi structura spaŃio-temporală. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Psihopedagogia specială. nici o entitate biologică sau fizică. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. Verza. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală.conflicte şi tensiuni interioare. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. a componentelor 119 . b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. organizarea. nu atât al formei. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. percepŃia şi reprezentarea mişcării. 1994). constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). considerând că ea nu este un dat iniŃial. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. lateralitatea. Schema corporală. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. sub controlul şi dominarea psihicului. implicând. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. ci şi prelucrare de informaŃii. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp).

b) intensitate: • lateralitate puternică. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. mai ales. copilul îşi construieşte schema corporală. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. 120 .: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. • slab conturată – identificată cu ambidextria. mână şi picior. nici de stângaci 100%. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. De asemenea. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). dar stângaci de picior). 2. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. forte. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici.: dreptaci la mână şi ochi. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor).corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe.

Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. anxietate etc. instabilitate psihomotorie. sincinezii.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. • multilaterală. De asemenea. negativism. • omolaterală. Astfel. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. care în realitate este mult mai complexă. 3. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. Când dominanŃa nu este fixată. pătrat. 121 . Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. • încrucişată. la triunghi şi romb. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână.

Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. 122 . disponibilitate în acŃiune. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. executată în condiŃii normale. nefiind nici conştientă. nici voluntară. îndemânare). c) coordonarea dinamică generală. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. pe măsură ce copilul creşte. adică încredere în sine. viteză. În evoluŃia sa. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. Sub raport psihomotric. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. − ca aspect exterior. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului.b) echilibrul static şi dinamic. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. lină. − sunt structuri de mişcare coordonate. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. deschidere spre lume. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. − sunt specifice unei activităŃi.

Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. Lapierre. de formă. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. deschis etc. După De Meur şi A. să le poată identifica. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). organizarea şi structurarea spaŃială. lipsit de forme şi dimensiuni. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. 4. un spaŃiu mai omogen. disgrafiei. în care recunoaşte formele geometrice. a diverselor poziŃii între ele. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. Orientarea. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. să perceapă formele. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). cantităŃile.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. mărimile. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor.). să situeze adecvat obiectele. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. de ordine şi de continuitate. a deplasărilor. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. închis. de cantitate). caracterizat prin raporturi de vecinătate. „pune pe masa profesorului această carte” etc. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. de a-şi organiza spaŃiul 123 . să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. direcŃiilor. de mărime. disortografiei etc. nivelul pedagogic al instruirii. distanŃelor. SpaŃiul. discalculiei. motivaŃie. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor.: „mergi în camera ta”. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. mediul vid prin definiŃie. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. separare. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv.

incapacitatea de organizare a timpului. în timpul).) în scopul realizării unui anumit obiectiv. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. lună. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. de ritmul regulat sau neregulat. fie imaginate (pentru viitor). Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. 6. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte.delimitat (tabla. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. ca ultimă etapă. anotimp). corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). lipsa de percepere a intervalelor. săptămână. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. după. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. 5. inexistenŃa unui ritm regulat. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. de un anumit diametru. la care se adaugă componente motrice specifice. de cadenŃa rapidă sau lentă. Orientarea. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). poate fi parcurs în toate direcŃiile. psihomotrice şi psihologice. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). de exemplu. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. foaia de hârtie. Acum se realizează structura spaŃială. un cadru anumit etc. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 .

Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. şi cauze indirecte.2. experienŃa şi conduita motrică. al originii cauzelor. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. Astfel. după un prim criteriu. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor.în orice activitate motrică. 4. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. a. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. învăŃarea şi exerciŃiul. de natura funcŃiilor somatice. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . organice şi psihice. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. când memorează succesiunea evenimentelor. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. b. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă.

limitându-se doar la anumite regiuni. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. convalescenŃele lungi. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. ci şi mai târziu. Tot în această grupă. c. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. hrana insuficientă. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. tulburările cronice (organice şi psihice). Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. îmbrăcămintea incomodă. lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. debilitatea fizică. regimul alimentar necorespunzător. FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . Debilitatea congenitală şi imaturitatea. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). bolile cronice. a cauzelor predispozante. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. defectuos confecŃionată. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). favorizante şi determinante (declanşatoare). cu repercusiuni în viaŃa ulterioară. intervenŃiile chirurgicale dificile. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. DescendenŃii prezintă. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. surorile şi rudele apropriate). naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. de regulă. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante.

săruri radioactive. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. cele hormonale. mai uşor sau mai greu). deficienŃele fizice sunt grupate. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului).• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. umiditatea excesivă. 4. fixate definitiv. intoxicaŃii lente – cu alcool. carenŃe alimentare sau de vitamine. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. paludism. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. tuberculoză. scolioze). c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. lordoze. • durata crescută a travaliului. • atrofiile musculare etc. 127 . stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. medicamente. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii.. condiŃiile neadecvate. alături de deficienŃele senzoriale. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. boli ale sângelui etc. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. • tulburările de metabolism. putând fi corectate. grele. • leziunile prin arsuri şi prin degerături.3. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice.

c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui).). care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. • deficienŃele accentuate. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. de exemplu: rigidă sau global asimetrică).: deficienŃa cifotică. picioare abduse sau adduse etc. de atitudine (atitudine global insuficientă.). • deficienŃele de grad mediu. muşchilor. umerii aduşi înainte sau asimetrici. traumatisme osoase şi articulare. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. hipersomie – gigantism.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare.: hiposomii. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. 128 . articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. a unor infecŃii ale oaselor. de nutriŃie (obezitate. debilitate fizică). torace în flexiune. cu pete. între înălŃime şi greutate de exemplu. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii.: cifoze. în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. disproporŃii între segmente etc. lordoze. deformaŃii ale abdomenului. gâtul înclinat lateral sau înainte. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului).). existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. uscate sau umede. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. segmentare sau locale). disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu).: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. toracelui etc. cicatrici.

deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii).).). strangulat. prea alungită. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. rămase în flexie/extensie. cu umeri prea înguşti/largi. în care includem: 129 .). cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. sau ale nasului. prea larg.. cu antebraŃe curbate. înclinat lateral etc. cu braŃe inegale. lordotic sau scoliotic. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. gât cu relief tiroidian accentuat etc. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. asimetric). cu glezne strâmbe. plat. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. ale bazinului (căzut prea mult în jos.eczeme. ale feŃei (faŃă prea ovală. gât cifotic. în O sau în X. prea bombat. gât răsucit – torticolis. cu coate în flexie/entensie. membre care pot fi inegale. care pot fi inegale (în lungime sau grosime).). cu hernii sau prea moale). asimetrice. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. ale spatelui (spate cifotic. prea gros sau prea subŃire. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. scoliotic. prea scurt. cu cicatrici. suprapuse sau deformate etc. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. sau cu sechele traumatice. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). cu contracturi. urechilor. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. sau „aduşi”. deficienŃe ale coloanei vertebrale. lăŃită. asimetrice. strangulat sau cu stern înfundat). cu semne de rahitism. deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. cap hidrocefal etc. malformaŃii. deficienŃe ale oaselor. cu pareze. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. ale articulaŃiilor. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. îngust.

) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). de ritm.). ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. paralizii spastice. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. tulburările de mers. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). de coordonare a mişcărilor).: insuficienŃă sexuală.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. rahitism. b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. contrariată).). bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. ale controlului postural). a mişcărilor adaptate unui scop. de echilibru. ale sistemului endocrin – ex. săritului. probleme de coordonare.: hipertensiune arterială.: insuficienŃă respiratorie. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). scolioze etc. orientarea incorectă în spaŃiu. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. tulburărilor senzoriale.: execuŃia gesturilor etc.: luxaŃie congenitală de şold. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. instrumentale – ex. mişcări involuntare-sincinezii. În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată.: obezitate. picior strâmb congenital). ale aparatului cardiovascular – ex.). – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . amputaŃie congenitală. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. nanism. deficienŃe ale organelor de simŃ). tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. cifoze. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. distrofiile neuromusculare).

: reorientare profesională). – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). combaterea consumului de alcool şi de droguri. aprovizionarea cu apă. 131 . Aşadar. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. supravegherea regimului nutriŃional. de acte chirurgicale esenŃiale. 4. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. asanarea solului. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului.4. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. În evoluŃia oricărui copil. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. de tratament recuperator). esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului.

în sprijinul acestei idei. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. alături de copiii sănătoşi. Fiecare copil. fizioterapie. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. „ce pot face pentru a deveni normală?”. reflexoterapie. în tulburări de comportament. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. aşadar. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. în timp. funcŃionari. În plus. Totuşi. prin kinetoterapie. consilierea psihologică şi familială.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. a diminuării anxietăŃii. Copiii deficienŃi fizic. magistraŃi. frustrării lui. afectiv-relaŃionale. O familie armonioasă. Există. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. pot apărea manifestări care pot degenera. în special fetele. în plan psihologic. se trece la continuarea terapiei în familie. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. a recâştigării încrederii în sine. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. acupunctură etc. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). economişti sau medici. un cadru familial cald. această capacitate este influenŃată de găsirea. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. a resurselor necesare unei automobilizări.

teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. va beneficia de experienŃe noi. că este un intrus. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. mai ales şcolare. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. cu atât mai mult. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. Uneori. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. Dacă nu se 133 . încât părinŃii intervin. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. Ca orice suflet uman. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. că nu este copilul „visat”. copilul are o mare capacitate de adaptare. În acest fel. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. În aceste situaŃii. De asemenea. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. poate apărea eşecul. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. uneori dificil de atins. De aceea. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. cu noi Ńinte. În acest domeniu. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. Uneori. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. Din păcate. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile.

ReacŃia de compensare este socotită de V. Uneori. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. prestigiu. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. copilul depune eforturi deosebite. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. practic îi refuză inserŃia socială. de supracompensare şi de demisie. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. simpatie. de compensare. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. astfel că putem 134 . la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. de abandon. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. Alteori. dorinŃa cunoaşterii de sine. de afirmare a personalităŃii individului. Dacă familia îi refuză acest drept. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate.realizează o mediere între cele două extreme. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. de neîncredere şi apatie. ce trebuie susŃinute de familie. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. Astfel. Frecvent. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. de opoziŃie. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. apare un sentiment de descurajare. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. Milea drept o formă inconştientă de apărare.

Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. Prin efort propriu. autoritari şi inconsecvenŃi. lipsit de iniŃiativă. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. fără a avea obligaŃii. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. incapabil de autoapărare. cu calităŃile. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. Copilul lor este complet neglijat. indiferenŃi. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. ridiculizat. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. frecvent fiind neîngrijit. aceştia devenind neascultători. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. agresivi chiar. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. i se refuză cele mai elementare drepturi. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. dar şi cu defectele lor. fiind interiorizat şi neadaptat. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. el caută să-şi depăşească condiŃia. răzbunător. murdar. este pedepsit. permanent pus pe ceartă. Este izolat frecvent de colectiv. leagă greu prietenii. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. exageraŃi. Astfel. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. Familia sa preia toate problemele. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. întrucât devine agresiv fără motiv. El este 135 . Apare astfel un climat dominat de anxietate. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. Ei se privesc aşa cum sunt.

incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. În acest context. În formele grave de deficienŃă. mai ales în îndeletnicirile de rutină. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. Acest impact este diferit. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. copilul va fi supus.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. modest. nesigur. copilul este disputat de părinŃii în conflict. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. Atunci când copilul este bolnav. Uneori. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. de la indiferenŃă la tutelă. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. Dacă porneşte o activitate. astfel că se simte jenat şi inferior. lipsind copilul de autonomie. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. percepŃie şi vizualizare. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. 136 . În această situaŃie. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. dar nefericit şi ostil. resemnat. învăŃând să meargă şi să vorbească. onest. În familie. iar angajarea în muncă este slabă. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex.). mai ales la nivelul segmentelor afectate. Fiind lipsit de iniŃiativă. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. frecvent loial. el va fi instabil. el va avea multă răbdare. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. corect. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate.

stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. Astfel. care le oferă confort. imaginea de sine. un rol deosebit în formarea stimei de sine. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional.În perioada şcolară. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. Adolescentul este diferit. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. Ele acceptă uşor 137 . În această perioadă. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. În etapele anterioare. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. el visează la un viitor independent. ÎnfăŃişarea corporală. perfect”. De aceea. la această vârstă. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. La copiii cu deficienŃe fizice. departe de părinŃi. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. În această perioadă. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. Prietenia joacă. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. deşi nu este „normal. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. chiar dacă va trebui să se descurce singur. dar care-i separă de colegii sănătoşi. În adolescenŃă. Uneori. mai ales faŃă de familie. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. pentru a fi „ca toată lumea”. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. trebuie ajutat să înŃeleagă că. impactul deficienŃei este deosebit. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. aceste identificări sunt prioritare. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. departe de casă. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate.

pijamaua sau papucii favoriŃi). Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. oboseală. prin lipsa de energie a copilului. Uneori. La copiii de vârstă şcolară. prin dificultăŃi de concentrare. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. considerându-le o pedeapsă meritată. copilul plânge. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. pe înŃelesul său. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. pot apărea reacŃii depresive. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. copilul este total lipsit de energie. În spital. Aceste reacŃii apar frecvent. de atenŃie şi de memorare. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. În cazul spitalizărilor de durată. copilul va fi pregătit. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. refuzul alimentelor. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. al separării de părinŃi. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. insomnii. La adolescenŃi. În faŃa bolii. Lăzărescu includea anxietatea de separare. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. de voinŃă. din partea colegilor de sex opus. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. disperare şi detaşare.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. strigă după părinŃi. pentru a fi alintat. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. plâns. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. mai precis din cauza efectului internării. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . cefalee. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. În faza de protest. insomnie. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. dureri abdominale. mai ales între 15 şi 30 luni. În cadrul sindromului de pasivitate. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. ca urmare a internării în spital. Alteori.

deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. expresiile „nu ştiu”. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. plictisiŃi sau deprimaŃi. în funcŃie de vârsta copilului. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. încercând să atenueze aceste reacŃii. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. 139 . Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. În perioada de preşcolar. copiii simŃindu-se singuri. dar copilul devine inactiv. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. Pentru adolescent. În general. Dacă reacŃiile sunt puternice. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. aceste fantezii pot fi periculoase. În aceste cazuri. Urmează disperarea. Frecvent. preşcolarul refuză mâncarea. nefiind un semn de mulŃumire. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat).neconsolat. Astfel. nu este atras de jucării şi se izolează. O reacŃie care apare frecvent. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. personalul medical are datoria de a interveni. În perioada de şcolar. copilul se joacă. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. atât la copii. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. suferă de insomnie. Acest comportament este de resemnare. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. trebuie apelat la sfatul unui specialist. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. în care plânsul încetează. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. se izolează de ceilalŃi copii. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. Furia se manifestă diferit. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. Astfel. această reacŃie este mai puŃin intensă. Totuşi.

exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. dar îndeosebi în perioada de creştere. exerciŃiul fizic. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. un puternic rol educativ. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. ExerciŃiul fizic. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. în concordanŃă cu vârsta. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. repetat metodic şi gradat. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. sexul. supleŃea şi îndemânarea. În gimnastica medicală. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. în special forŃa. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. absorŃia de la nivelul intestinului. În gimnastica corectivă. nutriŃia şi excreŃia. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. dar mai ales corectiv. rezistenŃa. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. folosit în scop profilactic. În fiziologia exerciŃiilor fizice. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. 140 . Efortul fizic. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. Frecvent. după principii şi reguli bine stabilite. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. chiar de intensitate mică.

mişcările şi gesturile corpului. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. pasivo-active sau active. În gimnastica medicală. PoziŃiile. atârnat) şi derivatele lor. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. membrelor superioare şi inferioare. cât şi a celor dinamice. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. globale sau segmentare. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. În corectarea deficienŃelor fizice. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. 3. trunchiului. şezând. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. 2. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. 4. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. în concordanŃă cu necesităŃile lui. libere sau legate. Atitudinea corpului. 141 . ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. a mişcării active cu rezistenŃă. ExerciŃii active de cap şi gât. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. fie din contracŃii izometrice. trunchi. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. culcat. pe genunchi.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ExerciŃii de redresare – pasive.

de echilibru şi suspensiuni. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). Astfel. gantere etc. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. după exerciŃiile corective mai grele.5. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. mişcările pot fi executate analitic. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. pentru corectarea poziŃiei bazinului. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. bastoane. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. menŃinute sau fixate în plan anterior. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. 142 . În cadrul exerciŃiilor corective. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. în primul rând. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. În general. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. De asemenea. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. exerciŃiile de târâre. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient.

cu redresări pasive-active. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. de exemplu. Astfel. Ele se pot executa pasiv sau activ. Redresările active constau.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. uneori. într-adevăr. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. De asemenea. cât şi în mers. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. Aceste stări apar. răsuciri). dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. cum este aparatul Zander. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. la copiii perfect normali. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. pot să fie complete. pe genunchi şi şezând. de fapt. atât în condiŃii de repaus. executate simetric sau asimetric. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. se poate asocia cu suspensiunile. când se realizează pe verticală. Astfel. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. de exemplu. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. dar 143 . cu purtări de obiecte uşoare. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări.

aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. cât şi al mâinii. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. Există cazuri în care. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. ureche şi picior. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. picior. numai dacă nu există probleme vizuale. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. De aceea.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. După cum am arătat. să coboare de pe un scaun. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. Celelalte preferinŃe fiind egale. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. piciorul folosit putând fi socotit dominant. de pildă când mănâncă. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. ochi sau ureche în parte. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta.

Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe.menŃionate (mână. la care dominanŃa nu s-a definitivat. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. Din nefericire. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. o va face din nou. stânga şi dreapta. Totuşi. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. care stabileşte relaŃii bune. ochi. dar chiar şi de către copii. Într-adevăr. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. deşi este un copil adorabil. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. cel mai adesea rotundă. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. cu anturajul său. mai ales la tenis şi scrimă. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. drăguŃ. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. transparent totuşi. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. dar. De asemenea. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. Dacă se reuşeşte. picior sau ureche). cu prima ocazie. ceea ce este bun de ceea ce este rău. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. 145 . izbânda este de ordin moral. deschise. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. FaŃa lor. Copiii încă mici. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. sfruntat. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. dar totul se dovedeşte zadarnic.

ducând la o formă finală de paralizie. se caracterizează prin mişcări involuntare. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. orientarea verticală este redusă. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. Este vorba mai întâi de spasticitate. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. Totuşi. fie ambele membre inferioare. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. fie ambele braŃe. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. paraplegie şi hemiplegie. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. A doua formă a paraliziei cerebrale. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. extrem de sever. atetoza. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. În cazul paraplegiei sunt afectate. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. fie stânga. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. În sfârşit. În sfârşit. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. Totuşi. este paralizia cerebrală. în majoritatea cazurilor. se poate vorbi despre patru elemente separate care. fie dreapta. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. mersul forfecat şi mişcările involuntare. în oricare dintre aceste forme de paralizie. În cazul paraplegiei. se combină între ele. Se poate constata că. adesea răsucite sau spiralate. Astfel.Un alt handicap psihomotor. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. care nu-şi ating scopul. în aceeaşi măsură sau nu. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor.

care presupune o incapacitate motorie absolută. În acest scop. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. vom observa că el este nu numai hipersensibil. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. blând. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. La fel. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. iar în cazul copilului suferind de atetoză. necesită îndrumări şi control medical. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. dar care se extinde asupra întregului corp. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. două dintre cele mai importante terapii. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. a 147 . Totuşi. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. intenşi şi violenŃi. fizioterapia şi euritmia curativă. gradat. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. stimulii emoŃionali excesivi.

gradul de confort şi eficienŃă. cât şi în cea educaŃională. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. în multe cazuri. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. În cazul unui copil paralitic. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. prin mişcare. Mai există o carenŃă. uneori somnoros şi apatic. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. dar pare să fie şi ea. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. cât şi a celui planetar. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. El va rămâne în poziŃia culcat. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. foarte diferită de paraliziile cerebrale. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. Şi în acest caz. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. 148 . În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. cât şi a vorbirii. de origine cerebrală. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. Este vorba despre hipotonie.

şi cauze indirecte. Astfel. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. după un prim criteriu. în mai multe categorii. modifică aspectul exterior. DeficienŃele fizice se constituie. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului.Aşadar. diabetul etc. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). după diferite criterii. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. Pot fi sistematizate. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. deci. de vârsta persoanei respective. al originii. organice şi psihice. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. de natura funcŃiilor somatice. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. cardiopatiile. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe.

într-o proporŃie mai mare sau mai mică. deficienŃe ale gâtului. ale feŃei.: deficienŃa cifotică. aprovizionarea cu apă. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. de nutriŃie. toracelui etc.: cifoze. de echilibru. ale musculaturii. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. E. fixate definitiv. deformaŃii ale abdomenului.. ale aparatului respirator). şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. supravegherea regimului nutriŃional etc. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. de atitudine. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). gâtul înclinat lateral sau înainte etc. segmentare sau locale). de ritm. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex.). asanarea solului. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. tulburările de mers. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. mai uşor sau mai greu). examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. lordoze. oaselor sau articulaŃiilor. deficienŃe ale tegumentelor. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. putând fi corectate. alături de deficienŃele senzoriale. trunchiului/toracelui.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. malformaŃiile aparatului locomotor). ale abdomenului etc. DeficienŃele fizice sunt grupate.

Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. implicit şi educaŃia familiei lui. reflexoterapie. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. de vârsta persoanei respective. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. diminuând capacitatea de muncă a individului. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. 151 . incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. nici o entitate biologică sau fizică. acupunctură etc. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. modifică aspectul exterior. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. prin kinetoterapie. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. Acest impact este diferit. dar mai ales corectiv. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. considerând că ea nu este un dat iniŃial. fizioterapie. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). Aşadar. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual.

cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. În mod obişnuit. izolat. Copilul hiperkinetic. apatic. ia proporŃii care depăşesc normalul. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. Somnul poate fi şi el tulburat. capricii alimentare. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. fie el lateral. apropindu-se de obsesie. Hiperkineticul se distinge. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. zbucium fără rost. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. de asemenea. 3. violent. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. se situează la polul opus copilului paralitic. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. frontal. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. obiceiuri bizare. clară. în picioare sau aşezat. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . înŃepenit. îmbrăcând variate forme.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). iar stimularea senzorială. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). O altă caracteristică prezentă este legănatul. agitat. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală.

care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului. Ed. Bucureşti.). VERZA E. 1997. 1996. 153 1. Sibiu. şcoli normale.8. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Psihopedagogie specială. UniversităŃii Bucureşti. 2002.hiperkinetic nu sunt grav afectate. Ed. Probleme de defectologie. iubindu-i. vol. VERZA E. Ed. Didactică şi Pedagogică. ROBĂNESCU N. 3. bazate pe stimulare intensă. Bucureşti. manual pentru clasa a XIII-a. Humanitas. Ed. Terapie educaŃională integrată. VRĂŞMAŞ T. Ed. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. MUŞU I. Meridiane. Polirom. Ed. UniversităŃii Bucureşti.. (coord.. Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. El are nevoie de un mediu armonios. apoi inversate). 2. mai ales noi (aşadar.. WEIHS TH. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 5... 1992. Readaptarea copilului handicapat fizic. . 1987. Bucureşti. 4. DAUNT P. Să-i ajutăm. 9. Ed. FOZZA C. UniversităŃii Bucureşti... 10. care să-i ofere stabilitate. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). Ed. VERZA E. Ed.. FundaŃiei România de Mâine. Medicală. 2000. Ed. 6. metodele educative moderne.. 1990. 1976. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească.. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. 1988. 7. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. BIBLIOGRAFIE ALBU A. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. TAFLAN A. ProHumanitate. 1998.. constantă. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale.. VERZA E.. 8. A. de situaŃii bine definite.. ALBU C. MUŞU I.

de regulă. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. sau de cunoştinŃe etc. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. cu familia. pot apărea comportamente adaptative. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). aşadar. sau. aşadar. Aceste devieri de conduită sunt. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. obiectiv-observabile. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. cu grupurile de prieteni.sau post-natale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”.. 1994). pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). se pot contura comportamente dezadaptative. Comportamentul este. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative.1. dimpotrivă. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. 154 . Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Străchinaru.5. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. ci şi de la normele morale.

fie iau forma unei sfidări. La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. Wallon despre „copilul turbulent”. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. (R. sistemului. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. pe de o parte. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). 1994). de neîncredere sau agresivitate). În literatura de specialitate. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. iritabilitate. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). culpabilitatea fiind puternic interiorizată). Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. 5. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. Răşcanu. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). Astfel. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. În Ńara noastră. Răşcanu.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă.2. modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. Beaujean despre „copilul revoltat”. de la o epocă la alta. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). R. acesta. pendulând adeseori între agresivitate. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate.

de altfel. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. De asemenea. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. minciună etc. care.. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. a oricărei exigenŃe sociale. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. le consideră „slabe”). ridiculizându-le. Sentimentele umanitare. acestea fiind frecvent de tip defensiv. 156 . pot apărea şi tulburări de cunoaştere. Pe acest fond. respectului etc. În plus.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. înŃelegerii. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. a persoanei) şi pe de altă parte.. negative la o persoană valoroasă. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. negativism. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. inexistenŃa oricărei reguli. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care.

tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. impulsivitate. persistă. Astfel. – realizarea falsă a imaginii de sine. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. în societate). faŃă de normalitate. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). al memoriei. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. dar şi prin hiperemotivitate. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. printr-o dinamică specială a intereselor. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. facultăŃi. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. în căsnicii etc. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. de încercări nereuşite la şcoli. instabilitate. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. de fapt. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale.

Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. în timp ce. memorie). Ca răspândire teritorială. cu echilibrul. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. Totuşi. poate şi pentru că. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). 5. continuă. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. spre deosebire de mediul urban. vârste şi mediu social. o dispersie a structurilor psihofizice. care le generează.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. 158 . pe vârste. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. FaŃă de acestea. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1).3. Străchinaru sau R. slaba lor inserare socială. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. la sate. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. în tulburările de comportament.

se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. − la vârsta şcolară. alcoolism. impulsivitate. dificultăŃi de adaptare. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. sensibili la laudă. Ca urmare. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. − la pubertate. astfel că ei sunt remarcaŃi. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. instabilitate psihomotorie. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. De obicei. manifestările comportamentale negative se accentuează. 159 . egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. parazitism social). se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. apărând dificultăŃi de învăŃare. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. fiind capricioşi. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. manifestări deviante. consum de drog). tulburările. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. devenite trăsături psihopatice. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. cât şi pentru educatori. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. după principiul celui mai mic efort). apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. sugestibili. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. hiperkinezie. de obicei. furt. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). În timp.

Boli psihice ale minorilor 3. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. a. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). piromania. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. 160 . minciuna. În perioadele intercritice. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. în copilărie. precum şi postcritice. în timp. înclinaŃia către furt. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. tentaŃia distrugerii etc. urmare a unor leziuni centrale.5. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. manifestări coleroase. ca şi consumul de alcool în exces. în timp ce altele. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. Cauze genetice 4. de variate şi de complexe.4. mai ales temporale). ParticularităŃi de personalitate 1. ca şi descărcări psihomotorii. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. Boli organice 2. globală – imprimă. dacă rămân. vagabondajul. manifestări disforice. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. nici relaŃiile ei cu cei din jur). Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. dar mai ales acte de natură antisocială. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă.

în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). Debilul mintal dizarmonic este instabil. subiectivă.După unii autori. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. • nevrozele. insomnii. II). Minorul oligrofen. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. sensibilitate accentuată la zgomote. Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. vertij. cu note de agresivitate şi crize de mânie. de cauzalitate multiplă. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. de trăire personală. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. expansiv. vorbind 161 . b. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. tendinŃă de violenŃă. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. de furie. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. agresivitate. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. Caracteristic epilepticului. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). turbulenŃi. epileptoizi ca structură. iritabilitate. cu gesturi dezordonate. predispoziŃia la crize de mânie. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. turbulent. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee.

putând ajunge la furturi. au caracter ilogic. stări de depersonalizare etc. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. S-a constatat că. Când sunt în plin puseu maniacal. prostituŃie. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale.. ori de altă natură discordantă: autism. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. poate veni în conflict cu legea penală. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. agresivi. automutilări (se lovesc. se zgârie până le curge sânge). hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. sociabilă. 2. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. incendiatori. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. devenind ostili. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. rămâne pasiv şi indiferent. reacŃii de demisie etc. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. alternând cu euforia. logoreea şi polipragmazia. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). DevianŃa. se dau cu capul de pereŃi. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. Minorul cu conduite psihotice. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. ideaŃie delirantă. perversiuni sexuale şi omucideri. după comiterea actului respectiv. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare.

la nevrotic. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. etichetat drept debilitate mintală. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. radio. 4. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. mijloacele de transport. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. cât şi cel extrafamilial: strada. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. Concret. şcoala. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. Aceste situaŃii pot 163 . se susŃine caracterul transmisibil. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. având un mare potenŃial reactogen.). moştenit al tulburărilor de comportament. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. dar fatal. De regulă. cu un profund caracter absurd. manifestările menŃionate se află în faza larvară. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. cărŃi etc. sub forma automutilării. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. prietenii. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. tentativelor de suicid. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). mijloacele mass-media – TV. mai rar apărând crime de factură altruistă. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen.propriei persoane. ziare. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. 3. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare.

mai ales dacă în jurul său există exemple negative. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului.) determină. la frustrarea de autoritate. Disputele premergătoare. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. despotismul. caracteristică mediului subcultural. 164 . • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. în lipsa supravegherii parentale directe.). prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. Rolul mamei este primordial. incapacitate de acomodare. şcoală etc. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. conduce. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. iritabilitate etc. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. pisălogeala etc. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. pe lângă o privaŃiune economică. • RelaŃiile dificile cu mama. reacŃii de indisciplină. şi o frustrare emoŃională. la copil şi ulterior la tânăr. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate.

165 . La aceste persoane.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. ieşite din comun. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. paradoxal. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. fragilă de personalitate. • Solicitările mass-media. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. perturbându-i mai ales pe tineri. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. uşor sugestionabil şi influenŃabil. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. de regulă. incompetenŃa educativă. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. impun stresuri inevitabile. pentru copiii cu intelect de limită. 5. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. • Transformările demografice. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. imatură. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. la care. lipsa de pricepere. spectaculoase în sine.

raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. Manifestările clinice depind atât de vârstă. irascibilitate. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. de intenŃia de a înşela. atât ca număr. de lăudăroşenie. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. actele impulsive. eşecul şi abandonul şcolar. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. tulburările de comportament ocupă.N.5. putând să ajungă la acte de mare gravitate. omuciderea. prostituŃia. manifestată psihomotor. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. sau tendinŃa de alterare a adevărului. diferitele acte de cruzime. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. stadiul de dezvoltare. care nu poate fi exhaustivă. insulta. instabilitate. cerşetoria. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna.C. de simpatie sau antipatie. Între aceste extreme. de sex.). omuciderea. tulburările sexuale. cât şi de factorii de mediu. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. care reclamă intervenŃia legii. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. impulsivitate. vagabondajul. alcoolismul. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. aşadar. dorinŃa de compasiune. piromania. antisociale (specifice. fuga. Într-o succintă prezentare. fără periculozitate socială. fiind 166 . dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. poate fi cauzată de fantezie. furtul. tentativele de suicid.5.. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. violul etc. stabilite relativ. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. de exemplu.

cu prostituŃia la fete. exhibiŃionism. Furtul nu este o manifestare izolată. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. iar băieŃii în grup. violenŃe). mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. 40% de la 16-18 ani. Se caracterizează prin caracterul său brusc. În general. de a fixa atenŃia. fetele fură singure. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. fiind frecvent denumită şi furie. variind astfel: 20% hoŃi minori. În funcŃie de cauze. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. asociat fiind frecvent cu fuga. de opoziŃie etc. culminând cu mişcări spectaculoase. vindicaŃie. furtuni motorii. nervozitate. frecvenŃa lui. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp.) – este furtul patologic (cleptomania). care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. la sugestia unor prieteni etc. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. de a prevedea o acŃiune”. de a reacŃiona în mod conştient. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. sub 13 ani. necenzurat. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. • Furtul. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. în funcŃie de vârstă. din necesitate. cu 167 . Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. cu auto şi heteroagresiune. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. 35% de la 13-16 ani.„incapacitatea de a păstra o atitudine. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile.

iar la aceşti copii eşecul este evident. caracteristic unei bande. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. La delincvenŃi. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. moral. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. printr-o sugestibilitate infantilă. până la marile fugi. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. în afara unui act delictual bine gândit. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. condiŃiile de mediu nefavorabile. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. atât prin ignoranŃă. schizofrenie). cât şi prin sfaturi demobilizatoare. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. La retardaŃii mintal. un efect dăunător. • Eşecul şcolar. iar 80% psihiatrice. de lipsuri materiale. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. fapt de care ei sunt incapabili. 168 . în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. PărinŃii neglijenŃi induc. de 2-3 luni. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. cu elemente logice. Vagabondajul este o reacŃie organizată.familia. de tendinŃe revendicative. epilepsie.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. care se simte abandonată. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri.40% din delincvenŃa juvenilă. iar a fetei între 5-14 ani. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. dezrădăcinată. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. Formele acestui comportament. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. în spatele şcolii. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. După Foutes. reprezintă 0. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat.toate domeniile. imoralitatea etc. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. aceasta având rol de complice. dar rar totodată. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). putând atinge chiar 1%. c) depersonalizarea sexualităŃii. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. căutarea plăcerii devine prioritară. se impun frecvent atitudini comune. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. alcoolismul. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. colective ale indivizilor. căzând victimă a segregării sexuale. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. – Omuciderea este un delict foarte grav. fie viol agresiv. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. 174 . dar fără a-l depăşi. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. unchi-nepoată.

BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. în mod intenŃionat. şi „suicidulşantaj”. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. soŃ. bine motivat. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde.) atrage după sine. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. – Suicidul şi tentativa de suicid. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. aparent. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. ideile. în schizofrenie. Pe 175 . ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. el pleacă de la lucruri minore. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. Din fericire. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. automutilarea şi suicidul.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. mai rar asupra globilor oculari). este autoflagelarea. lider etc. ipocrit. renunŃarea la destindere. evaziune de la serviciul militar. Există deosebirea între „suicidul sincer”. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. cu amprentă isterică. cauzele fiind de ordin psihologic. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. Suicidul este actul prin care o persoană. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. la compensaŃii. Încălcarea accidentală. cât şi pentru femei. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. al disperării autentice. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. O formă de violentare fizică. îşi cauzează moartea.

a recuperării şi a reintegrării sociale. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. alături de mijloacele medicale. aberantă. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri.lângă mariaj. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. fapt care. Profilaxia. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. Aspectele profilactice. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. în vederea prevenirii recidivei. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). a problemelor generaleducative. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). practic. ca şi psiho-pedagogice. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. în primul rând. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. 6. 5. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. de răzbunare sau opoziŃie. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. neînŃelegătoare). 176 . a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. se realizează cu foarte mari dificultăŃi.

ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. în afara acŃiunii lor propriu-zise. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. Ca regulă generală. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. În toate cazurile. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. aplicat în practică. B. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. ar putea. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. inadecvenŃei. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. sedative sau tranchilizantele. cu grijă şi cu răbdare. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. a contactului terapeutului cu pacienŃii. O educaŃie echilibrată. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. însoŃită de o atmosferă echilibrată. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. 177 . în principiu.

ci şi de la normele morale. Străchinaru. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. În general. 1994). pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). antisociale. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. Comportamentul este. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte.PsihopaŃii excitabili. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. au decompensări grave şi repetate. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. În acelaşi timp. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. psiho-sociale. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. cu toate că sunt numeric mai puŃini. aşadar. aşadar. având o structură imatură. de regulă. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. aberante. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. comit acte antisociale recidivante. dezechilibrată. Aceste devieri de conduită sunt. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . De aceea. obiectiv-observabile. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale.sau post-natale. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante.

distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. Totuşi. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. Răşcanu) care au arătat că. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. spre deosebire de mediul urban. absenŃa unuia dintre părinŃi. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. deformarea conceptului de libertate. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. puternice sentimente de devalorizare. poate şi pentru că. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. Ca răspândire teritorială. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. continuă. modificări la nivelul relaŃiilor afective. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. imatură. la sate. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. slabă consistenŃă şi echilibru intern. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. perturbările de apărare. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. divorŃul etc. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 .). supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. vârste şi mediu social. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). pe sexe. egocentrism ridicat. Străchinaru sau R. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). tulburări de cunoaştere.specifice. în timp ce. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. pe vârste. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. de injustiŃie. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). neînŃelegerile intrafamiliale. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). de variate şi de complexe. denigrarea sentimentelor umanitare.

instabilitatea. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. irascibilitatea. obiectivobservabile. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. furtul. alcoolismul şi dependenŃa de drog. cu atât mai eficientă. a problemelor general-educative. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. impulsivitatea. eşecul şcolar. practic. spectaculoase în sine). devierile sexuale. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. autopuniŃia (autopedepsirea). CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. ieşite din comun. şi în special reacŃiile de tip excitabil. omuciderea. suicidul şi tentativa de suicid. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. ca şi a celor psiho-pedagogice. fapt care. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. alături de mijloacele medicale. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. fuga şi vagabondajul.subestimării de sine. sedative sau tranchilizantele. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. incendierile voluntare. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. Profilaxia. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. Unele trăsături psihopatice.

ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. desfiinŃarea propriei persoane. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. de regulă doza mărindu-se treptat. tentativa fiind. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. de fapt un real strigăt de ajutor. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. halucinatorii asupra sistemului nervos. cu timpul. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. de cele mai multe ori nevrând să moară. ci şi abateri de la normele morale. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. 1994).răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. vulnerabilitate 181 . Comportamentul este. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). aşa cum se desfăşoară ea în prezent. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. cotidieni. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. Goldenson apud P. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. ceea ce antrenează. Aceste devieri de conduită sunt. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. aşadar. cât fuga de viaŃă. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. aşadar. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. Popescu Neveanu. de regulă matinal. ci doar să atragă atenŃia. Simptomele alcoolismului (după R. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. Străchinaru. de regulă.

Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. când. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). infracŃional etc. psihoterapia şi socioterapia. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. delirium tremens. halucinaŃii. Deşi. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. deficienŃe vitaminice. reducerea funcŃiei sexuale etc. Apoi. iraŃionale. afective. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. în prima fază. atât în plan somatic (tulburări digestive. apariŃia comportamentelor de tip deviant. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool.la boli. delirante.). consumul devine o plăcere căutată. el determină dereglări ulterior. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. anemii. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. halucinaŃii alcoolice acute. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. apar manifestări impulsive. aşadar.). subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. Alcoolismul necesită. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). obsesive. deteriorarea personalităŃii etc. După V. Începutul în alcoolism pare inocent. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. în plan psihic (tulburări ale memoriei. complicaŃii neuropsihice. subiectul bând necontrolat alcool. afectarea climatului familial. comportament suicidar. ale atenŃiei.). Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 .

Ed. ProHumanitate. 1992.. 1988. 8. Medicală. 1977. Didactică şi Pedagogică. 1998. 21. VERZA E. Terapie educaŃională integrată. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. (coord.. a II-a.. Probleme de defectologie. 20. Trinitas. VRĂŞMAŞ T. PREDESCU V. Ed. ŞCHIOPU U. RĂŞCANU R. 3. 1979. UniversităŃii Bucureşti. ENĂCHESCU C. Ed. 1987. 1996. Bucureşti. Ed. Bucureşti. MAYOU R. Bucureşti. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. TAFLAN A. I. 10. Univers Enciclopedic. Bucureşti. Bucureşti. Agresivitatea şi condiŃia umană.. Psihologie clinică. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. 11. Medicală. Babel. 15. 9. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Să-i ajutăm. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 1998. Bucureşti. vol. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. Bucureşti. VERZA E. Tehnică. EducaŃia copilului preşcolar. 1989. Ed. UniversităŃii Bucureşti.Medicală. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed.). 1997. 1994. MUŞU I. UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 2. Iaşi.. Ed. şcoli normale. 14. 1999... 1994. 1997. GATH D. DicŃionar de psihologie. DicŃionar de psihologie. UniversităŃii Bucureşti. 6. 1978. Sibiu. Meridiane. Psihiatrie. 1988.. Ed. Bucureşti. Ed. 17. Ed.. 4. WEIHS TH.. 1994. Humanitas. Ed. GELDER M. I.3.. 7. ed. Bucureşti. VERZA E.. PĂUNESCU C. 183 . Sibiu. PĂUNESCU C.. Tratat de psihiatrie – Oxford. Bucureşti. 19. Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică.. GORGOS C.. IONESCU G. vol. Ed. Didactică şi Pedagogică. vol. Psihopedagogie specială.. Bucureşti. 1990. NEVEANU POPESCU P. Ed. 1985.. KULCSAR T. Ed. 1994. Geneva Initiative Publishers.... BIBLIOGRAFIE 1. Nervozitatea copilului. LAROUSSE. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Bucureşti. Bucureşti.. DAUNT P. manual pentru clasa a XIII-a. Psihopedagogie specială. 13. VRĂŞMAŞ E. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed.. Ed. Ed. Academiei. 12. iubindu-i. 18. Ed.8. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. MUŞU I. Albatros. 5. Ed. VERZA E. 1978. 16. ProHumanitate.. STRĂCHINARU I.. Psihologia comportamentului deviant.

DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. Aceasta este o condiŃie necesară. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. a capacităŃii de verbalizare. Ea nu apare spontan la copii. capacităŃile intelectuale ale copilului. Este necesar. La copil. este influenŃat de o serie de factori. În activitatea sa verbală. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. Articularea sunetelor. propoziŃiile. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. eficienŃa procesului instructiv-educativ.6. afectivitatea şi personalitatea acestuia. în decursul dezvoltării ontogenetice. presupunând un efort îndelungat din partea individului. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. până la automatizarea acestui act complex. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. însă. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. prin urmare. frazele. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. dar nu şi suficientă. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. respectiv 184 . Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor.1. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului.

în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. posibilităŃilor reduse de exprimare. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. standardizat. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. unanim acceptate în limba uzuală. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. pe de o parte. de scriere şi citire. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc.influenŃa directă a mediului social. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. De aceea. datorită.GuŃu. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. b. fără un tratament logopedic. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. indiferent de forma sa. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. influenŃează negativ întregul comportament uman. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. Orice tulburare. iar pe de altă parte. tulburări de conduită şi de personalitate. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. de mimică şi articulare. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. sunt absolut necesare 185 . Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. până la 4 ani.1975). atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. d. se instalează tulburările de limbaj. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. de la manifestările verbale tipizate. c. începând cu cele mai simple.

ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. în timpul naşterii sau după naştere. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. îl împiedică. Ele se corectează. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale.2. incompatibilitatea factorului Rh. tuberculoză. astfel. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. în general.exerciŃii logopedice speciale. carenŃele nutritive. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. cu atât este mai eficient. sub influenŃa procesului de învăŃare. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. traumele mecanice ale gravidei (căzături. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. 186 . Totuşi unele dintre ele persistă. în mare măsură. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. infecŃii sifilitice. în mare măsură. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. În felul acesta. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. asfixierile. consumul de alcool. frământările interioare. Vârsta de 4 ani este considerată. sarcină toxică. 6. îl singularizează. alimentaŃia nepotrivită a mamei. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. pentru prevenirea şi corectarea acestora. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. hepatitele epidemice. cu vărsături şi leşinuri dese. traumele psihice suferite de gravidă. gripă infecŃioasă. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. bolile infecŃioase ale gravidei. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor.

lovituri în zona frontală la tâmple etc. scarlatina. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. în particular. care privesc. rujeola. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. responsabili de diferite funcŃii psihice). îmbolnăviri. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). gripa infecŃioasă. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. numite meningite. cu alcool. cu atât tulburările sunt mai complexe. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. pe timp îndelungat. tuberculoza. netratate la timp şi complet. specifice primei copilării. Urmările acestei boli. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. cât şi pe cea motorie (efectoare). • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. virusuri. mastoiditele. care pot afecta organic sau funcŃional. contagioase sau virotice. pojarul. atât zona senzorială (receptoare). în primii ani de viaŃă. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. • aproape toate bolile infecŃioase. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. a organismului. bolile urechii (otitele). • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. nefrita. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. în general.). diferiŃi microbi. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri.

nu se apropie de copil foarte mult 188 . Atunci când această condiŃie nu există. dar cu întârziere în apariŃia ei. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. dar sub greutatea normală – 2. • certurile. O altă malformaŃie congenitală. Unii părinŃi (mai ales tatăl). Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. motivând lipsa de timp sau alte cauze. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. sunt. este despicătura buzei superioare.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. timiditate excesivă. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. la alienaŃii mintal. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. congenital. nervozitatea. fonaŃie. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului.). a aparatului fono-articulator.pronunŃiei: expiraŃie. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. mai uşoară decât prima. dereglări ale nutriŃiei. de fapt. apar tulburări ale limbajului. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. • vorbirea răstită. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice.5 kg. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. care împiedică pronunŃia. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). ale vorbirii. articulaŃie (ex.

obosite. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. uneori este bine. de veghe. 189 . care duc la oboseală excesivă. După un an şi jumătate. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei.timp. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie.. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. cu ecou asupra intelectului. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. uneori. • deficitul „instrumental”. în perioada constituirii limbajului. trăirea unor stări conflictuale. deci de dezvoltarea vorbirii lor. suprasolicitările. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. nu îi vorbeşte. care nu îi stimulează. a celor de somn. nerespectarea orelor de alimentaŃie. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. cerebeloase). nu îi solicită suficient verbal. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. Alteori. în mod secundar. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. extrapiramidale. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. este o tulburare a limbajului. stresante. autismul infantil etc. Dar dacă colectivul este prea numeros. afectivităŃii sau comportamentului. care se răsfrâng.. pentru amuzamentul adulŃilor. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. nu se joacă cu el. asupra limbajului: oligofrenia. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale.

Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. în primul rând. • tulburări ale limbajului scris. tahilalia cu bâlbâiala. sau dislalia. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). În al doilea rând. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice.6. • tulburări centrale sau periferice. 190 .3. verboauditiv . • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. de pildă. • tulburări organice sau funcŃionale. în funcŃie de mai multe criterii. Pentru buna colaborare dintre logopezi. Aceasta. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. îi aparŃine lui M. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. deoarece. • tulburări complexe lexico-gramaticale. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). Se pot întâlni împreună. pediatri. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. • tulburări de ritm şi fluenŃă. – criteriul periodizării. • perioada verbală (peste 6 ani). La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. bâlbâiala şi disgrafia.

• dizartrie. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. 4. 5. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. • tulburări pe bază de coree. • disfonia. Verza (1982). etiologic. • jargonofazii. • logonevroza. • tahilalia. • aftongia. 2. • fonastenia. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). • ecolalii. 191 . • bradifazii. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. 7. Tulburări de voce • afonia. • rinolalie. simptomatologic şi psihologic: 1. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. general sau electiv). • alalia 6. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. • bradilalia.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. Tulburări ale limbajului. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. lingvistic. 3.

o silabă sau un cuvânt. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie.4. decodarea informaŃiei. care are loc permanent. prin aceasta. deformarea. cât şi în cea repetată. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. îngreunează recepŃia şi. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. în cuvinte. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. pronunŃie. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. în orice împrejurare.6. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . Când se pune diagnosticul de dislalie. Dacă. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii.4. deci. manifestate prin omiterea. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. care afectează decodarea mesajelor verbale. la baza lor stau cauze nocive. Până la această vârstă. atât în vorbirea spontană. senzoriale). silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză.1. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. substituirea. înlocuirea şi inversarea sunetelor.

tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. prezintă. fonetic. importante deosebiri calitative. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. 1. ci şi al organelor de vorbire. în special a grupelor consonantice. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. nu numai sub aspectul vorbirii. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. Prin aspectele exterioare. leziuni ale nervilor periferici.simptomatologiei lor. leziuni ale organelor de articulaŃie. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. 2) raportarea la fonemul denaturat. gradul leziunii şi localizarea ei. între ele. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. denumită moghilalie sau afonemie. fonetice. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. • pronunŃarea eliptică. A. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. 193 . Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. „catană” în loc de „castană”). specifice diferitelor forme de dislalie. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament.

iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. „Ń”. „ş”. Prin raportare la fonemul denaturat. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. ”z”. „ce”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. • lambdacism şi paralambdacism. iar în cazurile de înlocuire. defecte fonologice. ”ci”. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. „j”. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. „ci”. „ş”. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. 2. dislalia se poate clasifica în (după E. „z”. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. „j”. „potogan” în loc de „topogan”). Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). • substituirea. ”Ń”. omis sau înlocuit.

trebuie să fie considerate nu dislalii simple.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. După unii autori (E. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. ci multiple. 4.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. mai frecvent cu consoana „t”.Jurcău şi N. Criteriul structurii de articulaŃie. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). 3. şuierătoarelor şi africatelor ). Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. 195 . În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. Jurcău). A. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. unele forme de parasigmatism. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. atât consoane cât şi unele vocale. iar HvatŃev tetism.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. limitată adeseori la un singur sunet (ex. Sub acest aspect. numai labialele). • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. Fournie a denumit această dislalie hotentotism.

despicături labiale sau buza de iepure. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. centrală sau periferică. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. 196 . • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. palat dur. B. maxilare. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. dinŃi. practic nerealizabilă. palat moale. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. lipsa lor de mobilitate. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. defectuos formate. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. a. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. decât o acomodare bilabială. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. generând tulburări de articulaŃie. alveole. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. leziuni organice ale analizatorului auditiv. cu deformaŃia acustică respectivă. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor.

• anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. De exemplu.) împiedică articularea linguo-dentalelor. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. dentală. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. palatală. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. parafonemii sau moghilalie. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. linguală. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. microglosia. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului.• anomaliile maxilarelor (progenia. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. b. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. labiodentalelor. linguo-dentalelor. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. sau 197 . Între 20 şi 40 dB. laringuală. prognatismul. c. şuierătoarele. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare.

deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . grupul în care se joacă. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. ca urmare tulburări de articulaŃie. în lobul frontal stâng. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. Păunescu pe copii preşcolari. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. La unii copii. apar tulburări de pronunŃie.după o encefalită din prima vârstă. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. de asemenea. ori a cerebelului. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. piramidale sau extrapiramidale. frate. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală.

Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. a. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. ci şi în scris 199 . Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. b. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. cât şi în cea proprie. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă.de recepŃie verbală. cât şi în cea proprie. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. în special a componentei sale verbo-kinestezice. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. atât în vorbirea altor persoane. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. în mod mai general. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. lipsa atenŃiei acustice. deficienŃă de memorie auditivă. tulburările auzului fonematic. o disabilitate motorie sau. în special de auz fonematic. aptitudine deficitară – pentru vorbire. stângăcia şi contrarierea acesteia.

fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. La copiii mici. în special a celor siflante. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. Aceste dificultăŃi de discriminare. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. Dislalia senzorială este de origine centrală. a mişcărilor de vorbire.(dislexie – disgrafie). O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . aparate). Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. a. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. prezintă un caracter fiziologic. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. spatule. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. dar este tulburat auzul fonematic. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii.

b. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. Bilingvismul la o vârstă fragedă. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. de polipi. de vegetaŃiile adenoide. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. ceea ce-i îngreunează vorbirea. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. poate fi determinată de unele boli infecŃioase.insuficientă. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. de atonia sau paralizia vălului palatin. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. de despicăturile labio-maxilo-palatine. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. de obicei. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. prin imitaŃie. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. în familie. c. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. când încă vârsta nu-i permite. de 201 . adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. sub vârsta de 4 ani. atunci când părinŃii vorbesc curent. este o adevărată pedeapsă pentru copil.

Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. n) se scurge pe traiectul bucal. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. ci şi inteligibilitatea vorbirii. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. aperta (deschisă). care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. clauza (închisă). unde sunt afectate mai ales consoanele. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. predominant. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . prin modificările nazale ale aspectului sonor. conform opiniei unor autori. care. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. cât şi consoanele. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. calea nazală. paralizia sau atonia vălului palatin. vegetaŃii adenoide sau polipi. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. În rinolaliile mai accentuate e afectată. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. nu numai latura estetică. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. b.hipoacuzie. Spre deosebire de dislalie. despicături labio-maxilo-palatine. parcurge. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. fiind afectate mai ales vocalele. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor.

în care unda expiratorie trece. ci numai vorbirea rostită. nu afectează vorbirea în general. În palatolalie. disfonică. Din punct de vedere simptomatologic. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. c. mai ales i. disritmică. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. senzorială. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). 203 . Spre deosebire de dislalie. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. cele mai afectate sunt siflantele. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. deci. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. şi anume latura ei instrumentală. mintală. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. dar mult mai grave. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. alternativ atât pe cale nazală. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. u şi mai puŃin vocala a. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. la un nivel intermediar. Dată fiind originea sa. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. Ea. ci numai de rostire.blocate.Verza). psiho-socială şi motrică. La fel ca în dislalie. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. cât şi pe traiectul bucal. mixa (mixtă).

emotivitate crescută. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. de cele mai multe ori. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. aritmie. De fapt. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. dimpotrivă. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. cu pauze între acestea. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. Stănică şi E. 6. dar şi ale scrisului. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. monotonia vorbirii. ci. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire.2.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. Aşadar. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. el este conştient de handicapul pe care îl are. încordare. Ca urmare. izolare socială. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. nelinişte permanentă legată de vorbire. omisiuni precipitate. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. Există o lipsă de 204 . comportament neadaptat. nevoie permanentă de ocrotire.4. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. comite greşeli mai frecvente. negativism. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. tulburări ale cititului. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. sunete care „paralizează” vorbirea.

constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. cresc agitaŃia şi nervozitatea. deprimare afectivă. În cazul ei apar reacŃii secundare. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. • tulburări ale respiraŃiei. • traume psihice. impresia de frustrare. spaime. pentru a evita pripirea. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. sperieturi. 205 . tulburări de somn. • bilingvismul. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. acŃiuni cu caracter represiv. • stres determinat de emoŃii. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. de nedreptate. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. şoc. când este pus să scrie sau să deseneze. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. Cursivitatea exprimării este grav afectată. se vorbeşte în timpul inspirului. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. schimbarea culorii feŃei. • presiuni. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. transpiraŃie. • factori de natură ereditară. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. În schimb.

copiii se bâlbâiau. boli debilitante. răstit. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. şi între părinŃi. în anumite situaŃii. • dezorganizarea familială. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. 206 . părăsiri. iar aspectul discursului dezagreabil. Aşadar.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. • ironia. corectare permanentă etc. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. • observaŃii cu ton ridicat. jenă exagerată. Factori declanşatori pot fi stressul. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. • nemulŃumirea mamei (mai ales). familii dezorganizate). pe de o parte. alimentaŃie bazată pe excitante). Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). pentru toate acŃiunile copilului. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. imitaŃia. emotivitatea crescută etc. involuntară a sunetelor sau a silabelor. pe de altă parte. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. tonică şi mixtă. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. în împrejurarea în care acesta se jenează. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. debilitate somatopsihică. până la Ńipăt. cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. • hiperprotejarea copilului. tremur uşor.). supraîncordare nervoasă. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul.

fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. fără efort). Logonevroza reprezintă. Bâlbâiala mixtă este. de batere a tactului pe loc. la rândul ei. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. intonaŃia. cu conştiinŃa defectului ca atare. prin urmare. încordării. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). Ea este mult mai complexă. a unui şoc afectiv recent etc. De regulă. Atunci când acest spasm cedează. o bâlbâială trăită în mod dramatic. tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). în plan psihic. În mod obişnuit. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. handicapul. a anxietăŃii etc.). cu hiperexcitabilitate. pe lângă o repetare a sunetelor. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. în care predomină forma tonică. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. silabelor şi cuvintelor. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. mai profundă decât bâlbâiala.). mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. cele două forme de bâlbâială se succed. de felul cum trăieşte el.extralingvistic (fiind afectate ritmul. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). de două feluri: clono-tonică. 207 . în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice.

Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. forŃarea vocii. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. fenomen secundar în hipoacuzii grave. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. lentă. E. funcŃionale ori psihogene. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. – deformări ale limbii. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. înălŃimea. în muşchii limbii. iar melodia vocii pierdută. care corespund unei comodităŃi în articulare.4. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. – deviaŃii de sept. (C. – tumori faringiene benigne etc. – palat moale/despicat/paralizat.Vrăşmaş. calitatea fonetică fiind profund alterată. încetinită. • Aftongia Ia naştere atunci când. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. – noduli ai corzilor vocale.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. se produce un spasm tonic. substituiri. – polipi nazali.Stănică. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. 208 . mimicii. de lungă durată. 1997). hipotonia palatului moale. Apar astfel asimilări. 6. tendinŃa de a emite sunetele. dinŃilor. faringelui). Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii.3.

Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. în registrul grav. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). Vocea. tract angoasă. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. nediferenŃiat. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele.) sau poate fi cronică. 209 . cu rezonanŃă cefalică). boli ale acestuia. inhibiŃia ei. care se produce la nivelul registrului înalt. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. profesii care obosesc vocea: profesor. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. boli psihice şi stări reactive). şoc emotiv. narator etc. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. traumă psihică. monotonia sau caracterul său şters.). Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. răceli) sau a corzilor vocale. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. cântăreŃ. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. de isterii sau de nevroze etc. dacă nu dispare complet. trac.

Dislexia este dificultatea de a citi. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. substituiri de cuvinte. etc. dislexia) şi totale (agrafia. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. sunt mai mult decât favorabile. (E. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. inerŃia. Verza. izolarea. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. în mecanismele acestuia. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. Disgrafia. în despărŃirea cuvintelor în silabe. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. a unor comportamente antisociale.4. deformări de litere. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. 210 . nepăsarea. în multe cazuri. 1983. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. inversiuni. p. auzului şi intelectului. sociale etc. chiar dacă condiŃiile familiale. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. descurajare. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise.6. alexia). adăugiri. teama de insucces. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. optice şi kinestezice.4. prin manifestarea. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. sintagme.58).

• grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. după mai multe poticniri. • inversiuni. redarea inegală a unor grafeme. cuvinte sau chiar propoziŃii. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. grafeme. • contopiri de cuvinte. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. • tulburări ale lizibilităŃii. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. cuvinte propoziŃii. sintagme. substituiri de grafeme. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. • disortografii. f-v). fonemelor şi grafemelor. care să ducă la o lectură cursivă. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. inversiuni la nivelul silabelor. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. • rânduri libere sau suprapuse. t-d. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. 211 . frazele. între litere şi grafismul lor. lacunar. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. • apar omisiuni de litere şi silabe. fără unitate logică.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. • textul este scurt. propoziŃiile. • nerespectarea spaŃiului paginii. c-g. omisiuni de litere şi grafeme. adăugiri. adăugiri de cuvinte. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. ale laturii semantice.

la genitori. naşterile grele. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. metode şi procedee necorespunzătoare. ca atare. În neuropsihiatrie. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. din punct de vedere auditiv. endocrinopatiile). Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. cum ar fi blocajul emotiv. • plasarea incorectă a accentului. slaba dezvoltare psihomotorie. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. bolile neurologice şi organice. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. tuberculoza. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. mai ales pe cuvintele polisilabice. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. starea sănătăŃii. bolile psihice. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. reacŃiile nevrotice. gradul dezvoltării intelectuale. 212 . o etiologie. care se transpun în limbajul scris-citit. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. condiŃiile motivaŃionale.

infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. tentativele de avort. literelor. cuvintelor. lăsându-le libere. propoziŃiilor şi sintagmelor. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. alaliei. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. substituiri. a literelor. iminenŃa de avort. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. în cazul din urmă malaria). Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. tensionat. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. Apar omisiuni ale grafemelor. neregulat. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. distociile cu aplicare de forceps. cuvintelor. prost organizat. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. 213 . encefalitele şi meningitele până la 5 ani. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. traumatismele craniene grave până la 7 ani. tremurat. înlocuiri. hipoacuziei. traumele fizice şi psihice. infecŃiile gravidei (bacteriene. toxicoza. tusea convulsivă până la 3 ani. sărire peste unele spaŃii. inversiuni. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. intoxicaŃiile exogene sau endogene. virale sau cu protozoari. scrierea ondulată. scris-cititul fiind neglijent. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. inegal. rigid. medicaŃia folosită în sarcină.

legăturile având caracter infantil. marginile respectate. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. împrăştiate în lăŃime. rău proporŃionate. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. literele corectate. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. J. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. neregulate. escamotate. În urma experimentelor. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. rândurile înghesuite. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . 214 . rândul este păstrat. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. literele sunt lipsite de fermitate. trăsăturile sunt curbe. Scrisul are un aspect colŃuros. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. cu direcŃia foarte regulată. Scrisul astenicilor este mic. retuşate.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. formele sunt imprecise. literele finale ale cuvintelor. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor.

al întrebării. virgula. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. 215 . cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. „puchinos”. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. pauzele sunt şterse. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. la nivelul proceselor cognitive. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. grafeme şi cuvinte. semnul exclamării. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. monotonă. În citire are loc o vorbire lentă. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. linia de dialog. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. unele sunt prea mici. Scris-cititul lent. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. rândurile se suprapun. altele prea mari.

6. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. care înainte scria normal. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. la cei cu tulburări oculo-motorii. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. înŃelege ceea ce i se spune. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I.5. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. psihogen sau voluntar. dacă copiază literă cu literă. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. acestea fiind executate alungit. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. răspunde corect la întrebări. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. la o persoană. grafemelor. 216 . Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. dar nu înŃelege un text scris. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. sărind şi suprapunând rândurile.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. În citire. Subiectul alexic vorbeşte normal. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier.4.

Copiii cu mutism electiv. se 217 . De asemenea. • Mediul de trai impropriu (ex. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. Dar. interiorizaŃi. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. răutatea ocupă un loc important. timiditatea.1. traumatizare psihologică – ameninŃări). fără să se intervină. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. anxioşi. afectarea exprimării gramaticale etc. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. stres. deşi nu comunică. eşecuri repetate. pedepse corporale mai ales. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază.). negativismul. • Copiii pot fi furioşi. brutalitatea. • SituaŃii dramatice. faŃă de anumite persoane. în care încăpăŃânarea. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. şocuri emotive. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. traumatisme psihice. ostilitate). frustrări. reducerea vocabularului. panică. ci pentru că nu vrea. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. şoc emoŃional foarte puternic. cu complexe de inferioritate. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. irascibilitatea.

• factori somatogeni (boli cronice îndelungate. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. mersul). Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. şocuri emoŃionale puternice). 2. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. Vrăşmaş şi E. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. Copilul nu formează propoziŃii.poate întâmpla ca. mai frecventă la băieŃi). • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. boli infecŃioase). rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. limbă. Comportamentul 218 . suprasolicitare verbală. vocalele sunt prezente. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. ce se abate de la normal. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. deşi s-a intervenit în sens optimizator. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. degete). atitudini brutale. le pronunŃă greşit. nu formează propoziŃii simple. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. exigenŃe prea mari. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. Retardul verbal C. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. trunchiului. diftongii reduşi la o vocală. • factori constituŃionali. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte.

6. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. – alcoolismul părinŃilor. – afazia. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. hiperkinetism şi opoziŃionism. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. afazie de expresie. dispraxie de limbaj etc. • ALALIA E. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. absenŃa dorinŃei de comunicare. – boli grave repetate (encefalită.6. organizare şi dezvoltare a limbajului. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia.psiho-afectiv este dominat de timiditate. varicelă). – tonus psihic şi motor scăzut etc.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. iar vorbirea repetată este imposibilă. • Forma constituŃională.Vrăşmaş şi C. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă.4. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. rahitismul şi deficienŃele fizice.

nu se poate spăla pe mâini. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. Vorbirea se realizează cu dificultate. DeficienŃa auditivă. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. scoaterea limbii. aproximativă şi ecolalică. nu se poate şterge. Aude bine. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. suflare etc. cu tulburări consecutive de exprimare. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. Nu poate realiza o mişcare la cerere. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. agnozie auditivă. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. Vocea alalicului senzorial este sonoră. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. sau hipotonă. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). când nu se pot pronunŃa sunetele: i. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. îmbrăca etc. s. dar nu le poate pronunŃa. z. 220 . În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii.abstracte şi frazele mai lungi. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă.

se produc destructurări masive. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. Nu presupune deficienŃe de intelect. gândirii. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. sacadată. întârziere şi neîndemânare motorie. atenŃiei şi apar tulburări lexice. grafice şi de calcul. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. la nivelul personalităŃii. în momentul emiterii sunetului. laxă. iar. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. dar pe care le folosesc foarte rar. Există tulburări de percepŃie. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. afonă. 221 . Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. înŃeleg unele cuvinte izolate. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. se trece uşor peste vocale. vorbire lipsită de forŃă. pronunŃia fiind labilă. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. • Are loc o scădere a memoriei. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. dar nu descifrează sensul propoziŃiei.

dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. la unele persoane. ale SNC. traumatismele cranio-cerebrale. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. • Apar afecŃiuni ale vocii. dar îşi păstrează vorbirea repetată. infecŃiile. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. agrafia. intoxicaŃia cu cuvinte. • Motorie totală: nu poate vorbi. • Senzorială totală: apar logoreea. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). 222 . • Apar tulburări ale inteligenŃei. agramatisme. se manifestă stilul telegrafic. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. emoŃii exagerate. dar se păstrează înŃelegerea. dar nu înŃelege. scrie şi citi. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. vorbirea „academică” şi un scris servil. interjecŃiile. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. dereglări ale respiraŃiei. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. alexia. • Subiectul are comportamente normale. poate scrie şi citi. nu înŃelege. tulburări ale accentului. • Pot apărea. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. intoxicaŃiile. diabetul. • Se păstrează cuvintele parazite. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj.

însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. locuri.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. repetată. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. emoŃională. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . dizartria. autismul sau retardul de limbaj. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. mutismul electiv.

verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi.5. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată. surdă Voce sonoră 6. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. 6. 5. unele de ordin general. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 .1.

mandibulare. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii.organismului. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. lopată. revenirea la loc. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. labiale. 225 . Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. b) de încordare. se contractă. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. a gâtului şi a membrelor. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. imitarea râsului şi a surâsului. linguale. în funcŃie de caz. umflarea alternativă a obrajilor.

mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. „b”. apoi se trece la cele din interiorul ei. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. „m”. 226 . ca pentru supt. în special. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. liber şi prin opunere de rezistenŃă. „s”. la cei care au o muşcătură deschisă. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. vibraŃia buzelor. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. Alternarea mişcărilor celor două buze. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. cu mâna. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. Aceste mişcări se vor executa meticulos. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. coborârea în jos a mandibulei relaxate. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. bi. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. Ńinând între dinŃi un creion. cuvânt. efectuate în afara cavităŃii bucale. cu maxilarele strânse a silabelor ba. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. imitând forăitul cailor. spre stânga – revenire la loc. urmată de retragerea ei îndărăt. urmând mişcările mandibulare. fără grabă şi cu precizie. „z”. silabă. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. plasat în faŃa cavităŃii bucale. retragerea buzelor.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. sub buze. care se deschid şi se depărtează cât mai mult.

r. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. laringuale. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). La copiii cu tulburări de vorbire. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. exceptând unele sunete vicariante. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). La copii.bu şi pa. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. În timpul expirului. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. provocarea reflexului de sufocare. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. e. pi. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. l). la cei cu despicături palatine. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. Cu toate acestea. cu rol compensator. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene.

braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. În aceste cazuri. expirând. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. contribuie. dimpotrivă. expir etc. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. pauză. cu ferestrele deschise. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. În timpul pauzei expiratorii. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. alături de alte elemente. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). În primul caz. sau numai a unora. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. ExerciŃiile se aplică prin repetare. Treptat. • Educarea auzului fonematic. apoi se coboară încet şi uniform. şi. sau în curte. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. de cinci până la zece ori. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. pentru a preveni instalarea oboselii. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. expir. expir. concomitent cu reluarea expirului. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. la realizarea unei pronunŃări corecte. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii.cabinete bine aerisite. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. pauză. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. 228 . între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor.

exteriorizate frecvent şi în scris şi citit.). înlocuirile. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. Dislalicul articulează mai întâi. Confuziile. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. le pronunŃă. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. Prin urmare. el trebuie să realizeze un autocontrol. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. gâsca. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. vjjj – vântul etc. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. aud sunetele. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. imitându-le. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. asupra emisiilor vocale. în corectare. iar pe de altă parte. pe de o parte. cu excluderea auzului. care mai întâi. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. pe baza auzului. iar apoi. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. în cazul acesta. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. Uneori. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. sss – şarpele. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . Printr-o corectare inadecvată. apoi aude ceea ce pronunŃă. la început. dislalicul trebuie să efectueze. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară.În realizarea pronunŃiei corecte. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează.

în special. În cadrul lecŃiilor logopedice. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. 230 . dar este. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. Prin efectuarea acestor exerciŃii. pe baza percepŃiei global-structurale. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. indivizibilă. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. indiferent de vârsta logopatului. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. E. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. fără ca ei să-şi dea seama. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. în primul rând.fonetică. pentru corectarea acestor deficienŃe. În această situaŃie. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare.

pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare.Schilling foloseşte „jocul 231 . a prezentării unor filme. faptul că ea poate fi corectată. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. de gradul de inteligenŃă. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. dar şi în grup. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. E. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. particularităŃile personalităŃii ei. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. d) crearea încrederii în logoped. R. vârsta persoanei. să înlăture şi să prevină unele simptome. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. Psihoterapia poate fi aplicată individual. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. mai ales la început. periodic. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. însoŃite de discuŃii. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. În acest sens. creând în felul acesta.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. a jocurilor (la vârstele mici). Astfel. de nivelul lor de cultură. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare.

la cântece şi la vorbire. Astfel. rezumându-se doar la mişcare. 232 . ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. se deosebesc prin efectul lor acustic. a vântului). 1. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. Se recurge la sunetele asemănătoare. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. Pentru corectarea dislaliei. de apropiere dintre logoped şi dislalic. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. care se manifestă. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. La început sunt mute. 2. prin stabilirea unor raporturi favorabile. surori. care le înlocuiesc pe cele greşite. • Apoi. Modelul greşit nu se corectează. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). pe care dislalicul le pronunŃă corect. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. 6. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. zgomotul unor maşini. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. 5. rude. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei.curativ logopedic”. există o serie de metode specifice. apelative şi indicative. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. regizorilor şi actorilor. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. fraŃi. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul.

Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. când se exersează concomitent. cu voce. de memorie. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. asupra gurii logopedului. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. pronunŃie. ludoterapie. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. 3. repetate des. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. Prin pronunŃia în şoaptă. sugestie. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. hipnoză. a ritmului vorbirii. 233 .kinestezică. decât atunci când se pronunŃă sonor. relaxat. printr-o serie de exerciŃii. 2. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. etc. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. de educare a respiraŃiei. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. Vocea sa nu e suprasolicitată. de scris. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. • Evitarea efortului neuro – muscular. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. socioterapie. să vorbească din când în când în şoaptă. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. la lecŃiile de articulaŃie. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. de învăŃare a vorbirii expresive. terapia ocupaŃională). se recomandă ca logopedul. Pentru cruŃarea forŃelor.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. fonaŃie. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia).

Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. vizuală). învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. fluierat etc. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). • corectarea tulburărilor de lateralitate.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. de expiraŃie cu vocale. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. ridicarea şi coborârea capului. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. silabe. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. de inspirexpir. suflare în diferite obiecte. propoziŃii. gargara cu capul dat pe spate. 5. cuvinte. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. tuse provocată. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. vibro-tactilă. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). 234 . Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. 4.

descompunere. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. motricitate fină – mobilitatea mâinii. 235 . • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală.). Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). înŃelegerea lor. a elementelor componente ale semnelor grafice. 3. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. 5. 2. faŃă/spate. • identificarea. compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. desenul explicativ). a însuşirilor acestora. identificare. • identificarea cuvântului (citirea lui). noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). lateralitate). b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. perfecŃionarea semnelor scrise. recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. 6. • operarea cu cuvinte. coordonare oculo-motorie. maturizarea afectivă (interes pentru scris). constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). curbă. discriminarea şi memorarea fonemelor. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. 4. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. dreaptă. noŃiuni spaŃiale – sus/jos.

Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. scaun. nas. imitarea sunetelor noi. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. gură). cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. etapa limbajului dialogat. papa. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. minge). Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). memoria. pisică). pipa. verbelor. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. alimentele pe care le mănâncă. familia (mama. În alalia senzorială. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. ac etc. obiecte de mobilier (masă. gândirea). dezvoltarea psihică a copilului. structură gramaticală. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. jucăriile (cub. din jurul subiectului. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator.• activitatea logopedică. pronumelor personale. păsări (pui. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. raŃă). povestirea după imagini. ochi. Tehnici de recuperare posibile: 236 . • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. Elaborarea. baba. dulap). • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. tata). cal. • dezvoltarea coordonării motorii. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. imaginilor etc. emiterea unor onomatopee. pupa. an. vocabular. animale (vacă. substantivelor.

exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. standardizat. corectitudinea vorbirii. de la manifestările verbale tipizate. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. s-t etc. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. unanim acceptate în limba uzuală. atât sub aspectul reproducerii. 1975). dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. GuŃu. nervoase. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. cât şi al perceperii.). dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. claritatea. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. obosite. persoanele irascibile. vocea cuiva cunoscut. durata acestora). intensitatea. să arate anumite obiecte. p-f. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. să execute sarcini simple etc. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. utile. exerciŃii de educare a gesturilor simple. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. activarea vocabularului pasiv. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. 7. 237 . încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor.

diferitele intoxicaŃii şi infecŃii.). De fapt. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. bolile infecŃioase ale gravidei etc. rinolalie. tahilalia. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. tulburări pe bază de coree). etiologic. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. psihoneurologice. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. Verza (1982). bradifazii). bradilalia. fonastenia). lingvistic.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. disritmică. psiho-sociale.Stănică şi E. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. sarcină toxică. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). cu vărsături şi leşinuri dese. simptomatologic şi psihologic.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. ecolalii. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză.). alte cauze). cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. bâlbâiala este o tulburare 238 . C. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. alalia). aftongia. în timpul naşterii sau după naştere. omisiuni precipitate. tulburări de voce (afonia. disfonia. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. jargonofazii. asfixierile. funcŃionale. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. dizartrie). disfonică. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. logonevroza. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului.

Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). vocea oscilantă. deformări de litere. vocea gravă. inversiuni.Stănică. fonastenia etc. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit.Vrăşmaş. E. încordării. afonia. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. Aftongia ia naştere atunci când. în muşchii limbii. vocea răguşită. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. 58). cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. (C. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. substituiri de cuvinte. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. p. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. pe lângă o repetare a sunetelor. silabelor şi cuvintelor. (E. lentă. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. adăugiri. încetinită. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. Verza. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. de batere a tactului pe loc. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia.1997).1983. sintagme. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. etc. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. se produce un spasm tonic. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. înălŃimea.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. cu pauze între acestea. cu hiperexcitabilitate. de lungă durată. mimicii. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. omisiuni precipitate. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. unanim acceptate în limba uzuală. a unei preocupări 240 .naştere. batere a tactului pe loc.1975). CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. silabelor şi cuvintelor. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal.GuŃu. încordării. • Dizartria = o vorbire confuză. cât şi al perceperii. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. atât sub aspectul reproducerii. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. standardizat. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. disfonică. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. pe lângă o repetare a sunetelor. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. de la manifestările verbale tipizate. disritmică.

se produce un spasm tonic. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. 1983. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. (C. substituiri de cuvinte. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. vocea oscilantă. vocea gravă. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. adăugiri. lentă. afonia. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. 1997). a nedezvoltării vorbirii. • Bradilalia = o vorbire rară. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia).58). sintagme. p. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. deformări de litere. inversiuni. Vrăşmaş. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. E. Verza. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. în muşchii limbii. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. (E. vocea răguşită. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. de lungă durată. încetinită. • Aftongia = ia naştere atunci când. mimicii. Stănică. fonastenia etc. înălŃimea. 241 .exagerate faŃă de propria vorbire. cu hiperexcitabilitate. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. etc. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional).

hiperactiv. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . alterare patologică a limbajului. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. apoi de mai multe instrumente muzicale. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. paralizie a musculaturii faciale. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. a laringelui. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. auzul fiind intact. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. Comportamentul neliniştit. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. fără succes însă. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii.). incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. percepe şi înŃelege vorbirea. a corzilor vocale etc. localizate în emisfera stângă la dreptaci. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele.

Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii.. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. 1983. Bâlbăiala – prevenire şi tratament.. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. Scrisul copilului. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. Ed. Ed. Aşadar. BOŞCAIU E. 1983. şi colab. Ed. 3... BOŞCAIU E. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Didactică şi Pedagogică. CALMY S. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 1967. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). Bucureşti. mai ales copil. 6. Ed. Ed. BIBLIOGRAFIE 1. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. BOŞCAIU E. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. în care mişcarea. 5. ea necesitând tact. este extrem de dificilă. abordarea unui pacient afazic. 2. Scrierea cursivă modernă. CASTEILLA A. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. 1980. Universitatea BabeşBolyai. Bucureşti. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 4.. 243 . Didactică şi Pedagogică. împreună cu forma scrisă a cuvântului. AJURIAGUERRA de J. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. 1973. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. Cum să facem exerciŃii grafice. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. Bucureşti. 1977. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. 4. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. Cluj-Napoca.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

prin felul său bizar de a se comporta. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. Aşadar. la timpul lor. Se observă. redate ad literam dar pe neaşteptate. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. dezagreabilă. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. în afara contextului lor îndreptăŃit. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. Prin conŃinutul său. întrebări sau expresii auzite. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. de asemenea. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. cât şi faptul că. Verbalizările. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. mimică.

există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. Ńipând mai tot timpul. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. inhibat. În acest context. Toate acestea. DetaşaŃi. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. De asemenea. Cu toate acestea. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. agitat. De asemenea. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. copiii cu autism 250 . învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. fie dimpotrivă. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile).

cârpe etc. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. De asemenea. plăcându-le muzica.). denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. mersul pe vârful picioarelor etc. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). rotirea capului în jurul axului lui. degetelor. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. M. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. cât şi prin complexitatea lor. braŃelor. lovirea sau zgârierea unei jucării. stereotip sau în manieră de ritual (ex. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite.S.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor.M.: nasturi. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. ritualizarea activităŃii alimentare. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . de îmbrăcat sau de joc).dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. Conform D. cioburi.

ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. Gesturile. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. gesturi sau mişcări. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. De altfel. folosirea de obiecte simple. chiar după perioade lungi de timp. agită prin aer obiecte. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. atitudinile. Uneori. cea mai importantă activitate a acestei vârste. mersul. le priveşte într-un fel aparte. auditivă (plesnitul din limbă. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. 252 . amănunte sau situaŃii. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. jocul. ermetică şi bizară. interesele. poate face dovada unei memorii excepŃionale. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. a caracterului inutil şi ilogic. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. frecarea cu mâna a lobului urechii). mimica. zgârierea cu unghia a căruciorului). privirea neîncetată a degetelor). de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. fără sens sau scop inteligibil. le duce la nas sau la gură. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. a monotoniei.mâncare. Retras într-un colŃ preferat. dorm puŃin şi prost. Ńopăie ritmic. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. manipulându-le stereotip. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. limbajul. Alteori.

La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 .e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. caracteristică handicapatului de intelect. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. îl învârte). În unele cazuri. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). îl manipulează mereu în acelaşi fel. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. În cazurile cele mai grave. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. nu-şi exteriorizează dorinŃele. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. uneori cu o abilitate surprinzătoare. nu plâng dacă se lovesc. De fapt. sărutaŃi. Dacă ia în mână un obiect. lăudaŃi. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă.

3. De fapt. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. În urma aplicării unor teste. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. afective şi cognitive. 254 . Teorii explicative ale autismului. senzoriale. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. teoriile organice şi teoriile comportamentale. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. atât unii. nedezvoltând-o. 7. se manifestă în mod diferit. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. Astfel. 1.

din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. copilul respingând lumea. să participe activ. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. Din acest punct de vedere. Astfel. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. intoleranŃă 255 . pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. ca urmare. se retrage în propriul sine care îi este familiar. Astfel. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine.În anii 1950 – 1960. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. mama este văzută în special rejectantă. B. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. pentru a favoriza naşterea psihică). explicate fie prin comportamentul paternal. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. În ambele cazuri. Conform acestei teorii. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. rece emoŃional. Rezultatul este acelaşi. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. distanŃare şi închidere în sine. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă.

Într-un asemenea climat. deci.faŃă de copil. de sistem paraexcitaŃie. aceste ipoteze neavând. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. trăite ca pură suprafaŃă. În acest sens. în stările simbiotice. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. în stările autiste. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. copilul va deveni anxios. ca şi asupra rolului. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. va elabora un comportament straniu de apărare. un fel de gaură neagră. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. M. insista asupra rolului. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. Mahler. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. D. „Nimicirea self-ului”. trebuie luate în 256 . Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. se va retrage în sine. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. valoare de generalizare. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. Cu toate acestea. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). de autoerotism.

care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. alături de factorii de mediu. în raport cu populaŃia generală. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. van Krevelen (1952). Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. Deci. De asemenea. în primul rând. prezente la autişti. de adrenalină şi de dopamină în plachete. 257 . pentru a deveni autist. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Fiind vorba de un sistem poligen.considerare. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. pornind de la triptofan. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. Recent. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. Lauretta Bander. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. în plachetele copiilor autişti.

iar timpii de latenŃă mai scurŃi. Noica). geneza sindromului autist. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi.Bender. care a distrus acel Ńesut. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. deci. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. anomalie genetică. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. de integrarea motorie. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. deficit senzorial. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. Din această cauză. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. închizându-se în sine. pe de o parte. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. În relaŃiile cu alŃii. După L. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. vizuali şi olfactivi. Copilul. Deocamdată. suferinŃă neonatală). Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. iar pe de altă parte. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei.

(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. intervenŃii anormale în educarea copiilor. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. fără să existe studii care să confirme ipoteza. neobservabilă sau un conflict. ca şi multe altele. existenŃa unor anomalii la copii. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor.. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. nu pot fi. dar nici confirmate. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. de evitare a mediului ostil. În trecut. Emil Verza. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. aceste teorii. scleroza tuberoasă. encefalita. fenilcetonuria netratată. cu reacŃie deficitară la adaptare. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. Pentru Fester. O altă teorie este cea a lui Fester. copiii autişti 259 . Cu toate acestea. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). nici infirmate. Cu toate acestea. K. cu anoxia din timpul naşterii.” Wing J. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. un dezechilibru structural. regresele. autostimulările etc. tulburările. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. din păcate.

Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. De aceea. precum şi factorii care o influenŃează. 7. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. din perspectiva etiologică. 1. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. în primul rând. cu posibile implicaŃii genetice. Din cele de mai sus rezultă că. exagerând în comportamente simple. asociate. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. crize comiŃiale. 260 . Astfel. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. natura sau calitatea comportamentelor lor. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). după câŃiva ani sau în adolescenŃă. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. dezvoltarea limbajului. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. condiŃionează prognosticul. A şasea parte dintre copiii autişti fac. 4. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. un copil cu autism din naştere.

în jurul vârstei de doi. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. chiar parŃiale. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. Astfel. opoziŃional. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. Comportamentul turbulent. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. prognosticul va fi sumbru. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. În aceste situaŃii. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. implică un prognostic de gravitate. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. severitatea tulburărilor de limbaj. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. automutilare şi gesturi obscene. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. trei ani. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. sunt progresive. Prin urmare. prin vagabondaj. uneori deviant. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. problema copilului autist nefiind ca 261 .Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. neinstalat până la 5-6 ani. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. Astfel. Copiii ale căror achiziŃii.

Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. 5. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. Astfel. de multe ori. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. 1. 2) să fie cât mai complex. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. brodat. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. olărit. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. îmbinând procedurile medicale. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. psihopatică. în funcŃie de vârsta copilului. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. fără a-l forŃa însă. 7. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. 262 . Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. eşalonat pe întreaga copilărie. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. copiii cu autism avansat. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. O stare catatonică. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. 3) să fie un tratament de durată.

prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. O tehnică revoluŃionară. Rimland şi Tobias au raportat. în 1974. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. regularizarea tranzitului intestinal. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui.S. hidroterapia. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. în autism în anumite cazuri. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. În anul 1964. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. reducerea acidităŃii. care a dat rezultate impresionante. De asemenea. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. Astfel. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. folosite în tratamentul psihozelor. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. Paradoxal.D. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare.

Odată ce baza a fost formată. El trebuie aplicat cât mai precoce. Aici. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. kinestezice. strângerea în braŃe. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. va putea influenŃa mediul înconjurător. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. furnizând o mulŃumire completă. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. vizuale şi de contact ale copilului autist. de încredere cu care va putea interacŃiona. dar aceste probleme tind să fie eliminate. În acest fel. în 1976. statornic. legănarea. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. conform teoriei psihodinamice. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie.primare. verbală şi gestuală. hrănirea şi aşa mai departe. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. Ornitz şi Ritvo. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. copilul poate învăŃa aici. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”.

la şocuri electrice. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. deficienŃele includ un repertoriu social. În multe cazuri.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese.fost fondat pe baza personalităŃii materne. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. automutilarea sau autostimularea. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. de comportamente autodistructive. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. în cazuri extreme. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. Spre exemplu. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. verbal şi cognitiv sărac. a funcŃiilor. cum ar fi stereotipiile. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. ei au analizat comportamentul părinŃilor. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. socialul. Mai exact. Recent. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. sau. Desigur. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. 2) verbalizarea afectelor. În cazul copiilor psihotici. 265 .

După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. adesea. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal.O. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. După părerea sa. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. oricare ar fi acela. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. recidivează complet. În general. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. el va fi tentat să încerce mai mult. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. Prin această metodă. AnumiŃi copii. Recent. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. Terapia de acasă poate avea mare succes. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. morala.I. Lovaas este de părere că. Aceasta înseamnă că. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. Prin urmare. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. Răspunzând. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. Mai exact.

mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. aplicate zi de zi. În ultimă instanŃă. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. evaluările fiind vagi şi subiective. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. De fapt. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. Cu toate acestea. doarme. dacă o astfel de terapie ar avea succes. procedurile ei nu sunt specificate. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. aceasta pare a fi cauza. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. chiar şi atunci când mănâncă. De asemenea. 267 . copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate.absolvi de grija custodiei. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. se îmbracă sau învaŃă. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. În afară de aceste metode. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. Astfel. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. pentru dezvoltarea autoapărării. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului.

În ceea ce priveşte motricitatea. copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. alături de el. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. nu pe poziŃii adverse. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile.: cu o prăjitură. de asemenea.S. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 .). grimase. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii.M. mişcarea este stereotipă. putând avea caracter auto-erotic. jocul şi autonomia. în sfârşit. cu o jucărie etc. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. copii autişti se dezvoltă diferit. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. dezvoltarea limbajului. În timpul jocului sau al exerciŃiului. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. Adesea.

ci este nevoie de o acompaniere psihică. spre alte persoane). În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). Jocul Copilul autist nu se interesează. dorinŃa de a fi independent. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). de a fi „mare”. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. mersul la toaletă. spre exemplu. ale părinŃilor. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. energie şi răbdare. repetate (spre exemplu. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. Dar copiii autişti au oroare de a imita. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. Putem. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. îmbrăcatul etc. În general. într-o manieră clară şi structurată. Pentru aceasta. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. sunt foarte restrânse la autişti. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. Copilul nu învaŃă prin joacă. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). sau se interesează prea puŃin.pentru el. nu se joacă într-o manieră normală. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. deci. În mod normal. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. de pildă. ceea ce solicită mult timp. de exemplu. modelându-le după mişcările 269 . ceea ce împiedică dezvoltarea jocului.

dacă este suficient de inteligent. constantă pe toată durata vieŃii lui. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. de ceea ce se aşteaptă de la el. cel mult de detalii ale acestora (ex. el îşi va da seama. Încă din copilărie. Astfel. buzunarele hainelor lor). Astfel. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. Pe măsură ce copilul creşte. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. într-o anumită situaŃie. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. aşadar. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. treptat. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. Trebuie să-l învăŃăm. Mai ales la început. de preferinŃă acasă la el. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. poate mima relaŃiile sociale. se poate 270 . Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. să mănânce etc. să se îmbrace. puŃin câte puŃin. va învăŃa puŃin câte puŃin. mai ales dacă este recompensat. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit..necesare executării unei anumite activităŃi. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. pe copilul autist să se spele. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. adultul va avea impresia că face totul singur. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. Adolescentul autist. ceea ce au învăŃat în alta. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. Nu este interesat de necunoscuŃi. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate.

unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare.). MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. • Angoasele. iar rolul părinŃilor este major. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. • Automutilarea. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. • Accesele de furie. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie).: solid sau lichid).manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). după un obiect. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. În plus. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. dormind greu. muşcându-se. În general.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). • Probleme de curăŃenie. trezindu-se des noaptea. neştiind să mănânce alimente solide. Ei pot Ńipa după dulciuri. Frecvent. Probleme de comportament non-specifice • Somnul. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. ei lovindu-se. fiind însă îngrijiŃi de cineva. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. înŃepându-se etc. de a evita situaŃiile dificile etc. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). 271 . care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. • Probleme de nutriŃie. având crize de plâns sau de furie. de neînŃeles pentru alŃii (ex.

Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. • Comportamentul distructiv. O dată cu pubertatea. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. respingerea stimulilor). Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. de robot). în special la băieŃi. repetitivă. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. menstruaŃia la fete.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. furculiŃa = mâncare. De asemenea. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. lipsa ascultării mesajului interlocutorului. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. pentru 272 . nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. lipsă de expresivitate. EvoluŃia sexuală. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. intonaŃie anormală (monotonă.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. • Problemele sexuale. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. este în întârziere în raport cu copiii normali. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. De aceea. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. Cu toate acestea. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu.

aşa cum nu este vorba 273 . Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. auzul şi canalul verbal. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. la fel ca şi autismul. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. 7. fiind o persoană oarbă. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). bazată pe contact şi pe feed-back vizual. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională.2. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. o altă boală a primei copilării. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. a silabelor. aşadar.2. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. Surdocecitatea 7. fiecare în parte sau ambele împreună. abia apoi mai complicate. Persoana cu surdocecitate se caracterizează.1. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. surdă şi mută. trecând de la însuşirea sunetelor. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. un accident etc. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii.

Frecvent. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . 7. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor.2. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri.2. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. fie pe fondul unei hiperactivităŃi.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat.

neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. cât şi probleme de disciplină. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). cât şi pentru ceilalŃi. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. gust. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. Totuşi. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente. rictus de îngustare a privirii. căpătând forŃă şi putere. atât pentru el. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. să accepte stimuli externi.tactile. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz.3. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. 7. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. fixarea intensă a sursei de lumină etc. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. concepte şi 275 .2. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. poate deveni periculos. comportamentul său deviant. Când copilul cu surdocecitate creşte. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. el poate fi ajutat să trăiască. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală.

trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. Toate eforturile pe care le depun copiii. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. dar cu o minte „sărmană”. sau chiar decât cel orb. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. învăŃarea comunicării. dar nu furnizează un mediu stimulativ.modalităŃi eficiente de comunicare. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. încercările de comunicare. dezvoltarea percepŃiei. dezvoltarea cognitivă. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. surd. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. 276 . mobilităŃii sale şi comunicării. profesori. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. sau chiar deloc. dezvoltarea deprinderilor motorii. reacŃional. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. trebuie să fie încununate cu succes. rezolvarea problemelor. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. În plus. de doar 2 ani. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. formarea deprinderilor de orientare. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. aşadar. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat.

Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. • copilul va imita. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. 277 . după ce a primit în prealabil explicaŃii. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. • copilul va tolera interacŃiunea. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. la cerere. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. ca reacŃie la mediu. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. acŃiunea intervenientului. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. în co-acŃiune cu intervenientul. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. cu obiective clar definite. În orice moment al fiecărei activităŃi. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. Când este vorba de un astfel de copil.

ci ca un mediator prin intermediul comunicării. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. Când copilul începe să se maturizeze. prin încercări şi greşeli. plină de căldură şi îngăduitoare. prin încercări şi greşeli. nivel şi durată. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. de roluri sociale şi de atitudini sociale. prin imitaŃie. Trebuie să fie clar că acest copil. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. prin urmarea unui model. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. nu realizează motivul pentru care este ignorat. sau în mod direct. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. problemele sale de percepŃie fac 278 . sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. ca în cazul multor contexte instituŃionale. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. într-un cadru reacŃional. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. neputând să vadă sau să audă. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. În etapele timpurii de dezvoltare socială.

Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. a plânsului. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. Indiferent de formă. semne. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. gesturi. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. pe care o va comunica involuntar copilului. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. ar putea fi abordat la acest nivel.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. indicaŃii specifice. Deseori. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. dactileme. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). vorbire. Braille-Tiprit. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu.

în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Când copilul va simŃi prosopul. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. De exemplu. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. pentru a indica momentul îmbăierii.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. mama poate folosi un prosop mare. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. aspru. în acelaşi timp sau după gesturi. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. Limbajul prin semne. în funcŃie de fiecare copil. 280 . alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. va înŃelege că urmează să facă baie. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale.

să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. În plus. să renunŃe la semne. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . vederea reziduală disponibilă. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. socială şi intelectuală. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. Cu alte cuvinte. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. nivelul senzorial general al copilului). gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. cu excepŃia situaŃiilor de stres. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. fără o activitate motorie adecvată. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. care au o anumită vedere reziduală. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. cât şi mediul care îl înconjoară. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă.

dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. „łară. Ńară. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. va fi şi el în stare să repete mişcarea. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. după câteva încercări. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. precum cele enumerate în continuare. I se dau copilului indicaŃiile 282 .

Acest simŃ este deseori. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. Deseori. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. Tipul. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. gustul şi pipăitul. De asemenea. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. 283 . când percepe existenŃa unui input senzorial nou. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. Timpul. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. SimŃurile de apropiere. dar nu totdeauna. într-o măsură hotărâtoare. ca vederea sau auzul.specifice corespunzătoare şi este încurajat. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. pipăitul (atingerea).

Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Cu timpul. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. Copilul care este 284 . El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele.

din motive de economisire a timpului. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. surd sau orb. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. să se spele. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. dar şi rostogolirea. căŃărarea. să se îmbrace. PărinŃii unui copil retardat. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. mobilitatea include nu numai mersul. târârea. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. gen bretele (dacă sunt necesare). Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului.). Pentru un copil cu surdocecitate.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . „făcuŃi cu”. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. va beneficia de puŃine ocazii. un scaun mare lângă fereastră etc. Deseori. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. În primele etape. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. sau chiar deloc. De asemenea. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. mersul în patru labe.

Autismul („autos” → gr. Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). cele două deficienŃe fiind. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). însuşirilor şi funcŃiilor psihice. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. Pentru un copil cu surdocecitate. aşadar. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . de regulă.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. consecutive una celeilalte. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. priorităŃile. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. stilul de viaŃă. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată.

dar nu poate să numere până la 10). În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. vârsta copilului. Mahler. Van Krevelen. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. Teoriile organogenetice (A.mijloc de comunicare socială. Rimland etc.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. etiologia polihandicapului. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. Teoriile psihogene (B. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. Wing etc.K. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. mediul. imaturitate afectivă). Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. a „masajului sugarului”. vizuală). Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Bettlheim.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). L. M. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. prognosticul. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător.). La autist. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. Potrivit acestor abordări. kinestezică. Bender. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. J. auditivă. Tustin etc. Teoriile comportamentale (Fester.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. cu origine în masajul 287 .

Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile.indian). comportamente distructive etc. 288 . Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. angoase. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. polihandicap ca şi autismul. de nutriŃie. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. dezvoltarea motricităŃii lui. modalităŃi eficiente de comunicare. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. este însă o deficienŃă multisenzorială. accese de furie. căpătarea autonomiei personale. deprinderi de viaŃă elementare etc. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. există şi alte strategii de tratament. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). comportamentele de tip autostimulare etc. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. dezvoltarea limbajului etc. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. auzul şi canalul verbal. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. metoda comportamentală. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul.). Aşadar. Surdocecitatea. deschis la nevoile copilului. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald.

auditiv. Denumit iniŃial. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. o desprindere de realitate. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă.). • Autism = termen derivat din gr. corporal) cu altă persoană. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. silabe sau cuvinte. • Automutilare = vătămarea propriului corp. alături de paralizia cerebrală. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . săptămâni etc. „în ecou”. Anxietatea. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. însă nu imediat ce au fost auzite. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). sindromul postencefalic şi sindromul Down. Bleuler.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. realizată în mod conştient de către o persoană. cu o intensificare a vieŃii imaginative. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. autismul infantil rămâne încă o enigmă. dependenŃa de uniformitate. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. pentru sine.

de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. 2. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. 3. fie moduri bizare de alimentare – ex. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. degete şi picioare – ex. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. plin de înŃelegere şi căldură. 290 . tolerant. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. neobişnuite. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. armonios structurat. mâncat din farfuria câinelui). tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. Cu cât acest mediu este pozitiv. coordonate şi totuşi bizare. rostogoliri ivite din senin). executate de mâini. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. gesturi de răsucire. El poate răspunde. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. spre deosebire de aceştia. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. salt.

GORGOS C. DicŃionar de psihologie. 7. 1944.. Univers Enciclopedic. ed. Humanitas. Bucureşti. 1998.. DicŃionar de psihologie. a II-a. 1992. TREFFERY J. GARH D. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 6. Tipografia Semne ’94. Medicală.. Tratat de psihiatrie – Oxford. 5. 3.BIBLIOGRAFIE 1. 2. MAYOU R. Ed. Să-i ajutăm. Ed. Bucureşti.. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Bucureşti. Bucureşti.M. Ed. 1988. Mcinnes J. 4. POPESCU – NEVEANU P. Ed. Ed. 1978. Univers Enciclopedic. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Geneva IniŃiative Publishers. GELDER M. Albatros. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.. 291 .. Ed. WEIHS Th. SILLAMY N.. iubindu-i. 1996.A. Bucureşti..

292 .

GATH D. 1994. 1980. FundaŃiei România de Mâine. Ed. Bucureşti. Limbajul mimico-gestual. Scrierea cursivă modernă. Copilul deficient mintal. Nevăzători. 2. Bucureşti. Ed. 1973.. Scrisul copilului. 11. AJURIAGUERRA de J. 1983. ClujNapoca.. 13. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 3. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Teoria şi practica compensaŃiei. Ed.a II-a. 1992. 8. ambliopi. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed.. Metodologia procesului demutizării. Medicală.BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Ed. 1967.. 5. Bucureşti. Ed.. 1965. 6. Sibiu.. 9. ARCAN P... 1977. BOŞCAIU E. Ed. Geneva Initiative Publishers. GELDER M. MĂESCU L. Didactică şi Pedagogică. CALMY S. 14.. BOŞCAIU E. Polirom. Timişoara.. Ed. Bucureşti. ProHumanitate.. Defectologia. DRĂGUłOIU I. Facla. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. ALBU C. MAYOU R. Tratat de psihiatrie – Oxford. Cum să facem exerciŃii grafice. CIUMĂGEANU D. 2000. 1973. Ed. BOŞCAIU E. Ed. Analele UniversităŃii Bucureşti. 293 . 4. ALBU A. 1979.. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . ENĂCHESCU C. Ed. Ed. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 2002. ed. Bucureşti. Universitatea Babeş-Bolyai. 15... orbi-surdomuŃi. Bucureşti. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 1983. A. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. CARAMAN . 7. 10. 1980. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. FOZZA C. Didactică şi Pedagogică. 12. DAMASCHIN D. şi colab. Ed. CASTEILLA A.. Bucureşti... DAMASCHIN D.. 1983. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară)..

1985. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 30. Ed. GORGOS C. 1978. Ed... 31. 27. PĂUNESCU C. 294 .. Bucureşti. Intoducere în logopedie. PĂUNESCU C. Univers Enciclopedic. 18. 26. PĂUNESCU C. Albatros. 1983... 23. Bucureşti. ProHumanitate. Ed. LAROUSSE. PĂUNESCU C. Ed. NEVEANU-POPESCU P. 1962. KULCSAR T. 25. MC. PĂUNESCU C. Limbaj şi intelect.. Nervozitatea copilului.. 24. Bucureşti. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Bucureşti.. Bucureşti. 1997. 1973.. 28. Ed. Copilul deficient. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Ed. Cunoaşterea şi educarea lui. Medicală. Bucureşti. PĂUNESCU C. 1992. Ed. Ed. Tipografia Semne’94. 1. Ed. 1967. Bucureşti. Ed. Bucureşti.. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Medicală. 1998. Psilhologie clinică. 33. Bucureşti.. PĂUNESCU C. 1994. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 19. PĂUNESCU C. 20. Didactică şi Pedagogică. Tulburările limbajului scris. Bucureşti. 22. Academiei. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii... Didactică şi Pedagogică. Sibiu. şi alŃii.. 17.P. 1977. DicŃionar de psihologie. Ed. LUNGU NICOLAE S.. 1976. vol. 1976. Agresivitatea şi condiŃia umană. 35. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate... TREFFRY J. M. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Ed. PĂUNESCU C. 1988. Didactică şi Pedagogică. 1966. Bucureşti. Bucureşti.16. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. şi alŃii. Ed. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. PĂUNESCU C. Terapie educaŃională integrată. LUNGU NICOLAE S. 1973. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. 1994. 21. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. PĂUNESCU C. 1978. TAFLAN A.INNES J.. A. MUŞU I. 34. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Bucureşti. IONESCU G..S. în Cercetări asupra comunicării. Tulburările de vorbire la copii. 29. Tehnică. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică.D. Bucureşti. Bucureşti. E. 1977. 32..

I.. 1983.. DicŃionar de psihologie. vol. 295 . 49. 39. vol. 42. RĂŞCANU R. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. 40. UNGAR E. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură.. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1976. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Ed. STĂNICĂ I. I. 1998. Didactică şi Pedagogică. 1965. 56. Didactică şi Pedagogică. Ed. Ed. MUŞU I. Bucureşti. ProHumanitate. Bucureşti. Bucureşti. 1994. ŞCHIOPU U.. 51. E. MUŞU I. Probleme de surdopsihologie. PĂUNESCU C. Bucureşti. STĂNICĂ C.. I. Labiolectura. Ed. PUFAN C. 48. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. vol. 43. Bucureşti. Terapia tulburărilor de limbaj. Ambliopi. Bucureşti. Handicap de intelect. 1997. ROBĂNESCU N. 1967. Ed. Ed. Bucureşti. 54. 1990..36. Psihiatrie. 1982. STĂNICĂ C. Didactică şi Pedagogică. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Babel. Bucureşti. Medicală.. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. 37. 52. 41. Didactică şi Pedagogică. ProHumanitate. Psihopedagogie specială. 1981.. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. Medicală. Bucureşti. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.. I şi II. Ed. 1994.. Bucureşti.. 46. Didactică şi Pedagogică. Ed. 2000. 1976... 1972.. 1973. 50.. 1994. 45. ROZOREA A. VERZA E. 38. Psihologia comportamentului deviant. Ed. Ed. 55. Didactică şi Pedagogică. STRĂCHINARU I. vol. UniversităŃii Bucureşti. Psihologia deficienŃilor mintal.. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 1994. 1989. 44. Ed. PĂUNESCU C. Iaşi.. Ed.... STOICIU M. RADU GHE.. SIMA I. Ed.. Readaptarea copilului handicapat fizic. ROŞCA M.. VRĂŞMAŞ E. POPA. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. Didactică şi Pedagogică.. RADU GHE. 53. Ed. Ed. Medicală.. STĂNICĂ I. Ed. 1997. 1998. Ce este logopedia?. 47. Educarea copiilor cu vedere slabă. ProHumanitate. PREDESCU V. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 1988.. BENESCU C. 1982. Sibiu. Ed. Trinitas. PREDA V... STĂNICĂ I. Ed. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. ŞTEFAN M.

Disgrafia şi terapia ei.. VERZA E. Ed. Ed.. Probleme de defectologie. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. 64. Bucureşti. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Didactică şi Pedagogică. 1999. Didactică şi Pedagogică. Ed. VRĂŞMAŞ E. UniversităŃii Bucureşti.. Humanitas. Să-i ajutăm. Psihopedagogie specială. ProHumanitate. VRĂŞMAŞ T. 1979. UniversităŃii Bucureşti. 1992. VERZA E. 1973. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. VERZA E. Dislalia şi terapia ei.. ZAZZO R. şcoli normale. 66. 1988. Ed.. Bucureşti. Ed. manual pentru clasa a XIII-a.. Bucureşti. 67. 1983.). Bucureşti. Bucureşti. Ed.. Ed. VERZA E. Ed. UniversităŃii Bucureşti. EducaŃia copilului preşcolar. vol. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. (coord. Bucureşti. 1996.. 58. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. 65. 63. DAUNT P. 61. DebilităŃile mintale. 296 . 1987. 59. 62.57. VERZA E. Meridiane.8. 1990. Bucureşti. WEIHS TH. Didactică şi Pedagogică. 1977. iubindu-i. Ed. MUŞU I. 60. 1998... Conduita verbală a şcolarilor mici... VERZA E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful