DEFECTOLOGIE SI LOGOPEDIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) …….. 6. 5. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 . Definirea tulburărilor de comportament …………………..…… 5..3.4.2.. 6. Etiologia tulburărilor de comportament …………………. 6.4.. 7.3. 6. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5.1.2.5. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. 7...2. 6. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….. 5..1.1.5... DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ………………….5. Surdocecitatea ………………………………………………. Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………. 5. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ………………………………………. Autismul …………………………………………………. Corectarea deficienŃelor de limbaj ………………………. 5. Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………. Terapia tulburărilor de comportament …………………... 7..

deficient. R. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. unii normali. Clasificarea handicapurilor este polimorfă.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. fie ele înnăscute. el neputând fi recuperat în totalitate. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). Aceştia din urmă sunt de multe ori. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). confuză. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. psihice. inutili pentru societate. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. Realitatea este însă alta. ignoraŃi sau. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. 7 . ambiguă. fie dobândite. Astfel. consideraŃi irecuperabili. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). Ei sunt printre noi. Intre ei însă există diferenŃe. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). sau pentru a îngloba. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. existând diferite criterii de clasificare. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. într-un termen mai general. inadaptat. din păcate. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. incapacitate. prin compensare sau ameliorare. şi mai rău. ci doar într-un anumit grad. handicap.

senzorială. privare afectivă. • handicap extrinsec (cauzat de mediu. Agerholm. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). 8 . discriminare rasială etc. toŃi am avut. de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). într-un sens mai larg. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama.). Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. care nu pot fi înlăturate). Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. De ce ? Pentru că. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale. care îi aparŃine lui A.). comportamentală etc. • handicap sever – grav (când nu există autonomie. de prezenŃa.

imbecilitate. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. Seguin). Perron). ca reflecŃie a acesteia. M. Bleurer. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. Kraepelin). idioŃie. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. subnormalitate gravă (OMS – 1958). în literatura de specialitate. R. psihomotrică. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. Handicapul mental. Luria. Referindu-ne la handicapul mental. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. Busemann. afectivă. – handicap mental de funcŃionalitate. E. Al. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. Roşca). comportamental-adaptativă. oligofrenie (E. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. deficienŃă intelectuală (A. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. AAMD). dezvoltare intelectuală. – tulburări instrumentale. R. retard mintal (A.1. insuficienŃă mintală (OMS). forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. organizare. 9 . Roşca.

a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. adesea rămânând neterminat. heterocronie. heterodezvoltare intelectuală. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. rigiditate a conduitei. introdusă la noi de C. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. dar în ritmuri diferite. B. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. Păunescu. deficientul mintal stagnează. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. introducând termenul de vâscozitate genetică. rigiditate psihică. heterogenitate. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. 1.1. L. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. deficienŃe de comunicare. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. stagnează. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . Inhelder.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. mai devreme sau mai târziu. Dacă la normal.

Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. făcând posibilă disimularea acesteia). heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. OperaŃiile logice. Deficientul mintal nu se 11 . Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. fiind la un nivel scăzut. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. R. J. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. din cauza rigidităŃii lor. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate.S. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. schimb corespunzător vârstei cronologice. R.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. cu noŃiuni abstracte.S. L. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. între somatic şi cerebral. Ca atare.

nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. auditive. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. Astfel. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. de existenŃa handicapului mintal. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere.2. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. percepŃia devenind consistentă. 1. analiza este mult uşurată. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. 12 . acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară.). tactil-kinestezice). Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. culoare. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet.poate exprima logico-gramatical. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). într-un fel sau altul. poziŃie avantajoasă – centrală etc. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate.

PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. situativă. 13 . se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. opoziŃii. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. În plus. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. În cazul idiotului. similitudini. fiind o percepŃie nediferenŃiată. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). lacunară şi cu frecvente tulburări. În ceea ce priveşte planul reprezentării. aproape totală. succesiuni. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. – incapacitate de sinteză. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. bazată pe clişee verbale. incluziuni. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. neclară. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. – dezordini intelectuale. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. a limbajului interior. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare.

care pleacă de la date parŃiale. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. fără semnificaŃie. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. deşi este incapabil să le verbalizeze. sub forma ei patologică (mitomanie). fiind incapabili de a vedea ansamblul. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. însă au o gândire fragmentară. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). de a se ridica la noŃiunea generală. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. capacitatea de reŃinere este relativ mare. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. se hazardează în afirmaŃii puerile. grave). La deficientul mintal. acesta nu este modificat în mod evident. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate.– raŃionamente incomplete. se poate afirma că. malignă şi perversă. labilă. mergând până la absenŃa ei. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. care. Minciuna. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. subiective. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. 14 . neproductivă. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”.

care la idiot se transformă în aprosexie. memoria este aproape inexistentă. inerŃie. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. MSD. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”.La debilii mintal. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. cât prin modalitatea organizării. omiterea de detalii etc. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. „cărŃi de telefon”. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă.). memoria este dominant mecanică. de scurtă durată. Această stare îi conduce la izolare. sau „hipermnezie de dicŃionar”. lipsită de tenacitate. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. 15 . de indiferenŃă sau falsă uitare. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. MLD). La idioŃi. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. C. introducerea de elemente străine. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. mai infidelă. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. Totuşi. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. deci. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare.

iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. audimutitatea etc. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. lexical. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Dislalia deficientului mintal. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. între 5 – 7 ani. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. 16 . Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. consecutivă unei modificări neurofiziologice. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. disgrafiei şi dislexiei.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei.). în formele foarte severe (idioŃie). Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. − disfonia. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. semantic. respectiv 89 luni. După Weber.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

agentul patogen fiind un mozaic de factori.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. aptă. oferit de specialişti (medici. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). Aceştia din urmă. Muşu (1997). psihologică. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. c) factori psihosociali. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Însă mulŃi autori (ex. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan.: J. epidemiologică. De exemplu. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. Păunescu şi I. Luând în considerare criteriile de natură medicală. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. imposibil de individualizat clinic sau genetic. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. genetici). De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. devine posibil sfatul genetic. Păunescu şi I. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. 22 . în viitor. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. b) factori ecologici. C. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici).

cu alcool.). fiind la rândul lor de trei feluri. hipotiroidismul etc. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. Klinefelter. provocând carenŃe alimentare. • icterul nuclear. sindromului Hunter etc.). 23 . cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). − anomaliile craniene familiale (microcefalia.). toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. însă rare.). − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. gripe repetate). mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului). Down etc. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. intoxicaŃii alimentare. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere. sifilis. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil).). • iradierea fătului. malnutriŃii etc. − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). sindromul Apertt).

• tentativele de avort.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină).5 kilograme). • hipoglicemiile.). este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). • condiŃiile socio-economice defavorabile. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. • hemoragiile puternice. căderi). CO. ● infecŃiile nutritive ale copilului. ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. Mediul. alcool). rubeola etc. • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. agresiv sau indiferent-pasiv). agresive – forceps). direct sau 24 . ● intoxicaŃiile (cu plumb. Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. ca factor al dezvoltării umane. când se produce fenomenul de hipoxie. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră).

mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. iar. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. al mediului familial. contact care.indirect. insecurizant sau alienant). prin învăŃarea unor poezioare simple. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. ostil. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. ca factor central. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. frecvent. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. O asemenea situaŃie. de regulă. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie.. pentru a fi eficient. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. prin povestirea unor istorioare accesibile. ea fiind. pe ansamblu aleatoare. pe parcursul dezvoltării sale. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). Şi chiar dacă. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. mai târziu. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. în primul rând ale mediului sociofamilial. catalizator. prin tonalitatea caldă a vocii. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. acŃiunea mediului. în acest proces. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. o întâlnim. prin hrănirea la sân.. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. În astfel de situaŃii. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. prin conversaŃie concretă. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. 25 .

În cazul în care unii copii cu deficienŃe. nu numai prin sine. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. despărŃire forŃată. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. la şcoală etc. bunicii. ea conducându-l la grădiniŃă sau. În mod obişnuit. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. Patul în care doarme copilul. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. împrejurimile acesteia. adesea. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). fraŃii şi surorile. mama revine. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. inevitabil. casa părintească. 26 . Aceasta mai ales atunci. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. educaŃia precară. Practic. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. în primele zile. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. când. indiferenŃa mamei.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. la un moment dat. un echilibru afectiv. fie din motive obiective – deces. fie din motive subiective – abandon. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. ea îngrijindu-l când este bolnav. camera sa. mai ales tatăl. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. care dinamizează. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. Cu alte cuvinte. ea reprezentând elementul activ. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. Prin prezenŃa sa directă. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză.

a. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază).). Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. social. sau imbecilitatea ). cu un IQ sub 20. În Germania. E.4. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). Putem conchide (C. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. educabili. de gradul I. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. adaptabili pe planul instrucŃiei. 27 . cu un IQ între 20 – 50. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). imbecilitate. debilitate mintală. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. cu un IQ între 50 – 70/80. Debilitatea mintală este definită diferit. Păunescu. perfectibili. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. profesional. DSM IV). 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. Muşu. după E. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. Astfel. Dupré. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. I. recuperabili pe plan şcolar.1. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia).

de asemenea. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică.. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. de calcul aritmetic. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. timizi. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. o fluenŃă verbală bună. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. fiind şterşi în comportament. Se poate întâmpla. naivitatea. Debilii mintal sunt greu de depistat. de 28 . capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. profesională şi socială diferite. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. pe ansamblu.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). întrucât pot avea un comportament docil. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. noi). de operare elementară în plan mintal. sau pot trece neobservaŃi. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. Totuşi. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. dar.

● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Strauss şi N. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul.tratamentul administrat. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. A. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. Astfel. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). (A. mijlocie. de eşecurile din primii ani din viaŃă. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. severă. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. Werner). întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. a şcolii. 29 . are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. cu caracter accentuat repetitiv. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. de atitudinea familiei.

după Simon şi G. o aparentă uşurinŃă verbală. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. Există. prostul. debilul epileptoid. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate.înnăscute. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. Debilul armonic (Th. G. anxietate. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. manierism. de auz. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. excitat. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. inconştienŃă etc. docilităŃii. adaptabilităŃii. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. lateralitate de ritm. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. în timp ce leneşul 30 . Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. fiind posibilă educarea. sugestibilitate. deficit vizual. pasivităŃii. fiecare formă având anumite trăsături specifice. instabilitate a dispoziŃiei. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. agitaŃie. la care E. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. de exemplu. randament şcolar mediocru. Vermeylen. labilitate. dar un nivel intelectual superior primilor. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. Alături de aceste forme de debilitate mintală. emotiv şi hipermotor. apaticul. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. Simon. Astfel..O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. Astfel. A. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. conceptual şi comportamental. pervertit sau pervers. incoerenŃă. agresivitate.

el este în stare de unele calcule elementare. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. foc. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. acesta va fi instituŃionalizat. 31 . auditive. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. lipsă de dinamism. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. rutiniere. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. dificultăŃi stradale). de fapt. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. sau motrice etc. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. Din punctul de vedere al capacităŃii. b. De asemenea. de idiot. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. este instruibil până la un punct. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. Imbecilitatea. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). în mare măsură. Imbecilul. stare mintală deficitară ireversibilă.

capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). recuperabili din punct de vedere profesional şi social. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. E. excitabili. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. c. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. educaŃie. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat.Sintetic. educabili şi perfectibili.A. senzorio-motrice şi instinctive. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). indiferenŃilor şi a doua. S. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. În funcŃie de afectivitate. somnolenŃilor. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. După gradul de deficit. previzibilă din copilărie. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. iar E. fără agresivitate manifestată. După comportament. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. agitat. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. vorbind fără întrerupere. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). mai dramatică de deficienŃă mintală. apaticilor. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. clasificate în funcŃie de diferite criterii. A. adaptabili la procesul de instrucŃie. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă.M. incapabil de a sta locului. cu un anumit grad de relativitate însă. inhibaŃilor. agresivi. inofensiv. mijlociu şi superior. 32 .F. formată din cei dezinhibaŃi. Contemporan. neliniştiŃi.

idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. fie de natură sexuală – ex. frecvente anomalii dentare. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. masturbaŃie). un „facies” aparte – frunte îngustă. fiind fixată la nivelul automatismelor. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. idiotul la care limbajul lipseşte total. al activităŃii rudimentare. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. În general. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. J. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. fără posibilităŃi de comunicare. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. După criteriul limbajului (E. Voisin. bulimie. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. idioŃia cu hidrocefalie. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. Kohler. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. urechi malformate. al comportamentelor instinctive. idioŃia mixodermatoasă. După criteriul gradului de gravitate (F. pe fondul unui IQ situat sub 20. în funcŃie de variate criterii de clasificare. acŃiunile sale sunt instinctive. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. ci idioŃi. impulsive. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. Cl. reflexe. ale limbii sau ale craniului. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. cu tulburări neurologice serioase. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. idioŃia asociată cu scleroză atrofică.

De asemenea. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. ritmice. imbecilitate şi idioŃie). el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple.limitate la o lăcomie evidentă. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. Spre deosebire de idiotul complet. În plus. În general. cu tendinŃe distructive de autorănire. cu tremurături. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. placid. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. foarte rar agitat sau turbulent. acest idiot este inert. stereotipe. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. d. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. relativ maniabil şi idiotul excitabil. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. automutilare. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. echivalentă cu idioŃia incompletă. indiferent. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. 2 ani şi jumătate la 10 ani. mâncând orice îi apare în cale. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. balansări ale trunchiului sau ale capului. anchilozări etc. cu sau fără perturbarea gustului. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. După posibilităŃile de dezvoltare. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. sugere de degete etc. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate.

solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. cu o teamă de eşec constantă. Din punct de vedere psihopatologic. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). tulburări de echilibru. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. cât şi statural.5. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. Diagnosticarea deficienŃei mintale. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. 35 . fără a fi stăpâni pe ei înşişi. Din punct de vedere somatic. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. fenomene hipoacuzice etc. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social.la 15 ani. în special a funcŃiilor cognitive. când incorecte). Labili emoŃional. 1. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). având frecvent semne de rahitism şi anemie. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi.

în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. în funcŃie de gravitate: lejeră. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial).a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). psihopatologic. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. chiar tardive. de modul de organizare a personalităŃii. traumatice etc. trei forme de deficienŃă mintală. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. de gravitatea deficienŃei. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. ritmul de dezvoltare etc. Gorgos (1991). – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. neurologic. 36 . c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. – alte stări deteriorate. După C.). în funcŃie de natura etiologică. astfel. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. carenŃe educative etc. dar adaptarea socială este deficitară. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. medie. Din acest punct de vedere. profundă. cauzată de carenŃe afective. aidoma deficientului mintal). mediu social deficitar. Se disting.. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. dar neinstruite (care supuse instruirii.

ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Ńinând cont de 37 . nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). Recuperarea se referă la restabilirea. De asemenea. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. Scopul recuperării constă. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. temporar sau definitiv. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. evoluŃie. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. epilepsia. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. are în esenŃă. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. sexul său etc. duc la întârziere mintală uşoară.6.– deficite senzoriale primare care. astfel. aşadar. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). reducând posibilităŃile de comunicare. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. o semnificaŃie echivalentă. pedagogică sau medicală. tulburări de comportament. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. 1. secundară. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. specific României. NoŃiunea pare.

Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. În acest tip de învăŃare.). ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. metodele verbale sunt esenŃiale. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. devenind un energizator pentru subiect. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. Utilă este folosirea de întăritori. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. a operării instrumentale.). Dintre formele psihoterapiei. înlăturând anxietatea. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. activând motivaŃia. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. În acest context.specificul handicapului. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. laudă etc. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. 38 . având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). cât şi negativi (admonestarea. negativismul. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. stările conflictuale. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. însuşirea unui aparat conceptual. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. sancŃionarea verbală etc. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. ea o depăşeşte pe aceasta.

care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. dacă poate comunica oral şi în scris. joc. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. ergoterapia. câştigarea unei autonomii personale. confecŃionare de obiecte etc. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). La copiii mai mari. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. foarte eficientă este ergoterapia. nealterate. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. dans.. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. practice sau a deprinderilor profesionale. pictură. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. dacă are format simŃul autocontrolului etc. fiind capabilă să exercite o profesie. arterapia. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. dansterapia. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. 39 . dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie.

ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. neproductivă. heterocronie. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. disgrafiei şi dislexiei. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. situativă. rigiditate a conduitei. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. se remarcă dificultăŃi de analiză. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. În ceea ce priveşte planul reprezentării. într-un fel sau altul. Astfel. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. deficienŃe de comunicare. dezordini intelectuale etc. rigiditate psihică. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. bazată pe clişee verbale. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. Din punctul de vedere al afectivităŃii. heterodezvoltare intelectuală. acesta nu este modificat în mod evident. heterogenitate. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. aproape totală. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. cât prin modalitatea organizării. de existenŃa handicapului mintal. în planul senzorial-perceptiv. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. grave). Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. a limbajului interior. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . mergând până la absenŃa ei.

auditive. de gradul I. I. Putem spune. Muşu (1997). capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. factori psihosociali. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. educabili. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. În ce priveşte tipologia handicapului mintal. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. Muşu. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. Păunescu şi I. recuperabili pe plan şcolar. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Păunescu. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). adaptabili pe planul instrucŃiei.crescută.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. 1997). Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. factori ecologici. trebuinŃele momentane. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. sau motrice etc. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. de puerilism şi infantilism afectiv. imprecizia lor dublată de sincinezii. perfectibili. social.). stare mintală deficitară ireversibilă. Coeficientul 41 . controlul limitat al acestora. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. profesional. aşadar. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). Imbecilitatea. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. genetici). viteza diminuată a mişcărilor. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată.

Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. 2 ani şi jumătate la 10 ani. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. astfel. în funcŃie de natura etiologică. Se urmăreşte. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. în special a funcŃiilor cognitive. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. senzorio-motrice şi instinctive. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. de modul de organizare a personalităŃii). pe fondul unui IQ situat sub 20. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). în raport cu fenomenologia psihopatologică etc.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. pedagogică sau medicală. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. de gravitatea deficienŃei. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 .

Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. c. câştigarea unei autonomii personale. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. arterapia.) = raportul dintre vârsta mintală (v. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. dansterapia. văz. m. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. Conceptul îi aparŃine lui W. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate.Q. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. fiind capabilă să exercite o profesie. tact).). formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). adesea inconştient. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. . 43 . ergoterapia. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. dacă are format simŃul autocontrolului etc. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. sub diferite forme: ludoterapia. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. Este un proces psihologic. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. dacă poate comunica oral şi în scris.sunt realizate prin: învăŃare. Dintre formele psihoterapiei. c.engl. X 100. m / v. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. nealterate. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. cronologică (v.

Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). social. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. faze pre şi post-critice epileptice.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. afective. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. lentoare patologică în gândire etc. sau motrice etc. auditive. perfectibili. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. pe fondul unui IQ situat sub 20. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. 44 . fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. profesional. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. instabilitate psihomotorie. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. aşadar. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. 2 ani şi jumătate la 10 ani. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. educabili. senzorio-motrice şi instinctive.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. adaptabili pe planul instrucŃiei. Scopul recuperării constă. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate.

ochi oblici. .trăsături groteşti.malformaŃii cardiace. . . TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal.cap cu occiput plat. 4.ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. . EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor . Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . CaracterizaŃi limbajul imbecilului. . 3. . ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. cu degetul mic curbat.lipsa pigmentului (păr extrem de blond. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . 2.abdomen proeminent.mâini scurte.gură şi dinŃi mici. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.

InfecŃii ale mamei. . Tratat de psihiatrie – Oxford. CIUMĂGEANU D. . LAROUSSE. Ed. 1994. 1980.. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 6. ENĂCHESCU C. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.. CARACTERISTICI . Medicală. Bucureşti. 7. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal.Univers Enciclopedic. LUNGU NICOLAE S. 5. Ed. Ed. 3. Bucureşti. Bucureşti... Ed.creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P.. 1978. 4.creştere deficitară.Medicală. LUNGU NICOLAE S.. 46 1. 9. MAYOU R.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.Anomalii de dezvoltare ereditare. Sibiu. TAFLAN A. Agresivitatea şi condiŃia umană. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Terapie educaŃională integrată. Ed. Geneva Initiative Publishers. Facla. 1994. Bucureşti. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Bucureşti. . PĂUNESCU C.Iradiere în timpul sarcinii. GORGOS C. Timişoara. . ProHumanitate. . 1998. GELDER M. Copilul deficient mintal. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. 2. 1979. GATH D. MUŞU I.Meningită . Albatros..SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . 10. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. DicŃionar de psihologie. ed. 1992. Ed. a II-a. 1994.piele buhăită. 1988. Ed. 1997. NEVEANU POPESCU P.apatie.... 8. Tehnică... . Ed.

DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Ed. 22.. Ed. I... DAUNT P. Copilul deficient... Probleme de defectologie. 1976.).11. UniversităŃii Bucureşti. 28. UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1990. Cunoaşterea şi educarea lui. 1997. 1996. Ed. 13. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Limbaj şi intelect.. Bucureşti. Medicală. VERZA E. VERZA E... MUŞU I. MUŞU I. Bucureşti. VERZA E. STRĂCHINARU I. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. 16. ProHumanitate. 27. 1977. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. 1976.. Bucureşti. Ed. 25. (coord. 1979.. 1990. I. vol.. Sibiu. Bucureşti. 1967. PĂUNESCU C. Psihopedagogie specială. Didactică şi Pedagogică. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. Bucureşti. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal.. 1987. 12. Ed. 1998. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti.. PĂUNESCU C.. Bucureşti. 47 . Bucureşti.. Handicap de intelect. ProHumanitate. 1983. şcoli normale. PĂUNESCU C. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1988. Didactică şi Pedagogică. vol. PĂUNESCU C. Ed. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Ed.. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. Iaşi.. vol. WEIHS TH. VERZA E. 1998. Bucureşti. Ed. manual pentru clasa a XIII-a. Să-i ajutăm. 1973. ZAZZO R. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 18. STOICIU M. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. Babel. 1992. 29. Humanitas. Ed. Didactică şi Pedagogică. 14. Ed. Psihopedagogie specială. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. ŞCHIOPU U. 15. Sibiu. Meridiane. 1994. Ed. 2000. iubindu-i.. Ed. 20. Bucureşti. RADU GHE. RADU GHE. Ed. ROŞCA M. 19. 17. DebilităŃile mintale. Ed.. 21. SIMA I. 23. VRĂŞMAŞ T.8 . PĂUNESCU C.. Ed. PĂUNESCU C. MUŞU I. Ed. 1997... Psihologia deficienŃilor mintal. 26. E.. DicŃionar de psihologie. Trinitas. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 24.

1.1. cifre. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici.2. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. în primul rând. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). verificate statistic. Handicap vizual înseamnă. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. aşadar. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. semne sau imagini de mărime descrescândă. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. la care numărătorul (d) este egal cu 48 . Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. separat pentru fiecare ochi. aşadar. Handicapul vizual apare. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. mai precis. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2.

deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 . un handicap major sau total de vedere. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta.02 0.005-0. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă.05 0. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. pe de altă parte.distanŃa examinării (5 m. presupunând lipsa completă a văzului. Cecitatea (orbirea) reprezintă.2 0-0. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel.005 0. pe de o parte.).05-0. De asemenea. aşadar. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. se consideră echivalenta cecităŃii.02-0. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.5 0. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. Astfel. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale.

defecte survenite (în copilăria timpurie. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. la vârsta anteşcolară. nistagmusul etc. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. 2. ca de exemplu. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. cât şi cele mai recente. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor.binocular la mai puŃin de 20°. care diminuează capacitatea vizuală. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. remarcând importanŃa 50 . şcolară) şi defecte tardive. eficienŃa vizuală. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. preşcolară. strabismul. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. care poate fi determinată cantitativ. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. atât studiile mai vechi. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. care este educabilă şi perfecŃionabilă. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. deosebim defecte congenitale. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. De fapt.

persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. P. mai mult sau mai puŃin concordante.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. Astfel. h) orbi totali. 51 . d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . la vizualizare. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. T. Astfel. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. regresivă). în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. de asemenea. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. reprezentările vizuale se sting treptat. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. Henri. progresivă. Heller deosebeşte. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali.

ci deductiv. 5-7 ani şi peste 7 ani. A.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. fără să recurgă la funcŃia optică. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. care citesc însă pur tactil. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. H. I. în copilăria mică (3-6 ani). B. Janda grupează copiii. Steiberg. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. deseori empiric. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. 3-5 ani. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). în următoarele categorii: orbii congenitali. orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. în funcŃie de momentul instalării defectului. Astfel. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. După cum s-a arătat. o a doua categorie de orbi tardivi. Kovalenco. H. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. Kovalenco şi N. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). 52 . o categorie de ambliopi gravi. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă.

de transmisie. însă subiectul vrea /crede că vede. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. mintale. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. dacă este singular sau se combină. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . 4. precum şi viteza evoluŃiei lui. cu alte defecte extraoculare (de auz. progresiv sau eventual regresiv. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. 3. Astfel. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. fără a o putea salva). din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. aşa cum se întâmplă frecvent. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. reversibil).În cazul cecităŃii isterice. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. ale limbajului). motrice. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic.

sau în şcoli deosebite. Astfel. În fiecare caz dat.selecŃie. 2. 5. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. al motricităŃii. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. şi oferă tabloul imbecilităŃii. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. 2. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. de la o regiune geografică a lumii la alta. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. de exemplu. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. tardiv sau numai la bătrâneŃe). după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. al deprinderilor elementare etc. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. Se ştie. în clase speciale. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic.

2. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. După cum s-a arătat. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei.1. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. eradicate în unele zone ale lumii. 2.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. umoare apoasă. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. bolile infecŃioase. 55 . gliomul retinian). Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale.1. trahomul şi alte boli de ochi.2. glaucomul). În acelaşi timp. Într-o viziune structural-funcŃională. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. Asia). retinei etc). anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală.2. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee.1. cristalin şi corpul vitros. cristalinului. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual.

menite să readucă imaginea înapoi pe retină. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). Subiectul. ci înaintea lui. aşadar. cu atât imaginea este mai difuză. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. obiectele apropiate sunt corect percepute. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. 56 . Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. fiind neclară. În schimb. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. numite în general ametropii. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a.

ci în două sau mai multe focare. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. care duce la focalizarea imaginii optice. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. pierderea luciului corneean. cât şi la distanŃă. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. această anomalie este ereditară. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. vederea fiind scăzută atât la apropiere. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. sifilis. De asemenea. nu într-un singur focar retinian. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. estompată. durere etc. 57 . stări patologice generale. De obicei. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. b. subnutriŃie etc. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). lăcrimare. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. modificări de formă ale corneei. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. herpes. vascularizaŃie.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani.

în leucomul total cecitatea fiind completă. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii.1. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . 2. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan.2. prin ochelari cu lentile convergente (+). • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. Ea poate fi compensată.2. care produce miopie şi astigmatism.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). care pot ajunge la 16-18 dioptrii. Poate fi parŃial sau total. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. iar dintre cele dobândite. sub aspectul refracŃiei. În general.

cel mai adesea produse de boli infecŃioase. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. care au drept efect scăderea vederii centrale. paralizie. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. în papilă.3. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie.1. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. De aici porneşte nervul optic. dar. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). în majoritatea cazurilor. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. 2. de afecŃiunile care lezează nervul optic.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. în timp. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie.2. după o scădere treptată. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. ce avansează de la periferie spre centru. în cazul deficienŃelor vizuale. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. duc la cecitate. între care se poate infiltra lichid intraocular. idioŃie. 59 . vasculară sau traumatică.

neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională.1. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. efectul fiind o percepere confuză. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. care inervează aceşti muşchi.4. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. dar poate fi şi traumatică. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. 60 . Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. printr-un proces de inhibiŃie.e) hemianopsiile. În toate aceste cazuri. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare.2. adică pierde capacitatea de a vedea. Am menŃionat mai sus anizometropia. 2. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. II.

Este vorba despre o tulburare de percepŃie. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. sindrom descris de J. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. care sunt fie pendulare. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. în care este afectat reflexul de fixaŃie. uneori şi la false percepŃii. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate.1. fie ritmice. culorilor. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. sentimente de culpabilitate ale individului etc. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. Psihastenia. frustrare. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. Charcot de peste un veac. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. 61 . M. Amintim aici şi nistagmusul. greşeli de identificare. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale.5. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare.2. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. persoanelor. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. gelozie. a imaginilor. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. 2. isteria.

anomaliile ligamentelor lor etc. ascunde un risc mare pentru făt. pupile aşezate excentric. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică.2.1. lipsa cristalinului sau a irisului. microftalmia. mai ales în etapele ei timpurii. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. atrofie optică. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. ale coroidei. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. rubeola. Albinismul este ereditar. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. atrofii optice ale retinei.2. iridociclită etc. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia.2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului.2. Sifilisul. keratită. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari.2. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. 62 .2. distrofia corneei. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi.2. de asemenea. 2. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară.2. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. rolul lor negativ. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. Astfel. anomalia poziŃiei globilor oculari. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. care pentru mamă nu este dăunătoare. Unele tumori maligne. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil.

Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). rujeola.2. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. care explică afecŃiunile corneei. tusea convulsiva. bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. congestia conjunctivelor. variola. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. 63 .2. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. leziunile retinei. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate. scarlatina. De asemenea. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. inflamaŃii ale irisului. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. congestia conjuctivelor oculare.3.3. În general. cataracta diabetică irita diabetică. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice. herpesul etc. keratite. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. 2.4.2. 2.). Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor.2. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii.2.2. în special în primii 3 ani de viaŃă. cataracte. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare.

permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. lichide fierbinŃi. creionul chimic). ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). amoniacul. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. lezează uneori irisul şi cristalinul. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii.3. În zilele următoare contuziei. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. raze ultraviolete). dar fără o perforare a acestuia. soda caustică.într-o oarecare măsură. chiar dacă durerea sa potolit. provocând de obicei o infecŃie. iar corneea se opacifiază din primele minute. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. 64 . apa oxigenată. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. produc hemoragii în vitros etc. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. 2.1. de formare a atitudinilor de igienizare. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. corectiv-recuperative. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic.3.

văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. îndeosebi. Aceste calităŃi noi. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. care permit. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. Cu toată diversitatea lor. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. proprii vederii (lumina. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. în contactul direct cu obiectul. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. dominantă. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. şi anume nota de vizualitate. în condiŃiile existenŃei vederii. În procesul integrării şi sistematizării lor. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. mai ales dacă ele nu sunt provocate. în relaŃiile sociale şi de muncă. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. dar desprinzându-se de obiect. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. culorile şi spaŃiul tridimensional. 65 . nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. se dezvoltă. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. al reprezentărilor parŃiale. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. Desigur. la omul cu vedere.

putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. totuşi. 2. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic.3. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. În activitatea psihică a nevăzătorului. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. Encefalograma reflectă. Omul valid. 66 . encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. compensaŃia intersistemică. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători.2. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. aşadar. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. prin natura sa psihologică. prin contactul direct cu ele. cum greşit se crede. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. în ontogeneză. dar nu exclusiv. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale.Cu toate acestea. Această activitate compensatorie nu este dată. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică.

dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. la nivel bulbar. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. reducând mobilitatea. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. În căutarea acestor fenomene. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. S-a constatat că. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. În condiŃiile cecităŃii. teama de necunoscut inhibând mişcările. aşa numita şa turcească. nou. prin accelerarea respiraŃiei). Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. După cum vedem. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare.În activitatea copilului. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. Hussen arăta că. A. printre altele. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. în medie. R. Binet la începutul secolului XX. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. şaua turcească are. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar.

care se instalează la nivelul unui organ. fenomen cu atât mai evident. După cum arătau A. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. rezultatele fiind contradictorii. 68 . cu reliefări musculare slab dezvoltate. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. cifotic sau rotund. fiind modificări de natură extraoptică. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. sistem sau aparat. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. 2. Problema rămâne controversată. • spate plan. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. totodată. motricităŃii deficienŃilor vizual. • torace îngust. În momentul şcolarizării. W. Ńinutei corpului. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. Defectele vizuale. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. considerate ca defecte primare. De-a lungul secolului trecut.media normală. denumite secundare. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”.3.3. Motet. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. ci poate influenŃa. Ionescu şi D.

• mersul este rigid. lordoze. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. iar capul îndreptat înainte. picioarele se ridică exagerat. trunchiul rămâne aproape nemişcat. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. 69 . trunchiului şi al membrelor. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. cifoze. ezitant. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. apăsări cu degetul pe globul ocular. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. lipsită de amplitudine. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. încă din copilăria timpurie. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. şovăitoare. RespiraŃia este superficială. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. ci atârnă în jos. la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. nesigur. braŃele nu se mişcă simetric în mers. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. La copiii total lipsiŃi de vedere. fiind limitate la strictul necesar. • mişcările sunt reŃinute. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. ticurile sau manifestările motrice negative. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor.

Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. de la un individ la altul. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. jocuri şi exerciŃii fizice. lipsa unei îndrumări competente şi totale. însă. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. • învârtirea pe loc. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. AbsenŃa vederii este. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor.• legănatul braŃelor. MentalităŃile greşite. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. picioarelor sau al trunchiului. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. pentru o creştere sănătoasă. cu cât acestea reprezintă. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. • săritul pe loc. 70 . • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. • lovirea genunchilor. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. • frecatul mâinilor. poate. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. am putea spune. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi.

a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. dar nu de netrecut. mai puŃine şi. în multe cazuri. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. a percepŃiei spaŃiale. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. mai defectuoase. DificultăŃi mari.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. Utilizarea reprezentărilor existente. ci doar formarea unor imagini incomplete. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. Trebuie să remarcăm însă că. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. în perioada preşcolară şi şcolară. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. Toate acestea reprezintă. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. în acelaşi timp. Astfel. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. sărace. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns.

profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia.mare. La nevăzători. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. chiar dacă. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. mai ales la copiii până în 14-16 ani. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. MenŃionăm că. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. sau între profesor şi elev. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători.

Rolul analizatorului vizual constă. cât şi la regrese în activitate. care. afectivitate. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). nu numai în ceea ce priveşte mişcările. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. 2. nevoi. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. între altele. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. impulsuri”. în orientarea spaŃială. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă.3. şi în aceea că el furnizează informaŃii. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. Depistarea şi educarea. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. În condiŃiile lipsei vederii.bune. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. în general în viaŃa şi activitatea lui. 73 .4.

Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. slabe. − registrul experienŃei motrice individuale. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. − tipul de personalitate. pe observaŃii. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. Zimin. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. − volumul şi calitatea reprezentărilor. De asemenea. dar mai ales de la relatările părinŃilor. În literatura sovietică de specialitate. Mescereakov. Numeroşi cercetători (ZemŃova. 74 . a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. resturi de vedere foarte slabe. medii şi bune). Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. în special. Studiile existente se referă. − temperamentul. mai ales.

− atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. rezultat al reacŃiilor instinctuale). Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. Dacă la naştere.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. atât copilul valid. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. apariŃia intenŃionalităŃii. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. scăpare). în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. copilul va 75 . acest lucru se face destul de târziu. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. După primele 3-4 luni de viaŃă. Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. cât şi cel fără vedere. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. La copilul nevăzător. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. Şirul de reacŃii circulare (primare. aruncare. activitatea mâinii.

lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. mai greu la copilul nevăzător. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. defectuoase. se pare că nu există diferenŃe semnificative. uneori. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi.pipăi. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. sau nu. desprinderea de acestea făcându-se. chiar in jurul vârstei de 10 luni. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. comparativ cu copilul văzător. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. Gânguritul. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. în general. În această perioadă. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. în multe cazuri. treptat. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. Se pare că patrupedia. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. Acesta. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. va mirosi obiectele din jurul său şi. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. şi acela nevăzător. În perioada preşcolară. chiar mai târziu. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. Şi pentru nevăzători. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. va lovi. dar mai ales în perioada preşcolară. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. În această privinŃă. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. adesea apar 76 . la copilul nevăzător.

acesta având şi fraŃi mai mici. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. În activitatea de orientare. uneori dure. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. la intrarea în şcoală. integrată într-o imagine globală. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. din ce în ce mai bine şi mai mult. proprioceptive şi exteroceptive”. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. dar o va face şi singur. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. se va deplasa mai mult însoŃit. dezordonate. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. cu nivelul de reprezentări etc. organizată. fără valoare adaptativă. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. Copilul nevăzător. are un nivel motor mai scăzut. Acest copil va fi antrenat în mişcare. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. CorecŃiile.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice.

va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. Piaget. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. 1980). Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. la elevii nevăzători. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. Pe parcursul şcolarizării. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. lucru manual). altfel am avea o simplă mişcare. mai mult decât la cei văzători. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. ci numai structura sa. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. de exemplu.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. 78 . propuse de J. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J.). precizia. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. rapiditatea forŃei. sistem focal – Van Galen. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. În perioada şcolară. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor.

Programele şi schemele motorii. alături de alte variabile psihice (cognitive. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. automatismul şi modul de control. În privinŃa modului de control.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. stabilitatea programelor motorii. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. psihomotorii. J. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). ceea ce implică o oarecare durată. cel puŃin în primele faze de învăŃare. cât şi în controlul gestului. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. J. 79 . Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. după ce s-a automatizat. extrema organizare a conduitei motorii. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. A. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. părinŃi. La nevăzători. Se impune motivarea elevului. afective şi perceptive). A. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. profesor de educaŃie fizică. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. pentru a mări încrederea în sine a elevului.

disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. În România. 4. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. realizată printr-o antrenare progresivă. făcând ca anumite 80 . relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. prin sporirea atenŃiei vizuale. al imaginaŃiei etc. a memoriei vizuale. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. totodată. 2. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. în primul rând. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. gradată. Ei sunt. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. în posibilitatea de a învăŃa. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. a rolului gândirii. asupra ocrotirii vederii restante. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. care nu este modificat sub aspect organic.

îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. dar nu trebuie să se ajungă la excese. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. lipsa diferenŃierilor vizuale. Lipsa unei experienŃe vizuale. Deci. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. ci ar scădea. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. utilizarea acestor posibilităŃi este. în parte. examinări care vor depista eventualele deteriorări. capacitatea mică a interpretărilor. dimpotrivă. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. prima grijă a profesorului”. graba şi neatenŃia. dar şi supraprotecŃia vizuală. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. descoperiri făcute prin forŃe proprii. 81 . din contră. de aceea. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. Utilizarea vederii este benefică. J. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. aceste piedici. să se prevină suprasolicitarea. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. lipsa deprinderilor de investigare. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală.

în condiŃiile vederii normale. mărimilor. aşadar. ritm biologic. Handicapul vizual apare. de a percepe mediul ambiant. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. deci. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . educaŃia trebuie făcută individual. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. în aprecierea distanŃelor. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. număr de paşi. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). Handicap vizual înseamnă. vibraŃii. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. Procesul se continuă şi în şcoală. în vederea integrării lor sociale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. aşadar. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. perfecŃionându-şi treptat vederea. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. baston etc. tact. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Copilul învaŃă treptat să vadă. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor.).

analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. traumatismele oculare etc. presupunând lipsa completă a văzului). momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. însă subiectul vrea/crede că vede. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. În cazul cecităŃii isterice. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. defecte survenite în copilăria timpurie. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. tardiv sau numai la bătrâneŃe). o dezvoltare fizică întârziată (W. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). preşcolară. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie.handicap major sau total de vedere. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. 83 . din punct de vedere fiziologic şi anatomic. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. de la o regiune geografică a lumii la alta. şcolară şi defecte tardive). Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. la vârsta anteşcolară. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. fără a o putea salva). Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei.

ticurile sau manifestările motrice negative. 84 . Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. cifre. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). respiraŃia fiind superficială. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. în primul rând. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. asupra ocrotirii vederii restante. aşadar. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. semne sau imagini de mărime descrescândă. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. educaŃia trebuie făcută individual. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. Handicap vizual înseamnă.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. verificate statistic. lipsită de amplitudine. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). Deci. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare.

Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. analizatorul vizual este evident afectat.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal).5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.005 0. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex.02-0.).2 Procente % 0-0. fără a o putea salva). însă subiectul vrea /crede că vede. separat pentru fiecare ochi. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.05 0. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând.5 0. caz în care.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică.05-0. presupunând lipsa completă a văzului. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.005-0. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D. când. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.02 0. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m.

drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. fiind neclară. ci înaintea lui. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. când. L. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. A. Luria. Acesta are. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. W. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. în imaginea unitară a obiectului respectiv. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. A. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. ale organizării oculomotricităŃii. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . neeconomice. În urma unor cercetări (S. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. • Miopia = un exces de refracŃie. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. extrem de numeroase. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. R. aşadar. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. în sine. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. boli psihice. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). Tasiak.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital.

5. Ed. 1965. Teoria şi practica compensaŃiei. Iaşi. Psihopedagogie specială. 8. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative.. STRĂCHINARU I. 1983.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. vol. 10. Ed.. Ed. Didactică şi Pedagogică. MUŞU I. DicŃionar de psihologie. PREDA V. DicŃionar de psihologie. 1981. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed.. Cunoaşterea şi educarea lui. ROZOREA A.. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.. Ed. 1998.. J. 4. Bucureşti. I. ambliopi. Bucureşti.. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea.. Didactică şi Pedagogică. 1988. orbi-surdomuŃi. 12. Ed. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 11. Ed. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Sunt studii (R. Bucureşti. 1997. 1978. ŞCHIOPU U. Terapie educaŃională integrată. ProHumanitate. Defectologia. vol. PĂUNESCU C. 87 1. Albatros. 3. Bucureşti. îndeosebi faŃa acestora. 1998. Analele UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. 1998. LAROUSSE. 2. TAFLAN A. Nevăzători. Babel. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale.. Educarea copiilor cu vedere slabă.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. DAMASCHIN D. Osaka. Ed. Copilul deficient. Ed. 9. Univers Enciclopedic. I. 1994. Ambliopi. Sibiu. Bucureşti. 3.. Trinitas. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. 7.. ProHumanitate. 2. cu obiecte etc.R. 1997. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. SIMA I. 1973. . Bucureşti. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. ŞTEFAN M. Ed. 6. NEVEANU POPESCU P. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

Să-i ajutăm. MUŞU I. Bucureşti. 88 . 1988.8. 14. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. UniversităŃii Bucureşti. (coord. Psihopedagogie specială.. 1990. . 17. Ed. 1992. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 15. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. iubindu-i. Humanitas. VERZA E. 1998.). UniversităŃii Bucureşti. 1987.13. Meridiane. Bucureşti. DAUNT P.. Probleme de defectologie. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. Ed. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor... vol. WEIHS TH... VERZA E. şcoli normale. VRĂŞMAŞ T. Ed. 1996. 18.. VERZA E. Ed. 16. manual pentru clasa a XIII-a.

în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). Putem spune că. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. Când se naşte. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. chiar regresii în plan 89 . DEFICIENłA DE AUZ 3.1.3. Prin instalarea unui deficit auditiv. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general.

verbal (din punct de vedere al vocabularului. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. Vocabularul. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. într-o măsură mai mare sau mai mică. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. fiind în stare să execute comenzi simple. unul din zece oameni suferă. întrebări şi sentimente. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. aparent recunoscând vocile familiare. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. de tulburări ale auzului. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. de mediul în care trăieşte acesta. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Din punct de vedere statistic. 90 . Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. de particularităŃile psihice ale individului. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. Experimentează auzul producând sunete. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Fătul este apt să audă sunete din exterior. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. de atitudinea celor din jur etc. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive.

atât în planul şcolarizării. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Hipoacuzia poate avea. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv.90 dB ). Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv.2. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. Cu cât pierderea de auz este mai mare. 3.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). 91 . De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. al exercitării profesiei. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). la rândul ei. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a.

De aceea. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. dă volumul foarte mare.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. Atunci când nu există program de screening. • Nu poate localiza sursa sonoră. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. prin programul de screening al auzului. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. 92 . este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică).

acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. perinatale şi postnatale. d. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. 93 . cât şi ale celei de percepŃie. b. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). a saculei. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). łinând cont de cele spuse anterior. tulburări ale metabolismului. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. c. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. e. de atrofierea nervului cohlear. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. După etiologia anatomo-fiziologică. defecŃiuni ale timpanului. a ganglionilor şi a organului Corti). obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral).

Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. muzică ascultată tare la căşti etc. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. o combinaŃie a celor două. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. 94 . lovituri la nivelul urechii. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. rujeolă. fie că este total (surditate). accidente. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. De aceea. anoxie sau asfixie albastră etc. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. Într-adevăr.). idiopatice (cu origine necunoscută).cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. conduct auditiv extern. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. stări distrofice. hemoragii. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. de fapt. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. de exemplu.afecŃiuni endocrine. ureche medie). În mod obişnuit. b. patologice (ca rezultat al unor boli). blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. alcool).. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). traumatisme fizice etc. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). Aceste cauze pot fi ereditare. c. ceea ce este. hemoragii. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. în funcŃie de locul afecŃiunii.

medicamentele. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. 95 . Pe deasupra.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. În orice caz. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. drogurile. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). poate apărea o fisură a timpanului. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. o altă formă de otită. poate să nu fie dureroasă. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. O infecŃie cronică. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. O astfel de infecŃie. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita.

oreionul. artificii şi pistoale). Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. dar şi ştiinŃifice.3. rude. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. printr-o serie de mijloace empirice. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. dar din alte cauze). DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. a exersării cogniŃiei. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). InfecŃiile. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. cum sunt testul lui Weber. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. folosind ca instrument de lucru diapazonul. educatori care se manifestă prin tresărire. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari.Trauma acustică. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. 3. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani.

diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. chiar şi cei nou-născuŃi. Aceste aspecte au la bază în primul rând. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. Pentru aceasta. dar fără a neglija alte caracteristici. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. diapazonul se apropie de meantul auditiv. cât şi a celei aeriene.medii. în cazul când sunetul nu este perceput. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. cât şi prin aer. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. Dacă. potenŃialul psihic. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. Copiii de orice vârstă. Astfel. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. pot face teste de auz. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. Când surditatea este localizată la urechea medie. iar dacă auzul este normal. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Testele de auz nu vor 97 . sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. sunetul este auzit în urechea normală. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

Comunicarea verbală – orală. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. de multe ori. a frazelor de pe buzele interlocutorului. 103 . 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. 2. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). 2) însuşirea noŃiunilor concrete. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. 3. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. Pufan. adică citirea cuvintelor. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. După C.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. apoi o oră întreagă etc. cu indicarea lor. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. prima dată doar o jumătate de oră. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni.

• Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. tehnician dentar. tâmplar etc. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. constituŃie slabă. matriŃer. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. să cânte şi să vorbească copilului său. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă.4. eficienŃa lor se vede doar în practică. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. instalator. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. • În Ńara noastră. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). fără prejudecăŃi. nivelul inteligenŃei copilului. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. 5. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. irascibilitate. frezor. de particularităŃile personalităŃii deficientului. croitor. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. De fapt.

• să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. Ridicând foarte mult vocea. • să vorbească cu voce clară şi puternică. • să se uite la copil atunci când i se adresează. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. nu strigată. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. gestica. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. limbajul semnelor. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. Buzele. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. Aşadar. 105 . În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. cuvinte şi propoziŃii.

Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. de un tratament special. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. Atunci când este posibil. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. cât şi în particular. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. logoped. mai ales că acest efort poate fi frustrant. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . profesor etc. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. Suportul profesorilor. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. atât dintr-o şcoală normală. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. este deosebit de important. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. De asemenea. dedicare şi hotărâre.

Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. De aceea. Pe scurt. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. optimizând perceperea sunetelor. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. 107 . BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă.

Datorită evoluŃiei tehnologiei. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. Protezarea unei urechi. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. dar. Aparatul auditiv. În plus. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. contrar părerilor preconcepute. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. Dezvoltarea fizică. Odată realizată protezarea. Protezarea ambelor urechi. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. numită protezare bilaterală. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. De altfel. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. În 108 . îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. Dacă hipoacuzia este bilaterală. în mare.

sunetele slabe vor fi audibile. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. Astfel. Aceste reglaje. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. Proteza este un aparat electronic şi. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. volumul adaptându-se automat mediului sonor. dacă protezarea este reglată corespunzător. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). circuit. iar cele puternice vor fi confortabile. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. Odată amplificat. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. culoare etc. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. Protezele auditive pot fi programabile. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. În primul rând. Bateriile. deci. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. În al doilea rând. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. de obicei.cazul aparatelor neliniare. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. copilul este în creştere. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni.

Pentru majoritatea copiilor. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. În cazul protezelor digitale. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. vor aparate drăguŃe sau interesante. disponibil de foarte mulŃi ani. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. apărut de curând. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Folosind un semnal digital. În plus. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. defectându-l. şi circuitul digital.ureche. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. se 110 . deoarece. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. Deci. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. sunt protejate mai bine. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). oferind o calitate deosebită a sunetelor. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. fiind plasate departe de conduct. reglajul este foarte ajustabil. Aparatele retroauriculare. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. De altfel. în cazul în care acesta este intraauricular. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive.

În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita.). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. hemoragii. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). trauma acustică. stări distrofice. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. traumatisme fizice etc. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). lovituri la nivelul urechii. muzică ascultată tare la căşti etc. infecŃii de diferite tipuri (pojarul.. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. rujeolă. Hipoacuzia poate avea. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . hemoragii.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice.. oreionul. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. tulburări ale metabolismului. afecŃiuni endocrine. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). meningita sau tusea convulsivă). După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. accidente. Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). Putem spune că. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. anoxie sau asfixie albastră etc. infecŃiile urechii medii (otită medie). chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). ingerarea de substanŃe toxice (de ex. la rândul ei. alcool).

litere şi stări de spirit. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. de cunoştinŃe. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. labiolectură şi. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. într-o oarecare măsură. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. folosind ca instrument de lucru diapazonul. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. în funcŃie de structura clasei de elevi. Pentru realizarea acestor deziderate. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. de cultură. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. pe dactileme. totodată. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Spre deosebire 112 .fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. cum sunt testul lui Weber. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal.

atât în planul şcolarizării. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. aşadar. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. al exercitării profesiei. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. BineînŃeles. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. 113 . Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. Există. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. la fel ca şi cea de vedere. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. din diferite cauze. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. pe demutizare. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). a cărui recuperare se bazează. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB.de copilul surd. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi).

cu geneza simbolului la copil. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. a frazelor de pe buzele interlocutorului. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral).• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. însuşirea celorlalte noŃiuni. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. constând în citirea cuvintelor. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. litere şi stări de spirit. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). odată cu parcurgerea procesului demutizării. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală.

achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. imaginea mintală şi evocarea verbală. cu demutizare avansată. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. de obicei. Desigur. folosit efectiv în comunicare. Mai târziu. imaginea grafică. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. jocul simbolic. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. opinii. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. Ori. Acest limbaj. gânduri.spontan. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale.

EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. Sibiu. Academiei. ProHumanitate. Bucureşti. 6. IONESCU G.. cu ambele forme de limbaj.. Analele UniversităŃii Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. Limbajul mimico-gestual. 8. Ed. 1978. DAMASCHIN D. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. MAYOU R. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. Ed.. 1965.. 3. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. Sibiu. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată.) şi mai redusă în altele. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. Terapie educaŃională integrată. în raport cu limba sonoră. gestul însă este strâns legat de concret. Bucureşti. ProHumanitate. 1992. 1997. Medicală. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. Ed. Bucureşti. Ed. Metodologia procesului demutizării.. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. a II-a. 2. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. CARAMAN. Ed. 4. DRĂGUłOIU I.. MUŞU I. GELDER M. Albatros. Didactică şi Pedagogică. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. MĂESCU L.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Bucureşti.. 7. ed. 5. Totuşi. 116 . 3. NEVEANU POPESCU P. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie... 1988.. GORGOS C. 1985. 1983. DicŃionar de psihologie. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. 1994. GATH D. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. Psilhologie clinică. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed. Ed. Geneva Initiative Publishers. TAFLAN A. În ansamblu.

1994. iubindu-i. şcoli normale... 13. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. STRĂCHINARU I.. VERZA E. Ed. 117 . 19. (coord. Didactică şi Pedagogică. I şi II. 1973. Ed. 1973. 1998. 1988. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Ed. STĂNICĂ I... Bucureşti. vol. Bucureşti. 12.. Didactică şi Pedagogică. Psihopedagogie specială. Ed. 1987. Didactică şi Pedagogică. 1965. vol. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. VERZA E.. Labiolectura. 20.. UniversităŃii Bucureşti. DicŃionar de psihologie. Ed. manual pentru clasa a XIII-a.8.. Probleme de defectologie.. vol.. vol. 10. 21. Ed.BENESCU C. Trinitas. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed.9. 1992. Ed. PUFAN. 1982. I. Să-i ajutăm. VRĂŞMAŞ T. Ed. Bucureşti. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. DAUNT P. 11.UNGAR E. PĂUNESCU C. Bucureşti. 1990.. 15. UniversităŃii Bucureşti. în Cercetări asupra comunicării. SIMA I. 17. WEIHS TH. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. UniversităŃii Bucureşti. 14. Meridiane. Probleme de surdopsihologie. Didactică şi Pedagogică. STĂNICĂ C..). 1983. Bucureşti. POPA..... Didactică şi Pedagogică. VERZA E. 1994. ŞCHIOPU U. MUŞU I. Iaşi. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.. 18. I. STĂNICĂ I. Psihopedagogie specială. Bucureşti. Humanitas. 23. Ed. 1996. Ed. 1997. Bucureşti. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. STĂNICĂ I. 22. 1972. 1998. Bucureşti. VERZA E.. 16. Ed. Babel.

localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. cardiopatiile. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. deformaŃii sau alte defecte de structură. în lipsa altor anomalii. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. modifică aspectul exterior. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. Trebuie subliniat că. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. DeficienŃele fizice se constituie.4. personalitatea lor poate deveni fragilă. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată.1. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. prin deviaŃii. deci. cu 118 . diabetul etc. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite.

1.conflicte şi tensiuni interioare. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. 1994). orientarea şi structura spaŃio-temporală. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. nici o entitate biologică sau fizică. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. Verza. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. conduitele motrice de bază. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. Psihopedagogia specială. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. sub controlul şi dominarea psihicului. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. organizarea. Schema corporală. ci şi prelucrare de informaŃii. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. aşadar. a componentelor 119 . Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. Schema corporală este un model simplificat. percepŃia şi reprezentarea mişcării. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. implicând. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. considerând că ea nu este un dat iniŃial. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. nu atât al formei. lateralitatea. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E.

Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. dar stângaci de picior). În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi.: dreptaci la mână şi ochi. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). mai ales.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. nici de stângaci 100%. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. 120 . respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. forte. • slab conturată – identificată cu ambidextria. b) intensitate: • lateralitate puternică. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. mână şi picior. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. copilul îşi construieşte schema corporală. De asemenea. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. 2.

sincinezii. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. • multilaterală. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. • omolaterală. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. De asemenea. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. • încrucişată. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. anxietate etc. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. 3.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). instabilitate psihomotorie. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. negativism. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. Când dominanŃa nu este fixată.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. Astfel. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. la triunghi şi romb. pătrat. 121 . Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. care în realitate este mult mai complexă.

Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. nici voluntară. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali.b) echilibrul static şi dinamic. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. lină. nefiind nici conştientă. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. disponibilitate în acŃiune. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. deschidere spre lume. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. viteză. Sub raport psihomotric. c) coordonarea dinamică generală. executată în condiŃii normale. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. 122 . − sunt specifice unei activităŃi. − sunt structuri de mişcare coordonate. adică încredere în sine. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. − ca aspect exterior. îndemânare). În evoluŃia sa. pe măsură ce copilul creşte.

Orientarea. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. de a-şi organiza spaŃiul 123 . recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. deschis etc. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. nivelul pedagogic al instruirii.: „mergi în camera ta”. de cantitate). „pune pe masa profesorului această carte” etc. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). După De Meur şi A. 4. caracterizat prin raporturi de vecinătate.). cantitatea şi eşalonarea exersărilor. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. un spaŃiu mai omogen. cantităŃile. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. direcŃiilor. Lapierre. în care recunoaşte formele geometrice. de formă. a deplasărilor. disgrafiei. să le poată identifica. discalculiei. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. distanŃelor.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. de mărime. închis. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. SpaŃiul. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. motivaŃie. mărimile. a diverselor poziŃii între ele. disortografiei etc. separare. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. lipsit de forme şi dimensiuni. organizarea şi structurarea spaŃială. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. de ordine şi de continuitate. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. să perceapă formele. să situeze adecvat obiectele. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. mediul vid prin definiŃie.

Acum se realizează structura spaŃială. lipsa de percepere a intervalelor. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. foaia de hârtie. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. incapacitatea de organizare a timpului. Orientarea. inexistenŃa unui ritm regulat. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. ca ultimă etapă. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. lună. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). cu parcurgere liniară (într-un singur sens). psihomotrice şi psihologice. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). la care se adaugă componente motrice specifice. PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată.delimitat (tabla. fie imaginate (pentru viitor). Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. 5. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. de exemplu. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). în timpul). Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. de ritmul regulat sau neregulat. 6.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. poate fi parcurs în toate direcŃiile. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. de un anumit diametru. un cadru anumit etc. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. de cadenŃa rapidă sau lentă. săptămână. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. anotimp). după.

acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul).în orice activitate motrică. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. 4. organice şi psihice.2. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. şi cauze indirecte. b. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. al originii cauzelor. după un prim criteriu. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. când memorează succesiunea evenimentelor. învăŃarea şi exerciŃiul. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. Astfel. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. de natura funcŃiilor somatice. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). a. experienŃa şi conduita motrică. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară.

lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Debilitatea congenitală şi imaturitatea. convalescenŃele lungi. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. favorizante şi determinante (declanşatoare). Tot în această grupă. tulburările cronice (organice şi psihice). îmbrăcămintea incomodă. ci şi mai târziu. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . intervenŃiile chirurgicale dificile. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. DescendenŃii prezintă.limitându-se doar la anumite regiuni. de regulă. surorile şi rudele apropriate). Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. defectuos confecŃionată. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. a cauzelor predispozante. hrana insuficientă. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. bolile cronice. regimul alimentar necorespunzător. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară. lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. debilitatea fizică. c. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă.

boli ale sângelui etc. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. • atrofiile musculare etc. deficienŃele fizice sunt grupate. mai uşor sau mai greu). acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului).. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. lordoze. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. intoxicaŃii lente – cu alcool. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. tuberculoză. fixate definitiv. condiŃiile neadecvate. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. paludism. • tulburările de metabolism. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). săruri radioactive. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. umiditatea excesivă. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. grele. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. 4. • durata crescută a travaliului. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. medicamente. alături de deficienŃele senzoriale. carenŃe alimentare sau de vitamine. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. putând fi corectate. cele hormonale. scolioze).3. 127 .

muşchilor. a unor infecŃii ale oaselor.: cifoze. uscate sau umede.). care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. disproporŃii între segmente etc. toracelui etc. lordoze. picioare abduse sau adduse etc. hipersomie – gigantism. deformaŃii ale abdomenului. umerii aduşi înainte sau asimetrici. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. de exemplu: rigidă sau global asimetrică).). • deficienŃele de grad mediu.).: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex.: deficienŃa cifotică. 128 . torace în flexiune. de atitudine (atitudine global insuficientă.: hiposomii. traumatisme osoase şi articulare. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. între înălŃime şi greutate de exemplu. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. cicatrici. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui). • deficienŃele accentuate. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. debilitate fizică). gâtul înclinat lateral sau înainte. de nutriŃie (obezitate. cu pete. segmentare sau locale). în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu).

strangulat. înclinat lateral etc. prea alungită. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”.). cu semne de rahitism. prea larg. gât cu relief tiroidian accentuat etc. cu cicatrici. plat. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). asimetric).eczeme. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc.). ale spatelui (spate cifotic. suprapuse sau deformate etc.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. strangulat sau cu stern înfundat). gât răsucit – torticolis. prea bombat. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. gât cifotic. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. sau cu sechele traumatice. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. deficienŃe ale coloanei vertebrale. lăŃită. cu contracturi.. ale articulaŃiilor. cu coate în flexie/entensie. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. cap hidrocefal etc. cu umeri prea înguşti/largi. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. sau ale nasului. prea gros sau prea subŃire. ale feŃei (faŃă prea ovală. cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. rămase în flexie/extensie. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. cu braŃe inegale. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). scoliotic. cu antebraŃe curbate. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). sau „aduşi”. asimetrice. ale bazinului (căzut prea mult în jos. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. deficienŃe ale oaselor.). membre care pot fi inegale. în O sau în X. malformaŃii. lordotic sau scoliotic.). îngust. cu hernii sau prea moale). faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. cu glezne strâmbe. în care includem: 129 . deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. prea scurt. cu pareze. asimetrice. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. urechilor.

instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . tulburările de mers. probleme de coordonare. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor.: insuficienŃă sexuală. de coordonare a mişcărilor).– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex.: hipertensiune arterială. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei.). c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile.). paralizii spastice. deficienŃe ale organelor de simŃ). tulburărilor senzoriale. instrumentale – ex. ale controlului postural). distrofiile neuromusculare).). lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. a mişcărilor adaptate unui scop.: insuficienŃă respiratorie. de echilibru.: luxaŃie congenitală de şold. contrariată). tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. scolioze etc. de ritm. nanism. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. ale aparatului cardiovascular – ex. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. rahitism. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). orientarea incorectă în spaŃiu. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. mişcări involuntare-sincinezii. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată. cifoze.: obezitate. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu.: execuŃia gesturilor etc. ale sistemului endocrin – ex. picior strâmb congenital). săritului. amputaŃie congenitală.

înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. combaterea consumului de alcool şi de droguri. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. de acte chirurgicale esenŃiale. Aşadar. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. de tratament recuperator). 4. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. supravegherea regimului nutriŃional. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. aprovizionarea cu apă. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. În evoluŃia oricărui copil.: reorientare profesională).4. asanarea solului. 131 . – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază.

O familie armonioasă. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. Totuşi. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . se trece la continuarea terapiei în familie. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. funcŃionari. acupunctură etc. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. economişti sau medici. magistraŃi. pot apărea manifestări care pot degenera. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. această capacitate este influenŃată de găsirea. prin kinetoterapie. alături de copiii sănătoşi. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. în tulburări de comportament. a recâştigării încrederii în sine. un cadru familial cald. în timp. în special fetele. în plan psihologic. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. frustrării lui. în sprijinul acestei idei. aşadar. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. consilierea psihologică şi familială. Există. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. reflexoterapie. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. „ce pot face pentru a deveni normală?”. Fiecare copil. a diminuării anxietăŃii. a resurselor necesare unei automobilizări. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. Copiii deficienŃi fizic. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. În plus. fizioterapie. afectiv-relaŃionale.

va beneficia de experienŃe noi. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. De asemenea. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. încât părinŃii intervin. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. că este un intrus. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. În acest fel. În aceste situaŃii. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. cu noi Ńinte. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. poate apărea eşecul. Dacă nu se 133 . Uneori. Ca orice suflet uman. cu atât mai mult. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. mai ales şcolare. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. Uneori. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. În acest domeniu. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. copilul are o mare capacitate de adaptare. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. Din păcate. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. De aceea. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. că nu este copilul „visat”. uneori dificil de atins. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă.

Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. de supracompensare şi de demisie. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. Dacă familia îi refuză acest drept. Alteori. de opoziŃie. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. ReacŃia de compensare este socotită de V. astfel că putem 134 . apare un sentiment de descurajare. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. ce trebuie susŃinute de familie. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. dorinŃa cunoaşterii de sine. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. Astfel. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate.realizează o mediere între cele două extreme. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. Milea drept o formă inconştientă de apărare. practic îi refuză inserŃia socială. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. de compensare. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. copilul depune eforturi deosebite. Uneori. prestigiu. de neîncredere şi apatie. simpatie. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. Frecvent. de afirmare a personalităŃii individului. de abandon. FaŃă de solicitările mediului socio-familial.

Este izolat frecvent de colectiv. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. i se refuză cele mai elementare drepturi. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. frecvent fiind neîngrijit. murdar. fără a avea obligaŃii. Astfel. exageraŃi. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. permanent pus pe ceartă. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. ridiculizat. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. este pedepsit. agresivi chiar. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. răzbunător. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. Copilul lor este complet neglijat. Ei se privesc aşa cum sunt. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. aceştia devenind neascultători. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. lipsit de iniŃiativă. fiind interiorizat şi neadaptat. dar şi cu defectele lor. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. indiferenŃi. cu calităŃile. Prin efort propriu. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. Familia sa preia toate problemele. El este 135 . el caută să-şi depăşească condiŃia. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. incapabil de autoapărare. leagă greu prietenii. întrucât devine agresiv fără motiv. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. autoritari şi inconsecvenŃi. Apare astfel un climat dominat de anxietate.

O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. dar nefericit şi ostil. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. În formele grave de deficienŃă. învăŃând să meargă şi să vorbească. În acest context. Fiind lipsit de iniŃiativă. mai ales în îndeletnicirile de rutină. În această situaŃie. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. Dacă porneşte o activitate. onest. Atunci când copilul este bolnav. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. de la indiferenŃă la tutelă.). Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. În familie. lipsind copilul de autonomie. iar angajarea în muncă este slabă. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. modest. 136 . Acest impact este diferit. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. Uneori. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. copilul este disputat de părinŃii în conflict. copilul va fi supus. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. mai ales la nivelul segmentelor afectate. corect. astfel că se simte jenat şi inferior.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. el va avea multă răbdare. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. percepŃie şi vizualizare. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. nesigur. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. resemnat. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. frecvent loial. el va fi instabil.

însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. ÎnfăŃişarea corporală. De aceea. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. departe de casă. la această vârstă. Astfel. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. Ele acceptă uşor 137 . el visează la un viitor independent. trebuie ajutat să înŃeleagă că.În perioada şcolară. La copiii cu deficienŃe fizice. departe de părinŃi. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. Adolescentul este diferit. Uneori. Prietenia joacă. aceste identificări sunt prioritare. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. chiar dacă va trebui să se descurce singur. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. mai ales faŃă de familie. În etapele anterioare. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. În această perioadă. un rol deosebit în formarea stimei de sine. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. imaginea de sine. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. deşi nu este „normal. pentru a fi „ca toată lumea”. perfect”. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. impactul deficienŃei este deosebit. dar care-i separă de colegii sănătoşi. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. care le oferă confort. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. În adolescenŃă. În această perioadă.

copilul va fi pregătit. În faza de protest. oboseală. cefalee. mai ales între 15 şi 30 luni. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. pijamaua sau papucii favoriŃi). copilul plânge. considerându-le o pedeapsă meritată. ca urmare a internării în spital. din partea colegilor de sex opus. pot apărea reacŃii depresive. pe înŃelesul său. În faŃa bolii. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. al separării de părinŃi. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. Aceste reacŃii apar frecvent. prin dificultăŃi de concentrare. strigă după părinŃi. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. pentru a fi alintat. Lăzărescu includea anxietatea de separare. disperare şi detaşare. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. de atenŃie şi de memorare. insomnie. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . La adolescenŃi. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. Alteori. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. Uneori. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. La copiii de vârstă şcolară. În cadrul sindromului de pasivitate. prin lipsa de energie a copilului. insomnii. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. refuzul alimentelor. În cazul spitalizărilor de durată. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. plâns. copilul este total lipsit de energie. de voinŃă. În spital. dureri abdominale. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. mai precis din cauza efectului internării.

neconsolat. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. Furia se manifestă diferit. aceste fantezii pot fi periculoase. această reacŃie este mai puŃin intensă. plictisiŃi sau deprimaŃi. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). Pentru adolescent. copilul se joacă. Astfel. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. în care plânsul încetează. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. dar copilul devine inactiv. în funcŃie de vârsta copilului. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. se izolează de ceilalŃi copii. În perioada de şcolar. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. trebuie apelat la sfatul unui specialist. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. încercând să atenueze aceste reacŃii. suferă de insomnie. preşcolarul refuză mâncarea. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. expresiile „nu ştiu”. În general. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. O reacŃie care apare frecvent. Acest comportament este de resemnare. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. atât la copii. Dacă reacŃiile sunt puternice. Astfel. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. Totuşi. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. nu este atras de jucării şi se izolează. Frecvent. 139 . copiii simŃindu-se singuri. personalul medical are datoria de a interveni. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. În perioada de preşcolar. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. nefiind un semn de mulŃumire. Urmează disperarea. În aceste cazuri. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane.

dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. ExerciŃiul fizic. Efortul fizic. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. supleŃea şi îndemânarea. exerciŃiul fizic. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. 140 . dar mai ales corectiv. repetat metodic şi gradat. sexul. folosit în scop profilactic. Frecvent. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. în special forŃa. după principii şi reguli bine stabilite. dar îndeosebi în perioada de creştere. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. nutriŃia şi excreŃia. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. un puternic rol educativ. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. chiar de intensitate mică. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. în concordanŃă cu vârsta. absorŃia de la nivelul intestinului. În fiziologia exerciŃiilor fizice. În gimnastica corectivă. rezistenŃa. În gimnastica medicală.

În gimnastica medicală. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. ExerciŃii de redresare – pasive. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. În corectarea deficienŃelor fizice. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. libere sau legate. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. pasivo-active sau active. Atitudinea corpului. globale sau segmentare. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. mişcările şi gesturile corpului. PoziŃiile. trunchiului. culcat. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. pe genunchi. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. şezând. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. fie din contracŃii izometrice. 4. 3. a mişcării active cu rezistenŃă. în concordanŃă cu necesităŃile lui. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. trunchi. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. 141 . atârnat) şi derivatele lor. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. cât şi a celor dinamice. ExerciŃii active de cap şi gât. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. membrelor superioare şi inferioare. 2.

Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. pentru corectarea poziŃiei bazinului. de echilibru şi suspensiuni. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. mişcările pot fi executate analitic. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. 142 . exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. menŃinute sau fixate în plan anterior. după exerciŃiile corective mai grele. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. În general. În cadrul exerciŃiilor corective. gantere etc. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. Astfel. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). De asemenea. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate.5. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. exerciŃiile de târâre. în primul rând. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. bastoane.

pe genunchi şi şezând. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. răsuciri). de exemplu. de exemplu. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. dar 143 . ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. pot să fie complete. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. Astfel. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. la copiii perfect normali. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. De asemenea. cât şi în mers. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. Aceste stări apar. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. atât în condiŃii de repaus. de fapt. cu purtări de obiecte uşoare. Astfel. uneori. Redresările active constau. executate simetric sau asimetric. într-adevăr. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. se poate asocia cu suspensiunile. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. cum este aparatul Zander. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. când se realizează pe verticală. Ele se pot executa pasiv sau activ. cu redresări pasive-active. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii.

piciorul folosit putând fi socotit dominant. De aceea. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. ureche şi picior. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. După cum am arătat. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. numai dacă nu există probleme vizuale. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. Celelalte preferinŃe fiind egale. Există cazuri în care. să coboare de pe un scaun. ochi sau ureche în parte. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. de pildă când mănâncă. cât şi al mâinii. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. picior. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate.

ceea ce este bun de ceea ce este rău. Dacă se reuşeşte. izbânda este de ordin moral. cu prima ocazie. o va face din nou. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. transparent totuşi. dar. 145 . Totuşi. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. sfruntat. dar chiar şi de către copii. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. cel mai adesea rotundă. Copiii încă mici. mai ales la tenis şi scrimă. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. care stabileşte relaŃii bune. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. deşi este un copil adorabil. FaŃa lor. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. dar totul se dovedeşte zadarnic. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. deschise. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. Într-adevăr. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. picior sau ureche). ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu.menŃionate (mână. ochi. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. drăguŃ. cu anturajul său. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. De asemenea. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. la care dominanŃa nu s-a definitivat. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. stânga şi dreapta. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. Din nefericire.

se poate vorbi despre patru elemente separate care. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. În sfârşit. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. Se poate constata că. fie dreapta. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. Astfel. În cazul paraplegiei sunt afectate. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. paraplegie şi hemiplegie. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. se caracterizează prin mişcări involuntare. ducând la o formă finală de paralizie. orientarea verticală este redusă. Totuşi.Un alt handicap psihomotor. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. în oricare dintre aceste forme de paralizie. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. Totuşi. fie stânga. care nu-şi ating scopul. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. în majoritatea cazurilor. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. extrem de sever. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. este paralizia cerebrală. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. mersul forfecat şi mişcările involuntare. A doua formă a paraliziei cerebrale. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. Este vorba mai întâi de spasticitate. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. În sfârşit. fie ambele braŃe. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. în aceeaşi măsură sau nu. se combină între ele. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . În cazul paraplegiei. adesea răsucite sau spiralate. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. atetoza. fie ambele membre inferioare.

precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Totuşi. a 147 . blând. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. dar care se extinde asupra întregului corp. două dintre cele mai importante terapii. intenşi şi violenŃi. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. stimulii emoŃionali excesivi.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. vom observa că el este nu numai hipersensibil. necesită îndrumări şi control medical. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. care presupune o incapacitate motorie absolută. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. În acest scop. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. fizioterapia şi euritmia curativă. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. gradat. La fel. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. iar în cazul copilului suferind de atetoză. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie.

de origine cerebrală. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. foarte diferită de paraliziile cerebrale. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. prin mişcare. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. gradul de confort şi eficienŃă. cât şi în cea educaŃională. uneori somnoros şi apatic. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. Este vorba despre hipotonie. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. Şi în acest caz. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. 148 . în multe cazuri. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. El va rămâne în poziŃia culcat. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. cât şi a vorbirii. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Mai există o carenŃă. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. cât şi a celui planetar. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. În cazul unui copil paralitic. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. dar pare să fie şi ea.

DeficienŃele fizice se constituie. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale.Aşadar. Astfel. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). organice şi psihice. diabetul etc. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. după un prim criteriu. cardiopatiile. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. după diferite criterii. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. în mai multe categorii. şi cauze indirecte. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. al originii. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. Pot fi sistematizate. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . deci. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). de vârsta persoanei respective. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. de natura funcŃiilor somatice. modifică aspectul exterior.

în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. deformaŃii ale abdomenului. ale musculaturii. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. alături de deficienŃele senzoriale. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. ale feŃei.: cifoze. lordoze. de atitudine. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . de nutriŃie. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. oaselor sau articulaŃiilor. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. de ritm.: deficienŃa cifotică. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. deficienŃe ale gâtului. segmentare sau locale). putând fi corectate. E. tulburările de mers. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. de echilibru. asanarea solului. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. DeficienŃele fizice sunt grupate. fixate definitiv. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). trunchiului/toracelui. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. malformaŃiile aparatului locomotor). toracelui etc. supravegherea regimului nutriŃional etc.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. ale abdomenului etc. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului.. aprovizionarea cu apă. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. ale aparatului respirator). mai uşor sau mai greu). deficienŃe ale tegumentelor.). Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex.

ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Acest impact este diferit. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. dar mai ales corectiv. 151 . implicit şi educaŃia familiei lui. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. acupunctură etc. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. nici o entitate biologică sau fizică. care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). prin kinetoterapie. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. Aşadar. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. fizioterapie. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). reflexoterapie. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. modifică aspectul exterior. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. considerând că ea nu este un dat iniŃial. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. diminuând capacitatea de muncă a individului. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. de vârsta persoanei respective. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic.

Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. apatic. în picioare sau aşezat. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. Copilul hiperkinetic. Somnul poate fi şi el tulburat. izolat. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. zbucium fără rost. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. frontal. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). O altă caracteristică prezentă este legănatul. înŃepenit. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. de asemenea. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. 3. clară. agitat. Hiperkineticul se distinge. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. apropindu-se de obsesie. îmbrăcând variate forme. se situează la polul opus copilului paralitic. capricii alimentare. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . fie el lateral. violent. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. ia proporŃii care depăşesc normalul. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). În mod obişnuit. obiceiuri bizare. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. iar stimularea senzorială.

manual pentru clasa a XIII-a. VERZA E. BIBLIOGRAFIE ALBU A. Sibiu. 10. şcoli normale.. 4. UniversităŃii Bucureşti. vol. 153 1. Readaptarea copilului handicapat fizic. Psihopedagogie specială. MUŞU I.. metodele educative moderne. TAFLAN A. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 1996. 1992. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Medicală. 5. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. Să-i ajutăm. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului.. VERZA E.8.hiperkinetic nu sunt grav afectate. Polirom. Ed. 2002. bazate pe stimulare intensă. 1997. Ed. Didactică şi Pedagogică. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. Bucureşti. Ed.. VERZA E. 3. 1976. 8.... 6. ROBĂNESCU N. Bucureşti. Meridiane... care să-i ofere stabilitate. El are nevoie de un mediu armonios. mai ales noi (aşadar.. UniversităŃii Bucureşti. (coord. VRĂŞMAŞ T. 7. DAUNT P. A. Bucureşti. Ed. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. FundaŃiei România de Mâine. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). 1987. apoi inversate). ALBU C. 1990. Ed. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. Ed. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. Terapie educaŃională integrată. Ed. ProHumanitate. 9. Humanitas. constantă.. Probleme de defectologie. Ed. 1988. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. WEIHS TH. .. 2000. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 2. de situaŃii bine definite. FOZZA C.. Ed. VERZA E. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. 1998. MUŞU I.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. Ed. iubindu-i. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni).).

expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. se pot contura comportamente dezadaptative. de regulă. cu familia. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. Comportamentul este. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. obiectiv-observabile. sau. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. 1994). pot apărea comportamente adaptative. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat.5. aşadar. sau de cunoştinŃe etc. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. Aceste devieri de conduită sunt. cu grupurile de prieteni. aşadar. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. ci şi de la normele morale. Străchinaru.1. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre.sau post-natale.. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. 154 . dimpotrivă. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă.

pe de o parte. de la o epocă la alta. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”).2. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. În literatura de specialitate. 5. pendulând adeseori între agresivitate. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). Răşcanu. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. Astfel. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. Wallon despre „copilul turbulent”. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. culpabilitatea fiind puternic interiorizată). iritabilitate. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. de neîncredere sau agresivitate). fie iau forma unei sfidări. În Ńara noastră. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . 1994). Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. Răşcanu. La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. acesta. (R. sistemului. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). R. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. Beaujean despre „copilul revoltat”. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă.

negativism. de altfel. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. negative la o persoană valoroasă. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. Pe acest fond. inexistenŃa oricărei reguli. a persoanei) şi pe de altă parte.. 156 . cu influenŃă pozitivă puternică în grup. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. acestea fiind frecvent de tip defensiv. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. a oricărei exigenŃe sociale. le consideră „slabe”). Sentimentele umanitare. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. ridiculizându-le. care. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. respectului etc. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. înŃelegerii. minciună etc. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. În plus. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe.. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. De asemenea.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui.

Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . persistă. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. în căsnicii etc. de fapt. printr-o dinamică specială a intereselor. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. de încercări nereuşite la şcoli. – realizarea falsă a imaginii de sine. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. instabilitate. faŃă de normalitate. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. al memoriei. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. impulsivitate.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. facultăŃi. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. dar şi prin hiperemotivitate. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. în societate). Astfel. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice.

aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. 5.3. slaba lor inserare socială. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. Totuşi. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. la sate. Străchinaru sau R. cu echilibrul. memorie). în tulburările de comportament. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). continuă. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. care le generează. Ca răspândire teritorială. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. spre deosebire de mediul urban. vârste şi mediu social. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. o dispersie a structurilor psihofizice. FaŃă de acestea. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. poate şi pentru că. pe vârste. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. 158 . în timp ce. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament.

incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. De obicei. tulburările. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. Ca urmare. − la vârsta şcolară. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. manifestările comportamentale negative se accentuează. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. devenite trăsături psihopatice. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. apărând dificultăŃi de învăŃare. după principiul celui mai mic efort). viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. În timp. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. 159 . fiind capricioşi. de obicei. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. hiperkinezie. impulsivitate. manifestări deviante. furt. astfel că ei sunt remarcaŃi. sugestibili. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. consum de drog). aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. dificultăŃi de adaptare. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. alcoolism. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. − la pubertate. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. instabilitate psihomotorie. cât şi pentru educatori. sensibili la laudă. parazitism social).

reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. mai ales temporale). Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. în copilărie. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. tentaŃia distrugerii etc. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. manifestări coleroase. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. Boli organice 2. de variate şi de complexe. în timp ce altele. ca şi descărcări psihomotorii. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). În perioadele intercritice. Boli psihice ale minorilor 3. precum şi postcritice. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. globală – imprimă. trăsături particulare personalităŃii bolnavului.5. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. dar mai ales acte de natură antisocială. în timp. urmare a unor leziuni centrale. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. vagabondajul. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. minciuna. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. ca şi consumul de alcool în exces. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. ParticularităŃi de personalitate 1. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. a. nici relaŃiile ei cu cei din jur). înclinaŃia către furt. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. manifestări disforice. dacă rămân. Cauze genetice 4. piromania. 160 .4.

expansiv. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. insomnii. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. Minorul oligrofen. Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. epileptoizi ca structură. tendinŃă de violenŃă. de cauzalitate multiplă. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). vorbind 161 . poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. • nevrozele. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. turbulent. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. subiectivă. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. vertij. b. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. Caracteristic epilepticului. iritabilitate. de trăire personală. turbulenŃi. cu gesturi dezordonate. Debilul mintal dizarmonic este instabil. sensibilitate accentuată la zgomote. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi.După unii autori. predispoziŃia la crize de mânie. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. agresivitate. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. cu note de agresivitate şi crize de mânie. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). de furie. II).

S-a constatat că. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . agresivi. prostituŃie. Minorul cu conduite psihotice.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. alternând cu euforia. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur).. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. au caracter ilogic. putând ajunge la furturi. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. logoreea şi polipragmazia. 2. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. perversiuni sexuale şi omucideri. poate veni în conflict cu legea penală. rămâne pasiv şi indiferent. se dau cu capul de pereŃi. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). incendiatori. după comiterea actului respectiv. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. ideaŃie delirantă. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. devenind ostili. sociabilă. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. stări de depersonalizare etc. ori de altă natură discordantă: autism. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. reacŃii de demisie etc. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. se zgârie până le curge sânge). automutilări (se lovesc. Când sunt în plin puseu maniacal. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. DevianŃa.

3. sub forma automutilării. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. având un mare potenŃial reactogen. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. mijloacele mass-media – TV. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. Concret. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. cărŃi etc. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. cât şi cel extrafamilial: strada. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). la nevrotic. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. etichetat drept debilitate mintală. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. şcoala. ziare. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. dar fatal. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci.propriei persoane. manifestările menŃionate se află în faza larvară. radio. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. tentativelor de suicid. moştenit al tulburărilor de comportament. mijloacele de transport. se susŃine caracterul transmisibil. Aceste situaŃii pot 163 . cu un profund caracter absurd. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului.). De regulă. 4. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. mai rar apărând crime de factură altruistă. prietenii. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant.

• Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. incapacitate de acomodare. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. pisălogeala etc. Disputele premergătoare. în lipsa supravegherii parentale directe. despotismul. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. • RelaŃiile dificile cu mama. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. iritabilitate etc. 164 . • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”.) determină.). apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. pe lângă o privaŃiune economică. caracteristică mediului subcultural. şi o frustrare emoŃională. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. la frustrarea de autoritate. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. reacŃii de indisciplină. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. la copil şi ulterior la tânăr. conduce. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. Rolul mamei este primordial. şcoală etc. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale.

• Transformările demografice. La aceste persoane. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. 5. paradoxal. lipsa de pricepere. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. imatură. de regulă. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. ieşite din comun. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. • Solicitările mass-media. uşor sugestionabil şi influenŃabil. 165 . la care. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. spectaculoase în sine. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. incompetenŃa educativă.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). pentru copiii cu intelect de limită. impun stresuri inevitabile. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. fragilă de personalitate. perturbându-i mai ales pe tineri. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei.

anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). piromania.5. Între aceste extreme.N. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. eşecul şi abandonul şcolar. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. alcoolismul. omuciderea. irascibilitate. impulsivitate. putând să ajungă la acte de mare gravitate. stabilite relativ. sau tendinŃa de alterare a adevărului. tentativele de suicid. de lăudăroşenie. tulburările sexuale. diferitele acte de cruzime. de sex. care reclamă intervenŃia legii.. cât şi de factorii de mediu. violul etc. de exemplu.C. tulburările de comportament ocupă. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. furtul. actele impulsive. antisociale (specifice. de simpatie sau antipatie. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. aşadar. insulta. instabilitate. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. prostituŃia.5. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. dorinŃa de compasiune. fuga. de intenŃia de a înşela. cerşetoria. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. poate fi cauzată de fantezie. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. care nu poate fi exhaustivă. atât ca număr. vagabondajul. fiind 166 . • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. Într-o succintă prezentare. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. stadiul de dezvoltare.). Manifestările clinice depind atât de vârstă. manifestată psihomotor. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. fără periculozitate socială. omuciderea.

culminând cu mişcări spectaculoase. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. iar băieŃii în grup. exhibiŃionism. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. de a fixa atenŃia. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). din necesitate. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. de a reacŃiona în mod conştient. la sugestia unor prieteni etc. asociat fiind frecvent cu fuga. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. Furtul nu este o manifestare izolată. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. de a prevedea o acŃiune”. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. În funcŃie de cauze. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. sub 13 ani. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. 35% de la 13-16 ani. vindicaŃie. nervozitate. • Furtul. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. fetele fură singure. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. furtuni motorii. Se caracterizează prin caracterul său brusc. frecvenŃa lui.) – este furtul patologic (cleptomania). dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. 40% de la 16-18 ani. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. cu 167 . iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. necenzurat. de opoziŃie etc.„incapacitatea de a păstra o atitudine. cu prostituŃia la fete. violenŃe). în funcŃie de vârstă. variind astfel: 20% hoŃi minori. fiind frecvent denumită şi furie. cu auto şi heteroagresiune. În general. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică.

cât şi prin sfaturi demobilizatoare. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. de 2-3 luni. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. până la marile fugi. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. de tendinŃe revendicative. în afara unui act delictual bine gândit. de lipsuri materiale. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. schizofrenie). La delincvenŃi. • Eşecul şcolar. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. cu elemente logice. iar 80% psihiatrice. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. condiŃiile de mediu nefavorabile. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. iar la aceşti copii eşecul este evident. 168 . epilepsie. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. La retardaŃii mintal. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. un efect dăunător. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. fapt de care ei sunt incapabili. atât prin ignoranŃă.familia. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. caracteristic unei bande. printr-o sugestibilitate infantilă. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. PărinŃii neglijenŃi induc. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. moral. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. Vagabondajul este o reacŃie organizată. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie.toate domeniile. căzând victimă a segregării sexuale. fie viol agresiv. aceasta având rol de complice. – Omuciderea este un delict foarte grav. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. colective ale indivizilor. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. imoralitatea etc. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. căutarea plăcerii devine prioritară. reprezintă 0. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). iar a fetei între 5-14 ani. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. putând atinge chiar 1%. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. dar fără a-l depăşi. se impun frecvent atitudini comune. în spatele şcolii. Formele acestui comportament. dezrădăcinată. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. După Foutes. dar rar totodată. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. c) depersonalizarea sexualităŃii. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. alcoolismul.40% din delincvenŃa juvenilă. unchi-nepoată. care se simte abandonată. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. 174 .

sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. mai rar asupra globilor oculari). – Suicidul şi tentativa de suicid. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. în schizofrenie. aparent. Pe 175 .– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. ipocrit. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. cauzele fiind de ordin psihologic. bine motivat. în mod intenŃionat. automutilarea şi suicidul. şi „suicidulşantaj”. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. evaziune de la serviciul militar. ideile. lider etc. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. cu amprentă isterică. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. soŃ. Încălcarea accidentală. cât şi pentru femei. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. la compensaŃii. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. O formă de violentare fizică. Există deosebirea între „suicidul sincer”. el pleacă de la lucruri minore. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. renunŃarea la destindere.) atrage după sine. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. al disperării autentice. Din fericire. Suicidul este actul prin care o persoană. îşi cauzează moartea. este autoflagelarea. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii.

176 . Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. a problemelor generaleducative. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. alături de mijloacele medicale. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. fapt care. a recuperării şi a reintegrării sociale. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. de răzbunare sau opoziŃie. în primul rând. 5. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). aberantă. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. Aspectele profilactice. ca şi psiho-pedagogice. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. practic. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. Profilaxia. neînŃelegătoare). 6. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural.lângă mariaj. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. în vederea prevenirii recidivei. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice.

În toate cazurile. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). a contactului terapeutului cu pacienŃii. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. O educaŃie echilibrată. inadecvenŃei. aplicat în practică. însoŃită de o atmosferă echilibrată.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. 177 . Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. ar putea. în afara acŃiunii lor propriu-zise. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. Ca regulă generală. B. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. sedative sau tranchilizantele. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. cu grijă şi cu răbdare. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. în principiu. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului.

obiectiv-observabile. cu toate că sunt numeric mai puŃini. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. Aceste devieri de conduită sunt. de regulă. au decompensări grave şi repetate. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. comit acte antisociale recidivante. antisociale. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. În acelaşi timp. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. aşadar. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. având o structură imatură. ci şi de la normele morale. aberante. 1994).sau post-natale. psiho-sociale. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. dezechilibrată. De aceea. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. În general. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. aşadar. Străchinaru.PsihopaŃii excitabili. Comportamentul este. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I.

divorŃul etc. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). modificări la nivelul relaŃiilor afective. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. pe vârste. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. perturbările de apărare. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. Ca răspândire teritorială.). Străchinaru sau R. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. pe sexe. Totuşi. la sate. absenŃa unuia dintre părinŃi. puternice sentimente de devalorizare. slabă consistenŃă şi echilibru intern. poate şi pentru că. egocentrism ridicat. vârste şi mediu social. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . continuă. în timp ce. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). spre deosebire de mediul urban. de injustiŃie. de variate şi de complexe. Răşcanu) care au arătat că. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. neînŃelegerile intrafamiliale. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. imatură.specifice. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). deformarea conceptului de libertate. denigrarea sentimentelor umanitare. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. tulburări de cunoaştere.

şi în special reacŃiile de tip excitabil. impulsivitatea. sedative sau tranchilizantele. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. Profilaxia. ieşite din comun. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. suicidul şi tentativa de suicid. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. alcoolismul şi dependenŃa de drog. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. autopuniŃia (autopedepsirea). se realizează cu foarte mari dificultăŃi. instabilitatea. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. furtul. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. ca şi a celor psiho-pedagogice. obiectivobservabile. fapt care. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . fuga şi vagabondajul. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. devierile sexuale. Unele trăsături psihopatice. alături de mijloacele medicale. omuciderea. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative.subestimării de sine. eşecul şcolar. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. irascibilitatea. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. cu atât mai eficientă. spectaculoase în sine). incendierile voluntare. practic. a problemelor general-educative. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament.

Aceste devieri de conduită sunt. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. Popescu Neveanu. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). de regulă matinal. aşadar. aşadar. halucinatorii asupra sistemului nervos. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. ci doar să atragă atenŃia. desfiinŃarea propriei persoane. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. ceea ce antrenează. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. Goldenson apud P. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. Simptomele alcoolismului (după R. de regulă. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. vulnerabilitate 181 . cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. cotidieni. Comportamentul este. Străchinaru.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. tentativa fiind. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. 1994). EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. de regulă doza mărindu-se treptat. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. cu timpul. cât fuga de viaŃă. ci şi abateri de la normele morale. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. de fapt un real strigăt de ajutor. de cele mai multe ori nevrând să moară. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale.

halucinaŃii alcoolice acute. psihoterapia şi socioterapia. complicaŃii neuropsihice. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. afective. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. halucinaŃii. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. Alcoolismul necesită. delirante. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). anemii. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). iraŃionale. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. apariŃia comportamentelor de tip deviant. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . comportament suicidar. consumul devine o plăcere căutată. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. obsesive. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. reducerea funcŃiei sexuale etc.). el determină dereglări ulterior. când. ale atenŃiei. subiectul bând necontrolat alcool.). în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. delirium tremens. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2.). Începutul în alcoolism pare inocent. apar manifestări impulsive. infracŃional etc. Deşi. în plan psihic (tulburări ale memoriei. deficienŃe vitaminice. în prima fază. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. atât în plan somatic (tulburări digestive. După V. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. afectarea climatului familial. aşadar. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. Apoi. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. deteriorarea personalităŃii etc.la boli.

UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.. Bucureşti. GELDER M. Univers Enciclopedic. LAROUSSE. I. Bucureşti. VRĂŞMAŞ T.. 5. Nervozitatea copilului.8. 1988. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 183 . 14. Ed. Didactică şi Pedagogică. vol. 13. ENĂCHESCU C.. Bucureşti. Psihopedagogie specială. VRĂŞMAŞ E. Psihologia comportamentului deviant. 1990. 1978. Ed. Babel.. 11. Humanitas. ProHumanitate. 1985. ProHumanitate. VERZA E. I. 1998. Ed. 1978. Bucureşti. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Ed... WEIHS TH. Bucureşti.. Meridiane. Ed. VERZA E.. IONESCU G. GORGOS C. MUŞU I. 1994. 1994. Ed.. Ed. TAFLAN A.. Ed. 1997. a II-a. 2. STRĂCHINARU I. DAUNT P. Bucureşti. 3. Trinitas. 1994. NEVEANU POPESCU P. BIBLIOGRAFIE 1.. VERZA E. 8. KULCSAR T. PĂUNESCU C. MUŞU I. Academiei. (coord. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Bucureşti. Psihopedagogie specială. Sibiu. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. 18. vol. Ed.. Tehnică. UniversităŃii Bucureşti. Ed. Terapie educaŃională integrată. MAYOU R.3. Medicală.. RĂŞCANU R. 4.. 9. Să-i ajutăm. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. Psihologie clinică. Bucureşti. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.. 7.. Ed. 1994. Geneva Initiative Publishers. Probleme de defectologie. Ed. 1979. 1996. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. ed. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. manual pentru clasa a XIII-a. iubindu-i. Ed. Psihiatrie. Ed. 1977. Albatros. DicŃionar de psihologie. vol. 15. 21. 1997. Ed. Bucureşti. Iaşi. 1989. ŞCHIOPU U. 1998. 12. 20. VERZA E. Ed. Tratat de psihiatrie – Oxford. Agresivitatea şi condiŃia umană.. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Didactică şi Pedagogică.. Ed.. 1988. 1992. şcoli normale..Medicală.). Bucureşti. 6. 16.. 17. 10. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed. 1999. Ed. Sibiu. Ed. PREDESCU V. 19. Medicală. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic... 1987. DicŃionar de psihologie. Bucureşti. Ed.. EducaŃia copilului preşcolar. GATH D.

Ea nu apare spontan la copii. în decursul dezvoltării ontogenetice.1. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. Este necesar. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. însă. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. presupunând un efort îndelungat din partea individului. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. eficienŃa procesului instructiv-educativ. dar nu şi suficientă. respectiv 184 . până la automatizarea acestui act complex. frazele. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal.6. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. La copil. capacităŃile intelectuale ale copilului. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. a capacităŃii de verbalizare. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. Articularea sunetelor. este influenŃat de o serie de factori. propoziŃiile. În activitatea sa verbală. prin urmare. afectivitatea şi personalitatea acestuia. Aceasta este o condiŃie necesară.

se instalează tulburările de limbaj. indiferent de forma sa. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. începând cu cele mai simple. sunt absolut necesare 185 . NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. c. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. Orice tulburare. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. influenŃează negativ întregul comportament uman. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. unanim acceptate în limba uzuală. d. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. posibilităŃilor reduse de exprimare. b. standardizat. datorită. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. de mimică şi articulare. pe de o parte. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. de scriere şi citire. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj.GuŃu. iar pe de altă parte. de la manifestările verbale tipizate. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. tulburări de conduită şi de personalitate. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. fără un tratament logopedic. până la 4 ani.1975). De aceea.influenŃa directă a mediului social. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a.

În felul acesta. hepatitele epidemice. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. incompatibilitatea factorului Rh. care duc la leziuni ale sistemului nervos central.2. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. bolile infecŃioase ale gravidei. în general. sarcină toxică. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. frământările interioare. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. gripă infecŃioasă. 186 . ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. tuberculoză. îl împiedică. Totuşi unele dintre ele persistă. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. alimentaŃia nepotrivită a mamei. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. în mare măsură. cu vărsături şi leşinuri dese. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. astfel. în timpul naşterii sau după naştere. în mare măsură.exerciŃii logopedice speciale. Ele se corectează. carenŃele nutritive. asfixierile. Vârsta de 4 ani este considerată. sub influenŃa procesului de învăŃare. îl singularizează. traumele psihice suferite de gravidă. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. consumul de alcool. 6. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. pentru prevenirea şi corectarea acestora. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. cu atât este mai eficient. infecŃii sifilitice. traumele mecanice ale gravidei (căzături.

bolile urechii (otitele). lovituri în zona frontală la tâmple etc. cu alcool. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. • aproape toate bolile infecŃioase. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. tuberculoza. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice.). netratate la timp şi complet. a organismului. scarlatina. nefrita. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. specifice primei copilării. mastoiditele. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. cu atât tulburările sunt mai complexe. în particular. îmbolnăviri. numite meningite. pe timp îndelungat. virusuri. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. care privesc. contagioase sau virotice. care pot afecta organic sau funcŃional. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. cât şi pe cea motorie (efectoare). în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. gripa infecŃioasă. rujeola. în primii ani de viaŃă. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. în general. responsabili de diferite funcŃii psihice). atât zona senzorială (receptoare). care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. Urmările acestei boli. diferiŃi microbi. pojarul. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul).

necesare unei dezvoltări normale a vorbirii.5 kg. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. de fapt. Atunci când această condiŃie nu există. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. timiditate excesivă. fonaŃie. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. • vorbirea răstită. este despicătura buzei superioare. nervozitatea.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. dar cu întârziere în apariŃia ei. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. mai uşoară decât prima. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. congenital. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. apar tulburări ale limbajului. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. la alienaŃii mintal.). Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. Unii părinŃi (mai ales tatăl). sunt. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. • certurile. care împiedică pronunŃia. ale vorbirii. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. a aparatului fono-articulator. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). motivând lipsa de timp sau alte cauze. O altă malformaŃie congenitală.pronunŃiei: expiraŃie. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. dar sub greutatea normală – 2. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. dereglări ale nutriŃiei. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. nu se apropie de copil foarte mult 188 . care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. articulaŃie (ex.

a celor de somn. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. nu îi vorbeşte. deci de dezvoltarea vorbirii lor.. • deficitul „instrumental”. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. obosite. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. uneori este bine. nu îi solicită suficient verbal. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. asupra limbajului: oligofrenia. cerebeloase). imitarea unor modele cu vorbire deficitară. care duc la oboseală excesivă. în mod secundar. care nu îi stimulează. afectivităŃii sau comportamentului. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale.timp. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. suprasolicitările. uneori. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. este o tulburare a limbajului.. autismul infantil etc. cu ecou asupra intelectului. nu se joacă cu el. pentru amuzamentul adulŃilor. nerespectarea orelor de alimentaŃie. trăirea unor stări conflictuale. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. de veghe. Dar dacă colectivul este prea numeros. stresante. După un an şi jumătate. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. care se răsfrâng. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. 189 . copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. extrapiramidale. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. în perioada constituirii limbajului. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. Alteori. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC.

tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. pediatri. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. verboauditiv . în primul rând. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). deoarece. În al doilea rând. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. în funcŃie de mai multe criterii. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. • tulburări centrale sau periferice. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. – criteriul periodizării. de pildă. îi aparŃine lui M. • tulburări ale limbajului scris. 190 . Se pot întâlni împreună. sau dislalia. tahilalia cu bâlbâiala. Aceasta. Pentru buna colaborare dintre logopezi. bâlbâiala şi disgrafia. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. • tulburări de ritm şi fluenŃă. • perioada verbală (peste 6 ani). • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. • tulburări complexe lexico-gramaticale. • tulburări organice sau funcŃionale. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate.3.6. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente.

• retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. Tulburări ale limbajului. • ecolalii. 3. • jargonofazii. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. 2. • fonastenia. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. • aftongia. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). etiologic. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). lingvistic. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. 5. • logonevroza. general sau electiv). • bradifazii. simptomatologic şi psihologic: 1. • alalia 6. • rinolalie. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. • bradilalia. 4. • tahilalia. • dizartrie. • tulburări pe bază de coree. 191 .O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. 7. Tulburări de voce • afonia. • disfonia. Verza (1982).

cât şi în cea repetată. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. decodarea informaŃiei. senzoriale). Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. înlocuirea şi inversarea sunetelor. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. care afectează decodarea mesajelor verbale. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. pronunŃie. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. Până la această vârstă. Dacă. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative.6. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. în cuvinte. deci. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . manifestate prin omiterea. la baza lor stau cauze nocive.4. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. substituirea. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. o silabă sau un cuvânt. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. Când se pune diagnosticul de dislalie. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia.1. în orice împrejurare. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. care are loc permanent. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. deformarea. atât în vorbirea spontană. îngreunează recepŃia şi. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme.4. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. prin aceasta.

1. denumită moghilalie sau afonemie. în special a grupelor consonantice. leziuni ale nervilor periferici. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. ci şi al organelor de vorbire. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. specifice diferitelor forme de dislalie. fonetice. între ele. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. prezintă. fonetic. leziuni ale organelor de articulaŃie.simptomatologiei lor. A. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. • pronunŃarea eliptică. 2) raportarea la fonemul denaturat. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. „catană” în loc de „castană”). importante deosebiri calitative. 193 . Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. gradul leziunii şi localizarea ei. Prin aspectele exterioare. nu numai sub aspectul vorbirii. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate.

„ce”. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. „ci”.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. iar în cazurile de înlocuire. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). „ş”. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. ”ci”. Prin raportare la fonemul denaturat. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. „Ń”. • substituirea. „j”. 2. dislalia se poate clasifica în (după E. ”z”. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. omis sau înlocuit. • lambdacism şi paralambdacism. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. „j”. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. „ş”. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . „potogan” în loc de „topogan”). defecte fonologice. „z”. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. ”Ń”. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie.

Fournie a denumit această dislalie hotentotism. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. limitată adeseori la un singur sunet (ex.Jurcău şi N. iar HvatŃev tetism. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. A. atât consoane cât şi unele vocale.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). 195 . unele forme de parasigmatism.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. Sub acest aspect. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). 3. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. mai frecvent cu consoana „t”. ci multiple. numai labialele). Criteriul structurii de articulaŃie. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. Jurcău). 4. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. După unii autori (E. trebuie să fie considerate nu dislalii simple. şuierătoarelor şi africatelor ).

Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. alveole. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. B. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. lipsa lor de mobilitate. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. despicături labiale sau buza de iepure. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. palat dur. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. maxilare. generând tulburări de articulaŃie. leziuni organice ale analizatorului auditiv. cu deformaŃia acustică respectivă. palat moale. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. dinŃi. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. practic nerealizabilă. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. defectuos formate. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. centrală sau periferică. 196 . a. decât o acomodare bilabială.

• anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. linguală. b. laringuală. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. prognatismul. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. şuierătoarele. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. linguo-dentalelor. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. palatală. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. sau 197 . vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. microglosia. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. labiodentalelor.• anomaliile maxilarelor (progenia. De exemplu. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele.) împiedică articularea linguo-dentalelor. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. parafonemii sau moghilalie. dentală. Între 20 şi 40 dB. c.

ele se menŃin şi la vârsta şcolară. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. în lobul frontal stâng. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. La unii copii. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. frate. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi.după o encefalită din prima vârstă. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. piramidale sau extrapiramidale. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. de asemenea. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. Păunescu pe copii preşcolari. grupul în care se joacă. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. ca urmare tulburări de articulaŃie. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. apar tulburări de pronunŃie. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . ori a cerebelului. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră.

viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire.de recepŃie verbală. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. cât şi în cea proprie. cât şi în cea proprie. stângăcia şi contrarierea acesteia. aptitudine deficitară – pentru vorbire. a. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. lipsa atenŃiei acustice. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. tulburările auzului fonematic. o disabilitate motorie sau. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. ci şi în scris 199 . la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. atât în vorbirea altor persoane. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. b. în mod mai general. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. în special a componentei sale verbo-kinestezice. deficienŃă de memorie auditivă. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. în special de auz fonematic.

Aceste dificultăŃi de discriminare. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. dar este tulburat auzul fonematic. în special a celor siflante. aparate).(dislexie – disgrafie). spatule. a. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. La copiii mici. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. a mişcărilor de vorbire. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. prezintă un caracter fiziologic. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. Dislalia senzorială este de origine centrală.

de despicăturile labio-maxilo-palatine. Bilingvismul la o vârstă fragedă. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. de obicei. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. prin imitaŃie. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. b. de polipi. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. de 201 . adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. poate fi determinată de unele boli infecŃioase. de vegetaŃiile adenoide. este o adevărată pedeapsă pentru copil.insuficientă. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. sub vârsta de 4 ani. în familie. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. atunci când părinŃii vorbesc curent. de atonia sau paralizia vălului palatin. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. c. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. ceea ce-i îngreunează vorbirea. când încă vârsta nu-i permite. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului.

s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. n) se scurge pe traiectul bucal. despicături labio-maxilo-palatine. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. calea nazală. b.hipoacuzie. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. aperta (deschisă). fiind afectate mai ales vocalele. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. parcurge. vegetaŃii adenoide sau polipi. predominant. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. clauza (închisă). prin modificările nazale ale aspectului sonor. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. unde sunt afectate mai ales consoanele. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. Spre deosebire de dislalie. nu numai latura estetică. ci şi inteligibilitatea vorbirii. care. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. conform opiniei unor autori. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. În rinolaliile mai accentuate e afectată. paralizia sau atonia vălului palatin. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. cât şi consoanele. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor.

componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. La fel ca în dislalie. În palatolalie. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. dar mult mai grave. la un nivel intermediar. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. cele mai afectate sunt siflantele. u şi mai puŃin vocala a. mai ales i. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. mixa (mixtă). deci. şi anume latura ei instrumentală. disritmică. c.blocate. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. nu afectează vorbirea în general. ci numai vorbirea rostită. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. ci numai de rostire. Dată fiind originea sa. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. 203 . psiho-socială şi motrică. senzorială. mintală. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E.Verza). cât şi pe traiectul bucal. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. Spre deosebire de dislalie. Din punct de vedere simptomatologic. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. în care unda expiratorie trece. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. alternativ atât pe cale nazală. disfonică. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. Ea.

sunete care „paralizează” vorbirea. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. comportament neadaptat. de cele mai multe ori.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. aritmie. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. dar şi ale scrisului. ci. negativism. cu pauze între acestea. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. monotonia vorbirii. încordare. tulburări ale cititului. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. 6. Ca urmare. Există o lipsă de 204 .4. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. dimpotrivă. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. nelinişte permanentă legată de vorbire.2. emotivitate crescută. De fapt. nevoie permanentă de ocrotire. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. Aşadar. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. izolare socială. el este conştient de handicapul pe care îl are. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. omisiuni precipitate. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. Stănică şi E. comite greşeli mai frecvente. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”.

copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. cresc agitaŃia şi nervozitatea. • traume psihice. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. de nedreptate. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. când este pus să scrie sau să deseneze. • tulburări ale respiraŃiei. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. • bilingvismul. sperieturi. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. • stres determinat de emoŃii. deprimare afectivă. • presiuni. În schimb. pentru a evita pripirea. 205 . spaime. impresia de frustrare. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. acŃiuni cu caracter represiv. schimbarea culorii feŃei. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. şoc. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. • factori de natură ereditară. Cursivitatea exprimării este grav afectată. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. În cazul ei apar reacŃii secundare. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. transpiraŃie. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. se vorbeşte în timpul inspirului. tulburări de somn.

regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. în anumite situaŃii. imitaŃia. Aşadar. tremur uşor. • dezorganizarea familială. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. jenă exagerată. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. şi între părinŃi. pe de o parte. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. corectare permanentă etc. familii dezorganizate). • observaŃii cu ton ridicat. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. • nemulŃumirea mamei (mai ales). supraîncordare nervoasă. atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. • ironia. alimentaŃie bazată pe excitante). boli debilitante. copiii se bâlbâiau. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. Factori declanşatori pot fi stressul. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. involuntară a sunetelor sau a silabelor. răstit. iar aspectul discursului dezagreabil. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că.). cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. • hiperprotejarea copilului. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. 206 . până la Ńipăt. pentru toate acŃiunile copilului. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. în împrejurarea în care acesta se jenează. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. debilitate somatopsihică. părăsiri. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. emotivitatea crescută etc. tonică şi mixtă. pe de altă parte. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele).

a unui şoc afectiv recent etc. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). încordării. Logonevroza reprezintă. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. silabelor şi cuvintelor. cu conştiinŃa defectului ca atare. de felul cum trăieşte el. la rândul ei. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). pe lângă o repetare a sunetelor. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. Atunci când acest spasm cedează. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. prin urmare. intonaŃia. de două feluri: clono-tonică. în plan psihic. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. De regulă.). handicapul. mai profundă decât bâlbâiala. fără efort). Ea este mult mai complexă. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. În mod obişnuit. 207 . de batere a tactului pe loc. cu hiperexcitabilitate. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). în care predomină forma tonică. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. cele două forme de bâlbâială se succed.).extralingvistic (fiind afectate ritmul. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. o bâlbâială trăită în mod dramatic. Bâlbâiala mixtă este. a anxietăŃii etc.

– palat moale/despicat/paralizat.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. forŃarea vocii. tendinŃa de a emite sunetele. – polipi nazali. – noduli ai corzilor vocale. dinŃilor. în muşchii limbii. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. 1997). se produce un spasm tonic. lentă.Stănică. 208 . în condiŃiile unei motricităŃi elementare.4. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. (C. – tumori faringiene benigne etc. hipotonia palatului moale. funcŃionale ori psihogene. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. înălŃimea. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. fenomen secundar în hipoacuzii grave. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. 6. faringelui). E. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. – deformări ale limbii. – deviaŃii de sept.3. calitatea fonetică fiind profund alterată. încetinită. mimicii.Vrăşmaş. iar melodia vocii pierdută. care corespund unei comodităŃi în articulare. Apar astfel asimilări. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. • Aftongia Ia naştere atunci când. substituiri. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. de lungă durată.

) sau poate fi cronică. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. în registrul grav. boli ale acestuia. cântăreŃ. şoc emotiv. monotonia sau caracterul său şters. narator etc. răceli) sau a corzilor vocale. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. boli psihice şi stări reactive). care se produce la nivelul registrului înalt. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. de isterii sau de nevroze etc. nediferenŃiat.). trac. traumă psihică. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea).Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. profesii care obosesc vocea: profesor. tract angoasă. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. inhibiŃia ei. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. cu rezonanŃă cefalică). Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. 209 . Vocea. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. dacă nu dispare complet. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui.

în despărŃirea cuvintelor în silabe. inversiuni. dislexia) şi totale (agrafia. prin manifestarea. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. (E. Disgrafia. etc. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise.58). adăugiri. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Dislexia este dificultatea de a citi. 1983. substituiri de cuvinte. chiar dacă condiŃiile familiale. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. izolarea. auzului şi intelectului. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. Verza. în multe cazuri. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. a unor comportamente antisociale. sunt mai mult decât favorabile. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. nepăsarea. alexia). cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie.6. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. teama de insucces. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia.4. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. deformări de litere. optice şi kinestezice. sociale etc. descurajare. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. p. 210 . a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. inerŃia. în mecanismele acestuia. sintagme.4. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive.

Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. • textul este scurt. • nerespectarea spaŃiului paginii. • inversiuni. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. f-v). fără unitate logică. t-d. între litere şi grafismul lor. cuvinte sau chiar propoziŃii. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. adăugiri. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. • disortografii. adăugiri de cuvinte. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. lacunar. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. frazele. grafeme. cuvinte propoziŃii. omisiuni de litere şi grafeme. 211 . • apar omisiuni de litere şi silabe. c-g. • tulburări ale lizibilităŃii. care să ducă la o lectură cursivă. redarea inegală a unor grafeme. substituiri de grafeme. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. fonemelor şi grafemelor. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. • rânduri libere sau suprapuse. • contopiri de cuvinte. propoziŃiile. inversiuni la nivelul silabelor. după mai multe poticniri. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. sintagme. ale laturii semantice. • scrisul servil ca şi cel în oglindă.

Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. slaba dezvoltare psihomotorie. metode şi procedee necorespunzătoare. ca atare. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. • plasarea incorectă a accentului. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. În neuropsihiatrie. 212 . • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. bolile psihice. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. reacŃiile nevrotice. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. la genitori. naşterile grele. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. endocrinopatiile). • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. mai ales pe cuvintele polisilabice. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. condiŃiile motivaŃionale. gradul dezvoltării intelectuale. tuberculoza. care se transpun în limbajul scris-citit. starea sănătăŃii. o etiologie. cum ar fi blocajul emotiv. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. din punct de vedere auditiv. bolile neurologice şi organice. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice.

literelor. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. tentativele de avort. cuvintelor. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. înlocuiri. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. tusea convulsivă până la 3 ani. inegal. sărire peste unele spaŃii. neregulat. hipoacuziei. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. rigid. în cazul din urmă malaria). a literelor. infecŃiile gravidei (bacteriene. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. inversiuni. intoxicaŃiile exogene sau endogene. toxicoza. scrierea ondulată. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. propoziŃiilor şi sintagmelor. alaliei. prost organizat. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. traumele fizice şi psihice. cuvintelor. distociile cu aplicare de forceps. medicaŃia folosită în sarcină. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. substituiri. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. 213 . iminenŃa de avort. lăsându-le libere. tensionat. virale sau cu protozoari. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. tremurat. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. scris-cititul fiind neglijent. Apar omisiuni ale grafemelor. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. traumatismele craniene grave până la 7 ani. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică).

dar manifestă incapacitatea de a se corecta . Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. legăturile având caracter infantil. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. literele corectate. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. Scrisul astenicilor este mic.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. formele sunt imprecise. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. trăsăturile sunt curbe. În urma experimentelor. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. neregulate. literele sunt lipsite de fermitate. marginile respectate. 214 . Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. J. escamotate. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. rândul este păstrat. cu direcŃia foarte regulată. rândurile înghesuite. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. retuşate. literele finale ale cuvintelor. rău proporŃionate. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. Scrisul are un aspect colŃuros. împrăştiate în lăŃime. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate).

monotonă. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. la nivelul proceselor cognitive. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. rândurile se suprapun. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. grafeme şi cuvinte. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. unele sunt prea mici. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. În citire are loc o vorbire lentă. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. „puchinos”. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. altele prea mari. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. al întrebării. Scris-cititul lent.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. 215 . pauzele sunt şterse. virgula. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. semnul exclamării. linia de dialog. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie.

determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie.5. grafemelor. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. 6. sărind şi suprapunând rândurile. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie.4. psihogen sau voluntar. acestea fiind executate alungit. În citire. care înainte scria normal. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. dar nu înŃelege un text scris. 216 . Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. Subiectul alexic vorbeşte normal. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. la cei cu tulburări oculo-motorii. la o persoană. înŃelege ceea ce i se spune. dacă copiază literă cu literă. răspunde corect la întrebări.

Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. Copiii cu mutism electiv. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. • Mediul de trai impropriu (ex. ostilitate). brutalitatea. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. traumatisme psihice. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. timiditatea. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. Dar. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. deşi nu comunică. fără să se intervină. răutatea ocupă un loc important. reducerea vocabularului.). MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. irascibilitatea. şocuri emotive. eşecuri repetate. anxioşi. interiorizaŃi. faŃă de anumite persoane. afectarea exprimării gramaticale etc. panică. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. De asemenea. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. se 217 . • SituaŃii dramatice. ci pentru că nu vrea. cu complexe de inferioritate. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. stres. pedepse corporale mai ales. în care încăpăŃânarea. frustrări. • Copiii pot fi furioşi.1. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. negativismul. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. şoc emoŃional foarte puternic. traumatizare psihologică – ameninŃări).

diftongii reduşi la o vocală. Comportamentul 218 . vocalele sunt prezente. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. • factori constituŃionali. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. exigenŃe prea mari. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. Copilul nu formează propoziŃii. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. mai frecventă la băieŃi). Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. suprasolicitare verbală. trunchiului. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. boli infecŃioase). Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. Vrăşmaş şi E. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. nu formează propoziŃii simple. Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. limbă. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. degete). silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte.poate întâmpla ca. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. 2. Retardul verbal C. ce se abate de la normal. mersul). atitudini brutale. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). le pronunŃă greşit. deşi s-a intervenit în sens optimizator. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. şocuri emoŃionale puternice).

iar vorbirea repetată este imposibilă. hiperkinetism şi opoziŃionism. – boli grave repetate (encefalită. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. afazie de expresie. • ALALIA E.Vrăşmaş şi C. – afazia. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. 6. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. – alcoolismul părinŃilor. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. organizare şi dezvoltare a limbajului. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. absenŃa dorinŃei de comunicare. – tonus psihic şi motor scăzut etc. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. rahitismul şi deficienŃele fizice.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . dispraxie de limbaj etc.4.6.psiho-afectiv este dominat de timiditate. • Forma constituŃională. varicelă). Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere.

Vorbirea se realizează cu dificultate. îmbrăca etc. DeficienŃa auditivă. Vocea alalicului senzorial este sonoră. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. Nu poate realiza o mişcare la cerere. sau hipotonă. 220 . z. nu se poate spăla pe mâini. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Aude bine. scoaterea limbii. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. dar nu le poate pronunŃa. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. cu tulburări consecutive de exprimare.abstracte şi frazele mai lungi. suflare etc. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. aproximativă şi ecolalică. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. agnozie auditivă. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. s. nu se poate şterge. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi.

în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. Există tulburări de percepŃie. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. pronunŃia fiind labilă. se produc destructurări masive. 221 . Nu presupune deficienŃe de intelect. grafice şi de calcul. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. dar pe care le folosesc foarte rar. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. vorbire lipsită de forŃă. gândirii. iar. înŃeleg unele cuvinte izolate. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. atenŃiei şi apar tulburări lexice. laxă. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. la nivelul personalităŃii. se trece uşor peste vocale. cu atacuri bruşte în momentul emiterii.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. în momentul emiterii sunetului. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. întârziere şi neîndemânare motorie. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. sacadată. afonă. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. • Are loc o scădere a memoriei. • Determină modificări profunde în sfera limbajului.

• Subiectul are comportamente normale. dereglări ale respiraŃiei. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. agrafia. • Senzorială totală: apar logoreea. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. alexia. scrie şi citi. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. dar nu înŃelege.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. ale SNC. 222 . • Motorie totală: nu poate vorbi. emoŃii exagerate. • Se păstrează cuvintele parazite. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. • Apar afecŃiuni ale vocii. se manifestă stilul telegrafic. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. intoxicaŃiile. diabetul. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). poate scrie şi citi. dar se păstrează înŃelegerea. • Apar tulburări ale inteligenŃei. dar îşi păstrează vorbirea repetată. tulburări ale accentului. interjecŃiile. intoxicaŃia cu cuvinte. la unele persoane. vorbirea „academică” şi un scris servil. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. infecŃiile. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. • Pot apărea. nu înŃelege. traumatismele cranio-cerebrale. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. agramatisme. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată.

dizartria. locuri. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . emoŃională. autismul sau retardul de limbaj.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. repetată. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. mutismul electiv.

verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.5. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. 6. unele de ordin general. surdă Voce sonoră 6.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi.1. 5.

lopată. a gâtului şi a membrelor. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale.organismului. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. în funcŃie de caz. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. umflarea alternativă a obrajilor. labiale. mandibulare. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. imitarea râsului şi a surâsului. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. 225 . în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. se contractă. revenirea la loc. b) de încordare. linguale. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze.

cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). bi. „b”. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. 226 . „s”. „m”. retragerea buzelor. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. la cei care au o muşcătură deschisă. plasat în faŃa cavităŃii bucale. cu mâna. apoi se trece la cele din interiorul ei. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. Ńinând între dinŃi un creion. cuvânt. Aceste mişcări se vor executa meticulos. Alternarea mişcărilor celor două buze. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. ca pentru supt. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. în special. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. fără grabă şi cu precizie. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. urmată de retragerea ei îndărăt. vibraŃia buzelor. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. sub buze. silabă. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. cu maxilarele strânse a silabelor ba. urmând mişcările mandibulare. coborârea în jos a mandibulei relaxate. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. liber şi prin opunere de rezistenŃă. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. efectuate în afara cavităŃii bucale. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. imitând forăitul cailor. spre stânga – revenire la loc. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. „z”. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei.

exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. pi. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. provocarea reflexului de sufocare. Cu toate acestea. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic).bu şi pa. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. la cei cu despicături palatine. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. laringuale. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. La copii. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. l). stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. r. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. La copiii cu tulburări de vorbire. În timpul expirului. cu rol compensator. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . exceptând unele sunete vicariante. e. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice.

expir. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. la realizarea unei pronunŃări corecte. 228 . cu ferestrele deschise. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. pauză.cabinete bine aerisite. sau în curte. contribuie. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. ExerciŃiile se aplică prin repetare. pauză. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. Treptat. dimpotrivă. expir etc. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. pentru a preveni instalarea oboselii. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. apoi se coboară încet şi uniform. În timpul pauzei expiratorii. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. şi. În primul caz. expirând. concomitent cu reluarea expirului. expir. alături de alte elemente. sau numai a unora. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. de cinci până la zece ori. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). ci în deficienŃe ale auzului fonematic. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. În aceste cazuri. • Educarea auzului fonematic.

iar apoi. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. Printr-o corectare inadecvată. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. înlocuirile. sss – şarpele. vjjj – vântul etc. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. imitându-le. le pronunŃă. asupra emisiilor vocale. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. gâsca.În realizarea pronunŃiei corecte. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. Dislalicul articulează mai întâi. Uneori. în corectare. în cazul acesta. la început. pe baza auzului. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. aud sunetele. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. cu excluderea auzului. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. dislalicul trebuie să efectueze. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. iar pe de altă parte. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. Prin urmare. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. Confuziile. el trebuie să realizeze un autocontrol. care mai întâi. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. apoi aude ceea ce pronunŃă.). prin diferite mijloace de mascare a sunetului. pe de o parte.

indiferent de vârsta logopatului. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. În această situaŃie. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. 230 . Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. indivizibilă. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. fără ca ei să-şi dea seama. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. E. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. dar este. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). Prin efectuarea acestor exerciŃii.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. În cadrul lecŃiilor logopedice. în special. pe baza percepŃiei global-structurale. în primul rând. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. pentru corectarea acestor deficienŃe. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori.fonetică. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice.

încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. mai ales la început. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. de gradul de inteligenŃă. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. însoŃite de discuŃii.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. vârsta persoanei. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. să înlăture şi să prevină unele simptome. faptul că ea poate fi corectată. creând în felul acesta. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. În acest sens. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. Astfel. a prezentării unor filme. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. dar şi în grup. Psihoterapia poate fi aplicată individual. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. R. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. a jocurilor (la vârstele mici). Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată.Schilling foloseşte „jocul 231 . d) crearea încrederii în logoped. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. particularităŃile personalităŃii ei. E. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. de nivelul lor de cultură. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. periodic. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii.

Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. la cântece şi la vorbire. există o serie de metode specifice. 5. • Apoi. se deosebesc prin efectul lor acustic. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. de apropiere dintre logoped şi dislalic. Astfel. rezumându-se doar la mişcare. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat.curativ logopedic”. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. apelative şi indicative. Se recurge la sunetele asemănătoare. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. fraŃi. care le înlocuiesc pe cele greşite. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. 232 . Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. rude. Pentru corectarea dislaliei. Modelul greşit nu se corectează. 6. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. regizorilor şi actorilor. pe care dislalicul le pronunŃă corect. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. zgomotul unor maşini. a vântului). ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. Sunetele formate din sunete ajutătoare. 2. care se manifestă. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). surori. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. prin stabilirea unor raporturi favorabile. 1. La început sunt mute.

Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. relaxat. de educare a respiraŃiei. sugestie.kinestezică. la lecŃiile de articulaŃie. Prin pronunŃia în şoaptă. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. repetate des. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. când se exersează concomitent. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). 233 . ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. terapia ocupaŃională). se recomandă ca logopedul. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. cu voce. de învăŃare a vorbirii expresive. etc.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. pronunŃie. de scris. Pentru cruŃarea forŃelor. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. decât atunci când se pronunŃă sonor. printr-o serie de exerciŃii. 3. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. Vocea sa nu e suprasolicitată. 2. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. asupra gurii logopedului. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. ludoterapie. să vorbească din când în când în şoaptă. • Evitarea efortului neuro – muscular. hipnoză. fonaŃie. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. a ritmului vorbirii. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). socioterapie. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. de memorie.

Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. • corectarea tulburărilor de lateralitate. suflare în diferite obiecte. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. 4. fluierat etc. ridicarea şi coborârea capului. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. tuse provocată. de expiraŃie cu vocale. propoziŃii. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. silabe. 234 . de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. cuvinte. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. de inspirexpir. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. 5. vibro-tactilă. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. gargara cu capul dat pe spate. vizuală).

noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). 5. 235 . compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. discriminarea şi memorarea fonemelor. desenul explicativ). a însuşirilor acestora. recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. motricitate fină – mobilitatea mâinii. 4. • operarea cu cuvinte. lateralitate). • identificarea. maturizarea afectivă (interes pentru scris). 3. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. a elementelor componente ale semnelor grafice. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. 6. coordonare oculo-motorie. înŃelegerea lor.). identificare. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. faŃă/spate. 2. perfecŃionarea semnelor scrise. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. curbă. dreaptă. descompunere. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. • identificarea cuvântului (citirea lui). noŃiuni spaŃiale – sus/jos. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul).

nas. scaun. pipa. baba. ac etc. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. imaginilor etc. familia (mama. alimentele pe care le mănâncă.• activitatea logopedică. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. memoria. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. • dezvoltarea coordonării motorii. povestirea după imagini. emiterea unor onomatopee. verbelor. etapa limbajului dialogat. păsări (pui. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. ochi. pronumelor personale. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. animale (vacă. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. Tehnici de recuperare posibile: 236 . • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. tata). cal. substantivelor. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. În alalia senzorială. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. dulap). obiecte de mobilier (masă. raŃă). Elaborarea. gură). vocabular. an. structură gramaticală. minge). • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. jucăriile (cub. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. imitarea sunetelor noi. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. pisică). din jurul subiectului. dezvoltarea psihică a copilului. gândirea). pupa. papa.

intensitatea. obosite. durata acestora). de la manifestările verbale tipizate. să execute sarcini simple etc. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. 237 . 7.). dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. atât sub aspectul reproducerii. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. claritatea. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. GuŃu. corectitudinea vorbirii. unanim acceptate în limba uzuală. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. exerciŃii de educare a gesturilor simple. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. standardizat. să arate anumite obiecte. utile. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. nervoase. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. vocea cuiva cunoscut. persoanele irascibile. s-t etc. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. 1975). dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. cât şi al perceperii. p-f.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. activarea vocabularului pasiv.

cu vărsături şi leşinuri dese. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. în timpul naşterii sau după naştere. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. disfonică. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. tahilalia. funcŃionale. jargonofazii. aftongia. C. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. omisiuni precipitate.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. lingvistic. disritmică. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. bradifazii). De fapt.Stănică şi E. simptomatologic şi psihologic. tulburări de voce (afonia. dizartrie). fonastenia). Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. tulburări pe bază de coree). acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. bradilalia.). psihoneurologice. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. Verza (1982). adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. alalia). tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). bâlbâiala este o tulburare 238 . Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. psiho-sociale. logonevroza. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. alte cauze). etiologic. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. sarcină toxică.). tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. asfixierile. rinolalie. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. ecolalii. disfonia. bolile infecŃioase ale gravidei etc.

a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. mimicii. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. inversiuni. substituiri de cuvinte. etc. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. încetinită. pe lângă o repetare a sunetelor. cu hiperexcitabilitate. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. afonia. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară.1997). care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. (C. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. vocea oscilantă. se produce un spasm tonic. adăugiri. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. sintagme. înălŃimea. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. Verza. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. fonastenia etc.1983.Vrăşmaş. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. silabelor şi cuvintelor. Aftongia ia naştere atunci când. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. lentă. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. de lungă durată. 58). cu pauze între acestea. încordării. vocea răguşită. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. deformări de litere. vocea gravă. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. de batere a tactului pe loc.Stănică. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. E. p. în muşchii limbii. (E. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 .

• Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. batere a tactului pe loc. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). de la manifestările verbale tipizate. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. disritmică. încordării.GuŃu.naştere. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. disfonică. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. pe lângă o repetare a sunetelor. unanim acceptate în limba uzuală. • Dizartria = o vorbire confuză. omisiuni precipitate. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.1975). • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. silabelor şi cuvintelor. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. a unei preocupări 240 . standardizat. atât sub aspectul reproducerii. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. cât şi al perceperii. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare.

încetinită. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. se produce un spasm tonic. înălŃimea. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. 241 . 1997). cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. E. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. p. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. etc. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. fonastenia etc. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). • Bradilalia = o vorbire rară. • Aftongia = ia naştere atunci când. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. a nedezvoltării vorbirii. adăugiri. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. sintagme. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. afonia. inversiuni. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. de lungă durată. deformări de litere. (C.exagerate faŃă de propria vorbire. lentă. vocea gravă. Verza. vocea răguşită. în muşchii limbii. cu hiperexcitabilitate. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. Stănică. mimicii. 1983. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi.58). substituiri de cuvinte. Vrăşmaş. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. (E. vocea oscilantă.

dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . alterare patologică a limbajului. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. apoi de mai multe instrumente muzicale. paralizie a musculaturii faciale.). Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. fără succes însă. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. a laringelui. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. localizate în emisfera stângă la dreptaci. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. a corzilor vocale etc. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. auzul fiind intact. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. hiperactiv. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. percepe şi înŃelege vorbirea. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. Comportamentul neliniştit. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii.

Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic.. Bucureşti. BOŞCAIU E. Scrisul copilului. Bucureşti. Ed.. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. abordarea unui pacient afazic. Didactică şi Pedagogică. 1983. BIBLIOGRAFIE 1. Universitatea BabeşBolyai. CASTEILLA A. 243 . are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Cluj-Napoca. 1977.. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Scrierea cursivă modernă. în care mişcarea. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. Ed. Aşadar. Didactică şi Pedagogică. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. 5. şi colab. 4. ea necesitând tact. 1967. 3. împreună cu forma scrisă a cuvântului. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. mai ales copil. 2. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. 1980. Bucureşti. 6. 1973.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură).. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 1983. AJURIAGUERRA de J. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. Ed. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Ed. Didactică şi Pedagogică. 4. Bucureşti. Bucureşti. CALMY S. BOŞCAIU E. BOŞCAIU E. Ed.. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. este extrem de dificilă. Cum să facem exerciŃii grafice. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. Bâlbăiala – prevenire şi tratament.. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

mimică. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. Se observă. prin felul său bizar de a se comporta. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . redate ad literam dar pe neaşteptate. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. întrebări sau expresii auzite. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. Verbalizările. Prin conŃinutul său. Aşadar. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. dezagreabilă. cât şi faptul că. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). la timpul lor. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. în afara contextului lor îndreptăŃit. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. de asemenea. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat.

copiii cu autism 250 . De asemenea. Ńipând mai tot timpul. Toate acestea. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. agitat. inhibat. Cu toate acestea. În acest context. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. DetaşaŃi. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). De asemenea. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. fie dimpotrivă. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere.

mersul pe vârful picioarelor etc. plăcându-le muzica. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive.M. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. de îmbrăcat sau de joc). cioburi.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială.S. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. cât şi prin complexitatea lor. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. lovirea sau zgârierea unei jucării.). degetelor. rotirea capului în jurul axului lui. De asemenea. stereotip sau în manieră de ritual (ex. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. Conform D.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. braŃelor. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . M. ritualizarea activităŃii alimentare. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. cârpe etc.: nasturi. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders).

cea mai importantă activitate a acestei vârste. a monotoniei. chiar după perioade lungi de timp. De altfel. Uneori. limbajul. mimica. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. Alteori. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. folosirea de obiecte simple. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. le priveşte într-un fel aparte. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. ermetică şi bizară. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. atitudinile. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. jocul. 252 . fără sens sau scop inteligibil. le duce la nas sau la gură. gesturi sau mişcări. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. dorm puŃin şi prost. interesele. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. manipulându-le stereotip. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. Retras într-un colŃ preferat. agită prin aer obiecte. Ńopăie ritmic. Gesturile. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. zgârierea cu unghia a căruciorului). jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. auditivă (plesnitul din limbă. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. mersul.mâncare. privirea neîncetată a degetelor). poate face dovada unei memorii excepŃionale. amănunte sau situaŃii. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. a caracterului inutil şi ilogic. frecarea cu mâna a lobului urechii). Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile.

Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. În unele cazuri. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). În cazurile cele mai grave. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. De fapt.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . uneori cu o abilitate surprinzătoare. îl manipulează mereu în acelaşi fel. nu-şi exteriorizează dorinŃele. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. îl învârte). lăudaŃi. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. nu plâng dacă se lovesc. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. Dacă ia în mână un obiect. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. sărutaŃi. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. caracteristică handicapatului de intelect.

ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. Astfel. afective şi cognitive. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. 1. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. De fapt. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. 7. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. se manifestă în mod diferit. teoriile organice şi teoriile comportamentale. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. În urma aplicării unor teste. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. Teorii explicative ale autismului. senzoriale. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. nedezvoltând-o. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. 254 . 3. atât unii. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici.

pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. rece emoŃional. În ambele cazuri. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. Astfel. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. pentru a favoriza naşterea psihică). s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. Din acest punct de vedere. se retrage în propriul sine care îi este familiar. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. B.În anii 1950 – 1960. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. explicate fie prin comportamentul paternal. Conform acestei teorii. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. Rezultatul este acelaşi. distanŃare şi închidere în sine. ca urmare. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. Astfel. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. mama este văzută în special rejectantă. intoleranŃă 255 . Pentru ca un copil să se deschidă lumii. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. copilul respingând lumea. să participe activ.

Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. va elabora un comportament straniu de apărare. copilul va deveni anxios. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. valoare de generalizare. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. Mahler. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. de autoerotism. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. de sistem paraexcitaŃie. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. Într-un asemenea climat. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. un fel de gaură neagră. deci. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. în stările simbiotice. Cu toate acestea. insista asupra rolului. trebuie luate în 256 .faŃă de copil. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. aceste ipoteze neavând. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. M. trăite ca pură suprafaŃă. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. ca şi asupra rolului. în stările autiste. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. „Nimicirea self-ului”. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. În acest sens. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. D. se va retrage în sine. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.

Lauretta Bander. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. în plachetele copiilor autişti. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. Fiind vorba de un sistem poligen. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. pentru a deveni autist. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. alături de factorii de mediu. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. în raport cu populaŃia generală. Recent. van Krevelen (1952). De asemenea. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. Deci. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. 257 . pornind de la triptofan. în primul rând. de adrenalină şi de dopamină în plachete.considerare. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. prezente la autişti. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului.

Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. vizuali şi olfactivi. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. care a distrus acel Ńesut. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie.Bender. pe de o parte. închizându-se în sine. geneza sindromului autist. Din această cauză. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. deficit senzorial. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. de integrarea motorie. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. Noica). În relaŃiile cu alŃii. anomalie genetică. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. suferinŃă neonatală). AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. Deocamdată. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. iar pe de altă parte. deci. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. După L. Copilul.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului.

Cu toate acestea. fenilcetonuria netratată. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. intervenŃii anormale în educarea copiilor. nici infirmate. regresele. K. fără să existe studii care să confirme ipoteza. ca şi multe altele. cu reacŃie deficitară la adaptare. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. Pentru Fester.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. existenŃa unor anomalii la copii. dar nici confirmate. din păcate. encefalita. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere.” Wing J. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. autostimulările etc. copiii autişti 259 . aceste teorii. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. cu anoxia din timpul naşterii. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor.. Emil Verza. O altă teorie este cea a lui Fester. În trecut. Cu toate acestea. tulburările. nu pot fi. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998).(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. neobservabilă sau un conflict. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. de evitare a mediului ostil. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. scleroza tuberoasă. un dezechilibru structural. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine.

condiŃionează prognosticul. crize comiŃiale. Astfel. De aceea. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. dezvoltarea limbajului. Din cele de mai sus rezultă că. un copil cu autism din naştere. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). 4. precum şi factorii care o influenŃează. natura sau calitatea comportamentelor lor. 1. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. asociate. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. 260 . exagerând în comportamente simple. din perspectiva etiologică. cu posibile implicaŃii genetice. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. în primul rând. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. A şasea parte dintre copiii autişti fac. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. 7. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii.

sunt progresive. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. implică un prognostic de gravitate. Astfel. severitatea tulburărilor de limbaj.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. Comportamentul turbulent. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. Prin urmare. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. Astfel. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. neinstalat până la 5-6 ani. opoziŃional. trei ani. În aceste situaŃii. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. prin vagabondaj. în jurul vârstei de doi. problema copilului autist nefiind ca 261 . însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. automutilare şi gesturi obscene. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. chiar parŃiale. prognosticul va fi sumbru. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. Copiii ale căror achiziŃii. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. uneori deviant.

262 . ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. 3) să fie un tratament de durată. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. copiii cu autism avansat. îmbinând procedurile medicale. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. eşalonat pe întreaga copilărie. în funcŃie de vârsta copilului. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. 2) să fie cât mai complex. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. psihopatică. de multe ori. olărit. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 5. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. 7. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). fără a-l forŃa însă. brodat. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. O stare catatonică. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. 1. Astfel.

S.D. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. în 1974. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. Paradoxal. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. O tehnică revoluŃionară. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. reducerea acidităŃii. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . folosite în tratamentul psihozelor. care a dat rezultate impresionante. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. regularizarea tranzitului intestinal. Astfel. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. De asemenea. În anul 1964. Rimland şi Tobias au raportat. hidroterapia. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. în autism în anumite cazuri. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei.

Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. Ornitz şi Ritvo. hrănirea şi aşa mai departe. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. vizuale şi de contact ale copilului autist. Odată ce baza a fost formată. va putea influenŃa mediul înconjurător. statornic. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. legănarea. furnizând o mulŃumire completă. conform teoriei psihodinamice. în 1976. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. În acest fel. verbală şi gestuală. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. de încredere cu care va putea interacŃiona. copilul poate învăŃa aici. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare.primare. Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. El trebuie aplicat cât mai precoce. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. strângerea în braŃe. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. dar aceste probleme tind să fie eliminate. kinestezice. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. Aici. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile.

3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. sau. socialul. În multe cazuri. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. a funcŃiilor. deficienŃele includ un repertoriu social. Recent. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. automutilarea sau autostimularea. verbal şi cognitiv sărac. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. în cazuri extreme. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. la şocuri electrice. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. cum ar fi stereotipiile. 2) verbalizarea afectelor.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare.fost fondat pe baza personalităŃii materne. Spre exemplu. de comportamente autodistructive. ei au analizat comportamentul părinŃilor. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. Mai exact. Desigur. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. În cazul copiilor psihotici. 265 . O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei.

el va fi tentat să încerce mai mult. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. Mai exact. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. morala. Prin urmare. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. Recent. După părerea sa. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. Lovaas este de părere că.O. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. oricare ar fi acela. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. Prin această metodă. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . AnumiŃi copii.I. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. Răspunzând. recidivează complet. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). Terapia de acasă poate avea mare succes. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. Aceasta înseamnă că. În general. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. adesea.

dacă o astfel de terapie ar avea succes. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. procedurile ei nu sunt specificate. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. doarme. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. chiar şi atunci când mănâncă. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. Astfel. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. În afară de aceste metode. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. evaluările fiind vagi şi subiective. se îmbracă sau învaŃă. Cu toate acestea. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. În ultimă instanŃă. 267 . De asemenea. De fapt. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. aplicate zi de zi. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. pentru dezvoltarea autoapărării. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. aceasta pare a fi cauza. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului.absolvi de grija custodiei. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate.

dezvoltarea limbajului. În timpul jocului sau al exerciŃiului. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. În ceea ce priveşte motricitatea. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. alături de el. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii.).• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive.: cu o prăjitură. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. cu o jucărie etc. grimase. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. putând avea caracter auto-erotic. Adesea. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul.M.S. în sfârşit. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. de asemenea. mişcarea este stereotipă. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. copii autişti se dezvoltă diferit. jocul şi autonomia. nu pe poziŃii adverse.

chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. În mod normal. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. dorinŃa de a fi independent. ale părinŃilor. sunt foarte restrânse la autişti. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). deci. Putem. spre exemplu. Copilul nu învaŃă prin joacă. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. energie şi răbdare. Pentru aceasta. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. ceea ce solicită mult timp. mersul la toaletă. sau se interesează prea puŃin. îmbrăcatul etc. repetate (spre exemplu. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. de a fi „mare”. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. modelându-le după mişcările 269 . să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. nu se joacă într-o manieră normală. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. de pildă. într-o manieră clară şi structurată. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. de exemplu. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. ci este nevoie de o acompaniere psihică. spre alte persoane). Jocul Copilul autist nu se interesează. În general. Dar copiii autişti au oroare de a imita. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi.pentru el. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). ceea ce împiedică dezvoltarea jocului.

el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. să se îmbrace. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. de preferinŃă acasă la el. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent.. să mănânce etc. puŃin câte puŃin. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. Astfel. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. Încă din copilărie. buzunarele hainelor lor). ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. cel mult de detalii ale acestora (ex. mai ales dacă este recompensat.necesare executării unei anumite activităŃi. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. Pe măsură ce copilul creşte. adultul va avea impresia că face totul singur. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. într-o anumită situaŃie. constantă pe toată durata vieŃii lui. Mai ales la început. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. treptat. Adolescentul autist. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. ceea ce au învăŃat în alta. se poate 270 . va învăŃa puŃin câte puŃin. Astfel. Trebuie să-l învăŃăm. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. el îşi va da seama. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. de ceea ce se aşteaptă de la el. poate mima relaŃiile sociale. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. aşadar. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. pe copilul autist să se spele. dacă este suficient de inteligent. Nu este interesat de necunoscuŃi. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social.

• Probleme de nutriŃie. muşcându-se. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. după un obiect. dormind greu. 271 . unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. În plus.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). neştiind să mănânce alimente solide. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). iar rolul părinŃilor este major. de neînŃeles pentru alŃii (ex. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. Frecvent. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. Probleme de comportament non-specifice • Somnul. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. În general. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. de a evita situaŃiile dificile etc. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex.: solid sau lichid). • Accesele de furie. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). înŃepându-se etc. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. Ei pot Ńipa după dulciuri.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. având crize de plâns sau de furie. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. • Probleme de curăŃenie.). Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). • Automutilarea. • Angoasele. ei lovindu-se. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. trezindu-se des noaptea. fiind însă îngrijiŃi de cineva.

respingerea stimulilor). repetitivă. EvoluŃia sexuală. O dată cu pubertatea. menstruaŃia la fete. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. intonaŃie anormală (monotonă. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. de robot). mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. furculiŃa = mâncare. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). Cu toate acestea. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. • Problemele sexuale. pentru 272 . în special la băieŃi. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. Copiii autişti nu se pot juca constructiv.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. este în întârziere în raport cu copiii normali. De aceea. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). lipsă de expresivitate. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. De asemenea. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. • Comportamentul distructiv. Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. lipsa ascultării mesajului interlocutorului. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară.

surdă şi mută. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul.2. auzul şi canalul verbal. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. la fel ca şi autismul. un accident etc. fiind o persoană oarbă. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. o altă boală a primei copilării. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. a silabelor. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. aşadar. trecând de la însuşirea sunetelor.1. Persoana cu surdocecitate se caracterizează. bazată pe contact şi pe feed-back vizual.2. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. abia apoi mai complicate. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. fiecare în parte sau ambele împreună. 7. aşa cum nu este vorba 273 .a putea înŃelege ceea ce li se comunică. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). Surdocecitatea 7. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz.

Frecvent. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. 7. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente.2. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. fie pe fondul unei hiperactivităŃi.2. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex.

gust. să accepte stimuli externi. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. cât şi probleme de disciplină. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. rictus de îngustare a privirii. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. căpătând forŃă şi putere. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. comportamentul său deviant. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. Când copilul cu surdocecitate creşte. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. poate deveni periculos. el poate fi ajutat să trăiască.tactile. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare.3. atât pentru el. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. 7. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. cât şi pentru ceilalŃi. fixarea intensă a sursei de lumină etc. concepte şi 275 .2. Totuşi. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului.

poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. învăŃarea comunicării. În plus. de doar 2 ani. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. rezolvarea problemelor. sau chiar deloc. Toate eforturile pe care le depun copiii. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. surd. aşadar. dar nu furnizează un mediu stimulativ. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. mobilităŃii sale şi comunicării. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. 276 . dar cu o minte „sărmană”. dezvoltarea cognitivă. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. profesori. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. dezvoltarea percepŃiei. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. încercările de comunicare. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. sau chiar decât cel orb. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. formarea deprinderilor de orientare. reacŃional. dezvoltarea deprinderilor motorii.modalităŃi eficiente de comunicare. trebuie să fie încununate cu succes. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi.

277 . În orice moment al fiecărei activităŃi.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. la cerere. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. ca reacŃie la mediu. acŃiunea intervenientului. • copilul va tolera interacŃiunea. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. în co-acŃiune cu intervenientul. • copilul va imita. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. cu obiective clar definite. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Când este vorba de un astfel de copil. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. după ce a primit în prealabil explicaŃii. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament.

prin încercări şi greşeli. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. neputând să vadă sau să audă. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. ca în cazul multor contexte instituŃionale. nu realizează motivul pentru care este ignorat. Când copilul începe să se maturizeze. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. problemele sale de percepŃie fac 278 . PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. prin încercări şi greşeli. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. plină de căldură şi îngăduitoare. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. Trebuie să fie clar că acest copil. prin imitaŃie. prin urmarea unui model. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. de roluri sociale şi de atitudini sociale. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. într-un cadru reacŃional. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. În etapele timpurii de dezvoltare socială.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. sau în mod direct. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. nivel şi durată.

vorbire. gesturi. Braille-Tiprit. pe care o va comunica involuntar copilului. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. Indiferent de formă. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. a plânsului. dactileme. ar putea fi abordat la acest nivel. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. Deseori. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. semne. indicaŃii specifice. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere.

în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. Limbajul prin semne. De exemplu. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. în funcŃie de fiecare copil. va înŃelege că urmează să facă baie. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. pentru a indica momentul îmbăierii. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. mama poate folosi un prosop mare. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. 280 . Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. aspru. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. Când copilul va simŃi prosopul. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. în acelaşi timp sau după gesturi. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi).

gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. În plus. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. care au o anumită vedere reziduală. socială şi intelectuală. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. vederea reziduală disponibilă. nivelul senzorial general al copilului). Cu alte cuvinte. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. fără o activitate motorie adecvată. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. să renunŃe la semne. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. cât şi mediul care îl înconjoară. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. cu excepŃia situaŃiilor de stres. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil.

precum cele enumerate în continuare. I se dau copilului indicaŃiile 282 . va fi şi el în stare să repete mişcarea. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. Ńară. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. „łară. după câteva încercări.

pipăitul (atingerea).specifice corespunzătoare şi este încurajat. Acest simŃ este deseori. Timpul. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. De asemenea. într-o măsură hotărâtoare. 283 . atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. Tipul. ca vederea sau auzul. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. SimŃurile de apropiere. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. dar nu totdeauna. gustul şi pipăitul. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. Deseori. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial.

Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. Cu timpul.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. Copilul care este 284 . el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă.

Deseori. din motive de economisire a timpului. târârea. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. un scaun mare lângă fereastră etc. „făcuŃi cu”. dar şi rostogolirea. să se îmbrace. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. sau chiar deloc. mersul în patru labe. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. PărinŃii unui copil retardat. Pentru un copil cu surdocecitate. va beneficia de puŃine ocazii. mobilitatea include nu numai mersul. De asemenea. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării.). gen bretele (dacă sunt necesare). de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. să se spele. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. În primele etape. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. căŃărarea. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. surd sau orb. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei.

stilul de viaŃă. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. aşadar. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). consecutive una celeilalte. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. Pentru un copil cu surdocecitate. cele două deficienŃe fiind. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. Autismul („autos” → gr. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). priorităŃile. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. de regulă. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată.

Teoriile comportamentale (Fester. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. Tustin etc. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. Potrivit acestor abordări. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. auditivă. mediul. Mahler. M. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. prognosticul.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. vizuală). imaturitate afectivă). Bender. La autist. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Rimland etc. a „masajului sugarului”. vârsta copilului. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). Bettlheim. cu origine în masajul 287 .K.). L. Teoriile psihogene (B. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Van Krevelen. Wing etc. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. etiologia polihandicapului. J. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Teoriile organogenetice (A. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.mijloc de comunicare socială.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. dar nu poate să numere până la 10). dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. kinestezică.

). surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). deprinderi de viaŃă elementare etc. comportamentele de tip autostimulare etc. deschis la nevoile copilului. dezvoltarea motricităŃii lui. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. Surdocecitatea. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. căpătarea autonomiei personale. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. polihandicap ca şi autismul. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. comportamente distructive etc. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. există şi alte strategii de tratament. auzul şi canalul verbal. este însă o deficienŃă multisenzorială. Aşadar. angoase. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. de nutriŃie. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. metoda comportamentală. 288 . constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. accese de furie. modalităŃi eficiente de comunicare. dezvoltarea limbajului etc. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat.indian). Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă.

• Autism = termen derivat din gr. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. o desprindere de realitate. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). săptămâni etc. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. „în ecou”.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. dependenŃa de uniformitate. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul.). Denumit iniŃial. cu o intensificare a vieŃii imaginative. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . realizată în mod conştient de către o persoană. • Automutilare = vătămarea propriului corp. auditiv. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. pentru sine. sindromul postencefalic şi sindromul Down. alături de paralizia cerebrală. Bleuler. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. silabe sau cuvinte. însă nu imediat ce au fost auzite. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. autismul infantil rămâne încă o enigmă. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. Anxietatea. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. corporal) cu altă persoană.

290 . Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. spre deosebire de aceştia. gesturi de răsucire. plin de înŃelegere şi căldură. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. degete şi picioare – ex. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. tolerant. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. neobişnuite. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). Cu cât acest mediu este pozitiv. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. rostogoliri ivite din senin). armonios structurat. fie moduri bizare de alimentare – ex. 2. salt. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. El poate răspunde. mâncat din farfuria câinelui). 3. coordonate şi totuşi bizare. executate de mâini. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului.

. Medicală. 3. GARH D. Ed. Ed. 1996. 1988. GORGOS C. 5. Să-i ajutăm. MAYOU R. DicŃionar de psihologie. ed. Univers Enciclopedic. Albatros. SILLAMY N. GELDER M. 1998. Univers Enciclopedic. 4. Bucureşti.. 1978.M. Mcinnes J.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.BIBLIOGRAFIE 1. Geneva IniŃiative Publishers. 2. Ed. Bucureşti. a II-a. 1992. Bucureşti.. Bucureşti. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Bucureşti. Ed.. iubindu-i.A... POPESCU – NEVEANU P. Humanitas. 6.. 1944. Ed. Tipografia Semne ’94. 7. Ed. WEIHS Th. TREFFERY J. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Tratat de psihiatrie – Oxford.. DicŃionar de psihologie. 291 .

292 .

Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. BOŞCAIU E.. FundaŃiei România de Mâine. Metodologia procesului demutizării. Bucureşti. 11. Scrisul copilului. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. ENĂCHESCU C.. Bucureşti... 1983. DRĂGUłOIU I. 1973. Ed. Ed. Teoria şi practica compensaŃiei.. Ed. 1977. CIUMĂGEANU D. CARAMAN . AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.. Scrierea cursivă modernă. 2. 1965. A.. MAYOU R. 1979. 6.a II-a. Bucureşti. Cum să facem exerciŃii grafice. 2000.. Sibiu. şi colab. Ed. Didactică şi Pedagogică. BOŞCAIU E. ed. 1980. Facla. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . Universitatea Babeş-Bolyai. 10. orbi-surdomuŃi. Didactică şi Pedagogică. 7.. ALBU C. Ed... DAMASCHIN D. Ed. FOZZA C. ARCAN P. Bucureşti. 1983.. Tratat de psihiatrie – Oxford. 3. ProHumanitate.. CALMY S. Polirom. 1980.. Didactică şi Pedagogică. Medicală. 1992.. Bucureşti. 4. Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). Copilul deficient mintal. DAMASCHIN D. AJURIAGUERRA de J. Bucureşti. 1994. GATH D. Limbajul mimico-gestual. Nevăzători... 293 . Ed. 1983. ALBU A. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1967. 12.. Ed. BOŞCAIU E. Bucureşti. Bucureşti. Timişoara. ClujNapoca. 15. CASTEILLA A. 13. Ed. MĂESCU L. Didactică şi Pedagogică..BIBLIOGRAFIE 1. Defectologia. Geneva Initiative Publishers. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Analele UniversităŃii Bucureşti. 5. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 9. 2002. GELDER M. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 14. 8. ambliopi. Bucureşti. 1973. Ed.

1997. Nervozitatea copilului. 17. 33.. Ed. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. 31. IONESCU G.S. DicŃionar de psihologie. 26. Didactică şi Pedagogică.. 27.. ProHumanitate. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal.. Ed. 28. PĂUNESCU C.. PĂUNESCU C. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1985. 1. Academiei. 1978. Psilhologie clinică. Medicală. Bucureşti. 20. şi alŃii. 1976. Ed... PĂUNESCU C. în Cercetări asupra comunicării. 19. Terapie educaŃională integrată. 1977..P. 1994. M. Tulburările de vorbire la copii. NEVEANU-POPESCU P. 18. 30. 25. 29. 1992. PĂUNESCU C. 1973. Ed. Bucureşti. 35. 1998. 294 . PĂUNESCU C. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Univers Enciclopedic. PĂUNESCU C. 1983. Didactică şi Pedagogică. 1994. Bucureşti. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. Bucureşti. 1977. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. 1988. Medicală. Bucureşti. vol.. KULCSAR T. Bucureşti. Albatros. 22. Bucureşti.. Ed. Bucureşti. TAFLAN A. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. PĂUNESCU C. E. Copilul deficient.. Ed. Ed. Cunoaşterea şi educarea lui.. Tehnică. MC. Bucureşti. Sibiu. PĂUNESCU C. 1966. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării.INNES J.. Ed. 23. Limbaj şi intelect. Didactică şi Pedagogică. GORGOS C. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. 1967. Bucureşti. TREFFRY J. MUŞU I. PĂUNESCU C. 34... Ed. Ed. Tulburările limbajului scris. şi alŃii. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate.D. Tipografia Semne’94. 32. A. Didactică şi Pedagogică.. LUNGU NICOLAE S. 24. Didactică şi Pedagogică. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Agresivitatea şi condiŃia umană. LAROUSSE. Bucureşti. 21.. LUNGU NICOLAE S. Intoducere în logopedie. Ed.16. 1976. 1978. 1973. Bucureşti.. Ed. 1962..

1967. Bucureşti. Ed. Bucureşti. 1965.. Didactică şi Pedagogică. I. UNGAR E. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. 1976. Ed. Ed. MUŞU I. Psihopedagogie specială.. 52. Medicală. I şi II. 1988. 42. 45. I. RĂŞCANU R. Bucureşti. 1982.. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1981. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Psihologia deficienŃilor mintal... Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Ed. Medicală. Trinitas. 46... SIMA I. Ed. 47.. 40. ProHumanitate. Ed. Medicală. Bucureşti. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal.. 1998. Bucureşti. Sibiu. 39. 1994. Ambliopi. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. Ed. Ed. POPA. Handicap de intelect. 2000. Didactică şi Pedagogică. 56. 1998. ProHumanitate. Bucureşti. vol.. 44... Bucureşti. STĂNICĂ I.. Ed. 49. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Ed.. Bucureşti. 53. STĂNICĂ I. Ed. Didactică şi Pedagogică. 1994. UniversităŃii Bucureşti. MUŞU I. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. Bucureşti. 1997. PĂUNESCU C.. 37. 55.. E. Educarea copiilor cu vedere slabă. 38. 1989. Babel. 295 . Bucureşti. PREDESCU V.. 1997. Ce este logopedia?.. Ed. 1994. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. Bucureşti. 1976. 1994. PĂUNESCU C. DicŃionar de psihologie. PUFAN C. 1973. ŞTEFAN M. Ed. Bucureşti. Ed. RADU GHE. 1982.36. vol. 50. Probleme de surdopsihologie. STĂNICĂ C. STRĂCHINARU I. Ed. Iaşi. ROZOREA A. Labiolectura. 41. Psihologia comportamentului deviant. ProHumanitate. 54. STOICIU M. STĂNICĂ I. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1990.. Didactică şi Pedagogică. ROBĂNESCU N.. PREDA V. STĂNICĂ C. 51. vol. RADU GHE. BENESCU C. Psihiatrie. vol.. 48.. Terapia tulburărilor de limbaj. Ed. Didactică şi Pedagogică.. 1983... I. Ed. VRĂŞMAŞ E. ŞCHIOPU U. 1972. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal... 43. VERZA E. Readaptarea copilului handicapat fizic. ROŞCA M.

Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. DAUNT P. 64. Didactică şi Pedagogică. Conduita verbală a şcolarilor mici..8. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. VERZA E. 65. Ed.. Didactică şi Pedagogică. VRĂŞMAŞ T. ZAZZO R. Bucureşti. Ed... EducaŃia copilului preşcolar. 1992. 1973..57. WEIHS TH. Ed. 61. 1987. VERZA E. 66. Ed. Ed. Să-i ajutăm. manual pentru clasa a XIII-a. Bucureşti.. DebilităŃile mintale. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. Bucureşti. VERZA E. 1998. 60. 1979. 1996.. 58. MUŞU I. 296 . Bucureşti. 67. Probleme de defectologie.. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Disgrafia şi terapia ei. Bucureşti. Meridiane.). iubindu-i. 1988. Dislalia şi terapia ei.. Humanitas. 1983.. 59. Ed. Ed. VERZA E. (coord.. Psihopedagogie specială. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. 63. VRĂŞMAŞ E. VERZA E. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 62. 1990. Ed. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. şcoli normale. vol. Didactică şi Pedagogică. VERZA E.. 1977. 1999. ProHumanitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful