MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

3. 6... Etiologia tulburărilor de comportament ………………….1.4. 7.. 7...2. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT …………………. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 ..2.4... Tipologizarea tulburărilor de comportament …………….1.2.3. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. 5. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ………………………………………. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….. Definirea tulburărilor de comportament ………………….…… 5.5. Surdocecitatea ……………………………………………….. Corectarea deficienŃelor de limbaj ……………………….1. 5. 5. Terapia tulburărilor de comportament …………………. 6.5. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) …….. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………. 6. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5. 6. 7. 6... Autismul …………………………………………………. Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………..5. 5. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6.

sau pentru a îngloba. deficient. ambiguă. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. Astfel. Aceştia din urmă sunt de multe ori. el neputând fi recuperat în totalitate. confuză. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. inutili pentru societate. ci doar într-un anumit grad.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. incapacitate. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). psihice. inadaptat. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. din păcate. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. handicap. ignoraŃi sau. Ei sunt printre noi. R. 7 . fie ele înnăscute. prin compensare sau ameliorare. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). consideraŃi irecuperabili. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. fie dobândite. unii normali. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). şi mai rău. Intre ei însă există diferenŃe. existând diferite criterii de clasificare. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. Realitatea este însă alta. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. într-un termen mai general. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). în funcŃie de posibilităŃile sale reale. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ).

care nu pot fi înlăturate). se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale.). senzorială. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). care îi aparŃine lui A. toŃi am avut. De ce ? Pentru că. Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). • handicap extrinsec (cauzat de mediu. 8 . • handicap sever – grav (când nu există autonomie. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). Agerholm. de prezenŃa. fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). privare afectivă. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă.). într-un sens mai larg. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. comportamentală etc. discriminare rasială etc.

idioŃie. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. AAMD). Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. oligofrenie (E. Al. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. psihomotrică. Handicapul mental. în literatura de specialitate. insuficienŃă mintală (OMS). când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. ca reflecŃie a acesteia. Luria. – tulburări instrumentale. E. Busemann. R. Perron). Referindu-ne la handicapul mental. 9 . cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. afectivă. dezvoltare intelectuală. organizare. deficienŃă intelectuală (A. Seguin). Kraepelin). M. imbecilitate. Roşca).1. – handicap mental de funcŃionalitate. R. Roşca. Bleurer. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. subnormalitate gravă (OMS – 1958). caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. comportamental-adaptativă. retard mintal (A.

în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. dar în ritmuri diferite. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. heterodezvoltare intelectuală.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. Păunescu. heterocronie. Dacă la normal. deficienŃe de comunicare. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. deficientul mintal stagnează. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. mai devreme sau mai târziu. heterogenitate. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.1. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. rigiditate a conduitei. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. introdusă la noi de C. stagnează. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. B. adesea rămânând neterminat. 1. rigiditate psihică. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. introducând termenul de vâscozitate genetică. L. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. Inhelder.

adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale.S. făcând posibilă disimularea acesteia). J.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. între somatic şi cerebral.S. Deficientul mintal nu se 11 . R. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. cu noŃiuni abstracte. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. fiind la un nivel scăzut. L. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. Ca atare. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. din cauza rigidităŃii lor. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. R. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. schimb corespunzător vârstei cronologice. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. OperaŃiile logice. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate.

DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări.2. 12 . câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. percepŃia devenind consistentă.poate exprima logico-gramatical.). auditive. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. poziŃie avantajoasă – centrală etc. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. Astfel. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere. tactil-kinestezice). Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. analiza este mult uşurată. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. într-un fel sau altul. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. de existenŃa handicapului mintal. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. culoare. 1. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente.

neclară. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. În ceea ce priveşte planul reprezentării. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. În plus. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. incluziuni. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. lacunară şi cu frecvente tulburări. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. – incapacitate de sinteză. – dezordini intelectuale. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. opoziŃii. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. succesiuni. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. fiind o percepŃie nediferenŃiată. a limbajului interior. situativă. În cazul idiotului. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. bazată pe clişee verbale. aproape totală. similitudini. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. 13 . – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular).De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei.

14 . între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. labilă. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. mergând până la absenŃa ei. deşi este incapabil să le verbalizeze. se poate afirma că. sub forma ei patologică (mitomanie). În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. fără semnificaŃie. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. La deficientul mintal. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. subiective. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. însă au o gândire fragmentară.– raŃionamente incomplete. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). capacitatea de reŃinere este relativ mare. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. Minciuna. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. malignă şi perversă. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. fiind incapabili de a vedea ansamblul. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. de a se ridica la noŃiunea generală. grave). Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. neproductivă. acesta nu este modificat în mod evident. se hazardează în afirmaŃii puerile. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. care. care pleacă de la date parŃiale.

de indiferenŃă sau falsă uitare. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. C. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. La idioŃi. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. inerŃie. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. omiterea de detalii etc. memoria este aproape inexistentă. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. „cărŃi de telefon”. care la idiot se transformă în aprosexie. deci. Această stare îi conduce la izolare. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. introducerea de elemente străine. lipsită de tenacitate.). memoria este dominant mecanică. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. 15 . Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. mai infidelă. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. MLD). MSD. sau „hipermnezie de dicŃionar”. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora.La debilii mintal. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. cât prin modalitatea organizării. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. de scurtă durată. Totuşi.

semantic. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. între 5 – 7 ani. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. audimutitatea etc. în formele foarte severe (idioŃie). Dislalia deficientului mintal. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. disgrafiei şi dislexiei. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. − disfonia. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. respectiv 89 luni.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. lexical. − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni.). deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. consecutivă unei modificări neurofiziologice. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). 16 . După Weber.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. Luând în considerare criteriile de natură medicală. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. Însă mulŃi autori (ex. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. genetici). Muşu (1997). Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. C. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. 22 . Aceştia din urmă. aptă. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). agentul patogen fiind un mozaic de factori. De exemplu. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. imposibil de individualizat clinic sau genetic. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. psihologică. Păunescu şi I. Păunescu şi I. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. în viitor. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. oferit de specialişti (medici. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. b) factori ecologici. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. c) factori psihosociali. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. epidemiologică. devine posibil sfatul genetic. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale.: J. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie.

cu alcool. sindromul Apertt).). sifilis. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului).). − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. gripe repetate).). fiind la rândul lor de trei feluri.). Klinefelter. toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. • icterul nuclear. utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. • iradierea fătului. 23 . − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). sindromului Hunter etc. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere.). b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. însă rare. provocând carenŃe alimentare. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). Down etc. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. malnutriŃii etc. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). intoxicaŃii alimentare. hipotiroidismul etc.

● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). • tentativele de avort. ● infecŃiile nutritive ale copilului.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). căderi). • hemoragiile puternice.5 kilograme). când se produce fenomenul de hipoxie. agresiv sau indiferent-pasiv). CO. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. rubeola etc. direct sau 24 . • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). ● intoxicaŃiile (cu plumb. • hipoglicemiile. alcool). Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei.). fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). agresive – forceps). • condiŃiile socio-economice defavorabile. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. ca factor al dezvoltării umane. Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. Mediul.

prin conversaŃie concretă. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. prin hrănirea la sân. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. catalizator. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. 25 . în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. ea fiind. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. iar. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. în acest proces. o întâlnim. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. În astfel de situaŃii. mai târziu.. pentru a fi eficient. de regulă. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului.. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. prin învăŃarea unor poezioare simple.indirect. ca factor central. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. prin povestirea unor istorioare accesibile. O asemenea situaŃie. insecurizant sau alienant). acŃiunea mediului. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. ostil. contact care. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. Şi chiar dacă. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. în primul rând ale mediului sociofamilial. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. prin tonalitatea caldă a vocii. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). al mediului familial. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. frecvent. pe parcursul dezvoltării sale. pe ansamblu aleatoare. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil.

Practic. ea îngrijindu-l când este bolnav. împrejurimile acesteia. mai ales tatăl. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. Patul în care doarme copilul. Prin prezenŃa sa directă. în primele zile. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. fraŃii şi surorile. inevitabil. care dinamizează. bunicii. În mod obişnuit. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. indiferenŃa mamei. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. mama revine. fie din motive obiective – deces. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. educaŃia precară. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. adesea. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. camera sa. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. când. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. Aceasta mai ales atunci. la şcoală etc. fie din motive subiective – abandon. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. la un moment dat. Cu alte cuvinte. ea conducându-l la grădiniŃă sau. ea reprezentând elementul activ. despărŃire forŃată. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. casa părintească.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. un echilibru afectiv. nu numai prin sine. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. 26 . sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică.

cu un IQ sub 20. după E. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. DSM IV). Putem conchide (C. Dupré. recuperabili pe plan şcolar. Muşu. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. adaptabili pe planul instrucŃiei. cu un IQ între 50 – 70/80. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). E. imbecilitate. a. Astfel. Debilitatea mintală este definită diferit. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. debilitate mintală. Păunescu. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă.4. social. 27 . cu un IQ între 20 – 50. educabili. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. perfectibili.). I. sau imbecilitatea ).1. de gradul I. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. În Germania. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. profesional. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază).

Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. sau pot trece neobservaŃi. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. profesională şi socială diferite. întrucât pot avea un comportament docil. Se poate întâmpla. de 28 . printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. noi). infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). pe ansamblu. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). de operare elementară în plan mintal. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. timizi. Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. dar.. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. naivitatea. Totuşi. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). de calcul aritmetic. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. de asemenea. o fluenŃă verbală bună. fiind şterşi în comportament. Debilii mintal sunt greu de depistat. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale.

sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. cu caracter accentuat repetitiv. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. mijlocie. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi.tratamentul administrat. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. 29 . A. de eşecurile din primii ani din viaŃă. Werner). lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Astfel. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. (A. a şcolii. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. de atitudinea familiei. severă. Strauss şi N.

Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. A. pasivităŃii. G. anxietate. după Simon şi G. Debilul armonic (Th. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. fiecare formă având anumite trăsături specifice. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. excitat.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. debilul epileptoid. pervertit sau pervers. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. prostul. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. labilitate. conceptual şi comportamental. o aparentă uşurinŃă verbală. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate.. de exemplu. deficit vizual. Simon. instabilitate a dispoziŃiei. incoerenŃă. manierism. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. emotiv şi hipermotor. inconştienŃă etc.înnăscute. Astfel. apaticul. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. dar un nivel intelectual superior primilor. în timp ce leneşul 30 . Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. docilităŃii. lateralitate de ritm. agresivitate. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. Vermeylen. Astfel. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. adaptabilităŃii. agitaŃie. sugestibilitate. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. la care E. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. de auz. fiind posibilă educarea. Alături de aceste forme de debilitate mintală. randament şcolar mediocru. Există. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli.

imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. de idiot. dificultăŃi stradale). de fapt. el este în stare de unele calcule elementare. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. b. rutiniere. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. 31 . acesta va fi instituŃionalizat. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. De asemenea. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. stare mintală deficitară ireversibilă. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. Imbecilul. Din punctul de vedere al capacităŃii. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. în mare măsură. lipsă de dinamism. foc. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. este instruibil până la un punct. sau motrice etc. auditive. Imbecilitatea.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor.

fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. formată din cei dezinhibaŃi. vorbind fără întrerupere.F. excitabili. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. indiferenŃilor şi a doua. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. După comportament. senzorio-motrice şi instinctive.Sintetic. A. După gradul de deficit. E. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. iar E. c.M. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. neliniştiŃi. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. somnolenŃilor. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). adaptabili la procesul de instrucŃie. inhibaŃilor. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. incapabil de a sta locului.A. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). mai dramatică de deficienŃă mintală. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. S. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. 32 . Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. Contemporan. agitat. apaticilor. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. inofensiv. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. cu un anumit grad de relativitate însă. fără agresivitate manifestată. educabili şi perfectibili. previzibilă din copilărie. agresivi. educaŃie. În funcŃie de afectivitate. clasificate în funcŃie de diferite criterii. mijlociu şi superior.

Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. Voisin. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. frecvente anomalii dentare. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. În general. în funcŃie de variate criterii de clasificare. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. După criteriul limbajului (E. pe fondul unui IQ situat sub 20. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. reflexe. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. Cl. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. idioŃia mixodermatoasă. al activităŃii rudimentare. fie de natură sexuală – ex. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. fără posibilităŃi de comunicare. După criteriul gradului de gravitate (F. urechi malformate. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . impulsive. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. un „facies” aparte – frunte îngustă. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. acŃiunile sale sunt instinctive. masturbaŃie). idioŃia asociată cu scleroză atrofică. J. ci idioŃi.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. cu tulburări neurologice serioase. idiotul la care limbajul lipseşte total. ale limbii sau ale craniului. idioŃia cu hidrocefalie. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. bulimie. al comportamentelor instinctive. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. Kohler. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). fiind fixată la nivelul automatismelor. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală.

PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. acest idiot este inert. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. automutilare. mâncând orice îi apare în cale. foarte rar agitat sau turbulent. cu tremurături. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. indiferent. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. ritmice. cu tendinŃe distructive de autorănire. anchilozări etc. relativ maniabil şi idiotul excitabil. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale.limitate la o lăcomie evidentă. sugere de degete etc. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. Spre deosebire de idiotul complet. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. 2 ani şi jumătate la 10 ani. stereotipe. În plus. imbecilitate şi idioŃie). De asemenea. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. placid. În general. După posibilităŃile de dezvoltare. balansări ale trunchiului sau ale capului. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. echivalentă cu idioŃia incompletă. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. d. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. cu sau fără perturbarea gustului. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple.

solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. tulburări de echilibru.5. Din punct de vedere psihopatologic. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). în special a funcŃiilor cognitive. dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. Diagnosticarea deficienŃei mintale. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). Labili emoŃional. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). 35 . fenomene hipoacuzice etc. Din punct de vedere somatic. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. cu o teamă de eşec constantă. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. când incorecte). cât şi statural. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. având frecvent semne de rahitism şi anemie. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă.la 15 ani. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. 1. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal.

– alte stări deteriorate. apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). Gorgos (1991).). psihopatologic. medie. aidoma deficientului mintal). b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. carenŃe educative etc. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. traumatice etc. profundă. Se disting. cauzată de carenŃe afective. ritmul de dezvoltare etc. dar neinstruite (care supuse instruirii. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). chiar tardive. de gravitatea deficienŃei. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. neurologic. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. în funcŃie de gravitate: lejeră. mediu social deficitar. dar adaptarea socială este deficitară. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. Din acest punct de vedere. de modul de organizare a personalităŃii. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). 36 .. După C. astfel. în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. în funcŃie de natura etiologică. trei forme de deficienŃă mintală. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi.

De asemenea. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. Recuperarea se referă la restabilirea. NoŃiunea pare. Scopul recuperării constă.6. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. aşadar. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. sexul său etc. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. duc la întârziere mintală uşoară. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. evoluŃie. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. epilepsia. are în esenŃă. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. reacŃiile nevrotice şi psihopatice.– deficite senzoriale primare care. tulburări de comportament. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. astfel. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. o semnificaŃie echivalentă. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. pedagogică sau medicală. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. specific României. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). secundară. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. reducând posibilităŃile de comunicare. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. Ńinând cont de 37 . temporar sau definitiv. 1. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme.

metodele verbale sunt esenŃiale. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. însuşirea unui aparat conceptual. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. a operării instrumentale. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant).specificul handicapului. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. devenind un energizator pentru subiect. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. negativismul. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. activând motivaŃia. sancŃionarea verbală etc. Dintre formele psihoterapiei. Utilă este folosirea de întăritori.). empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. În acest context. cât şi negativi (admonestarea. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. 38 . influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. ea o depăşeşte pe aceasta. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. În acest tip de învăŃare. stările conflictuale. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal.). înlăturând anxietatea. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. laudă etc. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice.

a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. confecŃionare de obiecte etc.. arterapia. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). dacă are format simŃul autocontrolului etc. ergoterapia. practice sau a deprinderilor profesionale. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. 39 . câştigarea unei autonomii personale. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. La copiii mai mari. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. joc. dansterapia. fiind capabilă să exercite o profesie. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. dacă poate comunica oral şi în scris. dans. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. foarte eficientă este ergoterapia. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. nealterate. pictură.

se remarcă dificultăŃi de analiză. de existenŃa handicapului mintal. grave). ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. Din punctul de vedere al afectivităŃii. neproductivă. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. Astfel. mergând până la absenŃa ei. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. bazată pe clişee verbale. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. acesta nu este modificat în mod evident. heterocronie. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . În ceea ce priveşte planul reprezentării. a limbajului interior. într-un fel sau altul. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. rigiditate psihică. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. cât prin modalitatea organizării. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. rigiditate a conduitei. disgrafiei şi dislexiei. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. situativă. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. heterogenitate. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. aproape totală. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. heterodezvoltare intelectuală. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. deficienŃe de comunicare. dezordini intelectuale etc. în planul senzorial-perceptiv.

) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. recuperabili pe plan şcolar. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. 1997). social. perfectibili. adaptabili pe planul instrucŃiei. Putem spune. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. Coeficientul 41 . în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. imprecizia lor dublată de sincinezii.). autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. În ce priveşte tipologia handicapului mintal. Imbecilitatea. profesional. factori psihosociali. Păunescu. Muşu. Păunescu şi I. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). I. genetici). educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. de puerilism şi infantilism afectiv. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. stare mintală deficitară ireversibilă. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). sau motrice etc. aşadar. controlul limitat al acestora. auditive. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. de gradul I. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. factori ecologici.crescută. trebuinŃele momentane. viteza diminuată a mişcărilor. Muşu (1997). debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. educabili. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese.

Se urmăreşte. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. 2 ani şi jumătate la 10 ani. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. în special a funcŃiilor cognitive. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . de modul de organizare a personalităŃii). în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. astfel. de gravitatea deficienŃei. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. în funcŃie de natura etiologică. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. senzorio-motrice şi instinctive. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. pe fondul unui IQ situat sub 20. pedagogică sau medicală. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60.

dacă poate comunica oral şi în scris. m. ergoterapia. dansterapia. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. Este un proces psihologic. c. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate.sunt realizate prin: învăŃare. sub diferite forme: ludoterapia. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. tact). . Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. câştigarea unei autonomii personale. fiind capabilă să exercite o profesie. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. văz. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. cronologică (v.Q. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii).) = raportul dintre vârsta mintală (v. Dintre formele psihoterapiei. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. nealterate. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex.). care constă în a compensa un deficit (infirmitate). Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. c. adesea inconştient.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. Conceptul îi aparŃine lui W. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. m / v. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. X 100.engl. 43 . arterapia. dacă are format simŃul autocontrolului etc.

• Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. afective. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. 44 . incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. faze pre şi post-critice epileptice. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. 2 ani şi jumătate la 10 ani. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. social. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. instabilitate psihomotorie. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. aşadar. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. educabili. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. lentoare patologică în gândire etc. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Scopul recuperării constă. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. profesional. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. perfectibili. auditive. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. sau motrice etc. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. adaptabili pe planul instrucŃiei. senzorio-motrice şi instinctive. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. pe fondul unui IQ situat sub 20.

Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . 4. .ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund.mâini scurte. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . . . . CaracterizaŃi limbajul imbecilului. EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal.malformaŃii cardiace. 2.trăsături groteşti. . 3.cap cu occiput plat.gură şi dinŃi mici. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. . EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor .abdomen proeminent. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.lipsa pigmentului (păr extrem de blond.ochi oblici. cu degetul mic curbat.

DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. 1980..Anomalii de dezvoltare ereditare. 1992. Tehnică. LUNGU NICOLAE S. Ed. Facla. MUŞU I. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 9. CARACTERISTICI . 3. Bucureşti. CIUMĂGEANU D. Ed. LUNGU NICOLAE S. Agresivitatea şi condiŃia umană. GELDER M.Meningită . Geneva Initiative Publishers.InfecŃii ale mamei. 4. Terapie educaŃională integrată. 1988. 1979.creştere deficitară. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. LAROUSSE. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. 10. 1994. 5. MAYOU R.. 8. DicŃionar de psihologie. Ed. Bucureşti... 7. PĂUNESCU C. Medicală..creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. ProHumanitate. . Ed.Univers Enciclopedic. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. NEVEANU POPESCU P. Albatros. Bucureşti. Copilul deficient mintal. Sibiu. 2. 46 1. 1998. TAFLAN A. 1978. ENĂCHESCU C. GORGOS C. 1994. Ed. .Iradiere în timpul sarcinii. Timişoara.. Ed.piele buhăită. Ed.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică ..Medicală. Tratat de psihiatrie – Oxford. . 1997... Bucureşti.. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. GATH D.. a II-a. 6. .apatie. ed. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. . . Bucureşti. 1994. Ed.. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.

Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.. Humanitas. Bucureşti. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 25. STOICIU M. RADU GHE. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. ProHumanitate. Să-i ajutăm. Trinitas. PĂUNESCU C. I..). WEIHS TH. Limbaj şi intelect. vol. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. DAUNT P.. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal.. 47 . Ed. 2000. Ed. vol.. Ed. Bucureşti... Ed. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 18. 27.. Copilul deficient.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.8 . 16.. Bucureşti. 13. Psihologia deficienŃilor mintal. Ed.. UniversităŃii Bucureşti. 22. 1992. ŞCHIOPU U.. STRĂCHINARU I. Bucureşti. MUŞU I.. 1976. 15. PĂUNESCU C. Psihopedagogie specială. (coord. Medicală. Ed. ROŞCA M... PĂUNESCU C. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. 1987. Ed. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Bucureşti. VERZA E. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. DebilităŃile mintale. 1996. 1973. vol. ZAZZO R. 26. şcoli normale. Didactică şi Pedagogică. Ed.. Ed. Ed. PĂUNESCU C. MUŞU I. Bucureşti. Ed. Bucureşti.. Cunoaşterea şi educarea lui... Ed. Babel. 1990. Ed. 20. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 21. Meridiane. 1976. iubindu-i. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal.. 1988. ProHumanitate. 1997. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. 19. Didactică şi Pedagogică. Sibiu.. Sibiu. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Handicap de intelect. 1977. Ed. VERZA E.. Bucureşti. Iaşi. 1994. PĂUNESCU C. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. 1979. 17. Ed. 1990. 1967. 23. 24. manual pentru clasa a XIII-a. 12. 28. 14. 1997. Probleme de defectologie. VERZA E. Ed. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Psihopedagogie specială. Ed. I. 1983. SIMA I. 1998. PĂUNESCU C. RADU GHE. VRĂŞMAŞ T. 29.11. MUŞU I. VERZA E. 1998. E..

aşadar. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. cifre. semne sau imagini de mărime descrescândă.1. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). 1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. în primul rând. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. mai precis. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. aşadar. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Handicap vizual înseamnă. la care numărătorul (d) este egal cu 48 . clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală.2. verificate statistic. separat pentru fiecare ochi. Handicapul vizual apare. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular).

Astfel. Cecitatea (orbirea) reprezintă. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi.5 0. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 . În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă. aşadar. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. De asemenea. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.05 0.02-0. pe de o parte.005 0. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade.005-0. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. presupunând lipsa completă a văzului. se consideră echivalenta cecităŃii.distanŃa examinării (5 m. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. pe de altă parte.2 0-0.05-0. un handicap major sau total de vedere.02 0. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară.).

cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. ca de exemplu. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. deosebim defecte congenitale. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. eficienŃa vizuală. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. remarcând importanŃa 50 . defecte survenite (în copilăria timpurie. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. strabismul. la vârsta anteşcolară. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. care este educabilă şi perfecŃionabilă. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. care poate fi determinată cantitativ.binocular la mai puŃin de 20°. De fapt. şcolară) şi defecte tardive. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. nistagmusul etc. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. 2. atât studiile mai vechi. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. cât şi cele mai recente. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. preşcolară. care diminuează capacitatea vizuală.

de asemenea. T. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. progresivă. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. Heller deosebeşte. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. la vizualizare. regresivă). mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. reprezentările vizuale se sting treptat. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. Henri. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . 51 . b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. Astfel. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. Astfel. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. h) orbi totali. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. mai mult sau mai puŃin concordante. P. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului.

cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). care citesc însă pur tactil. o a doua categorie de orbi tardivi. B. Steiberg. A. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. în funcŃie de momentul instalării defectului. H. Kovalenco şi N. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. 52 . După cum s-a arătat. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. Kovalenco. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). Astfel. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. 3-5 ani. H. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. în copilăria mică (3-6 ani). specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. I. în următoarele categorii: orbii congenitali. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. Janda grupează copiii. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. deseori empiric. o categorie de ambliopi gravi. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. ci deductiv. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). fără să recurgă la funcŃia optică. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). 5-7 ani şi peste 7 ani.

din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. de transmisie. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. fără a o putea salva). dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. motrice. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. însă subiectul vrea /crede că vede. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. dacă este singular sau se combină. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. 3. aşa cum se întâmplă frecvent. mintale. precum şi viteza evoluŃiei lui. reversibil). pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. Astfel. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar.În cazul cecităŃii isterice. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. 4. cu alte defecte extraoculare (de auz. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. ale limbajului). În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . progresiv sau eventual regresiv.

şi oferă tabloul imbecilităŃii. Astfel. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. 2. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. de la o regiune geografică a lumii la alta. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. Se ştie. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. al deprinderilor elementare etc. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. 5. tardiv sau numai la bătrâneŃe). factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. al motricităŃii. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. în clase speciale. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. În fiecare caz dat. 2.selecŃie. sau în şcoli deosebite. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. de exemplu. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare.

2. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. După cum s-a arătat.1. Asia). iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. glaucomul). gliomul retinian). 2. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. cristalin şi corpul vitros. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. 55 . trahomul şi alte boli de ochi. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. retinei etc). Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii.1. În acelaşi timp. cristalinului. umoare apoasă. bolile infecŃioase. eradicate în unele zone ale lumii. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei.2. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei.2. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. Într-o viziune structural-funcŃională. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul).1.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular.

CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). În schimb. cu atât imaginea este mai difuză. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). 56 . Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. Subiectul. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. numite în general ametropii. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. fiind neclară. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. ci înaintea lui. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. aşadar. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. obiectele apropiate sunt corect percepute. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă.

vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. 57 .Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. cât şi la distanŃă. pierderea luciului corneean. această anomalie este ereditară. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. durere etc. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. herpes. lăcrimare. stări patologice generale. nu într-un singur focar retinian. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. modificări de formă ale corneei. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. estompată. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. subnutriŃie etc. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. ci în două sau mai multe focare. care duce la focalizarea imaginii optice. vascularizaŃie. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. b. De asemenea. De obicei. vederea fiind scăzută atât la apropiere. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. sifilis.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice).

dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). care pot ajunge la 16-18 dioptrii. în leucomul total cecitatea fiind completă.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. Ea poate fi compensată. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă.1. care produce miopie şi astigmatism. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. 2. Poate fi parŃial sau total. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii.2.2. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. În general. iar dintre cele dobândite.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. prin ochelari cu lentile convergente (+). sub aspectul refracŃiei.

având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. paralizie. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). în cazul deficienŃelor vizuale. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. De aici porneşte nervul optic. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. ce avansează de la periferie spre centru. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. după o scădere treptată. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate.2. în timp. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. 59 . Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. 2. dar.3. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. în papilă. duc la cecitate.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. vasculară sau traumatică. în majoritatea cazurilor.1. între care se poate infiltra lichid intraocular. idioŃie. de afecŃiunile care lezează nervul optic. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. care au drept efect scăderea vederii centrale. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani.

neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. II. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. În toate aceste cazuri. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. efectul fiind o percepere confuză.e) hemianopsiile. care inervează aceşti muşchi. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. 2. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare.1. adică pierde capacitatea de a vedea. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi.2. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. dar poate fi şi traumatică. Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. 60 . Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională.4. Am menŃionat mai sus anizometropia. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. printr-un proces de inhibiŃie.

Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. Charcot de peste un veac. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. isteria. 2. frustrare. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. în care este afectat reflexul de fixaŃie. M. Psihastenia. persoanelor. a imaginilor. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. culorilor. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale.1. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. care sunt fie pendulare.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. fie ritmice.5. uneori şi la false percepŃii. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. greşeli de identificare. sindrom descris de J. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Amintim aici şi nistagmusul. 61 . care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale.2. gelozie. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. sentimente de culpabilitate ale individului etc. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală.

2. atrofii optice ale retinei. mai ales în etapele ei timpurii. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi.2. iridociclită etc.1. rubeola.2. ascunde un risc mare pentru făt. distrofia corneei. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. rolul lor negativ. de asemenea. keratită. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. ale coroidei. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. Sifilisul. Albinismul este ereditar. anomaliile ligamentelor lor etc. Unele tumori maligne. care pentru mamă nu este dăunătoare. anomalia poziŃiei globilor oculari. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare.2. 2. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil.2. atrofie optică. lipsa cristalinului sau a irisului. microftalmia.2.2. 62 .2. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. Astfel. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică. pupile aşezate excentric. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc.

2. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). în special în primii 3 ani de viaŃă. rujeola. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor.2.2. 63 . Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. leziunile retinei. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii. În general.2. cataracte.). Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. cataracta diabetică irita diabetică. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. inflamaŃii ale irisului. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual.4. 2. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor.2. variola. care explică afecŃiunile corneei.2. congestia conjunctivelor. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate. bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale.3. tusea convulsiva.3. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. 2. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. congestia conjuctivelor oculare. scarlatina. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. De asemenea. keratite. herpesul etc. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice.

dar fără o perforare a acestuia. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile.3. chiar dacă durerea sa potolit. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. amoniacul. 64 . apa oxigenată. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură.3. 2. În zilele următoare contuziei. de formare a atitudinilor de igienizare. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. soda caustică. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. iar corneea se opacifiază din primele minute. produc hemoragii în vitros etc. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. lichide fierbinŃi. corectiv-recuperative. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. raze ultraviolete). • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare.1.într-o oarecare măsură. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. lezează uneori irisul şi cristalinul. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. provocând de obicei o infecŃie. creionul chimic).

îndeosebi. care permit. în relaŃiile sociale şi de muncă. În procesul integrării şi sistematizării lor.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). în contactul direct cu obiectul. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. dominantă. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. Desigur. dar desprinzându-se de obiect. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. Cu toată diversitatea lor. Aceste calităŃi noi. al reprezentărilor parŃiale. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. culorile şi spaŃiul tridimensional. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. se dezvoltă. 65 . fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. proprii vederii (lumina. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. la omul cu vedere. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. şi anume nota de vizualitate. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. în condiŃiile existenŃei vederii. mai ales dacă ele nu sunt provocate. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor.

beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. Această activitate compensatorie nu este dată. compensaŃia intersistemică. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual.2. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. aşadar. Encefalograma reflectă. 66 . prin contactul direct cu ele. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători.3. în ontogeneză. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei.Cu toate acestea. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. prin natura sa psihologică. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. dar nu exclusiv. Omul valid. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. totuşi. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. În activitatea psihică a nevăzătorului. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. cum greşit se crede. 2.

nou. În căutarea acestor fenomene. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. Binet la începutul secolului XX. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. în medie. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). În condiŃiile cecităŃii. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. prin accelerarea respiraŃiei). Hussen arăta că. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. printre altele. teama de necunoscut inhibând mişcările. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. A. R. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. S-a constatat că. şaua turcească are. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. reducând mobilitatea. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare.În activitatea copilului. aşa numita şa turcească. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. După cum vedem. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. la nivel bulbar. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A.

copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. 2. Problema rămâne controversată. care se instalează la nivelul unui organ. considerate ca defecte primare. denumite secundare. sistem sau aparat. • torace îngust. fiind modificări de natură extraoptică.3. fenomen cu atât mai evident. • membrele superioare şi inferioare subŃiri.media normală. 68 . „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. Ńinutei corpului. Defectele vizuale. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. motricităŃii deficienŃilor vizual. De-a lungul secolului trecut. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. W. Motet. cu reliefări musculare slab dezvoltate. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. Ionescu şi D. cifotic sau rotund. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. ci poate influenŃa. După cum arătau A. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. rezultatele fiind contradictorii. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. totodată. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. • spate plan. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. În momentul şcolarizării.3.

copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). trunchiului şi al membrelor. apăsări cu degetul pe globul ocular. RespiraŃia este superficială. trunchiul rămâne aproape nemişcat. iar capul îndreptat înainte. La copiii total lipsiŃi de vedere. • mersul este rigid. ticurile sau manifestările motrice negative. lordoze. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. ci atârnă în jos.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. fiind limitate la strictul necesar. braŃele nu se mişcă simetric în mers. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. încă din copilăria timpurie. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. ezitant. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. nesigur. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. lipsită de amplitudine. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. şovăitoare. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. • mişcările sunt reŃinute. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. 69 . picioarele se ridică exagerat. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. cifoze. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului.

• învârtirea pe loc. lipsa unei îndrumări competente şi totale. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. pentru o creştere sănătoasă. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. • frecatul mâinilor. însă. jocuri şi exerciŃii fizice. poate. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. • săritul pe loc. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. MentalităŃile greşite. picioarelor sau al trunchiului. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. am putea spune. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. cu cât acestea reprezintă. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice.• legănatul braŃelor. de la un individ la altul. 70 . • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. • lovirea genunchilor. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. AbsenŃa vederii este.

rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. Toate acestea reprezintă. în perioada preşcolară şi şcolară. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. mai puŃine şi. ci doar formarea unor imagini incomplete. a percepŃiei spaŃiale. Astfel. dar nu de netrecut. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. în acelaşi timp. Trebuie să remarcăm însă că. în multe cazuri. DificultăŃi mari.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. sărace. Utilizarea reprezentărilor existente. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. mai defectuoase. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic.

deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. sau între profesor şi elev. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială.mare. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. chiar dacă. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. mai ales la copiii până în 14-16 ani. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. MenŃionăm că. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. La nevăzători. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia.

Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. care. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. afectivitate. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. impulsuri”. 73 . manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. Depistarea şi educarea. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători.3. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. şi în aceea că el furnizează informaŃii. între altele. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. 2. cât şi la regrese în activitate. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. În condiŃiile lipsei vederii. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii.4. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. Rolul analizatorului vizual constă.bune. în general în viaŃa şi activitatea lui. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. în orientarea spaŃială. nevoi. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări.

− posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. medii şi bune). − temperamentul. Numeroşi cercetători (ZemŃova. Mescereakov. − volumul şi calitatea reprezentărilor. în special. − registrul experienŃei motrice individuale. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. − tipul de personalitate. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. dar mai ales de la relatările părinŃilor. Studiile existente se referă. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. 74 . slabe. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. resturi de vedere foarte slabe. pe observaŃii. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. În literatura sovietică de specialitate. mai ales. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. Zimin. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. De asemenea. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută.

copilul va 75 . asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. aruncare. rezultat al reacŃiilor instinctuale). scăpare). secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. atât copilul valid. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. cât şi cel fără vedere. activitatea mâinii. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. La copilul nevăzător. acest lucru se face destul de târziu. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. apariŃia intenŃionalităŃii. Şirul de reacŃii circulare (primare. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. Dacă la naştere. Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. După primele 3-4 luni de viaŃă. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari.

Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. va lovi. desprinderea de acestea făcându-se. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. chiar mai târziu. Acesta. în general. şi acela nevăzător. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. în multe cazuri. treptat. Şi pentru nevăzători. va mirosi obiectele din jurul său şi. În perioada preşcolară. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. defectuoase. Se pare că patrupedia. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. la copilul nevăzător. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă.pipăi. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. uneori. În această perioadă. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. dar mai ales în perioada preşcolară. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. se pare că nu există diferenŃe semnificative. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. În această privinŃă. mai greu la copilul nevăzător. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. Gânguritul. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. adesea apar 76 . se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. chiar in jurul vârstei de 10 luni. comparativ cu copilul văzător. sau nu.

fără valoare adaptativă. Copilul nevăzător. are un nivel motor mai scăzut. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. În activitatea de orientare. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . integrată într-o imagine globală. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. organizată. se va deplasa mai mult însoŃit. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. cu nivelul de reprezentări etc. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. acesta având şi fraŃi mai mici. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. dezordonate. CorecŃiile. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. la intrarea în şcoală. dar o va face şi singur. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. uneori dure. proprioceptive şi exteroceptive”. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. Acest copil va fi antrenat în mişcare.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. din ce în ce mai bine şi mai mult.

lucru manual). rapiditatea forŃei. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. mai mult decât la cei văzători.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie.). 78 .permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. la elevii nevăzători. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. propuse de J. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. Piaget. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. În perioada şcolară. de exemplu. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. altfel am avea o simplă mişcare. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. precizia. sistem focal – Van Galen. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. Pe parcursul şcolarizării. 1980). ci numai structura sa.

astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. profesor de educaŃie fizică. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. stabilitatea programelor motorii. automatismul şi modul de control. La nevăzători. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. după ce s-a automatizat. pentru a mări încrederea în sine a elevului. J. cât şi în controlul gestului. afective şi perceptive). alături de alte variabile psihice (cognitive. A. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. În privinŃa modului de control. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. cel puŃin în primele faze de învăŃare. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. Programele şi schemele motorii. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. extrema organizare a conduitei motorii. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. 79 . părinŃi. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. Se impune motivarea elevului. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. psihomotorii. J. ceea ce implică o oarecare durată. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. A.

totodată. realizată printr-o antrenare progresivă. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. făcând ca anumite 80 . ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. prin sporirea atenŃiei vizuale. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. Ei sunt. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. în primul rând. a memoriei vizuale. care nu este modificat sub aspect organic. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. a rolului gândirii. 2. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. asupra ocrotirii vederii restante. gradată. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. În România. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. 4. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. în posibilitatea de a învăŃa. al imaginaŃiei etc. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. de a-şi cuceri un loc în viaŃă.

dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. J. dar şi supraprotecŃia vizuală. graba şi neatenŃia. din contră. ci ar scădea. Lipsa unei experienŃe vizuale. în parte. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. să se prevină suprasolicitarea. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. descoperiri făcute prin forŃe proprii. dar nu trebuie să se ajungă la excese. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. de aceea. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. capacitatea mică a interpretărilor. 81 . Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. prima grijă a profesorului”. utilizarea acestor posibilităŃi este. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. Deci. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. Utilizarea vederii este benefică. lipsa deprinderilor de investigare. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. aceste piedici. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. lipsa diferenŃierilor vizuale. examinări care vor depista eventualele deteriorări. dimpotrivă.

de a percepe mediul ambiant. perfecŃionându-şi treptat vederea.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. vibraŃii. mărimilor. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. baston etc. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. aşadar. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. Procesul se continuă şi în şcoală. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). deci. număr de paşi. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). în aprecierea distanŃelor.). În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. educaŃia trebuie făcută individual. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. ritm biologic. în condiŃiile vederii normale. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. Copilul învaŃă treptat să vadă. aşadar. Handicap vizual înseamnă. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. Handicapul vizual apare. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. tact. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. în vederea integrării lor sociale.

presupunând lipsa completă a văzului). tardiv sau numai la bătrâneŃe). dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. preşcolară. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. şcolară şi defecte tardive). Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. 83 . În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. la vârsta anteşcolară. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. În cazul cecităŃii isterice. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. fără a o putea salva). Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. traumatismele oculare etc. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. de la o regiune geografică a lumii la alta. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.handicap major sau total de vedere. defecte survenite în copilăria timpurie. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. însă subiectul vrea/crede că vede. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. o dezvoltare fizică întârziată (W.

Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. semne sau imagini de mărime descrescândă. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. cifre. aşadar. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Handicap vizual înseamnă. ticurile sau manifestările motrice negative. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. în primul rând.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. asupra ocrotirii vederii restante. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. respiraŃia fiind superficială. 84 . Deci. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. verificate statistic. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. educaŃia trebuie făcută individual. lipsită de amplitudine.

Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri.005 0.05-0. când.). fără a o putea salva). Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . din punct de vedere fiziologic şi anatomic. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. analizatorul vizual este evident afectat. separat pentru fiecare ochi. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.2 Procente % 0-0. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.005-0.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică.02 0. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale.05 0. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.5 0. caz în care. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. însă subiectul vrea /crede că vede. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. presupunând lipsa completă a văzului. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze).02-0. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.

(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. A. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. în imaginea unitară a obiectului respectiv. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. L. fiind neclară. Luria. În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. când. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. boli psihice. ci înaintea lui. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. în sine. • Miopia = un exces de refracŃie. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. extrem de numeroase. aşadar. ale organizării oculomotricităŃii. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. W. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). În urma unor cercetări (S. R. Tasiak. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). A. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. neeconomice. Acesta are.

1998. 3. 1988. . ROZOREA A. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1997. Babel. Ed. 3. 1994. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. 1997. 5. vol.. 1965. Trinitas. Iaşi.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Didactică şi Pedagogică. LAROUSSE. îndeosebi faŃa acestora. PREDA V. 9. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. Psihopedagogie specială.. 12. STRĂCHINARU I. Nevăzători. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale... Ambliopi.. ProHumanitate. Osaka. Bucureşti. 1978. Ed. orbi-surdomuŃi. Ed. 8. 1981. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Univers Enciclopedic. MUŞU I.. Ed. 10. 1998. ProHumanitate. 87 1. Albatros.. Copilul deficient. 2.. 7. Ed. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 1998. vol.. Bucureşti. Defectologia. 1973. 1983. Cunoaşterea şi educarea lui. Ed. Ed. ŞTEFAN M. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. TAFLAN A. Sunt studii (R. ambliopi. Didactică şi Pedagogică. ŞCHIOPU U. 6. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. Ed.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. NEVEANU POPESCU P. Sibiu. Ed. 2.R. J. Analele UniversităŃii Bucureşti. I. Bucureşti. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 4. DicŃionar de psihologie. cu obiecte etc. Terapie educaŃională integrată. DicŃionar de psihologie. SIMA I. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. PĂUNESCU C. DAMASCHIN D.. Teoria şi practica compensaŃiei. 11. Bucureşti. Bucureşti. I.. Educarea copiilor cu vedere slabă. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.

MUŞU I. vol.8. Bucureşti. 15. Bucureşti. 1988.. 1992. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 1987. 16. UniversităŃii Bucureşti.. Ed. Didactică şi Pedagogică. 1996. Ed. Probleme de defectologie. Psihopedagogie specială. 17. Humanitas... şcoli normale. VERZA E. WEIHS TH.13. 88 . 18. DAUNT P. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.). manual pentru clasa a XIII-a.. Să-i ajutăm. (coord. 1990. Ed. Ed. VERZA E. 14. UniversităŃii Bucureşti.. 1998. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. Ed. Bucureşti. Meridiane.. VRĂŞMAŞ T. . VERZA E. iubindu-i. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.

activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. Când se naşte. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. Putem spune că. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins.3.1. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. DEFICIENłA DE AUZ 3. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. chiar regresii în plan 89 . se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Prin instalarea unui deficit auditiv. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut).

Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. Din punct de vedere statistic. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Fătul este apt să audă sunete din exterior. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. aparent recunoscând vocile familiare. Experimentează auzul producând sunete. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică.verbal (din punct de vedere al vocabularului. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. 90 . Vocabularul. de tulburări ale auzului. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. întrebări şi sentimente. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. unul din zece oameni suferă. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). de particularităŃile psihice ale individului. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. într-o măsură mai mare sau mai mică. fiind în stare să execute comenzi simple. de atitudinea celor din jur etc. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. de mediul în care trăieşte acesta.

Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. Hipoacuzia poate avea. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB).2. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza).AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). 3. atât în planul şcolarizării. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. 91 .90 dB ). Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. al exercitării profesiei. Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. la rândul ei. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. Cu cât pierderea de auz este mai mare. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului.

92 . prin programul de screening al auzului. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. Atunci când nu există program de screening. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. De aceea. dă volumul foarte mare. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. • Nu poate localiza sursa sonoră. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni).

a saculei. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). cât şi ale celei de percepŃie. a ganglionilor şi a organului Corti). În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). defecŃiuni ale timpanului. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. tulburări ale metabolismului. łinând cont de cele spuse anterior. perinatale şi postnatale.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. e. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. de atrofierea nervului cohlear. d. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. c. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. 93 . al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. b. După etiologia anatomo-fiziologică.

dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei.). Aceste cauze pot fi ereditare. fie că este total (surditate). Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. c. de exemplu. o combinaŃie a celor două. hemoragii. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. 94 . Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. de fapt. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. idiopatice (cu origine necunoscută). lovituri la nivelul urechii.. De aceea. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. În mod obişnuit. accidente. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. ceea ce este. rujeolă. muzică ascultată tare la căşti etc.afecŃiuni endocrine. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. alcool). stări distrofice. b. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). traumatisme fizice etc. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. hemoragii. Într-adevăr. patologice (ca rezultat al unor boli). în funcŃie de locul afecŃiunii. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. ureche medie). conduct auditiv extern. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. anoxie sau asfixie albastră etc. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical.

InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. Pe deasupra. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. 95 . poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. poate să nu fie dureroasă. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. O infecŃie cronică. medicamentele. În orice caz. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. O astfel de infecŃie. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. drogurile. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). o altă formă de otită. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. poate apărea o fisură a timpanului.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie.

Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. printr-o serie de mijloace empirice. folosind ca instrument de lucru diapazonul. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. dar din alte cauze). oreionul. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. rude. a exersării cogniŃiei. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. InfecŃiile. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz.3. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . educatori care se manifestă prin tresărire. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. dar şi ştiinŃifice. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. 3. artificii şi pistoale).Trauma acustică. cum sunt testul lui Weber.

Când surditatea este localizată la urechea medie. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. Dacă. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. Aceste aspecte au la bază în primul rând. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. Astfel. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. potenŃialul psihic. Testele de auz nu vor 97 . în hipoacuzia uşoară şi în cea medie.medii. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. cât şi prin aer. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. în cazul când sunetul nu este perceput. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. cât şi a celei aeriene. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. iar dacă auzul este normal. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. diapazonul se apropie de meantul auditiv. sunetul este auzit în urechea normală. Pentru aceasta. pot face teste de auz. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. Copiii de orice vârstă. chiar şi cei nou-născuŃi. dar fără a neglija alte caracteristici. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. Pufan. cu indicarea lor. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. 103 . 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. 2) însuşirea noŃiunilor concrete. a frazelor de pe buzele interlocutorului. adică citirea cuvintelor. După C. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. apoi o oră întreagă etc. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. 3. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). 2. de multe ori. Comunicarea verbală – orală. prima dată doar o jumătate de oră. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere).

Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. matriŃer. frezor. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. nivelul inteligenŃei copilului. să cânte şi să vorbească copilului său. de particularităŃile personalităŃii deficientului. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. croitor. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. tâmplar etc. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . 5. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. fără prejudecăŃi. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. tehnician dentar. De fapt. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară.4. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. constituŃie slabă. eficienŃa lor se vede doar în practică. instalator. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). • Copiii se nasc cu o minte deschisă. irascibilitate. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. • În Ńara noastră. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace.

• să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. cuvinte şi propoziŃii. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. nu strigată. • să vorbească cu voce clară şi puternică. 105 . • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. Aşadar. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. Buzele. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. limbajul semnelor. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. Ridicând foarte mult vocea. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. gestica. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. • să se uite la copil atunci când i se adresează. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz.

cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. de un tratament special. atât dintr-o şcoală normală. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. dedicare şi hotărâre. profesor etc. cât şi în particular. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. mai ales că acest efort poate fi frustrant. logoped. Suportul profesorilor. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. este deosebit de important. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. De asemenea. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. Atunci când este posibil. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul.

Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. 107 . De aceea. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. optimizând perceperea sunetelor. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. Pe scurt.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic.

Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. De altfel. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. În plus. În 108 . sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. dar. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. Datorită evoluŃiei tehnologiei. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. Aparatul auditiv. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. Protezarea ambelor urechi. numită protezare bilaterală. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. Odată realizată protezarea. în mare. Dezvoltarea fizică. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. Protezarea unei urechi. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. contrar părerilor preconcepute. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. Dacă hipoacuzia este bilaterală.

unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. copilul este în creştere. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. Protezele auditive pot fi programabile. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. În primul rând. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. În al doilea rând. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . circuit. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Astfel. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. deci. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. Proteza este un aparat electronic şi. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. iar cele puternice vor fi confortabile. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. volumul adaptându-se automat mediului sonor. dacă protezarea este reglată corespunzător. Bateriile. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. de obicei. culoare etc. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. sunetele slabe vor fi audibile.cazul aparatelor neliniare. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. Aceste reglaje. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). Odată amplificat. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe.

apărut de curând.ureche. şi circuitul digital. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. În cazul protezelor digitale. Folosind un semnal digital. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. Pentru majoritatea copiilor. De altfel. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. fiind plasate departe de conduct. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). defectându-l. În plus. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. disponibil de foarte mulŃi ani. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. Deci. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. se 110 . culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. în cazul în care acesta este intraauricular. vor aparate drăguŃe sau interesante. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. reglajul este foarte ajustabil. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). sunt protejate mai bine. Aparatele retroauriculare. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. oferind o calitate deosebită a sunetelor. deoarece. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului.

. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. alcool). Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). meningita sau tusea convulsivă). Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. ingerarea de substanŃe toxice (de ex.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. traumatisme fizice etc. anoxie sau asfixie albastră etc. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită.). Hipoacuzia poate avea. oreionul. la rândul ei.. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). Putem spune că. stări distrofice. muzică ascultată tare la căşti etc. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. infecŃiile urechii medii (otită medie). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. hemoragii. hemoragii. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. lovituri la nivelul urechii. afecŃiuni endocrine. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). tulburări ale metabolismului. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. trauma acustică. rujeolă. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). accidente.

– conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. cum sunt testul lui Weber. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. folosind ca instrument de lucru diapazonul. într-o oarecare măsură. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. totodată. Spre deosebire 112 . litere şi stări de spirit. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. labiolectură şi. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. de cunoştinŃe. Pentru realizarea acestor deziderate. pe dactileme. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. în funcŃie de structura clasei de elevi.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. de cultură. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale.

Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). al exercitării profesiei. Există. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. BineînŃeles. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. a cărui recuperare se bazează. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). atât în planul şcolarizării. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. aşadar. pe demutizare. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. 113 . Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat.de copilul surd. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. la fel ca şi cea de vedere. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. din diferite cauze.

constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. constând în citirea cuvintelor. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. cu geneza simbolului la copil. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. litere şi stări de spirit. odată cu parcurgerea procesului demutizării. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 .• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. însuşirea celorlalte noŃiuni. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. a frazelor de pe buzele interlocutorului.

Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. Ori. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. Acest limbaj. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. Mai târziu. cu demutizare avansată.spontan. folosit efectiv în comunicare. imaginea mintală şi evocarea verbală. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. imaginea grafică. opinii. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. jocul simbolic. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. Desigur. de obicei. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . gânduri.

el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. Medicală. CARAMAN. Sibiu. 3.. 1992. MUŞU I. Bucureşti. 7. cu ambele forme de limbaj. IONESCU G. Ed. ProHumanitate.. 1985. GORGOS C. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive.. DicŃionar de psihologie. Ed. 3.. Bucureşti. GATH D. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. MĂESCU L. 2. MAYOU R. Totuşi. 1983. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. ed.. DRĂGUłOIU I. Sibiu. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. Ed. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. 5. Bucureşti. a II-a. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. Ed. Psilhologie clinică. Ed. În ansamblu. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. Bucureşti.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. 1988.. gestul însă este strâns legat de concret. Geneva Initiative Publishers. 116 . 1994. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor.. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Ed. 4. 6. 1997. Albatros. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. 1965. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. TAFLAN A. Metodologia procesului demutizării. 1978. Tratat de psihiatrie – Oxford.. Academiei. DAMASCHIN D. GELDER M.) şi mai redusă în altele. 8. ProHumanitate... NEVEANU POPESCU P. Terapie educaŃională integrată. în raport cu limba sonoră. Didactică şi Pedagogică. Analele UniversităŃii Bucureşti. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Limbajul mimico-gestual. Ed.

Ed. 20. vol. STĂNICĂ I. 1973. MUŞU I. 23.. (coord.. Să-i ajutăm. STRĂCHINARU I. Ed. Ed. 1998. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. I şi II. 1998. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. 1996.. WEIHS TH.. 18. 17. 21. Babel. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. Ed. STĂNICĂ C. Didactică şi Pedagogică. 11. Bucureşti. 14. UniversităŃii Bucureşti. STĂNICĂ I. 1994.. 1994. iubindu-i.. Bucureşti. Ed. Bucureşti. vol. 22. 15.. Ed.. 117 . SIMA I. ŞCHIOPU U.8. 1972. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. DAUNT P. Didactică şi Pedagogică. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Didactică şi Pedagogică.. VRĂŞMAŞ T. Ed. Ed. Psihopedagogie specială. 1982. DicŃionar de psihologie. vol. Probleme de surdopsihologie. Trinitas. Bucureşti. Ed.. PĂUNESCU C. I. 13. Ed. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. 1990.. în Cercetări asupra comunicării. Labiolectura.). manual pentru clasa a XIII-a. STĂNICĂ I.. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Didactică şi Pedagogică. Iaşi.. 1987. VERZA E. 1992. 1988. 1983. 12. vol.. Bucureşti. PUFAN. Ed. Psihopedagogie specială.BENESCU C. POPA. Bucureşti.UNGAR E. 19. VERZA E.. 1965. Humanitas. Probleme de defectologie. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 10. I.. şcoli normale.. 1997.. Meridiane. 1973. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 16. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură.. Bucureşti.9. Bucureşti.

printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. personalitatea lor poate deveni fragilă. în lipsa altor anomalii.1. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. modifică aspectul exterior. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. Trebuie subliniat că. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. cu 118 . cardiopatiile. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale.4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). DeficienŃele fizice se constituie. deci. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. prin deviaŃii. diabetul etc. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. deformaŃii sau alte defecte de structură. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii.

implicând. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. a componentelor 119 . sub controlul şi dominarea psihicului. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. percepŃia şi reprezentarea mişcării. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. Schema corporală este un model simplificat. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). ci şi prelucrare de informaŃii. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. nici o entitate biologică sau fizică. Schema corporală. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). 1994). 1. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. conduitele motrice de bază. Psihopedagogia specială. considerând că ea nu este un dat iniŃial. lateralitatea. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. organizarea. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii.conflicte şi tensiuni interioare. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. nu atât al formei. Verza. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. aşadar. orientarea şi structura spaŃio-temporală.

ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. dar stângaci de picior). • slab conturată – identificată cu ambidextria. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. mână şi picior. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii).: dreptaci la mână şi ochi. 2. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. De asemenea. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. forte. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. nici de stângaci 100%. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. copilul îşi construieşte schema corporală. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). mai ales. b) intensitate: • lateralitate puternică. 120 . pură – când la unul dintre organele omoloage (ex.

anxietate etc. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. instabilitate psihomotorie. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. negativism. Când dominanŃa nu este fixată. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. • omolaterală. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. care în realitate este mult mai complexă. Astfel. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. pătrat. • încrucişată. 121 . mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. 3. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. • multilaterală. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. De asemenea. sincinezii. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. la triunghi şi romb. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual.

adică încredere în sine. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. îndemânare). − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. − sunt specifice unei activităŃi. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. nefiind nici conştientă. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. c) coordonarea dinamică generală. − ca aspect exterior. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. pe măsură ce copilul creşte. deschidere spre lume. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. În evoluŃia sa. viteză.b) echilibrul static şi dinamic. − sunt structuri de mişcare coordonate. executată în condiŃii normale. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. 122 . lină. nici voluntară. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. disponibilitate în acŃiune. Sub raport psihomotric.

să situeze adecvat obiectele. După De Meur şi A. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. de ordine şi de continuitate. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. un spaŃiu mai omogen. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. de cantitate). nivelul pedagogic al instruirii. a diverselor poziŃii între ele. discalculiei. cantitatea şi eşalonarea exersărilor.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. Lapierre. a deplasărilor. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. cantităŃile. de formă. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. distanŃelor. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. 4. de mărime. motivaŃie. să le poată identifica. direcŃiilor. mediul vid prin definiŃie. disortografiei etc. „pune pe masa profesorului această carte” etc. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. lipsit de forme şi dimensiuni. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. SpaŃiul. disgrafiei.: „mergi în camera ta”. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. Orientarea. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. să perceapă formele. mărimile. în care recunoaşte formele geometrice. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. deschis etc. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. de a-şi organiza spaŃiul 123 . este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. separare. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. închis.). organizarea şi structurarea spaŃială. caracterizat prin raporturi de vecinătate.

pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. lipsa de percepere a intervalelor. în timpul). săptămână. 6. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. poate fi parcurs în toate direcŃiile. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. incapacitatea de organizare a timpului. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. inexistenŃa unui ritm regulat. psihomotrice şi psihologice. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. lună. foaia de hârtie. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale).delimitat (tabla. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. de un anumit diametru. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. 5. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). Acum se realizează structura spaŃială. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. după. la care se adaugă componente motrice specifice. un cadru anumit etc. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . de durata intervalelor (timp lung sau scurt). Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. Orientarea. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). anotimp). fie imaginate (pentru viitor). ca ultimă etapă. Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. de ritmul regulat sau neregulat. de exemplu. copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. de cadenŃa rapidă sau lentă. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex.

Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea.în orice activitate motrică. organice şi psihice. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. a. învăŃarea şi exerciŃiul. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. 4. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. de natura funcŃiilor somatice. b. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă.2. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. când memorează succesiunea evenimentelor. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. după un prim criteriu. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. al originii cauzelor. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. Astfel. şi cauze indirecte. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. experienŃa şi conduita motrică. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe.

lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. surorile şi rudele apropriate). defectuos confecŃionată. îmbrăcămintea incomodă. de regulă. regimul alimentar necorespunzător. debilitatea fizică. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară.limitându-se doar la anumite regiuni. intervenŃiile chirurgicale dificile. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. convalescenŃele lungi. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). hrana insuficientă. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. ci şi mai târziu. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). tulburările cronice (organice şi psihice). a cauzelor predispozante. DescendenŃii prezintă. Debilitatea congenitală şi imaturitatea. bolile cronice. Tot în această grupă. favorizante şi determinante (declanşatoare). naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. c. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă.

• intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. • atrofiile musculare etc. cele hormonale. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc.. scolioze). deficienŃele fizice sunt grupate. grele. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). putând fi corectate. carenŃe alimentare sau de vitamine. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice.3. condiŃiile neadecvate. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. • tulburările de metabolism. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. tuberculoză. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. alături de deficienŃele senzoriale. umiditatea excesivă. paludism. medicamente. lordoze. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. mai uşor sau mai greu). • durata crescută a travaliului. săruri radioactive. intoxicaŃii lente – cu alcool. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. boli ale sângelui etc. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). 4. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. 127 . Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. fixate definitiv.

hipersomie – gigantism. de nutriŃie (obezitate. • deficienŃele de grad mediu.). a unor infecŃii ale oaselor.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. lordoze. muşchilor. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. • deficienŃele accentuate. între înălŃime şi greutate de exemplu. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex.: hiposomii. toracelui etc. de atitudine (atitudine global insuficientă.: cifoze. debilitate fizică). 128 . în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. de exemplu: rigidă sau global asimetrică). • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. torace în flexiune.). cicatrici. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui). gâtul înclinat lateral sau înainte. umerii aduşi înainte sau asimetrici. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. disproporŃii între segmente etc. cu pete. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. uscate sau umede.: deficienŃa cifotică. traumatisme osoase şi articulare. segmentare sau locale). picioare abduse sau adduse etc.).: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. deformaŃii ale abdomenului.

gât cifotic. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. asimetrice. prea gros sau prea subŃire. în care includem: 129 . ale bazinului (căzut prea mult în jos. asimetrice. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice.). plat. scoliotic. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe.eczeme. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. malformaŃii.). deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. cu braŃe inegale. lăŃită. membre care pot fi inegale. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). ale articulaŃiilor. sau cu sechele traumatice. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. sau „aduşi”. cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. prea larg. prea scurt. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. gât răsucit – torticolis. înclinat lateral etc. cu semne de rahitism. îngust. în O sau în X. prea alungită. cu glezne strâmbe. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. deficienŃe ale oaselor. gât cu relief tiroidian accentuat etc. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. lordotic sau scoliotic. deficienŃe ale coloanei vertebrale. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. cu coate în flexie/entensie. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). cu pareze. suprapuse sau deformate etc. cu hernii sau prea moale). • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. strangulat sau cu stern înfundat). asimetric). cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. rămase în flexie/extensie. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). prea bombat.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. ale feŃei (faŃă prea ovală.).. cu antebraŃe curbate. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. urechilor. strangulat. cu cicatrici. sau ale nasului. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. cu contracturi. cap hidrocefal etc. cu umeri prea înguşti/largi. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”.). ale spatelui (spate cifotic.

b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze.). instrumentale – ex. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. orientarea incorectă în spaŃiu.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. ale aparatului cardiovascular – ex. tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . ale controlului postural). deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. de ritm.). – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. tulburărilor senzoriale. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). ale sistemului endocrin – ex. săritului. distrofiile neuromusculare). picior strâmb congenital). ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. de echilibru. deficienŃe ale organelor de simŃ).: hipertensiune arterială. În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată.: insuficienŃă respiratorie. mişcări involuntare-sincinezii. tulburările de mers. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. contrariată).: execuŃia gesturilor etc. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. scolioze etc. bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile.). cifoze. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor.: luxaŃie congenitală de şold. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. de coordonare a mişcărilor). probleme de coordonare.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. nanism. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. a mişcărilor adaptate unui scop.: insuficienŃă sexuală. paralizii spastice. rahitism. amputaŃie congenitală.: obezitate.

4. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. de acte chirurgicale esenŃiale.4. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. de tratament recuperator). demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. 131 . şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. În evoluŃia oricărui copil. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. supravegherea regimului nutriŃional. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap.: reorientare profesională). care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. Aşadar. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. combaterea consumului de alcool şi de droguri. aprovizionarea cu apă. asanarea solului. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare).

pot apărea manifestări care pot degenera. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. în plan psihologic. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. frustrării lui. Există. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). fizioterapie. aşadar. „ce pot face pentru a deveni normală?”. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. În plus. această capacitate este influenŃată de găsirea. acupunctură etc. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. Totuşi. în special fetele. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. a resurselor necesare unei automobilizări. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. magistraŃi. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. un cadru familial cald. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. în tulburări de comportament. consilierea psihologică şi familială. economişti sau medici. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. prin kinetoterapie. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. a recâştigării încrederii în sine. în timp. afectiv-relaŃionale. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. O familie armonioasă. alături de copiii sănătoşi. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. se trece la continuarea terapiei în familie. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. funcŃionari. a diminuării anxietăŃii. în sprijinul acestei idei. Copiii deficienŃi fizic. reflexoterapie. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. Fiecare copil. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare.

atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. uneori dificil de atins. Ca orice suflet uman. încât părinŃii intervin. copilul are o mare capacitate de adaptare. va beneficia de experienŃe noi. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. că este un intrus. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. poate apărea eşecul. Uneori. Din păcate. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. Uneori. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. Dacă nu se 133 . ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. De aceea. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. În acest fel. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. mai ales şcolare. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. că nu este copilul „visat”. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. De asemenea. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. cu noi Ńinte. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. cu atât mai mult. În acest domeniu. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. În aceste situaŃii.

Astfel. Milea drept o formă inconştientă de apărare. de abandon.realizează o mediere între cele două extreme. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. de afirmare a personalităŃii individului. astfel că putem 134 . Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. Frecvent. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. ce trebuie susŃinute de familie. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. dorinŃa cunoaşterii de sine. de opoziŃie. de neîncredere şi apatie. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. practic îi refuză inserŃia socială. Uneori. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. de compensare. de supracompensare şi de demisie. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. Dacă familia îi refuză acest drept. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. Alteori. copilul depune eforturi deosebite. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. prestigiu. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. apare un sentiment de descurajare. simpatie. ReacŃia de compensare este socotită de V.

Copilul lor este complet neglijat. exageraŃi. frecvent fiind neîngrijit. el caută să-şi depăşească condiŃia. Ei se privesc aşa cum sunt. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. întrucât devine agresiv fără motiv. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. fără a avea obligaŃii. fiind interiorizat şi neadaptat. este pedepsit. El este 135 . autoritari şi inconsecvenŃi. agresivi chiar. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. Astfel. indiferenŃi. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. Prin efort propriu. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. Este izolat frecvent de colectiv. Apare astfel un climat dominat de anxietate. dar şi cu defectele lor. lipsit de iniŃiativă. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. Familia sa preia toate problemele. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. leagă greu prietenii. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. murdar. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. cu calităŃile. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. ridiculizat. permanent pus pe ceartă. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. aceştia devenind neascultători.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. incapabil de autoapărare. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. i se refuză cele mai elementare drepturi. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. răzbunător.

uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. În formele grave de deficienŃă. onest. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. resemnat. el va fi instabil. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. În această situaŃie. astfel că se simte jenat şi inferior. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. Fiind lipsit de iniŃiativă. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. corect. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. învăŃând să meargă şi să vorbească. În familie. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. iar angajarea în muncă este slabă. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. Dacă porneşte o activitate. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. mai ales în îndeletnicirile de rutină. de la indiferenŃă la tutelă. În acest context. el va avea multă răbdare. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. Atunci când copilul este bolnav. lipsind copilul de autonomie. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. Uneori.). Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. copilul este disputat de părinŃii în conflict. 136 . Acest impact este diferit. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. dar nefericit şi ostil. nesigur. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. copilul va fi supus. percepŃie şi vizualizare. frecvent loial. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. mai ales la nivelul segmentelor afectate. modest. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi.

BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. La copiii cu deficienŃe fizice. dar care-i separă de colegii sănătoşi. Astfel. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. În etapele anterioare. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. la această vârstă. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. un rol deosebit în formarea stimei de sine. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. imaginea de sine. În această perioadă. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. Ele acceptă uşor 137 . mai ales faŃă de familie. În adolescenŃă. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. De aceea. departe de casă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. deşi nu este „normal. impactul deficienŃei este deosebit. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine.În perioada şcolară. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. aceste identificări sunt prioritare. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. ÎnfăŃişarea corporală. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. departe de părinŃi. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. perfect”. pentru a fi „ca toată lumea”. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. Prietenia joacă. el visează la un viitor independent. care le oferă confort. Adolescentul este diferit. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. chiar dacă va trebui să se descurce singur. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. trebuie ajutat să înŃeleagă că. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. În această perioadă. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. Uneori.

copilul plânge. oboseală. În cadrul sindromului de pasivitate. al separării de părinŃi. disperare şi detaşare. de atenŃie şi de memorare. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. Aceste reacŃii apar frecvent. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. La adolescenŃi. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. În faza de protest. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. insomnie. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. Lăzărescu includea anxietatea de separare. copilul este total lipsit de energie. de voinŃă. pot apărea reacŃii depresive. dureri abdominale. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. strigă după părinŃi. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. refuzul alimentelor. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. mai ales între 15 şi 30 luni. În cazul spitalizărilor de durată. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. prin dificultăŃi de concentrare. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. cefalee. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. ca urmare a internării în spital. pijamaua sau papucii favoriŃi). Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. Alteori. În spital. pe înŃelesul său. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. prin lipsa de energie a copilului. insomnii. La copiii de vârstă şcolară. copilul va fi pregătit. Uneori. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. În faŃa bolii. din partea colegilor de sex opus. mai precis din cauza efectului internării. pentru a fi alintat. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. plâns. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. considerându-le o pedeapsă meritată. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă.

În perioada de preşcolar. Totuşi. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. Astfel. copiii simŃindu-se singuri. Pentru adolescent. încercând să atenueze aceste reacŃii. preşcolarul refuză mâncarea. Furia se manifestă diferit. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. Dacă reacŃiile sunt puternice. plictisiŃi sau deprimaŃi. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. În aceste cazuri. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. Frecvent. Urmează disperarea. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). urlete şi chiar prin lovirea adversarului. aceste fantezii pot fi periculoase. Acest comportament este de resemnare.neconsolat. copilul se joacă. personalul medical are datoria de a interveni. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. nu este atras de jucării şi se izolează. O reacŃie care apare frecvent. În perioada de şcolar. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. expresiile „nu ştiu”. 139 . trebuie apelat la sfatul unui specialist. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. se izolează de ceilalŃi copii. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. nefiind un semn de mulŃumire. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. Astfel. În general. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. suferă de insomnie. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. în funcŃie de vârsta copilului. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. atât la copii. această reacŃie este mai puŃin intensă. dar copilul devine inactiv. în care plânsul încetează.

accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. nutriŃia şi excreŃia. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. repetat metodic şi gradat. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. chiar de intensitate mică. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. În fiziologia exerciŃiilor fizice. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. dar mai ales corectiv. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. rezistenŃa. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. Frecvent. un puternic rol educativ. în special forŃa. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. În gimnastica corectivă. dar îndeosebi în perioada de creştere. ExerciŃiul fizic. folosit în scop profilactic. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. sexul. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. în concordanŃă cu vârsta. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. În gimnastica medicală. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. Efortul fizic. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. după principii şi reguli bine stabilite. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. absorŃia de la nivelul intestinului. exerciŃiul fizic. 140 . supleŃea şi îndemânarea.

141 . Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. mişcările şi gesturile corpului. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. trunchi. libere sau legate. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. globale sau segmentare. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. 2. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. a mişcării active cu rezistenŃă.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. ExerciŃii active de cap şi gât. în concordanŃă cu necesităŃile lui. pasivo-active sau active. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. cât şi a celor dinamice. 3. membrelor superioare şi inferioare. 4. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. ExerciŃii de redresare – pasive. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. pe genunchi. PoziŃiile. În gimnastica medicală. trunchiului. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. şezând. Atitudinea corpului. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. fie din contracŃii izometrice. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. În corectarea deficienŃelor fizice. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. culcat. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. atârnat) şi derivatele lor. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului.

În cadrul exerciŃiilor corective. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. după exerciŃiile corective mai grele. În general. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. bastoane. în primul rând. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. 142 . de echilibru şi suspensiuni. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. exerciŃiile de târâre. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. Astfel. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). gantere etc. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei.5. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. pentru corectarea poziŃiei bazinului. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. De asemenea. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. mişcările pot fi executate analitic. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. menŃinute sau fixate în plan anterior. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază.

se poate asocia cu suspensiunile. uneori. pe genunchi şi şezând. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. Ele se pot executa pasiv sau activ. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. Astfel. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. într-adevăr. Aceste stări apar. De asemenea. executate simetric sau asimetric. atât în condiŃii de repaus. cu purtări de obiecte uşoare. de exemplu. cum este aparatul Zander. răsuciri). sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. cu redresări pasive-active. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. pot să fie complete. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. când se realizează pe verticală. dar 143 . imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. cât şi în mers. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. de exemplu. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. Redresările active constau. Astfel. de fapt. la copiii perfect normali.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată.

aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. ochi sau ureche în parte. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. picior. numai dacă nu există probleme vizuale. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. După cum am arătat. ureche şi picior.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . piciorul folosit putând fi socotit dominant. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. cât şi al mâinii. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. De aceea. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. Există cazuri în care. Celelalte preferinŃe fiind egale. de pildă când mănâncă. să coboare de pe un scaun. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână.

Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. la care dominanŃa nu s-a definitivat. deschise.menŃionate (mână. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. ceea ce este bun de ceea ce este rău. sfruntat. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. FaŃa lor. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. dar. mai ales la tenis şi scrimă. cu prima ocazie. dar chiar şi de către copii. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. Dacă se reuşeşte. stânga şi dreapta. Din nefericire. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. transparent totuşi. care stabileşte relaŃii bune. deşi este un copil adorabil. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. picior sau ureche). El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. cu anturajul său. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Totuşi. izbânda este de ordin moral. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. o va face din nou. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. ochi. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. De asemenea. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. dar totul se dovedeşte zadarnic. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. Copiii încă mici. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. Într-adevăr. cel mai adesea rotundă. 145 . drăguŃ.

se caracterizează prin mişcări involuntare. este paralizia cerebrală. mersul forfecat şi mişcările involuntare. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. atetoza. care nu-şi ating scopul. în aceeaşi măsură sau nu. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. Este vorba mai întâi de spasticitate. fie stânga. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. paraplegie şi hemiplegie. Astfel. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. orientarea verticală este redusă. În sfârşit. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. A doua formă a paraliziei cerebrale. ducând la o formă finală de paralizie. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. în majoritatea cazurilor. fie dreapta. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. În cazul paraplegiei sunt afectate. se poate vorbi despre patru elemente separate care. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. se combină între ele. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. În sfârşit. Totuşi. extrem de sever. în oricare dintre aceste forme de paralizie. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. În cazul paraplegiei. fie ambele braŃe. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. Totuşi. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. fie ambele membre inferioare. Se poate constata că. adesea răsucite sau spiralate.Un alt handicap psihomotor.

iar în cazul copilului suferind de atetoză. care presupune o incapacitate motorie absolută. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. dar care se extinde asupra întregului corp. În acest scop. intenşi şi violenŃi. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. fizioterapia şi euritmia curativă. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. La fel. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. necesită îndrumări şi control medical. stimulii emoŃionali excesivi. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. a 147 . În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. două dintre cele mai importante terapii. blând. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. Totuşi. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. vom observa că el este nu numai hipersensibil.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. gradat. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor.

Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. În cazul unui copil paralitic. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. cât şi în cea educaŃională. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. Mai există o carenŃă. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. Şi în acest caz. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. dar pare să fie şi ea. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. El va rămâne în poziŃia culcat. uneori somnoros şi apatic. foarte diferită de paraliziile cerebrale. gradul de confort şi eficienŃă. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. cât şi a celui planetar. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. Este vorba despre hipotonie. prin mişcare.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. de origine cerebrală. cât şi a vorbirii. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. în multe cazuri. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. 148 . De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării.

care interesează elementele proprii ale deficienŃei. diabetul etc. modifică aspectul exterior. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. de vârsta persoanei respective. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe.Aşadar. în mai multe categorii. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. DeficienŃele fizice se constituie. de natura funcŃiilor somatice. organice şi psihice. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 .) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. Pot fi sistematizate. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. şi cauze indirecte. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. după un prim criteriu. al originii. Astfel. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). după diferite criterii. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. deci. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. cardiopatiile. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea.

mai uşor sau mai greu). A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. malformaŃiile aparatului locomotor).: deficienŃa cifotică. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. ale aparatului respirator). A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. deficienŃe ale tegumentelor. de atitudine. aprovizionarea cu apă. alături de deficienŃele senzoriale. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . DeficienŃele fizice sunt grupate. asanarea solului. lordoze. segmentare sau locale). în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. ale musculaturii. toracelui etc. tulburările de mers. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. fixate definitiv. de nutriŃie. oaselor sau articulaŃiilor. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. deficienŃe ale gâtului. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. E. de ritm. putând fi corectate. supravegherea regimului nutriŃional etc.: cifoze.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. de echilibru.). trunchiului/toracelui. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. ale abdomenului etc. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale).. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. ale feŃei. deformaŃii ale abdomenului.

de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. dar mai ales corectiv. diminuând capacitatea de muncă a individului. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. nici o entitate biologică sau fizică. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. de vârsta persoanei respective. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. fizioterapie. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Acest impact este diferit. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. considerând că ea nu este un dat iniŃial. reflexoterapie. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. 151 . realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. implicit şi educaŃia familiei lui. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii).(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). prin kinetoterapie. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. modifică aspectul exterior. acupunctură etc. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). Aşadar.

capricii alimentare. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. Somnul poate fi şi el tulburat. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. violent. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). agitat. frontal. apropindu-se de obsesie. în picioare sau aşezat. O altă caracteristică prezentă este legănatul. Copilul hiperkinetic. înŃepenit. izolat. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. ia proporŃii care depăşesc normalul. de asemenea. iar stimularea senzorială. 3. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. fie el lateral. apatic. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. clară. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. obiceiuri bizare. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. În mod obişnuit. Hiperkineticul se distinge. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . zbucium fără rost. îmbrăcând variate forme. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. se situează la polul opus copilului paralitic.

AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Readaptarea copilului handicapat fizic. 1997. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. vol. Ed. bazate pe stimulare intensă. DAUNT P. metodele educative moderne. VERZA E. 7. VERZA E. Ed. 1976.. 5. Ed... şcoli normale. Ed. BIBLIOGRAFIE ALBU A.. 2000. Ed.. UniversităŃii Bucureşti.). se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic).8. 1987. Ed.. El are nevoie de un mediu armonios. Meridiane. constantă. 4. Ed. MUŞU I. Bucureşti. (coord. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. 2. 6. Terapie educaŃională integrată. 3. 1990. Psihopedagogie specială. mai ales noi (aşadar. 10. MUŞU I. Polirom. Medicală. Ed. UniversităŃii Bucureşti. ROBĂNESCU N. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. VRĂŞMAŞ T. de situaŃii bine definite. ProHumanitate. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. ALBU C... Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. VERZA E. 9... Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti.hiperkinetic nu sunt grav afectate. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). 1998. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. 1988.. Humanitas.. FOZZA C. Bucureşti. 153 1. Ed. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. . care să-i ofere stabilitate. Ed. 8. Sibiu. Probleme de defectologie. FundaŃiei România de Mâine. VERZA E.. 1992. apoi inversate). iubindu-i. 2002.. A. Să-i ajutăm. manual pentru clasa a XIII-a. WEIHS TH. TAFLAN A. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. 1996.

aşadar. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic.. de regulă. cu familia. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. dimpotrivă. aşadar. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. cu grupurile de prieteni. ci şi de la normele morale. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. obiectiv-observabile. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. 154 . având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. Străchinaru. Comportamentul este. sau. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. 1994). a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte.1. Aceste devieri de conduită sunt.sau post-natale. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. sau de cunoştinŃe etc. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. se pot contura comportamente dezadaptative.5. pot apărea comportamente adaptative. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I.

pe de o parte. de neîncredere sau agresivitate). Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. (R.2. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. fie iau forma unei sfidări. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. Răşcanu. Răşcanu. În literatura de specialitate. Astfel. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). Beaujean despre „copilul revoltat”. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. de la o epocă la alta. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. Wallon despre „copilul turbulent”. R. 5. În Ńara noastră. sistemului. culpabilitatea fiind puternic interiorizată). scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). pendulând adeseori între agresivitate. iritabilitate. acesta. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. 1994). tendinŃe necontrolate şi necenzurate.

în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. Pe acest fond. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. acestea fiind frecvent de tip defensiv. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). inexistenŃa oricărei reguli. În plus. negative la o persoană valoroasă. ridiculizându-le. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. De asemenea. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. de altfel. înŃelegerii. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. a oricărei exigenŃe sociale.. 156 . persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. negativism. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. a persoanei) şi pe de altă parte. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. care. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. le consideră „slabe”). pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. minciună etc. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. respectului etc. Sentimentele umanitare. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori..

Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. al memoriei. de fapt. – realizarea falsă a imaginii de sine. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. persistă. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. instabilitate. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. de încercări nereuşite la şcoli. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. faŃă de normalitate. în căsnicii etc. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. impulsivitate. facultăŃi. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. printr-o dinamică specială a intereselor. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. dar şi prin hiperemotivitate. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. Astfel. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. în societate). – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine.

Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. cu echilibrul. slaba lor inserare socială. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. Totuşi. vârste şi mediu social. pe vârste. spre deosebire de mediul urban. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. 5. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. continuă. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). memorie). Ca răspândire teritorială. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. poate şi pentru că. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. în timp ce. 158 . Străchinaru sau R. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. la sate. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi.3. în tulburările de comportament. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. FaŃă de acestea. care le generează. o dispersie a structurilor psihofizice. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive.

ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. În timp. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. furt. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. consum de drog). care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. hiperkinezie. − la vârsta şcolară. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. de obicei. astfel că ei sunt remarcaŃi. 159 . impulsivitate. manifestări deviante. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. De obicei. tulburările. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. manifestările comportamentale negative se accentuează. sugestibili. dificultăŃi de adaptare. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. − la pubertate. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. după principiul celui mai mic efort). devenite trăsături psihopatice. sensibili la laudă. fiind capricioşi. instabilitate psihomotorie. apărând dificultăŃi de învăŃare. parazitism social). modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. cât şi pentru educatori. alcoolism. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. Ca urmare.

ParticularităŃi de personalitate 1. nici relaŃiile ei cu cei din jur). 160 . piromania. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate.5. urmare a unor leziuni centrale. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. În perioadele intercritice. manifestări coleroase. în timp. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. minciuna. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. Boli psihice ale minorilor 3. vagabondajul. ca şi descărcări psihomotorii. Boli organice 2. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. tentaŃia distrugerii etc. precum şi postcritice. de variate şi de complexe. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). dar mai ales acte de natură antisocială. în copilărie. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. mai ales temporale). Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. manifestări disforice. dacă rămân.4. înclinaŃia către furt. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. în timp ce altele. ca şi consumul de alcool în exces. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. globală – imprimă. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. a. Cauze genetice 4.

de cauzalitate multiplă. • nevrozele. predispoziŃia la crize de mânie. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. agresivitate. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. cu gesturi dezordonate. iritabilitate. Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. de trăire personală. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani).După unii autori. tendinŃă de violenŃă. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. Caracteristic epilepticului. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. subiectivă. insomnii. expansiv. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. de furie. cu note de agresivitate şi crize de mânie. II). vorbind 161 . turbulenŃi. epileptoizi ca structură. turbulent. Minorul oligrofen. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. sensibilitate accentuată la zgomote. b. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. Debilul mintal dizarmonic este instabil. vertij.

Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. ori de altă natură discordantă: autism. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. S-a constatat că. stări de depersonalizare etc. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. devenind ostili. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. ideaŃie delirantă. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. 2. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. prostituŃie. se zgârie până le curge sânge). privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. perversiuni sexuale şi omucideri. Când sunt în plin puseu maniacal. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. reacŃii de demisie etc. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. putând ajunge la furturi. logoreea şi polipragmazia. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). mai ales cel care se apropie de schizofrenie. au caracter ilogic. sociabilă. se dau cu capul de pereŃi. agresivi. poate veni în conflict cu legea penală. după comiterea actului respectiv. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. alternând cu euforia. rămâne pasiv şi indiferent. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. Minorul cu conduite psihotice. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. DevianŃa. automutilări (se lovesc. incendiatori.. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate.

La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. şcoala. 4. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. cât şi cel extrafamilial: strada. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. radio.). se susŃine caracterul transmisibil. dar fatal. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. prietenii. mijloacele mass-media – TV. cu un profund caracter absurd. manifestările menŃionate se află în faza larvară. Aceste situaŃii pot 163 . mijloacele de transport. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. moştenit al tulburărilor de comportament. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. 3.propriei persoane. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. la nevrotic. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. cărŃi etc. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. mai rar apărând crime de factură altruistă. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. De regulă. etichetat drept debilitate mintală. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. tentativelor de suicid. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. Concret. ziare. sub forma automutilării. având un mare potenŃial reactogen.

despotismul. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate.). la copil şi ulterior la tânăr. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. pisălogeala etc. Disputele premergătoare. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. în lipsa supravegherii parentale directe. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. reacŃii de indisciplină. şcoală etc. şi o frustrare emoŃională. conduce. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. la frustrarea de autoritate. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. 164 . reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. • RelaŃiile dificile cu mama. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. Rolul mamei este primordial.) determină. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. pe lângă o privaŃiune economică. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. iritabilitate etc. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. caracteristică mediului subcultural. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. incapacitate de acomodare.

prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. • Solicitările mass-media. 5. incompetenŃa educativă. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. impun stresuri inevitabile. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. lipsa de pricepere. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. perturbându-i mai ales pe tineri. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. 165 . La aceste persoane. ieşite din comun.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. paradoxal. de regulă. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. fragilă de personalitate. • Transformările demografice. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. spectaculoase în sine. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. imatură. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. pentru copiii cu intelect de limită. uşor sugestionabil şi influenŃabil. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). la care. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică.

de simpatie sau antipatie.C. fuga. diferitele acte de cruzime. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. tulburările de comportament ocupă. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. care reclamă intervenŃia legii. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). poate fi cauzată de fantezie. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. vagabondajul. impulsivitate. omuciderea. fără periculozitate socială. cerşetoria.5. tentativele de suicid. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. tulburările sexuale. eşecul şi abandonul şcolar. manifestată psihomotor. putând să ajungă la acte de mare gravitate. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. dorinŃa de compasiune. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale.5.N. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. fiind 166 . debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. furtul. care nu poate fi exhaustivă. Manifestările clinice depind atât de vârstă. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. stabilite relativ. stadiul de dezvoltare. alcoolismul. instabilitate. Într-o succintă prezentare. aşadar. sau tendinŃa de alterare a adevărului.). dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. de sex. Între aceste extreme. atât ca număr. actele impulsive. insulta. de lăudăroşenie. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. prostituŃia. violul etc. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări.. antisociale (specifice. irascibilitate. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. piromania. de exemplu. omuciderea. cât şi de factorii de mediu. de intenŃia de a înşela.

este o reacŃie de descărcare critică (mânie. sub 13 ani. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. fiind frecvent denumită şi furie. la sugestia unor prieteni etc. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. vindicaŃie. de a fixa atenŃia.„incapacitatea de a păstra o atitudine. de a reacŃiona în mod conştient. 40% de la 16-18 ani. culminând cu mişcări spectaculoase. • Furtul. fetele fură singure. din necesitate. În funcŃie de cauze. frecvenŃa lui. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. Furtul nu este o manifestare izolată. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. exhibiŃionism. cu prostituŃia la fete. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). de a prevedea o acŃiune”. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. violenŃe). nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. 35% de la 13-16 ani. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. variind astfel: 20% hoŃi minori. în funcŃie de vârstă. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. nervozitate. cu auto şi heteroagresiune. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. asociat fiind frecvent cu fuga. necenzurat. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. cu 167 . furtuni motorii. În general. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. Se caracterizează prin caracterul său brusc. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. de opoziŃie etc.) – este furtul patologic (cleptomania). iar băieŃii în grup.

în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. Vagabondajul este o reacŃie organizată. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. La retardaŃii mintal. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. iar 80% psihiatrice. epilepsie. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. de tendinŃe revendicative.familia. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. caracteristic unei bande. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. schizofrenie). Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. condiŃiile de mediu nefavorabile. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. în afara unui act delictual bine gândit. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. cu elemente logice. PărinŃii neglijenŃi induc. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. un efect dăunător. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. iar la aceşti copii eşecul este evident. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. fapt de care ei sunt incapabili. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. atât prin ignoranŃă. • Eşecul şcolar. moral. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. de 2-3 luni. 168 . care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. La delincvenŃi. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. până la marile fugi. printr-o sugestibilitate infantilă. de lipsuri materiale.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

în spatele şcolii. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. dar rar totodată. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. care se simte abandonată. iar a fetei între 5-14 ani. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. 174 . în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. dar fără a-l depăşi. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). putând atinge chiar 1%. se impun frecvent atitudini comune. – Omuciderea este un delict foarte grav. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii.40% din delincvenŃa juvenilă. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. colective ale indivizilor. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase.toate domeniile. căutarea plăcerii devine prioritară. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. imoralitatea etc. fie viol agresiv. aceasta având rol de complice. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. dezrădăcinată. unchi-nepoată. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. c) depersonalizarea sexualităŃii. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. căzând victimă a segregării sexuale. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. alcoolismul. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). După Foutes. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). Formele acestui comportament. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. reprezintă 0. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. cu executarea de către adult a masturbaŃiei.

ideile. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. aparent. şi „suicidulşantaj”. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. cauzele fiind de ordin psihologic. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. cu amprentă isterică. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. Încălcarea accidentală. îşi cauzează moartea. renunŃarea la destindere. în schizofrenie. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. în mod intenŃionat. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. cât şi pentru femei. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei.) atrage după sine. Din fericire. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. automutilarea şi suicidul. bine motivat. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. lider etc. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. al disperării autentice. – Suicidul şi tentativa de suicid. soŃ. Suicidul este actul prin care o persoană. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. mai rar asupra globilor oculari). ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. el pleacă de la lucruri minore. Există deosebirea între „suicidul sincer”. evaziune de la serviciul militar. O formă de violentare fizică. la compensaŃii. Pe 175 . în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. este autoflagelarea. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. ipocrit.

O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A.lângă mariaj. practic. în vederea prevenirii recidivei. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. ca şi psiho-pedagogice. neînŃelegătoare). FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. a problemelor generaleducative. de răzbunare sau opoziŃie. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. 176 . în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. alături de mijloacele medicale. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. 5. a recuperării şi a reintegrării sociale. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. în primul rând. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. fapt care. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. 6. Profilaxia. aberantă. Aspectele profilactice. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi).

de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. ar putea. aplicat în practică. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. B. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. inadecvenŃei. a contactului terapeutului cu pacienŃii. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. sedative sau tranchilizantele. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. cu grijă şi cu răbdare. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. în afara acŃiunii lor propriu-zise. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). însoŃită de o atmosferă echilibrată. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. În toate cazurile. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Ca regulă generală. O educaŃie echilibrată. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. în principiu. 177 .

Comportamentul este. De aceea. având o structură imatură. aşadar. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. de regulă. Aceste devieri de conduită sunt. cu toate că sunt numeric mai puŃini. psiho-sociale. 1994).PsihopaŃii excitabili. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. ci şi de la normele morale. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. Străchinaru. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. dezechilibrată. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. aşadar. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. obiectiv-observabile. aberante.sau post-natale. În general. În acelaşi timp. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. au decompensări grave şi repetate. comit acte antisociale recidivante. antisociale. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic.

Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. de variate şi de complexe. modificări la nivelul relaŃiilor afective. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. continuă. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii).specifice. neînŃelegerile intrafamiliale. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. egocentrism ridicat. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. pe vârste. spre deosebire de mediul urban. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. de injustiŃie. Răşcanu) care au arătat că. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. vârste şi mediu social. Străchinaru sau R. absenŃa unuia dintre părinŃi. slabă consistenŃă şi echilibru intern.). pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. deformarea conceptului de libertate. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. denigrarea sentimentelor umanitare. puternice sentimente de devalorizare. imatură. pe sexe. divorŃul etc. Totuşi. perturbările de apărare. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. Ca răspândire teritorială. poate şi pentru că. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. tulburări de cunoaştere. în timp ce. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). la sate. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. boli psihice ale minorilor (schizofrenia.

Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. fuga şi vagabondajul. alcoolismul şi dependenŃa de drog. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. cu atât mai eficientă. impulsivitatea. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. autopuniŃia (autopedepsirea). pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . Unele trăsături psihopatice. ieşite din comun.subestimării de sine. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. Profilaxia. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. devierile sexuale. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. spectaculoase în sine). CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. incendierile voluntare. ca şi a celor psiho-pedagogice. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. fapt care. suicidul şi tentativa de suicid. furtul. instabilitatea. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. a problemelor general-educative. şi în special reacŃiile de tip excitabil. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. sedative sau tranchilizantele. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. omuciderea. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. practic. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. eşecul şcolar. obiectivobservabile. irascibilitatea. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. alături de mijloacele medicale.

Comportamentul este. de fapt un real strigăt de ajutor. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. tentativa fiind. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. aşadar. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. Străchinaru. ci doar să atragă atenŃia. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. desfiinŃarea propriei persoane. cotidieni. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. de regulă matinal. ci şi abateri de la normele morale. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. de cele mai multe ori nevrând să moară. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. Aceste devieri de conduită sunt. halucinatorii asupra sistemului nervos. Simptomele alcoolismului (după R. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. aşadar. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. cu timpul. de regulă doza mărindu-se treptat. ceea ce antrenează. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. 1994). • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. vulnerabilitate 181 . de regulă. Popescu Neveanu. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. Goldenson apud P.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). cât fuga de viaŃă. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu.

atât în plan somatic (tulburări digestive. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. Deşi. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. el determină dereglări ulterior. delirante. ale atenŃiei. reducerea funcŃiei sexuale etc. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. apar manifestări impulsive. afectarea climatului familial. delirium tremens. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. aşadar. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. După V. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. anemii. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). afective. complicaŃii neuropsihice. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. când. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). consumul devine o plăcere căutată. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. subiectul bând necontrolat alcool. Începutul în alcoolism pare inocent.). în plan psihic (tulburări ale memoriei. Alcoolismul necesită. infracŃional etc. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . în prima fază.). deteriorarea personalităŃii etc. iraŃionale.). obsesive. Apoi. deficienŃe vitaminice. apariŃia comportamentelor de tip deviant. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. halucinaŃii alcoolice acute. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume.la boli. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. halucinaŃii. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. comportament suicidar. psihoterapia şi socioterapia.

Sibiu. VERZA E. Ed. NEVEANU POPESCU P.. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE 1. MUŞU I. ŞCHIOPU U. 1992. Ed. STRĂCHINARU I. 21. Bucureşti. Ed. Humanitas. 1998. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. Probleme de defectologie. 1989.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 1990. Ed. VRĂŞMAŞ T. 1999. Tehnică. EducaŃia copilului preşcolar. Babel. Medicală.... Bucureşti. 15.3. vol.. IONESCU G. ENĂCHESCU C. I. 20. 10. Bucureşti. 1978. Geneva Initiative Publishers.. 1978. Ed. Ed. Psihiatrie. Didactică şi Pedagogică. GORGOS C. VERZA E. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 5. ed. GATH D. şcoli normale. Terapie educaŃională integrată. UniversităŃii Bucureşti. DicŃionar de psihologie. 1979. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. 4. VERZA E. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 1994. GELDER M. Ed. Nervozitatea copilului.. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare.. ProHumanitate. Bucureşti. 1997. 18.. vol. Bucureşti... Să-i ajutăm. vol.. 1994. Bucureşti. 1987. 1988. Ed. Academiei. 1988. ProHumanitate.. Bucureşti. 17. Ed.. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Ed. PĂUNESCU C.). Trinitas.. Bucureşti. 1996. Ed. VRĂŞMAŞ E. Ed. 19. Ed. MUŞU I. 7. 1997. Univers Enciclopedic.8. 2. MAYOU R. 11. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. Agresivitatea şi condiŃia umană. Albatros.. iubindu-i. 9. 1998. 8. Psihopedagogie specială. 13. Didactică şi Pedagogică. TAFLAN A. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. Ed. I. DAUNT P. Meridiane. UniversităŃii Bucureşti. 1977. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Sibiu. Ed. WEIHS TH. Psihologie clinică. 12. Iaşi. UniversităŃii Bucureşti. 16. Tratat de psihiatrie – Oxford. RĂŞCANU R.. PREDESCU V. manual pentru clasa a XIII-a... 1985. Psihopedagogie specială. 183 . LAROUSSE. Psihologia comportamentului deviant.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. (coord.. Bucureşti. a II-a. VERZA E. Bucureşti. Ed. Ed. PĂUNESCU C. UniversităŃii Bucureşti. 1994. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.. Ed. 3. 6. Medicală.. 14. Ed. KULCSAR T. 1994.Medicală.

până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. Este necesar. până la automatizarea acestui act complex. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. eficienŃa procesului instructiv-educativ. în decursul dezvoltării ontogenetice. însă. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. Aceasta este o condiŃie necesară. respectiv 184 . preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale.1. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. este influenŃat de o serie de factori. La copil. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. frazele. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. În activitatea sa verbală. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. Articularea sunetelor. Ea nu apare spontan la copii. capacităŃile intelectuale ale copilului. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. dar nu şi suficientă. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. a capacităŃii de verbalizare. propoziŃiile. prin urmare. afectivitatea şi personalitatea acestuia. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate.6. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. presupunând un efort îndelungat din partea individului.

1975). pe de o parte. Orice tulburare. b. se instalează tulburările de limbaj. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. d. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. datorită. indiferent de forma sa. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. iar pe de altă parte.influenŃa directă a mediului social. tulburări de conduită şi de personalitate.GuŃu. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. posibilităŃilor reduse de exprimare. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. de la manifestările verbale tipizate. influenŃează negativ întregul comportament uman. de mimică şi articulare. până la 4 ani. unanim acceptate în limba uzuală. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. standardizat. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. începând cu cele mai simple. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. sunt absolut necesare 185 . NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. c. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. fără un tratament logopedic. De aceea. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. de scriere şi citire. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj.

copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. în general. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. incompatibilitatea factorului Rh. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. carenŃele nutritive. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. Totuşi unele dintre ele persistă. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. tuberculoză. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. traumele mecanice ale gravidei (căzături. pentru prevenirea şi corectarea acestora. În felul acesta. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. cu vărsături şi leşinuri dese. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. Ele se corectează. sarcină toxică. 6. Vârsta de 4 ani este considerată. traumele psihice suferite de gravidă. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. 186 . consumul de alcool. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. în mare măsură. alimentaŃia nepotrivită a mamei. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. hepatitele epidemice. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. frământările interioare. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. astfel. bolile infecŃioase ale gravidei. infecŃii sifilitice. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. în mare măsură. cu atât este mai eficient. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. asfixierile.2. îl singularizează. gripă infecŃioasă.exerciŃii logopedice speciale. sub influenŃa procesului de învăŃare. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. în timpul naşterii sau după naştere. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. îl împiedică.

lovituri în zona frontală la tâmple etc. cu atât tulburările sunt mai complexe. numite meningite. în primii ani de viaŃă.).Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. scarlatina. mastoiditele. responsabili de diferite funcŃii psihice). se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. contagioase sau virotice. atât zona senzorială (receptoare). tuberculoza. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. cât şi pe cea motorie (efectoare). şi în dezvoltarea vorbirii copilului. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . netratate la timp şi complet. • aproape toate bolile infecŃioase. care pot afecta organic sau funcŃional. gripa infecŃioasă. în particular. nefrita. bolile urechii (otitele). a organismului. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. pojarul. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. cu alcool. virusuri. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. rujeola. care privesc. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. diferiŃi microbi. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. în general. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. pe timp îndelungat. Urmările acestei boli. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). îmbolnăviri. specifice primei copilării.

O altă malformaŃie congenitală. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. fonaŃie. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. dar sub greutatea normală – 2. articulaŃie (ex. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. motivând lipsa de timp sau alte cauze. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. Atunci când această condiŃie nu există. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. congenital. sunt. a aparatului fono-articulator. este despicătura buzei superioare. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. Unii părinŃi (mai ales tatăl). timiditate excesivă. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. dar cu întârziere în apariŃia ei. • vorbirea răstită. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii.pronunŃiei: expiraŃie. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. mai uşoară decât prima. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. care împiedică pronunŃia. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. nu se apropie de copil foarte mult 188 . astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie.5 kg.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. • certurile. apar tulburări ale limbajului. la alienaŃii mintal.). nervozitatea. dereglări ale nutriŃiei. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. de fapt. ale vorbirii. O modificare congenitală şi a regiunii bucale.

paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. de veghe. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. nu îi solicită suficient verbal. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. a celor de somn. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. trăirea unor stări conflictuale. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. nerespectarea orelor de alimentaŃie. autismul infantil etc. suprasolicitările. uneori. care se răsfrâng. în mod secundar. 189 . obosite. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. cu ecou asupra intelectului. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie.. în perioada constituirii limbajului. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. deci de dezvoltarea vorbirii lor.timp. stresante. asupra limbajului: oligofrenia. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. este o tulburare a limbajului. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei.. • deficitul „instrumental”. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. nu se joacă cu el. nu îi vorbeşte. pentru amuzamentul adulŃilor. Dar dacă colectivul este prea numeros. Alteori. După un an şi jumătate. uneori este bine. cerebeloase). extrapiramidale. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. care nu îi stimulează. care duc la oboseală excesivă. afectivităŃii sau comportamentului. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale.

îi aparŃine lui M. • tulburări complexe lexico-gramaticale. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. Se pot întâlni împreună. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. 190 . GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. deoarece. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). • tulburări organice sau funcŃionale. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. • perioada verbală (peste 6 ani).6. • tulburări centrale sau periferice. Aceasta. verboauditiv . Pentru buna colaborare dintre logopezi. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. • tulburări de ritm şi fluenŃă. în funcŃie de mai multe criterii. sau dislalia. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. pediatri. tahilalia cu bâlbâiala. bâlbâiala şi disgrafia. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • tulburări ale limbajului scris. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). – criteriul periodizării. în primul rând. În al doilea rând. de pildă. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente.3.

• alalia 6. • disfonia. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. • jargonofazii. 191 . • fonastenia. etiologic. • bradifazii. 7. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. • tahilalia. • bradilalia. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. Verza (1982). 5. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). • tulburări pe bază de coree. 4. • dizartrie. • logonevroza. lingvistic. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. 2. 3. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. • aftongia. • rinolalie. Tulburări ale limbajului. • ecolalii. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. simptomatologic şi psihologic: 1. Tulburări de voce • afonia. general sau electiv). bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ).

– când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie.4. senzoriale). silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. în cuvinte. manifestate prin omiterea. decodarea informaŃiei. pronunŃie.1. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. prin aceasta. deformarea. Dacă. Până la această vârstă. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. cât şi în cea repetată. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. îngreunează recepŃia şi. în orice împrejurare. care are loc permanent. o silabă sau un cuvânt. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. Când se pune diagnosticul de dislalie. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta.6. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. înlocuirea şi inversarea sunetelor. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. care afectează decodarea mesajelor verbale. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă.4. substituirea. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . la baza lor stau cauze nocive. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. deci. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. atât în vorbirea spontană.

leziuni ale organelor de articulaŃie. ci şi al organelor de vorbire. Prin aspectele exterioare. între ele. A. denumită moghilalie sau afonemie. specifice diferitelor forme de dislalie. 193 . Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. leziuni ale nervilor periferici. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. gradul leziunii şi localizarea ei. 1.simptomatologiei lor. importante deosebiri calitative. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. prezintă. „catană” în loc de „castană”). fonetic. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. în special a grupelor consonantice. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. 2) raportarea la fonemul denaturat. fonetice. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. nu numai sub aspectul vorbirii. • pronunŃarea eliptică.

”ci”. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. defecte fonologice.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. „j”. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . ”z”. „z”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. „Ń”. „ş”. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. • lambdacism şi paralambdacism. dislalia se poate clasifica în (după E. omis sau înlocuit. „ci”. iar în cazurile de înlocuire. „j”. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. „ce”. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. • substituirea. Prin raportare la fonemul denaturat. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. „potogan” în loc de „topogan”). ”Ń”. 2. „ş”. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice.

la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale).: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). unele forme de parasigmatism. 3. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. Criteriul structurii de articulaŃie. 4. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). limitată adeseori la un singur sunet (ex. Fournie a denumit această dislalie hotentotism. Jurcău). 195 . Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. ci multiple. Sub acest aspect. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. şuierătoarelor şi africatelor ). Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii.Jurcău şi N. atât consoane cât şi unele vocale. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. După unii autori (E. iar HvatŃev tetism. trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. mai frecvent cu consoana „t”. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. A.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. trebuie să fie considerate nu dislalii simple. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. numai labialele).

Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. decât o acomodare bilabială. cu deformaŃia acustică respectivă. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. palat moale. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. dinŃi. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. lipsa lor de mobilitate. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. defectuos formate. leziuni organice ale analizatorului auditiv. 196 . B. a. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. generând tulburări de articulaŃie. alveole. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. practic nerealizabilă. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. centrală sau periferică. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. palat dur. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. despicături labiale sau buza de iepure. maxilare. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie.

parafonemii sau moghilalie. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite.• anomaliile maxilarelor (progenia. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. prognatismul. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. linguală. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. palatală. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. labiodentalelor. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială.) împiedică articularea linguo-dentalelor. b. De exemplu. sau 197 . Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. şuierătoarele. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. dentală. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. laringuală. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. microglosia. Între 20 şi 40 dB. linguo-dentalelor. c. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s).

Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. Păunescu pe copii preşcolari. grupul în care se joacă. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. piramidale sau extrapiramidale. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. de asemenea. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră.după o encefalită din prima vârstă. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. ori a cerebelului. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. în lobul frontal stâng. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. apar tulburări de pronunŃie. La unii copii. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. frate. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. ca urmare tulburări de articulaŃie.

viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. în mod mai general. în special de auz fonematic. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. a. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. atât în vorbirea altor persoane. stângăcia şi contrarierea acesteia. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. cât şi în cea proprie. deficienŃă de memorie auditivă. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit.de recepŃie verbală. cât şi în cea proprie. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. în special a componentei sale verbo-kinestezice. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. ci şi în scris 199 . dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. o disabilitate motorie sau. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. lipsa atenŃiei acustice. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. tulburările auzului fonematic. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. b. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. aptitudine deficitară – pentru vorbire. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora.

O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. a. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. Aceste dificultăŃi de discriminare. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. a mişcărilor de vorbire. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz.(dislexie – disgrafie). La copiii mici. aparate). spatule. dar este tulburat auzul fonematic. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). în special a celor siflante. Dislalia senzorială este de origine centrală. prezintă un caracter fiziologic. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani.

ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. de obicei. c. atunci când părinŃii vorbesc curent. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. Bilingvismul la o vârstă fragedă. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. de 201 . poate fi determinată de unele boli infecŃioase. de polipi. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne.insuficientă. când încă vârsta nu-i permite. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. este o adevărată pedeapsă pentru copil. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. de atonia sau paralizia vălului palatin. ceea ce-i îngreunează vorbirea. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. b. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. sub vârsta de 4 ani. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. de despicăturile labio-maxilo-palatine. în familie. de vegetaŃiile adenoide. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. prin imitaŃie.

mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. despicături labio-maxilo-palatine. aperta (deschisă). s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. b. Spre deosebire de dislalie. predominant. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. conform opiniei unor autori. vegetaŃii adenoide sau polipi. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. n) se scurge pe traiectul bucal. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. cât şi consoanele. nu numai latura estetică. clauza (închisă). În rinolaliile mai accentuate e afectată. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. ci şi inteligibilitatea vorbirii. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. fiind afectate mai ales vocalele. calea nazală. prin modificările nazale ale aspectului sonor. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. care. parcurge. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali.hipoacuzie. paralizia sau atonia vălului palatin. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. unde sunt afectate mai ales consoanele. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale.

mixa (mixtă). la un nivel intermediar. Spre deosebire de dislalie. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. Din punct de vedere simptomatologic.blocate. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. dar mult mai grave. în care unda expiratorie trece. 203 . psiho-socială şi motrică. şi anume latura ei instrumentală. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. disfonică. În palatolalie. u şi mai puŃin vocala a. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. ci numai vorbirea rostită. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. deci. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. ci numai de rostire. mintală. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. cele mai afectate sunt siflantele. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. c. Ea. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. senzorială. mai ales i. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. cât şi pe traiectul bucal.Verza). alternativ atât pe cale nazală. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. nu afectează vorbirea în general. La fel ca în dislalie. Dată fiind originea sa. disritmică.

Aşadar. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. negativism. tulburări ale cititului.2. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. 6. Ca urmare. monotonia vorbirii. De fapt. dimpotrivă. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. de cele mai multe ori. aritmie. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. comportament neadaptat. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. nelinişte permanentă legată de vorbire. dar şi ale scrisului. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. Stănică şi E. încordare. Există o lipsă de 204 . nevoie permanentă de ocrotire. sunete care „paralizează” vorbirea. el este conştient de handicapul pe care îl are.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. omisiuni precipitate. comite greşeli mai frecvente. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator.4. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. ci. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. cu pauze între acestea. emotivitate crescută. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. izolare socială. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. În cazul ei apar reacŃii secundare. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. când este pus să scrie sau să deseneze. • bilingvismul. pentru a evita pripirea. schimbarea culorii feŃei. 205 . copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. • traume psihice. sperieturi. deprimare afectivă. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. se vorbeşte în timpul inspirului. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. spaime. tulburări de somn. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. Cursivitatea exprimării este grav afectată. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. În schimb. de nedreptate. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. şoc. cresc agitaŃia şi nervozitatea. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. transpiraŃie. • tulburări ale respiraŃiei. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. • presiuni. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. • factori de natură ereditară. impresia de frustrare. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. • stres determinat de emoŃii.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. acŃiuni cu caracter represiv.

iar aspectul discursului dezagreabil. jenă exagerată. răstit. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. pe de o parte. involuntară a sunetelor sau a silabelor. corectare permanentă etc. 206 . debilitate somatopsihică. tonică şi mixtă. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. • dezorganizarea familială. • observaŃii cu ton ridicat. Aşadar. Factori declanşatori pot fi stressul. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). • ironia.). condiŃii favorizante şi factori declanşatori. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. pentru toate acŃiunile copilului. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. în împrejurarea în care acesta se jenează. imitaŃia. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. tremur uşor. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. • hiperprotejarea copilului. copiii se bâlbâiau. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. familii dezorganizate). boli debilitante. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. supraîncordare nervoasă. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. părăsiri. în anumite situaŃii. emotivitatea crescută etc. • nemulŃumirea mamei (mai ales). Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. alimentaŃie bazată pe excitante). cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. şi între părinŃi. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. până la Ńipăt. pe de altă parte.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că.

fără efort). silabelor şi cuvintelor. de două feluri: clono-tonică. prin urmare. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. mai profundă decât bâlbâiala. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie.). cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. o bâlbâială trăită în mod dramatic. Logonevroza reprezintă. Ea este mult mai complexă. încordării. Bâlbâiala mixtă este. pe lângă o repetare a sunetelor. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. de batere a tactului pe loc. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. Atunci când acest spasm cedează. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. 207 . la rândul ei. intonaŃia. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi.). în care predomină forma clonică şi tono-clonică. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. a anxietăŃii etc. cele două forme de bâlbâială se succed. cu hiperexcitabilitate. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. a unui şoc afectiv recent etc.extralingvistic (fiind afectate ritmul. handicapul. de felul cum trăieşte el. În mod obişnuit. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. cu conştiinŃa defectului ca atare. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. De regulă. în care predomină forma tonică. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). în plan psihic. tempoul sau pauza în propoziŃie/frază).

reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. – deformări ale limbii. – polipi nazali. calitatea fonetică fiind profund alterată. faringelui).Vrăşmaş. (C. – tumori faringiene benigne etc. 208 . care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. înălŃimea. forŃarea vocii.Stănică. lentă.4. tendinŃa de a emite sunetele. iar melodia vocii pierdută. mimicii. de lungă durată. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. – deviaŃii de sept. hipotonia palatului moale.3. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. funcŃionale ori psihogene. în muşchii limbii. 6. • Aftongia Ia naştere atunci când. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. – palat moale/despicat/paralizat. Apar astfel asimilări. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. E. încetinită. se produce un spasm tonic. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. dinŃilor. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. 1997). care corespund unei comodităŃi în articulare. – noduli ai corzilor vocale. substituiri. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. fenomen secundar în hipoacuzii grave.

Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. Vocea. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. traumă psihică. care se produce la nivelul registrului înalt. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). dacă nu dispare complet. şoc emotiv. de isterii sau de nevroze etc. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. boli ale acestuia. boli psihice şi stări reactive). Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. trac. în registrul grav.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. nediferenŃiat. inhibiŃia ei. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale.). cu rezonanŃă cefalică). monotonia sau caracterul său şters. cântăreŃ. răceli) sau a corzilor vocale. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. 209 . profesii care obosesc vocea: profesor. tract angoasă. narator etc. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui.) sau poate fi cronică. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă.

Disgrafia. în multe cazuri. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. dislexia) şi totale (agrafia. prin manifestarea. p. sunt mai mult decât favorabile. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. în despărŃirea cuvintelor în silabe. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. sociale etc. teama de insucces. auzului şi intelectului. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central.58). datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. a unor comportamente antisociale. 1983. izolarea. 210 . a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. Verza. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului.4. nepăsarea. optice şi kinestezice. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. sintagme. chiar dacă condiŃiile familiale. inversiuni.4.6. în mecanismele acestuia. alexia). chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. inerŃia. adăugiri. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. (E. Dislexia este dificultatea de a citi. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. deformări de litere. substituiri de cuvinte. etc. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. descurajare. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare.

frazele. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. între litere şi grafismul lor. cuvinte propoziŃii. ale laturii semantice. • nerespectarea spaŃiului paginii. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. • tulburări ale lizibilităŃii. • apar omisiuni de litere şi silabe. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. • inversiuni. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. substituiri de grafeme. după mai multe poticniri. cuvinte sau chiar propoziŃii. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. f-v). redarea inegală a unor grafeme. lacunar. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. • textul este scurt. omisiuni de litere şi grafeme. c-g. • disortografii. propoziŃiile. fonemelor şi grafemelor. adăugiri. fără unitate logică. t-d. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. • rânduri libere sau suprapuse. inversiuni la nivelul silabelor. grafeme. 211 . care să ducă la o lectură cursivă. • contopiri de cuvinte. adăugiri de cuvinte. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. sintagme.

tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. În neuropsihiatrie. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. 212 . Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. slaba dezvoltare psihomotorie. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. reacŃiile nevrotice. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. ca atare. care se transpun în limbajul scris-citit. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. condiŃiile motivaŃionale.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. starea sănătăŃii. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. mai ales pe cuvintele polisilabice. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. bolile neurologice şi organice. tuberculoza. naşterile grele. cum ar fi blocajul emotiv. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. gradul dezvoltării intelectuale. la genitori. metode şi procedee necorespunzătoare. endocrinopatiile). • plasarea incorectă a accentului. din punct de vedere auditiv. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. o etiologie. bolile psihice.

Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. 213 . scris-cititul fiind neglijent. distociile cu aplicare de forceps. cuvintelor. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. tremurat. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. a literelor. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. medicaŃia folosită în sarcină. scrierea ondulată. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. înlocuiri. infecŃiile gravidei (bacteriene.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). rigid. hipoacuziei. tentativele de avort. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. toxicoza. lăsându-le libere. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. tensionat. infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. iminenŃa de avort. substituiri. virale sau cu protozoari. Apar omisiuni ale grafemelor. cuvintelor. literelor. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. traumele fizice şi psihice. sărire peste unele spaŃii. în cazul din urmă malaria). traumatismele craniene grave până la 7 ani. inegal. prost organizat. tusea convulsivă până la 3 ani. alaliei. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. intoxicaŃiile exogene sau endogene. neregulat. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. propoziŃiilor şi sintagmelor. inversiuni. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal.

marginile respectate. escamotate. literele sunt lipsite de fermitate. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. neregulate. retuşate. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. legăturile având caracter infantil. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. rândul este păstrat. Scrisul are un aspect colŃuros. cu direcŃia foarte regulată. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. În urma experimentelor.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. literele corectate. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. literele finale ale cuvintelor. formele sunt imprecise. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. trăsăturile sunt curbe. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. 214 . prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. împrăştiate în lăŃime. J. Scrisul astenicilor este mic. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. rândurile înghesuite. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. rău proporŃionate. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie.

S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. al întrebării. rândurile se suprapun. În citire are loc o vorbire lentă. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. linia de dialog. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. grafeme şi cuvinte. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. pauzele sunt şterse. altele prea mari. la nivelul proceselor cognitive. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. unele sunt prea mici. semnul exclamării. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. „puchinos”. virgula. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. 215 . Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. Scris-cititul lent. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. monotonă.

Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. la o persoană.4. Subiectul alexic vorbeşte normal. dacă copiază literă cu literă. În citire. la cei cu tulburări oculo-motorii. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. 6. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. care înainte scria normal. dar nu înŃelege un text scris. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. acestea fiind executate alungit. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. 216 . Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. grafemelor. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. psihogen sau voluntar. sărind şi suprapunând rândurile. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris.5. răspunde corect la întrebări. înŃelege ceea ce i se spune.

faŃă de anumite persoane. timiditatea. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. • SituaŃii dramatice. în care încăpăŃânarea. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile.). Dar. • Copiii pot fi furioşi. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. ostilitate). afectarea exprimării gramaticale etc. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. irascibilitatea. De asemenea. brutalitatea. fără să se intervină. frustrări. pedepse corporale mai ales. eşecuri repetate. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. şocuri emotive.1. anxioşi. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. răutatea ocupă un loc important. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. ci pentru că nu vrea. şoc emoŃional foarte puternic. panică. • Mediul de trai impropriu (ex. negativismul. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. reducerea vocabularului. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. deşi nu comunică. stres. interiorizaŃi. traumatizare psihologică – ameninŃări). traumatisme psihice. se 217 . cu complexe de inferioritate. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. Copiii cu mutism electiv.

liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. limbă. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. le pronunŃă greşit. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. 2. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. suprasolicitare verbală. vocalele sunt prezente. Copilul nu formează propoziŃii. Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. ce se abate de la normal. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. degete). • factori constituŃionali. Comportamentul 218 . atitudini brutale. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. boli infecŃioase). mersul). diftongii reduşi la o vocală. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor.poate întâmpla ca. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. şocuri emoŃionale puternice). deşi s-a intervenit în sens optimizator. Retardul verbal C. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. exigenŃe prea mari. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. Vrăşmaş şi E. trunchiului. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. mai frecventă la băieŃi). rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. nu formează propoziŃii simple.

Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. • Forma constituŃională. – boli grave repetate (encefalită. afazie de expresie. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor.6. • ALALIA E. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice.Vrăşmaş şi C.psiho-afectiv este dominat de timiditate. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. 6. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. dispraxie de limbaj etc. iar vorbirea repetată este imposibilă. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată.4. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. – alcoolismul părinŃilor. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. – afazia. hiperkinetism şi opoziŃionism. absenŃa dorinŃei de comunicare. – tonus psihic şi motor scăzut etc. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. organizare şi dezvoltare a limbajului. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. rahitismul şi deficienŃele fizice. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. varicelă).Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. • Forma somatică însoŃeşte distrofia.

Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. z. dar nu le poate pronunŃa.abstracte şi frazele mai lungi. sau hipotonă. Vocea alalicului senzorial este sonoră. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. agnozie auditivă. scoaterea limbii. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. îmbrăca etc. Aude bine. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. suflare etc. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. nu se poate spăla pe mâini. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). DeficienŃa auditivă. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. cu tulburări consecutive de exprimare. Vorbirea se realizează cu dificultate. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. s. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. Nu poate realiza o mişcare la cerere. aproximativă şi ecolalică. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. nu se poate şterge. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. 220 . la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate.

Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. întârziere şi neîndemânare motorie. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. se trece uşor peste vocale. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. 221 . în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. atenŃiei şi apar tulburări lexice. înŃeleg unele cuvinte izolate. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. gândirii. Nu presupune deficienŃe de intelect. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. dar pe care le folosesc foarte rar. • Are loc o scădere a memoriei.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. laxă. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. pronunŃia fiind labilă. iar. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. vorbire lipsită de forŃă. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. Există tulburări de percepŃie. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. în momentul emiterii sunetului. grafice şi de calcul. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. la nivelul personalităŃii. se produc destructurări masive. afonă. sacadată. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal.

• Apar tulburări ale inteligenŃei. intoxicaŃiile. poate scrie şi citi. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. intoxicaŃia cu cuvinte. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). ale SNC. tulburări ale accentului. • Apar afecŃiuni ale vocii. scrie şi citi. agramatisme. vorbirea „academică” şi un scris servil. infecŃiile. la unele persoane. dar nu înŃelege. dar se păstrează înŃelegerea. alexia. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. agrafia. interjecŃiile. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. • Subiectul are comportamente normale. se manifestă stilul telegrafic. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. dar îşi păstrează vorbirea repetată. diabetul. • Motorie totală: nu poate vorbi. • Pot apărea. nu înŃelege. 222 . • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. dereglări ale respiraŃiei. • Se păstrează cuvintele parazite. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. emoŃii exagerate. • Senzorială totală: apar logoreea. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. traumatismele cranio-cerebrale.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale.

ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. autismul sau retardul de limbaj. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. emoŃională. dizartria. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . locuri.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. repetată. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. mutismul electiv.

5. verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. unele de ordin general. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.1. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . 6.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi.5. surdă Voce sonoră 6.

alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. lopată. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. imitarea râsului şi a surâsului. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. revenirea la loc. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. b) de încordare. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi.organismului. a gâtului şi a membrelor. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. se contractă. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. 225 . umflarea alternativă a obrajilor. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. linguale. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. labiale. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. în funcŃie de caz. mandibulare.

prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. Ńinând între dinŃi un creion. „z”. cuvânt. sub buze. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. în special. urmată de retragerea ei îndărăt. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. retragerea buzelor. „s”. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. 226 . La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. apoi se trece la cele din interiorul ei. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). Aceste mişcări se vor executa meticulos. „m”. Alternarea mişcărilor celor două buze. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. ca pentru supt. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. coborârea în jos a mandibulei relaxate. imitând forăitul cailor. liber şi prin opunere de rezistenŃă. efectuate în afara cavităŃii bucale. silabă. la cei care au o muşcătură deschisă. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. bi. cu maxilarele strânse a silabelor ba. spre stânga – revenire la loc. urmând mişcările mandibulare. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. plasat în faŃa cavităŃii bucale.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. „b”. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. cu mâna. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. fără grabă şi cu precizie. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. vibraŃia buzelor. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. care se ridică spre nas şi se lasă în jos.

de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. provocarea reflexului de sufocare. La copii. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. laringuale. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i.bu şi pa. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. cu rol compensator. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . Cu toate acestea. exceptând unele sunete vicariante. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. În timpul expirului. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. pi. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. l). Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. La copiii cu tulburări de vorbire. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. r. la cei cu despicături palatine. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. e.

Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. pauză. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute.cabinete bine aerisite. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. alături de alte elemente. sau în curte. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). • Educarea auzului fonematic. de cinci până la zece ori. sau numai a unora. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. Treptat. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. ExerciŃiile se aplică prin repetare. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. dimpotrivă. expir etc. 228 . După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. În aceste cazuri. pauză. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. În timpul pauzei expiratorii. expir. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. contribuie. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. la realizarea unei pronunŃări corecte. pentru a preveni instalarea oboselii. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. concomitent cu reluarea expirului. şi. În primul caz. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. cu ferestrele deschise. expirând. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. expir. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. apoi se coboară încet şi uniform.

asupra emisiilor vocale. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. apoi aude ceea ce pronunŃă. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. imitându-le. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos.În realizarea pronunŃiei corecte. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. pe de o parte. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. gâsca. vjjj – vântul etc. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. iar pe de altă parte. dislalicul trebuie să efectueze. aud sunetele. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. la început. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. în cazul acesta. pe baza auzului. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. înlocuirile. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . care mai întâi. Printr-o corectare inadecvată. Uneori. cu excluderea auzului. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. iar apoi. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. el trebuie să realizeze un autocontrol. Prin urmare. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. în corectare. sss – şarpele. Dislalicul articulează mai întâi. Confuziile. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie.). dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. le pronunŃă.

pentru corectarea acestor deficienŃe. în special.fonetică. dar este. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. În această situaŃie. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. în primul rând. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. Prin efectuarea acestor exerciŃii. indiferent de vârsta logopatului. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. indivizibilă. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. 230 . ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. În cadrul lecŃiilor logopedice. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. E. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. pe baza percepŃiei global-structurale. fără ca ei să-şi dea seama.

Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. a jocurilor (la vârstele mici). că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Astfel. creând în felul acesta. În acest sens. mai ales la început. d) crearea încrederii în logoped. R. dar şi în grup. faptul că ea poate fi corectată. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. însoŃite de discuŃii. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. E. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. periodic. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. Psihoterapia poate fi aplicată individual. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. de nivelul lor de cultură. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. a prezentării unor filme. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. să înlăture şi să prevină unele simptome. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. de gradul de inteligenŃă. vârsta persoanei. particularităŃile personalităŃii ei.Schilling foloseşte „jocul 231 . profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană.

Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. 1. a vântului). rude. care le înlocuiesc pe cele greşite. se deosebesc prin efectul lor acustic. pe care dislalicul le pronunŃă corect. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. prin stabilirea unor raporturi favorabile. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. care se manifestă. • Apoi. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul.curativ logopedic”. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. zgomotul unor maşini. rezumându-se doar la mişcare. fraŃi. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Se recurge la sunetele asemănătoare. apelative şi indicative. 6. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). 2. Pentru corectarea dislaliei. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. de apropiere dintre logoped şi dislalic. surori. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. la cântece şi la vorbire. La început sunt mute. 5. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. există o serie de metode specifice. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. regizorilor şi actorilor. 232 . mai ales în primele faze ale muncii logopedice. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Astfel. Modelul greşit nu se corectează. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte.

233 . asupra gurii logopedului. Prin pronunŃia în şoaptă. când se exersează concomitent. 2. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. decât atunci când se pronunŃă sonor. de învăŃare a vorbirii expresive. terapia ocupaŃională).kinestezică. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). Pentru cruŃarea forŃelor. socioterapie.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. ludoterapie. etc. să vorbească din când în când în şoaptă. de memorie. Vocea sa nu e suprasolicitată. repetate des. de educare a respiraŃiei. sugestie. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. hipnoză. • Evitarea efortului neuro – muscular. 3. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. pronunŃie. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). relaxat. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. printr-o serie de exerciŃii. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. de scris. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. fonaŃie. a ritmului vorbirii. la lecŃiile de articulaŃie. se recomandă ca logopedul. cu voce.

Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. 4. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. propoziŃii. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. cuvinte. silabe. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. de expiraŃie cu vocale. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). demonstrarea poziŃiei corecte a capului. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. 234 . suflare în diferite obiecte. fluierat etc. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. vibro-tactilă. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. 5. gargara cu capul dat pe spate. vizuală). ridicarea şi coborârea capului. tuse provocată. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. • corectarea tulburărilor de lateralitate. de inspirexpir.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii.

4. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. noŃiuni spaŃiale – sus/jos. coordonare oculo-motorie. • identificarea cuvântului (citirea lui). noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după).). • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. maturizarea afectivă (interes pentru scris). organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. 6. 3. • operarea cu cuvinte. a elementelor componente ale semnelor grafice. desenul explicativ). lateralitate). • identificarea. dreaptă. motricitate fină – mobilitatea mâinii. compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). identificare. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. 5. a însuşirilor acestora. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. Obiective terapeutice generale: • elaborarea.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. înŃelegerea lor. 235 . faŃă/spate. perfecŃionarea semnelor scrise. discriminarea şi memorarea fonemelor. 2. descompunere. curbă. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice.

Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. pisică). cal. memoria. substantivelor. emiterea unor onomatopee. pipa.• activitatea logopedică. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. jucăriile (cub. pupa. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. obiecte de mobilier (masă. imaginilor etc. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. familia (mama. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. tata). alimentele pe care le mănâncă. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. scaun. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. gură). verbelor. Tehnici de recuperare posibile: 236 . vocabular. ochi. minge). • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. ac etc. gândirea). Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. dulap). papa. imitarea sunetelor noi. În alalia senzorială. structură gramaticală. baba. din jurul subiectului. • dezvoltarea coordonării motorii. an. pronumelor personale. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. dezvoltarea psihică a copilului. povestirea după imagini. Elaborarea. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. păsări (pui. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. animale (vacă. raŃă). nas. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. etapa limbajului dialogat. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator.

activarea vocabularului pasiv. cât şi al perceperii. standardizat. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. persoanele irascibile. s-t etc. obosite. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. exerciŃii de educare a gesturilor simple. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. unanim acceptate în limba uzuală. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. durata acestora). 7. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. să arate anumite obiecte.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. corectitudinea vorbirii. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. nervoase. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. vocea cuiva cunoscut. claritatea. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece.). să execute sarcini simple etc. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. p-f. atât sub aspectul reproducerii. 237 . exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. 1975). GuŃu. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. intensitatea. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). utile. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. de la manifestările verbale tipizate.

psihoneurologice. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. simptomatologic şi psihologic. cu vărsături şi leşinuri dese. C. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. etiologic. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme.). clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. dizartrie). asfixierile. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. omisiuni precipitate.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. bradifazii). O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. rinolalie. jargonofazii. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. alalia). tulburări polimorfe de limbaj (afazia. lingvistic. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. Verza (1982). disfonică.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. disritmică. alte cauze). sarcină toxică. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. în timpul naşterii sau după naştere. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. De fapt. disfonia. psiho-sociale. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. bolile infecŃioase ale gravidei etc. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. aftongia. tulburări pe bază de coree). bradilalia. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. funcŃionale.Stănică şi E. logonevroza. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. ecolalii.). cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). fonastenia). tulburări de voce (afonia. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. tahilalia. bâlbâiala este o tulburare 238 .

vocea gravă. inversiuni. Verza. mimicii. (E. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit.1997). Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. p. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. cu hiperexcitabilitate. silabelor şi cuvintelor. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. 58). mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional).Vrăşmaş. adăugiri. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. se produce un spasm tonic. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. lentă. vocea răguşită. înălŃimea. de lungă durată. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. sintagme. substituiri de cuvinte. E. de batere a tactului pe loc. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. fonastenia etc. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). (C. afonia. deformări de litere. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. vocea oscilantă. etc. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. pe lângă o repetare a sunetelor. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central.1983. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. cu pauze între acestea. încordării. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. încetinită. în muşchii limbii. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. Aftongia ia naştere atunci când. timbrul şi rezonanŃa sunetelor.Stănică. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori.

În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. atât sub aspectul reproducerii. unanim acceptate în limba uzuală. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. pe lângă o repetare a sunetelor. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. de la manifestările verbale tipizate. silabelor şi cuvintelor. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. disfonică. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei.GuŃu. a unei preocupări 240 . de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. omisiuni precipitate. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. cât şi al perceperii. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.1975). CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. standardizat. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. disritmică. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). • Dizartria = o vorbire confuză. încordării. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. batere a tactului pe loc. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”.naştere. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară.

deformări de litere. cu hiperexcitabilitate. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. substituiri de cuvinte. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. lentă. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului.58). inversiuni. a nedezvoltării vorbirii. Stănică. mimicii. etc. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. E. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. 1983. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. 1997). • Bradilalia = o vorbire rară. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. vocea gravă. 241 . în muşchii limbii. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. (C. (E. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. încetinită. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. afonia. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. vocea răguşită. Verza. p. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. fonastenia etc. • Aftongia = ia naştere atunci când. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă.exagerate faŃă de propria vorbire. de lungă durată. se produce un spasm tonic. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. adăugiri. Vrăşmaş. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. sintagme. înălŃimea. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. vocea oscilantă. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea.

apoi de mai multe instrumente muzicale. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi.). a corzilor vocale etc. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. a laringelui. auzul fiind intact. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. localizate în emisfera stângă la dreptaci. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. alterare patologică a limbajului. Comportamentul neliniştit. percepe şi înŃelege vorbirea. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. paralizie a musculaturii faciale. hiperactiv. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. fără succes însă.

împreună cu forma scrisă a cuvântului. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. 1967. Ed. CASTEILLA A. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. 1980. Bucureşti. Universitatea BabeşBolyai. Bucureşti. 2.. 4. BOŞCAIU E.. 1983. BOŞCAIU E. AJURIAGUERRA de J. Ed. Didactică şi Pedagogică. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. şi colab.. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. Bucureşti. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. Cluj-Napoca. Didactică şi Pedagogică. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. CALMY S. Ed. Didactică şi Pedagogică. Scrisul copilului. 1973. Cum să facem exerciŃii grafice. Bucureşti. abordarea unui pacient afazic.. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. 5. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. ea necesitând tact. Ed. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. 1977. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). Ed. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului.. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Aşadar. 6. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 4. mai ales copil.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). Bucureşti. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. BIBLIOGRAFIE 1. Didactică şi Pedagogică. este extrem de dificilă. Scrierea cursivă modernă.. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. 3. 1983. BOŞCAIU E. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Didactică şi Pedagogică. 243 . în care mişcarea.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. Verbalizările. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. dezagreabilă. întrebări sau expresii auzite.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. în afara contextului lor îndreptăŃit. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. de asemenea. prin felul său bizar de a se comporta. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. Aşadar. Se observă. redate ad literam dar pe neaşteptate. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. Prin conŃinutul său. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. la timpul lor. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). mimică. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . cât şi faptul că.

însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. Ńipând mai tot timpul. agitat. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. De asemenea. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. fie dimpotrivă. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. DetaşaŃi. Cu toate acestea. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. De asemenea. Toate acestea. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. inhibat. copiii cu autism 250 . precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. În acest context.

M. cârpe etc. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. Conform D. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese.: nasturi. lovirea sau zgârierea unei jucării. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . degetelor. M. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. ritualizarea activităŃii alimentare. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. mersul pe vârful picioarelor etc. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders).) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. rotirea capului în jurul axului lui.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil.). de îmbrăcat sau de joc).dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea.S. stereotip sau în manieră de ritual (ex. braŃelor. cât şi prin complexitatea lor. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. plăcându-le muzica. cioburi. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. De asemenea.

folosirea de obiecte simple. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. a monotoniei. agită prin aer obiecte. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. De altfel. interesele. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. cea mai importantă activitate a acestei vârste. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. mersul. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. a caracterului inutil şi ilogic. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. zgârierea cu unghia a căruciorului). atitudinile. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. 252 .mâncare. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. poate face dovada unei memorii excepŃionale. Ńopăie ritmic. Uneori. manipulându-le stereotip. Retras într-un colŃ preferat. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. le duce la nas sau la gură. le priveşte într-un fel aparte. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. Alteori. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. chiar după perioade lungi de timp. gesturi sau mişcări. Gesturile. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. ermetică şi bizară. amănunte sau situaŃii. auditivă (plesnitul din limbă. limbajul. dorm puŃin şi prost. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. mimica. frecarea cu mâna a lobului urechii). privirea neîncetată a degetelor). prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. jocul. fără sens sau scop inteligibil.

În cazurile cele mai grave. Dacă ia în mână un obiect. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. De fapt. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. îl manipulează mereu în acelaşi fel. uneori cu o abilitate surprinzătoare. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. caracteristică handicapatului de intelect. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). În unele cazuri. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. îl învârte). Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. nu-şi exteriorizează dorinŃele. sărutaŃi. nu plâng dacă se lovesc. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. lăudaŃi. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă.

de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. atât unii. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. se manifestă în mod diferit. 1. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. 3. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. nedezvoltând-o. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. 7. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. Teorii explicative ale autismului. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. afective şi cognitive. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. teoriile organice şi teoriile comportamentale. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. De fapt. În urma aplicării unor teste. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. 254 . ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. senzoriale. Astfel. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene.

distanŃare şi închidere în sine. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. se retrage în propriul sine care îi este familiar. să participe activ. explicate fie prin comportamentul paternal. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. pentru a favoriza naşterea psihică). În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte.În anii 1950 – 1960. intoleranŃă 255 . copilul respingând lumea. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. Din acest punct de vedere. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. B. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. mama este văzută în special rejectantă. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. rece emoŃional. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. Rezultatul este acelaşi. ca urmare. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. Astfel. Astfel. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. Conform acestei teorii. În ambele cazuri. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor.

În acest sens. insista asupra rolului. se va retrage în sine. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. de sistem paraexcitaŃie. în stările simbiotice. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. trăite ca pură suprafaŃă. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). aceste ipoteze neavând. copilul va deveni anxios. trebuie luate în 256 .faŃă de copil. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. în stările autiste. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. de autoerotism. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. M. D. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. valoare de generalizare. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. Într-un asemenea climat. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. „Nimicirea self-ului”. deci. Cu toate acestea. ca şi asupra rolului. va elabora un comportament straniu de apărare. un fel de gaură neagră. Mahler.

astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. în primul rând. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. pentru a deveni autist. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. 257 . Fiind vorba de un sistem poligen. de adrenalină şi de dopamină în plachete. alături de factorii de mediu. pornind de la triptofan. van Krevelen (1952). incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. De asemenea. în raport cu populaŃia generală. Recent. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. prezente la autişti. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. în plachetele copiilor autişti.considerare. Deci. Lauretta Bander. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist.

După L. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. geneza sindromului autist. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. Deocamdată.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. deficit senzorial. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. anomalie genetică. În relaŃiile cu alŃii. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. închizându-se în sine. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”.Bender. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. de integrarea motorie. vizuali şi olfactivi. suferinŃă neonatală). pe de o parte. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Copilul. iar pe de altă parte. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. Noica). AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. Din această cauză. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . care a distrus acel Ńesut. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. deci. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete.

o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. ca şi multe altele. K. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. În trecut. fenilcetonuria netratată. neobservabilă sau un conflict. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. un dezechilibru structural.. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. de evitare a mediului ostil.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. fără să existe studii care să confirme ipoteza. cu anoxia din timpul naşterii. autostimulările etc. encefalita. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. nici infirmate. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. existenŃa unor anomalii la copii.” Wing J. din păcate. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. nu pot fi. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. aceste teorii. scleroza tuberoasă. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). regresele. intervenŃii anormale în educarea copiilor. copiii autişti 259 . dar nici confirmate. tulburările. Emil Verza. Pentru Fester. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. cu reacŃie deficitară la adaptare. O altă teorie este cea a lui Fester. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. Cu toate acestea. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. Cu toate acestea.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată.

dezvoltarea limbajului. exagerând în comportamente simple. 4. cu posibile implicaŃii genetice.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. condiŃionează prognosticul. în primul rând. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). crize comiŃiale. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. asociate. din perspectiva etiologică. A şasea parte dintre copiii autişti fac. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. 1. Astfel. un copil cu autism din naştere. Din cele de mai sus rezultă că. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. 260 . natura sau calitatea comportamentelor lor. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. precum şi factorii care o influenŃează. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. De aceea. 7.

prin vagabondaj. Copiii ale căror achiziŃii. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. opoziŃional. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. chiar parŃiale. În aceste situaŃii. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. automutilare şi gesturi obscene. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. Astfel. trei ani. implică un prognostic de gravitate. în jurul vârstei de doi. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. Astfel. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. severitatea tulburărilor de limbaj. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. Prin urmare. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). sunt progresive. prognosticul va fi sumbru. problema copilului autist nefiind ca 261 . tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. uneori deviant. Comportamentul turbulent. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. neinstalat până la 5-6 ani. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic.

pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. îmbinând procedurile medicale. 1. 5. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. O stare catatonică. în funcŃie de vârsta copilului. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. 2) să fie cât mai complex. brodat. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. psihopatică. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. 262 . fără a-l forŃa însă. Astfel. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. copiii cu autism avansat. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 3) să fie un tratament de durată. 7. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. eşalonat pe întreaga copilărie. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. olărit. de multe ori.

Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 .Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. hidroterapia. în autism în anumite cazuri.S. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. reducerea acidităŃii. care a dat rezultate impresionante. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. regularizarea tranzitului intestinal. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare.D. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. De asemenea. Rimland şi Tobias au raportat. folosite în tratamentul psihozelor. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. O tehnică revoluŃionară. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. În anul 1964. Paradoxal. Astfel. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. în 1974. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism.

Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. Odată ce baza a fost formată. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. strângerea în braŃe. El trebuie aplicat cât mai precoce. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. dar aceste probleme tind să fie eliminate. de încredere cu care va putea interacŃiona. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. conform teoriei psihodinamice. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . legănarea. verbală şi gestuală. vizuale şi de contact ale copilului autist. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. furnizând o mulŃumire completă. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. copilul poate învăŃa aici. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. Aici. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. Ornitz şi Ritvo. în 1976. va putea influenŃa mediul înconjurător. statornic. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. hrănirea şi aşa mai departe. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. kinestezice. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. În acest fel. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă.primare.

însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. În cazul copiilor psihotici. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. Mai exact. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. automutilarea sau autostimularea. verbal şi cognitiv sărac. deficienŃele includ un repertoriu social. Desigur. socialul. Recent. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. Spre exemplu. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. cum ar fi stereotipiile. în cazuri extreme. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. la şocuri electrice. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. 265 . a funcŃiilor. 2) verbalizarea afectelor. de comportamente autodistructive. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). sau. ei au analizat comportamentul părinŃilor. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. În multe cazuri. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte.fost fondat pe baza personalităŃii materne. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc.

se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. adesea. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. Prin această metodă. recidivează complet. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. oricare ar fi acela. În general. Lovaas este de părere că. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967).I. el va fi tentat să încerce mai mult. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. AnumiŃi copii. Aceasta înseamnă că. Terapia de acasă poate avea mare succes. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. Prin urmare. Răspunzând. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa.O. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. morala. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. Recent. După părerea sa. Mai exact. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri.

267 . au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. Astfel. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. evaluările fiind vagi şi subiective.absolvi de grija custodiei. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. procedurile ei nu sunt specificate. aplicate zi de zi. aceasta pare a fi cauza. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. De fapt. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. Cu toate acestea. se îmbracă sau învaŃă. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. doarme. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. pentru dezvoltarea autoapărării. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. În afară de aceste metode. chiar şi atunci când mănâncă. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. De asemenea. În ultimă instanŃă. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. dacă o astfel de terapie ar avea succes.

copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. cu o jucărie etc. copii autişti se dezvoltă diferit. alături de el.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. de asemenea. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. în sfârşit. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. În timpul jocului sau al exerciŃiului. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. jocul şi autonomia. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate.: cu o prăjitură. grimase. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. putând avea caracter auto-erotic.). Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. dezvoltarea limbajului. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). mişcarea este stereotipă. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul.M. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său.S. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). În ceea ce priveşte motricitatea. nu pe poziŃii adverse. Adesea.

însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. În general. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. În mod normal.pentru el. Copilul nu învaŃă prin joacă. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). sunt foarte restrânse la autişti. dorinŃa de a fi independent. de pildă. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. îmbrăcatul etc. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. Jocul Copilul autist nu se interesează. de a fi „mare”. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. repetate (spre exemplu. mersul la toaletă. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. Pentru aceasta. modelându-le după mişcările 269 . ci este nevoie de o acompaniere psihică. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. deci. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. Dar copiii autişti au oroare de a imita. sau se interesează prea puŃin. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). de exemplu. ale părinŃilor. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. spre alte persoane). necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. ceea ce solicită mult timp. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. nu se joacă într-o manieră normală. într-o manieră clară şi structurată. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. energie şi răbdare. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. spre exemplu. Putem.

Astfel. treptat. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. pe copilul autist să se spele. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. adultul va avea impresia că face totul singur.necesare executării unei anumite activităŃi. Trebuie să-l învăŃăm. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. Încă din copilărie. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. constantă pe toată durata vieŃii lui. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. poate mima relaŃiile sociale. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. se poate 270 . dacă este suficient de inteligent. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. Mai ales la început. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. cel mult de detalii ale acestora (ex. el îşi va da seama. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. aşadar. Adolescentul autist. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. Pe măsură ce copilul creşte. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. buzunarele hainelor lor). într-o anumită situaŃie. Astfel. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. puŃin câte puŃin. să mănânce etc. mai ales dacă este recompensat. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. să se îmbrace. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. Nu este interesat de necunoscuŃi. va învăŃa puŃin câte puŃin.. de preferinŃă acasă la el. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. de ceea ce se aşteaptă de la el. ceea ce au învăŃat în alta. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit.

acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). Probleme de comportament non-specifice • Somnul. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. trezindu-se des noaptea. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. ei lovindu-se. fiind însă îngrijiŃi de cineva. de neînŃeles pentru alŃii (ex. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. Frecvent. • Accesele de furie. În general. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. de a evita situaŃiile dificile etc.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. Ei pot Ńipa după dulciuri. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex. având crize de plâns sau de furie. 271 . • Angoasele.). Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. după un obiect. dormind greu. • Automutilarea.: solid sau lichid). iar rolul părinŃilor este major. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. neştiind să mănânce alimente solide. înŃepându-se etc. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. În plus. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. • Probleme de curăŃenie. • Probleme de nutriŃie. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. muşcându-se. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat.

Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). lipsa ascultării mesajului interlocutorului. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. Cu toate acestea. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. furculiŃa = mâncare. De asemenea. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. • Comportamentul distructiv. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. în special la băieŃi. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. De aceea. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. O dată cu pubertatea.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. de robot). Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. este în întârziere în raport cu copiii normali. menstruaŃia la fete. respingerea stimulilor). că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. lipsă de expresivitate. repetitivă. • Problemele sexuale. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. intonaŃie anormală (monotonă. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. EvoluŃia sexuală. pentru 272 . Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă.

să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. aşa cum nu este vorba 273 . a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). surdă şi mută. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. Surdocecitatea 7. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. la fel ca şi autismul. bazată pe contact şi pe feed-back vizual.2. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. aşadar.2. abia apoi mai complicate. fiind o persoană oarbă. o altă boală a primei copilării. a silabelor. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. 7. un accident etc. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. trecând de la însuşirea sunetelor. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. Persoana cu surdocecitate se caracterizează.1. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. fiecare în parte sau ambele împreună. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). auzul şi canalul verbal. conŃinutul mesajului trebuie simplificat.

acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. 7. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor.2. Frecvent. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie.2. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe.

rictus de îngustare a privirii. cât şi pentru ceilalŃi. poate deveni periculos. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. atât pentru el. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. el poate fi ajutat să trăiască. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. 7. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. cât şi probleme de disciplină. concepte şi 275 . MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare.tactile. căpătând forŃă şi putere. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. să accepte stimuli externi. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. Totuşi.2. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. comportamentul său deviant.3. gust. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. fixarea intensă a sursei de lumină etc. Când copilul cu surdocecitate creşte. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente.

Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. formarea deprinderilor de orientare. surd. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus.modalităŃi eficiente de comunicare. sau chiar decât cel orb. dar cu o minte „sărmană”. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. dezvoltarea deprinderilor motorii. trebuie să fie încununate cu succes. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. aşadar. mobilităŃii sale şi comunicării. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. Toate eforturile pe care le depun copiii. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. profesori. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. încercările de comunicare. sau chiar deloc. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. rezolvarea problemelor. reacŃional. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. învăŃarea comunicării. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. dezvoltarea cognitivă. 276 . într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. dar nu furnizează un mediu stimulativ. În plus. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. de doar 2 ani. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. dezvoltarea percepŃiei.

• copilul va tolera interacŃiunea. 277 . frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. ca reacŃie la mediu. cu obiective clar definite. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. Când este vorba de un astfel de copil. • copilul va imita. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. acŃiunea intervenientului. după ce a primit în prealabil explicaŃii. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. în co-acŃiune cu intervenientul. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. la cerere. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. În orice moment al fiecărei activităŃi.

prin încercări şi greşeli. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. ca în cazul multor contexte instituŃionale. într-un cadru reacŃional. În etapele timpurii de dezvoltare socială. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. nivel şi durată. sau în mod direct. de roluri sociale şi de atitudini sociale. prin urmarea unui model. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. acŃionând nu ca model sau ca un profesor.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. Trebuie să fie clar că acest copil. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. prin încercări şi greşeli. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. plină de căldură şi îngăduitoare. neputând să vadă sau să audă. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. Când copilul începe să se maturizeze. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. nu realizează motivul pentru care este ignorat. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. prin imitaŃie. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. problemele sale de percepŃie fac 278 .

a plânsului. Indiferent de formă. Braille-Tiprit. gesturi. pe care o va comunica involuntar copilului. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. semne. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). dactileme. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. Deseori. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. ar putea fi abordat la acest nivel. vorbire. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. indicaŃii specifice. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine.

într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. în funcŃie de fiecare copil. 280 . copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Limbajul prin semne. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. pentru a indica momentul îmbăierii. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. Când copilul va simŃi prosopul. mama poate folosi un prosop mare. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. De exemplu. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. în acelaşi timp sau după gesturi. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. va înŃelege că urmează să facă baie. aspru.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele.

vederea reziduală disponibilă. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. nivelul senzorial general al copilului). Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. socială şi intelectuală. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. În plus. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. Cu alte cuvinte. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. să renunŃe la semne. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. care au o anumită vedere reziduală. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. fără o activitate motorie adecvată. cu excepŃia situaŃiilor de stres. cât şi mediul care îl înconjoară. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă.

Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. după câteva încercări. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. „łară. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. I se dau copilului indicaŃiile 282 . Ńară. va fi şi el în stare să repete mişcarea. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. precum cele enumerate în continuare.

Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. Tipul. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. dar nu totdeauna. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. Timpul. Deseori.specifice corespunzătoare şi este încurajat. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. Acest simŃ este deseori. într-o măsură hotărâtoare. SimŃurile de apropiere. gustul şi pipăitul. ca vederea sau auzul. De asemenea. 283 . • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. pipăitul (atingerea).

• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). Cu timpul. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. Copilul care este 284 . Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens.

dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. un scaun mare lângă fereastră etc. PărinŃii unui copil retardat. va beneficia de puŃine ocazii. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul.). Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. „făcuŃi cu”. gen bretele (dacă sunt necesare). Pentru un copil cu surdocecitate. De asemenea. mersul în patru labe. să se spele. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. căŃărarea. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. Deseori. În primele etape. mobilitatea include nu numai mersul. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. dar şi rostogolirea. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. surd sau orb. să se îmbrace. sau chiar deloc. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. târârea. din motive de economisire a timpului. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare.

înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. de regulă. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. stilul de viaŃă.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. priorităŃile. Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. aşadar. consecutive una celeilalte. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. Autismul („autos” → gr. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. cele două deficienŃe fiind. Pentru un copil cu surdocecitate.

Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. Teoriile comportamentale (Fester. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. J. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. etiologia polihandicapului.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. Mahler. vârsta copilului. kinestezică. L.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici.). ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. vizuală). Tustin etc. dar nu poate să numere până la 10). imaturitate afectivă). tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. Bender. Potrivit acestor abordări. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Bettlheim. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. prognosticul. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. Teoriile psihogene (B. Wing etc. mediul. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi.mijloc de comunicare socială. cu origine în masajul 287 . Teoriile organogenetice (A. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială.K. La autist. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. a „masajului sugarului”. Rimland etc. auditivă. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. M. Van Krevelen.

accese de furie. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. există şi alte strategii de tratament. Aşadar. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. comportamentele de tip autostimulare etc. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. deschis la nevoile copilului. angoase. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. metoda comportamentală. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. modalităŃi eficiente de comunicare. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. dezvoltarea limbajului etc. 288 . polihandicap ca şi autismul. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă.indian). dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. auzul şi canalul verbal.). dezvoltarea motricităŃii lui. este însă o deficienŃă multisenzorială. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. de nutriŃie. deprinderi de viaŃă elementare etc. căpătarea autonomiei personale. Surdocecitatea. comportamente distructive etc.

ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. Denumit iniŃial. autismul infantil rămâne încă o enigmă. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). păstrându-se intact interesul pentru obiecte. Anxietatea.). alături de paralizia cerebrală. sindromul postencefalic şi sindromul Down. o desprindere de realitate. pentru sine. săptămâni etc. corporal) cu altă persoană. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. dependenŃa de uniformitate. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. cu o intensificare a vieŃii imaginative. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. însă nu imediat ce au fost auzite. • Automutilare = vătămarea propriului corp.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. realizată în mod conştient de către o persoană. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. • Autism = termen derivat din gr. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. Bleuler. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. silabe sau cuvinte. „în ecou”. auditiv. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată.

Cu cât acest mediu este pozitiv. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. mâncat din farfuria câinelui). fie moduri bizare de alimentare – ex. degete şi picioare – ex. armonios structurat. El poate răspunde. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. executate de mâini. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. tolerant. salt. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. 3. neobişnuite. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). rostogoliri ivite din senin). Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. plin de înŃelegere şi căldură. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. 290 .de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. spre deosebire de aceştia. 2. coordonate şi totuşi bizare. gesturi de răsucire. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate.

Geneva IniŃiative Publishers. DicŃionar de psihologie. 4. iubindu-i.A. Ed. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed. Să-i ajutăm. 7. Ed.. ed.. Medicală. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare.. 1992. 1996.. GELDER M. Ed. Mcinnes J. Univers Enciclopedic. MAYOU R. 1998. 291 . Albatros. DicŃionar de psihologie. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1944. TREFFERY J. Bucureşti.. Ed.M. 6. GARH D. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 3.. 1988. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.. a II-a. WEIHS Th. Tipografia Semne ’94. Bucureşti. 5.BIBLIOGRAFIE 1.. Humanitas. Univers Enciclopedic.. Bucureşti. 2. Ed. POPESCU – NEVEANU P. Bucureşti. GORGOS C. SILLAMY N. 1978.

292 .

5. FundaŃiei România de Mâine.. 15. 2000. 1979.. BOŞCAIU E. 1983. Defectologia. Bâlbăiala – prevenire şi tratament.. 2002. Bucureşti. 11. Ed.. Didactică şi Pedagogică. Ed. Bucureşti. Ed. DAMASCHIN D. DAMASCHIN D. 6.. ClujNapoca. Nevăzători. şi colab. Ed. 8. AJURIAGUERRA de J. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . Bucureşti. Bucureşti. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. CASTEILLA A. Didactică şi Pedagogică. Ed. Didactică şi Pedagogică.. ALBU A.. Didactică şi Pedagogică. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed... 13. Cum să facem exerciŃii grafice. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Ed. 14.. ambliopi. 1965. Sibiu. BOŞCAIU E. Ed. GELDER M. ENĂCHESCU C. Didactică şi Pedagogică. 1973.. Copilul deficient mintal. ProHumanitate. Timişoara. 9.. ALBU C. Bucureşti. Geneva Initiative Publishers. A. BOŞCAIU E. CIUMĂGEANU D. Ed. MĂESCU L. 1967. 12. Ed. 2. Tratat de psihiatrie – Oxford.. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). MAYOU R. Bucureşti. Analele UniversităŃii Bucureşti. ed. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic.. CALMY S.. CARAMAN . 1983. 1977. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Scrierea cursivă modernă.a II-a. Ed. Teoria şi practica compensaŃiei. 293 . ARCAN P. Medicală. FOZZA C. GATH D. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Bucureşti. 1992. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Metodologia procesului demutizării. Bucureşti.. Ed. 1983. 10. Facla. 1994. Polirom. 4. Didactică şi Pedagogică. Universitatea Babeş-Bolyai. 1973. 3. Scrisul copilului. Limbajul mimico-gestual.... orbi-surdomuŃi. DRĂGUłOIU I. 1980. 7. 1980.

1983.. 33. 24. PĂUNESCU C. 25.. Bucureşti. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. M. PĂUNESCU C. 1962. 23. 294 .. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 19.. Univers Enciclopedic. 35. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1998. 1997. Bucureşti. PĂUNESCU C. 1966. vol. DicŃionar de psihologie. Ed. LUNGU NICOLAE S. IONESCU G. 22. Albatros. Nervozitatea copilului. 1978. Bucureşti. Psilhologie clinică. Terapie educaŃională integrată.. Tehnică. 20. 26. Ed.. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Ed. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. 21. PĂUNESCU C. 1977. 31. în Cercetări asupra comunicării. 28. Ed. Bucureşti.. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 30. LAROUSSE. PĂUNESCU C. 29. Ed. Medicală. 1977. Didactică şi Pedagogică. Limbaj şi intelect. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. 1985. Ed. Bucureşti. Tulburările de vorbire la copii.. Medicală.16. 1994. Sibiu. PĂUNESCU C. 1994. Bucureşti. MUŞU I. Tipografia Semne’94. LUNGU NICOLAE S. KULCSAR T.INNES J. Bucureşti. 1992. Didactică şi Pedagogică. 1967. 1976.D. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Didactică şi Pedagogică. ProHumanitate. Tulburările limbajului scris.. 18. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. NEVEANU-POPESCU P. 1978. Ed.P. A. TAFLAN A. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Ed. Bucureşti. 1. Bucureşti.. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate.. 1973. 32. 1988. PĂUNESCU C. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. PĂUNESCU C... Bucureşti. Bucureşti. Copilul deficient.. Ed. Academiei. 1973. 1976.. PĂUNESCU C. Ed. Ed.. şi alŃii. Agresivitatea şi condiŃia umană. MC.. Intoducere în logopedie. TREFFRY J. 34.. şi alŃii.S. E. 17. Bucureşti. GORGOS C. 27.. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. Cunoaşterea şi educarea lui.

Ed. Ed. Ed... ROŞCA M.. 42. ProHumanitate. Bucureşti. Medicală.. I... Didactică şi Pedagogică. 1989.. Ed. Ed. 295 . vol. 38. vol. Ed.. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Handicap de intelect. 1998. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. Trinitas. Psihologia comportamentului deviant. 52. POPA. STĂNICĂ I. BENESCU C. 45. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. 44.. Ed. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. UniversităŃii Bucureşti. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal.. Psihiatrie. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. I şi II. 1972. 1994.. Ambliopi.. 54. 39. Psihologia deficienŃilor mintal. Ed. Bucureşti. MUŞU I. Bucureşti.. STĂNICĂ I. ŞCHIOPU U. SIMA I. Readaptarea copilului handicapat fizic. 1965. Babel. STĂNICĂ C. RĂŞCANU R. I. 1990. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ed. PREDA V. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Ed. 47. STĂNICĂ I. 1994... Didactică şi Pedagogică. Ed.. ROZOREA A.. 1997.. 1981. 43. 2000. VERZA E. VRĂŞMAŞ E. PUFAN C. 46. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. Ed. 49. STRĂCHINARU I. Bucureşti. 1973. Medicală. Educarea copiilor cu vedere slabă. Didactică şi Pedagogică. 51. 1998. 1994. 1997. ProHumanitate. Bucureşti. 1994. 1976. 37.36. PĂUNESCU C. Ed. Ed. 1988. DicŃionar de psihologie. vol. vol... Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. Sibiu.. Psihopedagogie specială. PREDESCU V. 1976. 1967. Labiolectura. PĂUNESCU C. 41. ŞTEFAN M. 1982. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Bucureşti. I.... 56. Ed. 40. Ed. RADU GHE. UNGAR E. 55. STĂNICĂ C. ROBĂNESCU N. Didactică şi Pedagogică. 1982. 48. Medicală. 1983. Didactică şi Pedagogică. 53. Iaşi.. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Terapia tulburărilor de limbaj.. Bucureşti. Bucureşti. E. 50. Ce este logopedia?. Bucureşti. Bucureşti. Probleme de surdopsihologie. STOICIU M. MUŞU I. RADU GHE... Ed. ProHumanitate. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură.

Dislalia şi terapia ei.. Bucureşti. Să-i ajutăm. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 67.. 1979. VRĂŞMAŞ E. (coord. DAUNT P. Ed. WEIHS TH. 1987. 296 . 63. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. Humanitas. Disgrafia şi terapia ei. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 58.8. Conduita verbală a şcolarilor mici. iubindu-i.57. VERZA E. EducaŃia copilului preşcolar. 1998. Didactică şi Pedagogică. Ed. Ed. 64. VERZA E. Bucureşti. 1988. ProHumanitate.. 1990. Ed. Bucureşti. 1999. vol. VERZA E. Ed. Ed. Ed.. Bucureşti. 59.. Ed. DebilităŃile mintale. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. 65. VRĂŞMAŞ T. Ed.. Ed. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.. 61. 1996.. Psihopedagogie specială. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. 62... 1983. Meridiane. 60. Didactică şi Pedagogică.). şcoli normale.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. manual pentru clasa a XIII-a. ZAZZO R. MUŞU I. 1977. Ed. 1992.. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. UniversităŃii Bucureşti. 1973. 66. VERZA E. VERZA E. Probleme de defectologie. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti.