MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

5. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6.3. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………... 6..5.5. 6. Surdocecitatea ………………………………………………. Definirea tulburărilor de comportament ………………….…… 5. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT …………………. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5..3...1.. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….4. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 . 5.. 6... Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) ……. Etiologia tulburărilor de comportament ………………….. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ……………………………………….2. 6. 7. 5. 5..4. 6.2.5..1.. 7.1. Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………. Corectarea deficienŃelor de limbaj ………………………. Terapia tulburărilor de comportament …………………. Autismul ………………………………………………….2. Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………. 7.

sau pentru a îngloba. 7 . ambiguă.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. unii normali. din păcate. psihice. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. R. Ei sunt printre noi. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). Aceştia din urmă sunt de multe ori. şi mai rău. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. el neputând fi recuperat în totalitate. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. handicap. confuză. inadaptat. Intre ei însă există diferenŃe. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). ci doar într-un anumit grad. inutili pentru societate. Astfel. consideraŃi irecuperabili. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). incapacitate. Realitatea este însă alta. fie dobândite. într-un termen mai general. prin compensare sau ameliorare. existând diferite criterii de clasificare. ignoraŃi sau. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). deficient. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. fie ele înnăscute. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate.

Agerholm. care nu pot fi înlăturate). caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. senzorială. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). comportamentală etc. într-un sens mai larg. fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. discriminare rasială etc.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). 8 .). De ce ? Pentru că. • handicap extrinsec (cauzat de mediu. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. care îi aparŃine lui A.). de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. • handicap sever – grav (când nu există autonomie. toŃi am avut. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). de prezenŃa. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. privare afectivă. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale.

Seguin). idioŃie. Al. – tulburări instrumentale. E. – handicap mental de funcŃionalitate. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. retard mintal (A. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. ca reflecŃie a acesteia. Luria. organizare. M. imbecilitate. subnormalitate gravă (OMS – 1958). DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. insuficienŃă mintală (OMS). Handicapul mental. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. Perron). deficienŃă intelectuală (A. 9 . Busemann. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. R. psihomotrică. Roşca. dezvoltare intelectuală. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. Kraepelin). Roşca). Referindu-ne la handicapul mental. în literatura de specialitate.1. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. comportamental-adaptativă. oligofrenie (E. AAMD). afectivă. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. R. Bleurer.

introdusă la noi de C. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. heterogenitate.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. L. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. 1. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . B. stagnează. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. heterodezvoltare intelectuală. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. Păunescu. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. dar în ritmuri diferite. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. Inhelder. adesea rămânând neterminat. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. mai devreme sau mai târziu. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. deficientul mintal stagnează. introducând termenul de vâscozitate genetică. Dacă la normal. rigiditate a conduitei. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală.1. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. heterocronie. deficienŃe de comunicare. rigiditate psihică.

Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. L. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient. J. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. făcând posibilă disimularea acesteia). fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. din cauza rigidităŃii lor. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare.S. fiind la un nivel scăzut. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. R. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. schimb corespunzător vârstei cronologice. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. R.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele.S. OperaŃiile logice. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. Deficientul mintal nu se 11 . Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. cu noŃiuni abstracte. între somatic şi cerebral. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. Ca atare.

ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. 1. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere. tactil-kinestezice). nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor.poate exprima logico-gramatical. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. Astfel. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. percepŃia devenind consistentă. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. auditive. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii.). nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. de existenŃa handicapului mintal. într-un fel sau altul. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. poziŃie avantajoasă – centrală etc. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. culoare. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). analiza este mult uşurată. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale.2. 12 . FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate.

se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. neclară. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. opoziŃii. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. În plus. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. În cazul idiotului. situativă. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. 13 . – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. lacunară şi cu frecvente tulburări. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. similitudini. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. fiind o percepŃie nediferenŃiată. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). bazată pe clişee verbale. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. În ceea ce priveşte planul reprezentării. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. aproape totală. incluziuni. – incapacitate de sinteză. – dezordini intelectuale. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. succesiuni. a limbajului interior.

fiind incapabili de a vedea ansamblul. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. mergând până la absenŃa ei. 14 . Minciuna. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. neproductivă. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”.– raŃionamente incomplete. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. sub forma ei patologică (mitomanie). în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. acesta nu este modificat în mod evident. însă au o gândire fragmentară. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. labilă. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). deşi este incapabil să le verbalizeze. se poate afirma că. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. care pleacă de la date parŃiale. malignă şi perversă. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. fără semnificaŃie. capacitatea de reŃinere este relativ mare. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. subiective. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). care. La deficientul mintal. de a se ridica la noŃiunea generală. se hazardează în afirmaŃii puerile. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. grave). suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare.

întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. care la idiot se transformă în aprosexie. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. de indiferenŃă sau falsă uitare. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. de scurtă durată.La debilii mintal. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. sau „hipermnezie de dicŃionar”. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. MSD. Totuşi. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. lipsită de tenacitate. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. mai infidelă. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. inerŃie. omiterea de detalii etc. MLD). AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. introducerea de elemente străine. deci. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. memoria este dominant mecanică. „cărŃi de telefon”. 15 . Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi.). C. La idioŃi. Această stare îi conduce la izolare. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. cât prin modalitatea organizării. memoria este aproape inexistentă. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”.

semantic. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. Dislalia deficientului mintal. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. lexical. Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă.). consecutivă unei modificări neurofiziologice. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. în formele foarte severe (idioŃie). − disfonia. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. audimutitatea etc. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. 16 . − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). între 5 – 7 ani. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. disgrafiei şi dislexiei. respectiv 89 luni. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. După Weber.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

De exemplu. b) factori ecologici. oferit de specialişti (medici. psihologică. Însă mulŃi autori (ex.: J. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. devine posibil sfatul genetic. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. Păunescu şi I. epidemiologică. genetici). C. în viitor. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Aceştia din urmă. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. 22 . formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). Păunescu şi I. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. c) factori psihosociali. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. imposibil de individualizat clinic sau genetic. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. aptă. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. agentul patogen fiind un mozaic de factori. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. Muşu (1997). Luând în considerare criteriile de natură medicală. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii.

sindromul Apertt). Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). sindromului Hunter etc. însă rare. gripe repetate). utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). hipotiroidismul etc. cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. • icterul nuclear.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale.). toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei. malnutriŃii etc. Down etc. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere.). intoxicaŃii profesionale acute sau cronice.). • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). Klinefelter. • iradierea fătului. fiind la rândul lor de trei feluri. intoxicaŃii alimentare. sifilis. − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc.). provocând carenŃe alimentare. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului). 23 . cu alcool. − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci.). Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase.

● infecŃiile nutritive ale copilului. • hipoglicemiile. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. • tentativele de avort. • hemoragiile puternice.). c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. alcool). • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. când se produce fenomenul de hipoxie. agresiv sau indiferent-pasiv). direct sau 24 . • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). rubeola etc. CO. Mediul. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. ● intoxicaŃiile (cu plumb. • condiŃiile socio-economice defavorabile.5 kilograme). agresive – forceps).• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. căderi). ca factor al dezvoltării umane. Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează.

de regulă. o întâlnim. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie.. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. prin conversaŃie concretă. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect.. O asemenea situaŃie. Şi chiar dacă. pentru a fi eficient. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. 25 . copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. ca factor central. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. insecurizant sau alienant). în primul rând ale mediului sociofamilial. prin hrănirea la sân. în acest proces. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. frecvent. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. În astfel de situaŃii. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. acŃiunea mediului.indirect. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. prin tonalitatea caldă a vocii. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. al mediului familial. iar. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. mai târziu. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. contact care. prin povestirea unor istorioare accesibile. pe ansamblu aleatoare. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). catalizator. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. ea fiind. prin învăŃarea unor poezioare simple. ostil. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. pe parcursul dezvoltării sale.

copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. Cu alte cuvinte. camera sa. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. adesea. despărŃire forŃată. inevitabil. mai ales tatăl. ea conducându-l la grădiniŃă sau. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. la şcoală etc. Patul în care doarme copilul. educaŃia precară. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. Practic. fie din motive subiective – abandon. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. ea îngrijindu-l când este bolnav. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. mama revine. împrejurimile acesteia. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. nu numai prin sine. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. casa părintească. În mod obişnuit. 26 . un echilibru afectiv. fie din motive obiective – deces. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. bunicii. Prin prezenŃa sa directă. în primele zile. la un moment dat. care dinamizează. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. ea reprezentând elementul activ. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. fraŃii şi surorile. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. Aceasta mai ales atunci. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. când. indiferenŃa mamei.

termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). profesional. 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. Putem conchide (C. Muşu. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. cu un IQ sub 20. Păunescu. În Germania. a. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. DSM IV). recuperabili pe plan şcolar. I. educabili. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. debilitate mintală. sau imbecilitatea ).). după E. cu un IQ între 50 – 70/80. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. E. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Astfel. perfectibili. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). social. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. de gradul I. 27 .4. cu un IQ între 20 – 50. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. Debilitatea mintală este definită diferit. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. Dupré. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. imbecilitate. adaptabili pe planul instrucŃiei. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază).1. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal.

Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. profesională şi socială diferite. Totuşi. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. de calcul aritmetic. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. întrucât pot avea un comportament docil. sau pot trece neobservaŃi. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. fiind şterşi în comportament. naivitatea. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. de operare elementară în plan mintal. Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. dar. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. de 28 . capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. pe ansamblu.. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. de asemenea. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. o fluenŃă verbală bună. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. noi). un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). fără însă să atingă nivelul gândirii formale. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. Se poate întâmpla. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. Debilii mintal sunt greu de depistat. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). timizi.

Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. mijlocie. de atitudinea familiei. de eşecurile din primii ani din viaŃă. Astfel. A. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Werner). Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. 29 . Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). Strauss şi N. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. a şcolii.tratamentul administrat. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. (A. severă. cu caracter accentuat repetitiv. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare.

manierism. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. apaticul. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. dar un nivel intelectual superior primilor. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. Simon. Astfel.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. randament şcolar mediocru. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. prostul. docilităŃii. Vermeylen. Astfel. excitat. pasivităŃii. lateralitate de ritm. la care E. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. debilul epileptoid. în timp ce leneşul 30 . sugestibilitate. agitaŃie. emotiv şi hipermotor. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. labilitate. de exemplu. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. A. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. agresivitate. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. fiind posibilă educarea. instabilitate a dispoziŃiei. Alături de aceste forme de debilitate mintală. de auz. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic.înnăscute. adaptabilităŃii. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. după Simon şi G. Debilul armonic (Th. inconştienŃă etc.. deficit vizual. Există. fiecare formă având anumite trăsături specifice. conceptual şi comportamental. incoerenŃă. anxietate. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. pervertit sau pervers. G. o aparentă uşurinŃă verbală.

Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. De asemenea. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. 31 . b. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. stare mintală deficitară ireversibilă. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. acesta va fi instituŃionalizat.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. Din punctul de vedere al capacităŃii. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. rutiniere. dificultăŃi stradale). Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. foc. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. Imbecilul. este instruibil până la un punct. auditive. de idiot. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. lipsă de dinamism. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). el este în stare de unele calcule elementare.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. Imbecilitatea. de fapt. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. sau motrice etc. în mare măsură.

inhibaŃilor. iar E. apaticilor. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. formată din cei dezinhibaŃi. excitabili. indiferenŃilor şi a doua. Contemporan. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. agitat. cu un anumit grad de relativitate însă. vorbind fără întrerupere. mai dramatică de deficienŃă mintală. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. adaptabili la procesul de instrucŃie. educaŃie. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. mijlociu şi superior.F. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. În funcŃie de afectivitate. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. clasificate în funcŃie de diferite criterii. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. somnolenŃilor. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. educabili şi perfectibili. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal).Sintetic. 32 . previzibilă din copilărie. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. fără agresivitate manifestată. inofensiv. agresivi.A. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. S. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. incapabil de a sta locului. După gradul de deficit. E. După comportament. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. neliniştiŃi. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. A.M. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. senzorio-motrice şi instinctive. c. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate).

un „facies” aparte – frunte îngustă. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. În general. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. masturbaŃie). Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. în funcŃie de variate criterii de clasificare. al activităŃii rudimentare. După criteriul gradului de gravitate (F. Kohler. ci idioŃi. impulsive. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. reflexe. acŃiunile sale sunt instinctive. fie de natură sexuală – ex. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. ale limbii sau ale craniului. pe fondul unui IQ situat sub 20. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. idioŃia cu hidrocefalie. După criteriul limbajului (E. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. J.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. Voisin. al comportamentelor instinctive. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. frecvente anomalii dentare. idioŃia mixodermatoasă. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. fiind fixată la nivelul automatismelor. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. fără posibilităŃi de comunicare. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. Cl. bulimie. urechi malformate. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. idiotul la care limbajul lipseşte total. cu tulburări neurologice serioase. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice.

În general. echivalentă cu idioŃia incompletă. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic.limitate la o lăcomie evidentă. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . După posibilităŃile de dezvoltare. anchilozări etc. cu sau fără perturbarea gustului. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. placid. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. relativ maniabil şi idiotul excitabil. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. automutilare. În plus. indiferent. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. sugere de degete etc. cu tremurături. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. De asemenea. Spre deosebire de idiotul complet. imbecilitate şi idioŃie). acest idiot este inert. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. balansări ale trunchiului sau ale capului. stereotipe. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. cu tendinŃe distructive de autorănire. mâncând orice îi apare în cale. 2 ani şi jumătate la 10 ani. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. ritmice. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. d. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. foarte rar agitat sau turbulent. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate.

aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). Din punct de vedere somatic. când incorecte). Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). cât şi statural. 35 . copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. tulburări de echilibru. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar.la 15 ani. Labili emoŃional. având frecvent semne de rahitism şi anemie. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. 1. Din punct de vedere psihopatologic. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. fenomene hipoacuzice etc. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. în special a funcŃiilor cognitive. Diagnosticarea deficienŃei mintale. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). cu o teamă de eşec constantă.5. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare.

dar neinstruite (care supuse instruirii. profundă. medie. Gorgos (1991). – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). dar adaptarea socială este deficitară. chiar tardive. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. de modul de organizare a personalităŃii. – alte stări deteriorate. apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. mediu social deficitar. cauzată de carenŃe afective. în funcŃie de natura etiologică. în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. 36 . în funcŃie de gravitate: lejeră. trei forme de deficienŃă mintală. astfel. aidoma deficientului mintal). carenŃe educative etc. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent.). – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). Din acest punct de vedere. ritmul de dezvoltare etc.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. psihopatologic. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. Se disting. de gravitatea deficienŃei. neurologic. După C.. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). traumatice etc.

Scopul recuperării constă. secundară. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). pedagogică sau medicală. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. De asemenea. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. tulburări de comportament. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. aşadar. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. NoŃiunea pare. o semnificaŃie echivalentă. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). Ńinând cont de 37 .– deficite senzoriale primare care. Recuperarea se referă la restabilirea. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. evoluŃie. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). 1. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. astfel. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. sexul său etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. temporar sau definitiv.6. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. specific României. are în esenŃă. duc la întârziere mintală uşoară. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. epilepsia. reducând posibilităŃile de comunicare. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului.

stările conflictuale. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. sancŃionarea verbală etc. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. devenind un energizator pentru subiect. laudă etc. În acest tip de învăŃare. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. negativismul.). însuşirea unui aparat conceptual. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. metodele verbale sunt esenŃiale. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal.). adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. Dintre formele psihoterapiei.specificul handicapului. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). 38 . activând motivaŃia. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. Utilă este folosirea de întăritori. înlăturând anxietatea. În acest context. a operării instrumentale. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. cât şi negativi (admonestarea. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. ea o depăşeşte pe aceasta. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul.

formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). nealterate. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. joc. foarte eficientă este ergoterapia. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. 39 . şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. dacă poate comunica oral şi în scris. dans. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. ergoterapia. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. pictură. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. arterapia. practice sau a deprinderilor profesionale. dansterapia.. câştigarea unei autonomii personale. c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia).Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. fiind capabilă să exercite o profesie. confecŃionare de obiecte etc. La copiii mai mari. dacă are format simŃul autocontrolului etc.

structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. disgrafiei şi dislexiei. heterodezvoltare intelectuală. rigiditate a conduitei. Astfel. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. aproape totală. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. grave). rigiditate psihică. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. dezordini intelectuale etc. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. deficienŃe de comunicare. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. heterocronie. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. într-un fel sau altul. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. de existenŃa handicapului mintal. cât prin modalitatea organizării. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. heterogenitate. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. a limbajului interior. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. situativă. se remarcă dificultăŃi de analiză. mergând până la absenŃa ei. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . acesta nu este modificat în mod evident. bazată pe clişee verbale. în planul senzorial-perceptiv. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. Din punctul de vedere al afectivităŃii.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. neproductivă. În ceea ce priveşte planul reprezentării.

imprecizia lor dublată de sincinezii. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. trebuinŃele momentane. Muşu (1997). Coeficientul 41 . caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). Putem spune. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. profesional.). educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. I. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. educabili. Păunescu şi I. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Muşu. perfectibili. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. factori ecologici. de gradul I. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. genetici). DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. În ce priveşte tipologia handicapului mintal. social. Păunescu. aşadar. stare mintală deficitară ireversibilă. Imbecilitatea. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. factori psihosociali. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. adaptabili pe planul instrucŃiei. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). recuperabili pe plan şcolar. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. sau motrice etc.crescută. viteza diminuată a mişcărilor. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. de puerilism şi infantilism afectiv. auditive.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). controlul limitat al acestora. 1997).

IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. de modul de organizare a personalităŃii). Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. astfel. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. pe fondul unui IQ situat sub 20. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Se urmăreşte. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . 2 ani şi jumătate la 10 ani. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. de gravitatea deficienŃei. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. în funcŃie de natura etiologică. senzorio-motrice şi instinctive. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. în special a funcŃiilor cognitive. pedagogică sau medicală. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte.

fiind capabilă să exercite o profesie. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. m / v. văz.sunt realizate prin: învăŃare. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. tact). X 100. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. adesea inconştient. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. c. Dintre formele psihoterapiei. 43 .) = raportul dintre vârsta mintală (v. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). . ergoterapia. sub diferite forme: ludoterapia. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. dacă poate comunica oral şi în scris.). Conceptul îi aparŃine lui W. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. Este un proces psihologic.Q. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. dacă are format simŃul autocontrolului etc. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale.engl. c. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. dansterapia. cronologică (v. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. m. câştigarea unei autonomii personale. nealterate. arterapia. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v.

refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. Scopul recuperării constă. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. faze pre şi post-critice epileptice. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. perfectibili.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. afective. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. social. sau motrice etc. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. lentoare patologică în gândire etc. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. 2 ani şi jumătate la 10 ani. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. 44 . plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. adaptabili pe planul instrucŃiei. pe fondul unui IQ situat sub 20. educabili.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. auditive. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. senzorio-motrice şi instinctive. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. profesional. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. aşadar. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. instabilitate psihomotorie. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă.

. 3. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. . EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. . Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. 4. . Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară.gură şi dinŃi mici.trăsături groteşti. .cap cu occiput plat. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.lipsa pigmentului (păr extrem de blond. . 2. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor .mâini scurte. cu degetul mic curbat.malformaŃii cardiace.abdomen proeminent. EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală.ochi oblici.ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.

MAYOU R.. GORGOS C. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.apatie. 8. Ed. Ed. GELDER M. GATH D. Ed. 1994. Timişoara. CIUMĂGEANU D.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. . 6. 1998.Univers Enciclopedic. Tehnică. 3. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.Iradiere în timpul sarcinii. Bucureşti. PĂUNESCU C.. . 1979. 2. Ed. TAFLAN A. . Geneva Initiative Publishers.. 1994. Agresivitatea şi condiŃia umană. . Albatros. ProHumanitate. 7. Sibiu. ENĂCHESCU C. Medicală. 1980. 9. MUŞU I. 46 1. CARACTERISTICI . ed. Terapie educaŃională integrată. 1994.Meningită . LUNGU NICOLAE S.. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal.. Ed. LAROUSSE. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. Bucureşti. 1988... Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. 5... 1997. a II-a. NEVEANU POPESCU P.. 4. 10.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . Bucureşti.creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. .piele buhăită.InfecŃii ale mamei. . Facla.. DicŃionar de psihologie. 1978. Ed.creştere deficitară. Bucureşti. LUNGU NICOLAE S. Copilul deficient mintal.Anomalii de dezvoltare ereditare. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed.Medicală.. Ed. 1992.

. 14. Ed. Sibiu. Ed. Ed. Bucureşti. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1990. RADU GHE. 1979.. Didactică şi Pedagogică. DebilităŃile mintale. 1996. Bucureşti. Limbaj şi intelect. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Psihologia deficienŃilor mintal. VERZA E. 16.8 . Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 26. PĂUNESCU C. WEIHS TH. Didactică şi Pedagogică.. RADU GHE. 24.. 47 . DAUNT P. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. Psihopedagogie specială..). 25. ZAZZO R. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. STRĂCHINARU I. manual pentru clasa a XIII-a. Probleme de defectologie.. I. 1988. E. Cunoaşterea şi educarea lui. STOICIU M. Bucureşti. 1987. (coord.. MUŞU I. Handicap de intelect. Bucureşti. ProHumanitate. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. 1998. PĂUNESCU C. 12.. I. 1998. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. PĂUNESCU C. MUŞU I. ROŞCA M. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Ed. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Didactică şi Pedagogică. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări.11. Ed. Ed.. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 1997. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. PĂUNESCU C. iubindu-i. Didactică şi Pedagogică. 18.. 1976. 2000.. 1967. PĂUNESCU C. Bucureşti. vol. UniversităŃii Bucureşti. Ed. VRĂŞMAŞ T. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Ed. VERZA E. Meridiane. Didactică şi Pedagogică. Să-i ajutăm. Humanitas.. 21. Bucureşti. Bucureşti. 29. 15. Ed... 27. şcoli normale.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed... Didactică şi Pedagogică. ProHumanitate. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. 19.. 1976. VERZA E. Ed. Copilul deficient. Sibiu. vol. ŞCHIOPU U. 28. 13. Ed. 17. Bucureşti. Ed. 1983.. 1997. 1994. 23.. Ed. Ed. SIMA I.. DicŃionar de psihologie. 20. Bucureşti. Ed. Ed. 1992. 1990. Ed.. 22. Bucureşti. Trinitas. Babel. MUŞU I. VERZA E.. Psihopedagogie specială. Medicală.. 1977. Iaşi. 1973. PĂUNESCU C. vol.

Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. verificate statistic. aşadar. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. în primul rând. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). la care numărătorul (d) este egal cu 48 . mai precis. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. semne sau imagini de mărime descrescândă. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual.1. cifre. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. aşadar. Handicapul vizual apare. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Handicap vizual înseamnă. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. 1. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. separat pentru fiecare ochi. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal).2. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual.

02-0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. un handicap major sau total de vedere.2 0-0. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.05-0.5 0. Astfel.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. pe de altă parte. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. Cecitatea (orbirea) reprezintă.distanŃa examinării (5 m. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă. presupunând lipsa completă a văzului. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. De asemenea.005 0. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. aşadar. pe de o parte. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară.005-0.).02 0.05 0. se consideră echivalenta cecităŃii. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 .

În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. atât studiile mai vechi. preşcolară. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. care poate fi determinată cantitativ. care este educabilă şi perfecŃionabilă. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. remarcând importanŃa 50 . şcolară) şi defecte tardive.binocular la mai puŃin de 20°. De fapt. 2. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. eficienŃa vizuală. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. deosebim defecte congenitale. nistagmusul etc. la vârsta anteşcolară. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. care diminuează capacitatea vizuală. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. cât şi cele mai recente. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. ca de exemplu. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. defecte survenite (în copilăria timpurie. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. strabismul. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb.

aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . h) orbi totali. 51 . următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. P. regresivă). care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. mai mult sau mai puŃin concordante.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. T. de asemenea. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. reprezentările vizuale se sting treptat. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. Heller deosebeşte. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). Astfel. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. Henri. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. Astfel. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. progresivă. la vizualizare.

în copilăria mică (3-6 ani). care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. H. deseori empiric. 3-5 ani. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. Janda grupează copiii. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. Astfel. o categorie de ambliopi gravi. ci deductiv. Steiberg. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. A. 52 . cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). în următoarele categorii: orbii congenitali. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. Kovalenco.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. o a doua categorie de orbi tardivi. specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. După cum s-a arătat. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. în funcŃie de momentul instalării defectului. orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. fără să recurgă la funcŃia optică. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. I. care citesc însă pur tactil. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. H. B. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. Kovalenco şi N. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). 5-7 ani şi peste 7 ani. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani).

reversibil). cu alte defecte extraoculare (de auz. însă subiectul vrea /crede că vede. Astfel. fără a o putea salva). Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. progresiv sau eventual regresiv. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. mintale. aşa cum se întâmplă frecvent. precum şi viteza evoluŃiei lui. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat.În cazul cecităŃii isterice. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. motrice. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. ale limbajului). localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. 3. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. de transmisie. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. dacă este singular sau se combină. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. 4.

În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. În fiecare caz dat. al motricităŃii. tardiv sau numai la bătrâneŃe). Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Se ştie. 2. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. în clase speciale. 5. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. de exemplu. 2. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. şi oferă tabloul imbecilităŃii. de la o regiune geografică a lumii la alta. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta.selecŃie. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. al deprinderilor elementare etc. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. Astfel. sau în şcoli deosebite. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului.

Într-o viziune structural-funcŃională. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. 2. După cum s-a arătat. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. retinei etc).2. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. cristalinului. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală.1. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. Asia).1. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. glaucomul). adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. trahomul şi alte boli de ochi. cristalin şi corpul vitros. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică.2. 55 . În acelaşi timp. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). umoare apoasă. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. ca de exemplu fibroplazia retrolentă.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. 2. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. eradicate în unele zone ale lumii. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. gliomul retinian). glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. bolile infecŃioase.1.

Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. fiind neclară. În schimb. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Subiectul. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. numite în general ametropii. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. obiectele apropiate sunt corect percepute. 56 . cu atât imaginea este mai difuză. ci înaintea lui. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). aşadar. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie.

estompată. herpes. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. sifilis. vascularizaŃie. această anomalie este ereditară. subnutriŃie etc. ci în două sau mai multe focare. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. cât şi la distanŃă. 57 . lăcrimare. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. stări patologice generale. De obicei. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. pierderea luciului corneean.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). durere etc. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. De asemenea. b. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. care duce la focalizarea imaginii optice. vederea fiind scăzută atât la apropiere. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. modificări de formă ale corneei. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. nu într-un singur focar retinian.

• AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. în leucomul total cecitatea fiind completă. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei). Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. iar dintre cele dobândite. Poate fi parŃial sau total.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice.1. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. care pot ajunge la 16-18 dioptrii. 2. Ea poate fi compensată.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. sub aspectul refracŃiei. care produce miopie şi astigmatism. În general. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. prin ochelari cu lentile convergente (+).2. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene.2. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii.

duc la cecitate. ce avansează de la periferie spre centru. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. în cazul deficienŃelor vizuale. în timp. cel mai adesea produse de boli infecŃioase.3. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. paralizie. în majoritatea cazurilor. dar.1. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. în papilă. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. după o scădere treptată. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. care au drept efect scăderea vederii centrale.2. între care se poate infiltra lichid intraocular. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). 2. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. De aici porneşte nervul optic. vasculară sau traumatică. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. 59 . idioŃie.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. de afecŃiunile care lezează nervul optic. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale.

Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal.e) hemianopsiile. dar poate fi şi traumatică. adică pierde capacitatea de a vedea. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. În toate aceste cazuri. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale.1. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. printr-un proces de inhibiŃie. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. 60 . care inervează aceşti muşchi. 2. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. II. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. Am menŃionat mai sus anizometropia.2.4. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. efectul fiind o percepere confuză.

care sunt fie pendulare. sindrom descris de J. culorilor. Charcot de peste un veac. 2. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică.5. fie ritmice. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. frustrare.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. 61 . M. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. în care este afectat reflexul de fixaŃie. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. a imaginilor. Psihastenia. uneori şi la false percepŃii. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. gelozie. isteria.2. sentimente de culpabilitate ale individului etc.1. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. persoanelor. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. greşeli de identificare. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. Amintim aici şi nistagmusul. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor.

rolul lor negativ.2. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. lipsa cristalinului sau a irisului. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil.2. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. atrofii optice ale retinei. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. keratită.2. Sifilisul. iridociclită etc.1. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. ascunde un risc mare pentru făt. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. distrofia corneei. de asemenea. pupile aşezate excentric. 2. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion.2. atrofie optică. ale coroidei. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică.2. Unele tumori maligne. Albinismul este ereditar. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia.2. mai ales în etapele ei timpurii. rubeola.2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului.2. microftalmia. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. Astfel. anomaliile ligamentelor lor etc. care pentru mamă nu este dăunătoare. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. anomalia poziŃiei globilor oculari. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. 62 .

2.4. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. keratite. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie.2. 2. 2. tusea convulsiva. În general. congestia conjunctivelor.3. variola. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. De asemenea.2. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice.2. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale.3. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză.2. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. inflamaŃii ale irisului. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. în special în primii 3 ani de viaŃă. herpesul etc.). Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii. cataracta diabetică irita diabetică. care explică afecŃiunile corneei. leziunile retinei. 63 . Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi.2. rujeola. congestia conjuctivelor oculare. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. cataracte. scarlatina.

Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul.3. corectiv-recuperative.3. lichide fierbinŃi. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. 2. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. lezează uneori irisul şi cristalinul. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. raze ultraviolete). Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. de formare a atitudinilor de igienizare. iar corneea se opacifiază din primele minute. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. chiar dacă durerea sa potolit. 64 .1. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. provocând de obicei o infecŃie. apa oxigenată. amoniacul. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. creionul chimic). O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. soda caustică.într-o oarecare măsură. produc hemoragii în vitros etc. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. În zilele următoare contuziei. dar fără o perforare a acestuia. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime.

Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. se dezvoltă. şi anume nota de vizualitate. în condiŃiile existenŃei vederii. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. Aceste calităŃi noi. În procesul integrării şi sistematizării lor. mai ales dacă ele nu sunt provocate. dar desprinzându-se de obiect. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. îndeosebi. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. care permit. Cu toată diversitatea lor. proprii vederii (lumina. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. la omul cu vedere. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. Desigur. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. culorile şi spaŃiul tridimensional. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. dominantă. în relaŃiile sociale şi de muncă. 65 . Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. al reprezentărilor parŃiale. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). în contactul direct cu obiectul. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală.

reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice.Cu toate acestea. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. totuşi. Această activitate compensatorie nu este dată. Omul valid. compensaŃia intersistemică. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. 2. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător.3. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. Encefalograma reflectă. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. prin contactul direct cu ele. dar nu exclusiv. În activitatea psihică a nevăzătorului. aşadar. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. 66 . cum greşit se crede.2. în ontogeneză. prin natura sa psihologică. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi.

În căutarea acestor fenomene. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. aşa numita şa turcească. Binet la începutul secolului XX. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. R. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. Hussen arăta că. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. A. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. În condiŃiile cecităŃii. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. reducând mobilitatea. printre altele.În activitatea copilului. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. teama de necunoscut inhibând mişcările. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. şaua turcească are. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. prin accelerarea respiraŃiei). S-a constatat că. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. După cum vedem. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. la nivel bulbar. în medie. nou.

„Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. fiind modificări de natură extraoptică. sistem sau aparat. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. rezultatele fiind contradictorii. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi.media normală. considerate ca defecte primare. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. În momentul şcolarizării. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. 68 . Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. După cum arătau A. De-a lungul secolului trecut. cu reliefări musculare slab dezvoltate. Ionescu şi D. fenomen cu atât mai evident.3. cifotic sau rotund. Problema rămâne controversată. care se instalează la nivelul unui organ. Motet. totodată. • torace îngust. • spate plan. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. W. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. Defectele vizuale. ci poate influenŃa.3. Ńinutei corpului. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. 2. denumite secundare. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. motricităŃii deficienŃilor vizual.

Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. ezitant. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. încă din copilăria timpurie. La copiii total lipsiŃi de vedere. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. braŃele nu se mişcă simetric în mers. picioarele se ridică exagerat. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. nesigur. ticurile sau manifestările motrice negative. 69 . cifoze. trunchiul rămâne aproape nemişcat. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. RespiraŃia este superficială. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. • mersul este rigid. • mişcările sunt reŃinute. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. apăsări cu degetul pe globul ocular. ci atârnă în jos. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. şovăitoare. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. fiind limitate la strictul necesar. iar capul îndreptat înainte. trunchiului şi al membrelor. lordoze. lipsită de amplitudine. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale.

• lovirea genunchilor. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. am putea spune. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. • săritul pe loc. cu cât acestea reprezintă. poate. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. MentalităŃile greşite. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. picioarelor sau al trunchiului. însă. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. pentru o creştere sănătoasă. jocuri şi exerciŃii fizice. • frecatul mâinilor. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora.• legănatul braŃelor. AbsenŃa vederii este. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. de la un individ la altul. lipsa unei îndrumări competente şi totale. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. • învârtirea pe loc. 70 . condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice.

InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. în acelaşi timp. Utilizarea reprezentărilor existente. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. mai defectuoase. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. Toate acestea reprezintă. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. Trebuie să remarcăm însă că. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. dar nu de netrecut. DificultăŃi mari. a percepŃiei spaŃiale. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. mai puŃine şi.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. Astfel. în perioada preşcolară şi şcolară. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. sărace. ci doar formarea unor imagini incomplete. în multe cazuri.

sau între profesor şi elev. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. mai ales la copiii până în 14-16 ani. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. chiar dacă. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. MenŃionăm că.mare. La nevăzători. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia.

ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. cât şi la regrese în activitate. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. şi în aceea că el furnizează informaŃii. 2. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. nevoi. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. care. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. afectivitate. impulsuri”. Depistarea şi educarea.3. între altele. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. În condiŃiile lipsei vederii. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. Rolul analizatorului vizual constă. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii.4. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. în general în viaŃa şi activitatea lui.bune. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. 73 . psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. în orientarea spaŃială. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers).

pe observaŃii. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. Zimin. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. − tipul de personalitate. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. medii şi bune). Studiile existente se referă. Numeroşi cercetători (ZemŃova. În literatura sovietică de specialitate. mai ales. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. − temperamentul. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. în special. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. slabe. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. Mescereakov. − volumul şi calitatea reprezentărilor. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. De asemenea. 74 . Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. dar mai ales de la relatările părinŃilor. resturi de vedere foarte slabe. − registrul experienŃei motrice individuale. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă.

Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. cât şi cel fără vedere. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. scăpare). copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. La copilul nevăzător. După primele 3-4 luni de viaŃă. activitatea mâinii. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. apariŃia intenŃionalităŃii. Dacă la naştere. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. atât copilul valid. acest lucru se face destul de târziu. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. copilul va 75 . Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. Şirul de reacŃii circulare (primare. rezultat al reacŃiilor instinctuale). Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. aruncare.

Şi pentru nevăzători.pipăi. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. mai greu la copilul nevăzător. va lovi. şi acela nevăzător. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. Se pare că patrupedia. va mirosi obiectele din jurul său şi. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. se pare că nu există diferenŃe semnificative. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. În această privinŃă. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. chiar in jurul vârstei de 10 luni. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. dar mai ales în perioada preşcolară. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. Acesta. desprinderea de acestea făcându-se. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. la copilul nevăzător. comparativ cu copilul văzător. Gânguritul. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. în general. în multe cazuri. treptat. defectuoase. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. adesea apar 76 . În această perioadă. sau nu. În perioada preşcolară. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. uneori. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. chiar mai târziu. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi.

Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. cu nivelul de reprezentări etc. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. se va deplasa mai mult însoŃit. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . dar o va face şi singur. uneori dure. integrată într-o imagine globală. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. la intrarea în şcoală. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. CorecŃiile. acesta având şi fraŃi mai mici. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. din ce în ce mai bine şi mai mult. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. organizată. fără valoare adaptativă. dezordonate. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. În activitatea de orientare. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. Acest copil va fi antrenat în mişcare. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. Copilul nevăzător. are un nivel motor mai scăzut. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. proprioceptive şi exteroceptive”. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului.

1980).permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs.). În perioada şcolară. sistem focal – Van Galen. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. rapiditatea forŃei. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. ci numai structura sa. Piaget. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. propuse de J. Pe parcursul şcolarizării. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). precizia. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. 78 . lucru manual). care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. de exemplu. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. mai mult decât la cei văzători. altfel am avea o simplă mişcare. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. la elevii nevăzători. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor.

Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. psihomotorii. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. La nevăzători. alături de alte variabile psihice (cognitive. extrema organizare a conduitei motorii. În privinŃa modului de control. A. cât şi în controlul gestului. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. stabilitatea programelor motorii. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. Se impune motivarea elevului. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. Programele şi schemele motorii. profesor de educaŃie fizică. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. după ce s-a automatizat. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. automatismul şi modul de control. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). părinŃi. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). A. J. ceea ce implică o oarecare durată. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. pentru a mări încrederea în sine a elevului. cel puŃin în primele faze de învăŃare. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. 79 .specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. J. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. afective şi perceptive).

Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. al imaginaŃiei etc. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. realizată printr-o antrenare progresivă. gradată. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. care nu este modificat sub aspect organic. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. asupra ocrotirii vederii restante. Ei sunt. a rolului gândirii. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. prin sporirea atenŃiei vizuale. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. făcând ca anumite 80 . a memoriei vizuale. 2. totodată. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. în primul rând. În România. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. în posibilitatea de a învăŃa. 4. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare.

dimpotrivă. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. lipsa diferenŃierilor vizuale. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Lipsa unei experienŃe vizuale. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. lipsa deprinderilor de investigare. prima grijă a profesorului”. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. Utilizarea vederii este benefică. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. capacitatea mică a interpretărilor. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. de aceea. dar şi supraprotecŃia vizuală. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. 81 . utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. descoperiri făcute prin forŃe proprii. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. examinări care vor depista eventualele deteriorări. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. graba şi neatenŃia. dar nu trebuie să se ajungă la excese. din contră. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. Deci.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. ci ar scădea. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. în parte. J. aceste piedici. să se prevină suprasolicitarea. utilizarea acestor posibilităŃi este.

Handicapul vizual apare. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. mărimilor. aşadar. deci. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. Handicap vizual înseamnă. Copilul învaŃă treptat să vadă. număr de paşi. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate.). învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. aşadar. tact.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. perfecŃionându-şi treptat vederea. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Procesul se continuă şi în şcoală. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. ritm biologic. educaŃia trebuie făcută individual. baston etc. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. în vederea integrării lor sociale. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. de a percepe mediul ambiant. în aprecierea distanŃelor. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. în condiŃiile vederii normale. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. vibraŃii.

dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. şcolară şi defecte tardive). Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. presupunând lipsa completă a văzului). fără a o putea salva). traumatismele oculare etc. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. preşcolară. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. tardiv sau numai la bătrâneŃe). aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. 83 . defecte survenite în copilăria timpurie. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. În cazul cecităŃii isterice. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. o dezvoltare fizică întârziată (W. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). de la o regiune geografică a lumii la alta. la vârsta anteşcolară.handicap major sau total de vedere. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. însă subiectul vrea/crede că vede.

Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). Deci. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. aşadar. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. asupra ocrotirii vederii restante. lipsită de amplitudine. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. respiraŃia fiind superficială. ticurile sau manifestările motrice negative. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. 84 . cifre. educaŃia trebuie făcută individual. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. semne sau imagini de mărime descrescândă. în primul rând. verificate statistic. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Handicap vizual înseamnă. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte.

Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze).Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 .05-0. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie.05 0. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D. presupunând lipsa completă a văzului.02 0.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică. când. analizatorul vizual este evident afectat.005-0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.005 0. însă subiectul vrea /crede că vede.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.02-0. fără a o putea salva).). separat pentru fiecare ochi. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex.5 0. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.2 Procente % 0-0. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. caz în care.

În urma unor cercetări (S. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. Acesta are. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. Tasiak. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. L. extrem de numeroase. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. A. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). R. când. A. Luria.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. • Miopia = un exces de refracŃie. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. în sine. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. ale organizării oculomotricităŃii. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . fiind neclară. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. ci înaintea lui. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. aşadar. în imaginea unitară a obiectului respectiv. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. W. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. boli psihice. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. neeconomice. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian.

ŞCHIOPU U.. 87 1. 1998. Albatros. Ambliopi. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. îndeosebi faŃa acestora. Babel. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Sunt studii (R. Ed. J. DicŃionar de psihologie. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. 1997. NEVEANU POPESCU P. 10. Psihopedagogie specială. Osaka. Bucureşti. 3. 1981. Terapie educaŃională integrată.. PĂUNESCU C. ambliopi. Cunoaşterea şi educarea lui. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. Bucureşti.. 9. Trinitas.. 1973. Ed. I. 1994. 2. 3. Bucureşti. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. orbi-surdomuŃi. . Bucureşti. 1997. Ed. 12. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 6. 1988. I. 7. Ed. 4. Didactică şi Pedagogică. Ed. Univers Enciclopedic. Didactică şi Pedagogică. 5. ROZOREA A. Defectologia. MUŞU I. Educarea copiilor cu vedere slabă. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Copilul deficient. ŞTEFAN M. STRĂCHINARU I. Ed. Ed. 1978. Bucureşti. Sibiu.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni.R. DicŃionar de psihologie. ProHumanitate.. Bucureşti. SIMA I. LAROUSSE. 1998.. ProHumanitate. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. 1965. 8.. Analele UniversităŃii Bucureşti.. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. 1998. 11. vol. cu obiecte etc. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Nevăzători.. 1983. Ed.. Ed. Ed. TAFLAN A. DAMASCHIN D. Teoria şi practica compensaŃiei. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. vol. Bucureşti. 2. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. Ed. PREDA V. Iaşi.

88 . Ed. MUŞU I. Bucureşti. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. UniversităŃii Bucureşti. Ed. Bucureşti.13. 1996. 16. Probleme de defectologie. Meridiane. (coord.. Ed.. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 1990. VERZA E.. UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. WEIHS TH. manual pentru clasa a XIII-a. . 1998. Bucureşti. 15. UniversităŃii Bucureşti. 14.. 1992. Didactică şi Pedagogică. DAUNT P. Psihopedagogie specială. VERZA E. Ed. Humanitas.. vol. iubindu-i.. VERZA E. 1987.). VRĂŞMAŞ T. 1988. VERZA E.8. Ed. Ed.. 17. şcoli normale. 18. Să-i ajutăm.

în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). Putem spune că. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. chiar regresii în plan 89 . activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate.3. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). DEFICIENłA DE AUZ 3. Prin instalarea unui deficit auditiv. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Când se naşte. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului.

copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. unul din zece oameni suferă. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. de particularităŃile psihice ale individului. aparent recunoscând vocile familiare. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. de tulburări ale auzului. întrebări şi sentimente. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. Din punct de vedere statistic. într-o măsură mai mare sau mai mică. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. Vocabularul. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. Fătul este apt să audă sunete din exterior. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete.verbal (din punct de vedere al vocabularului. de mediul în care trăieşte acesta. Experimentează auzul producând sunete. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. fiind în stare să execute comenzi simple. 90 . Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. de atitudinea celor din jur etc.

cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). 91 . al exercitării profesiei. 3. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). Hipoacuzia poate avea. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal.90 dB ). Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. la rândul ei.2.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. atât în planul şcolarizării. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. Cu cât pierderea de auz este mai mare. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz.

De aceea. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). Testarea auzului la copiii nou născuŃi. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. dă volumul foarte mare. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. prin programul de screening al auzului. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. Atunci când nu există program de screening. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. • Nu poate localiza sursa sonoră. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. 92 . • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat.

Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. tulburări ale metabolismului. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. 93 . obturări sau blocări ale canalului auditiv extern).• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. b. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. c. al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. de atrofierea nervului cohlear. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). a saculei. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. defecŃiuni ale timpanului. a ganglionilor şi a organului Corti). putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. cât şi ale celei de percepŃie. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). După etiologia anatomo-fiziologică. perinatale şi postnatale. d. e. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. łinând cont de cele spuse anterior.

accidente. În mod obişnuit. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. fie că este total (surditate). majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. c. ceea ce este. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). 94 . conduct auditiv extern. Într-adevăr. în funcŃie de locul afecŃiunii. stări distrofice. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. hemoragii. Aceste cauze pot fi ereditare. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei.afecŃiuni endocrine. de fapt. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. b. patologice (ca rezultat al unor boli). MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. lovituri la nivelul urechii. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. hemoragii. De aceea. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). alcool). idiopatice (cu origine necunoscută). Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. ureche medie). traumatisme fizice etc. muzică ascultată tare la căşti etc. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. anoxie sau asfixie albastră etc.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. de exemplu. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv.). hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. rujeolă.. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. o combinaŃie a celor două.

drogurile. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. Pe deasupra. O infecŃie cronică. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. medicamentele. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. o altă formă de otită. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. poate să nu fie dureroasă. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). O astfel de infecŃie. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. În orice caz. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. 95 . ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. poate apărea o fisură a timpanului. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului.

educatori care se manifestă prin tresărire.Trauma acustică. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească.3. 3. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. artificii şi pistoale). indicarea unor obiecte numite de către adult etc. rude. printr-o serie de mijloace empirice. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . dar şi ştiinŃifice. InfecŃiile. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. oreionul. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). la depistarea unor forme de cofoză mixtă. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. cum sunt testul lui Weber. dar din alte cauze). Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. folosind ca instrument de lucru diapazonul. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. a exersării cogniŃiei.

dar fără a neglija alte caracteristici. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. cât şi prin aer. potenŃialul psihic. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. diapazonul se apropie de meantul auditiv. Pentru aceasta. Testele de auz nu vor 97 . în cazul când sunetul nu este perceput. Când surditatea este localizată la urechea medie. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. pot face teste de auz. chiar şi cei nou-născuŃi.medii. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. sunetul este auzit în urechea normală. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. Astfel. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. Copiii de orice vârstă. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Dacă. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. Aceste aspecte au la bază în primul rând. cât şi a celei aeriene. iar dacă auzul este normal. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

apoi o oră întreagă etc. de multe ori. prima dată doar o jumătate de oră. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. a frazelor de pe buzele interlocutorului. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului).1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. 3. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. 2) însuşirea noŃiunilor concrete. 2. După C. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. cu indicarea lor. 103 . Pufan. adică citirea cuvintelor. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. Comunicarea verbală – orală. În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor).

de particularităŃile personalităŃii deficientului. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. eficienŃa lor se vede doar în practică. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. frezor. • În Ńara noastră. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor.4. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. fără prejudecăŃi. 5. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. croitor. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. constituŃie slabă. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. instalator. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. irascibilitate. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. tâmplar etc. nivelul inteligenŃei copilului. De fapt. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). tehnician dentar. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). matriŃer. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. să cânte şi să vorbească copilului său.

Aşadar. Buzele. • să vorbească cu voce clară şi puternică. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. Ridicând foarte mult vocea. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. nu strigată. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. gestica. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. • să se uite la copil atunci când i se adresează. limbajul semnelor. cuvinte şi propoziŃii. • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. 105 . • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii.

părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. Atunci când este posibil.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. cât şi în particular. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. este deosebit de important. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. de un tratament special. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. De asemenea. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. Suportul profesorilor. mai ales că acest efort poate fi frustrant. dedicare şi hotărâre. logoped. profesor etc. atât dintr-o şcoală normală. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie.

scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. 107 . Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Pe scurt. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. optimizând perceperea sunetelor. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. De aceea.

contrar părerilor preconcepute. Dacă hipoacuzia este bilaterală. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. Datorită evoluŃiei tehnologiei. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. Odată realizată protezarea. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. De altfel. În plus. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. numită protezare bilaterală. Dezvoltarea fizică. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. În 108 . Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. Aparatul auditiv. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. dar. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. Protezarea unei urechi. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. Protezarea ambelor urechi. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. în mare. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal.

trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. circuit. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. volumul adaptându-se automat mediului sonor. Protezele auditive pot fi programabile. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. În primul rând. Odată amplificat. În al doilea rând. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. copilul este în creştere. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. dacă protezarea este reglată corespunzător. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. iar cele puternice vor fi confortabile. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. Aceste reglaje. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. Bateriile. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. sunetele slabe vor fi audibile. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. Proteza este un aparat electronic şi. culoare etc.cazul aparatelor neliniare. Astfel. deci. de obicei. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat.

în cazul în care acesta este intraauricular. Folosind un semnal digital. sunt protejate mai bine. reglajul este foarte ajustabil. În plus. se 110 . un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. şi circuitul digital. defectându-l. oferind o calitate deosebită a sunetelor. În cazul protezelor digitale. Pentru majoritatea copiilor. disponibil de foarte mulŃi ani. Deci.ureche. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. vor aparate drăguŃe sau interesante. deoarece. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. De altfel. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. fiind plasate departe de conduct. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. Aparatele retroauriculare. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). apărut de curând. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase.

O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. tulburări ale metabolismului. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). infecŃiile urechii medii (otită medie). meningita sau tusea convulsivă). Putem spune că. trauma acustică. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. accidente. lovituri la nivelul urechii. oreionul. muzică ascultată tare la căşti etc. stări distrofice. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. ingerarea de substanŃe toxice (de ex.). chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. Hipoacuzia poate avea..instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). la rândul ei. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. hemoragii. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB).. traumatisme fizice etc. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). anoxie sau asfixie albastră etc. rujeolă. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. alcool). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. afecŃiuni endocrine. hemoragii. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex.

testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. litere şi stări de spirit. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. în funcŃie de structura clasei de elevi. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. totodată. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. de cultură. Pentru realizarea acestor deziderate. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. de cunoştinŃe. cum sunt testul lui Weber. într-o oarecare măsură. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. folosind ca instrument de lucru diapazonul. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. Spre deosebire 112 . labiolectură şi.

o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. al exercitării profesiei.de copilul surd. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. 113 . BineînŃeles. a cărui recuperare se bazează. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). Există. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. atât în planul şcolarizării. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. pe demutizare. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. din diferite cauze. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. aşadar. la fel ca şi cea de vedere.

Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . litere şi stări de spirit. însuşirea celorlalte noŃiuni. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. odată cu parcurgerea procesului demutizării. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. cu geneza simbolului la copil. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. a frazelor de pe buzele interlocutorului. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. constând în citirea cuvintelor. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal.

aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. opinii. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. imaginea mintală şi evocarea verbală. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. de obicei. Acest limbaj. gânduri. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. cu demutizare avansată. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. Desigur. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal.spontan. Mai târziu. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. folosit efectiv în comunicare. imaginea grafică. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. jocul simbolic. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. Ori. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere.

. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 1983. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. TAFLAN A. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.) şi mai redusă în altele. Metodologia procesului demutizării. Terapie educaŃională integrată. Ed. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. Didactică şi Pedagogică.. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. 116 .. MAYOU R. Bucureşti. în raport cu limba sonoră. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. ed. DAMASCHIN D. 2. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. 1994. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. Medicală. NEVEANU POPESCU P. GELDER M.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. Ed. MUŞU I.. 1978. Geneva Initiative Publishers. ProHumanitate. 1985. Ed. CARAMAN. Ed. Academiei. 8. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. 3. 3. MĂESCU L. 6. 1988. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Bucureşti. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. Totuşi.. Sibiu. 1965. Sibiu. Albatros. 4. Analele UniversităŃii Bucureşti. Limbajul mimico-gestual. GORGOS C. DicŃionar de psihologie.. Psilhologie clinică.. GATH D.. 1997.. ProHumanitate. 1992. Bucureşti. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. gestul însă este strâns legat de concret. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive.. 7. Bucureşti. Ed. În ansamblu. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. 5. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ed. a II-a. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. cu ambele forme de limbaj. IONESCU G. DRĂGUłOIU I.

Bucureşti. Psihopedagogie specială. 12. Didactică şi Pedagogică.. POPA. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. 1997. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Bucureşti. 1965.. STĂNICĂ I. UniversităŃii Bucureşti.. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate... Ed. 14... Didactică şi Pedagogică..UNGAR E. Bucureşti. 1982. (coord. Didactică şi Pedagogică. Ed. I. SIMA I. Humanitas. Ed. 1987. Babel. 117 . Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 22.. Probleme de defectologie. 1992. STRĂCHINARU I.. STĂNICĂ C.. VRĂŞMAŞ T.BENESCU C. Labiolectura. 20. Meridiane. 1988. 19. 11. DicŃionar de psihologie. manual pentru clasa a XIII-a. VERZA E. vol. I. Bucureşti. 10. UniversităŃii Bucureşti. MUŞU I. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. PUFAN. Ed. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi.. 15. UniversităŃii Bucureşti. 1998.. Bucureşti. 1994. 17. 1994. Ed. VERZA E.). vol. Bucureşti. 1998. Psihopedagogie specială. în Cercetări asupra comunicării. Ed. DAUNT P. 1996. Ed. 1983. STĂNICĂ I. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Bucureşti. 18. 16... Ed. Ed. Să-i ajutăm. vol. 21. iubindu-i. vol.8..9. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Bucureşti. Ed. I şi II.. Ed. WEIHS TH.. Ed. STĂNICĂ I. 1972. Didactică şi Pedagogică. şcoli normale. Trinitas. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. Iaşi. 1973. 13. VERZA E. 1990. 1973. 23. ŞCHIOPU U. PĂUNESCU C.. Probleme de surdopsihologie.

deci. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. modifică aspectul exterior.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. prin deviaŃii.1. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare.4. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. Trebuie subliniat că. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). cu 118 . personalitatea lor poate deveni fragilă. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. DeficienŃele fizice se constituie. cardiopatiile. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. diabetul etc. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. în lipsa altor anomalii. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. deformaŃii sau alte defecte de structură. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). în forma şi funcŃiile fizice ale organismului.

cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. 1. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. considerând că ea nu este un dat iniŃial. nici o entitate biologică sau fizică. ci şi prelucrare de informaŃii. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. implicând. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. sub controlul şi dominarea psihicului. Verza. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. organizarea. percepŃia şi reprezentarea mişcării. 1994). mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. nu atât al formei. Schema corporală. orientarea şi structura spaŃio-temporală. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. Psihopedagogia specială. a componentelor 119 . printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. conduitele motrice de bază. Schema corporală este un model simplificat. aşadar.conflicte şi tensiuni interioare. lateralitatea.

• lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. forte. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător.: dreptaci la mână şi ochi. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. • slab conturată – identificată cu ambidextria. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). respectiv imaginea pe care o are despre corpul său.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. b) intensitate: • lateralitate puternică. nici de stângaci 100%. De asemenea. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. dar stângaci de picior). copilul îşi construieşte schema corporală. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. mai ales. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex. 2. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. mână şi picior. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). 120 .

copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). sincinezii. Astfel. 121 . negativism. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. Când dominanŃa nu este fixată. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. De asemenea. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. • multilaterală. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. pătrat. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. anxietate etc. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. instabilitate psihomotorie. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. 3. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. • încrucişată. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. la triunghi şi romb. • omolaterală. care în realitate este mult mai complexă.

b) echilibrul static şi dinamic. 122 . nici voluntară. îndemânare). SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. viteză. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. pe măsură ce copilul creşte. lină. disponibilitate în acŃiune. − sunt specifice unei activităŃi. adică încredere în sine. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. − ca aspect exterior. nefiind nici conştientă. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. − sunt structuri de mişcare coordonate. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. c) coordonarea dinamică generală. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. Sub raport psihomotric. În evoluŃia sa. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. deschidere spre lume. executată în condiŃii normale.

Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. mărimile. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. de formă. deschis etc. să le poată identifica. de cantitate). de ordine şi de continuitate. distanŃelor. 4. După De Meur şi A. Orientarea. să situeze adecvat obiectele. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. de a-şi organiza spaŃiul 123 . caracterizat prin raporturi de vecinătate. direcŃiilor. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. de mărime. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. a deplasărilor. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. SpaŃiul. lipsit de forme şi dimensiuni. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. nivelul pedagogic al instruirii. disortografiei etc. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. Lapierre. un spaŃiu mai omogen. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. organizarea şi structurarea spaŃială. în care recunoaşte formele geometrice. disgrafiei. să perceapă formele. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător.: „mergi în camera ta”. „pune pe masa profesorului această carte” etc. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. a diverselor poziŃii între ele. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. motivaŃie.). cantităŃile. separare. discalculiei. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. mediul vid prin definiŃie. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). închis. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune.

PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. după. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. de cadenŃa rapidă sau lentă.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. 6. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). de un anumit diametru. lipsa de percepere a intervalelor. un cadru anumit etc. foaia de hârtie. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. incapacitatea de organizare a timpului. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. Orientarea. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. în timpul). organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. săptămână. ca ultimă etapă. psihomotrice şi psihologice. fie imaginate (pentru viitor). mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. Acum se realizează structura spaŃială. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . inexistenŃa unui ritm regulat. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni.delimitat (tabla. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. de exemplu. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. la care se adaugă componente motrice specifice. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. de ritmul regulat sau neregulat. poate fi parcurs în toate direcŃiile. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. lună. 5. anotimp).

Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. organice şi psihice. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. a. învăŃarea şi exerciŃiul. când memorează succesiunea evenimentelor. b. al originii cauzelor. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. experienŃa şi conduita motrică. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. după un prim criteriu. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. de natura funcŃiilor somatice. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. şi cauze indirecte.în orice activitate motrică. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. 4. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual.2. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). Astfel. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor.

dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). tulburările cronice (organice şi psihice). FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. bolile cronice. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. îmbrăcămintea incomodă. DescendenŃii prezintă. Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. a cauzelor predispozante. surorile şi rudele apropriate). defectuos confecŃionată. Tot în această grupă.limitându-se doar la anumite regiuni. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. regimul alimentar necorespunzător. debilitatea fizică. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. c. intervenŃiile chirurgicale dificile. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. ci şi mai târziu. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. hrana insuficientă. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. de regulă. favorizante şi determinante (declanşatoare). asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. Debilitatea congenitală şi imaturitatea. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. convalescenŃele lungi. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară.

carenŃe alimentare sau de vitamine. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). într-o proporŃie mai mare sau mai mică. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. fixate definitiv. condiŃiile neadecvate. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. • durata crescută a travaliului. paludism. cele hormonale. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. mai uşor sau mai greu). Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. intoxicaŃii lente – cu alcool. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. • atrofiile musculare etc.3. medicamente. deficienŃele fizice sunt grupate. • tulburările de metabolism. 4. putând fi corectate.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. săruri radioactive. lordoze. grele. 127 . boli ale sângelui etc. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. tuberculoză. alături de deficienŃele senzoriale.. umiditatea excesivă. scolioze). foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze.

debilitate fizică). Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. de atitudine (atitudine global insuficientă. disproporŃii între segmente etc. gâtul înclinat lateral sau înainte.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. • deficienŃele accentuate. în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. uscate sau umede. torace în flexiune. de exemplu: rigidă sau global asimetrică). cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. muşchilor. toracelui etc. cu pete. de nutriŃie (obezitate. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui).). care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). cicatrici. • deficienŃele de grad mediu.: hiposomii.: deficienŃa cifotică. lordoze. traumatisme osoase şi articulare. hipersomie – gigantism. 128 . umerii aduşi înainte sau asimetrici. între înălŃime şi greutate de exemplu.: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. deformaŃii ale abdomenului. segmentare sau locale). a unor infecŃii ale oaselor. picioare abduse sau adduse etc.). • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E.: cifoze. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului).).

cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). sau ale nasului.). deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). înclinat lateral etc. urechilor. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. lordotic sau scoliotic. cu coate în flexie/entensie. sau cu sechele traumatice. deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt.). scoliotic. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. prea bombat. rămase în flexie/extensie. în care includem: 129 . cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. gât răsucit – torticolis. cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. prea gros sau prea subŃire. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. cap hidrocefal etc. îngust. cu cicatrici. deficienŃe ale oaselor. deficienŃe ale coloanei vertebrale. în O sau în X. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc.). ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). cu umeri prea înguşti/largi. cu glezne strâmbe. suprapuse sau deformate etc. strangulat sau cu stern înfundat). prea alungită. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală.). ale articulaŃiilor. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. asimetrice. sau „aduşi”. gât cu relief tiroidian accentuat etc. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. asimetrice. prea larg. ale spatelui (spate cifotic. cu braŃe inegale. cu antebraŃe curbate. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism.eczeme. gât cifotic. malformaŃii. ale feŃei (faŃă prea ovală. lăŃită. prea scurt. cu semne de rahitism. cu pareze. strangulat. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. ale bazinului (căzut prea mult în jos. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare.. membre care pot fi inegale. asimetric). plat.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. cu hernii sau prea moale). cu contracturi.

O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. orientarea incorectă în spaŃiu.: luxaŃie congenitală de şold. ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. scolioze etc. contrariată). de ritm.: execuŃia gesturilor etc. În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată. ale controlului postural). tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). tulburările de mers. distrofiile neuromusculare). paralizii spastice.). de echilibru. – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. săritului. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. de coordonare a mişcărilor). c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie).: insuficienŃă respiratorie. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. a mişcărilor adaptate unui scop.: obezitate. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex.). tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. nanism. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . instrumentale – ex. deficienŃe ale organelor de simŃ).: hipertensiune arterială. mişcări involuntare-sincinezii. disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. probleme de coordonare. picior strâmb congenital). bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. tulburărilor senzoriale. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei.: insuficienŃă sexuală. cifoze. ale sistemului endocrin – ex. rahitism. amputaŃie congenitală. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale).). ale aparatului cardiovascular – ex.

131 . care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. Aşadar. aprovizionarea cu apă. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric.4. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. supravegherea regimului nutriŃional. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. În evoluŃia oricărui copil. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. 4. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. combaterea consumului de alcool şi de droguri. de tratament recuperator). ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. asanarea solului.: reorientare profesională). – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). de acte chirurgicale esenŃiale. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex.

reflexoterapie. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. frustrării lui. în sprijinul acestei idei. O familie armonioasă. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. În plus. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. se trece la continuarea terapiei în familie. alături de copiii sănătoşi. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. Totuşi. această capacitate este influenŃată de găsirea. afectiv-relaŃionale. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. Există. prin kinetoterapie. aşadar. a recâştigării încrederii în sine. economişti sau medici. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. „ce pot face pentru a deveni normală?”.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. a diminuării anxietăŃii. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. a resurselor necesare unei automobilizări. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. consilierea psihologică şi familială. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. în tulburări de comportament. un cadru familial cald. fizioterapie. în timp. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. în special fetele. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . Copiii deficienŃi fizic. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. acupunctură etc. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. magistraŃi. în plan psihologic. pot apărea manifestări care pot degenera. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. Fiecare copil. funcŃionari. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este.

în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. cu atât mai mult. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. uneori dificil de atins. De aceea. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. încât părinŃii intervin. va beneficia de experienŃe noi. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. că este un intrus. mai ales şcolare. De asemenea. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. În acest fel. Uneori. În aceste situaŃii. Ca orice suflet uman. Din păcate. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. poate apărea eşecul. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. Dacă nu se 133 . că nu este copilul „visat”.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. copilul are o mare capacitate de adaptare. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. În acest domeniu. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. Uneori. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. cu noi Ńinte. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri.

Alteori. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. de compensare. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. apare un sentiment de descurajare. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Frecvent. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. Dacă familia îi refuză acest drept. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. ce trebuie susŃinute de familie. astfel că putem 134 . prestigiu. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. de neîncredere şi apatie. Uneori. de opoziŃie. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. ReacŃia de compensare este socotită de V. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. de supracompensare şi de demisie. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. Milea drept o formă inconştientă de apărare. dorinŃa cunoaşterii de sine. copilul depune eforturi deosebite. de afirmare a personalităŃii individului. Astfel. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. simpatie.realizează o mediere între cele două extreme. practic îi refuză inserŃia socială. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. de abandon.

el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. dar şi cu defectele lor. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. autoritari şi inconsecvenŃi. el caută să-şi depăşească condiŃia. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. leagă greu prietenii. murdar. întrucât devine agresiv fără motiv. Este izolat frecvent de colectiv. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. permanent pus pe ceartă. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. Prin efort propriu. este pedepsit. lipsit de iniŃiativă. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. fiind interiorizat şi neadaptat. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. agresivi chiar. Familia sa preia toate problemele. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. Apare astfel un climat dominat de anxietate. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. aceştia devenind neascultători. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. i se refuză cele mai elementare drepturi. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. cu calităŃile. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. Astfel. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. incapabil de autoapărare.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. El este 135 . interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. frecvent fiind neîngrijit. Copilul lor este complet neglijat. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. Ei se privesc aşa cum sunt. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. exageraŃi. răzbunător. indiferenŃi. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. fără a avea obligaŃii. ridiculizat.

copilul are o încredere redusă în forŃele sale. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. Uneori. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. de la indiferenŃă la tutelă. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. lipsind copilul de autonomie. copilul va fi supus. În acest context. În formele grave de deficienŃă. nesigur. În familie. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. resemnat. astfel că se simte jenat şi inferior. percepŃie şi vizualizare. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. Dacă porneşte o activitate. 136 . el va avea multă răbdare. Atunci când copilul este bolnav. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. În această situaŃie. copilul este disputat de părinŃii în conflict. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. învăŃând să meargă şi să vorbească.). frecvent loial. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. mai ales în îndeletnicirile de rutină. onest. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. el va fi instabil. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. Acest impact este diferit. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. mai ales la nivelul segmentelor afectate. corect. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. iar angajarea în muncă este slabă. dar nefericit şi ostil. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. modest. Fiind lipsit de iniŃiativă. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii.

Prietenia joacă. aceste identificări sunt prioritare. imaginea de sine. la această vârstă. De aceea. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. ÎnfăŃişarea corporală. care le oferă confort. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. departe de părinŃi. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. În această perioadă. impactul deficienŃei este deosebit. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. dar care-i separă de colegii sănătoşi. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. perfect”. Adolescentul este diferit. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. Uneori.În perioada şcolară. În etapele anterioare. mai ales faŃă de familie. Ele acceptă uşor 137 . DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. pentru a fi „ca toată lumea”. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. La copiii cu deficienŃe fizice. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. Astfel. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. În adolescenŃă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. departe de casă. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. deşi nu este „normal. În această perioadă. un rol deosebit în formarea stimei de sine. el visează la un viitor independent. chiar dacă va trebui să se descurce singur. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. trebuie ajutat să înŃeleagă că.

Pentru a evita reacŃiile traumatizante. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. plâns. de voinŃă. insomnie. ca urmare a internării în spital. pot apărea reacŃii depresive. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . Uneori. În spital. copilul va fi pregătit. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. În cazul spitalizărilor de durată. mai ales între 15 şi 30 luni. copilul plânge. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. pe înŃelesul său. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. cefalee. oboseală. În cadrul sindromului de pasivitate. strigă după părinŃi.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. al separării de părinŃi. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. din partea colegilor de sex opus. copilul este total lipsit de energie. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. de atenŃie şi de memorare. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. prin dificultăŃi de concentrare. pijamaua sau papucii favoriŃi). insomnii. În faza de protest. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. disperare şi detaşare. La copiii de vârstă şcolară. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. dureri abdominale. refuzul alimentelor. prin lipsa de energie a copilului. considerându-le o pedeapsă meritată. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. mai precis din cauza efectului internării. pentru a fi alintat. Lăzărescu includea anxietatea de separare. În faŃa bolii. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. La adolescenŃi. Alteori. Aceste reacŃii apar frecvent. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest.

Furia se manifestă diferit. Astfel. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. plictisiŃi sau deprimaŃi. copilul se joacă. Pentru adolescent. această reacŃie este mai puŃin intensă. În perioada de preşcolar. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. se izolează de ceilalŃi copii. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. suferă de insomnie. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. aceste fantezii pot fi periculoase. încercând să atenueze aceste reacŃii. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. Urmează disperarea. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. în care plânsul încetează. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. personalul medical are datoria de a interveni. În general. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. nu este atras de jucării şi se izolează. atât la copii. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. plânge doar în prezenŃa părinŃilor.neconsolat. expresiile „nu ştiu”. trebuie apelat la sfatul unui specialist. dar copilul devine inactiv. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. Astfel. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). în funcŃie de vârsta copilului. Frecvent. copiii simŃindu-se singuri. Acest comportament este de resemnare. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. 139 . Dacă reacŃiile sunt puternice. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. În perioada de şcolar. În aceste cazuri. nefiind un semn de mulŃumire. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. preşcolarul refuză mâncarea. Totuşi. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. O reacŃie care apare frecvent.

care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. repetat metodic şi gradat. sexul. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. după principii şi reguli bine stabilite. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. în concordanŃă cu vârsta. Efortul fizic. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. În gimnastica medicală. nutriŃia şi excreŃia. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. dar mai ales corectiv. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. absorŃia de la nivelul intestinului. un puternic rol educativ. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. Frecvent. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. ExerciŃiul fizic. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. chiar de intensitate mică. folosit în scop profilactic. supleŃea şi îndemânarea. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. dar îndeosebi în perioada de creştere. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. în special forŃa. rezistenŃa. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. 140 . În gimnastica corectivă. În fiziologia exerciŃiilor fizice. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. exerciŃiul fizic. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională.

menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. 3. 2. pe genunchi. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. membrelor superioare şi inferioare. cât şi a celor dinamice. Atitudinea corpului. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. a mişcării active cu rezistenŃă. trunchi. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. 4. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. şezând. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. în concordanŃă cu necesităŃile lui. În corectarea deficienŃelor fizice. În gimnastica medicală.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. 141 . ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. pasivo-active sau active. ExerciŃii de redresare – pasive. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. culcat. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. PoziŃiile. fie din contracŃii izometrice. globale sau segmentare. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. ExerciŃii active de cap şi gât. trunchiului. mişcările şi gesturile corpului. libere sau legate. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. atârnat) şi derivatele lor. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice.

Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. În cadrul exerciŃiilor corective. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). gantere etc. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. Astfel. de echilibru şi suspensiuni. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. menŃinute sau fixate în plan anterior. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. bastoane.5. pentru corectarea poziŃiei bazinului. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. după exerciŃiile corective mai grele. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. De asemenea. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. 142 . mişcările pot fi executate analitic. în primul rând. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. exerciŃiile de târâre. În general. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui.

Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. când se realizează pe verticală. uneori. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. executate simetric sau asimetric. Ele se pot executa pasiv sau activ. Astfel. cât şi în mers. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. de exemplu. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. Redresările active constau. cu redresări pasive-active. de exemplu. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. cu purtări de obiecte uşoare. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. se poate asocia cu suspensiunile. atât în condiŃii de repaus. dar 143 . răsuciri). cum este aparatul Zander. pot să fie complete. de fapt.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. la copiii perfect normali. De asemenea. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. Aceste stări apar. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. Astfel. într-adevăr. pe genunchi şi şezând. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată.

picior. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . După cum am arătat. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. ureche şi picior. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. piciorul folosit putând fi socotit dominant. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. de pildă când mănâncă. numai dacă nu există probleme vizuale. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. De aceea. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. ochi sau ureche în parte. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. cât şi al mâinii.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Celelalte preferinŃe fiind egale. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. să coboare de pe un scaun. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. Există cazuri în care.

transparent totuşi. Într-adevăr. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. picior sau ureche). dar. o va face din nou. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. FaŃa lor. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. Dacă se reuşeşte. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. deschise. la care dominanŃa nu s-a definitivat. stânga şi dreapta. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. cu prima ocazie. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. ochi. cu anturajul său. 145 . seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. De asemenea. izbânda este de ordin moral. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie.menŃionate (mână. ceea ce este bun de ceea ce este rău. deşi este un copil adorabil. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. mai ales la tenis şi scrimă. drăguŃ. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. sfruntat. dar totul se dovedeşte zadarnic. Totuşi. Din nefericire. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. care stabileşte relaŃii bune. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. cel mai adesea rotundă. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. Copiii încă mici. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. dar chiar şi de către copii.

Totuşi. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. paraplegie şi hemiplegie. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. în aceeaşi măsură sau nu. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă.Un alt handicap psihomotor. A doua formă a paraliziei cerebrale. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. atetoza. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. Totuşi. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. adesea răsucite sau spiralate. mersul forfecat şi mişcările involuntare. este paralizia cerebrală. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . ele pot şi trebuie să fie analizate separat. În sfârşit. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. se caracterizează prin mişcări involuntare. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. în oricare dintre aceste forme de paralizie. În cazul paraplegiei. orientarea verticală este redusă. se combină între ele. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. fie dreapta. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. În sfârşit. ducând la o formă finală de paralizie. Este vorba mai întâi de spasticitate. se poate vorbi despre patru elemente separate care. În cazul paraplegiei sunt afectate. Se poate constata că. fie ambele braŃe. care nu-şi ating scopul. în majoritatea cazurilor. extrem de sever. Astfel. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. fie ambele membre inferioare. fie stânga.

trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. intenşi şi violenŃi. iar în cazul copilului suferind de atetoză. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. stimulii emoŃionali excesivi. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. La fel. care presupune o incapacitate motorie absolută. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. gradat. a 147 . dar care se extinde asupra întregului corp. blând. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. Totuşi. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. În acest scop. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. necesită îndrumări şi control medical. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. vom observa că el este nu numai hipersensibil. fizioterapia şi euritmia curativă. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. două dintre cele mai importante terapii.

Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. foarte diferită de paraliziile cerebrale. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. El va rămâne în poziŃia culcat. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. Mai există o carenŃă. gradul de confort şi eficienŃă. Şi în acest caz. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. Este vorba despre hipotonie. dar pare să fie şi ea. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. cât şi a celui planetar. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. prin mişcare. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. uneori somnoros şi apatic. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. de origine cerebrală. cât şi în cea educaŃională. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. cât şi a vorbirii. în multe cazuri. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. 148 . Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. În cazul unui copil paralitic.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil.

cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. al originii. în mai multe categorii. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. deci. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. de vârsta persoanei respective. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. după diferite criterii. şi cauze indirecte. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. diabetul etc. de natura funcŃiilor somatice. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. Pot fi sistematizate. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii).Aşadar. cardiopatiile. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. DeficienŃele fizice se constituie. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. modifică aspectul exterior. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. după un prim criteriu. organice şi psihice. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). Astfel.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate.

A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. deformaŃii ale abdomenului. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice.: cifoze. lordoze. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. E. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. supravegherea regimului nutriŃional etc.. DeficienŃele fizice sunt grupate. putând fi corectate. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . ale feŃei. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. ale abdomenului etc. alături de deficienŃele senzoriale. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. tulburările de mers. într-o proporŃie mai mare sau mai mică.: deficienŃa cifotică. de nutriŃie. deficienŃe ale gâtului. malformaŃiile aparatului locomotor). localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). aprovizionarea cu apă. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. asanarea solului. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. trunchiului/toracelui. ale aparatului respirator). de atitudine. de ritm. mai uşor sau mai greu). toracelui etc. ale musculaturii. de echilibru. segmentare sau locale). care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. fixate definitiv. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. oaselor sau articulaŃiilor. deficienŃe ale tegumentelor.). Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere.

în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. dar mai ales corectiv. prin kinetoterapie. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). considerând că ea nu este un dat iniŃial. diminuând capacitatea de muncă a individului. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. modifică aspectul exterior. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. acupunctură etc. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. fizioterapie. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. implicit şi educaŃia familiei lui.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. Acest impact este diferit. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. Aşadar. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. de vârsta persoanei respective. 151 . reflexoterapie. nici o entitate biologică sau fizică. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală.

se situează la polul opus copilului paralitic. zbucium fără rost. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. frontal. apatic. capricii alimentare. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. ia proporŃii care depăşesc normalul. fie el lateral.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. de asemenea. izolat. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. O altă caracteristică prezentă este legănatul. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. Somnul poate fi şi el tulburat. Copilul hiperkinetic. Hiperkineticul se distinge. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. agitat. iar stimularea senzorială. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. îmbrăcând variate forme. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). În mod obişnuit. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. obiceiuri bizare. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . înŃepenit. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. în picioare sau aşezat. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. violent. clară. apropindu-se de obsesie. 3.

VRĂŞMAŞ T. de situaŃii bine definite.. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic.). Ed. Medicală.. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. A. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului.8. FundaŃiei România de Mâine.. manual pentru clasa a XIII-a. 2002.. MUŞU I. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. 153 1. (coord. Ed. MUŞU I.. Bucureşti. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. UniversităŃii Bucureşti. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. 1987. 2. Probleme de defectologie. BIBLIOGRAFIE ALBU A. Bucureşti.. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. 7. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. apoi inversate). 1976.. ROBĂNESCU N. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. 6.. UniversităŃii Bucureşti. 1988. Psihopedagogie specială. VERZA E. 9. 3. 1990. Readaptarea copilului handicapat fizic. DAUNT P. Ed. ALBU C.. Ed.. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. TAFLAN A. iubindu-i. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). constantă. Să-i ajutăm. Sibiu. şcoli normale. vol. . mai ales noi (aşadar. WEIHS TH. 2000. 5. 1998. ProHumanitate. Ed. Terapie educaŃională integrată. Meridiane. Ed.. 10. Polirom. VERZA E. care să-i ofere stabilitate. 8. bazate pe stimulare intensă.. Ed. metodele educative moderne. FOZZA C. 4. Ed. Humanitas. 1992.hiperkinetic nu sunt grav afectate. Ed. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească.. UniversităŃii Bucureşti.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Bucureşti. Bucureşti. El are nevoie de un mediu armonios. Ed. 1997. 1996.

ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala.1. aşadar. dimpotrivă. cu familia. pot apărea comportamente adaptative. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). 1994). Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative.sau post-natale. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. cu grupurile de prieteni. sau de cunoştinŃe etc. Aceste devieri de conduită sunt. 154 . ca urmare a unei leziuni cerebrale pre.5. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. obiectiv-observabile. Străchinaru. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. sau.. ci şi de la normele morale. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). se pot contura comportamente dezadaptative. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. aşadar. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. Comportamentul este. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. de regulă.

în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”.2. Răşcanu. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). pendulând adeseori între agresivitate.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. Astfel. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. În Ńara noastră. de la o epocă la alta. Beaujean despre „copilul revoltat”. acesta. 5. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). În literatura de specialitate. fie iau forma unei sfidări. R. Răşcanu. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. pe de o parte. culpabilitatea fiind puternic interiorizată). diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. 1994). sistemului. iritabilitate. de neîncredere sau agresivitate). Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). (R. Wallon despre „copilul turbulent”. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 .

fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. 156 . De asemenea. a persoanei) şi pe de altă parte. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. acestea fiind frecvent de tip defensiv. de altfel. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. a oricărei exigenŃe sociale. negative la o persoană valoroasă. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. le consideră „slabe”). persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. care. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. Sentimentele umanitare. respectului etc. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. inexistenŃa oricărei reguli. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. negativism. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. înŃelegerii. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. În plus. Pe acest fond.. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. ridiculizându-le.. minciună etc. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător.

– imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. instabilitate. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. de fapt. de încercări nereuşite la şcoli. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . facultăŃi. persistă. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. printr-o dinamică specială a intereselor. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. dar şi prin hiperemotivitate. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. în căsnicii etc. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. în societate). al memoriei. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. faŃă de normalitate. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). – realizarea falsă a imaginii de sine. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. Astfel. impulsivitate. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita.

poate şi pentru că. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. pe vârste.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). în timp ce. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. spre deosebire de mediul urban. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. continuă. în tulburările de comportament. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. Străchinaru sau R. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. Ca răspândire teritorială. 158 . vârste şi mediu social. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. slaba lor inserare socială. la sate. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. cu echilibrul. o dispersie a structurilor psihofizice. memorie). care le generează. Totuşi. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul.3. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). FaŃă de acestea. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. 5.

survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. manifestările comportamentale negative se accentuează. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. tulburările. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. astfel că ei sunt remarcaŃi. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. consum de drog). De obicei. instabilitate psihomotorie. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. 159 . Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. parazitism social). În timp. hiperkinezie. furt. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. devenite trăsături psihopatice. apărând dificultăŃi de învăŃare. sugestibili. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. alcoolism. Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. dificultăŃi de adaptare. manifestări deviante. fiind capricioşi. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. cât şi pentru educatori. de obicei. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. după principiul celui mai mic efort). − la pubertate. impulsivitate. Ca urmare. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. sensibili la laudă. − la vârsta şcolară.

tentaŃia distrugerii etc. înclinaŃia către furt. ParticularităŃi de personalitate 1. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. mai ales temporale).4. manifestări coleroase. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. Boli organice 2. ca şi descărcări psihomotorii. globală – imprimă. de variate şi de complexe. piromania. dar mai ales acte de natură antisocială. manifestări disforice. ca şi consumul de alcool în exces. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. nici relaŃiile ei cu cei din jur). În perioadele intercritice. Boli psihice ale minorilor 3. în timp ce altele. Cauze genetice 4. vagabondajul. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. urmare a unor leziuni centrale. 160 . în copilărie.5. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. în timp. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. dacă rămân. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. a. minciuna. precum şi postcritice. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă.

Caracteristic epilepticului. • nevrozele. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. de furie. iritabilitate. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant.După unii autori. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. cu note de agresivitate şi crize de mânie. subiectivă. de cauzalitate multiplă. de trăire personală. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. tendinŃă de violenŃă. sensibilitate accentuată la zgomote. predispoziŃia la crize de mânie. cu gesturi dezordonate. expansiv. Minorul oligrofen. vorbind 161 . ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. b. agresivitate. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). insomnii. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. II). Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. turbulent. turbulenŃi. vertij. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. Debilul mintal dizarmonic este instabil. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. epileptoizi ca structură.

În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). ideaŃie delirantă.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. agresivi. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). după comiterea actului respectiv. incendiatori. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. stări de depersonalizare etc. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate.. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. rămâne pasiv şi indiferent. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). putând ajunge la furturi. se dau cu capul de pereŃi. Când sunt în plin puseu maniacal. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. 2. S-a constatat că. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. devenind ostili. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. Minorul cu conduite psihotice. DevianŃa. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. alternând cu euforia. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. se zgârie până le curge sânge). perversiuni sexuale şi omucideri. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . sociabilă. poate veni în conflict cu legea penală. logoreea şi polipragmazia. prostituŃie. automutilări (se lovesc. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. reacŃii de demisie etc. au caracter ilogic. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. ori de altă natură discordantă: autism. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil.

manifestările menŃionate se află în faza larvară. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii.propriei persoane. având un mare potenŃial reactogen. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate.). studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. mai rar apărând crime de factură altruistă. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. mijloacele de transport. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. Concret. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. dar fatal. mijloacele mass-media – TV. cu un profund caracter absurd. sub forma automutilării. la nevrotic. radio. moştenit al tulburărilor de comportament. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. Aceste situaŃii pot 163 . se susŃine caracterul transmisibil. cât şi cel extrafamilial: strada. şcoala. 3. prietenii. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). tentativelor de suicid. etichetat drept debilitate mintală. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. ziare. De regulă. cărŃi etc. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. 4.

• RelaŃiile dificile cu mama. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate.) determină. conduce. şcoală etc. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. iritabilitate etc. Rolul mamei este primordial. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. despotismul. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. reacŃii de indisciplină. mai ales dacă în jurul său există exemple negative.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. Disputele premergătoare. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale.). pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. la frustrarea de autoritate. caracteristică mediului subcultural. incapacitate de acomodare. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. şi o frustrare emoŃională. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. 164 . alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. pisălogeala etc. în lipsa supravegherii parentale directe. la copil şi ulterior la tânăr. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. pe lângă o privaŃiune economică.

pentru copiii cu intelect de limită. spectaculoase în sine. La aceste persoane. paradoxal. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. perturbându-i mai ales pe tineri. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. lipsa de pricepere. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. uşor sugestionabil şi influenŃabil. 165 . ieşite din comun. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. imatură. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. de regulă. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). impun stresuri inevitabile. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. • Transformările demografice. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. • Solicitările mass-media. incompetenŃa educativă. 5. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. fragilă de personalitate. la care. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care.

debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea.). prostituŃia. actele impulsive. de simpatie sau antipatie. fiind 166 . care reclamă intervenŃia legii. vagabondajul. omuciderea. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. cerşetoria. fuga.C. atât ca număr. stadiul de dezvoltare.N. tulburările sexuale. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. impulsivitate. de lăudăroşenie. violul etc. manifestată psihomotor. piromania. Între aceste extreme.5. care nu poate fi exhaustivă. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. cât şi de factorii de mediu. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. de sex. sau tendinŃa de alterare a adevărului. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. Manifestările clinice depind atât de vârstă. stabilite relativ. furtul. dorinŃa de compasiune.. aşadar. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. putând să ajungă la acte de mare gravitate. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. irascibilitate. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. alcoolismul. omuciderea. de intenŃia de a înşela. de exemplu. instabilitate. tentativele de suicid. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. poate fi cauzată de fantezie. eşecul şi abandonul şcolar. diferitele acte de cruzime. tulburările de comportament ocupă.5. Într-o succintă prezentare. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. antisociale (specifice. insulta. fără periculozitate socială.

• Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. fetele fură singure. iar băieŃii în grup. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. În funcŃie de cauze. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. frecvenŃa lui. de opoziŃie etc. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. necenzurat. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. furtuni motorii. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. În general. exhibiŃionism. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. asociat fiind frecvent cu fuga. 40% de la 16-18 ani. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. vindicaŃie. culminând cu mişcări spectaculoase.„incapacitatea de a păstra o atitudine. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. Furtul nu este o manifestare izolată. • Furtul. Se caracterizează prin caracterul său brusc. cu prostituŃia la fete. de a fixa atenŃia. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). nervozitate. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. de a prevedea o acŃiune”. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. fiind frecvent denumită şi furie. violenŃe). reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. la sugestia unor prieteni etc. cu auto şi heteroagresiune. de a reacŃiona în mod conştient. cu 167 . sub 13 ani. din necesitate. 35% de la 13-16 ani. în funcŃie de vârstă. variind astfel: 20% hoŃi minori. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare.) – este furtul patologic (cleptomania).

uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. fapt de care ei sunt incapabili. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. până la marile fugi. La delincvenŃi. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. schizofrenie). 168 . adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea.familia. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. printr-o sugestibilitate infantilă. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. de 2-3 luni. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. moral. de lipsuri materiale. PărinŃii neglijenŃi induc. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. iar la aceşti copii eşecul este evident. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. iar 80% psihiatrice. caracteristic unei bande. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. în afara unui act delictual bine gândit. un efect dăunător. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. Vagabondajul este o reacŃie organizată. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. de tendinŃe revendicative. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. atât prin ignoranŃă. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. epilepsie. condiŃiile de mediu nefavorabile. cu elemente logice. • Eşecul şcolar. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. La retardaŃii mintal.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

alcoolismul. se impun frecvent atitudini comune. colective ale indivizilor. c) depersonalizarea sexualităŃii.40% din delincvenŃa juvenilă. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. în spatele şcolii. căutarea plăcerii devine prioritară. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. unchi-nepoată. aceasta având rol de complice. După Foutes. putând atinge chiar 1%. – Omuciderea este un delict foarte grav.toate domeniile. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). iar a fetei între 5-14 ani. căzând victimă a segregării sexuale. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. imoralitatea etc. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. fie viol agresiv. reprezintă 0. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. 174 . iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. dezrădăcinată. care se simte abandonată. dar fără a-l depăşi. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. dar rar totodată. Formele acestui comportament. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. cu executarea de către adult a masturbaŃiei.

suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. evaziune de la serviciul militar. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. – Suicidul şi tentativa de suicid. în schizofrenie. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. O formă de violentare fizică. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. ideile. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. cauzele fiind de ordin psihologic. Suicidul este actul prin care o persoană. mai rar asupra globilor oculari). urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. aparent. este autoflagelarea. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. Pe 175 . la compensaŃii. soŃ. bine motivat. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. Există deosebirea între „suicidul sincer”. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. renunŃarea la destindere. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. cât şi pentru femei. el pleacă de la lucruri minore. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. al disperării autentice. cu amprentă isterică. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. ipocrit. Încălcarea accidentală. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. îşi cauzează moartea. în mod intenŃionat. Din fericire. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. lider etc.) atrage după sine. automutilarea şi suicidul. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. şi „suicidulşantaj”.

în vederea prevenirii recidivei. neînŃelegătoare). practic. ca şi psiho-pedagogice. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). de răzbunare sau opoziŃie. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. fapt care.lângă mariaj. aberantă. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. alături de mijloacele medicale. a problemelor generaleducative. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. Aspectele profilactice. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. în primul rând. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. 6. Profilaxia. 176 . a recuperării şi a reintegrării sociale. 5. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii.

inadecvenŃei. Ca regulă generală. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. ar putea. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. în afara acŃiunii lor propriu-zise. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. În toate cazurile. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. a contactului terapeutului cu pacienŃii. B. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. în principiu. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. O educaŃie echilibrată. sedative sau tranchilizantele. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. aplicat în practică. 177 . cu grijă şi cu răbdare. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). însoŃită de o atmosferă echilibrată.

aşadar. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. psiho-sociale. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. de regulă. dezechilibrată.PsihopaŃii excitabili. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. aşadar. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. Comportamentul este. ci şi de la normele morale. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. 1994). a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. aberante. Străchinaru. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. În general. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. De aceea. obiectiv-observabile.sau post-natale. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). cu toate că sunt numeric mai puŃini. Aceste devieri de conduită sunt. comit acte antisociale recidivante. au decompensări grave şi repetate. antisociale. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. având o structură imatură. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. În acelaşi timp.

Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. egocentrism ridicat. de variate şi de complexe.). pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. Ca răspândire teritorială. puternice sentimente de devalorizare. slabă consistenŃă şi echilibru intern. absenŃa unuia dintre părinŃi. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. modificări la nivelul relaŃiilor afective.specifice. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. spre deosebire de mediul urban. la sate. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. poate şi pentru că. deformarea conceptului de libertate. continuă. denigrarea sentimentelor umanitare. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). Răşcanu) care au arătat că. tulburări de cunoaştere. divorŃul etc. de injustiŃie. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. vârste şi mediu social. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). pe vârste. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. pe sexe. Străchinaru sau R. în timp ce. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. imatură. Totuşi. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. neînŃelegerile intrafamiliale. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). perturbările de apărare. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). uşor sugestionabilă şi influenŃabilă.

implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. ca şi a celor psiho-pedagogice. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. suicidul şi tentativa de suicid. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. alcoolismul şi dependenŃa de drog. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. practic. obiectivobservabile. sedative sau tranchilizantele. ieşite din comun. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. eşecul şcolar. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. Profilaxia. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. instabilitatea. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. devierile sexuale. fapt care. autopuniŃia (autopedepsirea). Unele trăsături psihopatice. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. fuga şi vagabondajul. cu atât mai eficientă. a problemelor general-educative. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă.subestimării de sine. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . incendierile voluntare. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. spectaculoase în sine). Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. impulsivitatea. furtul. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. alături de mijloacele medicale. omuciderea. şi în special reacŃiile de tip excitabil. irascibilitatea.

tentativa fiind. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). dar ritmică drogare a creierului prin alcool. halucinatorii asupra sistemului nervos. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. vulnerabilitate 181 . 1994). de fapt un real strigăt de ajutor. cât fuga de viaŃă. cotidieni. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. ci doar să atragă atenŃia. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. Aceste devieri de conduită sunt. de regulă doza mărindu-se treptat. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. cu timpul. ceea ce antrenează. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. aşadar. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. desfiinŃarea propriei persoane. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. Comportamentul este. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. de cele mai multe ori nevrând să moară. de regulă. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. de regulă matinal. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. Străchinaru. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. ci şi abateri de la normele morale. aşadar. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Simptomele alcoolismului (după R. Popescu Neveanu. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. Goldenson apud P.

la boli. deficienŃe vitaminice. apar manifestări impulsive. delirante. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). în plan psihic (tulburări ale memoriei. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. psihoterapia şi socioterapia. Deşi. După V. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). infracŃional etc. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke.). Alcoolismul necesită. atât în plan somatic (tulburări digestive. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. ale atenŃiei. afective. obsesive.). Apoi. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. Începutul în alcoolism pare inocent. afectarea climatului familial. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. halucinaŃii. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. subiectul bând necontrolat alcool. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. delirium tremens. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. anemii. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. apariŃia comportamentelor de tip deviant. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. halucinaŃii alcoolice acute. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. comportament suicidar. consumul devine o plăcere căutată. când. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. în prima fază. reducerea funcŃiei sexuale etc. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. iraŃionale. aşadar. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie.). el determină dereglări ulterior. complicaŃii neuropsihice. deteriorarea personalităŃii etc. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz.

21. Psihopedagogie specială..). Didactică şi Pedagogică. 12. vol. I. Ed.. ŞCHIOPU U. Ed. Meridiane. GORGOS C. Geneva Initiative Publishers. ProHumanitate. Bucureşti. PREDESCU V. Trinitas. 1985.Medicală. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. 1988. RĂŞCANU R. 16. Psihopedagogie specială. Agresivitatea şi condiŃia umană. DAUNT P. Ed. 8. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 11. Psihologie clinică.. Bucureşti. Bucureşti. NEVEANU POPESCU P. Psihiatrie. 18. Bucureşti. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Academiei. 1996. Babel. PĂUNESCU C.. Ed.. Bucureşti. a II-a. GELDER M. Ed. 9. UniversităŃii Bucureşti. Psihologia comportamentului deviant. Ed.. 17. Sibiu. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Să-i ajutăm. VRĂŞMAŞ T. Bucureşti. Ed. Sibiu. Bucureşti. 1999. TAFLAN A. VERZA E. Ed. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 10..3. VERZA E. 14. STRĂCHINARU I. Univers Enciclopedic. 1987. I.. Ed. VERZA E. Albatros. Medicală. Bucureşti. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Ed. GATH D. 2. EducaŃia copilului preşcolar. 1992. Ed. VRĂŞMAŞ E. Bucureşti. LAROUSSE.. ENĂCHESCU C. UniversităŃii Bucureşti.. Ed. 1978. Tehnică. 15. (coord. manual pentru clasa a XIII-a. WEIHS TH. 13. ed. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1994. Ed. 6. MUŞU I. UniversităŃii Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică.. vol. Nervozitatea copilului. iubindu-i. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. ProHumanitate. 3. Bucureşti.. Medicală. 1990. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. 1997. 1977. MAYOU R. Humanitas.. 1994. MUŞU I. Ed. Ed. Ed. Ed. 4.. 1994. UniversităŃii Bucureşti. Ed. 1978. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Ed. Probleme de defectologie. Ed. VERZA E. Ed.. şcoli normale.. Bucureşti. 183 . Bucureşti. DicŃionar de psihologie. 1979. 1989... KULCSAR T. 1997. 1998.. 1988. 7. Didactică şi Pedagogică.. DicŃionar de psihologie. IONESCU G. Terapie educaŃională integrată. 5.. 1998. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.8. PĂUNESCU C.. 19. 20.. BIBLIOGRAFIE 1. Iaşi. 1994. vol.

presupunând un efort îndelungat din partea individului. dar nu şi suficientă. până la automatizarea acestui act complex. frazele. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. capacităŃile intelectuale ale copilului. Este necesar. Articularea sunetelor. Ea nu apare spontan la copii. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. în decursul dezvoltării ontogenetice. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului.6. însă. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. prin urmare. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. Aceasta este o condiŃie necesară. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. propoziŃiile. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. este influenŃat de o serie de factori.1. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. eficienŃa procesului instructiv-educativ. respectiv 184 . afectivitatea şi personalitatea acestuia. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. În activitatea sa verbală. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. a capacităŃii de verbalizare. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. La copil. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii.

pe de o parte.1975). de la manifestările verbale tipizate. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. c. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. se instalează tulburările de limbaj. De aceea. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. de scriere şi citire. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. datorită. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. b. de mimică şi articulare. unanim acceptate în limba uzuală. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. fără un tratament logopedic. d. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. Orice tulburare. începând cu cele mai simple. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc.influenŃa directă a mediului social. standardizat. influenŃează negativ întregul comportament uman. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. până la 4 ani. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă.GuŃu. sunt absolut necesare 185 . Aceasta pentru că tulburările de limbaj. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. iar pe de altă parte. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. posibilităŃilor reduse de exprimare. tulburări de conduită şi de personalitate. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. indiferent de forma sa.

186 . gripă infecŃioasă. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. carenŃele nutritive.2. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. bolile infecŃioase ale gravidei. traumele psihice suferite de gravidă. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. tuberculoză. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. În felul acesta. pentru prevenirea şi corectarea acestora. Totuşi unele dintre ele persistă. frământările interioare. Ele se corectează. asfixierile. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. consumul de alcool. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. în mare măsură. în timpul naşterii sau după naştere. cu atât este mai eficient. alimentaŃia nepotrivită a mamei. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. în mare măsură. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. traumele mecanice ale gravidei (căzături. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. îl împiedică. 6. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii.exerciŃii logopedice speciale. îl singularizează. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. Vârsta de 4 ani este considerată. cu vărsături şi leşinuri dese. incompatibilitatea factorului Rh. sarcină toxică. sub influenŃa procesului de învăŃare. astfel. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. hepatitele epidemice. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. în general. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. infecŃii sifilitice.

au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. Urmările acestei boli. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. care privesc. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. numite meningite. şi în dezvoltarea vorbirii copilului.). gripa infecŃioasă. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. contagioase sau virotice. care pot afecta organic sau funcŃional. rujeola. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. cu atât tulburările sunt mai complexe. diferiŃi microbi. pojarul. a organismului. îmbolnăviri. virusuri. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. lovituri în zona frontală la tâmple etc. mastoiditele. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. • aproape toate bolile infecŃioase. netratate la timp şi complet. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. scarlatina. specifice primei copilării.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. în primii ani de viaŃă. în particular. cât şi pe cea motorie (efectoare). care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). mai ales în cazul întârzierii tratamentului. nefrita. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. atât zona senzorială (receptoare). cu alcool. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. tuberculoza. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . pe timp îndelungat. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. în general. bolile urechii (otitele). copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. responsabili de diferite funcŃii psihice). cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică.

care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. de fapt. Atunci când această condiŃie nu există. Unii părinŃi (mai ales tatăl). Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. • certurile. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. fonaŃie.5 kg. dar cu întârziere în apariŃia ei. dereglări ale nutriŃiei. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. nervozitatea. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. nu se apropie de copil foarte mult 188 . au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. motivând lipsa de timp sau alte cauze. articulaŃie (ex. congenital. O altă malformaŃie congenitală. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. care împiedică pronunŃia. insuficienŃe ale auzului fonematic etc.pronunŃiei: expiraŃie. apar tulburări ale limbajului. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. este despicătura buzei superioare. timiditate excesivă. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. dar sub greutatea normală – 2.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. a aparatului fono-articulator. mai uşoară decât prima. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. la alienaŃii mintal. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. sunt.). Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. ale vorbirii. • vorbirea răstită.

este o tulburare a limbajului. obosite.timp. autismul infantil etc. în perioada constituirii limbajului. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. în mod secundar.. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult.. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. • deficitul „instrumental”. trăirea unor stări conflictuale. care se răsfrâng. stresante. de veghe. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. Dar dacă colectivul este prea numeros. deci de dezvoltarea vorbirii lor. După un an şi jumătate. afectivităŃii sau comportamentului. asupra limbajului: oligofrenia. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. nerespectarea orelor de alimentaŃie. nu îi solicită suficient verbal. uneori este bine. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. suprasolicitările. extrapiramidale. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. care nu îi stimulează. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. pentru amuzamentul adulŃilor. a celor de somn. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale. uneori. cu ecou asupra intelectului. 189 . nu îi vorbeşte. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. Alteori. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. care duc la oboseală excesivă. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. nu se joacă cu el. cerebeloase). • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte.

– criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. • tulburări organice sau funcŃionale. Se pot întâlni împreună. verboauditiv . Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). 190 . Aceasta. pediatri. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. • tulburări complexe lexico-gramaticale. În al doilea rând. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). – criteriul periodizării.3. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • tulburări de ritm şi fluenŃă. în funcŃie de mai multe criterii. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. bâlbâiala şi disgrafia. • tulburări ale limbajului scris. • perioada verbală (peste 6 ani). sau dislalia. deoarece.6. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente. de pildă. îi aparŃine lui M. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. tahilalia cu bâlbâiala. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. Pentru buna colaborare dintre logopezi. în primul rând. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. • tulburări centrale sau periferice. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană.

• aftongia. Tulburări ale limbajului. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. general sau electiv). Tulburări de voce • afonia. • ecolalii. etiologic. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. • bradilalia. • tahilalia. • logonevroza. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. • dizartrie. simptomatologic şi psihologic: 1. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. • tulburări pe bază de coree. • fonastenia. 7. 3. 2. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. • rinolalie. 191 . Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). 4. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). lingvistic.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. Verza (1982). 5. • bradifazii. • disfonia. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. • alalia 6. • jargonofazii.

senzoriale). • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. o silabă sau un cuvânt. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. la baza lor stau cauze nocive. în cuvinte. deci. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. care are loc permanent. în orice împrejurare. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6.1. deformarea. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă.6. Dacă. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. atât în vorbirea spontană. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. avem de-a face cu o dislalie fiziologică.4. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. cât şi în cea repetată. îngreunează recepŃia şi. Când se pune diagnosticul de dislalie. pronunŃie. înlocuirea şi inversarea sunetelor. substituirea. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. manifestate prin omiterea. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. prin aceasta.4. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. Până la această vârstă. care afectează decodarea mesajelor verbale. decodarea informaŃiei. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali.

tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. între ele. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. 193 . fonetic. gradul leziunii şi localizarea ei. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. prezintă. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. leziuni ale nervilor periferici. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. denumită moghilalie sau afonemie. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. leziuni ale organelor de articulaŃie. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. în special a grupelor consonantice. Prin aspectele exterioare. „catană” în loc de „castană”). la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. importante deosebiri calitative. A. • pronunŃarea eliptică. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. ci şi al organelor de vorbire.simptomatologiei lor. nu numai sub aspectul vorbirii. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. specifice diferitelor forme de dislalie. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. 2) raportarea la fonemul denaturat. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. fonetice. 1.

a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. 2. „j”. ”Ń”. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. „ce”. „z”. dislalia se poate clasifica în (după E. ”z”. • lambdacism şi paralambdacism. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . „j”. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. ”ci”. „ş”. „ş”. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. „ci”. • substituirea. omis sau înlocuit. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. iar în cazurile de înlocuire.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). Prin raportare la fonemul denaturat. defecte fonologice. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. „Ń”. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. „potogan” în loc de „topogan”). similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”.

Criteriul structurii de articulaŃie. Sub acest aspect. ci multiple. 3. atât consoane cât şi unele vocale. trebuie să fie considerate nu dislalii simple. unele forme de parasigmatism. iar HvatŃev tetism. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. După unii autori (E.• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. Fournie a denumit această dislalie hotentotism. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”).Jurcău şi N. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. 4. A. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. 195 . mai frecvent cu consoana „t”. Jurcău). la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). numai labialele). În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. limitată adeseori la un singur sunet (ex. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. şuierătoarelor şi africatelor ).

196 . a. lipsa lor de mobilitate. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. decât o acomodare bilabială. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. alveole. leziuni organice ale analizatorului auditiv. practic nerealizabilă. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. defectuos formate. palat moale. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. cu deformaŃia acustică respectivă. dinŃi. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. generând tulburări de articulaŃie. despicături labiale sau buza de iepure. maxilare. centrală sau periferică. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. B. palat dur. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia.

Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. dentală. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. b. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. palatală. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. De exemplu. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. sau 197 . linguală. labiodentalelor. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. parafonemii sau moghilalie. prognatismul. c. linguo-dentalelor. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. microglosia. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele.) împiedică articularea linguo-dentalelor. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii.• anomaliile maxilarelor (progenia. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. Între 20 şi 40 dB. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. laringuală. şuierătoarele.

frate. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. ca urmare tulburări de articulaŃie. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. grupul în care se joacă. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. piramidale sau extrapiramidale. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. apar tulburări de pronunŃie. în lobul frontal stâng. Semnificativ este experimentul cercetătorului C.după o encefalită din prima vârstă. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. ori a cerebelului. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. de asemenea. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. Păunescu pe copii preşcolari. La unii copii. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani.

viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. cât şi în cea proprie. în special a componentei sale verbo-kinestezice. b. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. a. stângăcia şi contrarierea acesteia. lipsa atenŃiei acustice. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. atât în vorbirea altor persoane.de recepŃie verbală. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. cât şi în cea proprie. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. în special de auz fonematic. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. aptitudine deficitară – pentru vorbire. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. o disabilitate motorie sau. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. în mod mai general. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. deficienŃă de memorie auditivă. ci şi în scris 199 . tulburările auzului fonematic. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv.

datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. în special a celor siflante. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. a mişcărilor de vorbire. dar este tulburat auzul fonematic. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. a.(dislexie – disgrafie). fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. prezintă un caracter fiziologic. aparate). din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. Aceste dificultăŃi de discriminare. spatule. Dislalia senzorială este de origine centrală. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. La copiii mici. De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor.

două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. de polipi. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. c. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. de vegetaŃiile adenoide. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. prin imitaŃie. ceea ce-i îngreunează vorbirea. b. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal.insuficientă. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. este o adevărată pedeapsă pentru copil. de atonia sau paralizia vălului palatin. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. Bilingvismul la o vârstă fragedă. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. de obicei. de 201 . el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. sub vârsta de 4 ani. atunci când părinŃii vorbesc curent. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. de despicăturile labio-maxilo-palatine. poate fi determinată de unele boli infecŃioase. când încă vârsta nu-i permite. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. în familie.

când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. aperta (deschisă). ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. cât şi consoanele. parcurge. nu numai latura estetică. calea nazală. despicături labio-maxilo-palatine. vegetaŃii adenoide sau polipi. Spre deosebire de dislalie. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. care. conform opiniei unor autori. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. predominant. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. ci şi inteligibilitatea vorbirii. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. paralizia sau atonia vălului palatin. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. În rinolaliile mai accentuate e afectată. n) se scurge pe traiectul bucal. b. unde sunt afectate mai ales consoanele. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. prin modificările nazale ale aspectului sonor.hipoacuzie. clauza (închisă). fiind afectate mai ales vocalele. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil.

Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. u şi mai puŃin vocala a. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. în care unda expiratorie trece. 203 . 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). nu afectează vorbirea în general. Ea. cele mai afectate sunt siflantele. senzorială. Spre deosebire de dislalie. mixa (mixtă). • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. La fel ca în dislalie. Dată fiind originea sa. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. mai ales i.blocate. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. disfonică. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. la un nivel intermediar. ci numai vorbirea rostită. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. psiho-socială şi motrică. mintală. dar mult mai grave. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. disritmică.Verza). Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. În palatolalie. ci numai de rostire. cât şi pe traiectul bucal. alternativ atât pe cale nazală. Din punct de vedere simptomatologic. deci. c. şi anume latura ei instrumentală. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă.

inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. omisiuni precipitate. 6. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. izolare socială. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. aritmie. emotivitate crescută. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. monotonia vorbirii. de cele mai multe ori. nevoie permanentă de ocrotire. Stănică şi E. nelinişte permanentă legată de vorbire. comite greşeli mai frecvente. sunete care „paralizează” vorbirea. Aşadar. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. negativism. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi).Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. el este conştient de handicapul pe care îl are. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. dar şi ale scrisului. Există o lipsă de 204 . bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. dimpotrivă. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. comportament neadaptat. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme.2. încordare. ci. tulburări ale cititului. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. De fapt. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. cu pauze între acestea. Ca urmare. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului.4. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

impresia de frustrare. de nedreptate. acŃiuni cu caracter represiv. 205 . şoc. schimbarea culorii feŃei. • factori de natură ereditară. cresc agitaŃia şi nervozitatea. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. când este pus să scrie sau să deseneze. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. transpiraŃie. În cazul ei apar reacŃii secundare. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. se vorbeşte în timpul inspirului. În schimb. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. • bilingvismul. pentru a evita pripirea. • tulburări ale respiraŃiei. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. • presiuni. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. tulburări de somn. • stres determinat de emoŃii. • traume psihice. sperieturi. spaime. Cursivitatea exprimării este grav afectată. deprimare afectivă. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice.

în împrejurarea în care acesta se jenează. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori.). emotivitatea crescută etc. • nemulŃumirea mamei (mai ales). tremur uşor. supraîncordare nervoasă.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. pe de o parte. jenă exagerată. copiii se bâlbâiau. în anumite situaŃii. boli debilitante. cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. imitaŃia. până la Ńipăt. • hiperprotejarea copilului. pentru toate acŃiunile copilului. • ironia. răstit. tonică şi mixtă. involuntară a sunetelor sau a silabelor. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. părăsiri. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. pe de altă parte. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. • observaŃii cu ton ridicat. alimentaŃie bazată pe excitante). debilitate somatopsihică. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. Factori declanşatori pot fi stressul. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. iar aspectul discursului dezagreabil. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. şi între părinŃi. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. 206 . • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. corectare permanentă etc. familii dezorganizate). CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. Aşadar. • dezorganizarea familială.

extralingvistic (fiind afectate ritmul. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. de felul cum trăieşte el. intonaŃia. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta).). în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. Logonevroza reprezintă. mai profundă decât bâlbâiala. În mod obişnuit. la rândul ei. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. handicapul. de batere a tactului pe loc. a unui şoc afectiv recent etc. de două feluri: clono-tonică. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. cu conştiinŃa defectului ca atare. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. Atunci când acest spasm cedează. o bâlbâială trăită în mod dramatic. De regulă. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). silabelor şi cuvintelor. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. în plan psihic. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. în care predomină forma tonică. fără efort). tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). 207 . cele două forme de bâlbâială se succed. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. cu hiperexcitabilitate. încordării. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. Bâlbâiala mixtă este. Ea este mult mai complexă. pe lângă o repetare a sunetelor. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. prin urmare. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. a anxietăŃii etc.).

de lungă durată. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. 1997). mimicii. calitatea fonetică fiind profund alterată. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. 208 . Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. în muşchii limbii. 6.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. încetinită. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. care corespund unei comodităŃi în articulare. – palat moale/despicat/paralizat. lentă. Apar astfel asimilări. forŃarea vocii. se produce un spasm tonic. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. – deformări ale limbii. • Aftongia Ia naştere atunci când. faringelui). reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. fenomen secundar în hipoacuzii grave. funcŃionale ori psihogene. substituiri. – tumori faringiene benigne etc. – polipi nazali. – noduli ai corzilor vocale. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. E.4. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. tendinŃa de a emite sunetele.Vrăşmaş. (C. înălŃimea. – deviaŃii de sept.Stănică.3. hipotonia palatului moale. dinŃilor. iar melodia vocii pierdută.

Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. cu rezonanŃă cefalică). profesii care obosesc vocea: profesor. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. boli psihice şi stări reactive). Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). narator etc. de isterii sau de nevroze etc. dacă nu dispare complet. răceli) sau a corzilor vocale. traumă psihică. în registrul grav. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii.) sau poate fi cronică. nediferenŃiat. boli ale acestuia. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. 209 . Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. trac. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. monotonia sau caracterul său şters. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. şoc emotiv. inhibiŃia ei. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Vocea. tract angoasă. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. cântăreŃ. care se produce la nivelul registrului înalt.).

a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. prin manifestarea. inerŃia. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. chiar dacă condiŃiile familiale. deformări de litere. izolarea. sintagme. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. 210 . Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. alexia). Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. nepăsarea. 1983. a unor comportamente antisociale. (E. optice şi kinestezice. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. Dislexia este dificultatea de a citi. Verza. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului.58). adăugiri. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare.4. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. în mecanismele acestuia. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. p. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. dislexia) şi totale (agrafia. substituiri de cuvinte. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. în despărŃirea cuvintelor în silabe.6. auzului şi intelectului. etc. teama de insucces. Disgrafia. sunt mai mult decât favorabile. sociale etc. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. în multe cazuri.4. inversiuni. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. descurajare.

• textul este scurt. propoziŃiile. frazele. • disortografii. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. cuvinte sau chiar propoziŃii. după mai multe poticniri. lacunar. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. între litere şi grafismul lor. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. • tulburări ale lizibilităŃii. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. • contopiri de cuvinte.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. adăugiri de cuvinte. fonemelor şi grafemelor. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. grafeme. fără unitate logică. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. ale laturii semantice. • rânduri libere sau suprapuse. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. c-g. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. • apar omisiuni de litere şi silabe. • nerespectarea spaŃiului paginii. • inversiuni. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. care să ducă la o lectură cursivă. redarea inegală a unor grafeme. inversiuni la nivelul silabelor. substituiri de grafeme. sintagme. t-d. adăugiri. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. omisiuni de litere şi grafeme. cuvinte propoziŃii. f-v). 211 . ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens.

care se transpun în limbajul scris-citit. ca atare. gradul dezvoltării intelectuale. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. cum ar fi blocajul emotiv. din punct de vedere auditiv. În neuropsihiatrie. condiŃiile motivaŃionale. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. • plasarea incorectă a accentului. bolile psihice. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. reacŃiile nevrotice. 212 . mai ales pe cuvintele polisilabice. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. tuberculoza. naşterile grele. endocrinopatiile). starea sănătăŃii. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. metode şi procedee necorespunzătoare. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. bolile neurologice şi organice. slaba dezvoltare psihomotorie. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. la genitori. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. o etiologie. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool.

Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. 213 . Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. tensionat. distociile cu aplicare de forceps.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). a literelor. lăsându-le libere. virale sau cu protozoari. inegal. iminenŃa de avort. substituiri. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. Apar omisiuni ale grafemelor. scris-cititul fiind neglijent. traumatismele craniene grave până la 7 ani. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. traumele fizice şi psihice. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. propoziŃiilor şi sintagmelor. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. neregulat. literelor. înlocuiri. infecŃiile gravidei (bacteriene. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. medicaŃia folosită în sarcină. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. sărire peste unele spaŃii. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. alaliei. tremurat. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. hipoacuziei. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. cuvintelor. inversiuni. în cazul din urmă malaria). tusea convulsivă până la 3 ani. toxicoza. prost organizat. cuvintelor. scrierea ondulată. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. tentativele de avort. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. intoxicaŃiile exogene sau endogene. rigid. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit.

cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). escamotate. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. J. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. literele corectate. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. formele sunt imprecise. 214 . buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. În urma experimentelor. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. marginile respectate.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. rândurile înghesuite. literele sunt lipsite de fermitate. neregulate. trăsăturile sunt curbe. literele finale ale cuvintelor. cu direcŃia foarte regulată. retuşate. împrăştiate în lăŃime. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. Scrisul astenicilor este mic. legăturile având caracter infantil. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. Scrisul are un aspect colŃuros. rândul este păstrat. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. rău proporŃionate.

• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. rândurile se suprapun. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. la nivelul proceselor cognitive. al întrebării. În citire are loc o vorbire lentă. altele prea mari. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. monotonă. grafeme şi cuvinte. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Scris-cititul lent. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. unele sunt prea mici. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. pauzele sunt şterse. virgula. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. „puchinos”. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. 215 . linia de dialog. semnul exclamării.

Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. dar nu înŃelege un text scris. sărind şi suprapunând rândurile. acestea fiind executate alungit. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. care înainte scria normal. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Subiectul alexic vorbeşte normal. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. răspunde corect la întrebări. grafemelor. 6. la cei cu tulburări oculo-motorii. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. înŃelege ceea ce i se spune. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. În citire. dacă copiază literă cu literă. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. la o persoană. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. psihogen sau voluntar. 216 .5. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie.4.

pedepse corporale mai ales. De asemenea. stres. în care încăpăŃânarea. răutatea ocupă un loc important. • Copiii pot fi furioşi. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază.1. deşi nu comunică. • Mediul de trai impropriu (ex. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. interiorizaŃi. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. şoc emoŃional foarte puternic. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. afectarea exprimării gramaticale etc. şocuri emotive. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. irascibilitatea. frustrări. cu complexe de inferioritate. ostilitate). • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. se 217 . • SituaŃii dramatice. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. Copiii cu mutism electiv. brutalitatea. faŃă de anumite persoane. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. ci pentru că nu vrea. negativismul. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. traumatisme psihice. eşecuri repetate. fără să se intervină. reducerea vocabularului. anxioşi. Dar.). timiditatea. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. traumatizare psihologică – ameninŃări). persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. panică.

Copilul nu formează propoziŃii. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate.poate întâmpla ca. rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. diftongii reduşi la o vocală. le pronunŃă greşit. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. deşi s-a intervenit în sens optimizator. Comportamentul 218 . are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. boli infecŃioase). mersul). Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. exigenŃe prea mari. • factori constituŃionali. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. nu formează propoziŃii simple. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. suprasolicitare verbală. 2. mai frecventă la băieŃi). limbă. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. Vrăşmaş şi E. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. degete). Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. Retardul verbal C. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. trunchiului. şocuri emoŃionale puternice). nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. vocalele sunt prezente. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. atitudini brutale. ce se abate de la normal. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului.

cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. – alcoolismul părinŃilor.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. hiperkinetism şi opoziŃionism. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. absenŃa dorinŃei de comunicare. • ALALIA E. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. – afazia. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. – boli grave repetate (encefalită. 6. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie.psiho-afectiv este dominat de timiditate. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. • Forma constituŃională.4. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. – tonus psihic şi motor scăzut etc. rahitismul şi deficienŃele fizice. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. varicelă). iar vorbirea repetată este imposibilă. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă.6. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. dispraxie de limbaj etc. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . afazie de expresie.Vrăşmaş şi C. organizare şi dezvoltare a limbajului.

ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). dar nu le poate pronunŃa. nu se poate şterge. aproximativă şi ecolalică. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. s. Vocea alalicului senzorial este sonoră. nu se poate spăla pe mâini. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. z. Nu poate realiza o mişcare la cerere. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. suflare etc. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. Aude bine. scoaterea limbii. Vorbirea se realizează cu dificultate.abstracte şi frazele mai lungi. sau hipotonă. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. cu tulburări consecutive de exprimare. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. îmbrăca etc. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. 220 . agnozie auditivă. DeficienŃa auditivă. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale.

Nu presupune deficienŃe de intelect. atenŃiei şi apar tulburări lexice. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. se trece uşor peste vocale. la nivelul personalităŃii. pronunŃia fiind labilă. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. vorbire lipsită de forŃă. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. dar pe care le folosesc foarte rar. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. gândirii. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. laxă. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. 221 . dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. Există tulburări de percepŃie. • Are loc o scădere a memoriei. întârziere şi neîndemânare motorie. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. iar. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. grafice şi de calcul. în momentul emiterii sunetului. înŃeleg unele cuvinte izolate. se produc destructurări masive. afonă. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. sacadată.

• Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. • Se păstrează cuvintele parazite. • Pot apărea. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. 222 . poate scrie şi citi. • Subiectul are comportamente normale. vorbirea „academică” şi un scris servil. • Senzorială totală: apar logoreea. • Apar tulburări ale inteligenŃei. ale SNC. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. se manifestă stilul telegrafic. infecŃiile. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. traumatismele cranio-cerebrale. intoxicaŃiile. diabetul. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. agrafia. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. emoŃii exagerate. dar se păstrează înŃelegerea. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. • Apar afecŃiuni ale vocii. interjecŃiile. intoxicaŃia cu cuvinte. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). scrie şi citi. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. dereglări ale respiraŃiei. dar nu înŃelege. agramatisme. la unele persoane. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. nu înŃelege. • Motorie totală: nu poate vorbi. tulburări ale accentului. dar îşi păstrează vorbirea repetată. alexia.

repetată. autismul sau retardul de limbaj. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. locuri. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. emoŃională. dizartria.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. mutismul electiv. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane.

Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată.5. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte.1. 6. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . unele de ordin general.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi. surdă Voce sonoră 6. verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. 5.

imitarea râsului şi a surâsului. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. umflarea alternativă a obrajilor. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. revenirea la loc. linguale. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. 225 . contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. lopată. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. a gâtului şi a membrelor. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. în funcŃie de caz. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor.organismului. labiale. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. mandibulare. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. b) de încordare. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. se contractă. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale.

sub buze. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. ca pentru supt. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. fără grabă şi cu precizie. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. retragerea buzelor. urmând mişcările mandibulare. cu mâna. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. apoi se trece la cele din interiorul ei. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. cuvânt. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. imitând forăitul cailor. Alternarea mişcărilor celor două buze. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. „s”. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. „m”. cu maxilarele strânse a silabelor ba. vibraŃia buzelor. „z”. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. spre stânga – revenire la loc. la cei care au o muşcătură deschisă. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. bi. plasat în faŃa cavităŃii bucale. care se ridică spre nas şi se lasă în jos.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. liber şi prin opunere de rezistenŃă. coborârea în jos a mandibulei relaxate. 226 . Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. urmată de retragerea ei îndărăt. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. efectuate în afara cavităŃii bucale. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. „b”. silabă. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. în special. Ńinând între dinŃi un creion. Aceste mişcări se vor executa meticulos.

cu rol compensator. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. pi. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. La copiii cu tulburări de vorbire. laringuale. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). exceptând unele sunete vicariante. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. La copii. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. r. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. Cu toate acestea.bu şi pa. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. la cei cu despicături palatine. În timpul expirului. l). e. provocarea reflexului de sufocare. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 .

IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. pentru a preveni instalarea oboselii. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. concomitent cu reluarea expirului. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. pauză. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. Treptat. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă.cabinete bine aerisite. sau numai a unora. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. În aceste cazuri. cu ferestrele deschise. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. dimpotrivă. 228 . MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. apoi se coboară încet şi uniform. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. la realizarea unei pronunŃări corecte. • Educarea auzului fonematic. pauză. expir. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. contribuie. de cinci până la zece ori. sau în curte. şi. În timpul pauzei expiratorii. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. expirând. În primul caz. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. expir. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. ExerciŃiile se aplică prin repetare. expir etc. alături de alte elemente. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii).

pe baza auzului. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. imitându-le. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie.). apoi aude ceea ce pronunŃă. el trebuie să realizeze un autocontrol. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. Printr-o corectare inadecvată. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. aud sunetele. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. cu excluderea auzului. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. Prin urmare. Uneori. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. înlocuirile. în corectare. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. iar pe de altă parte. dislalicul trebuie să efectueze. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. iar apoi. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. sss – şarpele. gâsca. la început. care mai întâi. Confuziile. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. asupra emisiilor vocale. Dislalicul articulează mai întâi. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. vjjj – vântul etc. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. pe de o parte. le pronunŃă. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. în cazul acesta.În realizarea pronunŃiei corecte.

dar este. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. necesară la copiii de vârsta şcolară şi.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. indiferent de vârsta logopatului. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. pe baza percepŃiei global-structurale. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. E. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii.fonetică. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. Prin efectuarea acestor exerciŃii. fără ca ei să-şi dea seama. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. indivizibilă. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. În această situaŃie. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. în primul rând. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. 230 . • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. în special. În cadrul lecŃiilor logopedice. pentru corectarea acestor deficienŃe.

logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. Psihoterapia poate fi aplicată individual. mai ales la început. să înlăture şi să prevină unele simptome. E. de gradul de inteligenŃă. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. particularităŃile personalităŃii ei. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. d) crearea încrederii în logoped. Astfel. însoŃite de discuŃii. vârsta persoanei. R. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. creând în felul acesta. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. periodic. În acest sens. dar şi în grup. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. a jocurilor (la vârstele mici). condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. faptul că ea poate fi corectată. de nivelul lor de cultură. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. a prezentării unor filme.Schilling foloseşte „jocul 231 .c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată.

regizorilor şi actorilor. fraŃi. 2. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. 1. Pentru corectarea dislaliei. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei.curativ logopedic”. de apropiere dintre logoped şi dislalic. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Modelul greşit nu se corectează. există o serie de metode specifice. prin stabilirea unor raporturi favorabile. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. apelative şi indicative. • Apoi. pe care dislalicul le pronunŃă corect. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. se deosebesc prin efectul lor acustic. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. zgomotul unor maşini. Sunetele formate din sunete ajutătoare. rude. a vântului). 5. Se recurge la sunetele asemănătoare. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. La început sunt mute. 232 . 6. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. rezumându-se doar la mişcare. surori. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. care se manifestă. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. la cântece şi la vorbire. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Astfel. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. care le înlocuiesc pe cele greşite.

la lecŃiile de articulaŃie. 3. ludoterapie. de scris. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. 2. sugestie. de memorie. de învăŃare a vorbirii expresive. Prin pronunŃia în şoaptă. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. socioterapie. când se exersează concomitent. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. se recomandă ca logopedul. etc. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). Vocea sa nu e suprasolicitată. cu voce. decât atunci când se pronunŃă sonor. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. printr-o serie de exerciŃii. să vorbească din când în când în şoaptă. terapia ocupaŃională). • Evitarea efortului neuro – muscular. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. 233 . ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. hipnoză. relaxat. asupra gurii logopedului. repetate des. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. Pentru cruŃarea forŃelor. pronunŃie. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie.kinestezică. de educare a respiraŃiei. a ritmului vorbirii. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. fonaŃie.

învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. 4. vibro-tactilă. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. de expiraŃie cu vocale. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie).Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. cuvinte. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. fluierat etc. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. • corectarea tulburărilor de lateralitate. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. tuse provocată. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. de inspirexpir. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. suflare în diferite obiecte. gargara cu capul dat pe spate. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. silabe. vizuală). Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. 5. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. 234 . ridicarea şi coborârea capului. propoziŃii. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii.

perfecŃionarea semnelor scrise. 3. motricitate fină – mobilitatea mâinii. a elementelor componente ale semnelor grafice. a însuşirilor acestora. 235 . Obiective terapeutice generale: • elaborarea. recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. lateralitate). maturizarea afectivă (interes pentru scris). 4. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. 6. faŃă/spate. • operarea cu cuvinte. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. înŃelegerea lor. descompunere. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. curbă. noŃiuni spaŃiale – sus/jos. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice.). Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. 5. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). discriminarea şi memorarea fonemelor. identificare. 2. • identificarea cuvântului (citirea lui). compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). dreaptă. desenul explicativ). Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). coordonare oculo-motorie. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. • identificarea.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice.

scaun. pronumelor personale. dezvoltarea psihică a copilului. pisică). pipa. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. obiecte de mobilier (masă. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. papa. imaginilor etc. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. structură gramaticală. gură). pupa. an. etapa limbajului dialogat. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. gândirea). animale (vacă. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. nas. jucăriile (cub. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. Tehnici de recuperare posibile: 236 . • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. substantivelor. ochi.• activitatea logopedică. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. baba. vocabular. • dezvoltarea coordonării motorii. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. din jurul subiectului. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. cal. verbelor. tata). cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. imitarea sunetelor noi. raŃă). Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. memoria. În alalia senzorială. emiterea unor onomatopee. alimentele pe care le mănâncă. familia (mama. dulap). povestirea după imagini. păsări (pui. minge). organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. ac etc. Elaborarea.

). încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. standardizat. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. GuŃu. activarea vocabularului pasiv. de la manifestările verbale tipizate. nervoase. obosite. 1975). • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. vocea cuiva cunoscut. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. intensitatea. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. durata acestora). • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. exerciŃii de educare a gesturilor simple. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. s-t etc. să execute sarcini simple etc. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. claritatea. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. 7. unanim acceptate în limba uzuală. 237 .• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. atât sub aspectul reproducerii. să arate anumite obiecte. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. cât şi al perceperii. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. corectitudinea vorbirii. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. p-f. utile. persoanele irascibile.

sarcină toxică. disritmică. lingvistic.).Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. tulburări de voce (afonia. omisiuni precipitate. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”.). repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. alte cauze). Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. bâlbâiala este o tulburare 238 . ecolalii. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. C. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. fonastenia). alalia). disfonia. simptomatologic şi psihologic. jargonofazii.Stănică şi E. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. Verza (1982). Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. dizartrie). asfixierile. psiho-sociale. tahilalia. tulburări pe bază de coree). care duc la leziuni ale sistemului nervos central. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. disfonică. etiologic. bradifazii). logonevroza. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. cu vărsături şi leşinuri dese. De fapt. funcŃionale. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. psihoneurologice. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. în timpul naşterii sau după naştere. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. bradilalia. aftongia. rinolalie.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. bolile infecŃioase ale gravidei etc.

dislexia) şi totale (agrafia şi alexia).de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. silabelor şi cuvintelor. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie.1983. Aftongia ia naştere atunci când. sintagme. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. (C. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. E. mimicii. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. se produce un spasm tonic. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. vocea răguşită. de batere a tactului pe loc. în muşchii limbii. p. inversiuni. de lungă durată. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. încordării. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. etc.Vrăşmaş. Verza. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. (E. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. lentă. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. deformări de litere. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. înălŃimea. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire.Stănică. vocea oscilantă. fonastenia etc.1997). prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . cu hiperexcitabilitate. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. pe lângă o repetare a sunetelor. adăugiri. încetinită. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. 58). de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. cu pauze între acestea. vocea gravă. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. afonia. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. substituiri de cuvinte. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi.

adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. omisiuni precipitate. de la manifestările verbale tipizate.1975). de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. încordării. pe lângă o repetare a sunetelor. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. batere a tactului pe loc. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. disfonică. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei.GuŃu. disritmică. cât şi al perceperii. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. unanim acceptate în limba uzuală. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. atât sub aspectul reproducerii. • Dizartria = o vorbire confuză. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. a unei preocupări 240 . silabelor şi cuvintelor. standardizat. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme.naştere. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară.

înălŃimea. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. • Bradilalia = o vorbire rară. mimicii. (C. Vrăşmaş. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. vocea răguşită. 1997). cu hiperexcitabilitate. 1983. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. Stănică. etc. deformări de litere. (E. substituiri de cuvinte. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori.58). încetinită. adăugiri. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. vocea oscilantă. Verza. E. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit.exagerate faŃă de propria vorbire. sintagme. 241 . lentă. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. afonia. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. a nedezvoltării vorbirii. vocea gravă. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. inversiuni. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. se produce un spasm tonic. fonastenia etc. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). de lungă durată. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. p. în muşchii limbii. • Aftongia = ia naştere atunci când.

ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. hiperactiv. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. paralizie a musculaturii faciale. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi.). încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. localizate în emisfera stângă la dreptaci. fără succes însă. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. a corzilor vocale etc. Comportamentul neliniştit. a laringelui. auzul fiind intact.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. percepe şi înŃelege vorbirea. apoi de mai multe instrumente muzicale. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. alterare patologică a limbajului. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic.

întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. şi colab. Aşadar. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. 1980.. 4. 1973. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Bucureşti. Ed. Didactică şi Pedagogică.. Ed. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. 1983. este extrem de dificilă. 4. Didactică şi Pedagogică. CASTEILLA A.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). abordarea unui pacient afazic. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. Ed. Universitatea BabeşBolyai. Bucureşti. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). 1967. împreună cu forma scrisă a cuvântului. în care mişcarea. Didactică şi Pedagogică. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. Ed. 243 . Scrisul copilului. 5.. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. BOŞCAIU E. ea necesitând tact. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. 6. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. BOŞCAIU E.. BIBLIOGRAFIE 1. 1983. 3. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Cluj-Napoca. Scrierea cursivă modernă. Bucureşti. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. CALMY S. BOŞCAIU E. 1977.. Bucureşti.. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. AJURIAGUERRA de J. 2. mai ales copil. Didactică şi Pedagogică. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. Ed. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. Cum să facem exerciŃii grafice.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . Aşadar. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. Verbalizările. în afara contextului lor îndreptăŃit. Prin conŃinutul său. redate ad literam dar pe neaşteptate. întrebări sau expresii auzite. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. de asemenea. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. cât şi faptul că. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. dezagreabilă. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. prin felul său bizar de a se comporta. mimică. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. Se observă. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. la timpul lor. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi.

indiferenŃi faŃă de fiinŃe. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. fie dimpotrivă. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. De asemenea. agitat. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. De asemenea. Ńipând mai tot timpul. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. Toate acestea. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. copiii cu autism 250 . precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). DetaşaŃi. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. inhibat. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. Cu toate acestea. În acest context. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor.

ritualizarea activităŃii alimentare. rotirea capului în jurul axului lui. M. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. cât şi prin complexitatea lor.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. stereotip sau în manieră de ritual (ex. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. De asemenea. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. lovirea sau zgârierea unei jucării.). mersul pe vârful picioarelor etc. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel.S. de îmbrăcat sau de joc). plăcându-le muzica. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. cârpe etc. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. Conform D.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional. degetelor. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . braŃelor. cioburi.: nasturi.M.

uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. ermetică şi bizară. gesturi sau mişcări. cea mai importantă activitate a acestei vârste. Uneori. auditivă (plesnitul din limbă. mersul. le duce la nas sau la gură. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. Alteori. Retras într-un colŃ preferat. poate face dovada unei memorii excepŃionale. Ńopăie ritmic. De altfel. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. Gesturile. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. agită prin aer obiecte. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. folosirea de obiecte simple.mâncare. interesele. a caracterului inutil şi ilogic. amănunte sau situaŃii. dorm puŃin şi prost. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. privirea neîncetată a degetelor). Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. frecarea cu mâna a lobului urechii). Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. fără sens sau scop inteligibil. jocul. chiar după perioade lungi de timp. zgârierea cu unghia a căruciorului). Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. mimica. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. le priveşte într-un fel aparte. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. atitudinile. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. 252 . a monotoniei. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. limbajul. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. manipulându-le stereotip.

copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. În cazurile cele mai grave. îl manipulează mereu în acelaşi fel. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. nu plâng dacă se lovesc. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. Dacă ia în mână un obiect. lăudaŃi. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . nu-şi exteriorizează dorinŃele. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. În unele cazuri. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. uneori cu o abilitate surprinzătoare. caracteristică handicapatului de intelect. sărutaŃi. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. De fapt. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). îl învârte). Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării.

Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. De fapt. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. teoriile organice şi teoriile comportamentale. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. atât unii. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. afective şi cognitive. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. Teorii explicative ale autismului. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. senzoriale. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. 1. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. se manifestă în mod diferit. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. Astfel. 7. În urma aplicării unor teste. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. nedezvoltând-o. 254 . în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. 3.

Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. pentru a favoriza naşterea psihică). copilul respingând lumea. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. distanŃare şi închidere în sine. explicate fie prin comportamentul paternal. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. Conform acestei teorii. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. rece emoŃional. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. mama este văzută în special rejectantă. intoleranŃă 255 . ca urmare. Astfel. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. În ambele cazuri. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe.În anii 1950 – 1960. Din acest punct de vedere. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. se retrage în propriul sine care îi este familiar. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. Rezultatul este acelaşi. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. B. să participe activ. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. Astfel.

în stările simbiotice.faŃă de copil. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. ca şi asupra rolului. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. În acest sens. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. insista asupra rolului. de autoerotism. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. Mahler. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. se va retrage în sine. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. de sistem paraexcitaŃie. Într-un asemenea climat. un fel de gaură neagră. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. D. în stările autiste. trăite ca pură suprafaŃă. trebuie luate în 256 . rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. va elabora un comportament straniu de apărare. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. „Nimicirea self-ului”. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. valoare de generalizare. deci. M. aceste ipoteze neavând. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. copilul va deveni anxios. Cu toate acestea.

Deci. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. Fiind vorba de un sistem poligen. 257 . De asemenea. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. Recent. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. pornind de la triptofan. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. alături de factorii de mediu. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. în primul rând. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. prezente la autişti. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. de adrenalină şi de dopamină în plachete. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Lauretta Bander. în raport cu populaŃia generală. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”.considerare. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. pentru a deveni autist. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. van Krevelen (1952). care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. în plachetele copiilor autişti.

iar timpii de latenŃă mai scurŃi. Copilul. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . După L. pe de o parte. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. geneza sindromului autist. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. În relaŃiile cu alŃii. de integrarea motorie. care a distrus acel Ńesut. deficit senzorial.Bender. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. anomalie genetică. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. vizuali şi olfactivi. Noica). Din această cauză. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. deci. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. suferinŃă neonatală). Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. închizându-se în sine. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. iar pe de altă parte. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Deocamdată.

Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. regresele. În trecut. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. fenilcetonuria netratată.. intervenŃii anormale în educarea copiilor. din păcate. de evitare a mediului ostil. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. nici infirmate. nu pot fi. Cu toate acestea. encefalita. tulburările. scleroza tuberoasă. Pentru Fester. cu anoxia din timpul naşterii. fără să existe studii care să confirme ipoteza. un dezechilibru structural. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. autostimulările etc. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. K. ca şi multe altele. Emil Verza. aceste teorii. dar nici confirmate.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. neobservabilă sau un conflict.” Wing J. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. O altă teorie este cea a lui Fester. copiii autişti 259 . Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. Cu toate acestea. cu reacŃie deficitară la adaptare. existenŃa unor anomalii la copii. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională.

crize comiŃiale. 260 . iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. A şasea parte dintre copiii autişti fac. asociate.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. un copil cu autism din naştere. condiŃionează prognosticul. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. 7. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. Astfel. 4. Din cele de mai sus rezultă că. cu posibile implicaŃii genetice. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. 1. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). în primul rând. precum şi factorii care o influenŃează. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. exagerând în comportamente simple. natura sau calitatea comportamentelor lor. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. din perspectiva etiologică. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. De aceea. dezvoltarea limbajului.

trei ani. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. automutilare şi gesturi obscene. prin vagabondaj. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. chiar parŃiale. Astfel. neinstalat până la 5-6 ani. prognosticul va fi sumbru. opoziŃional. severitatea tulburărilor de limbaj.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. Comportamentul turbulent. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. în jurul vârstei de doi. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. Copiii ale căror achiziŃii. sunt progresive. În aceste situaŃii. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. Prin urmare. uneori deviant. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). implică un prognostic de gravitate. problema copilului autist nefiind ca 261 . iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. Astfel.

olărit. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. copiii cu autism avansat. 2) să fie cât mai complex. 7. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. O stare catatonică. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. în funcŃie de vârsta copilului. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 3) să fie un tratament de durată. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. eşalonat pe întreaga copilărie. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. fără a-l forŃa însă. 262 . îmbinând procedurile medicale. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. psihopatică. brodat. 1. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. de multe ori. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. Astfel. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. 5.

Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Paradoxal. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. în 1974. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. în autism în anumite cazuri. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. folosite în tratamentul psihozelor. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. În anul 1964. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. O tehnică revoluŃionară. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. Astfel. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. care a dat rezultate impresionante. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. De asemenea.D. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. Rimland şi Tobias au raportat. reducerea acidităŃii. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). hidroterapia.S. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . regularizarea tranzitului intestinal.

pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. hrănirea şi aşa mai departe. copilul poate învăŃa aici. legănarea. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. statornic. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. Ornitz şi Ritvo. Odată ce baza a fost formată. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. va putea influenŃa mediul înconjurător. conform teoriei psihodinamice. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. furnizând o mulŃumire completă. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. vizuale şi de contact ale copilului autist. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. kinestezice. verbală şi gestuală. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . de încredere cu care va putea interacŃiona. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. dar aceste probleme tind să fie eliminate. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. El trebuie aplicat cât mai precoce. în 1976. Aici. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. strângerea în braŃe. În acest fel.primare.

stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. de comportamente autodistructive. verbal şi cognitiv sărac. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. a funcŃiilor. Recent. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). în cazuri extreme. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. cum ar fi stereotipiile. În cazul copiilor psihotici. deficienŃele includ un repertoriu social. Desigur. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. 2) verbalizarea afectelor. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. Spre exemplu. automutilarea sau autostimularea.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. În multe cazuri. 265 . caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. socialul. la şocuri electrice. Mai exact. ei au analizat comportamentul părinŃilor. sau.fost fondat pe baza personalităŃii materne. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient.

Mai exact. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit.O. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. După părerea sa. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. oricare ar fi acela. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. Aceasta înseamnă că. AnumiŃi copii. În general. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. Recent. Terapia de acasă poate avea mare succes. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. Lovaas este de părere că. Prin urmare. recidivează complet. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. morala. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. Răspunzând. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . Prin această metodă. el va fi tentat să încerce mai mult.I. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. adesea. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute.

De fapt. chiar şi atunci când mănâncă. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. De asemenea. se îmbracă sau învaŃă. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. Astfel. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. aceasta pare a fi cauza. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. În afară de aceste metode. pentru dezvoltarea autoapărării. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. dacă o astfel de terapie ar avea succes.absolvi de grija custodiei. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. 267 . ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. aplicate zi de zi. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. doarme. În ultimă instanŃă. procedurile ei nu sunt specificate. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. evaluările fiind vagi şi subiective. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. Cu toate acestea. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. copiii nu înŃeleg conceptul în sine.

copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm.). În ceea ce priveşte motricitatea. de asemenea.: cu o prăjitură. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. În timpul jocului sau al exerciŃiului. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. putând avea caracter auto-erotic.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. Adesea. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială.M. cu o jucărie etc. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. grimase. în sfârşit. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. copii autişti se dezvoltă diferit. mişcarea este stereotipă.S. dezvoltarea limbajului. nu pe poziŃii adverse. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. jocul şi autonomia. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. alături de el.

În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). ale părinŃilor. nu se joacă într-o manieră normală. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. sunt foarte restrânse la autişti. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. Dar copiii autişti au oroare de a imita. sau se interesează prea puŃin. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. Jocul Copilul autist nu se interesează. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. deci. ceea ce solicită mult timp. repetate (spre exemplu. spre alte persoane). mersul la toaletă. îmbrăcatul etc.pentru el. de exemplu. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. spre exemplu. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. de pildă. dorinŃa de a fi independent. În general. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). Pentru aceasta. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. de a fi „mare”. ci este nevoie de o acompaniere psihică. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. într-o manieră clară şi structurată. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. energie şi răbdare. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. Putem. Copilul nu învaŃă prin joacă. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. modelându-le după mişcările 269 . În mod normal. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii.

degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. Pe măsură ce copilul creşte.necesare executării unei anumite activităŃi. va învăŃa puŃin câte puŃin. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. Mai ales la început. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. pe copilul autist să se spele. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate.. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. Încă din copilărie. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. Astfel. se poate 270 . puŃin câte puŃin. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. să mănânce etc. de ceea ce se aşteaptă de la el. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. într-o anumită situaŃie. Trebuie să-l învăŃăm. Astfel. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. buzunarele hainelor lor). treptat. constantă pe toată durata vieŃii lui. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. mai ales dacă este recompensat. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. poate mima relaŃiile sociale. să se îmbrace. adultul va avea impresia că face totul singur. Nu este interesat de necunoscuŃi. aşadar. de preferinŃă acasă la el. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. Adolescentul autist. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. cel mult de detalii ale acestora (ex. dacă este suficient de inteligent. el îşi va da seama. ceea ce au învăŃat în alta. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic.

unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. • Probleme de curăŃenie. Probleme de comportament non-specifice • Somnul. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua).: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex.).: solid sau lichid). ei lovindu-se. • Accesele de furie. fiind însă îngrijiŃi de cineva. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. 271 . putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). Frecvent. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. • Probleme de nutriŃie. • Automutilarea. de neînŃeles pentru alŃii (ex. având crize de plâns sau de furie. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. dormind greu. În plus. Ei pot Ńipa după dulciuri. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. înŃepându-se etc. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. neştiind să mănânce alimente solide. În general. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. • Angoasele. iar rolul părinŃilor este major. de a evita situaŃiile dificile etc. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. după un obiect. muşcându-se.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). sau din cauză că le-a fost deranjată rutina.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. trezindu-se des noaptea.

Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. pentru 272 . Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. Cu toate acestea. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. în special la băieŃi. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. • Problemele sexuale. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. EvoluŃia sexuală. De aceea. de robot). Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. lipsă de expresivitate. • Comportamentul distructiv. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. respingerea stimulilor). De asemenea. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. repetitivă. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. este în întârziere în raport cu copiii normali. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. O dată cu pubertatea. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. lipsa ascultării mesajului interlocutorului. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. intonaŃie anormală (monotonă. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. furculiŃa = mâncare. menstruaŃia la fete.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. Copiii autişti nu se pot juca constructiv.

trecând de la însuşirea sunetelor. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. o altă boală a primei copilării. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. surdă şi mută. aşadar. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. la fel ca şi autismul. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea.1. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. abia apoi mai complicate. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. aşa cum nu este vorba 273 . Surdocecitatea 7. fiecare în parte sau ambele împreună. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. bazată pe contact şi pe feed-back vizual. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate.2. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). fiind o persoană oarbă.2. un accident etc. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). 7. auzul şi canalul verbal. Persoana cu surdocecitate se caracterizează. a silabelor. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală.

7. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi.2. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior.2. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. Frecvent. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz.

Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. Când copilul cu surdocecitate creşte. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. să accepte stimuli externi. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente.3. concepte şi 275 . având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. el poate fi ajutat să trăiască. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. comportamentul său deviant.2. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. poate deveni periculos. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. atât pentru el. cât şi probleme de disciplină. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. cât şi pentru ceilalŃi. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). fixarea intensă a sursei de lumină etc. 7. rictus de îngustare a privirii. Totuşi.tactile. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. gust. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. căpătând forŃă şi putere.

sau chiar deloc. dar cu o minte „sărmană”. formarea deprinderilor de orientare. dezvoltarea percepŃiei. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. dar nu furnizează un mediu stimulativ. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. rezolvarea problemelor. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. Toate eforturile pe care le depun copiii. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. încercările de comunicare. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. trebuie să fie încununate cu succes. învăŃarea comunicării. sau chiar decât cel orb. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. În plus. surd. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. dezvoltarea cognitivă. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. mobilităŃii sale şi comunicării. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. de doar 2 ani. profesori.modalităŃi eficiente de comunicare. aşadar. reacŃional. 276 . personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. dezvoltarea deprinderilor motorii.

în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. • copilul va imita. după ce a primit în prealabil explicaŃii. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. în co-acŃiune cu intervenientul.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. acŃiunea intervenientului. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. În orice moment al fiecărei activităŃi. la cerere. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. 277 . cu obiective clar definite. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. • copilul va tolera interacŃiunea. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. Când este vorba de un astfel de copil. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. ca reacŃie la mediu. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere.

plină de căldură şi îngăduitoare. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. sau în mod direct. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. prin încercări şi greşeli. ca în cazul multor contexte instituŃionale. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. Când copilul începe să se maturizeze. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. neputând să vadă sau să audă. nu realizează motivul pentru care este ignorat. într-un cadru reacŃional. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. nivel şi durată. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. de roluri sociale şi de atitudini sociale. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. problemele sale de percepŃie fac 278 . prin imitaŃie. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. Trebuie să fie clar că acest copil. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. prin încercări şi greşeli. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. În etapele timpurii de dezvoltare socială. prin urmarea unui model. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei.

Indiferent de formă. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. vorbire. semne. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. dactileme. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. pe care o va comunica involuntar copilului. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. ar putea fi abordat la acest nivel. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. Braille-Tiprit. indicaŃii specifice. Deseori. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. a plânsului. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. gesturi.

alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. în acelaşi timp sau după gesturi. în funcŃie de fiecare copil. Limbajul prin semne. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. mama poate folosi un prosop mare. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. va înŃelege că urmează să facă baie. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. pentru a indica momentul îmbăierii.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. aspru. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. 280 . De exemplu. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. Când copilul va simŃi prosopul.

Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. cât şi mediul care îl înconjoară. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. vederea reziduală disponibilă. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. fără o activitate motorie adecvată. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. Cu alte cuvinte. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. să renunŃe la semne.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. nivelul senzorial general al copilului). Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. În plus. cu excepŃia situaŃiilor de stres. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . care au o anumită vedere reziduală. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. socială şi intelectuală. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă.

În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. după câteva încercări. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. I se dau copilului indicaŃiile 282 . înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. „łară.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. va fi şi el în stare să repete mişcarea. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. precum cele enumerate în continuare. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. Ńară.

Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. Tipul. De asemenea. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. ca vederea sau auzul. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. Timpul. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. dar nu totdeauna. 283 .specifice corespunzătoare şi este încurajat. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. pipăitul (atingerea). Acest simŃ este deseori. într-o măsură hotărâtoare. SimŃurile de apropiere. gustul şi pipăitul. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. Deseori. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial.

Copilul care este 284 . Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. Cu timpul. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens.

de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive.). PărinŃii unui copil retardat. gen bretele (dacă sunt necesare). surd sau orb. va beneficia de puŃine ocazii. mobilitatea include nu numai mersul. să se îmbrace. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . un scaun mare lângă fereastră etc. târârea. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. Deseori. din motive de economisire a timpului. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. În primele etape. „făcuŃi cu”. sau chiar deloc. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. Pentru un copil cu surdocecitate. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. De asemenea. să se spele. căŃărarea. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. mersul în patru labe.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. dar şi rostogolirea. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare.

Pentru un copil cu surdocecitate. de regulă. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. Autismul („autos” → gr. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. însuşirilor şi funcŃiilor psihice.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. aşadar. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. priorităŃile. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). consecutive una celeilalte. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). stilul de viaŃă. cele două deficienŃe fiind. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană.

precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece.mijloc de comunicare socială. etiologia polihandicapului.). cu origine în masajul 287 . tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. auditivă. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. a „masajului sugarului”. vizuală). mediul. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. Teoriile psihogene (B. Tustin etc. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). Teoriile comportamentale (Fester. kinestezică. L. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Teoriile organogenetice (A. Bettlheim. M. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. J. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. Rimland etc. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. La autist. imaturitate afectivă). Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Mahler. Van Krevelen. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. prognosticul. dar nu poate să numere până la 10). Bender. Potrivit acestor abordări. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri.K. Wing etc. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. vârsta copilului.

dezvoltarea motricităŃii lui. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. există şi alte strategii de tratament.). deprinderi de viaŃă elementare etc. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. 288 . este însă o deficienŃă multisenzorială. comportamentele de tip autostimulare etc. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. accese de furie. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. dezvoltarea limbajului etc. Aşadar. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. angoase. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. metoda comportamentală. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu.indian). Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. polihandicap ca şi autismul. de nutriŃie. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. auzul şi canalul verbal. deschis la nevoile copilului. căpătarea autonomiei personale. comportamente distructive etc. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. modalităŃi eficiente de comunicare. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. Surdocecitatea. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă.

Denumit iniŃial. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. • Autism = termen derivat din gr.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. auditiv. autismul infantil rămâne încă o enigmă. „în ecou”. sindromul postencefalic şi sindromul Down.). dependenŃa de uniformitate. cu o intensificare a vieŃii imaginative. corporal) cu altă persoană. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. silabe sau cuvinte. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . pentru sine. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). alături de paralizia cerebrală. însă nu imediat ce au fost auzite. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. Anxietatea. Bleuler. • Automutilare = vătămarea propriului corp. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. realizată în mod conştient de către o persoană. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. săptămâni etc. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. o desprindere de realitate.

EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. 2. 3. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. salt. 290 . ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. El poate răspunde. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. fie moduri bizare de alimentare – ex. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. armonios structurat. plin de înŃelegere şi căldură. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. tolerant. gesturi de răsucire. mâncat din farfuria câinelui). ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. coordonate şi totuşi bizare. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. degete şi picioare – ex.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). rostogoliri ivite din senin). interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. spre deosebire de aceştia. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. executate de mâini. neobişnuite. Cu cât acest mediu este pozitiv.

. 4. DicŃionar de psihologie. 1944. Bucureşti. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. TREFFERY J. 1998. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. GORGOS C. Să-i ajutăm. Bucureşti. iubindu-i... LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Albatros. Univers Enciclopedic. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1978. Ed. Bucureşti.A. 1988.. Ed... SILLAMY N. 5. 3. Geneva IniŃiative Publishers. MAYOU R.M. 6. 1992. 2. a II-a. Humanitas. Ed.BIBLIOGRAFIE 1. Ed. 291 . 1996. Tipografia Semne ’94.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Mcinnes J. GARH D. 7. Ed. WEIHS Th.. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. Ed. POPESCU – NEVEANU P. Medicală. ed.. Univers Enciclopedic. GELDER M. Bucureşti.

292 .

Facla.. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . 7. 4.. Scrierea cursivă modernă. Ed. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 11. Didactică şi Pedagogică. 13. Didactică şi Pedagogică. FOZZA C. DRĂGUłOIU I. Polirom. 1992. 1983. 1983. Ed. 1973.. BOŞCAIU E. 1980. ALBU C. 3. Ed. Bucureşti. ed. 14... DAMASCHIN D. A. CALMY S. ALBU A.. ENĂCHESCU C. Teoria şi practica compensaŃiei. FundaŃiei România de Mâine.. Ed. Didactică şi Pedagogică. GATH D. AJURIAGUERRA de J. 1979.. şi colab. ARCAN P. Bucureşti. 5. ambliopi. 15. Ed. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Ed. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. BOŞCAIU E. Sibiu. 2. Defectologia. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. 1973.. Universitatea Babeş-Bolyai.a II-a. Tratat de psihiatrie – Oxford. Timişoara. 1965. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. Ed. 1994.. Ed. MAYOU R.. Bucureşti. 9. 6. Bucureşti. 1977. Ed. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Metodologia procesului demutizării. 293 .. Copilul deficient mintal. Bucureşti. Ed. orbi-surdomuŃi. Bucureşti. Bucureşti. 2000. 1980. 1967. Bucureşti. Ed. BOŞCAIU E. Medicală. 12. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Geneva Initiative Publishers. Limbajul mimico-gestual. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. GELDER M... 10.. 2002. ProHumanitate. Cum să facem exerciŃii grafice. CARAMAN ... Ed. Ed. MĂESCU L. 1983.BIBLIOGRAFIE 1. Nevăzători. DAMASCHIN D.. Bucureşti. Scrisul copilului. CASTEILLA A. ClujNapoca.. 8. Analele UniversităŃii Bucureşti. CIUMĂGEANU D.

Univers Enciclopedic. 1966. Didactică şi Pedagogică. 1985... ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Bucureşti. Ed. 1973.. Ed. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Academiei. 33. 1978. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Ed. PĂUNESCU C. LAROUSSE. DicŃionar de psihologie. Bucureşti. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 1977... Bucureşti. MC. 27. 1997. Didactică şi Pedagogică.. în Cercetări asupra comunicării. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Bucureşti. 26. 32. Bucureşti. 34. 25. 1994.P. PĂUNESCU C. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. PĂUNESCU C. 1983. Bucureşti.. 1962.. Tipografia Semne’94. 31. GORGOS C.. Didactică şi Pedagogică. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. M. 24.. Ed.. 1992. PĂUNESCU C. Medicală. Cunoaşterea şi educarea lui. Bucureşti. Bucureşti. Sibiu. Didactică şi Pedagogică.. KULCSAR T.. 1. Bucureşti. Copilul deficient. PĂUNESCU C. Agresivitatea şi condiŃia umană. Bucureşti. 1976. Ed. Bucureşti. PĂUNESCU C. MUŞU I. Medicală. A. Didactică şi Pedagogică. 1967.. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. 1998. 1988. 35. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. Tulburările de vorbire la copii. Ed. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Ed.. Albatros. 1976. şi alŃii. Psilhologie clinică.16. Bucureşti. 1973. ProHumanitate. Ed. Bucureşti. 19. 29. TREFFRY J. Bucureşti. 30. Ed. 23. şi alŃii. PĂUNESCU C. Tulburările limbajului scris.D. Ed. 28.. 17.. Bucureşti. E. LUNGU NICOLAE S. Intoducere în logopedie.INNES J. 18. 1994. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1978. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. IONESCU G. Ed. Nervozitatea copilului. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. 21.S. 20. 1977. Terapie educaŃională integrată. Limbaj şi intelect. vol. LUNGU NICOLAE S. 22. 294 .. NEVEANU-POPESCU P... Bucureşti. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. TAFLAN A. Ed. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Tehnică.

1994. Ed. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 47. ProHumanitate. 1982. 2000. Didactică şi Pedagogică. Ed. vol. Psihopedagogie specială. 54. I. 1998. 38.. Bucureşti.. Ed. 1976. PUFAN C. 53... Bucureşti. 1982. Educarea copiilor cu vedere slabă. 1994. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. 49.. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 1997. Bucureşti. PĂUNESCU C. ROŞCA M. 51. SIMA I.. Ed. Bucureşti. Bucureşti. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. I.. Bucureşti. Bucureşti. Ed. Ed.. Bucureşti.. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. Labiolectura. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. 46. Didactică şi Pedagogică. ŞTEFAN M. Bucureşti. POPA. 56... 52. Ed. ŞCHIOPU U. Didactică şi Pedagogică. Ce este logopedia?. ProHumanitate. Ed. VRĂŞMAŞ E. Medicală. I. MUŞU I. Bucureşti.. Medicală. Didactică şi Pedagogică. 1976. Trinitas. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. Sibiu. vol. Didactică şi Pedagogică. 1989. BENESCU C.. vol... Babel. Ed. PĂUNESCU C. vol. Bucureşti. 1998. STĂNICĂ C. Psihiatrie. 43. ProHumanitate. STRĂCHINARU I.. Medicală. Didactică şi Pedagogică. STĂNICĂ C. Ed. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică.. PREDA V. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Psihologia comportamentului deviant. STĂNICĂ I.. 1994. 37. Readaptarea copilului handicapat fizic. Ambliopi. 1997. Ed. VERZA E. E. 44. STĂNICĂ I. 1988. Ed.. 40. Bucureşti.36. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. 1973. Probleme de surdopsihologie. DicŃionar de psihologie. 42. STOICIU M. 41. 50. Ed. RĂŞCANU R. 1965.. 55. RADU GHE. UNGAR E. 1990. ROBĂNESCU N. 48. PREDESCU V.. Didactică şi Pedagogică. 45. Didactică şi Pedagogică. I şi II. 295 . Ed. 1983.. ROZOREA A. MUŞU I. Handicap de intelect. Psihologia deficienŃilor mintal. Ed.. RADU GHE.. 1994. 39.. Terapia tulburărilor de limbaj.. Ed. 1967. STĂNICĂ I. Bucureşti.. Iaşi. 1972. Ed. 1981..

VERZA E.. 65. 1979. Didactică şi Pedagogică. VERZA E. Meridiane.. 66. Didactică şi Pedagogică. Ed. 296 . Ed.8. iubindu-i. 67. UniversităŃii Bucureşti. Probleme de defectologie. Ed. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. 1992. 61.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. 1999. Didactică şi Pedagogică. 58.57. Dislalia şi terapia ei. 1977.. VERZA E. Să-i ajutăm. 63. 1990. VERZA E.. (coord. 59. EducaŃia copilului preşcolar. Ed. 1998. Bucureşti. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti.. Ed. VRĂŞMAŞ E. ZAZZO R. 1988. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 1987. Conduita verbală a şcolarilor mici. Didactică şi Pedagogică. 64. UniversităŃii Bucureşti. 60.). MUŞU I. Disgrafia şi terapia ei. DebilităŃile mintale. Didactică şi Pedagogică. 1973. Ed. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. şcoli normale. VRĂŞMAŞ T.. Bucureşti. WEIHS TH. Bucureşti. VERZA E. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei... Ed. 1996... Humanitas. DAUNT P. Bucureşti. Bucureşti. vol. Psihopedagogie specială. 62. Bucureşti. Ed. Ed. Ed. VERZA E. VERZA E. ProHumanitate. 1983.