MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

DEFICIENłELE DE LIMBAJ ……………………………….1. 6.2. Etiologia tulburărilor de comportament …………………. 5. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT …………………. Corectarea deficienŃelor de limbaj ………………………. Definirea tulburărilor de comportament ………………….5. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ……………………………………….. 6.. 6. 5.5..3. Terapia tulburărilor de comportament …………………. Surdocecitatea ………………………………………………. 6.. 7. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 ... 5. 5.1.. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj …………………………. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5. Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………. 6.4... Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………..…… 5.2.2.1.. Autismul ………………………………………………….5. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. 7.. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) ……. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6..4. 7.3..

psihice. unii normali. din păcate. Aceştia din urmă sunt de multe ori. el neputând fi recuperat în totalitate. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. sau pentru a îngloba. ci doar într-un anumit grad. consideraŃi irecuperabili. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. într-un termen mai general. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. Ei sunt printre noi. inutili pentru societate. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). Intre ei însă există diferenŃe. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. R. inadaptat. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. confuză. Realitatea este însă alta. şi mai rău. prin compensare sau ameliorare. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. fie ele înnăscute. deficient. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). ignoraŃi sau. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. fie dobândite. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. incapacitate.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. existând diferite criterii de clasificare. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). Clasificarea handicapurilor este polimorfă. handicap. Astfel. ambiguă. 7 .

• handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie.). fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). discriminare rasială etc. de prezenŃa. 8 . De ce ? Pentru că. Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. • handicap extrinsec (cauzat de mediu. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. care nu pot fi înlăturate). Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). toŃi am avut. comportamentală etc. într-un sens mai larg.). senzorială. privare afectivă. care îi aparŃine lui A. • handicap sever – grav (când nu există autonomie. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. Agerholm. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată).

Roşca). forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. retard mintal (A. Handicapul mental. organizare. imbecilitate. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. oligofrenie (E. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. Busemann. – handicap mental de funcŃionalitate. M. dezvoltare intelectuală. Kraepelin). psihomotrică. comportamental-adaptativă. E. insuficienŃă mintală (OMS). în literatura de specialitate. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. R. R. Bleurer. ca reflecŃie a acesteia. AAMD). afectivă. subnormalitate gravă (OMS – 1958). deficienŃă intelectuală (A. Luria. Roşca. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. Referindu-ne la handicapul mental. Perron). când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. idioŃie. Seguin). înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. 9 . – tulburări instrumentale.1. Al.

la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . stagnează. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. deficientul mintal stagnează. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. mai devreme sau mai târziu. 1. rigiditate a conduitei.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. L. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. heterogenitate. adesea rămânând neterminat. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. Dacă la normal. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că.1. heterocronie. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. Păunescu. introducând termenul de vâscozitate genetică. rigiditate psihică. heterodezvoltare intelectuală. B. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. Inhelder. procesul de invarianŃă a noŃiunilor.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. dar în ritmuri diferite. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. introdusă la noi de C. deficienŃe de comunicare. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.

Deficientul mintal nu se 11 . Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. între somatic şi cerebral. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. R. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale.S. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal.S. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. L. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. R. OperaŃiile logice. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. făcând posibilă disimularea acesteia). Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. Ca atare. din cauza rigidităŃii lor. J.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. schimb corespunzător vârstei cronologice. cu noŃiuni abstracte. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. fiind la un nivel scăzut.

Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. într-un fel sau altul. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere.poate exprima logico-gramatical. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale.). percepŃia devenind consistentă. tactil-kinestezice). Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. culoare. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. analiza este mult uşurată. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. 1. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. poziŃie avantajoasă – centrală etc. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). 12 . auditive. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. de existenŃa handicapului mintal. Astfel.2. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări.

fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). a limbajului interior. În ceea ce priveşte planul reprezentării. succesiuni.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. fiind o percepŃie nediferenŃiată. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. În cazul idiotului. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. lacunară şi cu frecvente tulburări. În plus. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. bazată pe clişee verbale. neclară. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. opoziŃii. incluziuni. situativă. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. – dezordini intelectuale. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. 13 . percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. aproape totală. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. similitudini. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. – incapacitate de sinteză.

capacitatea de reŃinere este relativ mare. se poate afirma că. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. de a se ridica la noŃiunea generală. care pleacă de la date parŃiale. labilă. acesta nu este modificat în mod evident. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie.– raŃionamente incomplete. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. fiind incapabili de a vedea ansamblul. 14 . se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. însă au o gândire fragmentară. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. fără semnificaŃie. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. neproductivă. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. care. sub forma ei patologică (mitomanie). suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. se hazardează în afirmaŃii puerile. mergând până la absenŃa ei. malignă şi perversă. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. deşi este incapabil să le verbalizeze. Minciuna. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). grave). Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. subiective. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. La deficientul mintal.

fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă.). forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. cât prin modalitatea organizării. C. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. mai infidelă. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. introducerea de elemente străine. lipsită de tenacitate. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. care la idiot se transformă în aprosexie. MLD). 15 . deci. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. Această stare îi conduce la izolare. omiterea de detalii etc. de scurtă durată. memoria este aproape inexistentă. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. memoria este dominant mecanică. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. La idioŃi.La debilii mintal. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. inerŃie. MSD. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. Totuşi. de indiferenŃă sau falsă uitare. sau „hipermnezie de dicŃionar”. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. „cărŃi de telefon”.

se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că.). în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. consecutivă unei modificări neurofiziologice. 16 . − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). audimutitatea etc. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. disgrafiei şi dislexiei. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. semantic. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). între 5 – 7 ani. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. Dislalia deficientului mintal. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. După Weber. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. în formele foarte severe (idioŃie). respectiv 89 luni. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. − disfonia. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. lexical.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

c) factori psihosociali. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Păunescu şi I. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. imposibil de individualizat clinic sau genetic. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. psihologică. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. b) factori ecologici. aptă. Luând în considerare criteriile de natură medicală. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. Păunescu şi I. Aceştia din urmă. oferit de specialişti (medici. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. în viitor. genetici). C. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării.: J.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. agentul patogen fiind un mozaic de factori. 22 . epidemiologică. Muşu (1997). prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). devine posibil sfatul genetic. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. De exemplu. Însă mulŃi autori (ex. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii.

• factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei.). − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. sindromul Apertt). Down etc. toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. Klinefelter.). malnutriŃii etc. hipotiroidismul etc. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. însă rare. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. fiind la rândul lor de trei feluri. • icterul nuclear. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. gripe repetate).). − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. cu alcool. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. intoxicaŃii alimentare. utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). sifilis. • iradierea fătului. sindromului Hunter etc. cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului).). 23 . provocând carenŃe alimentare.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice.). • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic.

). ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. • hemoragiile puternice. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. ca factor al dezvoltării umane. Mediul. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). alcool). ● infecŃiile nutritive ale copilului. căderi).• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină).5 kilograme). Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. • hipoglicemiile. agresive – forceps). când se produce fenomenul de hipoxie. ● intoxicaŃiile (cu plumb. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). rubeola etc. • condiŃiile socio-economice defavorabile. direct sau 24 . agresiv sau indiferent-pasiv). CO. • tentativele de avort. ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil.

.. O asemenea situaŃie. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. insecurizant sau alienant). copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. prin tonalitatea caldă a vocii. prin povestirea unor istorioare accesibile. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. pentru a fi eficient. iar. catalizator. pe parcursul dezvoltării sale. acŃiunea mediului. prin conversaŃie concretă. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. prin învăŃarea unor poezioare simple. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. frecvent. în primul rând ale mediului sociofamilial. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. contact care. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil.indirect. pe ansamblu aleatoare. ea fiind. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. mai târziu. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. Şi chiar dacă. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. În astfel de situaŃii. al mediului familial. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. o întâlnim. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. ca factor central. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. 25 . prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. în acest proces. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. prin hrănirea la sân. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. ostil. de regulă. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe.

surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. la şcoală etc. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. ea conducându-l la grădiniŃă sau. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. educaŃia precară. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. fraŃii şi surorile. casa părintească. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. camera sa. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. indiferenŃa mamei. un echilibru afectiv. care dinamizează. când. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. mai ales tatăl. nu numai prin sine. Aceasta mai ales atunci. mama revine. adesea. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). în primele zile. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. la un moment dat. bunicii. despărŃire forŃată. fie din motive subiective – abandon. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. Cu alte cuvinte. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. ea reprezentând elementul activ. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. inevitabil. 26 . O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. Practic. Prin prezenŃa sa directă. În mod obişnuit. fie din motive obiective – deces. Patul în care doarme copilul. împrejurimile acesteia. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. ea îngrijindu-l când este bolnav.

Putem conchide (C. perfectibili. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă.4. cu un IQ între 20 – 50. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. recuperabili pe plan şcolar. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. E. debilitate mintală. a. cu un IQ între 50 – 70/80. 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. social. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). Debilitatea mintală este definită diferit. după E. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. educabili. profesional. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. adaptabili pe planul instrucŃiei. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). Muşu. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). Păunescu. imbecilitate. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările.). de gradul I. Dupré.1. Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. I. cu un IQ sub 20. Astfel. 27 . DSM IV). În Germania. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. sau imbecilitatea ). educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii.

pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. fiind şterşi în comportament. de 28 .. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). fără însă să atingă nivelul gândirii formale. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. noi). Totuşi. pe ansamblu. întrucât pot avea un comportament docil. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. profesională şi socială diferite. capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). dar. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. naivitatea. Se poate întâmpla. de asemenea. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. Debilii mintal sunt greu de depistat. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. de operare elementară în plan mintal. de calcul aritmetic. sau pot trece neobservaŃi. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. o fluenŃă verbală bună. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. timizi.

după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. mijlocie. Werner). Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. cu caracter accentuat repetitiv. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. de atitudinea familiei. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. Astfel. (A. 29 . de eşecurile din primii ani din viaŃă. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale).tratamentul administrat. A. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. Strauss şi N. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. severă. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. a şcolii. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani.

adaptabilităŃii. conceptual şi comportamental. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. de exemplu. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. incoerenŃă. fiind posibilă educarea.. prostul. la care E. emotiv şi hipermotor. G. randament şcolar mediocru. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. fiecare formă având anumite trăsături specifice. Astfel. lateralitate de ritm. o aparentă uşurinŃă verbală. pasivităŃii. labilitate. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. Debilul armonic (Th. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. sugestibilitate.înnăscute. debilul epileptoid. Astfel. instabilitate a dispoziŃiei. Vermeylen. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. docilităŃii. în timp ce leneşul 30 . Simon. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. dar un nivel intelectual superior primilor. A. deficit vizual. pervertit sau pervers. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. inconştienŃă etc. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. Alături de aceste forme de debilitate mintală. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. manierism. de auz. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. agresivitate.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. excitat. Există. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. agitaŃie. apaticul. după Simon şi G. anxietate. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică.

Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. acesta va fi instituŃionalizat. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. Imbecilitatea. stare mintală deficitară ireversibilă. este instruibil până la un punct. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. Imbecilul. 31 . lipsă de dinamism. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. rutiniere. De asemenea. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. auditive. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. în mare măsură. el este în stare de unele calcule elementare. sau motrice etc. b. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. foc. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. dificultăŃi stradale). Din punctul de vedere al capacităŃii. de fapt. de idiot.

mijlociu şi superior. În funcŃie de afectivitate. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. incapabil de a sta locului. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. inofensiv. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. inhibaŃilor. educabili şi perfectibili. E. iar E.A. apaticilor. indiferenŃilor şi a doua. După comportament. neliniştiŃi. recuperabili din punct de vedere profesional şi social.F. Contemporan. previzibilă din copilărie. A. fără agresivitate manifestată. excitabili. agitat. cu un anumit grad de relativitate însă. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). educaŃie. clasificate în funcŃie de diferite criterii. vorbind fără întrerupere. S. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. agresivi. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. somnolenŃilor. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. formată din cei dezinhibaŃi. 32 . capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). c.M. senzorio-motrice şi instinctive. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. După gradul de deficit. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative.Sintetic. adaptabili la procesul de instrucŃie. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. mai dramatică de deficienŃă mintală.

ViaŃa sa este pur „vegetativă”. fără posibilităŃi de comunicare. idioŃia cu hidrocefalie. cu tulburări neurologice serioase. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . urechi malformate. al activităŃii rudimentare. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. în funcŃie de variate criterii de clasificare. În general. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. J. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. idioŃia mixodermatoasă. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. idiotul la care limbajul lipseşte total. bulimie. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. un „facies” aparte – frunte îngustă. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. acŃiunile sale sunt instinctive. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. Kohler. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. impulsive. reflexe. al comportamentelor instinctive. După criteriul limbajului (E. frecvente anomalii dentare. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. fiind fixată la nivelul automatismelor. Cl. După criteriul gradului de gravitate (F. Voisin. masturbaŃie). IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. pe fondul unui IQ situat sub 20. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. fie de natură sexuală – ex. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. ci idioŃi. ale limbii sau ale craniului.

sugere de degete etc. mâncând orice îi apare în cale. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. În general. cu tendinŃe distructive de autorănire. anchilozări etc. 2 ani şi jumătate la 10 ani. placid. stereotipe. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. echivalentă cu idioŃia incompletă. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. ritmice. cu sau fără perturbarea gustului. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . Spre deosebire de idiotul complet. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. indiferent. După posibilităŃile de dezvoltare. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. imbecilitate şi idioŃie). cu tremurături. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. În plus. balansări ale trunchiului sau ale capului. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă.limitate la o lăcomie evidentă. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. foarte rar agitat sau turbulent. d. acest idiot este inert. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. automutilare. relativ maniabil şi idiotul excitabil. De asemenea. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete.

Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. Din punct de vedere psihopatologic. având frecvent semne de rahitism şi anemie. când incorecte). dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. Din punct de vedere somatic. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. în special a funcŃiilor cognitive. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. Labili emoŃional. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări).la 15 ani. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. 35 . 1. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. fenomene hipoacuzice etc. cu o teamă de eşec constantă.5. cât şi statural. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. tulburări de echilibru. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. Diagnosticarea deficienŃei mintale.

apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale.). dar adaptarea socială este deficitară.. medie. în funcŃie de gravitate: lejeră. psihopatologic. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. aidoma deficientului mintal). diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. ritmul de dezvoltare etc. Gorgos (1991). profundă. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). astfel. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. mediu social deficitar. în funcŃie de natura etiologică. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. După C. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. cauzată de carenŃe afective. carenŃe educative etc. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. – alte stări deteriorate. de gravitatea deficienŃei. traumatice etc. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. de modul de organizare a personalităŃii. Din acest punct de vedere. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. trei forme de deficienŃă mintală. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). neurologic. dar neinstruite (care supuse instruirii. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. 36 . Se disting. chiar tardive.

o semnificaŃie echivalentă. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. duc la întârziere mintală uşoară. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane.– deficite senzoriale primare care. epilepsia. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. sexul său etc. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. NoŃiunea pare. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). 1. Scopul recuperării constă. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. pedagogică sau medicală. aşadar. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare.6. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. tulburări de comportament. are în esenŃă. temporar sau definitiv. De asemenea. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. Recuperarea se referă la restabilirea. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. specific României. secundară. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. reducând posibilităŃile de comunicare. Ńinând cont de 37 . în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. astfel. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. evoluŃie. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme.

forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie.). sancŃionarea verbală etc. laudă etc. activând motivaŃia. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. Dintre formele psihoterapiei. În acest tip de învăŃare. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. devenind un energizator pentru subiect. ea o depăşeşte pe aceasta. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. 38 . stările conflictuale.). psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. însuşirea unui aparat conceptual. În acest context.specificul handicapului. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. a operării instrumentale. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Utilă este folosirea de întăritori. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. negativismul. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. metodele verbale sunt esenŃiale. înlăturând anxietatea. cât şi negativi (admonestarea. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale.

39 . nealterate. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. pictură. dans. dacă poate comunica oral şi în scris. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. foarte eficientă este ergoterapia. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. practice sau a deprinderilor profesionale. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. fiind capabilă să exercite o profesie. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). joc. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. confecŃionare de obiecte etc. arterapia. ergoterapia. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. câştigarea unei autonomii personale. La copiii mai mari. dacă are format simŃul autocontrolului etc. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. dansterapia. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie.. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social.

Astfel. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. heterogenitate. situativă. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. rigiditate psihică. într-un fel sau altul. bazată pe clişee verbale. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. în planul senzorial-perceptiv. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. rigiditate a conduitei.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. a limbajului interior. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . heterodezvoltare intelectuală. disgrafiei şi dislexiei. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. dezordini intelectuale etc. acesta nu este modificat în mod evident. neproductivă. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. cât prin modalitatea organizării. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. de existenŃa handicapului mintal. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. se remarcă dificultăŃi de analiză. deficienŃe de comunicare. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. mergând până la absenŃa ei. aproape totală. heterocronie. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. Din punctul de vedere al afectivităŃii. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. În ceea ce priveşte planul reprezentării. grave).

handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. factori ecologici. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. I. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. sau motrice etc. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. profesional. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. trebuinŃele momentane. În ce priveşte tipologia handicapului mintal. Muşu (1997). stare mintală deficitară ireversibilă. 1997). Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. controlul limitat al acestora. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. imprecizia lor dublată de sincinezii. Muşu. Păunescu şi I. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Putem spune.).) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. perfectibili. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). genetici). Imbecilitatea. de puerilism şi infantilism afectiv. imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. de gradul I. social. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. educabili. recuperabili pe plan şcolar. Coeficientul 41 . caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. aşadar. adaptabili pe planul instrucŃiei. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). auditive. Păunescu. factori psihosociali. viteza diminuată a mişcărilor. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80.crescută. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă).

Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. senzorio-motrice şi instinctive. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. 2 ani şi jumătate la 10 ani. de gravitatea deficienŃei.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. de modul de organizare a personalităŃii). când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. în funcŃie de natura etiologică. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. Se urmăreşte. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. pedagogică sau medicală. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. în special a funcŃiilor cognitive. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. pe fondul unui IQ situat sub 20. astfel. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a).

stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. m.). fiind capabilă să exercite o profesie. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex.Q. nealterate. . influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal.) = raportul dintre vârsta mintală (v. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. câştigarea unei autonomii personale. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. c. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). adesea inconştient. X 100. arterapia. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. tact). cronologică (v. m / v. Dintre formele psihoterapiei. Conceptul îi aparŃine lui W. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. Este un proces psihologic. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. 43 . Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. văz. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. dacă are format simŃul autocontrolului etc. dacă poate comunica oral şi în scris. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). sub diferite forme: ludoterapia. dansterapia. ergoterapia.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială.engl. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. c. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar.sunt realizate prin: învăŃare.

faze pre şi post-critice epileptice. social. lentoare patologică în gândire etc. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. 2 ani şi jumătate la 10 ani. afective. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. aşadar. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. adaptabili pe planul instrucŃiei. profesional. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. pe fondul unui IQ situat sub 20. Scopul recuperării constă. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. sau motrice etc. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. perfectibili. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. senzorio-motrice şi instinctive. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. auditive. 44 .) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. instabilitate psihomotorie. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. educabili.

abdomen proeminent. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor . . cu degetul mic curbat. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund. EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.ochi oblici. CaracterizaŃi limbajul imbecilului. 4.malformaŃii cardiace. Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. . TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. 3. EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. .cap cu occiput plat.gură şi dinŃi mici.lipsa pigmentului (păr extrem de blond.trăsături groteşti. . 2. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . . .ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.mâini scurte.

Anomalii de dezvoltare ereditare.Iradiere în timpul sarcinii. 9. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. Ed. Ed. GATH D. 10. Ed. . 46 1. NEVEANU POPESCU P. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.. MAYOU R. Facla. Medicală.. GELDER M. 1994. Bucureşti.Medicală. Bucureşti. Geneva Initiative Publishers. a II-a. 1997.piele buhăită. Ed. ... Bucureşti. Timişoara. ProHumanitate. . 4. Sibiu. 1978. CIUMĂGEANU D.apatie.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . ed. LUNGU NICOLAE S.creştere deficitară. Albatros.Univers Enciclopedic. 7. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ed. 1992. Terapie educaŃională integrată.. 8. MUŞU I. . DicŃionar de psihologie. Ed. Agresivitatea şi condiŃia umană. Ed. 2. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. 1994. 1998. 1988.. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal.. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. PĂUNESCU C.. CARACTERISTICI . TAFLAN A.. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. LAROUSSE. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. 5. Tehnică.. GORGOS C. . Bucureşti.Meningită . 1994. 1980. .. 6..creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. 3. 1979..InfecŃii ale mamei. Copilul deficient mintal. ENĂCHESCU C. LUNGU NICOLAE S. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed.

28. Didactică şi Pedagogică.11. ProHumanitate.. Psihopedagogie specială. STRĂCHINARU I.. 29. VERZA E. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. ZAZZO R. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed. I. Didactică şi Pedagogică. 1977. şcoli normale. 1979.. VRĂŞMAŞ T. Ed. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal..). 1976. 16. vol. Ed. Ed. DebilităŃile mintale. Medicală. 1987. STOICIU M.. 26. Psihologia deficienŃilor mintal. Babel... UniversităŃii Bucureşti.... 12. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Ed. Sibiu. WEIHS TH. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. Copilul deficient. Trinitas. 15.. 2000. vol. Bucureşti. Bucureşti.. 25. DAUNT P. vol.. 1992. I. 1997. 1967. E. Bucureşti. ŞCHIOPU U. MUŞU I. Ed.8 . VERZA E. Limbaj şi intelect.. 1990. 1998. VERZA E. Să-i ajutăm. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. 1996. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 21. RADU GHE.. UniversităŃii Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. 22.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. PĂUNESCU C.. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. PĂUNESCU C. Ed. SIMA I. Didactică şi Pedagogică. (coord.. MUŞU I. 1988.. PĂUNESCU C.. Cunoaşterea şi educarea lui. Ed. Bucureşti.. Psihopedagogie specială. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Sibiu. iubindu-i. PĂUNESCU C. 23. Ed. 17. Bucureşti. Ed. Probleme de defectologie.. ProHumanitate. Handicap de intelect. 20. 1983. Iaşi. 24. 1998. Meridiane. Bucureşti. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. DicŃionar de psihologie. VERZA E.. Didactică şi Pedagogică. 13. 14. Bucureşti. Ed. Ed. 27. 19. Humanitas. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 47 . Ed. Didactică şi Pedagogică. ROŞCA M. 1976. 1990. Bucureşti. manual pentru clasa a XIII-a. PĂUNESCU C. MUŞU I. 18. RADU GHE. 1997. Ed. 1994. Ed. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1973. PĂUNESCU C.

cifre. aşadar. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. 1. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. în primul rând. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. la care numărătorul (d) este egal cu 48 . care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Handicapul vizual apare. Handicap vizual înseamnă.1. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. separat pentru fiecare ochi. mai precis. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. semne sau imagini de mărime descrescândă. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice).2. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. aşadar. verificate statistic.

deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 . Cecitatea (orbirea) reprezintă. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta.distanŃa examinării (5 m.02-0.05-0. se consideră echivalenta cecităŃii. un handicap major sau total de vedere. presupunând lipsa completă a văzului. Astfel.). pe de o parte.02 0. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă.005 0.2 0-0. DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi.005-0. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv.5 0. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. pe de altă parte.05 0. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. aşadar. De asemenea.

eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. 2. şcolară) şi defecte tardive. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. care diminuează capacitatea vizuală. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. defecte survenite (în copilăria timpurie. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. la vârsta anteşcolară. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. care este educabilă şi perfecŃionabilă. care poate fi determinată cantitativ. remarcând importanŃa 50 . iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. De fapt. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. strabismul. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. eficienŃa vizuală. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. deosebim defecte congenitale.binocular la mai puŃin de 20°. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. atât studiile mai vechi. preşcolară. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. nistagmusul etc. cât şi cele mai recente. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. ca de exemplu.

precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. de asemenea. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. mai mult sau mai puŃin concordante. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. Astfel. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. regresivă). ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. Heller deosebeşte. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. 51 . care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. Astfel. T. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. la vizualizare. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. progresivă. reprezentările vizuale se sting treptat. P. Henri. h) orbi totali.

Kovalenco şi N. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). în următoarele categorii: orbii congenitali. Steiberg. în copilăria mică (3-6 ani). o categorie de ambliopi gravi. care citesc însă pur tactil. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. B. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. H. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. Astfel. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. fără să recurgă la funcŃia optică. 3-5 ani. După cum s-a arătat. Kovalenco. A. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. deseori empiric. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). 52 . H. în funcŃie de momentul instalării defectului. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). 5-7 ani şi peste 7 ani. I. o a doua categorie de orbi tardivi. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. ci deductiv. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. Janda grupează copiii.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă.

de transmisie. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. cu alte defecte extraoculare (de auz. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi.În cazul cecităŃii isterice. progresiv sau eventual regresiv. 4. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. fără a o putea salva). În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. precum şi viteza evoluŃiei lui. Astfel. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. dacă este singular sau se combină. 3. reversibil). analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . motrice. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. însă subiectul vrea /crede că vede. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. ale limbajului). în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. aşa cum se întâmplă frecvent. mintale. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia.

2. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. tardiv sau numai la bătrâneŃe).selecŃie. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. sau în şcoli deosebite. 5. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. de la o regiune geografică a lumii la alta. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. În fiecare caz dat. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. 2. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. Se ştie. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. al deprinderilor elementare etc. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. şi oferă tabloul imbecilităŃii. în clase speciale. al motricităŃii. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Astfel. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. de exemplu.

Într-o viziune structural-funcŃională. eradicate în unele zone ale lumii.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. trahomul şi alte boli de ochi. gliomul retinian). adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual.1. bolile infecŃioase. După cum s-a arătat. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate. 2. 55 . glaucomul). În acelaşi timp. Asia). Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. cristalin şi corpul vitros. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. 2. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. umoare apoasă. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur.1.1. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă.2. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. retinei etc). Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri.2. cristalinului.

drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. ci înaintea lui. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. 56 . ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. numite în general ametropii. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). obiectele apropiate sunt corect percepute. aşadar. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. În schimb. cu atât imaginea este mai difuză. fiind neclară.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. Subiectul. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi.

stări patologice generale. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. 57 . Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. modificări de formă ale corneei. vascularizaŃie. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. subnutriŃie etc.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. estompată. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. durere etc. vederea fiind scăzută atât la apropiere. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. sifilis. ci în două sau mai multe focare. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. pierderea luciului corneean. care duce la focalizarea imaginii optice. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. nu într-un singur focar retinian. această anomalie este ereditară. lăcrimare. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. De asemenea. b.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. cât şi la distanŃă. herpes. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. De obicei.

care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. care pot ajunge la 16-18 dioptrii. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii. prin ochelari cu lentile convergente (+). • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene.2. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei).2. Ea poate fi compensată. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . Poate fi parŃial sau total. 2. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. iar dintre cele dobândite. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă.1. sub aspectul refracŃiei. în leucomul total cecitatea fiind completă. În general. care produce miopie şi astigmatism. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice.

care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. 2. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. ce avansează de la periferie spre centru. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală.2. idioŃie. paralizie. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. de afecŃiunile care lezează nervul optic. în majoritatea cazurilor. vasculară sau traumatică. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. în papilă. după o scădere treptată. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. între care se poate infiltra lichid intraocular. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. dar. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. în cazul deficienŃelor vizuale. duc la cecitate. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. 59 . Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. în timp. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte).1.3. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. De aici porneşte nervul optic. care au drept efect scăderea vederii centrale.

Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională.2. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. II. adică pierde capacitatea de a vedea. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale.4. printr-un proces de inhibiŃie. care inervează aceşti muşchi. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie).e) hemianopsiile. 2. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. 60 . Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. dar poate fi şi traumatică. efectul fiind o percepere confuză. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. Am menŃionat mai sus anizometropia. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă.1. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. În toate aceste cazuri. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea.

uneori şi la false percepŃii. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. 61 . reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. frustrare. persoanelor.2. sentimente de culpabilitate ale individului etc. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. Charcot de peste un veac. isteria. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. greşeli de identificare.1. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici.5. 2. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. a imaginilor. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. sindrom descris de J. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. M. fie ritmice. Psihastenia. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. care sunt fie pendulare. gelozie. Amintim aici şi nistagmusul. în care este afectat reflexul de fixaŃie. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. culorilor. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale.

AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. 62 . rolul lor negativ. anomaliile ligamentelor lor etc. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari.2. mai ales în etapele ei timpurii. Unele tumori maligne. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi. pupile aşezate excentric. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. lipsa cristalinului sau a irisului. care pentru mamă nu este dăunătoare. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. rubeola. Albinismul este ereditar. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. de asemenea.2. Astfel. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului.2. ascunde un risc mare pentru făt. keratită. ale coroidei.2. 2. atrofie optică.1. atrofii optice ale retinei. distrofia corneei. iridociclită etc.2. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor.2. anomalia poziŃiei globilor oculari. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. Sifilisul. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei.2. microftalmia. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil.2.

scarlatina.4. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. 2. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate.2.2. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. cataracta diabetică irita diabetică. keratite. 63 . Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. care explică afecŃiunile corneei.). afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. inflamaŃii ale irisului.2. tusea convulsiva.2. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. rujeola. variola. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. herpesul etc. leziunile retinei. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii.3. în special în primii 3 ani de viaŃă. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice. congestia conjuctivelor oculare.2. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. congestia conjunctivelor.3.2. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. cataracte. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). În general. De asemenea. bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. 2. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale.

lichide fierbinŃi. creionul chimic). O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. dar fără o perforare a acestuia. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. lezează uneori irisul şi cristalinul. iar corneea se opacifiază din primele minute. amoniacul. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). corectiv-recuperative. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. 2. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. soda caustică. raze ultraviolete). de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. provocând de obicei o infecŃie. de formare a atitudinilor de igienizare. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi.într-o oarecare măsură. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. apa oxigenată. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. produc hemoragii în vitros etc. 64 . • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. chiar dacă durerea sa potolit.1.3.3. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. În zilele următoare contuziei.

dar desprinzându-se de obiect. culorile şi spaŃiul tridimensional. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. Desigur. 65 . la omul cu vedere. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. al reprezentărilor parŃiale. care permit. dominantă. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. îndeosebi. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. mai ales dacă ele nu sunt provocate. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. În procesul integrării şi sistematizării lor. proprii vederii (lumina. se dezvoltă. şi anume nota de vizualitate. Cu toată diversitatea lor.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. în contactul direct cu obiectul. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. în relaŃiile sociale şi de muncă. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. Aceste calităŃi noi. în condiŃiile existenŃei vederii. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală.

beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. cum greşit se crede. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. prin natura sa psihologică. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. prin contactul direct cu ele. 66 . Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. Encefalograma reflectă. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea.Cu toate acestea. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei. 2. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. compensaŃia intersistemică. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. În activitatea psihică a nevăzătorului. Această activitate compensatorie nu este dată. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice.3. dar nu exclusiv. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. în ontogeneză. Omul valid. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. totuşi. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. aşadar. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit.2.

reducând mobilitatea. În condiŃiile cecităŃii. şaua turcească are. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. în medie. Hussen arăta că. teama de necunoscut inhibând mişcările. După cum vedem. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată.În activitatea copilului. S-a constatat că. R. printre altele. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. prin accelerarea respiraŃiei). tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. la nivel bulbar. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. nou. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). Binet la începutul secolului XX. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . În căutarea acestor fenomene. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. aşa numita şa turcească. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. A. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare.

care se instalează la nivelul unui organ. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale.3. După cum arătau A. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. sistem sau aparat. cu reliefări musculare slab dezvoltate. fenomen cu atât mai evident. De-a lungul secolului trecut. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. considerate ca defecte primare. totodată. Ionescu şi D. Motet. Defectele vizuale. Problema rămâne controversată. • torace îngust. cifotic sau rotund. 2. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. Ńinutei corpului. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. 68 . denumite secundare. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. motricităŃii deficienŃilor vizual.media normală. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. fiind modificări de natură extraoptică. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. rezultatele fiind contradictorii. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. În momentul şcolarizării. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu.3. ci poate influenŃa. W. • spate plan. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte.

manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. apăsări cu degetul pe globul ocular. 69 . apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. ezitant. încă din copilăria timpurie. iar capul îndreptat înainte. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). braŃele nu se mişcă simetric în mers. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. cifoze. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. lipsită de amplitudine. fiind limitate la strictul necesar. • mersul este rigid. ticurile sau manifestările motrice negative. nesigur. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. ci atârnă în jos. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. lordoze. trunchiului şi al membrelor. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. picioarele se ridică exagerat. la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. La copiii total lipsiŃi de vedere. RespiraŃia este superficială. şovăitoare. • mişcările sunt reŃinute. trunchiul rămâne aproape nemişcat.

EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. AbsenŃa vederii este. poate. MentalităŃile greşite. • frecatul mâinilor. pentru o creştere sănătoasă. însă. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. am putea spune. 70 . înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. cu cât acestea reprezintă. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii.• legănatul braŃelor. • lovirea genunchilor. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. jocuri şi exerciŃii fizice. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. • săritul pe loc. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. picioarelor sau al trunchiului. de la un individ la altul. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. • învârtirea pe loc. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. lipsa unei îndrumări competente şi totale. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului.

factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. în perioada preşcolară şi şcolară. Toate acestea reprezintă. în acelaşi timp. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. sărace. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. a percepŃiei spaŃiale. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. dar nu de netrecut. ci doar formarea unor imagini incomplete. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. Astfel. Trebuie să remarcăm însă că. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . în multe cazuri. Utilizarea reprezentărilor existente. DificultăŃi mari. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. mai defectuoase. mai puŃine şi. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor.

În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. La nevăzători. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. MenŃionăm că. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor.mare. chiar dacă. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. mai ales la copiii până în 14-16 ani. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. sau între profesor şi elev.

nevoi. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. cât şi la regrese în activitate. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. care. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. între altele. 2. 73 . Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. afectivitate. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie.3. Rolul analizatorului vizual constă. în orientarea spaŃială. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. În condiŃiile lipsei vederii. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. şi în aceea că el furnizează informaŃii. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). în general în viaŃa şi activitatea lui. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor.4.bune. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. impulsuri”. Depistarea şi educarea. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii.

dar mai ales de la relatările părinŃilor. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. Numeroşi cercetători (ZemŃova. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. De asemenea. pe observaŃii. mai ales. Studiile existente se referă. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. − volumul şi calitatea reprezentărilor. slabe. − temperamentul. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. − tipul de personalitate. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. 74 . În literatura sovietică de specialitate. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. în special. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. Mescereakov. resturi de vedere foarte slabe. − registrul experienŃei motrice individuale. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. medii şi bune).Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. Zimin.

− atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. cât şi cel fără vedere. copilul va 75 . − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. aruncare. atât copilul valid. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. Dacă la naştere. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. activitatea mâinii. apariŃia intenŃionalităŃii. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. La copilul nevăzător. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. După primele 3-4 luni de viaŃă. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. acest lucru se face destul de târziu. scăpare). La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. Şirul de reacŃii circulare (primare. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. rezultat al reacŃiilor instinctuale). deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână).

Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. treptat. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. chiar in jurul vârstei de 10 luni. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. desprinderea de acestea făcându-se.pipăi. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. Şi pentru nevăzători. în general. În perioada preşcolară. defectuoase. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. comparativ cu copilul văzător. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. Se pare că patrupedia. se pare că nu există diferenŃe semnificative. sau nu. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. la copilul nevăzător. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. mai greu la copilul nevăzător. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. în multe cazuri. Gânguritul. chiar mai târziu. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. va lovi. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. şi acela nevăzător. va mirosi obiectele din jurul său şi. În această privinŃă. adesea apar 76 . Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. uneori. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. Acesta. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. În această perioadă. dar mai ales în perioada preşcolară. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi.

uneori dure. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. CorecŃiile. dezordonate. acesta având şi fraŃi mai mici. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. se va deplasa mai mult însoŃit. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. proprioceptive şi exteroceptive”. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. are un nivel motor mai scăzut. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. organizată. În activitatea de orientare. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Copilul nevăzător. integrată într-o imagine globală. cu nivelul de reprezentări etc. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. din ce în ce mai bine şi mai mult. la intrarea în şcoală. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. fără valoare adaptativă. Acest copil va fi antrenat în mişcare. dar o va face şi singur. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi.

de exemplu. 78 . propuse de J. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. mai mult decât la cei văzători. lucru manual). această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport.). sistem focal – Van Galen. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). rapiditatea forŃei. la elevii nevăzători. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie. precizia. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. În perioada şcolară. Piaget. altfel am avea o simplă mişcare. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. ci numai structura sa. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. Pe parcursul şcolarizării. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. 1980).

reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). psihomotorii. extrema organizare a conduitei motorii. profesor de educaŃie fizică. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). o intervenŃie densă a proceselor cognitive. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. J. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. 79 . Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. A. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. La nevăzători. Programele şi schemele motorii. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. A. alături de alte variabile psihice (cognitive. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. cât şi în controlul gestului. cel puŃin în primele faze de învăŃare. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. J. după ce s-a automatizat. În privinŃa modului de control. automatismul şi modul de control. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. stabilitatea programelor motorii. pentru a mări încrederea în sine a elevului. părinŃi. ceea ce implică o oarecare durată. afective şi perceptive). astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. Se impune motivarea elevului.

a rolului gândirii. făcând ca anumite 80 . a memoriei vizuale. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. 4. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine. gradată. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. care nu este modificat sub aspect organic. prin sporirea atenŃiei vizuale. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. Ei sunt. totodată. realizată printr-o antrenare progresivă. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. al imaginaŃiei etc. în primul rând. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. în posibilitatea de a învăŃa. În România. asupra ocrotirii vederii restante. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. 2. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale.

dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. lipsa diferenŃierilor vizuale. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. Deci. lipsa deprinderilor de investigare. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. din contră. Utilizarea vederii este benefică. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. descoperiri făcute prin forŃe proprii. în parte. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. prima grijă a profesorului”. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. 81 . iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. capacitatea mică a interpretărilor. examinări care vor depista eventualele deteriorări. J. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. de aceea. utilizarea acestor posibilităŃi este. dar şi supraprotecŃia vizuală. dar nu trebuie să se ajungă la excese. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. să se prevină suprasolicitarea. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. Lipsa unei experienŃe vizuale. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. dimpotrivă. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. graba şi neatenŃia. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. aceste piedici. ci ar scădea. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi.

). din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. vibraŃii. mărimilor. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. aşadar. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. Copilul învaŃă treptat să vadă. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. deci. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. număr de paşi. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. ritm biologic. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). perfecŃionându-şi treptat vederea. Procesul se continuă şi în şcoală. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. de a percepe mediul ambiant.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. tact. în aprecierea distanŃelor. în vederea integrării lor sociale. Handicap vizual înseamnă. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. în condiŃiile vederii normale. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. baston etc. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . educaŃia trebuie făcută individual. Handicapul vizual apare. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. aşadar. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor.

Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. de la o regiune geografică a lumii la alta. fără a o putea salva). un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. În cazul cecităŃii isterice. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. la vârsta anteşcolară. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală. preşcolară. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. tardiv sau numai la bătrâneŃe). Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. 83 . şcolară şi defecte tardive). o dezvoltare fizică întârziată (W. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. defecte survenite în copilăria timpurie. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. presupunând lipsa completă a văzului).handicap major sau total de vedere. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. însă subiectul vrea/crede că vede. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. traumatismele oculare etc.

Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. în primul rând. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. lipsită de amplitudine. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. Deci. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. respiraŃia fiind superficială. Handicap vizual înseamnă. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). verificate statistic. semne sau imagini de mărime descrescândă. cifre. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. aşadar. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). educaŃia trebuie făcută individual. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. asupra ocrotirii vederii restante. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. 84 . ticurile sau manifestările motrice negative. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic.

separat pentru fiecare ochi. • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. fără a o putea salva). analizatorul vizual este evident afectat. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.005 0.02-0.5 0. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. însă subiectul vrea /crede că vede. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze).).05-0. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . presupunând lipsa completă a văzului. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică.02 0.005-0. când. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal).05 0. caz în care.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.2 Procente % 0-0.

extrem de numeroase. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. A. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. în imaginea unitară a obiectului respectiv. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. ci înaintea lui. ale organizării oculomotricităŃii. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. Luria. aşadar. în sine. • Miopia = un exces de refracŃie. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). neeconomice. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. Tasiak. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). W. În urma unor cercetări (S. când. R. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. Acesta are. A. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. boli psihice. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. L. fiind neclară. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital.

I. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Psihopedagogie specială. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. ProHumanitate. Bucureşti. Albatros. Sibiu. Ed. Iaşi.. vol. Defectologia. 6. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Copilul deficient. ŞTEFAN M. MUŞU I. Ambliopi. Bucureşti. 9.. ProHumanitate. Univers Enciclopedic. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. . Ed.. J. 3. Ed. 4. DAMASCHIN D. 1973. 3. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. 1983. Bucureşti. 1997. Bucureşti. ROZOREA A. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 5. Sunt studii (R. 1998. PĂUNESCU C. 87 1.. Didactică şi Pedagogică. vol. 10. Bucureşti. Babel. Ed. Bucureşti. ŞCHIOPU U. Bucureşti. Terapie educaŃională integrată. I. 12. TAFLAN A. Didactică şi Pedagogică. STRĂCHINARU I. Nevăzători. 1998. DicŃionar de psihologie. 1965. Ed. Cunoaşterea şi educarea lui. SIMA I.. ambliopi. 1988. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere.. Ed. 1994. Ed.. 2.. 11. Educarea copiilor cu vedere slabă. DicŃionar de psihologie. Ed. Ed..R. Didactică şi Pedagogică. îndeosebi faŃa acestora. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. Analele UniversităŃii Bucureşti. 1997. Ed. Bucureşti. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. PREDA V. Ed. cu obiecte etc. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. orbi-surdomuŃi.. Trinitas.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1981. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. NEVEANU POPESCU P. Osaka. 7. 2. LAROUSSE. 8.. 1998.. Teoria şi practica compensaŃiei. 1978.

Bucureşti. . DAUNT P. Meridiane. VRĂŞMAŞ T. MUŞU I. 1988. manual pentru clasa a XIII-a. iubindu-i.. Probleme de defectologie. 15. 16. Ed. vol.. UniversităŃii Bucureşti. Ed. (coord. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. Psihopedagogie specială. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.. 1987. VERZA E.. 18. Ed. Bucureşti. 1998. VERZA E. WEIHS TH. 88 . 17.13.8. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Să-i ajutăm. şcoli normale. 1996. Humanitas. 1992.. 1990. Bucureşti.).. Didactică şi Pedagogică. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti.. VERZA E. Ed. Ed. 14.

dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. Când se naşte. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. DEFICIENłA DE AUZ 3. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. Putem spune că. activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului.1. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator.3. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. Prin instalarea unui deficit auditiv. chiar regresii în plan 89 . De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm.

de atitudinea celor din jur etc. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. de tulburări ale auzului. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. 90 . Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Fătul este apt să audă sunete din exterior. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. întrebări şi sentimente. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Vocabularul. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. fiind în stare să execute comenzi simple. într-o măsură mai mare sau mai mică. Din punct de vedere statistic. Experimentează auzul producând sunete. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. unul din zece oameni suferă. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. aparent recunoscând vocile familiare. de mediul în care trăieşte acesta. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. de particularităŃile psihice ale individului.verbal (din punct de vedere al vocabularului. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină.

Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. atât în planul şcolarizării. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”).90 dB ). 3. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv.2. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. Hipoacuzia poate avea. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). 91 . Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. la rândul ei. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. Cu cât pierderea de auz este mai mare. al exercitării profesiei. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului.

vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. prin programul de screening al auzului. dă volumul foarte mare. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. • Nu poate localiza sursa sonoră. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. Atunci când nu există program de screening. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. De aceea. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. 92 .

cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. După etiologia anatomo-fiziologică. 93 . d. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. c. obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). łinând cont de cele spuse anterior. al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. de atrofierea nervului cohlear. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). tulburări ale metabolismului. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. a ganglionilor şi a organului Corti). a saculei. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului. perinatale şi postnatale. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. b. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. cât şi ale celei de percepŃie. defecŃiuni ale timpanului.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. e.

Aceste cauze pot fi ereditare. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. în funcŃie de locul afecŃiunii. rujeolă. 94 . Într-adevăr. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea.. conduct auditiv extern. În mod obişnuit. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. De aceea. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. anoxie sau asfixie albastră etc. stări distrofice. c. ceea ce este. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. lovituri la nivelul urechii. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. ureche medie). hemoragii. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). b.). de exemplu. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei.afecŃiuni endocrine. de fapt. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. hemoragii. alcool). idiopatice (cu origine necunoscută).cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. patologice (ca rezultat al unor boli). accidente. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. o combinaŃie a celor două. traumatisme fizice etc. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. fie că este total (surditate). expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. muzică ascultată tare la căşti etc.

În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. poate apărea o fisură a timpanului. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. O astfel de infecŃie. poate să nu fie dureroasă. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. 95 . În orice caz. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). O infecŃie cronică. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. medicamentele. Pe deasupra. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. o altă formă de otită. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. drogurile. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul.

pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere.Trauma acustică. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. artificii şi pistoale). 3. folosind ca instrument de lucru diapazonul. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. rude. cum sunt testul lui Weber. oreionul. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). la depistarea unor forme de cofoză mixtă. printr-o serie de mijloace empirice. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. educatori care se manifestă prin tresărire. dar şi ştiinŃifice.3. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. InfecŃiile. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). indicarea unor obiecte numite de către adult etc. a exersării cogniŃiei. dar din alte cauze). Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 .

Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. Copiii de orice vârstă. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. potenŃialul psihic. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. sunetul este auzit în urechea normală. Testele de auz nu vor 97 . Astfel. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. chiar şi cei nou-născuŃi. dar fără a neglija alte caracteristici. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. Aceste aspecte au la bază în primul rând. cât şi prin aer. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. Când surditatea este localizată la urechea medie. în cazul când sunetul nu este perceput. Pentru aceasta. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. diapazonul se apropie de meantul auditiv. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. pot face teste de auz.medii. cât şi a celei aeriene. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. iar dacă auzul este normal. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. Dacă. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

Comunicarea verbală – orală. 3. a frazelor de pe buzele interlocutorului. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Pufan. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. apoi o oră întreagă etc. adică citirea cuvintelor. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. de multe ori.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. prima dată doar o jumătate de oră. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. După C. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. 103 . 2) însuşirea noŃiunilor concrete. cu indicarea lor. 2.

• Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. tehnician dentar. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). • În Ńara noastră. de particularităŃile personalităŃii deficientului. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. matriŃer. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. eficienŃa lor se vede doar în practică. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. croitor. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. irascibilitate. • Copiii se nasc cu o minte deschisă.4. să cânte şi să vorbească copilului său. De fapt. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. 5. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. fără prejudecăŃi. instalator. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. tâmplar etc. constituŃie slabă. nivelul inteligenŃei copilului. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. frezor.

• să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Aşadar. 105 . Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. Ridicând foarte mult vocea. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. nu strigată. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. Buzele. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. • să vorbească cu voce clară şi puternică. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. cuvinte şi propoziŃii. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. • să se uite la copil atunci când i se adresează. limbajul semnelor.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. gestica. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc.

deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Suportul profesorilor. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. de un tratament special. De asemenea. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. logoped. dedicare şi hotărâre. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. mai ales că acest efort poate fi frustrant. Atunci când este posibil. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. cât şi în particular. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. este deosebit de important. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. atât dintr-o şcoală normală. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. profesor etc.

majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Pe scurt.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. optimizând perceperea sunetelor. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. 107 . a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. De aceea. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic.

numită protezare bilaterală. Aparatul auditiv. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Dacă hipoacuzia este bilaterală. contrar părerilor preconcepute. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. Datorită evoluŃiei tehnologiei. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. Protezarea unei urechi. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. De altfel. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. În 108 . Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. În plus. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. Odată realizată protezarea. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. în mare. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. Dezvoltarea fizică. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. Protezarea ambelor urechi. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. dar.

iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 .cazul aparatelor neliniare. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. iar cele puternice vor fi confortabile. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). Astfel. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. Aceste reglaje. volumul adaptându-se automat mediului sonor. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. Proteza este un aparat electronic şi. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. dacă protezarea este reglată corespunzător. Odată amplificat. circuit. Protezele auditive pot fi programabile. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. de obicei. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. deci. culoare etc. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. copilul este în creştere. sunetele slabe vor fi audibile. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. În primul rând. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. Bateriile. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. În al doilea rând.

disponibil de foarte mulŃi ani. Deci. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). se 110 . vor aparate drăguŃe sau interesante. Aparatele retroauriculare. oferind o calitate deosebită a sunetelor. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. fiind plasate departe de conduct. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. în cazul în care acesta este intraauricular. şi circuitul digital.ureche. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. defectându-l. De altfel. deoarece. În cazul protezelor digitale. Pentru majoritatea copiilor. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. reglajul este foarte ajustabil. Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. În plus. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. apărut de curând. Folosind un semnal digital. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. sunt protejate mai bine.

rujeolă. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). infecŃii de diferite tipuri (pojarul. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. alcool). ingerarea de substanŃe toxice (de ex. meningita sau tusea convulsivă).. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. la rândul ei. hemoragii. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). traumatisme fizice etc. trauma acustică. oreionul. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. tulburări ale metabolismului.). anoxie sau asfixie albastră etc. lovituri la nivelul urechii. stări distrofice. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. afecŃiuni endocrine. Putem spune că. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut).. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. accidente. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). hemoragii. infecŃiile urechii medii (otită medie). Hipoacuzia poate avea. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. muzică ascultată tare la căşti etc.

Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. de cultură. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. într-o oarecare măsură. Spre deosebire 112 . litere şi stări de spirit. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. folosind ca instrument de lucru diapazonul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. cum sunt testul lui Weber. labiolectură şi.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). totodată. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. de cunoştinŃe. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. în funcŃie de structura clasei de elevi. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. pe dactileme. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. Pentru realizarea acestor deziderate. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul.

• Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. pe demutizare. Există. 113 . cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. BineînŃeles. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. la fel ca şi cea de vedere. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. aşadar. a cărui recuperare se bazează. atât în planul şcolarizării. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. al exercitării profesiei. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. surditate eredi-tară şi surditate dobândită.de copilul surd. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. din diferite cauze. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”).

constând în citirea cuvintelor. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. însuşirea celorlalte noŃiuni. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 .• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. cu geneza simbolului la copil. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). a frazelor de pe buzele interlocutorului. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. litere şi stări de spirit. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. odată cu parcurgerea procesului demutizării.

Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. Ori. imaginea grafică. opinii. gânduri. cu demutizare avansată. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. folosit efectiv în comunicare. de obicei. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. Acest limbaj. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. jocul simbolic. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. imaginea mintală şi evocarea verbală. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. Desigur.spontan. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. Mai târziu.

GORGOS C. 4. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. Albatros. Ed.) şi mai redusă în altele. 116 . Limbajul mimico-gestual. ProHumanitate. 1965. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. Ed. Sibiu. 3. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. ed. Bucureşti. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. Bucureşti. Ed. DicŃionar de psihologie. a II-a. 5. MUŞU I. TAFLAN A. MĂESCU L. Academiei.. 1978. GATH D.. 1988.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. Didactică şi Pedagogică. 1997. Metodologia procesului demutizării.. CARAMAN. Terapie educaŃională integrată. 2. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 6. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. Ed. 1994. Ed. NEVEANU POPESCU P. 1983. Medicală. 1985. cu ambele forme de limbaj. 1992. Când şi cum se realizează demutizarea? 4.. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată.. DAMASCHIN D.. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. 3. Totuşi. Sibiu. în raport cu limba sonoră. GELDER M. DRĂGUłOIU I. IONESCU G. Tratat de psihiatrie – Oxford. Bucureşti. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Psilhologie clinică. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. 8. 7. Bucureşti. ProHumanitate. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. Ed. Analele UniversităŃii Bucureşti. Ed.. MAYOU R. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz.. În ansamblu. Geneva Initiative Publishers.. gestul însă este strâns legat de concret.

9. SIMA I. VERZA E. Didactică şi Pedagogică. Ed. Bucureşti. Humanitas. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 20.UNGAR E. 17... 14. Bucureşti. iubindu-i. 1973. 12. şcoli normale.). Probleme de defectologie. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Bucureşti.. 1994.. 1965..BENESCU C. MUŞU I. PUFAN. VERZA E. Bucureşti.. Ed. DAUNT P. STRĂCHINARU I. 1990. 1983. Labiolectura. Bucureşti. 23. Didactică şi Pedagogică.. Trinitas. VRĂŞMAŞ T. VERZA E. Ed. Iaşi. 18.. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Ed. Didactică şi Pedagogică. Babel. vol. ŞCHIOPU U.. 1973. 1972.. 1998. 22.8.. 1982. Ed. DicŃionar de psihologie. Psihopedagogie specială.. 13. STĂNICĂ I. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. în Cercetări asupra comunicării. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. vol. Ed. STĂNICĂ C. 1992. 19. UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed. STĂNICĂ I. Să-i ajutăm. 117 . I şi II. Psihopedagogie specială. 1988. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. 16. manual pentru clasa a XIII-a. UniversităŃii Bucureşti. 21. PĂUNESCU C.. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Bucureşti.. vol. 1987.. Ed. 10. (coord. 1997. Ed.. Ed. I. Ed. 1994. 15.. Bucureşti.. 11. WEIHS TH. vol. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. POPA. Bucureşti.. Meridiane. UniversităŃii Bucureşti. STĂNICĂ I. I. Probleme de surdopsihologie. Ed. 1996. VERZA E. Bucureşti. 1998.

personalitatea lor poate deveni fragilă. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. cardiopatiile. DeficienŃele fizice se constituie. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. deformaŃii sau alte defecte de structură. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale.4. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare.1. cu 118 . DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. deci. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. Trebuie subliniat că. prin deviaŃii. în lipsa altor anomalii. diabetul etc. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. modifică aspectul exterior. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată.

„Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. Psihopedagogia specială. nu atât al formei. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. percepŃia şi reprezentarea mişcării. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. implicând. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. orientarea şi structura spaŃio-temporală. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. Schema corporală. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. 1. Schema corporală este un model simplificat. ci şi prelucrare de informaŃii. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. a componentelor 119 . cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. considerând că ea nu este un dat iniŃial. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. conduitele motrice de bază. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. organizarea. aşadar. lateralitatea. 1994).conflicte şi tensiuni interioare. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). Verza. nici o entitate biologică sau fizică. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. sub controlul şi dominarea psihicului.

imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. mână şi picior. b) intensitate: • lateralitate puternică. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. nici de stângaci 100%. 2. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. forte. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii).corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex.: dreptaci la mână şi ochi. De asemenea. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. • slab conturată – identificată cu ambidextria. dar stângaci de picior). mai ales.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. 120 . la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. copilul îşi construieşte schema corporală.

121 . sincinezii. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. la triunghi şi romb. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. • multilaterală. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. De asemenea. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. pătrat. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. care în realitate este mult mai complexă. negativism. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. instabilitate psihomotorie. • omolaterală. anxietate etc. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. • încrucişată. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. 3. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). Când dominanŃa nu este fixată. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. Astfel.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta.

− sunt specifice unei activităŃi. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. − ca aspect exterior. adică încredere în sine. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. − sunt structuri de mişcare coordonate. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. executată în condiŃii normale. lină. deschidere spre lume. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. pe măsură ce copilul creşte. c) coordonarea dinamică generală. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. 122 . Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului.b) echilibrul static şi dinamic. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. îndemânare). viteză. În evoluŃia sa. Sub raport psihomotric. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. nefiind nici conştientă. nici voluntară. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. disponibilitate în acŃiune.

închis. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. SpaŃiul. disgrafiei. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. de a-şi organiza spaŃiul 123 . de mărime.). 4. mediul vid prin definiŃie. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. de formă. lipsit de forme şi dimensiuni. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. organizarea şi structurarea spaŃială. După De Meur şi A. nivelul pedagogic al instruirii. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. distanŃelor. să perceapă formele. disortografiei etc. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. „pune pe masa profesorului această carte” etc. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. motivaŃie. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. cantităŃile. în care recunoaşte formele geometrice. caracterizat prin raporturi de vecinătate.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. de ordine şi de continuitate. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. Lapierre. a deplasărilor. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. de cantitate). un spaŃiu mai omogen. deschis etc. Orientarea. a diverselor poziŃii între ele. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. mărimile. să le poată identifica. direcŃiilor. separare. să situeze adecvat obiectele. discalculiei. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii.: „mergi în camera ta”. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani).

de ritmul regulat sau neregulat. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. Acum se realizează structura spaŃială. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. fie imaginate (pentru viitor). psihomotrice şi psihologice. inexistenŃa unui ritm regulat. la care se adaugă componente motrice specifice. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. în timpul). copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut).) în scopul realizării unui anumit obiectiv. un cadru anumit etc. incapacitatea de organizare a timpului. lună. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. anotimp). ca ultimă etapă. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. lipsa de percepere a intervalelor. după. foaia de hârtie. poate fi parcurs în toate direcŃiile. de exemplu. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. de cadenŃa rapidă sau lentă. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). de un anumit diametru. 6. săptămână. 5. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. Orientarea.delimitat (tabla.

al originii cauzelor. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul).2. b. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. Astfel. şi cauze indirecte. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). după un prim criteriu. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare.în orice activitate motrică. Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. învăŃarea şi exerciŃiul. 4. de natura funcŃiilor somatice. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. a. organice şi psihice. când memorează succesiunea evenimentelor. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. experienŃa şi conduita motrică. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. care interesează elementele proprii ale deficienŃei.

regimul alimentar necorespunzător. îmbrăcămintea incomodă. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. tulburările cronice (organice şi psihice). Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor.limitându-se doar la anumite regiuni. Tot în această grupă. intervenŃiile chirurgicale dificile. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). de regulă. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. DescendenŃii prezintă. defectuos confecŃionată. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. surorile şi rudele apropriate). lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă. debilitatea fizică. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. convalescenŃele lungi. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. Debilitatea congenitală şi imaturitatea. c. hrana insuficientă. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. favorizante şi determinante (declanşatoare). FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. bolile cronice. ci şi mai târziu. a cauzelor predispozante.

carenŃe alimentare sau de vitamine. • tulburările de metabolism. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. lordoze. umiditatea excesivă. deficienŃele fizice sunt grupate.. medicamente. • atrofiile musculare etc. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. mai uşor sau mai greu). • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. săruri radioactive. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. 4. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). 127 . tuberculoză. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. putând fi corectate. grele. • durata crescută a travaliului. intoxicaŃii lente – cu alcool. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. fixate definitiv. alături de deficienŃele senzoriale.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. paludism. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. condiŃiile neadecvate. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. boli ale sângelui etc. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. cele hormonale. scolioze). • leziunile prin arsuri şi prin degerături. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze.3.

umerii aduşi înainte sau asimetrici. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului).: hiposomii. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. a unor infecŃii ale oaselor. cu pete. disproporŃii între segmente etc. lordoze. hipersomie – gigantism. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). segmentare sau locale). • deficienŃele de grad mediu.). de nutriŃie (obezitate. • deficienŃele accentuate. uscate sau umede. de atitudine (atitudine global insuficientă. picioare abduse sau adduse etc. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. toracelui etc.).: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie. care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. între înălŃime şi greutate de exemplu. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. deformaŃii ale abdomenului. debilitate fizică). 128 . cicatrici. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex. de exemplu: rigidă sau global asimetrică). traumatisme osoase şi articulare.: cifoze. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate. gâtul înclinat lateral sau înainte.). articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge.: deficienŃa cifotică. torace în flexiune. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. muşchilor. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui).

ale feŃei (faŃă prea ovală. cu semne de rahitism.). cu glezne strâmbe. asimetric). asimetrice. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). ale spatelui (spate cifotic. ale bazinului (căzut prea mult în jos. deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. sau „aduşi”.). ale articulaŃiilor. cu umeri prea înguşti/largi. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. rămase în flexie/extensie. urechilor. lăŃită. în care includem: 129 .). deficienŃe ale coloanei vertebrale. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. gât răsucit – torticolis. asimetrice. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul.eczeme. malformaŃii. cu braŃe inegale. prea larg. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. deficienŃe ale oaselor. în O sau în X.). strangulat. gât cu relief tiroidian accentuat etc. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. cu contracturi. scoliotic. cap hidrocefal etc. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. gât cifotic. cu coate în flexie/entensie. prea scurt. suprapuse sau deformate etc. prea gros sau prea subŃire. cu hernii sau prea moale). îngust. cu antebraŃe curbate. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. strangulat sau cu stern înfundat).. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. sau ale nasului. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. cu pareze. înclinat lateral etc. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. sau cu sechele traumatice. lordotic sau scoliotic. prea bombat. cu cicatrici. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. membre care pot fi inegale. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. plat. prea alungită.

de coordonare a mişcărilor). a mişcărilor adaptate unui scop. de echilibru. tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali.: luxaŃie congenitală de şold.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). mişcări involuntare-sincinezii. rahitism. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. cifoze. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. nanism. ale sistemului endocrin – ex. distrofiile neuromusculare). de ritm.: obezitate.). b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze.). O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). orientarea incorectă în spaŃiu. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. paralizii spastice. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei.: insuficienŃă respiratorie. ale aparatului cardiovascular – ex. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor. deficienŃe ale organelor de simŃ). tulburărilor senzoriale. scolioze etc. săritului. ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată.: execuŃia gesturilor etc. tulburările de mers. deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor.: hipertensiune arterială.: insuficienŃă sexuală. picior strâmb congenital). instabilitatea psihomotorie (exces de 130 .– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). probleme de coordonare. instrumentale – ex. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). amputaŃie congenitală. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc. contrariată).). bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. ale controlului postural).

– principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). În evoluŃia oricărui copil. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. combaterea consumului de alcool şi de droguri. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. de tratament recuperator).: reorientare profesională). şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. supravegherea regimului nutriŃional. 131 .4. Aşadar. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. aprovizionarea cu apă. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. asanarea solului. 4. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. de acte chirurgicale esenŃiale. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază.

funcŃionari. în special fetele. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. magistraŃi. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. se trece la continuarea terapiei în familie. frustrării lui. în sprijinul acestei idei. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. a diminuării anxietăŃii. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. Totuşi. consilierea psihologică şi familială. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). reflexoterapie. economişti sau medici. în timp. În plus. a recâştigării încrederii în sine. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. „ce pot face pentru a deveni normală?”. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. alături de copiii sănătoşi. aşadar. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. afectiv-relaŃionale. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. Fiecare copil. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. pot apărea manifestări care pot degenera. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. un cadru familial cald. a resurselor necesare unei automobilizări. acupunctură etc. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. în tulburări de comportament. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. Există. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. Copiii deficienŃi fizic. fizioterapie. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. O familie armonioasă. în plan psihologic. această capacitate este influenŃată de găsirea. prin kinetoterapie.

În aceste situaŃii.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. mai ales şcolare. că este un intrus. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. că nu este copilul „visat”. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. Din păcate. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. Uneori. uneori dificil de atins. Dacă nu se 133 . copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. copilul are o mare capacitate de adaptare. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. În acest fel. De asemenea. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. În acest domeniu. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. cu atât mai mult. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. Ca orice suflet uman. De aceea. poate apărea eşecul. cu noi Ńinte. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. Uneori. va beneficia de experienŃe noi. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. încât părinŃii intervin. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil.

realizează o mediere între cele două extreme. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. de afirmare a personalităŃii individului. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. ReacŃia de compensare este socotită de V. Alteori. practic îi refuză inserŃia socială. Frecvent. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. astfel că putem 134 . de compensare. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. de abandon. de supracompensare şi de demisie. Milea drept o formă inconştientă de apărare. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. Dacă familia îi refuză acest drept. simpatie. dorinŃa cunoaşterii de sine. copilul depune eforturi deosebite. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. Astfel. apare un sentiment de descurajare. de neîncredere şi apatie. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. ce trebuie susŃinute de familie. Uneori. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. prestigiu. de opoziŃie. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente.

aceştia devenind neascultători. agresivi chiar. Este izolat frecvent de colectiv. Apare astfel un climat dominat de anxietate. Prin efort propriu. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. exageraŃi. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. fără a avea obligaŃii. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. i se refuză cele mai elementare drepturi. Astfel. întrucât devine agresiv fără motiv. dar şi cu defectele lor. incapabil de autoapărare. frecvent fiind neîngrijit. Copilul lor este complet neglijat. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. murdar. cu calităŃile. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. fiind interiorizat şi neadaptat. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. indiferenŃi. răzbunător. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. el caută să-şi depăşească condiŃia. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. leagă greu prietenii. El este 135 . cu insistenŃă pe fragilitatea lui. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. este pedepsit. permanent pus pe ceartă. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. lipsit de iniŃiativă. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. Ei se privesc aşa cum sunt. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. ridiculizat. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. Familia sa preia toate problemele. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. autoritari şi inconsecvenŃi.

La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. Dacă porneşte o activitate. el va fi instabil. 136 . În formele grave de deficienŃă. corect. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. Uneori. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. percepŃie şi vizualizare. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. învăŃând să meargă şi să vorbească. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. mai ales la nivelul segmentelor afectate. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. copilul este disputat de părinŃii în conflict. astfel că se simte jenat şi inferior. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. În această situaŃie. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. lipsind copilul de autonomie. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. dar nefericit şi ostil. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. resemnat. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. modest. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. În acest context. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. copilul va fi supus. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. În familie. frecvent loial. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. nesigur. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. Fiind lipsit de iniŃiativă. Atunci când copilul este bolnav. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. onest. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. de la indiferenŃă la tutelă.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. Acest impact este diferit.). în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. iar angajarea în muncă este slabă. el va avea multă răbdare. mai ales în îndeletnicirile de rutină. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate.

DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. În această perioadă. dar care-i separă de colegii sănătoşi. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. un rol deosebit în formarea stimei de sine. Prietenia joacă. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. mai ales faŃă de familie. departe de părinŃi. De aceea. Astfel. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. imaginea de sine. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. impactul deficienŃei este deosebit. departe de casă. deşi nu este „normal. el visează la un viitor independent. la această vârstă. care le oferă confort. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. chiar dacă va trebui să se descurce singur. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. Uneori. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. Ele acceptă uşor 137 . Adolescentul este diferit. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. trebuie ajutat să înŃeleagă că. În adolescenŃă. pentru a fi „ca toată lumea”. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. ÎnfăŃişarea corporală. aceste identificări sunt prioritare. În această perioadă. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. La copiii cu deficienŃe fizice. perfect”. În etapele anterioare. Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal.În perioada şcolară. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional.

copilul va fi pregătit. de atenŃie şi de memorare. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. pot apărea reacŃii depresive. Aceste reacŃii apar frecvent. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. din partea colegilor de sex opus. considerându-le o pedeapsă meritată. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. strigă după părinŃi. copilul este total lipsit de energie. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. cefalee. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. Uneori. prin lipsa de energie a copilului. În faŃa bolii. pijamaua sau papucii favoriŃi). depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. insomnie. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. La copiii de vârstă şcolară. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. dureri abdominale. plâns. În cazul spitalizărilor de durată. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. copilul plânge. ca urmare a internării în spital. În spital. pentru a fi alintat. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. al separării de părinŃi. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. În faza de protest. Alteori. mai precis din cauza efectului internării. de voinŃă. oboseală. mai ales între 15 şi 30 luni. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. pe înŃelesul său. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. La adolescenŃi. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. Lăzărescu includea anxietatea de separare. refuzul alimentelor. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. disperare şi detaşare. În cadrul sindromului de pasivitate. prin dificultăŃi de concentrare. insomnii.

plânge doar în prezenŃa părinŃilor. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). Frecvent. 139 . În perioada de preşcolar. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. Astfel. aceste fantezii pot fi periculoase. Pentru adolescent. se izolează de ceilalŃi copii. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. Acest comportament este de resemnare. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. nu este atras de jucării şi se izolează. În general. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. copiii simŃindu-se singuri. Urmează disperarea.neconsolat. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. preşcolarul refuză mâncarea. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. personalul medical are datoria de a interveni. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. plictisiŃi sau deprimaŃi. încercând să atenueze aceste reacŃii. dar copilul devine inactiv. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. nefiind un semn de mulŃumire. În aceste cazuri. Dacă reacŃiile sunt puternice. trebuie apelat la sfatul unui specialist. O reacŃie care apare frecvent. Totuşi. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. copilul se joacă. Furia se manifestă diferit. această reacŃie este mai puŃin intensă. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. expresiile „nu ştiu”. Astfel. atât la copii. în funcŃie de vârsta copilului. în care plânsul încetează. suferă de insomnie. În perioada de şcolar.

supleŃea şi îndemânarea. în special forŃa. Efortul fizic. În gimnastica corectivă. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. un puternic rol educativ. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. 140 . se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. ExerciŃiul fizic. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. rezistenŃa. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. absorŃia de la nivelul intestinului. dar îndeosebi în perioada de creştere. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. după principii şi reguli bine stabilite. nutriŃia şi excreŃia. Frecvent. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. repetat metodic şi gradat. sexul. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. chiar de intensitate mică. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. În fiziologia exerciŃiilor fizice. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. exerciŃiul fizic. dar mai ales corectiv. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. în concordanŃă cu vârsta. În gimnastica medicală. folosit în scop profilactic.

4. ExerciŃii active de cap şi gât. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. globale sau segmentare. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. mişcările şi gesturile corpului. şezând. fie din contracŃii izometrice. 3.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. a mişcării active cu rezistenŃă. În gimnastica medicală. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. atârnat) şi derivatele lor. trunchiului. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. ExerciŃii de redresare – pasive. membrelor superioare şi inferioare. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. pe genunchi. pasivo-active sau active. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. Atitudinea corpului. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. cât şi a celor dinamice. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. 2. PoziŃiile. 141 . în concordanŃă cu necesităŃile lui. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. trunchi. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. culcat. libere sau legate. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. În corectarea deficienŃelor fizice.

În cadrul exerciŃiilor corective. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. De asemenea. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. mişcările pot fi executate analitic. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. în primul rând. În general. după exerciŃiile corective mai grele. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. pentru corectarea poziŃiei bazinului. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. exerciŃiile de târâre. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. Astfel. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile.5. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. menŃinute sau fixate în plan anterior. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. gantere etc. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. 142 . Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. bastoane. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. de echilibru şi suspensiuni. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate.

când se realizează pe verticală. cât şi în mers. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. de fapt. se poate asocia cu suspensiunile. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. pe genunchi şi şezând. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. cu purtări de obiecte uşoare. Ele se pot executa pasiv sau activ. Redresările active constau. uneori. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. de exemplu. Astfel. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. Astfel. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. de exemplu. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. cum este aparatul Zander. la copiii perfect normali. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. atât în condiŃii de repaus. executate simetric sau asimetric. pot să fie complete. într-adevăr. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. dar 143 . Aceste stări apar. De asemenea. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. cu redresări pasive-active. răsuciri).

dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. După cum am arătat. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. piciorul folosit putând fi socotit dominant. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. ochi sau ureche în parte. Celelalte preferinŃe fiind egale. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. să coboare de pe un scaun. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. dar o dominanŃă de dreapta la ochi.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. de pildă când mănâncă. numai dacă nu există probleme vizuale. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. Există cazuri în care. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. ureche şi picior. cât şi al mâinii. De aceea. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. picior. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise.

cu prima ocazie. care stabileşte relaŃii bune. Din nefericire. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. dar. Într-adevăr. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. sfruntat. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. picior sau ureche). 145 . o va face din nou. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. FaŃa lor. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. deşi este un copil adorabil. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. De asemenea. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. ochi. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. stânga şi dreapta. mai ales la tenis şi scrimă. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. ceea ce este bun de ceea ce este rău. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. transparent totuşi. deschise. izbânda este de ordin moral. dar totul se dovedeşte zadarnic. cu anturajul său.menŃionate (mână. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. la care dominanŃa nu s-a definitivat. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. drăguŃ. Copiii încă mici. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. dar chiar şi de către copii. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. cel mai adesea rotundă. Dacă se reuşeşte. Totuşi. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga.

Astfel. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. se combină între ele. paraplegie şi hemiplegie. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. În sfârşit. fie dreapta. Se poate constata că. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. orientarea verticală este redusă. fie ambele braŃe. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. În cazul paraplegiei. ducând la o formă finală de paralizie. se caracterizează prin mişcări involuntare. A doua formă a paraliziei cerebrale. în aceeaşi măsură sau nu. este paralizia cerebrală. atetoza. Este vorba mai întâi de spasticitate. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. mersul forfecat şi mişcările involuntare. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. Totuşi. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. se poate vorbi despre patru elemente separate care. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. extrem de sever. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. în majoritatea cazurilor. fie ambele membre inferioare. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. Totuşi. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. adesea răsucite sau spiralate. În cazul paraplegiei sunt afectate. În sfârşit. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. fie stânga. care nu-şi ating scopul.Un alt handicap psihomotor. în oricare dintre aceste forme de paralizie.

permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. iar în cazul copilului suferind de atetoză. La fel. fizioterapia şi euritmia curativă. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. În acest scop. gradat. necesită îndrumări şi control medical. vom observa că el este nu numai hipersensibil. care presupune o incapacitate motorie absolută. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. intenşi şi violenŃi. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. blând. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. dar care se extinde asupra întregului corp. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. două dintre cele mai importante terapii. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. Totuşi. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. a 147 . stimulii emoŃionali excesivi. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală.

148 . Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. În cazul unui copil paralitic. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. uneori somnoros şi apatic. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. cât şi a vorbirii. dar pare să fie şi ea. de origine cerebrală. Mai există o carenŃă. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. Şi în acest caz. cât şi a celui planetar. prin mişcare. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. Este vorba despre hipotonie. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. cât şi în cea educaŃională. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. gradul de confort şi eficienŃă. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. foarte diferită de paraliziile cerebrale. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. în multe cazuri. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. El va rămâne în poziŃia culcat. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii.

Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. după diferite criterii. modifică aspectul exterior. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). de viaŃă şi de educaŃie ale individului. în mai multe categorii. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. DeficienŃele fizice se constituie. organice şi psihice. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. Astfel. al originii. şi cauze indirecte.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. deci. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . de vârsta persoanei respective.Aşadar. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. de natura funcŃiilor somatice. Pot fi sistematizate. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. după un prim criteriu. cardiopatiile. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. diabetul etc. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii.

trunchiului/toracelui. aprovizionarea cu apă. de atitudine. de echilibru. deficienŃe ale gâtului. ale aparatului respirator). A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. de nutriŃie. ale abdomenului etc. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. deficienŃe ale tegumentelor. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. asanarea solului.: cifoze. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. de ritm. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . toracelui etc. deformaŃii ale abdomenului. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. supravegherea regimului nutriŃional etc. ale feŃei.: deficienŃa cifotică. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. fixate definitiv. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. putând fi corectate. alături de deficienŃele senzoriale. malformaŃiile aparatului locomotor). lordoze. tulburările de mers. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. segmentare sau locale). mai uşor sau mai greu). ale musculaturii. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex.. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. DeficienŃele fizice sunt grupate. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină.). E. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. oaselor sau articulaŃiilor.

(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). modifică aspectul exterior. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). diminuând capacitatea de muncă a individului. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. de vârsta persoanei respective. fizioterapie. acupunctură etc. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. considerând că ea nu este un dat iniŃial. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. reflexoterapie. 151 . Aşadar. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. Acest impact este diferit. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. nici o entitate biologică sau fizică. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. prin kinetoterapie. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. implicit şi educaŃia familiei lui. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. dar mai ales corectiv. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor.

Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . obiceiuri bizare. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. În mod obişnuit. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. apropindu-se de obsesie. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. capricii alimentare. zbucium fără rost. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. Copilul hiperkinetic. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. de asemenea. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. se situează la polul opus copilului paralitic. îmbrăcând variate forme. izolat. frontal. ia proporŃii care depăşesc normalul. apatic. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). Hiperkineticul se distinge. O altă caracteristică prezentă este legănatul. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. agitat. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. clară. înŃepenit. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. Somnul poate fi şi el tulburat. fie el lateral. 3. iar stimularea senzorială. violent. în picioare sau aşezat.

Ed. 4. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. DAUNT P.. bazate pe stimulare intensă. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului.. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE ALBU A. El are nevoie de un mediu armonios.. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa... 9. Ed. ROBĂNESCU N. Să-i ajutăm.. şcoli normale. 2. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). 153 1. Humanitas.. 1992. ProHumanitate. apoi inversate). EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească. Bucureşti. VERZA E. Ed. 7. VERZA E. Bucureşti. iubindu-i. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 1997. FundaŃiei România de Mâine. 1990. 3. 2002. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. ALBU C. Ed. Ed. Meridiane.8. . FOZZA C. care să-i ofere stabilitate. MUŞU I. Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei.. MUŞU I. Psihopedagogie specială. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice. 1998. 1988. mai ales noi (aşadar. 1996. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). Didactică şi Pedagogică. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. 6. constantă. manual pentru clasa a XIII-a. VERZA E.. 1976. A. Readaptarea copilului handicapat fizic.). Terapie educaŃională integrată.. TAFLAN A. 1987. (coord... Ed. Probleme de defectologie... 10. Ed. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. Sibiu. metodele educative moderne. 2000. VRĂŞMAŞ T. Polirom. vol. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. de situaŃii bine definite. Ed.hiperkinetic nu sunt grav afectate. UniversităŃii Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. 8. 5. Ed. Medicală. WEIHS TH.

Comportamentul este. sau. aşadar. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. de regulă. Aceste devieri de conduită sunt. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. cu grupurile de prieteni. 1994)..1. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. se pot contura comportamente dezadaptative. 154 . aşadar.5. pot apărea comportamente adaptative. ci şi de la normele morale. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. cu familia. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre.sau post-natale. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. obiectiv-observabile. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). dimpotrivă. Străchinaru. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. sau de cunoştinŃe etc. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale.

Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. 1994). R. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. Răşcanu. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). de neîncredere sau agresivitate). Astfel. Wallon despre „copilul turbulent”. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . Răşcanu. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. fie iau forma unei sfidări. culpabilitatea fiind puternic interiorizată). sistemului. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. 5. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). Beaujean despre „copilul revoltat”. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. (R.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. În Ńara noastră. de la o epocă la alta. pe de o parte. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. În literatura de specialitate. pendulând adeseori între agresivitate.2. iritabilitate. acesta. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”.

a oricărei exigenŃe sociale. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. negativism.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. le consideră „slabe”). pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. Sentimentele umanitare. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. De asemenea.. persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. respectului etc. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. de altfel. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. înŃelegerii. a persoanei) şi pe de altă parte. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). inexistenŃa oricărei reguli. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. acestea fiind frecvent de tip defensiv. care. Pe acest fond. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). minciună etc. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. pot apărea şi tulburări de cunoaştere.. negative la o persoană valoroasă. ridiculizându-le. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. În plus. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. 156 . fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori.

faŃă de normalitate. persistă. în căsnicii etc. al memoriei. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. se sesizează elemente de bruiaj comportamental.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. impulsivitate. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. dar şi prin hiperemotivitate. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. printr-o dinamică specială a intereselor. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. în societate). care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. de fapt. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. instabilitate. de încercări nereuşite la şcoli. Astfel. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. – realizarea falsă a imaginii de sine. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). facultăŃi. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii.

Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. slaba lor inserare socială. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă.3. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. o dispersie a structurilor psihofizice. poate şi pentru că. FaŃă de acestea. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. 5. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. spre deosebire de mediul urban. Ca răspândire teritorială. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. în tulburările de comportament. cu echilibrul. 158 . EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. la sate. vârste şi mediu social. Totuşi. Străchinaru sau R. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. în timp ce. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). care le generează. pe vârste. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. continuă. memorie). distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe.

cât şi pentru educatori. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. manifestările comportamentale negative se accentuează. alcoolism. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. dificultăŃi de adaptare. parazitism social). Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. De obicei. fiind capricioşi. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. instabilitate psihomotorie. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. 159 . sensibili la laudă. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). hiperkinezie. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. consum de drog). apărând dificultăŃi de învăŃare. furt. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. devenite trăsături psihopatice. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. tulburările. impulsivitate. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. Ca urmare. astfel că ei sunt remarcaŃi. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. − la vârsta şcolară. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. − la pubertate. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. după principiul celui mai mic efort). de obicei. manifestări deviante. sugestibili. În timp.

ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). în copilărie. În perioadele intercritice. ca şi descărcări psihomotorii. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. vagabondajul. 160 . nici relaŃiile ei cu cei din jur). dar mai ales acte de natură antisocială. precum şi postcritice. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. ParticularităŃi de personalitate 1. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. în timp ce altele. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. minciuna. globală – imprimă. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. ca şi consumul de alcool în exces. în timp. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). urmare a unor leziuni centrale. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. a. înclinaŃia către furt. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. manifestări coleroase. mai ales temporale). tentaŃia distrugerii etc. dacă rămân. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă.5. Cauze genetice 4. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare.4. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. Boli psihice ale minorilor 3. piromania. de variate şi de complexe. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. Boli organice 2. manifestări disforice. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă.

de furie. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. tendinŃă de violenŃă. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. insomnii. de trăire personală. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). turbulenŃi. iritabilitate. turbulent. vorbind 161 . agresivitate. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. b. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia.După unii autori. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. de cauzalitate multiplă. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. cu gesturi dezordonate. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. Minorul oligrofen. subiectivă. poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. cu note de agresivitate şi crize de mânie. epileptoizi ca structură. expansiv. II). Debilul mintal dizarmonic este instabil. Caracteristic epilepticului. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. • nevrozele. vertij. sensibilitate accentuată la zgomote. predispoziŃia la crize de mânie.

au caracter ilogic. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. agresivi. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă).mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine. ideaŃie delirantă. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. prostituŃie. DevianŃa. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. 2. rămâne pasiv şi indiferent. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . automutilări (se lovesc. ori de altă natură discordantă: autism. logoreea şi polipragmazia. se zgârie până le curge sânge). stări de depersonalizare etc. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. alternând cu euforia. perversiuni sexuale şi omucideri. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. se dau cu capul de pereŃi. poate veni în conflict cu legea penală. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. devenind ostili. Când sunt în plin puseu maniacal. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. după comiterea actului respectiv. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. reacŃii de demisie etc. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. S-a constatat că.. putând ajunge la furturi. sociabilă. Minorul cu conduite psihotice. incendiatori. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte.

ziare. radio. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. 3. cărŃi etc. De regulă. mai rar apărând crime de factură altruistă. prietenii. sub forma automutilării. etichetat drept debilitate mintală. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci.propriei persoane. 4.). mijloacele de transport. se susŃine caracterul transmisibil. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. şcoala. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. având un mare potenŃial reactogen. dar fatal. tentativelor de suicid. Concret. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. cât şi cel extrafamilial: strada. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. mijloacele mass-media – TV. cu un profund caracter absurd. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. la nevrotic. Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. manifestările menŃionate se află în faza larvară. moştenit al tulburărilor de comportament. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Aceste situaŃii pot 163 . S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil.

• RelaŃiile dificile cu mama. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate.) determină. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. pe lângă o privaŃiune economică.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. la copil şi ulterior la tânăr. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. şcoală etc. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. în lipsa supravegherii parentale directe. despotismul. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. Rolul mamei este primordial. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. caracteristică mediului subcultural. iritabilitate etc. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. conduce.). copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. la frustrarea de autoritate. şi o frustrare emoŃională. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. Disputele premergătoare. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. pisălogeala etc. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. 164 . mai ales dacă în jurul său există exemple negative. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. reacŃii de indisciplină. incapacitate de acomodare.

165 . impun stresuri inevitabile. paradoxal. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. La aceste persoane. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. • Solicitările mass-media. de regulă. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. ieşite din comun. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. incompetenŃa educativă.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. perturbându-i mai ales pe tineri. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. uşor sugestionabil şi influenŃabil. la care. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. fragilă de personalitate. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. 5. lipsa de pricepere. pentru copiii cu intelect de limită. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. imatură. • Transformările demografice. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. spectaculoase în sine. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante.

fără periculozitate socială. piromania. stadiul de dezvoltare. omuciderea. tulburările de comportament ocupă. actele impulsive. de sex. fuga.. instabilitate. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). alcoolismul. de intenŃia de a înşela. de simpatie sau antipatie. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. eşecul şi abandonul şcolar. violul etc. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. Manifestările clinice depind atât de vârstă. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism.5. insulta. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. putând să ajungă la acte de mare gravitate.5. tentativele de suicid. diferitele acte de cruzime. irascibilitate. Într-o succintă prezentare. impulsivitate. poate fi cauzată de fantezie. aşadar. furtul. manifestată psihomotor. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate.N. sau tendinŃa de alterare a adevărului. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. fiind 166 . dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare.). Între aceste extreme. cerşetoria. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. omuciderea. stabilite relativ.C. dorinŃa de compasiune. prostituŃia. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. cât şi de factorii de mediu. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. vagabondajul. care nu poate fi exhaustivă. de exemplu. care reclamă intervenŃia legii. tulburările sexuale. antisociale (specifice. atât ca număr. de lăudăroşenie.

iar băieŃii în grup. 40% de la 16-18 ani. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. în funcŃie de vârstă. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. 35% de la 13-16 ani. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. necenzurat. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. culminând cu mişcări spectaculoase. fetele fură singure. furtuni motorii. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. fiind frecvent denumită şi furie. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. la sugestia unor prieteni etc. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. cu 167 . care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. exhibiŃionism. de opoziŃie etc.) – este furtul patologic (cleptomania). este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. de a prevedea o acŃiune”. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. cu auto şi heteroagresiune. violenŃe). • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. din necesitate. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. variind astfel: 20% hoŃi minori. Furtul nu este o manifestare izolată. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. Se caracterizează prin caracterul său brusc. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. nervozitate. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. vindicaŃie. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. frecvenŃa lui. În funcŃie de cauze. sub 13 ani. În general. de a reacŃiona în mod conştient. asociat fiind frecvent cu fuga. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. de a fixa atenŃia. cu prostituŃia la fete. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice).„incapacitatea de a păstra o atitudine. • Furtul.

prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. moral. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului.familia. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. schizofrenie). în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. de lipsuri materiale. caracteristic unei bande. până la marile fugi. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. PărinŃii neglijenŃi induc. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. de 2-3 luni. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. un efect dăunător. iar la aceşti copii eşecul este evident. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. de tendinŃe revendicative. în afara unui act delictual bine gândit. printr-o sugestibilitate infantilă. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. La retardaŃii mintal. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. fapt de care ei sunt incapabili. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. iar 80% psihiatrice. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. epilepsie. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. • Eşecul şcolar. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. atât prin ignoranŃă. 168 . deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. Vagabondajul este o reacŃie organizată. cu elemente logice. condiŃiile de mediu nefavorabile. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. La delincvenŃi.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. se impun frecvent atitudini comune. în spatele şcolii. Formele acestui comportament. colective ale indivizilor. dezrădăcinată. 174 . Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. fie viol agresiv. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. putând atinge chiar 1%. c) depersonalizarea sexualităŃii. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). care se simte abandonată. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). unchi-nepoată. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. După Foutes. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. iar a fetei între 5-14 ani. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. căzând victimă a segregării sexuale. – Omuciderea este un delict foarte grav. Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. imoralitatea etc.40% din delincvenŃa juvenilă.toate domeniile. dar rar totodată. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. reprezintă 0. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. alcoolismul. aceasta având rol de complice. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. dar fără a-l depăşi. căutarea plăcerii devine prioritară. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense).

Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. cu amprentă isterică. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. O formă de violentare fizică.) atrage după sine. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. al disperării autentice.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. şi „suicidulşantaj”. cauzele fiind de ordin psihologic. – Suicidul şi tentativa de suicid. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. Suicidul este actul prin care o persoană. soŃ. în mod intenŃionat. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. Din fericire. mai rar asupra globilor oculari). ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. Încălcarea accidentală. ipocrit. evaziune de la serviciul militar. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. Există deosebirea între „suicidul sincer”. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. în schizofrenie. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. renunŃarea la destindere. Pe 175 . ideile. îşi cauzează moartea. la compensaŃii. este autoflagelarea. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. cât şi pentru femei. lider etc. el pleacă de la lucruri minore. bine motivat. aparent. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. automutilarea şi suicidul. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii.

în vederea prevenirii recidivei. Aspectele profilactice. de răzbunare sau opoziŃie. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Profilaxia. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. în primul rând. 6. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. fapt care. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. neînŃelegătoare). a problemelor generaleducative. ca şi psiho-pedagogice. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. alături de mijloacele medicale. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. a recuperării şi a reintegrării sociale. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. aberantă. practic. 176 .lângă mariaj. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. 5. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice.

Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. în afara acŃiunii lor propriu-zise. În toate cazurile. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. Ca regulă generală. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. cu grijă şi cu răbdare. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. 177 . ar putea. O educaŃie echilibrată. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. în principiu. sedative sau tranchilizantele. însoŃită de o atmosferă echilibrată. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. a contactului terapeutului cu pacienŃii. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. B.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. inadecvenŃei. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. aplicat în practică. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică.

Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. În general. obiectiv-observabile. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. de regulă. aşadar. dezechilibrată. având o structură imatură. aberante. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”.sau post-natale. Comportamentul este. au decompensări grave şi repetate. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. ci şi de la normele morale. De aceea. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. În acelaşi timp. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. antisociale. cu toate că sunt numeric mai puŃini. psiho-sociale. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante.PsihopaŃii excitabili. Aceste devieri de conduită sunt. aşadar. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. Străchinaru. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. comit acte antisociale recidivante. 1994).

Străchinaru sau R. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Totuşi. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. spre deosebire de mediul urban. pe sexe. de variate şi de complexe. deformarea conceptului de libertate. la sate. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. modificări la nivelul relaŃiilor afective. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. tulburări de cunoaştere.). cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . puternice sentimente de devalorizare. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. Răşcanu) care au arătat că. egocentrism ridicat. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. poate şi pentru că. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. continuă. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. slabă consistenŃă şi echilibru intern. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. denigrarea sentimentelor umanitare. Ca răspândire teritorială. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. imatură. de injustiŃie. divorŃul etc. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). în timp ce.specifice. pe vârste. perturbările de apărare. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. vârste şi mediu social. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. absenŃa unuia dintre părinŃi. neînŃelegerile intrafamiliale. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. perturbarea sentimentelor de culpabilitate.

alcoolismul şi dependenŃa de drog. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. sedative sau tranchilizantele. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. omuciderea. practic. suicidul şi tentativa de suicid. a problemelor general-educative. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. instabilitatea. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . Unele trăsături psihopatice. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. devierile sexuale. alături de mijloacele medicale. Profilaxia. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. irascibilitatea. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. spectaculoase în sine). incendierile voluntare. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. şi în special reacŃiile de tip excitabil. autopuniŃia (autopedepsirea). fuga şi vagabondajul. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. cu atât mai eficientă. furtul. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. ieşite din comun. ca şi a celor psiho-pedagogice. impulsivitatea. eşecul şcolar. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii.subestimării de sine. obiectivobservabile. fapt care. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui.

Goldenson apud P. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. ci şi abateri de la normele morale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. halucinatorii asupra sistemului nervos. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). de cele mai multe ori nevrând să moară. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. 1994). aşadar. cât fuga de viaŃă. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. Simptomele alcoolismului (după R. cu timpul. ceea ce antrenează. ci doar să atragă atenŃia. Popescu Neveanu. de regulă matinal. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. de regulă. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. de fapt un real strigăt de ajutor. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. cotidieni. de regulă doza mărindu-se treptat. desfiinŃarea propriei persoane. Străchinaru. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. aşadar. vulnerabilitate 181 . ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. tentativa fiind. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. Comportamentul este. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. Aceste devieri de conduită sunt. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat.

măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). complicaŃii neuropsihice.). consumul devine o plăcere căutată. Alcoolismul necesită. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool.la boli. După V. anemii. apariŃia comportamentelor de tip deviant. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. Începutul în alcoolism pare inocent. halucinaŃii. iraŃionale. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie.). Apoi. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. ale atenŃiei. afective. deteriorarea personalităŃii etc. afectarea climatului familial. în prima fază. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. reducerea funcŃiei sexuale etc. când. apar manifestări impulsive. subiectul bând necontrolat alcool. psihoterapia şi socioterapia. infracŃional etc. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. Deşi. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. comportament suicidar. halucinaŃii alcoolice acute. atât în plan somatic (tulburări digestive. delirante. el determină dereglări ulterior. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit.). obsesive. delirium tremens. deficienŃe vitaminice. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. aşadar. în plan psihic (tulburări ale memoriei. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.

VERZA E. Ed. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. (coord. Didactică şi Pedagogică. şcoli normale. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti... 1988. 1985. iubindu-i. Geneva Initiative Publishers. UniversităŃii Bucureşti. GATH D. DAUNT P.. Iaşi. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. KULCSAR T.. 12.. 1977. BIBLIOGRAFIE 1. 1996. Terapie educaŃională integrată. Ed. Psihiatrie. 1997. 1990. Bucureşti.. Bucureşti. Tratat de psihiatrie – Oxford. NEVEANU POPESCU P. Să-i ajutăm. Ed. Psihopedagogie specială.. Ed. VERZA E. 1999. Ed. 8.. Bucureşti. DicŃionar de psihologie. Humanitas. a II-a. VERZA E.. 183 . Bucureşti. 1997. GELDER M. EducaŃia copilului preşcolar.. 18. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. ENĂCHESCU C.. 11. Ed. Sibiu. Bucureşti. Medicală. 1998. 21. Psihologia comportamentului deviant. LAROUSSE. MUŞU I. I. I. 20. IONESCU G. Medicală. PĂUNESCU C. 1994.3. 1994. VRĂŞMAŞ T. MAYOU R. Meridiane. WEIHS TH. 7. MUŞU I. 1988. Bucureşti. Trinitas. Bucureşti.. 15. Ed. Ed. ProHumanitate. Bucureşti. 14. Psihologie clinică... Ed. PĂUNESCU C. ProHumanitate. ed. 9. Ed. Bucureşti. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. UniversităŃii Bucureşti. Sibiu. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Tehnică.. Academiei. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. RĂŞCANU R. Bucureşti..Medicală. Ed. 1979. 1987. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. vol. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. UniversităŃii Bucureşti..). 1978. Ed. 17. 3.. Psihopedagogie specială. STRĂCHINARU I. Nervozitatea copilului. VERZA E. 6. ŞCHIOPU U. Ed. Ed.. Babel. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. DicŃionar de psihologie. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. VRĂŞMAŞ E. Ed. TAFLAN A. 5. Ed.8. 1989. Didactică şi Pedagogică. Univers Enciclopedic. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. vol. Ed. PREDESCU V. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1992. 1978.. Bucureşti. 19. 1994. 4. 1998. 13. 10. vol... GORGOS C.. Ed. Ed. 1994. Ed. Albatros. Agresivitatea şi condiŃia umană. 16. Probleme de defectologie. 2.

respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. însă. este influenŃat de o serie de factori. a capacităŃii de verbalizare. presupunând un efort îndelungat din partea individului. propoziŃiile.1. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. în decursul dezvoltării ontogenetice. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. capacităŃile intelectuale ale copilului. La copil. respectiv 184 . afectivitatea şi personalitatea acestuia. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal.6. până la automatizarea acestui act complex. Aceasta este o condiŃie necesară. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. dar nu şi suficientă. În activitatea sa verbală. Este necesar. prin urmare. Articularea sunetelor. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. Ea nu apare spontan la copii. eficienŃa procesului instructiv-educativ. frazele. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare.

începând cu cele mai simple. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. De aceea.influenŃa directă a mediului social. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. se instalează tulburările de limbaj. posibilităŃilor reduse de exprimare. d. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. de scriere şi citire. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. c. iar pe de altă parte. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. până la 4 ani. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale.1975). de la manifestările verbale tipizate. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. influenŃează negativ întregul comportament uman. Orice tulburare. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. de mimică şi articulare. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. standardizat. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. indiferent de forma sa. datorită. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. fără un tratament logopedic. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. b. tulburări de conduită şi de personalitate.GuŃu. pe de o parte. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. unanim acceptate în limba uzuală. sunt absolut necesare 185 . în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj.

îl singularizează. Vârsta de 4 ani este considerată. îl împiedică. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. infecŃii sifilitice. Ele se corectează. 6. tuberculoză. carenŃele nutritive.2. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. sub influenŃa procesului de învăŃare. în general. În felul acesta. consumul de alcool. asfixierile. în mare măsură. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. frământările interioare. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. astfel. incompatibilitatea factorului Rh. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. traumele psihice suferite de gravidă. traumele mecanice ale gravidei (căzături. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. hepatitele epidemice. sarcină toxică. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. cu vărsături şi leşinuri dese. bolile infecŃioase ale gravidei. alimentaŃia nepotrivită a mamei. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. Totuşi unele dintre ele persistă.exerciŃii logopedice speciale. pentru prevenirea şi corectarea acestora. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. în mare măsură. cu atât este mai eficient. 186 . Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. în timpul naşterii sau după naştere. gripă infecŃioasă. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici.

copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. mastoiditele. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. nefrita. cât şi pe cea motorie (efectoare). pe timp îndelungat. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. rujeola. care pot afecta organic sau funcŃional. specifice primei copilării. contagioase sau virotice. atât zona senzorială (receptoare). care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. a organismului. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. scarlatina. cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap.). virusuri. Urmările acestei boli. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. lovituri în zona frontală la tâmple etc. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. • aproape toate bolile infecŃioase. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. tuberculoza. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. cu alcool.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. în general. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. responsabili de diferite funcŃii psihice). bolile urechii (otitele). • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. gripa infecŃioasă. cu atât tulburările sunt mai complexe. netratate la timp şi complet. numite meningite. care privesc. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. în primii ani de viaŃă. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. pojarul. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . îmbolnăviri. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. diferiŃi microbi. în particular. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase.

Unii părinŃi (mai ales tatăl). fonaŃie. apar tulburări ale limbajului. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. nervozitatea.5 kg. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). congenital. dar sub greutatea normală – 2. motivând lipsa de timp sau alte cauze. nu se apropie de copil foarte mult 188 . condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. este despicătura buzei superioare. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. ale vorbirii. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. articulaŃie (ex. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. Atunci când această condiŃie nu există. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. O altă malformaŃie congenitală. dar cu întârziere în apariŃia ei. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. care împiedică pronunŃia.). de fapt. la alienaŃii mintal.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj.pronunŃiei: expiraŃie. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. timiditate excesivă. mai uşoară decât prima. a aparatului fono-articulator. sunt. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. • certurile. dereglări ale nutriŃiei. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. • vorbirea răstită. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului.

malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. cu ecou asupra intelectului. de veghe. autismul infantil etc. stresante. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. în perioada constituirii limbajului. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. • deficitul „instrumental”. nerespectarea orelor de alimentaŃie. nu îi solicită suficient verbal. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. Dar dacă colectivul este prea numeros. a celor de somn. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. care se răsfrâng. deci de dezvoltarea vorbirii lor. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. afectivităŃii sau comportamentului. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie.. După un an şi jumătate. asupra limbajului: oligofrenia. pentru amuzamentul adulŃilor. cerebeloase). este o tulburare a limbajului. uneori este bine. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. 189 . nu îi vorbeşte. Alteori. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC.. obosite. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. suprasolicitările. trăirea unor stări conflictuale. nu se joacă cu el. în mod secundar. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. extrapiramidale. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei.timp. care nu îi stimulează. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. uneori. care duc la oboseală excesivă.

6. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente. verboauditiv . • tulburări de ritm şi fluenŃă. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). pediatri. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. îi aparŃine lui M. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. Pentru buna colaborare dintre logopezi. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. în funcŃie de mai multe criterii.3. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. – criteriul periodizării. • tulburări complexe lexico-gramaticale. bâlbâiala şi disgrafia. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. • tulburări organice sau funcŃionale. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). de pildă. În al doilea rând. • tulburări centrale sau periferice. tahilalia cu bâlbâiala. • perioada verbală (peste 6 ani). deoarece. 190 . în primul rând. Aceasta. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. sau dislalia. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. Se pot întâlni împreună. • tulburări ale limbajului scris.

Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). • fonastenia. Tulburări ale limbajului. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. • tulburări pe bază de coree.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. 191 . clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. • ecolalii. • bradifazii. etiologic. • bradilalia. • jargonofazii. • logonevroza. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. 3. general sau electiv). • dizartrie. Tulburări de voce • afonia. 4. Verza (1982). 5. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. 7. • aftongia. simptomatologic şi psihologic: 1. • rinolalie. Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. • disfonia. lingvistic. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). • alalia 6. • tahilalia. 2.

Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. decodarea informaŃiei. senzoriale). manifestate prin omiterea. Dacă. în orice împrejurare. cât şi în cea repetată. Când se pune diagnosticul de dislalie. deci. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin. care are loc permanent. în cuvinte. atât în vorbirea spontană. înlocuirea şi inversarea sunetelor. o silabă sau un cuvânt. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 .1. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. substituirea. îngreunează recepŃia şi. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. deformarea. Până la această vârstă. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie.6.4. la baza lor stau cauze nocive. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. prin aceasta. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali.4. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. care afectează decodarea mesajelor verbale. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. pronunŃie.

fonetice. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. gradul leziunii şi localizarea ei. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. importante deosebiri calitative. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. nu numai sub aspectul vorbirii. ci şi al organelor de vorbire. • pronunŃarea eliptică. 2) raportarea la fonemul denaturat. leziuni ale organelor de articulaŃie. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. specifice diferitelor forme de dislalie. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. „catană” în loc de „castană”). denumită moghilalie sau afonemie. Prin aspectele exterioare. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. fonetic. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. 193 . între ele. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. 1. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. în special a grupelor consonantice. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. leziuni ale nervilor periferici. A. prezintă. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior.simptomatologiei lor.

”Ń”. ”z”. „ce”. „j”. „j”. „z”. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. „ş”.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. defecte fonologice. „ş”. „ci”. ”ci”. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. dislalia se poate clasifica în (după E. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. „potogan” în loc de „topogan”). omis sau înlocuit. iar în cazurile de înlocuire. 2. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. Prin raportare la fonemul denaturat. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). „Ń”. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. • substituirea. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. • lambdacism şi paralambdacism. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect.

Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. iar HvatŃev tetism. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. Jurcău). A. După unii autori (E. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. unele forme de parasigmatism. mai frecvent cu consoana „t”. Sub acest aspect.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. 195 .: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă.Jurcău şi N. limitată adeseori la un singur sunet (ex. Criteriul structurii de articulaŃie. trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. şuierătoarelor şi africatelor ).• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. ci multiple. 3. 4. • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. Fournie a denumit această dislalie hotentotism. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. atât consoane cât şi unele vocale. numai labialele). dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. trebuie să fie considerate nu dislalii simple.

practic nerealizabilă. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. palat moale. defectuos formate. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. decât o acomodare bilabială. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. a. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. alveole. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. 196 . care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. B. lipsa lor de mobilitate. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. cu deformaŃia acustică respectivă.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. palat dur. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. despicături labiale sau buza de iepure. leziuni organice ale analizatorului auditiv. generând tulburări de articulaŃie. dinŃi. centrală sau periferică. maxilare.

Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. De exemplu.• anomaliile maxilarelor (progenia. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. c. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. parafonemii sau moghilalie. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. linguală. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. microglosia. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. linguo-dentalelor. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie.) împiedică articularea linguo-dentalelor. palatală. dentală. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. laringuală. sau 197 . ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. şuierătoarele. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. Între 20 şi 40 dB. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. prognatismul. labiodentalelor. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. b.

Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. apar tulburări de pronunŃie. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. frate. ori a cerebelului.după o encefalită din prima vârstă. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. piramidale sau extrapiramidale. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. în lobul frontal stâng. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. La unii copii. grupul în care se joacă. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. Păunescu pe copii preşcolari. de asemenea. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. ca urmare tulburări de articulaŃie.

stângăcia şi contrarierea acesteia. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. tulburările auzului fonematic. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor.de recepŃie verbală. lipsa atenŃiei acustice. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. atât în vorbirea altor persoane. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. ci şi în scris 199 . în mod mai general. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. în special a componentei sale verbo-kinestezice. cât şi în cea proprie. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. a. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. deficienŃă de memorie auditivă. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. aptitudine deficitară – pentru vorbire. cât şi în cea proprie. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. o disabilitate motorie sau. b. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. în special de auz fonematic.

O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. a mişcărilor de vorbire. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. Aceste dificultăŃi de discriminare. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani.(dislexie – disgrafie). Dislalia senzorială este de origine centrală. în special a celor siflante. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. dar este tulburat auzul fonematic. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. a. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. La copiii mici. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. aparate). spatule. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. prezintă un caracter fiziologic.

Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. Bilingvismul la o vârstă fragedă. este o adevărată pedeapsă pentru copil. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. de 201 . două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. poate fi determinată de unele boli infecŃioase.insuficientă. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. de polipi. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. prin imitaŃie. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. sub vârsta de 4 ani. c. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. când încă vârsta nu-i permite. b. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. în familie. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. de obicei. atunci când părinŃii vorbesc curent. de atonia sau paralizia vălului palatin. de despicăturile labio-maxilo-palatine. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. de vegetaŃiile adenoide. ceea ce-i îngreunează vorbirea.

Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. b.hipoacuzie. vegetaŃii adenoide sau polipi. care. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. prin modificările nazale ale aspectului sonor. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. aperta (deschisă). ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. n) se scurge pe traiectul bucal. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. paralizia sau atonia vălului palatin. calea nazală. nu numai latura estetică. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. conform opiniei unor autori. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. În rinolaliile mai accentuate e afectată. parcurge. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. Spre deosebire de dislalie. clauza (închisă). despicături labio-maxilo-palatine. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. cât şi consoanele. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. fiind afectate mai ales vocalele. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. predominant. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. unde sunt afectate mai ales consoanele. ci şi inteligibilitatea vorbirii.

indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. în care unda expiratorie trece. şi anume latura ei instrumentală. la un nivel intermediar. 203 . psiho-socială şi motrică. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. Din punct de vedere simptomatologic.Verza). mixa (mixtă). dar mult mai grave. nu afectează vorbirea în general. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. disritmică. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. La fel ca în dislalie. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). alternativ atât pe cale nazală. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. disfonică. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. mintală. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. cât şi pe traiectul bucal. Spre deosebire de dislalie. deci. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. u şi mai puŃin vocala a.blocate. Dată fiind originea sa. cele mai afectate sunt siflantele. ci numai vorbirea rostită. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. mai ales i. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. Ea. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. c. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. În palatolalie. senzorială. ci numai de rostire.

Există o lipsă de 204 . repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. Stănică şi E. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. el este conştient de handicapul pe care îl are. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. negativism. nelinişte permanentă legată de vorbire. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. ci. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. cu pauze între acestea. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. nevoie permanentă de ocrotire. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. monotonia vorbirii. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. comportament neadaptat.4. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. tulburări ale cititului. De fapt. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării.2. încordare. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. omisiuni precipitate. sunete care „paralizează” vorbirea. dimpotrivă. comite greşeli mai frecvente. de cele mai multe ori. Aşadar. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. aritmie. emotivitate crescută. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. Ca urmare. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. 6. izolare socială. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. dar şi ale scrisului.

respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. se vorbeşte în timpul inspirului. • stres determinat de emoŃii. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. când este pus să scrie sau să deseneze. Cursivitatea exprimării este grav afectată. • traume psihice. de nedreptate. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. schimbarea culorii feŃei. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. transpiraŃie. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. • presiuni. • tulburări ale respiraŃiei. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. 205 . Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. • factori de natură ereditară. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. În schimb. • bilingvismul.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. şoc. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. sperieturi. acŃiuni cu caracter represiv. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. deprimare afectivă. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. pentru a evita pripirea. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. cresc agitaŃia şi nervozitatea. tulburări de somn. impresia de frustrare. spaime. În cazul ei apar reacŃii secundare.

• dezorganizarea familială. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. părăsiri. • ironia. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. pe de altă parte. în anumite situaŃii. pentru toate acŃiunile copilului. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. corectare permanentă etc. emotivitatea crescută etc. atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. supraîncordare nervoasă. în împrejurarea în care acesta se jenează. • hiperprotejarea copilului. familii dezorganizate). tonică şi mixtă. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. debilitate somatopsihică. • nemulŃumirea mamei (mai ales). Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. tremur uşor. 206 . Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. Aşadar. şi între părinŃi. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul.). până la Ńipăt. copiii se bâlbâiau. jenă exagerată. involuntară a sunetelor sau a silabelor. pe de o parte. alimentaŃie bazată pe excitante). prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. răstit. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. iar aspectul discursului dezagreabil.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). boli debilitante. mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. • observaŃii cu ton ridicat. imitaŃia. Factori declanşatori pot fi stressul. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta.

ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. de felul cum trăieşte el. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. Atunci când acest spasm cedează. handicapul. silabelor şi cuvintelor. a anxietăŃii etc. Logonevroza reprezintă. de două feluri: clono-tonică. Ea este mult mai complexă. de batere a tactului pe loc. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. Bâlbâiala mixtă este. 207 . mai profundă decât bâlbâiala. în care predomină forma clonică şi tono-clonică.). la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. intonaŃia. o bâlbâială trăită în mod dramatic.extralingvistic (fiind afectate ritmul. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. la rândul ei. cu conştiinŃa defectului ca atare. încordării. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. cu hiperexcitabilitate. a unui şoc afectiv recent etc. pe lângă o repetare a sunetelor. De regulă.). tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). în plan psihic. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. prin urmare. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. cele două forme de bâlbâială se succed. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. În mod obişnuit. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). în care predomină forma tonică. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. fără efort).

E. forŃarea vocii. – deviaŃii de sept.Stănică. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. funcŃionale ori psihogene.Vrăşmaş.3. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. • Aftongia Ia naştere atunci când. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. Apar astfel asimilări. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. – deformări ale limbii. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. hipotonia palatului moale. lentă. faringelui).4. înălŃimea. (C. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. 208 . încetinită. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. fenomen secundar în hipoacuzii grave. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. – noduli ai corzilor vocale. 1997). timbrul şi rezonanŃa sunetelor. – polipi nazali.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. dinŃilor. mimicii. tendinŃa de a emite sunetele. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. calitatea fonetică fiind profund alterată. substituiri. 6. în muşchii limbii. se produce un spasm tonic. iar melodia vocii pierdută. – tumori faringiene benigne etc. – palat moale/despicat/paralizat. de lungă durată. care corespund unei comodităŃi în articulare.

Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. Vocea. 209 . Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. tract angoasă. boli psihice şi stări reactive). dacă nu dispare complet. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. nediferenŃiat. şoc emotiv. trac. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. cu rezonanŃă cefalică). Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). boli ale acestuia. traumă psihică.). Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. inhibiŃia ei. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. monotonia sau caracterul său şters. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. profesii care obosesc vocea: profesor. răceli) sau a corzilor vocale. narator etc.) sau poate fi cronică. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. cântăreŃ. în registrul grav. de isterii sau de nevroze etc. care se produce la nivelul registrului înalt.

Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. auzului şi intelectului. inversiuni. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. a unor comportamente antisociale. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. sintagme. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. nepăsarea. Verza. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare.4. (E. optice şi kinestezice. chiar dacă condiŃiile familiale. prin manifestarea. în multe cazuri. etc.6. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. adăugiri. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. 210 . teama de insucces. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale.4. în mecanismele acestuia. deformări de litere. Disgrafia. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. dislexia) şi totale (agrafia. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. sunt mai mult decât favorabile. p. 1983. Dislexia este dificultatea de a citi. sociale etc. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului.58). neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. izolarea. alexia). Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. în despărŃirea cuvintelor în silabe. inerŃia. substituiri de cuvinte. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. descurajare. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente.

redarea inegală a unor grafeme. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. ale laturii semantice. frazele. • inversiuni. 211 . t-d. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. fără unitate logică. care să ducă la o lectură cursivă. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. propoziŃiile. fonemelor şi grafemelor. • rânduri libere sau suprapuse. f-v). • scrisul servil ca şi cel în oglindă. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. adăugiri de cuvinte. • apar omisiuni de litere şi silabe. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. cuvinte sau chiar propoziŃii. • nerespectarea spaŃiului paginii. • textul este scurt. • tulburări ale lizibilităŃii. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. cuvinte propoziŃii. după mai multe poticniri. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. substituiri de grafeme. adăugiri. sintagme. lacunar. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. c-g. inversiuni la nivelul silabelor. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. • disortografii. omisiuni de litere şi grafeme. grafeme. • contopiri de cuvinte. între litere şi grafismul lor.

Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. naşterile grele. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. starea sănătăŃii. din punct de vedere auditiv. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. endocrinopatiile). care se transpun în limbajul scris-citit. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. • plasarea incorectă a accentului. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. tuberculoza. cum ar fi blocajul emotiv. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. reacŃiile nevrotice. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. mai ales pe cuvintele polisilabice. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. În neuropsihiatrie. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. bolile psihice. gradul dezvoltării intelectuale. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. la genitori. slaba dezvoltare psihomotorie. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. ca atare. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. bolile neurologice şi organice.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. o etiologie. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. 212 . • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. condiŃiile motivaŃionale. metode şi procedee necorespunzătoare.

sărire peste unele spaŃii. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. intoxicaŃiile exogene sau endogene. infecŃiile gravidei (bacteriene. cuvintelor. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. inversiuni. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. substituiri. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. lăsându-le libere. tusea convulsivă până la 3 ani. a literelor. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. toxicoza. infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. alaliei. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. hipoacuziei. traumele fizice şi psihice. scris-cititul fiind neglijent. tremurat. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. distociile cu aplicare de forceps. rigid. înlocuiri. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. medicaŃia folosită în sarcină. 213 . Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. tensionat. cuvintelor. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. tentativele de avort. scrierea ondulată. neregulat. în cazul din urmă malaria). virale sau cu protozoari. Apar omisiuni ale grafemelor. prost organizat. traumatismele craniene grave până la 7 ani. iminenŃa de avort. literelor. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). propoziŃiilor şi sintagmelor. inegal. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere.

punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. Scrisul astenicilor este mic. literele corectate.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. literele sunt lipsite de fermitate. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. rândurile înghesuite. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. rândul este păstrat. 214 . prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. legăturile având caracter infantil. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. J. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. literele finale ale cuvintelor. trăsăturile sunt curbe. marginile respectate. retuşate. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . În urma experimentelor. Scrisul are un aspect colŃuros. escamotate. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. cu direcŃia foarte regulată. neregulate. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. rău proporŃionate. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. formele sunt imprecise. împrăştiate în lăŃime.

Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. În citire are loc o vorbire lentă. unele sunt prea mici. linia de dialog. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. monotonă. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. „puchinos”. la nivelul proceselor cognitive. altele prea mari. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. 215 . Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. grafeme şi cuvinte. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. semnul exclamării. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. rândurile se suprapun. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. Scris-cititul lent. pauzele sunt şterse. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. al întrebării. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. virgula. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei.

dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. la cei cu tulburări oculo-motorii. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. înŃelege ceea ce i se spune. 216 .4. Subiectul alexic vorbeşte normal. care înainte scria normal. În citire. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. 6. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. la o persoană. sărind şi suprapunând rândurile. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. dacă copiază literă cu literă. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor.5. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. dar nu înŃelege un text scris. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. acestea fiind executate alungit. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. răspunde corect la întrebări. grafemelor. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. psihogen sau voluntar.

şocuri emotive. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. negativismul. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. ostilitate). • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. De asemenea. traumatisme psihice. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. frustrări.1. reducerea vocabularului. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. în care încăpăŃânarea. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. eşecuri repetate. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane.). Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. şoc emoŃional foarte puternic. deşi nu comunică. afectarea exprimării gramaticale etc. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. • Mediul de trai impropriu (ex. pedepse corporale mai ales. • Copiii pot fi furioşi. timiditatea. traumatizare psihologică – ameninŃări). • SituaŃii dramatice. stres. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. faŃă de anumite persoane. Copiii cu mutism electiv. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. Dar. cu complexe de inferioritate. anxioşi. brutalitatea. irascibilitatea. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. ci pentru că nu vrea. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. se 217 . interiorizaŃi. răutatea ocupă un loc important. fără să se intervină. panică.

are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. diftongii reduşi la o vocală. trunchiului. şocuri emoŃionale puternice). Copilul nu formează propoziŃii. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. Retardul verbal C.poate întâmpla ca. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. ce se abate de la normal. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. Comportamentul 218 . nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. • factori constituŃionali. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). deşi s-a intervenit în sens optimizator. Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. mai frecventă la băieŃi). rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. atitudini brutale. mersul). suprasolicitare verbală. degete). exigenŃe prea mari. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. le pronunŃă greşit. limbă. Vrăşmaş şi E. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. nu formează propoziŃii simple. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. 2. boli infecŃioase). Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. vocalele sunt prezente.

6. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. 6. dispraxie de limbaj etc. • ALALIA E. absenŃa dorinŃei de comunicare. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală.4. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. – alcoolismul părinŃilor. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. rahitismul şi deficienŃele fizice. organizare şi dezvoltare a limbajului. iar vorbirea repetată este imposibilă. varicelă). – afazia. hiperkinetism şi opoziŃionism. – boli grave repetate (encefalită.psiho-afectiv este dominat de timiditate. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. • Forma constituŃională.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare.Vrăşmaş şi C. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. – tonus psihic şi motor scăzut etc. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. afazie de expresie.

chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale.abstracte şi frazele mai lungi. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. 220 . deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). s. sau hipotonă. agnozie auditivă. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. îmbrăca etc. aproximativă şi ecolalică. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. Vorbirea se realizează cu dificultate. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. cu tulburări consecutive de exprimare. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. dar nu le poate pronunŃa. DeficienŃa auditivă. suflare etc. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. scoaterea limbii. Nu poate realiza o mişcare la cerere. z. nu se poate spăla pe mâini. Vocea alalicului senzorial este sonoră. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. nu se poate şterge. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. Aude bine.

afonă. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. iar. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. Există tulburări de percepŃie. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. sacadată. vorbire lipsită de forŃă. • Are loc o scădere a memoriei. dar pe care le folosesc foarte rar. la nivelul personalităŃii. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. înŃeleg unele cuvinte izolate. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. 221 . grafice şi de calcul. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. în momentul emiterii sunetului. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. Nu presupune deficienŃe de intelect. întârziere şi neîndemânare motorie.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. gândirii. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. atenŃiei şi apar tulburări lexice. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. laxă. se produc destructurări masive. pronunŃia fiind labilă. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. se trece uşor peste vocale. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal.

ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. dar îşi păstrează vorbirea repetată. • Apar tulburări ale inteligenŃei. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. vorbirea „academică” şi un scris servil. • Motorie totală: nu poate vorbi. agramatisme. 222 . • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. se manifestă stilul telegrafic. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). nu înŃelege. • Se păstrează cuvintele parazite. dar nu înŃelege. interjecŃiile. diabetul. ale SNC. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. dereglări ale respiraŃiei. • Senzorială totală: apar logoreea. dar se păstrează înŃelegerea. infecŃiile. poate scrie şi citi. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. • Pot apărea. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. emoŃii exagerate. • Apar afecŃiuni ale vocii. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. intoxicaŃiile. alexia. la unele persoane. traumatismele cranio-cerebrale. agrafia. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. tulburări ale accentului. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. intoxicaŃia cu cuvinte. • Subiectul are comportamente normale.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. scrie şi citi.

repetată. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. locuri. mutismul electiv. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . emoŃională. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. autismul sau retardul de limbaj. dizartria.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia.

iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. 6.5. unele de ordin general. surdă Voce sonoră 6. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. 5. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi.1.

Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. labiale. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. b) de încordare. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. lopată. linguale. se contractă. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. 225 . a gâtului şi a membrelor. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. în funcŃie de caz.organismului. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. mandibulare. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. imitarea râsului şi a surâsului. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. revenirea la loc. umflarea alternativă a obrajilor. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată.

Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. „b”. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. la cei care au o muşcătură deschisă. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. „m”. fără grabă şi cu precizie. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. ca pentru supt. liber şi prin opunere de rezistenŃă. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. cu mâna. Aceste mişcări se vor executa meticulos. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. Alternarea mişcărilor celor două buze. coborârea în jos a mandibulei relaxate. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. urmând mişcările mandibulare. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. silabă. retragerea buzelor. în special.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. 226 . expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). urmată de retragerea ei îndărăt. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. spre stânga – revenire la loc. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. cu maxilarele strânse a silabelor ba. plasat în faŃa cavităŃii bucale. cuvânt. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. sub buze. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. „s”. imitând forăitul cailor. efectuate în afara cavităŃii bucale. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. apoi se trece la cele din interiorul ei. Ńinând între dinŃi un creion. „z”. bi. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. vibraŃia buzelor. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor.

e. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. r. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. Cu toate acestea. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). pi. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. La copiii cu tulburări de vorbire. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. În timpul expirului. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. laringuale. provocarea reflexului de sufocare. cu rol compensator. l). pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. La copii. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. exceptând unele sunete vicariante. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori.bu şi pa. la cei cu despicături palatine. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic.

dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). Treptat. 228 . expir. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. ExerciŃiile se aplică prin repetare. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. şi. dimpotrivă. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. • Educarea auzului fonematic. la realizarea unei pronunŃări corecte. cu ferestrele deschise. alături de alte elemente. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. sau numai a unora. contribuie. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. În timpul pauzei expiratorii. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. pentru a preveni instalarea oboselii. sau în curte. expir.cabinete bine aerisite. În aceste cazuri. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. pauză. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. pauză. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. apoi se coboară încet şi uniform. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. expirând. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. concomitent cu reluarea expirului. de cinci până la zece ori. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. expir etc. În primul caz. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia.

Confuziile. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. iar apoi. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. iar pe de altă parte. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. pe baza auzului. înlocuirile. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. în corectare. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. gâsca. aud sunetele. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. în cazul acesta. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. imitându-le. apoi aude ceea ce pronunŃă. Printr-o corectare inadecvată. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. vjjj – vântul etc. el trebuie să realizeze un autocontrol. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. Dislalicul articulează mai întâi. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează.).În realizarea pronunŃiei corecte. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. pe de o parte. care mai întâi. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. asupra emisiilor vocale. cu excluderea auzului. Uneori. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. sss – şarpele. Prin urmare. la început. le pronunŃă. dislalicul trebuie să efectueze.

La dislalici sunt eficace pronunŃarea.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. 230 . în primul rând. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. fără ca ei să-şi dea seama. În această situaŃie. pentru corectarea acestor deficienŃe. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. E. indivizibilă. Prin efectuarea acestor exerciŃii. pe baza percepŃiei global-structurale. dar este.fonetică. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. indiferent de vârsta logopatului. în special. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. În cadrul lecŃiilor logopedice. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi.

c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. periodic. faptul că ea poate fi corectată. Psihoterapia poate fi aplicată individual. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. E. d) crearea încrederii în logoped. a prezentării unor filme. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. vârsta persoanei. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. dar şi în grup. particularităŃile personalităŃii ei. În acest sens. a jocurilor (la vârstele mici). Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. R. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. mai ales la început. de nivelul lor de cultură. însoŃite de discuŃii. creând în felul acesta. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare.Schilling foloseşte „jocul 231 . a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. Astfel. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. să înlăture şi să prevină unele simptome. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. de gradul de inteligenŃă. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi.

care le înlocuiesc pe cele greşite. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. se deosebesc prin efectul lor acustic. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. Astfel. 1. 6. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. la cântece şi la vorbire. Se recurge la sunetele asemănătoare. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. care se manifestă. 5. 2. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. Pentru corectarea dislaliei. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. La început sunt mute. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. pe care dislalicul le pronunŃă corect. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă.curativ logopedic”. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. Modelul greşit nu se corectează. rezumându-se doar la mişcare. apelative şi indicative. 232 . oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. fraŃi. a vântului). • Apoi. zgomotul unor maşini. surori. de apropiere dintre logoped şi dislalic. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. există o serie de metode specifice. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). prin stabilirea unor raporturi favorabile. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. rude. regizorilor şi actorilor. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire.

decât atunci când se pronunŃă sonor. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. asupra gurii logopedului. să vorbească din când în când în şoaptă. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. repetate des. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. cu voce. a ritmului vorbirii. de educare a respiraŃiei. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. de scris. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. fonaŃie. 3. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. Pentru cruŃarea forŃelor. sugestie. relaxat. când se exersează concomitent. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. pronunŃie. 233 .kinestezică. ludoterapie. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. hipnoză. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. de memorie. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. socioterapie. Prin pronunŃia în şoaptă. terapia ocupaŃională). printr-o serie de exerciŃii. 2. Vocea sa nu e suprasolicitată. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. de învăŃare a vorbirii expresive. • Evitarea efortului neuro – muscular. la lecŃiile de articulaŃie. se recomandă ca logopedul. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. etc.

vizuală). de inspirexpir. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. 5. propoziŃii. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. fluierat etc. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. tuse provocată. silabe. • corectarea tulburărilor de lateralitate. demonstrarea poziŃiei corecte a capului.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. 234 . suflare în diferite obiecte. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. de expiraŃie cu vocale. cuvinte. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. ridicarea şi coborârea capului. 4. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. vibro-tactilă. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. gargara cu capul dat pe spate.

a elementelor componente ale semnelor grafice. discriminarea şi memorarea fonemelor. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. 4. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. dreaptă. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. descompunere. • operarea cu cuvinte. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. coordonare oculo-motorie. 2. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). noŃiuni spaŃiale – sus/jos. lateralitate). • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. 3. înŃelegerea lor. noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. motricitate fină – mobilitatea mâinii. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. maturizarea afectivă (interes pentru scris).). 5. 6. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. • identificarea. faŃă/spate. 235 . curbă. identificare. perfecŃionarea semnelor scrise. recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. • identificarea cuvântului (citirea lui). Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). a însuşirilor acestora. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. desenul explicativ).• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală.

papa. Tehnici de recuperare posibile: 236 . animale (vacă. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. dezvoltarea psihică a copilului. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale.• activitatea logopedică. povestirea după imagini. Elaborarea. În alalia senzorială. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. imaginilor etc. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. imitarea sunetelor noi. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. raŃă). minge). pronumelor personale. an. verbelor. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. • dezvoltarea coordonării motorii. baba. structură gramaticală. obiecte de mobilier (masă. memoria. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. pupa. pipa. ochi. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. vocabular. din jurul subiectului. substantivelor. scaun. pisică). organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. gândirea). alimentele pe care le mănâncă. familia (mama. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. cal. tata). cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. emiterea unor onomatopee. dulap). jucăriile (cub. ac etc. etapa limbajului dialogat. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. gură). păsări (pui. nas.

a direcŃiei din care s-a emis un sunet). standardizat. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. obosite. Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. 1975).• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. claritatea. să arate anumite obiecte. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. 7. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. atât sub aspectul reproducerii. corectitudinea vorbirii. cât şi al perceperii. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. vocea cuiva cunoscut. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. s-t etc.). persoanele irascibile. unanim acceptate în limba uzuală. durata acestora). exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. să execute sarcini simple etc. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. GuŃu. de la manifestările verbale tipizate. activarea vocabularului pasiv. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. intensitatea. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. 237 . Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. exerciŃii de educare a gesturilor simple. utile. p-f. nervoase.

potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului.Stănică şi E. tulburări pe bază de coree). tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). jargonofazii. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. dizartrie). cu vărsături şi leşinuri dese. C. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. disfonică. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. simptomatologic şi psihologic. alalia). urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. bâlbâiala este o tulburare 238 . omisiuni precipitate. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. tahilalia. bolile infecŃioase ale gravidei etc. fonastenia). disfonia.). disritmică. asfixierile. rinolalie. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. alte cauze). repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. etiologic.). tulburări de voce (afonia. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. psihoneurologice. Verza (1982). sarcină toxică. lingvistic. în timpul naşterii sau după naştere. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. funcŃionale. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. bradifazii). se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. bradilalia. psiho-sociale. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. aftongia. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. ecolalii. logonevroza. De fapt. care duc la leziuni ale sistemului nervos central.

în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. se produce un spasm tonic. etc. (C. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). substituiri de cuvinte. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii.1997). 58). adăugiri. Verza. în muşchii limbii. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. încordării. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. deformări de litere. fonastenia etc. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului.Stănică. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. vocea răguşită.Vrăşmaş. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. E. mimicii. afonia. psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. cu pauze între acestea. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. înălŃimea. vocea oscilantă. lentă. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. cu hiperexcitabilitate. (E. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. încetinită. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . de batere a tactului pe loc. sintagme. silabelor şi cuvintelor.1983. de lungă durată. p. pe lângă o repetare a sunetelor. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. inversiuni. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). vocea gravă. Aftongia ia naştere atunci când.

naştere. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. standardizat. încordării. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. cât şi al perceperii.GuŃu. unanim acceptate în limba uzuală. disritmică. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. a unei preocupări 240 . iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. pe lângă o repetare a sunetelor. de la manifestările verbale tipizate. silabelor şi cuvintelor. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. disfonică. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. batere a tactului pe loc.1975). atât sub aspectul reproducerii. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. • Dizartria = o vorbire confuză. omisiuni precipitate. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal.

E. în muşchii limbii. inversiuni. fonastenia etc. • Aftongia = ia naştere atunci când. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. vocea răguşită.exagerate faŃă de propria vorbire. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. a nedezvoltării vorbirii. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. lentă. sintagme. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. afonia. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. • Bradilalia = o vorbire rară. adăugiri. (E. substituiri de cuvinte. Stănică. Verza. Vrăşmaş. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere.58). timbrul şi rezonanŃa sunetelor. p. vocea gravă. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. mimicii. 1997). (C. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. 1983. vocea oscilantă. cu hiperexcitabilitate. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. încetinită. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. deformări de litere. etc. se produce un spasm tonic. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. 241 . de lungă durată. înălŃimea. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central.

se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. Comportamentul neliniştit. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. auzul fiind intact.). percepe şi înŃelege vorbirea. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. a corzilor vocale etc.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. paralizie a musculaturii faciale. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. localizate în emisfera stângă la dreptaci. alterare patologică a limbajului. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. hiperactiv. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. a laringelui. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. fără succes însă. apoi de mai multe instrumente muzicale. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale.

Ed.. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. Didactică şi Pedagogică.. Ed. 1980. Didactică şi Pedagogică. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. şi colab. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. Bucureşti. 6. Cum să facem exerciŃii grafice.. BOŞCAIU E. AJURIAGUERRA de J. 4. ea necesitând tact.. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. Bucureşti. 243 . Ed. 4. Aşadar. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. împreună cu forma scrisă a cuvântului. 1983. Universitatea BabeşBolyai. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Scrisul copilului. mai ales copil. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. BOŞCAIU E. Didactică şi Pedagogică. 1983.. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. Ed. 2. CALMY S. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. 1967. Bucureşti. BOŞCAIU E. 5. Ed. 1977. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. CASTEILLA A. BIBLIOGRAFIE 1. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Scrierea cursivă modernă. 1973. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 3.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). Didactică şi Pedagogică. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. este extrem de dificilă. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. abordarea unui pacient afazic. în care mişcarea. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. Cluj-Napoca. Bucureşti..

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. de asemenea. întrebări sau expresii auzite. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. prin felul său bizar de a se comporta. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. dezagreabilă. Verbalizările. mimică. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. în afara contextului lor îndreptăŃit. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. la timpul lor. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. cât şi faptul că. Se observă. Aşadar. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. redate ad literam dar pe neaşteptate. Prin conŃinutul său. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). lipsită de intonaŃie şi flexibilitate.

există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. Toate acestea. fie dimpotrivă.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. DetaşaŃi. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. Ńipând mai tot timpul. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. copiii cu autism 250 . indiferenŃi faŃă de fiinŃe. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. inhibat. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. De asemenea. De asemenea. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. Cu toate acestea. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. În acest context. agitat. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic.

III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. degetelor. cioburi.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte.: nasturi. mersul pe vârful picioarelor etc. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. De asemenea. lovirea sau zgârierea unei jucării. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. Conform D. stereotip sau în manieră de ritual (ex. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 .M. de îmbrăcat sau de joc).). rotirea capului în jurul axului lui. braŃelor. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. cârpe etc. M. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea.S. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. ritualizarea activităŃii alimentare. plăcându-le muzica. cât şi prin complexitatea lor.

De altfel. fără sens sau scop inteligibil. jocul. zgârierea cu unghia a căruciorului). agită prin aer obiecte. frecarea cu mâna a lobului urechii). Gesturile. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. chiar după perioade lungi de timp. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. 252 . a monotoniei. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. a caracterului inutil şi ilogic. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. Alteori. poate face dovada unei memorii excepŃionale. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. amănunte sau situaŃii. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. limbajul. ermetică şi bizară. cea mai importantă activitate a acestei vârste. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. folosirea de obiecte simple. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. mimica. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. interesele. auditivă (plesnitul din limbă.mâncare. dorm puŃin şi prost. Ńopăie ritmic. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. privirea neîncetată a degetelor). Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. Uneori. gesturi sau mişcări. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. le priveşte într-un fel aparte. atitudinile. le duce la nas sau la gură. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. Retras într-un colŃ preferat. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. manipulându-le stereotip. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. mersul.

pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. De fapt. În unele cazuri. uneori cu o abilitate surprinzătoare. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . îl învârte). sărutaŃi. Dacă ia în mână un obiect. îl manipulează mereu în acelaşi fel. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. nu plâng dacă se lovesc. nu-şi exteriorizează dorinŃele. caracteristică handicapatului de intelect. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). În cazurile cele mai grave. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. lăudaŃi. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta.

Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. afective şi cognitive. teoriile organice şi teoriile comportamentale. Teorii explicative ale autismului. 3. Astfel. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. De fapt. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. nedezvoltând-o. 254 . 7. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. În urma aplicării unor teste. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. atât unii.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. se manifestă în mod diferit. senzoriale. 1. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului.

mama este văzută în special rejectantă. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. Rezultatul este acelaşi. În ambele cazuri. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. copilul respingând lumea. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. pentru a favoriza naşterea psihică). B. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. intoleranŃă 255 . Astfel. Astfel. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. explicate fie prin comportamentul paternal. să participe activ. se retrage în propriul sine care îi este familiar. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. rece emoŃional.În anii 1950 – 1960. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. Din acest punct de vedere. distanŃare şi închidere în sine. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. ca urmare. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. Conform acestei teorii.

Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. deci. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. aceste ipoteze neavând. M. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. în stările simbiotice. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. va elabora un comportament straniu de apărare. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). D. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. insista asupra rolului. Într-un asemenea climat. În acest sens. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. în stările autiste. valoare de generalizare. de sistem paraexcitaŃie. Mahler. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. trebuie luate în 256 . rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. Cu toate acestea. copilul va deveni anxios. „Nimicirea self-ului”. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. ca şi asupra rolului. trăite ca pură suprafaŃă. se va retrage în sine. de autoerotism.faŃă de copil. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. un fel de gaură neagră.

de adrenalină şi de dopamină în plachete. în primul rând. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. Lauretta Bander. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. Deci. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. alături de factorii de mediu. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. 257 . unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. van Krevelen (1952). Fiind vorba de un sistem poligen. în plachetele copiilor autişti. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. pentru a deveni autist. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului.considerare. De asemenea. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. Recent. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. prezente la autişti. pornind de la triptofan. în raport cu populaŃia generală.

care a distrus acel Ńesut. Deocamdată. de integrarea motorie. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. deficit senzorial. Noica). anomalie genetică. iar pe de altă parte. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. Copilul. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. În relaŃiile cu alŃii. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. pe de o parte. vizuali şi olfactivi.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. suferinŃă neonatală). deci. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia.Bender. închizându-se în sine. geneza sindromului autist. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . Din această cauză. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. După L.

cu anoxia din timpul naşterii.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. regresele. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. O altă teorie este cea a lui Fester. Cu toate acestea. existenŃa unor anomalii la copii. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). aceste teorii. din păcate. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor.” Wing J. K. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. un dezechilibru structural. scleroza tuberoasă. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. copiii autişti 259 . intervenŃii anormale în educarea copiilor. cu reacŃie deficitară la adaptare. autostimulările etc. encefalita. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. ca şi multe altele. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. În trecut. dar nici confirmate. neobservabilă sau un conflict. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. de evitare a mediului ostil.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. fenilcetonuria netratată. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical.. tulburările. nu pot fi. Pentru Fester. nici infirmate. Cu toate acestea. Emil Verza. fără să existe studii care să confirme ipoteza.

iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. dezvoltarea limbajului. în primul rând. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. precum şi factorii care o influenŃează. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. 4. 260 . În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. Din cele de mai sus rezultă că. condiŃionează prognosticul. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. 7. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. asociate. A şasea parte dintre copiii autişti fac. un copil cu autism din naştere. Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. De aceea. Astfel.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. din perspectiva etiologică. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. 1. natura sau calitatea comportamentelor lor. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. exagerând în comportamente simple. cu posibile implicaŃii genetice. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. crize comiŃiale. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe.

uneori deviant. Copiii ale căror achiziŃii. severitatea tulburărilor de limbaj. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. Prin urmare. problema copilului autist nefiind ca 261 . dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. Astfel. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. În aceste situaŃii. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. în jurul vârstei de doi. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. Comportamentul turbulent. sunt progresive. chiar parŃiale. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. implică un prognostic de gravitate. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. prin vagabondaj. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. trei ani. prognosticul va fi sumbru. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. Astfel. automutilare şi gesturi obscene. neinstalat până la 5-6 ani. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. opoziŃional. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic.

Astfel. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 3) să fie un tratament de durată.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. olărit. O stare catatonică. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. 262 . psihopatică. de multe ori. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. 1. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. 5. eşalonat pe întreaga copilărie. copiii cu autism avansat. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. 2) să fie cât mai complex. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. 7. brodat. îmbinând procedurile medicale. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. în funcŃie de vârsta copilului. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. fără a-l forŃa însă. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere.

aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. Astfel. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. regularizarea tranzitului intestinal. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă.D. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. reducerea acidităŃii. folosite în tratamentul psihozelor. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui.S. hidroterapia. în 1974. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. în autism în anumite cazuri. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. Paradoxal. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. Rimland şi Tobias au raportat. care a dat rezultate impresionante. O tehnică revoluŃionară. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. De asemenea. În anul 1964. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă.

adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. Aici. Ornitz şi Ritvo. va putea influenŃa mediul înconjurător. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. strângerea în braŃe. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. furnizând o mulŃumire completă. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani.primare. dar aceste probleme tind să fie eliminate. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. statornic. conform teoriei psihodinamice. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. În acest fel. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. hrănirea şi aşa mai departe. în 1976. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. El trebuie aplicat cât mai precoce. verbală şi gestuală. kinestezice. Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . antrenând comunicarea şi alte deprinderi. de încredere cu care va putea interacŃiona. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. copilul poate învăŃa aici. vizuale şi de contact ale copilului autist. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. Odată ce baza a fost formată. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. legănarea.

fost fondat pe baza personalităŃii materne. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. În multe cazuri. de comportamente autodistructive. la şocuri electrice. deficienŃele includ un repertoriu social. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. Recent. sau. socialul. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. 2) verbalizarea afectelor. în cazuri extreme. Mai exact. Spre exemplu. Desigur. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. 265 . deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). verbal şi cognitiv sărac. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). automutilarea sau autostimularea. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. ei au analizat comportamentul părinŃilor. cum ar fi stereotipiile. În cazul copiilor psihotici. a funcŃiilor. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc.

etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. Lovaas este de părere că. oricare ar fi acela. adesea. Terapia de acasă poate avea mare succes. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. Răspunzând. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. Aceasta înseamnă că. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. recidivează complet. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. Prin urmare. Prin această metodă. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. el va fi tentat să încerce mai mult. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. Mai exact.O. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. Recent. morala. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. După părerea sa. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967).I. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. În general. AnumiŃi copii.

Astfel. De fapt. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. pentru dezvoltarea autoapărării. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. În afară de aceste metode. chiar şi atunci când mănâncă. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. se îmbracă sau învaŃă. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală.absolvi de grija custodiei. dacă o astfel de terapie ar avea succes. De asemenea. 267 . a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. procedurile ei nu sunt specificate. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. doarme. Cu toate acestea. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. evaluările fiind vagi şi subiective. aceasta pare a fi cauza. aplicate zi de zi. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. În ultimă instanŃă.

copii autişti se dezvoltă diferit.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. dezvoltarea limbajului.: cu o prăjitură. În timpul jocului sau al exerciŃiului. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). de asemenea. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. În ceea ce priveşte motricitatea. copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . cu o jucărie etc. mişcarea este stereotipă. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile. putând avea caracter auto-erotic. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. jocul şi autonomia. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). nu pe poziŃii adverse.). Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului.M. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. în sfârşit. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul.S. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. grimase. alături de el. Adesea. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura.

Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. ceea ce solicită mult timp. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. ale părinŃilor. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. spre exemplu. energie şi răbdare. Dar copiii autişti au oroare de a imita. dorinŃa de a fi independent. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. mersul la toaletă. În general. deci. sunt foarte restrânse la autişti. Pentru aceasta. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. îmbrăcatul etc. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). repetate (spre exemplu. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. sau se interesează prea puŃin. de pildă. de a fi „mare”. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. de exemplu. Jocul Copilul autist nu se interesează. spre alte persoane). modelându-le după mişcările 269 . chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. nu se joacă într-o manieră normală.pentru el. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. Putem. În mod normal. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. Copilul nu învaŃă prin joacă. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. ci este nevoie de o acompaniere psihică. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. într-o manieră clară şi structurată.

pe copilul autist să se spele. mai ales dacă este recompensat. treptat. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. poate mima relaŃiile sociale. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. să mănânce etc. de ceea ce se aşteaptă de la el. aşadar. Încă din copilărie. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. cel mult de detalii ale acestora (ex. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. va învăŃa puŃin câte puŃin. ceea ce au învăŃat în alta. el îşi va da seama. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. Astfel. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. puŃin câte puŃin. buzunarele hainelor lor). dacă este suficient de inteligent. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. Pe măsură ce copilul creşte. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. de preferinŃă acasă la el. Trebuie să-l învăŃăm. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. Adolescentul autist. Mai ales la început. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic.. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. Nu este interesat de necunoscuŃi. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti.necesare executării unei anumite activităŃi. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. constantă pe toată durata vieŃii lui. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. Astfel. se poate 270 . adultul va avea impresia că face totul singur. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. într-o anumită situaŃie. să se îmbrace.

dormind greu. Ei pot Ńipa după dulciuri. MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. În general. fiind însă îngrijiŃi de cineva. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. În plus. având crize de plâns sau de furie. iar rolul părinŃilor este major. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. trezindu-se des noaptea. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. 271 . după un obiect. • Automutilarea. de a evita situaŃiile dificile etc. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. de neînŃeles pentru alŃii (ex. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie).).: solid sau lichid).: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie).: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. Frecvent. neştiind să mănânce alimente solide. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. muşcându-se. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. ei lovindu-se. înŃepându-se etc. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. Probleme de comportament non-specifice • Somnul.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. • Accesele de furie. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). • Probleme de nutriŃie. • Probleme de curăŃenie. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. • Angoasele. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex.

că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. lipsa ascultării mesajului interlocutorului.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. în special la băieŃi. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. repetitivă. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. de robot). ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. intonaŃie anormală (monotonă. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. O dată cu pubertatea. De asemenea. EvoluŃia sexuală. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. pentru 272 . Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. este în întârziere în raport cu copiii normali. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. lipsă de expresivitate. furculiŃa = mâncare. Cu toate acestea. • Problemele sexuale. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). De aceea. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. respingerea stimulilor). interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. menstruaŃia la fete. • Comportamentul distructiv. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată.

Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. surdă şi mută. un accident etc. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). a silabelor. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. Persoana cu surdocecitate se caracterizează. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. 7. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. aşa cum nu este vorba 273 . conŃinutul mesajului trebuie simplificat. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. trecând de la însuşirea sunetelor.2. la fel ca şi autismul. abia apoi mai complicate. auzul şi canalul verbal. o altă boală a primei copilării. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. bazată pe contact şi pe feed-back vizual. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. Surdocecitatea 7. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală.1.2. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. fiecare în parte sau ambele împreună. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. fiind o persoană oarbă. aşadar. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher).

• să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. Frecvent.2.2. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . Dacă această integrare nu se realizează cu succes. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. 7. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. în a dormi (are un program de somn absolut aparte).

Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. el poate fi ajutat să trăiască. fixarea intensă a sursei de lumină etc. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului.3. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. Când copilul cu surdocecitate creşte. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. gust. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). cât şi probleme de disciplină. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. concepte şi 275 . rictus de îngustare a privirii. Totuşi.tactile. atât pentru el. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. căpătând forŃă şi putere. comportamentul său deviant. să accepte stimuli externi. poate deveni periculos. 7. cât şi pentru ceilalŃi. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente.2. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare.

dezvoltarea percepŃiei. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. 276 . În plus. dar cu o minte „sărmană”. învăŃarea comunicării. mobilităŃii sale şi comunicării. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru.modalităŃi eficiente de comunicare. formarea deprinderilor de orientare. sau chiar deloc. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. trebuie să fie încununate cu succes. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. aşadar. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. profesori. încercările de comunicare. dezvoltarea cognitivă. dezvoltarea deprinderilor motorii. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. sau chiar decât cel orb. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. Toate eforturile pe care le depun copiii. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. surd. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. dar nu furnizează un mediu stimulativ. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. reacŃional. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. rezolvarea problemelor. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. de doar 2 ani. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi.

putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. În orice moment al fiecărei activităŃi. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. după ce a primit în prealabil explicaŃii. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. Când este vorba de un astfel de copil. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. acŃiunea intervenientului. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. cu obiective clar definite. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. la cerere. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. ca reacŃie la mediu. 277 . este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. în co-acŃiune cu intervenientul. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. • copilul va tolera interacŃiunea. • copilul va imita. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume.

de roluri sociale şi de atitudini sociale. Trebuie să fie clar că acest copil. neputând să vadă sau să audă. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. prin imitaŃie. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. prin urmarea unui model. nu realizează motivul pentru care este ignorat. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. prin încercări şi greşeli. într-un cadru reacŃional. Când copilul începe să se maturizeze. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. sau în mod direct. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. În etapele timpurii de dezvoltare socială. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. ca în cazul multor contexte instituŃionale. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. nivel şi durată. prin încercări şi greşeli. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. plină de căldură şi îngăduitoare. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. problemele sale de percepŃie fac 278 .

a plânsului. semne. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. ar putea fi abordat la acest nivel. Braille-Tiprit. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. Indiferent de formă.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. pe care o va comunica involuntar copilului. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. dactileme. gesturi. Deseori. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. vorbire. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. indicaŃii specifice. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. o fluturare a mâinii în semn de salut etc.

în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Când copilul va simŃi prosopul. mama poate folosi un prosop mare. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. va înŃelege că urmează să facă baie. pentru a indica momentul îmbăierii. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. în funcŃie de fiecare copil. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. 280 .înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. De exemplu. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Limbajul prin semne. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. aspru. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. în acelaşi timp sau după gesturi. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână.

nivelul senzorial general al copilului). trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. fără o activitate motorie adecvată. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. cât şi mediul care îl înconjoară. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. care au o anumită vedere reziduală. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. socială şi intelectuală. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. cu excepŃia situaŃiilor de stres. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. Cu alte cuvinte. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. vederea reziduală disponibilă. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . În plus. să renunŃe la semne. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar.

dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. precum cele enumerate în continuare. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. va fi şi el în stare să repete mişcarea. după câteva încercări. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. „łară. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. I se dau copilului indicaŃiile 282 . săniuş „HoŃii şi vardiştii”. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. Ńară. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”.

copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. dar nu totdeauna. Tipul. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. De asemenea. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Deseori. într-o măsură hotărâtoare. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. SimŃurile de apropiere. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. gustul şi pipăitul. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. pipăitul (atingerea). Timpul. 283 . nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă.specifice corespunzătoare şi este încurajat. ca vederea sau auzul. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. Acest simŃ este deseori.

Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. Cu timpul. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. Copilul care este 284 . el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa.

„pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. Pentru un copil cu surdocecitate. din motive de economisire a timpului. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. PărinŃii unui copil retardat. „făcuŃi cu”. mersul în patru labe. va beneficia de puŃine ocazii. surd sau orb. mobilitatea include nu numai mersul.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. dar şi rostogolirea. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. De asemenea. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. sau chiar deloc. să se spele. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. În primele etape. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . un scaun mare lângă fereastră etc. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. gen bretele (dacă sunt necesare).). căŃărarea. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. să se îmbrace. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. târârea. Deseori. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit.

: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). consecutive una celeilalte. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. Pentru un copil cu surdocecitate. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. de regulă. punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. cele două deficienŃe fiind. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. stilul de viaŃă. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. aşadar. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. Autismul („autos” → gr. priorităŃile. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii).aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare.

Bettlheim. mediul. precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor.). Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. kinestezică. Potrivit acestor abordări. Teoriile organogenetice (A.K. Mahler. auditivă. cu origine în masajul 287 . L.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Tustin etc. La autist. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. etiologia polihandicapului.mijloc de comunicare socială.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. vizuală). tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. dar nu poate să numere până la 10). Van Krevelen.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Teoriile psihogene (B. Bender. a „masajului sugarului”. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. Teoriile comportamentale (Fester. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. Rimland etc. M. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). imaturitate afectivă). întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. J. Wing etc. vârsta copilului. prognosticul. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului.

abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu.). Aşadar. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. căpătarea autonomiei personale. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. există şi alte strategii de tratament. accese de furie. dezvoltarea limbajului etc.indian). metoda comportamentală. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. comportamentele de tip autostimulare etc. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. polihandicap ca şi autismul. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. angoase. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. de nutriŃie. deschis la nevoile copilului. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. modalităŃi eficiente de comunicare. dezvoltarea motricităŃii lui. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. deprinderi de viaŃă elementare etc. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. Surdocecitatea. 288 . jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. este însă o deficienŃă multisenzorială. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. comportamente distructive etc. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. auzul şi canalul verbal.

Denumit iniŃial.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. silabe sau cuvinte. autismul infantil rămâne încă o enigmă. alături de paralizia cerebrală. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . „în ecou”. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). • Automutilare = vătămarea propriului corp. • Autism = termen derivat din gr. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. corporal) cu altă persoană. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. o desprindere de realitate. Anxietatea. sindromul postencefalic şi sindromul Down. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. pentru sine. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. cu o intensificare a vieŃii imaginative. săptămâni etc. auditiv. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. realizată în mod conştient de către o persoană. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. însă nu imediat ce au fost auzite.). • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. Bleuler. dependenŃa de uniformitate. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz).

coordonate şi totuşi bizare. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. degete şi picioare – ex. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). fie moduri bizare de alimentare – ex. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. 290 . neobişnuite. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. Cu cât acest mediu este pozitiv. mâncat din farfuria câinelui). precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. 2. 3. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. spre deosebire de aceştia. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. plin de înŃelegere şi căldură. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. rostogoliri ivite din senin). tolerant. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. salt. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. gesturi de răsucire. executate de mâini. El poate răspunde. armonios structurat.

..BIBLIOGRAFIE 1. Ed. 1992. 1978. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Ed.A. Bucureşti. POPESCU – NEVEANU P.. Tratat de psihiatrie – Oxford. GARH D. a II-a. 1998. Mcinnes J. GORGOS C. 2. Univers Enciclopedic. 5.. Bucureşti. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. SILLAMY N. 1996.. 1988. Humanitas. 4. WEIHS Th. Medicală. Albatros. Bucureşti. MAYOU R. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. 291 . Ed. Ed. Bucureşti. Univers Enciclopedic. ed.M. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. iubindu-i.. 7. TREFFERY J. Geneva IniŃiative Publishers. Tipografia Semne ’94.. DicŃionar de psihologie. Să-i ajutăm. 6. DicŃionar de psihologie. Ed.. 3. Ed. GELDER M. 1944..

292 .

ENĂCHESCU C. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 1983. Ed.. Geneva Initiative Publishers. Ed. ClujNapoca. 2002.. DAMASCHIN D. Sibiu.. Bucureşti. ARCAN P. 1973. 1980. 1967. Scrierea cursivă modernă.. 2000. Ed. 3. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. 1992. DAMASCHIN D. 1977. Analele UniversităŃii Bucureşti.. Limbajul mimico-gestual. Ed. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . ambliopi. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. ed. 2. 1979.. Copilul deficient mintal. 8. GATH D.. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 6. CASTEILLA A.BIBLIOGRAFIE 1. Ed. Didactică şi Pedagogică. 11.. Didactică şi Pedagogică. A. Ed. şi colab. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed.. Defectologia. 14. 10. Universitatea Babeş-Bolyai. CIUMĂGEANU D. 1980. 1994. Medicală. Tratat de psihiatrie – Oxford. Facla. orbi-surdomuŃi.. ALBU C. Ed. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Metodologia procesului demutizării. GELDER M. Bucureşti. CARAMAN . 12.. Bucureşti. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Polirom. Scrisul copilului.. Ed. CALMY S. AJURIAGUERRA de J.. Nevăzători. Bucureşti. BOŞCAIU E. FundaŃiei România de Mâine. Ed.. 1973. 13. MĂESCU L. 1965.. 5. 15. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. BOŞCAIU E. Bucureşti. 7. Ed. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. Bucureşti. Cum să facem exerciŃii grafice. Teoria şi practica compensaŃiei.. MAYOU R. Ed. Bucureşti. ALBU A. 1983.. Timişoara. 1983. BOŞCAIU E. 293 .a II-a. DRĂGUłOIU I.. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. ProHumanitate. 9. 4. Bucureşti. FOZZA C..

Albatros. Ed. M. GORGOS C. Intoducere în logopedie. 21.16. 1967. în Cercetări asupra comunicării. Sibiu. ProHumanitate. Tipografia Semne’94. Ed. DicŃionar de psihologie. Agresivitatea şi condiŃia umană. 1977. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal... 1983. 1973. Bucureşti. 23. MUŞU I. 1966. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. 34. Medicală. LUNGU NICOLAE S. PĂUNESCU C. Ed. E. 32.. IONESCU G. Univers Enciclopedic. 1978. 35. Ed. PĂUNESCU C. 29. LUNGU NICOLAE S. Psilhologie clinică. Bucureşti.. Nervozitatea copilului. A. 1976. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. 24. 19. Tehnică. Bucureşti.INNES J. PĂUNESCU C. 294 . şi alŃii. 1962. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed. 1. Tulburările limbajului scris. Bucureşti.... 1988. Ed. 20. Terapie educaŃională integrată. PĂUNESCU C. Ed. şi alŃii. vol. 1977. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. PĂUNESCU C. 1978.. Bucureşti... Tulburările de vorbire la copii. Bucureşti. 1997.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. Bucureşti. 30.D. 1985. PĂUNESCU C.P. KULCSAR T. Limbaj şi intelect. Bucureşti. 1992. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. Ed.. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 27. Ed.. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. 33. Cunoaşterea şi educarea lui. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Medicală. NEVEANU-POPESCU P. TREFFRY J.. 28. 31. Bucureşti. TAFLAN A. 25. Bucureşti.. 1976. PĂUNESCU C.. Copilul deficient. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare.S. Bucureşti. PĂUNESCU C. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. 22. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed.. 18. Didactică şi Pedagogică. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1998. PĂUNESCU C. 1994.. Didactică şi Pedagogică. LAROUSSE. Didactică şi Pedagogică. 17. 26. Ed. MC. Ed. Academiei. 1973.. Bucureşti. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 1994. Bucureşti.

Didactică şi Pedagogică. 1972. DicŃionar de psihologie. 1994. 1997.. ŞCHIOPU U. vol. Didactică şi Pedagogică.. Ce este logopedia?. 1982. Bucureşti. 46. PĂUNESCU C. Medicală.. 45. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. Sibiu. Didactică şi Pedagogică.. PREDA V.. Ed. VRĂŞMAŞ E. 1988. Psihologia comportamentului deviant. POPA.. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. STĂNICĂ C. I. Ed. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz.. Ed. 1990. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 42. 295 .. Terapia tulburărilor de limbaj. RADU GHE. 1989. 1983. I. BENESCU C. ROBĂNESCU N. Bucureşti. Bucureşti. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. RADU GHE. 1998. Educarea copiilor cu vedere slabă. E. Ed. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. STĂNICĂ I. Ed. Ed. 1998. Ed. 37. I. 55. ROŞCA M. PUFAN C. STRĂCHINARU I. 51. Bucureşti. ŞTEFAN M... 40. vol.. Medicală. 1997. Bucureşti. 44. Didactică şi Pedagogică. Trinitas. Readaptarea copilului handicapat fizic. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal... VERZA E. vol. STĂNICĂ I. 1994. 2000. Bucureşti. 47. Bucureşti. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Ambliopi. Didactică şi Pedagogică.. Ed. Ed. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. 1976. Ed. Psihologia deficienŃilor mintal.. 1965. Bucureşti. Bucureşti.. Bucureşti. STĂNICĂ I. vol. MUŞU I. STOICIU M. Psihiatrie. RĂŞCANU R. ProHumanitate.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Ed. Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică. 1994.. 43. 39. Ed. UNGAR E. Bucureşti.. Ed. Labiolectura.. 38. 1973. Psihopedagogie specială. I şi II. ProHumanitate. STĂNICĂ C. Bucureşti... PREDESCU V. 1981. Babel. 54. SIMA I. 1982.. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 41. MUŞU I. Bucureşti. Ed. 50. 48. Didactică şi Pedagogică. 1967. Handicap de intelect.. ProHumanitate. Medicală. Ed. 1994.. 1976. UniversităŃii Bucureşti. Probleme de surdopsihologie. 53. 52. Ed. ROZOREA A. 49.. Ed. Iaşi. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. Ed.36.. 56.

Didactică şi Pedagogică.. 1996. 1987. Bucureşti. Ed. 65. VERZA E. ProHumanitate. UniversităŃii Bucureşti... vol. Disgrafia şi terapia ei. Didactică şi Pedagogică.8. VERZA E. Ed. Dislalia şi terapia ei. Ed. 58. şcoli normale. 1988. Bucureşti. 1999. (coord. 66. Să-i ajutăm. Ed.. 296 . Meridiane. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. DAUNT P. Conduita verbală a şcolarilor mici. VERZA E. VERZA E. Probleme de defectologie.57. VRĂŞMAŞ E. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Bucureşti. Bucureşti.. 1973. 1979. Ed. Ed. ZAZZO R. 1983. 67. UniversităŃii Bucureşti. 1998. Didactică şi Pedagogică. VERZA E.. Ed. EducaŃia copilului preşcolar.. 1992. WEIHS TH. Ed.)... 60. 64. VRĂŞMAŞ T. MUŞU I. Bucureşti. 63. 61. Ed. Bucureşti.. 1977. Psihopedagogie specială. manual pentru clasa a XIII-a. VERZA E. 62. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.. Humanitas. iubindu-i. Ed. 59. Didactică şi Pedagogică. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. Ed. 1990. DebilităŃile mintale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful