MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

1. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6. Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………. Surdocecitatea ………………………………………………. Definirea tulburărilor de comportament ………………….2. Etiologia tulburărilor de comportament ………………….. 6. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj …………………………. 5.. 6.. 5.5. Corectarea deficienŃelor de limbaj ………………………. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 . 6..…… 5.2.5. 7. 7. 7. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ………………….... Cauzele deficienŃelor de limbaj …………………………. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ……………………………………….3. 6..4.1. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) ……. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6.3.4.. Terapia tulburărilor de comportament ………………….1. 6..5...2. Autismul ………………………………………………….. DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5. 5. 5..

incapacitate. Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă. Intre ei însă există diferenŃe. inutili pentru societate. inadaptat. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. sau pentru a îngloba. Astfel. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. deficient. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială). Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. fie dobândite. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). Clasificarea handicapurilor este polimorfă. R. ci doar într-un anumit grad. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. prin compensare sau ameliorare. unii normali. confuză. Realitatea este însă alta. handicap. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. existând diferite criterii de clasificare. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. fie ele înnăscute. ambiguă. Ei sunt printre noi. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical).INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. el neputând fi recuperat în totalitate. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. consideraŃi irecuperabili. psihice. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. Aceştia din urmă sunt de multe ori. într-un termen mai general. din păcate. ignoraŃi sau. şi mai rău. 7 . ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor.

discriminare rasială etc. care nu pot fi înlăturate). de prezenŃa. într-un sens mai larg. • handicap extrinsec (cauzat de mediu. • handicap sever – grav (când nu există autonomie. De ce ? Pentru că. fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. care îi aparŃine lui A. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. privare afectivă. senzorială. 8 . de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului). • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale.). toŃi am avut. comportamentală etc.). Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. Agerholm.• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată).

Seguin). Busemann. organizare. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. Roşca. M. retard mintal (A. Kraepelin). cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. – handicap mental de funcŃionalitate. – tulburări instrumentale.1. comportamental-adaptativă. Bleurer. Roşca). putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. imbecilitate. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. Referindu-ne la handicapul mental. Luria. afectivă. în literatura de specialitate. Al. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. deficienŃă intelectuală (A. 9 . ca reflecŃie a acesteia. subnormalitate gravă (OMS – 1958). R. idioŃie. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. Perron). integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. E. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. AAMD). dezvoltare intelectuală. oligofrenie (E. psihomotrică. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. Handicapul mental. R. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. insuficienŃă mintală (OMS).

a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că. introdusă la noi de C. Dacă la normal. deficientul mintal stagnează. adesea rămânând neterminat. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 .Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. Păunescu. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. heterocronie. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. introducând termenul de vâscozitate genetică. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. heterogenitate. L. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. deficienŃe de comunicare. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. mai devreme sau mai târziu. Inhelder. dar în ritmuri diferite. heterodezvoltare intelectuală. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism.1. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. 1. rigiditate psihică. stagnează. B. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri. rigiditate a conduitei. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte.

Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia. R. din cauza rigidităŃii lor.S. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. R. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. schimb corespunzător vârstei cronologice. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. J. Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate.S. L. între somatic şi cerebral. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. Ca atare.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. OperaŃiile logice. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. Deficientul mintal nu se 11 . de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. fiind la un nivel scăzut. făcând posibilă disimularea acesteia). Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. cu noŃiuni abstracte.

tactil-kinestezice). de existenŃa handicapului mintal. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. Astfel. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. 12 .). Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate.poate exprima logico-gramatical. percepŃia devenind consistentă. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. într-un fel sau altul. 1. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. culoare. Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. auditive. analiza este mult uşurată.2. poziŃie avantajoasă – centrală etc.

13 . situativă. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. similitudini. – incapacitate de sinteză. În plus. aproape totală. fiind o percepŃie nediferenŃiată. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. neclară. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular).De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. În ceea ce priveşte planul reprezentării. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. lacunară şi cu frecvente tulburări. a limbajului interior. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. incluziuni. succesiuni. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. În cazul idiotului. opoziŃii. bazată pe clişee verbale. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. – dezordini intelectuale. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări.

de a se ridica la noŃiunea generală. fără semnificaŃie. se poate afirma că.– raŃionamente incomplete. care pleacă de la date parŃiale. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. labilă. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. 14 . În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. fiind incapabili de a vedea ansamblul. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). mergând până la absenŃa ei. sub forma ei patologică (mitomanie). care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. capacitatea de reŃinere este relativ mare. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. Minciuna. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. acesta nu este modificat în mod evident. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. neproductivă. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. La deficientul mintal. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. însă au o gândire fragmentară. se hazardează în afirmaŃii puerile. care. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. grave). deşi este incapabil să le verbalizeze. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. malignă şi perversă. subiective. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”.

fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie. C. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. memoria este dominant mecanică. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor.La debilii mintal. cât prin modalitatea organizării. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. La idioŃi. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. Totuşi. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. „cărŃi de telefon”. MSD. MLD). absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. care la idiot se transformă în aprosexie. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. inerŃie.). Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. deci. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. de indiferenŃă sau falsă uitare. 15 . mai infidelă. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. omiterea de detalii etc. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. de scurtă durată. introducerea de elemente străine. Această stare îi conduce la izolare. sau „hipermnezie de dicŃionar”. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. lipsită de tenacitate. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. memoria este aproape inexistentă.

− tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). Dislalia deficientului mintal. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. După Weber. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. disgrafiei şi dislexiei.). semantic. Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. lexical. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. consecutivă unei modificări neurofiziologice. între 5 – 7 ani. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. respectiv 89 luni. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. în formele foarte severe (idioŃie). Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. 16 . Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. audimutitatea etc. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). − disfonia. iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Luând în considerare criteriile de natură medicală. epidemiologică. care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. oferit de specialişti (medici. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). b) factori ecologici. De exemplu.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. agentul patogen fiind un mozaic de factori. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). Muşu (1997). c) factori psihosociali. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. aptă. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan. Aceştia din urmă. Însă mulŃi autori (ex. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. 22 . inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. devine posibil sfatul genetic. psihologică. în viitor. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului.: J. imposibil de individualizat clinic sau genetic. Păunescu şi I. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. Păunescu şi I. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. genetici). Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. C.

toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului). • iradierea fătului.).). Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă. − anomaliile craniene familiale (microcefalia. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. intoxicaŃii alimentare. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. sindromului Hunter etc. cu alcool. provocând carenŃe alimentare.). sifilis. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei.). fiind la rândul lor de trei feluri. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). sindromul Apertt). 23 . malnutriŃii etc. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). însă rare. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). gripe repetate). • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei.). − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc. cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. hipotiroidismul etc. • icterul nuclear. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice. Down etc.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). Klinefelter. factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere.

5 kilograme). este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. • hemoragiile puternice. rubeola etc. direct sau 24 . Mediul. ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. • tentativele de avort. c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. alcool). agresive – forceps). ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. când se produce fenomenul de hipoxie. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). ca factor al dezvoltării umane. CO.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). căderi). • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii). • condiŃiile socio-economice defavorabile. ● infecŃiile nutritive ale copilului. • hipoglicemiile. ● intoxicaŃiile (cu plumb.). agresiv sau indiferent-pasiv). • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc.

frecvent. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). prin tonalitatea caldă a vocii. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. catalizator.indirect. acŃiunea mediului. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. pe parcursul dezvoltării sale.. iar. în primul rând ale mediului sociofamilial. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. Şi chiar dacă. insecurizant sau alienant). ca factor central. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. prin povestirea unor istorioare accesibile. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile. 25 . personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. contact care. ostil. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. prin conversaŃie concretă. prin învăŃarea unor poezioare simple. ea fiind. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. mai târziu. În astfel de situaŃii. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. în acest proces. pe ansamblu aleatoare. pentru a fi eficient. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. prin hrănirea la sân. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. O asemenea situaŃie. al mediului familial. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie.. de regulă. o întâlnim.

adesea. un echilibru afectiv. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. care dinamizează. fraŃii şi surorile. Patul în care doarme copilul. indiferenŃa mamei. în primele zile. despărŃire forŃată. fie din motive obiective – deces. nu numai prin sine. 26 . educaŃia precară. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). În mod obişnuit. la şcoală etc. ea îngrijindu-l când este bolnav. casa părintească. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. Cu alte cuvinte. împrejurimile acesteia. mama revine. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. ea reprezentând elementul activ. mai ales tatăl. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. fie din motive subiective – abandon. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. În cazul în care unii copii cu deficienŃe. când. Aceasta mai ales atunci. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. bunicii. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. inevitabil. camera sa. la un moment dat. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. Practic. O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. Prin prezenŃa sa directă. ea conducându-l la grădiniŃă sau. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică.

1. adaptabili pe planul instrucŃiei. recuperabili pe plan şcolar. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. a. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). E. Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. perfectibili. cu un IQ între 20 – 50. cu un IQ sub 20. Putem conchide (C. 27 . sau imbecilitatea ). – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). profesional.4. Astfel. Muşu. I. după E. de gradul I. Dupré. Păunescu. DSM IV). alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). 1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal.). Debilitatea mintală este definită diferit. imbecilitate. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. educabili. cu un IQ între 50 – 70/80. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. debilitate mintală. social. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. În Germania.

de asemenea.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. de 28 . capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). fără însă să atingă nivelul gândirii formale. profesională şi socială diferite. întrucât pot avea un comportament docil. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. dar. Totuşi. fiind şterşi în comportament. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. naivitatea. care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). sau pot trece neobservaŃi. Debilii mintal sunt greu de depistat. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. o fluenŃă verbală bună. timizi. de calcul aritmetic.. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. Se poate întâmpla. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. noi). pe ansamblu. de operare elementară în plan mintal. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială.

Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său. dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili.tratamentul administrat. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. A. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). mijlocie. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. de eşecurile din primii ani din viaŃă. 29 . Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. Astfel. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. a şcolii. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale). Strauss şi N. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. cu caracter accentuat repetitiv. Werner). funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. (A. de atitudinea familiei. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. severă.

debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. Astfel. randament şcolar mediocru. agresivitate. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. fiind posibilă educarea. Alături de aceste forme de debilitate mintală. Debilul armonic (Th. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. sugestibilitate. dar un nivel intelectual superior primilor.. excitat. în timp ce leneşul 30 . Există. anxietate. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj. Simon. G. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. inconştienŃă etc. incoerenŃă. la care E. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. pasivităŃii. lateralitate de ritm. după Simon şi G.O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. conceptual şi comportamental. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. labilitate.înnăscute. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. de exemplu. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. A. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. o aparentă uşurinŃă verbală. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. de auz. prostul. docilităŃii. Astfel. agitaŃie. adaptabilităŃii. Vermeylen. instabilitate a dispoziŃiei. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. debilul epileptoid. fiecare formă având anumite trăsături specifice. deficit vizual. emotiv şi hipermotor. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. apaticul. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. manierism. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. pervertit sau pervers.

de fapt. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. foc. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. De asemenea. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. Din punctul de vedere al capacităŃii. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). Imbecilitatea. în mare măsură. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. acesta va fi instituŃionalizat. Imbecilul. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. rutiniere. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. el este în stare de unele calcule elementare. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. de idiot. capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură. insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi. sau motrice etc. lipsă de dinamism. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. nefiind necesară o asistenŃă permanentă. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. dificultăŃi stradale). auditive.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. stare mintală deficitară ireversibilă. b. 31 . de mediul de viaŃă şi de afectivitate. este instruibil până la un punct.

După gradul de deficit.A. cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. cu un anumit grad de relativitate însă. A.F. agresivi. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. clasificate în funcŃie de diferite criterii. mijlociu şi superior. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. educabili şi perfectibili. Contemporan. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. excitabili. senzorio-motrice şi instinctive. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. educaŃie.Sintetic. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. mai dramatică de deficienŃă mintală. adaptabili la procesul de instrucŃie. indiferenŃilor şi a doua. S. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). E. fără agresivitate manifestată. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. După comportament. somnolenŃilor. inofensiv. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. incapabil de a sta locului. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. previzibilă din copilărie. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. c. În funcŃie de afectivitate. apaticilor. agitat. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). formată din cei dezinhibaŃi. neliniştiŃi. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. 32 . inhibaŃilor. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. iar E.M. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. vorbind fără întrerupere.

fie de natură sexuală – ex. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. bulimie. idioŃia asociată cu scleroză atrofică. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. urechi malformate. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. fără posibilităŃi de comunicare. idioŃia mixodermatoasă. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. pe fondul unui IQ situat sub 20. al activităŃii rudimentare. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. în funcŃie de variate criterii de clasificare. impulsive. cu tulburări neurologice serioase. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. J. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. idioŃia cu hidrocefalie. al comportamentelor instinctive. masturbaŃie). Cl. ci idioŃi. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. Kohler. dezordonate (fie de natură alimentară – ex.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. După criteriul gradului de gravitate (F. În general. După criteriul limbajului (E. reflexe. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . idiotul la care limbajul lipseşte total. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. ale limbii sau ale craniului. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. frecvente anomalii dentare. fiind fixată la nivelul automatismelor. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie. Voisin. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. acŃiunile sale sunt instinctive. un „facies” aparte – frunte îngustă.

printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. d. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. stereotipe. De asemenea. cu tremurături. acest idiot este inert. După posibilităŃile de dezvoltare. mâncând orice îi apare în cale. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. imbecilitate şi idioŃie). cu tendinŃe distructive de autorănire. relativ maniabil şi idiotul excitabil. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. ritmice. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . automutilare. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. În plus.limitate la o lăcomie evidentă. Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. cu sau fără perturbarea gustului. foarte rar agitat sau turbulent. În general. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. sugere de degete etc. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. placid. balansări ale trunchiului sau ale capului. Spre deosebire de idiotul complet. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. 2 ani şi jumătate la 10 ani. echivalentă cu idioŃia incompletă. anchilozări etc. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. indiferent. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare.

consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi.5. Labili emoŃional. Diagnosticarea deficienŃei mintale. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). tulburări de echilibru. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. având frecvent semne de rahitism şi anemie. cu o teamă de eşec constantă. 35 . dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. 1.la 15 ani. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). când incorecte). în special a funcŃiilor cognitive. Din punct de vedere psihopatologic. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. cât şi statural. de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic. Din punct de vedere somatic. fenomene hipoacuzice etc. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale.

Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. trei forme de deficienŃă mintală. de modul de organizare a personalităŃii. traumatice etc.). aidoma deficientului mintal). în funcŃie de natura etiologică.. dar neinstruite (care supuse instruirii. ritmul de dezvoltare etc. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. chiar tardive. Gorgos (1991). astfel. de gravitatea deficienŃei. apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid. cauzată de carenŃe afective. mediu social deficitar.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). 36 . – alte stări deteriorate. carenŃe educative etc. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. în funcŃie de gravitate: lejeră. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. Din acest punct de vedere. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). psihopatologic. După C. Se disting. profundă. neurologic. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic. medie. din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. dar adaptarea socială este deficitară. în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale.

deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. temporar sau definitiv. duc la întârziere mintală uşoară. sexul său etc. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. tulburări de comportament. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Scopul recuperării constă. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. De asemenea. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. aşadar. pedagogică sau medicală. NoŃiunea pare. secundară. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. specific României.6. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. epilepsia. reducând posibilităŃile de comunicare. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. evoluŃie. astfel. o semnificaŃie echivalentă. nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. Ńinând cont de 37 . deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil.– deficite senzoriale primare care. 1. are în esenŃă. Recuperarea se referă la restabilirea. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului.

empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. metodele verbale sunt esenŃiale. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. devenind un energizator pentru subiect.specificul handicapului. negativismul. Dintre formele psihoterapiei. Utilă este folosirea de întăritori. stările conflictuale. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. laudă etc. În acest context. 38 . sancŃionarea verbală etc. În acest tip de învăŃare.). având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. însuşirea unui aparat conceptual. cât şi negativi (admonestarea. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. a operării instrumentale. înlăturând anxietatea. atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. ea o depăşeşte pe aceasta. Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. activând motivaŃia.). O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială.

ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). practice sau a deprinderilor profesionale. pictură. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. arterapia. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. nealterate. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. dacă poate comunica oral şi în scris. ergoterapia. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare.. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. joc. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. dansterapia. c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. 39 . dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. câştigarea unei autonomii personale. dans. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. La copiii mai mari. confecŃionare de obiecte etc. fiind capabilă să exercite o profesie. foarte eficientă este ergoterapia. dacă are format simŃul autocontrolului etc.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului.

fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . rigiditate a conduitei. dezordini intelectuale etc. acesta nu este modificat în mod evident. de existenŃa handicapului mintal. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. rigiditate psihică. deficienŃe de comunicare. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. se remarcă dificultăŃi de analiză. Astfel. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. bazată pe clişee verbale. heterodezvoltare intelectuală. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. aproape totală. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. În ceea ce priveşte planul reprezentării. Din punctul de vedere al afectivităŃii. disgrafiei şi dislexiei. a limbajului interior. cât prin modalitatea organizării. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. mergând până la absenŃa ei. heterocronie. grave). Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. în planul senzorial-perceptiv. heterogenitate. neproductivă. situativă. într-un fel sau altul. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului.

cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. genetici). în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. stare mintală deficitară ireversibilă. controlul limitat al acestora. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Păunescu şi I. sau motrice etc. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). viteza diminuată a mişcărilor.crescută. I. imprecizia lor dublată de sincinezii. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. Muşu (1997). În ce priveşte tipologia handicapului mintal.). Muşu. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). de gradul I. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. de puerilism şi infantilism afectiv. recuperabili pe plan şcolar. profesional. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Putem spune. Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. trebuinŃele momentane. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. aşadar. adaptabili pe planul instrucŃiei. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. 1997). imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. factori ecologici. social. Coeficientul 41 . Imbecilitatea. Păunescu. factori psihosociali. perfectibili. auditive. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. educabili.

Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. în funcŃie de natura etiologică.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. de modul de organizare a personalităŃii). 2 ani şi jumătate la 10 ani. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani. pe fondul unui IQ situat sub 20. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). astfel. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. pedagogică sau medicală. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. de gravitatea deficienŃei. senzorio-motrice şi instinctive. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. Se urmăreşte. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. în special a funcŃiilor cognitive. Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică.

câştigarea unei autonomii personale. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. arterapia. . valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. văz. dacă are format simŃul autocontrolului etc.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală.) = raportul dintre vârsta mintală (v. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. c. Dintre formele psihoterapiei. ergoterapia.sunt realizate prin: învăŃare. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. 43 . Conceptul îi aparŃine lui W. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială. auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. X 100. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. m / v.).engl. dacă poate comunica oral şi în scris. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). adesea inconştient. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. tact). fiind capabilă să exercite o profesie. dansterapia. cronologică (v. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal.Q. c. nealterate. m. sub diferite forme: ludoterapia. Este un proces psihologic. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii).

sau motrice etc. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. senzorio-motrice şi instinctive. profesional. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. Scopul recuperării constă. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. afective. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. 2 ani şi jumătate la 10 ani. instabilitate psihomotorie. faze pre şi post-critice epileptice. lentoare patologică în gândire etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. adaptabili pe planul instrucŃiei. pe fondul unui IQ situat sub 20. 44 . refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. educabili. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. aşadar.• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. social. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. auditive. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. perfectibili. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere.

Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 . cu degetul mic curbat.lipsa pigmentului (păr extrem de blond. EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală.trăsături groteşti. 3. .ochi oblici. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor . Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund.malformaŃii cardiace.ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 2. . . EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal.gură şi dinŃi mici. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.abdomen proeminent.mâini scurte.cap cu occiput plat. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . 4. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. . . .

. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. 3. 46 1. NEVEANU POPESCU P.InfecŃii ale mamei. ed. 9. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. 1988. 1997. Sibiu. 4. MUŞU I. Ed. . Ed. Tehnică. 7. 2. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Ed. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. 1980. PĂUNESCU C. Ed.. Ed. GATH D. Medicală. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1992. Facla.Anomalii de dezvoltare ereditare. CIUMĂGEANU D. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. ENĂCHESCU C. 1998. 10. TAFLAN A.apatie. Agresivitatea şi condiŃia umană. . Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate...Medicală. Ed.. Bucureşti... . 5. DicŃionar de psihologie. Terapie educaŃională integrată. LUNGU NICOLAE S. 1994.. 1979. Ed.SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.Univers Enciclopedic.creştere deficitară. Timişoara.piele buhăită. 8. Ed.. LAROUSSE. LUNGU NICOLAE S. . Copilul deficient mintal. 1994. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. GELDER M. ..Meningită . 1978. MAYOU R.. 6. Bucureşti.. 1994.creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. ProHumanitate. Geneva Initiative Publishers... a II-a. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. GORGOS C.Iradiere în timpul sarcinii. Albatros. CARACTERISTICI .

ProHumanitate. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Bucureşti. Bucureşti.. Ed. iubindu-i. PĂUNESCU C. Ed.. 28. UniversităŃii Bucureşti. Bucureşti. 16.. 1983.. Ed.. Cunoaşterea şi educarea lui.. 25. VERZA E. Ed.. 18.. Handicap de intelect. 1992. Didactică şi Pedagogică.. ROŞCA M. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. RADU GHE. PĂUNESCU C. Ed. Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Bucureşti. 26. Ed. Psihopedagogie specială. SIMA I. (coord. Bucureşti. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. şcoli normale... UniversităŃii Bucureşti.. vol. Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1987. Didactică şi Pedagogică. 14. Limbaj şi intelect. 1988. DAUNT P. Ed.11. Psihopedagogie specială. 1976. vol. Sibiu. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed. Ed. ZAZZO R. Copilul deficient. 24.8 . Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. 1967. PĂUNESCU C. manual pentru clasa a XIII-a. E. 20. MUŞU I.. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică.. MUŞU I. STRĂCHINARU I. Ed. UniversităŃii Bucureşti. 1973. 15. 1990. 21. 23. VERZA E. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Humanitas. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Medicală. PĂUNESCU C. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal.. 27. RADU GHE.. WEIHS TH. Ed. vol.. ŞCHIOPU U. 1998. 12. DicŃionar de psihologie. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1996. Ed. 13. 2000. Bucureşti. Probleme de defectologie. 1977. I. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 22.. 1997.. 1998. Babel. ProHumanitate. Ed. DebilităŃile mintale. Bucureşti. 1979. Bucureşti... Ed. 47 . Bucureşti.). Să-i ajutăm. Bucureşti. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. STOICIU M. MUŞU I. 1994. I. Ed. 1990. Ed. Trinitas. VERZA E. Ed. VRĂŞMAŞ T. Didactică şi Pedagogică. PĂUNESCU C.. Bucureşti. 17. 29. 19. 1976. PĂUNESCU C. Sibiu. Psihologia deficienŃilor mintal. 1997. Meridiane.. VERZA E. Bucureşti.

care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. verificate statistic.2. Handicap vizual înseamnă. cifre. clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii.1. aşadar. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2. mai precis. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. în primul rând. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. semne sau imagini de mărime descrescândă. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. separat pentru fiecare ochi. aşadar. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). la care numărătorul (d) este egal cu 48 . 1. Handicapul vizual apare. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere.

un handicap major sau total de vedere. De asemenea.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. Astfel.02-0. se consideră echivalenta cecităŃii. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară. presupunând lipsa completă a văzului.05 0. pe de altă parte. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 . Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0.05-0.02 0.005 0. Cecitatea (orbirea) reprezintă.005-0. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.distanŃa examinării (5 m. deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. aşadar. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop.). DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta.2 0-0.5 0. pe de o parte. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi.

În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. care poate fi determinată cantitativ. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. şcolară) şi defecte tardive. remarcând importanŃa 50 . În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. De fapt. deosebim defecte congenitale. strabismul. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. defecte survenite (în copilăria timpurie. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. preşcolară. ca de exemplu. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. care este educabilă şi perfecŃionabilă. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală.binocular la mai puŃin de 20°. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. deci vârsta la care a apărut defectul vizual. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. cât şi cele mai recente. eficienŃa vizuală. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. la vârsta anteşcolară. atât studiile mai vechi. 2. nistagmusul etc. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. care diminuează capacitatea vizuală. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise.

51 . fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale.tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. P. Astfel. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. Astfel. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). T. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii. h) orbi totali. ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. Henri. regresivă). d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. de asemenea. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. Heller deosebeşte. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. reprezentările vizuale se sting treptat. progresivă. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. mai mult sau mai puŃin concordante. la vizualizare. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări.

A. copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani.j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. fără să recurgă la funcŃia optică. Janda grupează copiii. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. o categorie de ambliopi gravi. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. în funcŃie de momentul instalării defectului. Steiberg. Astfel.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). deseori empiric. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. După cum s-a arătat. H. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. Kovalenco şi N. B. 3-5 ani. ci deductiv. H. în următoarele categorii: orbii congenitali. orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. în copilăria mică (3-6 ani). care citesc însă pur tactil. Kovalenco. o a doua categorie de orbi tardivi. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). 52 . prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. I. 5-7 ani şi peste 7 ani.

din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. precum şi viteza evoluŃiei lui. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. ale limbajului). Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. de transmisie. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. Astfel. aşa cum se întâmplă frecvent. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. dacă este singular sau se combină. cu alte defecte extraoculare (de auz. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. fără a o putea salva).În cazul cecităŃii isterice. însă subiectul vrea /crede că vede. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. progresiv sau eventual regresiv. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. motrice. pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. mintale. reversibil). pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. 3. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. 4. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor.

în clase speciale. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. 2. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. În fiecare caz dat. sau în şcoli deosebite. de la o regiune geografică a lumii la alta. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. Astfel. Se ştie. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. al motricităŃii. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual.selecŃie. şi oferă tabloul imbecilităŃii. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. tardiv sau numai la bătrâneŃe). că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. al deprinderilor elementare etc. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. 2. de exemplu. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. 5. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale.

glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. umoare apoasă.1. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. eradicate în unele zone ale lumii. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. În acelaşi timp. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. cristalin şi corpul vitros. 55 . retinei etc). Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular.2. trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate.2.1. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii. vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. Într-o viziune structural-funcŃională. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. 2. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee. continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. glaucomul). gliomul retinian). au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. Asia). 2. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). cristalinului. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii. După cum s-a arătat. bolile infecŃioase. trahomul şi alte boli de ochi. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual.1. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă.

Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). aşadar. ci înaintea lui. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. fiind neclară. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. În schimb. numite în general ametropii. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). 56 . are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. Subiectul. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. cu atât imaginea este mai difuză. obiectele apropiate sunt corect percepute.

manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. herpes. estompată. această anomalie este ereditară. b. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. care duce la focalizarea imaginii optice. cât şi la distanŃă. sifilis. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei. lăcrimare. stări patologice generale. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină. De asemenea. ci în două sau mai multe focare. modificări de formă ale corneei. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat. De obicei. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. vascularizaŃie. pierderea luciului corneean. 57 . în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. vederea fiind scăzută atât la apropiere. subnutriŃie etc. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. nu într-un singur focar retinian. durere etc.

În general. Poate fi parŃial sau total. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. în leucomul total cecitatea fiind completă. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. prin ochelari cu lentile convergente (+).2. sub aspectul refracŃiei. care pot ajunge la 16-18 dioptrii. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile. Ea poate fi compensată. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. 2. iar dintre cele dobândite. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei).2. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene.• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. care produce miopie şi astigmatism.1.O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia.

Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. între care se poate infiltra lichid intraocular.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. în majoritatea cazurilor. paralizie. idioŃie. 59 . alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice.3. după o scădere treptată. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. dar. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. De aici porneşte nervul optic. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. vasculară sau traumatică. în cazul deficienŃelor vizuale. 2. 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. de afecŃiunile care lezează nervul optic. în timp.1. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte).2. ce avansează de la periferie spre centru. duc la cecitate. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. care au drept efect scăderea vederii centrale.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. în papilă. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani.

Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori. 60 . manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. adică pierde capacitatea de a vedea. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare.4. II.2. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. Am menŃionat mai sus anizometropia. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară.1. Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. dar poate fi şi traumatică. Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. care inervează aceşti muşchi. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. În toate aceste cazuri. efectul fiind o percepere confuză.e) hemianopsiile. printr-un proces de inhibiŃie. 2.

Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. greşeli de identificare. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. Amintim aici şi nistagmusul. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. fie ritmice. persoanelor. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. M. sentimente de culpabilitate ale individului etc. uneori şi la false percepŃii.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. care sunt fie pendulare. frustrare. gelozie. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale. în care este afectat reflexul de fixaŃie. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. culorilor. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale. isteria. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi.1.2. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. sindrom descris de J. 61 .5. Psihastenia. Charcot de peste un veac. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. a imaginilor. 2.

Sifilisul. atrofie optică. keratită. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. ale coroidei. Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari.2.1. rolul lor negativ.2. atrofii optice ale retinei. iridociclită etc. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. 2. distrofia corneei. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. anomaliile ligamentelor lor etc.2. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. rubeola. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc. microftalmia. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. Albinismul este ereditar. lipsa cristalinului sau a irisului. pupile aşezate excentric. anomalia poziŃiei globilor oculari. care pentru mamă nu este dăunătoare.2. mai ales în etapele ei timpurii. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. Unele tumori maligne. Astfel.2. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion. ascunde un risc mare pentru făt. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor.2.2.2. 62 . de asemenea.

afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. inflamaŃii ale irisului. De asemenea. variola. Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice.2.2. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică.2. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. scarlatina. care explică afecŃiunile corneei.3. keratite. 2. congestia conjunctivelor.3. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare.). Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow). bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. herpesul etc. În general. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. rujeola. cataracta diabetică irita diabetică. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa.2.2. tusea convulsiva. congestia conjuctivelor oculare. 2. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. 63 . leziunile retinei.2. în special în primii 3 ani de viaŃă.4. cataracte. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate.

apa oxigenată. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică).1. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular.3. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. 2.3. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. provocând de obicei o infecŃie. produc hemoragii în vitros etc. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care. În zilele următoare contuziei. dar fără o perforare a acestuia. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular.într-o oarecare măsură. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. soda caustică. amoniacul. raze ultraviolete). de formare a atitudinilor de igienizare. creionul chimic). permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. iar corneea se opacifiază din primele minute. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. lichide fierbinŃi. Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. chiar dacă durerea sa potolit. cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. lezează uneori irisul şi cristalinul. corectiv-recuperative. 64 .

nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. culorile şi spaŃiul tridimensional. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. Aceste calităŃi noi. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. şi anume nota de vizualitate. imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. În procesul integrării şi sistematizării lor. care permit. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. Desigur. al reprezentărilor parŃiale. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. Cu toată diversitatea lor. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. îndeosebi. în relaŃiile sociale şi de muncă. în contactul direct cu obiectul. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă. proprii vederii (lumina.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. mai ales dacă ele nu sunt provocate. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. dar desprinzându-se de obiect. dominantă. se dezvoltă. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. 65 . la omul cu vedere. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. în condiŃiile existenŃei vederii.

cum greşit se crede. Omul valid. compensaŃia intersistemică. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. Encefalograma reflectă. în ontogeneză. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. 2. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. aşadar. Această activitate compensatorie nu este dată. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. totuşi. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. prin natura sa psihologică. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. 66 . Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei.2. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. În activitatea psihică a nevăzătorului. prin contactul direct cu ele. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. dar nu exclusiv. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual.Cu toate acestea. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale.3.

Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. În căutarea acestor fenomene. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. În condiŃiile cecităŃii. R. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. S-a constatat că. şaua turcească are. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. reducând mobilitatea. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. După cum vedem. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. A. teama de necunoscut inhibând mişcările. în medie. dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. printre altele. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. aşa numita şa turcească. la nivel bulbar. Hussen arăta că. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. prin accelerarea respiraŃiei). nou. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar.În activitatea copilului. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. Binet la începutul secolului XX. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior).

Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. considerate ca defecte primare. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. această cercetare a fost de mai multe ori reluată. care se instalează la nivelul unui organ. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte.media normală. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral. Motet. rezultatele fiind contradictorii. sistem sau aparat. denumite secundare. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. 68 . 2. fiind modificări de natură extraoptică. totodată. cifotic sau rotund. • spate plan. Ńinutei corpului.3. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. W. ci poate influenŃa. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. motricităŃii deficienŃilor vizual. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. În momentul şcolarizării. De-a lungul secolului trecut. După cum arătau A. fenomen cu atât mai evident. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. cu reliefări musculare slab dezvoltate. Problema rămâne controversată.3. Defectele vizuale. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. • torace îngust. Ionescu şi D. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată.

ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor. încă din copilăria timpurie. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. apăsări cu degetul pe globul ocular. nesigur. 69 . ci atârnă în jos. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. trunchiul rămâne aproape nemişcat. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. picioarele se ridică exagerat. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. cifoze. fiind limitate la strictul necesar. iar capul îndreptat înainte. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. ezitant. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. La copiii total lipsiŃi de vedere. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. trunchiului şi al membrelor. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. lordoze. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. lipsită de amplitudine. ticurile sau manifestările motrice negative. braŃele nu se mişcă simetric în mers. • mersul este rigid. iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). RespiraŃia este superficială. • mişcările sunt reŃinute. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor. şovăitoare. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare.

• lovirea genunchilor. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. picioarelor sau al trunchiului. însă. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. am putea spune. • săritul pe loc. lipsa unei îndrumări competente şi totale. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. 70 . cât şi la o întârziere socială care vor necesita. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. MentalităŃile greşite. AbsenŃa vederii este. reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic.• legănatul braŃelor. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. pentru o creştere sănătoasă. poate. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. cu cât acestea reprezintă. • învârtirea pe loc. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. de la un individ la altul. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. • frecatul mâinilor. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. jocuri şi exerciŃii fizice.

rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. mai defectuoase. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. în perioada preşcolară şi şcolară. Utilizarea reprezentărilor existente. dar nu de netrecut. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Toate acestea reprezintă. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. în acelaşi timp. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. mai puŃine şi. DificultăŃi mari.factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. Trebuie să remarcăm însă că. ci doar formarea unor imagini incomplete. Astfel. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. în multe cazuri. a percepŃiei spaŃiale. sărace. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 .

de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. chiar dacă. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. sau între profesor şi elev. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. La nevăzători.mare. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. mai ales la copiii până în 14-16 ani. MenŃionăm că. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială.

psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia. nevoi. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. între altele.4. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. 73 . maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. În condiŃiile lipsei vederii. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. şi în aceea că el furnizează informaŃii. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. impulsuri”. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). care. sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. Rolul analizatorului vizual constă. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. în orientarea spaŃială. în general în viaŃa şi activitatea lui. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor.3. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. cât şi la regrese în activitate. Depistarea şi educarea. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. 2. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. afectivitate.bune. nu numai în ceea ce priveşte mişcările.

Numeroşi cercetători (ZemŃova. medii şi bune). − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. În literatura sovietică de specialitate. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. Mescereakov. 74 . Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. − volumul şi calitatea reprezentărilor. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual. Zimin. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. − tipul de personalitate. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. slabe. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. mai ales. Studiile existente se referă. dar mai ales de la relatările părinŃilor. pe observaŃii. − temperamentul. De asemenea. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. − registrul experienŃei motrice individuale. resturi de vedere foarte slabe. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. în special.

atât copilul valid. − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. După primele 3-4 luni de viaŃă. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. acest lucru se face destul de târziu. apariŃia intenŃionalităŃii. Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). cât şi cel fără vedere. copilul va 75 . − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. Şirul de reacŃii circulare (primare. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. rezultat al reacŃiilor instinctuale). scăpare). Dacă la naştere. aruncare. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase. pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. La copilul nevăzător. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. activitatea mâinii. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual.

se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. uneori. În această perioadă. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. Gânguritul. Se pare că patrupedia. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. la copilul nevăzător. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. chiar in jurul vârstei de 10 luni. Şi pentru nevăzători. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. se pare că nu există diferenŃe semnificative. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. sau nu. În perioada preşcolară. În această privinŃă. chiar mai târziu. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri. în general. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. în multe cazuri. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. desprinderea de acestea făcându-se. va lovi. va mirosi obiectele din jurul său şi. Acesta. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. mai greu la copilul nevăzător. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. dar mai ales în perioada preşcolară. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. adesea apar 76 . defectuoase. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. şi acela nevăzător.pipăi. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. comparativ cu copilul văzător. treptat. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. S-a constatat că în familiile cu un singur copil.

Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. Copilul nevăzător. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. la intrarea în şcoală. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. integrată într-o imagine globală. În activitatea de orientare. dar o va face şi singur. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. organizată. din ce în ce mai bine şi mai mult. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. are un nivel motor mai scăzut.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. se va deplasa mai mult însoŃit. îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. uneori dure. CorecŃiile. cu nivelul de reprezentări etc. Acest copil va fi antrenat în mişcare. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. proprioceptive şi exteroceptive”. fără valoare adaptativă. acesta având şi fraŃi mai mici. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. dezordonate.

ci numai structura sa. sistem focal – Van Galen. care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. rapiditatea forŃei. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. la elevii nevăzători. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. mai mult decât la cei văzători. 1980). va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. precizia. altfel am avea o simplă mişcare. propuse de J. de exemplu. 78 . fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere).). rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. Piaget. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. În perioada şcolară. lucru manual). Pe parcursul şcolarizării. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice.Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie.

stabilitatea programelor motorii. A. afective şi perceptive). părinŃi. profesor de educaŃie fizică. A. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. alături de alte variabile psihice (cognitive. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. ceea ce implică o oarecare durată. cât şi în controlul gestului. În privinŃa modului de control. Se impune motivarea elevului. Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. J. J. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. 79 . astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. pentru a mări încrederea în sine a elevului. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. automatismul şi modul de control. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. după ce s-a automatizat. extrema organizare a conduitei motorii. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. cel puŃin în primele faze de învăŃare. La nevăzători. psihomotorii. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. o intervenŃie densă a proceselor cognitive. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. Programele şi schemele motorii.

prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. în primul rând. prin sporirea atenŃiei vizuale. al imaginaŃiei etc. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. 4. gradată. asupra ocrotirii vederii restante. Ei sunt. În România. a memoriei vizuale. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. care nu este modificat sub aspect organic. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. de a-şi cuceri un loc în viaŃă.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. totodată. a rolului gândirii. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. făcând ca anumite 80 . realizată printr-o antrenare progresivă. în posibilitatea de a învăŃa. 2. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine.

să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. dimpotrivă. prima grijă a profesorului”. descoperiri făcute prin forŃe proprii. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. graba şi neatenŃia. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. să se prevină suprasolicitarea. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. Utilizarea vederii este benefică. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. aceste piedici. de aceea. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. capacitatea mică a interpretărilor. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. Lipsa unei experienŃe vizuale. Deci. examinări care vor depista eventualele deteriorări. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. dar şi supraprotecŃia vizuală. 81 . lipsa diferenŃierilor vizuale. din contră. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. lipsa deprinderilor de investigare. J. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. dar nu trebuie să se ajungă la excese. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. în parte. ci ar scădea. utilizarea acestor posibilităŃi este. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog.

care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. ritm biologic. în aprecierea distanŃelor. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. Procesul se continuă şi în şcoală. Copilul învaŃă treptat să vadă. în vederea integrării lor sociale. educaŃia trebuie făcută individual. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). baston etc. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. aşadar. de a percepe mediul ambiant.). tact. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. perfecŃionându-şi treptat vederea. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. deci. număr de paşi. Handicapul vizual apare. în condiŃiile vederii normale. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. mărimilor. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). vibraŃii. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. aşadar. Handicap vizual înseamnă. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual.

83 .handicap major sau total de vedere. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. şcolară şi defecte tardive). fără a o putea salva). din punct de vedere fiziologic şi anatomic. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. preşcolară. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. la vârsta anteşcolară. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. În cazul cecităŃii isterice. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. traumatismele oculare etc. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. tardiv sau numai la bătrâneŃe). în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. defecte survenite în copilăria timpurie. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. de la o regiune geografică a lumii la alta. însă subiectul vrea/crede că vede. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. presupunând lipsa completă a văzului). aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. o dezvoltare fizică întârziată (W. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală.

ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. 84 . • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). cifre. educaŃia trebuie făcută individual. Deci. respiraŃia fiind superficială. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). aşadar. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Handicap vizual înseamnă. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. asupra ocrotirii vederii restante. lipsită de amplitudine. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. semne sau imagini de mărime descrescândă.Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. în primul rând. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. ticurile sau manifestările motrice negative. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. verificate statistic. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile.

Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0. presupunând lipsa completă a văzului.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal).005 0. fără a o putea salva). • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale.5 0.005-0. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri.2 Procente % 0-0. analizatorul vizual este evident afectat. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 .02-0. caz în care.05-0. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală.02 0.). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. când.05 0. însă subiectul vrea /crede că vede.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. separat pentru fiecare ochi. din punct de vedere fiziologic şi anatomic.

A. ci înaintea lui. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. În urma unor cercetări (S. W. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. extrem de numeroase. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). când. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. Acesta are. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. neeconomice. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. A. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. aşadar. în imaginea unitară a obiectului respectiv. • Miopia = un exces de refracŃie. ale organizării oculomotricităŃii.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. boli psihice. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. fiind neclară. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. Tasiak. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . R. EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. Luria. L. în sine. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea.

1994. Ed. 2. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Didactică şi Pedagogică. Sibiu. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Trinitas. Ed. Teoria şi practica compensaŃiei. Educarea copiilor cu vedere slabă. Bucureşti.. ŞTEFAN M. 1965. 2. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. ŞCHIOPU U. ProHumanitate. Copilul deficient. PREDA V. Defectologia. 9. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. 7. Didactică şi Pedagogică. Cunoaşterea şi educarea lui. SIMA I.R.. Bucureşti.. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative.. DicŃionar de psihologie. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Analele UniversităŃii Bucureşti. NEVEANU POPESCU P. vol. 3. 1998. Bucureşti. DAMASCHIN D. I. 87 1. 1988. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Albatros. Ambliopi. Ed. . 5. 4.. Terapie educaŃională integrată. 1997. 1998. 3.. ambliopi.. ProHumanitate. 10. Ed.. cu obiecte etc. Ed. MUŞU I. Ed. 6. Ed. 8.. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. PĂUNESCU C. vol.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 11. STRĂCHINARU I. Ed. Sunt studii (R. DicŃionar de psihologie. Univers Enciclopedic. 1973. Didactică şi Pedagogică.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. Bucureşti. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. Ed. 1981. Bucureşti. LAROUSSE. 1983. Bucureşti. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. I. Bucureşti. Ed. 1978. 1998. Nevăzători. orbi-surdomuŃi.. Osaka. 12. J.. TAFLAN A. Psihopedagogie specială. Bucureşti. 1997. îndeosebi faŃa acestora. Babel. ROZOREA A. Ed. Iaşi.

. Ed.. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. Ed. Bucureşti. iubindu-i. Să-i ajutăm. Humanitas. 1988.. Meridiane. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. vol.. 14. WEIHS TH. (coord. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. 16. Probleme de defectologie. Ed. Didactică şi Pedagogică. şcoli normale. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. UniversităŃii Bucureşti. 17. VERZA E. DAUNT P.. Ed. Bucureşti. VERZA E. 18. 1992.8. 15. manual pentru clasa a XIII-a. 1998. Ed. MUŞU I.. . 1990. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E.). 88 . 1996. VERZA E. VRĂŞMAŞ T. Psihopedagogie specială.13. 1987. Ed.

În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. DEFICIENłA DE AUZ 3. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut).1. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Când se naşte. activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. Prin instalarea unui deficit auditiv. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. chiar regresii în plan 89 . dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general.3. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Putem spune că. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice.

La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni. Experimentează auzul producând sunete. într-o măsură mai mare sau mai mică. Vocabularul.verbal (din punct de vedere al vocabularului. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. de particularităŃile psihice ale individului. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. întrebări şi sentimente. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. de tulburări ale auzului. 90 . abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. fiind în stare să execute comenzi simple. aparent recunoscând vocile familiare. de mediul în care trăieşte acesta. unul din zece oameni suferă. Fătul este apt să audă sunete din exterior. Din punct de vedere statistic. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. de atitudinea celor din jur etc. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său.

90 dB ). 91 . cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. al exercitării profesiei. Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. la rândul ei. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. Cu cât pierderea de auz este mai mare. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. 3.AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. atât în planul şcolarizării. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”). După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni.2. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Hipoacuzia poate avea. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60.

putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Nu poate localiza sursa sonoră. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. 92 .cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. Atunci când nu există program de screening. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. dă volumul foarte mare. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. prin programul de screening al auzului. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului. Testarea auzului la copiii nou născuŃi. este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere. De aceea. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz.

de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. defecŃiuni ale timpanului. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). łinând cont de cele spuse anterior. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. După etiologia anatomo-fiziologică. obturări sau blocări ale canalului auditiv extern). d. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate).• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. de atrofierea nervului cohlear. perinatale şi postnatale. cât şi ale celei de percepŃie. e. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. a saculei. b. c. 93 . cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. tulburări ale metabolismului. a ganglionilor şi a organului Corti). Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului.

Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. 94 . Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. c. de exemplu.). hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. conduct auditiv extern. stări distrofice. dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. alcool). Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei. de fapt. patologice (ca rezultat al unor boli). b. hemoragii. accidente. fie că este total (surditate). o combinaŃie a celor două. rujeolă. presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. ureche medie).afecŃiuni endocrine. Într-adevăr. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz.. anoxie sau asfixie albastră etc. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. Aceste cauze pot fi ereditare. În mod obişnuit. hemoragii. idiopatice (cu origine necunoscută).cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. De aceea. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. ceea ce este. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. în funcŃie de locul afecŃiunii. fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). muzică ascultată tare la căşti etc. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. traumatisme fizice etc. Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. lovituri la nivelul urechii.

O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. O astfel de infecŃie. poate apărea o fisură a timpanului. Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. O infecŃie cronică. medicamentele. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. poate să nu fie dureroasă. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. În orice caz. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. Pe deasupra. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. 95 . drogurile. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. o altă formă de otită.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul.

prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. a exersării cogniŃiei. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach.Trauma acustică. oreionul. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. artificii şi pistoale). printr-o serie de mijloace empirice. rude. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 . Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. InfecŃiile. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. folosind ca instrument de lucru diapazonul. În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. cum sunt testul lui Weber. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. 3. dar din alte cauze). indicarea unor obiecte numite de către adult etc. educatori care se manifestă prin tresărire. dar şi ştiinŃifice. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani.3.

pot face teste de auz. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. dar fără a neglija alte caracteristici. Testele de auz nu vor 97 . sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. sunetul este auzit în urechea normală. Pentru aceasta. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. Copiii de orice vârstă. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. chiar şi cei nou-născuŃi. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. Aceste aspecte au la bază în primul rând. iar dacă auzul este normal. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. în cazul când sunetul nu este perceput. potenŃialul psihic. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. Dacă. cât şi a celei aeriene. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Când surditatea este localizată la urechea medie. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. diapazonul se apropie de meantul auditiv. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului. Astfel. cât şi prin aer. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude.medii. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

După C. de multe ori. a frazelor de pe buzele interlocutorului. 3. apoi o oră întreagă etc. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. cu indicarea lor. În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. Comunicarea verbală – orală. demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. 103 . 2) însuşirea noŃiunilor concrete. 2. Pufan. prima dată doar o jumătate de oră. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). adică citirea cuvintelor. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini.

4. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). 5. frezor. tehnician dentar. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. tâmplar etc. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). fără prejudecăŃi. eficienŃa lor se vede doar în practică. fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. matriŃer. nivelul inteligenŃei copilului. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor. • În Ńara noastră. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. să cânte şi să vorbească copilului său. irascibilitate. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. constituŃie slabă. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. de particularităŃile personalităŃii deficientului. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. De fapt. instalator. croitor.

• să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. Ridicând foarte mult vocea. • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. nu strigată. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. gestica. • să se uite la copil atunci când i se adresează. În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. Buzele. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. 105 . Aşadar. cuvinte şi propoziŃii. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. • să vorbească cu voce clară şi puternică. limbajul semnelor. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc.

dedicare şi hotărâre. cât şi în particular. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. Atunci când este posibil. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. este deosebit de important. profesor etc. Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . atât dintr-o şcoală normală. mai ales că acest efort poate fi frustrant. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Suportul profesorilor. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. logoped. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. De asemenea.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. de un tratament special. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative.

Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. Pe scurt. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. De aceea. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. 107 . Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune.specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. optimizând perceperea sunetelor. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear.

contrar părerilor preconcepute. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. dar. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. Datorită evoluŃiei tehnologiei. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. Dezvoltarea fizică. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. În 108 . De altfel. îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. Odată realizată protezarea. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. Dacă hipoacuzia este bilaterală. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. Aparatul auditiv. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. Protezarea unei urechi. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. în mare. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. Protezarea ambelor urechi. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. numită protezare bilaterală. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. În plus. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros.

În primul rând. Protezele auditive pot fi programabile. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. culoare etc. sunetele slabe vor fi audibile. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . Aceste reglaje.cazul aparatelor neliniare. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. circuit. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). dacă protezarea este reglată corespunzător. copilul este în creştere. Proteza este un aparat electronic şi. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. volumul adaptându-se automat mediului sonor. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. deci. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. Odată amplificat. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. de obicei. Astfel. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. iar cele puternice vor fi confortabile. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. Bateriile. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. În al doilea rând. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate. Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii).

majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. apărut de curând. oferind o calitate deosebită a sunetelor. reglajul este foarte ajustabil. deoarece. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. se 110 . Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. Folosind un semnal digital. în cazul în care acesta este intraauricular. defectându-l. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. şi circuitul digital. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. Aparatele retroauriculare. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. De altfel. disponibil de foarte mulŃi ani. În cazul protezelor digitale. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva).ureche. În plus. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. sunt protejate mai bine. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. Deci. fiind plasate departe de conduct. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. vor aparate drăguŃe sau interesante. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. Pentru majoritatea copiilor. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului.

hemoragii. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. traumatisme fizice etc. accidente. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. la rândul ei. infecŃiile urechii medii (otită medie). Putem spune că. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). stări distrofice. c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz.. trauma acustică.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. muzică ascultată tare la căşti etc. lovituri la nivelul urechii. alcool). Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. meningita sau tusea convulsivă). O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). oreionul. ingerarea de substanŃe toxice (de ex.. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. Hipoacuzia poate avea.). rujeolă. tulburări ale metabolismului. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). afecŃiuni endocrine. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. anoxie sau asfixie albastră etc. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. hemoragii.

forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. litere şi stări de spirit. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. în funcŃie de structura clasei de elevi. de cultură. folosind ca instrument de lucru diapazonul. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. de cunoştinŃe. pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). labiolectură şi. Spre deosebire 112 . cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. totodată. învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. cum sunt testul lui Weber. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. într-o oarecare măsură. Pentru realizarea acestor deziderate.

aşadar. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. la fel ca şi cea de vedere. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. 113 . din diferite cauze. atât în planul şcolarizării. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). a cărui recuperare se bazează. pe demutizare. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. al exercitării profesiei.de copilul surd. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. BineînŃeles. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. Există.

• Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. a frazelor de pe buzele interlocutorului. constând în citirea cuvintelor. însuşirea celorlalte noŃiuni. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. cu geneza simbolului la copil. odată cu parcurgerea procesului demutizării. litere şi stări de spirit.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul.

opinii. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată.spontan. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. Ori. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. cu demutizare avansată. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. Desigur. gânduri. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . folosit efectiv în comunicare. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. jocul simbolic. modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă. Acest limbaj. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. imaginea grafică. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. de obicei. Mai târziu. imaginea mintală şi evocarea verbală. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere.

1965. Ed. 1994. Bucureşti.. Bucureşti. Ed. 6. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. GELDER M.) şi mai redusă în altele. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2. DRĂGUłOIU I. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Geneva Initiative Publishers. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. MĂESCU L. Academiei.. TAFLAN A.. 116 . cu ambele forme de limbaj..conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte. a II-a. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă.. 3. DAMASCHIN D. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1978. 3. CARAMAN. Didactică şi Pedagogică. 1985. gestul însă este strâns legat de concret. Ed. 2. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. 1983. 7. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. ProHumanitate.. 1997. Ed. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. Sibiu. Analele UniversităŃii Bucureşti. Ed. MUŞU I.. ed. Psilhologie clinică. 5. 4. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. MAYOU R. GORGOS C. 8. Albatros. Ed.. Metodologia procesului demutizării. Terapie educaŃională integrată. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. GATH D. Medicală. ProHumanitate. Ed. În ansamblu. Bucureşti. 1988. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. în raport cu limba sonoră.. IONESCU G. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. DicŃionar de psihologie. Sibiu. Totuşi. NEVEANU POPESCU P. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz.. Limbajul mimico-gestual. 1992. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România.

Ed. 18. 1983. Bucureşti. 1987.. Probleme de defectologie. 13. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. STĂNICĂ I. 17. Bucureşti.. Bucureşti. Ed.. 21. 1972. Didactică şi Pedagogică.. 1990. 1973. VERZA E. Ed. Trinitas.8. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale... 1998. 11. Didactică şi Pedagogică. Labiolectura. ŞCHIOPU U. vol. Didactică şi Pedagogică. 16. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. Psihopedagogie specială. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. 10. Ed. I.. I şi II. iubindu-i. POPA. Bucureşti. VRĂŞMAŞ T.. Ed. 1996. DicŃionar de psihologie. 20. 1997. Ed. (coord.. Ed.9. Ed. 117 . 1994. Probleme de surdopsihologie. Să-i ajutăm.. Bucureşti. Bucureşti.). Iaşi. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. vol. manual pentru clasa a XIII-a. Ed. 23. 1988. VERZA E. STĂNICĂ C. Didactică şi Pedagogică.. Bucureşti. 22.. 12.. UniversităŃii Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. I.. 1982.. Ed. Ed. Ed.BENESCU C. 14. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. VERZA E. şcoli normale.. vol. SIMA I. Didactică şi Pedagogică. DAUNT P. Bucureşti. Humanitas.. în Cercetări asupra comunicării.. 1992. vol. PUFAN. UniversităŃii Bucureşti. MUŞU I. Babel. WEIHS TH. STĂNICĂ I. 1998. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. STRĂCHINARU I.. PĂUNESCU C. 1965. 15. 19. Bucureşti. Psihopedagogie specială. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. STĂNICĂ I. VERZA E. 1973. Meridiane. 1994.UNGAR E.

modifică aspectul exterior. prin deviaŃii. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. personalitatea lor poate deveni fragilă. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului.1. DeficienŃele fizice se constituie.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. Trebuie subliniat că. cu 118 . deci. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. în lipsa altor anomalii. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. cardiopatiile. deformaŃii sau alte defecte de structură. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. diabetul etc.4.

nici o entitate biologică sau fizică. a componentelor 119 . 1. implicând. c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. percepŃia şi reprezentarea mişcării. ci şi prelucrare de informaŃii. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. Schema corporală este un model simplificat. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. aşadar. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. sub controlul şi dominarea psihicului. nu atât al formei. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului.conflicte şi tensiuni interioare. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. Psihopedagogia specială. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). lateralitatea. considerând că ea nu este un dat iniŃial. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. orientarea şi structura spaŃio-temporală. Schema corporală. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. 1994). organizarea. conduitele motrice de bază. Verza.

copilul îşi construieşte schema corporală. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex. mână şi picior. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal. b) intensitate: • lateralitate puternică. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. mai ales. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii).corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. 2.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. forte. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător.: dreptaci la mână şi ochi. nici de stângaci 100%. 120 . neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. • slab conturată – identificată cu ambidextria. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. De asemenea. dar stângaci de picior).

Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. 121 . la triunghi şi romb. mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. negativism. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. • încrucişată. • omolaterală. sincinezii. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. Astfel. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta. De asemenea. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. pătrat. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. instabilitate psihomotorie. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. 3. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. Când dominanŃa nu este fixată. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. care în realitate este mult mai complexă. anxietate etc. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. • multilaterală. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive.: mâna dreaptă şi piciorul stâng).

− sunt specifice unei activităŃi. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. lină. Sub raport psihomotric. executată în condiŃii normale. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. În evoluŃia sa. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. disponibilitate în acŃiune. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. îndemânare). Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. nefiind nici conştientă. viteză.b) echilibrul static şi dinamic. adică încredere în sine. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. nici voluntară. deschidere spre lume. sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. c) coordonarea dinamică generală. − sunt structuri de mişcare coordonate. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. 122 . Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. − ca aspect exterior. pe măsură ce copilul creşte.

Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. Orientarea.: „mergi în camera ta”. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. să le poată identifica. După De Meur şi A. disgrafiei.). a diverselor poziŃii între ele. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). să situeze adecvat obiectele. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. nivelul pedagogic al instruirii. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. a deplasărilor. disortografiei etc. să perceapă formele. motivaŃie. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. distanŃelor. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. de formă. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. lipsit de forme şi dimensiuni. de ordine şi de continuitate. „pune pe masa profesorului această carte” etc. • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. un spaŃiu mai omogen. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. direcŃiilor. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. în care recunoaşte formele geometrice. discalculiei. separare. organizarea şi structurarea spaŃială. SpaŃiul. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. mărimile.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. caracterizat prin raporturi de vecinătate. de mărime. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. cantităŃile. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. de cantitate). de a-şi organiza spaŃiul 123 . spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. mediul vid prin definiŃie. Lapierre. 4. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. deschis etc. închis.

iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. Orientarea. lună. 5. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. în timpul). de durata intervalelor (timp lung sau scurt). de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. de ritmul regulat sau neregulat. săptămână. Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). 6. inexistenŃa unui ritm regulat. un cadru anumit etc. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. incapacitatea de organizare a timpului. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. anotimp). copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. ca ultimă etapă. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut). de cadenŃa rapidă sau lentă. Acum se realizează structura spaŃială. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. lipsa de percepere a intervalelor. psihomotrice şi psihologice. Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. de un anumit diametru. foaia de hârtie.delimitat (tabla. fie imaginate (pentru viitor). corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. de exemplu. poate fi parcurs în toate direcŃiile. de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). cu parcurgere liniară (într-un singur sens). PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. la care se adaugă componente motrice specifice. după.

Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară. al originii cauzelor. când memorează succesiunea evenimentelor. 4. Astfel. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. învăŃarea şi exerciŃiul. experienŃa şi conduita motrică. organice şi psihice. a. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe.2. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. după un prim criteriu. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. şi cauze indirecte. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea.în orice activitate motrică. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. de natura funcŃiilor somatice. b. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 .

Debilitatea congenitală şi imaturitatea. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. ci şi mai târziu. intervenŃiile chirurgicale dificile. Tot în această grupă. convalescenŃele lungi. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. surorile şi rudele apropriate). regimul alimentar necorespunzător. hrana insuficientă. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). debilitatea fizică. DescendenŃii prezintă. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. a cauzelor predispozante. defectuos confecŃionată. îmbrăcămintea incomodă. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. bolile cronice. segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. c. Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante.limitându-se doar la anumite regiuni. lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. favorizante şi determinante (declanşatoare). FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. de regulă. anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. tulburările cronice (organice şi psihice). cu repercusiuni în viaŃa ulterioară. lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă.

într-o proporŃie mai mare sau mai mică. umiditatea excesivă. paludism. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor). 127 . putând fi corectate. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. boli ale sângelui etc. 4. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice..3. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. carenŃe alimentare sau de vitamine. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. fixate definitiv. grele. săruri radioactive. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). • durata crescută a travaliului.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. condiŃiile neadecvate. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. mai uşor sau mai greu). b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei. • atrofiile musculare etc. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. scolioze). lordoze. medicamente. deficienŃele fizice sunt grupate. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului. • tulburările de metabolism. tuberculoză. cele hormonale. alături de deficienŃele senzoriale. intoxicaŃii lente – cu alcool.

segmentare sau locale). • deficienŃele accentuate. de nutriŃie (obezitate.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. de atitudine (atitudine global insuficientă.: deficienŃa cifotică. uscate sau umede.: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. debilitate fizică). picioare abduse sau adduse etc.). c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui). • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu).). care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. deformaŃii ale abdomenului. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). cicatrici. traumatisme osoase şi articulare. cu pete. umerii aduşi înainte sau asimetrici. gâtul înclinat lateral sau înainte. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex.: cifoze.). hipersomie – gigantism. de exemplu: rigidă sau global asimetrică). în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. torace în flexiune. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate.: hiposomii. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. toracelui etc. • deficienŃele de grad mediu. disproporŃii între segmente etc. muşchilor. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex. lordoze. 128 . deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. a unor infecŃii ale oaselor. între înălŃime şi greutate de exemplu. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie.

cap hidrocefal etc. lordotic sau scoliotic. gât cifotic. cu cicatrici. plat. ale bazinului (căzut prea mult în jos. deficienŃe ale oaselor. cu braŃe inegale. care pot fi inegale (în lungime sau grosime).: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc.). cu pareze.). ale feŃei (faŃă prea ovală. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. ale articulaŃiilor. cu hernii sau prea moale). sau cu sechele traumatice. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. prea bombat. scoliotic. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. cu semne de rahitism. cu antebraŃe curbate. cu coate în flexie/entensie. membre care pot fi inegale. cu umeri prea înguşti/largi. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. strangulat. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. prea scurt. cu glezne strâmbe. deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. asimetric). deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung.eczeme. cu contracturi. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. asimetrice. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. malformaŃii. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. ale abdomenului (un abdomen prea proeminent.). cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul).. strangulat sau cu stern înfundat). gât răsucit – torticolis. lăŃită. ale spatelui (spate cifotic. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. gât cu relief tiroidian accentuat etc. îngust. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. în O sau în X. sau ale nasului. prea gros sau prea subŃire. asimetrice. în care includem: 129 . prea alungită. sau „aduşi”. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism. suprapuse sau deformate etc. urechilor. rămase în flexie/extensie. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E.). deficienŃe ale coloanei vertebrale. înclinat lateral etc. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. prea larg.

– deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. a mişcărilor adaptate unui scop. paralizii spastice. tulburărilor senzoriale. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze.: insuficienŃă respiratorie. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). mişcări involuntare-sincinezii. tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului.: hipertensiune arterială.: execuŃia gesturilor etc. contrariată). nanism. de echilibru. cifoze. ale controlului postural). perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu. instrumentale – ex. ale aparatului cardiovascular – ex. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc.). rahitism. distrofiile neuromusculare).). ale sistemului endocrin – ex. deficienŃe ale organelor de simŃ). deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor. În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată.) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex.: obezitate. probleme de coordonare. tulburările de mers. săritului. de coordonare a mişcărilor). picior strâmb congenital).: insuficienŃă sexuală. orientarea incorectă în spaŃiu. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. de ritm. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie). tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. amputaŃie congenitală. disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc.: luxaŃie congenitală de şold. scolioze etc.).

Aşadar. înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. combaterea consumului de alcool şi de droguri. de tratament recuperator). ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice.mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. În evoluŃia oricărui copil.4. 4. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. supravegherea regimului nutriŃional. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii.: reorientare profesională). – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. de acte chirurgicale esenŃiale. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. aprovizionarea cu apă. – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. 131 . asanarea solului. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical.

Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . alături de copiii sănătoşi. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. Există. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. Copiii deficienŃi fizic. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. funcŃionari. O familie armonioasă. această capacitate este influenŃată de găsirea. în tulburări de comportament. În plus. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. a diminuării anxietăŃii. în sprijinul acestei idei. în plan psihologic. magistraŃi. fizioterapie. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. Totuşi. a recâştigării încrederii în sine.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. acupunctură etc. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. pot apărea manifestări care pot degenera. frustrării lui. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. „ce pot face pentru a deveni normală?”. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. prin kinetoterapie. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. afectiv-relaŃionale. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. reflexoterapie. consilierea psihologică şi familială. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. Fiecare copil. a resurselor necesare unei automobilizări. economişti sau medici. se trece la continuarea terapiei în familie. în special fetele. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. un cadru familial cald. în timp. aşadar.

datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. În aceste situaŃii. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. copilul are o mare capacitate de adaptare. mai ales şcolare. că este un intrus. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. uneori dificil de atins. Uneori. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. cu atât mai mult. De aceea. cu noi Ńinte. poate apărea eşecul. Uneori. De asemenea. În acest fel. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. încât părinŃii intervin. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. În acest domeniu. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. Ca orice suflet uman. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. Din păcate. PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. Dacă nu se 133 . de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. va beneficia de experienŃe noi. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. că nu este copilul „visat”. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă.

Pentru a-şi obŃine autonomia personală. Milea drept o formă inconştientă de apărare. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. Astfel. apare un sentiment de descurajare.realizează o mediere între cele două extreme. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. de supracompensare şi de demisie. Alteori. ce trebuie susŃinute de familie. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. prestigiu. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. practic îi refuză inserŃia socială. dorinŃa cunoaşterii de sine. de opoziŃie. Uneori. de compensare. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. simpatie. Dacă familia îi refuză acest drept. de neîncredere şi apatie. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. ReacŃia de compensare este socotită de V. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie. de abandon. Frecvent. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. copilul depune eforturi deosebite. astfel că putem 134 . de afirmare a personalităŃii individului. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă.

părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. Copilul lor este complet neglijat. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. incapabil de autoapărare. Este izolat frecvent de colectiv. indiferenŃi. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. Ei se privesc aşa cum sunt. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. aceştia devenind neascultători. ridiculizat. fără a avea obligaŃii. cu calităŃile. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. Astfel. autoritari şi inconsecvenŃi. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. permanent pus pe ceartă. agresivi chiar. el caută să-şi depăşească condiŃia. fiind interiorizat şi neadaptat. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. El este 135 . lipsit de iniŃiativă. leagă greu prietenii. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. Apare astfel un climat dominat de anxietate. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. răzbunător.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. este pedepsit. întrucât devine agresiv fără motiv. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. frecvent fiind neîngrijit. murdar. Familia sa preia toate problemele. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. Prin efort propriu. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. exageraŃi. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. i se refuză cele mai elementare drepturi. dar şi cu defectele lor. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi.

copilul are o încredere redusă în forŃele sale. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. Atunci când copilul este bolnav. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire.). Dacă porneşte o activitate. mai ales la nivelul segmentelor afectate. onest. resemnat. O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. Fiind lipsit de iniŃiativă. Acest impact este diferit. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. iar angajarea în muncă este slabă. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. modest. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. În familie. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. În această situaŃie. mai ales în îndeletnicirile de rutină. corect. învăŃând să meargă şi să vorbească. el va fi instabil. În formele grave de deficienŃă. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. dar nefericit şi ostil. 136 . deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. Uneori. În acest context. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. percepŃie şi vizualizare. el va avea multă răbdare. copilul va fi supus. lipsind copilul de autonomie. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. de la indiferenŃă la tutelă. nesigur. copilul este disputat de părinŃii în conflict. frecvent loial. astfel că se simte jenat şi inferior.

Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal.În perioada şcolară. impactul deficienŃei este deosebit. pentru a fi „ca toată lumea”. Adolescentul este diferit. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. Uneori. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. trebuie ajutat să înŃeleagă că. care le oferă confort. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice. mai ales faŃă de familie. chiar dacă va trebui să se descurce singur. De aceea. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. aceste identificări sunt prioritare. imaginea de sine. Astfel. un rol deosebit în formarea stimei de sine. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. el visează la un viitor independent. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. perfect”. ÎnfăŃişarea corporală. dar care-i separă de colegii sănătoşi. Ele acceptă uşor 137 . Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. departe de casă. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. deşi nu este „normal. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. La copiii cu deficienŃe fizice. În adolescenŃă. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. În această perioadă. Prietenia joacă. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. departe de părinŃi. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. la această vârstă. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. În etapele anterioare. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. În această perioadă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile.

semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. insomnie. La copiii de vârstă şcolară. considerându-le o pedeapsă meritată. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. pe înŃelesul său. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. de atenŃie şi de memorare. copilul plânge. prin dificultăŃi de concentrare. pijamaua sau papucii favoriŃi). de voinŃă. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. Aceste reacŃii apar frecvent. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. pot apărea reacŃii depresive. din partea colegilor de sex opus. Lăzărescu includea anxietatea de separare. În spital. prin lipsa de energie a copilului. Uneori. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. ca urmare a internării în spital.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. plâns. insomnii. dureri abdominale. ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. Alteori. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. În cazul spitalizărilor de durată. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 . disperare şi detaşare. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. În faza de protest. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. În faŃa bolii. mai ales între 15 şi 30 luni. al separării de părinŃi. pentru a fi alintat. strigă după părinŃi. copilul va fi pregătit. oboseală. cefalee. copilul este total lipsit de energie. refuzul alimentelor. La adolescenŃi. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. mai precis din cauza efectului internării. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. În cadrul sindromului de pasivitate. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă.

O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. În aceste cazuri. Dacă reacŃiile sunt puternice. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. Astfel. SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. Astfel. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. se izolează de ceilalŃi copii. În perioada de preşcolar. în care plânsul încetează. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. trebuie apelat la sfatul unui specialist. plictisiŃi sau deprimaŃi. O reacŃie care apare frecvent. Furia se manifestă diferit. 139 . În perioada de şcolar.neconsolat. Acest comportament este de resemnare. preşcolarul refuză mâncarea. În general. încercând să atenueze aceste reacŃii. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. Urmează disperarea. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. această reacŃie este mai puŃin intensă. în funcŃie de vârsta copilului. copilul se joacă. nu este atras de jucării şi se izolează. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. nefiind un semn de mulŃumire. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. aceste fantezii pot fi periculoase. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. Frecvent. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. Pentru adolescent. copiii simŃindu-se singuri. suferă de insomnie. dar copilul devine inactiv. Totuşi. personalul medical are datoria de a interveni. expresiile „nu ştiu”. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. atât la copii.

dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. dar mai ales corectiv. Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. Efortul fizic. Frecvent. În gimnastica medicală. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. exerciŃiul fizic. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. supleŃea şi îndemânarea. dar îndeosebi în perioada de creştere. în special forŃa. rezistenŃa. absorŃia de la nivelul intestinului. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. după principii şi reguli bine stabilite. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază. În gimnastica corectivă. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. un puternic rol educativ. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. ExerciŃiul fizic. În fiziologia exerciŃiilor fizice. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. nutriŃia şi excreŃia. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. repetat metodic şi gradat. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. folosit în scop profilactic. chiar de intensitate mică. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. 140 . sexul. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. în concordanŃă cu vârsta.

ExerciŃii active de cap şi gât. 4. membrelor superioare şi inferioare. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. libere sau legate. culcat. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. globale sau segmentare. cât şi a celor dinamice. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. mişcările şi gesturile corpului. trunchi. În gimnastica medicală. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. fie din contracŃii izometrice. 141 . ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. în concordanŃă cu necesităŃile lui. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. În corectarea deficienŃelor fizice. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice. pasivo-active sau active. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. a mişcării active cu rezistenŃă. atârnat) şi derivatele lor. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. PoziŃiile. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. 2. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. Atitudinea corpului. trunchiului. ExerciŃii de redresare – pasive. 3. pe genunchi.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. şezând. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite.

care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate. bastoane. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. în primul rând. după exerciŃiile corective mai grele. De asemenea. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. menŃinute sau fixate în plan anterior. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. mişcările pot fi executate analitic. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. exerciŃiile de târâre. pentru corectarea poziŃiei bazinului. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. În cadrul exerciŃiilor corective. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. gantere etc. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. de echilibru şi suspensiuni. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. În general. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). Astfel. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală.5. 142 .

abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. cu redresări pasive-active. pe genunchi şi şezând. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. pot să fie complete. Aceste stări apar. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. de exemplu. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. de fapt. De asemenea. Ele se pot executa pasiv sau activ. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. cât şi în mers. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. Redresările active constau. când se realizează pe verticală. dar 143 . dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. cum este aparatul Zander. motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. la copiii perfect normali. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. se poate asocia cu suspensiunile. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. de exemplu. într-adevăr. răsuciri). între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. cu purtări de obiecte uşoare. Astfel. Astfel. atât în condiŃii de repaus. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. executate simetric sau asimetric. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi. uneori.

să coboare de pe un scaun. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . Celelalte preferinŃe fiind egale. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. ureche şi picior. picior. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. De aceea. piciorul folosit putând fi socotit dominant. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. ochi sau ureche în parte. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. de pildă când mănâncă. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. cât şi al mâinii. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. După cum am arătat. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta. Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. numai dacă nu există probleme vizuale. Există cazuri în care.

Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. Într-adevăr. Dacă se reuşeşte. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. sfruntat. deschise. mai ales la tenis şi scrimă. FaŃa lor. se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. cu prima ocazie. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. dar. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. drăguŃ. deşi este un copil adorabil. cel mai adesea rotundă. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu.menŃionate (mână. antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe. picior sau ureche). dar chiar şi de către copii. 145 . stânga şi dreapta. transparent totuşi. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. izbânda este de ordin moral. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. dar totul se dovedeşte zadarnic. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. cu anturajul său. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. la care dominanŃa nu s-a definitivat. o va face din nou. ceea ce este bun de ceea ce este rău. ochi. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. care stabileşte relaŃii bune. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. De asemenea. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. Totuşi. Din nefericire. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. Copiii încă mici.

În cazul paraplegiei sunt afectate. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. Se poate constata că. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. mersul forfecat şi mişcările involuntare. fie ambele braŃe. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. se combină între ele. Totuşi. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. extrem de sever. În sfârşit. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. Este vorba mai întâi de spasticitate. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. fie ambele membre inferioare. fie stânga. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. orientarea verticală este redusă. adesea răsucite sau spiralate. se poate vorbi despre patru elemente separate care. este paralizia cerebrală. fie dreapta. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. se caracterizează prin mişcări involuntare. Totuşi. În cazul paraplegiei. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. paraplegie şi hemiplegie. Astfel. în oricare dintre aceste forme de paralizie. ducând la o formă finală de paralizie. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. în majoritatea cazurilor. care nu-şi ating scopul. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. În sfârşit. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală.Un alt handicap psihomotor. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . A doua formă a paraliziei cerebrale. în aceeaşi măsură sau nu. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. atetoza. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor.

permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. fizioterapia şi euritmia curativă. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. iar în cazul copilului suferind de atetoză. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare. stimulii emoŃionali excesivi. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. a 147 . La fel. gradat. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. blând. În acest scop. intenşi şi violenŃi. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. Totuşi. două dintre cele mai importante terapii. dar care se extinde asupra întregului corp. care presupune o incapacitate motorie absolută. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. necesită îndrumări şi control medical. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. vom observa că el este nu numai hipersensibil.

De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. 148 . în multe cazuri. cât şi a vorbirii. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară. Şi în acest caz. de origine cerebrală. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. cât şi a celui planetar. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. Mai există o carenŃă. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. prin mişcare. El va rămâne în poziŃia culcat. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. Este vorba despre hipotonie. dar pare să fie şi ea. În cazul unui copil paralitic. gradul de confort şi eficienŃă. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. cât şi în cea educaŃională. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. uneori somnoros şi apatic. atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. foarte diferită de paraliziile cerebrale. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp.

diabetul etc. Pot fi sistematizate. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. Astfel. deci.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. modifică aspectul exterior. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). după un prim criteriu. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. în mai multe categorii. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. DeficienŃele fizice se constituie. şi cauze indirecte. al originii. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare.Aşadar. cardiopatiile. Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. de vârsta persoanei respective. REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. după diferite criterii. organice şi psihice. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. de natura funcŃiilor somatice. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii.

mai uşor sau mai greu). În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice. supravegherea regimului nutriŃional etc. într-o proporŃie mai mare sau mai mică.). toracelui etc. lordoze. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. malformaŃiile aparatului locomotor). A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. oaselor sau articulaŃiilor. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. deficienŃe ale gâtului. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. asanarea solului. care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. DeficienŃele fizice sunt grupate. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. E. în timpul travaliului sau în perioada copilăriei. de atitudine. ale abdomenului etc. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. alături de deficienŃele senzoriale. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. de ritm. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. aprovizionarea cu apă. deformaŃii ale abdomenului. trunchiului/toracelui. putând fi corectate. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. de echilibru.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. ale musculaturii.: cifoze. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. deficienŃe ale tegumentelor. segmentare sau locale). în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. tulburările de mers. ale aparatului respirator). localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). fixate definitiv.: deficienŃa cifotică. ale feŃei. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. de nutriŃie. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului..

151 . demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. implicit şi educaŃia familiei lui. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. Acest impact este diferit. Aşadar. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. dar mai ales corectiv. reflexoterapie. modifică aspectul exterior. prin kinetoterapie. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. acupunctură etc. fizioterapie. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. de vârsta persoanei respective. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv).(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). considerând că ea nu este un dat iniŃial. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. diminuând capacitatea de muncă a individului. nici o entitate biologică sau fizică. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională.

mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate. se situează la polul opus copilului paralitic. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . fie el lateral. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. Hiperkineticul se distinge. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. violent. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. frontal. Somnul poate fi şi el tulburat. de asemenea. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. Copilul hiperkinetic. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. apatic. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). ia proporŃii care depăşesc normalul. În mod obişnuit. zbucium fără rost. izolat. înŃepenit. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. clară. obiceiuri bizare. 3. în picioare sau aşezat. iar stimularea senzorială.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. agitat. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. capricii alimentare. îmbrăcând variate forme. O altă caracteristică prezentă este legănatul. apropindu-se de obsesie.

. EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească.. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. Ed. bazate pe stimulare intensă. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. El are nevoie de un mediu armonios. TAFLAN A.hiperkinetic nu sunt grav afectate.). VERZA E. ROBĂNESCU N. Polirom. FundaŃiei România de Mâine. UniversităŃii Bucureşti. Să-i ajutăm. 4. . VERZA E. Ed. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). Sibiu. Ed. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. mai ales noi (aşadar. Bucureşti. ALBU C.. 2000. 1997. care să-i ofere stabilitate. Probleme de defectologie. Bucureşti. 1987. 2. WEIHS TH. Humanitas. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă.. 8. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). Bucureşti. 10. UniversităŃii Bucureşti. 1976. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului. VRĂŞMAŞ T. de situaŃii bine definite. A. 1996. şcoli normale.. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed. 153 1. metodele educative moderne... vol. Ed. MUŞU I. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. Ed. Meridiane. Terapie educaŃională integrată. Psihopedagogie specială. Ed. Ed... Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. 1990. BIBLIOGRAFIE ALBU A. FOZZA C.. ProHumanitate. VERZA E. DAUNT P. 3. 1992. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli. Ed. VERZA E... iubindu-i. 1988. 1998. 7..8. Didactică şi Pedagogică. 5. manual pentru clasa a XIII-a. 2002. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Medicală. UniversităŃii Bucureşti. Ed. MUŞU I. Bucureşti. Readaptarea copilului handicapat fizic. constantă. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice.. apoi inversate). 6. 9. (coord.

cu familia. 154 . Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte.sau post-natale. sau de cunoştinŃe etc. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. dimpotrivă. obiectiv-observabile. aşadar. de regulă. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. se pot contura comportamente dezadaptative.5.1. având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). pot apărea comportamente adaptative. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. Străchinaru. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. cu grupurile de prieteni. Aceste devieri de conduită sunt.. ci şi de la normele morale. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date. Comportamentul este. 1994). Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. aşadar. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. sau. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin).

existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). Beaujean despre „copilul revoltat”. există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. 5. de neîncredere sau agresivitate). (R. Astfel. sistemului. iritabilitate. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”. Răşcanu. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). Wallon despre „copilul turbulent”. 1994). tendinŃe necontrolate şi necenzurate. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. pendulând adeseori între agresivitate. R. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. culpabilitatea fiind puternic interiorizată).2. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). În Ńara noastră. acesta. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. fie iau forma unei sfidări. de la o epocă la alta. modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. Răşcanu.Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. pe de o parte. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. În literatura de specialitate.

Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. care. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. persoana în cauză trăind exclusiv în prezent.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. a oricărei exigenŃe sociale. le consideră „slabe”). Pe acest fond. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. negativism. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. minciună etc.. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. înŃelegerii. De asemenea. negative la o persoană valoroasă. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. respectului etc. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). de altfel. ridiculizându-le. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament. inexistenŃa oricărei reguli. mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care.. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. Sentimentele umanitare. În plus. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. 156 . „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. acestea fiind frecvent de tip defensiv. a persoanei) şi pe de altă parte.

printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. printr-o dinamică specială a intereselor. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. persistă. în căsnicii etc. instabilitate. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. de încercări nereuşite la şcoli. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. dar şi prin hiperemotivitate. Astfel. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă). Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. de fapt. – realizarea falsă a imaginii de sine. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. facultăŃi. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. faŃă de normalitate. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. în societate). La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. al memoriei. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. impulsivitate. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor.

o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral. Străchinaru sau R. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). care le generează. o dispersie a structurilor psihofizice. 158 . în tulburările de comportament. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. FaŃă de acestea. cu echilibrul. Ca răspândire teritorială. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). slaba lor inserare socială. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. poate şi pentru că. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. vârste şi mediu social. IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. memorie). 5. pe vârste.3. în timp ce. distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. spre deosebire de mediul urban. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. la sate. continuă. Totuşi. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive.

aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. consum de drog). sensibili la laudă. instabilitate psihomotorie. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. Ca urmare. 159 . Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. tulburările. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. cât şi pentru educatori. devenite trăsături psihopatice. − la pubertate. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. astfel că ei sunt remarcaŃi. de obicei. impulsivitate. după principiul celui mai mic efort). manifestări deviante. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. alcoolism. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. parazitism social). manifestările comportamentale negative se accentuează. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. sugestibili. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. De obicei. − la vârsta şcolară. În timp. apărând dificultăŃi de învăŃare. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. furt. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. hiperkinezie. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. dificultăŃi de adaptare. fiind capricioşi.

Epilepsia – ca suferinŃă centrală. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. Cauze genetice 4. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. Boli organice 2. manifestări disforice. piromania. dar mai ales acte de natură antisocială.4. a.5. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă. în timp ce altele. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. vagabondajul. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. minciuna. 160 . ca şi descărcări psihomotorii. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ). trăsături particulare personalităŃii bolnavului. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. nici relaŃiile ei cu cei din jur). manifestări coleroase. ParticularităŃi de personalitate 1. în copilărie. Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. ca şi consumul de alcool în exces. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). mai ales temporale). Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. dacă rămân. tentaŃia distrugerii etc. înclinaŃia către furt. În perioadele intercritice. Boli psihice ale minorilor 3. urmare a unor leziuni centrale. de variate şi de complexe. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. în timp. globală – imprimă. precum şi postcritice.

poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. Caracteristic epilepticului. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. diminuarea atenŃiei şi a memoriei. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). expansiv. tendinŃă de violenŃă. vertij. Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. de furie. II). în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. cu gesturi dezordonate. de cauzalitate multiplă. iritabilitate. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. vorbind 161 . mai ales imbecilul (oligofrenie gr. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. Minorul oligrofen. agresivitate. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. epileptoizi ca structură. sensibilitate accentuată la zgomote.După unii autori. turbulent. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. turbulenŃi. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. de trăire personală. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. b. insomnii. subiectivă. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. Debilul mintal dizarmonic este instabil. predispoziŃia la crize de mânie. cu note de agresivitate şi crize de mânie. • nevrozele. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale.

Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. DevianŃa. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. reacŃii de demisie etc. cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). au caracter ilogic. ori de altă natură discordantă: autism. ideaŃie delirantă. putând ajunge la furturi. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. poate veni în conflict cu legea penală. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. 2. se dau cu capul de pereŃi. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. alternând cu euforia. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. Când sunt în plin puseu maniacal. agresivi. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. devenind ostili. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). prostituŃie. S-a constatat că. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. rămâne pasiv şi indiferent. se zgârie până le curge sânge). logoreea şi polipragmazia. Minorul cu conduite psihotice. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . perversiuni sexuale şi omucideri. automutilări (se lovesc.. stări de depersonalizare etc. incendiatori. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. după comiterea actului respectiv. sociabilă.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine.

situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. tentativelor de suicid. Concret. având un mare potenŃial reactogen. prietenii. La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. manifestările menŃionate se află în faza larvară. sub forma automutilării. cărŃi etc. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. moştenit al tulburărilor de comportament. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. Aceste situaŃii pot 163 . mijloacele mass-media – TV. se susŃine caracterul transmisibil. 4. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. mijloacele de transport. cât şi cel extrafamilial: strada. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. De regulă.). Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. etichetat drept debilitate mintală. şcoala. mai rar apărând crime de factură altruistă. 3. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii.propriei persoane. ziare. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. cu un profund caracter absurd. la nevrotic. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. radio. dar fatal. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant.

). pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. conduce. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. şi o frustrare emoŃională. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. în lipsa supravegherii parentale directe. despotismul. la frustrarea de autoritate. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. incapacitate de acomodare. • RelaŃiile dificile cu mama. la copil şi ulterior la tânăr. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. pe lângă o privaŃiune economică. Rolul mamei este primordial. pisălogeala etc. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. reacŃii de indisciplină. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”.) determină. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. 164 . caracteristică mediului subcultural. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. Disputele premergătoare. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. şcoală etc. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. iritabilitate etc. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei.

fragilă de personalitate. de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv).• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. • Solicitările mass-media. dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante. spectaculoase în sine. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. pentru copiii cu intelect de limită. imatură. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. incompetenŃa educativă. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. • Transformările demografice. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. impun stresuri inevitabile. paradoxal. ieşite din comun. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec. la care. uşor sugestionabil şi influenŃabil. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. La aceste persoane. 165 . condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. perturbându-i mai ales pe tineri. lipsa de pricepere. de regulă. Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. 5.

manifestată psihomotor. tulburările sexuale. stadiul de dezvoltare. vagabondajul. alcoolismul. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. Între aceste extreme. Manifestările clinice depind atât de vârstă. de simpatie sau antipatie. cerşetoria.5. impulsivitate. irascibilitate.5. piromania. furtul. tulburările de comportament ocupă. de sex. de intenŃia de a înşela. fără periculozitate socială. eşecul şi abandonul şcolar.C. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. putând să ajungă la acte de mare gravitate. Într-o succintă prezentare. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. sau tendinŃa de alterare a adevărului. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare.). în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. omuciderea. atât ca număr. insulta.N. tentativele de suicid. antisociale (specifice. actele impulsive. fuga. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. diferitele acte de cruzime. stabilite relativ. dorinŃa de compasiune. instabilitate. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. de lăudăroşenie. care reclamă intervenŃia legii. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. aşadar. cât şi de factorii de mediu. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin.. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. de exemplu. care nu poate fi exhaustivă. omuciderea. fiind 166 . prostituŃia. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. poate fi cauzată de fantezie. violul etc. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social).

cu auto şi heteroagresiune. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp.„incapacitatea de a păstra o atitudine. culminând cu mişcări spectaculoase. cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. la sugestia unor prieteni etc. În general. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. iar băieŃii în grup. exhibiŃionism. furtuni motorii. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice). cu un maximum de incidenŃă la pubertate. fiind frecvent denumită şi furie. de opoziŃie etc. vindicaŃie. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. variind astfel: 20% hoŃi minori. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. în funcŃie de vârstă. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. nervozitate. Furtul nu este o manifestare izolată. • Furtul. violenŃe). ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. cu prostituŃia la fete. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. de a reacŃiona în mod conştient. sub 13 ani. Se caracterizează prin caracterul său brusc. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. În funcŃie de cauze. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. cu 167 . 40% de la 16-18 ani. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. din necesitate. asociat fiind frecvent cu fuga. fetele fură singure. nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. 35% de la 13-16 ani.) – este furtul patologic (cleptomania). Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. de a fixa atenŃia. frecvenŃa lui. necenzurat. este o reacŃie de descărcare critică (mânie. de a prevedea o acŃiune”.

schizofrenie). subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. epilepsie. 168 . Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. atât prin ignoranŃă. un efect dăunător. printr-o sugestibilitate infantilă. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. PărinŃii neglijenŃi induc. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. caracteristic unei bande. în afara unui act delictual bine gândit. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale.familia. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. condiŃiile de mediu nefavorabile. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. iar 80% psihiatrice. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului. de tendinŃe revendicative. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. La delincvenŃi. hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. cu elemente logice. Vagabondajul este o reacŃie organizată. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. • Eşecul şcolar. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. de lipsuri materiale. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. până la marile fugi. de 2-3 luni. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. iar la aceşti copii eşecul este evident. La retardaŃii mintal. fapt de care ei sunt incapabili. moral. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

mătuşă-nepot şi dintre verii primari. putând atinge chiar 1%. dar fără a-l depăşi. fie viol agresiv. alcoolismul. care se simte abandonată. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. 174 . După Foutes. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. reprezintă 0.40% din delincvenŃa juvenilă. aceasta având rol de complice. în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. iar a fetei între 5-14 ani. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani. – Omuciderea este un delict foarte grav. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. c) depersonalizarea sexualităŃii. căutarea plăcerii devine prioritară. dar rar totodată.toate domeniile. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. Formele acestui comportament. colective ale indivizilor. imoralitatea etc. dezrădăcinată. căzând victimă a segregării sexuale. se impun frecvent atitudini comune. unchi-nepoată. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. în spatele şcolii.

BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. bine motivat. O formă de violentare fizică. în mod intenŃionat. soŃ. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. cauzele fiind de ordin psihologic. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. al disperării autentice. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. aparent. îşi cauzează moartea. cât şi pentru femei. este autoflagelarea.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. ipocrit. mai rar asupra globilor oculari). renunŃarea la destindere. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. Există deosebirea între „suicidul sincer”. evaziune de la serviciul militar. automutilarea şi suicidul. Pe 175 . în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. lider etc. cu amprentă isterică. în schizofrenie. el pleacă de la lucruri minore.) atrage după sine. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. şi „suicidulşantaj”. la compensaŃii. Din fericire. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. Suicidul este actul prin care o persoană. ideile. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde. – Suicidul şi tentativa de suicid. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. Încălcarea accidentală. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi.

cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. în primul rând. alături de mijloacele medicale. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. 6. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. 5. aberantă. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice.lângă mariaj. practic. Profilaxia. de răzbunare sau opoziŃie. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). ca şi psiho-pedagogice. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. a problemelor generaleducative. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. Aspectele profilactice. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. fapt care. a recuperării şi a reintegrării sociale. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. neînŃelegătoare). 176 . atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. în vederea prevenirii recidivei.

reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. În toate cazurile. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. sedative sau tranchilizantele. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. în principiu. B. O educaŃie echilibrată. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. cu grijă şi cu răbdare. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. însoŃită de o atmosferă echilibrată. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). inadecvenŃei.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. a contactului terapeutului cu pacienŃii. 177 . în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. ar putea. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. aplicat în practică. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. în afara acŃiunii lor propriu-zise. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. Ca regulă generală. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului.

persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. ci şi de la normele morale. au decompensări grave şi repetate. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. aberante. dezechilibrată. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. aşadar. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. 1994). nu doar abateri de la normele stării de sănătate. comit acte antisociale recidivante. cu toate că sunt numeric mai puŃini. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. psiho-sociale. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. De aceea. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. de regulă. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. Străchinaru. obiectiv-observabile.sau post-natale. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. În acelaşi timp. antisociale. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale.PsihopaŃii excitabili. aşadar. Comportamentul este. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. În general. având o structură imatură. Aceste devieri de conduită sunt. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre.

de variate şi de complexe. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. egocentrism ridicat. vârste şi mediu social. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . slabă consistenŃă şi echilibru intern. pe vârste. modificări la nivelul relaŃiilor afective. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). continuă.specifice. uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. Străchinaru sau R. puternice sentimente de devalorizare. divorŃul etc. imatură.). Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. Răşcanu) care au arătat că. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. poate şi pentru că. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. de injustiŃie. boli psihice ale minorilor (schizofrenia. perturbările de apărare. deformarea conceptului de libertate. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. la sate. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. Ca răspândire teritorială. pe sexe. absenŃa unuia dintre părinŃi. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). denigrarea sentimentelor umanitare. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. în timp ce. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). spre deosebire de mediul urban. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. tulburări de cunoaştere. cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Totuşi. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. neînŃelegerile intrafamiliale. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani.

În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. eşecul şcolar. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. spectaculoase în sine). autopuniŃia (autopedepsirea). fuga şi vagabondajul. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. furtul. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. practic. devierile sexuale. alături de mijloacele medicale. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. irascibilitatea. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. fapt care. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. impulsivitatea. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. şi în special reacŃiile de tip excitabil. suicidul şi tentativa de suicid. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. ca şi a celor psiho-pedagogice. alcoolismul şi dependenŃa de drog. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. sedative sau tranchilizantele. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. ieşite din comun. incendierile voluntare. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. Profilaxia. Unele trăsături psihopatice. instabilitatea. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii.subestimării de sine. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. omuciderea. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. cu atât mai eficientă. obiectivobservabile. a problemelor general-educative.

Comportamentul este. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. Străchinaru. aşadar. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. Popescu Neveanu. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. ci şi abateri de la normele morale. cu timpul. Aceste devieri de conduită sunt. de cele mai multe ori nevrând să moară. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. Simptomele alcoolismului (după R. de regulă. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. ceea ce antrenează. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Goldenson apud P. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. tentativa fiind. de regulă matinal. desfiinŃarea propriei persoane. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. cât fuga de viaŃă. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). vulnerabilitate 181 . cotidieni. 1978) sunt: consum în creştere de alcool. constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. ci doar să atragă atenŃia. de fapt un real strigăt de ajutor. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. 1994). EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. de regulă doza mărindu-se treptat. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. aşadar. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. halucinatorii asupra sistemului nervos.

pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic.la boli. psihoterapia şi socioterapia. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. aşadar. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. consumul devine o plăcere căutată. când. în prima fază. apariŃia comportamentelor de tip deviant. anemii. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume. subiectul bând necontrolat alcool. obsesive. în plan psihic (tulburări ale memoriei. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. delirium tremens. reducerea funcŃiei sexuale etc. După V. Apoi. infracŃional etc. iraŃionale. el determină dereglări ulterior.). ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. afectarea climatului familial. delirante. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie.). complicaŃii neuropsihice. Deşi. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). alcoolul este excitant prin efectele lui imediate. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. deficienŃe vitaminice. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . halucinaŃii. afective. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). atât în plan somatic (tulburări digestive. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. deteriorarea personalităŃii etc. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. comportament suicidar. ale atenŃiei. halucinaŃii alcoolice acute. Alcoolismul necesită. Începutul în alcoolism pare inocent.). Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. apar manifestări impulsive. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.

ed. Ed.. UniversităŃii Bucureşti. Albatros. VERZA E.. Ed. 10. vol. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. PĂUNESCU C. manual pentru clasa a XIII-a.8. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. Didactică şi Pedagogică.. Agresivitatea şi condiŃia umană. Ed. Univers Enciclopedic. 1988. UniversităŃii Bucureşti. EducaŃia copilului preşcolar. TAFLAN A... Bucureşti. NEVEANU POPESCU P. Ed. VERZA E. RĂŞCANU R. 20. MAYOU R.. GELDER M. Ed. 7. 1998. 5. Ed. 1998. Ed. 17. 16. Bucureşti. PĂUNESCU C. a II-a. Iaşi. ProHumanitate. (coord. 1992.. DicŃionar de psihologie. Geneva Initiative Publishers. LAROUSSE. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. 19. 13. IONESCU G. ENĂCHESCU C. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed. Humanitas. Trinitas. Bucureşti. 1994. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. DAUNT P.... Medicală. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. 1994. VRĂŞMAŞ E.. 3. Ed. Bucureşti. PREDESCU V. STRĂCHINARU I. I. Didactică şi Pedagogică. GORGOS C. Bucureşti. VERZA E. MUŞU I. Psihopedagogie specială. Ed. 1994. 1987. 183 . Bucureşti. Nervozitatea copilului. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. 1977. MUŞU I. 12. 1990.. 1996. Probleme de defectologie.). 6.. KULCSAR T.. Ed. vol. Medicală. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Sibiu. BIBLIOGRAFIE 1.. Tehnică. ProHumanitate. Bucureşti.3. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. 1997. Sibiu. Bucureşti... 2. Psihologie clinică. şcoli normale. Ed. vol.. 1978. 11. 1978. Meridiane. 18. iubindu-i. ŞCHIOPU U. Ed. Ed... UniversităŃii Bucureşti. 4. 8. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1997.. Tratat de psihiatrie – Oxford. 1994. Ed.. Academiei. 1979. 14. Ed. 1989. Psihopedagogie specială. I. Ed. Ed. 21. Bucureşti. VERZA E. 9. Psihiatrie.Medicală. Să-i ajutăm. Bucureşti.. VRĂŞMAŞ T. Ed. Bucureşti. 1999. 1985. WEIHS TH. Psihologia comportamentului deviant. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Didactică şi Pedagogică. 1988. DicŃionar de psihologie. UniversităŃii Bucureşti. GATH D. Terapie educaŃională integrată. 15. Ed. Ed. Bucureşti. Babel..

până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. Articularea sunetelor. frazele. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor.6. capacităŃile intelectuale ale copilului. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. Este necesar. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. eficienŃa procesului instructiv-educativ. presupunând un efort îndelungat din partea individului. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. este influenŃat de o serie de factori.1. respectiv 184 . a capacităŃii de verbalizare. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. În activitatea sa verbală. însă. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. La copil. dar nu şi suficientă. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. Ea nu apare spontan la copii. propoziŃiile. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. prin urmare. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. până la automatizarea acestui act complex. afectivitatea şi personalitatea acestuia. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. Aceasta este o condiŃie necesară. în decursul dezvoltării ontogenetice. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică.

GuŃu. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. indiferent de forma sa. De aceea. datorită. c. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. unanim acceptate în limba uzuală. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. tulburări de conduită şi de personalitate.influenŃa directă a mediului social. pe de o parte. sunt absolut necesare 185 . iar pe de altă parte. începând cu cele mai simple. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. Orice tulburare. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. se instalează tulburările de limbaj. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. influenŃează negativ întregul comportament uman. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului. d. până la 4 ani. În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. standardizat.1975). fără un tratament logopedic. de scriere şi citire. posibilităŃilor reduse de exprimare. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. de mimică şi articulare. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. b. de la manifestările verbale tipizate. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. tulburările de limbaj nu dispar de la sine.

sarcină toxică. cu vărsături şi leşinuri dese. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. cu atât este mai eficient. traumele psihice suferite de gravidă. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. traumele mecanice ale gravidei (căzături. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. Vârsta de 4 ani este considerată. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. 186 . Ele se corectează. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. infecŃii sifilitice. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului. asfixierile. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. în mare măsură. bolile infecŃioase ale gravidei. În felul acesta. gripă infecŃioasă. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. incompatibilitatea factorului Rh. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. 6. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. pentru prevenirea şi corectarea acestora. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. consumul de alcool. în general. Totuşi unele dintre ele persistă. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului.2. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. îl singularizează. în timpul naşterii sau după naştere. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. frământările interioare. astfel. tuberculoză. în mare măsură. alimentaŃia nepotrivită a mamei. hepatitele epidemice. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. sub influenŃa procesului de învăŃare. îl împiedică. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. carenŃele nutritive.exerciŃii logopedice speciale.

cu alcool. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. tuberculoza. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. pojarul. nefrita. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată.). Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. pe timp îndelungat. Urmările acestei boli. diferiŃi microbi. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. gripa infecŃioasă. îmbolnăviri. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. specifice primei copilării. cu atât tulburările sunt mai complexe. în primii ani de viaŃă. • aproape toate bolile infecŃioase. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul). O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. contagioase sau virotice. netratate la timp şi complet. scarlatina. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. rujeola. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. cât şi pe cea motorie (efectoare). atât zona senzorială (receptoare). mai ales în cazul întârzierii tratamentului. care privesc. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. virusuri. a organismului. în general. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . mecanismele neurofiziologice ale limbajului. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. care pot afecta organic sau funcŃional. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. în particular. bolile urechii (otitele). mastoiditele. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. responsabili de diferite funcŃii psihice). cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. numite meningite. lovituri în zona frontală la tâmple etc.

este despicătura buzei superioare. Atunci când această condiŃie nu există. ale vorbirii. dereglări ale nutriŃiei. a aparatului fono-articulator. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie.). neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului. • certurile. la alienaŃii mintal. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. apar tulburări ale limbajului. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi).5 kg. timiditate excesivă. congenital. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. mai uşoară decât prima. Unii părinŃi (mai ales tatăl). d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. nu se apropie de copil foarte mult 188 . • vorbirea răstită. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. articulaŃie (ex. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. necesare unei dezvoltări normale a vorbirii. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice.pronunŃiei: expiraŃie. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului. fonaŃie. O altă malformaŃie congenitală. care împiedică pronunŃia. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. dar cu întârziere în apariŃia ei. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. dar sub greutatea normală – 2. lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. nervozitatea. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. de fapt. sunt. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. motivând lipsa de timp sau alte cauze.

de veghe. suprasolicitările. nu îi solicită suficient verbal. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. obosite. După un an şi jumătate. uneori este bine. nu îi vorbeşte. a celor de somn. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. în mod secundar. • deficitul „instrumental”. care se răsfrâng. stresante. este o tulburare a limbajului. 189 . malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. asupra limbajului: oligofrenia. cerebeloase). extrapiramidale. • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei. care duc la oboseală excesivă. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. care nu îi stimulează. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. deci de dezvoltarea vorbirii lor. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. pentru amuzamentul adulŃilor. nu se joacă cu el.. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. Alteori. afectivităŃii sau comportamentului. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. Dar dacă colectivul este prea numeros. în perioada constituirii limbajului. nerespectarea orelor de alimentaŃie.timp. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. cu ecou asupra intelectului. autismul infantil etc. trăirea unor stări conflictuale. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. uneori.. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine.

îi aparŃine lui M. Se pot întâlni împreună. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. • tulburări ale limbajului scris. Pentru buna colaborare dintre logopezi. • perioada verbală (peste 6 ani). tahilalia cu bâlbâiala. sau dislalia. de pildă.6. • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. • tulburări de ritm şi fluenŃă. verboauditiv . deoarece. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. În al doilea rând. – criteriul periodizării. bâlbâiala şi disgrafia. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). în funcŃie de mai multe criterii. • tulburări complexe lexico-gramaticale. • tulburări centrale sau periferice. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. Aceasta. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. • tulburări organice sau funcŃionale. pediatri. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor.3. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. 190 . în primul rând.

Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. • bradilalia. Tulburări de voce • afonia. • aftongia. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. 3. • ecolalii. • bradifazii. • dizartrie. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). 7. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. • tulburări pe bază de coree. 2. • tahilalia. etiologic. • jargonofazii. • logonevroza. • disfonia. 4. Verza (1982). 5. lingvistic. 191 . • rinolalie. simptomatologic şi psihologic: 1. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. Tulburări ale limbajului. general sau electiv). • alalia 6. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). • fonastenia.

senzoriale). poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. prin aceasta.1. atât în vorbirea spontană. deformarea. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. pronunŃie. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. Când se pune diagnosticul de dislalie. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. cât şi în cea repetată. Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. Dacă. deci. care afectează decodarea mesajelor verbale. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie. în orice împrejurare. decodarea informaŃiei. care are loc permanent. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. manifestate prin omiterea.4. substituirea. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. Până la această vârstă.4. înlocuirea şi inversarea sunetelor. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. îngreunează recepŃia şi. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. la baza lor stau cauze nocive. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin.6. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . în cuvinte. o silabă sau un cuvânt.

Prin aspectele exterioare.simptomatologiei lor. 1. nu numai sub aspectul vorbirii. prezintă. denumită moghilalie sau afonemie. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. • pronunŃarea eliptică. între ele. fonetice. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. specifice diferitelor forme de dislalie. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. A. fonetic. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. importante deosebiri calitative. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. leziuni ale organelor de articulaŃie. leziuni ale nervilor periferici. în special a grupelor consonantice. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic. 193 . al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. „catană” în loc de „castană”). al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. gradul leziunii şi localizarea ei. 2) raportarea la fonemul denaturat. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. ci şi al organelor de vorbire.

„ş”. Prin raportare la fonemul denaturat. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. ”ci”. Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. „j”. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. omis sau înlocuit. • lambdacism şi paralambdacism. „ce”. ”Ń”. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . „j”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. „Ń”. iar în cazurile de înlocuire. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut).• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. dislalia se poate clasifica în (după E. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. „ci”. „potogan” în loc de „topogan”). „z”. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. • substituirea. „ş”. ”z”. 2. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. defecte fonologice. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie.

195 . Fournie a denumit această dislalie hotentotism. trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. atât consoane cât şi unele vocale. limitată adeseori la un singur sunet (ex. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. ci multiple. numai labialele). Sub acest aspect. unele forme de parasigmatism. iar HvatŃev tetism. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. 3. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. După unii autori (E. mai frecvent cu consoana „t”.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). şuierătoarelor şi africatelor ).• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială. A.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”. trebuie să fie considerate nu dislalii simple. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale).Jurcău şi N. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. 4. • dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. Jurcău). • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. Criteriul structurii de articulaŃie. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex.

lipsa lor de mobilitate. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. maxilare. practic nerealizabilă. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. defectuos formate.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. B. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. decât o acomodare bilabială. 196 . a. cu deformaŃia acustică respectivă. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. palat dur. palat moale. despicături labiale sau buza de iepure. leziuni organice ale analizatorului auditiv. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. centrală sau periferică. alveole. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. dinŃi. generând tulburări de articulaŃie.

Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. microglosia. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. laringuală. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe.) împiedică articularea linguo-dentalelor. De exemplu. labiodentalelor. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. prognatismul. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie.• anomaliile maxilarelor (progenia. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. c. din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. linguo-dentalelor. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. sau 197 . b. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. şuierătoarele. linguală. dentală. Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). Între 20 şi 40 dB. parafonemii sau moghilalie. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. palatală. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor.

deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire. Păunescu pe copii preşcolari. frate. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. apar tulburări de pronunŃie. în lobul frontal stâng. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. grupul în care se joacă. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. ca urmare tulburări de articulaŃie. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. ori a cerebelului. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor.după o encefalită din prima vârstă. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. piramidale sau extrapiramidale. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. ele se menŃin şi la vârsta şcolară. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. de asemenea. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. La unii copii. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor.

dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. stângăcia şi contrarierea acesteia. lipsa atenŃiei acustice. ci şi în scris 199 . Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. tulburările auzului fonematic. în mod mai general. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. aptitudine deficitară – pentru vorbire. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. o disabilitate motorie sau. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. b. deficienŃă de memorie auditivă. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. cât şi în cea proprie. La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. la persoane cu o motricitate articulatorie normală.de recepŃie verbală. în special de auz fonematic. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. a. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc. în special a componentei sale verbo-kinestezice. Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. atât în vorbirea altor persoane. cât şi în cea proprie. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor.

până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). Aceste dificultăŃi de discriminare. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. La copiii mici. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. spatule. prezintă un caracter fiziologic. aparate). prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. a. dar este tulburat auzul fonematic.(dislexie – disgrafie). au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care. Dislalia senzorială este de origine centrală. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. în special a celor siflante. a mişcărilor de vorbire. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz.

atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. în familie. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. când încă vârsta nu-i permite. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. prin imitaŃie. c. sub vârsta de 4 ani. de atonia sau paralizia vălului palatin. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. este o adevărată pedeapsă pentru copil. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. atunci când părinŃii vorbesc curent. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. b. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. de obicei. ceea ce-i îngreunează vorbirea. de polipi. Bilingvismul la o vârstă fragedă. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. de vegetaŃiile adenoide. de 201 . copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. de despicăturile labio-maxilo-palatine. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. poate fi determinată de unele boli infecŃioase.insuficientă. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne.

Spre deosebire de dislalie. b.hipoacuzie. conform opiniei unor autori. despicături labio-maxilo-palatine. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. unde sunt afectate mai ales consoanele. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. ci şi inteligibilitatea vorbirii. clauza (închisă). prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. cât şi consoanele. În rinolaliile mai accentuate e afectată. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. predominant. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. calea nazală. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. prin modificările nazale ale aspectului sonor. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. n) se scurge pe traiectul bucal. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . fiind afectate mai ales vocalele. aperta (deschisă). parcurge. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. care. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. vegetaŃii adenoide sau polipi. în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. paralizia sau atonia vălului palatin. nu numai latura estetică. În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor.

şi anume latura ei instrumentală. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. în care unda expiratorie trece. În palatolalie.Verza). 203 . La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. mai ales i. La fel ca în dislalie. la un nivel intermediar. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. ci numai de rostire. mintală. dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. u şi mai puŃin vocala a. dar mult mai grave. Dată fiind originea sa. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. cât şi pe traiectul bucal. c. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. nu afectează vorbirea în general. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. Din punct de vedere simptomatologic. senzorială. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). Ea. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. cele mai afectate sunt siflantele. deci. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. disfonică. psiho-socială şi motrică. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. ci numai vorbirea rostită. alternativ atât pe cale nazală. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. mixa (mixtă). disritmică. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”.blocate. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. Spre deosebire de dislalie.

dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. izolare socială.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator. comportament neadaptat. aritmie. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. cu pauze între acestea.4. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. dimpotrivă. comite greşeli mai frecvente. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. nelinişte permanentă legată de vorbire. tulburări ale cititului. nevoie permanentă de ocrotire. ci. Stănică şi E. negativism. 6. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. Ca urmare. emotivitate crescută. omisiuni precipitate.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. Aşadar. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. încordare. monotonia vorbirii. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. dar şi ale scrisului. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. Există o lipsă de 204 . De fapt. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. sunete care „paralizează” vorbirea. el este conştient de handicapul pe care îl are. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. de cele mai multe ori. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C.2.

ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. spaime. • stres determinat de emoŃii. • traume psihice. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. când este pus să scrie sau să deseneze.coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. impresia de frustrare. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. • factori de natură ereditară. şoc. În schimb. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. tulburări de somn. • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. cresc agitaŃia şi nervozitatea. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. În cazul ei apar reacŃii secundare. schimbarea culorii feŃei. acŃiuni cu caracter represiv. Cursivitatea exprimării este grav afectată. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. deprimare afectivă. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. 205 . uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. sperieturi. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. de nedreptate. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. • bilingvismul. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. transpiraŃie. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. pentru a evita pripirea. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. se vorbeşte în timpul inspirului. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. • tulburări ale respiraŃiei. • presiuni.

Factori declanşatori pot fi stressul. corectare permanentă etc. tonică şi mixtă. pe de o parte. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. imitaŃia. involuntară a sunetelor sau a silabelor. Aşadar. părăsiri. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. în împrejurarea în care acesta se jenează. emotivitatea crescută etc. debilitate somatopsihică. familii dezorganizate). cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. boli debilitante. pe de altă parte. alimentaŃie bazată pe excitante). până la Ńipăt. • nemulŃumirea mamei (mai ales). cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. şi între părinŃi. Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. 206 . copiii se bâlbâiau. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. tremur uşor. atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. • hiperprotejarea copilului. iar aspectul discursului dezagreabil. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. • dezorganizarea familială. • ironia. pentru toate acŃiunile copilului. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că.). • observaŃii cu ton ridicat. în anumite situaŃii. răstit. supraîncordare nervoasă. jenă exagerată. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul.

prin urmare. Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie. la rândul ei. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. Atunci când acest spasm cedează. 207 . Bâlbâiala mixtă este. de batere a tactului pe loc.extralingvistic (fiind afectate ritmul. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie. De regulă. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. cele două forme de bâlbâială se succed. a anxietăŃii etc. cu conştiinŃa defectului ca atare. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. încordării. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire.). fără efort). urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta).). o bâlbâială trăită în mod dramatic. cu hiperexcitabilitate. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). Ea este mult mai complexă. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. în care predomină forma tonică. handicapul. Logonevroza reprezintă. a unui şoc afectiv recent etc. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. de felul cum trăieşte el. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. În mod obişnuit. pe lângă o repetare a sunetelor. fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată. de două feluri: clono-tonică. silabelor şi cuvintelor. intonaŃia. în plan psihic. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). mai profundă decât bâlbâiala. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase.

fenomen secundar în hipoacuzii grave. 6. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite.4. • Aftongia Ia naştere atunci când. substituiri. – polipi nazali. se produce un spasm tonic. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. dinŃilor. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. calitatea fonetică fiind profund alterată. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. (C. – tumori faringiene benigne etc. – palat moale/despicat/paralizat. iar melodia vocii pierdută. – noduli ai corzilor vocale. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale.3. mimicii. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. faringelui). Apar astfel asimilări. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. care corespund unei comodităŃi în articulare.Vrăşmaş. 1997). – deviaŃii de sept. hipotonia palatului moale. încetinită. înălŃimea.Stănică. – deformări ale limbii. de lungă durată. tendinŃa de a emite sunetele. 208 . funcŃionale ori psihogene. lentă. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. forŃarea vocii. E. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. în muşchii limbii.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară.

inhibiŃia ei. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. de isterii sau de nevroze etc. Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. monotonia sau caracterul său şters. cu rezonanŃă cefalică). Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. dacă nu dispare complet. boli psihice şi stări reactive). răceli) sau a corzilor vocale. se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. tract angoasă. 209 . Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. trac.) sau poate fi cronică. traumă psihică. narator etc. cântăreŃ. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. care se produce la nivelul registrului înalt. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. profesii care obosesc vocea: profesor. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. boli ale acestuia.). nediferenŃiat.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). Vocea. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. şoc emotiv. în registrul grav. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii.

a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. inerŃia. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii.4. 210 . chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă.6.4. datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. Disgrafia. sintagme. adăugiri. sunt mai mult decât favorabile. teama de insucces. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. în mecanismele acestuia. dislexia) şi totale (agrafia. în multe cazuri. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. sociale etc. chiar dacă condiŃiile familiale. etc. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. Dislexia este dificultatea de a citi. p. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. 1983. Verza. în despărŃirea cuvintelor în silabe. izolarea. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii.58). tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. deformări de litere. (E. optice şi kinestezice. a unor comportamente antisociale. substituiri de cuvinte. inversiuni. alexia). manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. auzului şi intelectului. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. prin manifestarea. descurajare. nepăsarea.

iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. substituiri de grafeme. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. • textul este scurt. cuvinte sau chiar propoziŃii. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. adăugiri. redarea inegală a unor grafeme. • nerespectarea spaŃiului paginii. sintagme.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. 211 . Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. ale laturii semantice. lacunar. t-d. omisiuni de litere şi grafeme. după mai multe poticniri. fără unitate logică. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. fonemelor şi grafemelor. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • contopiri de cuvinte. • rânduri libere sau suprapuse. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. grafeme. • apar omisiuni de litere şi silabe. f-v). • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. • disortografii. inversiuni la nivelul silabelor. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. c-g. care să ducă la o lectură cursivă. Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. frazele. • inversiuni. cuvinte propoziŃii. propoziŃiile. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. între litere şi grafismul lor. • tulburări ale lizibilităŃii. adăugiri de cuvinte.

Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. • plasarea incorectă a accentului. bolile neurologice şi organice. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. condiŃiile motivaŃionale. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. slaba dezvoltare psihomotorie. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. o etiologie. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. care se transpun în limbajul scris-citit. tuberculoza. În neuropsihiatrie. endocrinopatiile). o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. gradul dezvoltării intelectuale. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. starea sănătăŃii. la genitori. 212 . naşterile grele. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. cum ar fi blocajul emotiv. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. mai ales pe cuvintele polisilabice. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. reacŃiile nevrotice. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. ca atare. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. bolile psihice. din punct de vedere auditiv. metode şi procedee necorespunzătoare.

tensionat. Apar omisiuni ale grafemelor. cuvintelor. scrierea ondulată. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. înlocuiri. medicaŃia folosită în sarcină. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. encefalitele şi meningitele până la 5 ani.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). în cazul din urmă malaria). infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. propoziŃiilor şi sintagmelor. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. traumele fizice şi psihice. tremurat. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. iminenŃa de avort. tusea convulsivă până la 3 ani. rigid. alaliei. inversiuni. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. tentativele de avort. hipoacuziei. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. infecŃiile gravidei (bacteriene. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. literelor. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. traumatismele craniene grave până la 7 ani. cuvintelor. intoxicaŃiile exogene sau endogene. sărire peste unele spaŃii. inegal. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. DificultăŃile apar în dictare şi compunere. scris-cititul fiind neglijent. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. prost organizat. toxicoza. 213 . În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal. neregulat. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. substituiri. lăsându-le libere. virale sau cu protozoari. distociile cu aplicare de forceps. a literelor. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei.

cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. rău proporŃionate. cu direcŃia foarte regulată. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. marginile respectate. 214 . punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. literele sunt lipsite de fermitate. escamotate. rândul este păstrat. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. literele corectate. Scrisul astenicilor este mic. rândurile înghesuite. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. retuşate. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. formele sunt imprecise. trăsăturile sunt curbe. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . neregulate. În urma experimentelor. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). literele finale ale cuvintelor. J. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. Scrisul are un aspect colŃuros. legăturile având caracter infantil. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. împrăştiate în lăŃime. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor.

Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere. grafeme şi cuvinte. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. virgula. În citire are loc o vorbire lentă. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. Scris-cititul lent.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei. La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. linia de dialog. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. al întrebării. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. monotonă. rândurile se suprapun. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. 215 . unele sunt prea mici. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. pauzele sunt şterse. altele prea mari. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. semnul exclamării. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. „puchinos”. la nivelul proceselor cognitive.

grafemelor. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. 216 . determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului.4. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. la o persoană. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. care înainte scria normal. 6. Subiectul alexic vorbeşte normal. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. răspunde corect la întrebări. dar nu înŃelege un text scris. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. sărind şi suprapunând rândurile. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. dacă copiază literă cu literă. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. înŃelege ceea ce i se spune. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. psihogen sau voluntar. la cei cu tulburări oculo-motorii. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. În citire. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului.5. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. acestea fiind executate alungit.

anxioşi. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. De asemenea. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate. • Mediul de trai impropriu (ex. eşecuri repetate. răutatea ocupă un loc important. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. faŃă de anumite persoane. Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui.). pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. interiorizaŃi. se 217 . pedepse corporale mai ales. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. irascibilitatea.1. şocuri emotive. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. ci pentru că nu vrea. persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. în care încăpăŃânarea. traumatizare psihologică – ameninŃări). Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. stres. • SituaŃii dramatice. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. cu complexe de inferioritate. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. negativismul. afectarea exprimării gramaticale etc. Dar. fără să se intervină. • Copiii pot fi furioşi. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. şoc emoŃional foarte puternic. frustrări. traumatisme psihice. panică. ostilitate). Copiii cu mutism electiv. timiditatea. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. reducerea vocabularului. brutalitatea. deşi nu comunică. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile.

• factori somatogeni (boli cronice îndelungate. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. ce se abate de la normal. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului.poate întâmpla ca. atitudini brutale. • factori constituŃionali. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. mai frecventă la băieŃi). EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. 2. mersul). ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. Vrăşmaş şi E. Comportamentul 218 . boli infecŃioase). şocuri emoŃionale puternice). Retardul verbal C. rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. suprasolicitare verbală. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. deşi s-a intervenit în sens optimizator. trunchiului. degete). are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. Copilul nu formează propoziŃii. limbă. exigenŃe prea mari. diftongii reduşi la o vocală. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. nu formează propoziŃii simple. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. le pronunŃă greşit. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. vocalele sunt prezente. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală).

Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. • ALALIA E. varicelă). dispraxie de limbaj etc. – boli grave repetate (encefalită.6. organizare şi dezvoltare a limbajului. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată. rahitismul şi deficienŃele fizice. • Forma constituŃională. – tonus psihic şi motor scăzut etc.psiho-afectiv este dominat de timiditate.4. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. 6. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. absenŃa dorinŃei de comunicare. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. hiperkinetism şi opoziŃionism. – alcoolismul părinŃilor. Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . afazie de expresie. iar vorbirea repetată este imposibilă.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. – afazia. în care sunt afectate toate laturile vorbirii.Vrăşmaş şi C.

chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. suflare etc. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie).abstracte şi frazele mai lungi. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. nu se poate spăla pe mâini. Vorbirea se realizează cu dificultate. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. agnozie auditivă. nu se poate şterge. DeficienŃa auditivă. Nu poate realiza o mişcare la cerere. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă. Vocea alalicului senzorial este sonoră. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). scoaterea limbii. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Aude bine. îmbrăca etc. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. z. cu tulburări consecutive de exprimare. 220 . dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. dar nu le poate pronunŃa. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. aproximativă şi ecolalică. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. sau hipotonă. s. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. când nu se pot pronunŃa sunetele: i.

vorbire lipsită de forŃă. gândirii. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. se produc destructurări masive. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal. la nivelul personalităŃii. sacadată. Nu presupune deficienŃe de intelect. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. în momentul emiterii sunetului. atenŃiei şi apar tulburări lexice. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. întârziere şi neîndemânare motorie. iar. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. înŃeleg unele cuvinte izolate. • Are loc o scădere a memoriei. afonă. 221 . Există tulburări de percepŃie. grafice şi de calcul. pronunŃia fiind labilă. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. laxă. • Determină modificări profunde în sfera limbajului. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. se trece uşor peste vocale. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. dar pe care le folosesc foarte rar. Afectează limbajul impresiv şi expresiv.

• Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. infecŃiile. intoxicaŃiile. diabetul. scrie şi citi. poate scrie şi citi. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. se manifestă stilul telegrafic. dar se păstrează înŃelegerea. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. • Motorie totală: nu poate vorbi. tulburări ale accentului. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. dar nu înŃelege. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. la unele persoane. • Se păstrează cuvintele parazite. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană. intoxicaŃia cu cuvinte. • Apar afecŃiuni ale vocii. emoŃii exagerate. dar îşi păstrează vorbirea repetată.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. dereglări ale respiraŃiei. 222 . • Subiectul are comportamente normale. • Senzorială totală: apar logoreea. traumatismele cranio-cerebrale. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. • Apar tulburări ale inteligenŃei. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. ale SNC. agrafia. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. alexia. vorbirea „academică” şi un scris servil. agramatisme. interjecŃiile. • Pot apărea. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. nu înŃelege.

locuri. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . autismul sau retardul de limbaj. însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. repetată. dizartria. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. emoŃională. mutismul electiv.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia.

Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi. verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează.1. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 . unele de ordin general. 6. 5. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. surdă Voce sonoră 6. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată.5.

lopată. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. b) de încordare. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. mandibulare. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. umflarea alternativă a obrajilor. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. revenirea la loc. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi.organismului. alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. în funcŃie de caz. linguale. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. imitarea râsului şi a surâsului. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. se contractă. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. a gâtului şi a membrelor. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze. labiale. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. 225 . Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată.

spre stânga – revenire la loc. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. 226 . ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. sub buze. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. urmând mişcările mandibulare. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. cu maxilarele strânse a silabelor ba. la cei care au o muşcătură deschisă. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. „s”. vibraŃia buzelor. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. plasat în faŃa cavităŃii bucale. retragerea buzelor. „b”. urmată de retragerea ei îndărăt. „z”. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. ca pentru supt. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. Alternarea mişcărilor celor două buze. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. cuvânt. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. efectuate în afara cavităŃii bucale. în special. liber şi prin opunere de rezistenŃă. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. Aceste mişcări se vor executa meticulos. apoi se trece la cele din interiorul ei.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. bi. Ńinând între dinŃi un creion. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. coborârea în jos a mandibulei relaxate. silabă. imitând forăitul cailor. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. „m”. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. cu mâna. fără grabă şi cu precizie.

ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. l). Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. e. provocarea reflexului de sufocare. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. r. Cu toate acestea. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. cu rol compensator. la cei cu despicături palatine. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. La copiii cu tulburări de vorbire. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. laringuale. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . În timpul expirului. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. pi. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic).bu şi pa. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. exceptând unele sunete vicariante. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. La copii. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare.

228 . • Educarea auzului fonematic. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. contribuie. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). la realizarea unei pronunŃări corecte. expir. de cinci până la zece ori. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. sau numai a unora. apoi se coboară încet şi uniform. expirând. sau în curte. pauză. expir. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. În timpul pauzei expiratorii. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. Treptat. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. În primul caz. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. cu ferestrele deschise. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. ExerciŃiile se aplică prin repetare.cabinete bine aerisite. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. expir etc. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. alături de alte elemente. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. În aceste cazuri. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. pauză. concomitent cu reluarea expirului. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. dimpotrivă. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. pentru a preveni instalarea oboselii. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. şi.

constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. în corectare. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos.). care mai întâi. pe de o parte. gâsca.În realizarea pronunŃiei corecte. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. prin diferite mijloace de mascare a sunetului. vjjj – vântul etc. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. iar pe de altă parte. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. la început. Printr-o corectare inadecvată. Uneori. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. iar apoi. cu excluderea auzului. el trebuie să realizeze un autocontrol. aud sunetele. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. sss – şarpele. Dislalicul articulează mai întâi. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. dislalicul trebuie să efectueze. înlocuirile. le pronunŃă. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici. asupra emisiilor vocale. imitându-le. Confuziile. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. Prin urmare. pe baza auzului. apoi aude ceea ce pronunŃă. în cazul acesta.

la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. 230 . În această situaŃie. pe baza percepŃiei global-structurale. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. fără ca ei să-şi dea seama. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. indiferent de vârsta logopatului.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie.fonetică. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. pentru corectarea acestor deficienŃe. E. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. Prin efectuarea acestor exerciŃii. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. în primul rând. în special. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. În cadrul lecŃiilor logopedice. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. dar este. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori. indivizibilă.

a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire. particularităŃile personalităŃii ei. periodic. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. În acest sens. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. mai ales la început. d) crearea încrederii în logoped. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. de nivelul lor de cultură.Schilling foloseşte „jocul 231 . încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. creând în felul acesta. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. faptul că ea poate fi corectată. să înlăture şi să prevină unele simptome. a jocurilor (la vârstele mici). a utilizării sugestiei şi a hipnozei. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. de gradul de inteligenŃă. Astfel. vârsta persoanei. însoŃite de discuŃii. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. Psihoterapia poate fi aplicată individual. R. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. E. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. dar şi în grup. a prezentării unor filme.

sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă. La început sunt mute. apelative şi indicative. • Apoi. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. de apropiere dintre logoped şi dislalic. Modelul greşit nu se corectează. Astfel. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. care le înlocuiesc pe cele greşite. 232 . 6. surori. regizorilor şi actorilor. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. rude. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. 5. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. 2. la cântece şi la vorbire. Se recurge la sunetele asemănătoare. mai ales în primele faze ale muncii logopedice. rezumându-se doar la mişcare. fraŃi. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. prin stabilirea unor raporturi favorabile. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. există o serie de metode specifice. 1. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. zgomotul unor maşini.curativ logopedic”. se deosebesc prin efectul lor acustic. a vântului). • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. pe care dislalicul le pronunŃă corect. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). Pentru corectarea dislaliei. care se manifestă.

asupra gurii logopedului.kinestezică. etc. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped. socioterapie. a ritmului vorbirii. de memorie. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. să vorbească din când în când în şoaptă. când se exersează concomitent. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. se recomandă ca logopedul. Pentru cruŃarea forŃelor. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). sugestie. la lecŃiile de articulaŃie. • Evitarea efortului neuro – muscular. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. hipnoză. 2. 3. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. ludoterapie. repetate des. printr-o serie de exerciŃii. terapia ocupaŃională). cu voce. decât atunci când se pronunŃă sonor. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. relaxat. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. de scris. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. de învăŃare a vorbirii expresive. Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. de educare a respiraŃiei. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. fonaŃie. Vocea sa nu e suprasolicitată. Prin pronunŃia în şoaptă.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). pronunŃie. 233 . exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj.

de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. 4. fluierat etc. ridicarea şi coborârea capului. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. propoziŃii. 234 . Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. suflare în diferite obiecte. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. demonstrarea poziŃiei corecte a capului. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. vizuală). Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. gargara cu capul dat pe spate. cuvinte. silabe. vibro-tactilă. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). tuse provocată. 5. de expiraŃie cu vocale. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. • corectarea tulburărilor de lateralitate. de inspirexpir. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale.

desenul explicativ). noŃiuni spaŃiale – sus/jos. compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). • identificarea. discriminarea şi memorarea fonemelor. perfecŃionarea semnelor scrise. 5. lateralitate). maturizarea afectivă (interes pentru scris). recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte). coordonare oculo-motorie. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). 4. 2. a elementelor componente ale semnelor grafice. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. descompunere. curbă. Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale.). Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. faŃă/spate. motricitate fină – mobilitatea mâinii. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. • operarea cu cuvinte. 3. a însuşirilor acestora. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. • identificarea cuvântului (citirea lui). dreaptă. organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. 6. înŃelegerea lor. identificare. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. 235 . • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul).

imaginilor etc. gândirea). Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. pronumelor personale. verbelor. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. raŃă). emiterea unor onomatopee. obiecte de mobilier (masă. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. baba. În alalia senzorială. ochi. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. Elaborarea. cal. alimentele pe care le mănâncă. scaun. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. povestirea după imagini. diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am. dulap). gură). tata). • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. imitarea sunetelor noi. minge). din jurul subiectului. familia (mama. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. pipa.• activitatea logopedică. animale (vacă. jucăriile (cub. nas. substantivelor. an. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. păsări (pui. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. vocabular. dezvoltarea psihică a copilului. ac etc. • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. pupa. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. Tehnici de recuperare posibile: 236 . • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. structură gramaticală. pisică). memoria. papa. • dezvoltarea coordonării motorii. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. etapa limbajului dialogat.

Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. nervoase. să execute sarcini simple etc. exerciŃii de educare a gesturilor simple. s-t etc. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. atât sub aspectul reproducerii. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. corectitudinea vorbirii. GuŃu. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj.). 7. persoanele irascibile. unanim acceptate în limba uzuală. activarea vocabularului pasiv. cât şi al perceperii. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice. de la manifestările verbale tipizate. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. p-f. intensitatea. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. 237 .• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. obosite. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. să arate anumite obiecte. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. durata acestora). vocea cuiva cunoscut. utile. claritatea. • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). standardizat. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. 1975).

tahilalia. rinolalie. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. psiho-sociale. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E.Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. Verza (1982). bradilalia. tulburări de voce (afonia. în timpul naşterii sau după naştere. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. etiologic. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. jargonofazii. bolile infecŃioase ale gravidei etc. disfonică. funcŃionale.Stănică şi E. bâlbâiala este o tulburare 238 . tulburări pe bază de coree). dizartrie). hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. disritmică. disfonia. cu vărsături şi leşinuri dese. asfixierile. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. omisiuni precipitate. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. alalia). C. logonevroza. lingvistic. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. De fapt. aftongia. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. simptomatologic şi psihologic.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. fonastenia). tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. ecolalii. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. alte cauze). bradifazii).). sarcină toxică. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. psihoneurologice.). adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”.

Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. inversiuni. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. timbrul şi rezonanŃa sunetelor.Stănică. fonastenia etc.1983.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. p. înălŃimea. mimicii. 58). a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. încordării.Vrăşmaş. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. sintagme. de batere a tactului pe loc. în muşchii limbii. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. vocea gravă. vocea răguşită. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. Verza.1997). pe lângă o repetare a sunetelor. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. Aftongia ia naştere atunci când. E. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. etc. se produce un spasm tonic. cu hiperexcitabilitate. de lungă durată. cu pauze între acestea. încetinită. silabelor şi cuvintelor. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. vocea oscilantă. substituiri de cuvinte. deformări de litere. adăugiri. afonia. (E. (C. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. lentă.

a unei preocupări 240 . adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte.GuŃu. • Dizartria = o vorbire confuză. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. standardizat. cât şi al perceperii. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. încordării. silabelor şi cuvintelor. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. disfonică. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei.naştere. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. • Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. atât sub aspectul reproducerii. • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. batere a tactului pe loc. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. disritmică. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal.1975). cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. pe lângă o repetare a sunetelor. unanim acceptate în limba uzuală. omisiuni precipitate. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. de la manifestările verbale tipizate. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”.

a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. (E. • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. Vrăşmaş. înălŃimea. afonia. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia).exagerate faŃă de propria vorbire. vocea oscilantă. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. fonastenia etc. de lungă durată. p. inversiuni. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. 241 . cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. deformări de litere. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă.58). sintagme. 1983. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. • Bradilalia = o vorbire rară. substituiri de cuvinte. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. Stănică. • Aftongia = ia naştere atunci când. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). în muşchii limbii. Verza. cu hiperexcitabilitate. E. vocea gravă. (C. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. adăugiri. etc. lentă. a nedezvoltării vorbirii. se produce un spasm tonic. mimicii. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. încetinită. 1997). vocea răguşită. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori.

Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului.). a corzilor vocale etc. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . fără succes însă. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. paralizie a musculaturii faciale. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. auzul fiind intact. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. apoi de mai multe instrumente muzicale. localizate în emisfera stângă la dreptaci. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. percepe şi înŃelege vorbirea. Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. hiperactiv. a laringelui. alterare patologică a limbajului. Comportamentul neliniştit. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el.

1980. în care mişcarea. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). Didactică şi Pedagogică. 3. Didactică şi Pedagogică. este extrem de dificilă. BOŞCAIU E. 4. Didactică şi Pedagogică. 1983.. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. Ed. 243 . În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. Aşadar. Ed. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. Bucureşti. Ed. Scrierea cursivă modernă. 5. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. ea necesitând tact. abordarea unui pacient afazic. 1977. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului.. Scrisul copilului. CASTEILLA A. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. Ed. Cluj-Napoca. Universitatea BabeşBolyai. mai ales copil. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti.. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. 4. Bucureşti. Bucureşti. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). AJURIAGUERRA de J. 2. 1983. împreună cu forma scrisă a cuvântului. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Ed. 6.. Cum să facem exerciŃii grafice. 1967. CALMY S.. 1973.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură).. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. BOŞCAIU E. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. BOŞCAIU E. şi colab. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Didactică şi Pedagogică.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

mimică. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. prin felul său bizar de a se comporta. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 . Se observă. Prin conŃinutul său. în afara contextului lor îndreptăŃit. de asemenea. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. la timpul lor. dezagreabilă. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece.extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. cât şi faptul că. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. redate ad literam dar pe neaşteptate. Verbalizările. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. întrebări sau expresii auzite. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. Aşadar. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist.

cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. În acest context. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. fie dimpotrivă. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. Cu toate acestea. De asemenea. Ńipând mai tot timpul. copiii cu autism 250 . c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. Toate acestea. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere. DetaşaŃi. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. inhibat. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. agitat. copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. De asemenea.

Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. de îmbrăcat sau de joc). De asemenea. M. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional. În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. cioburi. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. mersul pe vârful picioarelor etc. braŃelor. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. stereotip sau în manieră de ritual (ex. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. ritualizarea activităŃii alimentare.M. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou.: nasturi. Conform D. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders). DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. rotirea capului în jurul axului lui.Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială.). dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic.S. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese. cârpe etc. degetelor. cât şi prin complexitatea lor. plăcându-le muzica. lovirea sau zgârierea unei jucării. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii.

Gesturile. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. a monotoniei. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. Uneori. zgârierea cu unghia a căruciorului). mimica. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. gesturi sau mişcări. chiar după perioade lungi de timp. agită prin aer obiecte. cea mai importantă activitate a acestei vârste. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. folosirea de obiecte simple. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. privirea neîncetată a degetelor). emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. dorm puŃin şi prost. fără sens sau scop inteligibil. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. ermetică şi bizară. interesele. le duce la nas sau la gură. jocul. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. Retras într-un colŃ preferat. Ńopăie ritmic. Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. le priveşte într-un fel aparte. De altfel. 252 . mersul. frecarea cu mâna a lobului urechii). auditivă (plesnitul din limbă. limbajul. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri.mâncare. atitudinile. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. a caracterului inutil şi ilogic. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. Alteori. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. poate face dovada unei memorii excepŃionale. manipulându-le stereotip. amănunte sau situaŃii. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei.

ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. uneori cu o abilitate surprinzătoare. lăudaŃi. îl învârte). exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice. nu-şi exteriorizează dorinŃele. sărutaŃi. În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. De fapt.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. În unele cazuri. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. caracteristică handicapatului de intelect. copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. Dacă ia în mână un obiect. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. îl manipulează mereu în acelaşi fel. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. În cazurile cele mai grave. dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. nu plâng dacă se lovesc. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea.

nedezvoltând-o. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. 1. Astfel. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. senzoriale. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. afective şi cognitive. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. Teorii explicative ale autismului. 7. 254 .lectuală numai într-un mod foarte selectiv. se manifestă în mod diferit. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. De fapt. 3. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. atât unii. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. În urma aplicării unor teste. teoriile organice şi teoriile comportamentale. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare.

ca urmare. să participe activ. Astfel. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. Din acest punct de vedere. explicate fie prin comportamentul paternal. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii.În anii 1950 – 1960. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. copilul respingând lumea. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. se retrage în propriul sine care îi este familiar. În ambele cazuri. distanŃare şi închidere în sine. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. rece emoŃional. pentru a favoriza naşterea psihică). intoleranŃă 255 . Astfel. mama este văzută în special rejectantă. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. Rezultatul este acelaşi. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. Conform acestei teorii. B.

rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. În acest sens. „Nimicirea self-ului”. M. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. copilul va deveni anxios. valoare de generalizare. în stările simbiotice.faŃă de copil. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. trăite ca pură suprafaŃă. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. aceste ipoteze neavând. se va retrage în sine. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. în stările autiste. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. de autoerotism. insista asupra rolului. va elabora un comportament straniu de apărare. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. ca şi asupra rolului. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). de sistem paraexcitaŃie. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. Cu toate acestea. un fel de gaură neagră. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. D. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. Într-un asemenea climat. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. deci. trebuie luate în 256 . Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. Mahler.

considerare. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. pentru a deveni autist. 257 . Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. în raport cu populaŃia generală. unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. Fiind vorba de un sistem poligen. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. van Krevelen (1952). copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. în primul rând. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. Deci. De asemenea. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. Recent. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. pornind de la triptofan. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. în plachetele copiilor autişti. alături de factorii de mediu. Lauretta Bander. prezente la autişti. de adrenalină şi de dopamină în plachete. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi.

Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. deci. În relaŃiile cu alŃii. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. închizându-se în sine. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei. iar timpii de latenŃă mai scurŃi. Noica). de integrarea motorie. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. geneza sindromului autist. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. suferinŃă neonatală). a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. vizuali şi olfactivi. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. Deocamdată. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. deficit senzorial.Bender. iar pe de altă parte.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. care a distrus acel Ńesut. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. anomalie genetică. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. Copilul. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. pe de o parte. După L. Din această cauză.

Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. Pentru Fester. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. existenŃa unor anomalii la copii. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. copiii autişti 259 . Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. Emil Verza. encefalita. K. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. cu reacŃie deficitară la adaptare. dar nici confirmate. de evitare a mediului ostil. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil.. În trecut. din păcate. neobservabilă sau un conflict. fenilcetonuria netratată. O altă teorie este cea a lui Fester. un dezechilibru structural. ca şi multe altele. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare. Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. cu anoxia din timpul naşterii. Cu toate acestea. intervenŃii anormale în educarea copiilor. Cu toate acestea. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. aceste teorii. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor. nu pot fi. tulburările. autostimulările etc. fără să existe studii care să confirme ipoteza.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui.” Wing J. nici infirmate. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. scleroza tuberoasă. regresele.

diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. Din cele de mai sus rezultă că. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. De aceea. A şasea parte dintre copiii autişti fac. din perspectiva etiologică. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. 260 . Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi. asociate. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). un copil cu autism din naştere. dezvoltarea limbajului. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. crize comiŃiale. natura sau calitatea comportamentelor lor. exagerând în comportamente simple. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. precum şi factorii care o influenŃează. condiŃionează prognosticul. Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. în primul rând. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. 7. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. Astfel. 1. 4. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. cu posibile implicaŃii genetice. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea.

Comportamentul turbulent. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. neinstalat până la 5-6 ani. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. În aceste situaŃii. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută). Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. Copiii ale căror achiziŃii. Astfel.Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. uneori deviant. trei ani. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. problema copilului autist nefiind ca 261 . Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. sunt progresive. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. prognosticul va fi sumbru. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. opoziŃional. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. chiar parŃiale. Prin urmare. printr-un minim de relaŃie cu anturajul. automutilare şi gesturi obscene. severitatea tulburărilor de limbaj. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. în jurul vârstei de doi. poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. Astfel. implică un prognostic de gravitate. prin vagabondaj.

1. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. fără a-l forŃa însă. copiii cu autism avansat. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. eşalonat pe întreaga copilărie. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. brodat. 262 . 5. O stare catatonică. în funcŃie de vârsta copilului. 2) să fie cât mai complex. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi.el să aibă rezultate bune la învăŃătură. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. îmbinând procedurile medicale. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. 3) să fie un tratament de durată. de multe ori. olărit. Astfel. psihopatică. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. 7.

Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. folosite în tratamentul psihozelor. Astfel. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. În anul 1964. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. O tehnică revoluŃionară. în 1974. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. care a dat rezultate impresionante. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. regularizarea tranzitului intestinal. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. hidroterapia. Rimland şi Tobias au raportat. Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă.S. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. reducerea acidităŃii. rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. Paradoxal. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. în autism în anumite cazuri. De asemenea. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective.D. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L.

Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. strângerea în braŃe. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. dar aceste probleme tind să fie eliminate. kinestezice. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. vizuale şi de contact ale copilului autist. statornic. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . El trebuie aplicat cât mai precoce. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. furnizând o mulŃumire completă. Odată ce baza a fost formată. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. conform teoriei psihodinamice. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. Aici. hrănirea şi aşa mai departe. legănarea. în 1976. de încredere cu care va putea interacŃiona. va putea influenŃa mediul înconjurător. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. verbală şi gestuală. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. Ornitz şi Ritvo. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă.primare. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. copilul poate învăŃa aici. În acest fel.

2) verbalizarea afectelor. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. În cazul copiilor psihotici. Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. socialul. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. Mai exact. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit). caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. la şocuri electrice. 265 . în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. În multe cazuri. Recent.fost fondat pe baza personalităŃii materne. cum ar fi stereotipiile. deficienŃele includ un repertoriu social. sau. a funcŃiilor. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte.: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. în cazuri extreme. ei au analizat comportamentul părinŃilor. verbal şi cognitiv sărac. Desigur. de comportamente autodistructive. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. automutilarea sau autostimularea. Spre exemplu.

dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. recidivează complet. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. Prin urmare.O. Prin această metodă. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă.I. oricare ar fi acela. adesea. Recent. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. În general. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. Răspunzând. terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. Terapia de acasă poate avea mare succes. morala. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. După părerea sa. AnumiŃi copii. Lovaas este de părere că. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. el va fi tentat să încerce mai mult. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. Mai exact. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. Aceasta înseamnă că.

chiar şi atunci când mănâncă. doarme. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină. se îmbracă sau învaŃă. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. În ultimă instanŃă. Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. În afară de aceste metode. evaluările fiind vagi şi subiective. dacă o astfel de terapie ar avea succes. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. Astfel. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. pentru dezvoltarea autoapărării. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. aceasta pare a fi cauza. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. De fapt. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. procedurile ei nu sunt specificate.absolvi de grija custodiei. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. aplicate zi de zi. 267 . Cu toate acestea. De asemenea. a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist.

în sfârşit. alături de el. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . jocul şi autonomia. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder). mişcarea este stereotipă. cu o jucărie etc. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. putând avea caracter auto-erotic. dezvoltarea limbajului. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. grimase.M. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. de asemenea. nu pe poziŃii adverse. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii.: cu o prăjitură.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare. Adesea. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. În ceea ce priveşte motricitatea. În timpul jocului sau al exerciŃiului. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi.). copii autişti se dezvoltă diferit. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile.S.

învârte un lanŃ în faŃa ochilor). deci. În mod normal. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. spre alte persoane). de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. Pentru aceasta. În general. repetate (spre exemplu. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. nu se joacă într-o manieră normală. energie şi răbdare. Copilul nu învaŃă prin joacă. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. sunt foarte restrânse la autişti. ale părinŃilor. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. mersul la toaletă. într-o manieră clară şi structurată. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. îmbrăcatul etc. Putem. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. dorinŃa de a fi independent. de a fi „mare”. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. spre exemplu. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele. de exemplu. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. Jocul Copilul autist nu se interesează. sau se interesează prea puŃin. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume).pentru el. Dar copiii autişti au oroare de a imita. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. ceea ce solicită mult timp. ci este nevoie de o acompaniere psihică. de pildă. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. modelându-le după mişcările 269 .

contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. mai ales dacă este recompensat. va învăŃa puŃin câte puŃin.. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. Adolescentul autist. Astfel. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. cel mult de detalii ale acestora (ex. într-o anumită situaŃie. el îşi va da seama. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. pe copilul autist să se spele. ceea ce au învăŃat în alta. aşadar. Pe măsură ce copilul creşte. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. dacă este suficient de inteligent. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. Trebuie să-l învăŃăm. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. adultul va avea impresia că face totul singur. Nu este interesat de necunoscuŃi. se poate 270 . treptat. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj. să mănânce etc. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. puŃin câte puŃin. buzunarele hainelor lor). Încă din copilărie. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. constantă pe toată durata vieŃii lui.necesare executării unei anumite activităŃi. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. de preferinŃă acasă la el. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. de ceea ce se aşteaptă de la el. Mai ales la început. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur. să se îmbrace. poate mima relaŃiile sociale. Astfel.

iar rolul părinŃilor este major. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. fiind însă îngrijiŃi de cineva. În general. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. • Automutilarea. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. În plus. Frecvent. înŃepându-se etc. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor. MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). • Probleme de curăŃenie. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). după un obiect. de neînŃeles pentru alŃii (ex.: solid sau lichid).: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). având crize de plâns sau de furie. • Probleme de nutriŃie. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare. neştiind să mănânce alimente solide. dormind greu. • Accesele de furie. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex. Ei pot Ńipa după dulciuri. ei lovindu-se. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. trezindu-se des noaptea. 271 .manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). de a evita situaŃiile dificile etc. SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. • Angoasele. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului.). muşcându-se. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. Probleme de comportament non-specifice • Somnul.

repetitivă. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. de robot). lipsă de expresivitate. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. De asemenea. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. De aceea. intonaŃie anormală (monotonă. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. • Comportamentul distructiv. respingerea stimulilor). • Problemele sexuale. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). O dată cu pubertatea. tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. pentru 272 . lipsa ascultării mesajului interlocutorului. furculiŃa = mâncare.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. în special la băieŃi. Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. Cu toate acestea.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. menstruaŃia la fete. EvoluŃia sexuală. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. este în întârziere în raport cu copiii normali. Copiii autişti nu se pot juca constructiv.

Persoana cu surdocecitate se caracterizează. o altă boală a primei copilării. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). aşa cum nu este vorba 273 . Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. surdă şi mută. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi. abia apoi mai complicate. fiind o persoană oarbă. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. un accident etc. fiecare în parte sau ambele împreună. auzul şi canalul verbal.2. Surdocecitatea 7. DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. fiind însă o deficienŃă multisenzorială. 7. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. bazată pe contact şi pe feed-back vizual. să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. aşadar. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. a silabelor. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice.2. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. trecând de la însuşirea sunetelor. Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz. la fel ca şi autismul. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie).1.

Dacă această integrare nu se realizează cu succes. posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor. care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. în a dormi (are un program de somn absolut aparte).2. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. Frecvent. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere.2. 7. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie.

Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. concepte şi 275 . auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. 7. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). el poate fi ajutat să trăiască. cât şi probleme de disciplină. căpătând forŃă şi putere. cât şi pentru ceilalŃi. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. rictus de îngustare a privirii. Când copilul cu surdocecitate creşte. fixarea intensă a sursei de lumină etc. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. atât pentru el. fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. să accepte stimuli externi. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului.3. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. comportamentul său deviant. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. Totuşi. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. gust.2. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. poate deveni periculos. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz.tactile.

decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. 276 . Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. dar nu furnizează un mediu stimulativ. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. dezvoltarea percepŃiei. rezolvarea problemelor. sau chiar deloc. dar cu o minte „sărmană”. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. mobilităŃii sale şi comunicării. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. dezvoltarea deprinderilor motorii. învăŃarea comunicării. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. Toate eforturile pe care le depun copiii. În plus. aşadar. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. încercările de comunicare.modalităŃi eficiente de comunicare. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. sau chiar decât cel orb. trebuie să fie încununate cu succes. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. profesori. formarea deprinderilor de orientare. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. de doar 2 ani. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. dezvoltarea cognitivă. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. reacŃional. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. surd.

• copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului. acŃiunea intervenientului. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. cu obiective clar definite. • copilul va imita. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. după ce a primit în prealabil explicaŃii. • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. • copilul va tolera interacŃiunea. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. Când este vorba de un astfel de copil. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. ca reacŃie la mediu. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. la cerere. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. • copilul va iniŃia acŃiunea independent.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. În orice moment al fiecărei activităŃi. 277 . Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. în co-acŃiune cu intervenientul. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat.

el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. Când copilul începe să se maturizeze. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. Trebuie să fie clar că acest copil. Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. În etapele timpurii de dezvoltare socială. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. neputând să vadă sau să audă.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi. ca în cazul multor contexte instituŃionale. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. prin urmarea unui model. nu realizează motivul pentru care este ignorat. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. problemele sale de percepŃie fac 278 . într-un cadru reacŃional. sau în mod direct. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. nivel şi durată. plină de căldură şi îngăduitoare. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. prin imitaŃie. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. de roluri sociale şi de atitudini sociale. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. prin încercări şi greşeli. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. prin încercări şi greşeli. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori.

acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. Indiferent de formă. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . Braille-Tiprit. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. vorbire. semne. Deseori. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele. indicaŃii specifice. gesturi. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. ar putea fi abordat la acest nivel. pe care o va comunica involuntar copilului. dactileme. mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. a plânsului. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale.

Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. pentru a indica momentul îmbăierii. mama poate folosi un prosop mare. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. De exemplu. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. în funcŃie de fiecare copil. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. Când copilul va simŃi prosopul. va înŃelege că urmează să facă baie. 280 . în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. aspru. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun. în acelaşi timp sau după gesturi. Limbajul prin semne.

VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. fără o activitate motorie adecvată. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb. să renunŃe la semne. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. În plus. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . cu excepŃia situaŃiilor de stres. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. care au o anumită vedere reziduală. nivelul senzorial general al copilului). Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil. Cu alte cuvinte. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. vederea reziduală disponibilă. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. socială şi intelectuală. cât şi mediul care îl înconjoară. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică.

PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. după câteva încercări. I se dau copilului indicaŃiile 282 . „łară. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. Ńară. precum cele enumerate în continuare. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. săniuş „HoŃii şi vardiştii”.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. va fi şi el în stare să repete mişcarea. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa.

Tipul. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. Timpul. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. De asemenea. Acest simŃ este deseori. gustul şi pipăitul. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. într-o măsură hotărâtoare. SimŃurile de apropiere. Deseori. pipăitul (atingerea). Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse.specifice corespunzătoare şi este încurajat. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. 283 . dar nu totdeauna. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. ca vederea sau auzul. • Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine.

Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. Copilul care este 284 . copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. Cu timpul. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse.

mersul în patru labe. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. mobilitatea include nu numai mersul. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. De asemenea. „făcuŃi cu”. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. va beneficia de puŃine ocazii. Pentru un copil cu surdocecitate. să se îmbrace. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. să se spele. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. sau chiar deloc. căŃărarea. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. surd sau orb. dar şi rostogolirea. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce. În primele etape. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. târârea. gen bretele (dacă sunt necesare). din motive de economisire a timpului. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. Deseori.).obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive. un scaun mare lângă fereastră etc. PărinŃii unui copil retardat.

verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”). În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. aşadar. Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare.aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. Pentru un copil cu surdocecitate. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . cele două deficienŃe fiind. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. consecutive una celeilalte. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment. punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. Autismul („autos” → gr. înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. de regulă. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. stilul de viaŃă. priorităŃile. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată.

Teoriile psihogene (B. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. L. prognosticul. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc. vizuală).) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. Bettlheim. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Teoriile organogenetice (A. Bender. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. etiologia polihandicapului. mediul. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. Wing etc. Rimland etc. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. Tustin etc. La autist. imaturitate afectivă). acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici. J. kinestezică. Potrivit acestor abordări.K. a „masajului sugarului”.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul.mijloc de comunicare socială. dar nu poate să numere până la 10). precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate.). în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. Mahler. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă. cu origine în masajul 287 . Teoriile comportamentale (Fester. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. M. auditivă. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult. vârsta copilului. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). Van Krevelen. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri.

288 . este însă o deficienŃă multisenzorială.). Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. Surdocecitatea. precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. accese de furie.indian). comportamente distructive etc. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. polihandicap ca şi autismul. unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. angoase. deschis la nevoile copilului. auzul şi canalul verbal. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. de nutriŃie. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. căpătarea autonomiei personale. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. Aşadar. dezvoltarea limbajului etc. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. dezvoltarea motricităŃii lui. metoda comportamentală. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). deprinderi de viaŃă elementare etc. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. comportamentele de tip autostimulare etc. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. modalităŃi eficiente de comunicare. există şi alte strategii de tratament.

„autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. pentru sine. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. cu o intensificare a vieŃii imaginative. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. alături de paralizia cerebrală. Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. Denumit iniŃial. EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. Bleuler. • Automutilare = vătămarea propriului corp. Anxietatea. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. săptămâni etc. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate. • Autism = termen derivat din gr. silabe sau cuvinte. testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. o desprindere de realitate. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. auditiv. dependenŃa de uniformitate.). constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). autismul infantil rămâne încă o enigmă. corporal) cu altă persoană.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană. „în ecou”. sindromul postencefalic şi sindromul Down. însă nu imediat ce au fost auzite. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. realizată în mod conştient de către o persoană.

diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. plin de înŃelegere şi căldură. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). fie moduri bizare de alimentare – ex. tolerant. salt. coordonate şi totuşi bizare. degete şi picioare – ex. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. 290 . rostogoliri ivite din senin). cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. Cu cât acest mediu este pozitiv. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. armonios structurat. 2. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. El poate răspunde. 3. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. spre deosebire de aceştia. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. neobişnuite. executate de mâini. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. gesturi de răsucire. mâncat din farfuria câinelui).

GELDER M. Ed. 291 . AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România... MAYOU R. Ed. GARH D. POPESCU – NEVEANU P. TREFFERY J. Bucureşti... Geneva IniŃiative Publishers. DicŃionar de psihologie. Univers Enciclopedic. 4. 7. DicŃionar de psihologie. 1978. ed. WEIHS Th. 1996.A. Bucureşti. Tipografia Semne ’94... Bucureşti. Medicală. Ed. Albatros. Humanitas. SILLAMY N. Tratat de psihiatrie – Oxford. 2. 5. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.M. iubindu-i. 1944. Ed. Univers Enciclopedic. 1988.. 1998.. Ed. Să-i ajutăm. Mcinnes J. 6. Ed. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare. Bucureşti. GORGOS C. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Bucureşti. 1992..BIBLIOGRAFIE 1. 3. a II-a.

292 .

.. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ed.. 12. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. ALBU C.. 13. Limbajul mimico-gestual. Ed. Defectologia. 1994. BOŞCAIU E. 6. GATH D. Didactică şi Pedagogică. Scrisul copilului. Analele UniversităŃii Bucureşti. Ed. 1977. Teoria şi practica compensaŃiei. Tratat de psihiatrie – Oxford. FundaŃiei România de Mâine.. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. CASTEILLA A.. BOŞCAIU E.. FOZZA C.. 2. CIUMĂGEANU D. 7. 14. Ed. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. ProHumanitate. Didactică şi Pedagogică. ed. MAYOU R. Universitatea Babeş-Bolyai. orbi-surdomuŃi. Bucureşti. Bucureşti.. Metodologia procesului demutizării.a II-a. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). 15. Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică. A.BIBLIOGRAFIE 1. 5. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. Ed. Ed. Bucureşti. DAMASCHIN D. 9. Cum să facem exerciŃii grafice. 1965. ambliopi. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice .. Ed. 1983. 1983.. ENĂCHESCU C. Medicală. Scrierea cursivă modernă. BOŞCAIU E. MĂESCU L.. 1980. 1983.. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. 1967. 293 . DAMASCHIN D. Ed.. 10. 8. 1973. 1992. Bucureşti. ARCAN P. AJURIAGUERRA de J. 3. CARAMAN . Ed. Bucureşti. 1979.. 1973. ClujNapoca. 1980. Ed. Ed. Bucureşti. Nevăzători. 2000. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. Copilul deficient mintal. CALMY S.. Geneva Initiative Publishers. Didactică şi Pedagogică. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. GELDER M. şi colab. Timişoara. ALBU A. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 4. Polirom... 11. Sibiu. Facla. DRĂGUłOIU I. 2002.

Ed. 28. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie... 30. 31. IONESCU G. Terapie educaŃională integrată. Bucureşti. 35. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. Ed. 1997. 18. Bucureşti. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. MUŞU I... Didactică şi Pedagogică. 1977. 27. Didactică şi Pedagogică. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Didactică şi Pedagogică. şi alŃii. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. 29. PĂUNESCU C. 1973. Ed.INNES J.. 32. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Didactică şi Pedagogică. 294 . 20. Ed. MC. Bucureşti. ProHumanitate. vol. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Nervozitatea copilului. PĂUNESCU C. 1978. 25. Bucureşti. Univers Enciclopedic.. Bucureşti. 1976. Bucureşti. 1988. M. 1992.. PĂUNESCU C. Ed.... TREFFRY J. 33. E. LUNGU NICOLAE S... Bucureşti. Tipografia Semne’94. LAROUSSE. Cunoaşterea şi educarea lui.16. 23.P. Bucureşti. Academiei.D. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare.. 1998. Bucureşti. Ed. Tehnică. Ed. Ed. Didactică şi Pedagogică. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. 1967. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 1. Bucureşti. Bucureşti. 1977. Medicală. Psilhologie clinică. Ed. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. Ed. 17. 19. Ed. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Tulburările de vorbire la copii. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. în Cercetări asupra comunicării. 1976. PĂUNESCU C. DicŃionar de psihologie.. 1994. NEVEANU-POPESCU P. Medicală. Bucureşti.S.. 1985. Bucureşti. TAFLAN A. 1978.. Intoducere în logopedie. 1994. PĂUNESCU C. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. KULCSAR T. 24. şi alŃii. Bucureşti. Agresivitatea şi condiŃia umană. 1966.. 26. 21. 22. Copilul deficient. Bucureşti. GORGOS C. PĂUNESCU C. Albatros. 1973. 34. 1962. Ed. LUNGU NICOLAE S. Sibiu. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. Ed.. Ed. Tulburările limbajului scris.. 1983. Limbaj şi intelect. A.. PĂUNESCU C.

. 1998. 38. 51. STĂNICĂ I. 2000. 56. 1994. Ed. Bucureşti... Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal.. MUŞU I. 49. STĂNICĂ C. E. RĂŞCANU R. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. Didactică şi Pedagogică. 1981. 48. 1998... Didactică şi Pedagogică. Ed. 1976. ROZOREA A. I. Bucureşti. STĂNICĂ C. ROBĂNESCU N. Ed. 54... DicŃionar de psihologie. Psihiatrie. 1994. MUŞU I. 50. 1997. Medicală. Psihologia comportamentului deviant. Ed.. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal.. Bucureşti. Bucureşti. 1983. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Medicală. 1994. I. Didactică şi Pedagogică. Psihopedagogie specială.. Handicap de intelect. Ed. Medicală. Bucureşti. 40.. 1997. Ed. 41. 45. vol. Ambliopi. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. 1982. 46.. Didactică şi Pedagogică. VRĂŞMAŞ E. ROŞCA M. 47. ŞTEFAN M. RADU GHE. 39. UNGAR E.. 1994. Ed. POPA. Ed. Bucureşti. Ed. Psihologia deficienŃilor mintal. Ed.. Ed. Ed.. I şi II. Labiolectura. PREDESCU V. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. PUFAN C. vol. 295 . Sibiu... Ed. 1965. 1990. Ed.. Trinitas. Babel. ProHumanitate. PREDA V. Didactică şi Pedagogică.36. BENESCU C.. STĂNICĂ I. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Didactică şi Pedagogică. PĂUNESCU C. Ed. 1973. Bucureşti. 52. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. I. STĂNICĂ I. Iaşi. 43. 1989. Ed. STOICIU M. ProHumanitate.. 42. Ed. 1972. RADU GHE.. Educarea copiilor cu vedere slabă. 1967. PĂUNESCU C. 1982. 44... SIMA I.. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. vol. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 53. ProHumanitate. Terapia tulburărilor de limbaj. ŞCHIOPU U. Ed. Bucureşti. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Didactică şi Pedagogică. Ce este logopedia?. 37. 1976. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. 1988.. vol... Bucureşti. Readaptarea copilului handicapat fizic. Probleme de surdopsihologie. Bucureşti. Bucureşti. STRĂCHINARU I. 55. Bucureşti.

DAUNT P. DebilităŃile mintale. vol. 64. (coord. 60. 62. Bucureşti. Psihopedagogie specială.. 59. Ed. 1973. UniversităŃii Bucureşti. Să-i ajutăm. 1983. 67. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1992. şcoli normale. 63. MUŞU I. VERZA E. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 1977. 66. VERZA E. Probleme de defectologie. 1996.. manual pentru clasa a XIII-a.57. ProHumanitate. Didactică şi Pedagogică. VRĂŞMAŞ T. 1987. Ed.. 1990. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.). VERZA E.. VERZA E. Bucureşti. Ed. Bucureşti. iubindu-i. 1979. UniversităŃii Bucureşti. Dislalia şi terapia ei.. Conduita verbală a şcolarilor mici. 61..8. 1999. Ed... Didactică şi Pedagogică.. 296 . 58. Ed. VERZA E.. ZAZZO R. Ed. 1998. Didactică şi Pedagogică. Disgrafia şi terapia ei. WEIHS TH. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Humanitas. 1988.. VERZA E. Ed. Bucureşti. Meridiane.. Bucureşti. VERZA E. VRĂŞMAŞ E. Bucureşti. EducaŃia copilului preşcolar. Ed. 65. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful