MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Defectologie şi logopedie /Monica Delicia Avramescu. – EdiŃia a 3-a Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007 Bibliogr. ISBN 978-973-725-868-7 376(075.8) 376.36(075.8)

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor

Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 9.05.2007; Coli tipar: 18,5 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

DEFECTOLOGIE ŞI LOGOPEDIE
EdiŃia a III-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… 1. DEFICIENłA MINTALĂ ………………………………… 1.1. Caracteristicile generale ale deficientului mintal ………… 1.2. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală ……... 1.3. Etiologia deficienŃei mintale ……………………………... 1.4. Tipologia handicapului mintal ……………………………. 1.5. Diagnosticarea deficienŃei mintale. Diagnosticul diferenŃial 1.6. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal . 2. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) ……. 2 .1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale ……………. 2.2. Etiologia deficienŃelor de vedere ……………………….... 2.3. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului …. 2.4. Recuperarea deficienŃei de vedere ………………………... 3. DEFICIENłA DE AUZ ……………………………………….. 3.1. Caracterizarea generală a handicapului de auz ………….. 3.2. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz …………... 3.3. Diagnosticarea handicapului de auz ……………………… 3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz ……………………………………….. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz ……………... 4. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII ……….… 4.1. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………….. 4.2. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii ……………… 4.3. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii ………….. 4.4. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii …………

7 9 10 12 21 27 35 37 48 48 54 64 80 89 89 91 96 99 100 118 118 125 127 131 5

DEFICIENłELE DE LIMBAJ ………………………………. 5.4..5.2. 7... IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) ……………………………………….1. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj ………………………….. Surdocecitatea ………………………………………………. 5. Definirea tulburărilor de comportament ………………….…… 5. Cauzele deficienŃelor de limbaj ………………………….. Tipologizarea tulburărilor de comportament ……………... 7.. 6. 6. 6.1.5.. Etiologia tulburărilor de comportament …………………. BIBLIOGRAFIE …………………………………………… 154 154 155 158 160 166 176 184 184 186 190 192 224 245 245 273 293 6 .. 7. Corectarea deficienŃelor de limbaj ……………………….4. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament … 5. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL) …….5. Terapia tulburărilor de comportament …………………. 6. Clasificarea deficienŃelor de limbaj ……………………… 6.. 6.2. 5..3.2. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj …………………… 6.3. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT …………………. 5.1. Autismul …………………………………………………...

Ce înseamnă de fapt handicap? Termenul este o noŃiune vagă.INTRODUCERE În jurul nostru există oameni. dacă deficienŃa se referă la situaŃia intrinsecă ce se defineşte în termeni anatomici (aspectul medical). 7 . Astfel. De-a lungul timpului au fost utilizaŃi diferiŃi termeni consideraŃi sinonimi: deficienŃă. Ei sunt printre noi. R. Realitatea este însă alta. ambiguă. toate dificultăŃile întâmpinate de o persoană cu consecinŃe directe pe plan social. deficient. ai noştri şi trebuie să Ńinem seama de prezenŃa şi de potenŃialul lor. inadaptat. fie ele înnăscute. confuză. În funcŃie de gradul de intensitate a handicapului. fiind introdus în literatură pentru a înlocui expresii traumatizante de genul: anormal. incapacitatea apelează la aspectul funcŃional (activitate limitată). din păcate. într-un termen mai general. sau pentru a îngloba. catalogaŃi ca persoane „handicapate” (în sens peiorativ). Intre ei însă există diferenŃe. sunt net inferioare copiilor de aceeaşi vârstă cronologică. consideraŃi irecuperabili. incapacitate. Clasificarea handicapurilor este polimorfă. Lafon vorbeşte de: • handicap lejer (când există posibilitatea de dezvoltare maximă a capacităŃilor şi de dobândire a unei autonomii totale – fără apel la ajutor extern). ignoraŃi sau. şi mai rău. handicap. psihice. Handicapatul copil este persoana ale cărei aptitudini fizice. prin compensare sau ameliorare. unii normali. în funcŃie de posibilităŃile sale reale. el neputând fi recuperat în totalitate. ci doar într-un anumit grad. inutili pentru societate. alŃii având trăsături şi comportamente care se abat de la normalitate. Aceştia din urmă sunt de multe ori. existând diferite criterii de clasificare. fie dobândite. iar handicapul vizează aspectul social (consecinŃele concretizate în dificultăŃi de adaptare personală şi socială).

• handicap mediu – moderat (caz în care vorbim de posibile şanse de readaptare şi integrare socio-profesională prin intervenŃie pedagogică specializată). Un alt criteriu de clasificare a handicapurilor. care nu pot fi înlăturate). fiind necesare supravegherea permanentă şi condiŃii speciale de influenŃă pedagogică). • handicap extrinsec (cauzat de mediu. toŃi am avut.). de situaŃia socioculturală a individului – sărăcie. 8 . discriminare rasială etc. se referă la dihotomia privind cauzele acestora: • handicap intrinsec (cauza fiind reprezentată de caracteristici personale. de prezenŃa. care îi aparŃine lui A. De ce ? Pentru că. comportamentală etc.). privare afectivă. caracteristicile şi consecinŃele sale trebuie să Ńinem seama. Indiferent de categoria căreia îi aparŃine un handicap sau o deficienŃă. • handicap sever – grav (când nu există autonomie. • handicap de situaŃie (caracteristic subiecŃilor limitaŃi în capacităŃile lor în raport cu solicitările unor situaŃii particulare). Agerholm. avem sau putem avea vreodată o deficienŃă anume (fizică. într-un sens mai larg. senzorială. Minaire şi Cherpin propun o altă clasificare a handicapurilor în funcŃie de adaptarea individului la situaŃii particulare: • handicap de ambianŃă (care rezultă din necesităŃile individului de a stabili un echilibru între posibilităŃile reale ale handicapului şi solicitările mediului).

Luria. cuprinde cele patru categorii de forme clinice atât de cunoscute: debilitate mintală. DEFICIENłA MINTALĂ De-a lungul vremii. Seguin). M. caracterizat printr-o organizare mintală deosebită de cea statistică normală. Perron). ca reflecŃie a acesteia. integritatea biofiziologică şi cea psihologică fiind de fapt o formă diferenŃiată de organizare a personalităŃii. au fost uzitaŃi extrem de mulŃi termeni pentru a desemna deficienŃa mintală: arieraŃie mintală (Ed. R. Roşca). dezvoltare intelectuală. putem considera că există două tipuri mari de handicap: – handicap rezultat din organizarea mintală şi a personalităŃii. 9 . R. idioŃie. afectivă. deficienŃă intelectuală (A. Roşca. psihomotrică. comportamental-adaptativă. oligofrenie (E. subnormalitate gravă (OMS – 1958). retard mintal (A. organizare. forme etiologice şi polihandicapurile din această categorie. Busemann. înapoiere mintală / întârziere mintală (OMS – IX CIB. – tulburări instrumentale. în literatura de specialitate. DeficienŃa mintală reprezintă o deficienŃă globală care vizează întreaga personalitate a individului: structură. Bleurer. Al.1. imbecilitate. Referindu-ne la handicapul mental. – handicap mental de funcŃionalitate. Kraepelin). AAMD). Handicapul mental. când cauza este funcŃionarea deficitară şi nu organizarea în sine. Nota definitorie pentru deficienŃa mintală o constituie alterarea componentei de ansamblu. Între formele clinice ale handicapului prin deficienŃa mentală şi cele ale normalului se distinge o zonă de forme intermediare care aparŃin handicapului prin deficienŃa mentală de funcŃionare: – disritmii de dezvoltare psiho-intelectuală. insuficienŃă mintală (OMS). E.

rămânând undeva la nivelul treptelor intermediare operaŃional-concrete. alunecând înapoi spre reacŃii proprii stadiilor anterioare.– inabilităŃi de tip şcolar (debilitate de tip şcolar) – acestea fiind incluse în denumirea de handicap intelectual. cât şi cel cu deficienŃă mintală parcurg acelaşi traseu al dezvoltării intelectuale. Acest fenomen lasă impresia unei „fugi de efort” în faŃa solicitărilor intelectuale mai intense. rigiditate psihică. O caracteristică aparte a deficientului mintal este reprezentată de infantilism. 1. heterodezvoltare intelectuală. în timp ce în jurul vârstei de 14 ani copilul normal atinge stadiul operaŃiilor concrete. deficientul mintal stagnează. Realizând o paralelă între copilul normal şi cel deficient mintal. adesea rămânând neterminat. Păunescu. care la copilul normal se conturează pe la 10-11 ani. mai devreme sau mai târziu. dar în ritmuri diferite. la copilul deficient mintal dezvoltarea este anevoioasă şi neterminată. Inhelder considera că deficientul mintal – în speŃă debilul mintal – regresează adesea de pe poziŃia stadiului atins la un moment dat în dezvoltare. Dacă la normal. în timp ce la copilul normal dezvoltarea se caracterizează prin fluenŃă şi dinamism susŃinut în procesul de maturizare intelectuală. stagnează. procesul de invarianŃă a noŃiunilor. deficientului mintal ajuns în faza ultimă a dezvoltării sale intelectuale îi rămâne 10 . se opreşte undeva în zona operaŃiilor concrete. conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile. la deficientul mintal – îndeosebi debilul mintal – această construcŃie se împotmoleşte. introducând termenul de vâscozitate genetică. heterogenitate. construcŃia mintală se desăvârşeşte la nivelul operaŃiilor formale. introdusă la noi de C. rigiditate a conduitei. B. Inhelder. heterocronie. Caracteristicile generale ale deficientului mintal DeficienŃa mentală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. echivalentă mai degrabă cu un reflex de apărare al debilului mintal decât cu o eschivare intenŃionată a acestuia. L. la deficientul mintal prezintă serioase întârzieri.1. a studiat particularităŃile procesului dezvoltării la deficientul mintal şi a ajuns la concluzia că.Not (1973) prezenta rezumativ asemănările şi deosebirile existente între aceşti copii: atât copilul normal. deficienŃe de comunicare.

fiind la un nivel scăzut. din cauza rigidităŃii lor.S. caracterul limitat al perspectivelor dezvoltării ulterioare. fenomenul dezvoltării trebuind să fie corelat cu particularităŃile proximei sale dezvoltări. Autorul consideră că debilul mintal se dezvoltă psihologic diferit de la un sector la altul. alunecările ample spre reacŃii şi comportamente specifice stadiilor anterioare. deoarece predomină fragilitatea şi infantilismul în comportament. Deficientul mintal nu se 11 . cu noŃiuni abstracte. L. Termenul de vâscozitate genetică nu epuizează toate particularităŃile dinamicii dezvoltării la deficientul mintal. J. R. Alte caracteristici ale deficientului mintal sunt: fragilitatea achiziŃiilor realizate anterior. făcând posibilă disimularea acesteia). Fragilitatea personalităŃii poate fi disociată (apărând manifestări de duritate. O altă trăsătură specifică acestui deficient este reprezentată de rigiditate. între somatic şi cerebral. schimb corespunzător vârstei cronologice. diferitele funcŃii şi procese psihice ale debilului mintal nu se dezvoltă echilibrat. Fragilitatea se poate manifesta şi în planul conduitei verbale. Vîgotski (1960) considera că handicapatul mintal se caracterizează printr-o zonă limitată a proximei dezvoltări. dezvoltarea uneia putând fi în detrimentul alteia. Dacă dezvoltarea handicapatului mintal se menŃine mereu sub influenŃa etapei parcurse anterior. heterocronia cea mai evidentă remarcânduse între dezvoltarea fizică şi cea mintală. R. Zazzo descrie o altă caracteristică a deficientului mintal – heterocronia.inaccesibil raŃionamentul propoziŃional bazat pe operaŃii logice formale. OperaŃiile logice.Kounin subliniind faptul că la deficientul mintal „regiunile psihologice” nu permit schimbul funcŃional între ele. Fau arăta că atunci când solicitările exterioare depăşesc posibilităŃile de răspuns individuale ale deficientului mintal se manifestă o altă caracteristică numită „fragilitatea construcŃiei personalităŃii”. dezvoltarea copilului normal este puternic orientată spre viitor. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea handicapului mintal este mai mare. adică în legătură cu posibilităŃile de a progresa spre stadiul următor al evoluŃiei sale.S. de impulsivitate şi de lipsă de control) sau mascată (apare la debilii care trăiesc într-un mediu securizant. Ca atare. asociindu-se cu fenomenul labilităŃii verbale. nu facilitează raporturi sociale stabile şi evolutive din partea acestui deficient.

Desele confuzii care apar în asemenea situaŃii sunt cauzate de activismul scăzut al debilului mintal faŃă de activitate. poziŃie avantajoasă – centrală etc. Cel mai pregnant însă se manifestă carenŃele în planul proceselor cognitive. de existenŃa handicapului mintal. explicaŃia fiind totuşi prezentă sub forma ei naivă şi încărcată de enumerări. Pe fondul coexistenŃei handicapului mintal cu alte deficienŃe (vizuale. CunoştinŃele şi experienŃele personale reduse îl pun pe subiect în situaŃia de a fi incapabil de ordonări şi ierarhizări menite să faciliteze o percepere adecvată a realităŃii. analiza este mult uşurată. nu-şi poate adapta adecvat conduita verbală la situaŃii. În ciuda duratei mărite a operaŃiilor de analiză şi sinteză la deficientul mintal. acestea fiind descrise nesistematic sau „virusate” de elemente nesemnificative sau străine percepute într-o situaŃie anterioară.poate exprima logico-gramatical. 1. în planul sensorial-perceptiv se remarcă dificultăŃi de analiză. Astfel. iar în situaŃiile cu grad ridicat de complexitate devine practic imposibilă. nespecificitatea percepŃiilor se accentuează. DificultăŃi şi mai mari întâmpină deficienŃii mintal în perceperea imaginilor. 12 . tactil-kinestezice). Slabul activism în faŃa sarcinii şi posibilităŃile reduse de implicare în activitate ale deficientului mintal au la bază o motivaŃie deficitară (lipsa unor scopuri şi aspiraŃii reale). ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. percepŃia devenind consistentă. culoare. O trăsătură definitorie deficientului mintal este caracterul descriptiv al celor percepute.2. într-un fel sau altul. łinând cont de faptul că şi sinteza este deficitară. nu poate menŃine un nivel constant de progres verbal. reconstrucŃia perceptivă se realizează incomplet. câmpul perceptiv al acestuia este destul de îngust. superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. infantilism afectiv (cu o accentuată instabilitate în relaŃiile afective şi cu o frecventă trecere de la o stare afectivă la alta). Atunci când părŃile unui întreg sunt clar evidenŃiate (prin subliniere. FuncŃiile şi procesele psihice în deficienŃa mintală Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. auditive.).

În ceea ce priveşte planul reprezentării. – dezordini intelectuale. – imposibilitatea de realizare de conexiuni. neclară. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: – gândire concretă. La deficientul mintal fie nu apar iluzii perceptive atunci când situaŃia ar determina acest lucru. bazată pe clişee verbale. operaŃii de reversibilitate sau ireversibilitate. fără semnificaŃie biologică şi cu nenumărate şi pronunŃate perturbări. fie este vorba de o labilitate exagerată în realizarea percepŃiei de la o situaŃie la alta. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. incluziuni. fără o logică însă şi fără o discriminare a esenŃialului de secundar (particular). aproape totală. succesiuni. – lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. 13 . Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. cu particularităŃi specifice comparativ cu individul normal. Ceea ce realizează în plan perceptiv imbecilul este simpla enumerare de elemente. ea limitându-se la enumerarea fără logică a elementelor percepute. În plus. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. situativă. organizarea mintală a deficientului mintal se caracterizează printr-o tulburare multidimensională la nivelul releului de reprezentare. percepŃia este extrem de săracă în conŃinut senzorial. În cazul idiotului. de structurare a formelor şi a structurilor parŃiale în ansambluri. opoziŃii. în timp ce în percepŃia imbecilului nu se discriminează esenŃialul de secundar. obiectele uzuale fiind cu greu identificate. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. – incapacitate de sinteză.De menŃionat este fenomenul distorsionării percepŃiei. similitudini. a limbajului interior. fiind o percepŃie nediferenŃiată. PercepŃia imbecilului are un caracter nediferenŃiat mai pronunŃat. PercepŃia debililor mintal se caracterizează prin inexactitate şi lipsă de precizie. lacunară şi cu frecvente tulburări. conŃinutul tematic al imaginilor nefiind perceput.

cu convingerea subiectivă a acestuia că ele sunt reale şi caracterizează debilul vanitos. La deficientul mintal. se poate afirma că. Imbecilii pot ajunge la nivelul „neointelectului”. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. se hazardează în afirmaŃii puerile. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. se prezintă în trei variante: mitomanie vanitoasă. 14 . neproductivă. care le permite folosirea experienŃei anterioare în vederea adaptării la o nouă situaŃie. În cazul deficienŃei mintale profunde (idioŃia). între gesturi şi senzaŃii dezvoltându-se o „activitate circulară”. sub forma ei patologică (mitomanie). care pleacă de la date parŃiale. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. care. extravagante cu scopul de a atrage atenŃia celorlalŃi asupra sa. lipsită de funcŃia de elaborare şi generalizare. malignă şi perversă. gândirea are la dispoziŃie doar „paleointelectul”. lipsită de supleŃe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaŃii noi. acesta nu este modificat în mod evident. de a se ridica la noŃiunea generală. fiind întâlnită la tipurile de deficienŃă mintală situate la limita superioară. însoŃită de activitatea în „echo”(reproducerea imediată a gestului sau a sunetului). Imbecilul poate utiliza conceptele ca principiu de clasificare. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. subiective. fiind incapabili de a vedea ansamblul. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. labilă. Minciuna. fără semnificaŃie.– raŃionamente incomplete. sub forma minciunii şi a confabulaŃiei. deşi este incapabil să le verbalizeze. Stereotipiile sunt o altă trăsătură definitorie a gândirii idiotului. ConfabulaŃia („delirul de imaginaŃie” – Dupré sau „delirul de confabulare” – Neisser) reprezintă o trăire a unor stări aparŃinând fanteziei subiectului. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. fiind lipsit de judecată şi de spirit autentic. grave). activitatea sa se reduce la „viaŃa pur vegetativă”. Pe fondul inexistenŃei relaŃiilor psihice. care permite exclusiv utilizarea reflexelor condiŃionate. bazată fiind însă pe o memorare mecanică. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal. Gândirea deficientului mintal sever (imbecil) are câteva trăsături distincte. însă au o gândire fragmentară. capacitatea de reŃinere este relativ mare. mergând până la absenŃa ei.

Lipsa memoriei în acest caz este evidenŃiată de nerecunoaşterea obiectelor sau a persoanelor din jur de către idiot. MLD). lipsită de tenacitate. „cărŃi de telefon”. care la idiot se transformă în aprosexie. în timp ce la imbecili ea este mai puŃin activă. Inactivitatea globală a acestora poate fi întreruptă uneori de accente de impulsivitate violentă sau de crize de tip coleric. fiind evidente tulburări cantitative ale atenŃiei precum şi incapacitatea de concentrare a atenŃiei sub forma fenomenelor de neatenŃie.La debilii mintal. Chiar în condiŃiile unei atenŃii spontane. La idioŃi. memoria este aproape inexistentă. Această stare îi conduce la izolare. întrucât există o puternică influenŃă afectogenă în orientarea setului operaŃional. hipermnezică – aşa-numiŃii „calculatori de calendare”. Păunescu (1976) analiza atenŃia ca rezultat al organizării sistemului neuro-vegetativ şi distingea două trăsături esenŃiale ale acesteia: capacitatea sistemului de filtrare a mesajului şi starea afectogenă – motivaŃională. Prima este alterată la deficientul mintal printr-un element intrisec (structura morfofuncŃională) şi printr-o organizare aleatorie. O caracteristică aparte a deficienŃilor mintal este penuria informaŃiilor reŃinute de aceştia comparativ cu normalii. ea poate fi utilizată compensator în cazul deficienŃilor mintal în procesul de recuperare a acestora. 15 . deci. de indiferenŃă sau falsă uitare. memoria este dominant mecanică. memoria este unul dintre procesele psihice mai uşor educabile în acest handicap şi. O altă particularitate a memoriei la deficienŃii mintal este slaba fidelitate în evocarea informaŃiilor (lipsa de precizie. Imbecilul prezintă fenomene de hipoproxie. forma voluntară fiind instabilă şi cu aparenŃă de normalitate. neputând urmări obiectele care se deplasează în faŃa lor.). C. mai infidelă. de scurtă durată. Există cazuri rare de dezvoltare monstruoasă. MSD. omiterea de detalii etc. aceştia nu sunt capabili de perseverenŃă. inerŃie. absenŃă totală şi nimic nu-i poate sustrage din această autoizolare. reducere cantitativă explicată prin degradarea calitativă a celulei nervoase şi prin funcŃionalitatea redusă a integrării la nivelul celor trei tipuri de memorie (memorie senzorială. sau „hipermnezie de dicŃionar”. AtenŃia se manifestă diferit în funcŃie de gravitatea deficienŃei. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. introducerea de elemente străine. cât prin modalitatea organizării. fiind imposibilă şi forma mecanică a acesteia. Totuşi. Debilul mintal se caracterizează printr-o atenŃie sporită.

Primele trei categorii dintre tulburările menŃionate anterior apar evidente în comportamentul de comunicare a copilului. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. lexical. După Weber.). Dezvoltarea întârziată a limbajului priveşte toate aspectele sale: fonetic. audimutitatea etc. respectiv 89 luni. gramatical şi atrage după sine frecvenŃa mare a tulburărilor limbajului la această categorie de deficienŃă. disgrafiei şi dislexiei.Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. afectând atât momentul apariŃiei limbajului cât şi evoluŃia lui. − tulburările gnozo-praxice (tulburări de percepŃie auditivă şi vizuală şi tulburări praxice ale organelor fonoarticulatorii). iar în formele uşoare (debilitate) la 34 luni. 16 . rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. cortical şi gnozic – de recunoaştere auditivă şi vizuală) sunt: − sindromul de nedezvoltare a vorbirii (cu formele: alalia. semantic. Se poate vorbi despre apariŃia întârziată a vorbirii şi despre dificultăŃile pe care le întâmpină copilul cu deficienŃă mintală în folosirea propoziŃiilor. Privind evoluŃia limbajului la deficientul mintal şi acest proces este mult perturbat nu numai ca durată ci şi ca organizare şi structurare. aria tulburărilor de vorbire este extrem de întinsă la deficienŃii mintal faŃă de copiii normali (între 8 – 12%). se deosebeşte prin faptul că etiopatogenia dislaliei primului este structurală. în formele severe (imbecilitate) primul cuvânt este rostit la 43 luni şi propoziŃia la 93 luni. în funcŃie de gravitatea deficienŃei. Tulburările limbajului la deficientul mintal generate de lezarea sau de inhibiŃia nivelurilor de organizare a limbajului (periferic – instrumental. − dizartria (pe fondul handicapului de intelect uşor sau sever). consecutivă unei modificări neurofiziologice. în formele foarte severe (idioŃie). între 5 – 7 ani. în timp ce ultima categorie se manifestă disimulat. Raportându-ne la latura expresivă a limbajului se constată că. deşi seamănă simptomatologic cu cea a copilului normal. Dislalia deficientului mintal. − disfonia. primul cuvânt apare la 54 luni şi propoziŃia la 153 luni. Cercetările arată că decalajul în apariŃia limbajului între copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală este de 3 – 6 ani.

O altă caracteristică a tulburărilor limbajului la copilul deficient mintal este polimorfismul acestora. Rareori la deficientul mintal de vârstă şcolară se întâlneşte o dislalie simplă (monomorfă), frecvent depistându-se forme polimorfe, alături de fenomene dizartrice şi de audimutitate. Deosebirea dintre copilul normal şi cel cu deficienŃă mintală se referă şi la procesul fonetizării. Dacă în cazul primului toate procesele învăŃării limbii au loc până la 3 – 4 ani, la cel de-al doilea aceste faze debutează cu 2 – 5 ani mai târziu, dezvoltarea acestor microprocese ale învăŃării limbii având loc fără suport ideativ. O altă caracteristică a limbajului copilului deficient mintal se referă la dimensiunea (aspectul cantitativ) vocabularului acestuia, care pare mai dezvoltat decât cel al copilului normal, deşi, din punct de vedere al instrumentării şi organizării pe bază de simboluri, capacitatea primului variază între 20 – 50% din cea a copilului normal. Multe cercetări arată că deficientul mintal întâmpină serioase dificultăŃi în reprezentarea realităŃii prin simboluri şi semnificaŃii şi în înŃelegerea acestuia. Procesul de esenŃializare (conceptualizare) este în cazul acestui handicap foarte diminuat şi neorganizat, aşadar cuvântul nu capătă valenŃe operaŃionale nici în planul cunoaşterii, nici în cel al dirijării comportamentului de învăŃare şcolară şi socială. Limbajul copilului deficient mintal are puternice accente de infantilism, care apar pe fondul imaturităŃii verbale. DisoperaŃionalitatea limbajului deficientului mintal se evidenŃiază mai pregnant în tulburarea denumită agramatism, constând în erori de utilizare a cuvintelor după regulile sintaxei gramaticale. Această tulburare se manifestă atât în limbajul oral, cât şi în cel scris (pe fondul existenŃei unei organizării afazoide). Cel mai frapant fenomen este cel de discrepanŃă între capacitatea de normalizare şi cea de definire a părŃilor de vorbire, urmată de cea a disabilităŃilor în analiză, în discriminare, transformare şi operarea sa. La handicapaŃii mintal, decalajul între dezvoltarea limbajului şi celelalte funcŃii psihice este foarte evident, din cauza faptului că posibilităŃile de înŃelegere şi de ideaŃie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese. HandicapaŃii mintal au totuşi posibilitatea de a-şi însuşi unele formule stereotipe pe care le utilizează în conversaŃii simple. Chiar dacă expresiile lingvistice de argou
17

le învaŃă fără eforturi, comunicarea acestor deficienŃi nu se desfăşoară după o logică anume. Alte deficienŃe ale limbajului asociate handicapului mintal sunt: tulburări ale vocii (slăbire a acesteia), caracter neinteligibil al vorbirii (articular defectuoasă), debit, intensitate şi timbru dezagreabile. Din punctul de vedere al afectivităŃii, structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale, fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate crescută, de puerilism şi infantilism afectiv, sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate, caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv, controlul limitat al acestora. Afectivitatea debilului mintal se caracterizează printr-o mare labilitate, irascibilitate, explozii afective. În stările conflictuale, debilul reacŃionează diferit, fie prin opoziŃie exprimată prin descărcări afective violente, fie prin demisie sau dezinteres, fie prin inhibiŃie, negativism sau încăpăŃânare. Deficitul de autonomie afectivă este marcat de nevoia evidentă a debilului de dependenŃă, de protecŃie. Este prezentă, de asemenea, şi situaŃia de blocaj afectiv, pe fondul unei frustrări afective de ordin familial sau şcolar care conduce la diminuarea, incapacitatea sau pierderea dinamismului de a reacŃiona la stimuli care, în mod normal, trebuie să declanşeze acŃiunea. În cazul imbecilului (deficienŃei mintale severe), afectivitatea se evidenŃiază prin indiferenŃă, inactivitate, apatie, izolare, egoism, uneori manifestări de răutate sau ură faŃă de cei din jur, alteori afecŃiune, ataşament exclusiv faŃă de anumite persoane. La nivelul idioŃiei (deficienŃei mintale profunde), afectivitatea este extrem de labilă, cu crize de plâns nemotivate, accese colerice subite, violenŃă paroxistică, negativism general, reacŃii imprevizibile. Rezumând simptomatologia comportamentului afectiv al deficientului mintal (pe baza lucrărilor lui J. De Ajuriaguerra, H. Ey, M. Lemay, C. Păunescu), depistăm următoarele trăsături specifice: imaturitate afectivă, organizare întârziată a formelor de comportament afectiv, intensitate exagerată a cauzelor afective primare, infantilism afectiv, insuficienŃă a controlului emoŃional, inversiune afectivă, carenŃă relaŃionalafectivă. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional, la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate, trebuinŃele momentane;
18

capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii îl fac pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. Acest fapt facilitează instalarea negativismului şi a descurajării, a lipsei aspiraŃiilor şi a efortului voliŃional în faŃa sarcinii. Putem spune, în plus, că motivaŃia existenŃială, de devenire, este similară ca intensitate cu cea a copilului normal, dar „jocul” forŃelor este modificat. Dacă, pe fondul normalităŃii intelectuale, copilul motivează un potenŃial eşec printr-o eşuare intelectuală, în cazul deficienŃei mintale, motivaŃia este oarecum mai „personală” (ex.: „nu am avut bani”, „am lipsit mult de la şcoală”). Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut, viteza diminuată a mişcărilor, imprecizia lor dublată de sincinezii, imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice. Tulburările psihomotorii ce apar pe fondul deficienŃei mintale sunt cele care afectează schema corporală, lateralitatea, orientarea, organizarea şi structura spaŃială şi temporală, debilitatea motrică şi instabilitatea psihomotorie. Şi la nivelul comportamentului instinctual putem vorbi de existenŃa unor tulburări la deficientul mintal. Este afectat instinctul alimentar, observându-se cazuri de exagerare a acestuia, cum sunt cele de bulimie – caracterizată prin exagerarea senzaŃiei de foame, fără a putea fi potolită, deficientul mintal mâncând mult şi fără rost cantităŃi uriaşe de mâncare, de polifagie – creştere a apetitului însoŃită de ingerarea de materii nealimentare sau obiecte necomestibile. Apar, de asemenea, cazuri de potomanie – senzaŃie acută de sete urmată de ingerarea unor cantităŃi excesive de lichid şi de dipsomanie – nevoie imperioasă de a consuma alcool în mod periodic. Există şi tulburări ale instinctului alimentar în sensul diminuării lui – anorexie, scăderea sau lipsa totală a poftei de mâncare, aşa cum vorbim şi de cazuri de aberaŃii alimentare sau pervertiri alimentare, întâlnite la unii deficienŃi mintal – mericismul (regurgitarea voluntară a alimentelor din stomac în gură şi remestecarea lor continuă), paraorexiile şi pica (ingerarea de substanŃe nealimentare), opsomania (dorinŃa de a mânca dulciuri), coprofagia – conduită patologică exprimată prin ingerarea de materii fecale (această ultimă
19

tulburare apărând doar în cazurile de arieraŃie profundă). Mai întâlnim la deficienŃii mintal grav şi cazuri de aerofagie (înghiŃirea o dată cu alimentele şi a unei mari cantităŃi de aer) şi de geofagie (ingerare de nisip sau pământ). Un alt instinct puternic afectiv la deficienŃii mintal este cel de apărare, de conservare, fie în sensul exagerării lui – conduite de agresivitate, fie în sensul diminuării – conduite de automutilare, fie în sensul abolirii sau lipsei lui totale – conduite suicidare sau pseudosuicidare. Tulburările instinctului de reproducere (sexual) sunt şi ele prezente frecvent în cazurile de deficienŃă mintală (sub forma autoerotismului de tip autocontemplare, exhibiŃionismului, zoofiliei sau incestului), aşa cum apare perturbat şi instinctul matern (sub forma abandonării copilului – imbecili şi idioŃi – sau a infanticidului). Conduita deficientului mintal este frecvent de tip deviant, fără a putea spune că handicapul mintal generează obligatoriu o deviere comportamentală. Tulburări comportamentale frecvente în acest caz sunt cele de tipul vagabondajului sau furtului. De asemenea, copiii cu deficienŃă mintală – pe fondul sugestibilităŃii şi influenŃabilităŃii lor ridicate şi a lipsei de discernământ – se pot apuca de mici de fumat, pot începe relaŃii sexuale timpurii şi frecvent de tip aberant sau pot consuma droguri (imitând comportamentul unor „copii mai mari”). Pot exista şi tulburări comportamentale mai uşoare de tipul irascibilităŃii sau ineficienŃei şcolare (eşec şcolar). Personalitatea deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor funcŃiilor şi proceselor psihice descrise anterior, fiind accentuat caracterul imatur al acesteia, predominând forme disarmonice ce implică manifestări comportamentale instabile, de genul: frică nejustificată, antipatie sau simpatie nemotivate, nervozitate, iritabilitate, pasivitate, crize de furie, labilitate afectivă etc. Putem spune aşadar, că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. Păunescu, I. Muşu, 1997). Copilul deficient, la fel cu cel normal, se găseşte în permanenŃă sub presiunea (uneori foarte crescută) a unui sistem de solicitare, presiune care intră în consonanŃă sau în conflict cu eu-l şi cu personalitatea sa la diferite niveluri, activitatea intelectuală a deficientului mintal fiind permanent într-un raport de contrarietate cu sistemul de solicitare.
20

Simtomatologia intelectuală şi psihică a deficientului mintal prezintă o mare varietate de forme şi intensităŃi, încât decompensarea nu apare doar ca o formă simplă de denivelare eu – lume (J. Nuttin), ci este o tulburare profundă. Deficientul mintal este obligat sub acŃiunea sistemului de solicitare, să se „decidă” pentru un comportament similar modelului personalităŃii normale, el neputând însă să realizeze acest lucru decât sub influenŃă educaŃională adecvată. Cu alte cuvinte, deficientul mintal este într-o competiŃie permanentă cu un model pe care nu-l va putea realiza niciodată. Dacă forŃa de structurare şi de echilibru a factorilor organizaŃionali ai structurii mintale pe care se bazează personalitatea în general prezintă unele „puncte” conflictuale, starea sistemului fiind totuşi echilibrată, în schimb personalitatea decompensată (a deficientului mintal) este o structură bazată pe o organizare mintală în care factorii de perturbare sunt dominanŃi şi stabilizaŃi, ei fiind definitorii. 1.3. Etiologia deficienŃei mintale Etiologia (gr.„Aitia” = „cauză”, „Logos” = ştiinŃă”) reprezintă o disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă, maladii), dezvăluind originile şi evoluŃia sa. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală, care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Se pune atunci întrebarea: în ce constă etiologia deficienŃei mintale? ToŃi specialiştii care, sub un aspect sau altul, au abordat această problemă subliniază, în primul rând, caracterul complex şi variat al etiologiei deficienŃei mintale. Factorii cauzali fundamentali se situează, însă, în acele sectoare de bază, care determină, în general, evoluŃia socioumană a oricărui individ: – zestrea genetică a individului (ereditatea), adică ceea ce el a moştenit de la predecesori; – mediul şi influenŃele educative, adică ceea ce el dobândeşte în interacŃiunea multiplă dintre organismul propriu posesor al zestrei genetice şi condiŃiile de existenŃă biologică şi socială.
21

agentul patogen fiind un mozaic de factori. inclusiv în dezvoltarea intelectuală a anumitor copii. Păunescu şi I. psihologică. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: a) factori biologici (ereditari. Muşu (1997) arată că există numeroase sistematizări ale factorilor – cauză. Aceştia din urmă. MutaŃiile genetice şi aberaŃiile cromozomiale se pot produce spontan.Cauzele care stau la baza apariŃiei deficienŃei mintale sunt extrem de variate. genetică în clasificarea cauzelor deficienŃei mintale. Etiologia stărilor de handicap mintal se referă la problema mutaŃiilor genetice şi a aberaŃiilor cromozomiale care stau la baza unor sindroame specifice ale deficienŃei mintale. aptă. Cea mai frecventă clasificare este cea care împarte cauzele deficienŃei mintale în endogene şi exogene. oferit de specialişti (medici. prin interacŃiunea întâmplătoare dintre organism şi mediu. b) factori ecologici. epidemiologică. 22 .: J. imposibil de individualizat clinic sau genetic. C. psihologi) tinerilor aflaŃi în preajma momentului de a-şi întemeia o familie. formează grupa cazurilor „aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială). care include majoritatea deficienŃilor mintal lejer şi de gravitate medie. De exemplu. asemenea fenomene pot avea loc sub influenŃa unor radiaŃii – naturale sau produse de om – sau sub influenŃa altor factori. genetici). Păunescu şi I. Luând în considerare criteriile de natură medicală. Prin cunoaşterea aprofundată a acestor fenomene sau a altora cu efecte similare asupra dezvoltării. c) factori psihosociali. a) Factorii genetici sunt împărŃiŃi la rândul lor în factori genetici specifici şi factori genetici nespecifici (poligenici). Muşu (1997). devine posibil sfatul genetic. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. Tot pe baza cunoaşterii temeinice a fenomenelor la care ne referim şi în condiŃiile unui consult de specialitate a celor în cauză. se deschide calea controlului lor într-un context de inginerie genetică. după criteriul localizării factorului patogen în interiorul sau în afara individului. De Ajuriaguerra) consideră această sistematizare pasibilă de confuzii terminologice. să-şi aducă o contribuŃie majoră la prevenirea unor mutaŃii negative şi aberaŃii cromozomiale generatoare de deviaŃii. în viitor. Însă mulŃi autori (ex.

sindromul Apertt). utilizarea de medicamente cu acŃiune teratogenă). sindromului Hunter etc. în funcŃie de momentul (perioada) când acŃionează: factori prenatali (în timpul sarcinii). − dismetaboliile (ce determină sindroame de genul idioŃiei amaurotice. provocând carenŃe alimentare.).). toxoplasmă provocată de un parazit care depăşeşte bariera fetoplocentară. • factorii stresanŃi şi oboseala exagerată a gravidei.). gripe repetate).). cu alcool. • factori umorali (incompatibilitate sanguină a factorului Rh între mamă şi copil). factori perinatali (în timpul naşterii) şi factori postnatali (după naştere. fiind la rândul lor de trei feluri. • factori toxici – de natură exogenă (substanŃe chimice administrate mamei. • iradierea fătului. intoxicaŃii profesionale acute sau cronice. b) Factorii ecologici sunt factori extrinseci. intoxicaŃii alimentare. − ectodermozele congenitale (care duc la apariŃia sindromului Sturge Weber etc.). însă rare. mai ales în primii 3 ani de viaŃă ai copilului). hipotiroidismul etc. sifilis. cum ar fi: − aberaŃiile cromozomiale (care stau la baza sindroamelor Turner. malnutriŃii etc. Factorii genetici specifici determină sindroame numeroase. • lezarea sistemului nervos central al fătului ca urmare a unor traumatisme cranio-cerebrale contactate (cauzate de traumatismele fizice ale gravidei). − anomaliile craniene familiale (microcefalia.EvidenŃiind această categorie de cauze se pun în lumină corelaŃiile dintre coeficientul de inteligenŃă al deficientului mintal şi cel al rudelor sale. 23 . Klinefelter. Down etc. • icterul nuclear. − disendocriniile (care determină apariŃia cretinismului endemic. • factori de natură socio-economică (prin neasigurarea alimentaŃiei suficiente şi adecvate. Dintre factorii prenatali care cauzează deficienŃă mintală amintim: • factori infecŃioşi şi parazitari (rubeolă.

direct sau 24 . • condiŃiile socio-economice defavorabile. este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacŃionează. ● infecŃiile nutritive ale copilului.• hemoragiile gravidei (mai ales în primele două luni de sarcină). c) Din categoria cauzelor psihosociale ale deficienŃei mintale enumerăm: • un mediu familial nefavorabil (ostil. ● traumatismele cranio-cerebrale postnatale cauzate de accidente (lovituri. ● bolile primei copilării (netratate corespunzător sau la timp – rujeola. • îngrijirea perinatală deficitară a nou-născutului. Mediul. ● vaccinurile nefăcute la timp sau nefăcute deloc. fapt ce afectează dezvoltarea sa psihică ulterioară). ● intoxicaŃiile (cu plumb. • hemoragiile puternice. alcool). Factorii postnatali care acŃionează în primii ani de viaŃă ai copilului (mai ales în primii 3 ani) sunt: ● bolile infecŃioase grave de tipul meningitei sau encefalitei. • carenŃe educative şi afective accentuate (copilul fiind privat mai ales din punct de vedere afectiv. • asfixia fătului prin strangulare cu cordonul ombilical (asfixia albă şi asfixia albastră). • mărimea familiei (existând o mare probabilitate să apară cazuri de deficienŃă mintală în familiile cu mulŃi copii).5 kilograme). când se produce fenomenul de hipoxie. • tentativele de avort. • tipul mediului de apartenenŃă (există studii care arată că incidenŃa fenomenului deficienŃei mintale este mai mare în mediul rural decât în cel urban). CO. • prematuritatea nou-născutului (născut înainte de termen – sub 9 luni sau subponderal – sub 2. ca factor al dezvoltării umane. Factorii perinatali (neonatali) sunt reprezentaŃi de: • traumatisme cerebrale ale fătului (prin intervenŃii obstretice neadecvate. căderi). • hipoglicemiile. rubeola etc.). agresiv sau indiferent-pasiv). agresive – forceps).

în cazul copiilor cu pseudodeficienŃă mintală.. prin participarea nemijlocită la jocurile de mişcare ale copilului etc. în plan afectiv – prin răspuns la surâsul şi zâmbetele copilului. prin tonalitatea caldă a vocii. personajul central în jurul căruia se clădesc relaŃiile de familie. al mediului familial. prin conversaŃie concretă. Mama este prezentă în viaŃa copilului şi indirect. în plan verbal – prin cuvintele adresate copilului din primele zile.indirect. ostil. prin răspunsuri la numeroasele întrebări puse de copil. prin învăŃarea unor poezioare simple. în primul rând ale mediului sociofamilial. dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ. 25 . contact care. în acest proces. catalizator. acŃiunea mediului.. prin manifestarea corespunzătoare la adresa copilului a celor mai variate emoŃii şi sentimente. frecvent. Un rol hotărâtor în procesul dezvoltării timpurii a copilului revine contactului permanent dintre acesta şi mama sa. În astfel de situaŃii. pentru a fi eficient. iar. în sensul normalizării condiŃiilor de mediu. prin hrănirea la sân. dezvoltarea lor fiind distorsionată şi evoluând într-o direcŃie. prin povestirea unor istorioare accesibile. insecurizant sau alienant). Este foarte important de ştiut că o intervenŃie timpurie. prin dirijarea verbală a activităŃii copilului etc. ca factor central. trebuie să se realizeze în multiple planuri: în plan fizic – prin luarea copilului în braŃe. copilul rămânând mult în urma parametrilor obişnuiŃi ai dezvoltării pentru vârsta dată. o întâlnim. mai târziu. O asemenea situaŃie. în anturajul copilului apar – şi trebuie să apară. Şi chiar dacă. Deşi apare ca principal furnizor al materialului ce stimulează potenŃialul ereditar. de regulă. ea fiind. pe ansamblu aleatoare. poate determina revenirea spre o stare obişnuită şi spre o adaptare eficientă a copiilor cu abateri iniŃiale de la traseul normal al acestui proces. mai mult sau mai puŃin apropiată de cea pe care o determină o ereditare tarată şi/sau o afectare patologică a sistemului nervos central. datorită limitelor pe care le impune un mediu familial şi/sau instituŃional viciat – generator de stres şi frustrări afective permanente – copiii respectivi nu-şi valorifică suficient un posibil genotip favorabil. prin sprijinirea la primii paşi şi conducerea de mână. poate fi în egală măsură o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil). când un eventual potenŃial ereditar pozitiv nu este valorificat la nivelul său real. când mediul reprezintă o frână sau un blocaj în calea dezvoltării. pe parcursul dezvoltării sale.

În cazul în care unii copii cu deficienŃe. mai ales tatăl. Cel de al treilea factor care influenŃează dezvoltarea este educaŃia. mama este cea care asigură copilului un sentiment de securitate. ea conducându-l la grădiniŃă sau. educaŃia precară. Alte cauze ale deficienŃei mintale sunt reprezentate de vârsta prea fragedă sau prea înaintată a părinŃilor şi de scăderea funcŃiei de procreaŃie a tatălui. în primele zile. nu numai prin sine. copilul este expus pericolului unei dezvoltări anormale. Aceasta mai ales atunci. suprasolicitarea acesteia în activităŃi profesionale sau de alt gen – poate avea consecinŃe nefaste asupra dezvoltării copilului în continuare. indiferenŃa mamei. fraŃii şi surorile. Cu alte cuvinte. surse complementare (dacă nu chiar determinante) de handicapare. care dinamizează. chiar dacă cu trecerea primilor ani se produce o anumită îndepărtare (pur fizică). organizează şi orientează acŃiunea mediului asupra individului în cauză. fie din motive obiective – deces. la accentuarea manifestărilor negative specifice deficienŃei respective. Practic. fie din motive subiective – abandon. ea îngrijindu-l când este bolnav. inclusiv cu deficienŃe mintale accentuate. când. inevitabil. datorită unor afecŃiuni suferite în perioada prenatală. în prim plan şi în contact direct cu copilul pe tot parcursul dezvoltării acestuia. la şcoală etc. educaŃia nu poate fi izolată de condiŃiile de mediu. ea reprezentând elementul activ. sunt internaŃi de timpuriu într-o unitate specializată de asistenŃă şi educaŃie terapeutică. casa părintească. primele deplasări mai îndepărtate şi multe altele sunt toate strâns legate de prezenŃa mamei. în momentul naşterii sau în primii ani de viaŃă. camera sa. mama revine. Patul în care doarme copilul. la un moment dat. instrucŃia concepută în afara dezideratului şi a individualizării pot deveni. adesea. mult timp persoana mamei rămâne totuşi centrală. lipsa influenŃelor pozitive exercitate de mamă va duce. dar şi prin tot ce-l înconjoară pe copil. un echilibru afectiv. bunicii. Privarea copilului de contactul sistematic cu mama sa. Prin prezenŃa sa directă. despărŃire forŃată. 26 . O educaŃie precară – înŃelegând prin aceasta şi o instruire prost concepută – poate perturba activitatea psihică.în perspectiva unei dezvoltări normale – o serie de alte persoane. împrejurimile acesteia. În mod obişnuit.

1997) că debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. adaptabili pe planul instrucŃiei. Termenul însă nu are acelaşi conŃinut în toate Ńările. social. debilitate mintală. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. cu un IQ sub 20. debilitatea mintală include toate formele de arieraŃie mintală: idioŃie. Astfel. DSM IV). Proba şcolară rămâne până-n zilele noastre un criteriu de selecŃie şi triere pentru învăŃământul special a subiecŃilor (copiilor) suspectaŃi de deficienŃă mintală. E. În Germania. DeficienŃa mintală moderată (de gradul I) – debilitatea mintală Este cea mai frecventă formă de handicap mintal. unii autori bazându-se în definiŃie pe deficitul intelectual (deficit de bază). Tipologia handicapului mintal Putem împărŃi tipurile de handicap mintal. alŃii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu să fie implicat în deficitul de bază). cu un IQ între 20 – 50. profesional.1. iar alŃi autori presupun că deficitul de bază şi organizarea psihologică a debilului sunt consecinŃele unei dezordini relaŃionale precoce. a. fiind întâlnită şi sub titulatura de debilitate intelectuală sau întârziere mintală uşoară (OMS.4. – handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă) în: – intelect de limită sau liminar. perfectibili. Păunescu. Putem conchide (C. imbecilitate.). Séguin este cel care a introdus acest termen pentru a-l deosebi de idiot şi de fenomenul de demenŃă. după E. 27 . I. educabili. cu un IQ care variază între 80 – 90 şi marchează graniŃa dintre normalitate şi handicap. termenul este echivalent cu insuficienŃa mintală (vârsta mintală de 8 – 12 ani). cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. cu un IQ între 50 – 70/80. Dupré. sau imbecilitatea ). Debilitatea mintală este definită diferit. Muşu. – handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea. recuperabili pe plan şcolar. – debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. de gradul I.

o fluenŃă verbală bună. Totuşi. de operare elementară în plan mintal. printr-o sărăcie a reprezentărilor şi lipsă de detalii. infantilism în planul afectivităŃii şi instabilitate relaŃională. nivelul dezvoltării psihice şi al adaptării lor rămâne limitat. lipsa (sau diminuarea) motivaŃiei de a avea grijă de propria persoană. un debil cu vârstă mintală de 10 ani este diferit de un copil normal de 10 ani chiar dacă ei au un nivel mintal identic). sau pot trece neobservaŃi. Debilii mintal sunt greu de depistat. lipsa de discernământ (distincŃie între bine şi rău). întrucât pot avea un comportament docil. ca debilii mintal de acelaşi nivel intelectual (stabilit pe baza IQ) să aibă o dezvoltare şcolară. fiind şterşi în comportament. de asemenea. Ei pot achiziŃiona unele cunoştinŃe în activitate şi în viaŃa socială. naivitatea.. Debilului mintal îi sunt afectate operaŃiile gândirii (maximum de performanŃă fiind reprezentat de stadiul operaŃiilor concrete în dezvoltarea intelectului). pot manifesta o memorie excelentă (în speŃă mecanică). pe ansamblu. fără însă să atingă nivelul gândirii formale. debilii mintal ajung să-şi însuşească deprinderile de scriscitit. iar memoria se dovedeşte fundamental mecanică. fără a-şi putea asuma total responsabilitatea faptelor sale.Debilul mintal se caracterizează printr-o insuficienŃă a dezvoltării intelectuale. debilul mintal se caracterizează şi printr-un deficit de atenŃie. dar. Gândirea presupune inerŃie în rezolvarea de probleme (acestea neputând fi rezolvate pe căi originale. de 28 . care-i lasă posibilitatea să ajungă la autonomie socială. Se poate întâmpla. Însă trebuie bine înŃeles faptul că dezvoltarea mintală maximă la care poate ajunge un debil mintal nu este echivalentă cu aceeaşi vârstă mintală a unui copil normal (de ex. influenŃabilitatea (sunt uşor de angrenat în acte ilegale). capacitatea de adaptare la condiŃiile de viaŃă şi de muncă ale acestora depinzând de experienŃa lor în primii ani de viaŃă. Cu un slab activism în faŃa sarcinilor pe care le are de rezolvat şi cu o motivaŃie deficitară. timizi. de calcul aritmetic. noi). Trăsături definitorii pentru debilitate sunt: inadaptarea socială. existând serioase deficienŃe pe linia înregistrării logice a informaŃiilor şi a sesizării cauzalităŃii fenomenelor. întrucât este incapabil să prevadă implicaŃiile (consecinŃele) acŃiunilor sale. cu superficialitate în emiterea judecăŃilor de valoare. profesională şi socială diferite.

dar putând ajunge şi buni executanŃi în profesii nu foarte complicate. are defecte fizice şi este foarte dependent de prezenŃa cuiva din anturajul său.tratamentul administrat. Debilitatea moderată se exprimă printr-un IQ de 35 – 50 şi un nivel mintal de 5 – 7 ani la vârsta adultă. după: ● gradul gravităŃii insuficienŃei mintale – distingem debilitatea mintală: profundă. Strauss şi N. nedând posibilitatea nici măcar învăŃării de mişcări simple şi necesitând o supraveghere şi o îngrijire permanente din partea celorlalŃi. Debilii mintal uşor sunt sugestionabili. funcŃională (cauza fiind subnutriŃia) sau culturală (întârzierea fiind în planul achiziŃionării informaŃiilor şi posibil de depăşit). a şcolii. Ei se împart în două categorii: unii la care există o reală debilitate şi alŃii la care debilitatea este uşoară. făcând faŃă exigenŃelor şcolare obişnuite până la vârsta de 10 ani. de atitudinea familiei. Debilitatea uşoară se caracterizează printr-un IQ între 50 – 85. A. severă. (A. Debilitatea profundă presupune un IQ sub 20 şi este cea mai dramatică formă de deficienŃă mintală. Depistarea copiilor cu această formă de deficienŃă mintală se face uşor. mijlocie. întrucât ei învaŃă să vorbească foarte greu. putând fi repede recrutaŃi în grupuri delincvente. ● mecanismele de producere – diferenŃiem: debilitate patologică şi debilitate normală. au anumite anormalităŃi fizice care afectează coordonarea mişcărilor sau comportamentul. sunt dependenŃi de o persoană din anturaj. Copiii cu această formă de debilitate sunt educabili. ● criteriul determinării în timp – avem: debilitate primară şi secundară. Un astfel de copil învaŃă să vorbească la un nivel foarte simplu. Werner). ● factori cauzali s-au evidenŃiat: debilitatea exogenă (dobândită) şi debilitatea endogenă (înnăscută). de eşecurile din primii ani din viaŃă. stabilesc cu dificultate relaŃii sociale. 29 . Astfel. cu caracter accentuat repetitiv. Debilitatea mintală se poate prezenta sub mai multe forme în funcŃie de mai multe criterii luate în clasificare. Debilitatea severă cu un IQ între 20 – 35 nu depăşeşte nivelul intelectual de 3 – 5 ani. lejeră (criteriu ce include în debilitatea mintală şi celelalte forme ale deficienŃei mintale).

emotiv şi hipermotor. mai multe forme de manifestare a debilităŃii dizarmonice: debil instabil. Strauss) la acei copii care au suferit înainte sau în timpul naşterii de o infecŃie a sistemului nervos central cu consecinŃe negative în plan perceptiv. Debilul dizarmonic – sau „debilul complet” – se caracterizează prin preponderenŃa tulburărilor de comportament şi a celor afective la care se pot adăuga şi tulburări în plan psihomotor. incoerenŃă. din punct de vedere clinic se pot distinge două forme mari: debilul armonic. Debilitatea endogenă include acele debilităŃi considerate „normale”. instabilitate a dispoziŃiei. sugestibilitate. la care tulburările intelectuale sunt asociate cu cele afective. Formele de debilitate mintală primară şi secundară au la bază criteriul apariŃiei în timp. Doll adăuga dificultăŃi de limbaj.înnăscute. debilul epileptoid. de exemplu. manierism. excitat. debilul dizarmonic instabil se caracterizează prin incapacitatea de concentrare. Vermeylen) – sinonim cu „debilul ponderat” sau „utilizabil” sau „simplu pasiv” – marchează cazurile la care deficitul intelectual constituie elementul fundamental. debilitatea primară include toate cazurile care au drept cauză o transmisie familială. după Simon şi G. adaptabilităŃii. labilitate. Debilul armonic (Th. o aparentă uşurinŃă verbală. randament şcolar mediocru. anxietate. la care insuficienŃa intelectuală este primordială şi debilul dizarmonic. în timp ce forma secundară înscrie acele cazuri determinate de anomalii de dezvoltare sau de accidente şi boli. pasivităŃii. Acest deficit este posibil de compensat datorită calităŃilor afective. Astfel. Există. Prostul – „debilitatea mintală camuflată” – se caracterizează printr-o bună capacitate mnezică. Vermeylen. A. în timp ce leneşul 30 .O altă clasificare a debilităŃii presupune împărŃirea ei în exogenă şi endogenă. Alături de aceste forme de debilitate mintală. G. Simon. conceptual şi comportamental. dar un nivel intelectual superior primilor. deficit vizual. prostul. apaticul. lateralitate de ritm.. la care E. pervertit sau pervers. în timp ce debilul dizarmonic emotiv se evidenŃiază printr-o instabilitate afectivă mai pronunŃată. fiind posibilă educarea. agresivitate. Astfel. de auz. în timp ce debilitatea exogenă se referă (după A. Asemenea debili mintal sunt caracterizaŃi prin hiperactivitate. docilităŃii. agitaŃie. fiecare formă având anumite trăsături specifice. inconştienŃă etc.

insuficiente însă pentru o şcolarizare corespunzătoare şi pentru realizarea independentă a unei activităŃi.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. Din punctul de vedere al capacităŃii. imbecilul fiind capabil de adaptabilitate la activităŃi simple. auditive. Imbecilitatea. dificultăŃi stradale). el este în stare de unele calcule elementare. dar o fac la nivelul silabelor şi al cuvintelor. Imbecilul. rutiniere. imbecilul este o persoană incapabilă de a se întreŃine singură.(alt tip de debilitate dizarmonică) manifestă indolenŃă. de mediul de viaŃă şi de afectivitate. de idiot. Viitorul social al acestui deficient mintal depinde. de fapt. este instruibil până la un punct. reprezentând un procent de 18 – 20% din totalul deficienŃilor mintal. b. Ritmul său de dezvoltare fizică şi psihică nu-i permite decât o adaptare socială relativă. în condiŃii de plasare în instituŃii de asistenŃă şi protecŃie psihopedagogică de tip cămine-şcoală. Imbecilul stabil se va putea încadra într-o disciplină socială elementară. imbecilii pot totuşi să ajungă să citească şi să scrie. sau motrice etc. foc. lipsă de dinamism. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. stare mintală deficitară ireversibilă. în mare măsură. acesta va fi instituŃionalizat. fără a putea însă achiziŃiona conceptul de număr şi a-şi forma o reprezentare clară despre numere şi componenŃa lor. Este capabil să se apere împotriva pericolelor obişnuite (apă. iar dacă vorbim de imbecilul cu manifestări psihopatice. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. DeficienŃa mintală severă (de gradul II) – imbecilitatea Imbecilitatea este cea de-a doua formă de deficienŃă mintală. incapacitate decizională (lenea fiind din naştere sau ocazională). capabil să achiziŃioneze un volum minim de cunoştinŃe. 31 . nefiind necesară o asistenŃă permanentă. Această capacitate a imbecilului (de autoprotecŃie) îl deosebeşte. situată între nivelul deficienŃei profunde şi cel al debilităŃii mintale. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. dar cu o capacitate normală de autoprotecŃie. În urma unor influenŃe medico-pedagogice. De asemenea.

neliniştiŃi. Există mai multe forme clinice de imbecilitate. clasificate în funcŃie de diferite criterii. c. recuperabili din punct de vedere profesional şi social. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. Doll afirmă existenŃa a trei grade de imbecilitate: inferior. idioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. indiferenŃilor şi a doua. Pevzner găseşte două grupe de imbecili: a nepăsătorilor. putem spune că imbecilii formează acea grupă de deficienŃi mintal cu un IQ de 30-50. cu un anumit grad de relativitate însă. previzibilă din copilărie.F. După comportament. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. Contemporan.A. educabili şi perfectibili. imbecilii prodigioşi (caracterizaŃi printr-o dizarmonie de dezvoltare intelectuală şi prezenŃa unei hipermnezii mecanice fantastice). fără agresivitate manifestată. senzorio-motrice şi instinctive. excitabili. vorbind fără întrerupere.M. agresivi. integrabili în comunitate în condiŃii protejate. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. apaticilor. adaptabili la procesul de instrucŃie. capabil doar de automatisme şi de comportamente condiŃionate). cu o afecŃiune preponderent paternă şi imbecil instabil (excitat) – agresiv. 32 . mijlociu şi superior. DeficienŃa mintală profundă (de gradul al III-lea) – idioŃia IdioŃia reprezintă forma cea mai gravă. somnolenŃilor. activitate voluntară şi particularităŃile neurodinamicii. educaŃie. În funcŃie de afectivitate. După gradul de deficit. Tredgold susŃine o clasificare de tip binar: imbecil stabil (apatic) – liniştit. Seguin împarte imbecilitatea în: superioară (debilitate profundă) şi inferioară. Există şi forme clinice aparte de imbecibilitate având la bază o etiologie necunoscută: arieraŃia autistică (deficit intelectual pronunŃat. S. iar E. din fericire rar întâlnită (5% din totalul deficienŃilor mintal). inhibaŃilor. inofensiv.Sintetic. agitat. A. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. absenŃa comunicării cu posibilităŃi de educare reduse. formată din cei dezinhibaŃi. mai dramatică de deficienŃă mintală. E. incapabil de a sta locului.

fie de natură sexuală – ex. Şi din punct de vedere somatic există în cazul acestei deficienŃe mintale anumite caracteristici: o stagnare a dezvoltării fizice. După criteriul anatomic (Bourneville) se disting şapte tipuri de idioŃie: idioŃia cu microcefalie.Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. idioŃia asociată cu întârziere în dezvoltarea cerebrală. un „facies” aparte – frunte îngustă. Seguin) există trei forme de idioŃie: idiotul a cărui comunicare se rezumă doar la cuvinte şi propoziŃii scurte. idioŃia asociată cu agenezie cerebrală. idioŃia asociată cu scleroză hipertrofică. frecvente anomalii dentare. ci idioŃi. idiotul la care articularea se limitează la cuvinte monosilabice. dezordonate (fie de natură alimentară – ex. idioŃia mixodermatoasă. impulsive. bulimie. IdioŃia completă este tipul de idioŃie rar întâlnită. Idiotul complet are afectată cronic o parte sau tot sistemul nervos. Există forme clinice distincte ale idioŃiei. al comportamentelor instinctive. urechi malformate. Cl. astfel că şansele sale de a supravieŃui sunt reduse. Idiotul este recuperabil doar într-un grad foarte mare de relativitate în plan profesional. Voisin. J. ViaŃa sa este pur „vegetativă”. În general. ale limbii sau ale craniului. fiind posibil de plasat doar în condiŃii de muncă protejată. idiotul la care limbajul lipseşte total. reflexe. masturbaŃie). idioŃia asociată cu scleroză atrofică. fiind fixată la nivelul automatismelor. acŃiunile sale sunt instinctive. RezistenŃa la infecŃii a idiotului este extrem de scăzută şi de aceea mortalitatea în rândul acestor deficienŃi mintal este destul de frecventă. în funcŃie de variate criterii de clasificare. pe fondul unui IQ situat sub 20. de Ajuriaguerra) există două tipuri mari de idioŃie: idioŃia completă şi idioŃia incompletă (parŃială). idioŃia cu hidrocefalie. idiotul cu această formă trăieşte foarte puŃin. rămânând la nivelul vârstei mintale de 1 an. frecvent acesta manifestând o afecŃiune narcisică pentru propriul corp. Kohler. Afectivitatea idiotului este puternic marcată de primitivism. al activităŃii rudimentare. fără posibilităŃi de comunicare. FuncŃiile sale vegetative sunt 33 . cu tulburări neurologice serioase. deşi unii autori consideră că nu există idioŃie. După criteriul limbajului (E. După criteriul gradului de gravitate (F.

După posibilităŃile de dezvoltare. el având dificultăŃi de înŃelegere chiar şi a comenzilor simple. Handicapul de intelect liminar (de limită) În afara celor trei forme clinice ale deficienŃei mintale descrise anterior (debilitate. d. acest idiot este inert. relativ maniabil şi idiotul excitabil. cu tendinŃe distructive de autorănire. din această cauză apărând frecvent fenomene de diaree sau de ocluzii intestinale. planul motric este grav afectat în această formă de deficienŃă mintală: paralizii ale membrelor inferioare. În general. corespunzătoare idioŃiei complete şi idioŃia cu un anumit grad de dezvoltare. cu sau fără perturbarea gustului. În plus. cu tremurături. există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi este reprezentată de handicapul de intelect liminar. Acelaşi autor împarte idioŃia în mai multe tipuri. a unor date concrete şi simple referitoare la experienŃa sa de viaŃă. Mişcările idiotului incomplet sunt anormale. deşi prezintă tendinŃe primitive de foame şi de sete. foarte rar agitat sau turbulent. nu distinge ce este şi ce nu este comestibil. De asemenea. sugere de degete etc.limitate la o lăcomie evidentă. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani 34 . stereotipe. ritmice. această formă de idioŃie este una cu un oarecare grad de dezvoltare. printr-o vârstă mintală de trei ani şi deficite senzoriale destul de accentuate. 2 ani şi jumătate la 10 ani. PercepŃiile lui sunt slab dezvoltate. balansări ale trunchiului sau ale capului. Spre deosebire de idiotul complet. Ajuriaguerra distinge alte două tipuri de idioŃie: idioŃia automatico-reflexă – la nivel neo-natal. placid. PosibilităŃile de comunicare ale idiotului incomplet sunt reprezentate de cuvinte de tip monosilabic. în funcŃie de criteriul afectiv: idiot apatic. memoria îi este relativ dezvoltată la nivelul recunoaşterii obiectelor şi a persoanelor din jur. de relaŃii afective simple şi a unor posibilităŃi de dresaj. imbecilitate şi idioŃie). Această formă de deficienŃă mintală se întâlneşte când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. indiferent. Idiotul incomplet (parŃial) se caracterizează prin afectarea parŃială a sistemului nervos. automutilare. mâncând orice îi apare în cale. echivalentă cu idioŃia incompletă. dând posibilitatea achiziŃiei unui număr de mecanisme motorii elementare. anchilozări etc.

35 . având frecvent semne de rahitism şi anemie. copilul cu acest tip de deficienŃă este subdezvoltat atât ponderal. Diagnosticarea deficienŃei mintale. când incorecte). dificultăŃi în discriminarea deficienŃei mintale veritabile de cea aparentă. formulează un răspuns în etape (având nevoie de ajutor. modificarea psihometriei (care nu este suficientă pentru a stabili cu certitudine starea de deficienŃă. cu o teamă de eşec constantă. cât şi statural. În planul lexicografic pot întâmpina dificultăŃi. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. solicită timp pentru a răspunde unei întrebări.la 15 ani. copiii cu handicap liminar au anumite caracteristici definitorii: în condiŃii de sarcini şcolare dau răspunsuri inegale (când corecte. Din punct de vedere psihopatologic. aşa cum şi în plan relaŃional există unele greutăŃi. Din punct de vedere somatic. întrucât starea de deficienŃă mintală este dificil de diagnosticat din cauza unui complex de factori: mijloacele de diagnosticare sunt insuficient de perfecŃionate. dincolo de care însă se lovesc de insucces şcolar.5. Ei sunt capabili să rezolve probleme cu un anumit grad de dificultate (complexitate). consecinŃa unor deficite informaŃionale şi a faptului că se raportează la nivelul de exigenŃă sau la gradul de toleranŃă impus de mediul social. în special a funcŃiilor cognitive. Diagnosticul diferenŃial Până în prezent. atât pe plan naŃional cât şi internaŃional nu există criterii unice pentru diagnosticare. din cauza anxietăŃii puternice şi a nesiguranŃei care îi caracterizează. ea constituind doar un indicator ce oferă posibilitatea unei cuantificări). 1. Labili emoŃional. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. tulburări de echilibru. fără a fi stăpâni pe ei înşişi. aceşti copii pot abandona brusc o activitate (aparent fără un motiv anume). de întrebări suplimentare şi de o atitudine încurajatoare din partea învăŃătoarei în acest sens). fenomene hipoacuzice etc. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. În plan neurologic pot exista tulburări motorii de tip paralitic.

neurologic. traumatice etc. chiar tardive. astfel. aidoma deficientului mintal). în care dezvoltarea psihică este normală până la data îmbolnăvirii (afecŃiuni toxice.a) Diagnosticul diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală Formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. mediu social deficitar. c) Diagnosticul diferenŃial în raport cu fenomenologia psihopatologică Această problemă continuă să fie controversată. b) Diagnosticul diferenŃial faŃă de stările cu simptomatologie apropiată Frecvent. deficienŃa mintală trebuie diferenŃiată de: – persoanele cu dezvoltare psihică normală. psihopatologic. – pseudodebilitatea mintală (persoana are cunoştinŃe normale. trei forme de deficienŃă mintală. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot constitui doi indicatori care duc la precizarea diagnosticului diferenŃial în funcŃie de anumiŃi parametri: capacitatea de adaptare la grupul social de diverse densităŃi. medie. După C. de modul de organizare a personalităŃii. dar adaptarea socială este deficitară. de gravitatea deficienŃei. – tulburările de dezvoltare a personalităŃii. 36 . cauzată de carenŃe afective. diagnosticul diferenŃial al deficienŃei mintale se stabileşte cu: – stările deficiente de tip psihopatoid.). Din acest punct de vedere. – stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale (de văz sau de auz). carenŃe educative etc. – psihozele cu evoluŃie defectuală (autism infantil). profundă. dar neinstruite (care supuse instruirii. – alte stări deteriorate. Gorgos (1991). în funcŃie de gravitate: lejeră. Aşa se explică varietatea tabloului simptomatologic în domeniul somatic.. Se disting. pot depăşi plafonul cognitiv iniŃial). în funcŃie de natura etiologică. – întârzierea mintală (pedagogică şcolară). din cauza unor tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienŃei mintale. ritmul de dezvoltare etc. apar confuzii cu implicaŃii privind prognoza şi depistarea posibilităŃilor de perfectibilitate.

aşadar. o semnificaŃie echivalentă. trebuie făcută o distincŃie între deficienŃă mintală şi alte forme psihopatologice: demenŃa precoce (care presupune regresia funcŃiilor deja elaborate). inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. are în esenŃă. Principalele forme de recuperare sunt realizate prin: învăŃare. Limite şi posibilităŃi în recuperare a handicapaŃilor mintal Termenul de „recuperare”. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. pedagogică sau medicală. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. epilepsia. de vârsta cronologică şi mintală a subiectului. adoptându-se astfel o acŃiune unitară concretizată în terapia complexă a recuperării. duc la întârziere mintală uşoară. Accentul pus pe una sau pe alta dintre cele trei componente trebuie să Ńină seama de: gravitatea handicapului. 1. deşi e sesizabilă o anume încărcătură medicală şi socială (legată de moştenirea „recuperării” prin muncă). specific României. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. De asemenea. secundară. astfel. a) Recuperarea prin învăŃare Este o metodă de intervenŃie recuperatorie cu atât mai eficientă cu cât începe într-o formă organizată de la vârsta preşcolară. evoluŃie. Se urmăreşte astfel formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. ca urmare a unor leziuni organice sau funcŃionale ale creierului. NoŃiunea pare. rezultatele cele mai bune se obŃin prin combinarea celor trei forme.6. Scopul recuperării constă. sexul său etc. de posibilitatea suplinirii funcŃiilor deteriorate de către formaŃiunile sănătoase. tulburări de comportament. reducând posibilităŃile de comunicare. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. deteriorarea mintală (un deficit mintal ireversibil.– deficite senzoriale primare care. temporar sau definitiv. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. reacŃiile nevrotice şi psihopatice. a unor boli mintale sau îmbătrânirii fiziologice). Ńinând cont de 37 . nivelul dezvoltării funcŃiilor neafectate. Recuperarea se referă la restabilirea.

având o dublă acŃiune: atât asupra psihicului cât şi asupra fizicului. psihoterapia acŃionează pozitiv asupra personalităŃii individului deficient mintal. Acolo unde este posibil (în funcŃie de gravitatea deficienŃei mintale) se poate realiza şi învăŃarea de tip intelectual. 38 . Formele de învăŃare eficiente în recuperarea handicapului mintal sunt cele de tip afectiv şi motivaŃional. activând motivaŃia. stimulându-se capacitatea sa de imitare spontană. sancŃionarea verbală etc. înlăturând anxietatea. ea o depăşeşte pe aceasta. O altă formă de învăŃare utilizată în recuperarea deficienŃei mintale este învăŃarea socială. În acest tip de învăŃare. metodele verbale sunt esenŃiale. Deşi nu înlătură propriu-zis handicapul. În acest context. urmărindu-se organizarea vieŃii voliŃionale şi direcŃionarea deficientului mintal spre dobândirea autocontrolului asupra funcŃiilor sale fiziologice.). atât pozitivi (recompensa – materială sau de tip afectiv.). Sugestia verbală pozitivă acŃionează astfel pentru ameliorarea – înlăturarea unor comportamente aberante (de tip deviant). având drept obiectiv acumularea de informaŃii elementare. prin care handicapatul este orientat spre modele comportamentale concrete. b) Recuperarea prin psihoterapie Deşi este o metodă de intervenŃie eficientă. negativismul. Dintre formele psihoterapiei. devenind un energizator pentru subiect. forme ce trebuie însoŃite obligatoriu de învăŃarea morală şi învăŃarea motrică. În cazul formelor uşoare şi medii de deficienŃă mintală. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. ea este destul de puŃin utilizată în unităŃile pentru handicapaŃi mintal. Utilă este folosirea de întăritori. laudă etc. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. poate contribui cu succes la refacerea psihică şi socială a handicapatului. pentru formarea unor atitudini favorabile învăŃării şi activităŃii. a operării instrumentale. Deşi psihoterapia de relaxare (ex: antrenamentul autogen Schultz) uzează de sugestie. însuşirea unui aparat conceptual. stările conflictuale. influenŃabilitate şi dependenŃă al handicapatului mintal. pentru stimularea dorinŃei şi interesului deficientului mintal pentru viaŃa de colectiv. empatia este fenomenul de bază în stabilirea relaŃiilor interpersonale. cât şi negativi (admonestarea.specificul handicapului.

formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). ergoterapia. 39 . pictură. câştigarea unei autonomii personale. dacă are format simŃul autocontrolului etc.Pentru succesul acestor tehnici de relaxare este necesar un anumit grad de înŃelegere şi de participare conştient-voluntară din partea handicapatului. dacă poate comunica oral şi în scris. La copiii mai mari. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. fiind necesară asigurarea bunei dispoziŃii şi a interesului constante ale handicapatului. nealterate. ale ocupaŃiei) la posibilităŃile subiectului. dans. fiind capabilă să exercite o profesie. Aceste metode de recuperare au „priză” la deficienŃii mintal din cauza interesului viu manifestat de mulŃi dintre ei pentru muzică. BineînŃeles că nu trebuie ignorată adaptarea solicitărilor exterioare (ale jocului. fapt care le face viabile doar în formele uşoare de deficienŃă mintală. practice sau a deprinderilor profesionale. ci şi ocazii de formare şi dezvoltare a abilităŃilor motrice. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială.. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. care contribuie la integrarea lor într-o activitate cu caracter social. în vederea integrării lor în colectiv şi în societate. dintre formele de terapie ocupaŃională semnificative enumerând: ludoterapia. dansterapia. joc. foarte eficientă este ergoterapia. activităŃi care sunt nu numai momente de consumare a energiei. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia). c) Recuperare prin terapie ocupaŃională Poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. arterapia. confecŃionare de obiecte etc. Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală.

fiind uşor de depistat fenomene de emotivitate 40 . într-un fel sau altul. La toate formele de deficienŃă mintală apar frecvent tulburări ale imaginaŃiei. Din punctul de vedere al afectivităŃii. în planul senzorial-perceptiv. pe imitarea mecanică a acŃiunilor şi a limbajului celor din jur. Gândirea deficientului mintal cu gradul de debilitate este deficitară la nivelul proceselor superioare ale gândirii. disgrafiei şi dislexiei. suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive superioare. rigiditate a conduitei. se constată imposibilitatea deficientului mintal de a structura un câmp de reprezentare pe bază de simboluri. structurile specifice deficientului mintal sunt specifice psihopatologiei marginale. în majoritatea cazurilor (exceptând deficienŃele severe. heterogenitate. acesta nu este modificat în mod evident. Astfel. situativă. deficienŃe de comunicare. se remarcă dificultăŃi de analiză. heterodezvoltare intelectuală. de existenŃa handicapului mintal. Cele mai frecvente manifestări ale tulburărilor limbajului pe fondul deficienŃei mintale sunt cele de tipul dislaliei. Toate funcŃiile şi procesele psihice sunt afectate. În ceea ce priveşte nivelul mnezic al deficitului mintal se poate afirma că. dezordini intelectuale etc. cât prin modalitatea organizării. AtenŃia deficientului mintal diferă de cea a normalului nu atât sub aspectul performanŃelor. fapt ce dovedeşte funcŃionalitatea slabă a structurii semiotice şi absenŃa. Memoria – în formele uşoare şi medii ale deficienŃei mintale – este considerată ca având funcŃie compensatorie. ceea ce determină perceperea globală a obiectului sau a imaginii acestuia în detrimentul sesizării elementelor componente. intensitatea ei fiind invers proporŃională cu gradul de gravitate a handicapului. heterocronie. rigiditate şi inerŃie specifice nivelului gândirii. bazată pe clişee verbale.REZUMAT DeficienŃa mintală se caracterizează în planul vieŃii psihice printr-o serie de trăsături generale specifice: vâscozitate genetică. mergând până la absenŃa ei. a limbajului interior. neproductivă. putându-se evidenŃia anumite trăsături definitorii: gândire concretă. În ceea ce priveşte planul reprezentării. Limbajul deficientului mintal poartă amprenta caracteristicilor de concretism. aproape totală. lacune majore în achiziŃia conceptelor abstracte şi o slabă capacitate de discernământ. rigiditate psihică. ImaginaŃia la toate formele de nedezvoltare cognitivă este săracă. grave). sub forma minciunii şi a confabulaŃiei.

genetici). imprecizia lor dublată de sincinezii. că personalitatea deficientului mintal este un sistem decompensat (C. O clasificare a cauzelor deficienŃei mintale mai aproape de realitate este realizată de C. recuperabili pe plan şcolar.crescută. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. Coeficientul 41 . adaptabili pe planul instrucŃiei. Specifice pentru această deficienŃă sunt: timpul de reacŃie scăzut. Muşu (1997). factori ecologici. profesional.). I. social. handicapul mintal profund (deficienŃa mintală de gradul al III-lea sau idioŃia). stare mintală deficitară ireversibilă. Putem spune. autorii desprinzând trei mari categorii (grupe) de factori cauzali ai handicapului mintal: factori biologici (ereditari. Muşu. capacitatea redusă de concentrare a atenŃiei şi neputinŃa de a prevedea momentele mai importante ale activităŃii făcându-l pe deficientul mintal (în speŃă debilul mintal) să aibă dese insuccese. sentimente de inferioritate şi anxietate accentuate. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scriscitit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale. aşadar. educabili. viteza diminuată a mişcărilor. Păunescu şi I. perfectibili. DiferenŃe sesizabile între normal şi deficientul mintal se observă şi dacă ne raportăm la planul motivaŃional. de puerilism şi infantilism afectiv. caracterul exploziv şi haotic al reacŃiilor în plan afectiv. auditive. care determină scăderea randamentului intelectual şi adaptiv în cauză sub nivelul cerinŃelor minime ale contextului social dat. Etiologia handicapului mintal constă în aceste stări de deficienŃă şi/sau incapacitate mintală. la deficientul mintal predominând interesele şi scopurile apropiate. Imbecilitatea. sau motrice etc.) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. 1997). Debilii mintal formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. debilitatea mintală (handicap mintal uşor sau deficienŃă mintală moderată. handicapul mintal sever (deficienŃa mintală de gradul al II-lea sau imbecilitatea). În ce priveşte tipologia handicapului mintal. Păunescu. controlul limitat al acestora. trebuinŃele momentane. Aceste particularităŃi ale activităŃii psihice a deficientului mintal se corelează cu tulburările ce apar în sfera psihomotricităŃii. factori psihosociali. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. în funcŃie de IQ (CI – coeficient de inteligenŃă). de gradul I. există: intelect de limită sau liminar (la graniŃa dintre normalitate şi handicap). imitarea deficitară a mişcărilor cu reflectarea lor în oglindă care prelungesc timpul de formare a dexterităŃilor manuale şi care au semnificaŃie în deprinderile grafice.

pedagogică sau medicală. formarea unor abilităŃi şi comportamente care să-i permită handicapatului o integrare în viaŃa profesională şi socială. adică al capacităŃii de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. Există şi o formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic şi ea este reprezentată de handicapul de intelect liminar.de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃă variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. de modul de organizare a personalităŃii). Scopul recuperării constă aşadar în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat. Vorbim despre diagnostic diferenŃial în cadrul sindromului de deficienŃă mintală (formele clinice ale sindromului de deficienŃă mintală sunt extrem de multiple. Complexitatea sindromului de deficienŃă mintală caracterizat prin nedezvoltarea. consecinŃă a unor cauze endocongenitale sau apărute în cursul primei copilării. incapabil să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. impune necesitatea stabilirii diagnosticului diferenŃial sub multiple aspecte. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. în raport cu fenomenologia psihopatologică etc. Dezvoltarea intelectuală a idiotului se opreşte la un nivel inferior celui de 3 ani. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. 2 ani şi jumătate la 10 ani. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. NoŃiunea pare astfel inoperantă în cazul deficienŃelor dobândite sau al celor în care e evident imposibilă refacerea. pe fondul unui IQ situat sub 20. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). senzorio-motrice şi instinctive. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. Metodologia utilizată în acest scop poate fi preponderent psihologică. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale. în special a funcŃiilor cognitive. astfel. IdioŃia se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. Principalele forme de recuperare folosite în cazul handicapului mintal 42 . Se urmăreşte. de gravitatea deficienŃei. în funcŃie de natura etiologică. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. Recuperarea ca modalitate de intervenŃie se referă la restabilirea. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3-7 ani.

sub diferite forme: ludoterapia. psihoterapie şi terapie ocupaŃională. m. dansterapia. nealterate. CONCEPTE – CHEIE • Coeficient de inteligenŃă(I. iar inteligenŃa superioară deasupra unui IQ de 130. cronologică (v.engl. formarea abilităŃilor de muncă (pentru anumite meserii). m / v. în vederea integrării lui în colectiv şi în societate. influenŃabilitate şi dependenŃă ale handicapatului mintal. stimulându-se funcŃiile senzoriale şi psihice normale. Este un proces psihologic. a posibilităŃilor de comunicare şi relaŃionare socială.) a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reală. Conceptul îi aparŃine lui W. real sau imaginar (presupus) printr-un comportament secundar. 43 . auz – prin dezvoltarea altui/ altor simŃuri – ex. bine adaptat la realitate (compensare senzorială = compensarea pierderii unui simŃ – ex. ergoterapia. • Compensare = acŃiune de contrabalansare a unei deficienŃe.sunt realizate prin: învăŃare. c. Se presupune că deficienŃa intelectuală începe sub 70. adesea inconştient. adecvate handicapului mintal sunt psihoterapia sugestivă şi psihoterapia de relaxare. Recuperarea prin terapie ocupaŃională poate fi utilizată cu succes în toate formele de handicap mintal. Rezultate foarte bune în recuperarea deficientului mintal oferă terapia ludică (ludoterapia) prin care se pot atinge toate obiectivele propuse în recuperare: dobândirea deprinderilor de viaŃă cotidiană elementare. tact). . Putem afirma că o intervenŃie de tip recuperativ în cazul unei deficienŃe mintale a avut succes dacă persoana cu handicap mintal a căpătat un anumit nivel de autonomie personală. X 100. văz. Ńinându-se seama de gradul crescut de sugestibilitate. dacă poate comunica oral şi în scris. arterapia. fiind capabilă să exercite o profesie. Stern (1912) şi se bazează pe formula de calcul: IQ = v. dacă şi-a format comportamente adecvate la situaŃie.Q.) = raportul dintre vârsta mintală (v.). dacă are format simŃul autocontrolului etc. În toate aceste tipuri de terapii trebuie să se pună accent pe compensare. care constă în a compensa un deficit (infirmitate). c. şi-a însuşit abilităŃi motorii şi dexterităŃi manuale. Dintre formele psihoterapiei. câştigarea unei autonomii personale. valori valabile pentru persoanele care aparŃin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul utilizat pentru etalonarea testelor.

) şi de a avea grijă de propria-i întreŃinere. Coeficientul de inteligenŃă asociat acestei forme de deficienŃe variază la diferiŃi autori între 20 – 55/60. educaŃiei şi exigenŃelor societăŃii. • Recuperare = modalitate de intervenŃie care se referă la restabilirea. social. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuală la vârsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a). instabilitate psihomotorie. 44 .• Debilitate mintală = formează grupa de deficienŃă mintală uşoară. dezvoltarea sa intelectuală oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani. 2 ani şi jumătate la 10 ani. lentoare patologică în gândire etc. plecându-se de la premisa că aceasta s-a pierdut. adaptabili pe planul instrucŃiei. Idiotul nu este decât o persoană cu deficit mintal. aşadar. perfectibili. decalaj care va creşte treptat până la 5 ani la 15 ani. senzorio-motrice şi instinctive. incapabilă să vegheze asupra propriei sale siguranŃe în viaŃa cotidiană. • IdioŃie = deficienŃă mintală profundă. sau motrice etc. • Imbecilitate = stare mintală deficitară ireversibilă. în timp ce vârsta mintală atinsă de un imbecil se situează în intervalul 3 – 7 ani. fiind încadrată în grupa deficienŃelor mintale cu importante tulburări organo-vegetative. se defineşte după criteriul capacităŃii de autoprotecŃie. când vorbim despre un decalaj între vârsta mintală şi vârsta cronologică de 2 ani. adică al capacităŃii individului de a răspunde de propria securitate în viaŃa de toate zilele. afective. Scopul recuperării constă. faze pre şi post-critice epileptice. auditive. refacerea sau reconstituirea unei funcŃii umane. pe fondul unui IQ situat sub 20. funcŃiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea funcŃiilor afectate. • Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectaŃi de masive carenŃe culturale. în valorificarea la maxim a posibilităŃilor individului handicapat.) care pot fi diagnosticaŃi ca debili mintal dacă se iau în considerare IQ şi performanŃele şcolare ale acestora. profesional. deficienŃii cu acest grad fiind recuperabili pe plan şcolar. cu un coeficient de inteligenŃă între 50 – 70/80. • Intelect liminar = formă de handicap mintal care acoperă zona de graniŃă dintre normal şi patologic. educabili. constă în incapacitatea de a utiliza şi înŃelege limbajul scris-citit (fără ca acest lucru să fie consecinŃa unei tulburări vizuale.

. 4. TrasaŃi obiectivele recuperării în cazul debilului mintal. . 2. . cu degetul mic curbat.ochi oblici.gură şi dinŃi mici.mâini scurte. 3.abdomen proeminent. CaracterizaŃi limbajul imbecilului.trăsături groteşti. Oligofrenia fenil-piruvică Galactosemia Gargoilismul Eroare metabolică ereditară. Toate categoriile de handicap mintal (de la uşor la profund) 45 .ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. ochi de un bleu foarte deschis) NIVEL RETARD MINTAL În general un IQ între 20 şi 50 (handicap mintal sever sau chiar profund) Se asociază cu handicapul mintal sever sau profund.lipsa pigmentului (păr extrem de blond. lipsind enzima care să neutralizeze fenilalanina (extrem de toxică) Lipsa galactozei-1fosfat Afectarea depozitării mucopolizaharidelor .cap cu occiput plat. RealizaŃi o paralelă între formele deficienŃei mintale privind palierele vieŃii psihice.malformaŃii cardiace. . EnumeraŃi trăsăturile psihice generale specifice deficienŃilor mintal. . EXTENSII TEORETICE Sindroame asociate deficienŃei mintale (sindroame-cauză) Există o serie de sindroame clinice care se asociază cu diferite grade de deficienŃă mintală. Cele mai frecvent întâlnite dintre acestea sunt prezentate succint în tabelul următor: SurditateaTI Sindromul DOWN (Trisomia 21 sau Mongolism) ETIOLOGIE Anomalie cromozomială (3 cromozomi x în loc de 2) CARACTERISTICI . .

. LUNGU NICOLAE S. Ed. Ed.. Facla. Bucureşti. .Univers Enciclopedic. 1994.Medicală. 8. 1979..Meningită . PĂUNESCU C. Ed. Sibiu. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Ed.. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. Copilul deficient mintal. Bucureşti.piele buhăită. Geneva Initiative Publishers. Albatros. 5. . TAFLAN A.. MUŞU I. ed. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate. 9. 4. Bucureşti. . Ed. Tratat de psihiatrie – Oxford. GELDER M. 1998. . ENĂCHESCU C. Tehnică.. . 46 1. 6.. 1997. GATH D.. 2. Terapie educaŃională integrată.. ProHumanitate. Timişoara.. 1994.creştere rapidă a volumului capului NIVEL RETARD MINTAL 1/5 cazuri de retard mintal instituŃionalizat (vezi 3 – bibliografie) BIBLIOGRAFIE ARCAN P. GORGOS C. MAYOU R.. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică.creştere deficitară. LUNGU NICOLAE S. 1978..SINDROAME Hipotiroidismul (Cretinismul) Hidrocefalia Microcefalia ETIOLOGIE Deficit de iod sau (rar) tiroidă atrofică . 7. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Ed. Medicală. Bucureşti. Institutul NaŃional pentru Recuperarea şi EducaŃia Specială a Persoanelor Handicapate.apatie. Agresivitatea şi condiŃia umană.. LAROUSSE. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. CARACTERISTICI . 10. Bucureşti. 1992.InfecŃii ale mamei. 3. a II-a. Ed.Anomalii de dezvoltare ereditare. . NEVEANU POPESCU P. DicŃionar de psihologie. 1994. Ed. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. CIUMĂGEANU D. 1980. 1988.Iradiere în timpul sarcinii.

VERZA E.. 16. DAUNT P. 2000. 1990.. PĂUNESCU C. 47 . VERZA E. Bucureşti. PĂUNESCU C. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. ROŞCA M. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. Babel. 14. 13. E. ŞCHIOPU U. vol. Ed. 1983. 1976. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1977. MUŞU I. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C. ProHumanitate. I. 29. Psihologia deficienŃilor mintal. iubindu-i. Ed. ProHumanitate. Bucureşti. Ed. 1967.. Bucureşti. 1998. 27. Ed. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal.8 ... 18. Psihopedagogie specială.. Ed. 15. 26. 1973. Didactică şi Pedagogică. (coord... 1990.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. Ed. Ed. Ed. UniversităŃii Bucureşti. Psihopedagogie specială. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. STRĂCHINARU I. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal... Ed. PĂUNESCU C. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. Bucureşti. Ed... WEIHS TH. DebilităŃile mintale. Bucureşti. 1997. Bucureşti.. I. RADU GHE. Handicap de intelect. 20.. Bucureşti. Ed. 19. vol. RADU GHE. Bucureşti. Iaşi. vol. Bucureşti. SIMA I. VERZA E. Bucureşti. 1998. VRĂŞMAŞ T. Ed. 1979. 12. Bucureşti. Probleme de defectologie. Bucureşti. Sibiu. 24. UniversităŃii Bucureşti.. Ed. manual pentru clasa a XIII-a. ZAZZO R. 28. şcoli normale. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. Ed.. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. 1992. 1976. 1996. MUŞU I. Limbaj şi intelect. Ed. 25.. Cunoaşterea şi educarea lui. Meridiane. 21. 1987. Didactică şi Pedagogică. PĂUNESCU C. 1988. Ed.. Didactică şi Pedagogică. Sibiu. Bucureşti. 23. STOICIU M. 22. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.). Ed. Ed. Trinitas. 1997. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Humanitas.. 1994. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor.. Să-i ajutăm. Medicală. DicŃionar de psihologie. 17. Ed. MUŞU I. Copilul deficient.11. Didactică şi Pedagogică.. Didactică şi Pedagogică..

la care numărătorul (d) este egal cu 48 . Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. DEFICIENłA DE VEDERE (HANDICAPUL VIZUAL) 2.2. 1. în primul rând.1. DefiniŃia şi clasificarea deficienŃelor vizuale DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. Un prim criteriu de împărŃire a formelor de handicap de văz constă în gradul (gravitatea ) defectului vizual. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele potometrice). verificate statistic. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. separat pentru fiecare ochi. Handicapul vizual apare. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. semne sau imagini de mărime descrescândă. Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). clasificarea lor în funcŃie de acuitatea vizuală. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). aşadar. în funcŃie de proporŃia păstrată din acuitatea vizuală. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri. aşadar. Acuitatea vizuală constituie facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. mai precis. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v = d / D. Handicap vizual înseamnă. Clasificarea deficienŃilor vizual după acest criteriu constituie. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii. cifre.

iar în procesul de predare din şcolile de ambliopi se face uz de analizatorul optic valid.distanŃa examinării (5 m. De asemenea. un handicap major sau total de vedere. Cecitatea (orbirea) reprezintă.5 0. şcoala de ambliopi şi şcoala de masă. Această delimitare între cecitate şi ambliopie este foarte necesară.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie După cum rezultă din tabel. presupunând lipsa completă a văzului. Baremele existente pentru şcolarizarea deficienŃilor vizual diferă destul de mult de la o Ńară la alta. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. pe de o parte. Astfel. deoarece specializarea şcolilor pentru deficienŃi vizual a dus la crearea unor instituŃii şcolare separate pentru orbi şi ambliopi. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii FracŃii Procenordinale zecimale te % 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 0-0. se consideră echivalenta cecităŃii.005 0.02 0. pe de altă parte.). deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. ci şi alte elemente ale capacităŃii vizuale. trebuie precizat că în determinarea gradului defectului vizual nu se ia în considerare exclusiv acuitatea vizuală. deficienŃa vizuală care rezultă dintr-o reducere a câmpului vizual 49 . DiferenŃele apar mai cu seamă în proporŃiile acuităŃii vizuale care stabilesc limitele între şcoala de ambliopi şi şcoala de orbi. de cel tactil-kinestezic şi cel auditiv. În şcolile de orbi se preconizează o metodică de predare bazată pe solicitare tactil-kinestezică şi auditivă.05-0.2 0-0. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”.005-0.02-0. aşadar.05 0.

iar determinarea ei scapă deseori unei cuantificări precise. remarcând importanŃa 50 . deci vârsta la care a apărut defectul vizual. eficienŃa vizuală trebuie concepută mai larg. De fapt. cât şi cele mai recente. care diminuează capacitatea vizuală. se ştie însă că momentul survenirii defectului nu influenŃează numai sfera reprezentărilor. În acest sens se vorbeşte de eficienŃa vizuală sau dinamică a capacităŃii vizuale. ci are repercusiuni şi asupra nivelului dezvoltării motricităŃii copilului orb. strabismul. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. la vârsta anteşcolară. mai cu seamă în ceea ce priveşte bagajul de reprezentări vizuale de care dispune. care poate fi determinată cantitativ. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. În funcŃie de criteriul momentului instalării defectului vizual. constituie o problemă pentru psihologia deficientului vizual. eficienŃa vizuală.binocular la mai puŃin de 20°. În afară de acuitatea vizuală şi de câmpul vizual se mai iau în considerare. precum şi asupra altor aspecte ale personalităŃii deficientului vizual. cuprinzând o serie de factori psihologici de natură extraoculară. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. Clasificarea deficienŃilor vizuali după momentul producerii defectului Momentul. şcolară) şi defecte tardive. nistagmusul etc. atât studiile mai vechi. în ceea ce priveşte aprecierea gradului deficienŃei şi alte defecte ale aparatului vizual. 2. În definirea gradului deficienŃei vizuale mai sunt implicaŃi şi alŃi factori optici şi extraoptici. Dacă acuitatea vizuală este prin excelenŃă o entitate fiziologică. deosebim defecte congenitale. care concură la posibilităŃile de valorificare practică a restului de vedere. ca de exemplu. chiar dacă acuitatea vizuală centrală este nemodificată. care este educabilă şi perfecŃionabilă. este mai semnificativă pentru elevii ambliopi şi pentru copiii cu resturi de vedere din şcolile speciale de orbi decât acuitatea vizuală. defecte survenite (în copilăria timpurie. preşcolară.

persoanele care fac parte din această grupă sunt lipsite de orice experienŃă optică. mai mult sau mai puŃin concordante. de asemenea. care participă la „interpretarea” datelor tactil-kinestezice. datele tactil-kinestezice şi auditive le evocă întotdeauna imaginile vizuale anterioare (proces denumit vizualizare). ci şi criteriul dinamicii acesteia (staŃionară. viaŃa lor psihică nefiind influenŃată de reprezentările vizuale. progresivă. c) copiii care au orbit după vârsta de 4 ani. Astfel. o intervenŃie a reprezentărilor vizuale. precum şi valorificarea lor în procesul de învăŃământ. Astfel. următoarele grupe de orbi: a) orbii congenitali şi cei care au orbit în primul an de viaŃă. i) persoanele cu resturi de vedere de tipul sensibilităŃii la lumină. d) copiii orbi cu resturi de vedere – chiar dacă acestea sunt minime şi permit numai perceperea luminozităŃii şi a unor raporturi spaŃiale vagi (mărimea obiectelor şi distanŃă aproximativă) – recurg. care au dispus înainte de instalarea deficienŃei de o vedere normală. însă dezvoltarea recepŃiei tactil-kinestezice nu are loc în mod „autonom” ca la orbii din naştere. în funcŃie de participarea experienŃei optice la definirea profilului psihologic al deficientului vizual. P. g) orbi cu resturi de vedere staŃionară de tipul sensibilităŃii luminoase. aceştia dispun de un bagaj însemnat de reprezentări vizuale . T. Heller deosebeşte. Literatura tiflopsihologică este bogată în astfel de clasificări. f) orbi totali congenitali cărora li s-a recuperat parŃial vederea printr-o intervenŃie recuperatorie. care au văzut normal înainte de a surveni defectul vizual. Henri. imaginile vizuale „interpretând” imaginile tactil-kinestezice. 51 .tiflopsihologică a reprezentărilor vizuale recomandă menŃinerea acestor imagini pe o perioadă cât mai îndelungată după instalarea defectului. la vizualizare. aplicând nu numai criteriul gradului şi al momentului survenirii deficienŃei. regresivă). reprezentările vizuale se sting treptat. b) orbii la care defectul a survenit la vârsta de 2-4 ani – la aceşti deficienŃi se remarcă. deosebeşte şase grupe de orbi: e) orbi totali congenitali. fiind vorba deci de o strânsă interdependenŃă a modalităŃilor tactil-vizuale. h) orbi totali. mai ales în perioada imediat instalării cecităŃii.

j) deficienŃi vizuali cu resturi de vedere care scad progresiv. B. care citesc însă pur tactil. care reuşesc să rezolve parŃial sau în întregime o problemă dată cu ajutorul văzului. orbii tardivi: cu defectul survenit în copilăria timpurie (0-2 ani). După cum s-a arătat. o categorie de ambliopi gravi. fără să recurgă la funcŃia optică. În prima grupă include orbii congenitali şi pe cei care au orbit la vârsta de 1-3 ani. cecitatea survenită (intervenită la vârsta de 7-18 ani). Scholtyssekin aplica o clasificare în care se operează cu perioade foarte larg concepute. 3-5 ani. O tratare mai puŃin analitică a problemei o întâlnim la W. în funcŃie de momentul instalării defectului. Janda grupează copiii. Această clasificare coincide aproximativ cu cea preconizată de B. există în literatura tiflopsihologică numeroase clasificări ale deficienŃilor vizuali după momentul instalării defectului. În categoria orbilor tardivi include persoanele care au orbit după vârsta pubertăŃii. H. 52 . 5-7 ani şi peste 7 ani. deosebeşte: cecitatea congenitală şi timpurie (de la 0-7 ani). orbi totali sau cu sensibilitate luminoasă. prin aplicarea la această problemă a unor periodizări de vârstă din psihologia copilului. A. I.Wappman în studiul său utilizează o clasificare în care se deosebesc: o categorie de orbi congenitali sau deficienŃi din primul an de viaŃă. în copilăria mică (3-6 ani). Kovalenco. Steiberg. la prima vârsta şcolară (7-10 ani) şi la vârsta adultă (peste 18 ani). în următoarele categorii: orbii congenitali. cecitate tardivă (18-60 ani) cecitate intervenită la bătrâneŃe (după vârsta de 60 ani). copiii cu cecitate survenită între 1-3 ani. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. o a doua categorie de orbi tardivi. deseori empiric. care distinge numai cecitatea timpurie şi tardivă. Kovalenco şi N. ci deductiv. Ceea ce au ele în comun însă este faptul că n-au fost elaborate experimental. care deosebesc: orbii din naştere şi până la 1 an. H. specificând însă că de fapt toŃi cei care au orbit până la vârsta pubertăŃii trebuie consideraŃi ca făcând parte din această grupă. Astfel.

însă subiectul vrea /crede că vede. În cazul acesta se pun unele probleme specifice de 53 . pentru a lua cele mai adecvate măsuri pedagogice. de transmisie. deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. mintale. central) şi – în funcŃie de această localizare – se deosebesc deficienŃii vizual cu defecte localizate în organul vizual. progresiv sau eventual regresiv. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. Clasificarea deficienŃilor vizual după etiologia. Astfel. Defectul vizual poate fi localizat în orice segment al analizatorului vizual (segmentul periferic. În această ordine de idei interesează şi dinamica defectului (dacă este staŃionar. pentru a putea Ńine cont de particularităŃile individuale ale elevilor. ale limbajului). cu alte defecte extraoculare (de auz. dacă este singular sau se combină. localizarea şi dinamica efectului În funcŃie de criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. determinate de cauza defectului şi pentru a colabora cu medicul oftalmolog. Pentru tiflopedagog nu este lipsit de importanŃă să studieze colectivul de elevi după acest criteriu. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. 3. motrice. 4.În cazul cecităŃii isterice. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. precum şi viteza evoluŃiei lui. un copil cu o afecŃiune vizuală care progresează rapid către pierderea totală a funcŃiei optice va fi şcolarizat într-o şcoală specială de orbi. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. aşa cum se întâmplă frecvent. chiar dacă dispune de o acuitate vizuală pe baza căreia ar putea fi cuprins într-o şcoală de ambliopi. în vederea respectării indicaŃiilor şi contraindicaŃiilor date în cazul fiecărui defect vizual. pe traiectul nervului optic sau în scoarŃa cerebrală – lob occipital. reversibil). Clasificarea deficienŃilor vizuali după complexitatea defectului După criteriul complexităŃii defectului se studiază fondul pe care apare defectul considerat. fără a o putea salva). un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând.

5. În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. Se ştie. Sunt cunoscute unele cazuri când aceşti copii sunt retardaŃi sub aspectul dezvoltării limbajului.selecŃie. sau în şcoli deosebite. Etiologia deficienŃelor de vedere Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. 2. Criteriile de clasificare care au fost enunŃate mai sus nu trebuie privite separat unele de altele. La începutul secolului nostru cauzele majore ale orbirii 54 . şi oferă tabloul imbecilităŃii. Astfel. al motricităŃii. tardiv sau numai la bătrâneŃe). În fiecare caz dat. de exemplu. În deceniile trecute au predominat alte cauze ale deficienŃei vizuale decât în prezent. de la o regiune geografică a lumii la alta. deficientul vizual care este şi surd sau hipoacuzic. aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual. Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie În funcŃie de condiŃiile de mediu şi de educaŃie de care s-a bucurat deficientul vizual înainte şi după instalarea defectului există o serie de categorii de orbi şi de ambliopi de care trebuie să se Ńină seama în clasificarea deficienŃilor. Lipsa stimulării senzoriale şi carenŃele educative serioase au determinat o rămânere în urmă care poate fi recuperată numai printr-o muncă instructiv-educativă susŃinută. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. în clase speciale. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. după ce au fost ŃinuŃi ani de zile în sânul familiei. că deficienŃii vizual sunt şcolarizaŃi deseori cu întârziere şi se prezintă la şcoală cu un serios deficit de dezvoltare. fapt care duce la o eterogenitate pronunŃată a colectivelor de elevi cu care ne întâlnim în cadrul instituŃiilor speciale pentru deficienŃii vizual. factorii amintiŃi se îmbină într-un mod specific. 2. al deprinderilor elementare etc. care n-a putut asigura condiŃiile adecvate copilului orb. precum şi deficientul vizual care prezintă şi o debilitate mintală se şcolarizează separat.

trahomul şi alte boli de ochi. AfecŃiuni ale analizatorului vizual care produc deficienŃa de văz Aceste cauze ale deficienŃei vizuale parŃiale sau totale Ńin de leziunile şi de disfuncŃiile diferitelor segmente ale organului vizual. AfecŃiunile pot fi clasificate în raport cu efectele lor asupra capacităŃii vizuale. 2. Asia). Tulburări ale subfuncŃiilor de formare a imaginii optice Formarea imaginii optice care se proiectează pe retină este realizată prin acŃiunea dioptrului ocular. Într-o viziune structural-funcŃională. ca de exemplu fibroplazia retrolentă. care este cauzată de supradozarea oxigenului în timpul îngrijirii cu mijloace tehnice moderne (incubatoare) a copiilor născuŃi prematur. gliomul retinian). trahomul – afecŃiuni care în prezent au dispărut în Ńările civilizate.au fost: oftalmia blenoragică a nou-născuŃilor. retinei etc). continuă să constituie o problemă în alte zone ale lumii (Africa. După cum s-a arătat. promiscuităŃii şi ignoranŃei (trahomul). glaucomul şi traumatismele oculare ca fiind cele mai frecvente cauze ale handicapului vizual. putem spune că tulburarea unei subfuncŃii lezează funcŃia vizuală în întregul ei. unele boli de ochi constituie caracteristici ale orbirii de bătrâneŃe (cataracta senilă. iar altele se manifestă prin excelenŃă la copii (cataracta congenitală. Un criteriu uzual îl constituie localizarea organică. În acelaşi timp. umoare apoasă.2. 2. urmărind cauzele care afectează principalele subfuncŃii ale analizatorului vizual. În spiritul abordării sistemice vom prezenta o clasificare în raport cu subsistemele acestei funcŃii. cristalin şi corpul vitros.1. adică a elementelor refringente ale globului ocular: cornee.1. Dacă unele afecŃiuni oculare sunt considerate ca boli ale mizeriei. bolile infecŃioase.1. 55 . vom încerca să urmărim complexitatea acestor factori la mai multe niveluri. Statisticile actuale din Europa indică afecŃiunile congenitale. cristalinului. anatomică a afecŃiunii (patologia corneei. au apărut alte cauze ale orbirii apreciate ca boli ale civilizaŃiei. eradicate în unele zone ale lumii. Aceşti factori patogeni pot fi clasificaŃi după diferite criterii.2. glaucomul). Considerând funcŃia vizuală ca pe o sinteză dinamică a mai multor subfuncŃii.

Copilul cu această deficienŃă de vedere nu are nevoie de şcolarizare specială. aşadar. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei. 56 . capacitatea refringentă scăzută a cristalinului sau alŃi factori care scad puterea de refracŃie. pentru că evoluŃia acestei tulburări este rapidă şi gravă. are dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. Tulburări de refracŃie ( ametropiile) Formarea corectă a imaginii optice pe retină (ochiul emetrop) poate fi împiedicată de existenŃa unor tulburări ale capacităŃii de refracŃie a ochiului. Sunt cunoscute patru tipuri de ametropii: • Miopia Miopia reprezintă un exces de refracŃie. CorecŃia optică a acestui defect de refracŃie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (–). Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop. care tulbură percepŃia la distanŃă (nu vede bine la distanŃă). numite în general ametropii. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. fiind neclară. ci înaintea lui. Este vorba deci de o refracŃie insuficientă.Acest fenomen optic normal poate fi parŃial sau total împiedicat în manifestarea lui prin două tipuri de disfuncŃii: a. • Hipermetropia Cauzele acestei tulburări sunt dimensiunea redusă a axului anteroposterior al globului ocular. fie de modificări ale axului anteroposterior al globului ocular. În schimb. CorecŃia optică se face cu lentile convergente (+) şi prin exerciŃii vizuale sistematice. obiectele apropiate sunt corect percepute. ci doar de respectarea unor condiŃii de igienă stricte. menite să readucă imaginea înapoi pe retină. cu atât imaginea este mai difuză. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Ametropiile sunt cauzate de modificări ale refringenŃei mediilor optice. Doar în cazul miopiei maligne (de obicei de natură congenitală) este necesară şcolarizarea specială. Subiectul.

pierderea luciului corneean. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare ochi. durere etc. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme. modificări de formă ale corneei. Ea se produce atunci când un ochi este emetrop iar celălalt suferă un viciu de refracŃie dintre cele menŃionate mai sus. această anomalie este ereditară. ci în două sau mai multe focare. vascularizaŃie. • Anizometropia Anizometropia constă într-o diferenŃă de refracŃie între cei doi ochi. sifilis. manifestare fiziologică legată de vârsta de 45-50 ani. • Astigmatismul Acest viciu de refracŃie constă într-o diferenŃă de refringenŃă a meridianelor dioptrului ocular. 57 . vorbim de anizometropie când cei doi ochi sunt ametropi. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice. Astigmatismul are de obicei la bază o structură deficitară a corneei şi se asociază cu o ambliopie înnăscută. lăcrimare. De asemenea. subnutriŃie etc. • Opacifierile corneei Se referă la lipsa totală sau parŃială de transparenŃă a corneei.Hipermetropia nu trebuie confundată cu presbiŃia. stări patologice generale. care trebuie purtate cât mai de timpuriu. dar de tipuri şi grade diferite ale tulburării refracŃiei. • Keratitele Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Keratitele sunt însoŃite de simptome specifice: iritaŃie. Opacifierile mediilor refringente O a doua categorie de cauze care pot împiedica subfuncŃia de formare a imaginii optice o constituie opacităŃile apărute pe parcursul razelor de lumină în drumul lor spre retină.) şi endogene (procese corneene degenerative şi distrofice). estompată. ce poate fi provocată de diverse tipuri de afecŃiuni congenitale sau dobândite. vederea fiind scăzută atât la apropiere. care duce la focalizarea imaginii optice. cât şi la distanŃă. herpes. în funcŃie de gradul şi de tipul de tulburare a fiecăruia. De obicei. nu într-un singur focar retinian. b. Drept urmare se produce o imagine vizuală difuză. după 18 ani corecŃia fiind greu de suportat.

• Leucomul corneean Leucomul este o cicatrice de culoare cenuşie saturată sau intens albă (popular numită „albeaŃă”) care reduce complet transparenŃa corneei în câmpul său. care se manifestă sub forma hemoragiilor recidivate in vitros. • AfecŃiunile degenerative ale retinei Dintre acestea enumerăm : 58 . care fac să dispară sensibilitatea retiniană şi vederea în zona respectivă. • Opacifierile cristalinului Tulburările parŃiale sau totale ale transparenŃei cristalinului sau ale capsulei sale se numesc cataracte. cataractele cu care vin elevii deficienŃi vizual la cabinet sunt congenitale. în leucomul total cecitatea fiind completă. 2. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul Marfan. • Deplasările cristalinului Aceste afecŃiuni pot fi congenitale sau dobândite. sub aspectul refracŃiei. • Emboliile Acestea sunt provocate de obstrucŃii ale arterelor retiniene. dar ele pot fi şi dobândite ( traumatisme sau boli ale copilăriei).1. prin ochelari cu lentile convergente (+).O alta cauză a deficienŃei vizuale este lipsa cristalinului – afachia. Tulburări ale subfuncŃiei de recepŃie retiniană a imaginii optice Imaginea optică proiectată pe retină este receptată prin excitaŃia substanŃelor fotosensibile ale celulelor senzoriale retiniene. În general. luxaŃiile şi subluxaŃiile produse de obicei prin traumatisme fizice. care produce miopie şi astigmatism. putând duce la dezlipirea de retină şi la compromiterea definitivă a vederii. Retina neirigată suferă în câteva minute leziuni ireversibile.2. care pot ajunge la 16-18 dioptrii.2. iar dintre cele dobândite. Poate fi parŃial sau total. • AfecŃiuni vasculare ale retinei DeficienŃa vizuală este provocată de periflebite retiniene. Ea poate fi compensată.

cu un deficit irecuperabil al acuităŃii vizuale. 4) albinismul este o depigmentare generală de natură ereditară. Unele afecŃiuni care provoacă deficienŃa vizuală sunt localizate chiar la nivelul papilei: a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamaŃii ale nervului optic de natură degenerativă. dar. în cazul deficienŃelor vizuale. c) atrofiile optice sunt afecŃiuni degenerative dintre cele mai grave care. având astfel loc o strâmtare concentrică a câmpului vizual. de afecŃiunile care lezează nervul optic. care apar mai frecvent între 2 şi 4 ani. Parcurgerea acestui traseu este însă împiedicată. duc la cecitate. 59 .3.1. vasculară sau traumatică.2.1) retinita pigmentară este o degenerescenŃă pigmentară a retinei. după o scădere treptată. din care urmează a se construi senzaŃia vizuală. care are funcŃia de a transporta spre scoarŃa cerebrală (lobul occipital) impulsul nervos purtător de informaŃie. paralizie. între care se poate infiltra lichid intraocular. b) staza papilară este un edem al papilei care la început nu afectează prea mult vederea. în timp. ducând la o vedere tubulară (copilul vede numai drept înainte). 3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul. care au drept efect scăderea vederii centrale. idioŃie. poate duce la o îngustare a câmpului vizual până la cecitate. cel mai adesea produse de boli infecŃioase. De aici porneşte nervul optic. în majoritatea cazurilor. 2) boala Tay-Sachs (idioŃie amaurotică) şi boala Spielmayer sunt afecŃiuni degenerative ale retinei asociate cu epilepsie.Tulburări ale subfuncŃiei de transmitere a excitaŃiei nervoase Fibrele nervoase ale retinei se înmănunchează în polul posterior al ochiului. 2. 5) dezlipirea de retină constă în separarea celor două foiŃe embrionare ale retinei. d) colobomul nervului optic este o malformaŃie de natură ereditară a nervului optic. alterarea simŃului luminos şi a sensibilităŃii cromatice. în papilă. dar ireversibilă a capacităŃii vizuale. ce avansează de la periferie spre centru.

Este vorba despre afecŃiunile care duc la o refracŃie inegală. Cauze senzoriale Căile de natură senzorială sunt cele care împiedică fuziunea. Tulburări ale subfuncŃiei de fuziune binoculară În această categorie includem două tipuri de cauze: I. corespondenŃa retiniană (stimularea punctelor retiniene corespondente) nu se mai desfăşoară normal şi imaginile nu mai fuzionează corect. Acum constatăm că ea însăşi devine un factor cauzal. În toate aceste cazuri. 2. 60 . care are loc la nivelul scoarŃei occipitale. dar poate fi şi traumatică. Ochiul nefolosit ajunge la o situaŃie de ambliopie din ce în ce mai gravă.1. adică este cauzată de nefuncŃionare şi de inhibiŃie. Drept urmare se produce fenomenul de adaptare cunoscut sub numele de neutralizare. efectul fiind o percepere confuză. Recuperarea vederii binoculare devine din ce în ce mai puŃin posibilă în acest caz. care inervează aceşti muşchi. de afecŃiuni ale muşchilor care asigură motilitatea globilor oculari. adică pierde capacitatea de a vedea. manifestate prin lipsa unei jumătăŃi din câmpul vizual la fiecare dintre cei doi ochi. printr-un proces de inhibiŃie.2. II. prin faptul că produc o inegalitate optică a imaginilor vizuale formate şi receptate în cei doi ochi. Ambliopia lui organică iniŃial este agravată acum de o ambliopie suplimentară funcŃională.4. Am menŃionat mai sus anizometropia. Imaginea mai slabă o tulbură pe cea mai clară. Pot fi implicaŃi şi nervii oculomotori.e) hemianopsiile. Dar afecŃiunile nervului optic şi leziunile retiniene sau afecŃiunile oculare cu efecte inegale în cei doi ochi pot împiedica realizarea legăturii funcŃionale prin care se manifestă reflexul de fuziune. neclară sau chiar o dublare a imaginii (diplopie). Cauze motorii Cauzele motorii ale disfuncŃiilor vederii binoculare sunt legate de diferite tipuri de dereglări ale motilităŃii oculare. Cauza este cel mai adesea de natură vasculară inflamatorie sau tumorală.

frustrare. a imaginilor. greşeli de identificare. Unele cercetări de psihopatologie au încercat să stabilească anumite relaŃii – insuficient demonstrate însă – între apariŃia strabismului şi stările psihice de anxietate. Charcot de peste un veac. Ele pot afecta propagarea impulsului nervos în nucleul central al analizatorului vizual şi în alte zone cerebrale.2. care face dificilă sau chiar imposibilă recunoaşterea obiectelor. Este vorba despre o tulburare de percepŃie. fie ritmice. ConsecinŃe grave asupra funcŃiei vizuale au adesea afecŃiunile vasculare şi hemoragiile cerebrale.Tulburările motilităŃii oculare sunt cauzate de anomalii în lungimea muşchilor şi tendoanelor lor. gelozie.1. Tumorile cerebrale duc adesea la slăbirea vederii. Tot de natură motorie este aşa-numitul strabism paralitic. 2. isteria. Psihastenia. în care este afectat reflexul de fixaŃie. Toate acestea pot fi cauze ale orbirii sau ale ambliopiei. Encefalopatiile pot duce la paralizia psihică a vederii. atrofiile cerebrale sau traumatismele cranio-cerebrale.5. DisfuncŃii ale mecanismelor corticale ale vederii FuncŃia vizuală poate fi tulburată şi de afecŃiuni de la nivel cortical. pot afecta de asemenea reglarea receptorului prin nervii muşchilor oculari şi prin fibrele aferente care se găsesc în structura nervilor optici. sentimente de culpabilitate ale individului etc. o tulburare a motilităŃii oculare caracterizată prin mişcări oscilatorii involuntare ale ochiului. cauzat de paralizia parŃială sau totală a unui muşchi ocular. reflectare denaturată a dimensiunilor şi a distanŃelor. În cazul în care se pot restabili vederea binoculară şi localizarea spaŃială dispare şi nistagmusul. sindrom descris de J. Amintim aici şi nistagmusul. în capacitatea lor funcŃională de a efectua mişcările oculare. culorilor. 61 . care sunt fie pendulare. uneori şi la false percepŃii. M. Există o mare varietate de afecŃiuni cerebrale care pot deveni cauze ale unor deficienŃe vizuale. Ele dovedesc adesea o lipsă a capacităŃii de fixaŃie normală. persoanelor. în conjugarea acŃiunii muşchilor celor doi ochi. psihozele schizofrenice pot duce la aşa-numita cecitate psihică.

2.2. anomalia poziŃiei globilor oculari. mai ales în etapele ei timpurii. lipsa cristalinului sau a irisului. AfecŃiuni organice generale care determină deficienŃa vizuală 2.2. al cărui microb traversează placenta şi se transmite fătului. Conjunctivita blenoragică a nou-născutului are urmări directe asupra dezvoltării funcŃiei vizuale a fătului. constituŃionali pot fi consideraŃi răspunzători de multe dintre afecŃiunile oculare. pupile aşezate excentric.2. Albinismul este ereditar. Factori de natură ereditară Factorii ereditari. de asemenea.2. Este vorba mai ales de bolile infecŃioase de care suferă mama în timpul sarcinii şi ale căror toxine trec prin placentă la embrion.2. 62 . Subliniem mai ales pericolul pe care-l ascund bolile sexuale ale gravidei. keratită. anomaliile ligamentelor lor etc. Uneori ei acŃionează direct şi implacabil. rubeola. 2. Unele cazuri de nevrită retrobulbară şi-au găsit explicaŃia în intoxicaŃia alcoolică. ale coroidei. ale nervului optic au şi ele în mare parte o origine ereditară. reprezintă cauza multor cazuri de glaucom. care pentru mamă nu este dăunătoare. Astfel. atrofii optice ale retinei. distrofia corneei. Sifilisul. AfecŃiuni contractate în perioada intrauterină (factori cauzali prenatali) Printre factorii congenitali se află adesea afecŃiunile transmise de mamă fătului în timpul sarcinii. rolul lor negativ. acŃionând şi asupra Ńesutului ocular al acestuia. iridociclită etc. alteori însă au doar caracterul unor factori predispozanŃi sau ai unor factori de risc.1. Factorii stresanŃi şi oboseala excesivă a mamei îşi joacă.2. iar glaucomul are şi el factoricauză ereditari. atrofie optică. Nu putem neglija nici efectele nocive ale alcoolismului părinŃilor. De natură ereditară sunt diferitele anomalii şi malformaŃii ale aparatului ocular cum ar fi: anoftalmia. Unele tumori maligne. microftalmia. ascunde un risc mare pentru făt. Sunt ereditare şi diferitele defecte de conformaŃie cu care se naşte copilul: muşchii globului ocular prea lungi sau prea scurŃi.2.

2. Din nou se amintesc bolile infecŃioase (gripa. Traumatismele oculare AfecŃiunile oculare care produc deficienŃa vizuală pot fi provocate şi de traumatisme oculare. 63 .2. keratite. Suntem interesaŃi în mod special de accidentele oculare ale copiilor. dar şi cauzele care ar putea fi de cele mai multe ori evitate. cataracta diabetică irita diabetică. leziunile retinei. Despre traumatismele oculare putem spune nu numai că sunt statistic cauzele cele mai frecvente ale orbirii. herpesul etc. DeficienŃe vizuale din ce în ce mai grave sunt provocate de meningite. De asemenea.2. rujeola.3. variola. encefalite şi de trombo-flebite cerebrale.3. pot avea urmări dramatice asupra funcŃiei vizuale. scarlatina.4.). inflamaŃii ale irisului. Dintre urmările negative pe care le pot avea bolile reumatice amintim: tumefierea pleoapelor. Cazurile de difterie pot duce la paralizia acomodaŃiei. congestia conjunctivelor.2. Aceste accidente se petrec cel mai adesea în timpul jocurilor şi. cataracte. bolile cardiovasculare apărute în ontogeneza timpurie acŃionează negativ asupra tensiunii intraoculare şi pot duce la tromboze ale vaselor oculare şi la dezlipiri de retină. Mai multe afecŃiuni oculare ne indică prin chiar numele lor că sunt provocate de diabet: retinopatie diabetică. Exoftalmia se poate datora unei tulburări în funcŃia glandei tiroide (boala Basedow).2. congestia conjuctivelor oculare. afecŃiunile endocrine ascund riscul unor repercusiuni pe plan vizual. Factori patologici postnatali Numeroase boli generale contractate în copilărie. în special în primii 3 ani de viaŃă. În general.2. Factori perinatali Aici se pune mai ales problema traumatismelor obstetricale care pot cauza leziuni sau anomalii de dezvoltare anatomo-fiziologică a analizatorului vizual. tusea convulsiva. Nefritele şi retinopatiile se asociază în unele cazuri cu boli reumatice. ComplicaŃii oculare apar şi în unele boli digestive şi în avitaminoză. 2. care explică afecŃiunile corneei. 2.

provocând de obicei o infecŃie. Sunt lezate mai întâi pleoapa şi conjuctiva. chiar dacă durerea sa potolit. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. lichide fierbinŃi. de formare a atitudinilor de igienizare. ParticularităŃile generale ale deficientului de vedere Rolul analizatorului vizual constă şi în aceea că el furnizează cea mai mare cantitate de informaŃii care.3. dar fără o perforare a acestuia.într-o oarecare măsură. iar corneea se opacifiază din primele minute. Cu atât mai gravă este situaŃia când o parte din obiectul care a produs leziunea rămâne în globul ocular. • Arsurile oculare sunt produse mai rar de agenŃi fizici (flăcări.1. lezează uneori irisul şi cristalinul. • Plăgile perforate sunt produse de obiecte ascuŃite şi tăioase care rănesc ochiul. dar foarte frecvent de agenŃi chimici (var. atât prin înlăturarea unor condiŃii negative de acŃiune patologică. Caracterizarea somatică şi psihologică a nevăzătorului 2. 64 . cât şi prin unele intervenŃii medicale sau de ordin psihologic. corectiv-recuperative. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. În zilele următoare contuziei. Apar complicaŃii ca iridociclita toxică sau chiar glaucomul. creionul chimic). Jocurile cu pocnitori şi artificii pot produce o explozie care să rănească ochii. poate avea loc un proces de opacifiere a corneei sau a cristalinului (cataracta traumatică). produc hemoragii în vitros etc.3. O contuzie poate produce dezlipirea de retină imediat după accident. în activitatea şcolară şi în viaŃa de familie. AfecŃiuni grave se pot produce şi prin acŃiunea unor medicamente oculare aplicate la o concentraŃie mai mare decât cea prevăzută prin prescripŃie medicală. amoniacul. Aceste plăgi penetrante devin o cauză a deficienŃei vizuale prin faptul că distrug corneea. de la care infecŃia se întinde în tot globul ocular. 2. apa oxigenată. Vârful ascuŃit care pătrunde în ochi poate distruge unele organe intraoculare care sunt foarte sensibile. unde copiii pot rămâne nesupravegheaŃi. Toate aceste cauze pot fi prevenite în mare măsură. raze ultraviolete). soda caustică. • Contuziile se produc prin lovirea globului ocular.

În procesul integrării şi sistematizării lor. văzul şi-a adăugat noi calităŃi reflectorii care au permis omului să cunoască lumea obiectivă nu numai în modul nemijlocit. îndeosebi. să cunoască spaŃiul îndepărtat în perspectivă. dar desprinzându-se de obiect. rememorarea unor fapte şi impresii trecute are loc tocmai prin intermediul imaginilor vizuale şi mai puŃin sau deloc prin imagini elaborate de ceilalŃi analizatori. precum şi o analiză globală şi succesivă a obiectelor în mişcare şi unele calităŃi reflectorii specific vizuale ca de exemplu lumina. nu acelaşi fenomen se petrece la orbul congenital. văzul subordonează întreaga experienŃă senzorială a celorlalŃi analizatori şi o integrează într-un sistem cu predominanŃă vizuală. în condiŃiile existenŃei vederii. care permit. la care dominanŃa integrării imaginilor este elaborată prin analizatorii existenŃi. în contactul direct cu obiectul. al reprezentărilor parŃiale. şi anume nota de vizualitate. faŃă de nouă calităŃi reflectate de tact) să fie mai bine adaptat cerinŃelor vieŃii umane. culorile şi spaŃiul tridimensional. fapt care poate conferi analizatorului optic denumirea de analizator al reprezentărilor şi. Desigur. Caracterul dominant al analizatorului vizual în psihologia omului poate fi observat şi prin aceea că. în varietatea luminozităŃii şi a culorilor. la omul cu vedere. fac ca acest analizator să ocupe locul central în procesul de integrare şi organizare a întregii experienŃe senzoriale a omului. fac ca ochiul (deşi acesta reflectă doar şapte calităŃi ale lumii obiective. Complexitatea şi importanŃa analizatorului vizual la om este dată de faptul că în condiŃiile concrete ale existenŃei sale. totodată şi calităŃi reflectorii specifice văzului.Vederea la om reprezintă una dintre funcŃiile cele mai complexe. culoarea şi perspectiva spaŃiului îndepărtat). imaginile formate prin participarea celorlalŃi analizatori capătă o notă comună. Cu toată diversitatea lor. se dezvoltă. Aceste calităŃi noi. imaginile formate prin ceilalŃi analizatori sunt parcă absorbite. 65 . proprii vederii (lumina. dominantă. Strecurându-se în filogeneză după analizatorul tactil. se includ în dominanŃa reprezentărilor vizuale. mai ales dacă ele nu sunt provocate. în relaŃiile sociale şi de muncă. Modalitatea analizatorului optic de a reflecta realitatea obiectivă în formă predominant simultană şi globală. integrarea şi organizarea specifică a mesajelor informaŃionale de la ceilalŃi analizatori. Dezvoltându-se atât în tiflogeneză cât şi în ontogeneză ca fiind cel mai complex analizator de distanŃă.

3. iau naştere şi intră în acŃiune o serie de mecanisme neuropsihice care conduc la o activitate compensatorie ce redresează sensibil diferenŃa care i-ar putea departaja pe valizi de nevăzători.Cu toate acestea. de natura şi de gradul deficienŃei vizuale sunt cele care se produc pe plan neurofiziologic. funcŃii care reflectă calităŃile obiectelor şi ale fenomenelor nemijlocit. totuşi. ParticularităŃi neurofiziologice ale deficientului de vedere Astfel de urmări mai direct legate. cum greşit se crede. lipsa vederii nu duce la o atât de mare diferenŃă în cunoaştere între un om văzător şi un nevăzător. Această activitate compensatorie nu este dată. 2. unde se află centrul percepŃiei tactil-kinestezice. în ontogeneză. ci de o antrenare a acestora pe parcursul vieŃii. putem spune totuşi că nevăzătorul care beneficiază de o bună activitate compensatorie a simŃurilor restante poate ajunge la rezultate care nu sunt cu nimic mai prejos decât rezultatele oamenilor valizi. depistate prin cercetările asupra formării reflexelor condiŃionate. nu are nevoie şi deci nu solicită ceilalŃi analizatori decât într-o măsură mai mică. Encefalograma reflectă. de o activitate congenitală mult mărită a analizatorilor restanŃi. prin contactul direct cu ele. prin natura sa psihologică. Modificările dinamicii corticale la deficienŃii vizual.2. vederea este mijlocită de tact şi de pipăit. În literatura de specialitate se apreciază că 80-85% dintre informaŃiile prelucrate de creierul uman sunt furnizate de analizatorul vizual. Omul valid. 66 . reflectă şi ele tipul de activitate adaptativă prin care se compensează lipsa sau scăderea vederii. precum şi prin scăderea mărimii tuturor oscilaŃiilor electrice ale scoarŃei. Se constată o deplasare a focarului activităŃii electrice maxime din regiunea occipitală (unde se află centrul percepŃiei vizuale) în regiunea centrală a scoarŃei. În activitatea psihică a nevăzătorului. dar nu exclusiv. encefalograma la orbi fiind deosebită de cea normală prin dispariŃia ritmului alfa. beneficiind de o cantitate mare de informaŃii vizuale. Au loc unele schimbări importante ale proceselor bioelectrice cerebrale. Fără să punem semnul egalităŃii între cunoaşterea care beneficiază de informaŃii vizuale şi cea care nu beneficiază de acestea. aşadar. compensaŃia intersistemică. de o explorare maximă şi eficientă a informaŃiilor furnizate de ei.

la nivelul activităŃii nervoase superioare au loc modificări care reflectă nu numai infirmitatea ca atare. R. A. Binet la începutul secolului XX. aceasta s-ar traduce prin ritmul mai lent de lucru şi o comutare mai lentă de la un tip de acŃiune la altul. Tot în legătură cu adaptarea la situaŃii necunoscute. cercetătorii au făcut investigaŃii radiologice ale centrului osos al hipofizei. Binet a făcut măsurători antropometrice comparative ale craniului văzătorilor şi nevăzătorilor (diametrul transversal şi cel antero-posterior). în medie. frecvenŃa relativ ridicată a stărilor de surmenaj. Hussen arăta că. S-a constatat că. reducând mobilitatea. constatând că 70% dintre nevăzătorii studiaŃi aveau un volum cranian mai redus decât 67 . Mult răsunet a avut o cercetare întreprinsă de A. În căutarea acestor fenomene. Pentru anumite particularităŃi neurofiziologice întâlnite la unii nevăzători (afectarea metabolismului glucidic şi al lichidelor. influxurile auditive ale nervului VIII pot avea o acŃiune facilitatoare sau stimulativă asupra unor răspunsuri motrice.În activitatea copilului. aşa numita şa turcească. absenŃa acestor funcŃii energetico-stimulative şi reglatorii a unor procese neurovegetative legate de energia luminoasă prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. în cazurile de cecitate tardivă s-a observat o reactivitate vegetativă crescută la semnale sonore (manifestată. şaua turcească are. teama de necunoscut inhibând mişcările. la nivel bulbar. La declanşarea reflexelor de orientare s-a observat o inhibare a reacŃiilor motorii de orientare. Puterea dinamogenă a muzicii a fost relevată de numeroşi cercetători. printre altele. dimensiuni mai mici decât în cazurile de orbire tardivă. nou. tulburări ale somnului) s-au adus explicaŃii interesante prin descrierea funcŃiei energetice a segmentelor aferente ale nervului optic şi a rolului stimulativ al energiei luminoase asupra unor procese neurovegetative prin intermediul sistemului diencefalic-hipofizar. exprimând prudenŃa sporită a deficientului vizual în faŃa situaŃiilor noi. Această modificare a fost interpretată în sensul că „lipsa impulsurilor de lumină din copilăria timpurie a dus la disfuncŃii hipofizare”. După cum vedem. considerăm că poate fi relativ compensată prin intermediul educaŃiei muzicale a nevăzătorilor. prin accelerarea respiraŃiei). dar şi modul în care deficientul vizual se adaptează la situaŃia existentă. la orbii cu deficienŃa instalată timpuriu. ale cărei rezultate au fost publicate în 1902. În condiŃiile cecităŃii.

rezultatele fiind contradictorii. 2. atitudinile deficiente globale mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. • membrele superioare şi inferioare subŃiri. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. fenomen cu atât mai evident. Nu este singura problemă insuficient clarificată din domeniul repercusiunilor neurofiziologice ale deficienŃei vizuale. Lipsa controlului vizual asupra Ńinutei corpului poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale întregului corp sau ale unor segmente corporale. motricităŃii deficienŃilor vizual. cifotic sau rotund. sistem sau aparat.3. • torace îngust. 68 . această cercetare a fost de mai multe ori reluată. cu reliefări musculare slab dezvoltate. Defectele vizuale. Ionescu şi D. „Din cauza sedentarismului la copiii orbi se remarcă o dezvoltare dizarmonioasă ca urmare a dezechilibrului de forŃe între grupele musculare mai mult în repaus”. care se instalează la nivelul unui organ. Problema rămâne controversată. considerate ca defecte primare. denumite secundare. • umerii căzuŃi şi aduşi sau ridicaŃi. • spate plan. fiind modificări de natură extraoptică. Motet. După cum arătau A. Dintre deficienŃele parŃiale se întâlnesc la orbi următoarele: • capul şi gâtul aplecate înainte sau înclinate lateral.3. W. Ca urmare directă a cecităŃii se apreciază schimbarea expresiei feŃei. şi unele aspecte morfo-funcŃionale ale organismului. În continuare prezentăm particularităŃile fizice ale mimicii. cu cât deficienŃa este instalată mai de timpuriu. ci poate influenŃa. copiii orbi se prezintă deseori cu o dezvoltare fizică întârziată. Ńinutei corpului. pot deveni la rândul lor cauze pentru o serie de alte defecte. De-a lungul secolului trecut. ParticularităŃi fizice şi psihice ale deficienŃilor vizuali DeficienŃa vizuală se repercutează nu numai asupra vieŃii psihice şi asupra relaŃiilor sociale ale deficientului. totodată. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani. În momentul şcolarizării.media normală.

la orbii congenitali şi la cei din primii ani de viaŃă apar frecvent. 69 . iar talpa este aşezată cu grijă („mers de barză”). ci atârnă în jos. ca urmare a unor dificultăŃi de coordonare a mişcărilor.• coloana vertebrală poate prezenta deviaŃii: scolioze. nesigur. şovăitoare. c) o serie de stereotipii motrice sunt localizate la nivelul capului. lordoze. RespiraŃia este superficială. ticurile sau manifestările motrice negative. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. legănatul corpului în faŃa geamului sau înaintea unei alte surse luminoase. Dintre acestea mai întâlnite sunt: a) o serie de ticuri se manifestă la acei copii orbi care au resturi mici de vedere. încreŃirea frunŃii şi a buzelor sau mişcări stereotipe ale capului. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. ezitant. iar capul îndreptat înainte. trunchiul rămâne aproape nemişcat. Este firesc că frecvenŃa ridicată a acestor particularităŃi morfofuncŃionale la deficienŃii vizual reclamă măsuri instructiv-educative speciale. copilul provocându-şi senzaŃii luminoase. fiind limitate la strictul necesar. • mişcările sunt reŃinute. manifestări motrice negative care se fixează şi devin deosebit de rezistente la corectare. • mersul este rigid. b) o altă categorie de ticuri se caracterizează prin mimica feŃei şi se manifestă prin grimase. braŃele nu se mişcă simetric în mers. apăsări cu degetul pe globul ocular. cifoze. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. picioarele se ridică exagerat. lipsită de amplitudine. La copiii total lipsiŃi de vedere. Datorită activităŃii motrice reduse şi deficienŃelor în dezvoltarea somatică. • mişcările comandate nu au o direcŃie precisă de execuŃie şi se remarcă o lipsă evidentă de simetrie a segmentelor într-o mişcare comună. de tipul sensibilităŃii luminoase şi constau într-un „joc” cu acest rest de vedere. trunchiului şi al membrelor. încă din copilăria timpurie. între acestea se numără: • pendularea capului stânga-dreapta. mişcări rapide cu degetele sau cu obiectele luminoase înaintea ochilor.

MentalităŃile greşite. jocuri şi exerciŃii fizice. Prin munca educativă cu elevii orbi se ştie că prevenirea ticurilor este mai puŃin dificilă decât combaterea lor. • învârtirea pe loc. pentru o creştere sănătoasă.• legănatul braŃelor. • frecatul mâinilor. ignoranŃa asupra disponibilităŃlor copilului nevăzător pot duce uneori atât la instalarea unor deficienŃe fizice serioase. cât şi la o întârziere socială care vor necesita. Dacă la acestea adăugăm raportarea defectuoasă a adulŃilor la copiii nevăzători până în perioada şcolară. Aşa cum am arătat la prezentarea particularităŃilor morfofuncŃionale ale nevăzătorilor. cu legănarea concomitentă a capului şi a trunchiului. poate. EvoluŃia psihicului în ontogeneză la nevăzători cunoaşte diferenŃe. înŃelegem de ce la intrarea în şcoală diferenŃele din punct de vedere al dezvoltării fizice dintre un copil nevăzător şi un copil valid pot fi semnificative. însă. lipsa unei îndrumări competente şi totale. Aceste diferenŃe sunt mult mai atenuate la copiii nevăzători faŃă de care există din partea părinŃilor preocupări statornice. precum şi unele diferenŃe determinate de factorii amintiŃi mai sus. am putea spune. picioarelor sau al trunchiului. cu cât acestea reprezintă. AbsenŃa vederii este. Cea mai importantă măsură constă în antrenarea copilului în diferite activităŃi. Dezvoltarea fizică a copilului nevăzător ca şi asigurarea condiŃiilor de formare a unor deprinderi şi cunoştinŃe motrice sunt cu atât mai importante. Prevenirea acestor manifestări negative nu se poate obŃine prin simpla interdicŃie verbală. condiŃiile de bază ale unei evoluŃii cât mai normale din punct de vedere psihic. dezvoltarea fizică a acestora este puternic influenŃată de lipsa vederii. egale cu preocupările faŃă de copiii valizi. ani de muncă susŃinută pentru diminuarea acestora. • întinderea întregului corp în direcŃia unor surse sonore. 70 . reprezentate de particularităŃi psihoindividuale specifice ca şi în cazul indivizilor valizi. • lovirea genunchilor. • săritul pe loc. de la un individ la altul.

factorul hotărâtor care marchează şi particularizează evoluŃia şi manifestarea fenomenelor psihice la nevăzători. mai defectuoase. întrucât prin gradul lor ridicat de generalizare fac trecerea de la senzorial la logic. AbsenŃa funcŃionării celui mai important analizator (cel vizual) din complexul senzorial al nevăzătorului face ca celelalte procese să prezinte o serie de mecanisme specifice de manifestări. percepŃia se prezintă la nevăzători cu un registru mult mai restrâns. a profundului tridimensionalităŃii obiectelor mari şi foarte mari ridică probleme insurmontabile în calea formării ansamblului de reprezentări cu efecte negative în organizarea şi manifestarea motricităŃii. în perioada preşcolară şi şcolară. Reprezentările care iau naştere pe baza imaginilor obiectelor si fenomenelor percepute anterior reprezintă un moment nodal. rolul major al limbajului în formarea şi vehicularea reprezentărilor şi sprijinul substanŃial al imaginilor permit nevăzătorilor să suplinească şi să depăşească mult dificultăŃile în structurarea şi utilizarea sistemului de reprezentări. dar nu de netrecut. în acelaşi timp. sărace. în însuşirea experienŃei motrice a celor din jur şi în structurarea unei experienŃe motrice personale. cunoaşte nevăzătorul legat de reprezentarea mişcărilor. fapt care va determina mari dificultăŃi în structurarea experienŃei de cunoaştere. Astfel. Toate acestea reprezintă. Aspectele negative subliniate la percepŃii se vor găsi şi la nivelul formării reprezentărilor şi vor reprezenta un bagaj redus de reprezentări la nevăzători. tot atâtea motive pentru reconsiderarea rolului educaŃiei fizice în grădiniŃele şi şcolile pentru nevăzători şi pentru asigurarea unor legături solide a profesorilor de educaŃie fizică din aceste şcoli. care pot contribui într-o măsură extrem de 71 . mai puŃine şi. Aceasta are consecinŃe în formarea şi însuşirea deprinderilor şi a cunoştinŃelor motrice. Lipsa percepŃiei mişcării obiectelor. Trebuie să remarcăm însă că. în multe cazuri. ci doar formarea unor imagini incomplete. DificultăŃi mari. Utilizarea reprezentărilor existente. dirijarea atentă şi competentă a intuiŃiei obiectelor şi a observaŃiei fine va diminua mult diferenŃele ce ar putea apărea între nevăzător şi valid. InformaŃiile furnizate de analizatorii restanŃi nu pot asigura formarea unor imagini complete la nivelul scoarŃei. a percepŃiei spaŃiale.

cât şi la îmbunătăŃirea nivelului de motricitate a copiilor nevăzători. sau între profesor şi elev. sensibilitate care atunci când este cunoscută poate fi folosită atât în stabilirea de relaŃii foarte bune între membrii unei colectivităŃi. memoria este foarte bine servită de spiritul de observaŃie activ. atât la formarea unui număr cât mai mare de reprezentări ale mişcării. Realizări importante însă se pot obŃine cu aceşti elevi utilizând bine instructajul verbal şi activând imaginaŃia. Reprezentările ideomotorii sunt legate întotdeauna de experienŃa personală anterioară. Nevăzătorul are în general un limbaj bine dezvoltat. trebuie găsite căi şi metode de formare a unor astfel de reprezentări având în vedere că numai astfel elevul nevăzător va ajunge la executarea corectă şi cu un consum minim de energie a mişcărilor. Organizarea activităŃii se prezintă foarte diferit de la un nevăzător la altul şi este puternic dependentă de modul de relaŃionare a familiei şi a adulŃilor în general cu această categorie de copii. care la nevăzător are o importanŃă deosebită în orientarea spaŃială. de limbajul bine structurat şi de o atenŃie postvoluntară bine educată. Acest tip de reprezentări prezintă o mare valoare formativă în ceea ce priveşte însuşirea şi efectuarea mişcărilor. dar nu este atât de bogată având în vedere dificultăŃile existente în formarea de reprezentări ale mişcărilor. profesorul se poate sprijini foarte bine făcând apel la limbaj şi la imaginaŃie. mai ales la copiii până în 14-16 ani. astfel încât în orele de educaŃie fizică profesorul trebuie să urmărească permanent consolidarea experienŃei personale şi îmbogăŃirea ei. La nevăzători. O atenŃie cu totul specială trebuie acordată formării reprezentărilor ideomotorii la elevii nevăzători. deşi volumul reprezentărilor ideomotorii la nevăzători nu va egala niciodată volumul acestor reprezentări la copilul valid. cât şi la stimularea elevilor în obŃinerea de rezultate 72 . În ceea ce priveşte sistematizarea şi organizarea memoriei la nevăzători.mare. specialiştii arată că aceasta se realizează în bune condiŃii şi nu sunt rare cazurile de nevăzători cu memorie performanŃială. Unele diferenŃe între nevăzător şi văzător se manifestă privind memoria motorie. o parte dintre reacŃiile vehiculate nu au acoperire în conŃinut. DeficienŃa în general conduce la o creştere a sensibilităŃii emoŃionale. chiar dacă. În activitatea de educaŃie fizică cu nevăzătorii. MenŃionăm că.

Unele aspecte de aşazisă rigiditate manifestate în mişcare (în general în mers). sunt de fapt efecte ale unei concentrări a atenŃiei în vederea prelucrării şi utilizării maxime a informaŃiei. Depistarea şi educarea. Contactul neîntrerupt cu copiii valizi de aceeaşi generaŃie. În funcŃie de momentul survenirii cecităŃii şi de gradul de afectare a analizatorului vizual. Rolul analizatorului vizual constă. cât şi la regrese în activitate. prelucrate şi interpretate la nivelul instanŃelor superioare. ca şi activităŃile comune cu aceştia duc la creşterea gradului de încredere în forŃele proprii şi la diminuarea şi ştergerea complexelor de inferioritate care se pot manifesta uneori în viaŃa nevăzătorilor. 73 . stimularea intereselor ca şi cristalizarea convingerilor asigură nevăzătorului continuitate şi succes în activitate. nevoi. impulsuri”. psihomotricitatea capătă o importanŃă deosebit de mare în structurarea şi manifestarea vieŃii psihice a omului. care. maturizării sinergiei şi conjugării funcŃiilor motrice şi psihice. permit ca relaŃia dintre organism şi mediu să se realizeze în condiŃii optime. în general în viaŃa şi activitatea lui. Una dintre condiŃiile structurării armonioase a nevăzătorului o constituie activitatea permanentă şi variată. în orientarea spaŃială. nu numai în ceea ce priveşte mişcările. manifestarea aptitudinilor generale şi speciale ale nevăzătorilor ridică gradul de complexitate al personalităŃii. În condiŃiile lipsei vederii. afectivitate. DeficienŃa vizuală determină o evoluŃie şi o organizare specifice motricităŃii. Având în vedere condiŃiile lor de existenŃă. Foarte atent trebuie supravegheate la elevul nevăzător perioadele de diminuare a intereselor şi plasarea într-un inactivism foarte păgubitor. şi în aceea că el furnizează informaŃii. atenŃia la nevăzători cunoaşte aproape în permanenŃă un nivel de acŃionare mai ridicat decât la copiii valizi. între altele. Atunci când aceste aspecte negative alimentează neîncrederea putem asista la stagnări. Antrenarea atentă în activitate a motivaŃiei având în vedere valoarea energetică a acesteia.bune. psihomotricitatea cunoaşte unele diferenŃieri la diferitele categorii de nevăzători. ci şi în ceea ce le determină şi le însoŃeste – voinŃă. ParticularităŃile psihomotricităŃii la nevăzători Lafon defineşte psihomotricitatea drept „rezultatul integrării interacŃiunii educaŃiei. 2.4.3.

în special. Numeroşi cercetători (ZemŃova. slabe. vom încerca o analiză comparativă a evoluŃiei psihomotricităŃii la deficientul vizual în raport cu evoluŃia acesteia la copilul văzător. Mescereakov. deoarece tiflopsihologia nu a realizat încă studii privind evoluŃia copilului nevăzător de la naştere la adolescenŃă. dar mai ales de la relatările părinŃilor. resturi de vedere foarte slabe. precum şi unele aspecte privind reorganizarea disponibilităŃilor psihomotrice în vederea însuşirii unor profesiuni din cele mai diferite domenii. a existat un număr relativ mare de studii şi cercetări. pornind de la unele observaŃii ocazionale pe copiii nevăzători mici. Vom încerca să prezentăm unele aspecte ale evoluŃiei psihomotricităŃii la copilul nevăzător. − temperamentul. De asemenea. Zimin. pe observaŃii. − gradul de ierarhizare şi diversificare a constelaŃiei de motive şi interese. la perioada şcolară şi abordează unele aspecte izolate ale evoluŃiei vieŃii psihice a nevăzătorului bazându-se. Studiile existente se referă. − posibilitatea însuşirii experienŃei motrice sociale. Structurarea psihomotricităŃii la nevăzători este determinată de o serie de factori precum: − momentul instalării deficienŃei. medii şi bune). Kovalenco) au abordat în special problema activităŃii compensatorii a analizatorului vizual.Este foarte greu de realizat un tablou general al evoluŃiei psihomotricităŃii la nevăzători cu cecitate congenitală şi la cei cu cecitate dobândită foarte de timpuriu. mai puŃin pe cercetare şi aproape deloc pe experimentul psihologic formativ. În literatura sovietică de specialitate. − volumul şi calitatea reprezentărilor. − gradul deficienŃei vizuale (cecitate absolută. − nivelul de cristalizare a afectivităŃii. 74 . − tipul de personalitate. în discuŃiile purtate cu aceştia în vederea întocmirii fişei pedagogice la intrarea copiilor în şcoală. efectuate însă pe nevăzătorii adulŃi cu cecitate survenită târziu. mai ales. − registrul experienŃei motrice individuale.

atât copilul valid. La copilul nevăzător. Dacă la naştere. − atitudinea celor din jur faŃă de deficient în perioada în care încep dirijarea evoluŃiei şi manifestarea psihomotricităŃii. După primele 3-4 luni de viaŃă. Dintr-o optică greşită a celor din jurul copilului nevăzător i se pun la îndemână prea puŃine obiecte (jucării) pentru a le manipula şi de multe ori. activitatea mâinii. în scurtă vreme evoluŃia motricităŃii va cunoaşte ritmuri diferite. copiii în general manifestă o stare de agitaŃie atunci când se întrerupe contactul cu o jucărie prin îndepărtarea ei (cădere. apariŃia intenŃionalităŃii. întrucât jucăria este găsită adesea foarte greu. copilul va 75 . pornesc de la acelaşi nivel al motricităŃii (respectiv numărul mic de mişcări. aruncare. − atitudinea activă a copilului în însuşirea cunoştinŃelor motrice. deja în cel de-al treilea stadiu al instruirii inteligenŃei senzorio-motorii la copilul nevăzător apar primele semne de coordonare (ochi-mână). ordonarea întrucâtva a mişcărilor haotice de căutare se vor realiza pe măsura organizării coordonării auditiv-manuale. La copilul nevăzător acest comportament apare mult mai des. deoarece toate aceste fenomene ale copilului nevăzător vor avea loc mult mai lent şi se vor cristaliza mai greu. cât şi cel fără vedere. datorită explorării „haotice” a spaŃiului din jurul său. Acesta măreşte şi mai mult decalajul motric dintre un copil văzător şi unul deficient vizual. ConsecinŃa acestui fapt este o stagnare şi o cantonare a copilului nevăzător în primul an de viaŃă într-un regim motric foarte slab. secundare şi terŃiare) pe care-l parcurge copilul văzător. − instruirea şi manifestarea controlului voluntar al posturii şi al mişcării. asimilările şi acomodările pe care le realizează el de-a lungul celor şase stadii ale apariŃiei inteligenŃei senzorio-motorii vor accentua diferenŃa dintre un copil şi altul în evoluŃia motricităŃii. Mâinile împreună cu picioarele vor realiza deplasarea şi vor avea un rol mai ales în investigarea unor spaŃii din ce în ce mai mari. rezultat al reacŃiilor instinctuale). Şirul de reacŃii circulare (primare. Mişcările vor deveni mai ample şi mai numeroase.− gradul de concentrare a atenŃiei în însuşirea şi executarea mişcărilor. acest lucru se face destul de târziu. scăpare). Motricitatea copilului nevăzător va intra într-o perioadă mai activă o dată cu apariŃia patrupediei.

Cu cât canalul afectiv care ia naştere între mamă şi copil va fi mai bine întreŃinut de mamă. şi acela nevăzător. în funcŃie de atitudinea celor din jurul lui. Acesta. aflat în poziŃie bipedă şi în mers. Se pare că patrupedia. numărul de cunoştinŃe motrice achiziŃionate este extrem de redus. lalaŃiunea şi apoi primele cuvinte sunt rostite cam în aceeaşi perioadă. vârsta preşcolară este sensibilă la mişcare. cu atât evoluŃia vieŃii psihice a copilului nevăzător în primul an de viaŃă se va realiza în condiŃii mai bune. la copilul nevăzător. se poate solda cu achiziŃii mai numeroase. În această privinŃă. Începe organizarea memoriei kinestezice care va stoca experienŃa nevăzătorului. va începe să le recunoască pe unele dintre ele. Găsim că este normal acest lucru având în vedere că analizatorul auditiv în această perioadă este dominant la nevăzători. existând şi între nevăzători copii care pronunŃă primele cuvinte înainte de un an. Gânguritul. mai greu la copilul nevăzător. din cauza ciocnirii de anumite obiecte în timpul mersului sau alergatului pe vârfuri.pipăi. evoluŃia psihomotricităŃii până la perioada şcolară este deosebit de lentă. S-a constatat că în familiile cu un singur copil. desprinderea de acestea făcându-se. va mirosi obiectele din jurul său şi. Din relatările unor mame care au crescut copii nevăzători. O situaŃie mai aparte prezintă dezvoltarea verbo-motorie. Copilul nevăzător va păşi Ńinându-se de obiecte ca şi copiii văzători. În perioada preşcolară. treptat. Şi pentru nevăzători. îşi va căuta mai îndelung echilibrul şi. în general. va lovi. defectuoase. chiar in jurul vârstei de 10 luni. va traversa stagnări sau „amânări” pe diferite perioade de timp ale exerciŃiilor de mers. şi dacă fraŃii sunt valizi sau prezintă deficienŃe. dar mai ales în perioada preşcolară. evoluŃia motricităŃii la copilul nevăzător poate fi mai rapidă sau mai lentă. comparativ cu copilul văzător. Explorarea tactilă se ordonează şi se organizează furnizând tot mai multe informaŃii despre obiecte. chiar mai târziu. se formează foarte puŃine deprinderi şi de cele mai multe ori. sau nu. se prelungeşte mai mult decât la copilul văzător. întrucât se instalează inhibiŃia sau teama faŃă de un eveniment neplăcut. Ridicarea la poziŃia verticală la nevăzători se face după 13-14 luni şi. în multe cazuri. aceştia simt nevoia acută de a li se vorbi. uneori. adesea apar 76 . Este foarte important dacă în familia copilului nevăzător mai există şi alŃi fraŃi. În această perioadă. treptat se organizează şi devine tot mai activ complexul tactil-kinestezic. se pare că nu există diferenŃe semnificative.

îşi va însuşi mult mai multe deprinderi şi. se va deplasa mai mult însoŃit. acesta având şi fraŃi mai mici. din ce în ce mai bine şi mai mult. Copilul nevăzător. care poate imita cu uşurinŃă numai ceea ce percepe auditiv. are un nivel motor mai scăzut. evoluŃia psihomotricităŃii copilului nevăzător este net superioară faŃă de situaŃia descrisă mai sus. dar o va face şi singur. În activitatea de orientare. prin asocierea repetată a impulsurilor interoceptive. Sinteza părŃilor propriului corp se formează treptat în copilărie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale.şi se manifestă ticuri şi mişcări haotice. uneori dure. Se consideră însă că acestea au la bază nevoia copilului de mişcare. proprioceptive şi exteroceptive”. aduse în general de fraŃi modului de execuŃie a unor mişcări vor avea în final efecte benefice. fără valoare adaptativă. Capacitatea de orientare în spaŃiu este destul de strâns legată de experienŃa individuală de orientare. care îndeplineşte un rol important în formarea imaginiiprogram a acŃiunii şi în asigurarea preciziei şi corectitudinii acŃiunii motrice. Schema corporală este o sinteză psihică între conştiinŃa corporalităŃii şi experienŃa subiectivă a copilului. subsistemul proprioceptiv-kinestezic furnizează 77 . va avea o vârstă motorie apropiată de cea a copilului cu vedere. Parte din experienŃa motrică socială este însuşită şi utilizată de copilul văzător prin imitaŃie. În familiile în care nevăzătorul nu este singurul copil. la intrarea în şcoală. dar treptat ea se încheagă într-un construct solid. chiar şi în perioada şcolară şi o serie de mişcări şi de deprinderi insuficient sistematizate din cauză că este obligat de mai multe ori să „refacă” şi să asimileze experienŃa motrică pe care copilul văzător o „prinde” mult mai repede şi poate mai bine prin „imitarea” ei în urma vizualizării schemei motrice. IniŃial schema corporală la nevăzători este mai labilă şi pot interveni o serie de dezorganizări. organizată. Psihomotricitatea deŃine un loc aparte în orientarea spaŃială la nevăzători. dezordonate. integrată într-o imagine globală. Schema corporală este „o reprezentare cvasiconştientă a diferitelor părŃi ale corpului. cu nivelul de reprezentări etc. reprezentând o contracŃie temporospaŃială. CorecŃiile. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Acest copil va fi antrenat în mişcare.

dar şi în dezvoltarea şi utilizarea aşa numitului simŃ al obstacolelor. Piaget. Pe parcursul şcolarizării. Această sensibilitate deosebită este asigurată de pielea obrajilor şi a feŃei. Copilul nevăzător trebuie antrenat nu numai în cunoaşterea şi reprezentarea spaŃiului parcurs. În perioada şcolară. complexul tactil proprioceptiv-kinestezic. la elevii nevăzători. schema motorie trebuie să fie specificată în parametrii ei (schema de asimilare – J. În antrenarea mobilităŃii şi în învăŃarea şi consolidarea gesturilor de către copiii nevăzători sunt utile următoarele idei cu forŃă explicativă. Aceste tendinŃe trebuie sesizate şi corectate prin antrenare în diverse activităŃi cu caracter motric ale acestor elevi. fiind serios exersat în activitatea de scris-citit (ca şi sport. propuse de J. rolul schemei motorii în producerea gestului este mai mult sau mai puŃin important (mergând. de exemplu. precizia. cum sunt cei din gesturile grafice implicate în scriere). rapiditatea forŃei. Posibilitatea de a se orienta mai bine în spaŃiu a nevăzătorului este condiŃionată de deplasarea sa cât mai timpurie fără însoŃitor. altfel am avea o simplă mişcare. lucru manual). va reprezenta o sursă a optimizării unor parametri cum sunt: coordonarea. iar cel kinestezic informează despre ansamblul mişcărilor care se efectuează în timpul deplasării. ci numai structura sa. de la o simplă orientare a corpului până la invarianŃi spaŃio-temporali. o schemă motorie este o regulă care se aplică proprietăŃilor organismului. 1980). care constă în capacitatea de a sesiza un obstacol în drumul de la o anumită distanŃă (nu mai mare de 1-2 m. 78 . dar credem că este într-o strânsă interacŃiune cu analizatorul proprioceptiv-kinestezic şi cu cel acustico-vestibular. această specificare şi specificitatea parametrilor nu este în general suficientă pentru a produce gestul. alternează perioade de activism în mişcare cu intervale în care tinde să se instaleze un inactivism cu consecinŃe nefavorabile asupra manifestărilor psihomotrice.permanent informaŃii despre postura şi echilibrul corpului. sistem focal – Van Galen. mai mult decât la cei văzători.).Pailhous: la baza oricărui gest se află o schemă motorie.

o intervenŃie densă a proceselor cognitive. Deprinderile şi experienŃa dobândită prin aceste măsuri de intervenŃie în sfera motricităŃii îl ajută pe copilul şi pe tânărul nevăzător în maturizarea şi dezvoltarea sa. reaferentaŃiile intervin atât în controlul derulării programului motor (al schemei motorii). cât şi în controlul gestului. automatismul şi modul de control. În învăŃarea şi în controlul acŃiunii motorii sau a gestului. Profesorul şi elevul trebuie să lucreze împreună. pentru a mări încrederea în sine a elevului. părinŃi. A. după ce s-a automatizat. profesor de educaŃie fizică. Trăsăturile cele mai generale ale abilităŃilor sau ale rutinelor motorii sunt: viteza de execuŃie. Programele şi schemele motorii. alături de alte variabile psihice (cognitive. Se impune motivarea elevului. AchiziŃia lanŃurilor operatorii-executive sau ale abilităŃilor motorii implică. să se distingă net unităŃile elementare de cele în care sunt integrate în raport cu un anumit scop. J. predomină controlul interoceptiv asupra celui exteroceptiv. sunt implicate în orientarea şi mobilitatea nevăzătorilor în mediul înconjurător. A. Organizarea conduitei motorii se caracterizează prin faptul că în cadrul ei este dificil. 79 . stabilitatea programelor motorii. J. cel puŃin în primele faze de învăŃare. să câştige mai mult control asupra mediului înconjurător. Adams postulează rolul memoriei în alegerea direcŃiei gestului. ceea ce implică o oarecare durată. La nevăzători. astfel încât să-l facă să aibă dorinŃa să se deplaseze în mod independent. psihomotorii. afective şi perceptive). Dar aceste faze corespund mai mult stabilirii proiectului acŃiunii motorii decât controlului acŃiunii. rolul memoriei kinestezice este deosebit de mare în sfera mobilităŃii şi a acŃiunilor motorii. extrema organizare a conduitei motorii. Adams (1972) pune accentul pe aferentaŃiile proprio şi exteroceptive. În privinŃa modului de control.specificitatea non-schematică a unui gest particular necesită utilizarea reaferentaŃiilor pentru controlul gestului. Toate aceste caracteristici ale psihomotricităŃii nevăzătorului pun în evidenŃă necesitatea unor exerciŃii speciale a căror „predare” implică munca în echipă: psihopedagog. Aceste reaferentaŃii – consecinŃe senzoriale ale producerii gestului – sunt comparate cu o memorie de reaferentaŃie (traseele perceptive corespunzătoare gestului dorit). cât şi pentru a-şi îmbunătăŃi imaginea despre el însuşi.

făcând ca anumite 80 . relaŃional şi atitudinal impun ca obiectiv de maximă importanŃă cultivarea încrederii copilului slab dezvoltat în sine.DeficienŃii de vedere sunt consideraŃi ca „oameni ai ordinii”. Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. ca obiectiv se va urmări înlăturarea stărilor inhibitorii şi a sentimentului de inferioritate provocate de insuccese. dar nivelul de aspiraŃii trebuie să fie pe măsura forŃelor sale. prin sporirea atenŃiei vizuale. realizată printr-o antrenare progresivă. În România. gradată. Recuperarea deficienŃei de vedere În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. deficienŃii de vedere sunt educaŃi şi şcolarizaŃi în unităŃi speciale. 2. disciplinaŃi şi manifestă un autocontrol faŃă de comportamentele proprii în vederea realizării unei corelări cât mai adecvate cu cei din jur. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. sunt pregătiŃi în şcoli profesionale şi licee şi pot urma o instituŃie de învăŃământ superior la fel ca şi o persoană validă. Ei sunt. asupra ocrotirii vederii restante. Rezultatele obŃinute sunt edificatoare pentru formarea personalităŃii şi integrarea social-profesională a deficienŃilor. de stimularea unor motivaŃii de valoare socială. Nu este posibilă o restabilire funcŃională a modificărilor organice în acest caz şi se acŃionează deci asupra ameliorării segmentului cortical al analizatorului. care nu este modificat sub aspect organic. încrederea în sine fiind condiŃionată de buna integrare în colectivul de copii. ConsecinŃele secundare pe plan afectiv. în posibilitatea de a învăŃa. a rolului gândirii. 4. în primul rând. de a-şi cuceri un loc în viaŃă. ameliorarea se va face prin dezvoltarea funcŃiilor vizuale superioare. În şcolile pentru ambliopi se acŃionează în vederea perfecŃionării funcŃiei vizuale. a memoriei vizuale. totodată. datorită faptului că apare necesitatea aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate pentru a putea fi uşor găsite. al imaginaŃiei etc.

ci ar scădea. să se împiedice şi să se înlăture inhibarea activităŃii vizuale spre care sunt predispuşi unii copii ambliopi. Lipsa unei experienŃe vizuale. dar se urmăreşte şi incitarea curiozităŃii intelectuale. Trebuie să se asigure o educaŃie vizuală sistematică pentru a asigura caracterul progresiv al exercitării vederii. J. 81 . Deci. dar nu trebuie să se ajungă la excese. dimpotrivă. de aceea. Utilizarea vederii este benefică. Pierre Oléron scria că „principiul călăuzitor în educaŃie este a nu întreprinde nimic care să producă vreo oboseală”. neîncrederea în propriile posibilităŃi vizuale sunt explicaŃii ale unei eficienŃe vizuale mici mai mult decât impune leziunea oculară. un antrenament raŃional al funcŃiei vizuale ar putea înlătura. utilizarea vederii sporeşte eficienŃa vizuală. din contră. graba şi neatenŃia. capacitatea mică a interpretărilor. descoperiri făcute prin forŃe proprii. Procesul de învăŃământ completează şi precizează pentru elevul ambliop multe aspecte ale realităŃii înconjurătoare la care vederea slabă nu i-a permis să ajungă singur. Jones lansa ideea conform căreia „rareori utilizarea vederii este dăunătoare” ci. îi dezvăluie aspecte ale vieŃii sociale.mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. se afirmă necesitatea ca posibilităŃile vizuale să fie mobilizate pentru a le menŃine şi a le dezvolta. Se formează astfel deprinderile de muncă intelectuală. atitudinea de conservare a acestora ca pe un bun inutil nu se justifică deloc. utilizarea acestor posibilităŃi este. obişnuinŃa perceperii prin alte modalităŃi senzoriale. Dacă ambliopii ar fi instruiŃi la fel ca şi orbii. aceste piedici. ale activităŃii umane prin care îi conturează şi orizonturile realizării lui viitoare. a unui bagaj informaŃional care să ajute percepŃia vizuală. lipsa deprinderilor de investigare. să se prevină suprasolicitarea. prima grijă a profesorului”. înseamnă că vederea neexercitată nu s-ar păstra. lipsa diferenŃierilor vizuale. dar el mai adăuga: „cu un copil ale cărui posibilităŃi de vedere sunt stabilizate. Cu condiŃia examinărilor periodice ale medicului oftalmolog. în parte. să se înlăture obstacolele de care copilul nu este conştient. examinări care vor depista eventualele deteriorări. iar inactivitatea diminuează capacitatea vizuală. încrederea în sine de a efectua activităŃi care i se păreau imposibile. dar şi supraprotecŃia vizuală.

existând numeroase studii psihologice care au arătat creşterea unor indici ai vederii prin realizarea de exerciŃii gradate. aşadar. perfecŃionându-şi treptat vederea. DeficienŃa de vedere se poate clasifica în funcŃie de mai multe criterii: gradul (gravitatea) defectului vizual (deficienŃa vizuală prezintă de la pierderea totală a capacităŃii vizuale şi până la ambliopie diferite grade. de a percepe mediul ambiant. învăŃarea scriscititului specific (alfabet Braille). baston etc. abilitarea deficienŃilor de vedere de a putea realiza o meserie adecvată handicapului existent. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). aşadar. Procesul se continuă şi în şcoală. Copilul învaŃă treptat să vadă. deci. în aprecierea distanŃelor. care oferă fotostimulările necesare acestei dezvoltări. astfel încât între cecitatea absolută şi ambliopie mai există – după un termen introdus de Truc – şi o „cecitate relativă”. Handicapul vizual apare. FuncŃia vizuală se dezvoltă ontogenetic. în condiŃiile vederii normale.). care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. mărimilor. de a se orienta în spaŃiu şi timp (prin stimularea şi dezvoltarea simŃurilor existente – auz. vibraŃii. Handicap vizual înseamnă. tact. împreună cu celelalte modalităŃi senzoriale. ritm biologic. din cauza insuficientei funcŃionări (sau chiar a eliminării) a analizatorului vizual. vederea căpătând rol conducător în recunoaşterea formelor. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil.Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. număr de paşi. miros şi prin folosirea de repere şi mijloace auxiliare – ex. cecitatea – orbirea reprezintă aşadar un 82 . în vederea integrării lor sociale. pe baza posibilităŃilor specifice organismului uman şi a activităŃii copilului. educaŃia trebuie făcută individual. are loc o diferenŃiere cât mai fină a excitanŃilor. REZUMAT DeficienŃa de vedere este o deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. acumulând un uriaş fond de reflexe condiŃionate pe fondul celor necondiŃionate existente. În recuperarea nevăzătorilor trebuie să se urmărească: formarea şi dezvoltarea deprinderilor de a se autoîngriji.

din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Agnozia vizuală este fenomenul aflat la polul opus. În ce priveşte particularităŃile deficientului vizual se constată o schimbare a expresiei feŃei. Există şi criteriul etiologiei cecităŃii şi ambliopiei. Cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei nu pot fi studiate separat. traumatismele oculare etc. un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând. 83 . de la o regiune geografică a lumii la alta. Orbii congenitali sunt complet lipsiŃi de reprezentări vizuale. din punct de vedere fiziologic şi anatomic analizatorul vizual fiind evident afectat. presupunând lipsa completă a văzului). Cele mai importante cauze sunt: afecŃiunile analizatorului vizual. Dabe vorbind despre o rămânere în urmă în medie de 2 ani). fără a o putea salva). aceleaşi afecŃiuni oculare putând provoca leziuni şi modificări de diferite grade ale analizatorului vizual.handicap major sau total de vedere. care se datorează lipsei funcŃiei expresive a ochilor. În cazul cecităŃii isterice. Nu se poate vorbi în general despre cauzele deficienŃelor vizuale. şcolară şi defecte tardive). În plus se poate discuta despre cauzele cecităŃii şi ale ambliopiei şi în funcŃie de perioada de vârstă în care se manifestă cu preponderenŃă (cauze ale cecităŃii congenitale dobândite în copilărie. defecte survenite în copilăria timpurie. Există şi două tipuri speciale de cecitate: cecitatea isterică şi agnozia vizuală. la vârsta anteşcolară. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex. iar la orbii cu defect vizual survenit – Ńinându-se cont de timpul care a trecut de la apariŃia defectului până la vârsta actuală – se păstrează o serie de imagini vizuale care pot avea o influenŃă însemnată asupra particularităŃilor psihologice individuale. momentul instalării defectului vizual (deosebim astfel defecte congenitale. atitudini cifotice şi musculatura insuficient dezvoltată). însă subiectul vrea/crede că vede. tardiv sau numai la bătrâneŃe). o dezvoltare fizică întârziată (W. în funcŃie de care deosebim atâtea categorii de deficienŃi vizual câte cauze pot provoca defecte vizuale. atitudini deficiente globale (mai frecvente sunt: atitudini globale rigide. în această privinŃă existând diferenŃe destul de pronunŃate de la o epocă la alta. preşcolară. afecŃiuni organice generale care pot determina deficienŃa vizuală.

semne sau imagini de mărime descrescândă. cifre. care are loc din perioada vieŃii intrauterine până la moarte. 84 .Din cauza activităŃii motrice reduse şi a deficienŃelor în dezvoltarea somatică. prin limitarea activităŃii vizuale şi evitarea condiŃiilor de lucru care ar putea dăuna. O altă particularitate a psihomotricităŃii nevăzătorului constă în faptul că schema corporală se realizează mai târziu şi mai greoi decât la copilul văzător. Deci. apar şi tulburări la nivelul sistemelor circulator şi respirator. Determinarea acuităŃii vizuale se face cu ajutorul optotipilor (tabele optometrice). Conservarea vederii presupune utilizarea ei în condiŃii optime şi de aceea un obiectiv important în recuperarea copiilor cu ambliopie este acela de a-l învăŃa pe elev să-şi folosească posibilităŃile vizuale şi de a-i dezvolta capacitatea de a percepe activ şi sistematic. În recuperarea persoanelor cu ambliopie se acŃionează. educaŃia trebuie făcută individual. CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de vedere = deficienŃă de tip senzorial şi constă în diminuarea în grade diferite (până la pierderea totală) a acuităŃii vizuale. făcând ca anumite mecanisme să devină dominante şi frânând acŃiunea altora inutile sau dăunătoare. Tabelele optometrice sunt formate din rânduri de litere. ci ea trebuie făcută permanent în funcŃie de gradul de handicap al fiecărui copil. lipsită de amplitudine. aşadar. Recuperarea se individualizează în funcŃie de caz pentru a stabili un echilibru raŃional al mecanismelor compensatorii. • Acuitate vizuală = facultatea regiunii musculare a retinei de a percepe obiecte de dimensiuni mici. Limita inferioară la care un obiect poate fi perceput constituie minimum perceptibile. denumite de literatura anglo-saxonă: blindisme. scăderea acuităŃii vizuale la unul sau la ambii ochi (binocular). în primul rând. Capacitatea de separare a două imagini izolate pe retină constituie minimum separabile. ticurile sau manifestările motrice negative. Un aspect special al acestor particularităŃi îl constituie manierismele. asupra ocrotirii vederii restante. verificate statistic. Recuperarea nu se poate desăvârşi numai prin exercitarea ei în procesul de învăŃământ. respiraŃia fiind superficială. Handicap vizual înseamnă. Literatura de specialitate descrie o serie de manierisme specifice deficienŃilor vizual.

Fenomenul aflat la polul opus este agnozia vizuală. analizatorul vizual nu prezintă nici o disfuncŃie. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. Examinarea se face de la o distanŃă fixă de 5 metri.05 0.un traumatism/şoc emoŃional în care informaŃia vizuală a jucat un rol major – subiectul şi-a văzut soŃia în flăcări în propria casă arzând.2 Procente % 0-0. presupunând lipsa completă a văzului. fără a o putea salva).005 0. dar din punct de vedere psihic subiectul refuză inconştient să vadă (de ex.05-0. din punct de vedere fiziologic şi anatomic. analizatorul vizual este evident afectat.005-0. la care numărătorul (d) este egal cu distanŃa examinării (5 m.Lângă fiecare rând este specificată distanŃa de la care dimensiunile respective pot fi percepute de un ochi emetrop (normal). însă subiectul vrea /crede că vede. separat pentru fiecare ochi. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) este consecinŃa distrugerii 85 . Clasificarea deficienŃilor vizuali în funcŃie de acuitatea vizuală este redată în tabelul următor: Gradul defectului vizual Acuitatea vizuală exprimată în: FracŃii ordinale 0-1/200 1/200-1/50 1/50-1/20 1/20-1/5 FracŃii zecimale 0-0.5 0.5-2 2-5 5-20 Şcoala de ambliopi Şcoala de orbi Locul de şcolarizare Cecitate totală Cecitate practică Ambliopie gravă Ambliopie • Cecitatea(orbirea) = un handicap major (total) de vedere. Rezultatul (acuitatea vizuală) se calculează după formula v=d/D.Un tip aparte de cecitate este cecitatea isterică.02-0.02 0.). • Agnozia = incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. când. caz în care. iar numitorul (D) reprezintă distanŃa citirii rândului respectiv de către un ochi emetrop. Există orbire congenitală (din naştere) şi orbire dobândită (din diferite cauze). în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale.

EXTENSII TEORETICE ParticularităŃi ale explorării vizuale în cazuri patologice (boli neurologice. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. neeconomice. cu multe « zone » de fixare a privirii care se suprapun. Acesta are. dificultăŃi în a percepe obiectele din apropiere şi pentru a le depăşi tinde să le îndepărteze de ochi. • Miopia = un exces de refracŃie. Mişcările oculare în acest caz sunt haotice. mişcările oculare voluntare fiind modificate faŃă de normal atunci când bolnavul încearcă să recunoască un obiect cu privirea. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian. caracterizat prin imposibilitatea bolnavului de a percepe stimulii vizuali periferici. Agnozia este incapacitatea individului de a recunoaşte obiecte uzuale. A. A. R. în imaginea unitară a obiectului respectiv. Thomas – 1970) s-a constatat că cei cu boli 86 . boli psihice. aşadar. Un caz particular în care perturbarea oculomotrică intervine în prim plan este sindromul Balint – 1909 (paralizia psihică a privirii). când. ele nu pot fi grupate de către individ într-un tot. W.(bilaterale) a zonelor de proiecŃie a căilor vizuale la nivelul lobului occipital. În domeniul psihiatriei s-a încercat relevarea particularităŃilor explorării vizuale în cazul bolnavilor psihici. drept urmare imaginea obiectului este neclară şi se formează în spatele retinei subiectului. deşi elementele componente ale unui obiect perceput sunt recunoscute separat. ale organizării oculomotricităŃii. Tasiak. în sine. reflexul de fixare a privirii fiind perturbat (bolnavul neputând să-şi desprindă privirea de la un obiect la care s-a fixat). fiind neclară. ci înaintea lui. În alexia agnozică sau în agnozia de simultaneitate există tulburări ale oculomotricităŃii. în pofida păstrării intacte a organelor de simŃ şi a unei inteligenŃe normale. • Hipermetropia = o refracŃie insuficientă. În urma unor cercetări (S. Iarbus (anii ’60) au arătat că în agnozia vizuală se întâlnesc tulburări ale oculomotricităŃii. Paraliziile cerebrale sunt însoŃite frecvent de tulburări ale mersului. Luria. L. care tulbură percepŃia la distanŃă a individului (nu vede bine la distanŃă). extrem de numeroase. deficienŃe mintale) În multe cazuri de agnozii există tulburări de comportament oculomotor.

Teoria şi practica compensaŃiei. 1997. 4. 1998. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. MUŞU I. Bucureşti. ambliopi. Cum s-ar putea realiza un demers recuperator în cazul unui orb congenital? BIBLIOGRAFIE DAMASCHIN D. DicŃionar de psihologie. 5. SIMA I. Ed.. I. 8. Ed. Educarea copiilor cu vedere slabă. Didactică şi Pedagogică. DicŃionar de psihologie. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale... 1998. 1965.. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Albatros. I. Sibiu. Trinitas. NEVEANU POPESCU P. 10. 7. Bucureşti. cu obiecte etc. Ed. J. Osaka. Ambliopi. 1973. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. vol.. 3. 1983. 1978. PREDA V. 2. 3.. Ed. Ed... îndeosebi faŃa acestora. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 11. 1981. Ed.. TAFLAN A. 9. Terapie educaŃională integrată. Didactică şi Pedagogică. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Bucureşti. Ed. fiind mai interesaŃi de explorarea vizuală a pozelor cu animale. ŞTEFAN M. Bucureşti. CaracterizaŃi prin comparaŃie ambliopia şi cecitatea. 1994. Iaşi. 12. . Analele UniversităŃii Bucureşti. 2. 1997. ParticularităŃile psihice ale deficientului de vedere. Bucureşti. ProHumanitate. Ed. Psihopedagogie specială. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. precizia şi eficacitatea mişcărilor de urmărire vizuală şi a mişcărilor sacadate exploratorii tind să crească o dată cu vârsta mintală a individului deficient şi nu cu vârsta sa cronologică. Bucureşti. Babel. Ed. vol. ROZOREA A. Davies) care arată că şi în cazul deficienŃilor mintal apar tulburări ale mişcărilor oculare..R. Copilul deficient. STRĂCHINARU I.psihice evită să exploreze vizual fotografiile de oameni. 1988. Ed. Cunoaşterea şi educarea lui. ProHumanitate. ŞCHIOPU U. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Defectologia. Sunt studii (R. DAMASCHIN D. orbi-surdomuŃi. LAROUSSE.. Bucureşti. PĂUNESCU C. 87 1. Nevăzători. Univers Enciclopedic. Ed. 1998.. 6.

1990. .. 16.8. vol. Să-i ajutăm. VERZA E. UniversităŃii Bucureşti. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. VERZA E. WEIHS TH. Bucureşti. Psihopedagogie specială.. Ed. Probleme de defectologie. Ed. şcoli normale. Bucureşti. 1996.. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Didactică şi Pedagogică. Ed. VERZA E. 1998. Bucureşti. iubindu-i. UniversităŃii Bucureşti. 88 . 1987. VERZA E. VRĂŞMAŞ T. DAUNT P. UniversităŃii Bucureşti. (coord.. 1992. Meridiane.. manual pentru clasa a XIII-a. 14.. Humanitas. 17. 15. Ed. Ed.. 1988.). MUŞU I.13. 18.

De aceea este foarte important ca pierderea de auz să fie descoperită cât mai devreme cu putinŃă. copilul are mintea deschisă şi pregătită pentru recepŃionarea informaŃiilor prin toate aceste simŃuri. DEFICIENłA DE AUZ 3. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). cu atât copilul va putea înŃelege lumea înconjurătoare şi se va integra mai bine în societate. Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. Când se naşte. Cu cât informaŃiile primite sunt mai numeroase. Auzul este critic pentru dezvoltarea vorbirii şi a limbajului în general. chiar regresii în plan 89 . dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). simŃurile fiind uneltele cu care învăŃăm şi comunicăm.1.3. se instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. Putem spune că. Caracterizarea generală a handicapului de auz Oamenii au cinci simŃuri cu ajutorul cărora experimentează lumea înconjurătoare. întrucât o întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului poate fi evitată dacă există o amplificare suficientă a sunetelor. Prin instalarea unui deficit auditiv. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. activitatea şi relaŃiile individului cu lumea înconjurătoare sunt puternic perturbate. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins.

de atitudinea celor din jur etc. întrebări şi sentimente. abilităŃile auditive ale copilului pot fi compromise. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). de mediul în care trăieşte acesta. pentru ca la 3-4 ani să folosească cuvinte şi propoziŃii pentru a-şi exprima propriile nevoi. Putem vorbi de repere generale în dezvoltarea auzului. Din punct de vedere statistic. Acest auz se va dezvolta şi maturiza pe tot timpul sarcinii.verbal (din punct de vedere al vocabularului. Fătul este apt să audă sunete din exterior. deşi este mai important de notat care este progresul natural al copilului prin diferitele stadii de dezvoltare decât să ne concentrăm pe atingerea unui reper specific pentru o vârstă specifică. Între 0-4 luni copilul tresare la sunete bruşte şi puternice şi îndreaptă privirea sau capul spre sursa sonoră. Experimentează auzul producând sunete. Fiecare individ se dezvoltă în felul sau în ritmul său. Atunci când există o leziune la oricare dintre părŃile componente ale analizatorului auditiv. de particularităŃile psihice ale individului. fiind în stare să execute comenzi simple. La 2 ani poate vorbi în propoziŃii simple folosind un vocabular de aproximativ 200-300 de cuvinte. de tulburări ale auzului. La 6-12 luni gângureşte şi începe să înŃeleagă cuvinte simple cum ar fi „mama” şi „pa”. Numai câteva afecŃiuni ale sistemului auditiv pot fi tratate cu medicamente sau chirurgical. deşi aude mult mai bine sunetele de frecvenŃă joasă decât sunetele de frecvenŃă înaltă. unul din zece oameni suferă. O ureche cu acuitate normală poate să suplinească surditatea celeilalte. Între 12-18 luni gânguritul începe să se transforme în cuvinte. Efectele deficienŃei de auz sunt diferite deci în funcŃie de vârsta la care a apărut handicapul auditiv. aparent recunoscând vocile familiare. Îi place să i se citească şi poate identifica şi numi lucruri observate în imagini. 90 . pronunŃia şi înŃelegerea cuvintelor se îmbunătăŃesc vizibil în această perioadă. copilul putând folosi în jur de 20 de cuvinte şi înŃelegând circa 50. Între 3-6 luni devine interesat de diferite sunete. într-o măsură mai mare sau mai mică. Vocabularul. în timp ce majoritatea pot fi remediate cu ajutorul unei proteze auditive. Fetusul uman posedă un auz rudimentar încă din a 20-a săptămână de sarcină. Este foarte dificil de a defini dezvoltarea normală atunci când este vorba despre oameni.

fiind un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). Hipoacuzia poate avea. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Există date clare care arată că un copil cu o pierdere de auz îşi poate dezvolta vorbirea şi limbajul similar unui copil cu auz normal. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. dacă este protezat înainte de a împlini vârsta de 6 luni. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60. Cu cât pierderea de auz este mai mare. Handicapul de auz parŃial (hipoacuzia) afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „ tari de ureche”).AnumiŃi factori pot influenŃa impactul pe care îl are pierderea de auz asupra dezvoltării copilului. Clasificarea şi etiologia handicapurilor de auz Handicapul de auz se poate manifesta în anumite forme sau grade care presupun deteriorări parŃiale sau totale ale simŃului auditiv. 3. al exercitării profesiei. Un copil care s-a născut cu o pierdere de auz prezintă o mai mare întârziere în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului decât un copil al cărui auz a fost afectat după însuşirea limbajului. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. atât în planul şcolarizării.90 dB ). 91 . Este foarte important faptul ca pierderea de auz să fie diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil.2. cu atât dezvoltarea vorbirii şi a limbajului va fi mai afectată. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB ). Clasificarea tipurilor de deficienŃă de auz se realizează în funcŃie de mai multe criterii: a. la rândul ei. De asemenea gradul pierderii de auz are o importanŃă foarte mare. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). Semnele hipoacuziei Copiii cu o pierdere de auz adesea învaŃă să compenseze acest neajuns fiind mult mai atenŃi la informaŃiile pe care le primesc pe alte căi.

semănând cu un Ńipăt) în jurul vârstei de 6-8 luni. • În general este nevoie de o amplificare a sunetelor atunci când: copilul stă prea aproape de televizor. Copiii cu un auz normal de obicei încearcă să întoarcă capul pentru a localiza sursa de sunet chiar de la vârsta de cinci luni. nu răspunde la rostirea propriului nume după vârsta de 6 luni). Testarea auzului la copiii nou născuŃi. prin programul de screening al auzului. Semnele pierderii de auz: • Nu tresare la sunete puternice. adesea părinŃii sunt cei care încep să suspecteze o pierdere de auz. De aceea. Atunci când nu există program de screening. • Nu poate localiza sursa sonoră. putem bănui că le simte înfundate sau că există o infecŃie la nivelul acestora. • Lipsa răspunsului la comenzi simple cum ar fi „adu mingea lui tăticu” atunci când are vârsta de aproape un an (mai puŃin atunci când comanda este însoŃită de gestică). 92 . este cea mai bună cale de a detecta pierderea de auz încă de la naştere.cum ar fi schimbarea intensităŃii luminii la închiderea sau deschiderea unei uşi. Fiecare copil se dezvoltă într-un anume ritm de aceea nici unul dintre aceste semne nu poate indica sigur dacă există o problemă. • Dacă îşi atinge frecvent urechile sau trage de ele. • Lipsa răspunsului normal la sunete (de exemplu. Există o serie de manifestări care apar în comportamentul copilului care ar putea să indice dacă există la acesta probleme de auz. Aceasta indică frustrare cauzată de lipsa de înŃelegere ca urmare a pierderii de auz. dă volumul foarte mare. vibraŃiile podelei şi mişcările aerului. dar fiecare indică pierderea unei importante informaŃii auditive de către copil. • Fuge de contactul cu alŃi copii sau devine agresiv. răspunsurile lor pot părea normale făcând ca pierderea de auz să fie dificil de depistat. • Încetarea sau modificarea gânguritului (acesta devenind mai strident. • Dacă gânguritul nu evoluează către sunete ale vorbirii care pot fi recunoscute sau cuvinte atunci când copilul se apropie de vârsta de 2 ani. în mod frecvent întreabă „ce?” atunci când i se vorbeşte sau nu răspunde atunci când este chemat. de exemplu întoarce capul în direcŃia opusă zgomotului.

defecŃiuni ale timpanului. perinatale şi postnatale. După lateralitate putem întâlni: deficienŃe de auz unilaterale (localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. c. surditate de percepŃie (care constă în pierderea funcŃiei de recepŃie la nivelul acesteia. e. Handicapul de auz total (surditatea sau cofoza) constă în slăbirea/pierderea mai mult sau mai puŃin totală a auzului.• Frecvent nu înŃelege o adresare directă. În funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual se vorbeşte despre: surditate ereditară Siebenmann (în care se produc leziuni ale capsulei osoase şi ale celulelor senzoriale sau ganglionare de la nivelul fibrelor nervoase). de dilatarea canalului cohlear şi a vestibulului. b. cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. cât şi ale celei de percepŃie. După momentul apariŃiei deficienŃei de auz există: deficienŃe ereditare (moştenite) şi deficienŃe dobândite (contractate). a saculei. surditate Sheibe (cauzată de atrofierea nicovalei prin lezarea senzorială a canalului cohlear. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a. d. a organului Corti şi a vascularizării striate) şi surditate Mondini (determinată de lezarea nucleului. a ganglionilor şi a organului Corti). de atrofierea nervului cohlear. După etiologia anatomo-fiziologică. fiind provocată de afecŃiuni ale nervului auditiv sau cerebral). tulburări ale metabolismului. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator) şi deficienŃe de auz bilaterale (care afectează ambele urechi). łinând cont de cele spuse anterior. al nervului auditiv sau al centrilor nervoşi ) şi surditate centrală sau mixtă (care include atât elemente ale surdităŃii de transmisie. putem depista cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. acestea din urmă fiind la rândul lor împărŃite în deficienŃe prenatale. handicapul de auz total se mai poate clasifica în următoarele forme: surditate de transmisie sau de conducere (caz în care sunetul este împiedicat să ajungă la urechea internă din cauza unor malformaŃii ale urechii. 93 . obturări sau blocări ale canalului auditiv extern).

b. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). de exemplu. Marea majoritate a hipoacuziilor de transmisie pot fi tratate medicamentos sau chirurgical. hemoragii. hipoacuzia este împărŃită în două categorii: hipoacuzie de transmisie şi hipoacuzie neurosenzorială. ureche medie). presiunea din urechea medie poate fi prea mare sau prea mică. 94 . dar mai sunt multe alte cauze ale hipoacuziei. ingerarea de substanŃe toxice (de ex. Dar nu întotdeauna aceste proceduri pot restabili un auz normal. ceea ce este.afecŃiuni endocrine. patologice (ca rezultat al unor boli). Într-adevăr. • Hipoacuzia de transmisie Hipoacuzia de transmisie are ca rezultat reducerea nivelului sonor de la pavilion până la urechea internă. alcool). Aceasta poate fi cauzată de blocarea căii de transmitere a sunetelor sau de unele leziuni ale structurilor anatomice (pavilion. conduct auditiv extern. în funcŃie de locul afecŃiunii. Toate cauzele enumerate mai sus pot duce la apariŃia handicapului de auz. Un copil poate avea o hipoacuzie mixtă. ceea ce face ca timpanul să nu se mişte liber.cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomofizilogice în timpul naşterii. de fapt. hemoragii. Cunoaşterea tipului hipoacuziei este necesar pentru stabilirea tratamentului adecvat. Aceste cauze pot fi ereditare. cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei.). accidente. În mod obişnuit. Transmiterea sunetelor poate fi împiedicată de unul sau mai mulŃi factori. stări distrofice. anoxie sau asfixie albastră etc. traumatisme fizice etc. De aceea. muzică ascultată tare la căşti etc.. idiopatice (cu origine necunoscută). c. rujeolă. blocarea sau dislocarea articulaŃiilor oscioarelor din urechea medie care duce la inflexibilitatea acestora. fie că este total (surditate). fie că este vorba despre unul parŃial (hipoacuzie). majoritatea pierderilor de auz au legătură cu îmbătrănirea. MulŃi oameni asociază pierderea de auz cu îmbătrânirea. o combinaŃie a celor două. lovituri la nivelul urechii. persoanele cu hipoacuzii de transmisie pot beneficia cu succes de un aparat auditiv. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex.

acest tip de hipoacuzie poate apărea datorită unor factori agresivi care acŃionează în timpul sarcinii cum ar fi: alcoolul. o acumulare de cicatrici la nivelul timpanului.Dopul de cerumen Acumularea de cerumen în conductul auditiv poate fi una dintre cauzele hipoacuziei de transmisie. InfecŃiile urechii medii (otită medie) InfecŃia urechii medii este o afecŃiune des întâlnită în special la copiii mici. dacă este ignorată pentru o perioadă lungă de timp. ca urmare a mai multor episoade ale infecŃiei. poate cauza o hipoacuzie de transmisie care va fi mult mai dificil de redresat. O infecŃie acută este foarte dureroasă şi trebuie tratată imediat. În acest caz copilul s-a născut cu o pierdere de auz. poate apărea o fisură a timpanului. poate să nu fie dureroasă. medicamentele. poate cauza complicaŃii grave cum ar fi apariŃia unei hipoacuzii neurosenzoriale. Acesta trebuie îndepărtat de către un specialist atunci când a fost identificat drept cauză a pierderii de auz. dar din această inflamaŃie poate rezulta o hipoacuzie de transmisie considerabilă. Poate fi consecinŃa unor sindroame genetice (sindromul Down). drogurile. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt : Congenita. O astfel de infecŃie. Dacă tratamentul nu este aplicat suficient de repede. • Hipoacuzia neurosenzorială Hipoacuzia neurosenzorială este cauzată de leziuni la nivelul celulelor ciliate din urechea internă (cohlee) şi/sau la nivelul fibrelor aferente ale nervului auditiv care duc impulsul de la urechea internă la creier. O infecŃie cronică. Un timpan sănătos în mod normal se vindecă singur închizând ruptura printr-o cicatrice. bolile contactate de către mamă înainte sau în timpul sarcinii sau complicaŃii la naştere. o altă formă de otită. O hipoacuzie congenitală poate fi ereditar transmisă de către unul dintre părinŃi sau o rudă mai îndepărtată. Hipoacuzia neurosenzorială este de cele mai multe ori compensată cu ajutorul unui aparat auditiv. În orice caz. Îndepărtarea se face fără complicaŃii. Pe deasupra. 95 . Acest tip de pierdere auditivă poate fi foarte rar reversibilă prin medicamentaŃie sau prin proceduri chirurgicale. după care în mod normal auzul este în totalitate restabilit.

mişcări ale ochilor sau ale unor segmente ale corpului în direcŃia sursei de zgomot. InfecŃiile. prin înŃelegerea şi răspunsul la vorbire. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. Expunerea continuă şi excesivă la sunete puternice sau expunerea scurtă la un sunet de impact pot cauza o hipoacuzie neurosenzorială (ex. Testul lui Weber se bazează pe faptul că persoanele normale percep tonul diapazon ce este aplicat pe frunte. Pentru copiii mici se iau în considerare reacŃiile de răspuns la diferite sunete depistate prin observaŃie de părinŃi. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. 3.Trauma acustică. Este important să se facă distincŃie între copilul hipoacuzic şi cel deficient mintal. Depistarea şi diagnosticarea handicapului de auz cât mai de timpuriu facilitează luarea unor măsuri medicale şi psihopedagogice adecvate şi necesare pentru a asigura o dezvoltare apropiată de normal şi pentru organizarea activităŃii de formare a comunicării. folosind ca instrument de lucru diapazonul. DisfuncŃia auditivă poate fi depistată încă din primul an de la naştere. Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). printr-o serie de mijloace empirice. meningita sau tusea convulsivă (tusea măgărească). educatori care se manifestă prin tresărire. afazic sau cu tulburări de caracter (care şi ei pot să nu vorbească. rude. dar din alte cauze). Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. oreionul. Diagnosticarea handicapului de auz O tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz este audiometria. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută totodată. a exersării cogniŃiei. indicarea unor obiecte numite de către adult etc. dar şi ştiinŃifice. artificii şi pistoale). În cazuri grave de boli cum ar fi pojarul. Când diapazonul este aplicat pe linia mediană a frunŃii unui handicapat care suferă de o surditate unilaterală a urechii 96 .3. pot apărea hipoacuzii neurosenzoriale cu pierderi foarte mari. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. cum sunt testul lui Weber.

sunetul diapazonului va fi perceput în urechea bolnavă. realizarea contactului cu cei din jur se face printr-o sporire a audiŃiei şi printr-o apropiere relativă faŃă de sursa de emisie. subiectul nu aude sunetul dacă este îndepărtat de os. când subiectul nu mai aude sunetul prin conductibilitatea osoasă. sunetul poate fi auzit un timp şi după încetarea percepŃiei osoase. iar dacă auzul este normal. în hipoacuzia severă încep să apară dificultăŃi ce pot fi relativ estompate prin utilizarea protezelor. dar fără a neglija alte caracteristici. sunetul este auzit în urechea normală. potenŃialul psihic. Copiii de orice vârstă. cât şi a celei aeriene. modul în care subiectul se poate relaŃiona prin comunicare cu cei din jur. iar în condiŃiile când surditatea este provocată de afectarea labirintului sau a nervului auditiv unilateral. în timp ce surditatea determinată de leziuni ale urechii interne sau ale căilor auditive determină afecŃiuni atât în transmiterea sunetului prin intermediul oaselor craniului. iar în cofoză se impune o demutizare precoce. condiŃiile mediului socio-cultural în care trăieşte etc. diapazonul se apropie de meantul auditiv. Pentru ambele forme ale testării se marchează timpul în care examinatorul continuă să audă sunetul după ce subiectul nu-l mai aude. cum sunt cele legate de vârsta la care intervine afecŃiunea. Astfel. diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă a examinatorului.medii. Cu ajutorul testului Rinner se poate realiza verificarea separată a fiecărei urechi odată cu blocarea urechii opuse. diapazonul este plasat în apropierea urechii examinatorului. Aceste aspecte au la bază în primul rând. diapazonul în vibraŃie se aplică pe apofiza mastoidă şi. Toate cele trei teste pun în evidenŃă faptul că afectarea urechii medii duce numai la disfuncŃionalitatea aeriană. Testele de auz nu vor 97 . în cazul când sunetul nu este perceput. în hipoacuzia uşoară şi în cea medie. Există o mare varietate de metode disponibile de testare a auzului care vor fi alese în funcŃie de vârsta şi maturitatea copilului. Când surditatea este localizată la urechea medie. Dacă. Procedeul constă în raportarea unor calităŃi ale auzului subiectului testat la cele ale examinatorului. Testul lui Schwabach contribuie atât la verificarea conductibilităŃii osoase. chiar şi cei nou-născuŃi. timp ce se constituie ca parametru al pierderii auzului. Pentru aceasta. pot face teste de auz. cât şi prin aer. iar când nu aude sunetul prin conductibilitatea aeriană. Comportamentele şi activitatea psihică a handicapatului de auz se manifestă şi în funcŃie de gradul pierderii auzului.

fi traumatizante pentru copil. În unele Ńări testele de auz sunt o rutină în cadrul sistemul pediatric. Alte teste utilizate pentru diagnoza defectului de auz, în afara celor enunŃate anterior sunt: Anamneza, care urmăreşte obŃinerea a cât mai multor informaŃii posibile de natură să determine cauza pierderii auditive, efectele şi complicaŃiile apărute. Întrebările pot fi referitoare la familie, la mediul în care s-a dezvoltat copilul, la bolile pe care le-a avut, la felul cum a decurs sarcina şi multe altele. Otoscopia. Otoscopul este un instrument care emite lumina, special creat pentru vizualizarea clară a conductului auditiv şi a timpanulul. Cu ajutorul acestui instrument se pot observa posibilele anomalii anatomice ale urechii care contribuie la pierderea de auz. Otoemisiunile acustice. Acest test care detectează pierderea de auz fără a fi necesară participarea activă a copilului este foarte rapid şi sigur şi se poate face şi în centrele neonatale la câteva zile de la naşterea copilului. El măsoară activitatea celulelor ciliate din urechea internă ca urmare a stimulării lor acustice şi se realizează atunci când copilul este foarte liniştit sau doarme. PotenŃialele evocate auditive. Cu ajutorul acestui test se măsoară undele (impulsurile) apărute în creier în urma stimulării sonore. De asemenea, acest test se realizează fără participarea activă a copilului. Durata lui este mai mare decât în cazul otoemisiunilor, dar informaŃiile obŃinute pot fi utilizate în cazul în care copilul are nevoie de un aparat auditiv. ImpedanŃa acustică. Acest test înregistrează mişcările timpanului ca urmare a schimbării de presiune din urechea medie. Măsurarea mobilităŃii timpanului şi a presiunii din urechea medie poate oferi informaŃii despre integritatea urechii medii. Acest test este foarte util în determinarea cauzei hipoacuziei copilului şi este testul care va determina alegerea diagnosticului în cazul infecŃiilor urechii medii. Cu ajutorul imitanŃei se poate înregistra şi pragul reflexului acustic care apare ca urmare a sunetelor puternice. Acest reflex are ca efect o „încordare” a timpanului şi este o protecŃie naturală împotriva sunetelor puternice. În cazul în care nu este obŃinut un reflex acustic sau este obŃinut la intensităŃi foarte mari, acesta este un semnal de alarmă că o structură a aparatului auditiv este afectată. Testul se realizează foarte rapid şi nu necesită participare activă a copilului.
98

3.4. Caracteristicile funcŃiilor şi proceselor psihice la handicapaŃii de auz DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Se ştie că, prin ea însăşi, disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice; totuşi ea duce la instalarea mutităŃii, care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală, cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. C. Pufan arată, astfel, că gândirea surzilor presupune operare cu imagini generalizate, analiza, sinteza, comparaŃia, abstractizarea şi generalizarea fiind realizate dominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului de auz se evidenŃiază prin concretism, rigiditate, şablonism, îngustime şi inerŃie, deosebindu-se astfel de gândirea persoanei auzitoare – care este predominant verbală. La copiii surzi din naştere, însuşirea comunicării verbale este blocată, la fel şi achiziŃia de experienŃe sociale, fapt ce limitează dezvoltarea capacităŃilor intelectuale, a gândirii şi a personalităŃii copilului. Pe fondul surdităŃii contractate (dobândite) după achiziŃionarea limbajului, apare diminuarea capacităŃilor intelectuale ale copilului, dacă nu se intervine compensator în mod sistematic şi organizat în direcŃia stimulării proceselor psihice. Chiar şi în hipoacuzie pot apărea fenomene de regres sau de stagnare, în lipsa unor factori stimulatori pentru comunicare. Limbajul handicapaŃilor de auz este puternic influenŃat de deficienŃa senzorială existentă, fiind afectate în planul vorbirii modul de exprimare şi calitatea discursului, neexistând feedback-ul sonor de corecŃie sau fiind diminuat. Limbajul oral al deficientului de auz este, aşadar, deficitar pe linia exprimării (nearmonioase), a intonaŃiei (stridentă sau monotonă), a ritmului, a calităŃii articulării, fapt ce perturbă inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid decât cel al surzilor, astfel că ei ajung să folosească tot mai corect exprimarea prin
99

cuvinte şi propoziŃii, să înŃeleagă mesajele verbale recepŃionate şi să se facă înŃeleşi de interlocutori. Limbajul handicapatului de auz total (surd) este bazal non-verbal – mimico-gestual, centrat pe utilizarea gesturilor ca mijloace de comunicare, codificând în ele cuvinte, expresii, stări, propoziŃii. Acest tip de limbaj presupune reprezentarea gândurilor, ideilor prin imagini în acŃiune. Gesturile folosite de copilul surd pot fi naturale (ce imită o acŃiune sau o caracteristică existentă în realitate), artificiale (fiind simbol – sinteză a unei idei), indicatoare (ex.: gestul de a arăta spre ceva), evocatoare (ex.: deget la ureche) etc., între gesturi şi mimică existând o concordanŃă puternică. Limbajul surdului ajunge să capete un caracter bilingv, odată cu parcurgerea procesului de demutizare, când se face trecerea la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Există o diferenŃă vizibilă privind comportamentul şi personalitatea copiilor surzi proveniŃi din familii normale cu părinŃi auzitori şi a celor proveniŃi din familii de surzi. Aceştia din urmă, ajunşi la şcoală, vin cu un bagaj de cunoştinŃe mult mai mare şi mai variat decât ceilalŃi, folosesc o gamă bogată de gesturi extrem de expresive şi dau dovadă mai puŃin de inhibiŃie şi de timiditate. Personalitatea deficienŃilor de auz poartă amprenta handicapului existent, deşi şi aici vorbim de diferenŃe comportamentale. Astfel, sunt copii deficienŃi de auz (mai mulŃi ca număr), timizi, neîncrezători, dependenŃi de anturaj, anxioşi, negativişti, cu teamă crescută de eşec, lipsiŃi de iniŃiativă, fără interese, cu frică de respingere, aşa cum există şi deficienŃi de auz sociabili, degajaŃi, optimişti. 3.5. Recuperarea şi integrarea deficienŃilor de auz Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe, de cunoştinŃe, de cultură, imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. Pentru realizarea acestor deziderate, şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea
100

comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale, care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimicogesticulaŃie, labiolectură şi, într-o oarecare măsură, pe dactileme. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare, forma principală de învăŃare trebuie să alterneze, în funcŃie de structura clasei de elevi învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. În acelaşi timp, învăŃarea motrică şi învăŃarea morală vor însoŃi întregul proces educativ, dată fiind necesitatea formării unor deprinderi de abilitare psihomotrică şi a elaborării unor habitudini psihocomportamentale. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere, la surdomutul în curs de demutizare, că metodologia învăŃării comunicării, bazată pe utilizarea exclusivă a limbajului mimicogesticular, dactil etc., oricât de perfecŃionate ar fi acestea, nu pot asigura exprimarea nuanŃată, complexă şi precisă a întregului complex al gândirii, ceea ce presupune şi dezvoltarea limbajului verbal prin intermediul căruia se realizează interrelaŃionarea de tip uman şi stimularea cogniŃiei. DificultăŃi şi limitări rezultă şi din faptul că limbajul gestual presupune transmiterea simultană a semnelor, în timp ce semnalele sonore se produc succesiv, ceea ce facilitează o mai bună discriminare a fenomenelor şi cuvintelor. Prin demutizarea surdomutului şi dezvoltarea vorbirii hipoacuzicului, vocabularul se îmbogăŃeşte continuu şi se perfecŃionează pronunŃia, astfel încât cuvintele învăŃate înlocuiesc, tot mai frecvent, exprimarea prin gesturi. Cu toate acestea, handicapul de auz va influenŃa şi în continuare modul de exprimare şi calitatea vorbirii subiectului. În aceste condiŃii, vorbirea handicapaŃilor de auz se menŃine deficitară pe linia exprimării, a intonaŃiei, a ritmului, a calităŃii articulaŃiei, ceea ce afectează inteligibilitatea vorbirii. Având în vedere faptul că hipoacuzicii au posibilitatea de a percepe unele sunete şi cuvinte, vocabularul lor se dezvoltă mai rapid şi se ajunge la folosirea tot mai corectă a înŃelegerii prin cuvinte şi propoziŃii. Procesul de însuşire a structurilor verbale, ca şi automatizarea lor sunt dependente de structura fonetică a cuvintelor, de utilizarea acestora cât mai frecvent în diverse activităŃi, de gradul de accesibilitate a cuvintelor, de felul în care educatorul ştie să le lege de conŃinutul corect pentru a facilita la elevi surprinderea semnificaŃiei lor. Activitatea de învăŃare a limbajului atât în grădiniŃă, cât şi în şcoala specială trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică, care să permită realizarea legăturii dintre cuvinte, imaginile
101

labiovizuale şi semnificaŃia verbală, pentru a se putea ajunge la elaborarea de stereotipii dinamice, prin intermediul cărora, receptarea succesiunii de imagini labiobucale a sunetelor vizibile să determine declanşarea articulaŃiei şi să facă posibilă înŃelegerea comunicării. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajului mimicogestual la cel verbal, la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal, pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃionalconceptuală. În aceste condiŃii, cuvântul stimulează nu numai dezvoltarea gândirii, dar şi a celorlalte procese psihice. În acest caz, noŃiunea devine integrator al treptei senzoriale şi logice, deoarece cu ajutorul cuvântului ce o exprimă, se acumulează experienŃă şi se vehiculează informaŃia necesară desfăşurării operaŃiilor gândirii: abstractizarea, generalizarea etc. Ca urmare, schemele operaŃionale se perfecŃionează în raport de parcurgerea etapelor caracteristice gândirii şi limbajului ce se modifică calitativ şi cantitativ în procesul demutizării. HandicapaŃii de auz care nu beneficiază de demutizare au tendinŃa de a se izola de auzitori, ceea ce duce la întreŃinerea unor relaŃii interumane restrânse, cu efecte negative pe linia integrării sociale şi profesionale. Prin izolare se instalează o serie de caracteristici în care copilul handicapat devine timid, dependent, neîncrezător în forŃele proprii, anxios, negativist, lipsit de iniŃiativă, nemotivat pentru activităŃi. În raport însă de cantitatea şi calitatea procesului recuperativ, asemenea neajunsuri pot fi depăşite şi se pot asigura condiŃii normale pentru socializare şi profesionalizare. Activitatea organizată de învăŃare imprimă relaŃiei dintre cognitiv şi afectiv un astfel de curs încât copilul îşi formează comportamentele ce au la bază motivaŃii asimilate prin înŃelegere şi conştientizare. De aici şi trăirea mai puŃin dramatică a deficienŃei de care suferă. În acest context, activitatea recuperativcompensatorie contribuie la reabilitarea socială a handicapaŃilor de auz. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării; – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte, litere şi stări de spirit. Fazele demutizării sunt:
102

demutizarea se produce astfel: 1) etapa premergătoare demutizării – cu predominanŃa gândirii şi limbajului concret. După C. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal şi respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce priveşte topica formulării limbajului). apoi o oră întreagă etc. acestea fiind de mai multe feluri: – proteze cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele. 103 . 2) însuşirea noŃiunilor concrete. Comunicarea verbală – orală. Comunicarea mimico-gestuală (este cea mai la îndemână formă de comunicare. Pufan. cu indicarea lor. prima dată doar o jumătate de oră. 3) însuşirea celorlalte noŃiuni. Se pot folosi şi protezele auditive pentru amplificarea intensităŃii sunetelor.1) obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. de multe ori. a frazelor de pe buzele interlocutorului. – proteze cu amplificare selectivă – prin selecŃia frecvenŃelor utile de cele inutile. Proteza auditivă se utilizează gradat ca interval de utilizare. adică citirea cuvintelor. 3. 2. folosită într-o manieră stereotipă şi de auzitor). 3) etapa demutizării concrete – predominanŃa gândirii şi a limbajului pe bază de cuvinte şi parŃial pe bază de imagini. 2) etapa de început a demutizării – gândirea şi limbajul se realizează pe baza imaginaŃiei şi parŃial pe bază de cuvinte. Înainte de a se pune proteza trebuie să se ştie că folosirea ei poate determina reacŃii negative de genul: refuzul organismului de a primi acest corp străin sau starea de disconfort trăită de copilul care se vede că arată altfel. 4) etapa demutizării realizate – când gândirea şi limbajul au aceleaşi posibilităŃi la auzitor. Demutizarea mai înseamnă şi învăŃarea labiolecturii. scrisă (are la bază un vocabular dirijat de reguli gramaticale şi se bazează şi pe labiolectură – suport important de înŃelegere). În procesul educaŃional al copiilor cu deficienŃe de auz se utilizează anumite forme de comunicare: 1.

• În Ńara noastră. De fapt. • Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare este superioară. Comunicarea bilingvă (comunicare verbală + comunicare mimico-gestuală. să cânte şi să vorbească copilului său. ObservaŃii: • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma de comunicare adoptată în relaŃiile cu deficienŃii de auz. O intervenŃie imediată din partea lor are un impact favorabil asupra copilului. de particularităŃile personalităŃii deficientului. tehnician dentar. Comunicare totală (presupune folosirea tuturor tipurilor de comunicare. croitor. mai mică sau mai mare cu care se confruntă zi de zi – vedere proastă. • LegislaŃia din Ńara noastră permite persoanelor cu handicap care au absolvit cursurile liceale cu diplomă de bacalaureat să se poată înscrie la cursurile învăŃământului superior cu respectarea normelor şi a metodologiilor elaborate de fiecare institut de învăŃământ superior şi cu asigurarea condiŃiilor necesare exprimării cunoştinŃelor şi competenŃelor din partea persoanei deficiente. în ideea de a se completa reciproc şi de a ajuta la corecta înŃelegere a mesajului). fiecare este obişnuit să aibă o deficienŃă. tâmplar etc. în funcŃie de: nivelul deficienŃei. important fiind ca deficientul să ştie să comunice şi să înŃeleagă mesajul. instalator. comunicare verbală + comunicare cu dactileme). matriŃer. Este valabil în cazul tuturor copiilor faptul că un contact pozitiv cu adulŃii 104 . eficienŃa lor se vede doar în practică. • PărinŃii sunt în general primii care suspectează o pierdere de auz în cazul copilului lor.4. constituŃie slabă. persoanele cu handicap de auz au posibilitatea să se pregătească în meserii ca: desenator tehnic. • Oamenii sunt incredibili atunci când este vorba de a-şi compensa o deficienŃă fizică sau psihică. irascibilitate. • Copiii se nasc cu o minte deschisă. Primii paşi în lucrul părintelui cu copilul hipoacuzic Părintele trebuie : • să continue să se joace. acceptând în totalitate lumea înconjurătoare. Copilul hipoacuzic nu se consideră a fi „handicapat” decât dacă este făcut să creadă asta. fără prejudecăŃi. nivelul inteligenŃei copilului. 5. frezor.

În cazul în care copilul are o pierdere severă sau profundă de auz. poate face ca sunetele să fie distorsionate şi astfel înŃelegerea este mult mai dificilă. este indicat să se înceapă un program de reabilitare a vorbirii (logopedie) care va fi susŃinut şi cu alte tehnici cum ar fi: labiolectura (citirea după buze). • să găsească un specialist care să se ocupe de problemă. cuvinte şi propoziŃii. nu strigată. gestica. Un specialist în acest domeniu va crea un mediu propice pentru copil să înveŃe să recunoască şi să producă anumite sunete. • să se asigure că audiologul sau medicul care se ocupă de copil este specializat în munca cu copiii. Buzele. Este posibil ca în cazul unui copil hipoacuzic nevoia de apropiere şi de comunicare să fie chiar mai mare. limbajul semnelor. specialistul care se ocupă de copil trebuie să descrie pierderea auditivă astfel încât să se poată comunica cu el cât mai eficace posibil. Orele de logopedie (domeniu specializat în dezvoltarea vorbirii şi a limbajului) vor îmbunătăŃi recepŃia (auzul) şi exprimarea (vorbitul) cuvintelor şi expresiilor. • să se uite la copil atunci când i se adresează. • să îl protezeze cât mai curând posibil pentru a se asigura că beneficiază la maximum de posibilităŃile auditive. mimica şi mişcările corpului aduc informaŃii suplimentare.este esenŃial pentru dezvoltarea emoŃională normală. • să se asigure că este suficient de multă lumină pentru ca faŃa lui să fie vizibilă în momentul vorbirii. Acest lucru minimalizează nevoia de repetare a cuvintelor şi îmbunătăŃeşte comunicarea cu copilul. articulată pentru a exprima anumite sunete care ajută la îmbunătăŃirea inteligibilităŃii vorbirii. • să vorbească cu voce clară şi puternică. Aşadar. 105 . În majoritatea cazurilor este recomandat să se folosească o voce clară. Comunicarea realizată cu copilul deficient de auz de către părinŃii lui trebuie să aibă anumite trăsături : Felul în care aude copilul depinde de specificitatea hipoacuziei lui. Cu cât copilul beneficiază mai devreme de amplificare cu atât şansele unei dezvoltări a limbajului cresc. Ridicând foarte mult vocea.

Trebuie să-i asigure în mod frecvent evaluarea modului de funcŃionare a aparatelor şi a eventualelor reglaje necesare. trebuie să explice modul în care funcŃionează aparatele. Atunci când este posibil. Suportul profesorilor. părinŃii preferă o şcoală normală mai degrabă decât o şcoală specială pentru copii hipoacuzici. este bine să fie informaŃi despre necesităŃile speciale ale copilului cei în măsură să ia decizii organizatorice şi administrative. Copiii cu hipoacuzii severe de obicei urmează şcoli speciale. Audiologul şi logopedul posedă foarte multe tehnici pentru a pregăti şi a asista copilul astfel încât acesta să-şi dezvolte bine vorbirea şi limbajul. dedicare şi hotărâre. Pe lângă rolul deosebit pe care îl are suportul părinŃilor. este deosebit de important. Suportul medical şi audiologic Specialistul care se ocupă de auzul copilului este responsabil ca acesta să beneficieze de ultima tehnologie în domeniu şi de toate metodele de intervenŃie disponibile. cât şi dintr-o şcoală specială pentru copii cu dificultăŃi de auz. logoped. este nevoie şi de sprijinul celor din echipă: medic. Şcoala şi rolul ei în recuperarea deficienŃei de auz Profesorii copilului deficient au un rol critic în găsirea drumului acestuia în viaŃă. Specialiştii în acest domeniu trebuie să instruiască şi părintele pentru a putea continua această pregătire şi acasă. punând la dispoziŃie informaŃiile necesare despre pierderea de auz a copilului respectiv. Dacă alegerea este pentru o şcoală normală. Suportul şcolii Hotărârea pentru şcoala pe care o va urma copilul va fi luată în urma unei analize complexe a modului în care acesta şi-a dezvoltat vorbirea şi limbajul. De asemenea. de un tratament special. În cazul în care copilul învaŃă la o şcoală normală este necesar ca profesorul să fie 106 . Logopedia se poate realiza atât în cadrul şcolii. atât dintr-o şcoală normală. care trebuie să-i asigure copilului cu deficienŃă de auz suportul şi atenŃia necesare. cât şi în particular.Echipa de susŃinere este foarte importantă în lucrul cu copilul hipoacuzic Cel mai important membru al echipei este părintele. deoarece poate fi nevoie de modificări ale clasei de curs. mai ales că acest efort poate fi frustrant. profesor etc. Pentru a realiza acest lucru este nevoie de foarte multă energie.

optimizând perceperea sunetelor. iar cu resursele şi tehnologia disponibile în zilele noastre ne putem aştepta la rezultate foarte bune. De aceea. Profesorii trebuie să înŃeleagă importanŃa mediului sonor pentru copilul deficient auditiv. Amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu lumea înconjurătoare. este foarte important ca şi el să ia parte la toate activităŃile şcolare. Implantul cohlear Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde să recepŃioneze sunete. Dispozitivul are ca principală componentă o serie de electrozi. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie copilul este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic. bunăstarea socială şi psihologică în şcoală depind de mediul sonor. BineînŃeles că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz să dispară ci va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. Există două forme de amplificare: proteza auditivă şi implantul cohlear. Pe scurt. scopul este îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii. Implantul cohlear se recomandă în cazul copiilor cu hipoacuzie profundă bilaterală (la ambele urechi) care ar primi prea puŃine beneficii de la un aparat auditiv. care implantaŃi în cohlee (ureche internă) vor genera impulsuri electrice stimulatoare pentru nervul auditiv care va transmite această informaŃie centrului auditiv din creier. O dată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite. majoritatea copiilor se vor dezvolta normal. Este un proces complex care implică încercări grele şi posibile erori la început până ce cea mai bună strategie este stabilită. Proteza auditivă Folosirea unei proteze auditive îi permite copilului hipoacuzic să-şi folosească auzul pe care îl posedă. 107 .specializat pentru nevoile unui copil hipoacuzic. Pe lângă efectul pe care îl are auzul în educaŃie. Protezele auditive realizează amplificarea şi procesarea semnalelor sonore astfel încât să ofere o prezentare a sunetelor aşa cum se regăsesc ele în natură. Pregătirea unui copil cu hipoacuzie este o adevărată provocare. a metodelor de comunicare şi a metodelor de învăŃat şi de antrenament – va fi cea care îi va oferi copilului cu deficienŃă cel mai bun sunet şi cele mai bune oportunităŃi de comunicare şi învăŃare. Strategia finală – o combinaŃie a tipurilor de amplificare.

ceea ce poate face ca alegerea să pară foarte dificilă. sau într-o carcasă realizată după mulajul urechii pentru aparatele în ureche. Protezarea unei urechi. Protezarea ambelor urechi. candidaŃii pentru implant sunt selectionaŃi foarte riguros. neprotezarea uneia dintre urechi face ca fibrele nervoase care corespund acelei urechi să devină nefuncŃionale. ExplicaŃiile iniŃiale sunt mult mai importante decât ilustraŃiile. oferă o îmbunătăŃire a inteligibilităŃii vorbirii în zgomot. Se poate crede că alegerea unui aparat este ireversibilă şi de aceea trebuie făcută cu foarte multă grijă. Cum funcŃionează un aparat auditiv? Audioprotezistul trebuie să instruiască şi să explice părinŃilor şi copilului felul în care se manipulează şi se întreŃine un aparat auditiv. În 108 . îl va converti într-un semnal electric şi-l va trimite mai departe amplificatorului. În cazul protezelor liniare toate sunetele sunt amplificate în mod egal. Dezvoltarea fizică.Implantul cohlear se realizează foarte rar la copiii mai mici de 18 luni. Dacă hipoacuzia este bilaterală. Alegerea aparatului se face strict în funcŃie de caracteristica unică a hipoacuziei fiecărui copil în parte. Audioprotezistul va informa asupra elementelor pro şi contra ale unui aparat auditiv propus sau ales. după o perioadă lungă de timp în care aceasta nu a fost stimulată. maturizarea psihică şi gradul de dezvoltare al limbajului implică posedarea unui grad mare de flexibilitate în ceea ce priveşte procedurile şi echipamentul. dar. este un amplificator de dimensiuni mici care este introdus într-o carcasă de plastic aşezată în spatele urechii. Aparatul auditiv. În plus. Acesta este responsabil de amplificarea sonoră. Atitudinea pozitivă şi încurajatoare a celor din jurul copilului poate fi un bun exemplu. Copilul trebuie să înŃeleagă că aparatul auditiv trebuie purtat cât mai mult posibil pentru a asigura o interacŃiune optimă cu mediul sonor. De altfel. la ora actuală există o mare varietate de aparate disponibile. Microfonul protezei va recepŃiona semnalul sonor. protezarea trebuie să se facă la ambele urechi. succesul depinde în foarte mare măsură şi de motivarea şi perseverenŃa părinŃilor. poate să aducă beneficii reduse auzului per total. reglarea unui aparat este un proces foarte flexibil şi adaptabil. Odată realizată protezarea. Reglarea aparatelor în cazul copiilor – mai ales copiii foarte mici – este o adevărată provocare pentru audioprotezist. Datorită evoluŃiei tehnologiei. contrar părerilor preconcepute. numită protezare bilaterală. în mare.

iar cele puternice vor fi confortabile. se fac o dată sau de două ori pe an în timpul copilăriei. ale căror componente sunt montate într-o carcasă de plastic aşezată în spatele pavilionului sau intraauriculare (în ureche) ale căror componente sunt montate într-o carcasă realizată după mulajul urechii poziŃionată în interiorul conductului auditiv. Copilul hipoacuzic poate beneficia de orice formă de aparat. în timp ce sunetele puternice sunt amplificate foarte puŃin sau chiar deloc. Astfel. volumul adaptându-se automat mediului sonor. care poate fi manevrat de către copiii mai mari sau de către adulŃi.cazul aparatelor neliniare. Protezele auditive pot fi programabile. ceea ce înseamnă că ele pot fi reglate pentru fiecare individ în parte. canalul auditiv poate fi prea mic şi să nu permită folosirea unui aparat auditiv. sunetul este convertit din semnal electric în semnal acustic de către difuzor şi trimis în conductul auditiv. circuit. deci. Aparatul auditiv trebuie curăŃat zilnic pentru a se evita stricarea acestuia din cauza cerumenuilui. de obicei. Există mai multe mărimi de aparate auditive care pot fi: retroauriculare (în spatele urechii). Unele aparate pot avea şi un potenŃiometru de volum. cea mai mare amplificare este primită de sunetele foarte slabe. dacă protezarea este reglată corespunzător. care în mod normal nu sunt auzite de către copilul hipoacuzic. Proteza este un aparat electronic şi. trebuie verificate şi schimbate la intervale regulate. În al doilea rând. În primul rând. Bateriile pot Ńine de la câteva zile până la câteva săptămâni. Aparatele diferă între ele în funcŃie de mai multe caracteristici: mărime. iar modificările de mărime ale canalului auditiv pot face ca aparatul să nu mai stea bine în 109 . culoare etc. mai ales în cazul în care copilul este prea mic să spună că nu mai aude. Majoritatea aparatelor auditive moderne nu mai au potenŃiometru. sau atunci când copilul sau părintele consideră că rezultatele nu sunt cele aşteptate. unei rotiŃe sau poate fi controlat cu ajutorul unei telecomenzi. care oferă curentul necesar funcŃionării aparatului auditiv. PotenŃiometrul poate fi sub forma unei pârghii. sunetele slabe vor fi audibile. Aceste reglaje. Odată amplificat. Bateriile. dar în cazul celor intraauriculare pot exista mici probleme. se va strica dacă intră în contact cu apa (se va evita purtarea ei de către copil în timpul băii). Aparatele copilului trebuie zilnic verificate. copilul este în creştere. Trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt consumate.

Pentru majoritatea copiilor. deoarece. Există două tipuri de circuite utilizate în construirea aparatelor auditive: circuitul analogic. se 110 . fiind plasate departe de conduct. disponibil de foarte mulŃi ani. De altfel. apărut de curând. Atunci când handicapul de auz există de la naştere sau când apare de timpuriu (mica copilărie). În cazul protezelor digitale.ureche. sunt protejate mai bine. culorile clasice bej sau maron sunt plicticoase. iar sunetele pot fi manipulate în foarte multe feluri. similar ca performanŃe cu circuitul care produce sunetul clar al CD-urilor care a revoluŃionat industria protezelor auditive. Deci. Folosind un semnal digital. iar secreŃiile pot pătrunde în aparat. oferind o calitate deosebită a sunetelor. defectându-l. În cazul în care degradarea auzului se produce după achiziŃia structurilor verbale şi nu se intervine în sens recuperator. reglajul este foarte ajustabil. În plus. prin îmbunătăŃirea simŃitoare a calităŃii sunetului şi oferirea de reglaje flexibile. procesele complexe pot fi realizate în foarte scurt timp. copiii sunt predispuşi la infecŃii ale urechii. Aparatele retroauriculare rezolvă această problemă deoarece ele sunt montate pe ureche cu ajutorul unei piese anatomice (oliva). Multe proteze auditive sunt disponibile în culori variate şi amuzante. şi circuitul digital. Microprocesorul cu ajutorul căruia funcŃionează protezele digitale este un minicomputer foarte complex. REZUMAT Handicapul de auz aparŃine unei categorii mai ample de handicapuri – cele senzoriale (din care face parte şi deficienŃa de vedere) şi reprezintă diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. spre deosebire de adulŃi care doresc ca aparatul să aibă culoarea pielii sau a părului. este recomandabil ca până la 12 ani copiii să fie protezaŃi cu aparate retroauriculare. ceea ce creează un confort crescut utilizatorului. un aparat digital face ca inteligibilitatea vorbirii în zgomot să fie mult îmbunătăŃită datorită posibilităŃii de reducere a zgomotului. Aparatele retroauriculare. vor aparate drăguŃe sau interesante. realizată în urma unui mulaj şi schimbată ori de câte ori este nevoie. majoritatea copiilor doresc culori strălucitoare. în cazul în care acesta este intraauricular. dificultăŃile în însuşirea limbajului de către copil sunt majore – vorbim despre fenomenul muŃeniei care însoŃeşte pierderea totală a auzului.

Ea constă în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru 111 . b) cauze perinatale (neonatale) – constând în leziuni anatomo-fiziologice în timpul naşterii. care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. trauma acustică. infecŃiile urechii medii (otită medie). ingerarea de substanŃe toxice (de ex. oreionul. În prima categorie (a cauzelor deficienŃei de auz ereditare) includem posibilele anomalii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii. hipoacuzie medie (între 30-60 dB ) şi hipoacuzie severă sau profundă ( între 60-90 dB ). hemoragii.. Cele mai frecvente cauze ale hipoacuziilor de transmisie se regăsesc în perioada copilăriei: dopul de cerumen. Hipoacuzia poate avea. la rândul ei. în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecinŃă mutitatea (copilul devenind surdomut). chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului. muzică ascultată tare la căşti etc. în timp ce în a doua categorie (cauze ale deficienŃei de auz dobândite) găsim trei tipuri de cauze: a) cauze prenatale – care intervin pe perioada sarcinii şi constau în maladii infecŃioase ale gravidei. grade diferite de gravitate: hipoacuzie uşoară (pierdere de auz de 0-30 dB). Putem spune că. incompatibilitatea factorului Rh (mamă-făt). stări distrofice. dispariŃia simŃului auditiv la câŃiva ani după însuşirea limbajului de către copil determină dificultăŃi în menŃinerea nivelului atins. rujeolă. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. tulburări ale metabolismului. anoxie sau asfixie albastră etc. După gradul (gravitatea) deficitului de auz identificăm: hipoacuzia (diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB) şi surditatea sau cofoza (pierderea totală a auzului – peste 90 dB). meningita sau tusea convulsivă).. afecŃiuni endocrine. lovituri la nivelul urechii. expuneri îndelungate la stimuli auditivi foarte puternici – ex. Există cauze ale deficienŃei de auz ereditare şi cauze ale deficienŃei de auz dobândite. hemoragii. În diagnosticarea handicapului de auz se foloseşte o tehnică având un grad ridicat de precizie: audiometria. O persoană surdă (cofotică) este incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. accidente.instalează un proces de involuŃie la nivelul întregii activităŃi psihice. al intensităŃii vocii sau al exprimării gramaticale). c) cauze postnatale – de natură toxică sau traumatică (infecŃii – otită. în timp ce cauzele hipoacuziei neurosenzoriale la copii sunt: congenita. traumatisme fizice etc. infecŃii de diferite tipuri (pojarul. alcool). Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza).).

şcolii şi cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifică pentru formarea comunicării verbale şi crearea posibilităŃilor de învăŃare a limbajului. imprimând caracter informativ şi formativ activităŃii cu handicapaŃii de auz. cauzată de modificarea raportului dintre gândire şi limbaj. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. În jurul vârstei de 3 ani se pot utiliza unele teste de auz. labiolectură şi. în funcŃie de structura clasei de elevi. Spre deosebire 112 . învăŃarea intelectuală şi învăŃarea efectivă. totodată. Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel verbal. testul lui Rinner şi testul lui Schwabach. O asemenea metodologie vizează formarea comunicării verbale. forma principală de învăŃare trebuie să alterneze. care trebuie să pornească de la ideea că procesul de învăŃare se va baza pe mimico-gesticulaŃie. la depistarea unor forme de cofoză mixtă. totuşi ea duce la instalarea mutităŃii care stopează dezvoltarea limbajului şi restrânge activitatea psihică de ansamblu.fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). folosind ca instrument de lucru diapazonul. pe dactileme. DeficienŃa de auz afectează într-o măsură mai mare sau mai mică (în funcŃie de gradul pierderii auzului) toate palierele vieŃii psihice a individului. de cultură. Obiectivele generale ale intervenŃiei recuperatorii în deficienŃa de auz totală sunt: – realizarea demutizării. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. – conservarea şi dezvoltarea limbajului verbal la deficienŃii care au dobândit surditatea după ce au asimilat limbajul. Pentru realizarea acestor deziderate. cum sunt testul lui Weber. Odată cu asigurarea condiŃiilor de demutizare pentru surdomut şi de stimulare a comunicării verbale pentru hipoacuzici se pun bazele formării gândirii noŃional-verbale şi se facilitează dobândirea de experienŃe. Se ştie că prin ea însăşi disfuncŃia auditivă nu are efect determinant asupra dezvoltării psihice. Dar la hipoacuzici şi la surdomuŃii în curs de demutizare. Unele forme ale handicapului de auz pot determina şi o întârziere intelectuală. litere şi stări de spirit. atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. într-o oarecare măsură. Aceste teste sunt menite să diferenŃieze surdităŃile de percepŃie de cele de transmisie şi ajută. de cunoştinŃe.

în funcŃie de localizarea leziunilor anatomo-fiziologice ale analizatorului vizual. caracterizată prin imposibilitatea vorbirii. pe demutizare. al exercitării profesiei. surditate eredi-tară şi surditate dobândită. la fel ca şi cea de vedere. din diferite cauze. o persoană surdă (cofotică) fiind incapabilă de a procesa sau auzi sunete cu sau fără un aparat auditiv. aşadar. a cărui recuperare se bazează. Termenul „pierdere de auz” sau „hipoacuzie” nu implică surditate totală (cofoza). atât în planul şcolarizării. Există. • Surditatea (cofoza) = handicap de auz total constând în pierderea totală a auzului – peste 90 dB. cât şi al relaŃionării cu ceilalŃi oameni. Este cauzată de leziuni în zona corticală a limbajului. fiind vorba de un refuz verbal al subiectului. amplificarea sunetelor este cheia către comunicarea copilului cu hipoacuzie cu lumea înconjurătoare. Acest handicap afectează aproximativ 1% din populaŃie (persoanele cu o astfel de deficienŃă fiind denumite în popor „tari de ureche”). • Hipoacuzia = handicap de auz parŃial care presupune diminuarea /degradarea auzului între 0-90 dB.de copilul surd. ci doar va amplifica sunetele prea slabe pentru a fi auzite de copil. asociate cu leziuni ale aparatului auditiv. Pentru a oferi stimularea auditivă de care are nevoie. în timp ce majoritatea hipoacuziilor sunt compensate cu mult succes folosind un aparat de auz. este indicat ca protezarea auditivă să se realizeze imediat după punerea unui diagnostic timpuriu. că un aparat auditiv nu va face ca pierderea de auz a hipoacuzicului să dispară. cealaltă fiind sănătoasă şi de cele mai multe ori funcŃionând compensator şi deficienŃe de auz bilaterale – care afectează ambele urechi). CONCEPTE-CHEIE • DeficienŃă de auz = deficienŃă senzorială. Se deosebeşte de mutismul electiv când vorbirea este nerealizată intenŃionat. Acest handicap poate afecta una sau ambele urechi ale unei persoane (deficienŃe de auz unilaterale – localizate doar la nivelul uneia dintre urechi. deşi facultăŃile verbale ale acestuia sunt intacte. 113 . BineînŃeles. constituind astfel un serios handicap în viaŃa de zi cu zi a individului. reprezentând diminuarea sau pierderea totală sau parŃială a auzului. • MuŃenie (mutitate) = stare defectuoasă.

constând în trecerea de la folosirea limbajului mimico-gesticular la însuşirea limbajului verbal sonor (oral). Limbajul surdului ajunge astfel să capete un caracter bilingv. Când se atinge stadiul de trecere de la limbajul mimico-gestual la cel verbal. Protezele pot fi de mai multe feluri: cu amplificare lineară – folosite pentru toate frecvenŃele şi proteze cu amplificare selectivă – care selectează frecvenŃelor utile de cele inutile. FuncŃia semiotică e ea însăşi o structură şi are o geneză proprie. Limbajul mimico-gesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care se codifică cuvinte. odată cu parcurgerea procesului demutizării.• Audiometria = o tehnică cu grad ridicat de precizie în diagnosticarea handicapului de auz care poate fi folosită după vârsta de 3 ani. cu indicarea lor însuşirea noŃiunilor concrete. însuşirea celorlalte noŃiuni. Fazele demutizării sunt: obişnuirea copilului de a vorbi prin obiecte. la surdomutul în curs de demutizare se creează condiŃii pe plan mintal. EXTENSII TEORETICE ImportanŃa limbajului mimico-gestual pentru comunicarea dintre surzi Limbajul mimico-gestual trebuie tratat în legătură cu funcŃia semiotică. cu geneza simbolului la copil. Pe baza studierii audiogramei se poate depista tipul deficienŃei de auz şi se va urmări compensarea acolo unde este cazul. litere şi stări de spirit. cu evoluŃia limbajului intern sau cu problema psihologică a semnificaŃiei în general. Se consideră că funcŃia semiotică e alcătuită din cinci conduite semiotice ce apar oarecum 114 . mai nou implanturi cohleare) care au drept scop amplificarea intensităŃii sunetelor dificil de perceput de analizatorul auditiv al hipoacuzicului. • Labiolectură = tehnică utilizată în procesul demutizării. constând în măsurarea acuităŃii auditive separat pentru fiecare ureche în parte şi întocmirea audiogramei (grafic reprezentând comparativ acuitatea auditivă a ambelor urechi). presupunând utilizarea unor aparate (proteze auditive sau. • Protezare (auditivă) = proces recuperator folosit pentru persoanele cu handicap de auz parŃial (hipoacuzici). constând în citirea cuvintelor. a frazelor de pe buzele interlocutorului. pentru trecerea de la gândirea în imagini la gândirea noŃional-conceptuală. • Demutizare = proces de intervenŃie recuperatorie în cazul persoanelor cu surditate.

modalitatea de comunicare mimico-gestuală este extrem de redusă.spontan. Acest limbaj. la majoritatea elevilor surzi din cauza mai multor factori: motivaŃia scăzută pentru vorbirea orală. Copilul surd dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. imaginea grafică. Trebuie subliniat că în cazul părinŃilor surdovorbitori. condiŃia acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un stimulent adecvat. jocul simbolic. le-a permis copiilor surzi să cunoască mediul înconjurător şi în acelaşi timp să exprime dorinŃe. folosit efectiv în comunicare. Desigur. aceşti surzi îl acceptă de timpuriu şi au mai puŃine probleme de adaptare psihologică şi socială. gânduri. acest nivel al reprezentărilor interne nu se poate realiza. la copilul normal în al doilea an de viaŃă: imitaŃia amânată. mai ales a celor cu studii medii sau superioare. vin la şcoală cu un bagaj mai bogat de cunoştinŃe decât cel al copiilor surzi din familiile de auzitori care n-au folosit limbajul gestual în comunicarea cu ei. Mai târziu. La copilul handicapat de auz se constituie o a şasea conduită semiotică – limbajul mimico-gestual – care tinde să compenseze conduita de evocare verbală. opinii. Fiind familiarizaŃi cu deficienŃa lor. Limbajul verbal are un grad înalt de convenŃionalitate faŃă de 115 . Ori. Pentru a se realiza acest deziderat e absolut necesar ca elevii surzi să-şi formeze reprezentări interne consistente şi bine consolidate cu care să opereze pe plan interior. utilizarea tot mai rară a vorbirii articulate după ce elevii surzi intră în viaŃa productivă şi folosirea preponderentă a limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităŃilor de comunicare în cadrul vieŃii sociale. S-a constatat că acei copii surzi proveniŃi din părinŃi surzi. S-a observat o insuficienŃă a limbajului gestual în comparaŃie cu cel verbal. achiziŃiile mimico-gestuale contribuie la fertilizarea învăŃării limbajului oral. cu demutizare avansată. de obicei. ei comunicând cu copilul lor mai ales prin labiolectură. Este ştiut faptul că limbajul verbal se dezvoltă cu multă dificultate la elevii surzi pentru a deveni un instrument eficient de comunicare şi de cunoaştere. imaginea mintală şi evocarea verbală. Dezvoltarea limbajului verbal al copiilor auzitori din cadrul familiilor de surdovorbitori urmează evoluŃia normală a copiilor din familiile de auzitori.

. Metodologia procesului demutizării. GATH D. 7. Acelaşi volum de informaŃie poate fi transportat în aproximativ acelaşi volum de timp convenŃional. 1997.. Totuşi. Bucureşti. cu ambele forme de limbaj. Geneva Initiative Publishers. Didactică şi Pedagogică. limbajul gestual dă impresia unei limbi abreviate mai extinsă sub unele aspecte (bogăŃie de idei comunicate printr-un gest de ex. CARAMAN. Academiei.. 1988. 5. 4. Când şi cum se realizează demutizarea? 4. Ce este labiolectura şi în ce situaŃii se apelează la ea? BIBLIOGRAFIE 1. IONESCU G. DRĂGUłOIU I. în raport cu limba sonoră. 1985. ed. Ed. el constituind baza de pornire pentru recuperarea deficientului de auz. este mai puŃin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. percepându-se vizual gestul şi toate mişcările mimice şi expresive. 1994. Bucureşti. GesticulaŃia are o mai mare libertate de expresie. NEVEANU POPESCU P. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Psilhologie clinică. 116 . Ed. execuŃia gesturilor necesită mai mult timp în medie decât în cazul emiterii verbale a cuvintelor. MAYOU R. a II-a. Ed. Ed. GORGOS C. MĂESCU L. Medicală.. EnumeraŃi cauzele deficienŃei de auz. Bucureşti. Ed. 3. Tratat de psihiatrie – Oxford. 8. DAMASCHIN D. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Sibiu.) şi mai redusă în altele. 3. MUŞU I. 1983. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. 1965. DicŃionar de psihologie. Ed... 1978. GELDER M. Albatros. gestul însă este strâns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este faŃă în faŃă. Terapie educaŃională integrată. Bucureşti. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. 6. În ansamblu. Sibiu. 1992.. Analele UniversităŃii Bucureşti. În ce constă diferenŃa dintre hipoacuzie şi cofoză? 2... 2. În precizarea naturii raportului dintre gesturi şi cuvinte un rol mare îl joacă contextul în care se petrec evenimentele. Limbajul mimico-gestual. ProHumanitate. Ed. TAFLAN A.. ProHumanitate.conŃinutul realităŃii pe care o denumeşte.

17. 1973. manual pentru clasa a XIII-a. ŞCHIOPU U. 1997.. 1994.. Ed. WEIHS TH. Probleme de defectologie. şcoli normale. VERZA E. 1987. Psihopedagogie specială. STĂNICĂ C.. 11... Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. 1998. vol. 117 . VERZA E. Babel. Ed. Ed. DicŃionar de psihologie. Didactică şi Pedagogică.. Didactică şi Pedagogică.8.9. Ed. I. Ed. 18. Psihopedagogie specială.. STĂNICĂ I. 13.. 21. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.. 1990. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Bucureşti. SIMA I.. STĂNICĂ I. 23. 1988.. Ed. 10.. 16. UniversităŃii Bucureşti.. I.. 1973. I şi II. Trinitas. 14. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 1996. Humanitas. Să-i ajutăm. Bucureşti. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. în Cercetări asupra comunicării.). POPA. Bucureşti. 22. 20. Labiolectura. 1965. Ed.BENESCU C. Ed. Bucureşti. 1994.UNGAR E. VRĂŞMAŞ T. PUFAN. 1972. 1982. vol. STRĂCHINARU I. Probleme de surdopsihologie.. Didactică şi Pedagogică. 1983.. VERZA E. Bucureşti. Ed.. Bucureşti. vol. UniversităŃii Bucureşti. 12. 1992. iubindu-i. vol. Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Ed. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. STĂNICĂ I. DAUNT P. Bucureşti. VERZA E. PĂUNESCU C.. (coord. Ed.. MUŞU I. 19. UniversităŃii Bucureşti. Meridiane. 1998. 15. Ed. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură.

Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). cu 118 . Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. DEFICIENłELE FIZICE ŞI PSIHOMOTORII 4.4. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. DefiniŃia deficienŃelor fizice şi psihomotorii DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. urmate sau precedate de tulburări funcŃionale. cardiopatiile. cu pronunŃate note de frustrare şi de anxietate. dar prin situaŃia lor de excepŃie şi într-un mediu nefavorabil. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare. diabetul etc. DeficienŃele fizice se constituie. în lipsa altor anomalii. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. deci. deformaŃii sau alte defecte de structură. deficienŃii fizic sunt normali din punct de vedere al capacităŃilor intelectuale. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. Trebuie subliniat că. personalitatea lor poate deveni fragilă. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. DeficienŃele fizice sunt abateri de la normalitate prin dereglări morfo-funcŃionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluŃii nearmonioase. DeficienŃele fizice se caracterizează prin modificări morfologice mai mult sau mai puŃin accentuate. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). prin deviaŃii. modifică aspectul exterior.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. produse în forma şi structura corpului şi manifestate printr-o încetinire în creştere sau printr-o creştere excesivă. printr-o tulburare a dezvoltării sau o dezvoltare disproporŃionată.1.

Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuŃie şi recepŃie. în sens larg: a) cunoaşterea de către copil a schemei corporale proprii (să cunoască denumirea diferitelor părŃi ale corpului său şi să ştie să le arate). Schema corporală. Imaginea corpului (reprezentarea corpului) înglobează schema corporală şi vizează cunoaşterea funcŃiilor corpului. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. 1994). c) situarea corectă a unor obiecte în spaŃiu în raport cu propriul corp sau cu alte obiecte. organizarea. sub controlul şi dominarea psihicului. Cunoaşterea schemei corporale de către copil presupune. considerând că ea nu este un dat iniŃial. conduitele motrice de bază. cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns” (E. Verza. cu dificultăŃi de relaŃionare cu cei din jur şi de integrare în viaŃa social-profesională. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor.conflicte şi tensiuni interioare. percepŃia şi reprezentarea mişcării. element bazal indispensabil formării personalităŃii copilului. nu atât al formei. constă în reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. a componentelor 119 . implicând. participarea funcŃiei complexe numite psihomotricitate. aşadar. mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. cât mai ales al funcŃiilor şi raporturilor diferitelor părŃi ale corpului. ci şi prelucrare de informaŃii. Aceste deficienŃe fizice sunt considerate – în majoritatea Ńărilor. Psihopedagogia specială. Schema corporală este un model simplificat. constituind un reper stabil pentru evoluŃia posturii şi a mobilităŃii. 1. nici o entitate biologică sau fizică. b) cunoaşterea schemei corporale a altei persoane. „Psihomotricitatea este o funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. Aceasta are o mare însemnătate în reglarea voluntară a acŃiunilor şi are drept elemente componente: schema corporală. d) orientarea în spaŃiu (în raport cu propriul corp). printre care şi Marea Britanie – o formă de deficienŃă în dezvoltare (din punct de vedere calitativ) alături de deficienŃa mintală şi de deficienŃele de adaptare. lateralitatea. orientarea şi structura spaŃio-temporală.

dar stângaci de picior). De asemenea. mână şi picior. copilul îşi construieşte schema corporală. • lateralitate încrucişată (neomogenă) – când la acelaşi subiect predominanŃa este diferită pentru diverse membre (ex. ea cuprinde şi reprezentarea limitelor corpului şi a funcŃiilor specifice şi vizează aspectul temporal al sinelui corporal.: mână sau picior) se manifestă o intensă asimetrie funcŃională. Lateralitatea se clasifică în funcŃie de: a) natura sa: • lateralitate normală – vorbim despre stângacii normali. neputându-se vorbi nici de dreptaci 100%. DominaŃia funcŃională a unei părŃi a corpului asupra celeilalte determină lateralitatea (dreptacii sau stângacii). b) intensitate: • lateralitate puternică. respectiv imaginea pe care o are despre corpul său.corpului şi eficacitatea acestor funcŃii corporale în satisfacerea unor dorinŃe. Această dominare laterală trebuie însă percepută ca fiind o dominare funcŃională relativă. • lateralitate contrariată – când se schimbă lateralitatea prin educaŃie.: dreptaci la mână şi ochi. în raporturile acestuia cu spaŃiul şi cu mediul înconjurător. În cadrul procesului de dobândire a permanenŃei de sine în spaŃiu. pură – când la unul dintre organele omoloage (ex. forte. c) omogenitate: • lateralitate omogenă – (pe aceeaşi parte a corpului) copilul fiind stângaci sau dreptaci de ochi. • lateralitate patologică – vorbim despre stângacii patologici. la care principalele comenzi cerebrale „provin” de la emisfera dreaptă. 120 . Lateralitatea se referă la cunoaşterea celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă) şi exprimă inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. imagine percepută în stare statică sau dinamică sau în raporturile părŃilor corpului între ele şi. • slab conturată – identificată cu ambidextria. caz în care emisfera stângă este lezată şi cea dreaptă preia conducerea (aceeaşi situaŃie se poate întâlni şi în cazul dreptacilor). nici de stângaci 100%. mai ales. 2.

Nu trebuie confundată lateralitatea – dominanŃa unei părŃi a corpului sub raportul forŃei şi al preciziei cu cunoaşterea stânga-dreapta. negativism.d) modul de participare a membrelor superioare şi inferioare: • bilaterală. Conduitele motrice de bază (altă componentă a psihomotricităŃii) sunt mai mult sau mai puŃin instinctive. atunci când picioarele şi mâinile se mişcă simultan şi există o coordonare. copilul va ezita în folosirea membrelor şi nu va putea stabili care este membrul său drept sau stâng. posibilitatea desenării corecte a tuturor acestor elemente fiind un semn de întărire a legăturii între câmpurile senzoriale şi cele motorii. În mod progresiv aşadar se va realiza structurarea mediului înconjurător. instabilitate psihomotorie. care în realitate este mult mai complexă. cu cât lateralitatea este mai afirmată şi mai omogenă. • multilaterală. 3. capacitatea de a localiza o sursă se suprapune peste impresia vizuală. la triunghi şi romb. Contrarierea lateralităŃii (când este omogenă pentru stânga) are consecinŃe în plan neurologic şi psihologic: enurezis. pătrat. copilul va reŃine că aceea este stânga sau dreapta.: mâna dreaptă şi piciorul stâng). Cunoaşterea stânga-dreapta decurge din dominaŃia laterală şi reprezintă generalizarea percepŃiei axei corporale şi se învaŃă cu atât mai uşor. atunci când mâinile şi picioarele se mişcă simultan. atunci când doar piciorul şi mâna de aceeaşi parte a corpului se mişcă simultan. deci mai mult sau mai puŃin controlate cortical. Când dominanŃa nu este fixată. Lateralitatea încrucişată provoacă dificultăŃi în recunoaşterea stângadreapta. Se delimitează astfel un nou univers reprezentat de spaŃiul vizual. Astfel. Ele curpind: a) coordonarea oculomotorie. • omolaterală. 121 . mai corect fiind termenul de coordonare senzorio-motorie. atunci când mâna şi piciorul părŃii opuse se mişcă simultan (ex. desenul evoluează de la cerc la dreptunghi. De asemenea. Coordonarea oculomotorie se dezvoltă şi se perfecŃionează treptat. Dacă foloseşte în toate situaŃiile o mână. • încrucişată. Dezvoltarea motricităŃii şi a coordonării oculomotorii are o importanŃă majoră în învăŃarea scrisului. anxietate etc. permiŃând controlul şi ameliorarea gesturilor individului. sincinezii.

sunt segmente calitative ale învăŃării mişcărilor. SimŃul echilibrului permite aprecierea poziŃiei capului faŃă de corp şi a corpului faŃă de mediul înconjurător. − ca aspect exterior. Sub raport psihomotric. lină. În evoluŃia sa. care permite corectarea pe moment a unor inexactităŃi ce pot apărea. deschidere spre lume. Coordonarea dinamică generală se materializează prin deprinderile motrice (forŃă. copilul trebuie să îşi dezvolte simŃul echilibrului şi capacitatea de a-şi orienta mişcările în spaŃiu. − au la bază educarea capacităŃii de diferenŃiere fină şi rapidă a elementelor informaŃionale senzorial-perceptive în dirijarea acŃiunilor. îndemânare). pe măsură ce copilul creşte. echilibrul de atitudine exprimă şi comportamentul psihologic al persoanei. disponibilitate în acŃiune. nu sunt aptitudini motrice generale şi reprezintă modalităŃi de comportament motric învăŃat. c) coordonarea dinamică generală. deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale determinate de însuşirile sau aptitudinile variabile ale subiecŃilor care învaŃă aceeaşi mişcare. 122 . − sunt structuri de mişcare coordonate. Controlul acestei activităŃi se realizează prin mecanismul de feed-back al centrilor subcorticali. Deprinderile motrice constituie activităŃi voluntare care joacă un rol deosebit în menŃinerea echilibrului dintre organism şi mediu şi au anumite particularităŃi: − sunt formate în mod conştient. Se înŃelege prin coordonare o combinare a activităŃii unor grupe de muşchi în cadrul unei scheme de mişcare. − sunt specifice unei activităŃi. adică încredere în sine. constând în integrarea în sistem motric a unităŃilor mai simple însuşite anterior. nefiind nici conştientă. Coordonarea constă în achiziŃia capacităŃii de asociere a mişcărilor în vederea asigurării unor acte motrice eficiente. acestea necesitând o bună cunoaştere a schemei corporale. viteză. Coordonarea mişcărilor apare doar prin repetări permanente şi se dezvoltă treptat. executată în condiŃii normale. − se caracterizează printr-o rapidă şi eficientă aferentaŃie. Atitudinea se constituie dintr-o obişnuinŃă posturală care apare progresiv în cursul dezvoltării psihomotorii a copilului. nici voluntară.b) echilibrul static şi dinamic.

recunoaşterea stânga-dreapta (la 6 ani). să situeze adecvat obiectele. de mărime. Launay) sau „tulburările de orientare”(S. a diverselor poziŃii între ele. a elaborării noŃiunilor topologice: vecin. Pentru a opera cu aceste relaŃii este necesar un nivel de dezvoltare mintală de cel puŃin 8-9 ani. separare. închis. de ordine şi de continuitate. direcŃiilor.). „pune pe masa profesorului această carte” etc. disgrafiei. să le discrimineze şi să le ordoneze după criteriul mărimii (ex. deschis etc. Orientarea. Copilul trebuie să înveŃe să orienteze obiectele. mărimile. în care recunoaşte formele geometrice. SpaŃiul se organizează plecând de la nivelul senzoriomotor al percepŃiilor de acŃiune pe baza cunoaşterii schemei corporale proprii. a deplasărilor. Până la 3 ani spaŃiul copilului e un „spaŃiu trăit” afectiv. a schemei corporale a partenerului (8-9 ani). să perceapă formele. disortografiei etc. aprecierea şi autocontrolul rezultatelor. de formă. lipsit de forme şi dimensiuni.: „mergi în camera ta”.− formarea deprinderilor motrice este condiŃionată de numeroşi factori: aptitudini motrice. organizarea şi structurarea spaŃială. SpaŃiul. nivelul pedagogic al instruirii. cantitatea şi eşalonarea exersărilor. Lapierre. de cantitate). • Orientarea spaŃială este extrem de importantă şi cu multe implicaŃii în învăŃarea şcolară. 4. discalculiei. mediul vid prin definiŃie. • Organizarea spaŃială presupune cunoaşterea noŃiunilor spaŃiale şi capacitatea de orientare spaŃială şi conduce la dezvoltarea capacităŃii de a dispune fără ajutor de spaŃiul înconjurător. este perceput şi construit pe plan mintal ca urmare a sesizării poziŃiilor. să poată situa obiectele în succesiunea dată în funcŃie de poziŃia ordinală şi să perceapă sensul grafic. cantităŃile. După De Meur şi A. motivaŃie. iar insuficienŃele de „discriminare spaŃială” (Cl. caracterizat prin raporturi de vecinătate. Între 3-7 ani copilul ajunge la „spaŃiul euclidian”. de noŃiuni spaŃiale: de situaŃii. spaŃiu denumit de Jean Piaget „topologic”. de a-şi organiza spaŃiul 123 . etapele structurării spaŃiale sunt: • Cunoaşterea noŃiunilor – etapă în care copilul trebuie să înveŃe să se deplaseze în „spaŃiul” obişnuit (de ex. un spaŃiu mai omogen. Boul-Maisonny) conduc la perturbări de genul dislexiei. spaŃiul organizându-se pornind de la nivelul senzoriomotor pe baza percepŃiilor legate de acŃiune. Factorul comun al acestor două planuri este motricitatea. să le poată identifica. distanŃelor.

mărimea) şi de a sesiza faptul că lipseşte un anumit cerc. în timp ce timpul are o direcŃie liniară. organizarea şi structurarea temporală reprezintă capacitatea de a se situa/poziŃiona în funcŃie de succesiunea evenimentelor (înainte. copilul putând stabili ce mărime de cerc lipseşte dintr-o suită progresivă de cercuri. ca ultimă etapă. Tulburările structurii temporale se pot manifesta în patru simptome distincte: incapacitatea copilului de a găsi ordinea şi succesiunea evenimentelor. • ÎnŃelegerea relaŃiilor spaŃiale. PercepŃia propriilor mişcări reprezintă condiŃia esenŃială pentru conducerea acŃiunii 124 . Acum se realizează structura spaŃială. de a înŃelege criteriul după care este alcătuită succesiunea cercurilor (ex. lipsa de percepere a intervalelor. de durata intervalelor (timp lung sau scurt). după. iar relaŃiile spaŃiale pot fi percepute corect. pentru că spaŃiul are trei dimensiuni. pentru a realiza o progresie armonioasă şi completă. de un anumit diametru.delimitat (tabla. fie imaginate (pentru viitor). Conduita de orientare şi structurare temporală se formează lent şi cu mare dificultate. cu parcurgere liniară (într-un singur sens). corectă a structurilor perceptiv-motrice (mai ales a celei spaŃial-temporale). de cadenŃa rapidă sau lentă. lună. foaia de hârtie. un cadru anumit etc. de reluarea ciclică a unor perioade de timp (zi. inexistenŃa unui ritm regulat. PercepŃia mişcării vizează percepŃia mişcării obiectelor şi a propriilor mişcări. Între structura spaŃială şi cea de timp există diferenŃe. anotimp). de ireversibilitatea timpului fizic (nu se mai poate reveni în timpul trecut). psihomotrice şi psihologice. săptămână. la care se adaugă componente motrice specifice. poate fi parcurs în toate direcŃiile. Acum copilul este capabil de a percepe tot ceea ce este „la fel” (în cazul exemplului cerc). PercepŃia şi reprezentarea mişcării joacă un rol extrem de important în realizarea adecvată.) în scopul realizării unui anumit obiectiv. Deplasarea persoanelor are o valoare deosebită deoarece copilul va încerca să imite acŃiunile celor din jur. 5. de ritmul regulat sau neregulat. raportându-şi propriile mişcări la cele percepute în anturaj. Toate aceste simptome sunt cauzate de un trinom de cauze: motrice. incapacitatea de organizare a timpului. de exemplu. în timpul). 6. PercepŃia mişcării obiectelor exterioare subiectului are la bază percepŃia spaŃială. se bazează pe raŃionamente formate în momentul perceperii anumitor relaŃii spaŃiale. Orientarea. relaŃiile temporale fiind fie memorate (pentru trecut).

iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă.în orice activitate motrică. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii prezintă o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. Astfel. 4. care produc o afecŃiune sau deficienŃă morfologică sau funcŃională. trecând prin mai multe perioade sau etape: perioada de inovaŃie (când copilul îşi testează capacităŃile). experienŃa şi conduita motrică. acestea pot fi împărŃite în interne şi externe. Pot fi sistematizate după diferite criterii în mai multe categorii. Aprecierea mişcării segmentelor corporale se face mai ales pentru membrele superioare (mâini). Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. cei mai importanŃi fiind: maturizarea nervoasă. Dacă scopul activităŃii reflectat în creier întâlneşte reprezentările ideomotrice ale unei experienŃe asemănătoare. Dezvoltarea psihomotricităŃii este favorizată de o serie de factori. acesta contribuie la învăŃarea mentală a acelor exerciŃii pentru care există o experienŃă anterioară. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. învăŃarea şi exerciŃiul. a. perioada de integrare (când copilul integrează datele) şi perioada de echilibru (care presupune o alternare a repausului cu progresul). Reprezentările mişcărilor au caracter preponderent vizual. trecerea la acŃiune se va face foarte uşor. putând afecta tot organismul (deficienŃe globale) sau 125 . Datorită caracterului condiŃionat al reprezentărilor şi interacŃiunii primului sistem de semnalizare cu al doilea. al originii cauzelor. Psihomotricitatea cu toate elementele ei componente (enumerate anterior) se dezvoltă. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. care sunt urmărite cu vederea şi au un rol esenŃial în timpul activităŃilor şcolare sau profesionale de individ.2. când memorează succesiunea evenimentelor. b. pe baza engramelor senzitive controlându-se suma mişcărilor efectuate de corp sau de anumite segmente ale lui. organice şi psihice. şi cauze indirecte. mai ales când copilul îşi reprezintă acŃiunea ce urmează a fi executată. de natura funcŃiilor somatice. după un prim criteriu. Reprezentările ideomotrice (ale mişcărilor) sunt legate totdeauna de o experienŃă personală anterioară.

segmente sau porŃiuni ale corpului (deficienŃe regionale sau locale). Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii. cu repercusiuni în viaŃa ulterioară. favorizante şi determinante (declanşatoare). asemănări morfologice şi funcŃionale cu ascendenŃii şi colateralii (fraŃii. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. Acest fenomen biologic este şi mai evident atunci când tipurile constituŃionale ale înaintaşilor sunt relativ identice şi când condiŃiile de mediu şi de viaŃă prezintă asemănări. regimul alimentar necorespunzător. Tot în această grupă. scad capacitatea funcŃională a aparatului de sprijin şi de mişcare şi diminuează rolul reglator al sistemului central. convalescenŃele lungi. de regulă. mai ales în perioadele de creştere şi de dezvoltare activă a copilului. naşterea prematură şi accidentele obstetricale pot constitui baza unor deficienŃe care se manifestă nu numai imediat după naştere. FavorizanŃi pentru producerea deficienŃelor fizice sunt socotiŃi şi factorii care influenŃează în sens negativ starea de sănătate şi funcŃionarea normală a organelor. a cauzelor predispozante. dormitul în paturi prea moi (cu perne multe în care corpul se afundă şi se curbează exagerat) sau tari şi incomode (care nu facilitează odihna normală pentru copiii ce sunt în perioada de creştere). lipsa de supraveghere şi de control din partea părinŃilor şi a educatorilor. intervenŃiile chirurgicale dificile. debilitatea fizică. defectuos confecŃionată. Debilitatea congenitală şi imaturitatea. Printre aceste cauze favorizante se numără: condiŃiile inadecvate de igienă şi viaŃă. c. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante. bolile cronice. putem încadra şi influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină. surorile şi rudele apropriate). lipsa de organizare a activităŃii şi lipsa repausului. DescendenŃii prezintă. ci şi mai târziu. nivelul scăzut de aer şi de lumină în locuinŃă. Ei pot fi împărŃiŃi în: a) factori care acŃionează în perioada intrauterină: 126 . Astfel de cauze slăbesc rezistenŃa organismului. hrana insuficientă. tulburările cronice (organice şi psihice). anomaliile senzoriale (mai ales ale văzului şi auzului). lipsa unei educaŃii raŃionale şi un regim defectuos de viaŃă.limitându-se doar la anumite regiuni. îmbrăcămintea incomodă.

• atrofiile musculare etc. • intervenŃii traumatizante care să determine congestii şi hemoragii cu urmări grave pentru copil. • atitudinea defectuoasă a corpului copilului (necorectată de părinte sau de educator) se poate permanentiza şi determina deficienŃe ale coloanei vertebrale (cifoze. condiŃiile neadecvate. mai uşor sau mai greu). săruri radioactive. b) factori care acŃionează în timpul travaliului: • eforturile excesive ale mamei.• infecŃii ale mamei cu caracter cronic – sifilis. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. c) factori care acŃionează în perioada copilăriei: • bolile şi accidentele care produc anomalii morfologice şi funcŃionale (mai ales la nivelului aparatului locomotor).. stresante de viaŃă şi de muncă ale mamei. un criteriu unic de clasificare fiind greu de identificat şi de aceea se preferă tipologizarea deficienŃelor fizice în funcŃie de mai multe criterii: a) din punctul de vedere al prognosticului (evoluŃiei) deficienŃei fizice vorbim despre: deficienŃe neevolutive (statice. medicamente. • leziunile prin arsuri şi prin degerături. boli ale sângelui etc. intoxicaŃii lente – cu alcool. deficienŃele fizice sunt grupate. acŃiunea razelor X asupra mamei (implicit asupra fătului). cele hormonale. grele. tulburări endocrine şi neuropsihice ale mamei. traumatismele fizice ale abdomenului gravidei. foarte greu de corectat) şi despre deficienŃe evolutive (care progresează sau regresează. Clasificarea deficienŃelor fizice nu este deloc o sarcină uşoară. carenŃe alimentare sau de vitamine. Clasificarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În unele studii. alături de deficienŃele senzoriale. • durata crescută a travaliului. paludism. lordoze. scolioze). putând fi corectate. umiditatea excesivă. fixate definitiv. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice. 4. • temperatura prea joasă sau prea ridicată a mediului.3. • tulburările de metabolism. 127 . tuberculoză. vârsta înaintată a părinŃilor (mai ales a mamei) etc.

lordoze. cele mai multe asemenea deficienŃe sunt de tip segmentar (ex.: malformaŃiile aparatului locomotor) sau ca urmare a unor paralizii. care prin executarea de mişcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de uşor şi total (ex. hipersomie – gigantism. în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. traumatisme osoase şi articulare. umerii aduşi înainte sau asimetrici. • deficienŃe funcŃionale (când sunt afectate structura şi funcŃionarea organismului). cu pete. articulaŃiilor sau ale vaselor de sânge. cicatrici. gâtul înclinat lateral sau înainte. torace în flexiune. toracelui etc. deficienŃe ale tegumentelor (palide sau vineŃii. • deficienŃele accentuate. între înălŃime şi greutate de exemplu. muşchilor. deformaŃii ale abdomenului. de exemplu: rigidă sau global asimetrică). care se corectează parŃial sau rămân nemodificate.: deficienŃa cifotică. • deficienŃele de grad mediu. c) din punctul de vedere al localizării şi al efectelor deficienŃei avem: • deficienŃe morfologice (când este afectată forma corpului sau a segmentelor lui).). Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. a unor infecŃii ale oaselor. de atitudine (atitudine global insuficientă. segmentare sau locale). uscate sau umede. disproporŃii între segmente etc. 128 .). care includ micile abateri de la normalitatea corporală şi sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE GLOBALE E.: hiposomii. cele mai multe deficienŃe de acest tip sunt determinate în viaŃa intrauterină (ex. existând însă şi deficienŃe medii globale (ex.: cifoze. care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie.b) din punctul de vedere al gravităŃii există: • deficienŃele fizice uşoare. disproporŃionalitate – între cap şi trunchi de exemplu). picioare abduse sau adduse etc.). de nutriŃie (obezitate. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere (hiposomie – nanism. debilitate fizică).

cu gambe recurbate sau cu sechele traumatice. ochi înfundaŃi sau prea apropiaŃi etc. • DEFICIENłELE MORFOLOGICE PARłIALE A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice – după E. • DEFICIENłELE FUNCłIONALE A doua mare categorie de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale. cap microcefal – subdezvoltat în raport cu corpul. O altă categorie de deficienŃe morfologice parŃiale sunt cele ale membrelor superioare. prea gros sau prea subŃire. cu antebraŃe curbate. cu coate în flexie/entensie. cu şolduri cu relief accentuat sau asimetrice. deficienŃe ale trunchiului/ale toracelui (prea lung. cu glezne strâmbe. cu umeri prea înguşti/largi. asimetrice. ale articulaŃiilor. strangulat sau cu stern înfundat). gât cu relief tiroidian accentuat etc.). rămase în flexie/extensie.). ale abdomenului (un abdomen prea proeminent. prea căzuŃi sau „Ńepoşi”. urechilor.). cu pareze.). gât cifotic. cu cicatrici. în X sau scobite şi cu degete „în ciocan” – în flexie cu sprijin pe unghii – sau strâmbe. ale feŃei (faŃă prea ovală. plat. cap brahicefal – fără proeminenŃa occipitală. sau ale nasului. asimetrice. faŃă cu afecŃiuni ale ochilor – strabism.: cap macrocefal – supradimensionat în raport cu corpul. lăŃită. faŃă cu dinŃi vicios implantaŃi etc. malformaŃii. deficienŃe ale oaselor. scoliotic. sau „aduşi”. cu hipertricoză – pilozitate pe tot corpul). deficienŃe ale gâtului (un gât prea lung sau prea scurt. cu semne de rahitism. cu degete cu anomalii sau cu omoplaŃi asimetrici etc. cu braŃe inegale. Tot deficienŃe morfologice parŃiale sunt şi deficienŃele membrelor inferioare. în O sau în X. membre care pot fi inegale. cu genunchi rămaşi în flexie/extensie sau asimetrici. prea larg. asimetric). prea scurt. cu contracturi. gât răsucit – torticolis.. deficienŃe ale musculaturii (hipotonii sau hipertonii). prea bombat. prea alungită. lordotic sau scoliotic. care pot fi inegale (în lungime sau grosime). înclinat lateral etc. cap hidrocefal etc. deficienŃe ale coloanei vertebrale. suprapuse sau deformate etc. cap doliocefal – cu diametrul antero-posterior alungit şi cu o „şa” la mijloc. Verza – sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului (ex. îngust. cu hernii sau prea moale). ale bazinului (căzut prea mult în jos. sau cu sechele traumatice. în care includem: 129 . ale spatelui (spate cifotic.eczeme. strangulat.

de echilibru.). – deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ale aparatului respirator – ex. nanism. săritului. tulburărilor senzoriale. tulburări de echilibru la care se adaugă şi tulburări asociate de genul epilepsiei. deficienŃe ale organelor de simŃ). scolioze etc. a mişcărilor adaptate unui scop. de coordonare a mişcărilor). disgrafia motrică – afectarea vitezei şi a forŃei scrisului etc. O altă clasificare a deficienŃelor fizice (motorii) este oferită de Robănescu (1976). ale conduitelor motrice de bază (ex: ale mersului. picior strâmb congenital). În categoria tulburărilor de psihomotricitate includem toate tulburările lateralităŃii (ex: încrucişată. tulburările de realizare motrică (apraxia – pierderea capacităŃii de execuŃie a gesturilor.). lipsa memoriei spaŃiului şi ale orientării temporale). paralizii spastice.: insuficienŃă respiratorie. cifoze. de ritm.: execuŃia gesturilor etc. probleme de coordonare. ale aparatului digestiv şi funcŃiilor de nutriŃie – ex. ale sistemului endocrin – ex. instabilitatea psihomotorie (exces de 130 . tulburările de mers. mişcări involuntare-sincinezii. ale aparatului cardiovascular – ex. bolile neuronului motor periferic (sechelele de poliomelită şi afecŃiunile neurologice evolutive-miopatiile.: luxaŃie congenitală de şold.: insuficienŃă sexuală. dispraxia – incapacitatea de coordonare a gesturilor. perceperea greşită a poziŃiilor în spaŃiu.: hipertensiune arterială. instrumentale – ex. tulburări ale schemei corporale (presupunând necunoaşterea părŃilor corpului sau incapacitatea de folosire a lor etc.).) sau sechelele temporare sau definitive ale accidentelor mai ales cele de circulaŃie şi postcombustie). deformările osoase apărute în timpul procesului de creştere (inegalitatea membrelor.– deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. care împarte aceste deficienŃe în trei categorii: a) deficienŃe fizice de origine osteo-articulară – în care sunt incluse malformaŃiile congenitale (ex. distrofiile neuromusculare). orientarea incorectă în spaŃiu. rahitism. contrariată). b) deficienŃe fizice de origine neurologică care sunt reprezentate de: infirmitatea motrică de origine cerebrală (ce presupune pareze. ale controlului postural). tulburări ale conduitelor perceptivmotrice (ale orientării spaŃiale – necunoaşterea termenilor spaŃiali. c) bolile cronice evolutive articulare (polioartritele reumatismale ale copilului şi artropatiile din hemofilie).: obezitate. amputaŃie congenitală.

: reorientare profesională). esenŃiali sunt primii trei ani ai existenŃei sale. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. Aşadar. – principiul intervenŃiei structurilor de sprijin. context în care educaŃia poate duce la recuperarea sau compensarea deficienŃei fizice. Orice întârziere în evoluŃia normală în planul creşterii şi dezvoltării va determina disfuncŃionalităŃi greu de recuperat ulterior. ci măsuri de ordin psihologic şi social – ex. Recuperarea deficienŃelor fizice şi psihomotorii În abordarea oricărei deficienŃe fizice sau psihomotorii este important să fie respectate anumite principii de bază. ele fiind incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu deficienŃă (programe care nu presupun tratament medical. combaterea consumului de alcool şi de droguri. În evoluŃia oricărui copil. asigurarea de medicamente pentru tratarea bolilor. 131 . asanarea solului. – principiul intervenŃiei de tip educaŃional precoce. supravegherea regimului nutriŃional. La aceste măsuri preventive se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile. de tratament recuperator). Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică).mişcare şi incapacitate de orientare şi urmărire a unui obiect în mişcare). înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. 4. şi anume: – principiul prevenirii deficienŃei fizice.4. perioadă în care se achiziŃionează întreg bagajul psihomotric. care pot asigura succesul intervenŃiei recuperatorii. IntervenŃia educaŃională precoce asigură copilului deficient motor condiŃii optime de achiziŃie a engramelor senzitivo-motorii. tulburări ale conduitelor motrice fine (ex: incapacitate de concentrare şi de perseverare într-o acŃiune anume). – principiul intervenŃiei globale şi individualizate a persoanei cu deficienŃă fizică. – principiul intervenŃiei cooperării şi al parteneriatului. aprovizionarea cu apă. de acte chirurgicale esenŃiale.

Totuşi. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). aşadar. a resurselor necesare unei automobilizări. fizioterapie. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. la care adolescentul/adultul caută în zadar răspunsuri. a recâştigării încrederii în sine. Fiecare copil. în plan psihologic. O familie armonioasă. Există. se trece la continuarea terapiei în familie. această capacitate este influenŃată de găsirea. Aici intervine terapeutul – psihologul al cărui rol este de a lucra cu deficientul fizic pe linia acceptării deficienŃei fizice. Ca urmare a unui asemenea lanŃ de întrebări. în sprijinul acestei idei. Copilul deficient fizic trebuie să fie şcolarizat în şcoli obişnuite. De o deosebită importanŃă în recuperarea deficienŃilor fizic este. frustrării lui. în timp. prin kinetoterapie. EducaŃia copilului deficient fizic implică şi educaŃia familiei lui. încep să conştientizeze starea de fapt legată de modificarea aspectului corporal şi apar întrebări dramatice de tipul: „de ce eu?”. acupunctură etc. suportiv pot grăbi recuperarea unui copil deficient fizic. după perioada iniŃială de recuperare în instituŃii specializate. Copiii deficienŃi fizic. Copilul reacŃionează faŃă de handicapul lui fizic în funcŃie de atitudinea părinŃilor faŃă de el. care constă în activităŃile zilnice pe care copilul trebuie să le repete. a diminuării anxietăŃii. mai ales dacă intelectul lui este normal şi are aptitudini pentru învăŃătură. consilierea psihologică şi familială. a valorizării pozitive a personalităŃii adolescentului etc. afectiv-relaŃionale. care pot fi dezvoltate şi valorificate compensator. indiferent de forma sau de nivelul deficienŃei. sub controlul atent şi cu susŃinerea părinŃilor. aflaŃi la vârsta marilor transformări fiziologice. dispune de un potenŃial morfofuncŃional care îi conferă capacitatea de a se angaja în recuperare. „de ce nu sunt la fel cu celelalte”. funcŃionari. economişti sau medici. pot apărea manifestări care pot degenera. întrucât baza recuperării lui este reprezentată de afecŃiunea şi de suportul oferite de familie. reflexoterapie. Chiar dacă părinŃii încearcă să-şi 132 . un cadru familial cald. în tulburări de comportament. alături de copiii sănătoşi. magistraŃi.Abordarea copilului deficient fizic trebuie să se facă şi în cunoştinŃă de cauză privind capacităŃile lui cognitive. în special fetele. „ce pot face pentru a deveni normală?”. numeroase exemple de copii cu deficienŃe fizice (unele grave) care au devenit muncitori. În plus.

mai ales în ceea ce priveşte comunicarea verbală şi corporală. Copii cu deficienŃe fizice de natură neurologică depun eforturi susŃinute pentru dobândirea unor experienŃe noi. curiozitatea şi spiritul întreprinzător. copilul trăieşte un sentiment puternic de insecuritate. Aprecierea şi stima apar atunci când activitatea copilului este încununată de succes. că este un intrus. asigurarea de experienŃe noi constituie o reală problemă. uneori dificil de atins. Uneori. care ar fi găsirea unui echilibru între situaŃia de ajutor total ce asigură copilului un succes rapid şi situaŃia de intervenŃie parŃială. sentimentul eşecului este perceput atât de intens. încât părinŃii intervin. copilul are o mare capacitate de adaptare. Familia şi societatea trebuie să se adapteze permanent între cele două extreme: supraprotecŃia.controleze manifestările exterioare legate de reacŃia de decepŃie. Copilul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita propriile opŃiuni. cu atât mai mult. poate apărea eşecul. atunci când scopurile propuse sunt prea înalte şi pretenŃiile părinŃilor prea mari. persoanele cu deficienŃe fizice au nevoie de apreciere şi stimă. că nu este copilul „visat”. cu noi Ńinte. el acordă o importanŃă deosebită relaŃiei cu alŃi copii. copilul cu deficienŃă fizică are nevoie de dragostea celor din jur. De aceea. care generează dependenŃă şi confruntarea permanentă cu noi scopuri. datorită unui nivel funcŃional redus sau datorită supraprotecŃiei familiale. El nu are suficientă încredere în sine pentru a-şi dovedi creativitatea. De asemenea. Uneori. În aceste situaŃii. teama că va fi abandonat de familia sa şi respins de societate. va beneficia de experienŃe noi. În acest domeniu. acesta va fi insuficient pregătit pentru viaŃa de adult. adulŃii sunt uimiŃi de perseverenŃa acestor copii în vederea atingerii unor performanŃe. de a-şi exprima dorinŃele şi de a vedea că adultul Ńine cont de alegerile sale. în care copilul are unele probleme de rezolvat şi unele obstacole de depăşit pentru a-şi atinge scopul. mai ales şcolare. Într-un mediu afectiv cu carenŃe. În acest fel. asigurând copilului un mediu de viaŃă supraprotejat. Pentru un copil cu deficienŃă fizică. ajungând să se facă înŃeles cu ajutorul mamei sau al altui copil. Dacă nu se 133 . PărinŃii şi educatorii au probleme în a găsi calea cea mai corectă pentru rezolvarea situaŃiilor dificile. Din păcate. Ca orice suflet uman. copilul cu deficienŃă înŃelege că este diferit de ceilalŃi. care-i vor solicita capacităŃile de adaptare şi de voinŃă. datorită necesităŃii de a se simŃi acceptat de aceştia şi suportă greu sărăcia relaŃiilor afective cu familia şi cu mediul exterior. cu cât el îşi formează mai greu conştiinŃa de sine şi cercul relaŃional.

Lipsa autonomiei duce la restrângerea câmpului de activitate. Aceste reacŃii sunt frecvent întâlnite la copiii şi adolescenŃii confruntaŃi cu eşecuri permanente.realizează o mediere între cele două extreme. Uneori. DeficienŃa fizică perturbă realizarea acestei necesităŃi fundamentale. Copilul trebuie să îşi asume unele responsabilităŃi faŃă de propria persoană sau faŃă de alte persoane. ReacŃia de opoziŃie sau de protest exprimă nevoia de independenŃă. copilul depune eforturi deosebite. simpatie. ce trebuie susŃinute de familie. fie la o renunŃare pasivă din partea copilului. apare un sentiment de descurajare. Acestea sunt reprezentate de reacŃia de imitaŃie. la scăderea ritmului de învăŃare a unor lucruri noi. Pentru a-şi obŃine autonomia personală. ReacŃia de demisie implică în mod normal replierea individului cu elaborarea unui nivel de aspiraŃii în concordanŃă cu posibilităŃile sale reale. Dacă familia îi refuză acest drept. Astfel. copilul este atras către modele negative care trezesc interesul grupului şi cu care el încearcă să se identifice. de abandon. ReacŃia de imitaŃie presupune existenŃa unui model care se bucură de autoritate. de compensare. Prin această reacŃie se urmăreşte înlăturarea sentimentelor de inferioritate. de opoziŃie. astfel că putem 134 . practic îi refuză inserŃia socială. ei recurg la droguri sau se lasă manipulaŃi cu uşurinŃă de către ceilalŃi. Aceste reacŃii apar mai ales ca un răspuns la atitudinea familiei. ReacŃia de supracompensare stă la originea eforturilor de ambiŃie şi perseverenŃă prin care individul se va învinge pe sine şi defectele sale. Sentimentul de inferioritate legat de deficienŃele fizice şi senzoriale poate fi compensat prin căi care pot sau nu să contravină normelor de conduită socială. care oferă copilului o modalitate de satisfacere a dorinŃelor neîmplinite. compensarea apare sub forma unor stări de reverie sau a plăcerii pentru laude exagerate. de neîncredere şi apatie. Alteori. care permite echilibrarea sentimentelor de inferioritate. de supracompensare şi de demisie. ReacŃia de compensare este socotită de V. Milea drept o formă inconştientă de apărare. dorinŃa cunoaşterii de sine. Frecvent. Autonomia personală este necesitatea fundamentală ce stă la baza construirii conştiinŃei de sine. FaŃă de solicitările mediului socio-familial. de afirmare a personalităŃii individului. se ajunge fie la un comportament rapid şi agresiv. prestigiu. copilul dispune de un număr redus de scheme şi tipuri de reacŃie.

incapabil de autoapărare. PărinŃii autoritari solicită din partea copilului lor o ascultare totală.considera copilul ca fiind oglinda părinŃilor. Aceşti copii doresc să ajungă adulŃi pentru a-şi demonstra valoarea. leagă greu prietenii. dar şi cu defectele lor. refugiindu-se în visare astfel că orice contact cu realitatea este evitat. Această situaŃie este evidentă în cazul copiilor cu deficienŃe fizice care sunt dependenŃi de părinŃi. Îşi pune frecvent în joc imaginaŃia. realizând activităŃi la un nivel înalt de competenŃă. frecvent fiind neîngrijit. de o grijă bolnăvicioasă pentru sănătatea copilului. astfel că el este îmbrăcat şi încălŃat chiar de alŃii şi la vârste foarte mari. lipsit de iniŃiativă. Grija familiei pentru copil este axată în mod deosebit pe starea lui de sănătate. Copilul respins de părinŃi se simte inferior şi nesigur. fără a avea obligaŃii. PărinŃii se grupează în 5 categorii – echilibraŃi. izolat de lume din cauza deficienŃei sale. i se refuză cele mai elementare drepturi. indiferenŃi. În relaŃiile cu ceilalŃi copii este brutal. răzbunător. interzicându-i-se acestuia orice iniŃiativă şi asumare de răspundere. ridiculizat. Este izolat frecvent de colectiv. demonstrând o tendinŃă vie de a se impune şi de a conduce. Copilul lor este complet neglijat. murdar. permanent pus pe ceartă. Copiii părinŃilor echilibraŃi au o imagine obiectivă despre realitate. autoritari şi inconsecvenŃi. este pedepsit. o astfel de grijă excesivă are efecte negative. PărinŃii exageraŃi favorizează apariŃia la copii a reacŃiilor de dependenŃă şi imaturitate. agresivi chiar. Copilul cu părinŃi exageraŃi este crescut într-un climat de seră. el caută să-şi depăşească condiŃia. Familia sa preia toate problemele. el se află în imposibilitatea de a face faŃă unor cerinŃe şi de a-şi alege căile care l-ar putea conduce spre succes. se consideră nedemn de dragostea părinŃilor. Tânărul este perseverent în rezolvarea obstacolelor întâlnite. cu insistenŃă pe fragilitatea lui. în contactul cu ceilalŃi copii fiind pasiv. fără a i se refuza nici un capriciu şi anticipându-i-se toate dorinŃele. fiind interiorizat şi neadaptat. Apare astfel un climat dominat de anxietate. Pentru un copil cu deficienŃe fizice. Prin efort propriu. întrucât devine agresiv fără motiv. aceştia devenind neascultători. Astfel. Ei se privesc aşa cum sunt. exageraŃi. Atitudinea de neglijare şi de respingere a copilului este frecvent întâlnită atunci când el nu a fost dorit. fără încredere în sine şi cu un autocontrol redus. El este 135 . cu calităŃile. părinŃii lui fiind tipul de părinŃi indiferenŃi.

O problemă majoră acum este legată de identitatea sexuală. frecvent loial. lipsind copilul de autonomie. astfel că învăŃarea este mult perturbată în situaŃia unei deficienŃe fizice. În formele grave de deficienŃă. mai ales în îndeletnicirile de rutină. Acest comportament apare atunci când părinŃii sunt autoritari. În familie. Fiind lipsit de iniŃiativă.). în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. el va avea multă răbdare. dar îşi îngrijesc atent copilul şi-şi manifestă totuşi afecŃiunea. În această situaŃie. copilul va fi supus. De la 1 la 3 ani copilul îşi dezvoltă autonomia. uşor de atras şi de influenŃat de persoane rău intenŃionate. iar angajarea în muncă este slabă. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. corect. percepŃie şi vizualizare. Copilul acestor părinŃi va fi ascultător. 136 . de la indiferenŃă la tutelă. Nivelul său de aspiraŃie este destul de scăzut. repetatele eşecuri generând neîncredere şi pesimism.împiedicat să-şi dezvolte capacităŃile de decizie şi acŃiune. copilul îşi va forma această identitate în funcŃie de rolul asumat de fiecare părinte în îngrijire şi în asigurarea veniturilor. În cazurile în care părinŃii nu fac acest lucru. astfel că se simte jenat şi inferior. copilul este disputat de părinŃii în conflict. resemnat. nesigur. Uneori. astfel că el trebuie ajutat de părinŃi. În strânsă legătură cu identitatea sexuală se formează şi imaginea despre propriul corp. La grădiniŃă se practică jocuri de imitare a activităŃilor specifice fiecărui sex. chiar îmbrăcarea şi hrănirea pot fi obositoare pentru copil. învăŃând să meargă şi să vorbească. copiii pot avea un comportament deviant şi antisocial. imaginea sa asupra corpului este centrată pe durere şi pe anxietate. Dacă porneşte o activitate. În acest context. mai ales la nivelul segmentelor afectate. Copiii părinŃilor inconsecvenŃi sunt profund derutaŃi. incapabil să se apere chiar atunci când are dreptate. dar nefericit şi ostil. onest. Perioada de preşcolar este stadiul de dezvoltare a iniŃiativei. CunoştinŃele copilului despre propriul corp apar prin folosire. fiind solicitat să opteze pentru anumite poziŃii. DeficienŃa fizică va determina reducerea mobilităŃii. Copilul exercită un control precar asupra unor funcŃii (incontinenŃa urinară de ex. copilul are o încredere redusă în forŃele sale. el va fi instabil. Acest impact este diferit. modest. deoarece părinŃii lor oscilează de la autoritate la permisivitate. Copiii cu deficienŃe fizice (mai ales cei cu paralizii) au probleme legate de formarea imaginii corporale. Atunci când copilul este bolnav.

Uneori. pentru a fi „ca toată lumea”. impactul deficienŃei este deosebit. el visează la un viitor independent. cu diminuarea sentimentului de inferioritate. imaginea de sine. Adolescentul este diferit. În această perioadă. dar ele se desfăşoară frecvent în singurătate. însoŃit de refuzul îngrijirii şi al tratamentelor. tânărul este deosebit de vulnerabil la stresul emoŃional produs de boală. În adolescenŃă apare dorinŃa de stabilire a propriei identităŃi. ei pot renunŃa la ajutoarele tehnice de specialitate. deoarece „a fi diferit” înseamnă a fi exclus din grup. are calităŃi şi abilităŃi demne de admiraŃia celor din jurul lui. În etapele anterioare. Ei acceptă uşor o deficienŃă vizibilă sau un aspect corporal modificat. mai ales faŃă de familie. trebuie ajutat să înŃeleagă că. Succesul depinde de capacitatea copilului de a coopera şi de a intra în competiŃie cu ceilalŃi. un rol deosebit în formarea stimei de sine. departe de părinŃi. elevul ajunge la desăvârşirea capacităŃilor sale. Pentru a fi asemănători cu colegii lor. deşi nu este „normal. Ele acceptă uşor 137 . Fetele sunt puternic afectate de modificarea aspectului corporal. perfect”. deficienŃa fizică poate fi barieră în calea creativităŃii şi competitivităŃii lui. la această vârstă. Prietenia joacă. Orice apreciere cu privire la sine ca fiind „diferit” poate afecta sentimentul de apartenenŃă la grup. ceea ce determină izolare şi evitarea relaŃiilor sociale. adolescenŃii cu deficienŃe sunt capabili de a merge până la refuzul deficienŃei. Modificările pubertale trebuie integrate în imaginea de sine. care le oferă confort. aceste identificări sunt prioritare. măiestria şi abilităŃile reprezintă elementele de bază la această grupă de vârstă. De aceea. copilul se identifică din ce în ce mai mult cu grupul din care face parte şi cu liderul acestuia. mai ales atunci când este vizibilă şi nu poate fi mascată prin vestimentaŃie. ÎnfăŃişarea corporală. Apare astfel o tendinŃă de independenŃă. atâta timp cât mobilitatea şi realizarea profesională sunt posibile. În această perioadă. BăieŃii sunt foarte afectaŃi când boala nu le permite să fie independenŃi şi să se realizeze pe plan profesional. departe de casă. DeficienŃa fizică vizibilă afectează în mod deosebit relaŃiile sexuale. Astfel. La copiii cu deficienŃe fizice.În perioada şcolară. O afectare cât de mică a uneia dintre aceste calităŃi poate determina o respingere din grup. stima de sine şi comportamentul erau influenŃate de relaŃia cu părinŃii. În adolescenŃă. dar care-i separă de colegii sănătoşi. chiar dacă va trebui să se descurce singur. cu câştigarea controlului şi cunoaşterea propriilor capacităŃi fizice sau psihice.

ReacŃia cea mai puternică apare în copilăria timpurie. copilul plânge. cefalee. plâns. Lăzărescu includea anxietatea de separare. de voinŃă. copilul va fi pregătit. La copiii de vârstă şcolară. persoanele din familie explicându-i situaŃia în termeni simpli. semnele de depresie se grupează sub forma tulburărilor afective. el va putea păstra unele obiecte cu care este familiarizat (jucăria preferată. Alteori. considerându-le o pedeapsă meritată. copilul are reacŃii negative de agitaŃie. Uneori. acceptând pasiv tot ceea ce i se întâmplă. Aceste reacŃii apar frecvent. Această modificare determină reacŃii de respingere din partea grupului. pot apărea reacŃii depresive. În faza de protest. mai ales între 15 şi 30 luni. pijamaua sau papucii favoriŃi). În spital. La copilul preşcolar şi la şcolarul mic pot apărea fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinŃa de a fi bolnav.limitarea mobilităŃii dacă sunt atractive în continuare şi în atenŃia persoanelor de sex masculin. Ei acceptă pasiv toate procedurile medicale dureroase. depresia se manifestă prin tulburări afective de comportament datorită modificării aspectului corporal. Dezvoltarea lentă se manifestă prin scăderea randamentului şcolar. mai ales atunci când mama nu stă permanent cu copilul. strigă după părinŃi. izolare cu refuz al relaŃiei cu colegii sau prin reacŃii afective excesive şi invadante. disperare şi detaşare. insomnie. din partea colegilor de sex opus. copilul este total lipsit de energie. ca urmare a internării în spital. refuzul alimentelor. pentru a fi alintat. prin lipsa de energie a copilului. al separării de părinŃi. La adolescenŃi. oboseală. În faŃa bolii. În cazul spitalizărilor de durată. a dezvoltării lente şi a manifestărilor somatice. Uneori apare o stare de relativă inerŃie manifestă prin pasivitate. În cadrul sindromului de pasivitate. insomnii. Tulburările afective se traduc prin tristeŃe. pe înŃelesul său. mai precis din cauza efectului internării. Manifestările somatice sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare. prin dificultăŃi de concentrare. copiii interpretează boala şi deficienŃa ca pe o pedeapsă cauzată de un comportament necorespunzător. de atenŃie şi de memorare. Un ultim aspect ce trebuie luat în considerare este reprezentat de reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. Această reacŃie evoluează în trei etape: protest. Pentru a evita reacŃiile traumatizante. dureri abdominale. refuză atenŃia personalului medical şi este de 138 .

SperanŃa în vindecare sau în ameliorare reprezintă o necesitate universală. Totuşi. încercând să atenueze aceste reacŃii. Acest comportament este de resemnare. Problema separării apare doar datorită pierderii contactului cu grupul de prieteni. trebuie apelat la sfatul unui specialist. urlete şi chiar prin lovirea adversarului. Rezultatele pot fi dezastruoase în faŃa eşecului unui tratament. în care plânsul încetează. deoarece este indiferent faŃă de părinŃi. Negarea handicapului şi fixarea unor obiective înalte pot avea efecte stimulative asupra copilului. mai ales atunci când sunt legate de internarea în spital şi de perspectiva unui tratament care să asigure vindecarea. În general. În perioada de preşcolar. Copiii mai mari îşi exprimă furia printr-un limbaj abuziv. Copilul reacŃionează cu furie la restricŃiile impuse de situaŃia sa sau de tratamentele medicale necesare (imobilizare în aparat gipsat). O reacŃie care apare frecvent. preşcolarul refuză mâncarea. aceste fantezii pot fi periculoase. Urmează disperarea. reacŃia este legată mai ales de despărŃirea de prieteni şi de activităŃile uzuale decât de cea de părinŃi. surâde şi pare să-şi formeze relaŃii cu alte persoane. personalul medical are datoria de a interveni. copilul se joacă. cât şi la adulŃii cu deficienŃă este furia. stresul generat de boală poate creşte nevoia de securitate şi de ajutor. Dacă reacŃiile sunt puternice. plânge doar în prezenŃa părinŃilor. expresiile „nu ştiu”. „nu-mi pasă” evocă furia care trebuie interpretată ca o solicitare de ajutor: „ajută-mă să înŃeleg ce mi se întâmplă”. plictisiŃi sau deprimaŃi. În perioada de şcolar. putându-se ajunge la pierderea speranŃei şi la depresie. O altă reacŃie emoŃională este reprezentată de negarea deficienŃei. Frecvent. Această atitudine reprezintă un mecanism de adaptare care asigură o speranŃă. dar copilul devine inactiv. copiii simŃindu-se singuri. în funcŃie de vârsta copilului. această reacŃie este mai puŃin intensă. nefiind un semn de mulŃumire. 139 . În faza de detaşare apare o adaptare la situaŃie. ceea ce duce la pierderea locului său din cadrul acestui grup. se încearcă minimalizarea acestor reacŃii prin mai multe tipuri de metode. În aceste cazuri. Pentru adolescent. deoarece la această vârstă sunt bine suportate micile perioade de separare de părinŃi. separarea de părinŃi este un element cu efecte pozitive. Astfel. atât la copii. se izolează de ceilalŃi copii. Copiii mici îşi manifestă furia prin Ńipete. Furia se manifestă diferit. nu este atras de jucării şi se izolează.neconsolat. suferă de insomnie. Astfel.

Aceste îmbunătăŃiri funcŃionale se datoresc intervenŃiei unor factori neuromusculari. dozat şi gradat în concordanŃă cu posibilităŃile funcŃionale ale deficientului. îmbunătăŃeşte funcŃiile mari ale organismului. 140 . dar mai ales reeducarea şi recuperarea celor slăbite sau tulburate. În fiziologia exerciŃiilor fizice. care uşurează transmiterea impulsului nervos şi utilizarea completă a substanŃelor energetice. dar mai ales corectiv. supleŃea şi îndemânarea. de la această exploatare a deficienŃei se ajunge la convingerea că şcoala este mai gravă decât în realitate şi deci că este mai bine să se evite orice efort fizic sau intelectual. În gimnastica corectivă. Efortul fizic. Această reacŃie apare la copiii supraprotejaŃi. exerciŃiile fizice urmăresc nu numai exercitarea. dar îndeosebi în perioada de creştere. ExerciŃiul fizic are la orice vârstă. În gimnastica medicală. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. Frecvent. după principii şi reguli bine stabilite. O altă abordare în cazul deficienŃilor psihomotor trebuie să vizeze recuperarea fizică. exerciŃiul fizic. în special forŃa. În tulburările şi deficienŃele aparatului locomotor. care poate duce în final la reacŃie hipocondriacă. sunt selecŃionate şi grupate exerciŃiile fizice care influenŃează una sau alta dintre marile funcŃiuni. creează nevoia unui aport crescut de substanŃe nutritive. Se poate afirma că exerciŃiul fizic. accelerând funcŃiile respiratorii şi cardiovasculare. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. folosit în scop profilactic. rezistenŃa. care îşi folosesc deficienŃa ca scuză. Cele mai evidente efecte funcŃionale se constată tot la nivelul aparatului locomotor. ExerciŃiul fizic. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. în concordanŃă cu vârsta. absorŃia de la nivelul intestinului. un puternic rol educativ. pentru a nu depune eforturi susŃinute în activitatea şcolară. nutriŃia şi excreŃia. dezvoltarea şi perfecŃionarea funcŃiilor motorii normale. chiar de intensitate mică.O altă reacŃie întâlnită la copilul cu defect fizic este cea de exploatare a stării de boală. sexul. repetat metodic şi gradat. dar mai ales cu pregătirea fizică anterioară a individului. se explică pe larg mecanismele complexe care dirijează armonios aparatele şi sistemele organismului. reeducă şi perfecŃionează calităŃi motrice de bază.

cât şi a celor dinamice. membrelor superioare şi inferioare. exerciŃiul fizic este folosit atât sub forma exerciŃiilor statice. Mişcarea repetată şi corectată se perfecŃionează nu numai printr-o reglare mai bună a lucrului grupelor musculare. fie din contracŃii izometrice. În corectarea deficienŃelor fizice. ExerciŃii active de cap şi gât. după atitudinea corpului în timpul menŃinerii lor. PoziŃiile. precum şi toate manifestările cu caracter motric sunt de fapt o adaptare continuă a funcŃiei psihoneuromotoare la cerinŃele permanente ale adaptării corpului. pot fi corecte – când există o respectare a atitudinii normale. ExerciŃiile dinamice corective se pot sistematiza astfel: 1. 3. pasivo-active sau active. la perfecŃionarea şi corectarea mecanismelor psihoneuromotorii. atârnat) şi derivatele lor. poziŃiile de lucru se împart în poziŃii fundamentale (stând. şezând. trunchiului. pe genunchi. membre superioare şi inferioare – executate liber sau cu îngreunare. în concordanŃă cu necesităŃile lui. ExerciŃii de respiraŃie cu caracter corectiv. trunchi. globale sau segmentare. 4. culcat. PoziŃiile sunt asigurate de contracŃii musculare statice care fixează trunchiul şi segmentele sale. a mişcării active cu rezistenŃă. Stimularea simultană a factorilor morali şi de voinŃă contribuie substanŃial la realizarea corectării atitudinilor greşite. ExerciŃiile dinamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active. ExerciŃii aplicative cu caracter corectiv. menŃinându-le împotriva gravitaŃiei sau a altor forŃe mecanice care tind să modifice raporturile dintre ele. ExerciŃiile statice corective constau fie din poziŃii. corective – când se realizează o corectare parŃială a deficienŃei globale sau segmentare şi hipercorective – când se obŃine nu numai corectarea poziŃiei. ci cu precădere printr-un mai bun control psihoneuromotor. În gimnastica medicală. PoziŃiile corective şi hipercorective sunt derivate ale poziŃiilor fundamentale simetrice sau asimetrice.Sistemul nervos este educabil mai ales în sectorul neuromotor. ci şi realizarea aspectului invers deficienŃei. mişcările şi gesturile corpului. 2. libere sau legate. Atitudinea corpului. 141 . obŃinute prin modificări ale poziŃiei capului şi gâtului. ExerciŃii de redresare – pasive.

menŃinute sau fixate în plan anterior. de echilibru şi suspensiuni. Astfel. membrele superioare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior. ExerciŃii de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate. pentru a evita compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale. exerciŃiile de târâre. Se vor folosi numai acele exerciŃii de mers cu structură corectivă pentru deficienŃa primară. mers cu genunchii îndoiŃi şi trunchiul vertical pentru corectarea lordozei (mers ghemuit) etc. De exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei. Din grupa exerciŃiilor active fac parte. ExerciŃiile active vor fi bine localizate numai la segmentul deficient. dar cele mai bune rezultate se obŃin atunci când se execută exerciŃii combinate. în primul rând. din poziŃii simetrice sau asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui. exerciŃiile de respiraŃie se vor introduce la sfârşitul părŃii introductive şi în partea fundamentală a lecŃiei. De asemenea. care amplifică mişcările corective ale deficienŃei primare. ExerciŃiile de respiraŃie cu caracter corectiv se execută din poziŃii stabile. pentru a nu crea alte deficienŃe compensatorii (Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa mişcări de flexie ale trunchiului numai la nivelul regiunii lombare. – sau împotriva unei rezistenŃe manuale sau opuse forŃei gravitaŃiei. după exerciŃiile corective mai grele. în timp ce membrele inferioare vor fi duse. exerciŃiile active realizate cu segmentul deficient. Aceste mişcări pot fi executate cu îngreunare – mingi medicinale. pentru corectarea poziŃiei bazinului. mişcările pot fi executate analitic. aceste exerciŃii vor fi executate liber sau cu îngreunare diferită. gantere etc. ExerciŃiile aplicative cu caracter corectiv se folosesc pentru educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază. ExerciŃiile segmentelor învecinate deficienŃei principale vor întregi sau corecta exerciŃiul principal. 142 . Dintre cele mai bune exerciŃii aplicative cu conŃinut corectiv sunt exerciŃiile de mers. În cadrul exerciŃiilor corective.5. ExerciŃii de mers corectiv sunt introduse în partea introductivă şi finală a lecŃiei de gimnastică medicală. În general. bastoane. coloana vertebrală toracală fiind fixată sau menŃinută în poziŃii corective). Se pot executa liber sau în timpul exerciŃiilor de trunchi şi membre superioare. precum şi exerciŃiile cu segmentele învecinate.

ExerciŃiile de târâre se execută din poziŃii fundamentale culcat. Suspensiunile active se pot executa simplu sau combinat – cu mişcări active (pendulări. pot să fie complete. Nu este imposibil ca un copil care are o dominanŃă încrucişată ochi-mână – cum ar fi.ExerciŃii de târâre – se efectuează din poziŃii cu bază mare de susŃinere şi centrul de greutate foarte aproape de baza de sprijin care permit o localizare precisă a exerciŃiilor la nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. în cazul unei dominanŃe încrucişate sau al unei ambidextrii. cum este aparatul Zander. În cazul când un copil prezintă un handicap psihomotor. la copiii perfect normali. determinând o solicitare simetrică a muşchilor antagonici. Astfel. atât în condiŃii de repaus. De asemenea. într-adevăr. Trebuie subliniată importanŃa mare a exerciŃiilor corective. Redresările active constau. dintr-o autocorectare progresivă a atitudinii corpului. cu purtări de obiecte uşoare. de fapt. Cele mai bune redresări pasive se obŃin din poziŃia atârnat şi culcat. ExerciŃiile de redresare constau în luarea unor poziŃii corective sau hipercorective şi menŃinerea lor pe o perioadă de timp bine determinată. uneori. executate simetric sau asimetric. de exemplu. răsuciri). de exemplu. Redresările pasive se pot însoŃi de tracŃiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului deficient de către profesor sau de unele aparate mecanice. Aceste stări apar. imprimând şi menŃinând poziŃii corective prin încercări repetate şi insistente în faŃa oglinzii. între ochiul stâng şi mâna dreaptă sau viceversa – să înveŃe să citească şi să scrie. când se realizează pe verticală. cu redresări pasive-active. Astfel. ExerciŃii de echilibru pot fi simple şi asociate. se poate asocia cu suspensiunile. Ele contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. dar 143 . motiv pentru care este extrem de important să fie studiată încă din copilărie problema dominanŃei. Ele se pot executa pasiv sau activ. Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susŃinerea greutăŃii corpului cu ajutorul diferitelor aparate sau pot fi realizate activ prin forŃa membrelor superioare. pot apărea dificultăŃi şi probleme considerabile de dezvoltare. dar şi din poziŃiile derivate ale acestora. sau incomplete – pe plan oblic sau cu sprijinul membrelor inferioare. PoziŃiile cele mai indicate pentru executarea acestor exerciŃii sunt poziŃiile stând şi şezând. pe genunchi şi şezând. abordarea de tip recuperator trebuie să fie adecvată tipului de handicap şi posibilităŃilor individuale ale copilului respectiv. cât şi în mers.

este important să stabilim dominanŃa pentru fiecare mână. Există cazuri în care eşecul în deprinderea scrisului şi cititului este total. Unii copii se pot folosi de una dintre mâini când este necesară o forŃă mai mare şi de cealaltă când trebuie să execute mişcări mai precise. piciorul folosit putând fi socotit dominant. nu apare vreo dominanŃă la nici unul dintre nivelurile 144 . Trebuie evitată exersarea dominanŃei unui ochi care este impropriu îndeplinirii misiunii sale. ureche şi picior. Aspectul emoŃional al dominanŃei şi al lateralităŃii este mult mai evident la ambidextri. Când dominanŃa s-a stabilit deja temeinic la nivelul mâinii. Piciorul dominant poate fi identificat cerându-i-se copilului să urce o treaptă. ochi sau ureche în parte. cum ar fi o cutie de chibrituri plasată vertical. Mâna dominantă poate fi stabilită observându-l pe copil când desenează sau când execută o activitate care presupune îndemânare. numai dacă nu există probleme vizuale. înainte de a decide cum să influenŃăm sau să modificăm o dominanŃă încrucişată. aceasta din urmă fiind considerată mâna dominantă. După cum am arătat. Este de la sine înŃeles că stabilirea corectă a dominanŃei îl poate scuti pe copil de greutăŃi în învăŃarea scrisului şi cititului. este mai uşor să modificăm dominanŃa ochiului. sau să lovească cu piciorul un obiect de mici dimensiuni. este preferabil să o modificăm pe aceasta din urmă. dar o dominanŃă de dreapta la ochi. Există cazuri în care. pentru că dominanŃa încrucişată însăşi generează o anumită nesiguranŃă emoŃională la copil. deşi la aritmetică şi la alte discipline poate învăŃa foarte uşor. cât şi al mâinii. dar înainte de aceasta este necesară o testare a acuităŃii vizuale. în ciuda unei dezvoltări normale a vorbirii. în cazul unui copil cu dominanŃă de dreapta.foarte frecvent chiar şi copiii cu o dezvoltare normală şi cu o inteligenŃă superioară întâmpină dificultăŃi deosebite în cazul acestei dominanŃe încrucişate. de pildă când mănâncă. el trebuie să fie ajutat să-şi definitiveze a dominanŃă atât la nivelul ochiului. să coboare de pe un scaun. Celelalte preferinŃe fiind egale. De aceea. dar nu numai depăşirea acestui handicap şcolar acŃionează asupra stării emoŃionale. picior. caz în care copilul va folosi scrierea în oglindă sau va învăŃa foarte greu cititul şi scrisul. dacă observăm o dominanŃă de stânga evidentă la mână. În nici un caz nu trebuie să încercăm să modificăm dominanŃa principală a copilului.

Apare aici o problemă aparent fără nici o legătură. cu prima ocazie. acordându-i afecŃiune şi sprijin continuu. Dacă se reuşeşte. o va face din nou. stânga şi dreapta. deschise. deoarece capacitatea lor de a folosi la fel de bine ambele mâini îi dezavantajează pe adversari. Copiii încă mici. dar chiar şi de către copii. PărinŃii şi profesorul au făcut tot posibilul să-i corecteze această înclinaŃie. picior sau ureche). antrenându-i în vederea instalării unei anumite dominanŃe.menŃionate (mână. mai ales la tenis şi scrimă. izbânda este de ordin moral. 145 . se pare că nici nu-i pasă dacă minciunile sale sunt sau nu credibile. FaŃa lor. Din nefericire. ochi. datele problemei rămânând mereu aceleaşi. Acest copil va fi acuzat că minte şi fură permanent. Adevărata lor problemă decurge din faptul că nu pot diferenŃia dreapta de stânga. El pare că nu are nici un fel de mustrări de conştiinŃă. la care dominanŃa nu s-a definitivat. Va promite că nu va mai fura sau nu va mai minŃi. îi explică consecinŃele posibile ale faptelor sale urâte şi i se aplică diverse pedepse. iar copilul o va resimŃi ca pe o victorie personală. după pubertate această victorie devine aproape imposibilă. Fizionomia lor specifică constă într-o identitate aproape perfectă între cele două zone ale feŃei. Dacă li se cere să scrie cu ambele mâini. De asemenea. dar. Copilul continuă să fure tot ce doreşte. Într-adevăr. de care adesea se vor minuna chiar şi ei. ceea ce este adevărat de ceea ce este fals. Aceşti copii pot fi uneori recunoscuŃi la prima vedere. sfruntat. transparent totuşi. cu anturajul său. Luni întregi şi uneori chiar ani sunt necesari pentru a-i ajuta pe aceşti copii să-şi dezvolte suficient perseverenŃa şi voinŃa care permit stabilirea unei dominanŃe clare şi definitive. pot fi adesea ajutaŃi să dobândească un anumit simŃ al comportamentului etic. seamănă oarecum cu aceea a unui pisoi. dar totul se dovedeşte zadarnic. deşi este un copil adorabil. Pur şi simplu el va spune o poveste şi nu va ezita să o schimbe complet când va fi pus în aceeaşi situaŃie. Dintr-un anumit punct de vedere s-ar părea că aceşti copii sunt avantajaŃi. drăguŃ. indiferent de efectul pe care îl poate avea asupra ascultătorilor. Totuşi. cel mai adesea rotundă. acest fenomen trece adeseori neobservat nu numai de părinŃi şi de profesori. care stabileşte relaŃii bune. oriunde este posibil şi va minŃi totdeauna într-un mod inventiv. ceea ce este bun de ceea ce este rău. distincŃia aceasta rămânând vagă şi nedeterminată. se va evidenŃia ambidextrismul lor excepŃional.

fie ambele membre inferioare. dar insuficient compensate de mişcarea muşchilor antagonici. orientarea verticală este redusă. în aceeaşi măsură sau nu. Membrul respectiv poate fi totuşi mişcat. se poate vorbi despre patru elemente separate care. A doua formă a paraliziei cerebrale. se caracterizează prin mişcări involuntare. Totuşi. ele pot şi trebuie să fie analizate separat. Este vorba mai întâi de spasticitate. se combină între ele. fie dreapta. O reacŃie de răspuns la un stimul se traduce prin contracŃii musculare destul de adecvate. care nu-şi ating scopul. dacă se procedează cu blândeŃe şi lent. Specificitatea formei atactice constă în mişcări exagerate. paraplegie şi hemiplegie. Totuşi. În cazul hemiplegiei este afectată orientarea laterală. faŃă-spate este manifestat în expresia de anxietate intensă ce poate fi citită pe faŃa lui şi care arată că el este iremediabil condamnat la o orientare pe direcŃia frontală. rigiditatea se accentuează şi sporeşte gradul de contractare a muşchilor. În ce priveşte categoriile calitative ale paraliziei. atât braŃul cât şi membrul inferior de pe aceeaşi parte putând fi paralizate. Starea spastică poate fi mai exact descrisă ca o stare de crampă şi de contracŃie musculară extremă şi permanentă. ale cărei simptome caracteristice sunt spasticitatea. aceasta din urmă însemnând paralizia unei singure laturi a corpului. care se caracterizează prin înŃepenirea unui membru sau a unei articulaŃii şi prin contractarea muşchilor. în majoritatea cazurilor. În cazul paraplegiei sunt afectate. este paralizia cerebrală. În cazul tetraplegiei este deficitară orientarea pe direcŃia sagitală. atetoza. perceperea şi integrarea spaŃială a copilului sunt implicate în mod fundamental. mersul forfecat şi mişcările involuntare. Aceasta din urmă reprezintă un fenomen deosebit de impresionat. mişcarea care rezultă „trece de Ńintă”. Se poate constata că.Un alt handicap psihomotor. existând posibilitatea ca unul dintre ele să fie mult mai sever afectat. extrem de sever. forma rigidă a paraliziei cerebrale 146 . în cazul tetraplegiei sunt afectate atât braŃele cât şi membrele inferioare. asemănătoare unduirii plantelor sau viermilor. fie ambele braŃe. în oricare dintre aceste forme de paralizie. În sfârşit. Există o clasificare a paraliziei în: tetraplegie. În cazul paraplegiei. Astfel. adesea răsucite sau spiralate. fie stânga. Faptul că un copil nu poate avea siguranŃa unei experienŃe proprii în orientarea stânga-dreapta. ducând la o formă finală de paralizie. dacă viteza de mişcare creşte sau dacă apare o presiune bruscă. În sfârşit.

Un alt avantaj curativ decurge din considerarea acelei sensibilităŃi care ar trebui să se rezume esenŃialmente la faŃă şi la cap. Incapacitatea totală de a executa vreo mişcare musculară – aşa-numita paralizie flască – este tipică pentru leziunile nervoase periferice de la nivelul măduvei spinării sau al membrelor. Atunci când atingem membrele unui copil afectat de paralizie cerebrală. În acest scop. Acest procedeu s-a dovedit destul de util copilului mic suferind de paralizie. iar în cazul copilului suferind de atetoză. dar ea nu apare în paralizia cerebrală. blând. necesită îndrumări şi control medical. două dintre cele mai importante terapii. gradat. intenşi şi violenŃi. Dacă privim cu înŃelegere situaŃia unui copil paralizat. stimulii emoŃionali excesivi. vom observa că el este nu numai hipersensibil. impresia generală fiind aceea că membrele întâmpină o rezistenŃă extrem de mare.permite numai mişcări de foarte mică amplitudine. Se poate observa totuşi că simptomele paraliziei cerebrale reprezintă forme patologice ale mişcării. dar care se extinde asupra întregului corp. care presupune o incapacitate motorie absolută. Trebuie remarcat că nici unul din cele patru tipuri nu se conformează strict concepŃiei generale de paralizie. dar şi lipsit de experienŃa sinelui. precum şi modul în care el se percepe pe sine şi dacă va accepta faptul că el este prizonierul experienŃei sale senzoriale. În acest sens au fost elaborate diverse exerciŃii ale pedagogiei curative şi fizioterapii speciale. Când ne ocupăm de aceşti copii trebuie să Ńinem seama de hipersensibilitatea lor accentuată şi să evităm stimulii senzoriali bruşti. La fel. fizioterapia şi euritmia curativă. trebuie să procedăm cu tot atâta delicateŃe ca atunci când îi atingem faŃa. multe din ele luând în considerare problema separării capului de procesele motorii ale corpului. Ele permit sensibilităŃii senzoriale şi mişcării să se disocieze. a 147 . se dovedesc utile exerciŃiile de auto-observare a propriilor mişcări în faŃa oglinzii. dacă nu ne aflăm în raza lui vizuală. în care mişcarea este cel mai adesea distorsionată mai curând datorită unei supraactivităŃi musculare decât din cauza lipsei acesteia. Totuşi. nu-i vom împinge niciodată scaunul cu rotile fără a-l preveni. Nu este însă mai puŃin adevărat că o abordare generală a problemelor copiilor paralitici ar avea mult de câştigat dacă s-ar înŃelege situaŃia specifică a copilului respectiv. Trebuie mai întâi să ne facem cunoscută prezenŃa şi intenŃiile. Modul de abordare trebuie să fie în general delicat.

sau chiar sub acest prag şi sunt cruciale pentru securitatea fizică. Această afecŃiune se poate combina cu o întârziere în dezvoltarea generală şi situaŃia poate fi de o gravitate extremă. Un mijloc util îl reprezintă în acest caz exerciŃiul prin care copilul este pus să stea desculŃ pe un băŃ rotund. dar pare să fie şi ea. cât şi în cea educaŃională. Este vorba despre hipotonie. Etiologia acestei stări patologice nu este cunoscută cu precizie. Şi în acest caz. nu trebuie să uităm că acesta simte nevoia unei anumite siguranŃe în orientarea spaŃială şi a unui ajutor pentru a putea percepe imaginea propriului corp. chineziterapia trebuie făcută sub control medical. în multe cazuri. Modul în care abordăm un copil cu hipotonie trebuie să fie complet diferit de cel folosit în cazul copilului cu paralizie cerebrală. Dacă se urmăreşte dezvoltarea motorie şi dezvoltarea generală. În alte privinŃe copilul poate părea relativ normal. El va rămâne în poziŃia culcat. uneori somnoros şi apatic. prin mişcare. Copilul cu hipotonie nu poate fi ajutat decât printr-o stimulare perseverentă atât a activităŃii motorii. Se întâmplă uneori ca nici atunci când ajunge la vârsta şcolară să nu se poată ridica în picioare. dar principalul simptom este total opus spasticităŃii şi constă într-o atonie musculară.identităŃii sale corporale pe care o persoană sănătoasă o câştigă prin simŃul tactil. În cazul unui copil paralitic. o inerŃie generală şi o lipsă totală de vigoare. De mare importanŃă este stimularea frecventă şi continuă a reflexului primar al apucării. care poate afecta grav dezvoltarea motorie a copilului. cât şi a vorbirii. foarte diferită de paraliziile cerebrale. Aceste simŃuri operează în cea mai mare parte în imediata apropiere a pragului conştient. Toate acestea se pot realiza într-o mare diversitate de moduri. Atât în abordarea generală a paraliziei cerebrale la copii. 148 . atunci va fi nevoie de o stimulare permanentă şi destul de intensă. Mai există o carenŃă. Copilul care suferă de hipotonie nu-şi va ridica capul şi nu-şi va folosi mâinile şi braŃele la timpul cuvenit. Uneori pot fi remarcate simptomele unei uşoare spasticităŃi. de origine cerebrală. prin senzaŃia de confort şi de echilibru. Fenomenul mersului forfecat este deosebit de revelator în privinŃa diferenŃierii funcŃionale între cap şi corp. aceste experienŃe fundamentale sunt absente. gradul de confort şi eficienŃă. cât şi a celui planetar.

REZUMAT DeficienŃele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. care tulbură creşterea normală şi dezvoltarea armonioasă a corpului. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. În această categorie pot fi încadrate şi persoanele cu afecŃiuni senzoriale (surzii şi orbii). cauzele pot fi împărŃite în interne şi externe. În funcŃie de caracterul direct/indirect există cauze cu acŃiune directă. Pot fi sistematizate. organice şi psihice.) ce influenŃează negativ capacitatea fizică a individului. Factorii determinanŃi (declanşatori) sunt cei care prin apariŃia şi acŃiunea lor determină dezvoltarea 149 . după un prim criteriu. cât şi pe cei care suferă de unele boli permanente – cronice (boli respiratorii. cardiopatiile. Categoria respectivă de handicap cuprinde atât infirmii motorii sau locomotori (de motricitate). cu influenŃele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaŃa intrauterină etc. în mai multe categorii. care interesează elementele proprii ale deficienŃei. Astfel. în forma şi funcŃiile fizice ale organismului. şi cauze indirecte. al originii. Frecvent se utilizează şi criteriul de împărŃire a cauzelor în predispozante (favorizante) şi determinante (declanşatoare). Cauzele interne sunt determinate de procesele de creştere şi de dezvoltare. localizate la nivelul întregului corp sau numai la nivelul unor segmente ale sale. ca invalidităŃi corporale care slăbesc puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare sau interioare.Aşadar. Cauzele deficienŃelor fizice şi psihomotorii se prezintă sub o mare varietate şi pot să afecteze în grade diferite organismul. deci. care produc o afecŃiune sau o deficienŃă morfologică sau funcŃională. Ńinând cont de particularităŃile lor specifice deosebite. după diferite criterii. reduc aptitudinile şi puterea de adaptare la efortul fizic şi diminuează capacitatea de muncă productivă a individului. modifică aspectul exterior. de natura funcŃiilor somatice. diabetul etc. Cauzele favorizante sau predispozante (care pot cauza deficienŃe fizice) sunt în legătură cu ereditatea. de viaŃă şi de educaŃie ale individului. iar cauzele externe sunt raportate la condiŃiile de mediu. DeficienŃele fizice se constituie. de vârsta persoanei respective.

toracelui etc. alături de deficienŃele senzoriale. localizarea şi efectele deficienŃei (deficienŃe morfologice şi deficienŃe funcŃionale). E. gâtul înclinat lateral sau înainte etc. oaselor sau articulaŃiilor. supravegherea regimului nutriŃional etc. în categoria deficienŃelor somatice sau biologice după mai multe criterii: prognosticul (evoluŃia) deficienŃei fizice (deficienŃe neevolutive – statice. la care se adaugă şi cele cu caracter terŃiar care împiedică transformarea unei incapacităŃi în handicap 150 . în timpul travaliului sau în perioada copilăriei.: cifoze. A doua categorie de deficienŃe fizice morfologice sunt deficienŃele morfologice parŃiale în care sunt incluse: deficienŃe ale capului. malformaŃiile aparatului locomotor). ale feŃei. foarte greu de corectat – şi deficienŃe evolutive – care progresează sau regresează. care se corectează parŃial sau rămân nemodificate – ex. Verza clasifică deficienŃele morfologice globale în: deficienŃe de creştere. segmentare sau locale). trunchiului/toracelui.deficienŃelor fizice şi psihomotorii. tulburările de mers. vaccinări – împotriva bolilor transmisibile.: deficienŃa cifotică. DeficienŃele fizice sunt grupate. ale aparatului respirator). de nutriŃie. putând fi corectate. deficienŃe de grad mediu în care sunt înglobate defectele morfologice şi funcŃionale staŃionare sau cu evoluŃie lentă. de echilibru. asanarea solului. examene medicale periodice ale gravidei şi copilului. fixate definitiv. deformaŃii ale abdomenului. într-o proporŃie mai mare sau mai mică. În ce priveşte recuperarea deficienŃelor fizice.). care se pot corecta destul de uşor şi total – ex. Ambele categorii mari de deficienŃe pot fi subîmpărŃite în funcŃie de întinderea şi de profunzimea deficienŃei în: deficienŃe globale (generale sau de ansamblu) şi deficienŃe parŃiale (regionale. şi deficienŃe accentuate care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evoluŃie – ex. de coordonare a mişcărilor) şi deficienŃe ale marilor aparate şi funcŃiuni ale organismului (ex. ale musculaturii. ale abdomenului etc. de ritm. aprovizionarea cu apă. Ei pot acŃiona în perioada intrauterină. gravitatea (deficienŃe fizice uşoare. A doua mare clasă de deficienŃe fizice este reprezentată de deficienŃele funcŃionale în care includem: deficienŃe ale aparatului neuromuscular (diferitele forme şi grade de paralizii. deficienŃe ale tegumentelor. deficienŃe ale gâtului. mai uşor sau mai greu). de atitudine. lordoze. trebuie avut în vedere faptul că înainte de a corecta/trata o deficienŃă fizică este bine să prevenim apariŃia ei prin măsuri de îngrijire primară şi secundară (ex..

cât şi execuŃia adecvată a actului de răspuns. incluzând participarea diferitelor procese şi funcŃii psihice care asigură atât recepŃia informaŃiilor. implicit şi educaŃia familiei lui. modifică aspectul exterior. în funcŃie de grupa de vârstă şi de tipul handicapului. prin kinetoterapie. diminuând capacitatea de muncă a individului. realizând o stare de sinergie şi de solidaritate funcŃională. ci echilibrează concomitent funcŃiile fiecărui organ. dar mai ales corectiv. • Psihomotricitatea = funcŃie complexă care integrează şi subsumează manifestările motrice şi psihice ce determină reglarea comportamentului individual. Atunci când există deja o deficienŃă motorie (fizică). Acest impact este diferit.(incluse în programele de readaptare a copilului/adultului cu defiienŃă). fizioterapie. ci rezultatul unor raporturi adecvate ale individului cu mediul. acupunctură etc. demersul corector debutează prin evaluarea potenŃialului psihomotor al copilului. • Schema corporală = reprezentarea mai mult sau mai puŃin globală. CONCEPTE – CHEIE • DeficienŃă fizică = abatere de la normalitatea corporală (formă şi funcŃii). care afectează creşterea şi dezvoltarea normală a organismului. Pe lângă terapia de tip psihologic (realizată individual sau în grup – cu grup suportiv). mai mult sau mai puŃin ştiinŃifică şi diferenŃiată pe care o are copilul despre propriul său corp. 151 . Aşadar. Recuperarea fizică – exerciŃiul fizic – folosită în scop profilactic. în recuperarea deficienŃilor fizic se apelează cu precădere la corectarea deficienŃei (acolo unde se poate) prin exerciŃii de gimnastică. de vârsta persoanei respective. de potenŃialul ei fizic şi psihic se va proceda la o modalitate sau alta de intervenŃie de tip recuperator. considerând că ea nu este un dat iniŃial. în funcŃie de tipul de deficienŃă fizică sau psihomotorie. reflexoterapie. În cadrul aspectelor de consiliere psihologică trebuie să abordăm şi problema impactului psihologic al deficienŃei fizice asupra copilului. reduce puterea de adaptare la efortul fizic. influenŃează nu numai forma şi structura Ńesuturilor corpului omenesc. Importante sunt şi reacŃiile copilului la boală şi mai ales la durere. nici o entitate biologică sau fizică. pentru ca ulterior importantă să fie educaŃia copilului deficient fizic.

înŃepenit. exprimând inegalitatea funcŃională a părŃii drepte sau stângi a corpului ca o consecinŃă a diferenŃei în dezvoltare şi a repartiŃiei funcŃiilor în emisferele cerebrale. cu aplecare până la pământ sau stând în genunchi şi pe coate şi izbindu-şi fruntea de saltea sau de podea. dar se observă o lipsă de coordonare a celor care necesită precizie. se situează la polul opus copilului paralitic. obiceiuri bizare. Stările convulsive de tip „petit mal” sau crizele de tip epileptiform nu sunt ceva neobişnuit la acest copil. aşa cum pot apărea şi probleme de alimentaŃie. clară. apatic. Vorbirea hiperkineticului poate fi normală. îmbrăcând variate forme. Masturbarea se poate prelungi excesiv în tinereŃe. Adesea este prezent un alt simptom ciudat: accelerarea ritmului respirator. Ce obiective trebuie să urmărim în terapia de tip psihologic a deficienŃelor fizice? EXTENSII TEORETICE Sindromul hiperkinetic (hiperactiv) Simptomele acestui sindrom (exasperante şi sâcâitoare) sunt produsul unui proces inflamator la nivelul creierului copilului (encefalită). capricii alimentare. printr-o lipsă de concentrare a atenŃiei. de asemenea. Deşi facultăŃile intelectuale ale copilului 152 . iar stimularea senzorială. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. el putând fi uşor de distras de la o activitate sau preocupare. zbucium fără rost. Copilul hiperkinetic. neinhibată sau poate fi limitată sau complet absentă. mişcările ample ale corpului sunt bine dezvoltate.• Lateralitatea = cunoaşterea de către individ a celor două părŃi ale corpului (stângă şi dreaptă). Care sunt factorii-cauză ai deficienŃelor fizice şi cum putem preveni apariŃia lor? 2. violent. apropindu-se de obsesie. frontal. Somnul poate fi şi el tulburat. O altă caracteristică prezentă este legănatul. în picioare sau aşezat. izolat. fie el lateral. agitat. Hiperkineticul se distinge. 3. ia proporŃii care depăşesc normalul. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui pacient cu hemiplegie. În mod obişnuit.

. Sibiu. Ed. VERZA E. (coord. Bucureşti.. FOZZA C. 2002. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice.). Ed. UniversităŃii Bucureşti. 2000. Readaptarea copilului handicapat fizic. El are nevoie de un mediu armonios. Ed. A. BIBLIOGRAFIE ALBU A. 1976. 9. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Cum lucrăm cu un copil cu asemenea trăsături? La baza educaŃiei lui trebuie să stea ideea că acesta are nevoie de spaŃiu şi de posibilităŃi reale pentru a-şi descărca energia şi forŃa fizică. se poate remarca totuşi un anumit grad de deteriorare cognitivă. 1997. Terapie educaŃională integrată. 153 1. 7. ALBU C. FundaŃiei România de Mâine.. şcoli normale. WEIHS TH. 6. Humanitas. Este necesar să întărim la acest copil detaşarea şi prudenŃa. 1992. de situaŃii bine definite. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Ed. Meridiane.. Psihopedagogie specială. iubindu-i. apoi inversate). EsenŃiale sunt dragostea şi grija părintească.8.. vol. TAFLAN A.. Polirom.. se dovedesc dezastruoase pentru hiperkinetic). 10. Bucureşti. 1990.. 1998. VERZA E. Un exerciŃiu util şi eficient în lucrul cu copilul hiperkinetic este cel al perceperii formelor „în oglindă” (ex: copilul trebuie să meargă pe un traseu – linie – un număr de paşi într-o direcŃie şi apoi trebuie să refacă forma traseului – ca în oglindă – în direcŃia opusă) sau al vorbirii „în oglindă” (cuvinte/propoziŃii pronunŃate în ordine firească. constantă. să nu-l expunem la foarte mulŃi stimuli.. VRĂŞMAŞ T. VERZA E. Ed. Bucureşti.. VERZA E. Bucureşti. Să-i ajutăm.. Ed. 1987. 8. care să-i ofere stabilitate. Ed. Ed. 4.. 3. 1988.. Ed. DAUNT P. Probleme de defectologie. 1996. 5. Medicală. manual pentru clasa a XIII-a.. ROBĂNESCU N. ProHumanitate. care trebuie menŃinute chiar şi atunci când situaŃia impune îndepărtarea temporară a copilului. UniversităŃii Bucureşti. MUŞU I. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic.. metodele educative moderne. cu scopul ajutării altor persoane (fiind motivat de asemenea acŃiuni). bazate pe stimulare intensă. 2. UniversităŃii Bucureşti.hiperkinetic nu sunt grav afectate. mai ales noi (aşadar. Didactică şi Pedagogică. MUŞU I.

într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. aşadar. se pot contura comportamente dezadaptative. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT 5. aşadar. Străchinaru. pot apărea comportamente adaptative. 154 . Definirea tulburărilor de comportament Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative.sau post-natale. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. Aceste devieri de conduită sunt. sau. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influenŃat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetică a individului şi de mediul social în care acesta trăieşte şi munceşte. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. dimpotrivă. 1994). având semnificaŃie adaptativă şi întotdeauna subordonându-se unui sens (scop). nu doar abateri de la normele stării de sănătate. sau de cunoştinŃe etc. obiectiv-observabile. Pe fondul interacŃiunii copilului cu şcoala. cu grupurile de prieteni. cu familia. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. de regulă. aflate în conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultivă un tip de „comportament normal”. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. Comportamentul este. ci şi de la normele morale. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin).1..5. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat în considerare într-un mediu şi timp date.

pe de o parte. iritabilitate. caracterizându-se printr-o slabă consistenŃă şi echilibru 155 . există numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeaşi realitate. Yonbrel vorbeşte despre „copilul rău”.2. Răşcanu. sistemului. tendinŃe necontrolate şi necenzurate. Răşcanu. în 1980 a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. în afara termenului de „tulburare de comportament” (adoptat de Comisia de Nomenclatură a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantilă din 1950). R. La aceste particularităŃi specifice persoanei cu tulburări de comportament putem adăuga şi existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. (R. lipsa stăpânirii de sine şi neevidenŃierea autocontrolului. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale (referindu-ne de fapt la lipsa valorilor morale sau la influenŃa negativă a celor imorale). Beaujean despre „copilul revoltat”. Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. existenŃa unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauză autopercepându-se ca fiind o „non-valoare” – apreciere întărită frecvent atitudinal şi verbal şi de cei din jur şi continuând să repete comportamente negative tocmai pentru că nu-l crede nimeni bun de ceva sau capabil să se schimbe). 5. În Ńara noastră. acesta. perturbarea sentimentelor de culpabilitate (care fie nu există. 1994). modificări la nivelul relaŃiilor afective (frecvent fiind prezente atitudini de ostilitate. Wallon despre „copilul turbulent”. a unor sentimente acute de injustiŃie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind atribuită altor persoane. Astfel. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice. fie iau forma unei sfidări. pendulând adeseori între agresivitate. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie (din cauza egocentrismului ridicat orice renunŃare la ceva care-i produce plăcere este percepută ca agresiune asupra propriei persoane). În literatura de specialitate. Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament Persoana cu tulburare de comportament se deosebeşte de cea normală prin faptul că acest tip de conduită este oscilantă. societăŃii – „mi se face o cruntă nedreptate”). culpabilitatea fiind puternic interiorizată).Criteriile de diferenŃiere ale unui comportament normal faŃă de un comportament deviant diferă foarte mult de la o cultură la alta. de la o epocă la alta. de neîncredere sau agresivitate).

mecanismele de apărare ale celor cu tulburări comportamentale sunt orientate spre găsirea de rezistenŃe la schimbare (mai ales în faŃa tentativelor de reeducare. De asemenea. cu influenŃă pozitivă puternică în grup. Semnalăm între caracteristicile ei o serie de itemi cu tendinŃa de condensare în subsisteme operaŃionale la nivel psihosocial: – operare preponderent cu pseudovalori. „libertatea” fiind considerată în acest context sinonimă cu „hiperautonomia” (fiind de fapt o accentuată tendinŃă spre anarhie). minciună etc.intern (mascate frecvent prin manifestări perturbatoare gen mânie. le consideră „slabe”). a persoanei) şi pe de altă parte. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. care. fie pe identificarea – reală sau imaginară – a unui vinovat („Ńap ispăşitor”) al actelor sale. a oricărei exigenŃe sociale. 156 . astfel că realitatea în care se înscrie persoana cu aceste tulburări este una eminamente actuală. pe fondul tulburărilor de comportament sunt denigrate. negative la o persoană valoroasă. care indică fals puterea sau forŃa Eu-lui. În plus. centrate fie pe găsirea unor scuze sau a unor mijloace/căi de a scăpa de o acuzaŃie sau dintr-o situaŃie neplăcută. înseamnă lipsa oricărei restricŃii. persoana respectivă manifestând o opoziŃie făŃişă faŃă de sentimente de tipul milei. ridiculizându-le. printr-o alterare a relaŃionării cu persoanele iubite (acestea devenind doar obiect de satisfacere egoistă a nevoilor personale şi nu parteneri de comunicare sau de contopire spirituală). înŃelegerii. luându-le în bătaie de joc sau atacând persoanele din jur care le manifestă în comportament (pe care. – precaritate şi inadecvenŃă valorică. persoana în cauză trăind exclusiv în prezent. pot apărea şi tulburări de cunoaştere. acestea fiind frecvent de tip defensiv. interpretate frecvent ca atac direct la securitatea interioară) şi spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe. respectului etc.. negativism. tulburările de comportament aduc cu ele şi perturbările de apărare. Pe acest fond. faptele actuale fiind percepute de sine-stătător. fără nici o legătură cu experienŃa trecută. de altfel. în interpretarea persoanei cu asemenea comportament.. Tulburările de comportament produc adeseori şi deformarea conceptului de libertate. fie pe găsirea unui aliat puternic (care să-l sprijine în acŃiunile sale). Sentimentele umanitare. inexistenŃa oricărei reguli.

de fapt. în căsnicii etc. tentaŃia agonisirii banilor fără scrupule şi numai cu un calcul egoist etc. – realizarea falsă a imaginii de sine. spectaculos în sine şi elemente de falsă reuşită. faŃă de normalitate.– imaturitatea structurilor psiho-afective şi sociale ale personalităŃii. printr-o dinamică specială a intereselor. sau de desele „ricoşări” de pe orbitele funcŃionale normale. Pe celălalt palier al ecuaŃiei formării psihice se găseşte mediul social faŃă de care adolescenŃii devianŃi îşi comandă conduita. impulsivitate. dar şi prin hiperemotivitate. – inconsistenŃa calitativă a conştiinŃei de sine. facultăŃi. Acest mare şi grav deficit de maturizare socială generează la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. Dispersia intereselor şi a aspiraŃiilor. structurându-şi reacŃii dintre cele mai variate (faŃă de situaŃiile pe care le traversează în grup. fapt care paralizează orizontul ascensiunii umane. se sesizează elemente de bruiaj comportamental. Cel mai adesea se pot întâlni reacŃii 157 . al memoriei. Această neconvergenŃă se traduce prin performanŃe foarte inegale la nivelul atenŃiei. elemente paroxistice la nivelul global al personalităŃii. cât şi al patologicului fiinŃează un sistem de aspiraŃii în care sunt posibile disfuncŃionalităŃi rezultate din discrepanŃa între aspiraŃii şi performanŃe. prezentând o imaturizare psiho-afectivă. persistă. Această structură de personalitate a adolescenŃilor cu tulburări comportamentale se evidenŃiază printr-o slăbiciune şi o fragilitate psihoemoŃională. de încercări nereuşite la şcoli. printr-un tip de neconvergenŃă faŃă de frânele voliŃionale. care pot fi cotate între tendinŃa tânărului spre şocant. La adolescenŃii şi tinerii cu tulburări comportamentale. consecinŃă a disfuncŃiei prin defect psihosocial. o necristalizare şi o disfuncŃionalitate a elementelor structurale în planul personalităŃii. Astfel. o înclinare a tinerilor şi a adolescenŃilor către trasee facile de ascensiune. Marele deficit de la nivel axiologic imprimă. în societate). Toate acestea sunt cauzate de imposibilitatea realizării unor mesaje de feed-back autentice. Este ştiut şi acceptat faptul că atât în planul normalului. – imaturitatea socială exprimată în mod precar la nivel vocaŃional şi axiologic. induce o devitalizare a câmpului de aspiraŃii. instabilitate. de realizare: fuga către venit uşor (mai ales după 1990 la noi în Ńară şi în condiŃiile trecerii spre economia de piaŃă).

IncidenŃa tulburărilor (devierilor) de conduită (de comportament) Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. poate şi pentru că. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. Se ştie că la normalitate dezvoltarea psihogenetică este asimilată cu armonia.nonadaptabile şi un fel de impromptitudine la stimulii din mediu („impromptitudine situaŃională”). o dispersie a structurilor psihofizice. cu echilibrul. în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). în devianŃă găsim o dizarmonie a conduitelor. EsenŃa tulburărilor de comportament în perioada 17-25 ani constă chiar în fenomenul dispersiei psihice. Răşcanu) care au arătat că pe sexe. curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. 158 . aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive. Aspectele medico-profesionale ilustrate de diferitele cercetări reliefează caracterul nestructurat al personalităŃii comportamentalilor. pe vârste. continuă. Străchinaru sau R. cu delicvenŃa şi cel mai adesea se identifică cu dezadaptarea. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. vârste şi mediu social. slaba lor inserare socială. FaŃă de acestea. Dispersia psihică structurală la nivelul proceselor psihice bazale (atenŃie. la sate. Ca răspândire teritorială. o neconvergenŃă şi o inadaptare în plan socio-moral.3. care le generează. spre deosebire de mediul urban. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. în tulburările de comportament. concomitent cu inadaptarea şi dezadaptarea. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. memorie). distrugând unele valenŃe operaŃionale (la nivelul gândirii) şi determinând proiectări la nivelul întregii personalităŃi induce „derapări” ce pot coincide cu comportamentalismul. 5. Totuşi. accentuând necesitatea efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice până la 24-25 ani. în timp ce.

− la vârsta şcolară. manifestările comportamentale negative se accentuează. se accentuează în paralel cu dificultăŃile de încadrare în disciplina colectivului clasei. De obicei. egoişti şi dornici de a se impune cu orice preŃ. impulsivitate. devenite trăsături psihopatice. modalităŃi de conduită mai apropiate de cea personală. viitorul psihopat adult manifestă trăsături de comportament îngrijorătoare. manifestări deviante. exprimate la început prin aberaŃii minore care se pot amplifica până la manifestări antisociale. de demisie (absenteism şcolar cauzat de eşec. fiind capricioşi. − la pubertate. excese sexuale sau reacŃii de imitaŃie: fumat. parazitism şcolar cauzat de ratări succesive. consum de drog). Aceşti copii se caracterizează premorbid prin reacŃii coleroase însoŃite de agresivitate. furt. Ca urmare. survenite din cauza preferinŃei copilului de a se juca în loc de a învăŃa. după principiul celui mai mic efort). alcoolism. acestea sunt privite ca dificultăŃi infantile. ajungând la un decalaj informaŃional negativ serios în raport cu colegii. sugestibili. astfel că ei sunt remarcaŃi. Manifestările reactive pot apărea şi la tinerii cu un comportament anterior normal. tulburările.ApariŃia tulburărilor cu caracter dizarmonic. instabilitate psihomotorie. copilul cu tulburări de comportament încearcă să compenseze acest handicap prin diferite acte pe care el le consideră de bravură: turbulenŃă la ore. se poate ordona în funcŃie de perioadele caracteristice ale evoluŃiei vieŃii psihice – în funcŃie de vârstă: − în prima copilărie şi în preşcolaritate. hiperkinezie. care au tendinŃa de a-i trata intempensiv prin măsuri drastice. sensibili la laudă. În timp. incidenŃa şi gravitatea tulburărilor de comportament cresc datorită modificărilor în reactivitatea nervoasă şi a relaŃiilor noi cu mediul. parazitism social). apoi de a frecventa cinematografele pentru a viziona filme cu conŃinut violent. de compensare (în fond supracompensare) faŃă de lipsa unor satisfacŃii în viaŃa de familie sau în cea şcolară (vagabondaj. de obicei. se îmbogăŃesc şi din cauza facilităŃii cu care aceşti copii îşi însuşesc exemplele „rele” (de fapt. Aceşti şcolari devin adevărate probleme atât pentru părinŃii lor. aceştia putând prezenta reacŃii de opoziŃie (faŃă de atitudinea severă parentală). apărând dificultăŃi de învăŃare. cât şi pentru educatori. dificultăŃi de adaptare. relaŃii care tind să devină tot mai tensionante şi conflictuale. insultarea cadrelor didactice sau a adulŃilor. 159 .

mai ales temporale). în timp. ParticularităŃi ale mediului înconjurător (ambiant) 5. Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei în mai multe categorii mari: 1. ca şi consumul de alcool în exces. Epilepsia – ca suferinŃă centrală. recrutaŃi dintre cei cu epilepsie (având crize comiŃiale. a. manifestări coleroase. precum şi postcritice. tentaŃia distrugerii etc. trăsături particulare personalităŃii bolnavului. piromania. de variate şi de complexe. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile. Cauze genetice 4. manifestări disforice. nici relaŃiile ei cu cei din jur). Interesant este faptul că subiecŃii cu devianŃă comportamentală. reacŃii neurovegetative secundare activării instinctelor primare. urmare a unor leziuni centrale. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. Boli organice 2. întrucât atunci structura personalităŃii este fragilă.4. în copilărie. indiferent de originea şi natura lezională a suferinŃei devenită cronică. minciuna. b) adezivitate şi c) bradipsihie – pe fondul lor putând să apară manifestări agresive explozive. vagabondajul. Boli psihice ale minorilor 3. 160 . ca şi descărcări psihomotorii. în timp ce altele. înclinaŃia către furt. se permanentizează şi se transformă în tulburări de personalitate la vârsta adultă. În perioadele intercritice. se instalează o serie de înclinaŃii patologice: atitudini manifest ostile faŃă de anturaj (peste care se suprapun tendinŃele sadice). Bolile organice răspunzătoare de instalarea tulburărilor de comportament sunt: epilepsia. ParticularităŃi de personalitate 1. dacă rămân. Mai semnificative sunt: a) vâscozitatea afectivă. afişează modificări comportamentale care devin trăsături de personalitate. uşor de influenŃat de către alŃii (mai ales în sens negativ).5. Multe dintre tulburări de comportament se instalează la vârstă mică. Etiologia tulburărilor de comportament Unele tulburări de comportament trec neobservate (neafectând nici persoana respectivă. globală – imprimă. dar mai ales acte de natură antisocială.

Aceste note specifice ale conduitei delincventului nedezvoltat psihic (mintal) explică existenŃa aproape obligatorie a unui debil mintal în cadrul bandei de delincvenŃi. Caracteristic epilepticului. tendinŃă de violenŃă. expansiv. b. în care coeficientul intelectual este cuprins între IQ = 0 – 69. acesta fiind caracterizat printr-o sugestibilitate crescută. de furie. turbulent. Sechelele psihice pot fi de tipul: cefalee. turbulenŃi. unii înglobând aici şi liminarii cu IQ = 70 – 89 (ceea ce ar corespunde unui nivel mintal de maximum 12 – 14 ani). cu note de agresivitate şi crize de mânie. subiectivă. psihozele şi demenŃele cu toate implicaŃiile lor comportamentale. Oligofreniile sunt înŃelese de cei mai mulŃi specialişti ai domeniului ca stări de nedezvoltare psihică sau de dezvoltare psihică incompletă. mai ales imbecilul (oligofrenie gr. • nevrozele. Modificările psihice apar de regulă după câŃiva ani de la traumatism şi sunt influenŃate mai puŃin de sediul leziunii cât de întinderea ei. sensibilitate accentuată la zgomote. în instalarea cărora traumatismului cranio-cerebral are un rol favorizant. vorbind 161 . poate comite infracŃiuni al căror caracter particular reiese din absurditatea actului. agresivitate. vertij. Minorul oligrofen. ca şi absenŃa unui discernământ al faptelor – caracteristică a determinismului devianŃei. Se pot decela: • sindroame psihotice – cu localizare frontală. epileptoizi ca structură. insomnii. revendicare în replică la cauze neînsemnate devine o trăsătură constantă şi reprezintă aproape 40-100 % dintre motivele pe care le constată specialistul la internarea în spitalele de profil a unor adolescenŃi. Debilul mintal dizarmonic este instabil.După unii autori. • sindromul subiectiv traumatic – cu tulburări psihice de ordin intim. II). cu gesturi dezordonate. iritabilitate. de trăire personală. este faptul că descărcarea prin acte de mare agresivitate şi cruzime nu aduce după sine regretul sau sentimentul de vinovăŃie din partea acestuia. de cauzalitate multiplă. în agitaŃie permanentă (psihică şi motorie). diminuarea atenŃiei şi a memoriei. care poate săvârşi acte de tip devianŃă comportamentală ce vizează legea penală. predispoziŃia la crize de mânie.

Cei depresivi (din cadrul psihozei maniaco-depresive) pot săvârşi acte antisociale. rănire pe fondul unui comportament impulsiv-agresiv. Gama tulburărilor comportamentale se extinde de la fapte/acte minore ca iritabilitate. perversiuni sexuale şi omucideri. în limitele agitaŃiei hipomaniacale pentru adaptarea la viaŃa cotidiană etc. în majoritatea cazurilor îndreptate împotriva 162 . când ele se caracterizează prin manifestări intense de violenŃă (îi lovesc nemotivat pe cei din jur). cele mai multe infracŃiuni putând fi comise în perioada iniŃială denumită „perioada medico-legală”. mai ales cel care se apropie de schizofrenie. psihoza maniacodepresivă a adolescentului se înscrie între cauzele generatoare de comportamente deviante aberante. se zgârie până le curge sânge). psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei. mai ales la vârste tinere (pubertate şi adolescenŃă). devenind ostili.mult şi manifestându-se ca o persoană mulŃumită de sine.. absurd sau pot fi explicate prin idei delirante. stări de depersonalizare etc. privind ca un străin rezultatele propriilor sale fapte. poate veni în conflict cu legea penală. Deşi mai rar întâlnită şi diagnosticată ca atare. Când sunt în plin puseu maniacal. DeviaŃii comportamentale deosebit de grave apar la oligofrenii cu defect sever (IQ apropiat de limita 20-25). S-a constatat că. putând ajunge la furturi. reacŃii de demisie etc. au caracter ilogic. hiperactivitate sexuală – încercând avansuri hetero sau homosexuale. rămâne pasiv şi indiferent. 2. se dau cu capul de pereŃi. automutilări (se lovesc. au manifestări de furie pentru motive neînsemnate. după comiterea actului respectiv. sociabilă. dar motivaŃional se apreciază că actele lor aberante rămân fără mobil. prostituŃie. Minorul cu conduite psihotice. Unii indivizi cu IQ liminar sunt relativ conştienŃi de infirmitatea lor – probată prin insuccesul şcolar – grupul intrând în relaŃii de opoziŃie cu anturajul. aceşti psihotici pot comite delicte de lovire. logoreea şi polipragmazia. ideaŃie delirantă. Bolile psihice ale minorilor care determină tulburările de comportament sunt: schizofrenia. În cadrul examinării medicale de specialitate se detectează elemente ale unui comportament de tip hebefreno-catatonic. psihoticul nu manifestă nici o remuşcare. alternând cu euforia. Acestea sunt însoŃite de o atitudine de indiferenŃă şi afectivitate tacită. păstrând permanent amplitudinea şi amprenta patologicului. DevianŃa. ori de altă natură discordantă: autism. infracŃiunile comise de schizofreni atrag atenŃia prin ferocitatea lor. agresivi. incendiatori.

La aceste cauze ale tulburărilor de comportament se adaugă şi retardul psihic congenital. moştenit al tulburărilor de comportament. sub forma automutilării. De regulă. prietenii. Aceste situaŃii pot 163 . Reactivitatea este şi ea o cauză posibilă a tulburărilor comportamentale. cărŃi etc. la nevrotic.). luând drept punct de plecare anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). mijloacele mass-media – TV. Concret. tentativelor de suicid. dar fatal. mijloacele de transport. Există studii care au depistat o legătură între factorii genetici şi comportamentul deviant. 3. cu un profund caracter absurd. cât şi cel extrafamilial: strada. ele fiind vizibile numai în situaŃii critice. 4. Întrucât din cadrul acestor conduite şi comportamente aberantdelictuale se recrutează cele mai controversate cazuri de diagnosticare şi intervenŃie psiho-medico-socială. având un mare potenŃial reactogen. comportamentul aberant se conturează pe conflicte interioare deja existente. În cazul unor nevroze tinerii şi adolescenŃii pot avea izbucniri de tip episodic – toate cauzate de necesităŃi de rezolvare a tensiunilor interioare. radio. S-a constatat că puberii şi adolescenŃii din medii familiale armonioase pot să devină deosebit de reactivi la apariŃia unui eveniment complet indezirabil. Cele mai frecvente cauze Ńinând de mediul ambiant care favorizează apariŃia comportamentului deviant la minori pot îmbrăca următoarele aspecte: • NeînŃelegerile intrafamiliale şi disocierea căminului. creându-se în acest fel o situaŃie specifică de conflict exogen. studii care susŃin că din părinŃi cu tulburări de comportament (de personalitate) se nasc copii cu comportamente de tip deviant (deci. mai rar apărând crime de factură altruistă. se susŃine caracterul transmisibil. Cele mai multe cauze ale tulburărilor de comportament sunt însă cele care Ńin de mediul înconjurător (care include atât cadrul intrafamilial. şcoala.propriei persoane. situaŃie în care pot să fie semnalate manifestări distructive. manifestările menŃionate se află în faza larvară. Ńinem să atragem atenŃia asupra posibilităŃilor crescute de mascare în fazele premonitorii. etichetat drept debilitate mintală. ziare. Acestea se regăsesc cu o frecvenŃă maximă: 80% dintre minorii cu probleme comportamentale provin din familii destrămate. de cruzime faŃă de animale sau faŃă de persoane slabe (fizic mai ales) din anturajul lor imediat.

ceea ce poate antrena tulburări comportamentale. pe lângă anxietatea şi insecuritatea insuflate copilului. • DivorŃul devine pentru copil un fapt iremediabil.). incapacitate de acomodare.) determină. reacŃii de indisciplină. pe lângă o privaŃiune economică. prezintă multiple implicaŃii comportamentale cu caracter deviant şi este legată de carenŃările şi neglijenŃele educative prezente în acest mediu. apoi trece printr-o etapă „disforică” şi ajunge la final la stadiul de negare a necesităŃii de a avea mamă. mai ales dacă în jurul său există exemple negative. alcoolic şi care provoacă certuri (mai adesea acesta fiind tatăl) duc la o serie de situaŃii fără echivoc din partea acestora care. Rolul mamei este primordial. • ÎncredinŃarea copilului unor „organizaŃii anonime” (grădiniŃă. şcoală etc. care nu poate satisface trebuinŃa de afecŃiune a copilului.declanşa la copil tulburări emoŃionale şi tendinŃe patologice care se vor traduce prin devieri comportamentale. tensiunile excesive dintre părinŃi sau un părinte brutal. • DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitatea. conduce. 164 . • Factorii ecologici generatori ai unei subculturi pot crea indirect condiŃii pentru dezvoltări dizarmonice ale personalităŃii copilului. la frustrarea de autoritate. la copil şi ulterior la tânăr. pisălogeala etc. în lipsa supravegherii parentale directe. iritabilitate etc. Disputele premergătoare. caracteristică mediului subcultural. copilul fără mamă construindu-şi la început o „reacŃie de protest”. copilul se simte prea rapid independent şi autonom. • Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea familiei. • AbsenŃa unuia dintre părinŃi poate influenŃa negativ dezvoltarea personalităŃii copilului prin absenŃa figurii de identificare necesare în conturarea personalităŃii viitoare. despotismul. îl vor situa pe acesta în permanenŃă în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate. • Pseudodebilitatea mentală a părinŃilor. îi pot crea acestuia unele resentimente sau pot constitui pentru el un model negativ de imitat. Această frustrare poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de singurătate. şi o frustrare emoŃională. • RelaŃiile dificile cu mama. reflectând tendinŃa familiilor de dezangajare faŃă de sarcinile afective şi educaŃionale.

Putem afirma cu tărie că aceste tulburări de comportament se instalează şi se dezvoltă pe un anumit fond psihic. • InfluenŃa normei de grup (un comportament de tip negativ. • Transformările demografice. fragilă de personalitate. făcându-i vulnerabili în faŃa numeroaselor tentaŃii din noul univers care le este străin. ieşite din comun. imatură. • CalamităŃile (de genul războaielor) sporesc frecvenŃa şi intensitatea manifestării acestor tulburări de conduită. lipsa de pricepere. se pot constitui într-un focar generator de delincvenŃă juvenilă şi ridică probleme chiar şi unor adolescenŃi cu dezvoltare normală. uşor sugestionabil şi influenŃabil. prin schimbarea bruscă a modului şi a ritmului de viaŃă. incompetenŃa educativă. 5. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată (în sensul subestimării de sine) cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune/realizare rapidă (cu minim de efort) şi spre atitudini şi comportamente şocante. va fi imitat – prin contagiune şi supunere la norma de grup – de către ceilalŃi membri ai grupului respectiv). dezinteresul afectiv al adulŃilor întreŃin dezvoltări aberante.• Prelungirea şcolarizării obligatorii face. La aceste persoane. pentru copiii cu intelect de limită. la care. condiŃionarea negativă a climatului microsocial se aşează pe o structură labilă. legate de transferul dinamic al populaŃiei în cadrul urbanizării. care dacă este promovat de şeful/liderul găştii/bandei. spectaculoase în sine. paradoxal. fapt ce îl antrenează pe copil pe calea delincvenŃei. • Precocitatea pubertăŃii şi sexualităŃii. • Solicitările mass-media. perturbându-i mai ales pe tineri. de regulă. favorizează reacŃii impulsive sau de satisfacere imediată a trebuinŃelor. care se manifestă în condiŃiile actualei etape de explozie tehnică şi economică. impun stresuri inevitabile. care au o influenŃă din ce în ce mai mare şi care. 165 . de regulă mult mai uşor la un copil/adolescent cu o strucutră de personalitate dezechilibrată. înlăturând reflecŃia şi meditaŃia. să apară o sursă de inadaptare şi de eşec.

prostituŃia. Între aceste extreme. în special din cauza lipsei unui climat afectiv adecvat şi mai ales pe fondul lipsei de discernământ (acte comportamentale specifice epilepticilor. de sex. care nu poate fi exhaustivă. omuciderea. tabloul acestor tulburări comportamentale ar cuprinde: • Minciuna. cât şi de factorii de mediu. vagabondajul.. tentativele de suicid. poate fi cauzată de fantezie. de exemplu. impulsivitate. dorinŃa de compasiune. stabilite relativ. Simptomatologia devianŃelor comportamentale Adolescentul cu tulburări de comportament se manifestă prin simptome caracterizate printr-un mare polimorfism. se interpun un număr impresionant de simptome: iritabilitate. tulburările sexuale.5. diferitele acte de cruzime. fuga. sau tendinŃa de alterare a adevărului. putând să ajungă la acte de mare gravitate. piromania. fără periculozitate socială. irascibilitate. violul etc. de simpatie sau antipatie. fiind 166 . insulta. Simptomatologia tulburărilor de comportament cuprinde o gamă foarte întinsă de manifestări. Într-o succintă prezentare. Tipologizarea tulburărilor de comportament De la simplele „derapaje” comportamentale. care nu au tendinŃa cronicizării şi stabilizării. dorinŃa de a se salva dintr-o situaŃie neplăcută ca o reacŃie de apărare. tulburările de comportament ocupă. dar întâlnite şi la persoanele normale – ex: omuciderea. eşecul şi abandonul şcolar. antisociale (specifice. alcoolismul. • Instabilitatea nu este funciar o tulburare de comportament. o arie de simptomologie şi de evoluŃie foarte extinsă. debililor mintal şi schizofrenicilor) şi ajungându-se la acte de delincvenŃă propriu-zisă. manifestată psihomotor. cât şi ca intensitate: ea pleacă de la o simplă minciună care poate avea un efect anodin.). atât ca număr. omuciderea. de intenŃia de a înşela. instabilitate.N. furtul. aşadar.C. anticipând agresivitatea şi care nu sunt obligatoriu condiŃionate social). care reclamă intervenŃia legii. considerate a fi acte de predelincvenŃă (ex: minciuna. trecând prin acte paradelincvente condiŃionate socio-afectiv. Manifestările clinice depind atât de vârstă. ci mai mult o modalitate reacŃională a S. cerşetoria. stadiul de dezvoltare. de lăudăroşenie.5. raŃionamentele superficiale ale adolescenŃilor sau de afecŃiuni psihice. actele impulsive.

cu manifestări de tip schizofren sau cu manifestări epileptice. cu un maximum de incidenŃă la pubertate. În funcŃie de cauze. este definit ca fiind atentat la proprietatea particulară sau publică. reprezentând o trecere directă la actul de satisfacere a apetitului agresiv. Acesta se caracterizează prin existenŃa unor tulburări de conştiinŃă sau prin motivaŃii delirante. cel mai frecvent delict întâlnit la minori. care ar putea determina o confuzie cu epilepsia temporală. la sugestia unor prieteni etc. Se caracterizează prin caracterul său brusc. Aceste ultime trei caracteristici îmbracă un caracter paroxismal. din necesitate. violenŃe). este o reacŃie de descărcare critică (mânie. de a fixa atenŃia.„incapacitatea de a păstra o atitudine. care apar frecvent şi asociat cu grade lejere de debilitate mintală. ca rezultat al unei stări conflictuale cu şcoala. cu 167 . a posibilităŃii sistării cu prilejul înlăturării frustraŃiei (satisfacerii dorinŃei critice).) – este furtul patologic (cleptomania). nestăpânire şi aproape întotdeauna prezentă în comportamentul uman. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfăşurare în timp. exhibiŃionism. 35% de la 13-16 ani. fiind frecvent denumită şi furie. sub 13 ani. • Irascibilitatea prezintă un mecanism psihopatologic similar. vindicaŃie. ca expresie a unei stări de încordare emotivă sau a unor simptome psihotice. culminând cu mişcări spectaculoase. nervozitate. mai puŃin elaborat în privinŃa diversităŃii acŃionale. iar băieŃii în grup. iar uneori chiar cu omuciderea şi piromania. de a reacŃiona în mod conştient. • Furtul. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotivă. Furtul nu este o manifestare izolată. DistincŃia dintre ele este dată de durată: fuga are un caracter de criză. Furtul începe de obicei în familie şi se extinde apoi în mediul extrafamilial. în funcŃie de vârstă. dar se deosebesc de aceasta prin existenŃa electivităŃii şi a motivaŃiei. fetele fură singure. frecvenŃa lui. asociat fiind frecvent cu fuga. de a prevedea o acŃiune”. • Impulsivitatea este reacŃie specifică de scurtcircuitare. ci face parte din cadrul delincvenŃei juvenile. cu auto şi heteroagresiune. 40% de la 16-18 ani. de opoziŃie etc. furtuni motorii. Opusul furtului conştient – care are o motivaŃie psihologică lucidă (furie. În general. de la obiecte de valoare mică până la sume importante de bani. necenzurat. cu prostituŃia la fete. • Fuga şi vagabondajul reprezintă erupŃia violentă din mediul familial. variind astfel: 20% hoŃi minori.

hebefreniile „de orgoliu” la pubertate. de tendinŃe revendicative. fapt de care ei sunt incapabili. Fuga ridică probleme psihiatrice medico-legale şi de asistenŃă socială. atât prin ignoranŃă. Şcoala cu cerinŃele ei constituie un efort de adaptare. 168 . în debutul unei psihoze se observă o scădere bruscă a eficienŃei şcolare. Durata lui variază de la fuga de o jumătate de zi. Chazal considera că 20% dintre cauzele fugii sunt pur sociale. Eşecul şcolar induce o stare de tensiune şi constituie un traumatism violent manifestat tocmai în etapa pubertăŃii. La delincvenŃi. schizofrenie). printr-o sugestibilitate infantilă. iar la aceşti copii eşecul este evident. Vagabondajul este o reacŃie organizată. deficitul şcolar este recunoscut de toŃi autorii. când programa de învăŃământ solicită progresiv dezvoltarea unei gândiri cu note de abstractizare. cu elemente logice. care apare din lipsă de ataşament faŃă de familie sau ca reacŃie la o constrângere rău suportată. El se poate datora unor cauze ca: frecvenŃa neregulată. • Eşecul şcolar. până la marile fugi. uneori fiind cotaŃi ca periculoşi educaŃional. Spre deosebire de scăderea treptată a randamentului şcolar. moral. în special pentru a întâlni şi a trăi o experienŃă imaginară indusă din lecturi sau din influenŃe relaŃionale. un efect dăunător. în care subiectul se asociază cu alŃi psihopaŃi şi trăieşte o viaŃă la baza căreia stau cele mai diverse manifestări antisociale. ea poate reprezenta un simptom al unei boli sau al unei nedezvoltări psihice (oligofrenie. condiŃiile de mediu nefavorabile. La retardaŃii mintal. de 2-3 luni. în afara unui act delictual bine gândit. iar 80% psihiatrice. în timp ce Heuyer susŃinea că 90% din cazurile de vagabondaj juvenil şi 70% dintre delincvenŃii adolescenŃi aparŃin familiilor destrămate. prin imitaŃie preluând acest tip de socializare. de lipsuri materiale. o situaŃie familială deosebită generată de disocierea căminului.familia. Fuga poate fi şi o expresie a unei dorinŃe de aventură. cât şi prin sfaturi demobilizatoare. adolescentul alegând „nomadismul” pentru a-şi realiza libertatea. subdezvoltarea intelectuală se remarcă în clasele III-V. PărinŃii neglijenŃi induc. de evadare pentru a vedea lucruri şi locuri noi. caracteristic unei bande. Fuga şi vagabondajul se asociază frecvent cu tulburările comportamentului sexual şi cu impulsivitatea. lipsa de îndrumare a copiilor către şcoală prin lipsa de instruire a propriei familii. în care minorul îşi formează conştiinŃa de sine. epilepsie.

• Incendierile voluntare se pot observa la pubertate şi la adolescenŃă, ca urmare a unei dorinŃe de răzbunare sau a răutăŃii. Apar frecvent la debilii mintal sau la „comportamentalii-psihopaŃi” şi pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici. • Alcoolismul şi dependenŃa de drog. Alcoolul, unul dintre principalii răspunzători pentru comportamentul antisocial (agresiune, crimă, jaf, huliganism etc.), s-a impus ca o problemă de igienă mentală socială şi la adolescenŃă. În adolescenŃă, alcoolismul (ca şi tentaŃia administrării drogurilor – haşiş, cocaină, aurolac etc.) se manifestă în majoritatea cazurilor în formă acută; cu ajutorul acestei intoxicaŃii, minorul tinde să-şi arate nonconformismul, sfidarea faŃă de autoritatea adulŃilor sau să lupte împotriva timidităŃii şi a anxietăŃii. Etilismul cronic este rar în formele sale clasice în adolescenŃă şi se instalează după câŃiva ani de consum exagerat, caz în care tânărul intră în viaŃa adultă ca un intoxicat cronic. Fenomenele caracteristice toxicomaniei alcoolice sunt: − absenŃa tendinŃei de a mări doza de lichid ingerat, alcoolicii mai vechi reducând consumul; − existenŃa unei intoleranŃe, opusă toleranŃei din drogomanie; − tulburările de sevraj sunt inconstante la alcoolici. Fazele de instalare ale alcoolismului sunt: apetitul pentru alcool, toleranŃa, obişnuinŃa, dependenŃa. ToleranŃa reprezintă relaŃia dintre concentraŃia alcoolică absorbită şi efectele toxice determinate în organism de alcool, toleranŃă care variază în funcŃie de vârstă, sex, de predispoziŃii ereditare, mod de alimentaŃie, starea organică şi psihică, de vechimea intoxicaŃiei etc. ObişnuinŃa se instalează când alcoolul devine supliment alimentar, fiind necesar în echilibrul metabolic. DependenŃa de alcool se instalează lent, la câŃiva ani după debutul alcoolismului, prin mărirea constantă a dozei de alcool ingerate. Ca forme de manifestare a dependenŃei menŃionăm: imposibilitatea abŃinerii de la consumul de alcool, incapacitatea alcoolicului de a se opri la primele pahare băute. Personalitatea alcoolicului presupune anumite perturbări cauzate de conflictualitatea intrapsihică. Ceea ce frapează la un alcoolic este fizionomia sa aparte (obraji congestionaŃi, buhăiŃi, faŃă întunecată sau cenuşie, conjunctive injectate, ochi înlăcrimaŃi, miros urât al răsuflării). Pot apărea tulburări de limbaj manifestate prin vorbire precipitată,
169

articulare nesigură, bâlbâială, combinate cu modificări neurovegetative (tremurături, transpiraŃie, nod în gât). Cele mai constante tulburări psihice ale alcoolicului sunt: iritabilitatea (stare permanentă de reacŃie la stimuli exteriori prin mânie, furie, agresivitate) şi impulsivitatea (nestăpânire). • Devierile sexuale. Instinctul sexual, în mod normal latent în copilărie, apare la pubertate, dar se definitivează în forma lui specific umană în adolescenŃa tardivă, când include totodată şi ataşamentul afectiv pentru sexul opus. La vârsta adolescenŃei trebuie deosebite relaŃiile permise, bazate pe afecŃiune mutuală, de cele fundamentate pe violenŃă (devierile sexuale). Gravitatea apare în cazurile în care relaŃiile sexuale sunt întâmplătoare, determinate de setea de aventură sau atunci când ele se caracterizează prin precocitate, caz când se pot contacta şi transmite boli sexuale foarte grave. Aceste situaŃii constituie terenul propice pentru delincvenŃa sexuală. În aceste cazuri, criza sexuală nu este expresia unei maturităŃi sexuale, ci reprezintă o deviere în cazul unui organism caracterizat prin imaturitate psihică şi fragilitate funcŃională a gonadelor, oferindu-i individului o satisfacŃie strict instictuală. Dintre devierile sexuale cele mai frecvente sunt homosexualitatea la băieŃi şi prostituŃia la fete. Precocitatea şi devierea sexuală apar de obicei în mediile de subcultură şi de dezorganizare socială, unde şi moralitatea are un grad de permisivitate mult mai coborât. La fete, prostituŃia reprezintă practicarea relaŃiilor sexuale pentru o retribuŃie, în mod liber şi constant, scopul principal fiind câştigul material. Ea exprimă o ripostă agresivă la stresuri, îndeosebi după o violenŃă sexuală (viol, incest) pe un fond de frustrare afectivă din copilărie sau este o primă consecinŃă a vagabondajului în 8-10% dintre cazuri. După clasificările internaŃionale OMS şi încadrările DSM-III, homosexualitatea reprezintă o tulburare a comportamentului sexual. Această tulburare constă în atracŃia exclusivă sau predominantă pentru persoanele de acelaşi sex, cu sau fără raporturi fizice. Ea este, totodată, o deviere sexuală care nu presupune factori patogeni ca în cazul unei boli propriu-zise (cum ar fi schizofrenia sau TBC) fiind, conform AsociaŃiei Americane de Psihiatrie, o „tulburare a orientării sexuale”. Autorii de limbă franceză consideră o perversiune în adevăratul înŃeles al cuvântului
170

doar atunci când persoana îşi caută conştient şi deliberat satisfacŃia în relaŃia sexuală. Ca deviere sexuală, homosexualitatea poate avea un caracter tranzitoriu sau accidental: masturbaŃia adolescenŃilor, homosexualitatea din perioadele de detenŃie, practicile perverse ale bolnavilor psihici, ale celor cu tulburări de dinamică sexuală etc. În aceste cazuri, devierile sexuale trebuie înŃelese ca rezultat al unei dinamici de maturizare, ca o tranziŃie spre adaptarea de „necesitate” din închisori sau ca epifenomene ale unor nevroze sau psihoze. Accentul este pus pe expresia unei instabilităŃi emoŃionale, a unei insuficiente capacităŃi frenatorii faŃă de instincte, a lipsei de maturitate psihică (conduite şi sentimente morale formate cu defect), răspunzătoare de nonadaptarea la realitatea complexă. Între cauzele care determină formarea şi structurarea cu defect a personalităŃii enumerăm: cauze genetice – incomplet elucidate de cercetările din ultimii 50 de ani şi cauze educaŃional-sociale. Cele mai multe cazuri de homosexualitate sunt la persoanele la care s-au perceput greşeli educative în copilărie, perpetuate în adolescenŃă şi devenite conduite cu condiŃionare negativă ulterior: obiceiuri proaste. Activitatea în clinica de psihiatrie, în sensul ei cel mai profund, ne-a arătat că indiferent de etiologia care generează homosexualitatea, persoanele care practică această anomalie sunt dintre cele care nu-şi recunosc propriile defecte din structura personalităŃii lor, fiind permanent nemulŃumite de condiŃiile oferite de societate. De cele mai multe ori ascunsă ca deviaŃie, homosexualitatea nu poate fi surprinsă ca frecvenŃă şi dinamică. Oricum, tulburarea este în creştere pe glob, cifrele arătând prezenŃa fenomenului în lume în proporŃie de 10% pe întreaga planetă şi de 35% în SUA. Pe lângă o cauzalitate genetică (moştenire genetică defectuoasă, cu anomalii cromozomiale XYY) există şi una de tip socio-educaŃional, care are la bază învăŃarea, deprinderea unor conduite aberante. Fie ea deviere, anomalie, boală sau viciu, homosexualitatea se află sub incidenŃă medicală, psihologică şi larg socială, interesând pentru abordare diferenŃială terapii speciale şi penetrând planul global al adaptabilităŃii şi al integrării socio-morale. Ea generează prozeliŃi mai ales între adolescenŃi şi tineri în procesul de conturare a personalităŃii, la vârsta opŃiunilor, când ar trebui să selecteze şi să defrişeze valorile.
171

Structuri dizarmonice, marea majoritate a celor ce ajung într-un impas cu falsă motivaŃie la specialiştii din Clinica de Psihiatrie, homosexualii cu „state vechi” pretind că ar fi preluat atare conduite prin imitaŃie, nefiltrând eventualele lor urmări în plan social şi medical. Ei explică, în fapt, că aceste conduite au fost fixate şi consolidate de-a lungul unor ani, astfel că, în mod excepŃional, pot încerca o conştientizare a implicaŃiilor alegerilor lor sexuale. Concret, copii cu structură de tip „idol al familiei” care pot evolua spre personalităŃi egoiste, ori fetiŃe crescute în sistemul „Cenuşăreasa familiei”, care dezinhibate au şansa să practice prostituŃia, ori copii irascibili, explozivi, brutali şi neglijaŃi afectiv devin la pubertate sub influenŃa străzii virtuoşi homosexuali. În stradă, aceste categorii de copii tentaŃi de succese rapide şi facile, la care se adaugă curiozitatea vârstei, demobilizaŃi în faŃa insucceselor, trec la acte fără a percepe „lupta motivelor” şi mărind astfel numărul „activilor”, al celor cu acte antisociale. De aceea, credem că abordarea şi tratamentul diferenŃiat al acestor deviaŃii sexuale (în cazul homosexualilor recrutaŃi dintre „copiii străzii”, dintre cei care consumă, ca drog, AUROLAC etc.) nu pot decât să vină în ajutorul celor care încearcă să cunoască amploarea, complexitatea şi implicaŃiile fenomenului pe care specialiştii îl percep ca atare, ca devianŃă şi nu ca o glorie ori bucurie. Sub numele de perversiune sexuală sunt cuprinse comportamentele sexuale regresive care se substituie cu predilecŃie condiŃiilor normale ale orgasmului sau celorlalte fenomene legate de comportamentul sexual. Perversiunea sexuală nu viciază doar raporturile sexuale, ci ea antrenează tulburări notabile în sfera caracterului, a personalităŃii şi a vieŃii sociale a individului. Voyeurismul este un comportament sexual pervers, definit prin faptul că individul respinge sau rămâne indiferent la actul sexual normal, în schimb îşi găseşte satisfacŃia prin contemplarea corpurilor goale sau fotografiate, sculptate etc. sau prin asistarea ca spectator la desfăşurarea unor acte sexuale. Voyeuristul are o deviere de interese, astfel încât pentru satisfacŃia sa vizuală adună desene, gravuri, fotografii obscene de care industria contemporană nu duce lipsă. Există, desigur, şi forme intermediare ale acestei perversiuni, ca de exemplu voyeurismul rafinat al unor artişti plastici, sau cazul adolescenŃilor timizi care, pe fondul unei refulări puternice, nu mai pot ajunge la act. De asemenea, vârsta a treia,
172

cu imposibilităŃile sale fiziologice, îşi găseşte un debuşeu sexual în datele percepŃiei vizuale. ExhibiŃionismul este o perversiune sexuală, obsedantă şi impulsivă, caracterizată prin nevoia irezistibilă de etalare în public a organelor genitale în stare flască şi în afara oricărei manevre lubrice şi provocatoare. Acest act simbolizează şi înlocuieşte apetitul sexual şi împreunarea, însemnând şi sfârşitul episodului. De reŃinut sunt atât caracterul brutal, ostentativ şi provocator al gestului, cât şi satisfacŃia sexuală resimŃită prin reacŃiile celor care asistă. Cu cât reacŃiile acestora sunt mai intense (scârbă, frică sau respingere), cu atât plăcerea exhibiŃionistului este mai mare. Comportamentele sado-masochiste constituie un caz tipic de conflictualitate intrasexuală care antrenează comportamente agresive, exprimate prin violenŃă cu dublă direcŃionare: spre partenerul sexual şi spre subiectul însuşi. Deci, este vorba despre o perversiune sexuală care caută satisfacŃia erotică prin violenŃă directă-fizică sau prin ideea de violenŃă. Când violenŃa se îndreaptă spre partener, avem de-a face cu sadismul, iar când ea este concentrată asupra propriei persoane, comportamentul este de tip masochist. Fetişismul. Fetişul este un obiect care serveşte în scopul manifestării actului sexual, el făcând parte de obicei din vestimentaŃia celuilalt sex. Violul rămâne singura crimă în care autorul se simte nevinovat şi victima scârbită; actul sexual, necesar şi inevitabil, dat prin statutul special al femeii, reprezintă pentru foarte mulŃi bărbaŃi o recompensă normală, o retribuŃie pentru un serviciu adus (angajare, promovare, o călătorie de autostop etc.). Actul sexual este pentru ei un fel de amuzament, de divertisment. Cercetările au arătat că frecvenŃa violurilor este diferită în funcŃie de câŃiva factori: a) tipul de cultură religioasă. În Ńările cu un grad ridicat de libertate morală, rata violurilor este foarte ridicată (ex. Ńările protestante) comparativ cu cele în care cultura religioasă este foarte puternică; b) incitaŃia la comportamentul de consum sexual şi răspândirea teoriei maximului de plăcere. În condiŃiile în care sexul câştigă pondere în publicitate, sex-shop-urile invadează oraşele, sexualitatea pătrunde în
173

Incestuoase sunt şi relaŃiile sexuale dintre bunic-nepoată. dezrădăcinată. fără intenŃia de a provoca moartea) sau a celei voluntare (realizate cu scopul expres de suprimare a vieŃii victimei). Legătura incestuoasă e mult mai frecventă în mediile în care domnesc promiscuitatea. imoralitatea etc. care se simte abandonată. alcoolismul. putând atinge chiar 1%. mergând de la mângâieri şi îmbrăŃişări libidinoase ale copilului. iar practica sexualităŃii obligatorie (norma de grup). Formele acestui comportament. După Foutes. astfel că delictele sexuale la copiii mai mici de 15 ani s-au multiplicat de 5 ori în ultimii 30 de ani. căzând victimă a segregării sexuale. aceasta având rol de complice. sunt variate: fie exhibiŃionism realizat într-un parc. în care obiectul manifestării perversiunii este un copil sau un adolescent. de multe ori în mod inconştient (fiind frigidă. MulŃi autori au insistat asupra rolului jucat de soŃia-mamă în declanşarea situaŃiilor incestuoase. reprezintă 0. Din cauza mass-mediei şi a unei literaturi sexuale şi pornografice de masă. dar fără a-l depăşi.40% din delincvenŃa juvenilă. c) depersonalizarea sexualităŃii. iar a fetei între 5-14 ani. fie viol acceptat (din teamă sau pentru recompense). d) revoluŃia industrială şi patologia sexuală. cu executarea de către adult a masturbaŃiei. rejectantă din punct de vedere sexual faŃă de soŃ). dar rar totodată. fie viol agresiv. se impun frecvent atitudini comune. colective ale indivizilor. Această criză de febră sexuală atinge mai ales adolescenŃii. mătuşă-nepot şi dintre verii primari. în spatele şcolii. Comportamentele agresive împotriva copiilor sunt clasate sub denumirea de pedofilie. castitatea şi virginitatea devenind motive de îngrijorare şi de dispreŃ pentru tineri. 174 . în timp ce la adulŃi acestea aproape s-au dublat. Incestul este un comportament agresiv sexual care se manifestă între membrii familiei având ca autor pe unul dintre părinŃi. fie manifestări de homosexualitate sau de heterosexualitate.toate domeniile. – Omuciderea este un delict foarte grav. chiar dacă aceasta se obŃine cu folosirea agresivităŃii. unchi-nepoată. căutarea plăcerii devine prioritară. RevoluŃia industrială are efecte dezastruoase asupra populaŃiei rurale. Se poate manifesta sub forma omuciderii involuntare (în cadrul unui furt-lovire. Vârsta tatălui incestuos este de obicei cuprinsă între 30-45 ani.

automutilarea şi suicidul. ca o consecinŃă directă a ideilor de autoculpabilizare şi autopuniŃie. el pleacă de la lucruri minore. cauzele fiind de ordin psihologic. Remarcabil este faptul că sinuciderea este puŃin întâlnită printre femeile căsătorite. putând fi aplicată asupra oricărui segment al corpului (mai frecvent asupra organelor genitale. Considerate ca unele dintre cele mai frecvente reacŃii antisociale din cadrul patologiei medicale în general. Statisticile arată o curbă ascendentă a frecvenŃei lui de la vârsta de 14-15 ani până la 65 de ani. sentimente de culpabilitate şi nevoia de autopedepsire şi de corecŃie a conduitei vicioase. el creşte brusc ca incidenŃă în adolescenŃă. în schizofrenie. cât şi pentru femei. O formă de violentare fizică. Apărând sporadic la vârsta copilăriei. ca urmare a unor greşeli reale sau imaginare. ideile. este autoflagelarea. şi „suicidulşantaj”. evaziune de la serviciul militar. îşi cauzează moartea. la persoanele cu conştiinŃa responsabilităŃii. dar mai ales intenŃionată a unor norme sociale sau atribuŃii pe linia de rol sau statut (tată. Scopul automutilării voluntare reprezintă obŃinerea unui avantaj – cerşetorie. la compensaŃii. prin diverse mijloace: nesatisfacerea unor trebuinŃe prin refuz sau claustrare. bine motivat. Suicidul este actul prin care o persoană. suicidul reuşit este de 10 ori mai puŃin frecvent decât tentativele de suicid. al disperării autentice. Văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii. în care este implicată în mod deosebit responsabilitatea unei persoane. renunŃarea la destindere. Încălcarea accidentală. urmează ca pondere divorŃaŃii şi abia pe ultimul loc se situează rata sinucigaşilor căsătoriŃi. BărbaŃii sinucigaşi sunt mai frecvenŃi decât femeile sinucigaşe: 70% bărbaŃi faŃă de 40% femei. de la pedepse penale sau producerea de suferinŃă în cazul crizelor de delir alcoolic. dar niciodată nu trebuie eliminată potenŃialitatea lor. tentativele şi reuşitele suicidale sunt de obicei expresia unor tulburări instinctivo-afective foarte profunde.– AutopuniŃia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sancŃionare/pedepsire a propriei persoane. aparent. ipocrit. Pe 175 . – Suicidul şi tentativa de suicid. soŃ. în mod intenŃionat. Mariajul joacă un rol pozitiv important atât pentru bărbaŃi. cu două creşteri foarte accentuate: la adolescenŃă şi la vârsta a treia. mai rar asupra globilor oculari).) atrage după sine. lider etc. Automutilarea reprezintă mutilarea voluntară sau inconştientă a propriei persoane. Există deosebirea între „suicidul sincer”. Din fericire. cu amprentă isterică.

O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi trăind într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. 6. FaŃă de dezvoltarea dizarmonică a personalităŃii. a problemelor generaleducative. complexul de măsuri în domeniul igienei mintale şi al psiho-pedagogiei. acelaşi raport fiind valabil şi pentru grupa profesiunilor liberale (intelectuali). subiectul vrând să declanşeze evenimente tragice cu scopul de a se pedepsi pe sine şi pe ceilalŃi). neînŃelegătoare). a posibilităŃilor de influenŃare a familiei. Terapia tulburărilor de comportament Aspecte terapeutice. în profilaxia primară a dezvoltării dizarmonice de personalitate rămâne. băieŃii sinucigaşi reprezentând un procent mai mare decât fetele. a recuperării şi a reintegrării sociale. existenŃa copiilor pare să contribuie la scăderea numărului de sinucideri. Profilaxia. singura ieşire dintr-o realitate percepută a fi ostilă. FrecvenŃa sinuciderilor în adolescenŃă în societatea actuală constituie un semnal al disperării. sinuciderea este o ruptură între individ şi lume. Ea necesită o sinteză complexă a cauzelor. de răzbunare sau opoziŃie.lângă mariaj. cei din populaŃia urbană având o înclinaŃie mai accentuată spre suicid comparativ cu cei din mediul rural. ca şi psiho-pedagogice. 176 . alături de mijloacele medicale. în vederea prevenirii recidivei. fapt care. 5. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. practic. Caracteristicile de bază ale personalităŃii adolescentului suicidar se prezintă sub două forme: – sinuciderea ca formă de mediere (ea reprezentând o modalitate de protest. a modului în care s-au produs şi a aspectelor clinice. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale. Problema tratamentului tinerilor şi adolescenŃilor cu tulburări de comportament este dificilă şi complexă. în primul rând. aberantă. – sinuciderea ca formă de autodistrugere (personalitatea acestui adolescent fiind clădită pe un nucleu de autodistrugere. în scopul unor măsuri profilactice şi terapeutice. atitudinile terapeutice pot fi sistematizate astfel: A. Datorită acestui aspect de importanŃă primordială. Aspectele profilactice.

În toate cazurile. 177 . a contactului terapeutului cu pacienŃii. Atunci când influenŃele familiei sunt net defavorabile. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele. B. psihoterapia trebuie să se extindă şi asupra mediului familial. se recomandă durata lungă a psihoterapiei. Unele trăsături psihopatice şi în special reacŃiile de tip excitabil pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. Familia va fi influenŃată (educată) să înŃeleagă necesitatea încadrării adecvate a copilului. în principiu. chiar dacă minorul corespunde idealurilor sale.Ştiind că însuşirile patologice ale personalităŃii la vârstele mici au un caracter relativ instabil şi ca atare reversibil. însoŃită de o atmosferă echilibrată. ar putea. reduce până la un punct morbiditatea prin psihopatii. ambianŃă familială şi profesională în care trăsăturile lui patologice au un minim de şanse de a se exprima. atitudinea noastră va consta în scoaterea copilului din mediul respectiv. subliniem rolul covârşitor al educaŃiei în sensul larg al cuvântului şi al mediului social în corectarea acestei instabilităŃi. O educaŃie echilibrată. sedative sau tranchilizantele. Corelarea acestor măsuri în cadrul unui program de genul „promovare a sănătăŃii” (OMS). Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. chiar dacă acesta a fost generatorul traumelor conflictuale. acŃiunea psihoterapeutică având în acest caz un rol educativ. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. psihotropele sporesc întotdeauna permeabilitatea psihică. în afara acŃiunii lor propriu-zise. Ca regulă generală. cu grijă şi cu răbdare. îmbinând armonios sancŃiunea cu recompensa. în vederea prevenirii identificării cu aceştia şi a imitării conduitelor lor. despărŃind copilul de părinŃii care prezintă de obicei ei înşişi trăsături psihopatice. inadecvenŃei. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. constituie elemente care limitează extinderea şi agravarea trăsăturilor psihopatice ale devianŃei. În procesul complex de restructurare a personalităŃii se vor indica pacientului acele condiŃii de viaŃă. aplicat în practică.

1994). comit acte antisociale recidivante. ci şi de la normele morale. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic. persoanele slab adaptate la condiŃiile unei vieŃi sociale normale. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. Ne referim la cei cu responsabilitate atenuată sau păstrată şi care depăşesc graniŃa celor 18 ani până la care legea oricum îi ocroteşte. au decompensări grave şi repetate. obiectiv-observabile. Putem afirma că adolescentul/tânărul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate 178 . psiho-sociale. În acelaşi timp. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. aberante. să recidiveze comportamental şi să facă obiectul acŃiunii legii penale. pentru care se impun măsuri coercitive cu caracter penal sau medical. antisociale. având o structură imatură. nu doar abateri de la normele stării de sănătate.sau post-natale. Aceste devieri de conduită sunt. Apreciem că dezvoltarea ulterioară a comportamentalilor (cei cu tulburări de comportament) poate evolua spre o „ştergere” în timp a deficitelor comportamentale doar când sunt anihilate condiŃiile majore negative din viaŃa lor. sugestionabilă şi aflate în perimetre sociale dezorganizate. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre. pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. De aceea. mijloace de intervenŃie psiho-clinice. pedagogii ar trebui să ofere acestora metode. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. REZUMAT Comportamentul reprezintă ansamblul reacŃiilor adaptative. Străchinaru. dar mai ales tehnici de modelare socio-educaŃionale. În general. Comportamentul este. cu toate că sunt numeric mai puŃini. este posibil ca persoanele cu defect structural psihopatologic. delictogene depăşesc cu uşurinŃă graniŃele comportamentului normal şi ajung la acte deviante. ce implică tulburări în sfera emoŃionalvolitivă. aşadar. de regulă. sub influenŃa nefastă a adulŃilor delincvenŃi să nu poată discerne „binele” de „rău”. aşadar.PsihopaŃii excitabili. dezechilibrată.

uşor sugestionabilă şi influenŃabilă. Străchinaru sau R. vârste şi mediu social. Nu există în literatura ştiinŃifică suficient de multe date calculate pe întreaga populaŃie infantilă a Ńării pe sexe. perturbările de apărare. acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncŃii şi chiar diverse forme de dispersie. alterarea relaŃionării cu persoanele iubite. particularităŃi ale mediului înconjurător (ex. pe vârste. existenŃa contrarietăŃilor Eu-lui. Ele pot fi grupate în mai multe categorii mari: boli organice (epilepsia. diferenŃa dintre mediul urban şi cel rural este cu mult în favoarea primului (de 4 ori mai mare fiind procentul de copii/adolescenŃi cu tulburări de comportament la oraş). în timp ce altele indică preponderenŃa 9/1). cauze genetice (anumite aberaŃii cromozomiale transmise de la părinŃi la copii). boli psihice ale minorilor (schizofrenia. Totuşi.). de variate şi de complexe. perturbarea sentimentelor de culpabilitate. absenŃa unuia dintre părinŃi. Ca răspândire teritorială. Cauzele incriminatorii pentru apariŃia tulburărilor de comportament sunt extrem de numeroase. în timp ce. Răşcanu) care au arătat că. distribuŃia tulburărilor de comportament se exprimă în favoarea băieŃilor faŃă de fete (unele studii arată un procent de 2 ori mai mari la băieŃi. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinŃa structurării conŃinutului ei. disocierea grupului familial prin boli cronice grave. particularităŃi de personalitate (o structură de pesonalitate dezechilibrată. poate şi pentru că. diferite de cele ale individului cu un comportament normal: modificări la nivelul structurilor morale. modificări la nivelul relaŃiilor afective. traumatismele cranio-cerebrale şi oligofreniile). denigrarea sentimentelor umanitare. deformarea conceptului de libertate. psihoza maniaco-depresivă şi aspectele reactive ale nevrozei). pe sexe. imatură. cu o imagine de sine neformată încă sau deformată în sensul 179 . curba frecvenŃei cazurilor este mai accentuată între 7 – 15 ani. divorŃul etc. slabă consistenŃă şi echilibru intern. la sate. supravegherea copiilor de către părinŃi este mai strictă. pentru a putea afirma care este în România frecvenŃa acestor tulburări de comportament. continuă. scăderea pragului de toleranŃă la frustraŃie. spre deosebire de mediul urban. puternice sentimente de devalorizare. dându-le astfel ocupaŃii precise de la o vârstă fragedă. tulburări de cunoaştere. neînŃelegerile intrafamiliale. de injustiŃie. egocentrism ridicat. s-au făcut studii pe adolescenŃi şi copii (vezi I. aceştia din urmă antrenându-şi copiii în munci productive.specifice.

cu atât mai eficientă. cu cât este aplicată mai de timpuriu copilului sau adolescentului cu probleme. obiectivobservabile. se realizează cu foarte mari dificultăŃi. suicidul şi tentativa de suicid. practic. În funcŃie de simptome se pot utiliza şi alte medicamente ca neurolepticele.subestimării de sine. incendierile voluntare. sedative sau tranchilizantele. Înainte de a interveni pentru a corecta o tulburare de comportament se va urmări prevenirea instalării ei. În cazul majorităŃii tulburărilor de comportament se utilizează terapia de tip psihologic. irascibilitatea. de stadiul evolutiv şi de vârsta pacienŃilor. CONCEPTE-CHEIE • Comportament = ansamblul reacŃiilor adaptative. Tratamentul medicamentos este prescris de medic în funcŃie de natura nosologică şi clinică a tulburărilor de comportament. Tabloul acestor tulburări comportamentale cuprinde succint: minciuna. şi în special reacŃiile de tip excitabil. instabilitatea. cu o slăbiciune/înclinaŃie spre ascensiune realizare rapidă. pot fi influenŃate de medicaŃia psihotropă. impulsivitatea. furtul. alcoolismul şi dependenŃa de drog. implică o serie de aspecte de intervenŃie la nivelul structurii şi relaŃiilor familiale ale copilului sau adolescentului. în afara acŃiunii lor propriu-zise psihotropele sporind întotdeauna permeabilitatea psihică şi oferind o mai bună inducŃie abordărilor psihoterapeutice şi o mai mare deschidere spre mijloacele psihosocioterapeutice. alături de mijloacele medicale. Datorită randamentului activităŃii prin efectele secundare pe care le produce acest tratament. a problemelor general-educative. omuciderea. spectaculoase în sine). devierile sexuale. Tratamentul psihotrop efectuat în clinicile de psihiatrie este rezervat mai ales unor faze acute de decompensare comportamentală. O primă măsură este aceea a sfatului genetic acordat persoanelor predispuse sau care prezintă trăsături de personalitate evident anormale şi care trăiesc într-un mediu familial deficitar în ideea de a nu avea copii. fapt care. fuga şi vagabondajul. autopuniŃia (autopedepsirea). pe care un organism prevăzut cu sistem nervos le execută ca 180 . ieşite din comun. cu minim de efort şi spre atitudini şi comportamente şocante. Profilaxia. Unele trăsături psihopatice. eşecul şcolar. se impune totodată luarea altor măsuri de ordin psihosocioterapeutic. a posibilităŃilor de influenŃare a familiei lui. ca şi a celor psiho-pedagogice.

aşadar. a unor structuri psihice morbide de natură sociogenă (I. aşa cum se desfăşoară ea în prezent. ApariŃia acestor simptome implică o intermitentă. Comportamentul este. halucinatorii asupra sistemului nervos. Suicidul diferă de tentative de suicid prin faptul că. Simptomele alcoolismului (după R. existenŃa „petelor albe de conştiinŃă” (amnezii frecvente privind evenimentele din timpul stărilor de ebrietate). cu timpul. dar ritmică drogare a creierului prin alcool. Popescu Neveanu. a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în viaŃa socială şi care este obiectivat. de regulă doza mărindu-se treptat. ci şi abateri de la normele morale. cât fuga de viaŃă. expresia exterioară a raporturilor dintre individ şi mediu. de cele mai multe ori nevrând să moară. în cazul celei din urmă subiectul încearcă să-şi ia viaŃa. o serie de tulburări organice şi psihice: intoxicaŃie patologică. desfiinŃarea propriei persoane. într-un sistem de fapte sau de acŃiuni supuse unei aprecieri morale. Străchinaru. ce implică tulburări în sfera emoŃional-volitivă. 1978) sunt: consum în creştere de alcool.răspuns la stimulii din ambianŃă (Tilquin). cu daune resimŃite în raporturile sociale normale. de fapt un real strigăt de ajutor. • Suicid (sinucidere) = formă specifică de conduită deviantă autodistructivă. deficienŃe de vitamine şi de nutriŃie. nu doar abateri de la normele stării de sănătate. EXTENSII TEORETICE Alcoolismul Alcoolismul reprezintă o perturbare de comportament. Prin suicid nu se urmăreşte atât moartea. Aceste devieri de conduită sunt. ca urmare a unei leziuni cerebrale pre – sau post-natale. Goldenson apud P. ci doar să atragă atenŃia. care cad victime ale unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil de a bea. cotidieni. tentativa fiind. • Tulburare de comportament = formă de dezechilibru psihic. 1994). de regulă. folosire sistematică a preparatelor ce induc efecte narcotice. Suferă de alcoolism acei băutori permanenŃi. vulnerabilitate 181 . constând în hiperconsum de băuturi alcoolice. comportament necontrolat şi absurd în stările de ebrietate. de regulă matinal. ceea ce antrenează. • Drogomanie (narcomanie) = atracŃie vicioasă. Deprinderea consumului de drog creează fenomene de dependenŃă cronică. aşadar.

). delirium tremens. apariŃia comportamentelor de tip deviant. psihoterapia şi socioterapia. iraŃionale. el determină dereglări ulterior. Primul stadiu este prealcoolic şi se caracterizează prin faptul că subiectul găseşte alinare în alcool în faŃa oricărei probleme sau necaz. infracŃional etc. Care este diferenŃa dintre o conduită normală şi o tulburare de comportament ? 2. Începutul în alcoolism pare inocent. apar manifestări impulsive. halucinaŃii alcoolice acute. cu succes aplicându-se metodele răspunsurilor condiŃionate (prin asocierea alcoolului cu reacŃii repulsive). atât în plan somatic (tulburări digestive. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.). cât şi în plan social (perturbarea relaŃiilor sociale normale. După V. sindrom Korsakoff şi sindrom Vernicke. afective. În stadiul prodromal apar amneziile sau acŃiunile în stările conştiinŃei de scurtcircuit. deficienŃe vitaminice. halucinaŃii. deteriorarea personalităŃii etc. anemii. aşadar. măsuri preventive (mai ales în rândul adolescenŃilor) şi tratament de recuperare (când este deja instalat). delirante. în epilepsie şi în psihozele maniaco-depresive. urmată de stări şi reacŃii mai puŃin inofensive.la boli. afectarea climatului familial. într-o mare cantitate şi la orice oră a zilei. în prima fază. Consumul de alcool are efecte nocive serioase asupra subiectului. consumul devine o plăcere căutată. suferind serioase prejudicii orice activitate desfăşurată de el (mai ales cea profesională). În al treilea stadiu – crucial – se instalează alcoolismul. subiectul bând necontrolat alcool. În stadiul al patrulea – cronic – apar intoxicaŃia sistematică şi centrarea psihotică a vieŃii subiectului pe consumul de alcool. când. Prin ce se remarcă în planul trăsăturilor de personalitate un adolescent cu tulburări de comportament ? 182 . obsesive. ale atenŃiei. reducerea funcŃiei sexuale etc. Alcoolismul necesită. complicaŃii neuropsihice. Alcoolismul apare şi ca simptom în paralizia generală. pentru ca în ultima fază să se îngusteze câmpul conştiinŃei şi să apară fenomenul somnului narcotic. subiectul neamintindu-şi frecvent de ce a făcut sau de ce a spus ceva anume.). Apoi. comportament suicidar. Jelinek (1952) alcoolizarea are 4 stadii. euforia produsă iniŃial de consumul de alcool fiind însă tranzitorie. ca urmare a inhibării mecanismelor de control ale individului. în plan psihic (tulburări ale memoriei. Deşi. alcoolul este excitant prin efectele lui imediate.

1994. 1978. (coord. iubindu-i. GORGOS C. DicŃionar de psihologie. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ed. 1994. Bucureşti. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Geneva Initiative Publishers. 1979. VERZA E. Ed. Agresivitatea şi condiŃia umană. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. UniversităŃii Bucureşti.. Tehnică.8.. Bucureşti. 1998. Terapie educaŃională integrată.. ENĂCHESCU C. GATH D. 12. Albatros. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. PĂUNESCU C. 1998. Ed. Care sunt factorii – cauză ai instalării handicapurilor de comportament ? 4. MUŞU I. 1999. Ed. 2. Ed. 9. Nervozitatea copilului. Ed. Univers Enciclopedic... Didactică şi Pedagogică. 21. Bucureşti.3.. Bucureşti. 8. Sibiu. Ed. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. Ed. 16. şcoli normale. 1989. 1988. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie.. Ed. GELDER M. Sibiu.. Ed. Psihopedagogie specială. VERZA E. Să-i ajutăm.. Probleme de defectologie.. 1994. Psihiatrie. 1997. manual pentru clasa a XIII-a. 18. VRĂŞMAŞ T... 1987.. Medicală. DAUNT P. VERZA E. ProHumanitate. Ed. 3. 10. 15. Psihologia comportamentului deviant. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic.. 1990..). 5. MAYOU R. ProHumanitate. Academiei.. Ed. 1994. IONESCU G. ImaginaŃi un demers recuperator în cazul unui copil cu eşec şcolar repetat. NEVEANU POPESCU P. UniversităŃii Bucureşti. VRĂŞMAŞ E. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Ed. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. I. Bucureşti. I. Medicală. MUŞU I. Babel. 4. Bucureşti. PĂUNESCU C. Ed. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE 1. vol.. Psihopedagogie specială. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. Ed. WEIHS TH. Iaşi. KULCSAR T. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. 1988. 20. 6. Ed. LAROUSSE. 7.. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Humanitas.. DicŃionar de psihologie.. EducaŃia copilului preşcolar. Psihologie clinică. Ed. 183 . a II-a. Ed. 1985. TAFLAN A. vol.. Ed. Meridiane.. Trinitas. 1996. STRĂCHINARU I. ed. 1997. UniversităŃii Bucureşti. Ed. Ed. 13. 17. vol.Medicală.. 11. 19. RĂŞCANU R. 1978. Bucureşti. UniversităŃii Bucureşti. VERZA E. ŞCHIOPU U. 1992. Didactică şi Pedagogică. 14. PREDESCU V. 1977..

este influenŃat de o serie de factori. Aceasta este o condiŃie necesară. Un element esenŃial în dezvoltarea vorbirii este şi cel educativ. Ea nu apare spontan la copii. presupunând un efort îndelungat din partea individului. frazele. a capacităŃii de verbalizare. DefiniŃia deficienŃelor de limbaj Vorbirea este un mijloc de comunicare specific omului.1. ca toate organele şi aparatele vorbirii să se dezvolte normal. propoziŃiile. capacităŃile intelectuale ale copilului. eficienŃa procesului instructiv-educativ. pentru a determina o dezvoltare armonioasă a limbajului. Este necesar. în decursul dezvoltării ontogenetice. ci constituie un lung şi dificil proces de învăŃare. ceea ce duce la perfecŃionarea comunicării verbale şi la însuşirea unor modalităŃi de gândire şi de activitate. copilul face eforturi vizibile pentru a pronunŃa corect cuvintele. în planul vorbirii şi al dezvoltării psihice. Există o inserŃie subtilă a limbajului în personalitatea umană şi în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. prin urmare.6. până la învăŃarea şi formarea tuturor mecanismelor necesare vorbirii. preocuparea adulŃilor pentru stimularea vorbirii sale. La copil. ExperienŃa de viaŃă a copilului se dezvoltă şi se îmbogăŃeşte pe baza comunicării verbale cu adulŃii. respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate la adult. însă. la care îşi aduc o contribuŃie însemnată procesul instructiv-educativ şi experienŃa practică. până la automatizarea acestui act complex. respectiv 184 . vorbirea este în permanenŃă supravegheată de conştiinŃă. precum mediul de viaŃă şi de activitate al copilului. DEFICIENłELE DE LIMBAJ 6. dar nu şi suficientă. Modul în care copilul se realizează pe linia achiziŃiilor. În activitatea sa verbală. afectivitatea şi personalitatea acestuia. O serie de caracteristici diferenŃiale din conduita verbală a copiilor sunt determinate de dezvoltarea ontogenetică. Articularea sunetelor.

începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. tulburări de conduită şi de personalitate. Tulburări de limbaj pot fi considerate numai acele deficienŃe care se menŃin după vârsta de 4 ani şi care prezintă tendinŃe de agravare în timp. de mimică şi articulare. după acea vârstă deficienŃele de limbaj sunt de natură defectologică şi necesită un tratament logopedic. standardizat. până la 4 ani. influenŃează negativ întregul comportament uman. În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienŃele de înŃelegere şi exprimare orală. începând cu cele mai simple. indiferent de forma sa. b. care îi împiedică să se desfăşoare la nivelul posibilităŃilor lor reale. Atunci când unele dintre aceste condiŃii lipsesc. de la manifestările verbale tipizate. pronunŃarea greşită a unor sunete constituie o manifestare în limitele fiziologice speciale ale normalului.influenŃa directă a mediului social. c. acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului şi prezintă anumite caracteristici: a. Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal.GuŃu. sunt absolut necesare 185 . NeconcordanŃa dintre modul de vorbire şi vârsta vorbitorului – dacă. Necesitatea aplicării unui tratament logopedic. d. Caracterul staŃionar al tulburărilor de limbaj – imperfecŃiunile care apar în procesul evoluŃiei ontogenetice a limbajului şi care în jurul vârstei de 4 ani se lichidează de la sine în procesul normal de învăŃare a vorbirii de către copii nu prezintă o semnificaŃie defectologică. în funcŃie de natura şi specificul fiecărei tulburări de limbaj. Orice tulburare. posibilităŃilor reduse de exprimare. unanim acceptate în limba uzuală. existenŃei unei anumite temeri şi reŃineri a handicapaŃilor de limbaj. fără un tratament logopedic. Succesibilitatea mărită la complicaŃii neuro-psihice – persoanele care prezintă tulburări de limbaj pot înregistra complicaŃii neuropsihice. pe de o parte. de scriere şi citire. care se răsfrânge negativ asupra emisiei ori a percepŃiei limbajului face parte din categoria tulburărilor de limbaj. Aceasta pentru că tulburările de limbaj. Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii. tulburările de limbaj nu dispar de la sine. datorită. care nu reclamă exerciŃii logopedice speciale. De aceea. iar pe de altă parte. se instalează tulburările de limbaj.1975). În timp ce particularităŃile individuale de limbaj dispar treptat.

2. traumele psihice suferite de gravidă. Depistarea şi înlăturarea tulburărilor de vorbire la copii contribuie. hemoragiile prelungite din timpul sarcinii. care duc la leziuni ale sistemului nervos central. la asigurarea bunei desfăşurări a procesului de învăŃământ. în mare măsură. îl singularizează. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaŃă al copiilor. chiar şi după mai mulŃi ani de şcolarizare. copilul devenind timid şi izolat de viaŃa colectivă a şcolii şi de colectivitate în general. Ele se corectează. Vârsta de 4 ani este considerată. Dintre cauzele care pot acŃiona în timpul sarcinii cităm: diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. cu vărsături şi leşinuri dese. tuberculoză. frământările interioare. însuşirea cunoştinŃelor este împiedicată. gripă infecŃioasă. 186 . cu atât este mai eficient. pentru prevenirea şi corectarea acestora. începând cu neacceptarea psihică a sarcinii şi terminând cu trăirea unor stresuri. spaime care îşi pun pecetea asupra dezvoltării normale a fătului. infecŃii sifilitice. bolile infecŃioase ale gravidei. îl împiedică. sarcină toxică. alimentaŃia nepotrivită a mamei. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj. lovituri în abdomen) care lezează fizic organismul fătului.exerciŃii logopedice speciale. consumul de alcool. ca fiind cea mai indicată pentru realizarea tratamentului logopedic. traumele mecanice ale gravidei (căzături. carenŃele nutritive. să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. Gradul şi caracterul tulburărilor de vorbire se răsfrâng asupra activităŃii şi comportamentului copilului. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale. dar şi defecŃiunile vorbirii pot produce o stagnare în dezvoltarea personalităŃii copilului. În felul acesta. sub influenŃa procesului de învăŃare. 6. Totuşi unele dintre ele persistă. asfixierile. pentru că modifică relaŃiile lui cu oamenii. ProporŃia tulburărilor de vorbire scade o dată cu vârsta. incompatibilitatea factorului Rh. în general. astfel. în timpul naşterii sau după naştere. Cauzele deficienŃelor de limbaj Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. Din categoria cauzelor care acŃionează în timpul naşterii menŃionăm: naşterile grele şi prelungite. hepatitele epidemice. în mare măsură.

care influenŃează negativ dezvoltarea SNC al copilului sau afectează auzul şi organele lui fono-articulatorii (cu cât zona atinsă este mai mare. gripa infecŃioasă. în primii ani de viaŃă. cât şi pe cea motorie (efectoare). cu urmări negative pentru dezvoltarea vorbirii (căzături în cap. pot duce la leziuni ale urechii medii şi la diferite grade de pierdere a auzului copilului. mastoiditele. tuberculoza. au repercusiuni asupra apariŃiei şi dezvoltării vorbirii. virusuri. numite meningite. Există o serie de infecŃii ca: tuberculoza. copilul să fie supus unor accidente sau îmbolnăviri. specifice primei copilării. localizate pe scoarŃă sau pe un alt sector din SNC. a organismului. lovituri în zona frontală la tâmple etc. copilul este expus la mai multe îmbolnăviri. în general. apărute în primul an de viaŃă sau în prima jumătate a celui de-al doilea an de viaŃă. mecanismele neurofiziologice ale limbajului. pentru că sunt atinşi mulŃi centri corticali. • infecŃii şi intoxicaŃii cu substanŃe chimice medicamentoase. Urmările acestei boli. diferiŃi microbi. mai ales în cazul întârzierii tratamentului. netratate la timp şi complet. care împiedică dezvoltarea normală a vorbirii copilului. în particular. se manifestă prin stagnarea de lungă durată în dezvoltarea psihică. pe timp îndelungat. bolile urechii (otitele). ceea ce vatămă enorm creierul copilului este temperatura ridicată. pojarul. nefrita.Cauze care acŃionează după naştere (post-natale) şi pot determina tulburări de limbaj sunt: a) cauze organice: • traume mecanice. O stagnare în dezvoltarea normală a vorbirii copilului poate determina: bronho-pneumonia. contagioase sau virotice. • fragilitatea organismului copilului şi a sistemului său nervos face ca. atât zona senzorială (receptoare). care pot afecta organic sau funcŃional. care produc procese inflamatorii pe meninge (pieliŃa care îmbracă creierul).). care privesc. cu atât tulburările sunt mai complexe. îmbolnăviri. rujeola. şi în dezvoltarea vorbirii copilului. b) cauze funcŃionale – determină tulburări ale limbajului. scarlatina. în cazul lipsei de îngrijire şi supraveghere. • encefalitele acute sunt tot procese inflamatorii de origine microbiană sau virotică. • aproape toate bolile infecŃioase. cu alcool. Cauzele funcŃionale pot afecta oricare dintre componentele 187 . responsabili de diferite funcŃii psihice).

necesare unei dezvoltări normale a vorbirii.5 kg. au o construcŃie anatomo-fiziologică cu implicaŃii patologice. dar cu întârziere în apariŃia ei. în aşa fel încât cavitatea bucală este unită cu cea nazală. Asemenea cauze se întâlnesc la subiecŃi cu handicap mintal. motivând lipsa de timp sau alte cauze. sunt. de fapt.). astfel că vorbirea se dezvoltă greu şi întârzie. O altă malformaŃie congenitală. întârziere marcantă în dezvoltarea gândirii şi a vorbirii sau dezvoltarea deficitară a vorbirii numai pe linia articulării. c) cauze psiho-neurologice – influenŃează mai ales pe acei subiecŃi care. • vorbirea răstită. timiditate excesivă. dar sub greutatea normală – 2. O modificare congenitală şi a regiunii bucale. fonaŃie. dereglări ale nutriŃiei. Imaturitatea (copii născuŃi înainte de termen sau născuŃi la termen. congenital. rezultată din bunele relaŃii existente între părinŃi). a aparatului fono-articulator. ca şi supraaprecierea propriei persoane sau infatuarea ce marchează structurarea personalităŃii şi limbajului. care lasă să se vadă dinŃii şi gingia. la alienaŃii mintal. Sunetele pe care copilul le poate articula sunt alterate din cauza nazonaŃiei şi a timbrului nazal al vorbirii. Din această categorie fac parte şi subiecŃii care manifestă neîncredere exagerată în posibilităŃile proprii. Unii părinŃi (mai ales tatăl). lipsa de afecŃiune împiedică stabilirea unor relaŃii normale între părinŃi şi copil. la cei cu tulburări de memorie şi de atenŃie. articulaŃie (ex. nu se apropie de copil foarte mult 188 . mai uşoară decât prima. o întârziere în apariŃia şi dezvoltarea vorbirii. la cei cu tulburări ale reprezentărilor optice şi acustice. este despicătura buzei superioare. La aceşti copii se pot întâlni: o evoluŃie normală a vorbirii. care împiedică pronunŃia. • certurile. cu evoluŃie relativ normală a gândirii. Atunci când această condiŃie nu există. d) cauze psiho-sociale sunt: • condiŃiile de mediu şi de educaŃie (atmosfera plăcută din familie. necesitând o intervenŃie chirurgicală este despicătura buzei şi a cerului gurii. insuficienŃe ale auzului fonematic etc. nervozitatea. apar tulburări ale limbajului. ale vorbirii.) poate fi o altă cauză a apariŃiei tulburărilor de limbaj. iar acest lucru dăunează dezvoltării vorbirii copilului. neînŃelegerile dintre părinŃi exercită un rol inhibitor asupra dezvoltării vorbirii copilului.pronunŃiei: expiraŃie. condiŃiile necesare dezvoltării psihice generale a copilului.

nerespectarea orelor de alimentaŃie. independent de instrumentul prin care se recepŃionează şi se exprimă vorbirea şi independent de ansamblul persoanei. care duce la forme de retard sau de alterare a recepŃiei.timp. care nu îi stimulează. uneori este bine. care se răsfrâng. trăirea unor stări conflictuale. care influenŃează direct întreaga activitate a SNC. înainte de a-şi forma deprinderile de a vorbi în limba maternă) etc. cerebeloase). • alcătuirea familiei: dacă numărul membrilor familiei este mare. încurajarea copilului mic în folosirea unei vorbiri incorecte. obosite. fraŃii mai mari şi mai mulŃi având un rol foarte important în stimularea şi învăŃarea vorbirii de către copil. imitarea unor modele cu vorbire deficitară. asupra limbajului: oligofrenia. Dar dacă colectivul este prea numeros. care duc la oboseală excesivă. extrapiramidale. slaba stimulare a vorbirii copilului în ontogeneza timpurie. cu ecou asupra intelectului. stresante. nu îi solicită suficient verbal. rolul său în dezvoltarea vorbirii copilului creşte şi mai mult. autismul infantil etc. nu îi vorbeşte. bilingvismul timpuriu (forŃarea copilului să înveŃe o limbă străină. în perioada constituirii limbajului. După un an şi jumătate. • deficitul de limbaj şi de vorbire propriu-zis. este o tulburare a limbajului... 189 . deci de dezvoltarea vorbirii lor. paralizia nervilor periferici sau a nucleilor lor de origine. suprasolicitările. copiii sunt lăsaŃi în grija unor persoane plictisite. de veghe. • aplicarea unor metode greşite în educaŃie. uneori. nu se joacă cu el. părinŃii nu prea mai au timp să se ocupe de copii. • regimul zilnic de viaŃă al copilului în familie. afectivităŃii sau comportamentului. infirmităŃile motorii cerebrale (leziuni piramidale. malformaŃiile organelor periferice afectate vorbirii. pentru amuzamentul adulŃilor. e) alte cauze posibile sunt: • deficitul de ansamblu sau tulburările de personalitate. în mod secundar. care afectează instrumentele de recepŃie şi expresie ale vorbirii: deficitul auditiv. Alteori. • deficitul „instrumental”. a celor de somn.

La cele de mai sus se adaugă lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburărilor de limbaj. – criteriul structurii lingvistice afectate : • tulburări de voce. • tulburări ale structurii fonetico-fonematice. • tulburări organice sau funcŃionale. – criteriul psihologic : • gradul de dezvoltare a funcŃiei comunicative a limbajului. În al doilea rând. ORL-işti) este necesară elaborarea unei terminologii ştiinŃifice unice. în funcŃie de apariŃia tulburărilor de limbaj: • perioada preverbală (până la doi ani). • perioada de dezvoltare a vorbirii (2 – 6 ani). în primul rând. în funcŃie de mai multe criterii. • tulburări de ritm şi fluenŃă. – criteriul periodizării. • devieri de conduită şi tulburări de personalitate. îi aparŃine lui M. verboauditiv . 190 . tahilalia cu bâlbâiala. Una dintre schemele posibile de clasificare a tulburărilor de limbaj. Se pot întâlni împreună.3. tulburările de limbaj se pot cupla la aceeaşi persoană. • tulburări centrale sau periferice. • tulburări complexe lexico-gramaticale. GuŃu (1975) şi ia în considerare următoarele criterii: – criteriul anatomo-fiziologic: • tulburări ale analizatorului verbomotor. de pildă. bâlbâiala şi disgrafia. Pentru buna colaborare dintre logopezi. mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formării şi dezvoltării limbajului sunt foarte complexe şi pot fi afectate în cele mai diferite componente. Clasificarea deficienŃelor de limbaj Clasificarea tulburărilor de limbaj este extrem de dificilă şi mult controversată în literatura de specialitate. cât şi dintre aceştia şi alŃi specialişti (neurologi. sau dislalia. deoarece. Aceasta. pediatri.6. • perioada verbală (peste 6 ani). • tulburări ale limbajului scris.

• disfonia. simptomatologic şi psihologic: 1. Tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii • bâlbâiala. • tahilalia.O altă schemă de clasificare este cea elaborată de E. bazate pe disfuncŃii psihice • dislogii. • fonastenia. 5. • bradilalia. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomofiziologic. lingvistic. • rinolalie. Tulburări polimorfe de limbaj • afazia. 4. • logonevroza. general sau electiv). Verza (1982). • tulburări pe bază de coree. • tulburări parŃiale ( disgrafia şi dislexia). 7. Tulburări de voce • afonia. • aftongia. • ecolalii. • dizartrie. • bradifazii. • jargonofazii. etiologic. 191 . Tulburări de dezvoltare a limbajului • mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic. Tulburări ale pronunŃiei • dislalie. Tulburări ale limbajului citit-scris • tulburări totale ( agrafia şi alexia ). • alalia 6. Tulburări ale limbajului. 3. 2. • retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii.

Tulburarea unităŃii dintre forma şi conŃinutul vorbirii constituie trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice. senzoriale). înlocuirea şi inversarea sunetelor. la baza lor stau cauze nocive. manifestate prin omiterea. întregul lanŃ al comunicării fono-auditive interpersonale. DeficienŃele (tulburările) de pronunŃie PronunŃia. adică acŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii. • DISLALIA Dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie. îngreunează recepŃia şi. Dacă. decodarea informaŃiei. care afectează decodarea mesajelor verbale. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. Tulburările de vorbire caracteristice dislaliei. Caracterizarea deficienŃelor de limbaj 6. pronunŃie. cât şi la cei cu handicapuri (de intelect. cât şi în cea repetată. Vorbirea se corectează de obicei după această vârstă. aparent asemănătoare sub aspectul exterior al 192 . atât în vorbirea spontană. este bine ca copilul să aibă peste trei ani şi jumătate. – când se manifestă incapacitatea de a emite anumite foneme. care le pot agrava şi transforma în obişnuinŃe negative. silabe sau în încercarea de a emite izolat fonemul în cauză. o silabă sau un cuvânt. Până la această vârstă. deci. care are loc permanent. reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj şi este prezentă atât la oamenii normali. Dislalia reprezintă abaterea de la pronunŃia standard sau incapacitatea subiectului de a pronunŃa corect un sunet. deformarea. poate fi socotită corectă atunci când vorbitorul respectă baza de articulare a limbii în care se exprimă. Se poate vorbi de dislalie: – când există tulburări de articulare. avem de-a face cu o dislalie fiziologică. în cuvinte.6. după 3 ani şi jumătate deficienŃele se menŃin.1. SituaŃia este şi mai gravă în cazul unor structuri fragile ale SNC. în orice împrejurare. Fenomenul dislalic este diferit de la o Ńară la alta. Când se pune diagnosticul de dislalie.4. prin aceasta.4. substituirea. – când există incapacitatea totală sau parŃială de articulare sau pronunŃie.

„catană” în loc de „castană”). ceea ce presupune o examinare complexă a dislalicilor. greşeli şi neglijenŃe în educaŃia vorbirii copiilor. 193 . • pronunŃarea eliptică. în special a grupelor consonantice. nu numai sub aspectul vorbirii. Diagnosticul simptomatologic al dislaliei trebuie să fie completat pe bază de etiologie şi de mecanisme implicate: leziuni ale sistemului nervos central. la o analiză mai profundă a cauzelor determinante şi a mecanismelor implicate. ci şi al organelor de vorbire. denumită moghilalie sau afonemie. al tulburărilor de articulaŃie a sunetelor. A. fonetic. 1. încât acesta nu mai corespunde cu structura articulatorie a sonorităŃii sale normale. leziuni ale organelor de articulaŃie. leziuni ale nervilor periferici. omis sau înlocuit: 3) gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie: 4) structura articulaŃiei deficitare. Precizarea pe baza acestor deosebiri calitative a unor forme specifice de dislalie asigură cheia succesului în procesul psiho-pedagogic de corectare a dislaliei. Cele mai utilizate criterii de clasificare a dislaliei sunt: cel simptomatologic şi cel etiologic.simptomatologiei lor. al condiŃiilor de mediu social-educativ şi al personalităŃii dislalicului. între ele. specifice diferitelor forme de dislalie. tulburările de articulaŃie ale sunetelor vorbirii prezintă o mare diversitate şi se grupează în forme specifice: • denaturarea sonorităŃii sunetului într-o asemenea măsură. prezintă. deficienŃe ale organelor de recepŃie auditivă. Diagnosticul diferenŃial al tulburărilor de articulaŃie se poate stabili numai Ńinând seama de toŃi aceşti factori. Clasificarea simptomatologică a dislaliei Dislalia prezintă variaŃii sub aspect simptomatologic şi se grupează după următorii factori: 1) aspectul exterior. Prin aspectele exterioare. prin omisiuni de sunete sau de silabe (de exemplu. importante deosebiri calitative. gradul leziunii şi localizarea ei. pe baza cărora se realizează selecŃionarea metodelor şi a procedeelor diferenŃiate de tratament. 2) raportarea la fonemul denaturat. fonetice.

Verza): • betacism şi parabetacism – afectarea sunetului „b” • capacism şi paracapacism – afectarea sunetului „c” • deltacism şi paradeltacism – afectarea sunetului „d” şi „t” • fitacism şi parafitacism – afectarea sunetului „f” • gamacism şi paragamacism – afectarea sunetului „g” • mutacism şi paramutacism – afectarea sunetului „m” • rotacism şi pararotacism – afectarea sunetului „r” • sigmatism şi parasigmatism – sunetele afectate sunt cele sigmatice „s”. ”Ń”. omis sau înlocuit. „potogan” în loc de „topogan”). „ş”. a prefixului „para-” la literele corespunzătoare alfabetului elin: • rotacism. „ce”. „z”. „ci”. • vorbirea nazală fonfăită denumită rinolalie. „j”. „loată” în loc de „roată”) – tulburare denumită paralalie sau parafonemie. pentru denaturarea sau omiterea sunetului „r” • pararotacism. „j”. Prin raportare la fonemul denaturat. similar cu acesta sub aspect acustic sau articulator (de exemplu „zoc” în loc de „joc”. pentru înlocuirea sa cu un alt sunet. Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi la rândul lor pot fi parŃiale şi totale în funcŃie de numărul sigmaticelor afectate: • hapacism şi parahapacism – sunetul afectat este „h” • jotacism şi parajotacism – afectarea fonemului „j” • nutacism şi paranutacism – afectarea fonemului „n” • pitacism şi parapitacism – afectarea fonemului „p” • tetacism şi paratetacism – afectarea fonemului „t” 194 . 2. înlocuirea unui sunet din cuvânt cu un alt sunet articulat corect. pentru sunetul „l” • sigmatism şi parasigmatism pentru sunetele siflante („s”. ”z”. aceste tulburări de articulaŃie primesc denumiri specifice. iar cele de înlocuire a unui fonem cu altul. dislalia se poate clasifica în (după E. iar în cazurile de înlocuire.• inversarea locului sunetelor în silabe şi în cuvinte (spre exemplu „crapă” în loc de „capră”. ”ci”. prin adăugarea sufixului „ism” (-ismut). • lambdacism şi paralambdacism. Defectele de sonoritate a fonemelor se mai numesc şi defecte antropofonice. defecte fonologice. „ce”) În funcŃie de sunetele afectate. „ş”. • substituirea. „Ń”.

• dislalia totală sau universală – constituită din pronunŃarea defectuoasă a majorităŃii sunetelor vorbirii. deşi constituie un indice pozitiv în aprecierea diferitelor forme de dislalie. • dislalie polifonematică – sunt tulburate mai multe sunete (ex. A. În cazurile unor denaturări extinse la 3 regiuni de articulaŃie şi de coarticulaŃie se pune diagnosticul de dislalie universală. şuierătoarelor şi africatelor ).• vitacism şi paravitacism – afectarea fonemului „v” • zitacism şi parazitacism – afectarea fonemului „z” Afectarea vocalelor nu are o denumire specială.: sigmatismul caracterizat prin denaturarea siflantelor. Jurcău). • polimorfă sau multiplă – dacă se extinde asupra unor grupe diferite de articulare (de ex. 195 . mai frecvent cu consoana „t”.: lambdacismul caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului „l”). dislalia este: • homorganică sau monomorfă – dacă este limitată la o singură grupă de articulaŃie (de ex. prin faptul că pot afecta toate sunetele siflante (ceea ce se răsfrânge negativ asupra inteligibilităŃi vorbirii). unele forme de parasigmatism. Fournie a denumit această dislalie hotentotism. iar HvatŃev tetism. Prin raportarea la structura articulatorie deficitară. numai labialele). limitată adeseori la un singur sunet (ex. Prin gradul de extindere a tulburărilor de articulaŃie (sau aspectul cantitativ) se diferenŃiază forme diferite de dislalie: • dislalie simplă sau parŃială – o tulburare restrânsă. Forma tipică de dislalie totală rezidă în înlocuirea majorităŃii consoanelor şi a combinaŃiilor consonantice cu un singur sunet. ci multiple. După unii autori (E. 3. Dislalia multiplă apare la denaturări ale sunetelor din două regiuni diferite de articulaŃie şi coarticulaŃie. Criteriul structurii de articulaŃie. atât consoane cât şi unele vocale. trebuie să fie completat în practica logopedică şi prin cel al gradului de afectare a inteligibilităŃii vorbirii. la sunetele prelinguale şi la cele postlinguale). trebuie să fie considerate nu dislalii simple. Sub acest aspect. 4. dislalia universală atinge forma cea mai gravă atunci când majoritatea sunetelor sunt substituite cu sunetul „t”.Jurcău şi N.

lipsa lor de mobilitate. leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale. MalformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator Toate componentele aparatului fonoarticulator (buze. care este asociată cu lungimea anormală a dinŃilor incisivi superiori centrali şi cu gingii groase şi proeminente) favorizează mai degrabă o acomodare labio-dentală. maxilare. cu deformaŃia acustică respectivă. În funcŃie de zona afectată există: • anomaliile labiale (rigiditatea buzelor. palat moale. limbă) joacă un rol deosebit în fonaŃie şi articulaŃie. ci şi de multiplele tulburări de inervaŃie aferente şi eferente ale muşchilor care participă în articulaŃie şi de existenŃa unor modele corticale ale articulaŃiei sunetelor. leziuni organice ale analizatorului auditiv. generând tulburări de articulaŃie. Ele pot fi de natură organică sau funcŃională. • anomaliile labio-dentale (scurtarea buzei superioare. • DISLALIA ORGANICĂ Cauzele organice pot fi grupate în: malformaŃii sau leziuni ale aparatului fonoarticulator. Clasificarea etiologică a dislaliei Criteriul etiologic scoate în evidenŃă cauzele care au generat dislalia. despicături labio-nazo-alveolare) împiedică articularea bilabialelor şi labiodentalelor. Unii autori sunt de părere că dislalia este cauzată nu numai de unele modificări anatomice ale aparatului articulator. mai ales după traumatisme) împiedică articularea fonemelor labio-dentale. defectuos formate. practic nerealizabilă. despicături labiale sau buza de iepure. a. creşteri suplimentare de dinŃi sau lipsa unor dinŃi. • anomalii dento-alveolare (dinŃi rău implantaŃi. centrală sau periferică.Clasificarea tulburărilor de articulaŃie pe baza criteriului simptomatologic este numai provizorie pentru că simptomele sunt numai manifestări ale dislaliei. 196 . dinŃi. alveole. decât o acomodare bilabială. Se impune cu necesitate analiza tulburărilor dislaliei şi pe baza criteriului etiologic. B. palat dur. Anomaliile acestor organe împiedică fonoarticulaŃia sunetelor.

din care cauză aceste sunete sunt prezentate denaturat generând disfonemii. parafonemii sau moghilalie. În funcŃie de localizarea malformaŃiilor sau leziunilor. palatală. sau 197 . Între 70 şi 90 dB sunt cuprinse formele grave de tulburări auditive când nu sunt percepute siflantele (sunetul s). linguo-dentalelor. linguală. labiodentalelor. microglosia.• anomaliile maxilarelor (progenia. şuierătoarele. Formele de dislalie audiogenă cresc în gravitate pe măsură ce pierderile de auz sunt la frecvenŃe din ce în ce mai înalte. Tulburări de articulaŃie pot să apară şi în afara leziunilor după o traumatizare a celulelor auditive cauzată de excitanŃi sonori prelungiŃi. zgomotul implicat în exercitarea unei profesiuni poate traumatiza urechea. c. Între 40 şi 70 dB apar dificultăŃi de percepŃie. Tulburările de pronunŃie determinate de leziuni organice ale analizatorului auditiv sau de traumatizarea celulelor auditive formează categoria dislaliilor audiogene. muşcătura deschisă) se reflectă negativ asupra articulării bilabialelor. anchiloglosia – anchilozarea limbii etc. • anomaliile labio-maxilo-palatine (despicăturile de palat de tipul palato-schizis sau cheilo-schizis – „gura de lup”) dau naştere la o vorbire rinolalică. prognatismul. ducând la pierderi auditive care se manifestă sub forma unei surdităŃi insulare. Leziuni organice ale analizatorului auditiv Analizatorul auditiv poate avea un deficit din cauza unor leziuni la nivele diferite. Dislalia cauzată de malformaŃii sau leziuni ale organelor periferice de vorbire se numeşte dislalie organică de tip mecanic. Între 20 şi 40 dB. dentală. Leziuni centrale şi afecŃiuni ale căilor centrale Leziunile cerebrale şi afecŃiunile căilor centrale apar după o traumatizare sau hemoragie cerebrală consecutivă unei naşteri grele.) împiedică articularea linguo-dentalelor. vorbirea se desfăşoară în limitele normalului. laringuală. b. • anomaliile linguale (macroglosia-limbă prea mare ca volum. a unei paracuzii pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe. dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului. de vârsta la care s-a produs aceasta şi de inteligenŃa hipoacuzicului. se întâlnesc mai multe tipuri de dislalie mecanică: labială. Vorbirea este tulburată în funcŃie de gradul de surzenie. De exemplu.

ele se menŃin şi la vârsta şcolară. părinŃi) şi al bilingvismul la vârste foarte mici. Dislalia centrală constă în incapacitatea de a formula sau pronunŃa corect anumite sunete sau grupe de sunete (Nadoleczny) şi se manifestă prin alterarea. Leziunile organice ale căilor centrale ale vorbirii survenite la o vârstă care precede dezvoltarea limbajului au. putând fi semnalată în continuare şi la adulŃi. când a ajuns la concluzia că dislalia de evoluŃie nu scade numai în funcŃie de vârstă. apar tulburări de pronunŃie. deşi unele forme de dislalie durabilă apar şi printre copii cu intelect normal. până la 8 ani şi chiar după această vârstă. înlocuirea sau omiterea anumitor foneme sau prin inversarea locului pe care îl ocupă în alcătuirea silabelor şi cuvintelor. piramidale sau extrapiramidale. grupul în care se joacă. În studiul acestor dislalii funcŃionale grave şi persistente trebuie luate în considerare tulburările de dezvoltare ale funcŃiilor motrice şi senzitive intrinseci actului de emisie şi 198 . Calificativul „de evoluŃie” arată caracterul regresiv spontan (sau după scurt tratament logopedic) al acestei tulburări de vorbire de tip dismaturativ şi se verifică prin modul în care frecvenŃa dislaliei scade invers proporŃional cu vârsta. ci şi de asistenŃa pedagogică pe care o acordăm copiilor. întâlnite în cazul tulburărilor de limbaj din ambianŃa copilului (soră. ori a cerebelului. Limbajul îşi are sediul pe scoarŃa cerebrală. Tulburările de articulaŃie ce însoŃesc procesele patologice centrale formează categoria dislaliilor centrale sau „de evoluŃie”. de asemenea. Păunescu pe copii preşcolari. Dislalia funcŃională apare pe fondul dislaliei fiziologice. în partea anterioară a scizurii lui Sylvius. Instalarea dislaliei centrale este favorizată de două tipuri de condiŃii: intrinseci manifestate printr-o labilitate neuro-psihică consecutivă unui factor ereditar sau dobândit şi extrinseci. ca urmare tulburări de articulaŃie. Simptomele dislaliei funcŃionale dispar frecvent pe la vârsta de 5-6 ani. frate. Cauza cea mai frecventă a unei dislalii grave şi persistente o constituie întârzierea mintală. La unii copii.după o encefalită din prima vârstă. Semnificativ este experimentul cercetătorului C. în lobul frontal stâng. În cazul leziunii acestei zone sau a căilor centrale. • DISLALIA FUNCłIONALĂ Dislalia funcŃională este determinată de o incapacitate a organelor normale de vorbire de a-şi îndeplini funcŃiile verbale. ca urmare a permanentizării unui mod defectuos de vorbire.

Aceste substituiri şi inversări de sunete apar nu numai în vorbire. deosebind notele muzicale corecte de cele false atât în intonaŃia altora. caracterizată prin incapacitatea de a executa vocal melodiile pe care le percep şi le recunosc.de recepŃie verbală. la persoane cu o motricitate articulatorie normală. Ea apare datorită tulburărilor din analizatorul motor. dificultăŃile de control şi de coordonare a muşchilor. lipsa atenŃiei acustice. Dislalia senzorială este acea formă de dislalie funcŃională care apare pe baza unor deficienŃe ale mecanismelor verbale senzitive. Un indice caracteristic al dislaliei motorii îl constituie capacitatea dislalicului de a deosebi pronunŃarea corectă de cea eronată. Dislalia senzorială Dintre cauzele senzoriale ale dislaliei menŃionăm: dificultăŃi de discriminare a sunetelor la nivelul componentei corticale a analizatorului auditiv. în mod mai general. Dislalia motorie (motrică) Dintre cauzele motorii ale dislaliei menŃionăm: debilitatea musculară. în special a componentei sale verbo-kinestezice. cum sunt: întârzieri ale dezvoltării motrice. în special de auz fonematic. la acei copii care sunt conştienŃi de execuŃiile pe care trebuie să le realizeze pentru a produce prin imitaŃie sunetul auzit. b. cât şi în cea proprie. disabilitatea motorie a organelor de vorbire. deficienŃă de memorie auditivă. aptitudine deficitară – pentru vorbire. Aceste tulburări se grupează în două forme specifice: dislalia motorie şi dislalia senzorială. o disabilitate motorie sau. a. cât şi în cea proprie. stângăcia şi contrarierea acesteia. dificultăŃi de coordonare şi control a mişcărilor de vorbire. memorarea şi recunoaşterea eronată a unor foneme. atât în vorbirea altor persoane. Tabloul cel mai evident al dislaliei de tip motric îl constituie mişcările inadecvate. tulburările auzului fonematic. Dislalia motorie este cauzată de debilitate musculară şi de disabilitate motorie a organelor de vorbire. dificultăŃi de coordonare a muşchilor implicaŃi în actul vorbirii. ci şi în scris 199 . La copiii cu dislalie motorie se semnalează frecvent şi o amnezie expresivă. viteză deficitară a mişcărilor articulatorii. Dislalia senzorială se caracterizează prin substituiri şi inversări determinate de perceperea. disabilitate senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor.

componenta corticală a analizatorului auditiv nu posedă o capacitate suficientă de diferenŃiere şi ca atare ei întâmpină dificultăŃi în discriminarea unor sunete apropiate ca structură acustică. Dislalia senzorială este de origine centrală. din care cauză nu poate executa corect mişcările articulatorii necesare în emiterea unui sunet. fapt pentru care în literatura de specialitate o mai întâlnim şi sub denumirea de dislalie prin deficit cortical de discriminare şi memorizare a sunetelor. prezintă un caracter fiziologic. a mişcărilor de vorbire.(dislexie – disgrafie). datorită insuficientei analize şi sinteze kinestezice. determinată de incapacitatea de a le diferenŃia precis pe bază de auz. independent sau în corelaŃie cu factorii organofuncŃionali. dar este tulburat auzul fonematic. Cauzele psihosociale ale dislaliei Tulburările de pronunŃie nu sunt legate numai de anomalii organice sau funcŃionale ale organelor de vorbire. O altă cauză care generează dislalii senzoriale este şi disabilitatea senzorială de realizare a articulaŃiei sunetelor. în special a celor siflante. Datele audiometriei tonale scot la iveală faptul că persoanele cu dislalie senzorială au auzul normal din punct de vedere fiziologic. Dislalia sociogenă ia naştere din dislalia fiziologică prelungită peste vârsta de 4 ani. • DISLALIA SOCIOGENĂ Formele pe care le îmbracă dislalia sociogenă sunt: prin imitaŃie. prin educaŃie deficitară şi prin bilingvism. Aceste dificultăŃi de discriminare. până la o anumită vârstă (de 3-4 ani). De aceea este necesar un control vizual sau folosirea mijloacelor auxiliare (oglinda logopedică. Cel mai frecvent dislalia senzorială reprezintă o tulburare sub aspect acustic în structura sonoră a fonemelor. au contribuit la producerea tulburărilor de articulaŃie. Dislalia prin imitaŃie Această dislalie se caracterizează printr-o labilitate articulatorie dismaturativă şi printr-o posibilitate de discriminare fono-auditivă 200 . spatule. Dislalicul nu sesizează cu precizie poziŃia organelor lui fonoarticulatorii. aparate). La copiii mici. în condiŃii de mediu defavorabil dezvoltării limbajului. a. Examinarea copiilor cu tulburări de limbaj a scos la iveală factorii psihosociali care.

el fiind nevoit să-şi însuşească sisteme de articulare diferite. toate acestea reprezintă condiŃii nefavorabile de dezvoltare a limbajului. Dintre factorii climatului nefavorabil care influenŃează negativ dezvoltarea la timp şi corectă a limbajului menŃionăm: tipul de voce cu care adulŃii se adresează copilului. sub vârsta de 4 ani. supraprotecŃia şi perfecŃionismul. c. de despicăturile labio-maxilo-palatine. Ea se produce ca urmare a unor malformaŃii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a unor influenŃe ale dezvoltării acestuia. când încă vârsta nu-i permite. graba unor părinŃi de a oferi copilului tot ce el nu apucase să solicite verbal. prin imitaŃie. precum şi pretenŃia absurdă a adulŃilor de a obŃine de la copilul mic o exprimare perfectă. de vegetaŃiile adenoide. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. atunci când părinŃii vorbesc curent. Bilingvismul la o vârstă fragedă. de 201 . atunci un astfel de copil are toate şansele de a-şi forma. deprinderi durabile de pronunŃie incorectă. Încurajarea pronunŃiei incorecte pentru amuzamentul celor din jurul copilului sau pentru ridiculizarea lui este foarte dăunătoare. Cunoaşterea formelor dislaliei ajută la aplicarea unei metodologii adecvate procesului de corectare a vorbirii copiilor. ea ducând treptat la fixarea tulburării de pronunŃie. de obicei. Dacă părinŃii sau persoanele din jurul copilului au tulburări de pronunŃie sau dacă acestea abuzează în dialogul cu copilul de „vorbirea infantilă”. Dislalia prin educaŃie deficitară Această formă de dislalie sociogenă este cauzată de existenŃa – în perioada de formare a limbajului – a unui climat familial educativ necorespunzător. în familie. copilul imitând inconştient modelele vorbirii adulte. Vorbirea piŃigăiată utilizată de unii adulŃi în relaŃiile lor cu copilul. de atonia sau paralizia vălului palatin. b. două limbi diferite sau când copilul este forŃat să înveŃe o a doua limbă înainte de însuşirea celei materne. ceea ce-i îngreunează vorbirea. de polipi. este o adevărată pedeapsă pentru copil.insuficientă. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. poate fi determinată de unele boli infecŃioase. Dislalia prin bilingvism Această dislalie se instalează. • RINOLALIA Rinolalia (în popor numită „fonfăială”.

Despicăturile palatului provoacă o serie de tulburări rinolalice denumite palatolalii. care. Clasificarea rinonaliei Rinolalia se poate prezenta sub mai multe forme: a. ci şi inteligibilitatea vorbirii. Spre deosebire de dislalie. fiind afectate mai ales vocalele. insuficienta dezvoltare a acestuia ca urmare a unor boli infecŃioase. b. unde sunt afectate mai ales consoanele. predominant. Există două tipuri de cauze ale rinolaliei: organice şi funcŃionale. parcurge. prin tulburări combinate de articulaŃie şi de rezonanŃă a sunetelor. cât şi consoanele. Din punct de vedere etiologic există cauze care provoacă exclusiv rinolalia sau dislalia dar şi cauze comune celor două. nu numai latura estetică. s-ar înscrie în categoria dislaliei mecanice deoarece predomină deficienŃele în pronunŃarea sunetelor. despicături labio-maxilo-palatine. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunŃării sunetelor nazale. în rinolalia organică deschisă sunt afectate atât vocalele. imitarea vorbirii unor persoane rinolalice în perioada însuşirii vorbirii de către copil. În rinolaliile mai accentuate e afectată. clauza (închisă). În rinolalie se manifestă tulburări de pronunŃie specifice dislaliei. apărând mai ales la copiii răsfăŃaŃi. calea nazală.hipoacuzie. Cauzele funcŃionale sunt incapacitatea sau mobilitatea redusă a vălului şi a muşchilor faringo-nazali. Cauzele organice ale rinolaliei deschise pot fi anomalii la nivelul vălului palatin. mai ales cele explozive şi cele surde care se înlocuiesc cu sunete nedesluşite produse prin aşa-numitul „coup de glotte”. n) se scurge pe traiectul bucal. prin modificările nazale ale aspectului sonor. ConŃinutul vorbirii rinolalicilor devine. paralizia sau atonia vălului palatin. La vârsta şcolară o astfel de tulburare formează un obstacol în frecventarea învăŃământului de masă de către copil. Această formă este realizată în două modalităŃi: forma anterioară – când narinele sunt 202 . în care suflul aerului necesar pronunŃării sunetelor. când unda expiratorie necesară pronunŃării sunetelor nazale (m. de funcŃionarea defectuoasă a muşchilor sau a vălului palatin. Rinolalia se instalează frecvent pe la 2-4 ani. mai puŃin accesibil înŃelegerii şi comunicării orale. conform opiniei unor autori. aperta (deschisă). vegetaŃii adenoide sau polipi. ea constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor.

cele mai afectate sunt siflantele. ci numai vorbirea rostită. Cel mai puŃin afectate în cazul rinolaliei deschise sunt sunetele m şi n. mintală. mixa (mixtă). dar amploarea şi gravitatea lor sunt diminuate. c. • DIZARTRIA Dizartria nu este o tulburare de vorbire. la un nivel intermediar. În cazul rinolaliei funcŃionale sunt aceleaşi fenomene ca în cazul celei organice. Ea.Verza). Spre deosebire de dislalie. psiho-socială şi motrică. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. fenomenele sunt asemănătoare dislaliei obişnuite. Tabloul manifestărilor dizartriei este în funcŃie de componenta motrică implicată în ea. consoanele orale se pronunŃă nazal sau sunt omise. ci numai de rostire. 2) dizartria distonică şi de incoordonare (produse prin leziuni profunde ale creierului şi ale trunchiului cerebral în partea sa superioară). nu afectează vorbirea în general. mai ales i. şi anume latura ei instrumentală. dizartria se mai numeşte şi dislalie centrală. fiind astfel omise sau înlocuite cu sunete „sparte”. dar mult mai grave. componentă care constituie şi un criteriu de clasificare a acestei tulburări: 1) dizartria bulbară şi pseudobulbară (în care sunt tulburaŃi neuronii motori de la nivelul bulbului) comportă diminuarea forŃei de articulare şi o deperdiŃie nazală care reduce suflul. La fel ca în dislalie. Din punct de vedere simptomatologic. disritmică.blocate. respiraŃia desfăşurându-se perturbat şi forma posterioară – când este obstrucŃionat naso-faringele. deoarece ele presupun un suflu puternic şi concentrat ce nu se poate realiza din cauza scurgerii aerului pe cale nazală. u şi mai puŃin vocala a. 203 . deci. În palatolalie. între organul periferic de execuŃie şi centrul cortical de elaborare şi comandă. La dizartrici apar şi o serie de complicaŃii psihice ce se produc în sfera afectivă. în rinolalia deschisă sunt afectate şi vocalele. senzorială. cât şi pe traiectul bucal. indiferent de caracteristicile articulatorii ale sunetelor. alternativ atât pe cale nazală. Dată fiind originea sa. disfonică. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. Consoanele fricative sunt pronunŃate prin suflu nazal accentuat (deperdiŃie nazală cum o numeşte E. în care unda expiratorie trece.

nelinişte permanentă legată de vorbire. Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi: activitate dezorganizată. fără leziuni ale organelor fonoarticulatorii. negativism. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. scandarea şi caracterul exploziv al vorbirii. Stănică şi E. depune eforturi repetate pentru a-şi corecta vorbirea. vorbire concisă – incompletă refuzul de a vorbi). dizartricul pierzând controlul respiraŃiei. emotivitate crescută.Se instalează un debit silibar şi trunchiat. omisiuni precipitate. Bâlbâiala constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. comportament neadaptat. O caracteristică importantă a dizartricului este aceea că. Ca urmare.4. el este conştient de handicapul pe care îl are. sunete care „paralizează” vorbirea. cu pauze între acestea. izolare socială. monotonia vorbirii. ci. fiind foarte vizibilă şi afectând profund înŃelegerea vorbirii de către cei din jur. încordare. 3) dizartria cerebeloasă (în care tulburările apar la nivelul căilor cerebeloase) se caracterizează prin bruscheŃea. Aşadar. inversiuni în frază – pentru evitarea cuvintelor „problemă”. al poziŃiei limbii şi buzelor în timpul articulării. dar aceasta duce la o încordare sporită care nu numai că nu-l ajută. de cele mai multe ori.2. De fapt. tulburări ale cititului. aritmie. mişcări şi acŃiuni asociate – reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau liniştire. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. nevoie permanentă de ocrotire. 6. DeficienŃele de ritm şi fluenŃă ale vorbirii • BÂLBÂIALA C. sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. bâlbâiala este o tulburare de ritm a vorbirii. Există o lipsă de 204 . repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. dar şi ale scrisului. comite greşeli mai frecvente. bâlbâiala se caracterizează prin întreruperea vocii. dimpotrivă. o tensiune globală şi excesivă a muşchilor organelor fonoarticulatorii cu dificultatea de a întrerupe mişcarea începută. Această tulburare de vorbire se caracterizează prin: modificări de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator.

coordonare între ceea ce gândeşte şi ceea ce spune cel bâlbâit. acŃiuni cu caracter represiv. Bâlbâiala este considerată o tulburare a controlului motor al vorbirii. În schimb. se vorbeşte în timpul inspirului. • stres determinat de emoŃii. • traume psihice. • presiuni. prin apariŃia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice. • factori de natură ereditară. • tulburări ale respiraŃiei. impresia de frustrare. ca urmare a unei emoŃii bruşte sau a unei spaime mari. pentru a evita pripirea. În cazul ei apar reacŃii secundare. când este pus să scrie sau să deseneze. manifestate prin apariŃia spasmelor respiratorii şi încercarea de a sili copilul să adopte un ritm respirator total greşit. constând din anumite măsuri educative greşite ale părinŃilor în legătură cu dereglările din exprimările copilului. deprimare afectivă. insistând să facă pauze mari după fiecare cuvânt. Cauzele bâlbâielii pot fi: • imitarea de către copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap. uneori fiind trăită dramatic prin manifestări neurovegetative. schimbarea culorii feŃei. sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte. şoc. • bilingvismul. de nedreptate. o dată cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziŃii. Cursivitatea exprimării este grav afectată. tulburări de somn. Această tulburare de limbaj se manifestă într-o formă mai puŃin accentuată atunci când copilul vorbeşte în şoaptă. Această tulburare de limbaj poate apărea pe la 5-6 ani şi chiar mai târziu – la vârsta adolescenŃei. 205 . • observaŃii dojenitoare asupra deficienŃelor de vorbire. transpiraŃie. respiraŃia devine scurtă şi întreruptă. spaime. când trebuie să cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. sperieturi. copilul cu bâlbâială manifestă particularităŃi agravante sub forma alungirii grafemelor – unirea lor chiar – sau a disparării lor accentuate. în care înlănŃuirea succesivă a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc şi expresiv al unei limbi. prin efectuarea unor inspiraŃii adânci. ca efect al încordării şi suprasolicitării sistemului nervos. cresc agitaŃia şi nervozitatea.

debilitate somatopsihică. • conflicte determinate de neînŃelegeri între părinŃi şi copii. Bâlbâiala clonică (sau primară) este repetarea explozivă. involuntară a sunetelor sau a silabelor. condiŃii favorizante şi factori declanşatori. • dezaprobarea şi critica foarte severă pentru cea mai mică eroare. • labilitate emotivă: treceri rapide de la o stare afectivă la alta. pe de altă parte. imitaŃia. Această formă de tulburare implică o serie de dificultăŃi la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătură şi pronumele). 206 . mediu familial traumatizant (sufocare afectivă. • nemulŃumirea mamei (mai ales). răstit. jenă exagerată. • ironia.• pedepse severe administrate de părinŃi pentru că. cursivitatea vorbirii fiind astfel întreruptă. prin luarea în râs şi imitarea bâlbâielii. Factori declanşatori pot fi stressul. corectare permanentă etc. până la Ńipăt. • hiperprotejarea copilului. • încercarea de a-l face pe copil să vorbească în faŃa străinilor. şi între părinŃi. regim de viaŃă dezordonat (alternarea activităŃii cu somnul. tonică şi mixtă. tremur uşor. pentru toate acŃiunile copilului.). în anumite situaŃii. iar aspectul discursului dezagreabil. emotivitatea crescută etc. Ea apare din cauza contracŃiilor musculare de scurtă durată. • observaŃii cu ton ridicat. cauzele bâlbâielii sunt de trei categorii: condiŃii agravante. părăsiri. în împrejurarea în care acesta se jenează. boli debilitante. copiii se bâlbâiau. CondiŃiile agravante sunt: situaŃii în care trebuie să vorbească copilul. familii dezorganizate). Forme clinice ale bâlbâielii Bâlbâiala poate să apară sub trei forme clinice de manifestare: clonică. cu scopul de a sili copilul să fie atent în exprimare. CondiŃiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitaŃie şi inhibiŃie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventă). pe de o parte. Aşadar. • dezorganizarea familială. alimentaŃie bazată pe excitante). atitudinea familiei faŃă de tulburarea de vorbire (ironizare. supraîncordare nervoasă. când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repetă de 2-3 ori.

a unui şoc afectiv recent etc. cu hiperexcitabilitate. handicapul. fiind însoŃită de modificări comportamentale serioase. Atunci când acest spasm cedează. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. încordării. în care predomină forma tonică. • Logonevroza Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii care presupune. tempoul sau pauza în propoziŃie/frază). precum şi la nivel comportamental (creşterea agresivităŃii. ApariŃia ei depinde de starea psihofiziologică a subiectului. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. la copii apare întâi bâlbâiala şi apoi logonevroza.). De regulă. în care predomină forma clonică şi tono-clonică. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. la rândul ei. cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie.). mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). intonaŃia. pe lângă o repetare a sunetelor. prin urmare. fără efort). cu conştiinŃa defectului ca atare. urmat apoi de tipul tonic (copilul cu această deficienŃă devenind conştient de defect şi făcând eforturi mari pentru a-l corecta). fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lungă durată.extralingvistic (fiind afectate ritmul. • Tahilalia Este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. de felul cum trăieşte el. în plan psihic. În mod obişnuit. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. cele două forme de bâlbâială se succed. în timp ce la adolescenŃi se poate ca să apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoŃionale puternice. în prima fază apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient. mai profundă decât bâlbâiala. Ea este mult mai complexă. cu tendinŃa de a vorbi în inspiraŃie). Logonevroza reprezintă. la nivel respirator (inversarea tipului de respiraŃie caracteristică sexului. o bâlbâială trăită în mod dramatic. a anxietăŃii etc. de batere a tactului pe loc. silabelor şi cuvintelor. de două feluri: clono-tonică. Bâlbâiala mixtă este. 207 . Bâlbâiala tonică constă în întreruperea/blocarea cursivităŃii vorbirii printr-o încordare subită a organelor de emisie.

iar melodia vocii pierdută.3. tendinŃa de a emite sunetele. dinŃilor.• Bradilalia Se manifestă printr-o vorbire rară. Cauzele funcŃionale pot fi: paralizii (ale corzilor vocale. încetinită. forŃarea vocii. în condiŃiile unei motricităŃi elementare. – palat moale/despicat/paralizat. faringelui). 1997). • Aftongia Ia naştere atunci când. de lungă durată.Vrăşmaş. – tumori faringiene benigne etc. mimicii. calitatea fonetică fiind profund alterată. Cauzele organice pot fi înnăscute sau dobândite. substituiri. – noduli ai corzilor vocale. E. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. care corespund unei comodităŃi în articulare. (C. 6. se produce un spasm tonic.4. reprezentate de malformaŃii ale organelor fonatoare precum: – bolta palatină prea înaltă/coborâtă sau prea îngustă. • Tulburările coreice Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatorii. Tulburările vocii Sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. înălŃimea. Tulburările de voce se referă la suprimarea sau deteriorarea anumitor foneme. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. funcŃionale ori psihogene. în muşchii limbii. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. lentă. 208 . – polipi nazali. Cauzele tulburărilor de voce pot fi: organice. – deviaŃii de sept. hipotonia palatului moale. fenomen secundar în hipoacuzii grave.Stănică. – deformări ale limbii. Apar astfel asimilări.

se produce în şoaptă din cauza nevibrării corzilor vocale. inhibiŃia ei. Vocea inspirată este caracterizată de zgomot laringian cauzat de aerul inspirat în momentul când corzile vocale sunt apropiate între ele. în registrul grav. trac. nediferenŃiat. Ea poate avea caracter temporar (în răceală de ex. narator etc. boli ale acestuia. dar şi modalităŃile de reacŃionare ale SNC. cântăreŃ. Vocea gravă este produsă atunci când emisia se face din piept. Fonastenia este o tulburare funcŃională ce se manifestă prin slăbirea/pierderea temporară a vocii. şoc emotiv. Formele clinice ale tulburărilor de voce: Vocea de cap (stridentă. Vocea. boli psihice şi stări reactive). Vocea nazală este „refluierea” pe nas a aerului expirat în vorbire.). care se produce la nivelul registrului înalt. răceli) sau a corzilor vocale. de isterii sau de nevroze etc. Efectul acestei tulburări este perturbarea expresivităŃii muzicale a vocii sau a forŃei acesteia. Ea apare ca rezultat al folosirii incorecte şi abuzive a vocii care determină obosirea ei (ex. Afonia constă în pierderea vocii ca urmare a lezării laringelui. Vocea oscilantă (de falset) se produce atunci când se schimbă registrele vorbirii în emisia vocală. apărută în urma situaŃiilor de şoc emoŃional. Disfonia este o tulburare parŃială a vocii. dacă nu dispare complet. Este mai frecventă la sexul feminin (tocmai datorită verbalizării excesive caracteristice acestui sex). traumă psihică. tract angoasă. MutaŃiile patologice ale vocii sunt cauzate de modificările hormonilor sexuali şi influenŃează structura anatomo-funcŃională a laringelui. Pseudofonastenia presupune acelaşi tremur în voce ca şi în cazul tulburării anterioare. însă ea este caracteristică vârstei preşcolare şi are caracter temporar (dispare o dată cu creşterea). Vocea răguşită se manifestă prin îngroşarea şi slăbirea fonaŃiei din cauza inflamării laringelui (gripe. monotonia sau caracterul său şters. mai ales la copiii cu hipoacuzie gravă.Cauzele psihogene sunt reprezentate de stres mai ales (situaŃii conflictuale. profesii care obosesc vocea: profesor.) sau poate fi cronică. Aceste situaŃii pot determina instabilitatea vocii. cu rezonanŃă cefalică). Este cea mai gravă dintre tulburările vocii şi poate fi cauzată de inflamaŃii ale laringelui. 209 .

datorită unor eşecuri şi conflicte permanente. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. Tulburările de scris-citit se clasifică în: parŃiale (disgrafia. adăugiri. chiar dacă are o inteligenŃă corespunzătoare. etc.58). 210 . descurajare. 1983. a unor comportamente antisociale. substituiri de cuvinte. Tulburările de limbaj scris-citit Tulburările lexico-grafice sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. cât şi instalării unor trăsături caracteriale negative: negativism. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. sintagme. Disgrafia. constă în incapacitatea copilului dezvoltat normal din punctul de vedere al limbajului. Simptomatologie În aceste tulburări de limbaj se manifestă tulburări în lexia (citirea) şi grafia (scrierea) vocalelor şi consoanelor. în despărŃirea cuvintelor în silabe. Tulburările de limbaj scris-citit parŃiale reprezintă incapacitatea unui subiect (capacitate redusă) de a învăŃa să scrie şi să citească. nepăsarea. inversiuni. Dislexia este dificultatea de a citi. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihica a individului. (E. auzului şi intelectului. deformări de litere. sunt mai mult decât favorabile. chiar dacă condiŃiile familiale.6. prin manifestarea. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. sociale etc. alexia). în multe cazuri. teama de insucces. dislexia) şi totale (agrafia. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. Tulburările de scris-citit dereglează integrarea socială. de a învăŃa corect şi de utiliza scrisul în condiŃii normale. chiar dacă are parte de toată educaŃia posibilă. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. în mecanismele acestuia. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. izolarea. mai general spus toate tulburările ce intervin în achiziŃia cititului. inerŃia. tulburări în lexia şi grafia cifrelor şi a numerelor naturale simple şi a celor cu mai multe cifre. p.4. manifestată prin tulburări la nivelul percepŃiei auditive. optice şi kinestezice. Verza.4.

adăugiri. între litere şi grafismul lor. f-v). Manifestări ale dislexiei: • neputinŃa de a identifica şi citi cuvinte ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. frazele. • scrisul servil ca şi cel în oglindă. sintagme. substituiri de grafeme. • sunt înŃelese şi mai greu sintagmele. • contopiri de cuvinte. • disortografii. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. lacunar. omisiuni de litere şi grafeme. • greutăŃi în combinarea cuvintelor în unităŃi mai mari de limbaj. • textul este scurt.Există confuzii între consoanele surde şi cele sonore (p-b. 211 . c-g. după mai multe poticniri. grafeme. • grafemele sunt plasate defectuos în spaŃiul paginii. adăugiri de cuvinte. cuvinte sau chiar propoziŃii. ceea ce împiedică înŃelegerea cursivă a textului. omisiuni de prepoziŃii sau conjuncŃii. omisiuni sau salturi de cuvinte/rânduri în lexie şi în grafice. fonemelor şi grafemelor. ale laturii semantice. • greutăŃi în citirea cuvintelor cu un grad mai mare de dificultate. ritm lent al copierii şi parŃial al citirii. care să ducă la o lectură cursivă. iar din cauza concentrării asupra unităŃilor disparate. inversiuni la nivelul silabelor. fără unitate logică. propoziŃiile. contextul şi subcontextul nu mai îndeplinesc rolul de suplinire şi întregire a unor informaŃii. • cuvintele cu o lungime mai mare sunt realizate ca un întreg. • inversiuni. Manifestări ale disgrafiei: • confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. • nerespectarea spaŃiului paginii. redarea inegală a unor grafeme. • rânduri libere sau suprapuse. cuvinte propoziŃii. • apar omisiuni de litere şi silabe. • tulburări ale lizibilităŃii. • întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvintelor ca un întreg şi pe formă. t-d.

DeficienŃele dislexo-disgrafice pot fi consecinŃe ale dificultăŃilor de articulaŃie. care se transpun în limbajul scris-citit. condiŃiile materiale şi culturale scăzute ale familiei. Mai pot determina asemenea tulburări incidentele survenite: 1) în antecedentele heredocolaterale. gradul dezvoltării intelectuale. • dificultăŃi în păstrarea formei date a textului. Dintre factorii ce aparŃin subiectului putem enumera: deficienŃa de ordin senzorial. • greutăŃi în trecerea de pe rândul citit pe următorul şi tendinŃa de a-l sări. condiŃiile motivaŃionale. reacŃiile nevrotice. mai ales pe cuvintele polisilabice. Când lipsesc deficienŃele de pronunŃie. o simptomatologie şi o evoluŃie specifice. O altă cauză este slaba dezvoltare a motricităŃii sau a deficienŃelor din planul motric. starea sănătăŃii. termenii de dislexie-disgrafie sunt rezervaŃi pentru acele tulburări în deprinderea scris-cititului care au un substrat organic şi. naşterile grele. DificultăŃile în deprinderea scris-cititului se pot datora unor cauze organice (leziune cerebrală) sau unor cauze funcŃionale. cum ar fi blocajul emotiv. tulburările se datorează handicapului de la nivelul auzului fonematic. bolile neurologice şi organice. locul ocupat în raport cu ceilalŃi fraŃi. din punct de vedere auditiv. • dificultăŃi în înŃelegerea celor citite şi în reproducerea lor. fraŃi şi heredocolaterali (alcoolismul sau abuzul de alcool. o etiologie. tuberculoza. În neuropsihiatrie. Factorii de mediu sunt slaba integrare în colectiv şi în activitatea şcolară. • plasarea incorectă a accentului. CAUZELE TULBURĂRILOR DE LIMBAJ SCRIS-CITIT E. metode şi procedee necorespunzătoare. ca atare. bolile psihice. Verza stabileşte două tipuri de factori care pot produce tulburări ale limbajului scris-citit: factori ce aparŃin subiectului şi factori ce aparŃin mediului. • omiterea unor foneme sau chiar a unor cuvinte. Alte cauze ale acestor tulburări pot fi: sarcinile purtate dificil. endocrinopatiile). slaba dezvoltare psihomotorie. nivelul scăzut socio-cultural al familiei. 212 . la genitori.• greutăŃi în diferenŃierea cuvintelor şi literelor asemănătoare.

tensionat. cuvintelor. neregulat. scris-cititul fiind neglijent. hipoacuziei. înlocuiri. lăsându-le libere. suferinŃa fetală şi sindromul neurovascular. Dislexo-disgrafia specifică sau propriu-zisă se manifestă printr-o incapacitate paradoxală în formarea abilităŃilor de a citi şi scrie. Dislexo-disgrafia spaŃio-temporală se caracterizează printr-o scriere şi citire în diagonală. propoziŃiilor şi sintagmelor. iminenŃa de avort. encefalitele şi meningitele până la 5 ani. virale sau cu protozoari. Dislexo-disgrafia pură sau consecutivă apare pe fondul afaziei. medicaŃia folosită în sarcină. rujeola şi varicela – survenite sub vârsta de 1 an. traumatismele craniene grave până la 7 ani. Dislexo-disgrafia lineară se manifestă prin incapacitate în trecerea de la rândul parcurs la următorul. 3) în perioada perinatală: postmaturitatea şi excesul ponderal peste 4000 g. tusea convulsivă până la 3 ani. 213 . infecŃiile gravidei (bacteriene. dar copilul poate copia unele grafeme şi poate silabisi la compunere. Dislexo-disgrafia motrică înregistrează tulburări de motricitate caracterizate printr-un scris ilizibil. cuvintelor. rigid. prost organizat. a literelor. Toate aceste cauze pot duce la dificultăŃi dislexo-disgrafice ca urmare a leziunilor cerebrale. tremurat. Copilul prezintă dificultăŃi în înŃelegerea simbolurilor grafice. În urma cercetărilor s-au stabilit mai multe forme de dislexiedisgrafie în condiŃiile intelectului normal.2) în perioada sarcinii: disgravidia (toxicoza gravidică). infecŃiile repetate de căi aeriene superioare. sărire peste unele spaŃii. alaliei. inversiuni. inegal. literelor. intoxicaŃiile exogene sau endogene. operaŃie cezariană sau travaliu prelungit. toxicoza. scrierea ondulată. 4) în perioada postnatală: bronhopneumonia. tentativele de avort. Apar omisiuni ale grafemelor. imaturitatea şi deficitul ponderal sub 2800 g. substituiri. traumele fizice şi psihice. în cazul din urmă malaria). distociile cu aplicare de forceps. Dislexo-disgrafia de evoluŃie sau de dezvoltare se manifestă prin incapacitatea de a realiza progrese însemnate în achiziŃia scris-cititului şi se presupune că la baza ei stă o cauză genetică. DificultăŃile apar în dictare şi compunere.

rău proporŃionate. literele sunt lipsite de fermitate. înaintarea de la stânga la dreapta este haotică. literele mult prea înalte faŃă de lăŃime. prin consolidarea deprinderilor greşite şi prin trăirea dramatică pe plan intern a eşecurilor. În urma experimentelor. rândul este păstrat. De Ajuriaguerra şi colaboratorii săi au desprins cinci grupe de disgrafici. Scrisul are un aspect colŃuros. rândurile înghesuite. literele corectate. Scrisul astenicilor este mic. observându-se o crispare generală a ansamblului traseului. J. Aceşti copii sunt preocupaŃi pentru punerea în pagină. trăsăturile sunt curbe. retuşate. Scrisul rigizilor este înclinat spre dreapta. • copii care sesizează deficienŃa respectivă la alŃii. cu respectarea formelor şcolare (m şi n au arcade regulate). Există mai multe categorii de copii care conştientizează sau nu tulburările de scris-citit: • cei care nu conştientizează şi nici nu sesizează manifestările tipice dislexo-disgrafice la alŃii. • copii care îşi dau seama de deficienŃa respectivă atât la ei cât şi la alŃii. marginile respectate.Manifestarea acestor fenomene are un caracter constant şi tendinŃa de a se agrava. Scrisul impulsivilor dă o impresie generală de precipitare. cu dimensiuni neregulate (hipertrofiate sau atrofiate). Grupa celor neîndemânatici se caracterizează prin forme greoaie. Scrisul încet şi precis are o încetineală substanŃială. punerea în pagină este sacrificată în favoarea rapidităŃii. barele lui t şi accentele sunt repezite şi prelungite. 214 . escamotate. Tulburările de scris-citit au o influenŃă negativă asupra personalităŃii atunci când ele sunt conştientizate sau atunci când determină eşecuri şcolare repetate. cu direcŃia foarte regulată. literele finale ale cuvintelor. legăturile având caracter infantil. buclele zonelor externe mult mai lungi decât late. formele sunt imprecise. împrăştiate în lăŃime. Dar traseul lasă să se vadă semne discrete de tremurături şi umflături care trădează fragilitatea grafomotorie latentă. dar manifestă incapacitatea de a se corecta . neregulate. dar nu-şi dau seama de propriile lor dificultăŃi.

unele sunt prea mici. iar din punct de vedere caligrafic scrierea disgraficului nu este dreaptă. Copilul este conştient de dificultăŃile sale şi foarte receptiv la activitatea terapeutică. „puchinos”. Trebuie lămurit faptul că nu vor fi luate în considerare ca erori disgrafice şi dislexice acele disortografii şi dificultăŃi caligrafice ce se datoresc necunoaşterii regulilor respective. grafeme şi cuvinte. Această tulburare este întâlnită atât la copii normali. Scris-cititul lent. caracterizat prin mari dificultăŃi la scris şi o oarecare repulsie la citit. În citire are loc o vorbire lentă. Disortograficul citeşte sau scrie fără să respecte sau să pună punctul. semnul exclamării. Se înregistrează două faze: când copilul scrie mărunt. 215 . La cei mai mulŃi putem întâlni o uşoară stângăcie sau lateralitate încrucişată. Printre cauzele acestei dificultăŃi putem enumera: tulburări la nivelul percepŃiilor acustico-vizuale. S-au desprins mai multe categorii de dislexo-disgrafii în funcŃie de diversele dificultăŃi pe care le întâmpină copilul. se alungesc unele grafeme comparativ cu altele. stacato cuprinde cea mai mare categorie de elevi. altele prea mari. al întrebării. înghesuie grafemele şi când grafemele sunt inegale ca mărime şi depăşesc spaŃiul normal din pagină. ceea ce împiedică asupra înŃelegerii adecvate a textului. El poate scrie cu literă mare şi la mijlocul cuvântului sau poate începe propoziŃia sau fraza cu literă mică. pauzele sunt şterse. linia de dialog. Aceşti subiecŃi sunt bine şi foarte bine dotaŃi intelectual şi au rezultate şcolare bune. rândurile se suprapun. Întreaga atenŃie se centrează pe realizarea citirii cuvântului ca întreg şi pe forma care să ducă la o lectură cursivă. Cei care prezintă dificultăŃi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi în înŃelegerea sensului convenŃional al simbolurilor lexiei reprezintă altă categorie. monotonă. virgula. O altă categorie de dislexo-disgrafici sunt cei care prezintă dificultăŃi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. cât şi la cei cu handicap de intelect sau tulburări psihice. este foarte des întâlnită la cei ce prezintă tulburări de pronunŃie. depunând un efort activ în raport cu influenŃele logopedice. Copilul este neputincios în a identifica şi citi cuvântul ca un întreg cu o anumită semnificaŃie şi sens. la nivelul proceselor cognitive. Dislexo-disgrafia care prezintă omisiuni de litere.• copii sensibili faŃă de deficienŃă şi care fac progrese remarcabile în îndepărtarea ei.

Disgraficul nu-şi poate citi propriul scris şi nu poate respecta spaŃiul paginii. psihogen sau voluntar. 216 . sărind şi suprapunând rândurile.În scris sunt omise grafemele de la sfârşitul cuvintelor în dictări şi compuneri. Scrisul servil se manifestă prin înclinarea exagerată spre dreapta sau spre stânga a literelor. la stângacii care scriu cu mâna dreaptă sau stângă şi în ambidextrie. dislexicul poate parcurge acelaşi rând ori să sară unul sau mai multe fără să-şi dea seama. Diagnosticul acestor tulburări de limbaj scris-citit se pune la sfârşitul clasei I. Subiectul alexic vorbeşte normal. Agrafia reprezintă pierderea capacităŃii de a scrie. Fenomenul poate exista şi în lipsa acestora atunci când se formează deprinderi incorecte de scris-citit sau când apar unele tulburări la nivelul proceselor cognitive. Tulburările de limbaj scris-citit totale Alexia reprezintă pierderea capacităŃii de a citi şi de a înŃelege limbajul scris. la o persoană. poate scrie corect după dictare sau chiar spontan. care înainte scria normal. Tulburările de dezvoltare a limbajului Există două categorii de tulburări de dezvoltare a limbajului: • Mutismul electiv. dacă copiază literă cu literă. determinate de meningite sau dereglări ale emisferei drepte din regiunea parietală inferioară a creierului. Fenomenul nerespectării spaŃiului paginii. Scris-cititul ca în oglindă se realizează printr-o rotire a grafemelor şi literelor în aşa fel încât se ajunge la o reflectare inversă a imaginii respective pe creier. grafemelor. sărirea şi suprapunerea rândurilor sunt frecvente în handicapurile de vedere. O astfel de tulburare poate fi pusă şi pe seama afecŃiunilor encefalului.4. Acest fenomen se manifestă mai frecvent în debilitatea mentală şi la copiii stângaci. la cei cu tulburări oculo-motorii. În citire. înŃelege ceea ce i se spune. 6. răspunde corect la întrebări. • Întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. dar nu înŃelege un text scris. acestea fiind executate alungit.5. Cauza agrafiei este reprezentată de lezarea lobului parietal stâng. Subiectul cu agrafie poate scrie un cuvânt. Scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă sunt fenomene des întâlnite în rândul celor cu tulburări de scris-citit.

). deşi nu comunică. faŃă de anumite persoane. traumatizare psihologică – ameninŃări). persistenŃa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale. • SituaŃii dramatice. De asemenea. panică. se 217 . ci pentru că nu vrea. pedepse corporale mai ales. brutalitatea. iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaŃii. • Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. în care încăpăŃânarea. înŃeleg scrierea şi nu manifestă deficienŃe de ordin intelectiv. timizi şi este însoŃit de tulburări comportamentale. MuŃenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. eşecuri repetate. ostilitate). Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuz alimentar din partea lui. stres. răutatea ocupă un loc important. anxioşi. frustrări. timiditatea.1. Dar. Caracteristicile mutismului electiv: • Apare frecvent la copiii hipersensibili. Etiologie (cauzalitate) • Atitudini şi metode greşite în educaŃia practicată de părinŃi sau de profesori. traumatisme psihice. • Copiii pot fi furioşi. • Mediul de trai impropriu (ex. 2) Cronică: se manifestă general sau selectiv. cu complexe de inferioritate. negativismul. Copiii cu mutism electiv. şocuri emotive. irascibilitatea. şoc emoŃional foarte puternic. Mutismul electiv (psihogen sau voluntar) reprezintă refuzul total sau parŃial al copilului de a comunica cu unele persoane. interiorizaŃi. afectarea exprimării gramaticale etc. Această tulburare poate căpăta următoarele forme: 1) Acută: poate apărea după momente de groază. care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate. pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală. refuz de a învăŃa sau de a face orice i se cere. • Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniŃă declanşează această tulburare. Dacă mutismul se întinde prea mult în timp. reducerea vocabularului. fără să se intervină. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate.

vocalele sunt prezente. le pronunŃă greşit. • factori somatogeni (boli cronice îndelungate. Vrăşmaş şi E. nu cunoaşte semnificaŃia multiplă a cuvintelor. Un copil cu retard de limbaj până la vârsta de trei ani foloseşte un număr redus de cuvinte. ApariŃia cuvintelor are loc după doi-doi ani şi jumătate. EvoluŃia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalaŃiunii. Retardul de limbaj poate fi cauzat de o serie de factori precum: • factori neurogeni (în perioada peri şi postnatală). 2. Stănică consideră retardul verbal drept blocajul ritmului de evoluŃie a limbajului. diftongii reduşi la o vocală.poate întâmpla ca. ce se abate de la normal. • factori psihogeni (mediu care nu stimulează vorbirea. • factori constituŃionali. Retardul verbal C. („inabilitate verbală” ereditară pe linie paternă. exigenŃe prea mari. şocuri emoŃionale puternice). uneori are tulburări de lateralitate şi manifestă un deficit al motricităŃii fine (buze. Copilul nu formează propoziŃii. liminară sau întârziată din cauza absenŃei limbajului. silabele reducându-se spre sfârşitul cuvântului. colectivitatea în care învaŃă copilul sau profesorul acestuia. boli infecŃioase). vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte. trunchiului. Retardul verbal se caracterizează printr-o întârziere în dezvoltarea motricităŃii generale (statica capului. grupurile de consoane fiind înlocuite cu consoane mai uşor de pronunŃat. însă are auzul bun şi organele fono-articulatorii normal dezvoltate. mersul). mai frecventă la băieŃi). rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun” la încercările celor din jur de a-l scoate din tăcere. însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite. limbă. degete). atitudini brutale. are dificultăŃi la trecerea de la limbajul intern la cel extern. Copilul cu retard verbal (întârziere în dezvoltarea limbajului) rămâne în urma copiilor de aceeaşi vârstă cu el. nu formează propoziŃii simple. nu diferenŃiază sunetele în cuvinte. În această situaŃie este de preferat ca părinŃii să schimbe şcoala. suprasolicitare verbală. deşi s-a intervenit în sens optimizator. Comportamentul 218 . Dezvoltarea intelectuală poate fi conform vârstei cronologice.

cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. Etiologie – sifilisul şi tuberculoza părinŃilor.4.psiho-afectiv este dominat de timiditate. organizare şi dezvoltare a limbajului.Vrăşmaş şi C. – afazia. Forme clinice sunt: cu predominanŃă motorie. întâlnită la copiii ce nu au vorbit niciodată.Stănică consideră alalia cea mai profundă tulburare de elaborare. • Forma constituŃională. 6. Acest handicap presupune imposibilitatea de a vorbi din naştere. varicelă). Tulburările polimorfe ale limbajului Aceste tulburări de limbaj au substrat neurologic şi sunt de două tipuri: – alalia. dispraxie de limbaj etc. Apar ca majore în acest handicap dificultăŃile de realizare a motricităŃii sau de percepŃie vizuală sau auditivă. • ALALIA E. – tonus psihic şi motor scăzut etc. hiperkinetism şi opoziŃionism. cu predominanŃă senzorială şi cu predominanŃă senzo-motorie. rahitismul şi deficienŃele fizice. – alcoolismul părinŃilor. • Forma somatică însoŃeşte distrofia. Formele clinice ale întârzierii verbale pot fi: • Forma pură. Simptomatologie Vorbirea spontană este redusă la trei-patru cuvinte sau este inexistentă. – boli grave repetate (encefalită. însă subiectul nu înŃelege în profunzime noŃiunile 219 . iar vorbirea repetată este imposibilă. în care sunt afectate toate laturile vorbirii. ÎnŃelegerea limbajului este aparent normală. afazie de expresie.6. Alalia motorie Sinonimii: afazie motorie congenitală. absenŃa dorinŃei de comunicare. atunci când nu există simptome somatoneuropsihice.

aproximativă şi ecolalică. deşi există la toŃi cei cu alalie senzorială. nu se poate şterge. z. Execută ordinele verbale şi poate arăta obiectele indicate. Alalia senzorială este o tulburare (disfuncŃie) de percepere a mesajelor verbale şi a înŃelegerii vorbirii. Alalia senzorială Sinonimii: surditate verbală congenitală. Nu poate realiza o mişcare la cerere. agnozie auditivă. Simptomatologie Vorbirea spontană este inexistentă sau este redusă la două-trei cuvinte iar vorbirea repetată poate fi: imposibilă.abstracte şi frazele mai lungi. sau hipotonă. DeficienŃa auditivă. Poate emite unele sunete articulate şi chiar cuvinte mono şi bisilabice. cu tulburări consecutive de exprimare. la copilul care nu a vorbit niciodată şi care nu va putea vorbi decât în urma unei învăŃări dirijate. Copilul alalic motor nu ştie să vorbească. îmbrăca etc. suflare etc. chiar cu un grad de dificultate crescut în pronunŃie. Aude bine. Vorbirea se realizează cu dificultate. dar nu le poate pronunŃa. dar are dificultăŃi de percepŃie a direcŃiei sunetelor. când pronunŃia se aseamănă vag cu modelul şi nu se pot pronunŃa consoanele ocluzive (c) şi nici cuvintele întregi. mişcările fonoarticulatorii fiind difuze şi dezordonate. subiectul neidentificând stimulii sonori şi neacordând o semnificaŃie mesajelor verbale. dar poate repeta unele cuvinte (ecolalie). El înŃelege sensul cuvintelor şi îl reŃine. Caracteristice în alalia senzorială sunt dificultăŃile în desprinderea formelor verbale de pe fondul sonor. Prezintă o dispraxie buco-linguo-facială care există independent de actul fonator şi care determină o masticaŃie greoaie precum şi imposibilitatea realizării unor mişcări. În funcŃie de gradul încordării organelor fonoarticulatorii pronunŃia poate fi: hipertonă. s. Este o tulburare esenŃială de exprimare şi înŃelegere a limbajului. nu reprezintă cauza imposibilităŃii însuşirii limbajului (subiectul prezintă oscilări în folosirea auzului). Vocea alalicului senzorial este sonoră. Alalicul cu această formă nu înŃelege sensul vorbirii. 220 . scoaterea limbii. când nu se pot pronunŃa sunetele: i. ca de exemplu: închidere/deschidere a gurii. nu se poate spăla pe mâini.

afonă. laxă. grafice şi de calcul. Există tulburări de percepŃie. • Apar tulburări ale percepŃiei auditive şi vizuale. Afectează limbajul impresiv şi expresiv. vorbire lipsită de forŃă. Alalia mixtă Este cea mai gravă formă de alalie. 221 . iar. dar nu descifrează sensul propoziŃiei. • Alalici hipertoni: se constată o încordare exagerată a organelor fonatoare. • Se manifestă pierderea abilităŃii de a folosi limbajul. în care predomină caracteristicile uneia sau alteia dintre cele două forme. cu atacuri bruşte în momentul emiterii. se produc destructurări masive. Alalicii au posibilitatea să pronunŃe unele silabe şi cuvinte. iar în pronunŃie se constată că acele cuvinte uzuale nu sunt atât de alterate. pronunŃia fiind labilă. • Vorbirea este alterată în condiŃiile păstrării mişcării automate şi voluntare a limbii. sacadată. Nu presupune deficienŃe de intelect. diferenŃiindu-se: • Alalici hipotoni: se constată o slăbiciune a articulării. întârziere şi neîndemânare motorie. la nivelul personalităŃii. înŃeleg unele cuvinte izolate. dificultăŃi în diferenŃierea locului de articulare. Caracteristicile afaziei • Este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneŃe. • Determină modificări profunde în sfera limbajului.Vorbirea spontană este nulă sau limitată uneori la câteva sunete sau cuvinte. Cuvintele nu sunt pronunŃate complet. • AFAZIA Afazia reprezintă incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. în momentul emiterii sunetului. se trece uşor peste vocale. O altă clasificare a alaliei se realizează după gradul încordării motricităŃii. dar pe care le folosesc foarte rar. • Are loc o scădere a memoriei. gândirii. atenŃiei şi apar tulburări lexice. inegalitate în privinŃa duratei şi a intensităŃii sunetului. Afazicul şi-a pierdut această capacitate după ce dobândise comportamentul verbal.

dar îşi păstrează vorbirea repetată. • Senzorială transcorticală: nu poate vorbi şi scrie spontan. • Apar tulburări ale inteligenŃei. • Senzorială pură: recunoaşte sunetele izolate. • Senzorială totală: apar logoreea. infecŃiile. dereglări ale respiraŃiei. • Transcorticală motorie: nu poate vorbi spontan. dar nu înŃelege. • Pot apărea. intoxicaŃia cu cuvinte. tumorile cerebrale (rezultate din accidente vasculare cerebrale). tulburări ale accentului. • De conducere: se manifestă tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor. agrafia. • Apar dificultăŃi în enumerarea automată. dar se păstrează înŃelegerea. vorbirea „academică” şi un scris servil. 222 . • Apar afecŃiuni ale vocii. dar păstrează limbajul interior şi înŃelegerea. interjecŃiile. Formele afaziei • Motorie: afazicul nu vorbeşte. • Se păstrează cuvintele parazite. se manifestă stilul telegrafic. dar poate repeta scrierea şi păstrează înŃelegerea. Etiologia afaziei AfecŃiunile creierului. poate scrie şi citi. • Motorie totală: nu poate vorbi. agramatisme. nu înŃelege. intoxicaŃiile cu dioxid de carbon pot determina apariŃia acestei tulburări polimorfe de limbaj. dar se păstrează relativ înŃelegerea şi vorbirea spontană. • Totală: manifestă tulburări expresive şi receptive de intelect. • Subiectul are comportamente normale. tulburările de înŃelegere şi se păstrează vorbirea spontană.• Subiectul are o tulburare a construcŃiei spaŃiale. intoxicaŃiile. scrie şi citi. ale SNC. alexia. emoŃii exagerate. ecolalie asociată cu surditate verbală accentuată. traumatismele cranio-cerebrale. la unele persoane. diabetul.

dizartria. telegrafică Dizartrie Apare în infirmităŃile motorii cerebrale Infirmitatea motricităŃii organelor fonatoare Subiectul nu poate vorbi Nu e afectat limbajul propriu-zis. mutismul electiv. reversibil Se manifestă în funcŃie de persoane. autismul sau retardul de limbaj.Diagnostic diferenŃial Alalia se poate confunda din cauza absenŃei limbajului cu alte tulburări precum: afazia. ci segmentul intermediar între organele periferice şi centrul limbajului de pe scoarŃă Mutism electiv Dobândit Temporar. emoŃională. situaŃie Refuză contactul cu mediul Este determinat de factorul educativ Alalie Tulburare înnăscută Neintegrarea limbajului Vorbire inexistentă Alalie Nu există infirmităŃi motorii cerebrale Necoordonare motorie Subiectul nu ştie să vorbească E afectat limbajul şi centrul vorbirii Alalie Înnăscut Permanent (dacă nu se face terapie) Nu se modifică comportamentul verbal în funcŃie de mediu Nu refuză contactul cu mediul Nu este determinat de factorul educativ 223 . însă există diferenŃe majore faŃă de acestea: Afazie Simptome neurologice pronunŃate Tulburare dobândită Dezintegrarea limbajului Există vorbire automată. repetată. locuri.

verbali Alalie Comportament adecvat Ecolalie de: conŃinut intonaŃie nu există imediată nu există Alalie Nu e determinată de factori educativi şi de mediu _ Tulburare ce durează. unele de ordin general.Autismul Comportament inadecvat Limbaj cu caracter reproductiv Ecolalie de: conŃinut intonaŃie înălŃime imediată întârziată Retard de limbaj E determinat de factori de educaŃie şi de mediu Blocaj în ritmul de evoluŃie În condiŃii propice se învaŃă limbajul Limbajul poate atinge nivelul corespunzător vârstei Surdomutitate Nu aude niciodată Nu reacŃionează la stimuli auditivi. surdă Voce sonoră 6. Metode şi procedee de ordin general • Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei Pentru îmbunătăŃirea motricităŃii generale şi a mişcărilor fonoarticulatorii se pot indica o serie de exerciŃii care au o importanŃă deosebită nu numai pentru dezvoltarea limbajului dar şi pentru sănătatea 224 .5.1. rezistentă la învăŃare Limbajul nu poate atinge nivelul corespunzător vârstei Alalia senzorială Oscilează în folosirea auzului ReacŃionează selectiv la stimuli în funcŃie de cunoaşterea sensului şi de starea psihică Vorbirea repetată e imposibilă Vorbirea repetată e posibilă fără fără demutizare învăŃarea limbajului Voce voalată. iar altele specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. 6. 5. Corectarea deficienŃelor de limbaj În corectarea acestor deficienŃe se utilizează două categorii de metode.

alternarea formei limbii în afara gurii: săgeată. ExerciŃiile de dezvoltare a expresivităŃii faciale se fac în mod diferenŃiat. a gâtului şi a membrelor. Pentru dezvoltarea motricităŃii linguale se recomandă următoarele exerciŃii: scoaterea limbii neîncordate şi lăŃite între dinŃi şi buze.organismului. mandibulare. Se disting două categorii mari de exerciŃii: a) cu scopul de a relaxa organismul şi musculatura aparatului de emisie. umflarea alternativă a obrajilor. retracŃia obrazului între dinŃi spre interiorul cavităŃii bucale. în aşa fel încât să atingă cu marginile sale comisurile bucale. Întotdeauna exerciŃiile fizice generale trebuie asociate cu cele de respiraŃie. labiale. revenirea la loc. Motricitatea linguală joacă un rol esenŃial în pronunŃia sunetelor deoarece la fiecare sunet limba se dilată. Scopul exerciŃiilor fizice generale este de a uşura desfăşurarea unor mişcări complexe ale diferitelor grupe de muşchi care iau parte la activitatea de respiraŃie şi la funcŃionarea aparatului fono-articulator. lipirea limbii lăŃite de palat şi desprinderea ei cu plescăit. Dintre cele mai importante exerciŃii folosite în acest scop amintim: umflarea şi retragerea simultană a obrajilor. imobilizarea marginilor laterale ale limbii între dinŃi. ia forme diferite şi ocupă alte poziŃii în cavitatea bucală. mişcări antero – dorsale ale limbii: scoaterea limbii afară – retragerea ei la dinŃi. linguale. se contractă. Aceste exerciŃii urmăresc fortificarea trunchiului. contractarea limbii în fundul cavităŃii bucale unde formează un ghem de muşchi. în aşa fel încât vârful ei să rămână liber pentru a se îndoi în sus şi în jos. În cazul exerciŃiilor fizice generale este indicat ca fiecare mişcare să fie executată în mod ritmic. scoaterea alternativă a limbii: săgeată – revenire la loc – lopată – revenire la loc. care se folosesc în special în timpul pronunŃării sunetelor surde. b) de încordare. scoaterea limbii încordate şi ascuŃite din gură sub formă de săgeată. închiderea şi deschiderea ochilor concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a sprâncenelor. lopată. Pentru dezvoltarea organelor fono-articulatorii se recomandă o serie de exerciŃii ce se referă la dezvoltarea mişcărilor expresivităŃii faciale. imitarea încreŃirii şi descreŃirii frunŃii. din care nu se mai distinge vârful limbii – revenirea la loc. în funcŃie de caz. 225 . imitarea râsului şi a surâsului. ceea ce va uşura introducerea ritmului la nivelul vorbirii.

Pentru dezvoltarea motricităŃii labiale este necesar să se folosească o serie de exerciŃii. precum şi pronunŃia cât mai rapidă în serie. la cei care au o muşcătură deschisă. Se mai poate folosi împingerea mandibulei înainte. coborârea în jos a mandibulei relaxate. în direcŃia opusă mişcării de coborâre. imitând forăitul cailor. în special. sub buze. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii linguale trebuie să fie executate la început cu gura deschisă. urmată de retragerea ei îndărăt.ridicarea vârfului limbii spre gingia superioară (t. La revenirea buzelor la loc se pronunŃă sunetele: „p”. cu expirare pe gură – retragerea maxilarului îndărăt – revenire la loc. mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii mandibulare se folosesc. liber şi prin opunere de rezistenŃă. prognatism şi progenie sau la cei cu traumatisme maxilo-faciale. care se deschid şi se depărtează cât mai mult. având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin labiolectură. apoi se trece la cele din interiorul ei. vibraŃia buzelor. spre stânga – revenire la loc. Aceste mişcări se vor executa meticulos. „b”. Ńinând între dinŃi un creion. precum şi mişcări laterale cu mandibula: spre dreapta – revenire la loc. Alternarea mişcărilor celor două buze. îndoirea vârfului limbii pentru a realiza mişcări circulare pe suprafaŃa dinŃilor. silabă. urmând mişcările mandibulare. ca pentru supt. „z”. cu mâna. „m”. Astfel de exerciŃii sunt: coborârea şi ridicarea mandibulei. efectuate în afara cavităŃii bucale. care se ridică spre nas şi se lasă în jos. mişcări antero-posterioare ale mandibulei: împingerea mandibulei înainte – revenire la loc. d) – revenirea la loc şi îndoirea vârfului limbii la gingia inferioară. cuvânt. bi. fără grabă şi cu precizie. cu maxilarele strânse a silabelor ba. mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de: întinderea buzelor lipite una de alta. Alte exerciŃii posibile pot fi: executarea de mişcări circulare cu vârful limbii pe suprafaŃa buzelor. constricŃiunea limbii sub formă de jgheab. expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). retragerea buzelor. plasat în faŃa cavităŃii bucale. 226 . De preferinŃă se începe cu mişcările mai uşor controlabile. Din această poziŃie se pronunŃă sunetele: „i”. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii labiale facilitează mişcările complexe de articulaŃie a sunetelor. pornind de la rolul important pe care-l joacă buzele în pronunŃarea fiecărui sunet. „s”. Mişcarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se poate intui prin întinderea unui elastic.

Pentru pronunŃarea consoanelor surde este nevoie de o presiune expiratorie mai accentuată decât la pronunŃia consoanelor sonore. pronunŃarea prelungită a vocalei „a”. În desfăşurarea exerciŃiilor de respiraŃie trebuie să se respecte anumite indicaŃii metodice: particularităŃile de vârstă (cu copiii preşcolari şi parŃial cu cei din clasele I-II. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii vălului palatin se aplică în special la cei cu pronunŃie nazală. cerinŃele igienico-sanitare (exerciŃiile să se desfăşoare în 227 . e. el modelează activ la pronunŃia sunetelor cavitatea faringiană. stimulând ridicarea automată a vălului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriŃă). de decontracŃia şi de mărirea volumului cavităŃii faringiene. La copii. Cu toate acestea. La copiii cu tulburări de vorbire. iar la femei predomină respiraŃia de tip toracic. Se disting două tipuri de respiraŃie în funcŃie de sex: la bărbaŃi o respiraŃie costo-abdominală. cu rol compensator. provocarea reflexului de sufocare. exceptând unele sunete vicariante. laringuale. pe lângă faptul că respiraŃia nu se desfăşoară în mod ritmic. prin uşoarele sale deplasări şi schimbări de poziŃie. • Educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir are un rol important şi în pronunŃie. nu există nici o diferenŃiere netă între cele două tipuri de respiraŃie caracteristice sexului respectiv. ExerciŃiile pentru dezvoltarea motricităŃii laringuale sunt şi ele necesare. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciŃii: căscatul disimulat.bu şi pa. l). la cei cu despicături palatine. iar coborârea la pronunŃia sunetelor joase (u. musculatura necesară actului de respiraŃie nu este suficient de dezvoltată din cauza lipsei de exersare naturală. Presiunea expirului şi a inspirului se modifică în funcŃie de fiecare sunet. pu sunt alte tipuri de exerciŃii utilizate pentru corectarea tulburărilor de limbaj. z) este precedată de contracŃia şi de îngustarea. pi. exerciŃiile trebuie să se desfăşoare sub formă de joc. deşi laringele nu îndeplineşte o funcŃie articulatorie directă. manifestată prin contracŃia şi relaxarea preponderentă a cutiei toracice. Ridicarea uşoară a laringelui în sus la pronunŃia sunetelor de tonalitate înaltă (i. În timpul expirului. în care rolul hotărâtor pentru realizarea expirului şi inspirului îl joacă muşchii abdominali şi costali inferiori. în timp ce la copii mai mari exerciŃiile au un caracter didactic). suflul face să vibreze coardele vocale necesare pentru producerea sunetelor. r.

expir. până la imposibilitatea perceperii chiar a silabelor şi cuvintelor ca unităŃi specifice limbajului. care pe o anumită treaptă a evoluŃiei ontogenice au realizat sunetele respective. IndicaŃia este utilă mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiŃi în timpul pauzei dintre inspir şi expir. expir etc. pentru a preveni instalarea oboselii. Se ridică braŃele rapid în sus şi se inspiră adânc. la realizarea unei pronunŃări corecte. dimpotrivă. În continuare aceste exerciŃii se realizează prin asocierea unor mişcări de braŃe. adică a capacităŃii de a identifica şi diferenŃia sunetele limbii. În realizarea acestor exerciŃii se va urmări să nu se facă pauze între inspir şi expir. intensitatea vocii este uniformă pe tot timpul fonaŃiei. braŃele se opresc pe loc şi se coboară odată cu terminarea acesteia. inspir scurt şi expir lung întrerupt de două pauze: inspir. ci în deficienŃe ale auzului fonematic. ExerciŃiile se aplică prin repetare. apoi se coboară încet şi uniform. de cinci până la zece ori. dificultăŃile de pronunŃie nu se găsesc în organele de articulaŃie. sau în curte. şi. expir. Tulburările auzului fonematic pot merge de la incapacitatea diferenŃierii sunetelor. pauză.cabinete bine aerisite. În timpul pauzei expiratorii. pe când în cel de al doilea caz se produce o slăbire a ei. sau numai a unora. expirând. contribuie. 228 . expir lung şi uniform pe gură şi apoi pe nas. Durata lor variază la începutul şedinŃelor logopedice de la 2 minute până la 5 minute. După exersarea sunetelor se trece la pronunŃia de propoziŃii pe un singur expir. durata şi intensitatea exerciŃiilor să fie dozate în dependenŃă de rezistenŃa copiilor. Treptat. În aceste cazuri. dacă auzul lor nu s-ar fi deprins cu pronunŃia defectuoasă. Sub această formă se sesizează mai uşor dacă dislalicul expiră uniform sau iroseşte unda respiratorie neeconomic. între expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. pauză. cu ferestrele deschise. Exemple de exerciŃii de respiraŃie la şcolari: inspir scurt şi adânc. • Educarea auzului fonematic. MulŃi dislalici dispun de capacitatea motrică necesară articulaŃiei corecte a sunetelor şi fără îndoială le-ar şi realiza. Expirul aerului se produce prin pronunŃia vocalelor sau a consoanelor siflante. exerciŃiile de respiraŃie se asociază cu pronunŃia sunetelor. concomitent cu reluarea expirului. iar în unele cazuri chiar şi a ameŃelii). alături de alte elemente. În primul caz.

prin diferite mijloace de mascare a sunetului. dislalicul trebuie să efectueze. DeficienŃele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv şi. o comparaŃie între propria sa pronunŃie recepŃionată de la persoanele din jurul său. Dacă la început dislalicii nu-şi dau seama de pronunŃia lor defectuoasă. aud sunetele. şi numai după ce a fost elaborată pronunŃia se asociază impresia acustică. ExerciŃiile de articulaŃie se desfăşoară. vjjj – vântul etc. care nu Ńine seama de rolul auzului fonematic în perceperea şi reproducerea corectă a sunetelor. dislalicul face eforturi de îndreptare a vorbirii pe baza motrico-kinestezică a aparatului de emisie. sss – şarpele. iar apoi. pe de o parte. şi anume se poate contribui la fixarea şi consolidarea unor defecte de articulaŃie. pronunŃate de către logoped şi de către dislalic şi reproducerea lor pentru a sesiza prin comparaŃie diferenŃa dintre el. Confuziile. Dislalicul articulează mai întâi. constituie simptome ale dezvoltării deficitare a capacităŃii de analiză şi sinteză 229 . care mai întâi. Prin urmare. exerciŃii de pronunŃie a logopedului într-o ureche concomitent cu pronunŃia proprie în cealaltă. în corectarea dislaliei este necesar să se acorde o atenŃie mai mare dezvoltării auzului fonematic. el trebuie să realizeze un autocontrol. asupra emisiilor vocale. le pronunŃă.). înlocuirile. Printr-o corectare inadecvată. exteriorizate frecvent şi în scris şi citit. inversările de sunete şi agramatismele copiilor dislalici.În realizarea pronunŃiei corecte. imitându-le. dictări de cuvinte sau de propoziŃii în care apar frecvent sunetele pronunŃate defectuos. se poate obŃine chiar un efect contrar celui scontat. gâsca. În munca logopedică de corectare a dislaliei trebuie să acordăm o importanŃă primordială exerciŃiilor de sesizare a propriilor greşeli de articulaŃie. în corectare. cu excluderea auzului. în cazul acesta. iar pe de altă parte. perfecŃionându-şi treptat percepŃiile auditive şi pronunŃia. pe măsură ce se efectuează exerciŃii pentru dezvoltarea auzului fonematic ei devin conştienŃi de tulburarea respectivă şi fac eforturi de înlăturare a ei. Astfel de exerciŃii pentru sesizarea propriilor greşeli de pronunŃie sunt: înregistrarea pe bandă de magnetofon a cuvintelor care conŃin sunetele ce se exersează. se merge pe un drum invers în comparaŃie cu cursul dezvoltării normale a pronunŃiei la copii. pe baza auzului. Uneori. apoi aude ceea ce pronunŃă. la început. ExerciŃiile folosite pentru emiterea corectă a sunetelor sunt de tipul reproducerii sunetelor onomatopeice (şşş – locomotiva.

pentru corectarea acestor deficienŃe. b) crearea convingerii că tulburarea de limbaj nu presupune un deficit intelectual. • Educarea personalităŃii logopatului (persoanei cu tulburare de limbaj) Acest proces trebuie să înceapă o dată cu corectarea tulburării de limbaj. necesară la copiii de vârsta şcolară şi. lecŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi de sinteză fonematică trebuie să înceapă cu diferenŃierea şi separarea cuvintelor din propoziŃie. Prin efectuarea acestor exerciŃii. E. atitudinea colegilor de ridicularizare şi ironizare determinându-i pe cei cu deficienŃă să devină retraşi şi închişi în ei înşişi. Copilul trebuie să înveŃe să distingă şi să reproducă precis fiecare cuvânt din propoziŃia ce se exersează. ExerciŃiile de dezvoltare a capacităŃii de analiză şi sinteză fonetică trebuie să Ńină seama de particularităŃile de vârstă ale copiilor. fără ca ei să-şi dea seama. dar este. În cadrul lecŃiilor logopedice. indiferent de vârsta logopatului. În această situaŃie. SubstanŃa sonoră a cuvântului le apare. se aplică exerciŃii sistematice de dezvoltare a analizei şi sintezei conştiente a componentei fonematice a cuvintelor. ceea ce contribuie la însuşirea pronunŃiei corecte a sunetelor izolate. educarea personalităŃii trebuie să urmărească: a) redarea încrederii în propriile posibilităŃi. indivizibilă. La dislalici sunt eficace pronunŃarea. dislalicul învaŃă să audă şi să distingă clar sunetele din cuvânt în ordinea succesiunii lor normale. Cuvintele care se folosesc pentru consolidarea sunetelor învăŃate şi a propoziŃiilor care cuprind grupuri de asemenea sunete folosesc şi la dezvoltarea auzului fonematic. în special. la cei care se află în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. pe baza percepŃiei global-structurale. părinŃii şi educatorii (prin apostrofarea şi solicitarea insistentă a copiilor să vorbească corect). diferenŃierea şi identificarea cuvintelor sinonime şi paronime. 230 . a structurii morfologice a cuvintelor şi a aspectului gramatical al limbii. Cuvântul fiind pentru copil cea mai mică unitate cu sens şi nu fonemul. Copiii mici şi chiar analfabeŃii nu pot să despartă cuvântul în elementele sale fonematice. în primul rând. La apariŃia tulburărilor de personalitate contribuie adeseori.fonetică.Verza consideră că pentru dezvoltarea auzului fonematic sunt mai importante exerciŃiile în cuvinte decât pronunŃarea sunetelor izolate.

La constituirea grupului este foarte important să se Ńină seama de vârsta logopaŃilor. Subiectul trebuie convins că poate vorbi bine şi că sensibilitatea sa exagerată este nejustificată. a utilizării sugestiei şi a hipnozei. acesta va putea să-şi asculte vorbirea din prima înregistrare şi să o compare cu înregistrările ulterioare. Forma sub care se poate utiliza psihoterapia este aceea a unor discuŃii. profesorilor şi a colegilor faŃă de această persoană. să înlăture şi să prevină unele simptome. pe măsura obŃinerii unor rezultate pozitive în activitatea de corectare. faptul că ea poate fi corectată. Psihoterapia are la bază o serie de metode şi tehnici psihopedagogice care se folosesc în vederea restabilirii echilibrului psihofizic al logopatului. Un rol important îl are şi atitudinea părinŃilor. creând în felul acesta. dar şi în grup.Schilling foloseşte „jocul 231 . a prezentării unor filme. nivelul său de cultură şi de dezvoltare intelectuală. a jocurilor (la vârstele mici). de gradul de inteligenŃă. d) crearea încrederii în logoped. conŃinând imagini liniştitoare şi semnificative. R. condiŃii favorabile pentru acŃiunea altor procedee logopedice în cadrul unui tratament complex. însoŃite de discuŃii. E. Prin psihoterapie se urmăreşte înlăturarea fricii patologice de a vorbi şi a sentimentului de inferioritate. logopedul trebuie să le explice ce înseamnă tulburarea pentru copil. ceea ce îi dă încredere în sine şi în logoped şi optimismul că această tulburare poate fi corectată. Pentru aplicarea psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere: etiologia şi simptomatologia deficienŃei de limbaj. a ascultării muzicii cu caracter liniştitor. periodic. mai ales la început. vârsta persoanei. încercând să şteargă din mintea subiectului cauzele care au declanşat tulburarea. că ei trebuie să manifeste înŃelegere şi tact. Pentru îndeplinirea acestor obiective un rol important îl are înregistrarea vorbirii logopatului la începutul tratamentului logopedic şi apoi. În acest sens. de nivelul lor de cultură. Astfel. chiar dacă acestea sunt numai parŃiale.c) crearea convingerii că ea este o tulburare pasageră care poate fi corectată. Verza consideră că rezultatele cele mai bune în educarea personalităŃii le are psihoterapia. Psihoterapia poate fi aplicată individual. particularităŃile personalităŃii ei. e) înlăturarea negativismului şi redarea optimismului. de tipul de deficienŃă şi de cauzele care au declanşat-o. a ascultării cu ajutorul înregistrărilor a progreselor realizate în vorbire.

în cadrul căruia copii se substituie poeŃilor. zgomotul unor maşini. rezumându-se doar la mişcare. Se recurge la sunetele asemănătoare. ci se elaborează de la început un model nou de pronunŃie a sunetului. se deosebesc prin efectul lor acustic. prin stabilirea unor raporturi favorabile. sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat. prin neglijarea particularităŃilor de vârstă şi individuale ale persoanelor cu care se lucrează. • Un prim pas îl constituie formarea sunetului din nou. 5. la cântece şi la vorbire. Sunetele se formează kinestezic şi se fixează prin autocontrol auditiv. activitatea psihoterapeutică este continuată pe un alt plan (în cadrul familiei). de apropiere dintre logoped şi dislalic. • Apoi. Psihoterapia nu trebuie limitată numai la cel ce suferă de o deficienŃă.curativ logopedic”. Astfel. Întotdeauna exersăm un sunet nou şi numai după aceea îl introducem în vorbire. Sunetele formate din sunete ajutătoare. Pentru corectarea dislaliei. 2. ci ea se extinde şi asupra persoanelor cu care logopatul vine în contact: părinŃi. Metode şi procedee specifice logopedice În funcŃie de fiecare tip de deficienŃă de limbaj în parte. Din aceste sunete „ajutătoare” se formează treptat sunetele noi corecte. Pentru a se realiza acest deziderat trebuie evitat formalismul. La început sunt mute. 232 . mai ales în primele faze ale muncii logopedice. care le înlocuiesc pe cele greşite. apelative şi indicative. oricât de apropiate ar fi sub aspect fiziologic. pentru ca treptat să se ajungă la sunete şi zgomote (imitarea unor animale însoŃite de mişcările corespunzătoare. pe care dislalicul le pronunŃă corect. rude. • Formarea autocontrolului auditiv asupra pronunŃiei este următoarea etapă. 1. fraŃi. Modelul greşit nu se corectează. ceea ce exercită o influenŃă favorabilă asupra subiectului şi prin aceasta. a vântului). care se manifestă. 6. Jocurile de mişcare ajută la folosirea gesturilor expresive în timpul vorbirii. surori. prima condiŃie a reuşitei muncii logopedice o constituie câştigarea interesului şi a încrederii în tratamentul aplicat. asupra rezultatelor finale ale psihoterapiei. regizorilor şi actorilor. există o serie de metode specifice.

pronunŃie. prin alternarea cu exerciŃii de atenŃie. de memorie. 233 . • Evitarea efortului neuro – muscular. la lecŃiile de articulaŃie. cu o cât mai mică încordare neuro – musculară. • Crearea unui tonus afectiv favorabil corectării rinolaliei. ExerciŃiile de articulaŃie trebuie să se realizeze fără exagerări. • ExerciŃii logopedice după principiul corectării dislaliei. LecŃiile logopedice sunt obositoare atât pentru copil cât şi pentru logoped.kinestezică. de învăŃare a vorbirii expresive. Aude mai bine pronunŃia copilului dislalic. care constă în reeducarea componentelor vorbirii: respiraŃie. Mişcările articulatorii obŃinute trebuie să fie cât mai naturale. terapia ocupaŃională). Terapia bâlbâielii Există trei tipuri de terapii care pot fi utilizate cu succes: • Terapia simptomatică. ludoterapie. asupra gurii logopedului. să vorbească din când în când în şoaptă. socioterapie. Pentru evitarea hiperfuncŃiilor neuro – musculare şi a mişcărilor de prisos. atenŃia dislalicului se îndreaptă mai intens. fonaŃie. decât atunci când se pronunŃă sonor.DiferenŃierea auditivă a noului sunet se sprijină până când se elaborează controlul auditiv asupra mecanismului de articulaŃie pe diferenŃierea motrico. Pentru cruŃarea forŃelor. printr-o serie de exerciŃii. 3. Prin aceasta se obŃine un triplu avantaj. • Terapia complexă care îmbină primele două tipuri de terapii. de educare a respiraŃiei. 2. cu voce. când se exersează concomitent. Pentru evitarea oboselii se recomandă să se facă exerciŃii de scurtă durată (2’ – 3’). relaxat. exerciŃiile de articulaŃie a sunetelor se recomandă să fie executate la început în şoaptă şi numai apoi sonor. pentru ameliorarea sunetelor afectate şi consolidarea lor în cuvinte. repetate des. Toate exerciŃiile logopedice trebuie să fie realizate cu un minimal efort neuro – muscular. se recomandă ca logopedul. • Psihoterapia care elimină conflictele psihice şi restructurează personalitatea subiectului (relaxare. sugestie. Pentru corectarea rinolaliei se recomandă parcurgerea mai multor etape: • Etapa pregătitoare constă în aplicarea metodelor şi procedeelor de pregătire psihică pentru activitatea logopedică. Prin pronunŃia în şoaptă. Vocea sa nu e suprasolicitată. hipnoză. etc. de scris. precum cele de gimnastică generală (asociată cu pronunŃia). a ritmului vorbirii.

Vocea inspirată se educă prin reglarea intensităŃii şi presiunii aerului expirat prin exerciŃii de gimnastică fono-articulatorie. vizuală). cuvinte. ridicarea şi coborârea capului. suflare în diferite obiecte. Vocea de cap se corectează prin reglarea emisiei vocale pe registrul mediu. 5. pentru a diferenŃia vorbirea corectă de cea greşită. de tulburările asociate acesteia şi de personalitatea logopatului. 234 . gargara cu capul dat pe spate. Vocea răguşită se corectează numai după vindecarea organelor fonatoare atunci când au existat îmbolnăviri ale acestora sau după odihnirea corzilor vocale. • corectarea tulburărilor de lateralitate. tuse provocată. mai întâi se fortifică organismul din punct de vedere fizic (administrare de vitamine) şi psihic (psihoterapie). silabe. învăŃarea păstrării echilibrului între aerul din plămâni şi cel din afară. Hipotonia valului palatin se corectează prin exerciŃii de deglutiŃie. 4. ExerciŃiile se fac cu voce şoptită sau de intensitate medie pentru evitarea răguşelii. Vocea gravă se educă pe cale intuitivă (auditivă. Terapia dislexo-disgrafiei În corectarea dislexo-disgrafiei se urmăresc ca obiective principale: a) în terapia dislexiei: 1. fluierat etc. de expiraŃie cu silabe şi de expiraŃie cu vocale. Etapa premergătoare • corectarea tulburărilor de schemă corporală. vibro-tactilă. Vocea oscilantă se corectează prin reglarea registrului normal al vocii. de expiraŃie cu vocale. Educarea vocii prin exerciŃii se face după odihnirea corzilor vocale pentru o anumită perioadă de timp. Terapia tuburărilor de voce În cazul disfoniilor (afonia şi fonastenia). Aceste exerciŃii sunt: de expiraŃie simplă. de inspirexpir. Vocea nazală se educă prin exerciŃii de corectare a auzului. propoziŃii. demonstrarea poziŃiei corecte a capului.Logopedul trebuie să aleagă o anumită metodă de terapie în funcŃie de vechimea bâlbâielii.

235 . compunere (pronunŃia silabei din două foneme diferite). • Pregătirea pentru scris constă în: maturizarea motorie (motricitate generală. coordonare oculo-motorie. maturizarea afectivă (interes pentru scris). organizarea şi dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieŃii psihice. • operarea cu cuvinte. 5.• corectarea tulburărilor de organizare şi structurare spaŃiotemporală. Etapa literei are două planuri: fonetico-auditiv şi grafo-fonetic. lateralitate). discriminarea şi memorarea fonemelor. a însuşirilor acestora. b) în terapia disgrafiei: • Faza desenului (mâzgălitura. dreaptă. înŃelegerea lor. perfecŃionarea semnelor scrise. 2. • IniŃiere în scriere – reproducerea semnelor grafice. a elementelor componente ale semnelor grafice. • recunoaşterea cuvântului (recunoaşterea silabelor ce alcătuiesc cuvântul). recunoaşterea fonemului cu grafemul din carte. descompunere. noŃiuni spaŃiale – sus/jos. 6. Etapa propoziŃiilor constă în recunoaşterea cuvintelor ce alcătuiesc propoziŃiile (analiza şi sinteza propoziŃiilor – descompunerea propoziŃiilor în cuvintele componente etc. • identificarea. Obiective terapeutice generale: • elaborarea. desenul explicativ). curbă. 3. • identificarea cuvântului (citirea lui). Terapia alaliei Obiectivele terapeutice pentru recuperarea alaliei sunt generale şi operaŃionale. maturizare cognitivă (noŃiunea de formă – cerc. • dezvoltarea aptitudinilor necesare în actul lexic. motricitate fină – mobilitatea mâinii. Etapa silabelor constă în: operare cu silabe. constând în recunoaşterea şi identificarea literei în cuvânt (fonemul şi apoi grafemul). identificare. 4. faŃă/spate. noŃiuni spaŃiotemporale – înainte/după). Etapa cuvintelor • analiza şi sinteza cuvântului (descompunerea cuvântului în silabele anterior învăŃate şi compunerea silabelor în cuvinte).).

diafilme şi conversaŃia liberă fiind alte faze importante pentru recuperarea alalicilor. structură gramaticală. cu consecinŃe asupra proceselor psihice prin care se edifică limbajul (atenŃia. baba. În alalia senzorială. imitarea sunetelor noi. Etapa limbajului expresiv lărgit se referă la învăŃarea prepoziŃiilor. • pregătirea copilului pentru recepŃionarea vorbirii prin centrarea privirii asupra vorbitorului şi formarea atenŃiei auditive. cuvinte cu silabe duble în care consoana se repetă şi cu vocale diferite: mami. gândirea). gură). terapia începe cu acele cuvinte care desemnează obiecte concrete. minge). familia (mama. care influenŃează: disfuncŃiile motorii/de recepŃie ce stopează dezvoltarea limbajului. emiterea unor onomatopee. povestirea după imagini. cuvinte cu o silabă care încep cu o vocală şi se termină cu o consoană: am.• activitatea logopedică. alimentele pe care le mănâncă. Obiective terapeutice operaŃionale: • deblocarea aparatului fonoarticulator. Denumirea se învaŃă cu ajutorul jucăriilor. etapa limbajului dialogat. din jurul subiectului. dezvoltarea psihică a copilului. verbelor. • dezvoltarea coordonării motorii. organizarea şi dezvoltarea limbajului presupune o serie de etape: Etapa fonematică constă în întărirea sunetelor ce există deja. memoria. nas. • învăŃarea componentelor limbii: fonetică. imaginilor etc. animale (vacă. • formarea funcŃiei de comunicare a limbajului. Tehnici de recuperare posibile: 236 . pronumelor personale. pisică). substantivelor. ac etc. vocabular. dulap). raŃă). Etapa sintezei constă în structurarea vorbirii în propoziŃii (după ce copilul a învăŃat aproximativ 30 de cuvinte). • pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru pronunŃie. papa. păsări (pui. ce fac parte din viaŃa acestuia: părŃile corpului (cap. ochi. pupa. pipa. jucăriile (cub. scaun. obiecte de mobilier (masă. cal. Etapa denumirii presupune ca în alalia motorie să se denumescă cuvinte formate din silabe duble: mama. • învăŃarea orientării în spaŃiu şi a schemei corporale. Elaborarea. Etapa extensiei propoziŃiei presupune învăŃarea structurii propoziŃiei: subiect-predicat-complement. an. tata).

Aceste exerciŃii se pot însoŃi de bătăi din palme sau de muzică şi se adaptează posibilităŃilor copiilor. exerciŃii de educare a gesturilor simple. 237 . cât şi al perceperii. standardizat. Se înlătură din jurul copilului persoanele cu tulburări de limbaj. exerciŃii de gimnastică a membrelor şi a trunchiului. GuŃu. persoanele irascibile. durata acestora). • Identificarea stimulilor sonori (să recunoască după auz – stând cu spatele – sursa sonoră. înlăturarea fixării atenŃiei copilului pe propria vorbire. dezvoltarea capacităŃii de a povesti întâmplările prin care trece. vocea cuiva cunoscut. să execute sarcini simple etc. utile. 7. • Structurile fonetice – exerciŃii cu vocale (înălŃimea. unanim acceptate în limba uzuală. intensitatea. a direcŃiei din care s-a emis un sunet). Etapele activităŃii terapeutice în retardul de limbaj: Psihoterapia care precede celelalte procedee şi care se desfăşoară pe toată durata terapiei. de la manifestările verbale tipizate. dezvoltarea motivaŃiei pentru comunicare verbală. REZUMAT Prin tulburare de limbaj înŃelegem toate abaterile de la limbajul normal. Aceasta urmăreşte: stabilirea echilibrului afectiv şi neuropsihic al copilului. să arate anumite obiecte. obosite. încărcătura afectivă a vorbirii părinŃilor. nervoase. Terapia retardului de limbaj Obiectivele principale care se urmăresc în acest caz sunt îmbogăŃirea vocabularului. dezvoltarea corectitudinii şi complexităŃii vorbirii. Modelul stimulării lingvistice: comunicare verbală permanentă părinŃi-copil. corectitudinea vorbirii. • Dezinhibarea şi educarea motorie constau în exerciŃii de mobilitate buco-linguo-facială. Se poate folosi muzica în exerciŃiile fonetice.). exerciŃii de diferenŃiere a vocalelor surde de cele sonore. 1975). p-f. exerciŃii de diferenŃiere a sunetelor care se confundă: c-t.• ExerciŃii de înŃelegere a semnificaŃiei vorbirii (să arate părŃile corpului. dezvoltarea expresivităŃii vorbirii. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. claritatea. atât sub aspectul reproducerii. s-t etc. activarea vocabularului pasiv.

tahilalia. asfixierile. cu vărsături şi leşinuri dese. bradifazii). dintre care dislalia („pelticia” în popor) este cea mai frecventă şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. disfonia. jargonofazii.Vrăşmaş definesc bâlbâiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin „dezordini intermitente ale pronunŃiei. urmate de dificultăŃi în articularea unor cuvinte”. psiho-sociale. tulburări de ritm şi fluenŃă a vorbirii (bâlbâiala. Handicapurile de limbaj apar prin acŃiunea unor procese complexe în perioada intrauterină a dezvoltării fătului. Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. sarcină toxică. potrivit căreia există: tulburări ale pronunŃiei (dislalie. alalia). lingvistic. omisiuni precipitate. tulburări ale limbajului citit-scris (tulburări totale – agrafia şi alexia şi tulburări parŃiale – disgrafia şi dislexia). hemoragiile prelungite din timpul sarcinii etc. cauze care acŃionează după naştere (post-natale) (organice. Orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. aftongia. C. tulburări polimorfe de limbaj (afazia. în timpul naşterii (naşterile grele şi prelungite. se situează în domeniul tulburărilor de pronunŃie. simptomatologic şi psihologic. în timpul naşterii sau după naştere. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. disritmică. psihoneurologice. Există cauze ale tulburărilor de limbaj care pot acŃiona în timpul sarcinii (ex. disfonică. rinolalie. Dizartria se manifestă printr-o vorbire confuză. tulburări de voce (afonia. clasificare care Ńine seama de mai multe criterii în acelaşi timp: anatomo–fiziologic. funcŃionale. fonastenia).Tulburările de limbaj se diferenŃiază de particularităŃile vorbirii individuale. bâlbâiala este o tulburare 238 . diferitele intoxicaŃii şi infecŃii. De fapt. bolile infecŃioase ale gravidei etc. ce pot determina hemoragii la nivelul scoarŃei cerebrale.). acestea din urmă reprezintă variaŃii în limitele normalului ale limbajului. tulburări de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen şi retardul sau întârzierea în dezvoltarea generală a vorbirii) şi tulburări ale limbajului bazate pe disfuncŃii psihice (dislogii. bradilalia. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. O clasificare a tulburărilor de limbaj este cea elaborată de E. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor.Stănică şi E. adică vorbire pe nas) este o formă a dislaliei. logonevroza. etiologic. ecolalii. alte cauze). dizartrie). tulburări pe bază de coree). de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. care duc la leziuni ale sistemului nervos central.). Verza (1982).

Logonevroza este o altă tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. Verza. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie. Tulburări de limbaj cu substrat neurologic sunt de două tipuri: alalia şi afazia. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor.Vrăşmaş. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. Tahilalia este caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. mimicii. adăugiri. substituiri de cuvinte. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. Tulburările vocii sunt distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. vocea gravă. Aftongia ia naştere atunci când. Tulburările de limbaj scris-citit sunt incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. cu hiperexcitabilitate. 58). psihogen sau voluntar şi întârzierile în apariŃia şi dezvoltarea limbajului. sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexie-disgrafie ce apar ca urmare a existentei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. a nedezvoltării vorbirii care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele si literele asemănătoare. etc. încordării. în timp ce bradilalia se manifestă printr-o vorbire rară. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. înălŃimea. iar tulburările coreice sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. vocea oscilantă. a unei preocupări exagerate faŃă de propria vorbire. afonia. de batere a tactului pe loc. Tulburările de dezvoltare a limbajului sunt de două tipuri: mutismul electiv. lentă. încetinită. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. deformări de litere. p. de lungă durată. inversiuni. pe lângă o repetare a sunetelor.Stănică. vocea răguşită. E. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. (C. în muşchii limbii. se produce un spasm tonic. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. fonastenia etc.1997). sau apariŃia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). silabelor şi cuvintelor. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. cu exagerări maxime a acestor caracteristici în oligofrenie. cele mai frecvente fiind: vocea de cap.de ritm a vorbirii şi constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului. prima presupunând imposibilitatea de a vorbi din 239 . sintagme. cu pauze între acestea.1983. (E.

• Rinolalia (în popor numită „fonfăială”. începând de la dereglarea componentelor cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (M. disfonică. repetări convulsive şi blocaje ale unor foneme. standardizat. cu o pronunŃată rezonanŃă nazală în care monotonia vorbirii se îmbină cu pronunŃarea neclară. urmate de dificulăŃti în articularea unor cuvinte. silabelor şi cuvintelor. batere a tactului pe loc. iar cea de-a doua reprezentând incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. a unei preocupări 240 . • Dislalia („pelticia” în popor) = cea mai frecventă dintre tulburările de pronunŃie şi reprezintă 90% din totalul tulburărilor de limbaj. educarea respiraŃiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir. educarea auzului fonematic şi educarea personalităŃii logopatului – persoanei cu tulburare de limbaj). încordării.1975).naştere. disritmică. cât şi al perceperii.GuŃu. pe lângă o repetare a sunetelor. unanim acceptate în limba uzuală. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. iar alte metode sunt specifice fiecărei categorii de handicap de limbaj în parte. În corectarea acestor deficienŃe de limbaj se utilizează două categorii de metode: unele de ordin general (gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea pronunŃiei. adică vorbire pe nas) = o formă a dislaliei. omisiuni precipitate. • Tulburare de pronunŃie = orice abatere de la normele prestabilite ale bazei de articulare. de aceea se mai numeşte şi dislalie „organică”. de la manifestările verbale tipizate. • Logonevroza = tulburare de ritm şi fluenŃă a vorbirii şi presupune. constând în pronunŃarea nazonată a sunetelor. de mediul înconjurător şi o prezenŃă a spasmelor. CONCEPTE-CHEIE • Tulburare de limbaj = abaterea de la limbajul normal. • Dizartria = o vorbire confuză. atât sub aspectul reproducerii. o modificare a atitudinii faŃă de vorbire. • Bâlbâiala = o tulburare a vorbirii ce se manifestă prin dezordini intermitente ale pronunŃiei.

substituiri de cuvinte. 1983. care se manifestă prin apariŃia de confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare. p.exagerate faŃă de propria vorbire. Vrăşmaş. în muşchii limbii. timbrul şi rezonanŃa sunetelor. • Aftongia = ia naştere atunci când. deformări de litere. cu toate că nu există dificultăŃi de ordin senzorial sau de intelect mari care să împiedice însuşirea limbajului de către copil. a nedezvoltării vorbirii. se produce un spasm tonic. a modificărilor morfo-funcŃionale de la nivelul sistemului nervos central. inversiuni. • Tulburările vocii = distorsiuni ale spectrului sonor ce se referă la: intensitatea. afonia. Caracteristică acestei tulburări este logofobia (teama crescută de a vorbi. dislexia) şi totale (agrafia şi alexia). vocea gravă. cu hiperexcitabilitate. 241 . sau incapacităŃi parŃiale denumite dislexiedisgrafie ce apar ca urmare a existenŃei unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvaŃi la structura psihică a individului. (C. fonastenia etc. Verza. mimicii. Tulburările de scris-citit se pot clasifica în: parŃiale (disgrafia. de lungă durată. • Bradilalia = o vorbire rară. • Afazia = incapacitatea de a vorbi la o persoană care înainte avea comportament verbal normal. lentă.58). Stănică. • Tulburările de limbaj scris-citit = incapacităŃi paradoxale totale în învăŃarea şi formarea deprinderilor de scris-citit. (E. cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie. etc. E. a deficienŃelor spaŃio-temporale şi psihomotricităŃii. • Tahilalia = o vorbire exagerat de rapidă şi care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasă. neînŃelegerea completă a celor citite sau scrise. • Tulburările coreice = presupun ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor fonoarticulatori. care se manifestă concomitent cu producerea vorbirii. a insuficienŃelor în dezvoltarea psihică şi a personalităŃii. 1997). vocea oscilantă. vocea răguşită. înălŃimea. adăugiri. sintagme. încetinită. cele mai frecvente fiind: vocea de cap. mai ales în public sau în condiŃii de stres emoŃional). • Alalia = imposibilitatea de a vorbi din naştere. cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie.

incapacitatea de a comunica – în cazul afaziei şi incapacitatea de a gândi a deficientului mintal. fără succes însă. apoi de mai multe instrumente muzicale. Comportamentul neliniştit. auzul fiind intact. Odată ce depistăm potenŃialul copilului afazic. Afazia motorie presupune capacitatea individului de a auzi. deşi pot avea reacŃii bruşte de a se repezi la cei din jur cu un Ńipăt intens şi ascuŃit. se va putea face distincŃia între evitarea voită a comunicării – în cazul autismului. Copilul afazic poate ajunge destul de rapid într-o stare atât de intolerabilă.EXTENSII TEORETICE Afazia Afazia. dublată de imposibilitatea lui de a pronunŃa cuvintele. localizate în emisfera stângă la dreptaci. Ńipăt) pe care l-au putut percepe şi pe care se străduiesc să-l reproducă. ea putând surveni la subiecŃi cu inteligenŃă normală şi care nu prezintă tulburări de afectivitate sau deficienŃe ale funcŃiilor perceptive şi motorii. a corzilor vocale etc. percepe şi înŃelege vorbirea. încât să dezvolte o reacŃie de panică similară celei autiste sau poate fi considerat de ceilalŃi ca fiind handicapat mintal. Următoarea etapă presupune introducerea de cuvinte prin rezonanŃă 242 . Afazia senzorială este numită şi impercepŃie auditivă şi reprezintă incapacitatea de a percepe cuvintele sau limbajul. ci despre o perturbare a capacităŃii de utilizare a regulilor prin care se produc şi se înŃeleg mesajele verbale. reprezintă o infirmitate consecutivă unor leziuni cerebrale. probabil din cauza agresivităŃii şi a negativismului lui comportamental. distructiv uneori al afazicului poate frecvent să determine o atitudine defensivă din partea celui care se ocupă de el.). alterare patologică a limbajului. Există două forme fundamentale ale afaziei: afazia senzorială (receptivă) şi afazia motorie (executivă). Nu este vorba despre o pierdere a vorbirii. Luni de zile pot trece fără ca persoanele din jurul copiilor afazici să sesizeze încercarea lor de a folosi singurul „cuvânt” (ex. deşi nu există perturbări motorii ale organelor vorbirii (ex. această atitudine împiedicându-l să sesizeze inteligenŃa motorie manifestată chiar în actul distructiv realizat de afazic. Terapia în afazie presupune utilizarea de mijloace menite să-l ajute pe afazic să distingă armoniile superioare în cadrul aceluiaşi sunet redat iniŃial de vocea umană. paralizie a musculaturii faciale. hiperactiv. AlŃi afazici (mai puŃini ca număr) se manifestă ca fiind parŃial retraşi. a laringelui.

Bucureşti. Ed. EnumeraŃi cauze posibile ale dislaliei. Orice formă de reprezentaŃie teatrală. 6. CALMY S. răbdare multă şi o mare forŃă de empatie din partea celui care lucrează cu acest pacient. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. are un efect terapeutic benefic pentru afazici (mai ales pentru copii). Didactică şi Pedagogică. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 1977. Ed.. Bucureşti.. BIBLIOGRAFIE 1. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Bucureşti. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Bucureşti. Scrierea cursivă modernă. Ed. AJURIAGUERRA de J.. 5. Universitatea BabeşBolyai. Ed. Gesturile euritmice pentru fiecare consoană şi vocală sunt un real suport pentru dezvoltarea perceperii sunetelor şi a cuvintelor de către afazic. Cum să facem exerciŃii grafice. 1980. Ed.. mai ales copil. ImaginaŃi un demers de corectare a sigmatismului. 2. Care este diferenŃa dintre o vorbire normală şi o tulburare de limbaj? 2.. Scrisul copilului. Perioadele de terapie pot fi străbătute de stări de frustrare şi de reacŃii de agresivitate din partea afazicului. şi colab. gestica şi mimica vin în sprijinul vorbirii. Cluj-Napoca. în care mişcarea. 3. BOŞCAIU E. CASTEILLA A. 1973. sunt folosite chiar de la începutul terapiei. este extrem de dificilă.fonetică şi învăŃarea citirii de pe buze (labiolectură). BOŞCAIU E. abordarea unui pacient afazic. În ce constă deosebirea dintre mutism şi muŃenie? 5. Didactică şi Pedagogică. 1967. ea necesitând tact. 243 . 4. Didactică şi Pedagogică. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară). împreună cu forma scrisă a cuvântului. întrucât tratamentul terapeutic instituit îi zdruncină adaptarea pe care o realizase până atunci. Care sunt cele mai frecvente tulburări ale limbajului şi prin ce se caracterizează ele? 3. 4. BOŞCAIU E.. 1983. Aşadar. 1983. Aspectul fonetic al cuvintelor şi imaginile obiectelor pe care le reprezintă acestea. Didactică şi Pedagogică.

7. MUŞU I., TAFLAN A., Terapie educaŃională integrată, Ed. ProHumanitate, Sibiu, 1997. 8. NEVEANU POPESCU P., DicŃionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978. 9. PĂUNESCU C. şi alŃii, Intoducere în logopedie, vol.1, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976. 10. PĂUNESCU C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, E.S.D.P., Bucureşti, 1962. 11. PĂUNESCU C., Tulburările de vorbire la copii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1966. 12. PĂUNESCU C., Nervozitatea copilului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 13. PĂUNESCU C. şi alŃii, Tulburările limbajului scris, Bucureşti, 1967. 14. STĂNICĂ C., VRĂŞMAŞ E., Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti, 1994. 15. VERZA E., Ce este logopedia?, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982. 16. VERZA E., Dislalia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. 17. VERZA E., Disgrafia şi terapia ei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. 18. VERZA E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a, şcoli normale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998. 19. VERZA E., Conduita verbală a şcolarilor mici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973. 20. VERZA E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei, Ed. UniversităŃii Bucureşti, 1987.

244

7. DEFICIENłELE MULTIPLE (POLIHANDICAPUL)

7.1. Autismul 7.1.1. DefiniŃia autismului În 1943, Leo Kanner descria sub numele de „autism infantil precoce” un număr de cazuri de copii cu tulburări psihice delimitate pe baza a trei criterii clinice: incapacitatea de a realiza şi dezvolta relaŃii sociale reale, izolarea şi detaşarea de lumea înconjurătoare. De-a lungul timpului au fost făcute frecvent confuzii şi substituiri cu alte sindroame care, la rândul lor, sunt prea puŃin delimitate în teorie şi în practică, dar prezintă unele manifestări asemănătoare sau chiar comune cu cele ale autismului. Astfel, termenii de „psihoză infantilă”, „encefalopatie infantilă”, „tulburări emoŃionale grave”, „fond encefalopat prin dismaturitate”, ,,copil fără contact”, „schizofrenie infantilă”, „oligrofenie”, „întârziere psihică” se referă la o arie largă de fenomene, dar nu acoperă starea concretă de autism ca entitate distinctă şi reală pentru o serie de cazuri date. IniŃial, L. Kanner a făcut din autismul infantil precoce o organizare morbidă particulară autonomă. Studiile ulterioare, atât ale sale, cât şi ale multor altor autori, au venit să sublinieze atât varietatea clinico-evolutivă, cât şi diversitatea cauzelor şi mecanismelor patologice implicate. Anthony (1958) făcea o distincŃie între autismul idiopatic primar şi autismul secundar. Makita (1966) deosebea un autism schizofrenic şi un pseudoautism neschizofrenic, secundar sau simptomatic (ultimul de natură fie patogenă, fie organică), iar Treffert (1970) delimita un autism infantil precoce, un autism infantil tardiv şi un autism infantil cu substrat organic. Cu toate acestea, în 1972, Hingtgen remarca faptul că „lipseşte un acord în ceea ce priveşte faptul dacă există o singură entitate clinică sau mai multe condiŃii patologice şi similarităŃi de suprafaŃă dar cu
245

etiologii diferite”. Dacă unii autori aduc în discuŃie problema autismului autentic şi a falsului autism, pledând pentru menŃinerea purităŃii celui dintâi, cei mai mulŃi îl acceptă în toată diversitatea lui etiopatogenă şi clinico-nosologică atribuindu-i statutul de sindrom condiŃionat endogen, somatogen sau psihogen. Termenul de „autism” este derivat din cuvântul grecesc „autos”, care înseamnă „sine însuşi”. Acest termen a fost pentru prima oară introdus în psihiatrie în anul 1911 de către E. Bleuler, în lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”. În 1943, în articolul său „Autistic Disturbance of Affective Contact”, psihiatrul american L. Kanner va descrie sub termenul de „autism infantil precoce” un tablou diferit al schizofreniei infantile, caracterizat, după el, printr-o incapacitate a copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul. În descrierea sa, Kanner a izolat un număr de semne clinice caracteristice psihozei autiste: a) debutul precoce al tulburărilor, în general în primii doi ani de viaŃă; b) izolarea externă, atitudinea de copil care suferă de indiferenŃă şi de un total dezinteres faŃă de persoanele şi de obiectele care îl înconjoară; c) trebuinŃa de imuabilitate, fiind vorba de trebuinŃa imperioasă de a-şi menŃine stabil mediul material obişnuit, permanenŃa şi stabilitatea reperelor făcând obiectul, din partea copilului, a unor frecvente verificări, mai mult sau mai puŃin ritualizate; d) stereotipiile gestuale, referindu-se la gesturi repetate fără încetare, dintre care unele frapează prin stranietatea lor (de ex.: mişcarea degetelor în faŃa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmică înainte şi înapoi); e) tulburările de limbaj – permanente în comportamentul copilului: fie el nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaŃie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de ecolalie (repetarea în ecou a cuvintelor sau a frazelor pronunŃate de semeni), de incapacitatea de a utiliza pronume personale („tu” în loc de „eu”), de cuvinte deformate, sau invenŃie de neologisme. În descrierea pe care o face autismului, Kanner insistă asupra memoriei remarcabile a unora dintre aceşti copii şi asupra aspectului lor
246

inteligent, caracter diferenŃial faŃă de stările de arieraŃie descrise anterior de psihiatrii clasici. Rutter, la rândul său, menŃionează ca fiind esenŃiale pentru autism trei caracteristici: a) un mod particular de insuficienŃă profundă şi generală a capacităŃii de a iniŃia şi dezvolta relaŃii sociale; b) o formă de întârziere în limbaj care implică afectarea înŃelegerii, ecolalia şi inabilitatea utilizării pronumelui la persoana întâi singular; c) prezenŃa unor variate fenomene rituale de tip compulsiv. În dorinŃa de a restrânge cadrul clinic al autismului şi de a asigura un caracter unitar, de entitate nosologică de sine stătătoare, autorul adaugă drept criteriu de diagnostic şi condiŃia ca debutul tulburărilor să se situeze înaintea vârstei de 30 de luni. Psihanalista engleză F. Tustin a propus o descriere mai aparte a autismului prin clasificarea sa în trei grupe: 1) autismul primar anormal; 2) autismul secundar cu carapace; 3) autismul secundar regresiv. Autismul primar anormal este o prelungire anormală a autismului şi se caracterizează prin faptul că la sugar nu există diferenŃiere între corpul său şi cel al mamei şi nici o delimitare a suprafeŃei sale corporale, astfel că funcŃionarea lui mentală se organizează în jurul unor senzaŃii foarte primitive. Autismul secundar cu carapace constă într-o barieră autistică („carapace”) destinată să interzică accesul la „non-eul” terifiant, copilul părând în acest caz rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea fantasmatică este săracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire inhibat. Tustin califică această formă drept „crustacee” şi relevă rolul important al hipersensibilităŃii copilului la stimuli senzoriali şi la depresia mamei. Cea de-a treia grupă propusă de Tustin, şi anume autismul secundar regresiv corespunde de fapt schizofreniei infantile. În această formă, după o evoluŃie în aparenŃă normală, apar manifestări regresive, cu retragerea copilului într-o viaŃă fantasmatică centrată pe senzaŃiile corporale. Ar exista în acest caz, pentru copil, un amestec şi o confuzie între el şi mama sa, proces susŃinut de mecanismul identificării proiective cu mama descris de autorii Kleinieni.

247

7.1.2. Caracterizarea generală a autismului Pentru întregirea imaginii de complexitate a autismului trebuie să luăm în considerare şi manifestările multiple care se produc în toate palierele activităŃii psihice. Dintre acestea, cele mai importante sunt: a) dificultăŃi de limbaj şi comunicare; b) discontinuitate în dezvoltare şi învăŃare; c) deficienŃe perceptuale şi relaŃionale; d) tulburări acŃionale şi comportamentale; e) disfuncŃionalităŃi ale proceselor, însuşirilor şi funcŃiilor psihice.
a. DIFICULTĂłILE DE LIMBAJ ŞI COMUNICARE

Limbajul se poate dezvolta târziu sau poate să nu apară niciodată. Adesea, se dezvoltă normal până la doi ani, după care dispare în totalitate sau doar parŃial. Copiii cu autism infantil sunt caracterizaŃi prin lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate, prin detaşarea de lumea înconjurătoare. Nu sunt interesaŃi de discuŃiile celorlalŃi, nu arată preocupare să comunice sau să fie înŃeleşi, nu îşi exteriorizează dorinŃele. Privat de funcŃia sa de comunicare, limbajul capătă un caracter predominant solilocvic (vorbind cu sine şi pentru sine) într-o manieră stereotipă în care adesea este greu să se poată face legătura între context şi conŃinutul său. Autiştii nu răspund la comenzile verbale şi pot prezenta o reacŃie întârziată la apelul numelui lor. Când se dezvoltă, limbajul la autişti este caracterizat adesea de o structură gramaticală imatură, dar în esenŃă normală. În general, comunicarea nonverbală este şi ea deficitară. Cum sunt prezente şi dificultăŃi în planul ideaŃiei formulărilor verbale, ele devin stereotipe şi repetitive. Imaturitatea vorbirii şi a comunicării este accentuată şi de funcŃionarea redusă a asociaŃiilor ideative şi de anomaliile construcŃiilor gramaticale. Se poate remarca şi existenŃa unei bizarităŃi în alcătuirea propoziŃiilor. Sunt şi unii autişti care au o oarecare capacitate de a utiliza concepte, ceea ce le permite o raportare mai realistă la obiectele şi persoanele cu care vin în contact. Aceşti copii nu numai că reŃin simboluri, dar manifestă şi o anumită capacitate de a le manipula. La ei, vorbirea spontană este mai bine dezvoltată şi însoŃită de folosirea mai
248

în afara contextului lor îndreptăŃit. exprimările idiosincronice („limbajul metaforic” după Kanner) constau în fraze a căror semnificaŃie este clară numai pentru cei care sunt familiarizaŃi cu experienŃele trecute ale copilului. Alte însuşiri ale limbajului la copiii autişti sunt: tendinŃa lor de a schimba ordinea sunetelor în cuvânt. cât şi faptul că. copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat. dezagreabilă. prin felul său bizar de a se comporta. Alte elemente caracteristice limbajului autist sunt ecolalia întârziată şi verbalizările. multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de către acesta. Verbalizările (care apar spontan sau în condiŃii de joc) conŃin fie sunete sau exprimări fără sens pentru anturaj. fie răspunsuri sau explicaŃii mai mult sau mai puŃin adecvate la întrebări. mimică. poate crea o impresie derutantă şi confuză în ceea ce priveşte aprecierea capacităŃilor generale şi a modalităŃilor educaŃionale în care poate fi antrenat. Prin conŃinutul său. comunicarea autistului fiind îngreunată şi de prezenŃa tulburărilor în planul recepŃiei vorbirii şi de folosirea unei gesticulaŃii relativ simplificate. Aşadar. redate ad literam dar pe neaşteptate. de asemenea. o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a îl folosi ca mijloc de comunicare socială. situaŃii sau evenimente petrecute uneori cu multă vreme în urmă şi pe care. pantomimică) şi de o înŃelegere aproximativă a comunicării în genere. Se observă. în ciuda deficienŃelor şi a indiferenŃei pe care o afişează. Copilul autist nu poate fi capabil să numere de la unu la zece. limbajul autist reflectă atât discontactul emoŃional. această discontinuitate în dezvoltare şi în învăŃare are un caracter paradoxal. Verbalizările. Ecolalia întârziată constă în reluarea ulterioară a unor cuvinte. b) DISCONTINUITĂłILE ÎN DEZVOLTARE ŞI ÎNVĂłARE Copilul autist. întrebări sau expresii auzite. de a nu folosi cuvinte de legătură şi de a substitui un cuvânt cu altul apropiat ca semnificaŃie sau utilitate. la timpul lor. O altă caracteristică a limbajului autist o reprezintă vorbirea prin inversarea pronumelor (foloseşte „tu” în loc de „eu”). în schimb poate efectua operaŃii mult mai complexe (cum ar fi înmulŃirea) 249 .extinsă a limbajului nonverbal (gesturi. lipsită de intonaŃie şi flexibilitate. Vocabularul sărac şi frecventele tulburări de voce determină o vorbire economicoasă.

De asemenea. c) DEFICIENłELE PERCEPTUALE ŞI DE RELAłIONARE Încă de la naştere. fără interes şi fără dorinŃa de a cunoaşte lumea înconjurătoare. Unii autişti trăiesc o adevărată plăcere din atingerea obiectelor. există contradicŃii şi în ceea ce priveşte atingerea obiectelor. Toate acestea. Cu toate acestea. acŃiunile care se organizează trebuie legate de achiziŃiile anterioare prin realizarea unor asocieri între acŃiunea practică şi imagine. Orientarea în spaŃiu este relativ bună şi are o retenŃie exactă a obiectelor percepute anterior (chiar după ani de zile). Unii autişti manifestă un interes deosebit pentru lumină sau pentru obiecte strălucitoare. cu ajutorul unor programe educaŃionale adecvate. Ńipând mai tot timpul. copiii cu autism 250 . copilul autist se manifestă fie plângăreŃ. dar are o oarecare uşurinŃă în învăŃarea cifrelor. dar manifestă unele stereotipii în formarea unor comportamente cognitive. dar poate reacŃiona violent la ruperea unei hârtii de exemplu. prin crearea unui confort afectiv care să stimuleze interesele copilului autist (programe bazate pe achiziŃia unor deprinderi în care înŃelegerea acŃiunilor ocupă un loc central) se pot obŃine unele progrese pe linia învăŃării la copilul cu această polideficienŃă.sau manifestă dificultăŃi în învăŃarea literelor. De asemenea. Concomitent cu formarea noilor deprinderi. copilul autist are dificultăŃi perceptuale: nu reacŃionează la un zgomot deosebit de puternic. fie dimpotrivă. indiferenŃi faŃă de fiinŃe. agitat. în timp ce alŃii nu percep elementele componente ale obiectelor (au dificultăŃi vizuale în perceperea amănuntelor obiectelor). inhibat. DetaşaŃi. învăŃarea prin joc şi desfăşurarea unor acŃiuni din care să rezulte un efect nemijlocit pot spori interesul subiectului pentru cunoaşterea şi achiziŃionarea unor abilităŃi informative care duc la atenuarea dizarmoniei dezvoltării cognitive. precum şi lipsa de interes pentru achiziŃia altor informaŃii denotă aberaŃii în corelarea şi evoluŃia relaŃiei învăŃare-dezvoltare. însoŃite de verbalizare şi de înŃelegerea legăturilor dintre obiecte. În acest context. în timp ce la alŃii se produc reacŃii negative faŃă de pipăirea lor şi chiar faŃă de mângâiere.

Rutter subliniază ca fiind esenŃiale pentru simptomatologia autismului incapacitatea de relaŃionare socială. Alteori arată un interes deosebit pentru anumite sunete sau zgomote. dar nu au nici o reacŃie la un zgomot deosebit de puternic. braŃelor.M. ritualizarea activităŃii alimentare. de care nu se mai despart nici când se culcă şi pe care le manipulează adesea nefuncŃional.). degetelor. cât şi prin complexitatea lor. d) TULBURĂRILE ACłIONALE ŞI COMPORTAMENTALE Acestea sunt extrem de interesante atât prin amploarea. Stereotipiile pot fi gestuale (repetiŃii ale mişcărilor mâinilor. Stereotipiile constituie un element caracteristic al autismului infantil. mersul pe vârful picioarelor etc. plăcându-le muzica. De asemenea. Copilul autist poate prefera aceeaşi 251 . În producerea şi extinderea acestora sunt implicate toate dificultăŃile caracteristice de la nivelul întregului psihism. stereotip sau în manieră de ritual (ex. reacŃionând pozitiv la ritm sau manifestând abilităŃi în a cânta la instrumente muzicale sau chiar compunând melodii la un anumit nivel. în sensul că devin violenŃi la căderea unui creion sau a unei gume pe jos. Conform D. incapacitatea utilizării pronumelui personal la persoana I şi existenŃa unor conduite rituale şi impulsive. există cazuri în care autiştii au abilităŃi muzicale. lovirea sau zgârierea unei jucării. denotă o semnificaŃie pentru alienarea socială. Neacceptarea schimbării şi manifestarea unei capacităŃi reduse a autiştilor de a înŃelege şi de a se raporta la complexitatea vieŃii. iar Condon constată că autiştii răspund repetat la un singur semnal asemănător emiterii unui ecou. cioburi.S. de îmbrăcat sau de joc). M.dovedesc un ataşament bizar faŃă de unele obiecte. DorinŃa obsesivă de uniformitate se referă la comportamentul stereotip ca şi la evidenta suferinŃă ce apare atunci când ceva se schimbă în mediul înconjurător. manifestând o reacŃie aberantă la zgomote de intensităŃi diferite.: nasturi. cârpe etc. rotirea capului în jurul axului lui. copilul autist dispune de un repertoriu marcat restrâns de activităŃi şi interese.) sau se referă la activităŃi repetitive (deschiderea şi închiderea uşii. III (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorders).

Ńopăie ritmic. preocupările lui poartă amprenta repetitivităŃii fără sens. Aceşti copii pot fi hiperactivi şi distraŃi. copilul autist repetă la nesfârşit cuvinte. 252 . ermetică şi bizară. zgârierea cu unghia a căruciorului). fără sens sau scop inteligibil. dorm puŃin şi prost. limbajul. uimind prin uşurinŃa cu care recunoaşte anumite lucruri. ascultă sau provoacă sunete sau zgomote. Automutilarea se produce prin acŃiuni de mişcare a unor părŃi ale corpului până la epuizare. frecarea cu mâna a lobului urechii). jocul colectiv fiind evitat sau lipsit de caracterul sau creativ. cea mai importantă activitate a acestei vârste. are anumite particularităŃi la copilul autist: stereotipie. Copilul autist poate avea preocupări suplimentare. tactilă (lovirea coapsei cu dosul palmei. interesele. Copilul autist manifestă două comportamente bizare semnificative: acŃiunea de automutilare sau de autodistrugere şi acŃiunea de autostimulare. De altfel. Uneori. auditivă (plesnitul din limbă. a monotoniei. manipulându-le stereotip. agită prin aer obiecte. le priveşte într-un fel aparte. de detaşarea de real şi de nevoia de izolare şi de refugiul în sine. comportamentul copilului autist este în acelaşi timp impregnat de o constelaŃie de acŃiuni şi posturi stereotipe. Alteori. insistă să poarte aceleaşi haine sau să joace aceleaşi jocuri.mâncare. poate face dovada unei memorii excepŃionale. amănunte sau situaŃii. Retras într-un colŃ preferat. ieşite din comun sau unele trăiri subiective cu un grad de organizare şi complexitate anume în lumea sa interioară specifică. Autostimularea se manifestă pe mai multe căi: kinestezică (legănatul înainte şi înapoi. mersul. atitudinile. privirea neîncetată a degetelor). Marcat de absenŃa curiozităŃii specific infantile. chiar după perioade lungi de timp. emiterea unui sunet neîncetat) şi vizuală (învârtirea unui obiect în faŃa ochilor. gesturi sau mişcări. a caracterului inutil şi ilogic. prin autolovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte etc. le duce la nas sau la gură. totul amintind ritualuri cu sensuri numai de el ştiute. Gesturile. jocul. merge pe vârful picioarelor sau păstrează poziŃii adesea foarte incomode pentru un om normal. mimica. au o rezistenŃă crescută la substanŃele sedative şi hipnotizante. folosirea de obiecte simple.

dar cu care în fapt nu comunică în nici un fel. ei lasă impresia că ascund ceva prin faptul că nu-şi privesc interlocutorii în ochi. Aceşti copii sunt caracterizaŃi de lipsa nevoii de comunicare sau a dorinŃei unui contact interpersonal până şi cu fiinŃele cele mai apropiate (părinŃi). Copilul autist manifestă anomalii şi în dezvoltarea aptitudinilor cognitive. În cazurile cele mai grave. Capacitatea intelectuală a autistului nu poate fi calificată ca diminuată sau absentă ca la copilul deficient mintal. caracteristică handicapatului de intelect. copilul nu va fi capabil să perceapă realitatea. va fi în imposibilitatea de a o transforma în joc. nu-şi exteriorizează dorinŃele. pe care nu o manifestă de obicei (îl leagănă. acest obiect manipulat nu are statutul de jucărie (în sensul în care jucăria este un mijloc prin care copilul învaŃă să cunoască lumea). copilul manifestă o indiferenŃă totală faŃă de mamă. ÎNSUŞIRILOR ŞI FUNCłIILOR PSIHICE La copiii autişti se observă disfuncŃionalităŃi la nivelul întregii activităŃi psihice. Deşi se consideră că autiştii nu mint niciodată. uitându-se în gol sau la ceva ce există doar în imaginaŃia lor. iar în altele o dependenŃă patologică faŃă de aceasta. constatăm că se produc disfuncŃionalităŃi în toate palierele activităŃii psihice. sărutaŃi. De fapt. uneori cu o abilitate surprinzătoare. de care nu se poate despărŃi nici măcar o clipă. exceptând unele aspecte parŃiale ale acesteia şi în consecinŃă. nu plâng dacă se lovesc. Din cele de mai sus reiese faptul că autistul dispune de o imaturitate afectivă. Dacă ia în mână un obiect. lăudaŃi. îl manipulează mereu în acelaşi fel. La copilul autist se poate vorbi despre faptul că îşi pune în practică această capacitate inte253 . În unele cazuri.e) DISFUNCłIONALITĂłILE PROCESELOR. Pornind de la efectele autismului în planul perceptualsenzorial şi în cel al comunicării. Nu simt nevoia să fie mângâiaŃi. îl învârte). În planul afectiv-motivaŃional se manifestă de timpuriu o lipsă de interes pentru contactul social şi mai cu seamă o indiferenŃă faŃă de trăirile celor din jur. CapacităŃile gândirii lui pot fi adesea observate prin activităŃile ludice.

afective şi cognitive.lectuală numai într-un mod foarte selectiv. 3. în cele din urmă manifestând carenŃe şi insuficienŃe la nivelul unei debilităŃi profunde. 7. s-a ajuns la concluzia că la baza performanŃei copiilor autişti şi a copiilor normali stau mecanisme diferite de prelucrare a informaŃiilor. TEORIILE PSIHOGENE Conform teoriilor psihogene. geneza acestei afecŃiuni este verosimil multifactorială şi nu este posibil să se separe în mod simplist factorii organici de factorii psihologici. ceea ce înseamnă că pentru fiecare copil trebuie elaborate programe individualizate în funcŃie de necesităŃile. Teorii explicative ale autismului. cât şi ceilalŃi intrând în interacŃiune permanentă în procesul de structurare şi dezvoltare psihologică a copilului. Cu toate acestea fiecare copil autist în parte are o simptomatologie proprie. autismul este de fapt expresia unei retrageri a subiectului faŃă de tot ceea a fost perceput rece. Astfel. Sindromul autist este considerat a fi expresia unei tulburări a gândirii sau a afectului în interacŃiunile părintecopil. în timp ce copiii normali sunt capabili de metareprezentări cu mijloacele de interpretare a informaŃiilor verbale. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. atât unii. nedezvoltând-o. 254 . teoriile organice şi teoriile comportamentale. În urma aplicării unor teste. copiii autişti se bazează pe reprezentări primare. senzoriale. De fapt. de capacităŃile sale şi de psihicul lui în ansamblu. deficienŃele de relaŃionare şi de comunicare. Etiologie Etiologia autismului a dat naştere la numeroase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei. Principalele teorii care stau la baza explicării autismului sunt teoriile psihogene. ToŃi aceşti factori alcătuiesc tabloul simptomatologic al sindromului autist. influenŃează în mod negativ dezvoltarea personalităŃii copilului autist. se manifestă în mod diferit. 1.

părinŃii copiilor autişti ar fi marcaŃi de anumite trăsături de personalitate. autismul îmbogăŃind domeniul maladiilor psihice. Pentru ca un copil să se deschidă lumii. fie că l-a silit să încerce prea mult iar rezultatul a fost eşecul. Bettelheim este primul care invocă relaŃia părinte-copil şi se bazează pe observarea unor relaŃii reci ale părinŃilor copiilor autişti. din cauză că ar fi întâlnit prea de timpuriu o situaŃie trăită de el ca fiind extrem de ameninŃătoare. să participe activ. ca urmare. Conform acestei teorii. adică să aibă sentimentul că „Eu-l” propriu este potent şi că este pe măsura cerinŃelor externe. copilul nu reuşeşte să experimenteze un sentiment de acord şi de înŃelegere între necesităŃile sale şi satisfacerea lor. pe această bază relaŃioniştii (psihanaliştii şi sistematicienii) dezvoltând un sistem (ei încercau să penetreze sensul comportamentului. Astfel. În paralel cu această percepŃie s-ar efectua şi o dezinvestire a lumii interioare care vizează dispariŃia tuturor afectelor. fie prin non-coincidenŃa naşterii psihice cu naşterea biologică. mama este văzută în special rejectantă. autorul consideră că autismul infantil este o tulburare a capacităŃii de a se deschide lumii. În lucrarea sa Fereastra goală acesta considera că autistul ar fi pradă unei adevărate frici de moarte. Rezultatul este acelaşi. În ambele cazuri. el trebuie să-şi dezvolte încrederea în sine. B. fie că a înăbuşit încercările copilului de a manipula mediul. pentru adepŃii autismului psihogen cauza era unică şi evidentă provenind din carenŃele relaŃionale şi afective. s-a atribuit autismului o patologie în principiu reversibilă. pentru a favoriza naşterea psihică). acŃionând doar pentru satisfacerea nevoilor fizice ale copilului. Astfel. distanŃare şi închidere în sine.În anii 1950 – 1960. rece emoŃional. Personalitatea tatălui este caracterizată prin absenŃă din cadrul afectiv al familiei. intoleranŃă 255 . Din acest punct de vedere. Autorul consideră că mediul familial a distorsionat această percepere a „Eu-lui” copilului. copilul respingând lumea. părându-i-se că şi lumea îl respinge pe el şi. cauza nefiind un mister) şi o tehnică (psihoterapia trebuia să permită restabilirea unei relaŃii armonioase a copilului cu părinŃii săi şi cu mediul socio-cultural. explicate fie prin comportamentul paternal. se retrage în propriul sine care îi este familiar.

Se pare că anormalitatea principală este cea cognitivă. incapabil să reŃină conŃinuturile mentale şi fizice. copilul va deveni anxios. trăite ca pură suprafaŃă. AbsenŃa de spaŃiu intern pentru self şi non-elaborarea funcŃiei de „piele psihică” (E. rezultat al slăbirii forŃei liante a atenŃiei. TEORIIILE ORGANOGENETICE Conform teoriilor organice. tulburările de comportament fiind secundare defectului cognitiv. deci. valoare de generalizare. D. Acelaşi autor a insistat asupra absenŃei de spaŃiu interior al self-ului şi al obiectului. a conduitelor halucinatorii negative şi a uitării sistemului paraexcitaŃie. un fel de gaură neagră. M. insista asupra rolului. Rezultatul acestui proces ar fi crearea de evenimente unisenzoriale nedisponibile pentru memorie sau gândire. Cele mai multe cercetări introduc noŃiunile de narcisism primar. se va retrage în sine. Este vorba de o trăire a rupturii în continuitatea corporală. va elabora un comportament straniu de apărare. persecutorie care risipeşte în mod brutal iluzia continuităŃii corporale. în lucrarea sa Psychose infantile (1977). Cu toate acestea.faŃă de copil. Există nenumărate concepŃii psihodinamice ale genezei autismului. ele sprijinindu-se în cea mai mare măsură pe o interpretare psihanalitică. În acest sens. de sistem paraexcitaŃie. afectând în particular gândirea simbolică şi limbajul. Meltzer introduce noŃiunea unui autoerotism disociat legat de o „nimicire” a „self-ului”. de autoerotism. „Nimicirea self-ului”. a menŃinerii unei relaŃii simbiotice cu mama. cercetările mai recente arată că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. trebuie luate în 256 . Bick) ar sta la originea unui deficit de tensiune a self-ului. Într-un asemenea climat. ar lăsa la autist diferitele simŃuri externe şi interne să se ataşeze în mod izolat de obiectul cel mai stimulator al momentului. autismul este rezultatul unor disfuncŃii organice de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului şi din această cauză nu se poate ajunge la parametrii normali ai activităŃii psihice. Mahler. aceste ipoteze neavând. în stările autiste. ca şi asupra rolului. Tustin a introdus noŃiunea de depresie psihotică. în stările simbiotice.

deşi unii autori consideră că această creştere este mai degrabă legată de întârzierea dezvoltării intelectuale decât de procesul psihotic ca atare. Aceste studii au evidenŃiat unele modificări biochimice. Actualmente se deschide perspectiva cercetărilor biochimice. de adrenalină şi de dopamină în plachete. pornind de la triptofan. Teoriile genetice susŃin existenŃa unei gene descendente predispozante la o integrare autistă a copilului. asociată cu o creştere a acestora în plasma copiilor autişti. Recent. Deci. s-a sugerat că autismul infantil apare ca urmare a unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. ceea ce aduce argumente în plus în favoarea intervenŃiei posibile a unor factori genetici în anumite cazuri de autism. pentru a deveni autist. dificultăŃile perceptuale de atenŃie şi de învăŃare. în raport cu populaŃia generală. Deşi majoritatea ipotezelor sunt greu testabile. Anthony (1958) despre „un defect al echipamentului de bază”. în primul rând. însă nici una nu pare a fi specifică autismului. care vorbeşte despre „o anomalie organică a creierului”. Lauretta Bander. astfel încât sugarul păstrează trăsături ale creierului fetal cu oprire în etape embrionare şi cu o „dismaturitate la nivelul ariilor de integrare”. prezente la autişti. Printre partizanii concepŃiei organiciste se află A. nu poate fi ignorat rolul posibil al organicităŃii. van Krevelen (1952). care încă din 1948 a susŃinut existenŃa unei „disfuncŃii cerebrale asemănătoare encefalopatiei infantile”. copilul trebuie să conŃină în genom o genă specifică. Fiind vorba de un sistem poligen. în plachetele copiilor autişti. În ceea ce priveşte factorii organici s-au făcut numeroase corelaŃii neurobiologice. Metoda gemenilor arată că şi concordanŃa diagnosticului este mai ridicată la gemenii dizigoŃi. care-l privează de acea pulsiune internă către stimulii exteriori. Anomalia cea mai frecvent întâlnită este creşterea serotoninei sanguine şi plachetare. Cercetările efectuate în domeniul genetic arată că riscul de autism este crescut în familia unui subiect autist. incriminându-se drept cauze ale autismului anomalii ale proteinelor plasmatice sau ale metabolismului protidic. în timp ce principalul metabolit al noradrenalinei apare în procent scăzut. De asemenea. alături de factorii de mediu. 257 . unii autori au pus în evidenŃă o creştere a sintezei serotoninei.considerare. unii cercetători au constatat o diminuare a procentajului de noradrenalină.

Studiile privind somnul copilului autist au arătat că există modificări calitative ale acestuia. geneza sindromului autist. închizându-se în sine. Alte teorii biogenice susŃin că autismul este rezultatul unei opriri în dezvoltare a celor două sisteme neurologice responsabile. deficit senzorial. AnumiŃi autori insistă asupra frecvenŃei asocierii la sindromul autist a unei afecŃiuni organice clinic repetabile (encefalopatie. Oprirea în dezvoltare a celui de-al doilea sistem duce la inaptitudinea de a simŃi activităŃile sale şi. El argumentează prin faptul că există în autismul infantil o capacitate scăzută a copilului de a asocia stimuli noi la experienŃa trăită. iar pe de altă parte. Aceste rezultate se pot explica prin slăbirea funcŃiei de filtru senzorial de unde apare tendinŃa organismului de a respinge fluxurile senzoriale. deci. ci o reacŃie defensivă la această deteriorare. cu o importantă diminuare a mişcărilor oculare rapide care însoŃesc activităŃile visului. Chiar dacă nu pot explica cu exactitate originea. Autorul propune drept cauză a „disfuncŃiei cognitive” a copilului o deteriorare a informaŃiei reticulare ca urmare a unui exces de oxigen în copilărie. vizuali şi olfactivi. După L. de contactul afectiv şi de experienŃa recompensei.Unele teorii admit existenŃa unei tulburări la copilul autist în percepŃia şi integrarea stimulilor auditivi. nu se poate preciza natura legăturii care uneşte cele două afecŃiuni. „autismul infantil nu este o deteriorare înnăscută a sistemului nervos. S-a constatat că autistul are un somn agitat şi de obicei doarme foarte puŃin. Din această cauză. Noica). care a distrus acel Ńesut. dar pare îndoielnic că ar putea fi vorba de o legătură cauzală simplă şi echivocă. Rimland propune ca teorie biogenică „disfuncŃia cognitivă”. copilul nu poate folosi vorbirea pentru a comunica. Deocamdată. suferinŃă neonatală). anomalie genetică. copilul nu integrează informaŃiile noi pe baza experienŃei trăite cu ceilalŃi şi nu are continuitate. aceste teorii organice sunt în măsură să evidenŃieze 258 . se protejează de neliniştea şi de dezorganizarea care ar apărea la un eventual contact cu mediul suprasolicitant”. de integrarea motorie.Bender. Se pare că amplitudinile componentelor tardive ale potenŃialelor evocate auditive şi vizuale sunt mai slabe. a capacităŃii de „a învăŃa din propriile experienŃe”(C. Copilul. deoarece el nu poate avea reprezentarea simbolului şi nici nu poate extrage esenŃialul din informaŃiile concrete. În relaŃiile cu alŃii. pe de o parte. iar timpii de latenŃă mai scurŃi.

dar nici confirmate.anumite aspecte clare cu ajutorul cărora se va ajunge la un rezultat pentru această problemă controversată. Studiile recente nu au dovedit însă corectitudinea afirmaŃiei. Aşa se produc şi se consolidează crizele de furie. O altă teorie este cea a lui Fester. fără să existe studii care să confirme ipoteza. cu reacŃie deficitară la adaptare. aceste teorii. nu pot fi. existenŃa unor anomalii la copii. care îşi dezvoltă teoria bazânduse pe studiul teoriilor formulate anterior. encefalita. Emil Verza. se susŃinea ideea că dezvoltarea tulburărilor autiste se face pe fondul unor anomalii de personalitate şi pe fondul unor practici de educare necorespunzătoare. Aceştia nu acceptă la baza manifestării autismului o tulburare emoŃională internă. tulburările. din păcate. limitările care afectează capacitatea de percepŃie nu pot fi considerate un autism în sine. Pentru Fester. o tulburare în concepŃia şi percepŃia realităŃii de către copil. Conform modelului medical etiologia autismului infantil este considerată de natură internă: o tulburare emoŃională. copiii autişti 259 . Tulburarea este considerată o reacŃie de respingere. ce sunt exacerbate de atitudinea şi comportamentul patologic al părinŃilor. de evitare a mediului ostil. TEORIILE COMPORTAMENTALE AdepŃii teoriilor comportamentale consideră că originea problemelor copilului autist este externă fiinŃei lui.” Wing J. cu spasmele infantile sau bronhopneumoniile severe. autostimulările etc. interpretare aflată la polul opus ca modalitate de înŃelegere şi de explicitare a patogeniei modelului medical. Cu toate acestea. K. Cu toate acestea. cu anoxia din timpul naşterii. care prin interacŃiunea cu mediul pot deveni un fel de necesitate a manifestărilor. regresele. În trecut. De cele mai multe ori la baza acestor simptome stau aberaŃii în structura psihică şi de viaŃă a părinŃilor.. fenilcetonuria netratată. scleroza tuberoasă. susŃinea: „Aceste teorii postulează că autismul infantil ia naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate şi care se formează în urma unor serii întregi de recompensări şi pedepse ce se repetă în condiŃii relativ asemănătoare sau percepute de copil ca fiind similare.(1966) punea tulburarea autistă în legătură cu rubeola maternă. intervenŃii anormale în educarea copiilor. un dezechilibru structural. nici infirmate. neobservabilă sau un conflict. în lucrarea sa Psihopedagogie specială (1998). ca şi multe altele.

Din cele de mai sus rezultă că. Unul dintre cei mai importanŃi factori care determină evoluŃia autismului este geneza. astfel încât 30% dintre subiecŃii cu autism având un IQ peste 70. precum şi factorii care o influenŃează. iar dacă este sub 50 tendinŃa sa este de a scădea. un copil cu autism din naştere. asociate. Astfel. în producerea autismului pot concura o varietate de factori care se subsumează oricărora dintre cele trei tipuri principale de teorii anterioare. De aceea. este important să cunoaştem etiologia bolii pentru instituirea tratamentului şi a programului de recuperare necesare. În majoritatea cazurilor de autism (2/3) este necesar toată viaŃa un mediu înconjurător bine structurat. 7. Foarte importantă este anamneza cazului pentru a aduna toate datele referitoare la antecedentele şi la debutul afecŃiunii. 1. Fester fiind de părere că educaŃia insuficientă şi neadecvată a părinŃilor este cauza care a condus la incapacitatea copilului de a-şi dezvolta un comportament social normal. are nevoi şi şanse de reuşită deosebite faŃă de un altul care are autism pe un fond psihogen generat de dizarmonia familială. Multe studii indică apariŃia sau reapariŃia limbajului la autist în jurul vârstei de cinci ani. EvoluŃie şi prognostic în autism Pentru a putea trata şi recupera copilul autist trebuie. Deficitul intelectual este destul de marcat în acest caz. 260 . Majoritatea copiilor rămân însă destul de greu handicapaŃi.diferă de cei normali prin frecvenŃa emiterii comportamentelor şi nu prin potenŃialul. Copilul autist este deficient din punctul de vedere al comportamentelor sociale complexe. dezvoltarea limbajului. din perspectiva etiologică. condiŃionează prognosticul. natura sau calitatea comportamentelor lor. în primul rând. să cunoaştem evoluŃia şi prognosticul bolii. exagerând în comportamente simple. după câŃiva ani sau în adolescenŃă. Un element foarte important în evoluŃia polihandicapului este şi IQ (coeficientul de inteligenŃă). Nivelul intelectual şi capacitatea de a dezvolta aptitudini socio-verbale. A şasea parte dintre copiii autişti fac. iar tratamentul medicamentos nu influenŃează în mod deosebit evoluŃia bolii. iar în ceea ce priveşte IQ se susŃine ideea că acesta se menŃine stabil când este peste 50. ea putând pune în evidenŃă originea şi cauzele tulburărilor morbide. cu posibile implicaŃii genetice. crize comiŃiale. 4.

poate dura foarte mulŃi ani atunci când el apare pe un fond schizofrenic. neinstalat până la 5-6 ani. Este hotărâtoare în evoluŃia polihandicapului existenŃa unor deficienŃe asociate sau a unor boli cronice. implică un prognostic de gravitate. însă este fundamental ca educatorul să-şi dea seama că întârzierea la învăŃătură nu poate fi compensată prin meditaŃie sau prin ore suplimentare. experienŃa sinelui este internă şi dramatică. opoziŃional. evoluează adesea spre un deficit mai puŃin grav. Prognosticul este diferit şi în funcŃie de vârsta copilului. În aceste situaŃii. importantă pentru evoluŃia bolii este depistarea precoce a problemelor copilului pentru a evita adâncirea rupturii între copil şi mediu şi pentru a salva cât mai mult din relaŃia acestuia cu ceilalŃi. marcat de o regresie psihică generală şi profundă a copilului. Adesea există o exacerbare a comportamentului agresiv. tabloul clinic va cuprinde elemente caracteristice formei clinice respective. Dacă există circumstanŃe nefavorabile. prin vagabondaj. Pubertatea poate aduce modificări în orice direcŃii. Prin urmare. problema copilului autist nefiind ca 261 . printr-un minim de relaŃie cu anturajul. dacă debutul psihozei are loc înainte de vârsta de 4 ani (când fragilitatea sistemului nervos este foarte crescută).Se poate observa la copilul autist o reacŃie de panică odată cu trezirea precipitată şi irezistibilă a conştiinŃei eu-lui. chiar parŃiale. cu evoluŃie spre pierderea treptată a achiziŃiilor obŃinute şi spre dependenŃă totală. cât şi prin faptul că tulbură înŃelegerea şi investirea realului. autismul poate determina o stare psihotică deficitară atât prin procesul psihotic în sine. Comportamentul turbulent. uneori deviant. procesul psihotic îmbrăcând o formă pseudodemenŃială. în jurul vârstei de doi. fie pe fondul unei constituŃii mai vulnerabile a copilului sau a sechelelor unei maladii. fie din cauza unei situaŃii familiale specifice. prognosticul va fi sumbru. FuncŃiile cognitive şi aptitudinile sociale se pot ameliora independent unele de altele. sunt progresive. Astfel. iar prognosticul va fi diferit în funcŃie de natura şi de gravitatea procesului psihotic. automutilare şi gesturi obscene. Copiii cu autism mai uşor pot merge la şcolile obişnuite alături de cei normali. trei ani. Dacă debutul psihozei are loc după vârsta de 4-5 ani. a lumii externe şi a relaŃiilor obiectuale precoce ale copilului. Astfel. severitatea tulburărilor de limbaj. caracterizată în primul rând prin autism şi automutilare. Copiii ale căror achiziŃii.

el să aibă rezultate bune la învăŃătură. 1. 2) să fie cât mai complex. ci să se dezvolte armonios şi să poată trăi şi munci împreună cu semenii săi. O stare catatonică. a căror dispariŃie ar permite o mai bună inserŃie socială. 262 . Astfel. alternând cura de staŃionar şi de terapie intensivă cu tratamentul ambulator şi de menŃinere. s-au putut orienta în jurul vârstei de 16 ani spre diferite activităŃi manuale şi au demonstrat o pricepere deosebită pentru Ńesut. Metode de recuperare şi posibilităŃi de tratare a autismului • ABORDAREA PSIHOMEDICALĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului se face timp îndelungat şi urmăreşte un efect antipsihotic şi simptomatic asupra anxietăŃii şi agitaŃiei. Cel puŃin 1/4 dintre copiii autişti prezintă convulsii înainte de vârsta adultă. îmbinând procedurile medicale. Copilul trebuie sprijinit pentru a obŃine o eficienŃă maximă în domeniile în care doreşte. cu iluzii sau halucinaŃii poate fi prezentă în evoluŃia bolii autiste. tâmplărie şi chiar gravură pe sticlă. brodat. copiii cu autism avansat. 5. olărit. fără a-l forŃa însă. de stadiul de evoluŃie a polihandicapului. La adolescenŃă şi în primii ani ai vârstei adulte subiecŃii mai puŃin afectaŃi sunt expuşi la stări depresive din cauza conştientizării handicapului lor. ajutându-l să-şi folosească tot potenŃialul. pedagogice şi sociale care vizează copilul bolnav cu cele adresate educatorilor şi părinŃilor. el trebuie ajutat să-şi folosească obsesiile şi fixaŃiile în mod creator (îndepărtarea lor nu duce decât la formarea altora). 7. care însă au beneficiat de o terapie favorabilă. 3) să fie un tratament de durată. Pentru o bună evoluŃie a copilului autist. Tratamentul curativ al bolnavului autist trebuie să întrunească următoarele condiŃii: 1) să fie individualizat. O complicaŃie somatică majoră care se poate ivi este criza epileptică. Este foarte important să-i lăsăm copilului autist şansa de a-şi explora posibilităŃile de autocunoaştere şi de autoexprimare atunci când manifestă talent pentru artă în general. psihopatică. de multe ori. de forma clinică a bolii şi de particularităŃile lui biopsihologice. eşalonat pe întreaga copilărie. îmbinate cu măsurile cu caracter de prevenire a recidivării. în funcŃie de vârsta copilului.

Electroşocul în autism a fost mai puŃin utilizat şi numai în cazurile care nu au beneficiat de terapie medicamentoasă. Cooper în 1973 şi Dale în 1980 au obŃinut rezultate în combaterea agresivităŃii prin tratament cu litiu. dozajul urmând să fie individualizat şi urmărit cu atenŃie. prin electroacupuncturĂ – folosită ca tratament în scopul normalizării distibuŃiei energetice în organism. în timp ce Tobias a remarcat un progres la copiii autişti trataŃi cu Deanol. Paradoxal.S. în autism în anumite cazuri. În anul 1964. Tratamentul psihomedical urmăreşte prevenirea apariŃiei handicapurilor secundare şi dezvoltarea funcŃiilor implicate în handicapurile 263 . Rimland arată că progresul se limitează la spectacular şi că în unele cazuri tratamentul a necesitat să fie întrerupt din cauza efectelor secundare. Se constată că răspunsul la aceste medicamente este foarte variat. Rimland a dovedit eficienŃa medicamentului L. Insomnia poate răspunde la sedative ca Cloralhidrat sau Oxazepam cu doze strict individualizate. Astfel. Wetty (1959) propunea folosirea medicamentelor rezerpinice şi a derivaŃilor fenotiazinici. s-a constatat că administrarea de Haloperidol poate avea ca efect reducerea simptomelor comportamentale negative şi poate dezvolta funcŃia cognitivă. Vimala Schneider Mc’Clure este fondatoarea unei clinici unde se practică această terapie pentru copiii autişti. care a dat rezultate impresionante. hidroterapia.D. regularizarea tranzitului intestinal. reducerea acidităŃii. iniŃierii contactelor umane şi dezvoltării afective. este masajul sugarului (se practică şi la copiii mai mari). rezultatele unor studii care implicau folosirea medicamentului Deanol. stimularea funcŃiilor vitale ale circulaŃiei şi respiraŃiei tisulare. obŃinându-se rezultate uimitoare în planul afectivităŃii şi comunicării copiilor cu autism. aceasta fiind mai puŃin spectaculoasă la copil comparativ cu adultul. în 1974. Există multiple variante de tratament alternativ: prin regimuri alimentare care urmăresc modificarea compoziŃiei sângelui. Acesta îşi are originea în masajul tradiŃional indian şi a fost preluat de un medic de origine americană care a lucrat mulŃi ani în India.Tratamentul propriu-zis se bazează pe folosirea chimioterapiei. De asemenea. Măsurile adjuvante ca: aeroterapia. kinetoterapia îmbinate cu ludoterapia dau rezultate bune în cazul ameliorării agresivităŃii. folosite în tratamentul psihozelor. Rimland şi Tobias au raportat. O tehnică revoluŃionară.

Odată puse bazele unei relaŃii de prietenie între copil şi „mamă”. pozitivă şi prin acceptarea „mamei”. antrenând comunicarea şi alte deprinderi. odată ce obiectul relaŃiei a 264 . • ABORDAREA PSIHOLOGICĂ ÎN TRATAREA AUTISMULUI Tratamentul autismului trebuie conceput într-o perspectivă multidimensională. înaintea vârstei de 4-5 ani şi până la vârsta de 14 ani. copilul poate învăŃa aici. vizuale şi de contact ale copilului autist. Înainte de examinarea numeroaselor cauze şi tratamente care au fost propuse pentru autism. El trebuie aplicat cât mai precoce.primare. hrănirea şi aşa mai departe. Tratamentul poate fi animat prin procesul de reactivare a stărilor latente. Tratamentul constă în susŃinerea afectivă. în încercarea de a face tot ceea ce este posibil pentru necesităŃile tactile. Ornitz şi Ritvo. Metoda psihodinamică Tratamentul psihodinamic constă în îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un loc în care îi este înlesnit tratamentul. adesea ei nefiind suficient de repede diagnosticaŃi ca „autişti”. strângerea în braŃe. „Mama” (terapeutul) trebuie să cunoască nevoile copilului la nivelul său primitiv de funcŃionare senzorio-motorie. furnizând o mulŃumire completă. trebuie spus că nu există un tratament care să vindece în totalitate disfuncŃiile. de încredere cu care va putea interacŃiona. va putea influenŃa mediul înconjurător. copilul poate începe să se ataşeze emoŃional şi să-şi clădească o personalitate stabilă. Odată ce baza a fost formată. Baza acestei terapii o constituie sensibilitatea permanentă faŃă de nevoile copilului a consilierilor şi a persoanelor care îl îngrijesc. O problemă majoră în evaluarea tratamentului psihodinamic este lipsa generală a sugestiilor concrete pentru teoria existentă. sugerau că autiştii beneficiază cel mai mult de pe urma terapiilor comportamentale şi a educaŃiei speciale. în 1976. Aici. îmbinând chimioterapia cu psihoterapia şi cu socioterapia. legănarea. dar aceste probleme tind să fie eliminate. copilul va beneficia de un consultant disponibil şi înŃelegător. statornic. ceea ce acasă nu ar fi putut şi anume faptul că prin comunicare. conform teoriei psihodinamice. verbală şi gestuală. kinestezice. Copiii autişti pot fi ajutaŃi în multe feluri. În acest fel.

în cazuri extreme. cum ar fi stereotipiile. a părŃilor şi a obiectelor pe care copilul le întâlneşte. automutilarea (cum ar fi lovitul cu capul) va fi eventual înăbuşită dacă nu i se dă atenŃie copilului atunci când se loveşte. terapiile comportamentale au avut succes în corectarea acestor deficienŃe şi excese. 3) menŃinerea şi conceptualizarea activităŃilor verbale. câŃiva părinŃi de copii autişti au fost de părere că acest tratament nu este chiar eficient. ei au analizat comportamentul părinŃilor. deficienŃele includ un repertoriu social. de comportamente autodistructive. controlarea impulsurilor şi rezolvarea problemelor. 265 . 2) verbalizarea afectelor. Desigur. dacă stingerea comportamentului nu dă rezultate.fost fondat pe baza personalităŃii materne. stingere (ex: retragerea atenŃiei ca răspuns la un comportament nepotrivit) şi pedepsire (ex. Rapoartele indică faptul că toate aceste tehnici sunt eficiente. a funcŃiilor. perceptualul şi îndemânarea cognitivă pot fi urmate prin: 1) imitarea comportamentului şi vocalizări. 4) introducerea graduală a nevoilor de autoapărare. terapeutul poate recurge la pedepse: de obicei la pălmuire. În cazul copiilor psihotici. Recent. Majoritatea tehnicilor terapiei comportamentale sunt bazate pe întărire (ex: îi dai copilului o prăjitură dacă el se abŃine de la un comportament nedorit).: administrarea unei pedepse ca răspuns la un comportament inacceptabil). Metoda comportamentală Având la bază teoria comportamentală. verbal şi cognitiv sărac. însă eficienŃa lor depinde în mare măsură de comportamentul care trebuie eliminat. caz în care retragerea atenŃiei sau recompensarea ar avea efecte foarte mici sau deloc. Mai exact. O altă problemă privind extinderea procedurilor este aceea că anumite componente par a fi menŃinute mai curând în interior decât exteriorizate pentru recompensă. behavioriştii nu au avut pretenŃia să vindece condiŃiile psihozelor copilăriei. În multe cazuri. sau. automutilarea sau autostimularea. în timp ce excesele presupun comportamentele inadecvate şi violente. socialul. deficienŃele şi excesele acestora şi au intenŃionat să le modifice. la şocuri electrice. Spre exemplu.

Prin această metodă. După eliminarea comportamentelor nedorite există probleme în menŃinerea acestor schimbări. părinŃii sunt instruiŃi să se poarte ca adevăraŃi terapeuŃi. odată ce am eliminat un comportament pe care copilul îl reprimă în mod frecvent şi cât poate el de mult. copilul autist poate petrece o mare parte din timp retras. se poate spune că răspunsurile învăŃate de copiii autişti la terapie. morala. scopul lor este acela de a da acestor copii suficiente reacŃii adaptative astfel încât ei să se poată 266 . terapeuŃii comportamentali nu îşi fac iluzii că ar putea transforma un copil autist în unul normal. recidivează complet. adesea. noi nu ne putem aştepta de la copil ca el să stea în linişte şi să aştepte pe cineva care să-l înveŃe un comportament nou pozitiv cu care să umple golul. Dar oricât de imediate ar fi efectele acestei proceduri şi oricât de utilă ar fi ea în anumite cazuri. Răspunzând. În general. O altă posibilă problemă în eliminarea comportamentelor nepotrivite ar fi „simptomul substituŃiei”.O. Prin urmare. Lovaas este de părere că. este posibilă îndepărtarea comportamentului autodistructiv în mai puŃin de câteva minute. Lovaas subliniază că autiştii răspund mai degrabă la terapie atunci când sunt trataŃi ca oamenii răsplătiŃi sau traşi la răspundere pentru comportamentul lor. iar prin progrese copilul va ajunge cât mai departe în recuperarea sa. mai ales cei care se întorc în instituŃii după tratament. Mai exact. Lovaas a condus cercetările cu privire la folosirea electroşocurilor în instruirea copiilor autişti şi a ajuns la conluzia că acestea sunt foarte eficiente în eliminarea automutilării. Recent. indiferent cât de gravă este automutilarea şi indiferent cât timp copilul face asta. MulŃi consideră că pedepsirea unui copil autist pentru un comportament nedorit nu face decât să mărească problemele (Belleheim – 1967). Aceasta înseamnă că. decât dacă sunt trataŃi ca pacienŃi. incapabil să ia parte la orice alt fel de terapie. Terapia de acasă poate avea mare succes. AnumiŃi copii. Odată ce părintele observă un mic progres la copil. eforturile pentru rezolvarea acestei probleme au implicat păstrarea copilului acasă şi direcŃionarea eforturilor de tratament asupra părinŃilor.I. el va fi tentat să încerce mai mult. oricare ar fi acela. dacă un comportament autodistructiv nu este eliminat printr-un tratament. nu sunt generalizate la şcoală sau acasă. După părerea sa. presiunea făcută pentru suprimarea comportamentului nedorit putând da naştere la un alt comportament nepotrivit. etica şi termenii legali limitează frecvent utilizarea acestei proceduri inumane.

a limbajului şi a relaŃiilor sociale la copilul autist. trebuie luată în calcul orice metodă de terapie care a dat rezultate. procedurile ei nu sunt specificate. tot aşa trebuie procedat şi în cazul metodelor de recuperare propuse. În acest fel copilul este liber să stabilească relaŃii sociale şi să descopere lumea. au fost făcute progrese pentru eliminarea comportamentelor bizare. în efortul de a obŃine aceleaşi rezultate. unde dezvoltarea sa să fie încurajată de un personal cald şi sigur care să furnizeze resursele şi structura necesară pentru a alunga temerile copilului. mai există şi strategii de tratament aparte pentru copiii autişti. Aşa cum există mai multe teorii etiologice care se pot integra într-o concepŃie unitară. copilul are în permanenŃă posibilitatea să interacŃioneze şi să realizeze comportamente pe care adulŃii le pot recepta pe o bază individuală. La fel ca şi în cazul terapiei psihodinamice. În ultimă instanŃă. metoda existenŃial-umanistă are ca problemă principală faptul că. chiar şi atunci când mănâncă. orice factor etiologic şi orice teorie trebuind luată în considerare pentru o explicaŃie cât mai plauzibilă a autismului. Astfel. • Metoda existenŃial-umanistă – Terapia mediului înconjurător Această terapie presupune plasarea copilului autist într-un loc special. De asemenea. De fapt. aplicate zi de zi. Criticii terapiilor comportamentale pentru copiii autişti au invocat faptul că „produsul” nu este mai bun decât un robot performant şi în anumite cazuri. copiii nu înŃeleg conceptul în sine. doarme. aceasta pare a fi cauza. pentru dezvoltarea autoapărării. evaluările fiind vagi şi subiective. 267 . Această terapie are multe puncte comune cu terapia psihodinamică. ei doar răspund cum au fost învăŃaŃi la o întrebare specifică. Chiar dacă nici una dintre ele nu satisface pe deplin problema recuperării copilului autist. dacă o astfel de terapie ar avea succes.absolvi de grija custodiei. ar fi foarte dificil pentru alŃii să iniŃieze programe similare. se îmbracă sau învaŃă. În afară de aceste metode. terapia comportamentală a dat rezultate în dezvoltarea răspunsurilor spontane. Cu toate acestea. putând ajuta copilul să devină mai încrezător şi mai conştient de sine. pentru o mai mare utilitate şi pentru o existenŃă cât mai plină.

sunt dificil de întrerupt de către părinŃi. Se sugerează ca metode de tratament al autismului: Stimularea dezvoltării normale Rutter relevă câteva aspecte ale dezvoltării normale care joacă un rol important în tratarea copiilor autişti: dezvoltarea socială. nu pe poziŃii adverse. de la preocupările şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. Dezvoltarea motricităŃii Mişcările repetate. MulŃi învârt obiecte cu degetele prin faŃa ochilor. apoi copilul şi adultul trebuie să execute împreună exerciŃiul respectiv şi. ExerciŃiile trebuie repetate adesea pentru a putea fi înŃelese puŃin câte puŃin. dezvoltarea limbajului. Aceste mişcări stereotipe se manifestă adesea de la o vârstă foarte mică. Unii dintre aceşti copii merg pe vârfurile picioarelor cu gambele moi. adultul trebuie să se situeze paralel cu copilul. mişcarea este stereotipă. în sfârşit.• STRATEGII DE TRATAMENT AL AUTISMULUI ConcepŃia actuală asupra autismului este dată de D. jocul şi autonomia. alături de el. Putem considera că aceste aspecte ale dezvoltării enumerate mai sus au un rol important în dezvoltarea cognitivă şi în învăŃare.). dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura. cu o jucărie etc. putând avea caracter auto-erotic. Adesea. ce prezintă un sistem de clasificare psihiatrică în care autismul şi dereglările înnăscute sunt aşezate în categoria tulburărilor în dezvoltare pervazive. Pentru a ameliora mişcarea grosieră a autistului este important să pornim de la centrele de interes şi de la nivelul de dezvoltare ale copilului. copii autişti se dezvoltă diferit. În timpul jocului sau al exerciŃiului. Copilul autist face multe mişcări bizare cu braŃele şi cu mâinile.: cu o prăjitură. copilul trebuie să execute singur exerciŃiul. Pentru a ameliora problemele mişcării fine trebuie să plecăm. În ceea ce priveşte motricitatea.S. copilul se leagănă singur ore întregi sau se învârte în jurul său. stereotipe sunt caracteristice sindromului autist. Nu trebuie să uităm să recompensăm copilul de fiecare dată când reuşeşte (ex. ExerciŃiul sau jocul trebuie introdus progresiv: mai întâi trebuie dat un exemplu (adultul execută un exerciŃiu demonstrativ). grimase. de asemenea.M. Putem ghida mâna copilului atunci când face activităŃi motrice dificile 268 . Anumite cântece care însoŃesc mişcările sunt foarte utile pentru ameliorarea motricităŃii. III – revizuit (Diagnostic Statistical Manual of Mental Disorder).

Dar copiii autişti au oroare de a imita. de lucrurile care atrag atenŃia tuturor copiilor cu o dezvoltare normală. de exemplu. ceea ce solicită mult timp. necesare pentru a se juca împreună cu alŃi copii. îmbrăcatul etc. Cu ajutorul anumitor jocuri şi jucării putem încerca să-l facem pe copilul autist să se îndrepte către lumea exterioară (şi. El dezvoltă un număr restrâns de activităŃi din care lipseşte cea de explorare firească. de a fi „mare”. copiilor le place să imite activităŃile adulŃilor. sunt foarte restrânse la autişti. Pe el îl interesează activităŃile stereotipe. Interesul pentru ceilalŃi şi aptitudinea de a avea contact. ci este nevoie de o acompaniere psihică. într-o manieră clară şi structurată. nu se joacă într-o manieră normală. energie şi răbdare. Jocul Copilul autist nu se interesează. spre exemplu. modelându-le după mişcările 269 . dorinŃa de a fi independent. Pentru a ameliora contactul cu copilul putem. Autonomia Prin autonomie înŃelegem capacitatea de a executa de unul singur activităŃi cotidiene precum: mâncatul. repetate (spre exemplu. ceea ce împiedică dezvoltarea jocului. deci. să-i dăm o sonerie sau un instrument muzical. însă el trebuie învăŃat cumva anumite lucruri. de pildă. nu este suficientă doar instrucŃiunea verbală sau o simplă demonstraŃie. de a fi ca ceilalŃi fiind aproape absentă la aceşti copii. chiar dacă este foarte închis în sine însuşi. mersul la toaletă. să-l provocăm la joc cu o minge sau cu un balon. În mod normal. spre alte persoane).pentru el. Putem să-i oferim experienŃe senzoriale care să-l incite la aceasta. trebuie să Ńinem cont de interesele copilului şi să-l atragem în acŃiuni pe care le desfăşoară şi el singur (chiar aşa bizare cum par). să decupeze sau să asambleze piesele unui puzzle. Putem prinde membrele şi degetele copilului autist. În timpul acestor jocuri simple este important ca terapeutul să fie privit de către copil şi să fie ascultat (strigându-l adesea pe nume). Copilul nu învaŃă prin joacă. lipsindu-i curiozitatea de a descoperi anturajul său. învârte un lanŃ în faŃa ochilor). ale părinŃilor. Pentru a mări posibilităŃile de joc este important să ameliorăm mai întâi contactul. Putem. Pentru aceasta. sau se interesează prea puŃin. Putem să îl determinăm să se joace cu plastilina. În general. adecvată şi nu utilizează jucăriile pentru a se juca cu ele.

Nu este interesat de necunoscuŃi. să mănânce etc. ei având mari dificultăŃi de a pune în practică. RezistenŃa la schimbare a copilului autist. El este mai degrabă foarte ataşat de obiecte. Pe măsură ce copilul creşte. Mai ales la început. buzunarele hainelor lor). într-o anumită situaŃie. Astfel. Nu este vorba despre o inexistenŃă a relaŃiilor sociale. ci despre relaŃii anormale privind mai ales aspectul calitativ. mai ales dacă este recompensat. Astfel. adultul va avea impresia că face totul singur. Trebuie să-l învăŃăm. pe copilul autist să se spele. el fiind adesea cu faŃa lipsită de expresie şi cu o privire goală. locul în care este capabil de a fi mai puŃin independent. manifestându-se mai ales în raport cu rutina care-l leagă de o anumită persoană. Ataşamentul faŃă de părinŃi este straniu. în jurul vârstei de 6 – 12 ani. puŃin câte puŃin. copilul va urma mişcările adultului până le va executa singur.. poate mima relaŃiile sociale. treptat. de preferinŃă acasă la el. va învăŃa puŃin câte puŃin. Încă din copilărie. cel mult de detalii ale acestora (ex. Reducerea rigidităŃii Copiii autişti nu înŃeleg mare lucru din comportamentul social şi din limbaj.necesare executării unei anumite activităŃi. se poate 270 . e important să-i lăsăm timp pentru a o aprofunda. el îşi va da seama. Adolescentul autist. să se îmbrace. de ceea ce se aşteaptă de la el. dacă este suficient de inteligent. Dezvoltarea socială Copiii autişti se disting de ceilalŃi copii printr-o lipsă de interes faŃă de mediul social. degetele copilului părând fără putere şi el necooperând. constantă pe toată durata vieŃii lui. chiar dacă acestea sunt superficiale şi egocentrice. demonstrând o mare nevoie de previzibilitate şi de controlabilitate. Se cramponează de modelele învăŃate pe de rost şi pot intra în panică când un detaliu din mediul lor se schimbă. Îi arătăm ce trebuie să facă şi divizăm activitatea în mai multe etape. O dată ce copilul a învăŃat să execute o activitate. părinŃii constată la copilul autist o lipsă a contactului social. condiŃii care nu sunt întotdeauna existente la copiii autişti. contactul defectuos se manifestă oarecum diferit. ceea ce au învăŃat în alta. aşadar. deprinzând o serie de aptitudini sociale şi o obişnuinŃă a persoanelor văzute zilnic. Dezvoltarea cognitivă şi învăŃătura Pentru a favoriza dezvoltarea cognitivă normală sunt necesare două condiŃii: achiziŃionarea de experienŃe active semnificative şi capacitatea de a folosi experienŃa acumulată.

SoluŃia ar consta în organizarea timpului copilului astfel încât acestuia să nu-i mai rămână timp neocupat. sau din cauză că le-a fost deranjată rutina. de neînŃeles pentru alŃii (ex. fiindu-le teamă să bage în gură bucăŃi prea mari sau prea tari de mâncare.: teama de cifra 5 sau de culoarea roşie). În general. Copiii autişti au adesea accese de furie pentru că ei nu dispun de vocabularul necesar obŃinerii lucrurilor pe care le vor.: solid sau lichid). de a evita situaŃiile dificile etc. dormind greu. • Automutilarea. Ele se manifestă prin reacŃii de panică dublate de accese de furie sau de crize de plâns de neoprit. Pentru a căpăta control asupra vezicii sau a sfincterelor este nevoie de timp. după un obiect. Angoasele copiilor autişti sunt imprevizibile. Acest comportament este extrem de frecvent la copii autişti. aceste angoase se diminuează cu trecerea timpului. muşcându-se. Majoritatea copiilor sunt curaŃi până în jurul vârstei de 4 ani. înŃepându-se etc. fiind însă îngrijiŃi de cineva. Probleme de comportament non-specifice • Somnul. • Angoasele.: de când este sugar – neacceptarea trecerii de la alăptatul la sân la biberon). putând fi o problemă şi folosirea ustensilelor pentru mâncat (din cauza ataşamentului inexplicabil al copilului pentru un anumit biberon sau pentru o anumită farfurie). MulŃi copii autişti au probleme cu somnul. uneori fiind vorba despre o perturbare a ritmului zi – noapte (copilul fiind activ noaptea şi apatic ziua). iar rolul părinŃilor este major. care se disting din cadrul vieŃii copilului autist (de a atrage atenŃia. unii copii autişti sunt rezistenŃi la schimbările alimentare. ei lovindu-se. trecerea de la alimente solide la lichide se face greu. ei trebuind să evite orice atitudine furioasă sau de acuzare a copilului. având preferinŃe puternice pentru un anumit aliment (ex. acest fapt nefăcând decât să prelungească acest comportament nedorit al copilului. • Accesele de furie. 271 . neştiind să mănânce alimente solide. Unii copii autişti au probleme în a controla musculatura implicată în masticaŃie. Ei pot Ńipa după dulciuri. • Probleme de nutriŃie. În plus. având crize de plâns sau de furie. Frecvent. Pentru terapie este necesar să facem distincŃie între formele de comportament automutilant.manifesta începând cu o vârstă foarte fragedă (ex. Aceste crize se pot declanşa dintr-o dată şi sunt frecvent folosite drept cel mai rapid mod de a obŃine ceea ce vor.). • Probleme de curăŃenie. trezindu-se des noaptea.

lipsă de expresivitate. După un program de însuşire a unor gesturi simple însoŃite de cuvinte. limbajul inversat („tu” în loc de „eu”). Comportamentul distructiv al copilului autist se desfăşoară adesea într-o manieră stereotipă. că obiectele solide fac zgomot când sunt aruncate de pământ sau când sunt sparte. • Problemele sexuale.: de comunicare non-verbală: folosirea de obiecte ca mijloc de comunicare/pardesiu = plimbare. Copiii autişti nu se pot juca constructiv. Ei remarcă rapid că hârtia se poate rupe. Cu toate acestea. fiind vorba de fapt despre o înŃelegere limitată a simbolurilor. în special la băieŃi. intonaŃie anormală (monotonă. mai ales cu copiii cu inteligenŃă ridicată. De asemenea. dificultăŃile de limbaj se manifestă de timpuriu. interesul pentru sexualitate rămânând mult timp imatur şi copilăresc. copilul fiind fixat pe detalii şi nu pe totalitatea obiectului. igiena personală şi comportamentul social în raport cu sexualitatea. se pot învăŃa forme de comunicare alternativă. Copiii care vorbesc târziu prezintă o serie de anomalii ale limbajului specifice: ecolalia. utilizarea fotografiilor şi imaginilor). tabuurile sexualităŃii părând să joace un rol esenŃial în această situaŃie dificilă. • Comportamentul distructiv. EvoluŃia sexuală. manifestarea dorinŃelor sexuale devine o problemă pentru adolescenŃii autişti. de robot). ei nu ştiu să reproducă ceea ce au citit. respingerea stimulilor). repetitivă. este în întârziere în raport cu copiii normali. Jucăriile sunt rareori utilizate în sensul lor funcŃional. copiii pot fi capabili de a dezvolta aptitudini verbale (ex. Comunicarea non-verbală cu aceşti copii (care nu vorbesc) este foarte dificilă. Există programe speciale de orientare practică şi de educaŃie pentru adolescenŃi şi tineri autişti care prezintă identificarea părŃilor corpului. pentru 272 . O dată cu pubertatea.şi alte forme cu origine în interiorul copilului (autostimularea. nu pot înŃelege structura limbajului şi nu pot distinge între important şi secundar. Studiile arată că peste 50% dintre copii autişti nu vor vorbi niciodată. prin lipsa unor relaŃii adecvate în vorbire şi prin interesul redus pentru achiziŃionarea limbajului. Dezvoltarea limbajului la copii autişti În autism. furculiŃa = mâncare. lipsa ascultării mesajului interlocutorului. Deşi au un nivel tehnic bun al lecturii unui text. menstruaŃia la fete. De aceea. ci petrec mult timp examinând lucrurile care-i înconjoară. Un alt fenomen specific este modul bizar de enunŃare a propoziŃiilor.

DefiniŃie şi etiologie Surdocecitatea reprezintă un polihandicap. El trebuie să înveŃe vorbirea funcŃională. conŃinutul mesajului trebuie simplificat. Cele două deficienŃe senzoriale (cecitatea-orbirea şi surditatea). Surdocecitatea 7. fiind o persoană oarbă. pot apărea concomitent sau succesiv şi pot fi însoŃite sau nu de pierderea altor funcŃii ale corpului. Pentru însuşirea şi dezvoltarea limbajului de către copilul autist este importantă imitarea verbală. auzul şi canalul verbal. Cauze ale deficienŃelor sezoriale pot fi: o sechelă prenatală determinată de rubeolă sau de o altă boală congenitală (cum este sindromul Usher). Acest polihandicap constă în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două tipuri de deficienŃe de ordin senzorial: deficienŃă de văz şi deficienŃă de auz.1. trecând de la însuşirea sunetelor. 7. bazată pe contact şi pe feed-back vizual. aşadar.2. o altă boală a primei copilării. apoi la însuşirea şi folosirea timpurilor vorbirii în propoziŃii simple. Copilul trebuie ajutat să folosească limbajul. Un copil cu surdocecitate prezintă o combinaŃie de deficienŃe de pe urma cărora vederea/ auzul nu pot fi folosite ca surse primare pentru învăŃare. să aleagă sau să arate obiecte prin denumirea lor. aşa cum nu este vorba 273 . fiecare în parte sau ambele împreună. a silabelor. Copilul cu surdocecitate nu este un copil surd care nu vede sau un copil orb care nu poate auzi.a putea înŃelege ceea ce li se comunică. prin lezarea (pierderea) celor trei canale de comunicare cu mediul: văzul. Persoana cu surdocecitate se caracterizează. surdă şi mută. a cuvintelor simple la asimilarea expresiilor mai complicate. Se trece la învăŃarea purtării unei conversaŃii. un accident etc. la fel ca şi autismul. Pasul următor constă în a învăŃa copilul să identifice.2. Nu este vorba în acest caz doar de o problemă de surditate la care se adaugă orbirea. Singura trăsătură comună a persoanelor incluse în grupul celor cu surdocecitate este faptul că toate au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). să-şi utilizeze vorbirea funcŃională şi în alte locuri şi cu alte persoane şi nu doar să repete ca un ecou sunete sau cuvinte. abia apoi mai complicate. fiind însă o deficienŃă multisenzorială.

copiii cu acest polihandicap vor fi condamnaŃi deseori la o existenŃă sub nivelul capacităŃilor lor. 7. • să aibă probleme medicale care să conducă la lacune serioase în dezvoltare.2. DeficienŃii cu surdocecitate pot: • să nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător întro manieră inteligibilă. Ei trebuie învăŃaŃi să folosească acest potenŃial şi să integreze acumulările senzoriale de la simŃurile de distanŃă deficiente cu experienŃa acumulată şi cu semnalele de la alte simŃuri.2. Dacă această integrare nu se realizează cu succes. • să fie forŃate să asimileze doar anumite metode de a învăŃa pentru a compensa multiplele lor deficienŃe. • să aibă o percepŃie distorsionată a mediului în care evoluează. fie pe fondul unei hiperactivităŃi. MulŃi copiii cu surdocecitate au vedere reziduală şi/sau auz rezidual care ar putea fi folosite în mod eficient. în a dormi (are un program de somn absolut aparte). • să fie lipsite de multe dintre motivaŃiile extrinseci de bază.despre o problemă de comunicare sau despre una de percepŃie. punându-şi părinŃii în faŃa unor mari dificultăŃi. Acest polihandicap este un fenomen extrem de complex. Persoanele cu surdocecitate sunt multisenzorial deficiente. Caracterizarea surdocecităŃii La naştere. fie din cauza faptului că deficienŃa multisenzorială conduce la un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor 274 . care include şi alte aspecte pe lângă cele menŃionate anterior. copilul cu surdocecitate are o combinaŃie de probleme de văz şi auz. Frecvent. • să aibă dificultăŃi majore în stabilirea şi menŃinerea relaŃiilor cu alte persoane. el putând avea probleme serioase în a mânca (a înghiŃi hrana solidă). posibile reacŃii adverse la îmbrăcat. • să fie catalogate ca retardate sau ca persoane cu probleme psihice. acestui copil i se pune diagnosticul de retardat profund. fiind incapabile să-şi folosească simŃurile de distanŃă pentru a primi informaŃii nedistorsionate. • să nu aibă capacitatea de a anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităŃii lor.

fluturarea degetelor prin faŃa ochilor. cât şi probleme de disciplină. studii recente au relevat faptul că mulŃi dintre aceşti copii (80% după unii autori) pot beneficia de programe adecvate de recuperare. având ca rezultat stabilirea unui ciclu perpetuu format din acŃiuni negative şi contrareacŃii. rolul crucial al stimulilor externi în motivaŃia dezvoltării motorii şi în asigurarea unei baze pentru dezvoltarea cunoaşterii fiind anihilat de canalele sale limitate de acces (pipăit. el poate fi ajutat să trăiască. Dezordinea caracteristică funcŃionării biologice determină frecvent dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. rictus de îngustare a privirii. Totuşi. Unii dintre copiii cu surdocecitate suferă de afecŃiuni severe ale creierului.2. Copilul cu surdocecitate poate fi învăŃat să îşi folosească vederea/auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte unele deprinderi motorii esenŃiale. neputând profita din interacŃiunea cu mediul său natural cu aceeaşi uşurinŃă ca un copil normal. Recuperarea copilului cu surdocecitate Copilul cu surdocecitate suferă din cauza deficienŃei sale multiple din punct de vedere senzorial. MulŃi dintre copiii cu surdocecitate cu niveluri funcŃionale reduse sunt predispuşi la manifestări tipice de autostimulare: autoaccidentare. Acest decalaj în dezvoltare are urmări în cazul testării copilului. Necesitatea de a controla forŃa sa fizică conduce la creşterea frustrărilor copilului. Printr-o adaptare gradată a copilului la mediu. concepte şi 275 . precum şi perturbări în sferele socio-afectivă şi a dezvoltării cognitive. comportamentul său deviant. întrucât acest mediu este limitat doar la contacte întâmplătoare. Succesele acestui copil sunt aproape inexistente.tactile. poate deveni periculos. gust. iar motivaŃia de a-l explora este minimă. atât pentru el. rezultate din rubeolă sau din alte traume prenatale şi au deci nevoie de îngrijire specializată. Când copilul cu surdocecitate creşte. Incapacitatea de a comunica poate determina atât frustrare. căpătând forŃă şi putere. 7. care până atunci fusese tolerat de ceilalŃi (părinŃi). miros) şi de dereglările care există chiar şi în aceste canale. auz şi inteligenŃă fiind inadecvate. cea mai mare parte a testelor tradiŃionale pentru văz. să accepte stimuli externi. cât şi pentru ceilalŃi.3. fixarea intensă a sursei de lumină etc.

aşadar. 276 . dar cu o minte „sărmană”. o dată cu dezvoltarea social-afectivă. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii interesului copilului. rezolvarea problemelor. dezvoltarea socială şi afectivă a acestuia. ToŃi intervenienŃii care lucrează cu un copil cu surdocecitate – părinŃi. dezvoltarea deprinderilor motorii. DirecŃiile pe care este de dorit să se meargă în recuperarea copilului cu surdocecitate sunt. conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă. învăŃarea comunicării. Toate eforturile pe care le depun copiii. deprinderi de viaŃă cotidiană şi mobilitatea necesare pentru a se integra şi funcŃiona în societate ca un membru responsabil.modalităŃi eficiente de comunicare. Ei trebuie să depună eforturi în mod constant pentru a îi furniza copilului situaŃii care să îl stimuleze pentru interacŃiunea cu mediul. decât să îŃi consumi timpul şi eforturile „rezolvând împreună cu el”. Copilul cu surdocecitate are mult mai puŃine şanse de a influenŃa mediul decât copilul văzător. de doar 2 ani. sau chiar deloc. personal medical şi de îngrijire – formează o parte importantă a mediului reacŃional. În plus. poate duce la apariŃia unor serioase probleme afective din cauza frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu dirijat. restrictiv şi asupra căruia are un control foarte redus. profesori. Este important ca unui copil cu surdocecitate să i se asigure un mediu de natură stimulativă-reacŃională şi nu unul dirijat. Este mult mai uşor să dirijezi copilul şi să execuŃi în locul lui. reacŃional. mobilitate şi a celor de viaŃă propriu-zise. Unul din scopurile abordării reacŃionale este realizarea dialogului la nivel corespunzător. trebuie să fie încununate cu succes. încercările de comunicare. Scopul oricărui program de succes este asigurarea unui mediu care să îi permită fiecărui copil să îşi dezvolte deprinderile sociale şi stabilitatea afectivă cu ajutorul unei interacŃiuni planificate. dezvoltarea percepŃiei. dezvoltarea cognitivă. formarea deprinderilor de orientare. în special cei de vârstă mică sau cu nivel funcŃional redus. trebuie structurat cu multă grijă pentru a evita un dezastru. surd. Mediul înconjurător al unui copil de 10-12 ani. într-un cerc mai larg de copii şi adulŃi. mobilităŃii sale şi comunicării. comportamentul copilului este deseori mai puŃin acceptat de către ceilalŃi datorită contrastului evident dintre dezvoltarea (constituŃia) corporală şi vârsta mentală. sau chiar decât cel orb. dar nu furnizează un mediu stimulativ.

cu obiective clar definite. Dacă achiziŃiile sociale şi afective nu sunt întreŃinute cu grijă şi înŃelegere. copilul cu surdocecitate care trăieşte într-un mediu reacŃional îşi va forma noi concepte şi le va întări pe cele stabilite anterior. de adaptare la regulile sociale şi de dezvoltare a unor atitudini social acceptate. • copilul îl va conduce pe intervenient pe parcursul activităŃii. Când este vorba de un astfel de copil. acesta va deveni frustrat şi vor apărea dereglări de comportament. frustrările şi problemele afective rezultante vor bloca dezvoltarea lui în toate domeniile. ca reacŃie la mediu. • copilul va imita. 277 . • copilul va coopera pasiv cu intervenientul. este vital să fie încurajat şi ajutat în explorarea mediului. după ce a primit în prealabil explicaŃii. Trebuie avut grijă ca respectivul copil să înŃeleagă mediul în care intră. • copilul va iniŃia acŃiunea independent. Dezvoltarea afectivă şi socială nu este limitată doar la domeniul specific al programei şcolare sau al unui loc anume. la cerere. Când copilul pare incapabil să recepŃioneze limbajul sau să se exprime. Lărgirea gradată şi planificată a relaŃiilor sale trebuie să urmărească aproximativ acelaşi tipar de dezvoltare ca în cazul copiilor fără deficienŃe. Până când copilul ajunge să câştige încredere din experienŃa proprie. În orice moment al fiecărei activităŃi. Maturizarea socială a unui copil cu o astfel de deficienŃă (sau a oricărui alt copil) depinde de capacitatea sa de a dobândi o manieră corectă de comportament. • copilul va răspunde cooperant la cererea intervenientului.• Dezvoltarea socială şi afectivă Dacă mediul nu reacŃionează adecvat în raport cu copilul. • copilul va tolera interacŃiunea. putem anticipa etapele specifice care vor apărea în fiecare nouă interacŃiune cu mediul: • copilul se opune la interacŃiune. acest proces nu poate fi lăsat la voia întâmplării. acŃiunea intervenientului. în sensul cel mai bun şi pozitiv al termenului. bazate pe nivelul de dezvoltare al copilului. • copilul va agrea acŃiunea datorită intervenientului. Una dintre cerinŃele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă este existenŃa unui mediu structurat. în co-acŃiune cu intervenientul.

prin încercări şi greşeli. În etapele timpurii de dezvoltare socială. ci ca un mediator prin intermediul comunicării. Intervenientul stabileşte o legătură vitală. într-un cadru reacŃional. va fi expus la o gamă mai largă de influenŃe. Copilul fără deficienŃe învaŃă deprinderile sociale pilotat de către părinŃi şi profesori. acŃionând nu ca model sau ca un profesor. În momentul când un copil cu deficienŃă multiplă este pregătit pentru a coopera. neputând să vadă sau să audă. sau datorată experienŃelor nesatisfăcătoare din trecut – va duce la apariŃia unei stări de nelinişte. de roluri sociale şi de atitudini sociale. prin imitaŃie. plină de căldură şi îngăduitoare. nivel şi durată.Copilul cu surdocecitate poate avea o problemă. problemele sale de percepŃie fac 278 . Copilul trebuie învăŃat să participe la preocupările adulŃilor şi să aştepte momentul când va deveni şi el un obiectiv important pentru aceştia. „prea ocupaŃi pentru a îşi pierde timpul cu el”. ca în cazul multor contexte instituŃionale. PrivaŃiunea socială – indiferent că este generată de lipsa ocaziilor. depinde în mare măsură de abilitatea copilului de a percepe rezultatele încercărilor sale. prin încercări şi greşeli. Când copilul începe să se maturizeze. prin urmarea unui model. copilul cu surdocecitate poate folosi imitaŃia. Contactele sale cu adulŃii şi cu cei de vârsta sa îl fac deseori să preia modele greşite de comportament. nu realizează motivul pentru care este ignorat. Dacă el nu este ajutat să interpreteze rezultatele eforturilor pe care le-a făcut. sau în mod direct. Trebuie să fie creată şi menŃinută o atmosferă afectuoasă. PercepŃia sa asupra lumii este deseori confuză şi distorsionată din cauza deficienŃei multisenzoriale. încercările şi erorile şi chiar un anume model doar dacă beneficiază de prezenŃa unui intervenient de încredere. el având rolul de a ajuta interpretarea situaŃiilor-problemă. deci corespunzătoare nivelului său de dezvoltare. Tipul de relaŃii care există între membrii unei familii sau între cei care lucrează într-un internat sau cadru instituŃional va începe să capete o nouă semnificaŃie. care activează ca „un mecanism de transmisie” între el şi mediu. Trebuie să fie clar că acest copil. trebuie evitate atitudinile de nepăsare-delăsare ale membrilor familiei. Contactele – care îl satisfac şi asigură motivaŃii pentru contacte viitoare – trebuie să fie adecvate ca tip. Copilul are tendinŃa de a se cantona într-o lume egocentrică şi are nevoie de intervenŃie pentru a interpreta experienŃele sociale pe care le trăieşte. Capacitatea de a învăŃa chiar şi cele mai simple deprinderi.

mulŃi dintre copii se vor închista într-o carapace de singurătate sufletească. S-ar putea ca ea să aibă o stare de teamă şi de neplăcere. aceşti copii sunt numiŃi „casanŃi”). GESTURI ToŃi folosim gesturi: o clătinare a capului pentru „Da” sau „Nu”. SEMNAL Un semnal simplu făcut de intervenient (de exemplu. Braille-Tiprit. Copilul cu surdocecitate hipoactiv. a neacceptării sau a unei stări de agitaŃie puternică şi constantă. • ÎnvăŃarea comunicării Comunicarea cu un copil cu surdocecitate poate lua forme variate: semnal. Nu trebuie să existe preocuparea dacă aceasta este modalitatea adecvată pentru 279 . a plânsului. ar putea fi abordat la acest nivel. acest copil trebuie învăŃat să recunoască şi să tolereze afecŃiunea. semne. răspunsul de rezistenŃă nu îi oferă mamei o răsplată satisfăcătoare pentru investiŃia sa afectivă. a cărui existenŃă este limitată doar la viaŃa sa interioară şi care petrece ore întregi autostimulându-se prin legănare sau prin stimulări luminoase. doar pentru că aceste reacŃii dau naştere la răspunsuri din partea persoanelor din mediul său. chiar înainte de a fi capabili să articuleze cuvintele.ca această abordare să nu poată fi pusă în aplicare. indicaŃii specifice. o mişcare specifică pentru a indica „start” sau „stop”) poate constitui un mod de comunicare adecvat pentru mulŃi copiii al căror nivel senzorial este extrem de scăzut. Indiferent de formă. Alte gesturi sunt mult mai adecvate din simplul motiv că reflectă cu naturaleŃe lucrul pe care îl avem de făcut. stabilind astfel un ciclu care se perpetuează de la sine. o fluturare a mâinii în semn de salut etc. gesturi. vorbire. pe care o va comunica involuntar copilului. Incapacitatea lui de a vedea expresiile faciale sau de a auzi vocile celor din jur îl poate conduce la repetarea unor modele de comportament enervant-plictisitor. dactileme. RezistenŃa sau opoziŃia pot lua forma unei stări de încordare extremă (în multe dintre primele rapoarte despre copiii cu deficienŃe severe de pe urma rubeolei. Rezistând încercărilor prin care mama îşi exprimă afecŃiunea. Copiii de vârstă foarte mică sunt deseori învăŃaŃi să îşi fluture mâna în semn de „La revedere”. Multe gesturi pot conduce la semne convenŃionale. Deseori.

în acelaşi timp sau după gesturi. INDICAłII SPECIFICE Asemenea indicaŃii pot fi introduse înainte. mama poate folosi un prosop mare. 280 . pentru a indica momentul îmbăierii. Se începe cu numele obiectelor şi acŃiunilor familiare copilului. De exemplu. Pentru a rezolva această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenŃionale. Există un paralelism strâns între introducerea dactilemelor convenŃionale şi metodele folosite pentru a învăŃa un copil să citească. Limbajul prin semne. Trebuie dată semnificaŃia fiecărui cuvânt. în dormitorul părinŃilor sau chiar în maşină. Scopul prezentării indicaŃiilor specifice este de a îi permite copilului să anticipeze o serie de evenimente. aspru. în aşa fel încât el să înceapă să anticipeze evenimentele. Când copilul va simŃi prosopul.înŃelesul şi nivelul senzorial al copilului. va înŃelege că urmează să facă baie. CombinaŃia dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă recunoaşterea de către acest copil a multor detalii de fineŃe care se regăsesc în limbajele convenŃionale prin semne. SEMNE MARI Datorită acuităŃii scăzute sau câmpului vizual limitat sau datorită faptului că deseori nivelul lor senzorial indică doar că percep lumina (iar unii sunt complet orbi). Ea poate să îi dea copilului prosopul când acesta se află în sufragerie. într-o manieră asemănătoare cazului unui copil normal care primeşte indicaŃii audiovizuale şi de altă natură de la mediu. în funcŃie de fiecare copil. Aceste adaptări sunt numite „semne mari” pentru a atrage atenŃia asupra faptului că nu este suficientă doar simpla însuşire a tehnicilor prin semne folosite de surzi. Numărul şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil în funcŃie de gradul de vedere reziduală al acestuia. în vederea cunoaşterii şi însuşirii lor. DACTILEME Există două metode de a utiliza dactilemele: metoda cu două mâini şi metoda cu o mână. copiii cu surdocecitate trebuie să fie obişnuiŃi cu semnele. Este nevoie de multă răbdare pentru că se vor prezenta de foarte multe ori literele înainte de a obŃine un răspuns cooperant din partea copilului. Scopul indicaŃiilor specifice este de a îi semnala copilului un set de acŃiuni care vor urma. alegându-le pe acelea care nu conŃin mai mult de 3-4 litere. dactilemele sau limbajul oral pot fi introduse la momentul oportun.

care au o anumită vedere reziduală. fără o activitate motorie adecvată. Cu alte cuvinte. • Dezvoltarea deprinderilor motorii Dacă un copil este surd şi orb.VORBIREA MulŃi copii cu surdocecitate prezintă tendinŃe de gen autist. capacitatea de receptare şi integrare a informaŃiei tactile. nivelul senzorial general al copilului). cu excepŃia situaŃiilor de stres. Unele persoane implicate în aceste activităŃi cred că există un grad ridicat de interdependenŃă între dezvoltarea deprinderilor motorii şi toate celelalte domenii ale dezvoltării: afectivă. Etapele dezvoltării deprinderilor motorii se suprapun peste cele ale dezvoltării socio-afective. dezvoltarea copilului va fi extrem de deficitară în toate domeniile. vederea reziduală disponibilă. În plus. cât şi mediul care îl înconjoară. referitoare la faptul dacă este sau nu oportun să fie introdus limbajul prin semne când există posibilitatea de a vorbi. numai cei care au avut contact vizual direct cu mulŃi copii cu surdocecitate realizează cât de dificil le este acestora să îşi însuşească vorbirea doar prin intermediul unei abordări strict „orale”. Deşi suntem conştienŃi că există o controversă în rândul celor care lucrează cu persoanele surde. stabilitatea gradului de deficit vizual şi complexitatea defectului. gradul de acuitate vizuală necesar pentru a citi scrierea braille. socială şi intelectuală. Aceşti copii preferă deseori să se uite la mâini. Nu este neobişnuit ca aceşti copii. să renunŃe la semne. cu mult înainte de a accepta un contact vizual. aceasta nu înseamnă că el nu are nevoie de activitate fizică. trebuie să se ia în considerare mai mulŃi factori (de exemplu. În funcŃie de vârsta şi de nivelul senzorial al copilului cu surdocecitate activitatea poate varia de la un anume joc ales la întâmplare 281 . să folosească concomitent semnele şi vorbirea pentru comunicare şi chiar. ActivităŃile motorii trebuie astfel planificate încât să-i furnizeze copilului ocazia de a se descoperi atât pe sine. Nu subscriem pentru nici o modalitate care impune sau alege un anumit tip de abordare pentru un copil cu surdocecitate. se pare că la mulŃi copii limbajul prin semne folosit ca „sprijin” ajută şi întăreşte cuvântul rostit. BRAILLE – TIPRIT La luarea unei decizii referitoare la oportunitatea introducerii scrisului tipărit sau a scrierii braille ca mijloc de comunicare pentru copil.

precum cele enumerate în continuare. ExperienŃa arată că orice copil cu surdocecitate poate participa cu plăcere la diverse activităŃi. • ActivităŃi recreative individuale ridicare de greutăŃi înot scufundări trambulină dans clasic schi patinaj pe rotile gimnastică (inclusiv lucrul pe saltea şi la aparate) patinaj pe gheaŃă jocuri cu mingea • ActivităŃi recreative de grup dans folcloric îndrumare turistică dans modern mers pe bicicletă jocuri (gen „Leapşa”. Copilul se află în siguranŃă şi începe să simtă mişcarea şi semnificaŃia rostogolirii. Ńară. înŃelegerea şi un feedback imediat constituie cheia succesului. Unui copil văzător îi este suficient să observe pe cineva rostogolindu-se şi. „łară. În următorul pas educatorul şi copilul se află unul lângă celălalt (mod cooperare) pentru a se rostogoli concomitent.până la activităŃi organizate pentru individ sau grup. I se dau copilului indicaŃiile 282 . Mişcarea în co-acŃiune este metoda prin care copiii cu surdocecitate învaŃă. PuŃine sunt activităŃile la care persoanele cu surdocecitate nu pot participa la un nivel recreativ. dacă a beneficiat de intervenŃie şi de metode de instruire adecvate. Unui copil cu surdocecitate trebuie să i se arate cum să procedeze. săniuş „HoŃii şi vardiştii”. după câteva încercări. Pentru o rostogolire în co-acŃiune se Ńine copilul pe stomacul celui care lucrează cu el şi cei doi se rostogolesc împreună. vrem ostaşi”) • ActivităŃi competiŃionale recreative lupte îndrumare turistică judo înot • Alte activităŃi recreative bowling bicicletă fond călărie drumeŃie pescuit canotaj SiguranŃa. va fi şi el în stare să repete mişcarea.

• Dezvoltarea percepŃiei DeficienŃa multisenzorială înseamnă că unele canale de input senzorial au fost deteriorate sau nu funcŃionează la potenŃialul deplin în momentul respectiv. dezvoltarea deprinderilor de comunicare şi a conceptelor mai elevate depinde de capacitatea copilului de a integra inputul senzorial. dar nu totdeauna.specifice corespunzătoare şi este încurajat. iar dacă nu beneficiază de o intervenŃie adecvată nu va fi în stare să se manifeste la un potenŃial deplin. ca vederea sau auzul. 283 . Scopul programului individual constă în a face cât mai eficientă folosirea acestui input tactil şi a introduce în mod gradat informaŃii provenind de la alte surse. Copilul sau adultul cu surdocecitate nu pot folosi în mod eficient cele două simŃuri de distanŃă. Timpul. Deseori. Acest simŃ este deseori. nivelul şi intensitatea intervenŃiei necesare pentru a îi permite persoanei cu surdocecitate să fie un membru util societăŃii sunt în raport cu capacitatea sa de a integra asemenea informaŃii. copilul va înceta să se manifeste în toate celelalte domenii până când nu se va simŃi confortabil şi va accepta stimulii noi. când percepe existenŃa unui input senzorial nou. Trebuie identificat nivelul senzorial al copilului în momentul respectiv. gustul şi pipăitul. În ultima etapă (mod activizant-reacŃional) nu va trebui decât să i se dea indicaŃiile specifice necesare pentru începerea activităŃii. Tipul. Programul trebuie să înceapă cu simŃul pe care copilul îl acceptă cel mai bine. SimŃurile de apropiere. într-o măsură hotărâtoare. Acest simŃ ajunge în situaŃia de a primi o suprasarcină de stimulare şi încetează să mai furnizeze discriminarea necesară. Persoana respectivă prezintă limitări serioase în perceperea cu acurateŃe a mediului sau a rezultatelor interacŃiunii sale cu mediul. SimŃul intermediar de distanŃă (mirosul) este un înlocuitor ineficient. De asemenea. Capacitatea pe care o capătă copilul de a recepŃiona şi integra informaŃiile din mediul înconjurător va influenŃa. pipăitul (atingerea). atât nivelul său cognitiv cât şi capacitatea sa de a elabora concepte semnificative. nu pot compensa singure pierderea simŃurilor de distanŃă. răbdarea şi tehnicile adecvate unei activităŃi reprezintă cea mai bună investiŃie pe care o poate face un intervenient/educator.

iar altele mai mici şi va începe să compare dimensiunile sale cu cele ale diferitelor obiecte şi spaŃii din lumea sa. el trebuie să fie capabil să înŃeleagă relaŃia dintre experienŃele trecute şi cele noi. • Formarea deprinderilor de orientare şi mobilitate Deprinderile de orientare şi mobilitate încep să se dezvolte în timpul primelor luni de viaŃă. să îşi dezvolte capacitatea de a înŃelege semnificaŃiile de bază şi să îşi dezvolte capacitatea de a raŃiona. Cu timpul. Imaginea pe care o are despre lume se va schiŃa în primele luni de viaŃă şi se va extinde pe măsură ce va fi implicat în activităŃi semnificative pe tot cuprinsul perioadei sale de veghe. Pe măsură ce sugarul cu surdocecitate creşte în vârstă. multe concepte vor fi dobândite sau amplificate prin experienŃele substituente. Copilul învaŃă să recunoască şi poate să localizeze diferite părŃi ale trupului şi să le compare cu cele ale altor persoane. neputând avea aceleaşi norme sau direcŃii ca un copil fără deficienŃe. de a interpreta inputul senzorial şi de a evalua alte surse de informaŃii.• Dezvoltarea cognitivă Pentru ca un copil cu surdocecitate să îşi dezvolte şi să-şi amplifice conceptele. Dacă este lipsită de un aport continuu de informaŃii adecvate despre interacŃiunea sa cu mediul. Copilul care este 284 . Formarea timpurie a conceptelor se bazează pe experienŃe concrete. el începe să înŃeleagă că are un trup cu părŃi diferite care îndeplinesc funcŃii diverse. persoana cu o astfel de polideficienŃă nu va reuşi să se dezvolte cognitiv într-un ritm şi de o profunzime suficiente pentru a evita etichetarea de „retardat”. El va descoperi că unele corpuri sunt mai mari decât ale lui. dar fără informaŃii adecvate creierul său va fi la fel de ineficientă ca un computer fără program. Orientarea în spaŃiu nu se dezvoltă în mod automat la un astfel de copil. Persoana cu surdocecitate poate să aibă un potenŃial imens. Datorită limitărilor pe care le impune deficienŃa senzorială în formarea conceptelor primare (specifice). Trezirea interesului faŃă de propriul trup şi înŃelegerea acestuia se vor dezvolta cu ajutorul experienŃelor. copilul va prezenta deseori dificultăŃi în generalizarea (amplificarea) imaginii pe care o are asupra lumii. Chiar şi cele mai inteligente persoane cu surdocecitate trebuie să se confrunte constant cu limitarea şi distorsionarea informaŃiei.

prin imitare şi instruire întâmplătoare obŃinute sub impulsul momentului. De asemenea. • Formarea deprinderilor de viaŃă Copilul fără deficienŃe învaŃă şi îşi dezvoltă cele mai multe dintre deprinderile de viaŃă printr-o combinaŃie de încercări şi greşeli. se pot baza pe o literatură de specialitate extrem de bogată şi se pot adresa unor specialişti pentru a afla cum să îl înveŃe pe copilul lor anumite deprinderi specifice de viaŃă. dar şi lacunele de dezvoltare în diferite domenii de comunicare şi în deprinderile motorii vor face dificil de 285 . un scaun mare lângă fereastră etc. Sugarul şi copilul fără deficienŃe sunt „făcuŃi pentru”. Până când copilul nu îşi dezvoltă anumite preferinŃe pentru activităŃi şi jucării. să se îmbrace. Sfaturile şi asistenŃa sunt necesare doar când apar anumite deficienŃe. „făcuŃi cu”. gen bretele (dacă sunt necesare). Pentru un copil cu surdocecitate. mersul în patru labe. va beneficia de puŃine ocazii. nu doar deficienŃele vizuale sau auditive.obligat să stea în pătuŃ sau în Ńarc. Unii copii îşi vor dezvolta preferinŃe pentru anumite locuri (un colŃişor al Ńarcului sau al pătuŃului. din motive de economisire a timpului. sau chiar deloc. târârea. mobilitatea include nu numai mersul. să se spele. singura lui motivaŃie pentru a se deplasa o reprezentă persoana educatorului şi activităŃile în care acesta se angajează împreună cu copilul. Nivelul de acumulare a diferitelor deprinderi de viaŃă este independent de toate celelalte domenii de dezvoltare. iar în final se aşteaptă ca ei „să facă singuri” diverse treburi – cum ar fi: să mănânce. În primele etape. să aibă grijă de hainele şi lucrurile proprii – în funcŃie de motivele culturale bine stabilite şi de aşteptările familiei. PărinŃii unui copil retardat. „pentru propria sa siguranŃă” şi care este purtat de adult dintr-un loc în altul. pentru a îşi crea baza deprinderilor viitoare. Deseori. de exemplu cum să se îmbrace şi să mănânce.). Se pot fructifica aceste preferinŃe crescând gradat distanŃa până la ele şi complexitatea traseului pe care copilul trebuie să îl facă pentru a ajunge la locul dorit. căŃărarea. surd sau orb. ar putea fi incluse deplasarea într-un cărucior cu rotile sau deplasarea cu ajutorul altor mijloace ajutătoare. cea mai mare provocare pentru educator constă în a îi oferi copilului motive pentru a se deplasa şi explora. dar şi rostogolirea.

dobândirea oricărei deprinderi de viaŃă este. Pentru un copil cu surdocecitate. În plus faŃă de nivelurile de dezvoltare a copilului. precum şi disfuncŃionalităŃi ale proceselor. însuşirilor şi funcŃiilor psihice. limbajul acestuia având un accentuat caracter solilocvic şi o structură gramaticală imatură. existând o discrepanŃă între posedarea vocabularului şi abilitatea de a-l folosi ca 286 . Rutinele de viaŃă în familie şi învăŃarea acestor deprinderi oferă mediul cel mai natural de aplicare a deprinderilor pe care copilul le-a dobândit în alte domenii de dezvoltare. verbalizările şi inversarea pronumelor („tu” în loc de „eu”).aplicat sugestiile care fuseseră concepute iniŃial pentru a asista copiii cu alte deficienŃe. învăŃarea (care se realizează cu succes de ex. consecutive una celeilalte. de regulă. resursele şi speranŃele familiei vor avea o influenŃă directă asupra genului de deprinderi de viaŃă pe care se pune accent într-un anume moment.: pentru „îmbrăcat” dacă copilul se foloseşte pe sine – propriul corp şi nu o păpuşă). înseamnă „sine însuşi”) reprezintă o închidere în sine a persoanei ducând la o desprindere a acesteia de realitate şi la o intensificare a vieŃii sale imaginative. aşadar. a unor tulburări acŃionale şi comportamentale. un proces în patru faze: trezirea interesului copilului pentru o activitate. a unor deficienŃe perceptuale şi relaŃionale. Cele mai importante şi grave în acelaşi timp polihandicapuri sunt autismul şi surdocecitatea. Sunt prezente frecvent ecolalia întârziată. cele două deficienŃe fiind. stilul de viaŃă. Autismul („autos” → gr. a unor discontinuităŃi în dezvoltare şi învăŃare. priorităŃile. acest polihandicap presupune o serie de caracteristici specifice: existenŃa unor dificultăŃi de limbaj şi de comunicare. Putând apărea foarte de timpuriu (înaintea vârstei de 2 ½ ani) şi fiind mai frecvent la băieŃi decât la fete (de 2 până la 4 ori mai mult). punerea în practică (în aplicare) – când copilul se desprinde treptat de sprijinul adultului-părinte. urmată de ultima fază – cea a întreŃinerii şi a modificării (presupunând întreŃinerea deprinderii la un nivel funcŃional de competenŃă şi modificarea acestei deprinderi prin aplicarea ei în cât mai multe şi mai variate situaŃii). Copilul autist se caracterizează prin lipsa nevoii de comunicare. REZUMAT Polihandicapul reprezintă o asociere de două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană.

Teoriile psihogene (B. Wing etc. în fapt geneza acestui polihandicap fiind multifactorială. polihandicapul luând naştere dintr-un şir de comportamente învăŃate. În abordarea recuperatorie a cazurilor de autism există mai multe modalităŃi de intervenŃie: abordarea psihomedicală (tratamentul fiind axat pe diminuarea anxietăŃii şi a agitaŃiei copilului autist şi bazat pe folosirea chimioterapiei. Potrivit acestor abordări. Teoriile comportamentale (Fester. Pentru tratarea autismului trebuie cunoscute evoluŃia lui. La autist. dezvoltarea paradoxală pe diferite paliere (ex. dar nu poate să numere până la 10). Bettlheim. depistarea precoce a semnelor specifice acestei polideficienŃe etc. pe fondul unor recompensări şi pedepse aplicate repetitiv copilului de către adult.). vârsta copilului. vizuală). atracŃia pentru obiecte/stimuli nerelevanŃi pentru un copil normal). precum şi factorii care-l influenŃează (IQ – coeficientul de inteligenŃă al copilului. Teoriile organogenetice (A.) iau drept origine a sindromului autist exteriorul. cauza fiind reprezentată de carenŃele educaŃionale şi afective ale copilului. întreaga activitate psihică presupune disfuncŃionalităŃi. Bender. Mahler. imaturitate afectivă). L. ostil şi pedepsitor în mediul înconjurător. Van Krevelen. Cercetările recente arată totuşi că nu se poate stabili o legătură absolută între autismul infantil şi comportamentul părinŃilor. Tustin etc. a electroşocurilor – de către unii psihiatrii – tehnică puternic combătută astăzi.: lipsa reacŃiilor la stimuli foarte puternici.: învaŃă uşor să facă înmulŃiri. cognitiv (anomalii în dezvoltarea aptitudinilor cognitive) etc.K. cu origine în masajul 287 . J. Rimland etc. acestea manifestându-se la nivel afectiv-motivaŃional (lipsă de interes pentru contact social sau pentru trăirile celor din jur.mijloc de comunicare socială. kinestezică. tulburările acŃionale şi comportamentale (stereotipii – gestuale sau sub forma activităŃilor repetitive – comportamente de automutilare şi de autostimulare – tactilă.) analizează autismul ca rezultat al unor disfuncŃii de natură biochimică sau de dezvoltare insuficientă a creierului. prognosticul. mediul. autismul apare ca rezultat al unui defect înnăscut sau precoce achiziŃionat în echipamentul biologic al copilului. Specifice acestui polihandicap sunt dificultăŃile perceptuale (ex. etiologia polihandicapului. auditivă. M. Etiologia autismului a stârnit serioase controverse între partizanii organogenezei şi cei ai psihogenezei.) susŃin interpretarea autismului ca retragere a subiectului faŃă de tot ceea ce a fost perceput rece. a „masajului sugarului”.

precum şi perturbări în sfera socio-afectivă şi cea cognitivă. dezvoltarea limbajului etc. angoase. Aşadar. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe tipuri de deficienŃe de ordin senzorial (de văz şi de auz). aplicată atât copiilor autişti – sistem întărire – stingere – pedepsire. 288 . unde va întâlni un consultant -„mama” înŃelegător şi de încredere. ce presupune plasarea autistului într-un mediu cald. potenŃial furnizor de resurse pozitive pentru copil. Persoanele cu acest polihandicap au un anumit grad de deficienŃă în folosirea simŃurilor de distanŃă (de telerecepŃie). deprinderi de viaŃă elementare etc. căpătarea autonomiei personale. comportamente distructive etc. dezvoltarea cognitivă pe fondul reducerii rigidităŃii şi înlăturării sau reducerii problemelor de comportament non-specifice (de somn. dezvoltarea motricităŃii lui.). focalizate pe atingerea următoarelor obiective: stimularea dezvoltării normale a copilului autist. există şi alte strategii de tratament. de nutriŃie. dificultăŃi şi întârzieri în învăŃarea deprinderilor de igienă corporală. comportamentele de tip autostimulare etc. polihandicap ca şi autismul.indian). modalităŃi eficiente de comunicare. creşterea calităŃii relaŃiilor sale sociale. sunt frecvent frustrate şi au comportamente de tip indisciplină. jocul fiind poate fi cel mai eficient mijloc de intervenŃie recuperatorie în cazul autismului. surdocecitatea presupune lezarea celor trei canale de comunicare a individului cu mediul: văzul. deschis la nevoile copilului. auzul şi canalul verbal. este însă o deficienŃă multisenzorială. metoda comportamentală. cât şi părinŃilor lor – aceştia învăŃând să fie terapeuŃi pentru proprii copii şi metoda existenŃial-umanistă. Recuperarea în cazul surdocecităŃii urmăreşte învăŃarea copilului să-şi folosească vederea – auzul reziduale (acolo unde există potenŃial) şi să-şi dezvolte deprinderile motorii esenŃiale. abordarea psihologică a autismului (cu variantele ei: psihodinamică – presupunând îndepărtarea copilului de acasă şi plasarea lui într-un alt mediu. un prag scăzut de tolerare a senzaŃiilor tactile. În afara acestor abordări mari în tratarea autismului. Alte caracteristici posibile sunt: acŃiunile negative şi contrareacŃiile. Surdocecitatea. Pentru a atinge aceste scopuri este necesară dezvoltarea jocului la aceşti copii cu polideficienŃă. accese de furie. dialogul cu copilul cu surdocecitate trebuind să se realizeze constant şi cât mai adecvat cu putinŃă. Pentru aceasta este necesar un mediu stimulativ-reacŃional şi nu unul dirijat.

Spre deosebire de celelalte clase de diagnostic. • Autism = termen derivat din gr. în Marea Britanie „psihoza copilăriei”. silabe sau cuvinte. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienŃă 289 . testele lor de inteligenŃă prezentând variaŃii mari care merg de la eşec la succes. însă nu imediat ce au fost auzite. Anxietatea. autismul infantil rămâne încă o enigmă. Vorbirea copilului cu autism poate fi absentă sau afectată. a patra clasă de diagnostic pentru handicapul infantil. o motricitate bizară şi un comportament obsesiv pot fi frecvent constatate la copiii autişti. alături de paralizia cerebrală. corporal) cu altă persoană. pentru sine. constând în coexistenŃa la aceeaşi persoană a două sau mai multe deficienŃe sezoriale (de văz şi de auz). „în ecou”. „autos” = „sine însuşi” şi introdus în psihiatrie în 1911 de E. cu o intensificare a vieŃii imaginative. adesea limitată la ecolalie sau prezentând o inversare a pronumelui personal („Eu” în loc de „Tu” şi invers). EXTENSII TEORETICE Autismul infantil Autismul infantil reprezintă. o desprindere de realitate. ci la un anumit interval de timp (ce poate varia de la câteva minute până la zile. auditiv. dependenŃa de uniformitate. realizată în mod conştient de către o persoană. simptomul clasic al autismului infantil este tendinŃa de evitare a contactului (vizual. săptămâni etc. Bleuler. Denumit iniŃial. asupra etiologiei cărora s-a ajuns la un anumit consens în literatura de specialitate.CONCEPTE-CHEIE • Polihandicap = asocierea a două sau mai multe handicapuri la una şi aceeaşi persoană.). • Limbaj solilocvic = vorbire cu sine. • Surdocecitate = polideficienŃă senzorială. sindromul postencefalic şi sindromul Down. • Ecolalie întârziată = repetare a unor sunete. Este un polihandicap ce presupune o excesivă închidere a persoanei în sine. păstrându-se intact interesul pentru obiecte. • Automutilare = vătămarea propriului corp. „Autismul infantil precoce” – Leo Kanner (1943) – se caracterizează prin incapacitatea copilului mic de a stabili contacte afective cu mediul.

tolerant. constatându-se o frecvenŃă ridicată a mediilor intelectuale ca medii de provenienŃă a copiilor autişti. Probleme mari apar la copilul autist în privinŃa comportamentului de somn şi a comportamentului alimentar (fie refuz alimentar total. Copilul autist este altfel decât ceilalŃi copii cu handicap. spre deosebire de aceştia. la întrebări care depăşesc cu mult vârsta lui cronologică dar nu poate da răspuns la întrebări situate sub nivelul vârstei sale. 2. 290 . coordonate şi totuşi bizare. armonios structurat.de dezvoltare a motivaŃiei şi de auto-percepŃie conform vârstei sale. ci de mediul (caracteristicile lui) în care se formează şi creşte. 3. salt. Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. EnumeraŃi cauzele posibile ale polihandicapurilor. precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinŃă individuală înzestrată cu un „Eu” propriu. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenŃa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităŃile sale de comunicare. rostogoliri ivite din senin). cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari. Alte trăsături caracteristice autismului infantil sunt: curiozitatea vie. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. executate de mâini. interesul marcat pentru mecanisme şi o îndemânare ieşită din comun privind manipularea lor. degete şi picioare – ex. tendinŃa exagerată de a evita contactul şi comunicarea. plin de înŃelegere şi căldură. diversitate în planul structurilor motorii (mişcări graŃioase. ImaginaŃi un demers recuperativ pentru un copil cu surdocecitate. mâncat din farfuria câinelui). CaracterizaŃi comparativ cele două forme de polihandicap prezentate în acest capitol (autismul şi surdocecitatea). fie moduri bizare de alimentare – ex. neobişnuite. Cu cât acest mediu este pozitiv. gesturi de răsucire. El poate răspunde.

2. 291 . 3. Albatros. 4. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare.BIBLIOGRAFIE 1..M. Univers Enciclopedic. Medicală. Ed. POPESCU – NEVEANU P. DicŃionar de psihologie. 7. GORGOS C. ed.. Tratat de psihiatrie – Oxford. SILLAMY N. GELDER M. Mcinnes J. MAYOU R. 1996. Bucureşti. Ed. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. 1992. WEIHS Th. Univers Enciclopedic. Bucureşti.. Ed.. Să-i ajutăm. iubindu-i. Tipografia Semne ’94. GARH D... 1988. Bucureşti. Geneva IniŃiative Publishers.. Humanitas. 1978. TREFFERY J.. Bucureşti. Ed. 1998. DicŃionar de psihologie. LAROUSSE – DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. Bucureşti. Ed. a II-a. 1944. 6. Ed. 5.A. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie..

292 .

Ed. FundaŃiei România de Mâine. 10. 1977. 1983. Universitatea Babeş-Bolyai. Bucureşti. Ed. Medicală. 8. Didactică şi Pedagogică. 15... Teoria şi practica compensaŃiei.. Cum să facem exerciŃii grafice. Timişoara. CIUMĂGEANU D. MAYOU R. Didactică şi Pedagogică. Limbajul mimico-gestual. 2.. 6. Ed. ProHumanitate. Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihic. Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii. Mijloace tehnice moderne de compensare a deficienŃelor senzoriale. şi colab. 4. Polirom. 1994.. Sibiu. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. Didactică şi Pedagogică.. CALMY S. CARAMAN . 1980. Scrierea cursivă modernă. Ed. Ed. DAMASCHIN D. 1967. Bucureşti. 5. Nevăzători. Copilul deficient mintal.. 12. Ed... 3.. ed... Analele UniversităŃii Bucureşti. AJURIAGUERRA de J. Bâlbăiala – prevenire şi tratament. 7. ClujNapoca. 1979. DAMASCHIN D. 1992. Ed. 2002. ENĂCHESCU C. A. ALBU C. Bucureşti. Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii (vârsta antepreşcolară).. Bucureşti. Ed. ambliopi. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 2000. Geneva Initiative Publishers. BOŞCAIU E. MĂESCU L.. Bucureşti. AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România. Tratat de psihiatrie – Oxford. Ed. GATH D. 1965.. Didactică şi Pedagogică. Metodologia procesului demutizării. Didactică şi Pedagogică. 293 . ARCAN P.. Didactică şi Pedagogică. 9. 13. GELDER M. CASTEILLA A. Ed. orbi-surdomuŃi. 14. Ed. 11.. Scrisul copilului. DRĂGUłOIU I. Bucureşti..a II-a. Bucureşti. Ed. BOŞCAIU E.. Defectologia. 1973. BOŞCAIU E. Îndrumar pentru corectarea deficienŃelor fizice . Ed. 1973. ALBU A. Facla. 1980. FOZZA C. 1983. AsistenŃa psihopedagogică şi medicală a copilului deficient fizic. 1983.

28. Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei. 1978. Ed. Ed.. 1978. 19. MC. 1967. Tipografia Semne’94. PĂUNESCU C. 30.P. Ed. A. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. 1973. PĂUNESCU C. 1976. Medicală.. 23. Tulburările limbajului scris. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. 294 . 1997. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.. vol. LAROUSSE. Intoducere în logopedie.. 33. LUNGU NICOLAE S. 18. Agresivitatea şi condiŃia umană. Bucureşti. 1985.16. Bucureşti. TREFFRY J. Bucureşti. Bucureşti. Terapie educaŃională integrată.. E. Tehnică. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. 1977. Ed. PĂUNESCU C.. PĂUNESCU C. Ed. Ed. Univers Enciclopedic.. Academiei. DicŃionar de psihiatrie şi psihopatologie clinică. 1.S. 1973. Bucureşti. 1994. Ed. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. TAFLAN A. 29. 1998. Bucureşti. 1994. Tulburările de vorbire la copii. PĂUNESCU C. Cunoaşterea şi educarea lui. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate. Didactică şi Pedagogică. Didactică şi Pedagogică. 25.. Ed.. Albatros. 17. 22. 24.D. Institutul NaŃional pentru Recuperare şi EducaŃie Specială a Persoanelor Handicapate... Bucureşti. PĂUNESCU C. Limbaj şi intelect. 1977. MUŞU I. GORGOS C.. Medicală. 21. Copilul deficient. Bucureşti. IONESCU G. LUNGU NICOLAE S.INNES J... Bucureşti.. Ed. 1992. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. 31. 34. NEVEANU-POPESCU P. Bucureşti. 26. 27. şi alŃii.. Nervozitatea copilului.. 35. Psilhologie clinică. PĂUNESCU C. Comunicarea prin limbaj la copiii cu audiomutitate. Ed. 1976. Ed. 1966. Bucureşti. DicŃionar enciclopedic de psihiatrie. Sfera perceptiv-motrică a handicapatului mintal. Ed. 20. Ed. 1962. 32. PĂUNESCU C. PĂUNESCU C.. KULCSAR T. PĂUNESCU C. 1988. Bucureşti. M. Sibiu. ProHumanitate. Bucureşti. Program de recuperare complexă a copilului handicapat mintal. PĂUNESCU C. DicŃionar de psihologie. şi alŃii. Copilul cu surdocecitate – Ghid de dezvoltare.. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. 1983. Bucureşti.. Ed. în Cercetări asupra comunicării.

Ed. DeficienŃa de vedere – o perspectivă psihosocială şi psihoterapeutică. Psihiatrie. E. vol. Bucureşti. Ed. STOICIU M.. RADU GHE. Ed. 1982. ProHumanitate.. Bucureşti. 55. 1965. Ed. Bucureşti. SIMA I. 39. I. 1998. VERZA E. ROŞCA M. 1994. 50. Ed. Didactică şi Pedagogică. Iaşi. 54. 49. I şi II. I. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Didactică şi Pedagogică. STRĂCHINARU I. Medicală. 41. Bucureşti... 42. STĂNICĂ I. Bucureşti. Psihopedagogie specială integrată – Handicap mintal. 46. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. STĂNICĂ C. RADU GHE. Unele particularităŃi ale învăŃământului pentru debilii mintal. BENESCU C. 51. Ed. ProHumanitate. Labiolectura.36. Ed. 47. Medicală.. Ed.. PREDESCU V. 45. PUFAN C. Probleme metodice de tehnica vorbirii şi labiolectură. ProHumanitate. Didactică şi Pedagogică. 1994. Ed. Explorarea vizuală – Cercetări fundamentale şi aplicative. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. Ambliopi. Ce este logopedia?. Bucureşti. Sibiu. I. Bucureşti. 1976. vol. Ed. Probleme de surdopsihologie. Psihopedagogie specială – studii şi cercetări. Bucureşti. 1972... Trinitas. 56. 43. Bucureşti. 1967. Psihopedagogie specială. 1973. 1994... Ed. MUŞU I. STĂNICĂ C. Educarea copiilor cu vedere slabă. ŞTEFAN M. 48. Ed.. Ed. 40.. Ed.. RĂŞCANU R. 1994... Îndrumări metodice privind predarea citit-scrisului în şcolile de surzi. VRĂŞMAŞ E. STĂNICĂ I. Ed. ŞCHIOPU U. Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. 1998. 1997. 44. 53.. vol. 1982. 1983.... 1997. UniversităŃii Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. PĂUNESCU C.. 37. 295 . 2000. Bucureşti. Terapia tulburărilor de limbaj. 1989. Psihologia deficienŃilor mintal. UNGAR E.. Ed. Bucureşti.. PREDA V. Babel. 52. Psihologia comportamentului deviant.. 38.. DicŃionar de psihologie.. 1981. Readaptarea copilului handicapat fizic.. 1976.. PĂUNESCU C. STĂNICĂ I. Handicap de intelect. ROBĂNESCU N. MUŞU I. Bucureşti. 1990. vol. POPA. Bucureşti. ROZOREA A. Medicală. Elemente de psihopedagogie a deficienŃilor de auz. Didactică şi Pedagogică. 1988. Didactică şi Pedagogică.

ProHumanitate. Psihopedagogie specială. VERZA E. Meridiane. 67. Bucureşti.. Ed.. MUŞU I. Ed. Bucureşti.57. 59. Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor. 1977.. 62. VERZA E. 1999. Didactică şi Pedagogică. vol... 63. UniversităŃii Bucureşti. 61. Ed. 58. Ed. Să-i ajutăm. 1973. Ed. Probleme de defectologie. 66.. DAUNT P.. 1998. Ed. EducaŃia copilului preşcolar... Ed. VERZA E. Ed. VRĂŞMAŞ T.. Bucureşti. Conduita verbală a şcolarilor mici. Dislalia şi terapia ei. VERZA E. Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi logopediei. iubindu-i. 1983. VERZA E. Ed. manual pentru clasa a XIII-a. 1988. 65. UniversităŃii Bucureşti. ZAZZO R. 1979. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 60. VRĂŞMAŞ E. 1987.. Bucureşti.8. (coord. Ed. DebilităŃile mintale. VERZA E. VERZA E. Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative speciale. Disgrafia şi terapia ei. Didactică şi Pedagogică. 296 .). şcoli normale. Ed. Bucureşti. WEIHS TH. Bucureşti. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie.. UniversităŃii Bucureşti. Didactică şi Pedagogică. 1992. 1996. 1990. Didactică şi Pedagogică. 64. Humanitas.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful