Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi Facultatea de Filosofie Catedra de Sociologie şi Asistenţă Socială

PROBAŢIUNE ŞI PROTECŢIA VICTIMEI ÎN CADRUL REFORMEI PENALE DIN ROMÂNIA
MARIA SANDU 1. Criminalitate şi reacţie socială Societatea contemporană se confruntă cu o serie de probleme, unele dintre ele implicite fenomenului de globalizare, dintre care criminalitatea înregistrează rate şi manifestări îngrijorătoare – criminalitatea feminină, delincvenţa juvenilă, criminalitatea organizată – domenii care au devenit primordiale în cadrul preocupărilor specialiştilor în domeniu1. Ca atare, încă din cele mai vechi timpuri, comunitatea, în sens restrâns, sau societatea, în general, a declanşat reacţii de apărare socială, mai întâi private, apoi etatizate, fenomen cunoscut sub denumirea de reacţie socială. În decursul timpului, atât fenomenul criminalităţii, cât şi cel al reacţiei sociale au devenit obiect de cercetare pentru sociologia devianţei, criminologie – criminologia reacţiei sociale şi implicit, pentru ştiinţele penale. Reacţiile tipice ale societăţii, de-a lungul timpului, sunt înglobate în diverse modele de răspuns, analizate în cadrul unor teorii sociologice şi criminologice având rolul de a fundamenta soluţii privitoare la politica anticriminală şi implicit la justiţia penală.
• Modelul represiv a evoluat de la răzbunare până la represiunea etatizată, ca fiind cea mai evoluată formă de represiune, implicând funcţia retributivă a pedepsei, idee reluată de către marii gânditori ai vremii sub forma utilităţii sociale a pedepsei (Platon, Thomas d'Aquino, Cesare Beccaria – fondatorul şcolii clasice a dreptului penal, Jeremy Bentham). Modelul preventiv fundamentat de criminologia pozitivistă (fondată de Enrico Ferri) introduce ideea determinismului multifactorial în explicarea cauzalităţii devianţei şi infracţionalităţii, scopul principal al pedepsei reprezentându-l prevenirea. Astfel, dacă în cadrul teoriilor criminologice clasice asupra criminalităţii, accentul în explicarea cauzalităţii se shimbă de pe faptă pe făptuitor, sancţiunea fiind dată fie în funcţie de gravitatea faptei fie în funcţie de periculozitatea făptuitorului, ulterior, în cadrul teoriilor contemporane au început să fie luaţi în calcul factorii contextuali de natură socio-economică şi culturală.2 Modelul mixt – specific României – împleteşte represiunea cu prevenirea, scopul ultim fiind reprezentat de apărarea socială. Potrivit prevederilor Codului penal român, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei reprezentându-l prevenirea săvârşirii de infracţiuni3.

1

Tipurile de criminalitate prezentate sunt tratate pe larg în Ioan A. Iacobuţă, Criminologie, Editura Junimea, 2002, pp. 194-235. 2 Aceşti factori sunt explicaţi în literatura de specialitate prin intermediul orientărilor socio-economice şi a celor sociologice propriu-zise: teorii de esenţă funcţionalistă (teoria tensiunilor sociale; teoria oportunităţilor diferenţiale) şi teorii de esenţă culturalistă (teoria asociaţiilor diferenţiale; teoria conflictelor culturale; teoria subculturilor delincvente); pentru detalii a se vedea Cristian Lazăr, “Elemente de criminologie”, în Ioan Durnescu (coord.), Manualul consilierului de reintegrare socială şi supraveghere, Ed. THEMIS, Fundaţia Europeană “Nicolae Titulescu”, filiala Craoiva, 2002, pp. 173-215.

situaţie în care scopul îl reprezintă “protecţia persoanelor nevinovate şi condamnarea persoanelor vinovate” în vederea apărării “idealului libertăţii personale”. 5 În cadrul conceptului de “justiţie privată” (M. aşa cum arată cercetătorii americani. 978-980. 3 C. mai ales deţinuţilor. 609-614. poate să meargă fie pe “modelul controlului infracţiunii” – în acest caz funcţia justiţiei penale constând în “controlul comportamentului criminal” în vederea eficientizării “procesului de justiţie penală” – fie pe “modelul procesului legal corect”. p. Criminologie. care. 322-335. p. Keith N. Astfel. Bucureşti. eventual împotriva “tiraniei” statale8. actul (faptul concret. Justiţia penală. Critica teoriilor strategice nu diminuează importanţa acestora privind mişcarea de idei din criminologie – în condiţiile obiective ale modificării fenomenului criminal odată cu evoluţia societăţii – de la viziunea deterministă cauzală (anterior trecerii la act) spre viziunea dinamică (în momentul faptei). O viziune asupra modelului american. drept urmare metoda clinică a fost înlocuită cu metoda empirică din cadrul criminologiei actului (reprezentată de Maurice Cusson în Canada şi Lygia Negrier-Darmont în Franţa). 180. 7 Idem. Drept penal român – partea generală. Criminologie. în funcţie de perioada de timp şi tipul de comunitate. C. Bucureşti. Mitrache. după anul 1945. Bucureşti. se pune problema dezvoltării în viitor a funcţiilor justiţiei penale în contextul unui climat politic dat. Expert. Justiţia penală. prin intermediul analizei strategice (propusă de Maurice Cusson) a realizat progrese privind diagnosticul şi pronosticul în cazul persoanelor care comit infracţiuni. 2 . 2002. pp. Tratat de teorie şi politică criminologică. traducere şi adaptare Pavel Abraham. Cusson). Avându-se în vedere criticile diferitelor forme de răspuns specific la criminalitate. pp. Ed. Casa de editură şi presă Şansa. 165-168. 2. Probaţiunea se înscrie în tendinţa moderată din cadrul concepţiilor moderne privind aplicarea modelelor de reacţie socială. un rol esenţial în administrarea pedepselor revenind statului5 care intervine în relaţia “oportunitate – crimă” prin control social şi sancţionare ca “frână” în calea actelor criminale6. 2002. Iacobuţă. Introduction to Criminal Justice. 2002. Ulterior. Cusson). menţinându-se ca o sancţiune specifică modelului curativ9. 6 Tudor Amza. Lumina Lex. 2002. pp. Bohm. tot mai multe opinii actuale se îndreaptă către soluţia privatizării instituţiilor de corecţie şi dezvoltarea “închisorilor particulare” (a se vedea Robert M. pp. O viziune asupra modelului american. Politica de justiţie penală. cu atât mai mult cu cât acestea sunt “două viziuni care se completează reciproc”7. 8 A se vedea Pavel Abraham. Mitrache. Haley.• • • Modelul curativ fundamentat de doctrina apărării sociale (reprezentată de renumiţii cercetători în drept penal şi criminologie Filippo Gramatica în Italia şi Marc Ancel în Franţa). Rămâne în discuţie legitimitatea pedepsei în funcţie de care este definită crima (M. modelul curativ din cadrul criminologiei de tratament a fost aspru criticat din cauza ineficienţei programelor aplicate. Probaţiunea – formă modernă de reacţie socială şi protecţie comunitară Ideea de probaţiune a apărut odată cu evoluţia acestor curente şi teorii din domeniul criminologiei şi al sociologiei devianţei care au antrenat unele schimbări în filosofia sistemului de justiţie penală. are ca obiectiv principal tratamentul şi resocializarea infractorului ca urmare a aplicării unor măsuri de individualizare judiciară a pedepsei concomitent cu individualizarea pe perioada executării4. real) şi actualul reprezintă câmpul de observaţie al noului curent. Editura Junimea. 630). 4 Pentru detalii privitoare la cele patru tipuri de modele de reacţie socială prezentate a se vedea Ioan A.

Justificarea cercetărilor din domeniul sociologiei devianţei – cauze şi condiţii sociale care generează actul delincvent – şi din cel al criminologiei – factorii şi dinamica actului criminal în sens larg – precum şi reacţia socială faţă de acesta. orice sancţiune impusă de instanţă sau orice măsură luată înainte sau în loc de sancţiune penală. în literatura de specialitate se vorbeşte despre pluralismul jurdic care desemnează existenţa simultană a unor surse şi prescripţii normative diferite care se aplică unor situaţii identice (B. Implicarea societăţii civile în promovarea sancţiunilor comunitare. de Sousa Santos. care constă în suspendarea condiţionată a pedepsei pentru o perioadă de timp în care aceştia sunt supravegheaţi şi primesc consiliere individuală şi tratament” (Kevin Haines. fac trimitere la aspectele asistenţiale – consiliere şi tratament – ceea ce inculcă o “dublă finalitate a probaţiunii ca metodă simultană de supraveghere a executării sentinţelor comunitare şi asistare psiho-socială într-un proces continuu de evaluare multidimensională” (Sorina Poledna. umanizării sistemului de represiune şi reintegrării sociale a delincvenţilor (Rodica M. precum şi orice modalitate de executare a unei sentinţe custodiale în afara închisorii şi care respectă caracteristicile enumerate mai sus (Recomandarea R (92)16 privind Regulile europene cu privire la sancţiunile şi măsurile comunitare. Asistenţa tehnică şi cooperarea inter-jurisdicţională internaţională d. Tradiţia socio-juridică în reglementarea sancţiunilor comunitare şi implicit a probaţiunii b. de asemenea. 1996). 11 O definiţie în formă succintă a ceea ce este probaţiunea se regăseşte în documentele Naţiunilor Unite care arată că probaţiunea este o “sancţiune şi o metodă de lucru cu infractori special selectaţi. 900). • prevenirea infracţionalităţii. cultural sau social în ansamblu. Amza. 1998). 2002 apud UNICRI. adoptată de către Consiliul Europei la 19 octombrie 1992). • adaptarea normelor etico-juridice la mutaţiile ce survin în cadrul sistemului economic. Relevante din acest punct de vedere sunt: a. 2002). Aspectele mai sus relevate. cit. p.P.E. în scopul prevenirii criminalităţii. Măsurile şi sancţiunile comunitare reprezintă o alternativă la sancţiunile privative de libertate. probaţiunea este văzută ca una dintre primele sancţiuni comunitare “intermediare” reglementate ca măsură alternativă la pedeapsa privativă de libertate. În acest sens.. au impus unele modificări în cadrul sistemului de justiţie penală. op. În ceea ce priveşte sursele reglementării sancţiunilor comunitare. chiar şi definiţiile care propun probaţiunii înţelesul de sancţiune. 1998) coincide cu o serie dintre obiectivele pe care le au în vedere sistemele moderne de probaţiune şi anume: • nevoia de securitate a individului în cadrul comunităţii. Termenul include. În cadrul Conferinţei Europene Permanente privind Probaţiunea (C. 10 Conceptul de sentinţă comunitară se referă la sancţiunile şi măsurile care menţin infractorul în comunitate şi implică o restricţie a libertăţii prin impunerea asupra condamnatului a unor condiţii şi obligaţii de a căror implementare răspund anumite instituţii desemnate de lege. ci şi victimelor acestora în sensul unei justiţii restaurative. fiind corelat cu ceea ce 9 În literatura de specialitate s-a atras deja atenţia asupra faptului că “România este pe cale să aplice ideologia de tratament” ceea ce poate reprezenta “periculozitatea testării unui sistem eşuat” (T. • asigurarea unui tratament corespunzător nu numai celor care comit astfel de fapte. conceptul de probaţiune a fost utilizat într-un sens mai larg. Stănoiu. 3 . Reglementările din dreptul internaţional cu privire la drepturile omului în calitate de standarde universale şi regionale c. cu referire strictă la introducerea sentinţelor comunitare10. ca rezultate ale cercetărilor din domeniul infracţionalităţii.).11 Însă.

4 .U. un model viabil pentru implementarea unui sistem modern de probaţiune în România. după cum urmează: • • • Declaraţia universală a drepturilor omului 13 Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului 14 Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice. Rolul probaţiunii este definit mai degrabă în termenii posibilelor beneficii care sunt aduse comunităţii şi.U. probaţiunea este una dintre instituţiile de justiţie penală a cărui rol în cadrul acestui sistem este hotărât de către guvern. Probaţiunea în perioada modernă este definită ca fiind “parte a complexului de justiţie penală. Inumane sau Degradante 16 Regulile şi Standardele Minime ale Administrării Justiţiei Juvenile – Regulile de la Beijing 17 Regulile şi Standardele Minime pentru Măsurile Neprivative de Libertate – Regulile de la Tokyo 18 • • • • 12 Pentru detalii privitoare la definirea probaţiunii a se vedea Kevin Haines. În continuare vom trece în revistă principalele documente internaţionale şi europene în materie. şi ale cărei activităţi sunt determinate direct prin politicile guvernamentale (prin care putem înţelege de fapt. în acelaşi timp. în anul 2001. partea I. intervenţia înainte de faza judecăţii. politicile stabilite de clasa politică). Manualul consilierului ….N. 2002 apud A.N. gestionarea măsurilor şi sancţiunilor comunitare. continuând cu organizarea în sistem guvernamental a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. intră în vigoare la 26 iunie 1987. pp.). op. activităţile de prevenţie a infracţionalităţii etc (Kevin Haines.Van Kalmthout.cit. J. 18 Adoptate de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 45/110 din 16 decembrie 1990. 16 Adoptată de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 39/46 din 10 decembrie 1984. prin Rezoluţia 217A (III) din 10 decembrie 1948. 146 din 20 noiembrie 1974. “Ce este probaţiunea?” în Ioan Durnescu (coord. România a ratificat pactele la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. Definiţia propusă reprezintă. 56-82. 13 Adoptată de Adunarea Generală a O. strategiilor. la 16 decembrie 1966 şi au intrat în vigoare la 23 martie. Sociale şi Culturale 15 Convenţia împotriva Torturii şi a altor Pedepse ori Tratamente Crude. Convenţia a fost ratificată de România prin Legea nr. în mod mai specific. respectiv 3 ianuarie 1976. Un rol extrem de important în ceea ce priveşte dezvoltarea probaţiunii în ţara noastră îl are dreptul internaţional – mai ales cu privire la reglementarea măsurilor şi sancţiunilor neprivative de libertate. Dereks. precum şi a justiţiei juvenile – acesta furnizând norme. asistenţa penală şi post-penală. în termenii capacităţii probaţiunii de a proteja publicul prin activităţi care sancţionează şi controlează infractorii” (Kevin Haines. 212 publicat în Buletinul Oficial al României. valori şi principii care au caracter universal şi regional. în perioada 1996-1998 mai întâi sub forma unor proiecte de probaţiune din domeniul privat.. în colaborare cu instituţiile din sistemul de justiţie penală. în vederea elaborării politicilor. 17 Adoptate de Adunarea Generală ONU prin Rezoluţia 40/33 din noiembrie 1985. 14 Convenţia a fost semnată sub auspiciile Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950 la Roma. 2000).sociologia denumeşte “concepte de sensibilizare” (sensitising concept) atunci când se referă la un sistem general şi deschis care-şi primeşte semnificaţiile în funcţie de contextul în care este utilizat. În acest caz. 15 Ambele pacte au fost adoptate de Adunarea Generală O. probaţiunea se referă la toate activităţile specifice care sunt desfăşurate în domeniul justiţiei penale: evaluarea presentenţială. nr. 19 din 1990. 2002). metodelor şi direcţiilor de acţiune la nivel naţional şi local.12 Acesta este sensul conferit noţiunii de “probaţiune” care a început să se dezvolte în ţara noastră.

rămânând ca toate măsurile şi sancţiunile neprivative de libertate să fie inserate în proiectul de lege privind modificarea şi completarea Codului Penal. la care România a aderat. aprobată şi modificată prin Legea nr. Prin Hotărârea Guvernului nr. proiectul de lege privind probaţiunea21 adaptat realităţilor existente în ţara noastră. “Dezvoltarea cadrului legislativ privind sistemul de probaţiune în România” în Sorina Poledna (coord. proceduri. care a fost adoptat sub forma Ordonanţei Guvernului nr. a se vedea Ioana Ciurea. În acest mod a fost conturat cadrul legal – instituit prin intermediul legilor speciale mai sus menţionate – privind organizarea şi funcţionarea sistemului de reintegrare socială şi supraveghere a infractorilor. Adoptat de Consiliul Europei prin Recomandarea Nr. precum şi la tehnica legislativă utilizată. cât şi la nivel local. 2001. Ministerul Justiţiei a înaintat spre dezbatere în Parlament proiectul de lege privind serviciile de probaţiune. 21 Pentru detalii.• Ghidul Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea delincvenţei juvenile – Ghidul de la Riyadh 19 • Regulile Europene cu privire la Sancţiunile şi Măsurile Comunitare 20 Dacă avem în vedere şi reglementările internaţionale şi europene în materia drepturilor omului. p.30. În acest context a fost elaborat de către Ministerul Justiţiei. Probaţiunea în România – politici. în urma expertizei efectuate de către Consiliul Europei a primit critici referitoare la modul de definire a probaţiunii ca instituţie şi nu ca sancţiune. iniţiativa reprezintă un real câştig pentru evoluţia organizaţională ulterioară a sistemului de reintegrare socială şi supravehere în colaborare cu societatea civilă. a fost întocmit un proiect de ordonanţă a guvernului cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune. la care vom face referire ulterior. 22 Conform noului act normativ. categoriile de infractori luate în calcul. 129 din 20 martie 2002. precum şi asistenţa tehnică şi cooperarea inter-jurisdicţională în plan european şi internaţional. conţinutul esenţial al activităţilor acestor servicii este reprezentat de supravegherea executării sancţiunilor neprivative de libertate. 81 din 30 august 1999 aprobată prin Legea 71 din 2001. Presa Universitară Clujeană. reintegrarea socială a infractorilor. în sensul reglementării serviciilor de probaţiune ca instituţii specializate cu supravegherea în comunitate a infractorilor. precum şi legislaţiei penale în vigoare. 1239 din 2000 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor OG 92 din 2000 pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate. activitate care subscrie scopului final. legislaţie. obţinem un tablou complet asupra surselor-cadru a reglementării probaţiunii în România. prin înfiinţarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă tribunalele din ţară. prin înfiinţarea Direcţiei de Reintegrare Socială şi Supraveghere în cadrul Ministerului Justiţiei23. 13 . termenul de “probaţiune” a fost înlocuit cu cel de “reintegrare socială şi supraveghere” în ideea de a se evita confuzia cu “sistemul probelor” din cadrul diferitelor ramuri ale dreptului. 92 din 29 august 2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate22. Aşa cum relevă denumirea dată serviciilor prin lege. Drept urmare. 23 Prin Ordonanţa nr. În anul 2000. care promovează cooperarea internaţională în domeniul sancţiunilor şi măsurilor comunitare. în condiţiile modificării proiectului precedent. respectiv a drepturilor copilului. (92)16 din 19 octombrie 1992. realizată prin activităţi complexe de prevenire. atât la nivel central. 5 . 19 20 Adoptat de Adunarea Generalăprin Rezoluţia 45/112 din 14 decembrie 1990. şi anume. evaluare şi asistenţă psihosocială a persoanelor care au comis infracţiuni. Guvernul României a aprobat participarea Ministerului Justiţiei ca membru permanent la Conferinţa Europeană Permanentă de Probaţiune.). Chiar dacă proiectul de lege. în anul 1998.

termenul “infractor” a fost scos din denumirea oficială a serviciilor 24 25 Noul Cod penal va intra în vigoare la data de 29 iunie 2005.P. utilizat în dreptul penal).).P.P. sancţiunile neprivative de libertate din dreptul penal român se referă generic la două instituţii de drept penal: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. • Totodată. cât şi la persoana condamnată – ceea ce desemnează anumite calităţi procesuale – cu următoarele precizări: • Din perspectivă criminologică şi din cea a dreptului penal substanţial. 6 . fie sintagma persoană care a comis o infracţiune (aşa cum se observă.) şi pentru majori (art. cât şi în sistemul românesc de reintegrare socială şi supraveghere.P. 1.Aceste aspecte impun unele delimitări conceptuale în acord cu Regulamentul european privind sancţiunile şi măsurile comunitare (Recomandarea R (92) 16 a Comitetului Ministerial al statelor membre) corelat cu reglementările naţionale transpuse în legile speciale. 103 C. P. în timp ce măsurile comunitare din dreptul european şi internaţional sunt reglementate în mod expres şi separat alături de sancţiunile comunitare. b.). 294 din 28 iunie 2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal25 (art. executarea muncii în folosul comunităţii a fost reglementată. 301 din 28 iunie 2004 privind adoptarea noului Cod penal24. 109 şi 127 din noul C. Termenul infractor este utilizat atât în sistemele moderne de probaţiune. după cum urmează: a. lit. prin Legea nr.). în care. 123. 86¹-86 C. secţiunea I). 124 alin 2 din noul C. măsurile speciale de supraveghere sunt implicite. într-un mod unitar şi se referă atât la persoana inculpată. 70 din noul C. 7-19 din capitolul I. f) din noul C.) sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru minori (art. se utilizează. Noua lege privitoare la executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal va intra în vigoare la data de 29 iunie 2005. munca în folosul comunităţii este reglementată atât ca sancţiune de sine stătătoare pentru minori (art.P. • Având în vedere aspectele menţionate dar şi pentru a evita etichetarea. cât şi ca măsură de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. fie cu cel de făptuitor. îndeplinirea lor fiind cumulativă alături de una sau mai multe obligaţii impuse de instanţa de judecată. în dreptul nostru. în cadrul executării pedepselor principale neprivative de libertate. Noţiunea de sancţiune neprivativă de libertatate utilizată în acest context şi preluată din dreptul românesc este similară cu noţiunea de sancţiune comunitară din legislaţia internaţională.P. • Un prim pas către reglementarea expresă a sancţiunilor şi măsurilor comunitare în dreptul nostru a fost realizat prin Legea nr.) ca formă specifică de suspendare condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea şi măsura educativă a libertăţii supravegheate (art. în mod special.). Corelativ. şi cele organice – cu referire la Codul penal şi Codul de procedură penală. mai sus menţionate. 101-106 din noul C. amânării aplicării pedepsei (art. alin. cu următoarele precizări: • Comparativ cu sancţiunile şi măsurile comunitare care se bucură de o reglementare expresă în legislaţiile europene şi internaţionale. termenul infractor se referă generic la persoana care a comis o infracţiune (crimă) sau o faptă penală (fiind similar fie cu termenul criminal din criminologie.

Aşadar. cu scopul reinserţiei sociale a acesteia. fie termenul beneficiar al serviciului de reintegrare. . referirea cuprinde şi sensul restrâns.S. . 92 din 2000) a acestora “să hotărască cu răspundere primară. familiale. 26 Acesta este sensul larg în care este definită “supravegherea” în cadrul glosarului din Anexa-parte integrantă a Recomandării R (92) 16 referitoare la Regulamentul european privind sancţiunile şi măsurile comunitare care utilizează termenul de “asistenţă” cu înţelesul de totalitate a “activităţilor desfăşurate de către sau în numele organului de executare cu scopul menţinerii infractorului în societate”. rezidă tocmai din actul de voinţă – care implică colaborarea – al persoanei supravegheate care este motivată şi interesată să-şi schimbe conduita antisocială. conform legii. practica serviciilor de reintegrare. desigur. care.S. Termenul de supraveghere se referă. aşa cum este reglementată la nivel naţional. precum şi la activităţile menite să asigure respectarea acestora prin recurgerea sau ameninţarea de a recurge la procedurile existente în cazul nerespectării”. acordarea de asistenţă şi consiliere la cererea persoanelor supravegheate presupune un proces complex de evaluare. şi care definesc conţinutul supravegherii în probaţiune – nu se confundă cu asistenţa şi consilierea prevăzută în legea specială ca activitate distinctă de supraveghere. se înscrie în modul cum reglementarea europeană defineşte “supravegherea” şi “controlul”.persoană liberată condiţionat. Totodată precizăm că totalitatea activităţilor asistenţiale – cu includerea activităţilor de evaluare a modului de îndeplinire a măsurilor şi obligaţiilor impuse de instanţă. precum şi a celor de recurgere la proceduri speciale în cazul nerespectării acestora – pentru a menţine în comunitate persoana care a comis o infracţiune. 27 În sistemul românesc de justiţie penală. în colaborare cu persoana supravegheată şi asistată. Sensul restrâns al noţiunii de supraveghere în probaţiune face trimitere la termenul de control care este abordat în recomandarea europeană din perspectiva “activităţilor care se limitează la evaluarea modului în care sunt îndeplinite condiţiile sau obligaţiile impuse. asupra executării practice a unei sancţiuni sau măsuri comnunitare” (a se vedea glosarul din Anexa la R (92) 16). nr. c. .).condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate. cu unele diferenţe care privesc doar aspectele formale la care deja ne-am referit. şcolare. prin activităţi şi acţiuni cumulate. care în prezent colaborează cu serviciile de reintegrare socială şi supraveghere în baza “împuternicirii” prin lege (O.condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. al termenului de supraveghere care cuprinde toate “acţiunile întreprinse pentru a se asigura că persoana supravegheată respectă condiţiile sau obligaţiile impuse” de către instanţă. Cu alte cuvinte. să-şi rezolve unele probleme personale. intervenţie şi monitorizare. şi anume: . . din perspectiva conţinutului supravegherii executării sancţiunilor neprivative de libertate.persoană a cărei pedeapsă a fost graţiată. “organul de executare” a sancţiunilor penale neprivative de libertate este instanţa de executare. diferenţa dintre cele două tipuri de activitate.R. Ca atare. în sens larg.de reintegrare – S. la totalitatea activităţilor de “asistenţă”26 sau asistenţiale desfăşurate de către serviciile de reintegrare “în numele organului de executare”27 cu scopul menţinerii persoanei care a comis infracţiunea în comunitate. implică calităţile procesuale aferente etapelor procesual penale în care se află persoana care a săvârşit o faptă penală. .G.inculpat în faza de judecată. d.inculpat în faza de urmărire penală. care dealtfel se pot suprapune. 7 .

psihosociale în general. organizaţie neguvernamentală care are ca scop dezvoltarea şi implementarea instrumentelor internaţionale referitoare la apărarea drepturilor omului. Nu în ultimul rând este de remarcat că dezvoltarea probaţiunii în România.R. În acelaşi timp. chiar unele măsuri şi obligaţii impuse de instanţă – cum ar fi obligaţia de a urma un curs de învăţământ sau calificare – prin hotărâre judecătorească. prin intermediul unor programe internaţionale. informaţional. Referatele de evaluare. 8 . la cerere. atât în sistem neguvernamental. referatul de evaluare presentenţial. ca urmare rămânând să fie definit referatul de evaluare ca instrument de lucru. Acest sprijin a fost şi este acordat în demersul de implementare a probaţiunii în ţara noastră. 1239 din 2000. Pe de o parte. cele două tipuri de activităţi esenţiale pentru funcţionarea eficientă a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere – supravegherea în comunitate şi asistenţa psihosocială nu numai că se pot suprapune.)29. Moscova. din H. educaţional. controlul vizează capacitaea persoanei de a se schimba (disponibilitate. Aspectele mai sus prezentate demonstrează cu prisosinţă o shimbare de optică a politicii penale româneşti cu accent pe respectarea drepturilor omului. Perspective privind evoluţia probaţiunii conform noului cadru normativ Un punct de plecare al prezentei analize poate fi reprezentat de perspectiva modernizării sistemului de justiţie penală. precum şi al promovării imaginii instituţiei nou create. în Evaluarea psihosocială. cât şi pentru planul de reintegrare socială şi supraveghere sau pentru managementul executării pedepsei ori programele de asistenţă psihosocială derulate pentru persoanele aflate în detenţie. reglemntat în mod expres în calitate de instrument de lucru28. De asemenea.profesionale. respectiv sistemul românesc de reintegrare socială şi supraveghere. Mai mult. atât la nivelul reformei penale.G. în particular al sistemului de justiţie juvenilă 28 În acest sens se impune modificarea denumirii secţiunii a 2-a. Pe de altă parte. dar acestea se presupun reciproc. cât şi în sistem guvernamental.I. oferă informaţii relevante privind etapa de evaluare primară. Bucureşti. San Jose şi Costa Rica. prin aspectele anterior prezentate. 29 Penal Reform International are sediul central la Londra şi îşi desfăşoară activitatea prin birourile regionale de la Paris. oferindu-se consultanţă în domeniul instituţional. Un rol esenţial în susţinerea reformei penale în România îl are Reforma Penală Internaţională (P. atrag amplificarea unor activităţi asistenţiale pentru realizarea supravegherii care coincid cu programele comunitare în care sunt incluşi beneficiarii. atât pentru planul de supraveghere. se datorează într-o bună măsură suportului diverselor guverne europene care au oferit asistenţă tehnică şi logistică Ministerului Justiţiei şi reprezentanţilor societăţii civile. legislativ. respectiv a drepturilor şi intereselor copilului. cât şi la nivelul implementării principalelor direcţii de acţiune. motivare şi potenţial pentru schimbare) precum şi de a dezvolta un comportament prosocial (respectarea legii şi a sistemului de norme şi valori). schimbare clar reflectată de experienţa practică susţinută de evoluţia legislativă în domeniu. 3. Biroul Regional al Reformei Penale Internaţionale pentru Europa Centrală şi de Est are sediul la Bucureşti fiind înfiinţat în anul 1999. rezultă clar rolul activ şi responsabil pe care şi-l asumă probaţiunea.

îl reprezintă ehilibrul dintre asistenţa socială şi justiţie. cât şi de cea civilă asupra copilului. care stau la baza sistemelor de justiţie juvenilă. stabilindu-se jurisdicţii separate şi legi speciale pentru copii: în Olanda (1905). Reglementarea specială a tratamentului special al minorilor odată cu intrarea în vigoare a primului Cod Penal român (1 mai 1865). Introducerea instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere (Legea 104 din1992). în parteneriat cu instituţiile din cadrul sistemului de justiţie penală incluzând şi Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iaşi. Justiţia juvenilă a luat amploare în Europa la începutul secolului. • • • • 30 31 Intră în vigoare Codicele Criminale a lui Barbu Ştirbei. Germania (1908-1912).A. .prioritatea măsurilor educative faţă de pedepse. act normativ cu caracter tranzitoriu care a fost abrogat în anul 1992 fiind repus în vigoare sistemul sancţionator prevăzut de Codul Penal. În prezent. Concepţiile privind justiţia juvenilă au evoluat.din ţara noastră.R. proiectul Instanţa pentru minori – extindere la nivelul judeţului Iaşi. Odată cu intrarea în vigoare a Decretului nr. Franţa. în prezent apropiindu-se semnificativ de sistemele moderne.reducerea termenului de încercare în cazul când pedeapsa este supendată condiţionat sau sub supraveghere.reducerea duratei pedepsei executate în cazul liberării condiţionate. acesta a cunoscut o evoluţie ascendentă în timp. obiectiv ce se regăseşte în planul de acţiuni 2003-2004 al D. 218 din 1977. Schimbarea concepţiei în politica penală cu accent pe măsurile educative în cadrul sitemului de sancţionare a minorilor (1977)31. unde în 1899 s-a creat Instanţa pentru Minori din Chicago. prin intermediul aceleiaşi asociaţii. au fost create tribunale speciale pentru copii în Belgia. Fixarea limitei de vârstă a răspunderii penale a minorilor. acesteia acordându-i-se o importanţă din ce în ce mai mare odată cu macro-evoluţiile din societatea modernă. se derulează la Iaşi. poliţia şi parchetul. încă din perioada primelor regiuni româneşti. . Constituirea instanţei pentru minori în jurisdicţia penală32 şi instituirea unor proceduri speciale pentru minori la nivelul tuturor instituţiilor din cadrul sistemului de justiţie penală: poliţie. Elementul cheie din cadrul acestor concepţii. În ceea ce priveşte sistemul românesc de justiţie juvenilă. care include în primul rând promovarea alternativelor la detenţie pentru minori. 1852. în cadrul proiectului Centrul experimental de Probaţiune. În continuare vom încerca să punctăm câteva momente esenţiale care reprezintă etape în dezvoltarea sistemului şi anume: • • • • • Instituirea unui regim sancţionator diferit al minorilor faţă de majori. Completarea dispoziţiilor privind măsura educativă a libertăţii supravegheate (Legea 140 din1996). Aceste instanţe de judecată specializate în judecarea cauzelor cu minori beneficiau atât de jurisdicţia penală. . Stabilirea cadrului răspunderii penale a minorilor (odată cu adoptarea noului Cod Penal din 1969) care instituie un regim sancţionator special pentru minori caracterizat prin: .excluderea aplicării pedepselor complementare. în Marea Britanie (1908). din Ministerul Justiţiei.S. 32 Constituirea unei instanţe speciale pentru minori s-a realizat pentru prima oară în România în municipiul Iaşi în cadrul sub-proiectului Instanţa pentru minori derulat de către Asociaţia “Alternative Sociale” Iaşi în parteneriat cu instanţa. accentul pus pe cauzele penale sau civile variind de-a lungul timpului. Introducerea instituţiei “încredinţării minorilor”30 punctează prima concepţie modernă (1852) care se apropie de codurile penale occidentale. .U.S. nu mult după apariţia sa în S. De asemenea.excluderea minorilor de la pedeapsa cu moartea sau de la detenţia pe viaţă. în perioada septembrie 1998 – septembrie 2001. 9 . respectiv răspunderea penală limitată până la 18 ani (adoptarea Codului Penal din 1936)..

serviciul de reintegrare socială şi supraveghere.supunerea locurilor de detenţie a minorului controlului unui judecător sau a altor organisme abilitate prin lege. iar în caz de arestare.deţinerea minorilor separat de majori. 86³ lit. instituirea unui regim special cu privire la reţinerea şi arestarea preventivă a învinuiţilor sau inculpaţilor minori. . reprezintă un moment hotărâtor nu numai privind evoluţia sistemului românesc de justiţie pentru minori. cu referire expresă la realizarea acesteia prin intermediul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. şi a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţele de fond. centre de reeducare şi penitenciare (1998). Pen. . cu respectarea standardelor europene şi internaţionale. prevederea expresă a obligaţiei de a frecventa cursuri şcolare din învăţământul general obligatoriu în cazul măsurii educative a libertatăţii sub supraveghere. • Reforma legislaţiei penale continuă cu modificarea şi completarea Codului Penal. şi în termen de 24 de ore. . Pr. create prin modificarea Legii 92 din 1992 de organizare judecătorească. Introducerea unor condiţii suplimentare în Codul de Procedură Penală. instanţe. măsurile de probaţiune fiind inserate fie ca măsuri în folosul comunităţii fie ca măsuri şi sancţiuni neprivative de libertate cum ar fi: munca în folosul comunităţii ca pedeapsă principală. atât 33 În prezent. cu menţionarea expresă a rolului serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. condiţii care se referă la următoarele aspecte (Legea 281 din 2003): .vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror şi alte organisme abilitate prin lege. ci şi al constituirii premiselor pentru dezvoltarea unui sistem modern de probaţiune. procuror pentru minori. fie ca o condiţie la instituirea ajutorului 1 . Un aspect demn de remarcat este modul de reglementare al muncii în folosul comunităţii33 care apare în proiectul de lege. tutorilor sau a altei persoane desemnată de minor. respectiv primăriile (acestea monitorizază în prezent. a) C. în cazul arestării. poliţist pentru minori. Reţinem faptul că instituirea şi funcţionarea instanţelor pentru minori în România. reglementarea expresă a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului şi a suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate minorului. Pe această ultimă interpretare se bazează de fapt proiectele derulate privitoare la munca în folosul comunităţii în parteneriat cu instanţele. la luarea măsurilor preventive în cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori în raport cu particularităţile vârstei şi categoria de fapte pentru care poate fi dispusă măsura preventivă. fie ca rezultat al interpretării extensive a obligaţiei de a desfăşura o activitate (neremunerată în cazul nostru pentru că legea nu distinge) în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. a părinţilor. .limitarea duratei în timp a măsurilor preventive. care va intra în vigoare în iunie 2005. Pen.• parchet. De asemenea. introducerea unei noi măsuri educative . poliţia şi autoritatea publică locală. de asemenea. fie ca urmare a respectării obligaţiei prevăzută în cazul măsurii educative la minori (art.). fie ca sancţiune de sine stătătoare.). specializarea în cauzele cu minori – judecător pentru minori.libertatea sub supraveghere severă. prevederea expresă a realizării supravegherii prin intermediul serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. munca în folosul comunităţii. parchetele. c) C. în care se face referire expresă la serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. . monitorizarea muncii în folosul comunităţii este realizată de către serviciile de reintegrare.înştiinţarea imediată în cazul reţinerii. nu face decât să preconizeze rolul din ce în ce mai activ al probaţiunii în faza de urmărire penală.obligativitatea asistenţei juridice şi posibilităţi de comunicare a apărătorului cu minorul. 103 lit.

lit. al amânării aplicării pedepsei şi al liberării condiţionate. nu fac altceva decât să ofere deschidere spre o paletă largă de sancţiuni comunitare care vor fi gestionate în viitor de către serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. în perspectivă. b. al suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii. respectiv între consilierul de reintegrare şi judecătorul delegat cu executarea. cât şi ca măsură sau obligaţie. după cum urmează: • Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii se efectuează de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 127 din noul Cod penal). Din perspectiva tendinţelor de dezvoltare a probaţiunii. prin menţinerea unui dialog permanent. între serviciul de reintegrare şi instanţa de executare. pentru minori (art. f) din noul Cod penal) şi pentru majori (art. 21 alin 1 din Legea 294/2004). 1. 6 alin 1 din Legea nr. • Deci. care prevede că “executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea. Acest punct de vedere este susţinut de noua lege privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare. 294/2004). direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităţile de poliţie în a căror circumscripţie se execută munca în folosul comunităţii (art. 1 . 294 din 2004 – se realizează extinderea. social. controlul şi autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor” (art. dispoziţiile noului Cod penal din 2004 se corelează cu cele ale Legii nr. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. 9 alin 1 din Legea 294/2004). a ariei de intervenţie a serviciilor de reintegrare privitor la realizarea supravegherii. act normativ care statuează rolul serviciilor de reintegrare şi supraveghere în ceea ce priveşte executarea pedepselor principale neprivative de libertate. 294 din 2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. 70 din noul Cod penal). de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia persoana condamnată are domiciliul şi de consilierii de reintegrare socială şi supraveghere (art. chiar dacă necesită timp ceva mai îndelungat până la implementare. Controlul executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse potrivit Codului penal. în următoarele cazuri: a. aspect care modifică înţelesul “răspunderii primare” privind “executarea practică” a unei sancţiuni neprivative de libertate34. În baza tendinţelor evolutive ale practicii şi ale cadrului legal – noul Cod penal şi Legea nr. cât şi pentru majori.munca în folosul comunităţii ca sancţiune de sine stătătoare pentru minori (art. atât în cadrul sancţiunilor neprivative de libertate. În consecinţă se impune o colaborare tipică. serviciile de reintegrare realizează toate activităţile specifice supravegherii în comunitate “în numele organului de executare” care este instanţa de executare penală prin intermediul judecătorului delegat cu executarea. Amânarea aplicării pedepsei cu perioadă de probă (art. fie ca sancţiune administrativă). cât şi în cazul măsurilor educative aplicate minorilor. se asigură de regulă. Alternative la pedeapsa cu închisoarea: . 109 din noul Cod penal). organul de executare este chiar Serviciul de Probaţiune. 123 alin. Aceste modificări legislative.pentru minori. 34 În multe ţări.

suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru minori (art.F. 4. “Medierea conflictelor” (cap. . a se vedea Daniela Gîrleanu-Şoitu. Astfel. Supravegherea ca urmare a liberării condiţionate (art. • pedeapsa nu înseamnă în mod necesar producerea deliberată a suferinţei. rudele acestora. Klaus. “Studiu privind evaluarea aplicării unor elemente de justiţie restaurativă în România”. Univ. 2004. de asemenea. 4 din noul Cod penal).. în Vasile Miftode. să participe activ la rezolvarea problemelor ce decurg din infracţiunea comisă. în general. cu acordul lor liber consimţit. 37 Pentru amănunte privind medierea. Conform Anexei la Recomandarea R (99) 19. a)-d) din noul Cod penal). persoanele în cazul cărora se amână aplicarea pedepsei. precum şi persoanele liberate condiţionat. cit. pp. d. Editura Oscar Print. victima şi comunitatea. 71 alin. 117 alin. cu includerea medierii37 în beneficiul reciproc al părţilor: victima şi infractorul. pleacă de la premisa că toate părţile ar trebui implicate în răspunsul la infracţiune: infractorul. I. “Pluralismul socio-juridic şi reglementarea probaţiunii: standarde legislative universale şi europene”. op. Bucureşti. 93-94. cu ajutorul unei terţe persoane imparţiale (mediator)”. 26-29. conform paradigmei restitutive are loc o deplasare a accentului pe următoarele aspecte (J. Ed. • răspunderea juridică inculcă asumarea faptei şi repararea pagubei. 118 din noul Cod penal). • răspunderea penală capătă concomitent o dimensiune individuală şi socială. c) din noul Cod penal). “Al. . 3 lit. 3 lit.libertatea sub supraveghere cu includerea obligaţiei de a frecventa cursuri şcolare din învăţământul general obligatoriu (art. 125 alin. 36 Pentru detalii a se vedea Institutul Naţional de Criminologie. 1 . Justiţia restitutivă (relaţională sau de echilibru) dezvoltată ca alternativă la sistemul represiv tradiţional. 38 A se vedea Doina Balahur. Manualul consilierului …. pentru minori (art. Justiţia restaurativă şi protecţia victimei Un sistem modern de probaţiune nu se poate dezvolta decât în spiritul realizării unei justiţii restaurative35 ale cărei principii36 subscriu noului curent în filosofia penală actuală care presupune existenţa unor proceduri flexibile în orice fază a procesului penal. 35 “Justiţia restaurativă este un proces în care toate părţile care au legătură cu o anumită infracţiune colaborează pentru găsirea unei căi prin care să fie înlăturate consecinţele nefaste ale infracţiunii şi implicaţiile sale pentru viitor” (Memorandumul explicativ la Recomandarea R (99) 19 privind medierea în cauzele penale a Comitetului de Miniştri adresată statelor membre adoptată la 15 septembrie 1999). în Evaluarea sistemului de justiţie restaurativă în România.libertatea sub supraveghere severă (art. Sociologia populaţiilor vulnerabile. c. • controlul infracţionalităţii se realizează prin mecanisme socio-economice.suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia de a efectua muncă în folosul comunităţii pentru majori (art. Cuza” Iaşi. 2 din noul Cod penal). Teorie şi metodă. VIII). va avea loc o creştere a ponderii persoanelor – minori şi tineri – care vor executa munca în folosul comunităţii. medierea în cauzele penale este o procedură care “se aplică în toate procesele în care victima şi infractorul au posibilitatea. alăturându-se celor deja menţionate. reprezentanţi ai autorităţii penale. 124 din noul Cod penal) – cu obligaţiile de la libertatea sub supraveghere (art.). pp. reprezentanţi ai comunităţii. în Ioan Durnescu (coord. Măsuri educative aplicate minorilor: . 117 alin. 107 din noul Cod penal). - În consecinţă se vor diversifica categoriile de persoane supravegheate de către serviciile de reintegrare. 2004. 1998)38: • infracţiunea este considerată a fi îndreptată împotriva altei persoane sau a comunităţii.

cu accent pe medierea victimă-infractor. Suceava. 92 din 2000. vizează promovarea principiilor justiţiei restaurative la nivel naţional. în Bucureşti şi Craiova. terapia agresorului şi medierea victimă-agresor se realizează de către unele servicii din ţară. în primul rând. şi insuficienta pregătire de specialitate în domeniu a consilierilor de reintegrare40. Alocarea de către serviciile de reintegrare a cazurilor de mediere victimăinfractor. chiar dacă tardivă. 42 Pentru detalii privitoare la evaluarea proiectului. rolul victimei nu mai este unul periferic. a victimei infracţiunii în cadrul medierii victimă-infractor. 2004. Neamţ) au participat la training-uri de specializare în terapia agresorului şi mediere victimăagresor. 40 De exemplu. Avându-se în vedere insuficienţa resurselor de personal. din perspectiva practicii serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. şi anume victimele infracţiunii39. în prezent. urmând monitorizarea comună a cazurilor (evaluarea infractorului de către serviciile de reintegrare. organizate la nivel local. organizate în parteneriat de către Ministerul Justiţiei şi Fundaţia “Familia şi Ocrotirea Copilului” în cadrul proiectului “Justiţia restaurativă – un posibil răspuns la infracţionalitatea juvenilă”. a se vedea “Studiu evaluativ asupra programului experimental de justiţie restaurativă din România”. în primul rând prin 39 O. pp. aceasta devenind actor central. Bacău. Oscar Print. 9-87. doar “asistenţa şi consilierea” penală şi post-penală pe care serviciile trebuie să o acorde numai “persoanelor condamnate” la o pedeapsă neprivativă de libertate (la cerere) sau la o pedeapsă privativă de libertate (cu acordul beneficiarilor). derulat în perioada septembrie 2002-decembrie 200342. Aşa cum lesne se poate observa. ca activitate implicită a programelor de asistenţă psihosocială acordată la cerere de către serviciile de reintegrare persoanelor condamnate şi supravegheate în comunitate sau celor deţinute.G. către organizaţii neguvernamentale care derulează proiecte privind medierea41. în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale. de către Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi. La nivel local s-au constituit echipe pluridisciplinare alcătuite din specialişti din cadrul instituţiilor de justiţie penală. Astfel încât. după cum urmează: A. Bucureşti. în Evaluarea sistemului de justiţie restaurativă din România. principiile justiţiei restaurative. b. coincid cu unele dintre obiectivele principale ale oricărui sistem modern de probaţiune.• • caracterizarea infractorului se realizează în funcţie de capacitatea şi dorinţa de reabilitare a acestuia. respectiv a victimei de către organizaţiile de profil). în funcţie de fezabilitatea proiectelor. Ed. Într-o primă etapă are loc abordarea. 1 . însă lacunar. Înfiinţarea şi funcţionarea a două Centre Experimentale de Justiţie Restaurativă. Aplicarea celor două modele. 41 Este modelul aplicat în perioada 2001-2003 de către Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iaşi în colaborare cu Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi. prin crearea unor instrumente de lucru comune. se conturează două etape de abordare a problemei. în cel puţin două moduri: a. cadrul legislativ iniţial privind dezvoltarea sistemului românesc de reintegrare socială şi supraveghere a exclus din sfera reglementărilor speciale această categorie importantă de beneficiari. consilierii din cadrul serviciilor de reintegrare socială din zona Moldova (Iaşi. Legea 129 din 2001şi Regulamentul privind aplicarea ordonanţei de organizare şi funcţionare a serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere reglementează în mod expres. asistarea victimei şi implicarea comunităţii în rezolvarea situaţiilor conflictuale. inclusiv din serviciile de reintegrare socială şi supraveghere. Din acest punct de vedere.

8 alin 1 şi art. Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor sunt abilitate să asigure şi alte forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor (art. cu modificările şi completările ulterioare. precum şi de Legea nr. de asemenea. la cerere. III art. Acest lucru este posibil. iar pentru victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.mmssf. cât şi victimele violenţei în familie. • • • Aşa cum se poate observa. începând cu 1 ianuarie 2005. Cea de-a doua etapă se referă la reorganizarea. indiferent de forma pe care o îmbracă. în contextul general al reformei sistemului de protecţie a familiei şi copilului (după anii ' 90). inclusiv pentru victimele infracţiunilor privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi pentru victimele violenţei în familie43 (art. 7 şi art. Evident. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor. Administraţie publică. de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor care funcţionează pe lângă tribunalele din ţară. Asistenţa psihosocială. care. 7-13 din Legea 211/2004). Protecţia drepturilor copilului. Suceava. corectându-se deficienţa legislativă de excludere a victimei din categoria beneficiarilor serviciilor de reintegrare. pe lângă trauma fizică. 217 din 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.ro. Acest act normativ conferă serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere competenţă materială şi teritorială privind consilierea psihologică a victimelor unor infracţiuni şi asigurarea altor forme de asistenţă a victimelor infracţiunilor (cap. pentru victimele infracţiunilor săvârşite cu violenţă sau care aduc atingere libertăţii sexuale a persoanei. Aspectele privitoare la protecţia victimei în România sunt legate. B. aceste servicii fiind abilitate să intervină numai ulterior sesizării organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. şi o traumă psihologică. pot organiza şi independent acest tip de servicii (art. 44 Pentru amănunte privitoare la evoluţia legislaţiei privind protecţia copilului şi familiei a se vedea Costache Achiţei. 178 din 2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. în colaborare cu societatea civilă. 2000. 10). siteul Ministerului Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei: www. de modernizarea sistemului de justiţie juvenilă. în primul rând. 13). 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. precum şi prin implicarea comunităţii locale.responsabilizarea principalilor actori sociali din sistemul de justiţie penală. cu modificările şi completările ulterioare. În prezent. nu reprezintă decât consfinţirea prin lege a demersurilor practic-aplicative din cadrul primei etape mai sus menţionate. datorită conştientizării efectelor negative ale violenţei şi a oricăror forme de abuz asupra copilului44. Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracţiunii pe o perioadă de cel mult trei luni. noul cadru normativ cu privire la protecţia copilului este reprezentat de Legea nr. pe o perioadă de cel mult şase luni (art. prin adoptarea Legii nr. Consilierea psihologică se asigură gratuit. infracţiuni limitativ enumerate. incluzând şi consilierea psihologică. (art. 12). cea de-a doua etapă cu privire la forma specifică de protecţie a victimei prin intermediul serviciilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. categorii care beneficiază şi de măsurile de protecţie şi de asistenţă prevăzute de legea menţionată. 43 Sunt avute în vedere atât victimele infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 11). 1 . serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere a infractorilor prin constituirea serviciilor de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. conform legii. poate fi acordată victimelor infracţiunilor de către serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale. 9). după cum urmează: • Consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor se asigură numai la cerere. legea se referă la acele infracţiuni care produc.

1 . în vederea realizării unei practici unitare în cadrul sistemului de probaţiune şi protecţie a victimelor care să includă. precum şi al strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel central şi local. parteneriatul dintre autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale.În concluzie. pentru viitor este asigurat cadrul legal – general dar şi special – al elaborării metodologiei. în mod necesar.