CUPRINS

Cap.1.INTRODUCERE .

1. Definiiii.. . . . . . .. . .

2. Unghiul total de deviere '" ' '" .

3. Intensiti'ip de deviere......... . .

4. Tortuozitatea gi'iurilor de sonda .

5. Aplicatii ale forajului dirijat... . '" .

6. Probleme intalnite la sondele deviate de la verticals .

~~ .............................................................................•....

Problerne .

Cap.2. MAsURATORI DE DEVIERE. .

1. Clasificarea inchnometrelor .

2. FotoincIinometre...... . .

2.1. Fotoinclinometrul Zmieureanu .

2.2. Fotoinclinometre programabile .

3. Inclinometre giroscopice... . .

4. Sisteme inertiale.i. . . .. . .

5. Instrumente de di rij are . .. . .

6. Accelerometre ~i magnetometre .

~hMri .

Referinte bibliografice . .

Cap. 3. STABILIREA TRASEULUI SPA PAL AL SONDELOR .

1. Generaliti'ip .

2. Metoda unghiului mediu ~ . . . . .

~. Metoda tangentelor '" '" .

4. Metoda arcelorde cerc... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .

5. Metoda curburii (razei de curburi'i) constante .

6. Metoda intensitatilor de deviere constante .

7. Calcule de interpolare " . .. .. . . . . .. . . . . . .

8. Reprezentari grafice .

9. Certitudinea traseului unei sonde .

intreMri '" .

Problerne .

Referinte bibliografice '" .

Cap. 4. DEVIEREA SONDELOR .

1. Cauzele devierii sondelor .

1.1. Directia de inaintare a sapei. . . . . . . . . . . . . .

1.2. Comportarea ansamblului de fund...... . .

1.3. Efeetul anizotropiei roeilor. .

11 II 13 15 16 17 24 26 26

27 27 30 33 35 37 42 44 50 57 58

59 59 61 62 63 65 68 73 78 87 91 91 93

95 95 95

101 123

7

2. Controlul devterii sondelor .

2.!. Micsorarea apasarii pe sapa .

2.2. Folosirea Wlor mijloace de dirijare......... . .

2.3. Ansambluri de prajini grele stabilizate ..

2.4. Sisteme automate de control al devierii .

intrebari .

Probleme .

Referinte bibliografice . .. .

Cap. 5 . METODE ~I MIJLOACE DE DIRIJARE. . .

1. Claslflcart Aplicabilitate. .. .. . . .. . . ' .

2. Dirijarea cu pana de devlere " .. .. .

2.1. Pene recuperabile... . . .

2.2. Pene nerecuperabile... . .

3. Dirijarea cu motoare submersibile ..

4. Dirijarea cu stabilizatori.. . . . . . . . . . .

4.1. Stabilizatori obisnuiti '" .

4.2. Stabilizatori reglabili '" ..

5. Sisteme rotary dirijabile .

6. Dirijarea cu jet. . . . .. . . . ..

7. Conductori inclinati sau curbati .

8. Ansambluri cu prijini articulate .

9. Foraj cu tubing infasurat pe toba.. .

10. Instalatii pentru foraj inclinat.. .

11. ~olosirea tendintei naturale de deviere .

~~bari .

Referinte bibliografice .. , .

Cap. 6. TEHNOLOGIA DE DIRIJARE. .. '" . . , " .

1. Pozitia deviatorului la talpa sondei ..

2. Corectarea pozitie] deviatorului " .

2.1. Compensarea unghiului de rasucire a garniturii de foraj ..

2.2. Corectarea tendintei de deviere naturale ..

3. Orienta rea deviatorului la talpa sondei.. ' .

3.1. Stabilirea pozitiei deviatorului inainte de inceperea avansarii .

3.2. Stabilirea pozitiei deviatorului in timpul forajului .

4. fnit:?1:;~a.~.e~lo~.i~~~ :: '.:.' : : .. ~.' : '.:.' ~ : '.:.' : .. : '.:.' :.'. '.:: ::.' ~ : ::.' : .. : .. : .. : .. : ::.'~

Probleme .

Referinte bibliografice .

Cap. 7. GARNITURA DE FORAJ. SAPE DE FORAJ .

1. Prajini de foraj '" '" .

2. Prajini grele , , .

3. Prajini intermediare , .

4. Alcatuirea garniturii de foraj ' ..

5. Comportarea garniturii de foraj in sonde deviate. Apasarea pe sapi .

~~.~............................................................ . ..........•

intrebiiri ' ' .

Probleme .

Referinte bibliografice .

8

130 130 130 131 134 137 137 138

141 141 143 144 147 149 160 160 163 167 171 172 174 175 180 181 182 183

185 185 194 194 197 200 201 204 205 208 208 210

211 211 216 216 216 219 226 228 228 229

Cap. 8. FLUIDE DE FORAJ. EV ACUAREA DETRITUSULUI .

1. Cerinte .

2. Tipuri de fluide. . . . . . . .. . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . '

3. Proprietili reologice .

4. Transportul particulelor solide in sonde directionale ~i in cele orizontale ..

4.l. Mecanismul de transport .

4.2. Cercetari experimentale .

4.3. Factorii care influenteaza procesul de evacuare ..

4.4. Viteza critica de curgere ..

4.5. Recomandari .

5. Sedimentarea baritei " .

6. Stabilitatea peretllor giurii de sondi ..

k~ri .

Probleme .

Referinte bibliografice , ..

Cap. 9. TUBAREA ~I CIMENTAREA COLOANEWR DE BURLANE .

1. Probleme ..

2. Introducerea coloanelor de burlane...... . . ..

3. Comportarea burlanelor in sonde deviate .

4. Centra rea coloanelor de burlane .

4.l.Tipuri de centrori ..

4.2. Distanta dintre centrori .

5. Cimentarea coloanelor ..

intrebiiri .

Referinte bibliografice . ..

Cap. 10. PERFORAREA COWANEWR DE BURLANE .

1. Sisteme de introducere a sculelor ~i instrumentelor in sonde .

2. Perforarea coloanelor de burlane ..

2.l. Intervale perforate... . " ..

2.2. Densitatea perforaturilor .

2.3. Orientarea perforaturilor ..

2.4. Tipuri de perforatoare. , .

2.5. Perforatoare introduse in coloana cu cab1u .: ..

2.6. Perforatoare introduse cu cab1u prin tubing ..

2.7. Perforatoare introduse cu tubingul .

intrebiin·. .. .

Referinte bibliograjice ' . . . . .

Cap. 11. PROIECTAREA SONDE LOR DIRIJATE

1. Traseul sondelor dirijate ..

2. Sonde cu prom in J .

3. Sonde cu profiJ in panta .

4. Sonde cu profiJ in S ' ' .

5. Sonde cu doua intervale de crestere a inclinari!

separate de unu! rectiliniu inclinat .

6. Sonde cu profile catenare ..

7. Sonde cu profll spatial. ' .

7.l. Profile cu intensitatea de deviere constanta .

7.2. Profile cu arce de cere ..

8. Abateri admisibile .

231 231 232 233 240 242 248 249 255 264 265 267 267 268 268

273 273 274 278 279 279 281 284 285 285

287 287 291 291 291 292 293 294 294 296 299 299

301 301 304 308 312

318 325 331 331 336 344

9

••

9. Prevenirea coliziunii sondelor............... 348

9.1. Amplasarea si orientarea p1atforrnelor de foraj... . . . . . . . . .. . . . 348

9.2. Planificarea si urmarirea traseelor sondelor........... . 349

intrebdri.. 357

Problerne............... 357

Referinte bibliografice ' " 359

Cap.12. SONDE CU DEVIERI MARl. SONDE ORIZONTALE... 361

1. Aplicati] , ,. 361

2. Justificare ~i a~teptari... .. 371

3. Probleme specifice... 374

4. Mijloace folosite , ,. 376

5. Profllul sondelor.. 376

6. Completarea sondelor... 378

intrebiiri..................................................... 381

Referinte bibliografice 381

Cap. 13. REINTRARI. SONDE MULTILATERALE................................... 385

1. Iesirea dintr-o sonda tubata...... 385

1.1. Frezarea circumferentiala.c.c.. . 385

1.2. Frezarea unci ferestre , 390

2. Sonde multilaterale... . 394

2.1. Beneficii potentiale, Riscuri ~i avantaje............................... 394

2.2. Clasificari............................................................................... 395

intrebiiri .

Referinte bibliograjice ,. . .

Cap. 14. FORTE ~I MOMENTE DE FRECARE .

1. Generalitali...... . . . . . . . .. . . . . .. . .

2. CaIculul fortelor ~i momentelor de frecare .

2.!' Intervale verticale............... . .

2.2. Intervale inc1inate drepte

2.3. Intervale de crestere a inclinarii .

2.4. Intervale de scadere a inclinarii .

3. Cai de reducere a fortelor ~i momentelor de frecare .

intrebiiri. . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .

Problerne .

Referirue bibliograjice ' . . . . . . . . ' .

Cap. 15. MAsURA TORI iN TIMPUL FORAJULUI , .

1. Introducere " .

2. Ansamblul de fund " . . .. .. . . .

2.1. Senzori directionali .

2.2. Senzori de carotaj .

2.3. Senzori pentru rnarimi mecanice .

2.4. Masuratori la talpa .

3. Sisteme de transmisie a datelor .

3.1. Telemetrie prin cablu electric .

3.2. Telemetrie cu impulsuri de presiune .

3.3. Telemetrie cu unde electromagnetice .

4. Masurittori de proximitate .. . .. . . .. .. . .

intrebiin· " . .

Referinte bibliograjice .

403 403

405 405 408 410 410 412 418 432 433 433 434

435 435 436 437 437 443 444 444 445 446 449 451 454 455

1

INTRODUCERE

1. Definitii

in mod eurent, sondele se foreaza vertical - eel putin in intentie - , eu mstalatii amplasate pe locatii amenajate deasupra obieetivelor urmarite. Forajul vertical este eel mai usor de realizat si, de obicei, eel mai ieftin.

Cu toate aeestea, praetie toate sondele sunt mai mult sau mai putin deviate de la directia verticala. Cele mai multe se abat de la verticala din eauze naturale, nedorite, dar unele sunt deviate intentionat, din diverse motive, eu alte cuvinte sunt forate dirijat.

Devierile de la verticala pana la 3 - 4° , ~i chiar mai mult, de regula nu creeaza probleme si de aceea sondele respective sunt considerate "verticale". Celelalte sunt sonde deviate sau dirijate.

Mai general, prin deviere se intelege abaterea unei sonde de la traseul proieetat, inclusiv de Iac:'direetia verticala. Prin controlul devierii se urmareste mentinerea sondei, in cursul forajului, in anumite limite aeceptabile, fata de verticala sau, mai general, fata de traseul preeonizat.

Prin tYrijare.sejntelege forajul, inelusiv investigarea si completarea sondei, de-a lungul unei traieetorii stabilite, diferita de directia verticala, spre 0 tinta

data. . . .... '

Pentru a caraeteriza 0 sonda deviata (dirijata) este sufieient sa fie descrisa axa ei, care, in eazul general, este 0 curba oareeare in spatiu.

Intr-un punet de-a lungul ei, directia sondei este definita daca se cunosc doua unghiuri: de inclinare si de orientare, ambele relativ usor de masurat (fig.l).

Unghiul de inclinare, pe scurt inclinarea sondei, reprezinta unghiul format de tangenta la axa sondei ~i verticala care trece prin punctul considerat; se va nota eu n.

Unghiul de orientare, pe scurt orientarea sau azimutul sondei, este unghiul dintre proiectia tangentei 'in planul orizontal si 0 directie de referinta din acelasi plan, de regula directia nordului magnetic sau a eelui geografic ; se va nota cu ro. , Planul vertical in care deviaza sonda - planul format de verticala si tangenta in punctul considerat - poarta numele de plan .apsidal. Azimutulconstituie UIighiul dintre planul apsidal ~i planul meridianului magnetic sau al celui geografic. c Unghiul dintre directia nordului magnetic si eea a nordului geografic.ja.plan ori-

zontal, reprezinta declinatia magnetica. Marimea ei este determinata de pozitia

11

-

INTRODUCERE

H

2

Fig. I. Definirea incliniirii !ji a azimutului intr-un punct Mal unei sonde:

1 - mea sondei; 2 - tangenta la axa sondei in punctul M; 3 - verticala in punctul M; 4 - proiectia tangentei in planul orizontal; 5 - directia de referinta.

N

T Talpa sondei

I I I I I I I I

L _

s

b.

Talpa sondei

o.

Fig. 2. Profilul (a) !ji inclinograma (b) unei sonde deviate.

geografica a sondei si variaza in timp, dupa cum se schimba locul nordului magnetic. Exista harp, modificate periodic, care indica marimea declinatiei magnetice in orice punct de pe glob (ea poate fi stabilita si pe loc, cu GPS).

Pentru a cunoaste pozitia spatiala a unei sonde, curba care reprezinta axa ei se proiecteaza pe unul sau mai multe plane verticale, precum si In planul orizontal. Proiectia axei intr-un plan vertical constituie profilul sondei In acel plan, iar proiectia in planul orizontal poarta numele de inclinograma (fig. 2).

12

INTRODUCERE

Drept plan vertical de proiectie se alege unul in care sonda sa apara cit mai cutin deformata. Pentru sonde dirijate, de regula, se ia planul care trece prin punctul de initiere a sondei (gura sondei) si tinta urmarita. in figura 2 s-a ales drept plan vertical de proiectie, planul de orientare O)T, care contine gura sondei O si talpa sondei T.

2. Unghiul total de deviere

Daca pe 0 anumita portiune a sondei (eventual pe toata lungimea ei) unghiul de orientare se pastreaza constant, sonda deviaza doar intr-un plan. Cand se rnodifica ambele unghiuri, sonda deviaza spatial. in acest din urma caz intereseaza unghiul total (spatial) de deviere, adica unghiul dintre tangentele din doua puncte de masurare, sau de calcul, vecine.

Pentru a determina unghiul total de deviere, fie VI si V2 vectorii unitari ce caracterizeaza directia sondei in punctul 1, respectiv in punctul 2 - doua puncte succesive de masurare. Unghiurile de inclinare a sondei in cele doua puncte sunt 1:1. respectiv U2, iar unghiurile de orientare sunt 0)], respectiv 0)2. Daca se alege un sistem cartezian cu axa N - directia nordului magnetic sau geografic, axa E - directia estului, ambele in plan orizontal, si V - verticala, inclinarile sunt definite fa~ de axa V, iar azimuturile fata de axaN (fig. 3, a).

Fie e unghiul dintre cei doi vectori ~I si ~2 (fig. 3, b).

Potrivit figurii 3, componentele carteziene ale celor doi vectori sunt:

VIN = sino, coso», VtE = sincqsine., VlV= coso, ;

V2N = sino.-cosco-, V2E = Sina.2SinCOZ , Vzv = COSa.2·

Se stie ca produsul scalar dintre doi vectori

de unde, pentru I VII = I v21 = 1, rezulta:

;;au

(1)

(2)

(3)

(5)

13

INTRODUCERE

N

t

v

o.

N

v

b.

fig. 3. Definirea unghiului total de deviere:

- -- -

a - componenteie unui vector v.. b - unghiul dintre doi vee tori, v si v .

1 2

Daca unghiurile (J,J, (J,2 si e sunt considerate laturile unui triunghi sferic (format din arce subintinse unghiurilor (J,J, (J,2 si e din centrul unei sfere cu raza egala cu unitatea), iar LlO) = 0)2 - 0)\ este unghiul dintre laturile (J,1 si (J,2, atunci formula (5) reprezinta teorema cosinusurilor laturilor (teorema fundamentala) din trigonometria sferica (fig. 4). Aceasta observatie permite sa se rezolve numeroase probleme de deviere ~i de dirijare apeland la teoremele si relatiile din trigonometria sferica: unghiurile de inclinare sunt considerate laturi ale triunghiurilor (poligoanelor) sferice, iar cele de orientare reprezinta unghiurile dintre laturi.

Fig. 4. Reprezenlarea sferica

a unghiurilor de inclinare :ji de orientare.

14

INTRODUCERE

Cu unele transformari, formula (5) poate fi pusa si sub forma:

(6)

convenabila pentru unghiuri de iodinare relativ mici.

Cand azimutul nu se schimba «(02 = (01), unghiul total e = ~u = u2 - c.. In schimb, cand (02 *- (0], se demonstreaza ca e >~U.

Unghiul e difera de ~U eu atat mai mult, eu cat unghiurile UJ, U2 ~i ~(O = = (02 - (01 au valori mai mari. Pentru ~(O = 11:, rezulta e = Uz + UI : sehimbarea de directie este maxima.

In situatiile uzuale, cand variatiile inclinarii ~i, mai ales, ale azimutului nu sunt foarte mari, in locul relatiei exaete (6) poate fi folosita formula aproximativa:

(7)

formula des intalnita.

3. lntensltati de deviere

Curbura unei sonde c se defineste de obicei prin asa numita intensitate de deviere i, care semnifica ritmul de schimbare a directiei eu lungimea L:

. de

J=-

dL'

(8)

Cele doua marimi, c ~i i, difera doar prin dimensiuni: intre ele exista relatia i = 180ht·e.

Intensitatea de deviere se exprima In grade/m, gradell 0 m sau grade/30 m (in praetica americana gradell 00 ft).

Raza de curbura

R =.!_ = 180 ! .

C 11: i

(9)

Pentru a caracteriza traieetoria unei sonde se folosese, uneori, si alte marimi. Astfel, intensitatea de deviere ia. exprima variatia unghiului de inclinare ell lungimea:

. da

'« = dL'

(10)

15

INTRODUCERE

Intensitatea de deviere t; eonstituie variatia unghiului de orientare to eu lungimea sondei

. dro

1(..)=-.

dL.

(11)

Intensitatea de deviere in plan orizontal (rotirea sondei in plan orizontal)

. dco deo im

1=-=---=--

o do dLsina sino -

(12)

unde da este proiectia segmentului dL in plan orizontal.

Pentru elemente infinitezimale, formula (7) este exacta si exista urmatoarele corelatii:

(13)

(14)

In mod practie, intensitatile de deviere se calculeaza eu diferente fmite: 8, fla = ex2 - ex] ,flro = ro2 - ro] ~i M = L2 - LJ, unde ex] si ex2 reprezinta inclinarile, iar ro] ~i ro2 - azimuturile sondei masurate in doua punete, 1 ~i 2, situate la distanta M. Ele eonstituie, in acest eaz, niste valori medii pe intervalul M, nu neaparat eonstante. In formulele (13) si (14) a este unghiul mediu pe acest interval: (ex] + ex2 )/2.

4. Tortuozitatea gaurilor de sonda

Deoarece ansamblurile de foraj nu sunt capabile sa dirijeze sondele exact pe traseele planificate si se intervine adesea pentru corectarea lor, de-a lungul gaurilor de sonda au loe schimbari nedorite de directie mai mult sau mai putin bruste. Acestea introduc frecari longitudinale si momente de frecare suplimentare, care creeaza dificultati la rotirea ~i manevrarea garniturii de foraj, la introducerea coloanelor de burlane.

In sonde orizontale ori cu inclinari mari, ondulatiile traseului unei sonde afecteaza si produetivitatea acesteia: caderile de presiune la curgerea bifazica sunt mult mai mari dedit la 0 sonda dreapta.

Pentru a caraeteriza gradul de abatere de la profilul planificat se foloseste adesea notiunea de tortuozitate a sondei. Cantitativ, ea poate fi definita printr-o mediere a variatiilor intensitatii de deviere, in raport cu cea planificata, de-a lungul sondei ori al unui interval dat, intensitate calculata din masuratori de deviere:

16

INTRODUCERE

n

L]p-ik!'k

T = _k=_l _

(15)

unde i peste intensitatea de deviere planificata;

I .. - intensitatea de deviere intre doua puncte de masurare succesive;

h - lungimea intervalului dintre doua masuratori pe care este calculata va.oarea ik.;

n - numarul intervale lor.

Daca intervalele de masurare au lungimi rezonabile, tortuozitatea poate fi calculata printr-o integrare numerica, Uneori se accepta 0 traiectorie sub forma sinusoidala.

o sonda este considerata neteda daca tortuozitatea ei nu depaseste 0,1 °/10 m.

La sonde orizontale, se impune adeseori si amplitudinea ondulatiilor: 0,5 - 1,0 m Exista si alte tipuri de abateri ale sondeIor, de la forma cilindrica:

- spiralarea: pentru ca sapeIe, mai ales cele eu PDC, au ~i 0 miscare de ;:r.;cesie in afara celei de rotatie in jurul axei proprii, gaura de sonda ia forma .inui surub;

- variatiile de diametru : sunt intalnite mai ales atunei cand se alterneaza :-.:-rajul eu motoare dirijabile lara rotire eu eel rotary pentru mentinerea directiei sondei; gatuirile alterneaza eu oenirile.

5. Aplicatii ale forajului dirijat

1. Resaparea unei sonde. Aeeasta a fost probabil prima aplicatie a forajului dmjat. Cdnd 0 sonda este blocata la 0 anumita adancime (prajini prinse ori scapate, burlane turtite) si se apreciaza ca operatiile de degajare vor fi indelungate si eostisitoare, este preferabil sa se abandoneze portiunea blocata ~i sa se resape sonda in eontinuare pe alaturi (fig. 5). Resaparea de la 0 anumita adancime este oportuna si atunci cand 0 sonda a nimerit intr-o zona sterila ori inundata, precum ~i atunei cand se exploreaza in mai multe directii eu aceeasi sonda.

Daca in zona unde se initiaza noua directie sonda nu este tubata, dedesubt se creeaza un suport rezistent prin cimentare pe 50 - 100 m. Daca sonda este tubata trebuie frezata 0 fereastra in burlane.

La incep~turile forajului, pentru a sehimba directia sondei se folosea 0 pana de deviere. In prezent, se utilizeaza mai ales motoare de fund dezaxate sau motoare prevazute cu 0 reductic dezaxata.

2. Sonde de salvare. La unele sonde scapate de sub control, care erup Iiber, nu se poate interveni Ia gura lor pentru a Ie capta: eruptii foarte violente,

3/1 (4t1

.. ~- ... -.-''''' ,~'

...

17

-

INTRODUCERE

Noul traseu

01 sondei

Fig. 5. Resaparea unet sonde.

\\\1)«

-----..., I (I.~---.J<,r"----

II/

11

Sonda scapotCi

SondO

de solvore

Fig. 6. Omordrea unei sonde scapate de sub control cu a sonda de salvare.

echipamentul de la gura sondelor complet deteriorat, coloana pe care acesta este montat sparta, eruptii prin spatele coloanelor, sonde in largul marii. in asemenea situatii se foreaza una sau mai multe sonde de salvare in jurul celei scapate astfel incat s-o intercepteze ori sa ajunga cat mai aproape de ea (fig. 6). Prin sonde le de salvare se injecteaza flu ide care sa omoare sonda scapata.

18

INTRODUCERE

3. Ocolirea unor obstacole geologice. Unele zacaminte de petrol se afla 'in vecinatatea unor domuri de sare ~i partial chiar sub ele. Cum traversarea sarii ridica anumite probleme (noroaie sarate corozive, ocnirea gaurii de sonda, tendinta de strang ere a peretilor), 0 solutie mai convenabila poate fi ocolirea sarii

eu sonde dirijate (fig. 7). .

Similar pot fi ocolite falii sau strate de-a lungul carora sondele au tendinta sa lunece, zone cu pierderi de noroi catastrofale.

/I /I
/I
/I /I
/I /I
/I /I /I
/I /I
/I /I /I
/I /I /I Fig. 7. Ocolirea unui dom de sare cu 0 sondii dirijatd.

4. Conditii de suprafata. Deasupra unor zacaminte de petrol sau gaze se gasesc localitati, zone rezidentiale, industriale ori portuare, parcuri ori statiuni de odihna, rezervatii naturale, plantatii, zone cu interdictii militare sau ecologice. Exploatarea acestor zacaminte nu este posibila decat prin sonde forate dirijat din perimetre accesibile.

Unele zacaminte se afla sub lacuri, delte, mlastini, golfuri marine, Firmuri.

Exploatarea lor prin sonde verticale necesita constructii hidrotehnice costisitoare, adeseori chiar imposibile. In astfel de situatii, este oportun sa se foreze dirijat de pe terenuri ferme sau de pe insule artificiale care pot suporta instalatiile de foraj ~i anexele lor, precum si utilitatile de extractie.

Exista situatii cand terenul de deasupra obiectivului urmarit este accidentat, muntos, adesea impadurit. Sondele verticale ar presupune defrisari nerationale, constructii scumpe de drumuri si platforme dificil de amenajat. Este preferabil in astfel de cazuri ca sondele sa fie forate dirijat din locuri mai accesibile ~i mai usor de amenajat.

19

--

INTRODUCERE

5. Sonde in grup. Forajul mai multor sonde de pe aceeasi locatie sau platforma constituie cea mai importanta aplicatie in domeniul dirijarii. Sistemul s-a raspandit indeosebi la exploatarea zacamintelor de petrol ~i gaze submarine, de sub platformele continentale. Cu una sau doua instalatii montate pe aceeasi platforma, fixa sau mobila, uneori pe doua platforme vecine, se foreaza In directii diferite cateva zeci de sonde dirijate (fig. 8). Motivele sunt de ordin practic si economic:

- se micsoreaza cheltuielile de transport si de fixare a platformelor mobile de pe 0 locatie pe alta;

- toate facilitatile de extractie, separare, stocare, transport prin conducte sau cu tancuri petroliere, eventual si de injectie sunt grupate pe aceeasi platforma;

- se imbunatatesc posibilitaple de autornatizare ~i cele de supraveghere a sondelor;

- platformele de foraj, de extractie ~i de stocare pentru un grup de sonde sunt mai mari si mai rezistente la actiunea valurilor si a vanturilor din zone geografice ostile, dar cheltuielile ce revin pentru 0 sonda sunt mai mici.

Sonde in grup sunt forate ~i in zone mlastinoase, cum sunt cele din Siberia Occidentala, in regiuni presarate cu lacuri, ca cele din Canada. Construind un singur drum de acces si 0 singura platforma de foraj pentru mai multe sonde se reduc simtitor cheltuielile de amenajare si de montare.

Fig. 8. Sonde in grup forate de pe 0 platformiifixii.

20

INTRODUCERE

Re!elele de energie electrica, conductele, facilitatile de preparare a noroiului, J..: stocare si aprovizionare, grupurile sociale sunt comune pentru mai multe sonde. Evident si conditiile de productie sunt mai comode, ~i mai ieftine.

Uneori se foreaza mai multe sonde de pe aceeasi platforma pentru a reduce suprafata de teren agricol sau forestier, necesara pentru drumuri si locatii, ~i ;:..::ntru a micsora impactul ecologic asupra mediului.

6. Sonde orizontale. Termenul, desi uzual, se foloseste oarecum impropriu .n industria de petrol. De fapt, sondele sunt initiate vertical si apoi sunt dirijate intr-un plan orizontal sau aproape orizontal (fig. 9). Sonde integral orizontale se foreaza doar din puturi sau din galerii mini ere pentru cercetari geologice, in interes geotehnic, mai rar pentru exploatarea petrolului (in tara noastra doar la Sarata Momeoru, langa Buzan, unde exista singura exploatare de petrol subterana).

Asemenea sonde au capatat 0 mare extindere dupa 1980 si reprezinta in prezent peste 7 % din totalul sondelor de petrol ~i gaze. In Canada si SUA se foreaza anual peste 2000 de sonde orizontale .

. . . . .... ". : _. .". : : : :', " ',' .

. . . . . . . . . . . .

Fig. 9. Sonda orizontala.

Principalul scop al sondelor orizontale il constituie cresterea productivitatii, in raport cu a celor verticale forate in acelasi loc, uneori chiar de zece, douazeci de ori, in faza initiala a exploatarii, Creste ~i factorul final de extractie. Faptul se explica prin cresterea suprafetei de drenare, mai ales cand orizontul productiv are grosimea relativ mica.

In strate putemic fisurate pe verticala ori cu permeabilitatea verticala mai mare decat cea orizontala, prin sonde orizontale productivitatea poate creste de asemenea de cateva ori.

21

INTRODUCERE

Sondele orizontale sunt indicate ~l 1D cazul titeiurilor grele, vascoase, exploatate prin drenaj gravitational, eventual prin injectie de abur sau prin combustie subterana,

La exploatarea prin sonde orizontale se diminueaza efectul de formare a con~rilor de apa sau de gaze, se imbunatateste drenajul gravitational in general.

In toate situatiile se mareste si gradul final de extractie.

Uneori, stratele productive sunt deschise orizontal sau aproape orizontal deoarece locatia sondelor este foarte departata, pe orizontala, de zona ce trebuie drenata.

7. Reintrari, Daca 0 sonda este inundata, deteriorata sau epuizata (zona din jurul ei este depletata), se poate abandona portiunea ei inferioara si, de la 0 anumita adancime, ea se dirijeaza prin resapare in alta directie. Se spune ca, sonda reintra in stratul productiv intr-o zona nedrenata (fig. 10). Costul operatiei poate fi mai redus decat eel al unei sonde noi, forate de la suprafata.

Uneori, pe platforme marine, reintrarile sunt impuse de indisponibilitatea unor sloturi (locatii) la suprafata.

Letner

Dop deciment

Dop

de cirnent

Fig. 10. Reintrarea unei sonde in stratu/ productiv.

22

INTRODUCERE

Cand stratul productiv este orizontal, sonda noua se dirijeaza de-a lungul lui sau usor inclinat, astfel incat sa se mareasca zona de drenare ~i sa se intarzie rormarea conurilor de apa sau de gaze.

Resaparea se initiaza prin frezarea unei ferestre in coloana de burlane.

8. Sonde multilaterale. Acestea constituie. sonde cu doua sau mai multe ramificatii laterale forate dintr-o gaura principala (fig. 11). Ramificatiile sunt mste drenaje: ele permit sa se extinda zona de exploatare rara a sapa sonde noi.

Sondele multilaterale pot constitui 0 alternativa mai economica si mai rapida la procedeul de indesire. Ele pot fi echipate cu investitii mai mici.

Asemenea sonde se foreaza si pentru a micsora suprafata afectata de locatii, atunci cand sloturile pe platforme sunt limitate, pentru cresterea ritmului de exploatare, mai ales in zacaminte marginale, pentru exploatarea unor blocuri productive mici sau izolate, pentru rezervoare lenticulare, pentru exploatarea unor orizonturi cu caracteristici mult diferite, pentru exploatarea ulterioara a unor zone aditionale.

Ramificatiile pot fi forate in orice directie, inclusiv ascensional pentru un drenaj gravitational. Trunchiul in care se foreaza ramificatiile poate fi vertical, inclinat sau chiar orizontal.

Fig. 11. Sondii multilaterala.

23

INTRODUCERE

9. Aplicatii nepetroliere. Pentru montarea unor conducte de petrol sau gaze, dar si pentru conducte edilitare (apa, gaze, canalizare, telecomunicatii) este nevoie adeseori sa se traverseze rauri, sosele, strazi, cai ferate, piste de beton. Folosind instalatii specializate de subtraversare, lucrarile de montare pot fi mult mai ieftine si mai rapide, uneori singurele posibile.

Pentru consolidarea ~i impermeabilizarea rocilor din jurul unor constructii civile sau industriale (tunele, baraje, blocuri de locuinte sau administrative, lucrari de acta) se foreaza cu instalatii usoare zeci de sonde inclinate prin care se injecteaza pasta de ciment, silicat de sodiu, diverse mortare, rasini s.a. Montarea pilotilor de consoli dare a taluzelor se realizeaza tot prin forajul unor sonde inclinate. Probe pentru analize geotehnice sunt prelevate adeseori prin sonde inclinate.

Exista ~i unele proiecte de exploatare a gazului metan din zacamintele de carbune bogate in metan, de exploatare a energiei geotermale din roci cu temperaturi ridicate. in ambele situatii sunt oportune ~i sonde orizontale.

6. Probleme intalnite la sondele deviate de la verticala

Devierea sondelor de la verticala creeaza numeroase dificultati amt in timpul forajului, cat ~i ulterior. Ele devin cu atat mai severe cu cat inclinarile sunt mai mari si schimbarile de directie mai bruste. Cele mai multe probleme sunt provocate de faptul ca fortele de greutate (ale gamiturii de foraj, coloanelor de burlane, instrumentelor geofizice, particulelor solide) nu mai actioneaza de-a lungul sondei. Fortele laterale si fortele de frecare cu peretii sondei, depunerea particulelor soli de sunt la originea acestor probleme.

1. Din cauza sprijinirii ~i a frecarilor cu.peretii sondei, sarcina la carligul instalatiei de foraj difera semnificativ de g~utatea gamiturii sau a coloanei de burlane, scufundate in noroi. Extragerea garniturii de foraj poate deveni dificila, controlul apasarii pe sapa este problematic, iar momentul de torsiune necesar rotirii gamiturii capata valori periculos de mari. In general, fortele de frecare dea lungul unei sonde sunt greu de evaluat pe cale teoretica.

2. Tot din cauza presiunilor de contact si a fortelor de frecare, uzura prajinilor si mai ales a racordurilor se accentueaza, Fenomenul se produce atat in timpul rotirii garniturii, cat si in cursul operatiilor de introducere ~i extragere. Din aceeasi cauza, coloanele de burlane prin care lucreaza garnitura de foraj se uzeaza si chiar se pot sparge.

3. Daca presiunea de contact pe peretii gaurii de sonda depaseste rezistenta rocilor, racordurile pot forma gauri de cheie, in dreptul carora apar dificultati la extrag~re, mergand pana la intepenirea garniturii.

4. In zonele curbate ale unei sonde, prajinile de foraj sunt supuse la incovoiere. Daca ele sunt ~i rotite, solicitarea de incovoiere capata un caracter variabil, ceea ce duce la oboseala materialului ~i reducerea duratei de lucru a elementelor garniturii.

24

INTRODUCERE

5. In sonde deviate creste pericolul de prindere a prajinilor grele si a coloa::dor de burlane, cand sunt lasate in nemiscare, prin lipire si din cauza diferentei ce presiune sonda-strat in dreptul formapunilor permeabile.

6. Avariile in sonde deviate se rezolva mai greu decat in cele verticale.

7. Conditiile de stabilitate a peretilor unei sonde deviate in dreptul unor roci

.nstabile, friabile, se inrautatesc. .

8. Tubarea coloanelor de burlane, mai ales a celor cu diametrul mare, in ;:iuri de sonda cu dese schimbari de directie ~i cu jocuri radiale reduse este .ngreunata, uneori chiar imposibila.

9. La cimentare, coloanele de burlane avand 0 pozitie excentrica in gaura de sonda, noroiul gelificat din spatiile inguste nu este dezlocuit, pasta de ciment se canalizeaza prin spatiul mai larg si unele strate gazeifere sau acvifere raman neizolate, provocand dificultati ulterioare. Sunt necesari centrori montati pe burlane, un regim de dezlocuire adecvat ~i paste de ciment cat mai stabile, pentru J. evita segregarea fazelor.

10. In timpul exploatarii, burlanele din coloana de productie se uzeaza prin frecare cu tubingul, iar acesta din cauza frecarii cu prajinile de pompare. Randamentul pompajului cu prajini se diminueaza,

11. Prin sonde deviate interpretarile geologice privind adancimea, grosimea ~i inclinarea strate lor, forma structurii sau a zacamantului interceptat sunt mai laborioase.

12. Devierea nedorita a sondelor de la traseele si tintele prestabilite pot afecta schema de exploatare a unui zacamant. Uneori, trebuie forate sonde suplimentare pentru a completa schema respectiva . Este posibil chiar ca 0 sonda deviata sa nu-si atinga obiectivul urmarit, in care caz, ea se resapa de la 0 anumita adancime.

13. Pentru a atinge obiectivul, lungimea forata cu 0 sonda inclinata este mai mare decat in cazul uneia verticale, marindu-se durata si costul forajului.

14. Cand sondele sunt in apropierea limitelor unei concesiuni pot apare probleme de incalcare a drepturilor altor operatori. De regula, in asemenea situatii, prin clauze contractuale se impun anumite limite de deviere (sub SO ), iar traseul sondelor trebuie sa poata fi verificat.

In general, dificultatile care sunt intampinate la 0 sonda cu devieri mari se reflecta in costul si in durata ei de executie, Adeseori sunt necesare marsuri suplimentare pentru corectarea peretilor gaurii de sonda, restrictii privind regimul de foraj, masuratori de deviere mai dese etc.

In cazul sondelor cu devieri mari, in spelii a celor dirijate, mai ales la unghiuri de inclinare mai mari de 50 - 60°, apar si alte probleme: evacuarea dificila a detritusului, imposibilitatea executarii unor operatii cu cablu prin caderea libera a aparatelor (carotaj cu cablu, perforare ), riscul "coliziunii" unor sonde la forajul in grup, dependenta de tehnici scumpe si de serviciile unor firme specializate (cele de dirijare, pentru flu ide de foraj, de completare a sondei).

25

INTRODUCERE

Operatiile de dirijare si de control al traseului sondei intervin cu 0 pondere insernna1:a'in durata de executie ~i in costul sondei. in general, 0 sonda dirijata presupune costuri mai mari dedit una verticala si riscuri investitionale sporite.

intrebiiri

1. Ce marimi dejinesc directia unei sonde intr-un punct de-a lungul ei?

2. Ce se iruelege prin plan apsidal ?

3. Cum se reprezinta 0 sonda spatiala in plan ?

4. Ce reprezinta unghiul total de deviere ?

5. Ce se intelege prin intensitate de deviere ? Ce legatura este intre curbura st intensitatea de deviere ?

6. Ce probleme apar fa forajul unei sonde deviate?

Probleme

1. In doua puncte succesive, at1ate la distanta de 50 m s-au masurat: inclinarea (Xl = 20°, azimutul COl = 40°, respectiv (X2 = 22° si CO2 = 500. Sa se determine unghiul dintre tangentele.la.axa sondei in cele doua puncte, intensitatea de deviere si raza de curbura pe intervalul dintre ce1e doua puncte.

i. In doua puncte succesive, de-a lungul unei sonde orizontale, s-au masurat: (Xl = 90°, COl= 1500, respectiv (X2 = 90°, CO2 = 1550. Sa se calculeze unghiul total de deviere,

\

\

3. In doua puncte succesive, at1ate 1a distanta de 100 m, s-au masurat: inclinarea (Xl=30c, azimutu1 CO! = 230°, respectiv (X2 = 34°, azimutul CO2 = 2330. Sa se determine intensitatile de deviere in plan vertical, in plan orizontal ~i cea totala intre cele doua puncte.

4. Intensitatea de deviere planificata pe interva1ul de crestere a inclinarii unei sonde dirijate este 10/10 m. De-a lungul lui, pe baza masuratorilor efectuate la intervale egale s-au calculat urmatoarele intensitati de deviere, in gradellO m: 1,15; 0,93; 1,18; 1,05; 0,97; 0,95. Care este tortuozitatea sondei pe interva1u1 respectiv?

R: T= 0,088°/10 ill.

2

MASURATORI DE DEVIERE

Pentru orice sonda, dirijata sau nu, este necesar sa se cunoasca pozitia ei in spatiu, nu doar atunci cand este terminata, ci si in timpul forajului. Motivele sunt numeroase:

- urmarirea traseului sondei in cursul forajului astfel ca tinta (tintele) pre-

conizata sa fie atinsa;

- evaluarea intensitatii de deviere de-a lungul sondei;

- evitarea coliziunii cu alte sonde existente in apropiere;

- evitarea situatiilor nedorite, cand sonda ajunge intr-o zona sterila sau inun-

data, intr-un cap de gaze ori in zona de influenta a altei sonde;

- determinarea adancimii reale, pe verticala, a formatiunilor geologice intalnite, inclusiv a celor productive, si intocmirea unor harp geologice corecte;

- interceptarea unei sonde scapate de sub control, care trebuie omorata. Traseul unei sonde este determinat daca se cunosc coordonatele spatiale in oricare punct de-a lungul ei. Aceasta presupune masurarea unor parametri spatiali intr-un numar cat mai mare de puncte pe traseul sondei ~i prelucrarea acestor ~arametri cu ajutorul unor algoritmi matematici adecvati (v. cap. 3).

In mod obisnuit, parametrii care se mascara intr-un punct sunt: inclinarea, azimutul si addncimea de-a lungul sondei. Prirnii doi parametri se mascara cu ajutoruJ unor instrumente numite inclinometre, iar ultimul, lungimea, prin intermediul cablului de lansare a instrumentelor sau al garniturii de prajini, de la suprafata pana in punctul respectiv. Exista insa ~i aparate care mascara direct coordonatele spatiale in orice punct.

Datele primare - masuratorile de deviere - sunt prelucrate manual sau automat, uneori chiar in interiorul instrumentelor de masurare, ~i se obtin coordonatele carteziene ale diverselor puncte.

Masuratorile de deviere pot atinge, 0 pondere insemnata in durata si costul unei sonde, in cele directionale pana la 8 - 10 % .

1. Clasificarea inclinometrelor

Exista 0 mare varietate de inclinometre. Unele indica doar inclinarea sondel or, dar cele mai multe mascara si azimutul. Ele pot fi clasificate dupa diverse criterii.

27

MAsURATORI DE DEVIERE

1. Dupa principiul de masurare, inclinometrele sunt magnetice sau giroscopice. Primele folosesc campul magnetic al pamantului pentru determinarea azimutului si presupun existenta unei busole sau a unor magnetometre. Ele pot opera numai in sonde netubate, fie in gaura libera, fie intr-o prajina grea amagnetica, ~i in absenta unor anomalii magnetice inclinometre1e giroscopice au 0 .busola" giroscopica ce i~i mentine pozitia initiala atat timp cat nu intervin forte exterioare perturbatoare. Nefiind influentate de campul magnetic sau de prezenta unor mase feroase, ele pot fi utilizate ~i in gauri tubate, precum si in cazul grupurilor de sonde forate de pe aceeasi platforma, in apropierea suprafetei unde sonde1e sunt apropiate intre ele

2. Dupa prezenta sau absenta unui canal de legatura intre aparat !ji suprafata, inclinometrele sunt: cu canal de legatura (telemetrice) si fara canal de transmitere a datelor.

Primele au posibilitatea sa transmita datele de deviere la suprafata imediat ee sunt masurate. Din aceasta categorie fac parte unele inclinometre introduse cu cablu conductor care transmit la suprafata masuratorile de deviere in timp ce aparatele sunt deplasate de-a lungul gaurii de sonda, sub forma unor semnale electrice [3], precum ~i sistemele care efectueaza masuratori in timpul forajului, cele cunoscute sub numele de steering tools (v. par. 5) si cele cunoscute sub acronimul MWD (Measurements While Drilling - v. cap. 15).

in a doua categorie intra inclinometrele care inregistreaza datele primare, acestea devenind disponibile pentru prelucrare abia dupa ce aparatele sunt extrase la suprafata. Ele pot fi introduse cu cablu simplu sau conductor (pentru alimentare si comanda), dar exista ~i unele lansate liber in prajini, cu surse proprii de alimentare. Acestea din urma sunt extrase eu 0 corunca (fae masuratori doar la talpa) sau impreuna cu gamitura de prajini (pot executa masuraton ~i in timpul extragerii garniturii, pentru schimbarea sapei, de exemplu).

3. Dupa modul de inregistrare exista inclinometre care fixeaza nivelul unui lichid, inclinometre cu inregistrare mecanica, fotografica, cinematografica, magnetica.

In primul caz, se introduce cu cablu, la adancimea dorita, un dispozitiv eu 0 sticla umpluta partial cu acid fluorhidric. Daca dispozitivul este lasat suficient timp in repaus (circa 30 min), acidul reactioneaza eu sticla ~i lasa 0 urma care indica suprafata orizontala a lichidului. Cand sticla este inclinata, pe suprafata ei ramane 0 urma elipsoidala, Distanta maxima dintre aceasta urma si cea circulara, corespunzatoare pozitiei verticale, permite sa se calculeze unghiul de inclinare a sondei, dupa extragerea dispozitivului.

Aparatul cu acid fluorhidric este eel mai vechi inclinometru (aproximativ din 1870); din cauza preciziei scazute, practic nu mai este folosit.

Inregistrarea mecanica consta intr-o perforatura pe un disc de hartie sau de aluminiu (in sonde cu temperaturi mari) create de un pendul poanson.

in cele1alte cazuri, folosite in mod curent, pozitia sondei este fixata pe un film foto, pe banda magnetica sau pe memorii de ferita. Unele aparate stocheaza

28

MA.SURA.TORI DE DEVIERE

date le masurate pe memorii interne, sub forma digitala, de unde sunt transferate la suprafata direct intr-un calculator, eliminand astfel erorile de citire.

4. Dupa numarul de masuratori efectuate intr-un mars, inclinometrele sunt: monopunct, muitipunct ~i cu masurare continua. Primele mascara pararnetrii spatiali - inclinarea si azimutul - intr-un singur punct, cele multipunct in mai multe puncte de-a lungul sondei - asa numitele statii. Masurarea continua, de fapt la intervale scurte de timp, este specifica sistemelor care urmaresc pozitia sondei chiar in cursul forajului, dar se foloseste si la inclinometre manevrate cu cablu de carotaj [3]. In ultimul caz, datele sunt furnizate de obicei sub forma digitala.

5. Dupa numarul de parametri masurati, inclinometrele mai simple stabilesc doar inclinarea sondelor, dar cele mai multe mascara atat inclinarea, cat ~i azimutul. Unele aparate indica ~i un al treilea parametru: orientarea dispozitivului de deviere, mai exact directia de actiune a acestuia.

6. Dupa modul de introducere, inclinometrele pot fi Iansate cu cablu (conductor sau nu), lasate sa cada liber in prajini, introduse cu prajinile, cu tubing flexibil ori cu sisteme autotractate. Uitimele trei modalitati sunt intalnite la sondele cu inclinari mari, unde instrumentele nu coboara sub greutatea propne.

7. Dupa modul de operare (declansarea masuratorii), inclinometrele pot fi: comandate de la suprafata, programate in timp (automate), cu senzori magnetici care actioneaza cind aparatul ajunge in prajina amagnetica, cu senzori de miscare (ineq~ali): opereaza dupa ce aparatul ramane nemiscat cateva zeci de secunde.

8. Dupa perioada de masurare, inclinometrele pot opera in timpul extragerii, in timpul introducerii, in ambele sensuri de deplasare, in timpul forajului, doar la talpa sondei.

9. Aparatele care mascara si transmit continuu datele, in timpul forajului, se clasifica ~i dupa modul de transmitere a acestora la suprafata: prin cablu electric, cu pulsatii de presiune 'in noroi, prin unde electtomagnetice (v. cap. 15). Aceste aparate servesc si la orientarea dispozitivelor de dirijare.

10. Dupa modul de alimentare cu energie, unele inclinometre primcsc energie de la suprafata, prin cablu, iar altele au surse proprii: baterii gaivanice sau alternatoare antrenate de turbine puse in miscare de noroiul circulat prin prajini. Ultima varianta se intalneste doar la sistemele de masurare in timpul forajului; ele opereaza atunci cand debitul de noroi depaseste 0 anumita valoare.

Constructia inclinometrelor intalnite in foraj este foarte diversificata, In functie de domeniul de rnasurare a inclinarii, numarul de masuratori posibile, sistemul de operare, diametru, firma constructoare s.a. Multe dintre ele servesc ~i la orientarea dispozitivelor de dirijare.

Se folosesc ~i aparate care prelucreaza datele primare si stocheaza ori transmit la suprafata direct coordonatele carteziene. Exista si sisteme care, in functie de marimea pararnetrilor masurati, comanda dispozitiveie de dirijare astfel incdt directia planificata a sondei, eventual cea verticala, sa fie mentinuta.

29

MAsURATORI DE DEVIERE

2. Fotoinclinometre

Acest tip de inclinometre este inca destul de raspandit, atat in varianta monopunct, citt ~i in cea multipunct. Cei doi parametri ai sondei in punctele de masurare - inclinarea si azimutul - sunt inregistrati fotografic si apoi cititi la suprafata, dupa extragerea aparatului.

Fotoinclinometrele pot fi introduse cu cablu, conductor sau nu, in gaura libera sau in prajini, iar unele pot fi lansate liber in gamitura de foraj. Exista inclinometre comandate de la suprafata, dar ~i autonome (programabile).

Fotoinclinometrele construite pentru inclinari nu prea mari (pana la 20 - 30°) contin de obicei un pendul care mascara inclinarea sondei, 0 busola - magnetica sau giroscopica - pentru masurarea azimutului, un obiectiv foto si cateva becuri pentru iluminare, un disc foto (la aparatele monopunct) sau 0 cas eta cu film (la aparatele multipunct), un mecanism de trag ere a filmului :;;i de aprindere a becurilor, in cazul instrumentelor multipunct, un ceas electronic care controleaza mecanismul respectiv si un set de baterii electrice la aparatele autonome (fig. 1).

Ansamblul este introdus intr-o carcasa amagnetica din alama sau aluminiu. La capatul de jos al carcasei poate fi atasat un sistem de orientare (v. par. 5).

Cablu

Boterii

Ceas electronic

Motor

Cosetd cu film

Obiectiv foto

Unitate

de rndsurcrs

Amortizor

Fig. 1. Componentele unuifotoinclinometru autonom.

30

MAsURATORI DE DEVIERE

lnclinometrele lansate liber in garnitura au la capatul inferior un amortizor de socuri, iar la capatul superior 0 ciuperca pentru a putea fi prinse si extrase cu ajutorul unei corunci, daca este nevoie. in sonde cu inclinari mari se ata~a si un lest - 0 bara grea.

Componentele de masurare, pendulul si busola, sunt imersate intr-o camera cu lichid transparent, care amortizeaza oscilatiile.

Cand inclinometrul se afla intr-o sonda inclinata, cum pendulul ramane in pozitie verticala, distanta dintre varful lui si axa aparatului constituie 0 masura a inclinarii, Aceasta se citeste pe un disc din sticla pe care sunt gravate cercuri concentrice, gradate corespunzator (fig. 2).

I

Axo . I

=:: .

Pendul

Disc din sticld

Discul busolei

Fig. 2 . .Modul de miisurare a inclinarii si azimutului cu un pendul si a busolii.

Varful pendulului se proiecteaza ~i pe dis cui busolei magnetice sau giroscopice, pe care sunt trasate linii radiale, gradate de la 0 la 3600. Pozitia fire lor reticulare din varful pendulului proiectate peste discul de sticla transparent si peste eel al busolei este fotografiata expunand filmul printr-un obiectiv aflat deasupra pendulului timp de cateva zeci de secunde. .Distanta" dintre centrul imaginii fotografiate ~i centrul discului indica inclinarea, iar unghiul format de directia imaginii cu directia nordului constituie azimutul sondei.

31

MAsURATORIDEDEWERE

Figura 3 prezinta doua fotoinclinometre monopunct cu plutitor, constructie-, Kuster. Plutitorul 'i~i pastreaza permanent axa de rotatie verticala (perpendicular pe suprafata orizontala a lichidului pe care pluteste). Avand incorporat un magnet, el se autoorienteaza si in campul magnetic al pamantului. Plutitorul este transparent, iar pe suprafata lui sunt gravate cercuri, pentru inclinare, si linii radiale, pentru azimut. Lumina unui Dec se propaga prin miezul transparent al suportului pe care se roteste liber plutitorul si pe un disc foto se imprima imaginea firelor reticulare din centrul suportului peste 0 portiune din suprafata gradata a plutitorului.

Pentru unghiuri mai mari de 30°, in locul pendulului simplu se folosesc alte tipuri de senzori gravitationali: greutati sferice sau cilindrice excentrice, care tind sa ramana permanent in aceeasi pozitie, plutitori sferici (fig.3, b) s.a. Unele fotoinclinometre pot masura inclinari mai mari de 90°.

/

\ \

Imogini foto

o.

b.

Fig. 3. Fotofnclinometre monopunct cu plutitor. a .0 -20°; b. 0 _70°.

32

MASURATORI DE DEVIERE

2.1. Fotoinclinometrul Zmieureanu

Acesta este un inclinometru magnetic multipunct cu pendul, introdus cu cablu electric, aparatul fotografic fiind comandat de la suprafata. Avand dimensiuni relativ mari se foloseste doar in gauri libere. EI inregistreaza pana la 100 pozitii pe un film de 16 mm. Se construieste in doua variante, dupa domeniul de masurare a inclinarii: 0 - 18° ~i 0 - 30°.

Inclinometrul Zmieureanu, asamblat intr-o carcasa etansa din alama, contine o busola magnetica, un pendul, 0 caseta cu film ~i mecanismul de expunere si tragere a filmului intr-o noua pozitie (fig. 4).

Cablu

Mecanism de comandCi

corccsd

Film

Becuri Obiectiv foto

Pendu\

Disc

de sticla

Ac magnetic

Fig. 4. Fotoinclinometrul Zmieureanu.

Pe acul magnetic al busolei este fixat un disc usor, gradat radial de la 0 la 360°, din 5 in 5°, l}i marcat cu punctele cardinale. Busola este imersata intr-un ulei transparent care amortizeaza oscilatiile acului magnetic ~i lubrifiaza lagarul acestuia. Camera busolei este inchisa de un disc de sticla sf eric, pe care sunt gravate cercuri concentrice, cu "distanta" intre ele de 0,5° sau 1° inclinare.

Deasupra busolei este suspendat, prin doua inele concentrice care permit libertatea de miscare in orice directie, un pendul format din trei brate subtiri ce sustin un cere cu doua fire reticulare.

33

in continuare se ami obiectivul aparatului fotografic, cu sase beeuri pentru iluminare, caseta cu film, un mecanism cu roti dintate, lanturi de transrnisie, piedici, un arc servomotor si un electromagnet.

Masuratorile se efectueaza de jos in sus, cand aparatul se extrage. La adancimile dorite, el este oprit si, dupa 0 SCUM perioada de linistire a busolei ~i a pendulului, se aprind de la suprafata ·becurile. Se fotografiaza astfel pozitia firelor reticulare din varful pendulului suprapusa peste imaginea discului de sticla gravat ~i peste cea a busolei. Dupa perioada necesara expunerii filmului, se intrerupe curentul electric, electromagnetul elibereaza 0 piedicasi arcul servomotor trage filmul intr-o noua pozitie. in acelasi timp se noteaza, dupa lungimea cablului, adancimea de masurare respectiva, Apoi, aparatul este ridieat in alta statie si operatiile se repeta.

Concomitent se noteaza pe 0 fi~a adancimile statiilor de masurare, inclinarile ~i azimuturile corespunzatoare.

MAsURATORI DE DEVIERE

Centrul imaginii

Fig. 5.1magineajilmata

de un fotoinclinometru cu pendul.

La suprafata, filmul se developeaza si, cu ajutorul unei lupe sau a unui proiector, se citesc inclinarea si azimutul la diverse adancimi. Unghiul de inclinare se citeste pe cercurile concentrice la intersectia imaginii firelor reticulare. Azimutul constituie unghiul la centru dintre raza care trece prin int~rsec!ia amintita ~i directia nordului magnetic (fig. 5).

Inclinometrele multipunct Zmieureanu, cu alimentare electrica ~i eomanda de la suprafata, au avantajul ca masuratorile nu depind de un program prestabilit, iar identifiearea imaginilor nu suscita dubii, dar constructia lor mecanica este complicata ~i voluminoasa. Preeizia este relativ redusa: 0,25° pentru inclinare si 5° pentru azimut.

34

MAsURATORI DE DEVIERE

2.2. Fotoinclinometre programabile

Din aceasta categorie fac parte majoritatea fotoinclinometrelor monopunct sau multipunct. De regula, aceste inclinometre sunt miniaturizate ~i au dimensiunile transversale reduse, fiind destinate sa opereze 'in interiorul garniturii de foraj, intr-o prajina grea amagnetica. Ele sunt alimentate cu baterii de litiu, rezistente la temperaturi ridicate. Pentru actionarea aparatului fotografic, ele au un motoras electric sau un arc, precum si un ceas electronic (timer) care activeaza sistemul dupa un program prestabilit. Fotoinclinometrele multipunct au film de 8 sau 10 mm ~i pot inregistra sute de imagini.

Inclinometrele Eastman, folosite si in Romania, care au limita maxima de masurare a inclinarii pana la 20° au sistemul de masurare - busola si pendulul - similar cu eel de la inclinometrele Zmieureanu, descris mai sus. Imaginile fotografice inregistrate sunt, de asemenea, asemanatoare, doar ca azimutul se mascara de la nord spre est sau vest si de la sud spre est sau vest. De exemplu, azimutul de 150° este indicat 30° NE, iar eel de 3400 ca 200NW (ca in fig. 5).

Cu ceasul electronic se programeaza perioada de timp, scursa de la introducerea aparatului in sonda, pana cand sistemul fotografic este activat. In continuare, ceasul controleaza intervalele de timp la care se iau imagini (30 s, I, 2, 4 sau 8 min). Simultan cu ceasul electronic se porneste si un cronometru la suprafata. Perioada de timp pana la activarea aparatului de fotografiat trebuie sa fie suficient de mare pentru ca instrumentul sa ajunga 'in prajina amagnetica si sa se linisteasca. Daca timpul este prea scurt, se vor lua imagini cand inclinometrul este in miscare, iar daca este prea mare operatia este intarziata (problema este eliminata cu senzori de miscare: camera foto opereaza dupa 30 sau 60 s de stationare). Pana ce inclinometrul se apropie de capatul garniturii, aceasta poate fi manevrata pentru a evita prinderea ei.

Cu inclinometre Eastman monopunct se mascara parametrii sondei doar intrun punct al sondei, 'in prajina grea amagnetica unde stationeaza. Cu cele multipunct se mascara parametrii de deviere in diverse puncte ale sondei la extragerea garniturii de foraj (aparatul ramane permanent in prajina amagnetica). Folosind cronometrul se lasa garnitura nemiscata un anumit timp pentru linistirea pendulului si a busolei, si pentru expunerea filmului (15 s inainte de aprinderea becurilor ~i 15 s dupa). Uneori se lasa garnitura nerniscata suficient timp ca sa fie luate doua imagini, care trebuie sa fie identice. Adancimile la care se afla inclinometrul dupa extragerea fiecarui pas se coreleaza cu imaginile de pe film; cele inregistrate cand garnitura este in miscare sunt ignorate.

Inclinometrele Eastman cu domeniul de masurare mai mare, pana la 90°, au 'in locul pendulului un cilindru transparent gol, cu 0 masa excentrica laterala, suspendat de-a lungul axei intr-o rama (fig. 6). Acesta are un ax coliniar cu axa aparatului, ax care se poate misca liber 'in doua lagare. Capetele ramei sunt unite cu un fir reticular. Cilindrul are 0 fereastra laterala gradata de la 0 la 100°, gradatii care semnifica unghiuri la centru, cu un fir reticular pe mijloc.

35

MAsURATORI DE DEVIERE

5

Fig. 6. Unitatea de miisurare Eastman pentru inclinari mari: 1 - cilindru mobil; 2 - masa excentrica; 3 - rama; 4 -lagiire;

5 -fir reticular pentru citirea inclinarii; 6 -fir reticular pentru citirea azimutului; 7 - busola; 8 - greutate excentricd.

36

MAsURATORI DE DEVIERE

In interiorul cilindrului se afla suspendata 0 busola magnetica, gradata corespunzator.

Cand aparatul este inclinat, rama ramane permanent perpendiculara pe planul apsidal (planul format de directia inclinarii ~i verticala), datorita unei greutati excentrice, iar cilindrul i~i pastreaza pozitia cu masa excentrica in jos (figura 6

- desenul de jos). .

, 2 3 4

5

6 0)-- 7 c,~

L \Z8\\~

\ ~\ \

Fig. 7. Imagine filmata

de incltnometrul Eastman de 15° - 9(/.

Inclinarea aparatului, indirect cea a sondei, se citeste in dreptul reperului orizontal din capetele ramei, iar azimutul in dreptul reperului vertical al ferestrei de pe cilindru. Pozitia celor doua fire, suprapusa peste imaginea cilindrului excentric si cea a busolei, este fotografiata si apoi citita la suprafata. Pe figura 7, cele doua unghiuri sunt: inclinarea 36° ~i azimutul 3550 (5° NW).

3. Inclinometre giroscopice

Acestea sunt utilizate atunci cand inclinometrele magnetice, mai comode, nu sunt aplicabile: in coloane, in prajini sau tubing, in vecinatatea unor sonde deja tubate (pe platforme cu mai multe sonde la adancimi reduse), in prezenta unor roci cu anomalii magnetice, la latitudini mari, unde componenta orizontala a cfunpului magnetic terestru este mica, la iesirea din coloane (reintrari in strat).

In principiu, giroscopul are ca element principal un corp solid care se roteste cu viteza foarte mare ~i care, datorita inertiei, i~i mentine directia axei de rotatie, cu conditia ca aceasta axa sa aiba posibilitatea sa ia orice directie. Daca acest corp este montat in carcasa unui aparat printr-un sistem cardanic care-i permite libertatea necesara, el i~i mentine axa de rotatie in spatiu indiferent de pozitia carcasei. Cand axa respectiva este dirijata dupa directia nordului geografic, unghiul dintre aceasta axa ~i cea a carcasei constituie azimutul carcasei.

37

MA.SURA.TORI DE DEVIERE

Cadru orizontal

A

A/'

xa Spin

cttniotd cu Nordul

Fig. 8. Schema giroscopu/ui.

Figura 8 prezinta schema unui giroscop pentru masurarea azimutului. Un motor in scurt circuit, alimentat in curent alternativ de inalta frecventa si rotit cu peste 10 000 rot/min, este montat in carcasa aparatului prin intermediul a doua cadre, unul orizontal si al doilea vertical. Motorul are trei grade de libertate: in jurul axei proprii (axa spin sau axa giroscopului), impreuna cu cadrul interior, in jurul unei axe orizontale perpendieulare pe axa spin ~i impreuna eu eadrul exterior in jurul axei verticale. Sistemul motor-cadre este eehilibrat static daca centrullui de greutate coincide eu punetul de intersectie a celor trei axe ortogonale.

Solidar eu axa cadrului exterior se afla un dis~ eu roza vanturilor. in dreptul discului, pe carcasa, se gaseste 0 coroana circulara cu un vernier, pentru citiri mai precise ale azimutului, ~i un reper.

Daca initial axa spin este orizontala si axa aparatului verticala, atunci directia de pe disc paralela cu axa spin (directia nordului magnetic, de exemplu) ramane 'in acelasi pla:n vertical cu axa spin cand diseul impreuna eu aparatul se lnclina intr-o parte sau alta (fig. 9, a) ori cand acesta se roteste (fig. 9, b). Cadrul interior ramane permanent orizontal, iar eel vertical doar se inclina: nu se roteste odata cu aparatul.

Inainte de a fi introdus in sonda, cu aparatul 'in pozitie verticala, se orienteaza axa spin in directia nordului (sau 0 alta directie orizontala cunoscuta) si se roteste carcasa aparatului astfel 'incat un reper de pe marginea lui (zeroul vernierului de pe coroa:na circulara ) sa coincida cu directia nordului.

38

M.ASUR.ATORI DE DEVIERE

Orientarea

G'"i\~~ Q

Discul busolei

Cadrul exterior Carcasa

. vertical aparatului

Cadrul interior orizontal

Reper

o.

b. )

Fig. 9. Stabilitatea giroscopului:

a -fa schimbarea inclinarii; b -fa schimbarea azimutului.

Axa spin se alinieaza folosind eventual un teodolit ~i un reper aflat la 0 distanta suficient de mare (0 cladire, 0 turla, un far), atunci cand giroscopul este "incalzit" - dupa 10 - 20 min de la pomire.

La multe inclinometre, inclusiv la cele Eastman, busola giroscopica reprezinta un modul care inlocuieste busola magnetica, Prin fotografiere, peste imaginea discului cu roza vanturilor se suprapune cea a pendulului, ceea ce permite sa se stabileasca inclinarea si orientarea sondei.

Din cauza unor dezechilibrari mecanice, a frecarilor din lagare si cu aerul, dar mai ales a rotatiei diurne a pamantului, axa spin nu-si pastreaza directia in limp; ea capata 0 miscare de precesie, conica. Diferenta de azimut dintre directia initiala de orientare si directia axei spin la un moment dat constituie deriva (abaterea) aparatului. Ea poate ajunge la cateva grade pe ora, ponderea principala fiind data de rotatia pamantului. Aceasta depinde de latitudine: este zero la ecuator ~i ajunge la 150/h la poli (360°/24 h) - figura 10.

Deriva unui giroscop poate fi micsorata prin cresterea momentului de inertie al rotorului, prin cresterea turatiei si prin diminuarea momentelor date de fortele perturbatoare (frecari, dezechilibrari mecanice). Din cauza dimensiunilor transversale reduse, specifice aparatelor introduse 'in sonde, momentul de inertie al rotorului, dependent de masa ~i dimensiunile lui, este limitat; raman doar celelalte doua posibilitati de crestere a stabilitatii.

La aparatele monopunct, presupunand ca viteza de crestere a derivei este constanta in timp, azimutul masuratorii poate fi corectat, prin interpolare, daca se mascara deriva finala - dupa extragerea aparatului - si se cronometreaza durata operatiei ~i momentul masuratorii.

39

0
10
>0 20
u 30
"U
:J 40
1/1
CIJ 50
.s
"U 60
:J
0 70
...J 80
90
\
\ !
\
\ • !
~ ,
L"
i ,
1
" , I
i " !
,
\.
,
\

\
,
0 900 80

'0

70.~

60 ~

o

50 c CIJ

40.!::

30 -g

-

20 :;::;

o o ...J

o

MASURATORI DE DEVIERE

-15 -12 -9 -6 -3 0 3 6 9 12 15 Deriva , grade lora

Fig.lO. Deriva provocata de rotatia pdmdntului.

La aparate multipunct, deriva se calculeaza luand mai multe imagim in acelasi punct si cronometrand momentele cand acestea sunt luate.

In general, corectiile ce trebuie facute sunt destul de complicate ~i erorile nu pot fi complet indepartate.

Pentru a reduce deriva, giroscoapele obisnuite se folosesc la latitudini mai mici de 70°, in sonde putin adanci, iar masuratorile se executa la introducere (pentru a micsora durata operatiei, fata de momentul pomirii).

Cum axa spin este orientata in plan orizontal, la inclinari mari ale sonde lor intervine si 0 abatere spatiala. Aceasta se diminueaza daca aparatul se orienteaza initial in directia sondei, presupusa cunoscuta, ~i nu in directia nordului. Procedeul este folosit la sonde cu inclinari mai mari de 10°.

Exista in prezent instrumente giroscopice mai perfectionate, cu precizie manta si cu 0 compensare automata a derivei, utilizabile la orice inclinare, destinate aut pentru masurare, cat si pentru dirijare. Unele executa masuratori continue ~i transmit la suprafata direct coordonatele carteziene.

Astfel de giroscoape, cunoscute sub numele rate gyro, elimina necesitatea orientarii initiale ~i compenseaza automat deriva provocata de rotatia pamantului. Ele cauta directia nordului geografic in fie care static separat ~i nu cumuleaza eventualele erori. Spre deosebire de giroscoapele obisnuite, orizontale, ele mascara de fiecare data viteza de rotatie a pamantului si determina componenta orizontala a vectorului de rotatie a pamantului dupa directia nordului geografic (fig. 11).

40

MASURATORIDEDE~ERE

Ecuotorul

Axo de rototie o pamontului

Fig. 11. Rotatia pamdntului in jurul axei proprii.

Legatura unlver sald

Senzor de moment

'--"L,. __ +--Motorul spin Axa spin Logare

Legatura univer sctd

Senzor de moment

Rotorul giroscopic

Fig. 12. Schema unui giroscop care cautii automat directia nordului geograjic.

In schema din figura 12, un motor actioneaza rotorul spin aliniat ell axa aparatului, la 1200 rot/min, printr-o legatura cardanica [1,3]. Rotorul nu mai este liber sa-si sehimbe orientarea in raport ell axa aparatului, ea la giroseoapele obisnuite. Tendinta lui de preeesie este impiedicata si masurata ell un senzor de moment.

41

MAsURATORI DE DEWERE

Momentul necesar pentru mentinerea pozitiei axiale a rotorului este proportional cu viteza de rotatie a aparatului fata de axele perpendiculare pe planul spin al rotorului.

Cand aparatul este nemiscat, pentru masurare, tendinta lui de miscare este provocatii. doar de rotatia pamantului, in aceasta situatie, momentul nece&_ar pentru mentinerea rotorului 'in pozitia neutra se coreleaza numai cu viteza de 'rotatie a pamantului. Cunoscand latitudinea punctului geografic, se pot determina componenta orizontala si cea verticala ale acestei viteze. Prima are directia nordului geografic. In acelasi timp, un accelerometru mascara componentele campului gravitational, cu ajutorul carora se poate determina inclinarea sondei (v. par. 6). Combinand componentele campului gravitational cu cele ale vitezei de rotatie a pamantului se poate calcula azimutul sondei.

Timpul de stationare cu aceste giroscoape este mai mic decat la cele obisnuite, circa I min, iar precizia de masurare este ± 0,5° pentru azimut ~i ± 0,05° pentru inclinare, la inclinari mai mari de 5°. Erorile laterale sunt de ordinul 3 mllOOO m. Precizia se reduce, de obicei, cu inclinarea sondei si cu latitudinea locului geografic.

4. Sisteme inertia Ie

Daca pe un mobil (un vehicul) este montara 0 platforma inertiala, care 'i~i pastreaza paralelismul intre axele ei si cele ale unui sistem de referinta fix indiferent de miscarea mobilului, cu care se mascara permanent componentele acceleratiei dupa directia axelor sistemului, este posibil, prin integrare in timp, cu conditii initiale cunoscute, sa se determine viteza si, apoi, drumuI parcurs de mobil. Asemenea mijloace inertiale sunt utilizate 'in mod curent pentru determinarea coordonatelor unui punct de pe suprafata pamantului, a vitezei §i drumului strabatut de un vehicul in spatiu: in geodezie, in aviatie, artilerie, navigatie, tehnica rachetelor etc.

Platforma sistemului de masurare este stabilizata inertial cu ajutorul a trei giroscoape montate ortogonal. Pe aceeasi platforma sunt fixate trei accelerometre, de asemenea ortogonal. Acestea din urma mascara orice acceleratie aplicata asupra vehiculului pe care este montara platforma prin componentele ei pe cele trei directii. Prin integrare, viteza vehiculului dupa directia x, de exemplu,

(1)

iar distanta parcursa pe aceeasi directie

(2)

42

MAsURATORI DE DEVIERE

unde: ax este componenta acceleratiei pe directia x ; Vax- viteza initiala pe aceeasi directie;

Xo - spatiul initial;

to - timpul initial;

t - timpul curent.

Daca sistemul inertial este orientat perm~ent pe directiile est-vest, nord-sud si pe verticala, se pot calcula vitezele si deplasarile pe cele trei directii, De remarcat ca, folosite la controlul pozitiei spatiale a unei sonde, asemenea sisteme nu mascara inclinarea si azimutul acesteia, ca inclinometrele obisnuite, ci direct deplasarile pe directiile amintite. Inclinarea si azimutul lntr-un punct oarecare pot fi determinate doar indirect, acceptand un algoritm de calcul adecvat (v. cap. 3).

Problema acestor sisteme inertiale consta in faptul ca erorile, initiale ori aparute pe parcurs, se amplifica prin integrare in timp, ajungand la valori inacceptabile.

Metoda uzuala de micsorare a acestui efect consta in oprirea periodica a aparatului: vitezele si acceleratiile initiale pentru urmatorul interval de integrare sunt nule ~i erorile nu se mai cumuleaza.

o astfel de platforms inertiala, construita de firma Ferranti - numita FINDS (Ferranti Inertial Navigation Directional Surveyors - este adaptata din 1979 si pentru stabilirea pozitiei spapale a sonde lor [2,6]. Ea are 0 precizie ridicata, de ordinul 0,5 mlI000 m, dar pentru ca are diametrul relativ mare (105/8 in) poate fi introdusa doar in coloane de suprafata sau intermediare (13 3/8 in ~i mai mari). Se foloseste pe platforme marine cu multe sonde apropiate intre ele, cu rise de coliziune (mai ales in Marea Nordului).

Platforma, prevazuta cu trei giroscoape si trei accelerometre, montate ortogonal dupa directiile est-vest, nord-sud si cea verticala, este suspendata in carcasa aparatului prin intermediul a trei cadre actionate eu servomecanisme de stabilizare (fig. 13). La suprafata, platforma este orizontalizata ~i dirijata, cu aproximatie, pe directia nordului geografic. Giroscoapele vor orienta automat platforma cu axa de sensibilitate a accelerometrului NS spre nord. Orice nealiniere, rotire sau lnclinare a platformei din timpul operatiei detectata de giroscoape este corectata imediat de servomotoare. Deoarece accelerometrele sunt orientate de-a lungul axelor de referinta amintite, acceleratiile aplicate asup._ra sistemului sunt masurate direct pe cele trei directii.

Intr-o procedura standard, aparatul este coborat timp de 1 min (timpul de tranzitie) si apoi lasat nemiscat tot 1 min (timpul fix). Semnalele accelerometrelor sunt integrate, iar componentele vitezei obtinute sunt stocate In memorie.

Procedura se repeta pana cand instrumentul ajunge la siul coloanei I?i, din nou, la extragerea lui. Aici toate datele sunt integrate a doua oara obtinandu-se deplasarile ~, ~y I?i /).z pe cele trei directii. Adunandu-le succesiv, rezulta traiectoria sondei (expresiile integrate sunt mai complicate decat rezulta din ecuatiile (I) ~i (2): se ia in considerare I?i efectul rotatiei diume a pamantului [6]).

43

MASURATORI DE DEVIERE

Accelerometru ver ticol \

\

GIro E-W Accelerometru N-S Motor codru interrrediar

Axa

Cadru exterior

x Axa cadrului intermediar

Sincronizare cadru interior

Cadru interior

Fig. 13. Platforma inertiala de dirijare.

Exista ~i sisteme inertiale continue, care nu necesita opriri periodice [5].

Concomitent cu cele trei coordonate, se calculeaza ~i lungimea traseului parcurs. Se compara aceasta lungime cu cea a cablului de lansare, masurata independent. Diferenta dintre cele doua valori actioneaza ca un feedback ~i previne cresterea erorilor. Aceste sisteme continue elimina cadre le cardanice voluminoase ~i au 0 precizie foarte ridicata.

Acolo unde exista incertitudini privind masuratorile magnetice, sunt recomandate masuratori de verificare giroscopice. In prezenta unor anomalii geomagnetice, diferentele intre traseele calculate pot fi de ordinul zecilor de metri [7].

5. Instrumente de dirijare

Acestea sunt instrumente de masurare a devierii introduse cu cablu conductor in gamitura de foraj, deasupra dispozitivului de dirijare - de obicei un motor de fund dezaxat - , care permit sa se orienteze sonda in mod continuu de-a lungul traseului preconizat (sunt cunoscute, adesea, sub denumirea din limba engleza - steering tools).

Senzorii din interiorul unui instrument de dirijare mascara, in timpul forajului, inclinarea ~i azimutul sondei, dar si directia de actiune a dispozitivului de dirijare (in limba engleza, tool face) ~i Ie transmit permanent la suprafata. Aici, un calculator analizeaza semnalele primite, le prelucreaza ~i le afiseaza,

44

MAsURATORI DE DEVIERE

digital ~i analogic, la indemana sondorului sef si a operatorului de dirijare (fig.14). Informatiile obtinute permit operatorului sa dirijeze sapa in directia dorita, modificand corespunzator orientarea dispozitivului de dirijare.

Ajustari mici ale orientarii se pot realiza prin modificarea apasarii pe sapa.

Cand se mareste apasarea, creste momentul reactiv aplicat asupra garniturii de foraj si capatul inferior al acesteia se roteste usor spre stanga. Reciproc, cand apasarea se reduce, capatul de jos se roteste usor spry dreapta (de obicei, directia de actiune a dispozitivului se urmareste pe un cadre circular, la stanga sau la dreapta unui reper initial).

Fata de fotoinclinometrele uzuale, monopunct sau multipunct, care trebuie introduse sau extrase ori de cate ori este necesar sa fie cunoscuti cei trei parametri amintiti, instrumentele de dirijare au urmatoarele avantaje:

- se elimina timpul necesar numeroaselor marsuri cu cablu pentru masurarea inclinarii ~i azimutului sondei;

Interfata de • _

suprafa\a

grea

Azimutul

Directic dezaXorii motorului

Garnitura de foraj

Panou sondor ~ef

Coblu

IIll.L----lnstrument de dirijore

---.,.-"

L.:J,1----Reduc1ie de or ientors

Reductie de dezcxore

Motor de fu nd

Fig. 14. Dirijarea in timpulforajului.

45

MAsURATORI DE DEVIERE

- se obtine 0 gaura de sonda mai neteda, tara schimbari bruste de directie ~i rarn neeesitatea unor corectari ale peretilor;

- nu este nevoie sa se eoreeteze orientarea motorului de dirijare eu unghiul de rasucire a garniturii, rasucire provocata de momentul reaetiv (v. cap. 6), deoareee pozitia motorului este stabilita In· timpul luerului (este posibil ehiar sa se masoare unghiul de rasucire, comparand orientarea motorului eu gamitura suspendata eu cea din timpul forajului).

In raport eu sistemele MWD eu transmitere a semnalelor prin pulsatii de presiune (v. cap. 15), cele mai raspandite sisteme MWD, instrumentele de dirijare sunt mult mai ieftine, mai simple, viteza de transmitere a informatiilor este net superioara, sursa de alimentare eu energie se afla la suprafata (se evita bateriile galvaniee sau alternatoarele eu turbina de noroi), nu exista pericolul de pierdere in sonda cand garnitura este prinsa, pot fi utilizate ~i 'in gauri eu diametru redus, precum ~i la forajul eu aer ori spuma,

Cheie

Mognetometre

Accelerometre

z

Fig. i5. Aranjamentul senzorilor intr-un instrument de dirijare.

46

MAsURATORI DE DEVIERE

Instrumentele de dirijare sunt folosite la forajul cu motoare submersibile dezaxate ori cu reductic dezaxata montara la capatul de sus, cand garnitura de foraj nu se roteste, in sonde cu inclinari pana la 50 - 60°, in care instrumentele coboara liber.

Exista insa ~i sisteme care permit rotirea garniturii si care pot fi introduse chiar in sonde orizontale, prin pompare [8].

Din cauza conditiilor dificile de lucru la talpa sondei (socuri, vibratii), mstrumentele de dirijare sunt echipate eu senzori robusti, de regula rara piese in miscare: accelerometre pentru masurarea componentelor campului gravitational si magnetometre pentru determinarea componentelor campului magnetic al pamantului, Montate ortogonal, unul dintre ele de-a lungul axei instrumentului

(fig. 15), ele permit sa se determine directia acceleratiei gravitationale g si a intensitatii campului magnetic H in raport cu axa aparatului si, in final, inclinarea ~i azimutul sondei (v. par. urm.),

Daca unul dintre magnetometrele transversale este orientat in directia de actiune a motorului submersibil, este posibil sa se determine, magnetic,orientarea acestei directii, In acest scop, instrumentul este prevazut la capatul inferior cu un sabot oblic, ca 0 potcoava, cu 0 cane lura care corespunde magnetometrului de orientare (fig. 16, a).

Ajuns in reductia de orientare, insurubata deasupra motorului submersibil, aparatul se roteste sub greutatea proprie (eventual prin pompare) pana ce cheia bucsei din reductic patrunde in canelura din sabotul instrumentului.

Piciorul instrumentului

Plumb Caneluro

Sabot potcoovd

Tija de ghidare

o.

~urub

Cheie Buc~a

b.

c.

Fig. 16. Sabotul GU potcoava a instrumentului de dirijare (a/ §i reductiile de orientare (b §i G).

47

MAsURATORI DE DEVIERE

Figura 16, b prezinta 0 reductic de orientare simpla, care nu pennite circulatia in timpul masurarii, iar figura 16, co reductic de orientare dub la, care permite circulatia. Prima se foloseste doar pentru masuratori ~i orientari periodice, care se executa dupa ce se foreaza un anumit interval, de obicei pe

lungimea bucatii de avansare. .

La inclinari mici, sub 5 - 10°, orientarea fetei de actiune a motorului de dirijare se stabileste magnetic, deoarece azimutul sondei nu este bine definit. La inclinari mai mari, directia de actiune a motorului se determina gravitational si se defineste printr-un unghi masurat la stanga sau la dreapta planului vertical in care deviaza sonda, plan determinat cu ajutorul accelerometrelor.

Exista si aparate de dirijare giroscopice, utile cand exista interferente magnetice, mai ales atunci cand se initiaza devierea: pe platforme cu mai multe sonde tubate, in prezenta placii de ghidare (template), la iesirea dintr-o coloana, la forajul cu tubing flexibil - unde sistemele MWD nu pot fi utilizate din cauza dimensiunilor transversale reduse. Cand se initiaza devierea intr-o sonda verticala, sistemele giroscopice sunt mai sigure [8].

La suprafata, in locul prajinii de antrenare cu capul hidraulic, se monteaza un cap de circulatie, prin care se lanseaza instrumentul cu cablu, eventual ~i cu un lest (fig. 17).

Fig. 17. Cap de circulatie

pentru forajul cu instrumente de dirijare.

48

-

MASURATORI DE DEVIERE

Dupa asezarea aparatului in reductia de orientare se etanseaza capul de circulatie pe cablu, cu un sistem de garnituri din cauciuc !?i bacuri. Capul de circulatie, suspendat in elevator, permite pomparea noroiului. Inainte de a adauga 0 prajina, instrumentul trebuie extras afara !?i reintrodus dupa insurubarea prajinii. Pentru a reduce timpul de manevrare a instrumentului se lucreaza de obicei cu pasi din trei prajini, in locul bucatii de avansare.

Cablu

Piulita ~aibO

Garnituri

Fig. l S, Reductie cu intrare laterala.

Uneori, in locul capului de circulatie se foloseste chiar capul hidraulic, adaptat cu un sistem de introducere ~i lansare a aparatului de dirijare.

Tot pentru a reduce timpul de manevra a instrumentului de dirijare se poate folosi 0 reductie cu intrare latera/a (fig. 18). Aceasta se lIl§urubeaza la ultima prajina dupa introducerea obisnuita a garniturii. Prin ea se lanseaza instrumentul de dirijare cu cablu si, dupa asezarea lui in reductia de orientare, intrarea cablului se etanseaza. Cand se adauga bucati de avansare, cablul ramane in exteriorul gamiturii prins cu niste cleme. Forajul continua rara a fi necesar sa se extraga instrumentul la suprafata, aut timp cat nu exista pericol de deteriorare a cablului. Dupa 0 anumita adancime forata, reductia poate fi montata mai sus.

In alta varianta, se foloseste un sistem cu conectare umeda (fig. 19). Cablul este format din mai multe tronsoane care se cupleaza electric in sonda: capatul de sus al unui tronson se termina cu un cep cu inele de contact, iar cel de jos cu 0 mufa corespunzatoare.

49

/

MAsURATORIDEDE~ERE

Etansare

,

Cap rotativ

Pre5jino de antrenare

Cablu

Prajina

Fig. 19. Sistem de conectare umeda pentru instrumente de dirijare.

Tronsoanele de cablu se lanseaza pe masura ce se introdue tronsoanele de prajini cu aceeasi Iungime si sunt suspendate in niste reductii adaptate eu 0 bucsa de sustinere. Pentru extragerea tronsoanelor de cablu se foloseste 0 corunca. Cand este nevoie sa se roteasca garnitura de prajini, se extrage cablul pana la prima conexiune, ceea ce dureaza cateva minute. lnainte de a reveni Ia forajul orientat, tara rotire, cablul se reintroduce printr-un sistem de etansare prevazut in capul hidraulic motor (top drive) sau printr-un cap de circulatie rotativ [8].

6. Accelerometre ~i magnetometre

Accelerometrele sunt aparate care mascara acceleratia liniara. in prezenta unui integrator, ele pot furniza viteza liniara, iar printr-o dubla integrare of era ~i deplasarea liniara.

Masurand componentele campului gravitational al pamantului in raport eu carcasa unui inclinometru, aceelerometrele permit sa se determine pozitia

aeestuia in raport eu verticala - directia acceleratiei gravitationale g .

50

MAsURATORI DE DEVIERE

Accelerometrele servesc ~i la masurarea vibratiilor laterale, torsionale sau longitudinale din garnitura de foraj, inclusiv a celor din prajinile grele sau de la sapa. Vibratiile reduc durata de lucru a prajinilor ~i a sapei. Marimea lor constituie un indicator al gradului de uzura a sapei si al intensitatii unor fenomene mai putin dorite: saltarea sapei de pe talpa, fenomenul de lnpepenire-desprindere (stick-slip), miscarea de vartej a sapei, prezenta mai ales la sapele cu PDC.

Elementul sensibil al unui accelerometru il reprezita 0 masa inertiala careia i se mascara deplasarea (sau tendinta de deplasare) provocata de forta creata de acceleratia aplicata asupra ei.

In schema cea mai simp la, masa este fixata de carcasa aparatului prin intermediul a doua arce si se poate deplasa dupa axa xx', numita axa de sensibilitate (fig. 20). Sub actiunea unei acceleratii G, eventual cea gravitationala, masa se deplaseaza pana ce componenta fortei de inertie de-a lungul axei xx' echilibreaza forta de rezistenta a arcurilor. Deplasarea liniara este proportionala cu componenta acceleratiei dupa directia deplasarii. Marimea respectiva se transforma intr-un semnal electric, masurat, de exemplu, potentiometric. Pentru eliminarea oscilatiilor se foloseste un amortizor.

Amortizor

Masa inertialCi

,

x-

X' ~

Potentiometru

,

Fig. 20. Schema unui accelerometru liniar.

Masa inertiala poate fi ~i un pendul, in care caz se mascara deplasari unghiulare.

De obicei se folosesc accelerometre cu compensare, care sunt mult mai precise decat cele cu transformare directa, au un diapazon mai larg de masurare ~i 0 liniaritate mai ridicata.

Un astfel de accelerometru are 0 masa inertiala fixata pe un disc elastic, din cuart, cu 0 crestatura care-i permite sa osci1eze doar de-a lungul axei de sensibilitate xx' (fig. 21). Masa inertiala se deplaseaza intr-un camp magnetic creat de doi magneti solidari cu corpul aparatului. Traductorul accelerometrului este de tip capacitiv: placa mobila a condensatorului 0 constituie partea inferioara a discului, metalizata. Semnalul acestuia, proportional cu deplasarea masei inertiale

51

MASURATORI DE DEVIERE

MAGNET' AMPLIFICATOR

SEMNAL

;NF.ASURAR6

,

CREST.ATURA

ACCELERATIE

+ '

PUT ERE

CARCASA ACCELEROMETRULUI

Fig. 21. Accelerometru cu compensare.

din pozitia neutra, amplificat, alimenteaza bobina infasurata pe masa inertiala.

Curentul care circula prin bob ina creeaza 0 foqa care tinde sa readuca masa in pozitia initiala. Cu cat acceleratia este mai mare, cu atat mai mare este curentul necesar pentru crearea fortei care se opune celei produse de acceleratie. Caderea de tensiune creata de curent, proportionala cu acceleratia, este masurata potentiometric.

Cu trei accelerometre ortogonale, solidare cu carcasa inclinometrului, se determina cele trei componente ale acceleratiei gravitationale g si pozitia

carcasei in raport cu directia lui g (vezi mai jos).

Cand marimea g este cunoscuta intr-un anumit punct prin alte metode, pentru stabilirea inclinarii sunt suficiente doar doua accelerometre (vezi mai jos formula (4», dar, pentru a putea identifica unele erori, se folosesc de regula trei accelerometre.

Magnetometrele sunt aparate care detecteaza si mascara campul magnetic de-a lungul unor axe date.

Dupa principiul de functionare, se intalnesc diverse tipuri de magnetometre: magnetomecanice, inductive, galvanomagnetice, cinetice, cuantice, magnetooptice s.a, La inclinometre se folosesc doar primele doua tipuri: magnetomecanice (busola) ~i inductive (ferosondele).

Pentru masurarea intensitapi campului magnetic al pamantului in timpul forajului se utilizeaza ferosondele, deoarece ele nu au piese in miscare, sensibile la vibratiile de deasupra sapei, si au dimensiunile relativ mici. Ele convertesc inductia magnetica in semnale electrice proportionale. Ferosondele se utilizeaza mai ales in aviatie.

In principiu, 0 ferosonda consta intr-un miez feromagnetic cu doua inI~urari in jurullui. Una dintre ele, cea de excitatie, este alimentata in curent altemativ ~i 52

MAsURATORI DE DEVIERE

creeaza un camp magnetic variabil, care se suprapune peste campul magnetic constant al pamantului. In cea de-a doua infasurare se induce un curent care poate fi masurat. Singur, campul magnetic constant nu poate produce un curent de inductie decat atunci cand bob ina este miscata, dar, impreuna cu eel suplimentar variabil, modifica starea de magnetizare a miezului de oasa maniera incat el poate fi separat si masurat.

In absenta campului magnetic constant cu intensitatea He; curba de magnetizare a miezului reprezinta un ciclu de histerezis simetric I si, in inductia magnetica BI(t) creata de campul variabil H(t), armonicele pare lipsesc (fig. 22). In prezenta campului magnetic constant, curba de magnetizare ia forma unui ciclu asimetric 2, iar indl,!ctia magnetica B2 (t) contine armonice pare, in primul rand armonica a doua. In campuri magnetice slabe, aceasta din urma are 0 amplitudine care depinde practic liniar de intensitatea campului constant. Prin urrnare, sernnalele de iesire din circuitul de masurare contin armonica a doua cu amplitudinea proportionala cu intensitatea campului magnetic constant H«

B

2

Fig. 22. Ciclurile de histerezis aleferosondelor [3].

Din pacate, sernnalele de iesire contin ~i prima armonica, care depaseste armonica a doua, cea utila, ~i ingreuneaza separarea acesteia.

Prima armonica poate fi diminuata semnificativ daca se foloseste 0 ferosonda diferentiala (fig. 23). Aceasta are doua miezuri identice, cu permeabilitatea magnetica mare (ferita), ce lucreaza in conditii de saturatie, pe care sunt ~ispuse in serie ~i in sens contrar, doua infasurari primare de excitatie, Infasurarea secundara, de masurare, este dispusa pe ambele miezuri.

Deoarece infasurarile de excitatie sunt opuse, prima armonica din semnalul de iesire practic se compenseaza si, in absenta campului magnetic constant,

53

MASURATORI DE DEVIERE

~H

Fig. 23. Magnetometru/ diferential.

tensiunea din infasurarea secundara este zero. In prezenta campului magnetic constant, in circuitul de masurare ia nastere 0 tensiune proportionala cu componenta axiala, de-a lungul miezurilor, a carnpului magnetic.

Tensiunea cream depinde ~i de orientarea ferosondei in campul magnetic al pamantului. Ea este maxima cand axa ferosondei coincide cu cea a carnpului magnetic ~i se anuleaza cand cele doua axe sunt perpendiculare. Prin urmare, marimea tensiunii create este 0 masura a unghiului dintre cele doua axe.

Accelerometrele ~i magnetometrele se folosesc in prezent si la aparatele introduse cu cablu sau lansate liber in prajini, asa numitele sisteme electronice multipunct, care inlocuiesc treptat fotoinclinometrele. Datele, inregistrate pe memorie magnetica, sunt transferate la suprafata, printr-o interfata adecvata, intr-un calculator care le prelucreaza. Sistemele respective mascara totodata intensitatea campului magnetic si a celui gravitational. Ele sunt capabile sa identifice ~i unele erori (de centrare, de incovoiere a prajinii in care sunt montate), aplicand corectiile corespunzatoare.

Determinarea inclinarii, azimutului si a directiei deviatorului

Fie xyz un sistem de axe rectangulare solidar cu aparatul de masurare, axa z fiind coliniara cu cea a instrumentului. Axa y indica de regula directia de actiune a deviatorului. Cele trei aeeelerometre ~i eele trei magnetometre sunt montate astfel incat axele lor de sensibilitate sa coincida eu axele sistemului ales (v. ~i figura 15).

Se noteaza eu gx, gy ~i gz tensiunile masurate de cele trei accelerometre; ele

corespund componentelor acceleratiei gravitationale g dupa cele trei axe.

54

o.

MAsURATORI DE DEVIERE

b.

c.

Fig. 24. Calculul inclinarit.

Similar, se noteaza eu Hx, H; ~i Hz tensiunile masurate de eele trei magnetometre; ele eorespund eomponentelor intensitatii campului magnetic definite prin veetorul H (fig. 24, a) .

Inchnarea a este unghiul format de verticala, directia veetorului g, eu axa z, directia eomponentei gz (fig. 24, b).

Din figura 24, b se vede imediat ca:

~g; + g~

tgn = --"----

gz

(3)

Rezultanta eomponentelor gx ~i gy se afla pe directia ~l (sensul pozitiv s-a luat spre partea de sus a aparatului), care face unghiul p eu axa y (fig. 24, c), Se noteaza eu ~2 0 directie ortogonala eu ~l si eu z.

Cu ajutorul figurilor 24, b ~i 24, c, se poate serie:

(4)

cosu= g;::

,

g

(5)

(6)

55

MAsURATORI DE DEWERE

(7)

unde

(8)

Azimutul os reprezinta , prin definitie, unghiul masurat intre directia nordului ~i proiectia axei z, dar ~i a directiei ~I, in plan orizontal. Fie d, proiectia lui ~I ~i d2 proiectia lui ~2 in acest plan (fig. 25, a).

Azimutul 0) poate fi stabilit dad! se cunosc componentele intensitatii campului magnetic pe cele doua directii: HI pe directia d, si H2 pe directia d-:

Astfel,

H tgW=_2.

HI

(9)

Folosind figurile 25, b ~i 25, c se poate arata ca:

(10)

H2 = Hxcos~ - Hysin~.

(11)

Cu acestea, si cu (4) - (8), relatia (9) devine:

x

?11 y

o. b.

2

c.

Fig. 25. Calculul azimutului.

56

MAsURATORI DE DEVIERE

(12)

De observat ca in expresia (12) intervin amt sernnalele fumizate de magnetometre, cat si cele date de accelerometre.

Pozitia deviatorului se stabileste magnetic, la unghiuri mici (sub 10°), sau gravitational, la unghiuri mario

Magnetic, unghiul dintre directia de actiune a deviatorului si nordul magnetic se calculeaza cu relatia:

(13)

Gravitational, directia de actiune a deviatorului se defineste prin unghiul format intre directia sondei (directia ~l) si axay (v. fig. 24, a):

(14)

Cu instrumente uzuale, inclinarea si azimutul se mascara in puncte aflate la 50 - 100 m pe intervale verticale, la 10 - 30 m pe cele inclinate ~i la 5 - 10 m pe cele curbilinii.

Cu sisteme de masurare in timpul forajului, distanta intre puncte este mult mai mica, fiind determinata de viteza de foraj si de cea de transmitere a datelor la suprafata.

intrebilri

1. Ce parametri spatiali potfi masurati de-a lungul unei sonde?

2. Cdnd se folosesc inclinometrele magnetice? Dar cele giroscopice?

3. Ce se intelege prin deriva unui giroscop? Care sunt cauzele derivei?

4. La ce servesc sistemele inertiale?

5. Ce se intelege prin instrumente de dirijare? Ce parametri mascara?

6. La ce serveste reductia cu intrare laterala?

7. Cum sunt montate accelerometrele si magnetometrele intr-un instrument de dirijare? La ce servesc?

57

MAsURATORI DE DEVIERE

Referinte bibliografice

I. Bourgoyne, A. T. ,Millheim,K. K., Chenevert,M. E., Young,Jr. ,F.

S.: Applied Drilling Engineering, Society of Petroleum Engineers, Richardson, Texas, SUA, 1991.

2. In g lis, T. A. : Petroleum Engineering and Development Studies. Vol. 2: Directional Drilling, Graham &Trotman , London, 1987.

3 . I sac e n k 0 , V . H . : Inklinometriia skvajin, Moskwa, Nedra 1987.

4 . N 0 y, K. Leo n a r d, J.: A New Rate Gyroscopic WeI/bore Survey System Achieves the Accumcy and Operational Flexibility Needed for Today's Complex Drilling Challenges, Drilling Conference Amsterdam, 4 - 6 March 1997, SPE 37664.

5 . S t e p hen son, M . A . , Wi Iso n , H : Improving Quality Control of Directional Survey Data With Continuous Inertial Navigation, SPE Drilling Engineering, June 1992, p. 100 -106.

6 . V 0 ron k 0 v , N . H . , K u t Ii rev, V . V . : Ghiroskopiceskoe orientirovanie, Moskwa Nedra, 1989.

7. W a a g, T. I. et al.: Local Geomagnetic Field Modelling Closes the Gap Between MWD and Gyro Directional Surveying, Annual Technical Conference held in Houston, Texas, 3 - 6 Oct. 1999, SPE 56 699.

8.

***

High Accurancy Surveying, Catalog Scientific Drilling Controls.

3

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

1. Generalitati

Traseul spatial al oricarei sonde se determina pe masura ce ea se foreaza , pentru a putea fi corectat sau chiar modificat fata de eel proiectat, daca este necesar, si, evident, dupa finalizarea sondei.

Aparatele de deviere folosite uzual mascara inclinarea si orientarea sondelor in diverse puncte de-a lungul lor. Pentru a stabili traseul lor, dar ~i pentru a evalua inclinarea ~i azimutul in orice alt punct, diferit de cele de masurare, este nevoie de un sistem de referinta, anurnite ipoteze privind forma traseului si 0 metoda de cal cui adecvata.

Se alege un sistem de referinta rectangular legat de directia meridianului magnetic (sau geografic) si de directia fortei de greutate - verticala. Astfel, se ia ca axa N - tangenta la meridianul magnetic, cu sensul pozitiv spre nord (spre sud sensul este considerat negativ), axa E - 0 perpendiculara pe prima directie, ambele in plan orizontal, cu sensu 1 pozitiv spre est (vestul este negativ) ~i axa V - verticala, cu sensul pozitiv indreptat in jos. Ca origine a sistemului se admite, de obicei, gura sondei, considerata fie la nivelul mesei rotative, fie la nivelul pamantului, fie la nivelul marii, pentru sonde marine. Spatial, 0 sonda se

identifica prin axa ei. '

Cei trei parametri spatiali masurati cu aparatele de deviere sunt: inclinarea a, azimutul co si lungimea sonde L pana in punctele de masurare. Pentru a stabili coordonatele carteziene ale unui punct de-a lungul sondei este nevoie de un numar suficient de masuratori in puncte anterioare, incepand dintr-un punct cunoscut, eventual gura sondei. Se considera, aici, ca cei trei parametri sunt corectati (cu declinatia magnetica, cu deriva etc).

Variatiile elementare ale coordonatelor corespunzatoare unei variatii de lungimea dL de-a lungul sondei (fig. 1) sunt:

dN = dHcosco = dLsinacosco,

(1) (2) (3)

dE = dHsinco = dLsinasinco,

dV= dLcosa,

59

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

cu H - deplasarea orizontala.

Daca directia spatiala a elementului dL este caracterizata printr-un vector unitar, atunci marimile sinncosoi, sinnsinoi si cosoi constituie proiectiile acestui vector pe cele trei axe (cosinusii directori ai vectorului).

Variatiile finite intre doua puncte 1 si 2 se obtin prin integrarea variatiile elementare pe lungimea intervalului !1L = L2 - L1:

f..N = N2 - N, = f: sin u (L)cosco (L )dL,

(4)

(5)

rL,

!lV = V2 - VI = Jr_.," cos u (L)dL,

(6)

unde L, este lungimea sondei de la gura paua ill punctul 1 ~i L2 - lungimea sondei de la gura paua la punctul 2.

Daca se cunosc coordonatele punctului 1 (N" E" V,) se pot determina coordonatele punctului 2 (N2, E2, V2), cu conditia sa fie cunoscute variatia functiei a(L) ~i cea a functiei co (L).

v

Fig. 1. Variatiile elementare ale coordonatelor unui punct de pe axa sondei.

60

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR In fapt, se cunosc doar valorile functiilor respective In punctele de masurare.

Pentru a depasi dificultatea fie se admite 0 anumita variatie intre doua puncte succesive, fie se foloseste 0 metoda de netezire a functiilor a(L) si ro(L).

Metodele mai simple utilizeaza, pentru calculul variatiilor m, M ~i ~v, masuratorile de inclinare ~i de azimut doar in doua puncte succesive. Alte . metode, mai precise, dar ~i mai complexe, folosesc valorile lui a ~i to din trei sau mai multe puncte vecine.

A admite variatia functiilor a(L) si ro(L) inseamna a presupune 0 anumita forma a traiectoriei sondei, sau proprietati ale acesteia, intre doua sau trei puncte succesive. Forma curbei sau modelul geometric admise determina metoda de stabilire a traseului spatial al unei sonde. Unele metode sunt mai simple, altele mai complicate. Ele of era ~i posibilitatea de interpolare: calculul coordonatelor unui punct oarecare, diferit de cele in care exista masuratori de deviere.

2. Metoda unghiului mediu

Arcul de curba dintre doua puncte de masurare succesive se asimileaza cu un segment de dreapta care are inclinarea si azimutul egale, fiecare, cu media unghiurilor respective masurate in cele doua puncte si lungimea egala eu cea a arcului de curba reala (fig. 2).

Sonda se asimileaza in acest mod cu 0 linie poligonala, ale carei varfuri nu sunt neaparat pe traseul real, din cauza aproximatiilor introduse de modelul de calcul, dar si a erorilor de masurare: punctul 2', ale carui coordonate sunt calculate potrivit ipotezelor de mai sus, nu coincide cu punctul real 2.

N

l1H

<, <,

''\ /Traseul admis

V Traseul real .;1( , ,

~(

v

o.

b.

Fig. 2. Metoda unghiului mediu.

a - in plan vertical; b - in plan orizontal.

61

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR Conform ipotezelor enuntate, ecuatiile (4) - (6) devin:

(7)

(8)

lL2 a, +a2 a, +a,

~V= cos elL = Mcos •.

~ 2 2

(9)

Coordonatele punetului 2 (capatul inferior al intervalului eonsiderat) se obtin prin insumarea algebrica a variatiilor M, !ill si ,::lV de la gura sondei pam in punctul2.

Metoda este relativ simpla si of era rezultate aeeeptabile cand inclinarile sunt sufieient de mari ~i azimutul se pastreaza aproximativ constant, preeum si la sonde netede, care au eurburi reduse. Ea da rezultate eronate la sonde apropiate de verticala, pe portiunile eu inclinari reduse ~i eu variatii mari ale azimutului.

Trebuie avut grija atunei cand se treee din eadranul 1 (0 - 90°) in eadranul 4 (270° - 360°); eadranele sunt in sens orar. Astfel, media dintre azimutul de 5° ~i eel de 355°, de exemplu, nu este 180°, ei 0°. Punetele in care inclinarea este zero nu au azimutul zero (aeeasta este directia nordului): azimutul este de fapt nedeterminat. Pentru a evita erorile semnifieative, este preferabil sa se eonsidere, in aeest ultim eaz, un azimut egal eu media azimuturilor din punetul anterior ~i eel urmator; la gura sondei se considera azimutul primului punet de masurare.

3. Metoda tangentelor

Areul de curba care reprezinta axa sondei intre doua punete sueeesive, 1 si 2, se aproximeaza eu doua segmente de dreapta egale fieeare eu jumatate din lungimea areului de curba, primul eu inclinarea si azimutul din punetul I, iar eel de-al doilea eu inclinarea si azimutul din punctul 2 (fig. 3). Cele doua segmente sunt de fapt doua semitangente, care in general se afla in plane diferite. Din nou, coordonatele punetului ealculat 2' nu eoineid eu eele ale punctului real 2.

Variatiile eoordonatelor intre eele doua puncte se calculeaza insumand variatiile de eoordonate pentru eele doua segmente de dreapta. Din ecuatiile (4) - (6) rezulta:

MM. .

i- . i- . sma cosm + sma cosro (10)

/).N= 2 sma cosm elL + 2 sma cosm elL = M ' , 2 2

° " 022 2'

62

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

(12)

Metoda tangentelor cumuleaza erorile cand sonda este deviata intr-o singura directie (linia poligonala se indeparteaza de traseul real) ~i le compenseaza cand au loc dese schimbari de azimut.

~----------------------~H

N

Traseul admis

Traseul real

v

o.

b.

Fig. 3. Metoda tangentelor:

a - in plan vertical; b - in plan orizontal.

Metoda este cunoscuta si sub numele de metoda tangentelor simetrice (pentru a 0 deosebi de 0 metoda mai veche, mult mai putin precisa, in care arcul de curba se aproximeaza cu un singur segment cu inclinarea si azimutul din punctul 2), metoda trapeze lor, metoda acceleratiei,

4. Metoda arcelor de cere

Segmentul de curba dintre doua puncte de masurare succesive se aproximeaza cu un arc de cere cu lungimea egala cu cea a arcului de curba reala M ~i cu raza R egala cu raportul dintre lungimea arcului ~i unghiul total de deviere e - unghiul dintre tangentele din cele doua puncte de masurare (v. cap. 1).

Aceasta metoda generalizeaza metoda tangentelor, inlocuind cele doua segmente de dreapta cu un arc de cere (fig. 4), si, evident, este mai precisa, mai ales atunci cand sonda are curburi accentuate. La unghiuri de inclinare mici, rezultatele celor doua metode coincid.

Metoda arcelor de cere este numita ~i a curburii minime (a razei maximei, desi aceasta din urma are 0 formu1are mult mai generala [12, 24].

63

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Unghiul total de deviere e se calculeaza cu formula (5) din capitolull:

(13)

Potrivit figurii 4, segmentele de dreapta:

- e

AIB=Rtg-, 2

- e BA2 =Rtg- 2'

(14)

(15)

iar arcele de cere

(16)

(17)

Din relatiile de mai sus, rezulta:

e AlB BA2 tg"2

-=--=-=F

AIC CA2 e .

2

(18)

Factorul F, apropiat de unitate, corecteaza relatiile (10) - (12) stabilite la metoda tangentelor:

v

Fig. 4. Metoda arcelor de cere.

64

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

/1N= FM(sin<x'1 cosrol + sin <x. 2 cosroJ

2 '

(19)

M = FM(sin<x'1 sinrol + sin <x. 2 sinroJ

2 '

(20)

~V=FM(COS<X.I +cos<X.2). 2

(21)

Metoda este recomandabila 1a inclinari pana 1a 1 0° si atunci cand sonda are schimbari de directie mari.

5. Metoda curburii (razei de curbura) constante

Portiunea de sonda dintre doua puncte de masurare succesive se asimileaza cu 0 curba spatiala ale carei proiectii in planul vertical apsidal ~i in eel orizontal au raza de curbura constanta (sunt aree de cere) si ale carei tangente la capete au inclinarea ~i azimutul masurate in cele doua puncte [10, 20].

Asemenea curbe sunt: dreapta (ambele curburi sunt nule), arcul de cere in plan vertical (proiectia orizontala este 0 dreapta) si, mai general, spirala cilindrica ce are axa verticala (in proiectie orizontala este un cere), de aceea metoda este numita ~i a spiralei cilindrice.

Analitic, ipotezele modelului se exprima astfel:

(22) (23)

unde intensitatea de deviere (curbura) in plan vertical

(24)

iar cea din planul orizontal

(25)

S-au notat: 1= L - LI, S = S - SI CU S -lungimea sondei masurata in planul orizontal; Rv - raza de curbura in plan vertical; R; - raza de curbura in plan orizontal.

Fie I1S = S2 - SI (fig. 5).

65

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

N

a.

b.

Fig. 5. Metoda curburii constante: a - in plan vertical; b - in plan orizontal.

Variatia deplasarii orizontale liniare (v. ~i fig. 1):

(26)

Variatia deplasarii pe directia nordului

(27)

iar pe directia est

(28)

Daca se aproximeaza lungimea arcului M cu cea a deplasarii orizontale MI (fig. 5, b), atunci:

/IN=-M cos 0.2 -coso.j sin (0 2 -sin(O)

0.2 -o.j (02 -(OJ

(29)

M= M cos 0.2 -coso.j cos (0 2 -cos (0;

0.2 -o.j (02 -(OJ

(30)

66

STABILIREA TRASEULUI SPA TlAL AL SONDELOR

Variatia coordonatei verticale se obtine prin integrarea ecuatiei (6) cu dl = dL:

(31)

Cand se schimba numai inclinarea sau numai azimutul, relatiile de mai sus, (29) - (31), se simplifies.

Astfel, daca se modifica doar inclinarea (W2 = WI), sonda deviaza doar intrun plan vertical.

Aplicand regula lui L'Hospital, eu W2---+WJ, relatiile (29) ~i (30) devin:

(32)

(33)

Daca se schimba numai azimutul (a2 = al), atunci:

(34)

(35)

(36)

Daca intervalul respeetiv este un segment de dreapta (al = a2 ~i 0)1 = 0)2), relatii1e (34) ~i (35) se reduc la (51) ~i (52) (v. p. 69).

In sonde apropiate de verticala, variatiile azimutului intre doua puncte vecine pot fi importante ~i aproximatia AS ~ Ml nu este acceptabila.

Potrivit figurii 5, b,

0) -0)

si Mf = 2sin 2 I R

'( 2 0'

de unde

/:).S= Mf 0)2 -0)1 0) -0)

2sin 2 I

2

=-1lL COS <X. 2 -cos <X. I 0)2 -0)]

<X.2 -<X.I 2 sin 0)2 -0)1

2

(37)

67

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Inlocuind in relatiile (27) si (28) pe AS cu expresia de mai sus, se obtin doua formule mai precise pentru variatia coordonatelor orizontale [6]:

(38)

(39)

Variatia coordonatei verticale ramane neschimbata - formula (31). In relatiile de mai sus, unghiurile a. ~i (0 se introduc in radiani.

Metoda curburii constante generalizeaza metoda unghiului mediu ~i of era rezultate mai exacte, mai ales la variatii mari ale unghiurilor. Cand aceste variatii sunt mici, cele doua metode dau rezultate practic identice. Ca si metoda unghiului mediu, aceasta metoda este recomandabila la sonde cu inclinari suficient de mari ~i care au azimutul relativ constant.

6. Metoda intensita1ilor de deviere constante

Aceasta metoda presupune ca, intre doua puncte de masurare, vanatia inclinarii ~i variatia orientarii de-a lungul sondei sunt constante si sunt definite cu ajutorul inclinarilor, respectiv al azimuturilor din cele doua puncte.

Cu alte cuvinte, arcul de curba care descrie traiectoria sondei i~i modifica amt inclinarea, cat ~i azimutulliniar cu lungimea arcului:

(40)

(41)

unde constantele t; si t; reprezinta intensitatile de variatie a celor doua unghiuri - inclinarea a. ~i azimutul (0 - de-a lungul arcului de curba, calculate cu ajutorul valorilor masurate la capetele lui:

. <X.2 -<X.)

I = --=---'-

0. L -L '

2 I

(42)

(43)

Folosind expresiile de mai sus in relatiile generale (4) - (6), rezulta:

68

STAB/LiREA TRASEULU/ SPAT/AL AL SONDELOR

(44)

(45)

(46)

Prin integrarea ecuatiilor (44) - (46) se obtine:

1 .

MV = ~[lo. (cos o., COSffi2 +cos o., COSffil)+

lro =!«

+iro(sina2 sinro , +sin o., sinffil]'

(47)

M=_I_[i0.(cosa2 sinro , +cos o., sincol)·2 ·2

lro =!«

-i(j)(sina2 cos co2 -sinal coscol)1,

(48)

(49)

La acestea se poate adauga 0 relatie care of era deplasarea orizontala:

(50)

Relatia (49) coincide cu (31) si (50) cu (26). In toate relatiile unghiurile sunt in radiani.

Ecuatiile (47) ~i (48) necesita conditia I ia.1 ;;f:. I irol, iar (49) si (50) sunt

aplicabile cand io. ;;f:. 0, altminteri valorileexpresiilor din ecuatiile amintite sunt nedeterminate

Cand t; = t; = 0 (curba este 0 dreapta), atunci:

M=Msinal cos oi. = Msina2 cosro , ;

(51)

(52)

Pentru t; =f:. 0 si t; = 0 (0)1 = ffi2), relatiile (47) si (48) se simplifica: ele se reduc la (32) si (33) (sonda deviaza doar intr-un plan vertical).

69

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Pentru i; i- 0 ~i ia = 0 (UI = U2) relatiile (47) - (49) se reduc la (34) - (36) (curba este 0 elice dreapta).

Cand iO) = ia. i- 0 sunt valabile relapile:

MI = M sin(cxl -(01) M[oos(cx2 +(02)-COS(cxl +(01 )]

2 4(cx2 -cxl)

(53)

!lE= Mcos(cxl -(01) M[sin(cx2 +(02)-sin(cxl +(01)]

2 4(cx2 -cxl)

(54)

Cand t; = - t; , in (53) ~i (54), unghiurile 00 ~i M se iau cu semn schimbat. Metoda a fost propusa de Planeix §i Fox ~i este destinata mai ales proiectarii sondelor spapale [9]. Ea este cunoscuta ~i ca metoda variatiei liniare a parametrilor de deviere [6], metoda parametrului natural [22]. Nu este recomandabila la schimbari mari de azimut.

Metodele prezentate introduc schimbari bruste de directie, fie in punctele de masurare, fie la jumatatea distantei intre ele, dar, daca punctele sunt suficient de dese, aceste inadvertente se estompeaza.

in afara celor descrise mai sus (v. ~i [4, 5, 7]), exista ~i alte metode de calcul, mai precise, dar ~i mai complicate:

- metoda arcelor de elice (se iau in considerare datele din trei puncte succesive);

- metoda cuadratica (variatiile celor trei coordonate, exprimate sub forma parametrica, sunt considerate parabolice) [11, 12];

- metoda functiilor spline (iau in considerare datele masurate in patru, cinci puncte succesive) [6, 23];

- metoda celor mai mici patrate (nu presupune 0 anumita forma a curbei intre punctele vecine);

- prelucrarea statistica a datelor discrete cu diverse polinoame sau combinatii liniare de polinoame, printre care polinoamele ortogonale Cebasev ~.a.[6].

Exemplull.intr-un punet aflat la adancimea de 1057 m s-au masurat inclinarea CXI = 2,25° ~i azimutul zee", iar in urmatorul punet, de la 1155 m, s-au masurat inclinarea CX2 = 4,75° ~i azimutul (02 = 195°. Sa se calcu1eze variatia coordonatelor in cele doua punete cu metodele prezentate mai sus.

Solu{ie. Diferenta M = L2 - LI = 1155 - 1057 = 98 m.

1. Metoda unghiu/ui mediu. Cu forrnulele (7) - ( 9) se calculeaza:

A" 98· 2,250 + 4,750 2000 + 1950 571

til. = sm cos = - m,

2 2

70

STAB/UREA TRASEULUI SPA pAL AL SONDELOR

t: Ia (34) -

~1' = 9800s 2,25° + 4,75° = 9782 ill

2 "

__ elor. Variatia eoordonatelor se determinii eu fonnulele (10) - (12 ):

& = 98 sin2,250sin2000 + sin4,75°sin195° = -171 ill.

2 ' .

,:1J' = 98 cos 2,25° + cos 4,75° = 97 79 ill

2 "

cere. Se calculeaza mai intiii unghiul total de deviere, eu formula (13):

'oos4,75° + sin2,25° sin4,75° eos(195° - 200°)= 0,9990357,

2.516

F = 180 tg -"-2- 1,0001607

7t 2,516

2

~ cu formulele (19) - (21), variatia eoordonatelor:

, 98 sin2,25° eos200o +sin4,75° oos195(\

_UI{)U ----''------_..;_---- = - 5,73 m,

. 2

.98 cos 2,25° +eos4,75° = 97,81m. 2

cos4,75° -oos2,25° ,180 sin195° -sin2000 = -5 70m

4,75-2,25 7t 195-200 "

71

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

lIV = 98eos 2,25° + 4,75° = 97.82 m,

2 .

2. Metoda tangentelor. Variatia coordonatelor se determina eu formu1e1e (10) - (12):

lIV = 98 cos 2,25° + cos 4,75° = 97,79 m. 2

3. Metoda areelorde cere. Se calculeaza mai intiii unghiu1 total de deviere, eu formula (13):

cos O = cos 2,25° cos 4,75° + sin 2,25° sin4,75° eos(195° - 200°)= 0,9990357,

de unde e = 2,516° Faetorul

2.516 tg_·_

F = 180 2 = 10001607

1t 2,516 '

2

Cu aceasta valoare ~ eu formu1e1e (19) - (21), variatia eoordonate1or:

!ill = 1 0001607.98 sin2,25° sin2000 + sin4,75° sin195°

, 2

-1,71m,

lIV = 1,0001607.98 cos 2,25° + cos 4,75° = 97,81 m. 2

4. Metoda curburii constante. Cu formu1e1e (29) - (31) se calculeaza:

lIN = _ 98.180. cos4,75° -eos2,25° .180 sin195° -sin2000 = -5 70 m

1t 4,75-2,25 1t 195-200 "

!ill = 98. 180 . cos4,75° -eos2,25° 180 cos195° -cos200c = -180 m

1t 4,75-2,25 1t 195-200 "

71

STABIUREA TRASEULUI SPAT'AL AL SONDELOR

L'1V = 98.180 sin4,75° -sin2,25° = 97.81m.

1t 4,75 - 2,25 .

Din fonnulele (38) - (39) rezulta:

MY = _98.180. eos4,75~ -cos2,25°

1t 4,75-2,25

sinl95° -sin2000

= -5,7lm, . 195° -200° 2sm----

2

fill = 98. 180 . eos4,75° -eos2,25°

1t 4,75-2,25

eosl95° -sin200c = -1,80m . 195° _200° 2sm----

2

Ultimele doua valori coincid practic eu cele precedente.

5. Metoda intensitatilor de deviere constante. Se calculeaza mai intiii parametrii:

i = 195 - 200 = _ 0,0510204 grade/m.

00 98

Cu aeeste valori, variatiile eoordonatelor - eu fonnulele (47) - (49) - sunt:

MY = 180. 0,0255102(cos4,75° cos 195° - cos 2,25° cos 200° )

1t (-0,0510204f -(O,0255102f

_ 180 . 0,0510204(sin 4,75° sin 195° - sin 2,25° sin 200° ) = -571 m

1t (-0,0510204f -(O,0255102f "

till = 180 . 0,0255102 (cos 4,75° sin 195° - cos 2,25° sin 200°) +

1t (- 0,0510204 )2 - (0,0255102 f

180 0,0510204 sin4,750cosI950-sin2,250cos200o

+-;-. (-0,0510204)2-(0,0255102)2 =-1,77m,

L'1V = 180 . sin4,75° -sin2,25c

1t 0,0255102

97,81 m.

Valorile calculate eu eele einei metode sunt prezentate in tabela 1. FatJi de punetul 1, sonda deviaza spre sud-vest

Rezultatele sunt destul de apropiate intre ele.

72

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Tabela 1

Metoda

V a r i a t i a eoordonatelor
Pe Spre Spre est
v e r t i c a l a nord
m m m
97,82 -5,71 -L80
97,79 -5,73 -1,71
97,81 -5,73 -1,71
97,81 -5,71 -1,80
97,81 -5,71 -1,77 1. Unghiului mediu

2. Tangentelor

3. Arcelor de cere

4. Curburii eonstante

5. Intensitatilor de deviere eonstante

Pentru ca unghiurile de inclinare sunt relativ miei, metoda areelor de cere of era, probabiL rezultate1e eele mai apropiate de realitate.

7. Calcule de interpolare

Adeseori, este necesar sa fie cunoscute coordonatele unui punct in care nu exista masuratori de deviere. Ele pot fi determinate, folosind datele din punctele vecine unde exista masuratori, cu ajutorul diverselor tehnici de interpolare, cunoscute din matematica. Aici vor fi folosite metodele de aproximare discutate mal sus.

Fie L - lungimea sondei pana in punctul ce intereseaza, iar LJ si L2 - lungimile respective pana in doua puncte vecine, cu LJ < L < L2.

1. Metoda unghiului mediu. Deoarece arcul de curba reala este asimilat cu un segment de dreapta, cu inclinarea si azimutul egale cu media unghiurilor masurate in cele doua puncte vecine, variatia coordonatelor fata de primul punct se calculeaza cu formulele (7) - (9) inlocuind M = L2 - LJ CU I = L - LJ Inclinarea si azimutul sunt chiar valorile medii calculate.

2. Metoda tangentelor. Daca L - LJ < (L2 - LJ)12, inclinarea si azimutul se mentin egale cu cele din punctul 1. Variatia coordonatelor fata de acest punct se calculeaza cu relatiile:

(55)

(56)

(57)

Daca L - LJ > (L2 - LJ)/2 inclinarea ~i azimutul sunt egale cu cele din punctul2. Variatia coordonatelor va fi:

73

STAB/UREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

L2 -~ . (~-~ \ .

!:iN = -2-S1f1<X.j cosro, + L - -2-jSlfl<X.2 COS 0)2 ,

(58)

AT:' L2-~· . (L ~-~)\. .

cu: = -2-S1f1<X.j SIDo)] + --2- SlD<X.2 SID0)2 ,

(59)

L -~ (L -~ \

~V = _2_2-COS<X.] + L - _2_2-) COS <X. 2 .

(60)

3. Metoda arcelor de cere. Variatia coordonatelor se poate calcula cu relatiile (19) - (21), inlocuind marimile a2 ~i <Oz cu marimile a si <0 stabilite printr-o interpolare liniara, dar se pot folosi ~i urmatoarele relatii:

(61)

(62)

(63)

cu

sin <X.2 cos 0)2 - sin <x'j cos 0)] cos e

aN = . "

SIDe

(64)

since, sin 0)2 - since, sino, cos O a ---~--~----~--~--

E - sine '

(65)

(66)

si cu I = L - LJ, M = L2 - L, [12].

Pentru 1= M, fonnulele (61) - (63) se reduc la (19) - (21).

4. Metoda curburii constante. Pentru calculul variatiilor de coordonate se folosesc relatiile (29) - (31) sau (38), (39) ~i (31).

Inclinarea se determina cu formula (22), unde I = L - Lj•

Pentru calculul azimutului, se determina mai intai deplasarea AS cu formula (37), apoi intensitatea de deviere io cu formula (25). Deplasarea s din formula

74

STAB/UREA TRASEULUI SPA TlAL AL SONDELOR (23) se stabileste fie rezolvand prin incercari sistemul de ecuatii (23) ~i (24), eu 0) in locullui 0)2, fie acceptand formula (26) eu <X in loeullui <Xz.

5. Metoda tntensitattlor de deviere constante. Aceasta metoda este eea mai comoda pentru interpolare ca ~i pentru extrapolare - la proiectarea sonde lor [9]. Pentru inclinare ~i azimut se aplica formulele (40) ~i (41), eu I = L - LJ, iar pentru variatia coordonatelor, formulele (47) - (49), eventual (51) - (54), inloeuind M eu l.

Exemplul 2. Sli se calculeze inclinarea, azimutul ~i variatia coordonate1or la adancimea de 1100 m fata de adancimea de 1057 m, in aceleasi conditii din exemplull.

Solu(ie. Diferenta de lungime I = L - L, = 1100 - 1057 = 43 m.

1. Metoda unghiului mediu. Inelinarea la 1100 m este (2,25 + 4,75)12 = 3,50°, iar azimutul (200 + 195)/2 = 197,5°.

Variatia coordonatelor:

~=43sin3,50cosI97,5° =-2,50m,

IJ.E = 43sin3,5° sinI97,5° = -0,79 m,

L\V = 43cos3,5° = 42,92 m.

2. Metoda tangentelor. Deoarece I = 43 < 98/2, inclinarea la 1100 m este 2,25°, iar azimutul 200°. Variatia coordonatelor:

~ = 43sin2,25° cos 200° = -1,59 m,

IJ.E = 43sin2,25° sin 200° = - 0,58 m,

L\V = 43cos2,25° = 42,97 m.

3. Metoda arcelor de cere. Cu relatiile (61) - (66), variatia coordonatelor:

AU 180 98 [098249{1 43.2,5160J' 2250 2000' 43'2,5160-J 199

/JJ.V = -'-- - -cos +sm cos sm = - m

1t 2,516 ' 98' 98'

eu

a = sin4,750cosI95° -sin2,250eos2000eos2,516c = -0 982496'

N sin2,5160 "

IJ.E = 180 . ~[-O 18264Jl-COS 43· 2,516° J+Sin2 25° sin 200° sin 43· 2,516° J' = -0 65 m

1t 2,516 ' vl 98' 98'

eu

75

STABIUREA TRASEULUI SPA TlAL AL SONDELOR

a = sin4,750sinI95° -sin2,250sin2000eos2,516° = -0182640:

E sin2,5160 "

[{ 0) 01

~V=180.~ -003873 l_eos43.2,516 +eos2,250sin43.2,516 J=4293m

1t 2,516 ' 98. 98'

eu

a = eos4,75° -cos 2,25° eos2,516c = -0038732.

v sin2,5160 '

Printr-o interpolare liniara:

a = 2,25 + :! (4,75 -2,25) = 3,35°.

00 = 200 + 43 (195 - 2(0) = 197,81°. 98

4. Metoda curburii constante. Cu formulele (24) ~ (22) se detenninli:

j = 4,75 - 2,25 = 00255102 ade/

ex 1155-1057' gr In,

a = 2,25 +0,0255102·43 = 3,3469 '" 3,35°.

Cu formula (37)

!:is = - 98. cos4,75° - cos 2,25° . 195 - 200 = _ 5984 m

4,75-2,25 2 . 195° ..,.200° ' ,

SID----

2

iar eu formula (26)

/IJ{ = _98.180. cos4,75° -cos2,25° = -5 982m

1t 4,75 - 2,25 ,.

Cele doua marimi sunt praetic identice. Intensitatea de deviere in plan orizontal

i = 195° - 200° = 0 83556 ade/m.

o -5,984 ' gr

Acceptand formula (26), in care se iau IlL = I = 43 m si az = a = 3,3469°,

76

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

s = _43.180. oos3,3469° -oos2,25° = -2JOm.

7t 3,3469 - 2,25 .

Cu aceasta valoare, azimutulla 1100 m

00 = 200 -0,83556· 2,10 = 198,25°.

Variatia coordonatelor se calculeaza cu formulele (38), (39) si, respectiv, (31):

AN = _ 180 . 43(oos 3,3469° - cos 2,25° ). (sinI98,25° - sin 200° ) = -I 98 m,

7t 2(3,3469 _ 2,25}sin 198,25° - 200° '

2

!'JE = 180 . 43(cos3,3469° - cos 2,25° ). (cos I 98,25° - cos 200° ) = -069 m,

° ° '

7t 2(3,3469 _ 2,25 )sin 198,25 - 200

2

llV = 180. 43(sin3,3469° - sin 2,25° ) = 42.95 m.

7t 3,3469 - 2,25 .

5 . Metoda intensitdtilor de deviere constante. La 1100 m, inclinarea

u = u, +i,J = 2,25 +0,0255102·43 = 3,3469 ,d,35° ,

iar azimutul

00 = 00, +1"a,1 = 200 - 0,0510204· 43 = 197,81 0.

Cu aceste valori, variatia coordonatelor:

AN = 180. 0,0255 102(oos 3,3469° cos I 97,81° ..: cos 2,25° cos 200° )

7t (-0,0510204f -(0,0255102f

_ 180 . 0,0510204{sin3,3469° sin I 97,81° - sin2,25° sin 200° ) = -I 97 m

1t (-0,0510204f -(0,0255102)2 "

!'ill = 180. 0,025510~oos3,3469'> sin 197,81° - cos 2,25° sin20<f) +

1t (-0,0510204f -(0,0255102f

+ 180. 0,0510204sin3,3469'> oosI97,81° - sin 2,25° cos 200° ) = -0,72 m.

1t (-0,0510204f -(0,0255102f .

llV = 180 . sin3,3469° - sin2,25c = 42 95 m.

7t 0,0255102 '

77

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL At SONDELOR

Printr-o simpla interpolare liniara, se 00Wle:

4-::

!).N = -5.73_:_ = -2.51 m .

. 98 . .

l1V = 97,81 ~ = 42~ m,

2 25 4,75 - 225 43 33 -(\

a= , + . = "

98

ro = 200 + 195-200 .43 = 197 .81° . 98

Valorile sintetizate ill tabela 2 sunt mult mai dispatate deI;it cele din tabela 1.
Tabela2
Va r i a t i e
[n c l i- Az i- c o o r d o n a t e l o r
Metoda
n a r e a m u t u l Spre Spre Pe
nord est verticala
grade grade m m m
1. Unghiului mediu 3,50 197,50 -2,50 -0,79 42,92
2. Tangentelor 2,25 200,00 -1,59 -0,58 42,97
3. Arcelor de cere 3,35 197,81 -1,99 -0,65 42,93
4. Curburii con stante 3,35 198,25 -1,98 -0,69 42,95
5. Intensitatilor de deviere constante 3,35 197,&1 -1,97 -0,72 42,95
6. Interpolarii liniare 3,35 197,81 -2,51 -0,75 42,92 Probabil, cele mai apropiate valori de cele reale sunt obtinute cu metoda arcelor de cere. metoda curburii constante ~i cea a intensitatilor de deviere constante.

8. Reprezentiri grafice

o sonda deviata poate fi vizualizata in doua sau trei dimensiuni.

in doua dimensiuni, 0 sonda este proiectata pe unul sau rnai multe plane verticale ~i in plan orizontal. Proiectiile vertica1e constituie profilele sondei in aeele plane. Ele pot fi construite pentru orice azimut. Uneori, sonda se proiecteaza in planul vertical sud-nord ~i planul vertical vest-est, dar eel mai adesea intr-un plan in care ea sa fie cat mai putin deformata. Pentru sonde dirijate se alege planul vertical care confine gura sondei si ~ta.

78

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Fie M un punct oarecare pe traseul sondei eu eoordonatele NM, EM ~i V M. Ele se calculeaza eu formulele:

n
NM,= 2,M';, (67)
;=1
n
EM = Lilli;, (68)
;=1
n
VM = Ll!V;, (69)
j=1 unde n reprezinta numarul pasilor de ealeul (numarul statiilor de masurare pana in punetul M).

In plan orizontal, proiectia punctului M este M', eu aceleasi eoordonate ea ~i ale punetului M: NM ~i EM (fig. 6),

N

Talpa reala

~--t--Talpa protectotd ( \inta )

O~'~~--------------~E~M------------------~E Gura

sondei

Fig. 6. Reprezentarea unei sonde in plan orizontal.

Azimutul punctului M, identic eu eel al punctului M', se determina eu relatia:

EM tgroM =N' M

(70)

iar deplasarea lui orizontala

(71)

79

STAB/UREA TRASEULUI SPATIALAL SONDELOR

Daca proiectia verticala are loc in planul cu azimutul ffiT, care de obicei este azimutul tintei proiectate, deplasarea orizontala a sondei pe directia respectiva

(72)

Cand AM < 0 - sonda se deplaseaza in sens contrar tintei proiectate Tp .

La stabilirea azimutului ffiM trebuie tinut seama de semnul coordonatelor NM ~i EM (de cadranul in care se afla punctul M'). Astfel, daca NM < 0, ffiM = 1t + +arctg (EMNM), oricare ar fi semnullui EM (cadranele 2 ~i 3), iar daca NM > 0 ~i EM < 0 (cadranuI4), ffiM = 21t + arctg (EulNM). Sensul cadranelor este eel orar.

in proiectie verticala, se figureaza punctul M" de coordonate AM ~i VM (fig. 7). Prin unirea tuturor punctelor de calcul (de masurare) astfel figurate, se obtin cele doua proiectii, in plan orizontal ~i in planul vertical cu azimutul ffiT. De-a lungul celor doua proiectii pot fi trecute adancimile de cal cul L, precum si alte elemente care intereseaza.

Daca pe cele doua desene sunt figurate ~i sondele proiectate, este posibil sa se evalueze in ce masura sondele realizate se indeparteaza pe traseele planificate.

Deplasarea orizontalCi pe direc ia azimutului c..>

)0 o V

Traseul proiectat

... ....

<II >

Fig.7. Reprezentarea unei sonde in planul vertical cu azimutul illT.

80

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

·.·-;";:.::'C· ·,""·:1

~ 3,-$1 se stabileascii traseul unei sonde eu datele de deviere din tabela 3. Piina la I....=S;vitolosi metoda areelor de cere, iar peste }O0_ metoda eurburii constante. Profilul -~ondei se va trasa in planul vertical eu azimutul deIT1' .: directia tintei preeonizate, care are deplasarea orizontala de 225 m.

Solu(ie. La gura sondeise ~dmite azimutul egal eu eel din primul punet de masurare, 270°, iar inclinarea 00.

1. Primul pas consta in ca1culul variatiei coordonate1or intre primul punet de masurare (indexat eu 2) ~i gura sondei (index 1).

Unghiul total de deviere dintre eele doua punete rezulta din ecuatia:

. 2 e . 20,50° _0° . 00 . 050° . 2270° -270° . 20,50°

sin -=sm +sm sm, sin = sm --,

2 2 2 2

de unde e = 0,50° (pentru eli unghiurile de inclinare sunt miei, s-a folosit formula (13) sub forma (6) din capitolul1). Din formula (18), F= 1,0000063.

Cu formulele (19) - (21) se calculeaza:

!J.N = 1 0000063 40(sinOo cos 270° +sin 0,50° cos 270° ) = Om

, 2 '

llV = 1,0000063 40(eosOo + cos 0,50° ) = 39,9994 "" 40,00 m. 2

Faetorul F poate fi 1uat egal eu 1.

Sonda deviaza, in primul punet de masurare, spre vest (azimut 270~ : HM = 0,1745 m. Dep1asarea sondei in directia tintei

Al = 0,1745eos(2700 - 12~) = - 0,1394:::: - 0,14 m.

in plan orizontal sonda se indeparteaza de tintli eu 0,1394 m. Intensitatea de deviere medie intre gura sondei ~ punetul 1

i = 0,50/40' 10 = 0,125°/10:::: 0,13°110 m.

Valorile calculate, rotunjite la doua zecimale, sunt treeute in tabela 3. 2. in continuare, pentru primele doua puncte. de masurare

. 2 e . 20,50° -0,50° . 050° . 050° . 2270° -270° 0

sm - = sm +sm, sm, sm = ,

2 2 2

de unde e = 0 ( directia sondei se pastreaza) ~ F = 1.

Variatia coordonatelor:

!J.N = 20(sinO,500 cos 270° + sin 0,50° cos 270° ) = 0

2 '

81

oL'll ::Ip Jl1ln~n:') ~!:')::I.tqJ od 1l::IJllSUllfua

I::l o N

.... o

o:s <U .... o:s

'" o:s

o:s .... ;:s

s

o:s

-

o

E-<

- '"

~

"0 .... o

Z

.1

]

s

s

s

a

8~~~~~88~~~~8~~8~~~8~ OOOOOONN~~N~~~~O~N~~~

...................... ..- ......

s

~~~~~~~~~~~~q~~~~~~~~~~~~~~ ~oooo~~~~~~~~~oooooooooooooooooooooooo~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~------------------------

STAB/UREA TRASEULU/ SPATIALAL SONDELOR

till = 20~inO,500 sin 270° + sinO,500 sin 270° ) = _ 01745 m

2 ' ,

~V = 20f-osO,500 +cos0,500) = 19,9992m. 2

Aceste variatii sunt cumulate cu cele precedente:

N2 = 0, E2 = - 0,3490 :::: - 0,35 m, V2 = 59,9986:::: 60,00 m.

Sonda continua sa se deplaseze spre vest: deplasarea totala este 0,3490 :::: 0,35 m. Deplasarea sondei In directia tintei

A2 = 0,3490cos(270o -12~) = - 0,2787 :::: - 0,28 m.

Sonda se Indeparteazii de tinta.. in plan orizontal, cu 0,2787 m. Intensitatea de deviere medie intre punctele 1 ~i 2 i = O.

3. Pentru punctele de masurare 2 si 3:

.28 .20,50°-0,50° .050.050.2260°_270° .2050°.25°

sm 2" = sm 2 +sinu, smu, sin 2 = sin , sin ,

de unde 8 = 0,08~ ~ F = 1,00000007 "" 1.

Variatia coordonatelor Intre punctele 2 ~i 3:

~ = 20~inO,500 cos 260°2 + sin 0,50° cos 270° ) = -0,01515 m,

~V = 20f-osO,500 + cos 0,50° ) = 19 9992 m

2 ,.

Adunate cu precedentele, rezulta coordonatele punctului 3:

N3 = - 0,01515:::: - 0,02 m, E3 = - 0,5222:::: - 0,52 m, V3 = 79,9978:::: 80,00 m.

Deplasarea punctului 3 In plan orizontal

H3 =~(-0,01515y+(-0,522if =0,5224 ::::0,52m.

Orientarea punctului 3, aflat In cadranul 3 (180° - 270°),

-05222

(03 = 180 + arctg , = 268,34°.

-0,01515 .

84

STABILIREA TRASEULUI SPA ]1AL AL SONDELOR

UJ
E
0
0
N
§l -
0 .9-
~ o 0
(I) N
g ·0 ;:=
... 0
~ a.~
~ "3"3
(I) (I)
~ 1/1 1/1
0 0
... ...
1-1-
0 I
-.$
~ I
0
M I
~
0 I
N
~
0
~
~
0
52
0
(71
0
to
0
t--
s
0
In
0
-.$ E
~
--(71
~
I
I
-.$
I I (I)
I I
I ~ I
I I
I N .~I
I 01
I M WI
I t"- 01
L-.$ N ~ ______ J
~
E
0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 ~
M -.$ In 1.0 e-- to (71 e-'
~ ~ o N

85

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Deplasarea sondei in directia tintei

A3 = 0,522400s (268,34° - 12'f) = - 0,4079::::: - 0,41 m.

Intensitatea de deviere pe interva1ul2 - 3

j = 0,087/20·10 = 0,043°/10 ::::: 0,04°110 m.

Deplasarea otizontcld ,_fD

o 100 200

I I I I I

100 I I I I I

20

Deplasarea orizontalo • m -4 -3 -2 -1 0 1 2 3

4 5

700

100
E
'0 Detaliu
0
o 400 ,
-
....
CII
>
0 200 200
CII 500
E
,
U \
c:: \
<0 \
"t) \
« \
600 L-----300 m

300m

v

800

Fig. 9. Profilul sondei din exemplul 3 in planul vertical cu azimutul de 127.

86

STAB/UREA TRASEULU/ SPATIAL AL SONDELOR Calculele continua cu metoda arcelor de cere pauli la 291 In, unde inclinarea atinge 10°, apoi

se foloseste metoda curburii constante.

Rezultate1e sunt trecute In tabela 3 ~i pe desenele din figurile 8 ~i 9. Intervalul initial, 0 - 300 m, este prezentat ~i la 0 scara mliritli.

Se observa eli incepand de la 227 m sonda se intoarce spre sud-est ~i In fmal ajunge In domeniul tintei, figurat printr-un sector circular.

Adiincimea pe verticala a sondei, cu lungimea de 840 In, este de circa 793,79 :::: 794 m.

Deplasarea orizontala este de 216,78 m, iar In directia tintei de 215,04 m.

Pe desenele respective se poate figura ~i sonda proiectata, Este posibil astfel sa se compare traseul sondei realizate cu eel al sondei proiectate, In timpul forajului ~i dupli fmalizarea lui.

9. Certitudinea traseului unei sonde

Traseul real al unei sonde poate fi sensibil diferit de eel calculat. Consecintele sunt uneori grave: de la haJ1i sau sectiuni geologice inexacte si scheme de exploatare a zacamantului incorecte pana la "coliziunea" nedorita a doua sonde vecine sau ratarea obiectivului preconizat. La forajul unei sonde de salvare, care urmareste sa intalneasca sau sa se apropie cat mai mult de sonda scapata de sub control, incertitudinea pozitiei relative a celor doua sonde intdrzie rezolvarea accidentului, necesitand uneori resaparea sondei de salvare de la 0 anumita adancime.

Situatii nedorite pot interveni ~i atunci cand tinta se afla in vecinatatea conturului unui zacamant, a limitelor apa-petrol ~i gaze-petrol. Problema devine serioasa la forajul sondelor orizontale cand stratele urmarite sunt subtiri sau cand domeniul pntelor este redus, la forajul sondelor multiple ~i in cazul reintrarilor.

Traseul calculat poate diferi de cel real din doua motive: aproximatiile introduse de modelul matematic ales pentru descrierea curbei reale care reprezinta axa sondei si erorile masuratorilor de deviere. Amt erorile introduse de modelul matematic, cat ~i cele de masurare se pot cumula cu fiecare punct de calcul ~i traseul determinat se mdeparteaza continuu de eel real, abaterile ajungand la zeci de metri. Efectul ambelor surse de erori, indeosebi eel introdus de modelul de calcul, este diminuat daca distanta dintre punctele de masurare a devierii este suficient de mica.

S-au dezvoltat ~i modele de calcul mai precise, dar ~i mai laborioase, decat cele discutate in paragrafele anterioare; totusi, la precizia aparatelor de masurare uzuale, ele nu confera 0 certitudine mai mare a traseului calculat. Cauza principala a abaterii traseului stabilit fata de eel real 0 constituie erorile masuratorilor de deviere, mai exact, erorile introduse de conditiile de operare in sonde (fluctuatiile magnetice, nealinierea aparatului cu axa sondei etc.)[I, 2, 3, 13, 14, 15, 18], modul de stabilire a declinatiei magnetice [8].

~a cum se stie, erorile de masurare sunt sistematice sau intamplatoare.

Chiar daca sunt mai mici decat celelalte, erorile sistematice se pot cumula de la un punct la altul si efectul lor este de cateva ori mai 'mare, pentru ca erorile intamplatoare au 0 tendinta de compensare reciproca.

87

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Unele erori sunt caracteristice senzorilor de masurare, altele au drept cauze influente externe (nealiniere, interferente magnetice, orientare imprecisa) .

o parte dintre erori sunt comune tuturor tipurilor de aparate de deviere, iar altele sunt specifice diverselor tipuri de instrumente utilizate, magnetice sau giroscopice.

Marimea erorilor depinde de foarte multi factori: constructia ~i precizia aparatului de deviere, centrarea lui in gaura de sonda, inclinarea, azimutul si curbura locala a sondei, amplasarea geografica a sondei (in primul rand latitudinea locului), durata operatiei (pentru giroscoape), temperatura, starea gaurii de sonda, tehnologia de operare s.a, Sunt afectate de erori mai ales masuratorile de inclinare ~i de orientare, rnai putin cele de adancime.

Erorile comune tuturor tipurilor de aparate sunt provocate de : - nealinierea instrumentelor cu axa sondei;

- tolerantele constructive (centrare, paralelism) ~i de functionare;

- calibrarea imprecisa;

- functionarea defectuoasa (frecari mari in lagare, in articulatii si in mediul

de lucru);

- citirea imprecisa a indicatiilor;

- masurarea eronata a cablului de lansare sau a garniturii de prajini;

- oscilatiile curentului de alimentare.

Erorile de aliniere pot fi semnificative (fig. 10). Marimea lor depinde de modul de operare (cu cablu, in gaura libera, prin prajini, in sistem MWD), de inclinarea ~i curbura sondei, de prezenta ocnirilor. in sonde apropiate de verticala, in gauri escavate, in zone cu intensitati mari de curbura investigate cu aparate lungi, daca au diametrul redus in raport cu eel al sondei ~i nu sunt centrate (fig. 10, a), dar ~i in sonde cu inclinari mari unde centrorii de la capete (cand exista) se deformeaza inegal, aparatele introduse cu cablu nu sunt paralele cu axa sondei.

La masuratorile prin prajini, inclusiv cele in sistem MWD, prajina in care se afla aparatul de deviere este de obicei incovoiata (fig. 10, b, ~i c). Marimea erorii de aliniere in acest caz este determinata de rigiditatea prajinilor din zona, diametrul gaurii de sonda, amplasarea stabilizatorilor, prezenta unui motor dezaxat, pozitia aparatului, inclinarea sondei, apasarea pe s~pa. in prajini nestabilizate eroarea ajunge la 0,2 - 0,30 ~i se considers sistematica [18].

La sistemele MWD, erori de aliniere sunt introduse ~i de tolerantele privind montarea senzorilor in carcasele lor, fixarea carcaselor in prajina grea, liniaritatea acesteia din urma,

Erorile de calibrare sunt diminuate daca instrumentele sunt calibrate periodic ~i rezultatele operatiei sunt cunoscute.

Citirea imprecisa poate interveni in cazul imaginilor fotografice. Daca ele sunt citite de doi operatori independenti, precizia de citire poate fi imbunatatita.

88

o.

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

b.

c.

Fig. 10. Aparate/e de masurare a devierii sunt adeseori nealiniate cu axa sondei: a - aparat necentrat in sonda; b ~i c - priijini incovoiate.

Exceptand greselile grosolane de masurare a cablului, de numarare a prajinilor sau de evidenta a imaginilor fotografice, pot interveni si erori de lungime ca urmare a alungirii cablului (garniturii) provocate de tractiune, presiune interioara, dilatare termica.

Masuratorile ell aparate magnetice sunt afectate de :

- interferentele magnetice din vecinatatea corpurilor feroase (coloane de

burlane, prajini, platforme metalice);

- fluctuapile declinatiei magnetice (diume, seculare, crustale, neregulate);

- anomaliile magnetice locale (semnificative in apropierea polilor);

- magnetizarea longitudinala a prajinilor, ca urmare a rotirii ~i a manevrarii

lor in campul magnetic terestru si a inspectarii lor electromagnetice;

- existenta unor zone magnetice in prajinile grele amagnetice, de obicei in

apropierea capetelor;

- automagnetizarea aparatelor de deviere;

- vecinatatea bateriilor galvanice.

Unele dintre aceste erori pot ajunge pana la 10°.

Pentru a reduce efectul interferentelor magnetice provocate de prajinile de foraj, lungimea prajinilor grele amagnetice trebuie sa fie suficient de mare. Aparatul se plaseaza cat mai departe de capetele acestora (la latitudini mari, se folosesc chiar doua sau trei prajini amagnetice).

89

STAB/UREA TRASEULU/ SPA 71AL AL SONDELOR

Masuratorile cu aparate giroscopice sunt afectate de : - precizia orientarii initiale;

- precizia corectiilor de deriva;

- latitudinea locului geografic;

- inclinarea sondei. .

Erorile de mai sus se intalnesc la giroscoape obisnuite, tara corectia automata a derivei si cautarea permanenta a nordului geografic. Aceste giroscoape nu sunt utilizabile la inclinari mari, peste 70°, ~i la latitudini mario

Intre deriva calculata, presupusa proportionala cu timpul, ~i cea reala poate exista 0 diferenta, in plus sau in minus, care uneori ajunge la cateva grade Ih. Din acest motiv, la multe giroscoape obisnuite, durata operatiei si, implicit, adancimea de folosire sunt limitate.

Presupunand ca exista un numar suficient de mare de masuratori, eventual in aceleasi puncte ~i cu aparate diferite, ~i ca erorile sistematice ~i cele intamplatoare au 0 anumita comportare, ele pot fi prelucrate probabilistic [1, 2, 3, 12, 13, 16, 17, 18, 21]. In acest sens, s-a introdus notiunea de elipsoid de incertitudtne (in plan, elipsa de incertttudinev: fiind dat un anumit nivel de incredere, un punct oarecare de-a lungul sondei se afla, cu 0 anumita probabilitate, in interiorul unui elipsoid ale carui dimensiuni pot fi calculate. Cu aparate uzuale, la 2000 - 3000 m, cu 0 probabilitate de 99 %, de exemplu, punctul se afla in interiorul unui elipsoid cu axele de ordinul zecilor de metri.

90

Traseul calculat

Conul de incertitudine

Fig.Ll. "Conul ,. de incertitudine al unei sonde.

STABILIREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

Dimensiunile elipselor de incertitudine aflate in plane perpendiculare pe axa sondei cresc cu lungimea acesteia, cu nivelul de incredere impus, dar se reduc cu precizia aparaturii folosite. Se poate considera astfel ca sonda reala se af3. in interiorul unui "con" de incertitudine (fig. 11).

Erorile sistematice pot fi cunoscute pentru diverse aparate, in diferite situatii [20]. Erorile de natura magnetica pot fi identificate daca se folosesc, pentru comparatie, ~i instrumente giroscopice.

Adeseori, erorile sunt cuantificate, masuratorile sunt corectate si se trateaza probabilistic doar erorile reziduale, considerate intamplatoare. Unele aparate furnizeaza datele deja corectate.

Precizia masuratorilor este manta prin centrarea aparatelor in gaura de sonda, investigarea ei amt la introducere, cat ~i la extragere, utilizarea a doua instrumente in tandem, calibrarea periodica a aparatelor. Cand exista banuiala unor interferente magnetice se verifica masuratorile executate cu instrumente magnetice cu un giroscop.

Exista ~i alt gen de erori, cum sunt cele provocate de curbura pamantului, care nu pot fi ignorate la sonde orizontale lungi ~i cu pnte mici [19].

intrebiiri

1. Ce sistem de referinta se alege pentru calculul traseului unei sonde?

2. Ce metode pentru calculul traseului unei sonde se cunosc ?

3. Ce metode de calcul sunt recomandabile la sonde apropiate de verticala?

4. Ce deosebire exista tntre metoda curburii constante §i metoda inten-

sitatilor de deviere constante?

5. in ce plane se reprezinta 0 sonda ?

6. Ce erori afecteaza masuratorile de deviere ?

7. Ce se tmelege prin elipsoid de incertitudine ?

Probleme

~i La adancimea de 1695 m s-au masurat inclinarea 14,25° ~ azimutul295°, iar 1a adancimea de 1704 111, inc1inarea 15,50° ~ azimutul 300°. sa se detemrine variatia coordonate1or intre cele dOM puncte.

R: Metoda unghiului mediu: m = 1,067 m, till = - 2,049 111, ~V = 8,698 m; Metoda tangentelor: m = 1,069 111, till = - 2,045 111, ~V = 8,698 m; Metoda arcelor de cere: m = 1,069 111, till= - 2,045 111, ~V = 8,698 m; Metoda curburii constante: m = 1,067111, till = - 2,049 111, ~V = 8,698 m;

Metoda intensitatilor de deviere constante: m = 1,068 111, till = - 2,048 m, ~V= 8,698m.

91

STAB/LiREA TRASEULUI SPAT/ALAL SONDELOR
2. in dona puncte succesive aflate la distanta de 100 m, de-a lungul unei sonde, s-au masurat:
<Xl= 0,5°, (01 = 90°, respectiv <X2 = 1,0°, 0)2 = 270°. Sa se calculeze variatia coordonatelor intre eele
dona puncte.
R: Metoda unghiului mediu: !IN= -1,309 m, M = 0,000 m, ~V= 99,991 m;
Metoda tangentelor: !IN='0,000 m, M= -0,436 m, ~V= 99,990 m;
Metoda arcelor de cere: !IN = 0,000 m, M = - 0,436 m, ~V = 99,993 m;
Metoda eurburii eonstante: !IN = - 0,833 m, M = 0,000 m, ~V= 99,991 m;
Metoda intensitatilor de deviere constante: !IN = - 0,833 m, M = - 0,177 m,
~V= 99,991m;
Care dintre metode of era rezultatele cele mai verosimile?
3. Sa se determine traseul sondei dirijate din tabela 4, prin metoda unghiului mediu.
4. Sa se determine traseul unei sonde dirijate, eu datele din tabela 4, eu metoda tangentelor.
Tabela4
Nr. Adan- incli- Azi- Nr. Adan- ineli- Azi-
statie eimea narea mutul statie eimea narea mutul
m grade grade m grade grade
0 0 28 405 17,00 136
1 100 0 29 415 18,50 138
2 125 0,75 160 30 424 20,00 140
3 140 0,50 150 31 432 20,75 143
4 150 0,75 165 32 442 19,25 147
5 160 0,75 165 33 452 17,00 148
6 170 0,75 175 34 466 16,00 162
7 180 0,50 180 35 472 16,00 162
8 190 0,50 100 36 482 17,00 166
9 200 1,25 150 37 491 18,25 168
10 210 2,25 150 38 500 19,00 172
11 220 2,50 140 39 510 20,25 176
12 230 3,75 120 40 520 21,75 175
13 240 4,50 120 41 529 22,50 175
14 259 4,75 145 42 538 23,50 176
15 269 6,00 142 43 546 24,50 175
16 278 6,50 155 44 555 25,75 176
17 285 6,75 168 45 574 28,25 177
18 292 6,75 168 46 582 29,75 178
19 300 7,00 180 47 592 31,00 178
20 318 9,25 196 48 600 32,25 177
21 342 11,75 148 49 606 33,00 176
22 352 12,25 140 50 609 33,25 176
23 362 12,50 138 51 790 27,00 170
24 371 12,75 136 52 799 25,50 169
25 377 13,25 136 53 808 24,00 167
26 386 14,50 137 54 817 23,00 165
27 395 15,50 137
92 STAB/UREA TRASEULU/ SPA TlAL AL SONDELOR 5. Ce diferenta exista intre adancimile pe verticals 1a SIar~tul sondei calculate cu ce1e douli metode din prob1eme1e 3 ~i 4? Ce distants, in plan orizonta1, este intre talpile calculate cu ce1e doua metode?

R: flV = 0,26 m, d = 0,92 m

6. In ce directie se ailii talpa sondei stabilite in exemp1ul 3?

R: roTr = 119,730.

7. Sonda din exemp1u1 3 a fost proiectatli astfe1 ca 1a adancimea verticala de 790 m sa aiba dep1asarea orizontala de 225 m, 1a 12'f fatJi de directia nordului (v. fig. 8).

Sa se ca1culeze distanta dintre tinta proiectatli ~i sonda reala 1a aceeasi adancime verticals de 790 m, folosind date1e din tabela 3.

R: ia. = (25 - 26,5Y(840 - 825) = - 0,10/m, i", = O. Din formula (31), cu flV = 790- 780,28 = 9,72 m, rezulta U2 = 25,42°. Cu formu1e1e (32) ~i (33) se obtine: llN = -2,36 m ~i !ill = 4,09 m. Cu acestea, coordonate1e 1a V = 790 m sunt: N = - 106,60 m ~ E = 186,70 m. Cum coordonate1e tintei sunt NT = - 135,41 m ~ ET= 179,69 m, rezulta d = 29,65 m,

Referinte bibliografice

1. Be r g e r , P.E., S e 1 e , R: Improving Wellbore Position Accuracy of Horizontal Wells by Using a Continuous Inclination Measurement From a Near Bit Inclination MWD Sensor, Conference held in Calgary, Canada, 1 - 4 Nov. 1998, SPE 50 378, p.59-67.

2. B roo k s , AG., Wi 1 son, H.: An Improved Method Jor Computing Wellbore Position Uncertainty and its Application to Collision and Target Intersection Probability Analysis, European Petroleum Conference held in Milan, 22 - 24 Oct. 1996, p. 411 - 419, SPE 36 863.

3. B ro ok s , AG., Gur den, P.A., N 0 y, K.A.: Practical Application of a Multiple-Survev Magnetic Correction Algorithm, Conference held in New Orleans, Louisiana, USA, 27 - 30 Sept. 1998, p. 379 - 386, SPE 49 060.

4. Callas, N.P., Novak, P.C., Hendersen, 1.R.: Directional survry calculation methods compared and programmed, Oil & Gas 1., Jan. 22, 1979, p. 53 -58.

5. C r a i g , 1. T. Jr., Ran d all, B.v.: Directional Survey Calculation, Petro Eng. 1., March 1976.

6. I sac enk 0, V.H.: Ink/inometriia skvajin, Moskwa, Nedra, 1987.

7. M cM i 11 ian, W. D .: Planning the Directional Well - A Calculation Method, 1. Petro Tech., June, 1981, p. 925 -962.

8. M 0 r s y , H., Est e s , R.: A New Platform for Attitude Determination and Declination Correction, Conference Houston, Texas, USA, 3 - 6 Oct. 1999, SPE 56 70l.

93

STABIUREA TRASEULUI SPATIAL AL SONDELOR

9. PIa n e ix, M.Y., Fox, RC.: Use of an Exact Mathematical Formulation to Plan Three Dimensional Directional Wells, Annual Fall Technical Conference held in Las Vegas, Nevada, USA, Sept. 23 - 26, 1979, SPE 8338.

10. Ri vero, RT.: Use of the Curvature Method to Determine True Vertical Reservoir Thickness, 1. Petro Tech., ApriI.l971, p. 491 - 496.

11. Sid man, R, B 1 a n c , 1., You n g b 1 0 0 d,: Quadratic calculation improve interpretation of direction surveys, Oil & Gas 1. , Nr. 4, 1978, p. 69, 70, 72.

12. T a y 1 or, H.L., Ma son, C.M: A Systematic Approach to Well Surveying Calculations, Soc. Petro Eng. 1., Dec. 1972, p. 474 - 488.

13. Tho r 0 goo d, J.1.: Surveying Techniques With a Solid State Magnetic Multishot Device, SPE Drilling Engineering, Sept. 1990, p. 209 - 214.

14. Tho r 0 goo d, J.L.: Instrument Performance Models and Their Application to Directional Surveying Operations, SPE Drilling Engineering, Dec. 1990, p. 294 - 298.

15. Wa a g , T.1, T ork i 1 d s en, T., Carl sen, 1M.: Local Geomagnetic Field Modeling Closes the Gap Between MWD and Gyro Directional Surveying, Conference held in Houston, Texas, 3-6 Oct. 1999, p. 609-615, SPE 56 699.

16. Walstrom, 1.E., Brown A.A., Harvey, RP.: An Analisys of Uncertainty in Directional Surveying.L Petro Tech., Apri11969, p. 515 - 523.

17. Wa 1 strom, J.E., H arv e y, RP., Eddy, H.D.: A Comparison of Various Directional Survey Models and Approach to Model Error Analysis, 1. Petr.Tech., Aug. 1972, p. 935 - 943.

18. Will i a m son, H.S.: Accuracy Prediction for Directional MWD, Conference held in Houston, Texas, USA, 3 - 6 Oct. 1999, SPE 56702.

19. Will i a m son, H. S., Wi 1 son, H. F.: Directional Drilling and Earth Curvature, SPE Drilling & Completion, March 2000, p. 37 - 43.

20. Wi 1 son, G.J.: An Improved Method for Computing Directional Surveys, 1. Petro Tech., Aug. 1972, p. 871 - 876.

21. W 0 1 ff, C.J.M., War d t , 1.P.: Borehole Position Uncertainty-Analysis of Measuring Methods and Derivation of Systematic Error Model, J. Petro Tech., Dec. 1981, p. 2339 - 2350.

22. Xi u s han, Liu, Z a i han g , S hi, Sen, F.: Natural parameter method accurately calculates wellbore trajectory, Oil & Gas 1., Jan. 27, 1997, p. 90 - 92.

23. X ius han, Liu, Z a i han g S hi: Numerical approximation improves well survECv calculation, Oil & Gas 1., Apr. 9,2001, p. 50 - 54.

24. Z are mba, W. A.: Directional Survey by the Circular Arc Method, Soc. Petro Eng. 1., Febr. 1973, p. 5 -11.

4

DEVIEREA SONDELOR

1. Cauzele devierii sondelor

1.1. Direetia de inaintare a sapei

Sapa ~i gamitura de prajini sunt ghidate de gaura pe care 0 foreaza ~i ar fi de asteptat ca sondele sa-si mentina directia neschimbata, Cu toate acestea, ele deviaza, mai mult sau mai putin, de la directia iniJiala, de regula cea verticala.

Factorii care contribuie la mentinerea sau, dimpotriva, la schimbarea directiei unei sonde sunt: I) tipul ~i constructia sapei; 2) alcatuirea ~i rigiditatea ansamblului de fund al garniturii de foraj (diametrul exterior, greutatea unitara ~i lungimea prajinilor grele, numarul, tipul, locul de amplasare ~i jocul stabilizatorilor, geometria ~i rigiditatea motorului submersibil, cand exista), 3) traiectoria ~i forma gaurii de sonda (inclinarea, azimutul, curbura, diametrul, prezenta ocnirilor, rigiditatea peretilor); 4) caracteristicile mecanice ale rocilor dislocate ~i 5) parametrii de lucru (turatia ~i apasarea pe sapa, momentul de torsiune, densitatea noroiului, coeficientii de frecare dintre componentele ansamblului ~i peretii gaurii de sonda).

Efectele acestor factori, in ceea ce priveste tendinta de deviere, pot fi puse pe seama a trei cauze, care actioneaza independent sau impreuna:

- aparitia unei forte laterale care impinge sapa intr-o parte, perpendicular pe axa sondei; altfel spus, directia rezultantei fortelor cu care sapa actioneaza asupra rocii face un unghi diferit de zero cu axa sondei (fig. I, a);

- dezaxarea sapei fata de axa sondei, dezaxare creata prin intermediul prajinil or grele afiate deasupra sapei ori al unui dispozitiv de deviere (fig. 1 , b);

- anizotropia rocilor din punctul de vedere al forabilitatii (fig.1, c).

Acestea sunt cauzele nemijlocite ale devierii sondelor. Primele doua sunt de natura tehnologica, subiectiva, iar ultima are un caracter obiectiv, natural.

Uneori, efectul anizotropiei rocilor este echivalat cu efectul unei .forte de formatiune" laterale sau al unui "moment de formatiune", de rasturnare, care inclini sapa. in acest mod, cele trei cauze se reduc doar la primele doua.

Sapa nu 'inainteaza nici in directia in care este impinsa, nici frontal, dupa axa ei: direcpa de avansare este 0 rezultanta a efectelor celor trei cauze esentiale evidentiate mai sus, rezultanta in care ~i constructia sapei are un anumit rol.

95

DEVIEREA SONDELOR

I Forta I rezultontO .,

o.

Direc\ia ,r Axa ina~~ar~ i r sondei

I M-Axa , i I sopei

b.

/

c.

Fig. 1. Cauzele devierii sondelor:

a - aparitia unei forte laterale; b - dezaxarea sapei; c - anizotropia rocilor.

Figura 2 ilustreaza, ca1itativ, afirmapa de mai sus; efectu1 anizotropiei rocilor este indicat prin normala pe p1ane1e de stratificatie, deoarece aceasta este o axa principals de forabilitate.

Sape1e sunt construite si rotite astfe1 incat sa inainteze frontal, dar e1e au ~i 0 oarecare capacitate de dislocare laterala, pentru ca sunt armate pe contraconuri, ce1e cu role, sau pe fetele 1aterale, ce1e cu diamante sau PDC, in scopu1 evitarii decalibrarii prin frecare cu peretii gaurii de sonda. Daca aceasta actiune de frezare laterala nu ar exista, efectu1 fortei 1aterale ar fi, ce1 putin teoretic, nul. Invers, daca sapa ar fi "izotropa" - cu aceeasi capacitate de dislocare in toate directiile - , ea ar avansa in directia rezu1tantei fortelor de actiune sapa-talpa, cand rocile sunt izotrope. Evident, une1e sape au 0 tendinta mai mare de deviere decat a1te1e: sape1e cu 0 rola in raport cu ce1e cu trei role, sape1e cu role dezaxate fata de ce1e cu role centrate, sape1e Cll diamante naturale sau PDC tara con interior in raport cu ce1e biconice. Lungimea zonei de ca1ibrare are ~i ea un rol.

Daca rocile ar fi izotrope din punctu1 de vedere al forabilitatii ~i sapa nu ar putea disloca lateral, atunci ea ar inainta frontal, pe directia axei proprii.

96

DEVIEREA SONDELOR

Fig. 2. Directia de inaintare a sapei este 0 rezultantii a trei actiuni diferite (cele patru directii nu sunt coplanare).

In conc1uzie, directia sondei se mentine constanta numai daca forta laterala este nula (ori sapa n-are capacitate de frezare laterala), daca axa sapei coincide cu axa sondei ~i daca rocile sunt izotrope. Directia se mentine ~i daca efectul cumulativ al celor trei cauze este nul.

Unghiul format de rezultanta fortelor de actiune a sapei cu axa sondei nu dep~e~e 5°, iar eel de dezaxare sapa-sonda este mai mic de 1°, 'in condipi normale, lara dispozitive de deviere. Desi eele doua unghiuri sunt relativ miei,

mtensltatea de devlere poate Ii semmficativi

Fie e r: vectorul unitar al fortei rezultante cu care sapa actioneaza asupra rocn;

e a - vectorul unitar al axei sapei;

e n - vectorul unitar al directiei normale pe planele de stratificatie; e t - vectorul unitar al directiei de inaintare a sapei (fig. 2).

Se noteaza eu I, indicele de anizotropie a rocilor din punctul de vedere al forabilitatii. El se defineste direct daca sapa este izotropa si forta rezultanta actioneaza de-a lungul axei sapei. Astfel:

97

c.

tropia roci/or.

tul anizotropiei ece aceasta este

I, dar ele au si 0 ~ contraconuri, 11 scopul evitarii ~ actiune de lin teoretic, nul. ~ocare in toate ~e sapa-talpa, mare de deviere cu role dezaxate , PDC rara con re !ji ea un rol. I·· .

i!ll ~l sapa nu ar

proprii.

-------------.---.--~.~

DEVIEREA SONDELOR

Fig. 2. Directia de inaintare a sapei este 0 rezultantii a trei actiuni diferite (ce/e patru directii nu sunt cop/anare).

In concluzie, directia sondei se mentine constanta numai daca forta laterala este nula (ori sapa n-are capacitate de frezare laterala), daca axa sapei coincide cu axa sondei !ji daca rocile sunt izotrope. Directia se men fine !ji daca efectul cumulativ al celor trei cauze este nul.

Unghiul format de rezultanta fortelor de actiune a sapei cu axa sondei nu depaseste 5°, iar eel de dezaxare sapa-sonda este mai mic de 1°, in conditii normale, rara dispozitive de deviere. Desi cele doua unghiuri sunt relativ mici, intensitatea de deviere poate fi semnificativa.

Fie e r: vectorul unitar al fortei rezultante cu care sapa actioneaza asupra rocii;

e a - vectorul unitar al axei sapei;

e n - vectorul unitar al directiei normale pe planele de stratificatie; e t - vectorul unitar al directiei de inaintare a sapei (fig. 2).

Se noteaza cu L indicele de anizotropie a rocilor din punctul de vedere al forabilitatii. El se defineste direct daca sapa este izotropa !ji forta rezultanta actioneaza de-a lungul axei sapei. Astfel:

97

DEVIEREA SONDELOR

(1)

unde

Vp

r =p F' p

(2)

(3)

cu: vp - viteza de avansare pe 0 directie paralela cu planele de stratificatie; Fp - forta aplicata pe sapa paralel cu planele de stratificatie;

Vn - viteza de avansare pe 0 directie normala pe planele de stratificatie; F« - forta aplicata normal pe planele de stratificatie.

Cand cele doua forte sunt egale, indicele de anizotropie constituie raportul dintre viteza de avansare in lungul stratificatiei §i cea normala pe aceasta.

Daca I, < 1 - forabilitatea pe 0 directie normala este mai mare decat in lungul stratelor (sonda tinde spre directia normala, urea pe structura).

Daca I, = 1 - rocile sunt izotrope §i nu influenteaza tendinta de deviere.

Daca I; > 1 - forabilitatea pe 0 directie normala este mai mica decat in lungul stratelor (sonda tinde sa coboare pe structura).

Notiunea de anizotropie a rocilor in ceea ce priveste forabilitatea a fost introdusa de Lubinski si Woods in 1953 prin marimea h = 1 - I, [21]. Acest indice le-a permis sa elaboreze si 0 clasificare a rocilor dupa tendinta de deviere, cuantificata prin marimea lui (h poate lua valori cuprinse intre 0 - roci izotrope §i 1 - forabilitatea intr-o directie paralela cu planele de stratificatie este nula).

Valorile uzuale pentru I, sunt 0,92 - 1,00 (h == 0 - 0,075).

Se noteaza cu Is indicele de anizotropie a sapei din punctul de vedere al capacitatii de dislocare. El se defineste astfel:

(4)

unde

(5)

(6)

98

DEVIEREA SONDELOR

cu: Vr- viteza de avansare a sapei intr-o directie laterala; F, - forta cu care sapa acponeaza lateral;

Va - viteza de avansare a sapei in direcpa axiala;

Fa - forta cu care sapa actioneaza axial asupra rocii. Cand Is = 0 - sapa avanseaza numai axial.

Cand Is < I - sapa inainteaza mai usor axial decat lateral.

Cand Is = I - sapa este "izotropi": avanseaza la fel de usor in toate direcpile. Cand Is ~ 00 - sapa avanseaza doar lateral.

La sapele uzuale indicele Is are valori cuprinse intre 0 ~ 0,50.

Sa presupunem mai intai ca rocile sunt izotrope: IT = 1. Fie aaf - unghiul format de directia fortei rezultanteF cu axa sapei (fig. 3).

Daca sapa ar fi izotropa, ea ar inainta pe directia fortei: vNe t = Ise f- S-a notat cu VN 0 viteza normalizata (exclude efectele secundare ale sapei §i ale rocii), 0 marime adimensionala, egala cu indicele de anizotropie a sapei Is c3.nd rocile sunt izotrope.

Daca sapa are indicele de anizotropie zero (sapa avanseaza doar axial),

viteza de avansare VN e i = cosaafe a, deoarece componenta axiala a fortei F este Fcos aaf

Pentru un indice Is cuprins intre 0 §i 1, combinand cele doua rezultate particulare, se obtine:

(7)

Fig. 3. Directia de tnaintare a sapei pentru roci izotrope.

99

DEVIEREA SONDELOR

Daca se presupune acum ca sapa este izotropa, Is = 1, (fig. 4) se obtine 0 relatie similara cu (7):

(8)

unde a.n! este unghiul format de normala pe stratificatie ~i directia fortei rezultante.

Pentru cazul general, vectorul directiei de avansare a sapei e i este 0 functie liniara de ceilalti trei vectori, e fi e a ~i en [18],

(9)

Unghiul a.m, dintre normala pe stratificatie ~i direcpa de inaintare a sapei, nu este cunoscut initial. El poate fi eliminat prin unele transformari matematice [13]

Fig. 4. Directia de inaintare a sapei pentru 0 sapa izotropa.

Formula (9) permite:

1. sa se determine directia de inaintare a sapei, daca se cunosc indicele de anizotropie a rocii si indicele de anizotropie a sapei;

2. sa se calculeze cei doi indici I, ~i Is cand este cunoseuta directia de inaintare a sapei, din masuratori de deviere [13, 18].

100

DEVIEREA SONDELOR

in ambele cazuri trebuie sa existe un algoritm pentru stabilirea directiei sapei ~i a directiei fortei eu care sapa acponeaza asupra rocii, pentru ansamblul de fund folosit, inclusiv pentru eele de dirijare, ~i date asupra inclinarii ~i orientarii stratelor.

De observat ca in formula (9) forta laterala nu intervine direct, ci prin directia fortei rezultante. .

Este posibil sa se expliee ori sa se anticipeze ridicarea sau coborarea unei sonde pe 0 structura geologica, precum ~i deplasarea laterala (la stanga sau la dreapta fata de linia de ridicare a stratelor, ori fata de directia inipala).

Problema este, bineinteles, tridimensionala si destul de laborioasa.

De obicei, directia sondei se modifies permanent, pentru ca directia celor patru vectori se schimba in mod eontinuu. De aeeea, ealeulele sunt efectuate pe anumiti pasi de lungime, circa 10 m. Uneori, este posibil sa se atinga un eehilibru al factorilor care intervin ~i directia sondei sa ramana neschimbata.

1.2. Comportarea ansamblului de fund

F 0$ laterala, ca marime ~i sens, cu care sapa actioneaza asupra rocii ~i unghiul format de axa sapei cu cea a sondei pot fi cunoscute - daca se face abstractie de efectul factorilor geologici - studiind comportarea ansamblului aflat deasupra sapei in timpul forajului. Se estimeaza ca numai primii 40 - 50 m din acest ansamblu, alcatuit din prajini grele si, eventual, stabilizatori, motor de fund, amortizor de socuri, determina eei doi parametri ~i directia de inaintare a sapel.

Ansamblul de deasupra sapei poate fi considerat ca 0 barn, adeseori cu sectiunea ~i rigiditatea variabile, a wei forma spatiala este determinata de: diametrul, inclinarea si curbura sondei, diametrul, greutatea unitara, rigiditatea ~i jocul radial al prajinilor (si ale celorlalte echipamente), prezenta punctelor de sprijin impuse de stabilizatori, geometria motorului de fund, cand exista, apasarea pe sapa ~i turape, marimea frecarilor, densitatea noroiului, rigiditatea rocilor din pereti s.a. (fig. 5).

Calculul eelor doua marimi, forta laterala F, si unghiul de dezaxare ~, eventual si al fortelor de sprijin, TI, T2, T3, ••• , din dreptul stabilizatorilor sau din punctele de contaet ale prajinilor cu peretii sondei, constituie 0 problema static nedeterminata. in figura 5 sunt indicate fortele care actioneaza asupra ansamblului: Fi - forta laterala aplicata asupra sapei, Gs - reactiunea talpii, egala cu apasarea axiala, Fax - forta axiala din capatul ansamblului considerat, M, - momentul incovoietor din acelasi punet, GI, G2, G3 - greutaple portiunilor dintre punetele de sprijin; la acestea se adauga fortele de frecare din zonele de sprijin, fortele de inertie, momentul de torsiune de la sapa ~i din capatul ansamblului cand problema este considerata spatiala, nefigurate.

Aproape toate modelele de calcul utilizate considera ca ansamblul are 0 comportare liniar elastica, cu deformatii mici in raport cu lungimea, ca sapa este

101

DEVIEREA SONDELOR

Axa sondei

Fig. 5. Fortele care actioneazii asupra ansamblului de fund (problema bidimensionala).

centrata in gaura de sonda ~i nu exista moment de ineovoiere ~i niei joe radialIa sapa, gaura de sonda este cilindrica ~i are peretii rigizi, apasarea pe sapa este constanta ~i are directia pe axa sondei, stabilizatorii eonstituie reazime eu peretii, eu sau lara joe radial. Unele modele, mai simple, considera problema bidimensionala: ansamblul se deformeaza intr-un plan vertical, eel format de axa sondei ~i verticala. Altele considera problema sPAapala. in multe abordari, problema este statica ~i de regula bidimensionala. In altele, mai apropiate de realitate, abordarea este dinamica: se iau in caleul ~i efectele fortelor de inerpe, ~i ale eelor de frecare ee apar in timpul rotirii. Uneori se includ ~i efectul momentului de torsiune, eel al joeurilor stabilizatori-sonda sau al largirii gaurii, influenta eurburii sondei, efectele dinamiee create de eireulatia noroiului [2, 3, 5, 6, 8, 9: 12, 19 - 21,23 - 31,33]. in sfirsit, unele modele elimina ipoteza uzuala a deformatiilor transversale miei in raport eu lungimea ~i problema devine neliniara [33].

Exista numeroase metode matematiee de rezolvare a problemei. Unele, clasiee, folosese diverse proeedee iterative, dezvoltari in serii Fourier, serii

102

DEVIEREA SONDELOR

trigonometrice, functii Bessel. Altele aplica metoda diferentelor finite, metoda reziduurilor ponderate. Dar cea mai raspandita metoda, utilizata in mecanica ~i la constructii ingineresti, 0 constituie metoda elementului finit.

Toate metodele presupun rezolvarea unor ecuatii diferentiale cu anumite conditii la limita impuse de punctele de sprijin. Eeuapile deriva fie din eeuatia fibrei medii deformate, fie din teorema energiei (Iucrul mecanic al fortelor exterioare este egal cu energia potentiala de deformape).

Aici vor fi prezentate, mai mult calitativ, rezultatele cele mai semnificative pentru ansambluri obisnuite, f3ra dispozitive de dirijare.

a. Ansambluri Bra stabilizatori. intr-o sonda verticala, cind apasarea pe sapa are valori reduse, prajinile grele i~i pastreaza pozitia rectilinie verticala, daca nu intervin alti fa.ctori, ca de exemplu fortele centrifuge create prin rotirea garniturii. Cand apasarea depaseste forta critica de flambaj, ceea ce se in1implii in mod curent, ~i prajinile grele nu sunt stabilizate (centrate), ele i~i pierd forma rectilinie de echilibru. Ca efect, sapa este usor inclinata ~i rezultanta fortelor cu care ea acponeaza asupra talpii nu mai este verticals, ceea ce creeaza 0 tendinta de deviere de la verticala (fig. 6).

Directia I LAxa sapei

de'~. A d'

lnaintare t I i xa son el

Fig. 6. Flambajul priijinilor grele tntr-o sondii verticala.

103

DEVIEREA SONDELOR

in general, directia fortei rezultante nu coincide cu axa sapei, iar directia de avansare a sapei nu coincide cu nici una dintre cele doua directii si nici nu se mentine constanta, Pentru anumite conditii geometrice, mecanice ~i de comportare a rocilor exista insa 0 stare de echilibru, cand directia gaurii de sonda se stabilizeaza, Pana ce este atins echilibrul, sonda parcurge un traseu curbat, intensitatea de deviere scazand 'treptat, pana la zero.

Fie acum 0 sondii inc/inola cu unghiul a. fata de verticala (fig. 7). Daca turatia este mica (lipsesc efectele inertiale) ~i frecarile cu peretii sunt neglijabile, prajinile grele se rotesc doar in jurul, axei proprii si raman permanent sprijinite pe peretele inferior al gaurii de sonda, in planul vertical care contine axa sondei.

Cand apasarea pe sapa este redusa, prajinile sunt curbate mai ales sub greutatea proprie a portiunii nesprijinite, atlate intre sapa ~i primul punct de tangenta T (fig. 7, a). Unghiul de dezaxare sapa-sonda este mic, iar componenta laterala a rezultantei fortelor de acpune sapa-roca este indreptata in jos, ca urmare a efectului de pendul creat de prajinile nesprijinite pe perete.

a.

b.

Fig. 7. Comportarea prajtnilor grele intr-o sondii inclinata: a +la apilsiiri axiale mici; b +la apasari axiale mario

104

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful