P. 1
Amnuel, Pavel - Si Am Auzit Glasul

Amnuel, Pavel - Si Am Auzit Glasul

|Views: 12|Likes:
Published by Angela Falcas

More info:

Published by: Angela Falcas on Dec 09, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/31/2013

pdf

text

original

ŞI AM AUZIT GLASUL

de Pavel Amnuel

Traducerea Valeriu Stoicescu

. Cronodinamica şi restul. împărţind întreaga lume în două categorii. Cu greu îmi amintesc de el . cunoşteam şi motivele. pentru că dezbătusem fiecare capitol de cel puţin zece ori. Nimic. Mai departe se zăreşte terenul viran. alb şi negru. ştiu însă că era deja strînsă acolo. Se urmărea înţelegerea absolut deplină. Ar fi trebuit să se nască în India. un romantic. Am învăţat excelent pentru că am avut noroc de un diriginte excepţional. tr. Pe Ragozin l-am întîlnit abia în anul doi. Ele m-au frapat şi m-au silit să fac ce însumi nu m-aş fi aşteptat. în clădirea cea mai înaltă din oraş. ba pîinea prăjită cu unt. şi văd cum pe teritoriul Institutului roboţii-reglori aleargă prin curtea de mărfuri. lucru pe care nimeni nu-1 bănuia şi de aceea purtarea mea a fost echivalată cu o primă manifestare de independenţă. Atunci venea 5ul1. Şi chiar dacă îmi întinde zîmbind ba ceaşca de cafea. Probabil că de aceea Ragozin a şi trăit aşa. dar ceva-ceva tot trebuie să fac. La mărginea oraşului. În caz contrar. te supunea prin simpla sa privire. fîlfîie steaguri multicolore. cunoşteam bazele cronografiei la fel de bine ca el. Apartamentul nostru se află la ultimul etaj. plăpîndul fondator al cronodinamicii. după terminarea şcolii.era marinar -. Bun şi rău. Or. Ce ? încă nu ştiu. Aşa cum ni se părea. sau mai bine nu exista deloc.N. să vrăjească şerpi şi să hipnotizeze mulţimile în pieţe. spunea mama cu mîndrie. eu mă aflam sub puternica influenţă a personalităţii lui Ragozin. Ragozin ! Încovoiat de dureri . tot văd că plînge. Trebuiau văzute şi simţite. În copilărie ascultam pe toată lumea. 1 Nota maximă în şcoala sovietică (N.) 2 . şi am nimerit sub cele mai diferite influenţe. dincolo de terenul viran. Şi nu pot să explic nimic.. De aici nu pot să văd mulţimea din faţa clădirii. „Valea e un băiat foarte ascultător”. iar deasupra tuturor . În zona maşinilor sclipesc ritmic lămpile semnalizatoare de control: cipeva pleacă în trecut. Cursurile pe care le ţinea în faţa unui auditoriu înnebunit de entuziasm nu puteau fi descrise.Pavel Amnuel Lida plînge. Mi-am băut cafeaua în tăcere şi am ieşit pe balcon. al treizecilea. Pînă atunci doar îi citisem cu nesaţ cărţile şi articolele.U. Cînd am plecat. mai bine stau pe balcon şi aştept pînă cînd Lida va strînge vesela şi va pleca la biologii ei. Şi atunci. în două culori. Fără să bănuiască. nimeni nu mi-a înţeles gestul. Era un visător. Totuşi. Nu poate să înţeleagă ce-i cu mine. Cu greu ar fi prevăzut un asemenea efect pedagogic din partea publicaţiilor lui strict ştiinţifice şi prin formă. total neatractive. acolo unde tocmai au început să sape fundaţiile noului corp de clădire pentru paleontologi.încă de pe atunci era bolnav incurabil . la Institutul de Cronografie. Ce motiv de mîndrie o fi fost în asta ? Tata m-a învăţat să mă supun împrejurărilor.steagul O. nu mă voi duce acolo. a făcut înconjurul lumii şi mai mult ca sigur că în copilărie nu a fost la fel de cuminte ca mine.micuţul. pe vremea tinereţii mele. el a făcut din mine un bărbat adevărat. iar eu ştiu că am devenit cu totul altul după întoarcere. nu voi pleca nicăieri. Şi trebuiau văzute şi simţite în acea vreme. doar 2. Sau cronodihamica aducea fericire oamenilor. la intrarea în Centrul de Presă. Întotdeauna am avut o voinţă slabă.

Munca a continuat. Cronografiile nu devenit. am adus din trecut. atunci cu existenţa mea în acest domeniu. Apoi a apărut Lida. şi noi . deoarece cheltuielile s-au dovedit prea mari.U. Nici în privinţa dimensiunilor nu s-au făcut mari progrese. niciodată nu a reuşit să iasă din maşina timpului în lumea fizică. pe benzi şi holograme.R. Nimeni na strivit în trecut măcar un fir de iarbă. Iar convenţia ONU cu privire la interzicerea pentru totdeauna a oricărei influenţe asupra trecutului a fost adoptată deja după moartea lui Ragozin. chiar fără legătură directă cu cronografia. unde sînt plasate doar serviciile administrative. Institutul de Cronografie înghiţea tot: oameni. Nu se poate apune că biologii şi chimiştii nu cercetau doar ceea ce noi. Aveau destule idei. ca nişte furnale. înconjurat de ecrane. iar ca să ies în trecutul fizic. Biologia n-a făcut excepţie. Oraşul creştea. Dar Ragozin nu mă formase numai pe mine. anexa de mai tîrziu a Institutului de Cronografie. Cu nici un zbor în cosmos. După fiecare călătorie apăreau în ziarele naţionale fotografii şi rapoarte amănunţite. Ba nu. întreaga ştiinţă.operatorii. şi tehnologi. Dar acum douăzeci de ani se perindau acolo şi ingineri. habar n-aveam cu ce se ocupa Lida şi de fapt de ce exista în oraş Institutul de Biologie. Dacă nu cu cronografia. proiecţii grandioase care reînviau Istoria. Petru cel Mare la consiliul de război. dar că există o convenţie ce interzicea asta. Călătoriile în timp se înrudeau cu primele zboruri în cosmos. şi doar două ţări .asta nu se poate compara cu nimic. Eram acoperit de traductori. operatorii. Altul era convins că influenţa asupra trecutului nu era posibilă din principiu. M-am gîndit că odată cu moartea profesorului totul s-a terminat.Şi am auzit glasul *** Primele maşini ale timpului erau voluminoase. şi S.aceea din centrul oraşului. n-a schimbat măcar o vorbuliţă cu străbunii. A avut studenţi şi mai talentaţi. legat de fotoliu.A. Unul afirma că poţi să schimbi trecutul.U.S. şi cercetători. Lincoln şi lupta pentru eliberare. Institutul de Chimie şi chiar a Institutului de Istoria Literaturii. Că să vezi şi să asculţi tot ce a fost în urmă cu o sută. Iar şi mai înainte fuseseră clădirile Institutului de Fizică. doar că erau rnult mai pe înţelesul tuturora şi de aceea mai populare. Cu nimic.mai scumpe decît cele mai moderne nave cosmice. Totuşi. M-am gîndit cît de repede formează timpul noi opinii. Maşinile timpului sînt astăzi foarte scumpe . o mie de ani . mă simţeam întotdeauna ca un şurubel căzut dintr-o piesă lipsită de importanţă. Cînd mă strecuram în cabina de conducere. Treceam întîmplător pe acolo şi am auzit discuţia. nişte băieţi se certau pe stradă. colective. practic. M-am lăsat din nou în 3 . cînd ne-am cunoscut. Odată.S. Dar nimeni. Puţin înainte de moarte. la început se deschisese în oraş Institutul de Biologie.le posedau. nici nu încăpea vorbă. Biblioteca lui Ivan Groaznic. . profesorul a pus prima piatră la Clădirea Institutului de Cronografie .

Numai într-un mediu cu concentraţie puternică se putea naşte viaţa. Îmi amintesc că atunci l-am lăsat pe Igorek la părinţii Lidei. complet nelalocul lui . iar oceanele. dar două maşini noi. într-o veşnică furtună. Sovietul orăşenesc ne-a dat un apartament la ultimul etaj al unei clădiri pe atunci noi şi deseori stăteam pe balcon. fiecare pas. Pe Pămîntul văzut de Manuhin vulcanii erau unul peste altul. pe oricine ar fi priceput ceva din genetica moleculeculară şi biologia celor mai primitive forme de viaţă. Nimic.totul era clar ca bună ziua. În paginile presei se transmiteau publicului relatări îmbucurătoare şi emoţionante despre faptul că Manuhin a fost aproape sufocat de îmbrăţişările entuziaste ale prietenilor. încă nu-mi dădeam seama cît de serioase erau lucrurile.Pavel Amnuel voia soartei şi din nou simţeam o atracţie.legea concentraţiei. încă nu bănuiam ce mi se va 4 . Acest moment mi se desprinde clar din memorie. Am fost de faţă la start. în loc să construim perpetuum mobile. în Crimeea. printre care şi constanta vitezei luminii . Pe cea veche au demontat-o. deşi încă mari. Şase ani nu e o perioadă atît de mare încît să uit. aşa cum stau acum şi privesc oraşul. La început n-am înţeles nimic. au înlocuit-o şi susţin acoperişul sălii operaţionale. Dar nu mai seamănă atît de mult cu un dinozaur şi nici nu se mai văd de aici. Pe acest Pămînt legea concentraţiei nu se realiza. În centru se ridica un turn uriaş şi. Acum nu mai există. Conservarea energiei şi de aceea sîntem obligaţi să căutăm alte surse ale ei. Era Lida.în acele vremuri cînd năştea viaţa pe Pămînt. Viaţa. Nu se văd de aici nici zilele cînd Lida comunicase că biologii reuşiseră să sintetizeze protobionii. Importanţa sintezei protobionilor am înţeles-o abia după trei ani.şi din această cauză nu zburăm spre stele. L-am întîlnit pe Manuhin după o săptămînă . protozoare. Poate de aceea am şi uitat restul. Nici măcar atît. dar la noi se ştia deja că Manuhin adusese date ce confirmau că pe Pămînt nu fusese şi nici nu se putea naşte viaţa. Nimic. iar numele acesteia era iubirea.maşina timpului. Era în perioada cînd prelucram rezultatele ultimei mele călătorii la sciţi şi am fost entuziasmat de această ocupaţie. Cînd ne-am căsătorit. Nu îmi mai amintesc nimic. Manuhin a adus ceva ce i-a îngrozit toţi. Totuşi în locul mult aşteptatei benzi cu înregistrarea naşterii organismelor proteice. totul bolborosea. Şi oare puţine microorganisme au sintetizat biologii în zece ani ? Aşa mi s-a părut la început. Am judecat totul doar după reacţia pe care a avut-o conducătorul experimentului. Există şi în biologie o lege fundamentală . În natură sînt o mulţime de legi. cînd Manuhin a realizat cea mai profundă scufundare din istoria cronografiei. în vacanţa de vară. Manuhin plecase în trecut cale de 4 miliarde şi jumătate de ani . Microorganisme care s-au aflat la începuturile vieţii. se pare. Călătoria lui înghiţise rezervele energetice ale Institutului pe doi ani înainte. Microorganisme. prin intermediul fluctuaţiei spontane. şi asta însemna că nici un fel de poli electrici sau magnetici nu puteau da naştere la ceea ce nu se putea naşte. organisme unicelulare. Protobionii. eram de serviciu la tablourile de comandă. Îmi amintesc că atunci am adoptat o atitudine ironică. se spărgeau de ţărmurile abrupte.

S-a descoperit. Şi s-au descurcat. Viaţa nu se putuse naşte pe Pămînt.Şi am auzit glasul întîmpla.N. unica explicaţie a paradoxului lui Manuhin . fluturii şi noi trei. nimic nu depinde de noi. Călătoria lui Manuhin a fost analizată şi întoarsă pe toate feţele. Nimic. Şi nici nu a fost discutat . cronografiştii-operatori. Traiectoriile universale virtuale le-am lăsat pentru sfîrşit . Această călătorie ne-a răpit posibilitatea vizitării Rusiei Vechi de douăzeci şi şapte de mii de ani. de fapt. aducînd un material excelent. Acum patru miliarde şi jumătate de ani nu era viaţă. Ei şi.văd asta foarte bine de pe balcon . Fără a complica lucrurile. cred că îi convingea să-şi strîngă aripile şi să stea pe umărul lui. se pare. dar în urmă cu un miliard de ani ea exista. Se părea că cea mai simplă ieşire din această situaţie. n-ar fi trebuit să existe nici poiana de lîngă lac. nici Igor. să-l caute pe eroul tuturor timpurilor. s-a şi propus. N-ar fi putut. Într-o duminică am plecat cu Lida şi Igorek la lac. Toată lumea vorbea în oraş numai de traiectoriile universale. ce-i mai important. Dacă-i crezi pe biologi . La Centrul de presă . iar pentru noi. deşi nu era artificial. puteau fi pescuiţi cu mîna. nici eu şi Lida. desigur. În oceane şi chiar în bălţi. evoluţia Universului.în orice caz nu în cercul specialiştilor. Un miliard de ani ! Călătoria lui Manuhin era echivalentă din punct de vedere energetic cu opt sute de starturi în mezozoic. Traiectoriile virtuale. şi întreaga lume biologică s-a pronunţat într-un glas: experimentul era corect. a trebuit să recitesc lucrările lui Ragozin. Fusese. Igorek prindea fluturii fără plasă. Biologii s-au înşelat undeva. să treci de la cronografia universală la această problemă. dacă începeai să cercetezi o regiune enigmatică.U. fost şi rămîne pînă în prezent exclusiv o traiectorie universală virtuală care se poate întrerupe în orice moment. atunci istoria poate decurge în întregime şi fără el. Bletner a fost în Arhaic acum o jumătate de an. să mai cornstruieşti sute de maşini şi să lipseşti de fonduri restul ramurilor economice. era cea mai abstractă şi mai evident inutilă parte a cursului special.pur şi simplu n-ar fi trebuit să fie. Asta era imposibil. Aşa. Cînd au început să se agite spiritele.că toată istoria planetei Pămînt. înţelegîndu-se prost şi incompetent în ce constă problema de către reporteri. în general. se poate spune aşa: dacă în istorie are loc un eveniment lipsit cu desăvîrşire de cauze. întotdeauna apar ultimele. şi un asemenea nonsens nici nu merita să fie discutat. Nimic. Era foarte îngrijit. chiar şi de către unii politicieni . copacii. era o parcurgere a intervalului de un miliard de ani pentru a vedea ce s-a întîmplat. iarba. Muncă de gîndire . cronografiştii. comentatori.în general de către toţi cei care formau opinia publică. Dar ar fi putut să nu fie.au început să aterizeze elicopterele cu dungi albastre.lasă-i să se descurce. Valentin Melentiev. Evenimente care nu au nici o cauză şi de aceea nu au ca efect. cea mai logică. Asta înseamnă că peste zece minute vor începe să sune aici.. foarte bine.pentru noi. În general. începută în vremurile arhaice. 5 . Şi. De ce îmi amintesc asta ? Fusese o zi obişnuită pe planeta Pămînt: lacul. trebuia să abandonezi totul. Sînt aparatele O. Peştii.

dar nu chiar cum m-am aşteptat. să construim încă vreo cîteva sute de maşini şi să-i găsim în trecut pe extratereştri. coridorul şi pe bătrînul chirurg care a ieşit de după o uşă albă şi ne-a făcut doar un semn. fără paradoxuri. Dorisem să atrag atenţia asupra ideii. aş fi ascultat. Fiul meu avea o afecţiune congenitală la inimă. Buzele lui muşcate. Igor nu se deosebea de ceilalţi copii. ochii speriaţi. Omenirea a luat naştere şi a evoluat pe o traiectorie universală virtuală – pentru mine asta era un delir. Aş fi stat atunci nevăzut. Am uitat de Rusia Kieveană de care mă ocupam atunci. iar atunci Pămîntul va rămîne instantaneu aşa cum a fost în urmă cu patru miliarde şi jumătate de ani şi va evolua în conformitate cu logica naturii. Mai bine să strîngem cureaua. dar care s-ar putea să nu aibă loc niciodată. au fost discuţii. Iar cînd s-a hotărît alegerea candidatului pentru călătorie. L-am dus pe Igor la Leningrad. Iar delirul cel mai vizibil părea să fie teza teoreticienilor noştri că traiectoria universală pe care există omenirea se va întrerupe inevitabil. Mai exact. dînd obosit din cap şi îndepărtîndu-se. Malul lacului şi cum fugeam jucînd leapşa. Asta a fost după aceea. au văzut că Pămîntul e pustiu şi l-au populat cu protobioni oceanele lipsite de concentraţie. Dacă era să-i crezi pe doctori. fără a mai exista astfel nici o omenire care să încalce această logică. dar am atras atenţia asupra mea. n-am să mor ?”. dacă în Rusia Kieveană ar fi trăit vrăjitori care ar fi putut să descînte afecţiunile de inimă.Pavel Amnuel evenimentul neavînd nici o consecinţă. Tensiunea a dispărut brusc. Groaznic.. iar Igor putea trăi şi două sute de ani. Apoi am uitat de toate astea. Aveam altă idee. Multe săptămîni a existat numai Igor. Nu chiar atît de înspăimintător. pe Pămînt. iar traiectoria lui universală se va întrerupe. reprezentanţii altei civilizaţii.. decît să trăim într-o teamă permanentă cauzată de o posibilă dispariţie deplină şi instantanee. toţi şi-au adus aminte de încăpăţînatul operator. fie imediat după eveniment. şoaptele: „Mămico. privirea rugătoare. Pentru prima dată în viaţă. nu existau deloc boli înspăimîntătoare. mi-am numărat paşii pe coridorul spitalului şi mi-am amintit unul şi acelaşi film. Apoi a ieşit infirmiera şi ne-a spus că totul era în regulă. De ce să nu recurgem la explicarea paradoxului prin intermediul extratereştrilor ? În urmă cu patru miliarde de ani au venit în zbor. Am propus această idee chiar şi în consiliul ştiinţific. dar totul s-a învălmăşit şi mi s-a părut că această şoaptă era cumva legată de plimbarea noastră. Inutil. şi m-am gîndit că o să trăiască şi două sute şi o mie de ani şi va trăi veşnic. Igor aproape nici nu gîfîia. Şi dintr-o dată buzele vinete. Doar dacă. fie la multă vreme după petrecerea lui. deoarece copiii sînt nemuritori. alături. În timpul operaţiei. valva fusese cusută ireproşabil. dacă nu se 6 . Mi-aş fi amintit de ea. Apoi totul şi-a urmat drumul. aş fi văzut şi învăţat şi aş fi devenit eu însumi vrăjitor ca să nu mai văd aceşti pereţi ai spitalului. şi o împărtăşeam oricui avea chef s-o asculte. era nevoie de o operaţie urgentă. dar se va întrerupe obligatoriu iar lumea va continua să evolueze ca şi cînd straniul eveniment nici n-ar fi fost.

Eram calm. aşteptînd să mă întorc vrea să mă încurajeze înaintea întilnirii cu ziariştii. De parcă ar fi trebuit să ia asupra lui experimentul făuririi omenirii.Şi am auzit glasul va întrerupe această traiectorie universală oarbă a omenirii care. ci unică". deşi soarele era aproape de zenit şi chiar mi s-a părut că sudoarea îmi curge şiroaie pe spate din cauza arşiţei. Probabil că ea plutea în aer şi izbucnise ca un rug aprins instantaneu din mai multe părţi. 7 . Nu m-am întors. a precizat. S-ar fi putut fixa startul şi peste cinci ani. de sute de ori mi-am repetat mişcările la antrenamente. Populaţia a fost evacuată. Un om practic. linişte. imensă. schimbarea deciziei putînd-o face doar o altă convenţie. La consfătuirea din Geneva au participat din partea noastră academicianul Merejniţki . Un an. Am înţeles asta după ce ecranele mi-au arătat tridimensional stînca. mă aştepta alt fel de întîlnire. Igor se însănătoşi. colţuroasă. În unanimitate. reasigurarea era obligatorie. în mijlocul pădurii. Va dispărea paradoxul.şaisprezece ore din douăzeci şi patru. Doar atît. m-au ales pe mine. Nu ştiau. o singură dată. totuşi eram nervos. Omenirea trebuia să trăiască. potrivit ecuaţiei lui Ragozin. Uite-aşa. Trebuie să stau singur. doar nimeni nu mai ieşise vreodată în trecutul fizic. Nici o presimţire. Protobionii trebuiau duşi în Arhaicul Inferior şi aruncate capsulele în apă. cu mine însumi. Era o încărcătură dublă după calcule ajungeau şi opt tone pentru ca procesul reproducerii şi evoluţiei să decurgă spontan. Riscul era de neînchipuit. de pe malul oceanului. iar munca era dură . sumbră. atîrnînd deasupra golfuleţului îngust. cu puţină vreme înaintea startului l-am întrebat ce a simţit cînd a votat pentru ridicarea provizorie a interdicţiei. Pe Lida şi pe Igor i-am trimis încă de ieri-seară într-o cabană. Pînă la start mai rămînea un an. Reasigurarea. „Nu provizorie. să nu se mai teamă că mîine totul se poate termina. Apoi m-am informat. şi nu puteam să văd pe nimeni. Convenţia mondială interzicea amestecul în trecut. am devenit aproape un automat. ştiind deja de hotărîrea ce fusese luată. S-a simţit jignită. voiam să aflu cui îi venise primului ideea. iar viaţa se va naşte. nu va mai exista nici o traiectorie virtuală şi nici extratereştrii. Lida s-a îndepărtat în linişte. Dar oamenii se enervaseră aşteptînd sfîrşitul lumii. Merejniţki a propus şi a demonstrat. Apoi.directorul nostru permanent. iar eu am reluat lucrul. unicul specialist în aruncarea celor şaisprezece tone de protobioni în apa moartă. Şi însemna că pentru binele oamenilor trebuia ridicată interdicţia. Da. Las-o. Se părea că se gîndeşte la ce cantitate de protobioni trebuia încărcată în buncăre. aer curat. rămînînd doar grupele de control la Centrul de lansare şi la staţiile energetice. şi nu se mai putea aştepta. Ştiam ce voi face pe malul oceanului din Arhaic. Şă trăiască în linişte. ca să se evite pripelile. Nu. toată neagră. În ziua startului oraşul a devenit pustiu. deoarece controlul fusese riguros pus la punct şi nu se putea întreprinde nimic fără asentimentul guvernelor celor nouăzeci şi trei de state. Dacă făureai viaţa pe planeta proprie. ca atunci. Aud cum Lida se apropie de uşa balconului. nu a început nicăieri şi nu va duce nicăieri.

ca nişte uriaşi într-o ordine de marş. văzînd mai întîi maşina timpului dintr-o parte .cel mai apropiat scoase un muget sugrumat şi aruncă un stîlp de foc. Bazalt. dar deja la sfîrşitul primei ore începuse să mă doară capul. ca şi cum capul ar fi fost strîns într-un cerc de fier. Era arşiţă. Nu exista oxigen în ea. Maşina era minunată ! Lumea era minunată ! M-am lăsat în genunchi şi am luat un pumn de nisip . Nisip de la adîncimea de trei centimetri. care începu să se întindă spre ţărm. Şi va apărea viaţa. Nervii. m-a ridicat şi am stat în cabină în picioare. Numărătoarea inversă era deja începută . Am fugit de pe platforma înclinată a ieşirii pe mal.Pavel Amnuel iar oceanul eră la fel ca acum. se contopeau şi se spulberau în bucăţele. Şi. Nisip de la cinci metri. Cinci centimetri. Îmi pocneau tîmplele. Toţi fumegau. mi-am desfăcut centurile. iar această cortină semitransparentă se lăsa pe ţărm. iar de la înălţimea de şase metri se ivi din corpul maşinii un braţ telescopic lung. Deasupra mea pocni ceva. Oceanul mugea. doar un con uriaş. durerea s-a înteţit. Nisip de la un metru de ţărm.mai rămăseseră douăzeci şi şapte minute. vor fi copaci. Apoi am umplut toate buzunarele şi toate containerele . lanuri de grîu. pentru ultima oară. într-adevăr. Dar el va apărea. copiii se vor juca în părculeţe cu nisip fin de plajă şi o să fie ce va fi .ar fi trebuit să procedez exact invers. asemănător unui vulcan ce strălucea în soare. Şi. am mai luat încă un pumn şi mi-am umplut unul din buzunarele de la centură. m-am gîndit. Am ieşit în trucului fizic. Dinspre munţi venea un nor negru ca străfundurile cosmosului. Şi aşa mai departe.viaţa pe planeta Pămînt. Am transportat containerele în cabină şi m-am întors pe ţărmul oceanului. Cu psihicul stăteam la fel de bine.am văzut cum între ţărm şi 8 . întrerupîndu-i somnul. Am suspinat. Munceam. Acolo. L-am cernut printre degete. sudoarea îmi curgea pe spate.făfă acoperămîntul serviciilor auxiliare. încă fumegîndă. cenuşa şi scrumul . Unul dintre vulcani . Aparatura era în perfectă stare. Se însera. albastru. la înălţime. Înaintea lui se rostogoleau nori cenuşii. explozia. Mi-am scos traductorii. băteau rafale de vînt. Deşi aveam pe faţă musca de oxigen mi se părea ca şi aerul pe care îi respiram era din această atmosferă moartă. Probabil că a trecut un minut de cînd mi-am luat privirea de pe ecrane şi mă uitam la aparate . delfini se vor zbengui în apa albastră. unul mai înalt decît celălalt.aproape o sută. se părea că unul dintre capetele Zmeului-zmeilor se trezise şi se înfuriase pe întreaga lume. Pietriş. Nisip grosier.zgrunţuros şi cu aşchii de piatră. la fiecare dintre ele punînd o inscripţie corespunzătoare. În depărtare: şiruri de vulcani. Îmi erau acordate trei ore pentru programul de recoltare a materialelor. orizontul era învăluit în văluri cenuşii. la orizont bleumarin. gonind spre ocean mirosul de ars. deodată. Eram concetrat. fără complexul Centrului de lansare. pentru că mă aflam aici. Cu timpul.

— Din viitorul acestei planete ? preciza glasul.. nu numai să răspund. Începeam istoria. Pietre. — Un om ? Ai venit din stele ? N-am întrebat eu asta ! În mintea mea nu exista o asemenea întrebare. la stîncile de pe ţărm şi munţii de la orizont. — Asta. am spus. această grijă pentru persoana mea mi-a adus aminte că trebuie să mai şi întreb. Un om obişnuit. deja de aproape un miliard de ani. Bătea vîntul.Şi am auzit glasul lanţul munţilor. m-am liniştit. M-am întors brusc. Încearcă să gîndeşti mai clar. Cine sînt ? Un om. altfel dialogul devine imposibil. —. Cenuşă. Instalaţia de aruncare era pregătită.. — Ai venit din stele ? Nu m-am gîndit dacă asta poate fi real. te înţeleg cu mare greutate. Norii tot mai aproape. al ei. am spus. Cine vorbeşte ? — Raţiunea planetei. făcînd treaba cea mai neobişnuită din istorie. — Viaţă bazată pe proteine ? — Da. va izbucni uraganul. — Cine eşti ? Tăceam. surprinzător. În mintea ta o denumeşti Pămînt. — Cu cine vorbesc ? Unde sînteţi ? Cine ? Care raţiune a planetei ? Pe Pămînt nu există viaţă. Şi atunci am auzit glasul. şi dispăreau la fel de repede. Ploaie torenţială. Dumnezeu. Nu ştiu de ce. dar nu i-am dat drumul. atîrna deasupra fluxului astfel încît stropii ajungeau pînă la cupa de la capătul braţului. Tulburarea zăcea undeva în interiorul meu. Şi nici nu putea exista. Acum. Era un avertisment. Doar n~o să-mi răspund mie însumi. — Atenţie ! spuse glasul. Pustiu. — Pe Pămînt există viaţă. Şi. uitîndu-mă la pietre. Sînt din viitor. Sînt greu de citit gîndurile tale. 9 . Fii liniştit. parcă ar fi căzut o cortină. Fusesem antrenat pentru diferite feluri de surprize. Uite. Rafalele se stîrneau brusc. — Da. ca dintr-un cuptor. la vreo trei kilometri de mine. unind norii cu pămîntul şi ceva răsună surd.Sînt liniştit. probabil. Eram totuşi un profesionist. M-am împiedicat de o piatră şi mai-mai să cad. am spus. — Nu. M-au întrebat şi am răspuns. Era timpul să mă întorc în cabină. După miliarde de ani oamenii îşi vor crea un dumnezeu după chipul si asemănarea lor. — Care planetă ? întrebarea îmi scăpă involuntar.

totul e bine chibzuit. N-am reuşit să mă gîndesc. că în viitor aici va apărea viaţa proteinică. Dorinţa de a înţelege ce se petrecea de fapt devenise mai puternică decît orice gînd coerent. Întrun miliard de ani a apărut nu o dată şi-a dispărut imediat.Pavel Amnuel — Înseamnă.se va îmbogăţi cu oxigen. Şi ştiu să fac multe.. Ceea ce tu numeşti alte lumi. spuse ea. Dar cum altfel ? — Da. Gîndeşte-te. Toate astea sînt eu. Mai degrabă m-am gîndit. Am crezut că ai venit de acolo..glasul îşi continuă concluziile. putea să nu se gîndească la moarte. Existînd de un miliard de ani. ca să trăim noi. Totul e raţional pe această planetă.. — Taci! spuse glasul. apoi a unicelularelor. Tocmai de aceea sînt aici.. astfel încît corpul meu să primească substanţele indispensabile vieţii. Asta va fi pentru ea sfîrşitul. atît de uimitoare pentru tine. — Bine. ca să trăim. aşa e. e un proces de durată. zăpada apar doar atunci cînd doresc eu.. Nu conţin structuri organice. — Imposibilă. Peste cincisprezece minute containerele vor ajunge în adîncul mării pentru a declanşa procesele care vor duce la apariţia microorganismelor. eu n-aş fi apărut. Apariţia vieţii proteinice pe Pămînt m-ar omorî. Multe nu cunoşti. Şi lanţurile muntoase. fiinţă. eu o voi ucide.. Despre mine. M-am uitat în sus. am fost de acord. la raţiune. Dar mie îmi e cunoscut şi cosmosul. dar nu mă grăbesc. Ştiu mai multe decît tine. animalelor şi a noastră . pentru că văzduhul . Uite. cunoaşte frica ?. Dezvoltarea unui astfel de tip de viaţă e imposibilă. iar acesta o va ucide. Încerca oare un sentiment de autoconservare ?. — De ce ? — Ştii foarte bine de ce. am spus.. această lume este frumoasă. Îţi simt uimirea. Şi totuşi sînt raţional. dar chiar şi în gînd am auzit cît de mîndru sună asta. La tine. spuse tărăgănat glasul. Aceşti vulcani eu i-am activat. Oare această. la vremurile tale. Nu. Despre lume.. Va pieri.. — Ştiu ce este viaţa proteinică . Oceanelor eu le-am dirijat contururile pentru a regla climatul. spuse glasul. Dacă atmosfera Pămîntului ar fi avut altă compoziţie. Învelişul gazos plus toate amestecurile pe care le-ai denumit în gînd „văl cenuşiu”. Bineînţeles. Despre planetă. — Da. Vînturile. ploile.corpul ei . Cupa de descărcare se afla pregătită. 10 . creierul meu raţiunea mea. corpul meu. eu le-am ridicat aici.raţiunea Pămîritului. Eu . Ţie îţi este cunoscută noţiunea de frumuseţe. conchise glasul. Sînt împrejurul tău.a oamenilor. a peştilor. voi începe să-ţi spun eu..

În ceaţă apărură dîre de lumină.. va fi băiatul. Norul se cabră. oamenii să facă o crimă ? Poate de aceea au existat în lumea noastră războaie groaznice. şi această clipă din istoria Pămîntului a separat vidul de viaţă. Trilioane de microorganisme active se năpustesc în întunericul apelor. Am văzut cum au apărut în nisip cratere negre . copii morţi de foame. Încă puteam opri lansarea.dar măcar urmele acţiunii ei. Că săvîrşesc un păcat.. Cupa s-a deschis şi containerele au căzut în adîncul oceanului. Pentru ei... Şi pentru alţii ? Şi pentru alţii la fel. capătul lui se ridică spre înălţimi şi fulgere se abătură în zig-zag asupra pietrelor. Şi acuma. O raţiune ciudată şi străveche. erau oameni. era complicat.cum să vezi văzduhul ? . Voiam să mă conving că n-am înnebunit. Primul din istoria speciei umane. Pînă la lansare rămăseseră opt minute. era Igorek. — Priveşte ! Norul care se îndreaptă spre ocean se va întoarce spre ţărm. cu toate defectele lor. — Şi fericirea la fel. Norul se întoarse.. O aud tot timpul. Totul s-a petrecut repede. ştiam că hotărîsem. oricum tot auzeam vocea. Şi femeia fără de care acest băiat nu ar fi.atît de puternice fuseseră trăsnetele. spuse glasul. De ce.suferinţele şi chinurile omenirii. Nu există nici o forţă superioară care să lege destinele noastre şi care să se răzbune pe voi pentru pieirea mea.. Am ascultat-o mai atent cînd Merejniţki şi Manuhin mă întrebau miraţi despre 11 . atmosfera raţională a Pămîntului.. Voiam să-i spun că ea a creat o lume frumoasă şi că în această lume minunată este. Ia-ţi inima-n dinţi! Sînt două raţiuni . că asta e o cruzime. Că devin un ucigaş.. iar învelişul lor a şi început să se dizolve. care nu se poate să nu trăiască. Dar eu. iar soarele strălucea de parcă s-ar fi limpezit. dar aş fi reuşit. pentru a începe să trăiască. Se scufundă. Acum eu eram toţi oamenii.. de alta. Dar trebuia să aleg. De ce trebuie să aleg eu ? Aveam impresia că înnebunesc..vocea. Las-o să trăiască . O viaţă. alegerea era aşa de clară ! Oamenii. M-a înţeles. Şi un singur habitat Pămîntul.. spălîndu-se cu apă necăzută pe pămînt. Totul începe cu mine . O porni în direcţia ţărmului. Şi nu am spus nimic. ciumă care secera popoare întregi ? Poate că şi Ginghis-Han şi Hitler au fost ca un blestem pentru faptul că stau aici nemişcat şi astfel o omor ? De ce trebuie să hotărăsc pentru întreaga lume ? Pentru două lumi raţionale ?. casa ei. era Lida.Şi am auzit glasul — Fă ceva ! am rugat-o. Doar era planeta ei. Trebuie să alegi! De ce am ezitat. Nu voiam s-o văd .eu şi voi. Două minute pînă la lansare. era Ragozin cu ideile lui şi eram eu însumi. Puteam să repet cît voiam că nu eram pregătit să iau asemenea hotărîri.. se umflă.

Niciodată.a existat.vocea . despre ierarhia raţiunilor. Voi vorbi. Vocea izbucneşte din mine şi înţeleg că în curînd n-o să mai rezist. Amîndoi doream ca oamenii să nu afle cum a început viaţa. Aparatura nu indicase nimic. 12 . Vocea îmi cerea sa tac. O auzeam cînd tăinuiam că ea . aşa cum nu semnalase nimic cînd a fost trimis Manuhin. Nu mai pot să tac. O auzeam cînd raportam cu indiferenţă îndeplinirea misiunii. Vorbeşte tot timpul. Oamenii nu sînt vinovaţi. o aud şi în somn. Îmi vorbeşte despre Universul infinit.Pavel Amnuel cauza întoarcerii mele precipitate. Nu trebuie să vorbesc. Stînd pe balcon aud vocea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->