Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga (1895 – 1961) “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Şi nu ucid cu mintea

tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tainăşi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari sub ochii meicăci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.” Apariţie Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de debut al poetului:“Poemele luminii”(1919) şi este o artă poetică a creaţiei lui Lucian Blaga. Metafora centrală a acestui volum este lumina semnificând cunoaşterea şi iubirea sau, mai degrabă, cunoaşterea prin iubire. 2. Conţinutul de idei S-a afirmat că lirismul lui Blaga este unul predominant reflexiv, deoarece fiecare poezie a sa este legată de o reflecţie, de o idee filozofică. Astfel ca specie lirică poezia “Eu nu strivesc…” este o meditaţie filozofică deoarece versurile sintetizează cu mijloacele poeziei, în limbaj metaforic, concepţia filozofică a lui Blaga. De fapt ideea centrală a poeziei fusese formulată anterior ca un aforism în volumul “Pietre pentru templul meu”(volum de aforisme, cugetări filozofice): “Câteodată datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”. Această concepţie va fi inclusă ca o idee de bază în sistemul filozofic al lui Blaga şi explicată pe larg în lucrarea “Trilogia cunoaşterii”. O scurtă prezentare a concepţiei sale filozofice este necesară pentru înţelegerea poeziei. Blaga considera că noi trăim într- un univers plin de mistere pe care noi, oamenii ne străduim să le înţelegem. Problema este că Marele Anonim (Marele Tot) a pus o limită caspacităţii noastre de cunoaştere - “cenzura transcedentală”. Totuşi, avem la dispoziţie două modalităţi de cunoaştere:
1.

“buze”. reuşind doar să destrame frumuseţea lor.Cunoaşterea paradisiacă . încifrându-l prin intermediul limbajului metaforic. o altă particularitate formală ar fi continuarea unei propoziţii în versul următor (procedeu numit ingambament –trecerea unei părţi de frază. ştiinţifică şi cea poetică. despre cunoaştere.această metaforă substituie termenul real:“realitatea.cunoaşterea ştiinţifică. Evident poezia îl defineşte pe poet. despre creaţie şi despre rolul creaţiei (acela de a adânci misterul).dau frumuseţe limbajului ex. un termen) ceea ce face ca puţine versuri să înceapă cu majusculă. “le-ntâlnesc”. prin care. sau a celor două pronume: eu-alţii. În mod evident Blaga este adeptul celui de-al doilea tip de cunoaştere şi prin poeziile sale accentuează misterul lumii înconjurătoare. puritate. adăugând noi sensuri elementelor metaforizate: ex. Forma discursului poetic Aşa cum am menţionat poezia este un monolog cu caracter de artă poetică. aceasta nu reuşeşte să clarifice tainele. accentuarea lui. culoare etc. Tema poeziei este deci cunoaşterea sau contrastul dintre cunoaşterea (gândirea) raţională. În felul acesta misterul nu e dezvăluit ci înfrumuseţat.cele care adâncesc. cu ajutorul raţiunii. fără rimă şi având doar un ritm interior. “corola de minuni a lumii”. Această idee nu este însă transmisă într-un discurs filozofic ci într-o confesiune lirică încărcată de metafore revelatorii. “morminte”. deoarece poetul îşi prezintă concepţia despre viaţă.“prin oraş/ Ploaia umblă pe catalige” “un zbor de lăstun /Iscăleşte peisajul” sau revelatorii. aceasta nu implică raţiunea ci sentimentul şi nu urmăreşte lămurirea misterului ci potenţarea lui. Lumina mea/eu Lumina altora/alţii Nu strivesc corola de minuni Sugrumă vraja nepătrunsului ascuns Nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc Cu lumina mea sporesc a lumii taină Îmbogăţesc întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister Iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte • 3. se încearcă elucidarea misterului. în text predomină metaforele “revelatorii” (denumirea de metaforă revelatorie a fost dată de Blaga. Versurile lungi de 13-15 silabe “Aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare” alternează cu cele scurte de 2-4 silabe “dar eu”. “mei”şi verbe la persoana I sg: “nu strivesc”. Din punct de vedere compoziţional este o poezie modernă în vers liber. Poetul –filozof se declară protector al tainelor pe care nu le “sugrumă” ci le schimbă în “ne-nţelesuri şi mai mari” pentru că le iubeşte. Poemul pune în opoziţie două atitudini posibile vizavi de “corola de minuni a lumii”. “ochi”. potenţează misterul. “iubesc”etc. farmec. tinereţe. prezenţa eului liric fiind sugerată de prezenţa mărcilor specifice: pronume personale “eu”. “nu ucid”. lumea ce ne înconjoară” dar în acelaşi timp îi adaugă noi sensuri: frumuseţe. posesive “mea”. concretizată în “flori”. propoziţie sau cuvinte dintrun vers în versul următor pentru a reliefa o idee. Din punct de vedere stilistic. Astfel: . Opoziţia se organizează în jurul a două metafore centrale: lumina mea – lumina altora. el considera că metaforele pot fi: plasticizante.) Înţelegerea metaforelor din text este esenţială pentru analiza textului. • Cunoaşterea luciferică – cunoaşterea poetică.

comunicarea (buzele). eu cu lumina mea…”. putând reprezenta natura. • Flori. morminte – ar fi elementele care compun corola de minuni. cât şi prin forma originală a poeziilor sale. “largi fiori”. • Remarcăm în text şi o comparaţie amplă “şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micşorează. • Pe lângă tropii menţionaţi anterior frumuseţea textului este îmbogăţită de prezenţa epitetelor “corolă de minuni”. • Corola de minuni a lumii – lumea ce ne înconjoară plină de mistere. “întunecata zare”. iubirea sau rostirea./ măreşte şi mai tare taina nopţii/ aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister” menită să plasticizeze atitudinea poetului în faţa misterului. “adâncimi de întuneric”. “vraja nepătrunsului ascuns”. “sfânt mister” a enumeraţiei din versul “în flori.• “Lumina mea” şi “lumina altora”.luciferică). “nepătrunsului ascuns”. frumosul (florile). ochi. deoarece îl defineşte pe poet. “tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n ne-nţelesuri…” 4. pe buze ori morminte” repetată în ultimul vers şi al repetiţiilor “dar eu. buze. “sfânt mister” “tot ce-i nenţeles”. “adâncimi de întuneric”. De asemenea textul ne îndreptăţeşte să – l numim pe Blaga un poet modern atât prin conţinutul versurilor sale de un profund lirism. moartea ca un element firesc în lumea noastră (morminte). o adevărată artă poetică. • O serie de termeni metaforici denumesc misterele lumii înconjurătoare: “tainele”. . în ochi. concepţia lui despre poezie şi despre rostul poeziei în lume. metafore fundamentale în poezie semnificând cele două tipuri de cunoaştere (ştiinţifică – paradisiacă şi poetică . cunoaşterea (ochii). “raze albe”. ci tremurătoare. Concluzii “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” rămâne un text de referinţă al liricii româneşti şi o capodoperă a creaţiei lui Lucian Blaga.