NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd.

Dana Danciulescu

Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1. INTRODUCERE IN INFORMATICĂ
Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil la o sporire însemnată a volumului de informaţii care tind să aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale. Pe de altă parte, nevoia de informaţie pentru o cunoaştere operativă şi o dirijare conştientă a dezvoltării societăţii, este din ce în ce mai mare. Menirea informaticii este tocmai de rezolvare a acestei contradicţii dintre creşterea volumului de informaţii şi setea de informaţii. Pentru a se lua decizii rapide şi optime este necesară o sporire a operativităţii, în colectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor precum şi o valorificare superioară a acestora. Această cerinţă nu poate fi satisfăcută în condiţiile unui volum din ce în ce mai mare de informaţii decât prin folosirea mijloacelor şi tehnicilor specifice informaticii. Definită iniţial de Academia Franceză (în 1966) ca “Ştiinţa prelucrării raţionale a informaţiei”, considerată ca suport al comunicărilor în domeniile tehnice, economice şi sociale, informatica a căptat noi valenţe pe măsura extinderii domeniilor sale de utilizare. Definiţiile propuse ulterior accentuează asupra caracterului complex al acestei ştiinţe. Astfel, la o conferinţă internaţională din 1978, privind strategiile şi politicile în informatică, s-a adoptat următoarea definiţie:”Informatica cuprinde domeniile legate de proiectarea, construcţia, evaluarea, utilizarea şi întreţinerea sistemelor de prelucrare automată a datelor, incluzând componentele hardware, software, elementele organizaţionale şi umane cu impactul lor în industrie, administraţie, comerţ etc. Pentru desemnarea procesului de introducere a informaţiilor într-un domeniu de activitate dat se foloseşte termenul de informatizare. În condiţiile lumii moderne, când în orice domeniu se cere o cunoaştere rapidă, complexă şi multilaterală a realităţii, în scopul luării unor decizii operative, oportune şi fundamentate pe cerinţele legilor obiective ce acţionează în societate, ajutorul informaticii ca instrument al conducerii, este incontestabil. Se poate afirma fără a greşi, că introducerea informaticii în ştiinţă, economie şi societate constituie un proces inevitabil. Rolul informaticii, ca mijloc de perfecţionare a societăţii, ca instrument de conducere se concretizează în mai multe direcţii : - asigură o cunoaştere profundă şi o informare operativă asupra stării şi dinamicii relaţiilor economice obiective dintre oameni şi procesele de producţie ; - furnizează cu promtitudine informaţii asupra categoriilor economice prin care se manifestă relaţiile economice în economia de piaţă, cum sunt : cererea, oferta, costurile de producţie, preţul, valoarea, profitul, salariile, etc, contribuind astfel la perfecţionarea relaţiilor dintre agenţii economici. Prin metodele moderne de care dispune, informatica constituie un mijloc de modelare şi corelare optimă a factorilor de producţie, asigurând creşterea nemijlocită a eficienţei economice generale, dar şi pe fiecare întreprinzător în parte. În procesele industriale complexe, variaţia rapidă a numeroşilor parametri, precum şi abaterea acestora de la limitele admise, pot fi urmărite şi sesizate operativ, numai cu ajutorul calculatorului electronic. Miniaturizarea elementelor electronice şi sporirea funcţiionalităţii acestora de către om duc la efecte uluitoare nu numai în ce priveşte înlocuirea elementelor mecanice cu cele electronice şi prin aceasta la reducerea spaţiilor de producţie, generalizarea automatizării, reducerea consumului de materii prime şi materiale şi implicit creşterea considerabilă a productivităţii muncii, dar şi la o pătrundere şi o integrare rapidă a infomaticii în structurile de producţie, asigurând automatizarea
1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

verigilor primare ale acestora. Extinderea utilizării microprocesoarelor în industrie va trebui sa asigure atât utilizarea raţională a maşinilor şi a celorlalte condiţii de muncă, precum şi crearea premiselor pentru o nouă gândire informatică, o revoluţionare a structurii şi universului ei. Informatica constituie un factor de economisire a resurselor materiale de energie şi muncă. Punând la dispoziţia oricărui sistem de producţie informaţii complete şi operative asupra tuturor condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea se pot stabili dimensiuni optime privind capacităţile de producţie, piaţa de aprovizionare, piaţa de desfacere, costurile de producţie, rentabilitatea, etc. contribuind astfel la eficientizarea activităţii. Accesul larg la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne constituie, astăzi, nu numai o condiţie a dezvoltării, a progresului economic, dar şi un drept al tuturor popoarelor, dreptul de a cunoaşte şi a comunica. Promovarea utilizării informaticii, ca element central al tehnologiei informaţiei, în cele mai variate aspecte ale activităţii sociale, se manifestă ca factor dinamizator, de vitalizare şi progres al societăţii. Progresul ştiinţific în domeniul circuitelor integrate a influenţat în mod deosebit tehnica de calcul. Se conturează tendinţa cunoscută sub denumirea de informatică distribuită, aceasta constând în descentralizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor. Se construiesc astfel, echipamente electronice de calcul ieftine dar capabile să execute toate operaţiile implicate în procesul de prelucrare în punctele generatoare de date. Se crează reţelele de calculatoare cu posibilităţi multiple de interconectare. Informatica distribuită este rezultatul integrării dintre calculatoare şi sistemele de comunicaţie în vederea folosirii superioare a resurselor fizice şi logice ale calculatoarelor. Tehnologia informatică- reunind cercetarea, proiectarea, folosirea şi întreţinerea sistemelor de automatizare a prelucrării datelor – tinde să devină o infrastructură generalizată. Aceasta se va realiza atât prin încorporarea de elemente informatice – hardware şi software – în produse industriale şi de uz casnic, cât mai ales prin folosirea tehnologiilor informatice în asistarea, reglarea şi controlul proceselor tehnico-productive, a celor creative şi de conducere. Caracteristica esenţială a tehnologiei informatice moderne este dinamismul, care din anul 1975 cunoaşte un ritm de creştere a valorilor produselor create de peste 20%, în condiţiile în care rata medie a creşterii în economie a fost de numai 1%. Apariţia circuitului integrat a dus în mod logic la ideea integrării circuitelor electronice şi la apariţia de dispozitive microelectronice cu un grad de integrare din ce în ce mai mare. Aceste acumulări cantitative au dus la saltul tehnologic al microprocesorului care asigură prin evoluţie şi o transformare a informaticii şi teleinformaticii în informatica distribuită, descentralizarea sistemelor de control automat şi constituirea unor sisteme automatizate ierarhic, şi descentralizate. Dezvoltarea microprocesorului este semnificativă în două sensuri : - în primul rând a dat naştere într-un moment de recesiune economică unei industrii noi, importante care se dezvoltă extrem de rapid ; - în al doilea rând, produsele acestei industrii pot fi aplicate în toate sectoarele societăţii şi economiei cu mari posibilităţi de sporire a producţiei industriale. Automatizarea flexibilă, proiectarea asistată de calculator, roboţii industriali, maşinile cu comandă numerică, aparatura de măsură şi control integral automatizată, gestiunea producţiei cu ajutorul calculatorului electronic, transferul electronic de fonduri etc. dinamitează pur şi simplu principii tehnico-economice consacrate, asigurând totodată o bază nouă, mai productivă şi mai eficientă de activitate.

1.2. CONCEPTUL DE DATÃ ŞI INFORMAŢIE
Aplicarea practică a metodelor şi tehnicilor din domeniul informaticii depinde, şi de corecta definire şi însuşire a conceptelor de bază cu care operează această ştiinţă. Conducerea activităţii economice are ca premisă de bază informaţia. Informaţia este o noţiune de largă generalitate filosofică (alături de materie şi energie) şi reprezintă reflectarea în conştiinţa noastră a legăturilor cauză-efect din lumea reală înconjurătoare. Oricare ar fi accepţiunea termenului, informaţia are caracter semantic şi de noutate, de aport la cantitatea de cunoştinţe a celui ce o primeşte.
2

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

O informaţie este o triadă a elementelor entitate, atribut, valoare. Entitatea formează obiectul informaţiei, atributul este elementul de descriere a entităii respective, caracterul sau o proprietate a acesteia iar valoarea o măsură a proprietăţii. Astfel, informaţia privind capacitatea cilindrică a unui automobil se reprezintă astfel : entitatea – automobilul, atributul – cilindrul, valoarea – 1300. Materia primă din care se obţin informaţiile o constituie datele. În informatică, prin dată se desemnează un model de reprezentare a informaţiei accesibil unui anumit procesor (om, unitate centrală, program, etc.), model cu care se poate opera pentru a obţine noi informaţii despre fenomenele, procesele şi obiectele lumii reale. Data este suportul concret al informaţiei, materia primă a acesteia. Deoarece prelucrarea operează cu forme concrete de exprimare a informaţiilor se poate afirma ca obiectul prelucrarii îl constituie datele iar rezultatelel prelucrării sunt informaţiile. Informaţiile constituie baza raţionamentelor, experimentărilor imaginate de mintea umană, în scopul obţinerii de noi cunoştinţe. Deci informaţia reprezintă fundamentul cunoaşterii, fără de care aceasta din urmă nu ar putea fi dobândită. Cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu privire la obiectul considerat. Din considerente practice de analiză şi proiectare a sistemelor informatice, informaţiile se pot clasifica dupa diverse criterii : a) După forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflectă, informaţia poate fi : analogică, numerică, nenumerică. - Informaţia analogică, caracterizează parametrii cu variaţie continuă din cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi : presiunea, temperatura, viteza, tensiunea electrică, etc. - Informaţia cantitativă, sau numerică, exprimă aspectul cantitativ al fenomenelor şi se prezintă sub formă de cifre care se obţin prin măsurare, numărare, cântărire sau calcul. - Informaţia calitativă este cea mai răspândită şi se prezintă printr-o mare varietate de forme, concepte, liste bibliografice, texte, rapoarte, etc. În funcţie de suportul informaţional utilizat pentru transmiterea acesteia, informaţia poate fi : verbală, scrisă, grafică, imagini, sub forma undelor radio sau magnetice, sub formă codificată înregistrată pe benzi magnetice sau discuri magnetice. b) După situarea în timp faţă de procesul sau fenomenul reprezentat informaţiile sunt: active, pasive, previzionale. - Informaţiile active reprezintă procese sau fenomene în curs de desfăşurare. Ele mai pot fi numite dinamice sau operative. - Informaţiile pasive se referă la procese şi fenomene care au avut loc. Ele sunt utile pentru conducerea proceselor şi fenomenelor care se vor repeta. - Informaţiile previzionale sunt cele cuprinse în planuri şi programe, caracterizând şi comensurând procese şi fenomene ce se vor desfăşura în viitor. Ele oferă modelele cantitative şi calitative ale activităţilor ce se vor desfăşura, au deci un caracter de direcţionare. c) După conţinut informaţiile sunt : elementare, complexe, sintetice. - Informaţiile elementare sunt specifice sistemului operaţional în care se desfăşoară nemijlocit activităţile economice şi definesc operaţii şi fenomene indivizibile. - Informaţiile complexe sunt cele rezultate din agregarea informaţiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau fenomen (nivelul productivităţii muncii, valoarea producţiei marfă, costul producţiei, etc.). - Informaţiile sintetice se obţin, de regulă, prin adiţionarea informaţiilor elementare de acelaşi tip. d) După domeniul de activitate pe care îl deservesc. Potrivit acestui criteriu distingem : informaţii tehnologice, tehnico-ştiinţifice şi economice. - Informaţiile tehnologice sunt utilizate pentru conducerea şi dirijarea proceselor tehnologice industriale. - Informaţiile tehnico-ştiinţifice sunt utilizate în domeniul cercetării ştiinţifice şi proiectării tehnologice.

3

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

- Informaţiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocită a proceselor social economice. Ele devin utile şi eficiente numai în cadrul schimbului permanent de cunoştinţe între oameni situaţi pe diversele trepte ierarhice ale economiei. Corespunzător fluxului real al resurselor materiale, umane şi monetare din economie i se suprapune în orice moment şi un flux informaţional de reflectare a operaţiilor respective. Nici o informaţie nu poate fi transmisă fara existenţa unui suport material care serveşte drept semnal de transmitere a acesteia de la sursă (emiţătorul de informaţii) către receptor (destinatarul informaţiei). Fluxul informaţional este ansamblul datelor, informaţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anumite operaţii, acţiuni sau activitaţi.

1.3. INTRODUCERE ÎN FUNCŢIONAREA CALCULATORULUI
Un calculator electronic reprezintă o unealtă puternică a zilelor noastre, care are capacitatea de a rezolva cele mai diverse probleme, de la punerea la dispoziţie a unor jocuri foarte atractive până la utilizarea în cercetare, armată, servicii, matematica ş.a.m.d. Principalele avantaje ale unui calculator electronic le constituie viteza de lucru a acestuia, dar şi posibilitatea de a se adapta rapid oricărui domeniu de utilizare prin executarea unui program corespunzător, eliminând astfel munca repetitivă. Calculatoarele pun la dispoziţia utilizatorilor nu numai o viteză extraordinară de lucru ci şi o capacitate mare de memorie care foloseşte pentru memorarea diverselor programe şi oferă astfel posibilitatea accesării rapide a acestora. De la primele tipuri de calculatoare şi până la cele de azi, toate calculatoarele se bazează în funcţionare pe îndeplinirea câtorva sarcini principale : - prelucrarea (sau procesarea) informaţiilor; - stocarea (memorarea) informaţiilor; - transferul şi comunicarea informaţiilor. Calculatorul poate opera numai cu informaţiile care îi sunt oferite de către utilizator, deci care sunt introduse în sistemul calculatorului, iar în urma execuţiei diverselor sarcini enumerate mai sus, în final utilizatorul obţine diverse rezultate, sub formă de noi informaţii, prin texte şi imagini afişate pe ecran sau tiparite pe hârtie, sunete auzite în difuzoare sau înregistrate pe suport magnetic etc. Prelucrarea (procesarea) informaţiilor implică foarte multe calcule matematice executate de către calculator dar şi alte operaţii. Informaţiile cu care operează permanent un calculator pot fi împărţite în 3 categorii: date, programe, parametri de configurare. Datele – sunt acele informaţii care sunt procesate. De pildă, un calculator poate să afişeze în ce zi a săptămânii cade o anumită dată calendaristică (reprezentată prin zi, lună şi an). Pentru asta, el trebuie să primească data calendaristică, şi după ce o procesează, va afişa ziua săptămânii care corespunde acelei date. Data calendaristică introdusă şi ziua săptămânii afişată sunt date cu care a operat calculatorul în acest proces. Tot din categoria datelor sunt şi documentele care conţin texte, imagini, chiar şi sunete, cu care operează calculatorul şi a căror manevrare şi prelucrare reprezintă cel mai adesea scopul utilizării calculatorului într-o activitate de birou. Programele – reprezintă o categorie specială de informaţii, care conţin algoritmii conform cărora calculatorul va procesa datele. Calculatorul este un simplu automat electronic, dar în funcţie de programele pe care le foloseşte, el va putea procesa datele primite în diverse moduri. De pildă, pentru exemplul anterior este necesar un program capabil să calculeze exact în ce zi a săptămânii cade o dată calendaristică oarecare, ţinând cont de toate detaliile calendarului (ani bisecţi, zilele fiecărei luni etc.), conform unui algoritm matematic bine stabilit. Programele sunt alcătuite din instrucţiuni care sunt executate una câte una, până când, pornind de la datele introduse, se ajunge la rezultatul final. Pentru calculator, aceste instrucţiuni sunt codificate în aşa-numitul cod-maşină, un limbaj de programare foarte rar folosit chiar de către specialişti. Viteza cu care sunt executate instrucţiunile a ajuns astăzi atât de mare, încât atunci când apăsăm o tastă apare instantaneu pe ecran o literă, nici nu ne dăm seama că această operaţie atât de simplă înseamnă, pentru calculator, execuţia a sute sau mii de instrucţiuni în cod-maşină între momentul apăsării tastei şi cel al afişării literei.
4

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

Parametri de configurare – este vorba de acele informaţii care determină modul specific de funcţionare pentru fiecare componentă fizică a calculatorului, sau pentru programele folosite de el. Prin aceşti parametri, care rămân memoraţi de calculator până la modificarea sau ştergerea lor, un calculator poate fi programat, de pildă, să accepte sau să ignore un anumit dispozitiv fizic (un harddisk, un mouse etc.). Stocarea (memorarea) informaţiilor Calculatorul poate stoca (memora) informaţii în mai multe forme diferite, astfel încât el va putea procesa nu numai informaţii introduse în momentul procesării, ci şi informaţii stocate în memoria lui. În acest fel, un calculator este adesea folosit şi pentru a găzdui baze de date sau arhive de informaţii şi documente diverse, în format digital sau - ca să folosim un termen popular - electronic. Memoria calculatorului se împarte în două tipuri de bază: memorie temporară (pe termen scurt, sau dinamică) şi memorie permanentă (pe termen lung, fixă). Memoria temporară este memoria care se şterge la oprirea calculatorului, şi este folosită numai în timpul funcţionării lui, ca o zonă de memorie de lucru pentru programele aflate în funcţiune. Folosind memoria RAM, calculatorul execută mai rapid programele şi procesează mai eficient informaţiile. Funcţia de memorare a informaţiilor face calculatorul foarte util în orice activitate, el putând înlocui astfel dulapuri de dosare şi biblioteci întregi. Transferul şi comunicarea informaţiilor Pentru a putea stoca şi procesa informaţii, calculatorul trebuie să le şi transfere de la un dispozitiv la altul, şi adesea în funcţiile sale de bază intră şi comunicarea informaţiilor către/dinspre alte calculatoare. Există mai multe forme de transfer şi comunicare de informaţii în activitatea calculatorului : I/O (Input/Output) este denumirea generică dată dispozitivelor de intrare/ieşire, adică acelor dispozitive care asigură introducerea (intrarea) informaţiilor în calculator, şi afişarea (ieşirea) de informaţii prin diverse metode. De pildă, tastatura, mouse-ul sau scanner-ul sunt dispozitive tipice de intrare, prin care operatorul poate introduce texte sau poate da comenzi calculatorului, în vreme ce monitorul, imprimanta şi boxele audio sunt dispozitive tipice de ieşire, prin care informaţiile din calculator ajung să fie văzute sau auzite de operator. Transfer în/din memoria RAM – orice program, la lansarea sa, este transferat parţial în memoria RAM, de unde va fi executat pas cu pas. Tot în memoria RAM sunt plasate informaţiile în curs de prelucrare, şi are loc un transfer continuu de informaţii între memoria RAM şi celelalte dispozitive din calculator. Cu cât un calculator are mai multă memorie RAM, cu atât programele rulate au un spaţiu mai mare de manevră şi vor funcţiona mai rapid. Transfer între discuri – citirea informaţiilor de pe un spaţiu de stocare (disc) oarecare poate fi văzută tot ca o operaţie de intrare în procesul de prelucrare a informaţiilor, iar scrierea informaţiilor pe disc poate fi văzută şi ca o operaţie de ieşire în acelaşi proces. Dat fiind că se pot citi informaţii de pe un disc şi se pot scrie pe un alt disc, acesta este un transfer de informaţii de pe un mediu de stocare pe altul. De pildă, se pot copia informaţii de pe hard-disk pe dischetă, apoi discheta poate fi transportată pe un alt calculator, unde informaţiile resprective pot fi copiate de pe dischetă pe harddisk-ul acelui calculator. Operaţiile de transfer pe disc au loc aproape permanent în calculator. Comunicaţia în reţea – pentru un calculator conectat la o reţea, fie prin dispozitive de reţea, fie prin modem, au loc şi transferuri de informaţii către/dinspre alte calculatoare. În acest fel circulaţia informaţiilor este accelerată foarte mult, şi utilitatea calculatorului a crescut enorm în ultimul deceniu prin extinderea reţelelor şi prin posibilitatea conectării la reţeaua globală numită Internet. În concluzie, în ce priveşte circulaţia informaţiei, calculatorul este ca şi un organism viu, în al cărui sistem circulă continuu un flux de informaţii care stă la baza activităţilor sale.

1.4. METODE DE REPREZENTARE A INFORMAŢIEI
Sarcinile calculatorului implică operarea acestuia cu informaţii de cele mai diverse tipuri. Informaţiile se pot prezenta, pentru operator, sub formă de texte introduse de la tastatură şi afişate pe ecran, de imagini statice sau animate, de sunete simple sau complexe, sub formă de programe aflate în
5

pornit sau oprit (un aparat. şi calculatoarele folosesc acest tip de informaţie pentru ca toate operaţiile lor să se deruleze în timp finit şi după algoritmi exacţi. un dispozitiv). valoarea semnalului este 0. De pildă. . sau 22. -21 de grade. dar are tot un set finit de valori. numai cu valori rotunjite la numărul de grade: 20 de grade. Între 0 şi 1 nu sunt admise valori intermediare. ia decizii logice sau operează în orice alt mod cu informaţia. Prin codificări adecvate. să zicem că folosim o informaţie despre temperatura ambiantă dintr-un anumit loc. De pildă.95. şi aceasta poate lua valori între –30 şi 50 grade Celsius. De pildă. şi este acea informaţie care poate avea un număr infinit de valori într-un domeniu definit.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Astfel. De exemplu: . Duminică. Miercuri. sau –10. Informaţia binară este informaţia digitală reprezentată prin folosirea unui set de numai două valori: 0 şi 1. prin rotunjire. orice valoare. Astfel. şi rolul lor este de a permite înţelegerea modului de "gândire" al calculatorului atunci când acesta execută calcule matematice. zecimale.permis sau interzis (o permisiune de acces sau de execuţie a unei anumite operaţii). Putem măsura 20 de grade. 1 sau 0. Informaţia analogică este de tip continuu. Informaţia digitală are un număr finit de valori într-un domeniu limitat.334455 grade. . din cauza perturbaţiilor. astfel: Bec 1 Bec 2 Informaţie binară Aprins Aprins Aprins Stins Stins Stins Aprins Stins 11 10 01 00 Claritate – deoarece valorile cu care se lucrează sunt doar 1 şi 0. cu oricâte zecimale. dacă pe linia telefonică. Între aceste limite. dacă precizia cerută de programul care foloseşte această informaţie este suficientă pentru scopul propus. drd.deschis sau închis (un contact. Viteză – prelucrarea informaţiilor în calculator implică luarea de milioane de decizii pe secundă. Se pot distinge două metode de reprezentare a informaţiei : analogică şi digitală. aproape orice tip de informaţie poate fi reprezentată în formă binară. aceeaşi temperatură poate fi măsurată. Univ. Vineri. şi de aceea este uşor ca ei să fie reprezentaţi prin cele două valori binare. Valorile intermediare. decât dacă există un set mai mare de opţiuni.12 grade. şi numărul de valori posibile este infinit. Calculatoarele actuale folosesc o formă particulară de informaţie digitală şi anume informaţia binară. un bec). va determina o valoare din acest set pentru informaţia pe care o va afişa. acoperind astfel continuu întregul domeniu. . 6 . dacă avem un sistem de 2 becuri care pot fi aprinse sau stinse independent. pot fi rotunjite la cel mai apropiat întreg. temperatura poate avea. cele 7 zile ale săptămânii reprezintă un set finit de valori: Luni.activ sau inactiv (o opţiune de lucru într-un program).DA sau NU (ca răspuns la o întrebare). Marţi. starea lor curentă poate fi indicată de doi parametri binari. şi dacă un program trebuie să afişeze ziua curentă. 42 de grade etc. pe calculator. Aceste considerente sunt mai mult teoretice pentru un simplu utilizator. teoretic. Joi. şi chiar dacă semnalele electrice sunt semnale analogice în fond. informaţiile sunt clare şi erorile sunt reduse. Sâmbătă. fiecare cu valoarea 0 pentru "stins" sau 1 pentru "aprins". informaţia conţinută de ele este permanent modelată în formă digitală. Avantajele acestei forme de reprezentare a informaţiei sunt mai multe: Simplitate – foarte mulţi parametri cu care lucrăm au numai două valori. Dana Danciulescu memoria calculatorului etc. . Tot informaţie digitală este şi acea informaţie care nu este numerică. Expandabilitate – reprezentarea binară poate fi extinsă şi la parametri care pot avea mai mult de 2 valori. şi acest proces este mult mai rapid atunci când o decizie înseamnă o alegere între numai două opţiuni posibile: 0 sau 1. ca fiind valoarea corectă 1. calculatorul o poate trata.

fie un sufix h (rezultă notaţia 44h). Binar 0 1 10 11 100 101 110 111 1000 1001 1010 1011 1100 1101 1110 1111 10000 10001 Octal 0 1 2 3 4 5 6 7 10 11 12 13 14 15 16 17 20 21 Zecimal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Hexa 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 Tab. şi după cifrele de la 0 la 9 se folosesc. dar pentru următorul număr (N+1). dar sistemele octal şi hexazecimal sunt notaţii folosite de programatori pentru manevrarea mai uşoară a şirurilor lungi care ar rezulta în sistemul binar dacă s-ar folosi notaţia binară pentru numere mari. literele A. în prezentarea diverselor componente ale calculatorului. Principalele sisteme de numeraţie pentru reprezentarea binară a informaţiei sunt prezentate mai jos. cifra 0. D. în care avem doar două cifre. În acest caz. E. iar în faţa acestora la cifra existentă se adaugă 1. numărul zecimal 10 va fi notat în octal cu 12 etc. Valorile numerice pentru care nu se specifică baza de numeraţie se consideră de regulă că sunt zecimale. Sistemul octal foloseşte baza 8. se folosesc în ordine cele N cifre ale bazei respective. BAZE DE NUMERAŢIE Suportul matematic folosit de calculatoare pentru manevrarea şi prelucrarea informaţiei binare este numeraţia în baza 2 şi în baze de numeraţie care sunt puteri ale lui 2. Sistemul hexazecimal foloseşte baza 16. se notează cu 10). Pentru a deosebi o valoare scrisă în sistemul zecimal de o valoare hexazecimală. în locul fiecărei cifre N-1 de la dreapta. numărul 8 va fi notat în octal cu 10. Aceste precizări sunt necesare deoarece. începând de la 0.1.5. la rând. Exemple de notaţii în diverse baze de numeraţie De fapt. prima cifră din dreapta devine 0 şi în faţa ei se adaugă cifra 1 (aşa cum numărul care urmează după 9. Sistemul octal este cel mai rar folosit. 0 şi 1. numai cifre N-1. şi şirul continuă. Ca regulă generală pentru numărarea într-o bază de numeraţie N. fiecare cifră binară fiind un bit de informaţie. C. la o valoare hexazecimală se adaugă fie un prefix 0x (rezultă notaţia 0x44). în ordine.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Dana Danciulescu 1. În acest caz sunt necesare 16 cifre distincte. Regula este aceeaşi ca în orice bază de numeraţie N. datele sunt reprezentate în calculator numai în sistemul binar. când la sfîrşitul unui număr scris în baza N apar. drd. numărul 9 va fi notat în octal cu 11. se întâlnesc diverşi parametri numerici reprezentaţi în formă binară. în baza 10. F.1. Sistemul binar foloseşte baza 2. 7 . Pentru primele N numere. Univ. cu cifrele de la 0 la 7. astfel încât orice număr va fi reprezentat numai cu aceste două cifre. B. numărul următor din şir (cu 1 mai mare decât precedentul) va primi.

pentru calculator. 1. Pentru calculator. a 9-a şi respectiv a 12-a. ca urmare a execuţiei. Un program constituie o succesiune de comenzi pe care calculatorul le poate interpreta şi care. coordonarea şi controlul funcţionării automate a echipamentelor fizice. dar rezultă din aceasta o eroare care creşte cu volumul de informaţie şi care poate produce confuzii. cel mai adesea se folosesc multiplii lor. însă. Acest ansamblu de programe este depus pe discul sistem iar o parte a acestora sunt rezidente permanent în memoria calculatorului. Adesea se rotunjeşte acest 1024 la 1000. o dischetă are. drd. în multe cazuri practice. Se foloseşte multiplul de 1 KiloByte pentru a desemna 1024 Bytes. 1 MB poate cuprinde o carte foarte mare. Apoi.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.sistemul de echipamente (hardware) format din toate componentele fizice ce realizează culegerea. reprezintă componenta logică formată din acele programe care asigură supravegherea. iar un ZIP-disk are 100 MB.44 MB. 1 KB înseamnă un text de 1000 de litere. În cazul măsurării informaţiei binare se lucrează cu puteri ale lui 2. Sistemul multiplilor unităţilor de bază pentru măsurarea informaţiei Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cantităţi de informaţie. . pe ecranul monitorului sau tipărirea acestora pe hârtie. Biţi Bytes Prefix Multiplu Exact Aproximat Multiplu Exact Aproximat Kilo Kilobit (Kb) 1024 biţi 1000 biţi KiloByte (KB) 1024 Bytes 1000 Bytes Mega Megabit (Mb) 1024 Kb 1000 Kb MegaByte (MB) 1024 KB 1000 KB Giga Gigabit (Gb) 1024 Mb 1000 Mb GigaByte (GB) 1024 MB 1000 MB Terra Terrabit (Tb) 1024 Gb 1000 Gb TerraByte (TB) 1024 GB 1000 GB Tab. 1 MegaByte = 1024 KiloBytes. într-o singură silabă).sistemul de programe de bază (software) cunoscut şi sub denumirea de sistem de operare. dar probabil şi această dimensiune va deveni uzuală în viitorul apropiat. Univ. 1 TB este deja un volum enorm de informaţii. se poate spune că: 1 Byte este. şi se întâmplă că 2 la puterea 10 este 1024. de ex: afişarea unor informaţii selectate într-o anumită formă de prezentare. în general mai puţin de o pagină de text. Un grup de 8 biţi se numeşte octet sau Byte (citit bait. O cifră binară reprezintă un bit de informaţie. Din motive practice. Prelucrarea automată presupune ca alături de aceste două componente să mai fie necesare programele de aplicaţie şi datele de prelucrat.7. iar multiplii următori . introducerea. şi aceasta este unitatea de bază pentru măsurarea informaţiei. un CD are cam 2/3 dintr-un GB (640 MB). ARHITECTURA GENERALÃ A CALCULATORULUI Cele două componente principale ale unui calculator sunt: .2. Notaţiile prescurtate fac diferenţa între bit (notat cu "b") şi Byte (notat cu "B"). 1 GB poate cuprinde o bibliotecă de mii de cărţi. listată la imprimantă. pot avea un anumit efect. Dar fiindcă aceste unităţi sunt foarte mici.desemnează puterile a 6-a. De exemplu. 1. cantitatea de informaţie echivalentă cu o literă de text. ale lui 10.6. din obişnuinţa de a se folosi puteri ale lui 10. Giga şi Terra . 1 GigaByte = 1024 MegaBytes. informaţiile sunt manevrate în grupuri de câte 8 biţi. de pildă. În cazul altor unităţi de măsură. BIŢI ŞI BYTES Cantitatea de informaţie stocată şi vehiculată de calculator în format binar este măsurată în unităţi de măsură specifice. Dana Danciulescu 1.1. iar hard-diskurile cele mai uzuale la ora actuală au de la câţiva GB până la zeci de GB. un program este inteligibil doar sub forma unui şir de instrucţiuni reprezentate prin coduri binare. pentru a programa calculatorul să adune numerele 181 şi 8 .Mega. iar 1 TerraByte = 1024 GigaBytes. memorarea şi prelucrarea datelor. prefixul Kilo înseamnă 1000 adică 10 la puterea a 3-a.

după un algoritm logic. care traduce în cod-maşină liniile de text scrise în limbajul de programare. el trebuie să execute şirul de instrucţiuni : 01101001 00110100 10110101 11001111. de aceea se folosesc limbaje de programare care permit specificarea instrucţiunilor într-un format mai clar şi mai uşor de controlat. Acest şir de linii de text. pas cu pas. se numeşte program sursă şi pentru ca un calculator să-l poată înţelege şi executa. programul-sursă trebuie compilat cu ajutorul unui program special numit compilator. singurul pe care procesorul calculatorului îl poate înţelege şi executa. 9 . Rezultatul compilării este programul executabil propriu-zis. Univ. scrierea unui program în acest cod este extrem de dificilă. Pentru ca atât programele cât şi datele folosite de un calculator să poată fi gestionate atât în memoria acestuia cât şi pe suporturi de memorie externă nevolatilă. Dana Danciulescu 207.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. care poate fi înţeles şi executat de procesor. fiecare dintre ele stabilind operaţiuni care trebuie efectuate de procesor. drd. este nevoie ca acestea să fie organizate sub formă de fişiere. pentru a se ajunge la rezolvarea programată a problemei. Un program se scrie astfel ca o succesiune de linii de text. Acesta este limbajul cod-maşină. Pentru un programator.

1.1.1. comandă monitorul pentru afişarea imaginilor şi trimite comenzi la imprimantă. acceptă informaţiile introduse (comenzi de executat şi date de prelucrat).1.6. şi la memorarea pe termen lung a programelor şi a datelor.1. dar incluzând şi componente mecanice şi optice.chiar şi atunci când calculatorul este oprit. placa de bază este una dintre componentele vitale ale calculatorului. Aceste componente se pot grupa în două categorii: UNITATEA CENTRALÃ.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.10. Placa de reţea.9.2.1.1. Sursa de alimentare. susţinând comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor 10 . 2. păstrează datele de lucru în timpul execuţiei programelor. mufe prin care calculatorul poate schimba date cu alte dispozitive specializate. cu excepţia celor care au o alimentare electrică separată. execută softul.1.1. Hard-disk-ul (discul dur). Univ. Placa de bază Cunoscută şi sub numele de motherboard sau mainboard. La rândul ei aceasta conţine următoarele componente: 2. alcătuit din numeroase componente fizice. 2. Unitatea Centrală de Prelucrare (CPU.3. "corpul" calculatorului. 2. în carcasa ei fiind ascunse componentele. servesc la introducerea şi la extragerea datelor şi a programelor în/din memorie. Placa de sunet. 2. piesa de bază care defineşte performanţele de viteză ale calculatorului.8. este cel care execută şi coordonează toate operaţiile cu informaţii executate în sistem. 2. prescurtarea de la Central Processing Unit) sau procesorul.1.1. dispozitiv de memorie care păstrează pe un disc magnetic informaţii – sistemul de operare. Memoria internă. UNITATEA CENTRALÃ Unitatea centrală este cea mai importantă componentă a unui calculator.1. Placa video. 2.1.1. 2. 2. "coloana vertebrală" a sistemului. susţine funcţionarea coordonată a sistemului şi asigură comunicarea între toate componentele sale. Porturile de comunicaţie. la o calitate superioară speakerului (un mic difuzor intern folosit pentru semnale sonore simple).4. drd. Cutia calculatorului. în special electronice.7. 2. dispozitiv prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare din reţeaua locală. Placa de bază. unele vitale. 2. piesa care alimentează cu energie electrică la parametrii necesari toate componentele din sistem. pe durata funcţionării calculatorului. 2. componenta prin care calculatorul poate trimite semnale sonore către boxe sau căşti. componenta prin care conţinutul memoriei video este transmis continuu către monitor. ECHIPAMENTELE PERIFERICE. documente şi orice alte date . altele opţionale ale calculatorului. Dana Danciulescu Capitolul 2 COMPONENTA HARDWARE A CALCULATORULUI Un calculator este un sistem modular. "creierul sistemului". programe.5.

procesând şi manevrând datele şi astfel controlând toată activitatea sistemului. Există multe tipuri de procesoare. Dana Danciulescu componentelor din sistem. şi apoi lansează în execuţie sistemul de operare.BIOS-ul (de la Basic Input/Output System .NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. dar sunt foarte importante deoarece determină modul în care calculatorul îşi organizează accesul la zonele de memorie şi la dispozitivele componente. el fiind cel care parcurge programele din calculator. mai popular cunoscute prin codurile 286. Microprocesorul este componenta electronică ce constituie unitatea centrală (UC) a oricărui microcalculator. de obicei. Univ. iar mai nou cu seriile Athlon şi Duron). ea este acea placă cu multe circuite şi prize (sloturi) de diverse forme. 486. El lucrează în strânsă colaborare cu placa de bază."sistem de bază de intrare/ieşire") este un program înscris într-o componentă de pe placa de bază. El este conectat prin intermediul unor magistrale de comunicaţie la memorie şi la circuitele de interfaţă pentru a asigura legătura cu echipamentele periferice. Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să poată folosi mai bine dispozitivele hardware din el. . dacă este unul instalat. .memoria cache este o memorie de capacitate mică dar de foarte mare viteză. în general foarte frecvente. permiţând utilizatorului să preia controlul asupra dispozitivelor din sistem. cât şi diversele sloturi în care pot fi plantate diverse plăci şi integrate.magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între componente. în primele rânduri de mesaje afişate la pornirea calculatorului. motiv pentru care constituie o adevărată coloană vertebrală a sistemului. Procesorul este un circuit integrat care include echivalentul unui număr foarte mare de elemente de circuit electronic clasic . Principale componente ale plăcii de bază.resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice. şi sub marca Pentium) şi AMD (cu procesoarele din seria K6. aceasta este căutată mai întâi în memoria cache. . deoarece el impune tipul şi limitele altor componente pe care le va suporta sistemul. Numele procesorului dintr-un calculator şi frecvenţa lui de lucru se pot citi. la care sunt conectate prin cabluri sau prin plantare în sloturi celelalte componente din sistem. Procesorul Procesorul este o componentă mică dar vitală pentru orice calculator. sunt: . 2. ceea ce accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşi informaţie. . Arhitectura magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor sistemului. care pot fi montate în acel tip de priză. 386. iar pe de altă parte configurarea lor permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse în el şi la cerinţele utilizatorului. Fizic. drd. şi aceste căi includ atât circuitele trasate pe placa de bază.2.1. o placă de bază poate suporta numai anumite tipuri de procesoare. În funcţie de tipul acestei prize. De fiecare dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie. dar cele mai cunoscute sunt cele produse de firmele Intel (realizatoarea procesoarelor din familia 80x86. El este cel care intră primul în funcţiune la pornirea calculatorului. instrucţiune cu instrucţiune şi le execută coordonând dispozitivele din sistem. pe care este montat într-o mică priză (numită şi slot sau socket) specială. De calitatea chipsetului depind performanţele întregului sistem.tranzistori. plasată între procesor şi memoria normală a sistemului.chipsetul sistemului şi controlerele – acestea sunt componentele "inteligente" ale plăcii de bază. Rolul său este fundamental. nişte circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele dispozitive din calculator. M I C R O P R O C E S O Magistrala de comenzi Magistrala de date Circuite de interfaţă Porturi seriale (seriale şi parale) Porturi pentru paralele intrări şi ieşiri P E R I F E R I C E MEMORIA RAM Magistrala de adrese R 11 .

dar nu simultan) de plăcuţe de memorie. astfel putându-se accesa o singură celulă a memoriei fără ca acest lucru să implice utilizarea altor celule. este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de bază şi care conţin circuite de memorie. cu atât are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor.1. 2. cu atât se pot transfera mai mulţi biţi simultan. Un calculator utilizează două tipuri fundamentale de memorie: RAM (temporară) şi ROM (permanentă). şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie. O placă de bază poate suporta numai un anumit tip (uneori 2 tipuri. este acea componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de calculator în timpul funcţionării sale. Univ. Memoria internă Memoria internă reprezintă principala resursă a unui calculator iar memorarea programelor şi datelor de prelucrat este cea mai importantă operaţie a procesului de prelucrare. sistemul poate refuza să pornească.1. Memoria ROM (Read Only Memory) sau memoria permanentă este un circuit integrat ce conţine ansamblul de registre de aceeaşi mărime. Scopul. În practică este memoria de lucru a PC-ului. aceasta fiind utilă pentru prelucrarea tempoarară a datelor. De asemenea reţine rezultatele intermediare şi finale ale prelucrării. Avantajul principal pe care această memorie îl aduce este insensibilitatea faţă de curentul electric.1. Se poate vedea câtă memorie RAM are un anumit sistem chiar de la pornire. Memoria ROM conţine programe ce realizează testarea şi iniţializarea sistemului de pornire.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.4. acest timp de memorie a suferit o serie de modificări care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash" de către utilizator a BIOS-ului. sau poate lucra simultan cu mai multe programe. 2. Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date. În practică. În lipsa memoriei RAM. Memoria reţine o mică parte din informaţii. 2. cu cât aceasta este mai mare.4. o dată cu evoluţia calculatoarelor. Dana Danciulescu Fig.1. sistemul începe să funcţioneze mai greu. Conţinutul memoriei se pastrează chiar şi atunci când nu este alimentată cu energie. care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Caracteristica de bază a magistralei o reprezintă lăţimea sa. Cu cât un sistem are mai multă memorie RAM. Memoria RAM (Radom Acces Memory) sau memoria primară de lucru a calculatorului. şi apare un contor care avansează rapid pînă la volumul total al memoriei instalate. Aici se află programul (o secvenţă de instrucţiuni pe care o execută procesorul) precum şi datele folosite.1. şi există câteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor de memorie. deci şi memoria este o componentă vitală a calculatorului. Când memoria RAM ajunge să se umple. programe ce verifică părţile componente ale calculatorului înainte de activitatea sistemului de operare. drd. Structura hardware a microcalculatorului Magistrala este un traseu electronic intern prin care sunt transmise semnalele dintr-o parte în alta a echipamentului de calcul. Fizic. după care este necesar ca acestea să fie stocate pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. ale cărui informaţii electronice au fost imprimate pentru totdeauna în interiorul său.2. orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinând cont de ceea ce poate fi montat pe placa de bază rspectivă. Deoarece memoria RAM se montează pe placa de bază. Această memorie este în general utilizată pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui calculator. reprezentând instrucţiunile programelor şi o parte a datelor de prelucrat cerute de instrucţiunile în curs de execuţie. când se face un test iniţial al circuitelor de memorie.3. după care este necesar ca acestea să fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. deci mai multă informaţie. evident. este de a actualiza funcţiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinţe şi realizări hardware ori chiar pentru a repara unele imperfecţiuni de funcţionare. şi poate procesa blocuri mai mari de date. sau dacă memoria RAM este defectă. 2. astfel. În zilele noastre există o multitudine de astfel 12 . Memoria RAM poate fi citită ori scrisă în mod aleator. ROM nu poate fi rescrisă sau ştearsă fiind o memorie inertă. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 64 MB de memorie RAM.

La ora actuală. mai mult sau mai puţin avantajoase în funcţie de gradul de complexitate al operării. Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc aşa-numita memorie video. Dana Danciulescu de memorii ROM programabile (PROM. Într-un sistem folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date. că performanţele video ale calculatorului sunt direct proporţionale cu volumul de memorie video şi cu performanţele tehnice ale plăcii video. BIOS-ul este un program de mărime mică (< 2MB) fără de care calculatorul nu poate funcţiona. cablul video care vine de la monitor. etc) prin diverse tehnici. de pildă. Există şi hard-disk-uri portabile. deci. Poate fi importantă şi viteza de rotaţie a discului. Prin analogie cu punctele unei coli de hârtie scrise. pentru ataşarea cablului pentru monitor. Într-un calculator pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri. Placa video Placa video este componenta care pregăteşte imaginea generată de calculator pentru afişare pe monitor. Dintre toate unităţile de disc din calculator. deoarece pe hard-disk se instalează sistemul de operare al calculatorului.6.1.4. şi în câţiva ani vom vedea şi hard-disk-uri de sute de GB. caz în care placa video nu mai este o componentă distinctă. decât să fie mare. dar mufa ei iese tot în spatele cutiei. de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc. care pot fi conectate la calculator printr-una din mufele din spatele cutiei sau prin conectori speciali. 2. cu atât informaţia de culoare este mai complexă şi necesită un volum mai mare de memorie. EPROM. 2. O placă video foarte performantă poate avea. 32 MB RAM. dar acelea sunt mai rar folosite. Pe de altă parte. multimedia. în spatele cutiei calculatorului. Unele plăci de bază. care se montează pe placa de bază. placa video e o componentă distinctă. Placa de sunet Placa de sunet este un dispozitiv capabil să furnizeze la ieşire semnal audio care poate fi apoi auzit în boxe sau căşti audio. culoarea cernelii şi culoarea hârtiei. Imaginea de pe ecranul monitorului este alcătuită din puncte (sau pixeli) care sunt aranjate pe linii şi coloane. Capacitatea unui hard-disk este foarte mare în comparaţie cu a altor dispozitive de stocare a datelor. adesea este mai important ca hard-disk-ul să fie rapid. În memoria video se stochează.5. jocuri şi tot ce înseamnă operarea intensivă cu imagini. chiar şi după ce calculatorul este oprit. El conţine un disc magnetic pe care se înscriu date în format digital. În memoria video este păstrată toată informaţia din imaginea calculatorului. 2. cu cât este mai mare numărul de culori folosite (adâncimea de culoare).NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 13 . Se poate localiza urmărind unde se conectează. Cu cât afişarea se face la o rezoluţie mai mare (adică la o densitate mai mare de puncte pe ecran). Rezultă. drd.1. placa video este vitală pentru afişarea imaginii pe monitor. informaţiile despre fiecare pixel: starea lui (”scris” sau ”şters”). hard-disk-ul este cel mai important. iar calitatea ei este foarte importantă dacă se foloseşte calculatorul pentru aplicaţii grafice. fiecare pixel poate fi ”scris” (cu cerneală de o anumită culoare) sau ”şters” (caz în care are culoarea hârtiei). dar cele mai mari hard-disk-uri existente ajung la 80 GB. deci. Este montat în cutia calculatorului şi de regulă nu este nevoie să fie scos din cutie pentru utilizarea normală. Limitele în care pot varia aceşti parametri diferă de la o placă video la alta. animaţie. includ astfel de componente chiar în arhitectura lor. Tot pe hard-disk sunt stocate programe şi date de lucru curent. un calculator cu performanţe medii are nevoie de un hard-disk de circa 10 GB. cu atât imaginea conţine mai mulţi pixeli. într-un slot adecvat. În concluzie. pe care datele sunt stocate în fişiere pe termen lung. video. astfel încât calculatorul să poată porni şi funcţiona independent. capabile să păstreze pe ele date sub formă de directoare (sau foldere) şi fişiere.1. acesta reprezentând interfaţa între componentele din sistem şi sistemul de operare instalat (SO). Univ. însă. Hard-disk Hard-disk-ul (sau discul dur) este un dispozitiv de memorie permanentă. În multe cazuri.

uneori mai multe.8. Este cazul calculatoarelor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale. mai ales dacă este de un tip prea diferit de tipurile standard. Un laptop (calculator portabil) poate funcţiona un timp limitat. şi chiar pentru animaţie. şi aceste dispozitive sunt ca nişte canale de semnal care pot fi reglate separat din panoul Volume Control. calculatorul poate funcţiona şi fără ea. prin cabluri cu forme specifice. Tensiunea electrică la nivelul prizei fiind prea mare pentru componentele din calculator.fişiere video (pot conţine film şi sunet: AVI. Pentru fiecare tip de fişier. comunicaţia prin placa de reţea este mult mai stabilă şi rapidă decât prin modem. până la câteva sute de metri. în cutia calculatorului există o componentă care reduce tensiunea de la 14 . alimentat de la un acumulator electric. Există multe tipuri de plăci de sunet. prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare din reţeaua locală. 2. şi diversele aplicaţii multimedia sunt proiectate. film. de tip BNC sau UTP. dar pentru a auzi sunetele din jocuri şi aplicaţii multimedia. BMP).). pentru a auzi sunetele din anumite programe. Există multe tipuri de fişiere multimedia: . Adesea. 2. În general. . Placa de sunet este folosită la redarea fişierelor de sunet şi la redarea sunetului din fişierele video. sau pentru a asculta muzică din fişiere audio (în format MP3. Aceasta face ca placa de sunet să fie adesea unul din dispozitivele mai greu de folosit de către începători. aceasta putând fi auzită şi folosind mufa audio de pe unitatea CD-ROM. în funcţie de tipul plăcii.7. MID. 2.1.fişiere de sunet (exemple: WAV. unele fişiere DAT) etc. de regulă pentru ca fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de calculatoare. şi majoritatea calculatoarelor personale nu sunt dotate cu placă de reţea.9. dar calculatoarele obişnuite trebuie puse în priză ca să poată funcţiona. televiziune şi telefonie. atunci placa de sunet este absolut necesară. MP3). O parte dintre aceste mufe sunt aşanumite porturi de comunicaţie. Porturi de comunicaţie Pe partea din spate a cutiei calculatorului se pot vedea multe mufe la care se conectează diverse dispozitive periferice. calculatorul va folosi un anumit dispozitiv multimedia. Dana Danciulescu Pentru a asculta muzică de pe CD-uri audio.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.1. dar ele asigură conectarea unor dispozitive periferice care pot fi foarte utile. JPG. drd. nu are nevoie de o placă de reţea. WAV etc. Placa de reţea Un calculator conectat într-o reţea locală are întotdeauna în el şi o placă de reţea. Placa de reţea este utilă. dar ea funcţionează bine numai pe distanţe mici. numai pe calculatoarele conectate în reţele locale. şi pentru diverse aplicaţii multimedia. sau cu rol de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele. pe care de regulă îl selectează automat dintre cele disponibile. Într-un calculator pot fi montate chiar mai multe plăci de reţea.1. . Un calculator personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte calculatoare. placa de sunet trebuie configurată anume pentru acele programe.fişiere de grafică (GIF. O astfel de componentă hardware poate să includă diverse dispozitive. deci. Sursa de alimentare Calculatorul funcţionează pe bază de energie electrică. prin care calculatorul poate schimba date cu alte dispozitive specializate. Porturile de comunicaţie nu sunt vitale pentru calculator. Dispozitivele multimedia sunt folosite pentru redarea (sonoră sau vizuală) fişierelor multimedia. MPG. denumire care include o diversitate de componente hardware audio şi video. Univ. nu este necesară existenţa unei plăci de sunet. ca să funcţioneze numai cu tipurile de plăci cele mai cunoscute sau compatibile cu acestea. de regulă. nefiind o componentă vitală. Placa de sunet este o aşa-numită componentă multimedia. Oricum. alteori mai puţine. folosind un cablu special de reţea.

drd. Modem-ul este componenta prin care calculatorul poate fi folosit pentru comunicarea directă cu alte calculatoare.2. Univ.2.1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Boxele audio şi/sau căştile audio sunt dispozitive periferice care redau. Unitatea de disketă (floppy-disk). sunetul preluat de la placa audio sau de la alte dispozitive audio din sistem. 2.2.2. Tastatura este dispozitivul ce foloseşte la introducerea datelor.2. Deoarece se pot realiza atât operaţii de citire cât şi de scriere.echipamente periferice de ieşire care realizează redarea rezultatelor intermediare şi finale ale prelucrării. 2. 2.8. pe ecranul calculatorului. 2.2. MGI Photo Suite) copiază în memoria calculatorului imagini de pe hârtie. Orice sursă de alimentare are o putere limitată. este un echipament periferic de intrare.3.2. . Imprimanta este dispozitivul echipament periferic de ieşire folosit pentru tipărirea pe hârtie a informaţiilor din calculator. Orice apăsare şi eliberare rapidă a unei taste determină afişarea caracterului scris de ea. 2. ca într-o simulare a apăsării cu degetul pe butoanele unui panou de comandă. Cutia calculatorului Aparent mai nesemnificativă (poate şi din cauză că se umblă mai rar la ea). pentru că la un moment dat acestea pot să suprasolicite sursa. deplasând un pointer pe ecan şi apăsând pe butoane. Scanner-ul este un dispozitiv care se cuplează la calculator şi folosind un software special (ex. 15 . carton.7.echipamente periferice de intrare/ieşire care reprezintă o extensie a memoriei respectiv memoria externă. dispozitiv de memorie care operează cu discuri optice (compact-disk).2. Calculatoarele cu multe componente au nevoie. 2.1. astfel: . 2. cea în care se găsesc cele mai importante componente ale lui. corespondenţa prin poşta electronică. cutia calculatorului este. Evident. America Online). folosit pentru afişarea pe ecranul său atât a informaţiilor introduse de la tastatură cât şi a rezultatelor unor prelucrări (texte sau imagini).2. la nivelul de audiţie al urechii umane. facilitând dialogul dintre om şi calculator. . dispozitiv de memorie pentru stocarea de date pe un disc magnetic flexibil care poate fi transportat şi pe alte calculatoare. calculată să suporte un anumit consum maxim. Deoarece foloseşte numai pentru redare monitorul este echipament periferic de ieşire. Această componentă este sursa de alimentare. instrucţiunilor şi comenzilor în calculator. pentru a fi prelucrate şi/sau afişate pe ecran în diverse forme. deci. de surse mai puternice.10. Mouse-ul este echipamentul periferic de intrare folosit pentru comanda calculatorului în interfeţe grafice. ECHIPAMENTELE PERIFERICE Echipamentele periferice se pot clasifica în funcţie de tipul operaţiei pe care o realizează. 2. prin linia telefonică. Acesta permite conectarea la un serviciu on-line (ex. conversaţia cu alţi utilizatori.echipamente periferice de intrare care realizează introducerea programelor şi a datelor de prelucrat în memorie. Monitorul (display-ul) este micul "televizor".2. de aceea nu trebuie abuzat cu adăugarea de noi componente în calculator.6. de fapt. căutarea de informaţii din diferite domenii.9. Unitatea de CD-ROM. unităţile de dischetă sunt echipamente periferice de intrare/ieşire . texte şi/sau imagini. Cele mai reprezentative echipamente periferice sunt: 2. 2. transferul fişierelor.2. 2.5.4. putând să le citească şi (dacă este şi CD-writer) să le scrie. Dana Danciulescu 220 V la valorile mult mai mici la care pot funcţiona componentele electronice din calculator.

Mouse-ul Mouse-ul este un dispozitiv de formă aproximativ ovală. care se poate deplasa în orice direcţie. este neapărat nevoie de tastatură. iar placa video le transmite cu o frecvenţă mare către monitor. La început. Majoritatea calculatoarelor chiar refuză să pornească dacă nu au o tastatură conectată la ele. iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase grupate. majoritatea programelor 16 . Tastele sunt butoanele tastaturii. adică în functie de situaţia curentă din program şi de poziţia pe care o ocupă pointerul faţă de alte elemente afişate pe ecran. Unele tipuri de mouse sunt fără fir. El conţine un ecran realizat într-o tehnologie de televiziune digitală de înaltă performanţă. Monitoarele moderne sunt color şi permit afişarea de imagini de calitate. este necesar un monitor cu ecran mare şi cu performanţe bune. Monitorul Este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuţiei programelor. totuşi.tub catodic cu fascicul electromagnetic). pot funcţiona şi în absenţa unui monitor. pe ecran este afişat un pointer (cursor). şi vârful săgeţii este cel care indică locul la care se referă comenzile date. integrate în capacul cutiei lor. Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pe calculator. de forma unui mic televizor şi bazate pe tub catodic.3.2. şi nu necesită operarea permanentă pe ele. care prezintă imaginea pe ecran.28 mm pentru diametrul unui pixel. 2. Este asemănător cu tastatura ca funcţionalitate. deoarece prin intermediul lui se realizează operaţiuni de indicare. Deşi mouse-ul uşurează foarte mult operarea cu meniuri şi obiecte. Cu cât punctul de formare a imaginii este mai mic cu atât imginea va fi de o calitate mai bună. Mai puţin voluminoase sunt monitoarele plate de tip LCD (de la Liquid Crystal Display . desenare în programe special concepute în acest sens (Windows). verde şi albastră (sistemul RGB). în mod grafic. comunicând cu calculatorul prin infraroşii. conectat printr-un fir la un port serial sau PS/2 al calculatorului.2. Dana Danciulescu Există şi alte dispozitive opţionale (echipamente periferice) care pot fi ataşate la calculator (ca joystick-ul.1. el apare ca o săgeată. 2. un mouse nu este absolut indispensabil. puncte de o anumită dimensiune. Monitoarele cele mai uzuale. Memoria video conţine permanent informaţiile care determină starea fiecărui punct (dacă este aprins sau stins. Când calculatorul are ataşat un mouse. Calculatoarele portabile au ecrane miniaturizate. Valoarea tipică este de 0. şi uneori şi în programe de mod text. Tastatura Pentru a putea introduce comenzi şi texte alcătuite din litere. Numărul de pixeli afişaţi pe orizontală şi pe verticală în cadrul ecranului unui monitor definesc rezoluţia acestuia. Dar pentru un calculator personal. videocamera etc. în partea dreaptă a tastaturii. care se aprind şi se sting în funcţie de anumite situaţii sau de tastele apăsate.afişaj cu cristale lichide). şi anume tastele şi ledurile. care operează cu imagini mari şi unde claritatea contururilor şi a culorilor din imagini este importantă. cifre şi alte simboluri pe ele. monitorul este o componentă vitală.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 2. de regulă. iar pe ecran se afişează imagini alcătuite dintr-o reţea fină de puncte de culoare roşie.2. mai sunt desemnate cu acronimul CRT (de la Cathode Ray Tube . lansare a comenzilor. Tastatura este acel dispozitiv cu multe butoane (numite "taste") cu litere. cifre şi alte simboluri. Univ. denumite pixeli.2. drd. cu cristale lichide. Calculatoarele care au funcţii de comunicaţie în reţele. şi la ce intensitate luminoasă).) în funcţie de ceea ce se face cu el. Primele monitoare au fost monocrome şi funcţionau doar în mod text. astfel încât performanţele video ale calculatoarelor au ajuns să depăşească nivelul celor atinse de televiziune. Tastatura are 2 tipuri de elemente care interesează în operare. analog cu mişcarea mouse-ului în contact cu o suprafaţă plană şi care îşi poate schimba forma în funcţie de context. selectare. Pentru aplicaţii grafice complexe.

Dacă scoatem aceste dispozitive din calculator. foarte utilă şi astăzi iar discheta pare să devină un fel de înlocuitor modern al caietului sau cărţii. este cel mai mic şi mai lent mediu de stocare a fişierelor. Pentru efectuarea acestor operaţii unitatea de dischetă dispune de un motoraş care direcţionează un cap de scriere/citire pe suprafaţa dischetei. 2. de circa 600-700 MB. cele mai frecvent folosite sunt dischetele de 3. deoarece pe CD-uri se înregistrează astăzi multe programe utile (sisteme de operare).2. Volumul de date care poate fi înregistrat pe un CD este comparabil cu cel al unui hard-disk mic. Operaţiile se pot face pe ambele feţe fără a fi necesară întoarcerea acesteia. dar tot mai rar folosit astăzi. pe care se pot înregistra date prin tehnologia specifică înregistrărilor magnetice. spre deosebire de înregistrările magnetice. Deoarece se pot realiza atât operaţii de citire cât şi de scriere. dar care sunt utile pentru diverse operaţii. deoarece înregistrările pe CD sunt foarte fiabile şi pot fi folosite mulţi ani. drd. Pentru aceasta se foloseşte pe scară largă portul de comunicaţie paralelă. prin care se pot transmite câte 8 biţi de date simultan. dispozitiv foarte util acum câţiva ani. este un mic disc din plastic subţire. Discheta. la calculatoare mai vechi. montată în cutia calculatorului. CD-urile au fost folosite iniţial la scară largă pentru înregistrări audio.5 inci dar există. Ca alcătuire. adică un întreg caracter tipăribil. acoperit cu un strat de substanţă cu proprietăţi magnetice. Ea este montată în cutia calculatorului şi este folosită pentru scrierea/citirea informaţiilor pe şi de pe dischete. unităţi de dischetă pentru dischete de 5.5. 2. sau chiar se poate asculta muzică de pe CD-uri audio. numită şi floppy-disk sau disc flexibil. Sunt rare programele pentru a căror utilizare este obligatoriu un mouse. Imprimanta Este un echipament periferic de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe hârtie. Primele calculatoare nu aveau monitoare. Dana Danciulescu putând fi controlate şi din taste. Ele se pot altera doar dacă discul este zgâriat sau este deformat în alt mod. cu care se pot citi fişiere şi date înscrise pe CD. un dispozitiv care poate fi comandat de calculator şi care are nevoie de o comunicaţie rapidă cu acesta pentru ca tipărirea textelor să nu dureze mult.2. cu capacităţi de până la 1.2. 2. care se estompează în timp. unitatea de dischetă este. dar în ultimii ani ele sunt folosite şi pentru înregistrări de date de pe calculator. CD-ROM-ul Calculatorul modern este aproape de neconceput fără o unitate CD-ROM. documente şi imagini.4. lipsindu-i doar funcţiile suplimentare conferite de prezenţa dispozitivelor respective. La ora actuală. pe o dischetă putând încăpea câteva cărţi de mărime medie. totuşi.6. el va funcţiona în continuare şi va putea fi folosit. Univ.25 inch. 17 . unităţile de dischetă sunt echipamente periferice de intrare/ieşire . Pentru a se afişa rezultatele calculelor efectuate de programe. Deşi nu mai este un dispozitiv vital pentru funcţionarea unui calculator modern. Unitatea de dischetă reprezintă interfaţa dintre dischetă şi calculator. a fost inventată imprimanta. Este vorba de dispozitivele de tipul removable device ("dispozitive care pot fi scoase din calculator"). Unitatea de dischetă Unitatea de dischetă (floppy disk drive sau FDD) se încadrează în categoria dispozitivelor care nu sunt indispensabile pentru funcţionarea calculatorului.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.2 MB.

Alte tipuri de boxe. şi astfel accesând servicii calculatorizate prin linia telefonică (BBS-uri. de obicei livrându-se cu un mic adaptor de reţea. Modem-ul Pentru a folosi calculatorul ca instrument de comunicaţie pe linia telefonică. Boxe şi căşti audio Dacă există placă de sunet în calculator. în memoria calculatorului.2. Chiar şi dacă în calculator nu este o placă de sunet.7. Acestea se găsesc pe piaţă în boxe sau în căşti audio. şi poate avea pe el un alt port de acelaşi tip la care se poate conecta. căştile (şi chiar boxele. Într-o reţea locală. adică de difuzoare. servere de date etc. scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al calculatorului. 2. un scanner şi o imprimantă pot alcătui un set de instrumente cu care se pot face cele mai diverse operaţii de prelucrări grafice şi tipografie. Scanner-ul Dacă se doreşte introducerea. Dana Danciulescu Imprimanta poate fi conectată direct la calculator. Orice imprimantă poate fi folosită atât ca imprimantă locală.2. Legătura se poate face fie folosind liniile telefonice obişnuite pentru a suna (dial-up) la numere de telefon unde sunt conectate calculatoare. calculatorul poate funcţiona perfect şi fără căşti sau boxe. Univ. O astfel de imprimantă se numeşte imprimantă de reţea (network printer). 18 . în general de putere mică. fie pe linii telefonice dedicate. În cazul boxelor. de mică dimensiune. Există şi scannere care funcţionează pe standarde de tip SCSI. dar ele sunt absolut necesare atunci când se folosesc facilităţile sonore ale calculatorului. desigur. Acesta scanează fotografia şi transformă informaţia grafică din ea în informaţie digitală. stabilind astfel o comunicaţie serială între calculatoare care se pot afla în locuri diferite. care apoi poate fi afişată pe ecran şi poate fi salvată pe disc într-un fişier de tip grafic. o tehnologie deosebită de cele folosite frecvent în România. Cel mai adesea. Practic. de ton etc. acesta fiind mai ales cazul multor utilizatori de Internet. un suport simplu ţinându-le fixate pe cap. Căştile audio sunt de putere mai mică decât boxele. Nefiind componente vitale. 2. reţeaua să funcţioneze.9. a unei fotografii sau a oricărei imagini tipărite pe hârtie. după necesitate. Astfel. La o imprimantă locală se poate tipări direct de pe calculator. Acesta este un dispozitiv care permite transmisia şi recepţia semnalului electric pe linia telefonică. Multe tipuri de boxe au nevoie de alimentare electrică separată.).8. este nevoie de o pereche de difuzoare pentru redarea stereo a sunetului.2. Deoarece înregistrările moderne sunt pe două canale. se plasează pe urechi. în serie cu el. şi se poate auzi prin ele muzica de pe CD-urile audio. astăzi. drd. cel mai adecvat echipament periferic pentru această operaţie este scanner-ul. adică stereo.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. nu au nevoie de alimentare electrică separată. fiecare difuzor se găseşte într-o cutie de rezonanţă (o boxă audio). Difuzoarele acestora. modemul este doar un dispozitiv de telecomunicaţie care poate fi controlat de către calculator prin intermediul programelor de comunicaţie. de balans. cât şi ca imprimantă de reţea. este nevoie de un modem. şi o imprimantă. dar partajată (shared) între toate calculatorele din acea reţea. care pot stabili legături permanente între două puncte fixe. 2. şi pe una din boxe se pot găsi reglaje de volum. trebuie să fie pornit calculatorul la care este conectată imprimanta şi. şi atunci se numeşte imprimantă locală (local printer). Pentru a putea tipări pe ea un document de la un calculator oarecare. adică ea poate tipări documente trimise de pe oricare din calculatorele reţelei. poate să existe o imprimantă conectată la unul din calculatorele din reţea. acoperindu-le. fără nici o legătură cu reţeaua. trebuie să existe şi un dispozitiv prin care sunetul să poată fi redat la frecvenţa la care poate fi auzit de urechea umană. la volum mic) pot fi conectate direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM. directe.

drd. pornind un calculator care nu are instalat un sistem de operare. MicroSoft Excel. Pentru a putea să asigure toate serviciile pentru care a fost conceput. memoria de tip ROM conţine un program de mici dimensiuni. Aceasta constă în: . Practic. 2. Limbaje de programare: VISUAL BASIC.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. sistemul de operare oferă acces la alte programe şi. cum sunt: AmiPro sau MicroSoft Word. Dana Danciulescu Capitolul 3 SISTEME DE OPERARE 3.testarea sumară a funcţionării unor componente hard obligatorii (memorie. În esenţă. . tastatură. Astfel. cum sunt: LOTUS 1-2-3. trebuie să existe o componentă esenţială denumită sistem de operare. Access. controlează programe şi prelucrează comenzi. La pornirea calculatorului. posibilităţi de lucru cu macrouri. Windows oferă acces la următoarele tipuri de programe: 1. un calculator nu este operaţional din punct de vedere al îndeplinirii unor sarcini concrete. pornirea acestuia din punct de vedere hardware va fi indicată pe panoul frontal prin aprinderea unor LED-uri indicatoare. 3. sistemul de operare gestionează echipamente. Sistemele de operare. Pentru încărcarea sistemului de operare al unui calculator. Mai degrabă. utilizatorul poate lansa comenzi ce vor fi rezolvate. fie apelând la alte programe de pe disc. oferă instrumente generale pentru reglarea şi administrarea calculatorului. .1. Sistemul de operare este acel software (program sau ansamblu de programe) fără de care un calculator nu poate fi folosit pentru aplicaţii generale. Fiecare calculator are nevoie de cel puţin un sistem de operare. să-l programeze şi să pună în funcţiune diversele programe pentru calculator. În cazul în care. Programe pentru baze de date. VISUAL FOXPRO. În cazul depistării unor erori procesul de încărcare este oprit. Sistemul de operare diferă de celelalte tipuri de programe pentru calculator în două moduri esenţiale. care prelucrează date ale foii de calcul. reprezentări grafice. Operaţia care se efectuează la pornirea calculatorului se numeşte iniţializarea sistemului sau bootare. nu este furnizată parola corectă execuţia încetează. în plus. Fără un sistem de operare. Univ. cum sunt: dBase. un sistem de operare este absolut necesar. acest program este executat în mod automat. ale bazelor de date. monitor) şi a celorlalte dispozitive conectate. În primul rând. el fiind operaţional numai din punct de vedere hardware. În al doilea rând. sunt cele mai complexe programe de calculator construite vreodată.verificarea parolei stabilită de utilizator. un alt lucru care deosebeşte sistemele de operare de celelalte programe este faptul că acestea nu sunt proiectate pentru a ajuta în rezolvarea unei sarcini anume. calculatorul nu va funcţiona dacă nu are instalat un sistem de operare. SISTEME DE OPERARE – prezentare generală Pentru ca dialogul dintre om şi calculator să poată avea loc. sistemul de operare trebuie să se afle în memorie. Pe lângă faptul că sistemul de operare asigură o minimă funcţionare a calculatorului. care sunt capabile să realizeze nu numai calcule sau operaţii simple ci şi sarcini complexe de supraveghere a propiilor lor acţiuni. Editoare de texte. dar în continuare el nu va putea fi utilizat în nici un fel. 19 . care prelucrează texte. 4. el constituie şi un suport solid pentru toate celelalte programe care funcţionează pe un calculator. După încărcarea sistemului de operare. Sistemul de operare îi permite utilizatorului să dea calculatorului comenzi de bază.testarea discurilor existente în sistem pentru citirea informaţiilor necesare funcţionării sistemului de operare. Procesoare de calcul tabelar (speadsheet). denumit bootstrap. calculul unor funcţii. C++ etc. fie direct de sistemul de operare. Acest lucru este datorat puterii şi flexibilităţii calculatoarelor. din trei încercări.

Caracteristicile principale ale acestui nou sistem de operare sunt: integrare totală cu Internet. mai precis o interfaţă grafică între utilizator şi sistemul de calcul. permit utilizatorilor un acces mai rapid la programele şi documentele de care au nevoie în mod regulat. operatorul dând comenzi.versiune superioară a sistemului de operare Windows2000. ca răspuns la îmbunătăţirea fiabilităţii şi securităţii. deoarece această versiune mai apelează încă la sistemul de operare DOS pentru execuţia anumitor sarcini. o eficienţă crescută a utilizării dispozitivelor periferice. Dana Danciulescu Sistemele de operare cele mai utilizate sunt: MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) – sistem de operare cu discuri. WINDOWS2000 – sistem de operare ce combină caracteristicile Windows98 (interfaţa prietenoasă. Astfel. WINDOWS98 – arată şi lucrează la fel ca Windows95. portabilitatea nucleului fiind foarte mare şi orice alt hardware este inclus rapid în lista dispozitivelor ce care aceasta lucrează. Cu toate acestea. deseori acesta fiind definit prin următoarea egalitate: Windows98 = Windows + Internet Explorer 4. Alte modificări determină simplificarea configurării de reţea şi a conexiunilor la Internet. Prin interfaţă se înţelege (în domeniul calculatoarelor) acel mediu prin care operatorul şi calculatorul comunică. WINDOWS95 – sistem de operare independent pe 32 de biţi. calitate sporită. realizat în 1981. pe bună dreptate. execuţie superioară etc) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anume securitate şi stabilitate. UNIX – este un sistem multitasking şi multiutilizator. care a realizat o revoluţie în lumea calculatoarelor personale. WindowsNT a fost cel mai puternic sistem de operare din domeniu.versiune superioară a sistemului de operare Windows98. considerat un record de adaptabilitate. până acum. - 3. Iar din cauza că acceptă un domeniu mai restrâns de hardware multimedia ca Windows98. iar calculatorul afişând rezultatele execuţiei comenzilor. scris într-un limbaj evoluat. a fost perceput de mulţi ca fiind cel mai puţin captivant dintre cele două sisteme de operare Microsoft. drd. de compania Microsoft. simplitatea în configurare. WINDOWS 3. versiunea de Windows cea mai preferată de programatori. proiectat ca un sistem de operare pentru serverele de reţea. şi dosarul standard pentru stocarea documentelor. suportul hardware cuprinzător.2. instalarea şi configurarea imprimantelor şi utilizarea sistemului Windows pe calculatoarele portabile. suport excelent pentru reţelele de calculatoare.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Nu este un sistem de operare propiu-zis. în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire. din cauza lipsei suportului pentru standardul Plug and Play mulţi spuneau. WINDOWS2002 . utilizatorii de WindowsNT trebuiau să renunţe la un anumit grad de confort şi la multifuncţionalitate. WINDOWS NT – versiune a WINDOWS-ului. că WindowNT nu este chiar aşa de simplu de utilizat şi administrat ca Windows98. luând naştere sistemul de operare Windows2000.0. este mai uşor de învăţat de începători şi mai uşor de utilizat. De la prima să apariţie în 1993. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS2000 Sistemul de operare Windows este rapid şi profită de caracteristicile procesoarelor moderne. WINDOWS98 Millenium .xx – este un mediu de lucru. Meniurile personalizate. complet protejat dar fără succes deoarece nu a păstrat compatibilitatea. Univ. Termenul nu se 20 . de mai mulţi "utilizatori de forţă" şi de cei care rulau aplicaţii cu grad mare de risc. Windows2000 încorporează schimbări majore de design care îi simplifică utilizarea. Windows2000 este un sistem de operare cu interfaţă grafică realizat de către firma americană Microsoft pentru calculatoare compatibile cu calculatorul IBM PC. personalizabile. LINUX – este o variantă de UNIX. suportul hardware cuprinzător. execuţie superioară) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anume securitate şi stabilitate. OS/2 (Operating System/2) – sistem de operare ce oferă un mediu sigur. De exemplu. administratori de reţea. Microsoft s-a gândit la un sistem de operare care să combine caracteristicile Windows98 (interfaţa prietenoasă. barele de unelte de pe suprafaţa de lucru. simplitatea în configurare.

hârtiile sunt mişcate cu mâna. folosind combinaţia de taste Ctrl+Alt+Delete. mult mai greoaie. Dacă decurge corect această fază. câteva diferenţe importante: . La început există nişte pictograme predefinite ale sistemului. Când se apasă această combinaţie de taste la iniţializarea sistemului de operare. 3. 3. monitor) ci la felul în care se face comunicaţia.pe biroul clasic. care apar pe desktop şi care au un rol asemănător unor butoane ce servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi frecvent folosite. de la tastatură.2. .este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte elemente.aceasta spre deosebire de o interfaţă non-grafică. Sistemele de calcul configurate cu un grad mare de securitate. Dana Danciulescu referă la dispozitivele fizice prin care se face acest lucru (tastatură. dar un fundal gol va lăsa mai multă memorie liberă programelor folosite. afişează iniţial caseta de dialog Welcome To Windows prin intermediul căreia. deoarece vor fi foarte utile în operarea cu sistemul Windows2000. cu scris alb pe un ecran negru .. care poate dura de la câteva secunde (la calculatoare foarte rapide) până la câteva minute (la calculatoare lente). şi care sunt "acţionate" din taste sau din mouse . în timp ce pe cel din Windows2000 se utilizează mouse-ul în acest scop. şi chiar li se poate schimba aspectul grafic sau rolul. literă cu literă. sau poate prezenta un "tapet" sau o imagine. se închide această cutie sau se introduce numele utilizatorului şi parola.) . 21 . pe ecran se derulează . butoane şi alte elemente desenate pe ecran. adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe ecran rezultatele. Icon ("iconiţă".sunt acele mici imagini. Interfaţa grafică este o interfaţă în care operatorul comunică în mod grafic cu sistemul de operare.2. Se porneşte unitatea de sistem şi monitorul video. iar pe cel din Windows2000 sunt dispuse ferestre şi pictograme. totuşi. Fundalul poate fi gol. suprafaţa de lucru Windows2000 conţine următoarele componente: Background ("fundal") . în care se cere denumirea contului de utilizator şi parola. meniuri. Numele de desktop (birou sau fundal) provine de la faptul că seamănă cu un birou real. se ajunge în caseta de dialog Log On To Windows. 3. procedându-se în felul următor: 1. De reţinut că pentru parolele din Windows2000 trebuie respectată scrierea cu majuscule deoarece sistemul deosebeşte literele mari de cele mici. Permite deschiderea directă a unui editor de texte. Univ. Conţinutul lui are mai mult importanţă estetică. Se efectuează un clic pe opţiunile OK. numele lor include cuvintele "Shortcut to. de tip text. dacă este cazul. 2. Cancel din cutia de dialog apărută pe ecran. în care operatorul trebuie să scrie comenzile de bază.".NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.în mod text. mouse. prin pictograme. Lansarea Windows2000 Lansarea Windows2000 se reduce la pornirea calculatorului (unitatea de sistem şi monitorul video). Adesea. sau dacă anumite componente se iniţializează corect. care astfel vor merge mai bine. Există. "pictogramă". apăsarea butonului POWER are ca efect începerea iniţializării sistemului. de obicei sunt plasate hârtii. şi acestea este bine să rămână aşa cum sunt. Se scot dischetele şi CD-urile din unităţile calculatorului. urmează apoi lansarea în execuţie a sistemului de operare. drd. cu un titlu sub ele. şterse. Astfel. Pictogramele pot fi create. iar în final va apare desktop-ul Windows2000. adică monocrom.2. Desktop-ul (suprafaţa de lucru) Windows2000 Este punctul de pornire de fiecare dată când se utilizează calculatorul. mutate pe ecran. utile celui care vrea să vadă anumite caracteristici tehnice ale calculatorului.pe biroul clasic. redenumite. Mai întâi.1. Shortcut ("scurtătură") – pictogramă care are în colţul din stânga jos o săgeată mică.o serie de date. se deschide sesiunea de lucru. chiar o fotografie.

2. Când se execută dublu-click pe aceasta. Se selectează obiectul de şters. 3. numită Recycle Bin. Windows oferă o plasă de siguranţă. Dana Danciulescu procesor de calcul tabelar. Pictograme importante în Windows2000 Pictogramele pot fi de două dimensiuni (mari şi mici) şi de patru tipuri: program. în caz contrar. cataloage sau orice alte pictograme. imprimantă şi calculator. Pictograma Recycle Bin Această pictogramă joacă rolul unui "coş de gunoi" electronic. Unele obiecte şterse nu pot fi puse în coş. 3. sau se efectuează un click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe obiect şi se alege Delete. Delete din bara de meniuri. Se pot deplasa aici. efectuând un dublu clic pe icon cu butonul stâng. cu ajutorul mouse-ului. sau File. sau No. Aceasta conţine în mod normal pictogramele: .unitatea CD. Pentru a şterge obiectele şi a le pune la coş se procedează astfel : 1. 3. drd.2. Se alege Yes dacă se doreşte ştergerea obiectul. se deschide ferestra My Computer. Taskbar ("bara de lucru" sau "bara de programe") . acesta poate fi şters. Pictograma My Computer.este acea bară de culoare gri care la început apare la baza desktopului şi care conţine mai multe elemente cu diverse roluri.panoul de control Fig. de fapt acesta fiind un folder special al folderului C:\Windows. în desktop. fişiere nefolosite. deschide o fereastră în care se poate vedea conţinutul "coşului de gunoi". 22 . Un dublu-click pe pictogramă.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.unitatea floppy . 2. Atunci când nu mai este nevoie de un obiect. Fereastra My Computer Când se execută click pe pictogramele unităţilor (A:) (C:) sau (D:) se afişează lista tuturor elementelor conţinute de unitatea respectivă.3. Univ.ROM .discul C: . b) Se apasă tastele Delete şi Enter. Se efectuează una din următoarele acţiuni: a) Se plasează obiectul în coş prin metoda Drag-and-Drop. fişier. Obiectele şterse rămân în coş până când acesta este golit. limbaj de programare. Deoarece ştergerea fişierelor şi documentelor este o acţiune destul de periculoasă.

Toate fişierele care sunt şterse de pe unitatea C:/ sunt trimise mai întâi spre Recycle Bin. faţă de atunci când sunt în el fişiere. dintr-o dată. Restore din bara de meniuri. atunci aşa-zisele fişiere şterse ocupă încă spaţiu pe disc. Pentru a recupera fişiere şterse şi a le plasa în diverse locuri. sau File. sau File. Empty Recycle Bin din bara de meniuri a ferestrei Recycle Bin. se alege Edit. Delete din bara de meniuri şi în final opţiunea Yes. Operaţiunile care se pot face cu fereastra sunt: 1. Fereastra Recycle Bin Această fereastră funcţionează ca orice altă fereastră care afişează directoare şi fişiere. Dacă nu se goleşte acest coş. 4. Pentru a şterge definitiv obiectele din coş şi de pe disc. Pentru a şterge definitiv toate obiectele din coş. drd. sau File. 3. Pentru a recupera fişierele şterse şi a le plasa la locurile lor iniţiale. Apoi se găseşte locul dorit ca ele să apară şi se deplasează acolo cu mouse-ul.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Apoi se efectuează un clic pe butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege Restore. 5. Pentru a şterge un fişier din unitatea C:\ fără a-l trimite în prealabil la Recycle Bin se ţine apăsată tasta Shift când se realizează ştergerea. Numai când Recycle Bin este golit. Pentru a recupera cele mai noi apariţii în coş şi a le plasa în locurile lor iniţiale. 2. se selectează. Apoi se efectuează un clic cu butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege Delete. Dana Danciulescu Fig. Coşul gol Coşul care conţine ceva Pictograma Printers Un dublu-click pe această pictogramă deschide fereastra Printers în care sunt afişate pictogramele imprimantelor instalate în sistem precum şi pictograma prin intermediul careia se poate instala o nouă imprimantă. Imaginea iconului este diferită când coşul este gol. Există astfel posibilitatea de a seta imprimantele ce vor fi folosite de 23 . se efectuează un clic cu butonul din dreapta al mouse-ului pe icon-ul coşului din desktop şi se alege Empty Recycle Bin. se selectează. fişierele sunt şterse definitiv din calculator. Univ. Undo Delete din bara de meniuri. 3.3. se selectează. Fişierele care sunt pe unitatea A:\ nu sunt trimise către Recycle Bin şi nu sunt mutate din calculator atunci când sunt şterse. Se alege Yes pentru a lansa operaţiunea de ştergere.

Efectuând un dublu-click pe această pictograma se pot vizualiza documentele care se listează sau care aşteaptă să fie listate. 3. De exemplu. Aceste butoane deosebesc versiunile Windows2000 şi Windows98 de versiunea mai veche Windows95.4. apoi se trage 24 • • • . printr-o simplă operaţie "drag and drop" din mouse. Mutarea şi redimensionarea barei de task-uri Iniţial. care se găsesc pe bara de lucru lângă butonul Start. Un click pe acest buton face să se deschidă meniul Start.4. se poate configura mouse-ul sau tastatura. şi care pot lansa (dacă se dă click pe ele) anumite aplicaţii frecvent folosite. Fig.5. şi să dispară când mouse-ul părăseşte acea zonă. unde se găsesc mici pictograme ale unor aplicaţii active în sistem. fără titlu. Control Panel conţine pictograme prin care se poate alege tipul de screen saver sau gama de culori. va apărea numele lui şi deci aplicaţia pe care acesta o lansează. se mută cursorul mouse-ului pe o zonă liberă a barei de task-uri. Numele acestora sunt dispuse sub formă de butoane pe taskbar. Taskbar Taskbar este bara de culoare gri aflată de obicei în partea de jos a ecranului.2. 3. din care se pot lansa în execuţie diversele componente ale sistemului Windows2000 şi programele instalate sub Windows2000. 3. De asemenea. bara de task-uri apare în partea de jos a ecranului. Se poate anula sau întrerupe o listare. Taskbar-ul poate fi setat astfel încât să apară automat când mouse-ul trece peste partea în care în mod normal ar trebui să se afle. Dana Danciulescu calculatorul respectiv. care nu le are. Elementele barei de lucru • Start este butonul de la marginea din stânga a barei de lucru. grupate în mai multe submeniuri (rubrici). Fereastra Printers Pictograma Control Panel Un dublu-click pe această pictograma dă posibilitatea de a schimba modul în care calculatorul arată sau funcţionează.4. etc. În figura de mai sus (fig.2. În acest scop. Butoanele active sunt acele pictograme.4.3. într-o structură de arbore cu ramificaţii.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.).3. Univ. Ea poate fi mutată pe oricare latură a desktopului.5. Un alt click pe butonul Microsoft Excel va face ca acesta să fie vizibil pe ecran.3. System Tray este locul din celălalt capăt (faţă de butonul Start) al barei de lucru. dar poate fi plasată în orice altă margine. Executând un click pe butonul Microsoft Word acest program va deveni activ. după dorinţă. Printre pictogramele cele mai frecvent întâlnite aici se numără ceasul sistemului şi pictograma pentru controlul volumului sonor (dacă sistemul dispune de o placă de sunet). drd. două programe sunt deschise şi dispuse sub formă de butoane pe taskbar. se pot monitoriza lucrările (jobs) imprimantei. Pictograme ale ferestrelor deschise apar pe bara de lucru doar dacă se deschid programe care lucrează în ferestre. Dacă săgeata de la mouse staţionează câteva clipe pe un astfel de buton. Taskbar (bara de lucru) Butonul Start Buton unei ferestre active Buton unei ferestrei inactive Indicator de asignare a tastaturii Fig.1.2.2.

imaginea de probă din cutia de dialog prezintă rezultatul care se va obţine după revenirea în desktop: • Always on top (mereu deasupra) – dacă această opţiune este selectată. drd. ora curentă a sistemului va fi afişată în marginea dreaptă a barei de task-uri. Se efectuează un click cu butonul drept pe bară şi se selectează Properties din meniul care apare. sau la stânga sau la dreapta (dacă bara este în partea dreaptă sau stângă a ecranului). Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe un buton din bara de task-uri şi se aleg opţiuni referitoare la restabilirea dimensiunilor anterioare. 3. iar dacă nu este selectată. Univ. se mută cursorul mouse-ului pe latura lungă a barei care este mai apropiată de centrul ecranului. Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe o zonă liberă din bară. Fig. ora nu va mai apărea pe bară.4.3. minimizarea. când nu este utilizată bara este redusă la o linie subţire. iar dacă se deselectează această opţiune.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Atunci când cursorul devine o săgeată cu două capete.4. ora şi configurarea fusului orar din memoria calculatorului. se trage în sus sau în jos (dacă bara este în marginea de jos sau de sus a ecranului). alte ferestre pot acoperi bara.4. • Auto Hide (ascundere automată) – dacă atât această opţiune este selectată.2. Pentru a redimensiona bara. Se modifică după necesităţi proprietăţile următoare. Ultima opţiune. 2. bara de task-uri va fi întotdeauna vizibilă în partea de jos a ecranului. Dacă se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe butonul Start. Se selectează eticheta Taskbar Options. Aceste opţiuni permit aranjarea rapidă a ferestrelor deschise pe ecran. cu bara de task-uri se pot face o serie de lucruri: 1. apoi se alege o opţiune din meniul care se deschide. Caseta Taskbar Properties • • Show small icons în Start menu (afişează pictograme mici în meniul Start) – reduce mărimea meniului Start şi afişează pictograme mai mici. Se efectuaţi un clic pe OK pentru a reveni în desktop. meniul Start. maximizarea sau închiderea ferestrei corespunzătoare butonului respectiv. De asemenea. Dana Danciulescu bara până în marginea dorită. de asemenea. redimensionarea.dacă această opţiune este selectată. explorarea calculatorului şi a reţelei. Alte proprietăţi ale barei de task-uri Pe lângă mutarea şi redimensionarea barei de task-uri. 3. pentru a schimba data. apăsarea combinaţiei de taste Ctrl+Esc va readuce bara la suprafaţă şi va deschide. Show clock (afişează ceasul) . permite personalizarea barei de task-uri. Butonul Start – Meniul Start 25 . se obţine un meniu cu opţiuni referitoare la deschiderea submeniului Programs. precum şi la găsirea rapidă a dosarelor şi fişierelor.6. 4. Properties.3. cât şi Always on top. mutarea.2. 2. aflată în partea de jos a ecranului. pentru a o afişa trebuie doar mutat cursorul mouse-ului în partea de jos a ecranului (nu este nevoie să se tasteze Ctrl+Esc). 3. 3. pot fi schimbate şi anumite caracteristici (proprietăţi) ale modului său de funcţionare: 1. iar când se selectează o opţiune. Se efectuează un dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe indicatorul orar. abia vizibilă.

El se află acolo tot timpul. Settings: Se foloseşte pentru a modifica setările componentelor sistem ca: imprimante. Desktop-ul este un dosar special. Acest lucru este folositor. Search: Ajută la găsirea fişierelor. asigură accesul la aproape tot ceea ce este necesar în Windows2000. pe ecran sunt tot felul de obiecte şi elemente cu nume specifice. ramânând undeva dedesubt indiferent de ce se utilizează la un moment dat. în ea se pot stoca programe. deschiderea de documente recent utilizate. documente şi scurtături şi se poate personaliza.5. Pentru a deschide un program se poziţionează mouse-ul deasupra cuvântului Programs şi în submeniul care apare se poziţionează mouse-ul pe programul dorit după care se execută click. de exemplu.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Dana Danciulescu Butonul Start aflat în bara de task-uri permite lansarea de programe. Datorită faptului că suprafaţa de lucru este un dosar. fără a-l mai căuta în calculator. schimbarea configurării sistemului. fără riscul pierderii datelor. găsirea diferitelor obiecte (directoare. Se afişează printr-un click sau apăsare de tastă (tasta cu sigla Windows la tastaturile mai noi sau Ctrl+Esc). Univ. Operarea cu ferestrele este un alt element foarte important.2. Meniul Start arată astfel: Programs: Acest element afişează lista programelor ce pot fi rulate. când se doreşte deschiderea rapidă a unui document la care s-a lucrat. Calea dosarului (folder) este o adresă care spune sistemului de operare cum să găsească dosarul. Este folosit şi pentru repornirea calculatorului. documente. conexiuni de reţea sau taskbar. folderelor. de cele mai multe ori un dosar reprezintă o porţiune din spaţiul de pe disc. Lucrul cu ferestre În Windows2000. imprimantelor sau vecinilor de retea. Shut Down: Închide o sesiune Windows2000 şi opreşte calculatorul. scurtături şi alte dosare. Help: Acest element porneşte programul Help unde există informaţii despre Windows2000.7. Fig. obţinerea asistenţei. Meniul Start Run: Cu acest element se poate rula un program sau se poate deschide un fişier sau un folder. Cu alte cuvinte. Însuşi numele sistemului (Windows) înseamnă ferestre. Documents: Prezintă lista ultimelor documente deschise. Pentru a-l vedea şi a lucra cu el nu este nevoie de Windows Explorer. drd. 26 . vizualizarea siturilor favorite din Internet şi efectuarea închiderii calculatorului. fişiere). 3. Pe lângă faptul că este un loc de stocat programe.3. dar cele mai importante obiecte de pe ecran sunt ferestrele.

şi anume: · Butonul de închidere a ferestrei (Close) se află la capătul din dreapta al barei de titlu. devenind buton de restaurare (Restore). Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei. pe care este scris (cât încape) titlul ferestrei. şi ea conţine numele ferestrei. drd. de la dreapta spre stânga. butonul de maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia. Dana Danciulescu O fereastră este o suprafaţă dreptunghiulară de pe ecran în care se pot vedea cataloage de programe. şi "apăsarea" lui (cu un click) determină minimizarea ferestrei.5. iar dacă "tragem" de un colţ al bordurii. poate fi văzut ca o fereastră specială.2. Univ. Ceea ce apare la început pe ecran. pe orizontală sau pe verticală. aici apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel program.3. Pentru fiecare fereastră deschisă pe ecran. Pentru a deschide o fereastră dintr-o pictogramă. apare şi un icon pe bara de lucru.1. alteori foarte subţire sau inexistentă. care rămâne permanent deschisă în spatele tuturor celorlalte obiecte şi ferestre. dacă "tragem" de bordură în lateral sau în sus/jos cu mouse-ul putem modifica dimensiunile ferestrei. care de obicei este chiar numele programului deschis în acea fereastră. 3. fişiere sau pictograme.8. adică reducerea ei 27 . Structura generală a ferestrelor Windows2000 Elementele caracteristice ale unei astfel de ferestre sunt următoarele: Bordura ferestrei (border. Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei de titlu. · Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rând. în engleză) este rama dreptunghiulară care încadrează orice fereastră. modificarea se face pe două direcţii simultan. adică desktopul. Un click pe el determină maximizarea ferestrei. Structura generală a unei ferestre Un dublu-click pe pictograma My Computer. adică întinderea ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. se execută dublu click pe aceasta sau. · Butonul de maximizare (Maximize) se află imediat lângă cel de închidere.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. se indică pictograma apoi se execută click cu butonul drept al mouse-ului iar din meniul care apare se selectează comanda Open. Un click pe el determină închiderea imediată a ferestrei respective. Se poate deplasa fereastra pe ecran (cu excepţia situaţiilor când fereastra acoperă deja tot ecranul). deschide pe ecran fereastra My Computer Fig. Se poate spune care este fereastra activă deoarece bara să de titlu are o culoare diferită sau o altă intensitate faţă de barele de titlu ale celorlalte ferestre. Uneori e mai groasă. cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea maximizării. Odată cu aceasta. La majoritatea ferestrelor. ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat şi "trăgându-l" pe ecran. Uneori. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard.

şi rămâne pictograma ei pe taskbar. Bara de instrumente (unelte) standard (Toolbar) se află de regulă sub bara de meniuri. · Butonul meniului de control se află în stânga barei de titlu. fereastra dispare de pe ecran. se selectează meniul View din bara de meniuri. şi în el se pot vedea adesea ferestre interne ale programului în uz. drd. şi uneori poate fi mutată şi în altă parte pe ecran. 3.mutare (Move).2. fiind bara pe care se găsesc meniurile de comenzi ale programului deschis în fereastră. începând adesea cu meniul File. sau alte elemente denumite generic controale. fie din mouse . se poziţionează cursorul mouse-ului pe oricare margine a ferestrei. restul ferestrei va urma fidel bara de titlu). Se poate efectua un click pe oricare dintre meniuri. şi în ea sunt afişate informaţii utile pentru lucrul în fereastra activă.în cazul de faţă) şi/sau în partea de jos (bara orizontală) atunci când informaţia conţinută în fereastră ocupă mai mult spaţiu decât suprafaţa la care este dimensionată fereastra. mai înaltă sau mai scurtă. procesor de calcul tabelar sau limbaj de programare. Bara de instrumente de formatare există mai ales la programe şi este formată dintr-o serie de butoane care pun la dispoziţie căi mai scurte pentru comenzile frecvent utilizate din meniu. şi un click pe el face să se deschidă un meniu (numit meniul de control al ferestrei .2. adică pot fi aranjate pe ea butoanele dorite de utilizator. se alege Status bar din meniul View. Cele mai frecvente controale sunt butoanele. Manevrarea ferestrelor Deplasarea unei ferestre Pentru a deplasa o fereastră este suficient să deplasaţi cu mouse-ul bara să de titlu spre o nouă poziţie liberă pe desktop (desigur. Atunci când cursorul ia forma unei săgeţi cu două capete. acolo unde este mai la îndemână. bara de instrumente standard poate fi personalizată. reflectând starea curentă a operării în fereastra respectivă. până când conturul ferestrei ajunge la forma şi dimensiunile dorite. şi în ce ordine alege acesta. Pentru aceasta. Comutarea între ferestre 28 . Dacă bara de instrumente de formatare nu este vizibilă pe ecran. Windows Explorer etc. se apasă şi se menţine apăsat butonul din partea stângă al mouse-ului după care se deplasează fereastra în poziţia dorită. Univ. Redimensionarea unei ferestre Pentru a redimensiona o fereastră. cu funcţii foarte diverse.. sau la editoare de texte. de exemplu comenzi pentru formatarea caracterelor.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. se deplasează mouse-ul ţinându-l. printre care se numără şi bara de stare. redimensionare (Resize). Pentru anularea redimensionării se apasă tasta <Esc> înaintea eliberării butonului mouse-ului. Dacă bara de stare nu este vizibilă. Bara de stare (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei. Practic. Nu toate ferestrele au o bară de meniuri. Bara de meniuri (Menu bar) există la My Computer.Control Menu) din care se pot efectua diversele operaţii cu fereastra. apoi se eliberează butonul. Meniul de control apare şi dacă se dă click-dreapta pe pictograma ferestrei de pe bara de lucru. dar fără să fie închisă. pentru a deschide un submeniu de comenzi sau opţiuni. operaţii posibile fie din butoanele descrise mai sus. Dacă bara nu este vizibilă. se efectuează un click pe Toolbars şi apoi se bifează opţiunea Formating.5. şi. se indică bara să de titlu. pentru a avea la îndemână butoanele mai frecvent folosite. care pun la dispoziţie căi mai scurte pentru comenzile cele mai frecvent utilizate din meniu. mai ales la programe mari şi este formată dintr-o serie de butoane sau pictograme. făcând-o mai îngustă. se efectuează un click pe Toolbars şi apoi se bifează opţiunea Standard. Adesea. Spaţiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei. Multe programe permit ascunderea anumitor componente generale mai puţin importante ale ferestrei. Există la My Computer. Un click pe butonul respectiv din bara de task-uri va redeschide fereastra pe ecran. mai lată. Windows Explorer etc. Dana Danciulescu la o simplă pictogramă pe bara de lucru. se selectează comanda View din bara de meniuri. barele de defilare şi listele derulante: · Bara de defilare (Scroll bar) apare în partea dreaptă a ferestrei (bara verticală .

Este suficient să se parcurgă meniurile până când se găseşte 29 . deoarece nu trebuie să se tasteze şi nici să se memoreze nimic. Fig. Univ. caseta de salecţie se va muta de la o pictogramă la alta. în timp ce Alt+Tab afişează o casetă de dialog cu pictogramele tuturor ferestrelor deschise. Dacă se ţine apăsată tasta Alt şi se apasă Tab în mod repetat. Tile Vertically (mozaic pe verticală . Se poate trece ciclic prin aceste ferestre apăsând combinaţia de taste Alt+Esc sau Alt+Tab. pe rând. Ca şi o fereastră. modul de scriere (Regular. Casete de dialog O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box). caseta de dialog Font a meniului Format specifică cu ajutorul instrumentelor de control (opţiuni) modul de formatare a caracterelor şi anume: setul de caractere ales (Font). Numele meniurilor disponibile se află în meniul Start sau în bara de meniuri dintr-o fereastră aplicaţie. Meniurile permit o desfăşurare confortabilă a activităţii în Windows2000. Aranjarea ferestrelor Pentru a aranja în desktop ferestrele deschise. o casetă de dialog poate fi mutată prin deplasarea barei sale de titlu cu mouse-ul.2. care permit realizarea diferitelor operaţiuni.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. de regulă.2. 3. fereastra se redeschide. se efectuează un click cu butonul din dreapta într-o zonă liberă din bara de task-uri şi se utilizează comenzile încorporate: Cascade (ferestre suprapuse). Folosirea meniurilor Un meniu este un grup de comenzi care "spun" sistemului ceea ce doriţi să faceţi. De exemplu.3. Fiecare casetă de dialog conţine obiecte numite instrumente de control sau opţiuni.ferestrele deschise vor deveni mai mici pentru a încăpea pe lăţimea suprafeţei de lucru). Spre deosebire de o fereastră.6. Efectele se selectează. Bold. Eliberarea tastei Alt va aduce în prim plan fereastra selectată în mod curent. drd. ea este listată în bara de task-uri. Făcând click pe numele ei din bara de task-uri.stivuieşte ferestrele în sus şi în jos sau Minimize All Windows (minimizează toate ferestrele). mărimea caracterelor (Size). Dana Danciulescu De fiecare dată când se deschide o fereastră.3. dintr-o casetă de dialog nu se poate ieşi decât apăsând OK sau Cancel. Comenzile din meniuri sunt organizate sub formă de grupuri logice. de fiecare dată când trebuie efectuată o alegere (opţiune) sau trebuie furnizate informaţii suplimentare unui program. subliniere (Underline). Italic sau Bold Italic). o serie de efecte (Effects) etc. după preferinţe. Diferenţa este că Alt+Esc selectează butoanele din bară şi ferestrele deschise una câte una. Tile Horizontally (mozaic pe orizontală . culoarea de scriere (Color). până când este închisă. Astfel. care apare. toate comenzile care se referă la lansarea unei acţiuni se află în meniul Start.9 Caseta de dialog Font a meniului Format 3. efectuând un click pe ele.5.

3.6.dacă opţiunea nu este marcată cu semnul 4.2. sau marcaje de tip tastă+tastă. Deschiderea unui meniu Windows2000 vă oferă trei tipuri de meniuri: meniul Start. Dacă se utilizează mouse-ul. meniul de proprietăţi. declanşându-se astfel comanda selectată. se efectuează click pe ea.2.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. se activează prin apăsarea tastelor ↑ şi ↓.dacă opţiunea este marcată cu semnul 4.dacă opţiunea este marcată cu semnul 4. . ceea ce va duce la deschiderea unui submeniu. apoi Enter.3.10 Elementele meniului Start 30 .se apasă Alt şi apoi săgeţile ← sau → de pe tastatură pentru a selecta submeniul dorit şi ↑ sau ↓ pentru a selecta comanda dorită din meniul respectiv. există o mulţime de metode pentru a selecta o opţiune din acesta. deoarece se deschide în jos. Structura acestui meniu a fost tratată anterior. 3. . Fig. cum ar fi DOS.1. 3. plasat în bara de task-uri. atunci: .dacă opţiunea nu este marcată cu semnul 4. care arată că selectarea opţiunii respective va deschide o casetă de dialog. se referă la un obiect anume. plasat într-o bară de meniuri. Pentru a deschide un astfel de meniu. trebuie ca fereastra dorită să fie activă. aşa cum se procedează sub alte sisteme de operare. Unele marcaje întâlnite sunt punctele de suspensie (…). se efectuează un click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe obiectul respectiv. ca o jaluzea. Pentru a deschide un astfel de meniu se efectuează click în bara de meniuri pe submeniul dorit. Dana Danciulescu opţiunea dorită şi se face click pe aceasta. Structura unui meniu Pentru unele opţiuni din meniu pot apărea şi alte marcaje decât 4. Un marcaj de tip bifare (√) sau punct (. cu ajutorul cărora se poate selecta opţiunea fără a mai deschide meniul.6. Acest gen de meniu este numit pulldown menu (meniu coborâtor). atunci: . ceea ce va duce la declanşarea comenzii selectată.2. arată că o opţiune este în mod curent selectată (sau activată). drd. apoi Enter. apare atunci când se alege o opţiune din bara de meniuri a unei ferestre. care indică tastele acceleratoare disponibile.). Este incomparabil mult mai uşor decât să se tasteze toate comenzile cu care s-a lucrat.3. sau când se tastează Ctrl+Esc.2.se tasteaza Alt + litera subliniată a meniului dorit (de exemplu Alt+F pentru meniul File). Dacă se utilizează tastatura.6. după care Enter. apoi: . se activează prin apăsarea tastelor ↑ şi ↓. meniul fix. apare când se efectuează click pe butonul Start. . Dacă se utilizează tastatura. Univ. se efectuează click pe opţiune. ceea ce va duce la deschiderea unui submeniu. Selectarea opţiunilor dintr-un meniu După ce se deschide un meniu.

4. Deschiderea unui program O mare parte a meniului Start poate fi personalizată.3. se activează aceasta şi se priveşte bara de stare din partea de jos a ecranului. Revenirea din meniuri Uneori. 3. din greşeală.7.7. 3. după dorinţă. Atunci când se utilizează meniurile fixe ale unui program şi nu se cunoaşte care este efectul unei anumite opţiuni.11. Deschiderea unui program Pentru a deschide un program se apasă pe butonul Start şi se poziţioneaza mouse-ul pe Programs. Se poziţionează mouse-ul pe numele programului dorit şi se execută click. • se apăsă tasta Alt pentru a închide o serie întreagă de meniuri. pentru a aduce în meniul Start o scurtătură existentă pe ecran. se deschide un meniu. • se apăsă tasta Esc pentru a închide doar meniul curent sau pentru revenirea la opţiunea anterioară. drd. Univ. gestiunea programelor şi proceselor.2. precum şi o execuţie bună a programelor. 3. sau se deschide un meniu în locul altuia. O opţiune din meniu care este afişată cu litere gri nu este disponibilă pentru selectare.6. se execută click pe ea. apăsarea tastei F1 va afişa chiar mai multe informaţii). Dana Danciulescu Selectarea din nou a opţiunii respective o va dezactiva. 3. Lucrul cu programe Windows2000 asigură câteva inovaţii care simplifică deschiderea şi salvarea documentelor. Pentru eliminarea unui element din meniu.2. nefiind aplicabilă la momentul respectiv. Cea mai simplă modalitate de a adauga un element în meniul Start este prin tragere.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. De exemplu.1. Va apare un submeniu. se ţine apăsat butonul mouse-ului şi se deplasează indicatorul mouse-ului pe butonul Start. Fig. adăugând sau ştergând elemente în/din submeniuri. Se observă o scurtă descriere a opţiunii marcate luminos în momentul respectiv (în multe cazuri. Tehnicile de mai jos se pot folosi pentru a reveni la starea anterioară fără a efectua vreo selecţie: • se efectuează click oriunde într-o zonă liberă în afara meniului. se execută click pe butonul Start şi apoi se eliberează 31 .

se efectuează click pe el. Dacă se întâmplă aşa ceva. 3. • Se efectuează dublu click pe pictograma meniului de control. drd. Se execută click pe butonul Start şi se eliberează mouse-ul. în listă. se ţine indicatorul mouse-ului pe un element din meniu. se efectuează click pe butonul Yes. Se alege File. Se deplasează indicatorul mouse-ului în subdomeniul care se sortează. Elementele dintr-un meniu pot fi redenumite prin dreapta-click pe elementul dorit şi alegerea opţiunii Rename. în submeniul Programs sau în submeniul Favorites. se afişează o etichetă SfatEcran (un mesaj instantaneu care explică ce face elementul respectiv din meniu). Pentru a reveni la program fără a salva se efectuează click pe Cancel sau se apăsă tasta Esc. Se execută click-dreapta pe unul din elementele de subdomeniu şi se alege Sort by Name din meniul rapid. Dacă. Exit din bara de meniuri a programului. Pe ecran va fi afişată casetă de dialog Close Program. Închiderea forţată a unui program care se comportă necorespunzător Uneori. fără vreun motiv aparent. Pentru a sorta un singur subdomeniu se procedează astfel: 1. Dacă fereastra programului este activă se tastează Alt+F4 . se execută click-dreapta pe element şi se alege Delete din meniul rapid. din colţul din stânga sus al ferestrei.7. Se poate cere Windows-ului să resorteze un subdomeniu sau toate subdomeniile în ordinea prestabilită: dosarele în ordine alfabetică. se efectuează click pe No.3. Pentru a reveni în Windows. pentru câteva secunde. fără a închide forţat nici un program. • • • • 32 . Dacă modificările cele mai recente nu au fost salvate. urmate de elementele de meniu în ordine alfabetică. Închiderea unui program Pentru a închide fereastra unui program se utillizează oricare dintre tehnicile de mai jos: Se efectuează click pe butonul din colţul dreapta-sus al ferestrei programului.2. Pentru a ieşi din program cu salvarea modificărilor. este posibil ca unica alternativă care rămâne să fie închiderea forţată a programului. se introduce un nume de fişier şi se efectuează click pe OK. Pentru a închide un anumit program. Pentru a ieşi fără salvare.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. Pentru aceasta se tastează Ctrl+Alt+Del (resetare). Windows permite mutarea sau copierea elementelor din meniu oriunde în partea superioară a meniului Start. 2. 3.2. O facilitate introdusă de Windows2000 este aşa zisul SfatEcran (Screen Tip). un program se poate bloca (adică va înceta să mai funcţioneze). Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe butonul corespunzător programului din bara de task-uri şi se alege Close. apoi se efectuează click pe End Task şi se urmează eventualele instrucţiuni suplimentare care apar. veţi fi întrebat dacă doriţi să le salvaţi.2. Calculatorul va părea îngheţat şi nu se mai poate face nimic. Dana Danciulescu butonul. Apoi se execută click pe butonul Yes din caseta de dialog Confirm File Delete pentru a trimite elementul în Recycle Bin. se deplasează indicatorul mouse-ului pe elementul care se şterge. 3. se efectuează click pe Cancel sau se apasă tasta Esc.7.

8. Univ. drd. Utilitarul Search 33 . se poate deschide cu ajutorul comenzii Start.8. Un astfel de dosar poate conţine orice tip de fişiere precum şi alte dosare. 3. Pe taskbar.. Comutarea între programe Utilzând Windows2000 se poate comuta între programe. Se efectuează acţiunea dorită cu obiectul respectiv. Un fişier poate conţine instrucţiuni pe care calculatorul le poate citi pentru a fi determinat să funcţioneze într-un anumit mod. În continuare. dar nu există pictogramă pentru el pe ecran şi nici în meniul Start. pe cât posibil. să se evite această ultimă soluţie. Pentru a reporni calculatorul de la zero. dosar). Documents. fişierele sunt organizate într-un sistem de dosare sau cataloage (folders).2. Căutarea fişierelor sau dosarelor A. Date de configurare a programelor. filme. imagini. atunci se poate explora cu My Computer sau cu Windows Explorer. Dacă nu se cunoaşte numele obiectului dorit sau dacă se preferă explorarea pentru a vedea ce există pe calculator.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Ex: MicroSoft Word sau Excel etc. 2. se efectuează click pe Shut Down. 3. dar nu există pe ecran o pictogramă pentru el. în acelaşi timp. 3. Se găseşte obiectul dorit. în cazul în care se doreşte acest lucru). Caseta de dialog Close Program Pentru a închide Windows. se poate închide calculatorul sau se poate reseta. 3.1.12. dar este de dorit. care pot fi considerate asemenea directoarelor din versiunile anterioare de Windows. Există trei tipuri de informaţii pe care le poate stoca un fişier: 1. fără a salva nimic. se alege comanda Start. Programe (sau aplicaţii). • • • Există mai multe metode pentru a găsi un obiect pe calculator şi anume: Dacă obiectul a fost utilizat de curând. Documente. Ex: text scris. se execută click pe numele programului dorit şi acesta se va activa. Dacă se cunoaşte numele obiectului (fişier.4. etc. Un fişier poate conţine orice informaţii pe care utilizatorul le crează. Documents. un program de prelucrare grafică şi o prelucrare de text în Word. Imaginile grafice pot fi copiate şi apoi pastate într-un documentul Word doar prin simpla operaţie de comutare între cele două programe (acest lucru se realizează cu ajutorul taskbar-ului). Search. Pe calculator. Pentru a utiliza un obiect (fişier sau dosar) se parcurg trei paşi: 1. Se pot deschide oricâte programe. Vor fi închise toate programele deschise (cu salvarea modificărilor. se apăsă din nou Ctrl+Alt+Del. Se selectează obiectul sau obiectele cu care se lucrează. se poate deschide. 3. Lucrul cu fişiere şi dosare Fişierul este unitatea de bază a informaţiei.2. De exemplu. 3. sunete.2. 2.7. Unele programe au asociate fişiere de date care conţin informaţii pe care un expert în calculatoare le poate modifica pentru a schimba modul de funcţionare al acestora. Dana Danciulescu Fig.

3. apoi se alege opţiunea Windows Explorer sau se efectuează click cu butonul din dreapta pe butonul Start sau pe orice director sau pictogramă a unei unităţi de disc. se execută click pe pictogramele de dosar din ferestrele Windows Explorer. Dana Danciulescu Asistentul de căutare Search conţine două panouri: un panou de căutare în partea stânga şi panoul cu rezultatele căutarii în partea dreaptă. Meniul şi bara de unelte sunt cele din Windows Explorer (asistentul de căutare este o componentă Windows Explorer).13. se alege Run şi se tastează explorer. drd. Explorarea cu Windows Explorer Pentru a lansa Windows Explorer se deschide meniul Start şi se alege Programs. Fig. Fig. Aceasta este cea mai simpla modalitate de a rula Windows Explorer. apoi se alegeţi Explore din meniu. Windows Explorer mai poate fi rulat prin deschiderea meniului Start. 3. Caseta Search Results B. Fereastra Windows Explorer Pentru deplasarea dintr-un dosar în altul. Windows Explorer afişează conţinutul dosarului respectiv.15.exe. iar pentru ca Windows Explorer să deschidă fiecare dosar într-o fereastră separată. se procedează în felul următor: 34 . Oricând se deschide un dosar. O fereastră similară cu cea prezentată în figura de mai jos va apare pe ecran. Univ.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.

după nume (întreg sau parţial). conţinut sau după tip.16.2. Bara Folder reprezintă structura sistemului. Selectarea fişierelor sau dosarelor 35 . după siturile cele mai vizitate şi după ordinea de vizitare. În cazul în care se execută click pe butonul View din partea de sus a barei History. Navigarea cu ajutorul barei Address Bara Address oferă încă o modalitate de navigare. 2. Pentru a afişa bara Folder. Univ. Navigarea cu ajutorul barei History Acest panou afişează structura cu locurile recent vizitate . În eticheta General. sau se execută click pe săgeata de pe bara Address aflată lângă butonul Go şi se face o alegere din lista de destinaţii posibile. Dana Danciulescu 1. dimensiune. în mod direct.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.8. 3. Navigarea cu ajutorul barei Search În cazul în care barele Folders şi Search de pe bara de instrumente nu sunt suficiente pentru a ajuta la localizarea resursei necesare. Dintr-o fereastră Windows Explorer se alege opţiunea Folder Options din meniul Tools. Se tastează numele dosarului care se doreşte a fi vizualizat. drd.inclusiv siturile Internet şi fişierele şi dosarele locale şi de reţea. se indică Toolbars din meniul View şi apoi se alege Standard Buttons. pentru a extinde dosarele şi prin executarea unui click pe semnul (-) din lista pentru a-l închide. se încearcă bara Search care va permite specificarea elementul dorit. se execută click pe butonul Folders de pe bara de unelte Standard Buttons. direct în bara Address. Fig. se selectează Open Each Folder În Its Own Window. Barele de lucru ale fereastrei Windows Explorer Navigarea cu ajutorul barei Folders Cu ajutorul barei Folders se poate naviga. Intrările structurii pot fi manevrate prin executarea unui click pe semnul plus (+) din listă. se poate opta pentru afişarea pe bara History după dată. În cazul în care bara de unelte Standard Buttons nu este vizibilă. din dosarul privit la orice alt dosar.2. 3.

se pot face o mulţime de operaţiuni cu acesta. decupare (cut) . Sistemul creează o nouă pictogramă cu titlul New Folder şi permite utilizatorului să îi modifice titlul. 3.deschidere.copiază conţinutul memoriei tampon (clipboard). proprietăţi . Numele nou înlocuieşte cuvintele New Folder pe măsură ce se tastează. în desktop.3. Aceasta se face printr-un simplu click pe numele său.creează un icon în desktop. iar numele acestuia se tastează la New Folder şi se apasă Enter. Când este selectat un dosar sau un fişier. ştergerea . De exemplu. apare pictograma noului dosar. Pentru a selecta mai multe elemente simultan. 36 . imprimare .deschiderea un fişier. acesta putând fi şi desktopul. astfel încât să se poată vedea şi/sau schimba conţinutul. • se menţine apăsata tasta Ctrl şi se execută click pe fiecare element din grup.şterge dosarul sau fişierul şi (de obicei) îl pune în Recycle Bin.1. în grupuri de obiecte înrudite. pictograma şi titlul acestora sunt afişate într-o culoare diferită de cea a elementelor neselectate. se poate crea un dosar cu ajutorul lui My Computer.afişează şi permite modificarea diferitelor caracteristici ale obiectului. 3. cu ajutorul sageţilor de navigare sau prin tastarea primelor litere ale titlului. crearea unei scurtături . Se deschide dosarul în care se doreşte crearea unui subdosar. parcurgând paşii: 1.2. primul pas îl reprezintă selectarea dosarului sau fişierului respectiv. se procedează în felul următor: 1. drd. editarea . Folder. Manipularea obiectelor (fişiere şi dosare) După ce obiectul a fost găsit şi selectat.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. se execută click pe primul element. 3. inserare (paste) .imprimă conţinutul unui document sau fişier de date pe hârtie. în desktop.schimbă numele unui fişier sau dosar. New. 3. Se efectuează dublu click pe pictograma Windows Explorer. De asemenea. Se efectuează dublu click pe pictograma unităţii C. Crearea dosarelor Anumite fişiere sau dosare sunt create automat la instalarea unui program.mută dosarul sau fişierul în memoria tampon. în timp ce se execută click pe ultimul element se ţine apăsata tasta Shift. Pentru a crea un dosar cu ajutorul programului Windows Explorer. inclusiv alte dosare şi fişiere. redenumire . Apoi . • în cazul în care elementele sunt alăturate.deschide un dosar (nu un fişier) în Windows Explorer. programul de instalare va crea un dosar pe discul fix şi va copia fişierele Word for Windows în acel dosar.2. Dana Danciulescu În multe din operaţiile sub Windows . Operaţiunile permise asupra fişierelor şi dosarelor sunt următoarele: crearea dosarelor. copiere. Se efectuează dublu click pe pictograma My Computer.8. Se apasă tasta Enter şi Windows va redenumi noul dosar. atunci când se instalează Word for Windows.copiază dosarul sau fişierul în memoria tampon (clipboard).8. copierea (copy) . care permite accesul rapid la director sau fişier.3. mutare etc. Se selectează din bara de meniuri comanda File. 2. 2. se procedează într-unul din următoarele moduri: • se menţine apăsat butonul mouse-ului în timp ce se trasează un patrulater în jurul membrilor grupului. Din meniul File sau din meniul contextual al ferestrei de navigare (meniul obţinut prin executarea unui click cu butonul drept al mouse-ului într-o zonă liberă a ecranului) se selectează opţiunea New şi apoi se selectează Folder din noul meniu. Univ. Dosarele sunt utile pentru organizarea pictogramelor. explorare .

dacă este vorba de un program de editare de text. Dana Danciulescu 3. 3..8.17. De exemplu. fără a mai încărca programul care l-a creat. apoi se efectuează click cu butonul drept al mouse-ului şi se alege opţiunea Quik View. fisierul se va selecta şi se va deschide cu comanda Open. De exemplu. programul se va lansa în execuţie. depinde. Cu ajutorul cutiei de dialog Open se caută dosarul sau fişierul care se deschide. Univ. Ce se întâmplă când se deschide fişierul.. cum ar fi MicroSoft Word. drd. • Se efectuează click pe butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Open din meniu. de tipul de informaţii pe care acesta le conţine.3.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. desigur. dacă fişierul este o scrisoare creată cu Microsoft Word. Deschiderea unui fişier Cel mai obişnuit lucru care se poate face cu un fişier este deschiderea lui. Deschiderea unui fişier cu comanda Open • Se selectează documentului din meniul Documents.3. Deschiderea unui fişier din dosarul Documents Pentru o vizualizare rapidă a unui document. pe 37 . • Utilizând meniul Start se deschide aplicaţia în care documentul a fost creat. atunci se foloseşte meniul Start pentru a deschide aplicaţia Word. se va lansa programul de editare de text asociat.2. 3. Fig. Quik View din bara de meniuri. Există mai multe modalităţi de a deschide un fişier: • Se efectuează dublu click pe fişier în fereastra de exploatare sau în desktop.18. Dacă este vorba de un document de tip text. Fig. se selectează fişierul. iar pentru a afişa o imagine mărită. sau se alege File. care va deschide documentul respectiv într-o fereastră. O dată localizat. După ce acesta a fost deschis se execută click pe meniul File şi se selectează Open.

Copierea şi mutarea obiectelor se poate realiza prin mai multe modalităţi: Copierea şi mutarea prin Clipboard Clipboard-ul este o zonă în memoria calculatorului care poate stoca temporar un obiect sau o informaţie. Dacă se plasează conţinutul acestuia în fereastra unui director deschis. se alege comanda View. Univ. Această informaţie poate fi orice: o porţiune de text. se poate insera (Paste) oriunde. astfel încât să ajungă în Clipboard. Se selectează obiectul. Dana Danciulescu întreaga pagină a documentului. apoi se copiază (Copy) sau se decupează (Cut) informaţiile respective. Se selectează obiectul în care se plasează conţinutul Clipboard-ului. ci şi texte şi porţiuni de texte. iar alta într-un alt loc. Dacă se deschide alt dosar şi se execută click pe butonul Paste fişierul va fi mutat din prima sa locaţie şi poziţionat în noul dosar. Cut din bara de meniuri. iar obiectul original va rămâne la locul său. Se selectează un fişier executând click pe el o singură dată. Butonul Paste oferă posibilitatea de a repoziţiona un fişier după ce acesta a fost copiat în memoria calculatorului. sau se apăsă tastele Ctrl+X. Întâi se selectează informaţiile de copiat sau de mutat. Utilizarea Clipboard-ului pentru a muta sau a copia un obiect: 1. se alege Edit. nu pe obiectul din fereastră. În final se inserează (Paste) în locul dorit. Se alege Edit. După ce informaţia a fost plasată în Clipboard. se şterge obiectul din locul originar şi se copiază într-un nou loc .2.8. Page View. sau se apăsă tastele Ctrl+V sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului şi se alege Paste. sau se apăsă tastele Ctrl+C. Atunci când se mută un obiect. fişierul va exista şi în vechea locaţie şi în noul dosar. sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Cut. Copy din bara de meniuri. Se alege Cut sau Copy. Se plasează obiectului în Clipboard printr-una dintre metodele: • Pentru a copia obiectul.3.3. un fişier sau un dosar.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 3. Page View. • Pentru a muta obiectul. şi va dispărea din locul unde se află. după care se alege din nou View. Se selectează fişierul cu un click apoi se execută click pe butonul Cut şi fişierul este mutat din locaţia sa curentă şi copiat în memoria calculatorului. 3. O copie există încă în locul originar. Paste din bara de meniuri. pentru a reveni la mărimea normală a imaginii. Se selectează fişierul apoi se execută click pe butonul Copy şi fişierul este copiat în memorie. De exemplu. Clipboard-ul poate fi folosit pentru a copia şi muta nu numai fişiere şi directoare. Obiectul original va fi plasat în Clipboard. iar imaginea va fi afişată în fereastra Quik View. Se deschide un nou fişier şi se execută Paste pentru a pune fişierul în noua locaţie. 2. Paşii de bază pentru utilizarea Clipboard-ului sunt mereu aceiaşi. se efectuează un click pe bara de titlu a ferestrei. din bara de meniuri. se obţine un duplicat fidel al acestuia. Atunci când se copiază un obiect. Dacă se deschide un alt dosar şi se execută click pe Paste. 4. drd. sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Copy. 38 . Pentru efectuarea operaţiilor de copiere şi mutare prin Clipboard se pot folosi şi butoanele corespunzătoare existente în bara de instrumente. o imagine sau o secvenţă sonoră. Copierea şi mutarea obiectelor Adesea se doreşte copierea un obiect dintr-un loc în altul sau mutarea un obiect în altă parte. Butonul Cut oferă posibilitatea de a muta un fişier dintr-o locaţie în alta. Astfel : Butonul Copy oferă posibilitatea de a face o copie a unui fişier sau dosar. O copie a obiectului va fi plasată în Clipboard. se poate utiliza Clipboard-ul pentru a copia sau muta porţiuni de text dintr-o parte a unui document în alta sau dintr-o aplicaţie în alta. se alege Edit.

(unitate de disc). sau No. Un dreptunghi va apărea în jurul numelui obiectului şi întregul nume va fi selectat (marcat). sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Delete. • Se apasă tastele Delete şi Enter. se apăsă tasta Ctrl în timp ce se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouse-ului până la destinaţie. Se selectează obiectul de şters. astfel: 1. Pentru a vedea. se parcurg următorii paşi: 1.2. Orice obiect plasat în Clipboard va rămâne acolo până când se depune altceva în loc sau până când se închide Windows-ul. se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouseului până la destinaţie. Se efectuează una din următoarele acţiuni: • Se plasează obiectul în Recycle Bin prin metoda Drag-and-Drop. În meniul care apare. • într-o altă partiţie.8. se poate utiliza această metodă pentru copieri sau mutări. 3. Univ. 3. în orice moment. 3.3. 3. Se selectează obiectul care urmează să fie redenumit. drd.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 2.3. se efectuează click pe Copy Here (pentru a-l copia) sau pe Move Here (pentru a-l muta). Delete din bara de meniuri. în caz contrar. Redenumirea obiectelor Pentru a schimba numele unui obiect. 39 . 3.4. Se înlocuieşte prin tastare noul nume. (unitate de disc). Se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiectul respectiv şi apoi pe Rename sau se selectează File.8. Paste. 4. după care se eliberează butonul acestuia. 2. acesta poate fi şters. • într-o altă partiţie. un semn "+" va apărea lângă imaginea deplasată de mouse. Se alege Yes dacă se doreşte ştergerea obiectul. Se selectează obiectul în vederea copierii sau mutării. Ştergerea obiectelor Atunci când nu mai este nevoie de un obiect. Pentru muta un obiect dintr-un dosar în altul: • pe aceeaşi partiţie (unitate de disc). Pentru a şterge obiectele se procedează astfel: 1. Pentru a copia un obiect dintr-un dosar în altul: • pe aceeaşi partiţie (unitate de disc). 2. se apăsă tasta Ctrl în timp ce se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouse-ului până la destinaţie. folosind butonul drept al mouse-ului.. ce este în Clipboard. pentru a arăta că se adăugă o copie a obiectului la noua destinaţie.2.5. sau se efectuează click pe numele care se schimbă. Rename din bara de meniuri. Dana Danciulescu Butonul Undo oferă posibilitatea de a revoca acţiunea de copiere sau de mutare. Asiguraţi-vă că se poate vedea şi obiectul (de exemplu. sau File. se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouseului până la destinaţie. Copierea şi mutarea prin metoda Drag-and-Drop Dacă nu se utilizează Clipboard-ul. dosarul) în care se doreşte plasarea copiei obiectului selectat. se deschide WordPad şi se alege Edit. Copierea şi mutarea prin tehnica clickului cu butonul drept al mouse-ului O a treia cale de a muta sau copia un obiect este deplasarea acestuia până la noua poziţie.

Apoi. Este afişat expertul Create Shortcut Wizard. cel mai convenabil este ca scurtăturile programelor respective să fie depuse pe suprafaţa de lucru. Crearea unei scurtături (shortcut) Uneori este convenabil să se poată lucra cu un fişier. pe o dischetă. se execută click dreapta pe fişierul dorit şi se selectează Restore din meniul rapid. Dacă nu. fiind mult mai simplu să se ajungă la ele prin intermediul scurtăturilor de pe suprafaţa de lucru. Dacă elementul pentru care se crează scurtătura este vizibil în fereastra Windows Explorer sau în meniul Start. oricând. se execută click-dreapta şi din meniul rapid se alege opţiunea Paste Shortcut. • Prin tragere şi plasare. Adesea. din meniul rapid. În cazul în care se cunoaşte linia de comandă necesară pentru rularea unui program sau pentru deschiderea unui document. • Prin copy-paste. Când un tomberon de reciclare depăşeşte capacitatea limită. Univ. un program (limbaj de programare. document. Acest lucru este valabil şi pentru programele aflate în meniul Start la o adâncime de mai multe nivele. se tastează şi se execută click pe butonul Next. Deşi există o singură pictogramă Recycle Bin. editor de texte).3. se alege Create Shortcut(s) Here. În cazul în care scurtăturile pentru programe şi documente se stochează pe suprafaţa de lucru. dacă se utilizează multe programe în fiecare zi. nu doar din poziţia sa curentă. 3. tăierea şi lipirea şi vizitarea expertului Create Shortcut Wizard. drd. 40 . Dacă scurtătura este legată la un fişier sau dosar. se trage-dreapta acel element în locul în care se doreşte să apară scurtătura. se poate ajunge la ele foarte uşor.8.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Apoi click pe Ok. se execută click pe Browse. Pentru crearea scurtăturilor există trei metode: tragerea şi plasarea. începând cu fişierele care au cea mai mare vechime în Recycle Bin. apoi deplasarea în locul în care se doreşte să apară scurtătura. se localizează elementul pentru care se crează scurtătura. în realitate Windows întreţine câte un tomberon de reciclare pentru fiecare hard-disc al sistemului. Golirea tomberonului înseamnă ştergerea definitivă de pe hard-disc a elementelor aflate în Recycle Bin. Pentru aceasta trebuie creată o scurtătură (shortcut) către obiectul respectiv şi apoi se utilizează pictograma scurtăturii ca orice altă pictogramă. pe un server de reţea sau în Internet. O altă modalitate de a construi o scurtătura este prin executarea unui clickdreapta pe element şi alegerea comenzii Copy din meniul rapid. se deschide Recycle Bin. procesor de calcul tabelar. acel fişier sau dosar se poate afla oriunde pe un hard-disc local. Scurtătura (shortcut) este un fişier de dimensiune mică ce asigură legătura la un program. Dana Danciulescu Ştergerea obiectelor se poate realiza şi prin intermediul butonului Delete . În caseta de dialog Browse For Folder. se alege New şi apoi Shortcut. un director.6. Din meniul rapid. obiectele rămân disponibile în Recycle Bin o anumită perioadă de timp.2. Windows începe ştergerea definitivă a datelor. din orice loc. dosar sau o adresă de Internet. Fişierul este reprezentat printr-o pictogramă care conţine o săgeată neagră în coţul din stânga-jos. Dimensiunea prestabilită este de 10% din capacitatea hard-discului pe care se află. numele lor include cuvintele Shortcut to… (Scurtătură pentru…). • Cu ajutorul expertului: Se începe prin executarea unui click-dreapta pe suprafaţa de lucru. După ce sunt şterse. De exemplu. Pentru a recupera fişierele şterse din greşeală.

drd. Fig. se va deschide caseta de dialog Shut Down Windows din care se selectează Shut Down apoi Ok.2. Univ. Din meniu rapid. Atribuirea altor proprietăţi unei scurtături Unei scurtături i se poate atribui o tastă rapidă.26. Click-dreapta pe suprafaţa de lucru. 3. Caseta de dialog Create Shortcut Când se crează pentru prima dată o scurtătură.9. Dana Danciulescu Fig. Prin închiderea calculatorului. permiţând activarea scurtăturii respective cu o combinaţie de taste. Din meniul rapid se alege Line Up Icons. Caseta de dialog Shut Down Windows 41 .NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Se execută click-dreapta pe scurtătură 2. se deschide meniul Start şi se alege opţiunea Shut Down. în funcţie de obiectul de bază. 3. Încheierea unei sesiuni de lucru Pentru a opri sistemul Windows. 3. Repoziţionarea scurtăturilor • • • Există mai multe modalităţi: Se foloseşte mouse-ul pentru a face o aliniere aproximativă a pictogramelor. Se tastează numele dorit. Pentru a redenumi o scurtătură: 1. Ca urmare. se alege Rename 3.19. Windows îi dă un nume prestabilit. toate resursele sale partajate nu vor mai fi accesibile celorlalţi utilizatori din reţea.

au la bază acest sistem simplu. Calculatoarele personale sunt instrumente de lucru performante.1. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de lucru din birourile companiilor şi fabricilor. foi de calcul. LAN-urile se disting de alte tipuri de reţele prin trei caracteristici: mărime. o reţea constă din două calculatoare conectate între ele printr-un cablu. cât şi a distanţei fizice pe care o putea acoperi. Mediu de lucru independent Calculatoarele care fac parte dintr-o reţea pot partaja: . pe măsură ce se descoperă noi modalităţi de comunicare şi folosire în comun a resurselor prin intermediul calculatoarelor. tehnologie de transmisie. dezavantajul lor este faptul că nu permit partajarea rapidă a datelor. Toate reţelele. documentele trebuie să fie copiate pe dischete sau să fie tipărite pentru a putea fi modificate sau folosite de alţi utilizatori. 4.1. ceea ce înseamnă că timpul de transmisie în cazul cel mai defavorabil este limitat şi cunoscut dinainte.LAN) sunt reţele private localizate într-o singură clădire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri. LUCRUL ÎN REŢEA 4.1. cu care se pot obţine date. Reţelele au apărut din nevoia de a partaja date într-un timp cât mai scurt. Tehnologia existentă limita dimensiunile reţelei. 42 .modemuri .date .alte resurse hardware Această listă creşte mereu. Reţele locale La început.aparate fax .mesaje .2. în scopul de a partaja resurse şi de a schimba informaţii. Dana Danciulescu Capitolul 4 REŢELE DE CALCULATOARE 4. Univ. topologie. astfel încât să poată partaja date. În lipsa unei reţele. imagini grafice şi alte tipuri de informaţii. Reţelele locale (Local Area Networks .imprimante . LAN-urile au dimensiuni restrânse. indiferent cât sunt de sofisticate. reţelele erau de dimensiuni mici.1. drd. cu cel mult zece calculatoare şi o imprimantă legate împreună.imagini grafice . atât în privinţa numărului de calculatoare conectate.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Fig.4. Conceptul de lucru în reţea În esenţă.1.

reţelele extinse necesită o lungime mare de cablu. Când două sau mai multe maşini vor să transmită simultan. numai calculatorul respectiv este în imposibilitate de a transmite sau recepţiona date în reţea. dacă un calculator sau cablul care îl conectează la concentrator se defectează. Univ. switch). Constă dintr-un singur cablu. Restul maşinilor nu pot transmite.2. Dana Danciulescu LAN-urile utilizează frecvent o tehnologie de transmisie care constă dintr-un singur cablu la care sunt ataşate toate maşinile. Pentru LAN-urile cu difuzare sunt posibile diverse topologii: magistrală. Topologia inel (ring) Topologia inel conectează calculatoarele printr-un cablu în formă de buclă.4. din cauză că fiecare calculator este conectat la un punct central. Totuşi. Topologia stea (star) Într-o topologie stea. restul reţelei va continua să funcţioneze. trecând pe la fiecare calculator.3. Într-o reţea stea.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. este necesar un mecanism de arbitrare. Este cea mai uzuală metodă de conectare a calculatoarelor în reţea. la toate calculatoarele din reţea. LAN-urile tradiţionale funcţionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mbps. care conectează toate calculatoarele din reţea pe o singură linie. Reţea cu topologie magistrală Într-o reţea cu magistrală. Semnalul parcurge bucla într-o singură direcţie. numit trunchi. cade întreaga reţea. calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componentă centrală. prin intermediul concentratorului.4. numită concentrator (hub. Semnalele sunt transmise de la calculatorul emiţător. Fig. Topologia magistrală (bus) Topologia de magistrală este numită şi magistrală lineară. Nu există capete libere. stea şi inel. În plus. în fiecare moment una dintre maşini este master şi are dreptul să transmită. au întârzieri mici şi produc erori foarte puţine. în cazul în care concentratorul se defectează. drd. Reţea cu topologie stea Reţelele cu topologie stea oferă resurse şi administrare centralizate. Fig. Spre deosebire de topologia de magistrală aici fiecare calculator acţionează ca un repetor. amplificând semnalul şi 43 .

Pe măsură ce avantajele reţelelor au devenit cunoscute şi s-au dezvoltat tot mai multe aplicaţii pentru mediul de lucru în reţea.3. Reţelele radio sunt de mare importanţă pentru parcurile de camioane. trebuie să îşi dezvolte reţelele. Biroul portabil reprezintă una dintre ele. drd. O reţea metropolitană se poate întinde pe zona ocupată de un grup de birouri învecinate sau pe suprafaţa unui întreg oraş şi poate fi atât privată. devenind reţele de mare acoperire geografică (Wide Area Network – WAN). Univ. în linii mari. Pe măsură ce aria geografică acoperită de o reţea a crescut prin conectarea utilizatorilor aflaţi în oraşe sau state diferite. cu birouri aflate la distanţă unele de altele. Reţele metropolitane O reţea metropolitană (Metropolitan Area Network – MAN) este. 1. 4.1. aşa cum sunt notebook-urile sau asistenţii personali digitali (PDA-urile). defectarea unuia dintre ele afectează întreaga reţea. şi aşa mai departe. pentru a citi fişiere aflate la distanţă.4. reprezintă segmentul din industria tehnicii de calcul cu dezvoltarea cea mai rapidă. Un MAN poate suporta atât date. Numărul utilizatorilor din reţeaua unei firme poate atinge acum câteva mii. ca şi pentru echipele de intervenţie care trebuie să menţină contactul 44 .1. Reţelele LAN actuale constituie elemente constructive pentru sisteme mai mari şi mai complexe. cât şi voce şi poate chiar să aibă legături cu reţeaua locală de televiziune prin cablu.1. Reţea cu topologie inel 4.3. pentru a se conecta la distanţă. Reţele larg răspândite geografic Fig. taxiuri şi autobuze. 4.4. companiile au realizat că pentru a rămâne competitive. Dana Danciulescu transmiţându-l la calculatorul următor. reţelele LAN s-au dezvoltat. Deoarece legăturile prin fir sunt imposibile în maşini şi avioane. Mulţi posesori ai acestor calculatoare au la birou sisteme legate la LAN-uri şi WAN-uri şi vor să se conecteze la acestea chiar şi atunci când se află în locuri depărtate de casă sau pe drum.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Oamenii aflaţi pe drum doresc adesea să folosească echipamentele lor electronice portabile pentru a trimite şi primi faxuri şi poştă electronică. interesul pentru reţelele radio este foarte puternic. Deoarece semnalul traversează fiecare calculator.5. Reţelele radio au numeroase utilizări. Reţele larg răspandite geografic Primele reţele LAN nu au putut satisface nevoile de interconectare din cadrul organizaţiilor mari. Reţele radio Calculatoarele mobile.4. o versiune extinsă de LAN şi utilizează în mod normal tehnologii similare acesteia. cât şi publică.

fiind cunoscută în principal prin serviciile pe care le oferă. reprezintă principalul motiv al conectării la Internet sau la serviciile on-line. un mouse. o imprimantă. În prezent. Un periferic este un dispozitiv cum ar fi o unitate de disc externă. care vă permite să căutaţi informaţii chiar dacă nu ştiţi exact unde se află materialele respective. servere şi calculatoare din întreaga lume. 45 . organizaţii guvernamentale.6. World Wide Web (WWW) Servicii de transfer de fişiere (FTP) Poştă electronică (e-mail) Servicii de ştiri (News) Gopher Telnet World Wide Web (Web) reprezintă serviciul multimedia oferit de Internet. Univ. Internet-ul oferă acces la informaţii şi resurse din orice colţ al lumii. Resursele pot fi date. interconectate printr-un set comun de protocoale de telecomunicaţii. adică transmiterea şi recepţionarea mesajelor electronice. biblioteci etc. Fără a părăsi locuinţa sau biroul. camere de conversaţie şi grupuri de discuţie. care conţine o vastă colecţie de documente hipertext scrise cu ajutorul limbajului HTML (Hypertext Markup Language). Este folosită de majoritatea serviciilor comerciale on-line şi. puteţi vizita Irlanda. Există instrumente şi protocoale pe care le puteţi folosi pentru a explora Internet-ul. Formatul hipertext permite utilizatorului să navigheze prin documente în orice ordine. reprezintă una dintre cele mai populare activităţi din Internet. Este un program bazat pe meniuri. imagini. Telnet a fost unul dintre primele protocolae Internet. reţeaua Internet se dezvoltă rapid. drd. sunete şi secvenţe video legate împreună printr-o “plasă” (web) de asocieri nesecvenţiale. aplicaţii sau periferice. acestea vă ajută să localizaţi şi să transferaţi resursele între calculatoare. Îl puteţi folosi pentru a vă conecta la o gazdă Internet aflată la distanţă. Reţeaua Internet Reţeaua Internet grupează o mulţime de reţele. 4. un modem sau un joystick. 4. Poşta electronică (e-mail). File Transfer Protocol (FTP) este un protocol care permite transferul la distanţă al fişierelor sau documentelor. Hipertextul este o metodă de a prezenta text.1.2. Dana Danciulescu cu baza. Puteţi avea acces la cantităţi uriaşe de informaţii puse la dispoziţie de universităţi. Gopher este un sistem modern de transfer de fişiere. Network News este un serviciu foarte cunoscut care oferă aviziere de informaţii electronice. porţi. pentru multă lume.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Reţelele radio pot fi de asemenea utile pentru echipele de intervenţie în locuri de dezastru unde sistemul telefonic a fost distrus. UTILIZAREA REŢELELOR Instituţiile îşi instalează reţele în special pentru a partaja resurse şi a permite comunicaţia directă (on-line). Australia sau orice altă ţară de pe glob.

2. PREZENTAREA GENERALĂ A REŢELELOR În general. atât date cât şi periferice. Date Înainte de apariţia reţelelor.Date partajate – fişiere puse la dispoziţie de serverele de reţea Imprimante sau alte periferice partajate – alte resurse puse la dispoziţie de servere . 4. Folosirea aceleiaşi aplicaţii poate simplifica procesul de întreţinere şi asistenţă. Dana Danciulescu 4. 4.3. Printre acestea se numără: . Imprimante şi alte periferice Înainte de apariţia reţelelor. Univ.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.3.scrierea de rapoarte. permiţând accesul la aproape orice tip de date necesare unui utilizator. cei care doreau să facă schimb de informaţii erau limitaţi la: . toate reţelele au anumite componente. Unele companii folosesc reţelele pentru a beneficia de programele de poştă electronică (email) sau de planificare (scheduling). Conducerea companiei poate folosi aceste utilitare pentru a comunica rapid şi eficient cu un număr mare de angajaţi şi pentru a organiza şi planifica activităţile mult mai uşor decât era posibil înainte.1.Mediu de comunicaţie – modul în care sunt conectate calculatoarele . plottere şi alte periferice. este posibil ca mai multe persoane să folosească în comun. Singura modalitate de a tipări la o imprimantă era de a folosi calculatorul la care era conectată. Aplicaţii Reţelele pot fi folosite şi pentru standardizarea aplicaţiilor. Datorită reţelelor.Servere – calculatoare care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei . funcţii şi caracteristici comune. ei pot utiliza imprimanta disponibilă în reţea. . utilizatorii aveau nevoie de propriile imprimante. . drd. simultan. imprimante şi alte componente care pot fi folosite de utilizatorii reţelei. 4.copierea informaţiilor pe o dischetă.2.2. Reţelele reduc nevoia comunicaţiilor pe suport de hârtie.Clienţi – calculatoare care accesează resursele partajate în reţea de un server . ceea ce constituie o garanţie a faptului că orice utilizator din reţea foloseşte aceeaşi versiune a aplicaţiei respective. Dacă mai mulţi utilizatori doresc să folosească o imprimantă. - 46 .transmiterea orală (comunicaţia prin voce). transportul efectiv al acesteia la un alt calculator şi copierea informaţiilor pe calculatorul respectiv.Resurse – fişiere.2.

volumului traficului în reţea. drd. .1. Dana Danciulescu Server Cli I i Fig.nivelul de securitate necesar. nu există servere dedicate şi nici o organizare ierarhică a calculatoarelor.nevoile utilizatorilor din reţea. În general.tipul activităţii desfăşurate în organizaţia respectivă. .dimensiunea organizaţiei.bazate pe server. fiecare calculator are şi rolul de client şi de server.de la egal la egal (peer-to-peer). . Reţele peer-to-peer Într-o reţea peer-to-peer. deoarece oferă facilităţi diferite.bugetul alocat reţelei. 4. . neexitând un administrator responsabil pentru întreaga reţea.nivelul suportului administrativ. .NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.4. Tipul de reţea pe care îl implementaţi depinde de mai mulţi factori: . Toate calcularoarele sunt considerate egale (peers). Elementele unei reţele Reţelele se împart în două mari categorii: . .5. Diferenţa dintre cele două tipuri de reţele este importantă.3. Univ. Utilizatorul fiecărui calculator stabileşte resursele locale care vor fi partajate în reţea. . 47 .

De obicei. care funcţionează doar ca servere. Servere de aplicaţii care pun la dispoziţia clienţilor componenta server a aplicaţiilor de tip client/server. într-o reţea Windows 2000 există următoarele tipuri de servere: Servere de fişiere şi de tipărire care administrează accesul şi folosirea de către utilizatori a resurselor de tip fişier şi imprimantă. 4. partajând una sau mai multe plăci fax-modem. drd. nu este nevoie de un server central puternic. Un server dedicat este un calculator care funcţionează doar ca server. nefiind folosite drept clienţi sau staţii de lucru.3. vor fi necesare mai multe servere. Într-o reţea peer-to-peer. o reţea peer-to-peer – cu calculatoare care au atât rol de clienţi. Reţea peer-to-peer Reţelele peer-to-peer sunt numite şi grupuri de lucru (woorkgroups). Reţelele peer-to-peer sunt relativ simple.7. fiind adaptate necesităţilor în continuă creştere ale utilizatorilor. Servere de fax care gestionează traficul de mesaje fax în şi dinspre reţea. De exemplu. Dana Danciulescu Fig. Servere de poştă care gestionează transferul de mesaje electronice între utilizatorii reţelei. Deoarece fiecare calculator joacă atât rolul de client. cât şi de servere – este inadecvată. majoritatea reţelelor au servere dedicate.2. Servere specializate Numeroasele sarcini ce revin serverelor sunt diverse şi complexe.6.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Din acest motiv. nefiind folosit drept client sau staţie de lucru. software-ul de reţea nu presupune acelaşi nivel de performanţe şi de securitate precum cel proiectat pentru servere dedicate. Reţele bazate pe server Într-un mediu de lucru cu mai mulţi de 10 utilizatori. Fig.4.4. Serverele din reţelele mari sunt specializate. Serverele se numesc “dedicate” deoarece sunt optimizate să deservească rapid cererile clienţilor din reţea şi să asigure securitatea fişierelor şi folderelor. şi nici de alte componente necesare în cazul unei reţele de mare capacitate. Univ. Reţea bazată pe server Pe măsură ce reţeaua creşte în dimensiuni şi ca trafic. cât şi de server. precum şi datele respective. 48 . o reţea peer-to peer este formată din cel mult 10 calculatoare.

serverul este de obicei dedicat păstrării şi administrării datelor. care o aplică pentru fiecare utilizator din reţea. Indiferent cât de puternic sau performant este un server. Univ. localizează informaţiile respective. în mod unitar. care folosesc modemuri şi linii telefonice pentru a se conecta la server. Acesta este locul unde se desfăşoară majoritatea operaţiilor cu bazele de date. Clientul este cel care se ocupă de prezentarea datelor într-o formă inteligibilă. drd. Resursele sunt localizate de obicei într-un server central. cum ar fi Microsoft Windows 2000 Server. calculatoare mainframe sau utilizatori aflaţi la distanţă. Avantajele reţelelor bazate pe server Partajarea resurselor Un server este proiectat pentru a oferi acces la mai multe fişiere şi imprimante. 49 . Intr-un mediu de lucru pe bază pe server. prin intermediul unei interfeţe cu utilizatorul şi prin generarea de rapoarte. au fost concepute astfel încât să beneficieze de cele mai moderne echipamente hardware cu care este dotat un server. prin intermediul interfeţei. Într-un mediu client/server. principalul motiv pentru care se recurge la o reţea bazată pe server îl reprezintă nevoia de securitate. Calculatorul client acceptă instrucţiuni de la utilizator. le pregăteşte pentru a fi transmise către server.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Serverul prelucrează solicitarea. Rolul software-ului Un server de reţea şi sistemul de operare lucrează împreună. fiind mai uşor de detectat şi de întreţinut decât cele distribuite pe diferite calculatoare. cum ar fi o reţea Windows 2000 Server. către server. după care emite în reţea. după care le trimite prin reţea înapoi la client. Partajarea datelor în cazul reţelelor bazate pe server poate fi administrată şi controlată centralizat. Anumite sisteme de operare avansate. Dana Danciulescu Servere de comunicaţii care gestionează fluxul de date şi mesajele e-mail transmise între reţeaua serverului şi alte reţele. Securitatea De cele mai multe ori. asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. Clientul oferă utilizatorului informaţiile primite. el este inutil fără un sistem de operare care să valorifice resursele sale fizice. politica de securitate este stabilită de un administrator. o solicitare referitoare la anumite informaţii.

Dana Danciulescu Fig 4. datele de pe un server pot fi copiate şi păstrate on-line. Redundanţa Prin intermediul sistemelor redundante. drd. Utilitarele de monitorizare şi administrare disponibile în prezent permit gestionarea unei reţele bazate pe server cu un număr mare de utilizatori. 50 .8. să fie disponibilă o copie de siguranţă a datelor respective.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. astfel ca în cazul în care apar probleme la dispozitivul primar de stocare. se poate planifica salvarea lor regulată. Politica de securitate Salvarea de siguranţă a datelor (backup) Deoarece datele importante sunt centralizate pe unul sau mai multe servere. Numărul de utilizatori O reţea bazată pe server poate avea mii de utilizatori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful