P. 1
silvotehnica

silvotehnica

|Views: 1,857|Likes:
Published by Razvan Puicea

More info:

Published by: Razvan Puicea on Dec 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/25/2015

pdf

text

original

Prof.dr.M.Sc.ing.

Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

PARTEA A II-A SILVOTEHNICA
CAPITOLUL 1. ÎNTEMEIEREA (REGENERAREA) PĂDURII CULTIVATE
1.1. Aspecte generale Întemeierea (regenerarea) pădurii cultivate este partea silvotehnicii care se ocupă de reînnoirea sau refacerea unei păduri îmbătrânite, exploatate sau distruse din vreo cauză oarecare (Negulescu, în Negulescu şi Damian, 1966). Modul de întemeiere a pădurii cultivate derivă din cel care a permis regenerarea timp îndelungat a pădurii virgine, instalată doar pe cale naturală sub acţiunea întâmplătoare a factorilor mediului natural (este un proces pur natural – Constantinescu, 1973). În pădurea cultivată însă, regenerată pe cale naturală sau artificială, omul intervine în mod conştient, planificat şi consecvent, pentru instalarea şi dezvoltarea seminţişului (lăstărişului) necesar constituirii unui nou arboret. În acest scop se stabilesc, în mod planificat, căile şi metodele de regenerare, precum şi mijloacele tehnice şi economice prin care se poate ajunge la întemeierea unei păduri. Regenerarea pădurii cultivate (mai ales pe cale naturală) se corelează, într-un tot unitar şi inseparabil, cu intervenţiile pentru recoltarea (exploatarea) arborilor din vechea generaţie (Vanselow, 1931; Morozov, 1952). În acest caz, deoarece suprafaţa de exploatare este, totodată, şi suprafaţă de regenerare, actul exploatării pădurilor, care este unul economic şi cultural şi prin care se satisfac nevoi prezente, trebuie să urmărească şi instalarea unei noi generaţii de arbori, care să acopere nevoile viitoare de lemn ale societăţii (Constantinescu, 1973). Nu în toate cazurile între exploatare şi regenerare există o astfel de corelaţie, care ar putea conduce la concluzia falsă că întemeierea pădurii este doar o consecinţă a exploatării. O excepţie de la regulă o constituie cazurile în care pădurea cultivată se instalează pe terenuri goale, lipsite de vegetaţie forestieră, unde exploatarea nu joacă nici un rol. 1.2. Condiţii de producere a regenerării în pădurea cultivată În general, ca şi în pădurea virgină, regenerarea pădurii cultivate poate avea loc sub masiv (sub adăpostul arboretului bătrân), pe teren descoperit, respectiv în margine de masiv. În fiecare din aceste situaţii se poate recurge la regenerarea naturală sau artificială, generativă (din sămânţă), vegetativă (din lăstari sau drajoni) şi mixtă. 1.2.1. Regenerarea sub masiv (sub adăpostul arboretului bătrân) În pădurea cultivată, regenerarea sub masiv este cea mai frecvent folosită metodă de regenerare, la care se face apel atât în pădurile de codru cât şi, în anumite cazuri, în cele de crâng.

-1-

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

În acest caz, adăpostul arboretului bătrân formează un acoperiş care este atât protector contra factorilor vătămători (îngheţ, arşiţă, vânt), cât şi o piedică pentru unii factori folositori (lumină, umiditate, în unele cazuri căldură) (Constantinescu, 1973). Ca şi în pădurea virgină, factorul cu influenţa majoră asupra procesului de regenerare în pădurea cultivată este lumina. Din acest motiv, pentru a se putea asigura lumina necesară şi, deci, condiţii favorabile pentru instalarea şi dezvoltarea seminţişului dorit, arboretul trebuie parcurs cu lucrări (tăieri), care sunt fie concentrate fie dispersate pe suprafaţa aflată în exploatare şi regenerare. În general, regenerarea sub masiv se poate realiza în condiţii favorabile pe cale naturală din sămânţa produsă de arboretul matur. În anumite situaţii însă, când regenerarea naturală este compromisă sau incompletă ori se urmăreşte şi instalarea altor specii de valoare, se poate recurge şi la cea pe cale artificială. După felul în care sunt conduse tăierile şi modul în care se produce instalarea noii generaţii, modalităţile de regenerare sub masiv sunt următoarele (Negulescu, în Negulescu şi Ciumac, 1959; Florescu, în Negulescu et al., 1973): • regenerarea sub masiv în păduri de codru, prin extrageri cu caracter continuu, care este specifică pădurilor pluriene tratate în codru grădinărit. În astfel de arborete se recoltează an de an sau la intervale scurte (în general de 5-10 ani – aşa-numita rotaţie), pe alese, arbori distribuiţi dispersat şi cu dimensiuni mari. Prin extragerea acestor arbori se crează în punctele respective condiţii ecologice favorabile instalării unei noi generaţii de seminţiş după fiecare fructificaţie. • regenerarea sub masiv în păduri de codru, prin rărirea neuniformă şi treptată (progresivă) a pădurii. Această metodă se foloseşte mai ales în cazul pădurilor amestecate parcurse cu tăieri progresive (în ochiuri) sau cu tăieri jardinatorii, unde arboretul se parcurge în mod neuniform prin deschiderea de ochiuri, în fiecare an de fructificaţie, în punctele cele mai favorabile pentru instalarea seminţişului. Aceste ochiuri, pe măsura creşterii şi dezvoltării seminţişului, se răresc ulterior progresiv până se racordează între ele (se elimină ultimii arbori bătrâni), atunci când noul arboret a ajuns la independenţă biologică. • regenerarea sub masiv în păduri de codru, prin rărirea treptată şi uniformă a pădurii. Această metodă se adoptă mai ales în cazul unor păduri pure şi relativ omogene parcurse cu tăieri succesive (uniforme) şi presupune intervenţia cu mai multe tăieri între care prima, executată în corelaţie cu un an de fructificaţie, urmăreşte rărirea cât mai uniformă a arboretului şi, în consecinţă, instalarea cât mai uniformă sub masiv a seminţişului. Prin tăierile ulterioare, mai mult sau mai puţin uniforme, se elimină arborii rămaşi şi se asigură lumina necesară seminţişului instalat, ultimele exemplare din arboretul bătrân fiind extrase printr-o tăiere finală atunci când seminţişul instalat a ajuns la independenţă biologică.

-2-

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

regenerarea vegetativă sub masiv. Aceasta a fost folosită în trecut pentru regenerarea pădurilor de crâng compus, în care periodic se executau tăieri de rărire a arboretului (tăieri de crâng), pentru a favoriza apariţia de noi lăstari din cioatele rămase după intervenţie. Actualmente, metoda amintită nu mai este utilizată la noi datorită convertirii la codru, după naţionalizare (1948), a tuturor pădurilor de crâng compus. 1.2.2. Regenerarea pe teren descoperit Regenerarea se realizează pe teren descoperit atunci când (a) pădurea este recoltată printr-o

singură tăiere (rasă de codru, în diverse variante, sau rasă de crâng), când (b) pădurea este distrusă datorită unor calamităţi (rupturi sau doborâturi de vânt, atacuri de insecte, incendii, etc.), precum şi (c) la instalarea acesteia pe terenuri goale, lipsite de vegetaţie. În primele două cazuri, noua generaţie se instalează numai după ce a fost extras integral arboretul bătrân, ceea ce face ca exploatarea şi regenerarea să se desfăşoare ca două faze distincte şi consecutive (Negulescu, în Negulescu şi Ciumac, 1959). Datorită exploatării sau distrugerii pădurii dispar atât mediul său specific cât şi arborii seminceri iar noua generaţie nu mai beneficiază nici de protecţia de sus şi, în anumite cazuri, nici de cea laterală, a generaţiei bătrâne. Aceasta face ca regenerarea pe teren descoperit să se realizeze sub influenţa a numeroşi factori limitativi (plante erbacee şi arbustive, secetă, arşiţă, ger, îngheţ etc.). Într-o astfel de situaţie sunt favorizate speciile mai robuste, în genul celor pioniere (mesteacăn, plop tremurător, salcie căprească), care reprezintă primii colonizatori ai terenurilor goale, precum şi molidul, laricele, pinii, plopii hibrizi, salcâmul, etc. În condiţiile terenului descoperit regenerarea naturală se realizează fie din sămânţă (pe cale naturală sau artificială), ca în cazul pădurilor de codru, fie din lăstari sau drajoni, ca în pădurile de crâng. După felul tăierilor şi mersul regenerării s-au distins mai multe metode de regenerare pe teren descoperit şi anume (Florescu, 1981): • regenerarea naturală din sămânţă, care urmează aplicării tăierilor rase sub forma unor benzi sau fâşii în diverse variante (alterne, alăturate, la margine de masiv). Această metodă se aplică speciilor robuste, cu sămânţa uşoară şi creştere activă în tinereţe, cum sunt molidul, pinii şi laricele, precum şi speciilor pioniere (mesteacăn şi plop tremurător). Lăţimea benzilor tăiate se stabileşte în funcţie de capacitatea de însămânţare laterală şi protecţie a arboretului (sau benzilor) netăiate alăturate. • regenerarea artificială din sămânţă, în urma tăierilor rase (de crâng sau codru) în diverse variante. Prin această metodă se urmăreşte instalarea molidului, a pinilor, laricelui, plopilor hibrizi, salciei, salcâmului, etc. Regenerarea are cu atât mai mari şanse de reuşită cu cât
-3-

1931. aninii. 1949. Banda externă provine dintr-o bandă internă. 1): • banda (fâşia) internă este o fâşie din interiorul arboretului care se întinde de la lizieră până acolo unde nu se mai resimte influenţa favorabilă a marginii masivului asupra regenerării. primeşte încă un timp protecţia laterală a arboretului alăturat. lăţimea sa variind între 1/2 şi 2/3 din înălţimea medie a arboretului. după ce arborii materni din această porţiune se îndepărtează complet.2.dr. Această metodă de regenerare simplă. unde pădurea fie a dispărut în trecut fie nu a existat vreodată. etc. în Negulescu şi Ciumac. constituite din specii care lăstăresc sau drajonează viguros.M.Prof. 1935. aceasta este o formă mixtă (sub masiv şi pe teren descoperit) de regenerare şi a apărut datorită constatării că numai anumite margini ale pădurii (cele de nord şi nord-vest în Europa Centrală şi de est în Carpaţii Orientali – xxx. Negulescu. Regenerarea în margine de masiv Considerată a avea doar o “valoare complementară şi secundară” (Vanselow. care se întinde de la lizieră până acolo unde arboretul îşi mai face încă simţită influenţa sa favorabilă. 1949) asigură condiţii prielnice pentru instalarea şi dezvoltarea seminţişului. ceea ce provoacă fructificarea şi asigură instalarea şi creşterea seminţişului. • banda (fâşia) externă constă dintr-o fâşie din exteriorul arboretului (terenul descoperit imediat învecinat acestuia). a poienilor. • regenerarea naturală din lăstari sau drajoni.3. Orientativ. beneficiind numai de protecţia masivului alăturat. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ suprafaţa exploatată este mai mică (tendinţa actuală este de limitare a acestor suprafeţe numite parchete la câteva hectare) iar instalarea puieţilor sau butaşilor se face imediat după încetarea exploatării. 1. de pe care s-au ridicat şi ultimii arbori bătrâni atunci când seminţişul a pus deja stăpânire pe sol şi are nevoie să crească în condiţii libere. a terenurilor degradate. acoperită de seminţiş dar situată pe teren descoperit. • împădurirea terenurilor goale. salcâmul.ing. butaşi) şi cu forţa de muncă.Sc. -4- . xxx. această bandă are o lăţime cuprinsă între 1/2 şi de 2 ori înălţimea medie a arboretului şi se parcurge cu tăieri care răresc uniform sau neuniform arboretul. ferindu-l de insolaţie directă. instalarea vegetaţiei forestiere întâmpină dificultăţi tehnice şi economice serioase. suprafaţa respectivă. 1931). aşa cum sunt sălciile. Această bandă este mai îngustă decât cea internă. cu materialul de regenerare (puieţi. 1959) (fig. Dengler. Marginile se răresc treptat şi sub acoperişul lor se instalează seminţişul iar. Pe aceste terenuri. datorită costurilor mari cu pregătirea terenului şi a solului. se aplică la noi numai pădurilor de crâng. sigură şi ieftină. În acest mod se consideră că la marginea masivului pot fi distinse două benzi (fâşii) (Vanselow. vânturi uscate sau puternice. de teren descoperit.

dr. în decursul timpului dar mai ales al ultimelor două secole s-au fundamentat aşa-numitele tratamente silviculturale. regenerarea este compromisă sau întârzie prea mult. din puieţi. care urmăresc exploatarea şi regenerarea pădurilor în conformitate cu obiectivele de gospodărire fixate pentru fiecare arboret. Dacă însă. drajoni). butaşi. asigurându-se înaintarea continuă a regenerării în interiorul masivului (Negulescu. din anumite motive. 1959). 1943) Cele două benzi amintite sunt de nedespărţit (realizează o unitate de acţiune) şi se completează reciproc în cursul regenerării. pe teren descoperit.ing. 1. Cele mai reprezentative tratamente se vor prezenta pe larg în capitolul 3. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. luând în considerare diversele posibilităţi de întemeiere a pădurii cultivate (sub masiv. Schema regenerării în margine de masiv (din Vlad. -5- . în Negulescu şi Ciumac. în margine de masiv.Sc. În concluzie. Prin intermediul acestor benzi se realizează trecerea treptată de la masivul închis la suprafaţa descoperită. aceasta poate fi completată de cea pe cale artificială sau mixtă.Prof. care are avantajul că permite accelerarea ritmului tăierilor dar presupune costuri mai ridicate.M. Este evident că regenerarea în margine de masiv este specifică pădurilor de codru şi se realizează numai pe cale naturală. lăstari.

Mobilizarea solului. precum şi subarboretul. pe benzi continui sau întrerupte. care împiedică sămânţa să ia contact cu solul mineral. numai în porţiunile de arboret unde se apreciază că ar afecta instalarea şi dezvoltarea seminţişului de viitor. cvercete şi. Athyrium.Sc. precum şi al stejăretelor şi mai ales gorunetelor unde seminţişul de carpen s-a instalat abundent. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 1. Lucrări pentru asigurarea dezvoltării seminţişului 1. Rubus. care împiedică sămânţa să ia contact cu solul mineral pentru a germina sau opresc plantulele să iasă la lumină.1. ajutătoare. Lucrări pentru favorizarea instalării seminţişului B. şi se execută pe benzi orientate pe curba de nivel. care prin desimea ei îngreunează regenerarea naturală.T. în molidişuri. numai în anii de fructificaţie a speciei de regenerat.3. Îndepărtarea humusului brut se practică foarte rar. Lucrarea se execută în anii de fructificaţie.ing. când acesta este tasat sau acoperit cu un start gros de humus brut (ca în molidişuri şi făgete acidofile). Juncus. care se îndepărtează în general în anii de fructificaţie a speciei de bază din compoziţia de regenerare. se extrag odată cu efectuarea primei tăieri de regenerare.M. 3/2000): A. Înlăturarea păturii vii invadatoare.Prof. de regulă în benzi alterne sau în ochiuri de regenerare. tratamente) prin care se urmăreşte instalarea sau dezvoltarea seminţişului cu anumite lucrări speciale. Strângerea şi îndepărtarea litierei groase este necesară în făgete. precum şi înainte de fructificaţie (înainte de diseminarea seminţelor). Lucrările pentru favorizarea instalării seminţişului Aceste lucrări se execută numai în porţiunile din arboret în care instalarea seminţişului din speciile de bază prevăzute în compoziţia de regenerare este imposibilă sau îngreunată de condiţiile grele de sol şi constau din: a. tasate sau nedescompuse. care încetează o dată cu realizarea stării de masiv şi constau din (N. Ajutorarea regenerării naturale Asigurarea unei regenerări naturale de calitate presupune de multe ori completarea aplicării intervenţiilor (tăieri de regenerare. Seminţişurile neutilizabile. Polytrichum. făgete).dr. mai rar. Extragerea seminţişurilor neutilizabile şi a subarboretului. Astfel de situaţii crează specii din genurile Calluna. -6- .3. Strângerea şi îndepărtarea humusului brut sau a litierei prea groase. b. alte graminee şi muşchi (Hylocomium. amestecuri de fag şi răşinoase. Luzula. Este mai ales cazul arboretelor constituite din specii de umbră (brădete. întâlnindu-se exclusiv în etajul molidişurilor. Deschampsia. Sphagnum). c. Lucrarea se execută manual. d.

Descopleşirea se efectuează o dată sau de două ori pe an. Împrejmuirea suprafeţelor. d. împotriva buruienilor care îi pun în pericol existenţa sau care pot să-i împiedice dezvoltarea. materialului lemnos sau a altor resturi nevalorificabile. iar cea de-a doua în septembrie. teişuri. prin vigoarea de creştere. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ e. Descopleşirea seminţişului. -7- . c. prin tăierea de la suprafaţa solului.Prof. şleauri de luncă. prima intervenţie făcându-se la o lună de la începerea sezonului de vegetaţie (pentru ca puieţii să se fortifice înainte de venirea perioadei cu arşiţă). Prin această lucrare se urmăreşte protejarea seminţişului imediat după instalarea acestuia. Se aplică prin scoaterea cioatelor. f. Receparea seminţişului de foioase rănit şi extragerea exemplarelor de răşinoase vătămate prin lucrările de exploatare. care constă în adunarea crăcilor. g. Provocarea drajonării în arboretele de salcâm. Lucrarea se execută în salcâmete. astuparea gropilor şi aratul până la 10-12 cm adâncime. evitându-se astfel riscul descoperirii solului. Acestea se depun în grămezi sau şiruri (martoane) late de 1 m şi dispuse pe linia de cea mai mare pantă pentru a evita rostogolirea lor peste seminţiş. Un efect cultural similar şi având cheltuieli minime se obţine şi prin tăierea a numai 2-3 verticile ale puieţilor de răşinoase vătămaţi. dacă există pericolul ca buruienile să determine la căderea zăpezii. Receparea seminţişului de foioase vătămat prin exploatare. Aceasta urmăreşte să prevină distrugerea seminţişurilor prin păşunatul animalelor domestice şi sălbatice şi este recomandată să fie dublată de executarea gardurilor vii. Strângerea resturilor de exploatare. pentru a menţine puterea de lăstărire a exemplarelor recepate. de câmpie şi de deal şi urmăreşte extragerea exemplarelor din lăstari care. Înlăturarea lăstarilor.3. pe toată suprafaţa sau parţial.2. culcarea puieţilor. iescarilor.Sc.ing. b. tind să copleşească puieţii din sămânţă sau drajonii.M. Lucrări pentru asigurarea dezvoltării seminţişului Aceste lucrări se pot executa în seminţişurile naturale din momentul instalării lor până ce arboretul realizează starea de masiv şi constau din: a. Lucrarea se execută pe porţiunile de teren unde apa stagnează frecvent sau apare în urma îndepărtării arboretului matern.dr. Drenarea suprafeţelor pe care stagnează apa. se face în timpul repausului vegetativ. regenerate pe cale vegetativă (tratate în crâng) mai mult de două generaţii. Extragerea puieţilor de răşinoase vătămaţi în decursul lucrărilor de exploatare se face pe măsură ce aceştia devin dăunători celor viabili. după un studiu prealabil care să ateste necesitatea lucrării şi să stabilească amplasarea sistemului de drenare. prin înălţimea lor. rămase după exploatare. 1.

necorespunzătoare ca specie sau calitate.Sc. 2. în Negulescu et al. este evident că eficienţa operaţiunilor culturale se judecă în principal prin valoarea arboretelor conduse la termenul exploatării (vârsta exploatabilităţii) şi nu prin rentabilitatea produselor intermediare (produse secundare) care se obţin la fiecare intervenţie. prin care se îndepărtează din arboret exemplarele care devin. Ultima denumire poate lăsa impresia că obiectivul principal al acestui sistem de lucrări este tăierea de arbori în vederea recoltării de masă lemnoasă când. 1923-1924). deficitare în balanţa masei lemnoase şi imperios necesare pentru economie. la un moment dat. 1959. Ca urmare. Clasificarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii Ţinând seama de obiectivele lucrărilor de îngrijire şi conducere.1. 1973) Numite şi operaţiuni culturale (tăieri de ameliorare. în Negulescu şi Ciumac. se urmăreşte în principal ameliorarea permanentă a structurii şi funcţionalităţii arboretului şi a pădurii. Deoarece aceste intervenţii prezintă caracterul unor recoltări de arbori. recoltarea arborilor necorespunzători ca specie sau conformare are un caracter pronunţat selectiv.. este demn de reţinut adevărul potrivit căruia intervenţiile silvotehnice aplicate defectuos într-o pădure se pot solda cu efecte ecologice şi economice mai nefavorabile pentru aceasta decât în cazul în care nu s-ar interveni deloc (Ciumac.ing. precum şi de cantitatea de material lemnos care de recoltează de fiecare dată prin tehnica adoptată. dăunătoare sau inutile.dr.Prof. În acest context.2. Negulescu. lucrările menţionate se -8- . de viitorul arboretului care se menţine. deşi nici acest aspect nu poate fi neglijat în activitatea practică. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 2. acestea diferă ca scop şi tehnică de execuţie în diferitele faze de dezvoltare ale pădurii. de la întemeiere şi până la exploatare (Stănescu şi Târziu. în Negulescu şi Damian. Generalităţi Lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor se referă la complexul de lucrări sau intervenţii silvotehnice prin care se dirijează procesul natural de creştere şi dezvoltare a arboretelor. în primul rând. De aceea. aceste lucrări constau din extragerea repetată a arborilor şi deci aplicarea unui program de eliminare şi selecţie artificială. lucrările respective au fost numite şi tăieri de îngrijire şi conducere a arboretelor.M. tăieri de educare a arboretelor – Drăcea. de fapt. dictat de nevoia de a face faţă unor interese momentane pentru anumite sortimente. tăieri intermediare. Rezultă de aici că operaţiunile culturale se ocupă. Ea nu trebuie înţeleasă ca o reducere mecanică a numărului de arbori şi nici ca un scop în sine. În acelaşi timp. ÎNGRIJIREA ŞI CONDUCEREA PĂDURII 2. 1966).

prăjiniş = dmed între 6 şi 10 cm. în arboretele relativ pluriene şi pluriene. În mod tradiţional.de la instalarea pădurii până la realizarea stării de masiv (consistenţa K = 1. aplicarea operaţiunilor culturale (răriturilor) încetează cu 10-20 ani înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii (fig. cât şi în cele neregulate (relativ pluriene şi pluriene). 1. cu caracter generalizat. Lucrări de îngrijire cu caracter sistematic (Operaţiuni culturale) Degajări Seminţiş. intervenţiile cu acest gen de lucrări se sistează. de stadiul de dezvoltare în care aceasta se găseşte. în arborete parcurse sistematic şi adecvat.ing. desiş . în porţiunile din arboret aflate în faza de desiş se aplică degajări sau depresaje. codru mijlociu – dmed între 36 şi 50 cm. prăjiniş • Înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare Rărituri Păriş. în diferite ţări ale globului. 0). În general.curăţiri . în grupele de arbori cu dimensiuni caracteristice fazelor de nuieliş sau prăjiniş se aplică curăţiri. Tab. codrişor – dmed între 21 şi 35 cm. păriş – dmed între 11 şi 20 cm.M. • Ridicarea valorii productive (cantitative şi calitative) şi codru mijlociu protectoare a pădurii B. în conformitate cu recomandările ultimelor norme tehnice (xxx. parţial sau generalizat pe întreaga suprafaţă.0) pe întreaga suprafaţă a arboretului sau numai pe o parte din aceasta. ca lucrări distincte. 2000). 2).de la finele fazei de seminţiş până când se declanşează elagajul natural şi arboretul are un diametru mediu (dmed) de cca 2 cm. Astfel. lucrările de îngrijire cu caracter special executându-se numai atunci când şi acolo unde este oportun. lucrările de îngrijire şi conducere a pădurii se aplică cu caracter continuu.dr. lucrările de îngrijire şi conducere a pădurii se aplică începând din momentul realizării stării de masiv (consistenţa = 1. Clasificarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii (din Florescu şi Nicolescu. precum şi de obiectivele urmărite prin aplicare (Tab. desiş • Reglarea desimii regenerărilor naturale excesiv de dese Curăţiri Nuieliş. nuieliş = dmed între 3 şi 5 cm. desiş • Salvarea de copleşire şi promovarea speciilor valoroase Depresaje Seminţiş. după parcurgerea a circa 3/4 din vârsta exploatabilităţii arboretului. În schimb. atât în arborete regulate (echiene şi relativ echiene). 1998) Stadiile (fazele) de Scopul principal dezvoltare în care se execută A. creşterea valorii lemnului la exploatabilitate Emondaj Prăjiniş-păriş • Menţinerea calităţii lemnului Îngrijirea marginilor Toate stadiile • Formarea unor liziere rezistente la acţiunea vânturilor de masiv (lizierelor) periculoase Denumirea lucrării Notă: Stadiile de dezvoltare ale pădurii durează: seminţiş .Sc. În arboretele echiene şi relativ echiene lucrările de îngrijire şi conducere a pădurii se aplică. 1). în succesiunea degajări (depresaje) . codrişor. în -9- .Prof. În ţara noastră. în general. Lucrări de îngrijire cu caracter special Lucrări de igienă Prăjiniş-codru • Realizarea şi menţinerea unei stări fitosanitare cât mai bune bătrân a pădurii Elagaj artificial Prăjiniş-păriş • Ameliorarea accesului în arborete. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ diferenţiază în funcţie de structura pădurii.rărituri.

în Negulescu et al.. din această concurenţă nu ar ieşi întotdeauna învingătoare speciile cele mai valoroase din punct de vedere economic. Degajările şi depresajele După realizarea stării de masiv. Fără intervenţia omului. având ca scop salvarea de copleşire şi promovarea exemplarelor valoroase ca specie şi conformare (Stănescu şi Târziu. constituind un nou arboret.Prof. De aceea. care au atins sau depăşit diametrul-ţel (se intervine cu tratamente). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ timp ce în restul arboretului se aplică rărituri sau se extrag arbori exploatabili. Raportul dintre perioada de aplicare a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor (notată cu b) şi perioada de aplicare a tratamentelor (a) într-un arboret exploatabil la 120 ani (după Johann. unele specii. din Burschel şi Huss. tind să le copleşească pe celelalte.ing.3.Sc.dr. 1970. În arboretele amestecate. 2.10 - . fiecare dintre ele fiind condiţionată de cea precedentă şi pregătind terenul celei următoare (Ciumac. este necesar să se intervină în procesul natural de autoreglare a arboretului. 1997) Operaţiunile culturale constituie un sistem unitar de măsuri de îngrijire a arboretelor şi se execută succesiv una după alta. între ele începând să se manifeste o concurenţă intensă pentru spaţiu. are un caracter de selecţie în masă şi se execută în faza de desiş. 2. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în arboretele pure în care unele exemplare de dimensiuni mai mari (cele provenite din seminţişuri preexistente neutilizabile neextrase la timp sau cele din lăstari) devin copleşitoare pentru exemplarele valoroase şi sănătoase instalate mai târziu. 1959). atât în sol. Lucrarea de rărire a arboretelor amestecate prin care se realizează acest obiectiv se numeşte degajare.M. 1973). Fig. în Negulescu şi Ciumac. prin înlăturarea parţială sau integrală a speciilor sau exemplarelor copleşitoare. . cu o creştere mai rapidă în tinereţe. cât şi în atmosferă. arborii trec de la existenţa izolată la cea gregară (în grup).

dr. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În arboretele pure. aflate în aceeaşi fază de dezvoltare. 1981). caz în care lucrările sunt denumite degajări întârziate. prin care se urmăreşte rărirea convenabilă a acestora. regenerate pe cale naturală şi excesiv de dese. viabile şi cele preexistente. se execută depresaje.11 - . Prima degajare se execută la puţin timp după constituirea stării de masiv a noului arboret. vătămate sau provenite din lăstari (Florescu.Sc. în timp ce următoarele intervenţii se succed la anumite intervale până la trecerea în stadiul de nuieliş. precum şi dirijarea raporturilor dintre exemplarele sănătoase.M. Aplicarea degajărilor sau depresajelor durează până când arboretul trece în faza de nuieliş. Cele două genuri de lucrări se execută în arboretele nou întemeiate după constituirea stării de masiv pe întreaga suprafaţă sau numai pe anumite porţiuni. Pentru realizarea lucrării se parcurge arboretul (cu înălţimi cuprinse în general între 1 şi 2 m) în care urmează să se intervină şi se controlează starea exemplarelor care aparţin speciilor de valoare. se poate recurge la intervenţii şi după începerea fazei de nuieliş. dacă s-a întârziat cu executarea degajărilor.Prof. Acolo unde se constată că acestea au fost depăşite în înălţime şi sunt stânjenite în creştere de către exemplarele nevaloroase ca specie sau conformare se intervine în ajutorul celor valoroase prin ruperea (frângerea) sau tăierea coabitanţilor care le stânjenesc (fig. În cazuri speciale. 3).ing. Tehnica de lucru. din Negulescu şi Ciumac. Fig. Desiş înainte de degajare (a) şi după degajare (b) (după Ciumac. 1959) . 3.

4. 4) sau în renişurile de salcie. prin mai multe . 4’). vârfurile exemplarelor copleşitoare se frâng sau se taie de la o înălţime astfel aleasă încât cel puţin jumătate din înălţimea arborelui de protejat să rămână liberă (Niţescu şi Achimescu. din Negulescu şi Ciumac. a tot ceea ce este necorespunzător în arboretul tânăr. 4’. 1959) În cazul arborilor preexistenţi mari.M. În cazul răşinoaselor.ing. este de preferat să fie secuiţi (inelaţi. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În cazul foioaselor.12 - . Aceeaşi metodă se recomandă şi la aplicarea degajărilor întârziate (fig.dr. Fig. 1968) Este evident că degajările nu urmăresc înlăturarea. prin a căror doborâre s-ar putea provoca vătămări exemplarelor din jur. exemplarele de extras se taie de jos. Fig.Prof. b = după intervenţie) (după Ciumac. adică li se îndepărtează scoarţa până la cambiu) şi lăsaţi pe loc (fig. Obiectivele urmărite se realizează treptat. Exemplar de mesteacăn secuit (din Stănescu. dintr-o dată. 1979).Sc. pentru a slăbi producerea lăstarilor şi a nu modifica sensibil mediul de viaţă al arboretului. Arboret parcurs cu degajări întârziate (a = înainte de intervenţie.

Acestea din urmă se aplică doar pe anumite coridoare sau benzi. inelarea (secuirea) tulpinii până la cambiu şi aplicarea de arboricide (la exemplare mai înalte. 1988. În cele amestecate. dacă aceştia se menţin sub vârful exemplarelor valoroase şi nu împiedică executarea lucrărilor ori se găsesc în porţiunile de arboret unde speciile de valoare lipsesc. în jurul puieţilor speciilor principale de bază. înainte de apariţia frunzelor sau toamna târziu. precum şi formele nevaloroase (molidul tip pieptene. sub 0.dr.. în timp ce în arboretele pure de răşinoase sau în amestecurile cu puţine specii. lucrarea se poate executa şi în repaosul vegetativ. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ intervenţii. de speciile existente. după căderea lor. În mod practic. Degajările chimice constau din folosirea unor substanţe chimice (arboricide) care. Willoughby şi Dewar. echipate cu cuţite-disc.Prof. Degajările mecanice se pot executa pe întreaga suprafaţă sau parţial (pe suprafeţe reduse).8). înfurcite. lupii (arbori predominanţi.13 - . curbate. Din acest motiv. se folosesc şi motofierăstraie tip Stihl. primăvara devreme. în Negulescu et al. cu coroane prea largi şi ramuri groase). prin degajări nu se extrag speciile de amestec şi arbuştii. după degajare sau depresaj.Sc.ing. Este însă . la aplicarea degajărilor manuale. stejarul var. prin: • • • stropire directă (tratament foliar). 1973. în funcţie de compoziţia arboretului. Substanţele respective acţionează prin contact (distrug ţesuturile plantei foarte aproape de locul aplicării) sau sistemic (sunt translocate în plantă şi acţionează la o anumită distanţă de locul aplicării. Oregon. deşi se consideră ca optimă perioada 15 august-30 septembrie. Michaud. Atunci când dotarea tehnică o permite. Stănescu şi Târziu. precum şi de condiţiile de vegetaţie. spre rădăcini sau spre frunze). foarfeci cu amplificatoare de forţă etc. Degajări mecanice. 1995).M. B. Husqvarna. 1971. realizate manual sau folosind unelte tăietoare uşoare gen cosoare. Astfel. prin incizii inelare sau orificii punctiforme. Sezonul de executare a degajărilor-depresajelor depinde de metoda aplicată. administrate în pădure. totuşi este de preferat ca lucrările să fie executate diferenţiat. situate la cca 5 cm unul de altul) (Petrescu. fagul în formă de mătură etc. unde nu este posibil tratamentul foliar prin stropire directă). produc vătămarea şi uscarea masei exemplarelor din speciile nevaloroase. astfel încât starea de masiv să nu se întrerupă în nici un caz (consistenţa să nu se reducă în nici un punct. exemplarele bolnave. Degajările chimice se recomandă să se aplice doar arborilor individuali. injectare de arboricide (la câţiva cm deasupra solului. degajările se pot executa în diverse moduri şi anume: A. foarfeci de grădină. vătămate.). cu lăţimea de 1-3 m. praecox. topoare. degajările se recomandă să se aplice doar în timpul sezonului de vegetaţie. În arboretele pure sau practic pure se extrag cu precădere lăstarii.

de natura speciilor. după încheierea primei creşteri (de primăvară) şi începerea lignificării lujerului anual al speciilor de protejat. a exemplarelor nevaloroase sau a preexistenţilor. periodicitatea degajărilor-depresajelor variază de la 1 la 3 ani.M. de proporţia speciilor copleşitoare. facilitarea intervenţiei mecanizate (cu motofierăstraie echipate cu cuţite-disc) de pe culoarele de acces.14 - . de starea şi structura pădurii. Intensitatea degajărilor-depresajelor se exprimă prin raportul dintre numărul exemplarelor extrase (Ne) şi numărul de exemplare din arboretul iniţial (Ni). precum şi pregătirea unor condiţii mai uşoare de lucru în vederea aplicării intervenţiilor silvotehnice ulterioare (curăţiri şi rărituri) (Nicolescu et al. fără a pătrunde în zonele cu regenerări naturale foarte dese. Daia. Acestea au lăţimi de 1-2 m. Petrescu. când desişul degajat poate fi vătămat (Ciumac. încă insuficient lignificaţi. În general.ing. încă de la începutul secolului trecut (Antonescu. 1910. precum şi de condiţiile staţionale. toamna. O problemă deosebită în aplicarea degajărilor-depresajelor este desimea foarte ridicată a desişurilor naturale. care face accesul lucrătorilor extrem de dificil. 1992. 1959.dr.Prof. sunt situate la distanţe (din ax în ax) între 5-6 şi 20-25 m şi urmăresc reducerea suprafeţei de parcurs cu degajări. de efectul degajărilor-depresajelor anterioare. de condiţiile staţionale. Degajările chimice se pot executa la începutul sezonului de vegetaţie. 1971). respectiv înainte de intrarea în vegetaţie a răşinoaselor. 2). Datorită acestei desimi. exprimat în procente: iN = (Ne/Ni) x 100 Intensitatea intervenţiei depinde de desimea iniţială a arboretului. imediat după înfrunzirea speciilor secundare. Drăcea. pot suferi din cauza gerului). urmărind devitalizarea speciilor copleşitoare sau a cioatelor acestora. 1996. . ca şi în amestecurile situate în condiţiile staţionale cele mai prielnice (tab. în Negulescu şi Ciumac. 1923-1924) s-a recomandat combinarea degajărilor-depresajelor cu deschiderea unor culoare sau linii de accesibilizare interioară a arboretelor. în noiembrie (lujerii degajaţi. Aceste lucrări pot fi aplicate şi vara. precum şi în perioadele cu arşiţă puternică din regiuni mai secetoase. Periodicitatea (numărul de ani după care se revine cu o nouă degajare pe aceeaşi suprafaţă) acestor lucrări depinde. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ necesar să se evite aplicarea degajărilor mecanice la începutul sezonului de vegetaţie (lujerii nou formaţi se rup uşor). cu temperament de lumină. fiind mai mică în arboretele constituite din specii repede crescătoare. de asemenea.. 1998).Sc.

precum şi exemplarele valoroase ale unei specii dar mai puţin viguroase. nuiele de salcie. motiv pentru care se recurge la selecţia în masă. să fie imaginate diverse soluţii pentru diminuarea sau chiar eliminarea costurilor generate de degajări sau depresaje. pot să dispară.M. lăstari de dimensiuni mai mari.Sc. În plus. cu toate costurile suplimentare pe care le presupun. cele două lucrări nu permit alegerea individuală a arborilor de viitor. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tab. Oricum.dr. inclusiv de stejar brumăriu şi stejar pufos Şleauri de câmpie.Prof.ing. intervenţia cu degajări parţiale sau pe cale chimică. de-a lungul timpului. cu puţine excepţii (arbori preexistenţi. şleauri de luncă. 2.) nu rezultă material lemnos valorificabil. executarea degajărilor sau depresajelor nu poate fi condiţionată doar de rentabilitatea lor momentană. frunzare etc. Acest fapt a făcut ca. 2000) Formaţia sau grupa de formaţii forestiere Molidişuri Brădete Amestecuri de fag şi răşinoase Făgete Goruneto-făgete. . nerealizând o rentabilitate imediată. Din cele de mai sus se observă că. când starea de masiv se realizează mai târziu iar primele intervenţii în arboret devin necesare în faze superioare de dezvoltare (nuieliş-prăjiniş. aşa cum sunt: plantarea la distanţe mai mari. specia sau speciile de bază. amestecuri de cer şi gârniţă Salcâmete Aninişuri Arborete de salcie Arborete de plop negru şi plop alb Pinete şi laricete Arborete de duglas verde Periodicitatea intervenţiilor (ani) 2-3 2-3 1-3 2-4 1-3 1-3 1-3 1-3 2-3 1-3 1-2 1-2 2-3 1-3 Aspecte economice.şi intraspecifice. şleauri de deal cu gorun Gorunete şi stejărete.15 - . când a încetat necesitatea aplicării degajărilor. mlădiţe de mesteacăn. şleauri de deal cu stejar pedunculat Teişuri Cerete. chiar păriş). Fără a se interveni pentru reglarea competiţiei inter. combinarea degajărilor sau depresajelor cu deschiderea de culoare pentru accesibilizarea interioară a arboretelor. şi sunt scumpe. Periodicitatea degajărilor-depresajelor (după xxx. din executarea degajărilor sau depresajelor. gârniţete. ceea ce obligă la declanşarea imediată a regenerării artificiale şi constituirea unui nou masiv.

prin care curăţirile la finele fazei de prăjiniş reprezintă lucrări de selecţie pozitivă.Sc.M. situate pe cioate îmbătrânite sau în arborete cu provenienţă mixtă. 3 m (Niţescu şi Achimescu. 1973). când arboretul se găseşte în fazele de nuieliş-prăjiniş (diametrul mediu al arboretului = 3-10 cm). • • exemplarele din lăstari.dr. exemplarele cu defecte (arbori cu crăci prea groase sau crăci lacome. în general (şcoala clasică. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 2. xxx. o dinamică foarte activă a competiţiei inter. precum şi a celor cu o conformaţie necorespunzătoare.Prof. Curăţirile sunt considerate. să se desfăşoare în contradicţie cu ţelurile fixate.şi intraspecifice. Curăţirile Curăţirile sunt lucrări de îngrijire şi conducere ce se aplică în arboretele aflate în fazele de nuieliş şi prăjiniş. este evident că devine necesară înlăturarea din arboret a exemplarelor copleşitoare din speciile de mică valoare economică. preexistenţii (adesea consideraţi ca primă urgenţă de extragere.ing. în scopul înlăturării exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare (Stănescu şi Târziu. care urmează să fie extrase (Schaedelin. şcoala negativă). între care lupii se urmăreşte să fie eliminaţi în totalitate până la încheierea aplicării curăţirilor). 1959. chiar de bună calitate. În toate cazurile. Stănescu. dar grupate în pâlcuri prea dese (fig. . iar subarboretul să fie păstrat în întregime. nedorite şi neconforme cu compoziţia-ţel.4. În cele două stadii de dezvoltare. 1937. lucrări de selecţie negativă. adesea. ca urmare. 1979. exemplarele speciilor copleşitoare. în Negulescu et al. atacate. Arborii care se extrag prin curăţiri sunt: • • • • exemplarele uscate. bolnave (în special cele cu boli infecţioase evolutive gen cancere). iar înălţimea sa medie depăşeşte. Există însă şi o abordare diametral opusă (şcoala pozitivă. datorită posibilelor vătămări produse arborilor remanenţi prin doborâre). dacă sunt situate în plafonul superior al arboretului.8). Prima curăţire se execută la câţiva (3-5) ani după ultima degajare. 5). Tehnica de execuţie.. înfurciţi. se recomandă ca starea de masiv să se reducă moderat (consistenţa să nu coboare sub 0. 2000). rănite.16 - . Ciumac. 1984). exemplarele din specia dorită. ca în Danemarca sau Elveţia). 1985). în general. În această situaţie. atenţia fiind îndreptată mai ales spre speciile sau exemplarele mai puţin valoroase. în Negulescu şi Ciumac. arboretul prezintă o desime ridicată şi. care le pot copleşi pe cele din sămânţă. indiferent de specie. ceea ce face ca eliminarea naturală să fie intensă şi. cu trunchiuri strâmbe şi sinuoase. prin care se urmăreşte favorizarea şi spaţierea celor mai valoroase exemplare existente în arboret (Everard.

deoarece nu aduce venituri imediate. respectiv secuirea preexistenţilor. Lemnul rezultat prin aplicarea curăţirilor mecanice fie (1) se valorifică atunci când există piaţă locală de desfacere fie (2) se debitează şi se lasă în pădure. realizate prin tăierea de jos a arborilor nevaloroşi. Schütz. 1979).Sc. Curăţirile mecanice se realizează fie pe toată suprafaţa fie pe suprafeţe parţiale. Nuieliş înainte de curăţire (a) şi după curăţire (b) (după Ciumac. curăţirile se pot executa în mai multe moduri: A. cât şi în America de Nord sau Noua Zeelandă. 1959) Ca şi degajările-depresajele. din Negulescu şi Ciumac. nu poate fi comercializat. 1986. pentru a se descompune rapid până la următoarea intervenţie. topoare. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. fierăstraie manuale sau mecanice de tip uşor. În această situaţie. precum şi motoagregate cu cuţite-disc. 5. atunci când lemnul recoltat prin curăţiri.Prof. datorită dimensiunilor mici. la primele intervenţii). Pe cale mecanică. care “va produce valoare în viitor” (Savill şi Evans. Pentru acest scop se folosesc toporaşe.M. . În cel de-al doilea caz lucrarea se numeşte curăţire în pierdere şi este practicată pe scară largă atât în diverse ţări europene. aplicate în special foioaselor şi realizate în trei modalităţi: • prin stropire directă (tratament foliar.dr. 1976. B. Niţescu şi Achimescu. între care cea mai recomandată metodă este cea în benzi alterne (benzile tăiate alternează cu unele netăiate) de 6-8 m lăţime (Constantinescu. Pe cale chimică. în cazul arborilor de talie mică. 1990).ing. curăţirea are caracterul unei investiţii.17 - .

în Negulescu et al. Sharpe et al. Astfel.5 m înălţime şi 3 m lungime (volum aparent = 9 steri.. în Negulescu şi Ciumac.18 - . În general. Şi la curăţiri se recomandă să se evite aplicarea lor primăvara. iar vătămările cauzate prin colectarea lemnului pot fi considerabile. Intensitatea curăţirilor se stabileşte numai pe teren. după căderea acestora). în cazul curăţirilor. 1995). van Sambeek et al. tutori pentru pomi. dacă se extrag mai multe exemplare din plafonul superior. când lujerii insuficient lignificaţi ai arborilor rămaşi pot suferi din cauza îngheţurilor timpurii (Ciumac. pari de legume. cozi pentru unelte. 1959. sau toamna târziu (în octombrie). intensitatea se exprimă (procentual) ca: raport între numărul de arbori extraşi şi cel existent în arboret înainte de intervenţie [iN = (Ne/Ni) x 100] ca raport între suprafaţa de bază a arborilor extraşi şi suprafaţa de bază a arboretului înainte de curăţire [iG = (Ge/Gi) x 100] În general. situate la cca 5 cm distanţă unul de altul) (Stănescu şi Târziu... prin injectare de arboricide (la câţiva cm deasupra nivelului solului. iN poate fi mai mic sau egal cu iG. volum real = 0. Materialul lemnos rezultat din curăţiri se poate valorifica (acolo unde există o piaţă locală) şi constă din fascine.) etc. datorită uşurinţei mai mari de construire în condiţiile nuielişurilor-prăjinişurilor dese. volum real = 1.5 x 3 m (volum aparent = 4. unde lucrarea se poate efectua şi în repausul vegetativ (primăvara devreme. când lujerii abia formaţi se pot rupe uşor. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ • • prin inelarea (secuirea) tulpinii până la cambiu şi aplicarea de arboricide (exemplare mai înalte.dr. în arboretele amestecate.ing.Sc. Sortimentul principal rezultat din curăţiri este însă grămada de crăci. Sezonul de executare a curăţirilor depinde. unde nu este posibil tratamentul foliar prin stropire directă). Stănescu şi Târziu. pomi de Crăciun. ca şi la degajări-depresaje. se recomandă ca grifarea (însemnarea) arborilor de extras să se realizeze doar în perioada de vegetaţie. este modalitatea cea mai folosită pentru strângerea şi stivuirea arborilor doborâţi. în suprafeţe de probă instalate în porţiuni reprezentative ale arboretului.Prof. Petrescu. lemn pentru construcţii rurale (C. valoarea lui iN este mai mare decât a lui iG dar. care are dimensiunea standard de 2 m lăţime.R. înaintea apariţiei frunzelor. imediat după intrarea în vegetaţie (1 mai-15 iunie la răşinoase). 1973). 1973. nuiele pentru împletituri. 1995. această restricţie eliminându-se în arboretele pure sau amestecurile cu specii puţine. 1. .5 steri. frunzare pentru hrana vânatului. datorită caracterului de selecţie negativă al intervenţiilor. Aceasta din urmă. manele.. de speciile existente. araci de vie. sau figura de crăci de 1 x 1. în Negulescu et al. precum şi de condiţiile de vegetaţie. 1989. sau toamna târziu.26 m3).M. de metoda adoptată. 1971. prin incizii inelare sau orificii punctiforme.63 m3). Boudru. bile.

În general. în Negulescu et al. curăţirile se împart în slabe (iG maximum 5%). În general. fără a se întârzia prea mult deoarece s-ar produce diminuarea creşterilor. şleauri de luncă. periodicitatea adoptându-se de fiecare dată numai pe baza informaţiilor de teren privind creşterea şi dezvoltarea arboretelor (Ciumac. de starea arboretului.ing. mai ales în pădurile destinate să îndeplinească funcţii de protecţie a terenurilor şi solurilor. şleauri de deal cu stejar pedunculat Teişuri Cerete.8 (chiar 0. în funcţie de natura speciilor. deşi uneori. când condiţiile de arboret o permit (cazul molidişurilor. 3). în ţara noastră se recomandă ca intensitatea curăţirilor să fie moderată.M. Tab. gârniţete. pentru a nu fi compromise rezultatele satisfăcătoare obţinute.Prof. 2000) Formaţia sau grupa de formaţii forestiere Molidişuri Brădete Amestecuri de fag şi răşinoase Făgete Goruneto-făgete. brădetelor sau al făgetelor foarte dese).19 - . nu se poate prescrie un număr fix de ani între două curăţiri succesive.. Periodicitatea curăţirilor variază. Periodicitatea curăţirilor (după xxx. între 3 şi 5 ani (tab.9). 3.Sc. În toate aceste cazuri este necesar să se respecte condiţia suplimentară ca. moderate (iG = 6-15%). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ După intensitatea intervenţiei pe suprafaţă de bază. amestecuri de cer şi gârniţă Salcâmete Aninişuri Arborete de salcie Arborete de plop negru şi plop alb Pinete şi laricete Arborete de duglas verde Periodicitatea intervenţiilor (ani) 4-5 3-5 3-5 3-5 4-5 3-5 2-3 4-5 (6) 4-7 3-4 2-3 2-3 2-3 3-5 3-5 După cum s-a menţionat. de condiţiile staţionale şi de lucrările executate anterior. 1959. în Negulescu şi Ciumac. inclusiv de stejar brumăriu şi stejar pufos Şleauri de câmpie. deformarea şi reducerea dimensiunii coroanelor etc. Stănescu şi Târziu. .75) după intervenţie. În consecinţă. consistenţa să nu se reducă sub 0. în general. următoarea intervenţie cu curăţiri în pădure se execută numai după ce masivul rărit prin intervenţia anterioară sa închis din nou (consistenţa cel puţin 0. în nici un punct al arboretului. chiar în condiţiile recomandărilor făcute. puternice (forte) (iG = 16-25%) şi foarte puternice (iG peste 25%). 1973. este necesar ca prima curăţire să nu întârzie prea mult după ultima degajare. şleauri de deal cu gorun Gorunete şi stejărete. poate ajunge puternică sau chiar foarte puternică. Niţescu şi Achimescu.dr. 1979).

Curăţirile sunt operaţii scumpe care. când se amplifică creşterile în diametru (deci fazele de dezvoltare se parcurg mai rapid) iar periodicitatea lucrărilor se măreşte. intervenţia cu curăţiri de intensitate mare. care îşi permit astfel de investiţii. aflate în faza de nuieliş-prăjiniş.M. ci în funcţie de valoarea de perspectivă a arboretului care rămâne (Stănescu şi Târziu. intervenţia cu curăţiri parţiale sau pe cale chimică. nu-şi acoperă cheltuielile de producţie. în Negulescu et al..5.ing. 1973).dr.5.Sc. Generalităţi Acestea sunt lucrări executate în fazele de păriş. 1973) Ele reprezintă un sistem de intervenţii care se aplică începând din momentul trecerii pădurii în faza de păriş (diametrul mediu al arboretului între 11 şi 20 cm) şi până în apropierea termenului exploatării. Actualmente. aplicarea curăţirilor în pierdere (aşa cum se procedează în ţările bogate.20 - . intervenţiile cu rărituri trebuie sistate în ţara noastră. Este evident că eficienţa globală a acestor lucrări nu trebuie judecată doar în raport cu valoarea prezentă. prin care se crează premisele realizării unor arborete de valoare în viitor. 1994).Prof. 2-3 curăţiri. în Negulescu et al. când starea de masiv se realizează mai târziu (în faza de nuieliş sau chiar de prăjiniş). Probleme economice. Deşi implică numeroase probleme economice. în general. în paralel cu reducerea numărului de intervenţii pe aceeaşi suprafaţă. în general. aceste operaţiuni culturale sunt adesea considerate lucrări de investiţii (lucrări a căror eficienţă economică este negativă. ceea ce a obligat la luarea unor măsuri pentru limitarea ineficienţei lor economice. în general. 2000). şi cu silvicultură avansată). aşa cum sunt: plantarea la distanţe mari.. cu excepţia zonelor unde există o piaţă nesaturată pentru lemnul de mici dimensiuni. ca şi la degajări-depresaje. dacă din calculele economice rezultă costuri de producţie mai reduse. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În pădurile de la noi.1. Din această cauză. considerându-se pe bună dreptate că de punerea generalizată în practică a degajărilor şi curăţirilor depinde calitatea pădurilor secolului următor (Lanier. după cum s-a menţionat. 2. se recomandă să se execute. Răriturile 2. codrişor şi codru mijlociu şi se preocupă de selecţia şi îngrijirea individuală şi intensivă a arborilor dintr-un arboret (Stănescu şi Târziu. după parcurgerea a circa 3/4 din vârsta exploatabilităţii arboretului (xxx. deoarece veniturile sunt mai mici decât cheltuielile). ceea ce reduce numărul de intervenţii cu curăţiri. este greşit să se aprecieze doar rentabilitatea momentană a curăţirilor prin simpla comparare a veniturilor şi cheltuielilor. . numărul acestora fiind redus chiar la o singură intervenţie în cazul arboretelor artificiale.

Selecţia pozitivă şi selecţia negativă (din Schütz. care i-ar putea stânjeni într-un fel oarecare. în general. exemplarelor de valoare li se asigură permanent condiţii favorabile de creştere şi dezvoltare prin extragerea repetată a celor de mai mică valoare. Diferite metode de răritură (din CRPF.Sc. 7): Fig. Fig. accentul fiind pus pe arborii valoroşi care rămân în arboret până la termenul exploatării (arbori de valoare. 6.21 - . 1991) . 1990) În acest mod.ing. de viitor) şi nu pe cei eliminaţi prin intervenţia respectivă (selecţie negativă) (fig. în teoria şi practica răriturilor din diverse ţări s-au imaginat modalităţi şi procedee de lucru dintre cele mai variate.M. lucrări de selecţie individuală pozitivă. 7. Pornindu-se de la neuniformitatea pădurii cultivate. Acestea pot fi incluse în două metode de bază (fig. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Răriturile sunt.dr. 6).Prof.

2. Fig.5. care se extrag. din clasele Kraft I. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 1. Rărituri selective. Răritura de jos Răritura de jos (răritura în dominat) a fost fundamentată de Georg Ludwig Hartig în Germania la sfârşitul secolului al XVIII-lea (1791). Ea constă. prin care. când arborii de extras se aleg în funcţie de o anumită schemă prestabilită. 2. puternic vătămate. răritura grădinărită etc.Prof. În afara acestora s-au definit şi (3) răriturile schematico-selective. Excepţie fac doar culturile de plopi euramericani. se vor detalia în prealabil principiile de bază ale celor două tipuri de răritură din care a derivat. răritura de sus. 1997 (b)] . cu caractere intermediare între cele două metode de bază şi care cuprind combinaţii între extragerile schematice şi cele selective. Rărituri schematice (mecanice. situaţi în plafonul inferior al arboretului. în Giurgiu (red. Răritura de jos [din Lanier. În această categorie sunt incluse răritura de jos.). din extragerea arborilor rămaşi în urmă cu creşterea. din clasele Kraft a IV-a şi a V-a. a II-a şi a III-a (fig.ing. 1994 (a) şi Smith et al. respectiv răritura de jos şi răritura de sus. în general. 1995).22 - . după care se intervine asupra celor de valoare mai redusă. se aleg arborii de valoare (de viitor). 8. pentru înţelegerea modului său de aplicare. începând din anul 1966.M. pentru care a fost adoptată metoda răriturii schematice.dr. fără să mai fie diferenţiaţi după anumite criterii. se poate interveni şi în plafonul superior asupra exemplarelor uscate. Răritura mixtă include principiile a două tipuri fundamentale de rărituri.. în principal. rupte. prevăzută să se aplice încă din anul 1961 (Petrescu. simplificate). 2.Sc. Dacă însă starea arboretului o impune. s-a generalizat aplicarea aşa-numitei rărituri selective mixte (combinate) pentru toate pădurile echiene. Din acest motiv. 8). geometrice. care trebuie promovaţi. În România. răritura combinată (mixtă).

dacă starea arboretului o cere. 1881) şi făgetele din Danemarca (von Reventlow. cu coroane asimetrice sau lăbărţate) din plafonul superior al arboretului (clasele Kraft I.6 (Stănescu şi Târziu. suprafaţă de bază. Constă din extragerea arborilor necorespunzători şi nedoriţi (exemplare din specii secundare. Lanier. Răritura de jos.M. 1994. În aceleaşi condiţii. puternic vătămaţi.dr. 1971. fiind denumită în mod ironic operaţie de înmormântare a răposaţilor (Drăcea. Broilliard. 1935). arborii dominaţi şi copleşiţi dispărând cu timpul. în Negulescu et al. Răritura de sus Răritura de sus (răritura în dominant) a fost concepută pentru arboretele de cvercinee din Franţa (Bagneris. Savill et al. precum şi arbori din specia de bază însă rău conformaţi.Prof. De aceea. 1935). valorile medii (diametru. 1923-1924). 1994). ar fi dispărut prin procesul de eliminare naturală (La rărituri să se extragă numai exemplarele moarte sau copleşite – Hartig. răritura de jos are caracterul unei selecţii negative (Petrescu.5 şi 0. răritura de jos nu modifică prea mult sensul selecţiei naturale. Boudru. se recomandă să se aplice în Europa în special în arboretele pure de răşinoase (molidişuri. 2. În acest sens. 1971.. deoarece prevede extragerea ceva mai devreme a arborilor care.5. În cazul aplicării răriturii de jos. atacaţi. laricete). 1989. cu scopul de a permite dezvoltarea cât mai activă a arborilor de valoare din acelaşi plafon (fig.. Prin aplicarea acestui tip de răritură. 1791. 1997). bolnavi. se extrag şi arborii uscaţi.4) 0. oricum. în Dengler.Sc. volum) ale arborilor de extras sunt mai mici decât valorilor medii caracteristice arboretului iniţial. intensitatea intervenţiei după numărul de arbori este mai mare decât intensitatea pe suprafaţă de bază sau pe volum. răritura de jos nu a fost considerată o adevărată operaţiune culturală. iar cerinţa de eliminare numai a arborilor rămaşi în plafonul inferior aducându-i lui Hartig şi discipolilor lui porecla de oameni ai întunericului (Dengler.23 - . Datorită faptului că se intervine în plafonul inferior al arboretului. în cele situate pe staţiuni sărace sau chiar la primele rărituri în arborete de foioase cu temperament de lumină (Vuokila. din plafonul inferior. a II-a şi III-a). 1969.ing. 1973. Totodată. ceea ce conduce la realizarea de arborete monoetajate. Lanier. 1812). care a fost concepută pentru monoculturile de molid din Germania. pinete. 9). 1983. 1878. se consideră că raportul dintre volumul mediu al arborilor de extras şi volumul mediu al arboretului iniţial (Ve/Vi) este cuprins între (0. 1984).3. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Deoarece se preocupă mai ales de arborii de extras şi nu de cei valoroşi. Stănescu. adâncimea coronamentului se reduce treptat şi considerabil. înălţime. uniforme şi cu închidere pe orizontală. rupţi. . Petrescu.

1990). 1983.24 - . şleauri.dr.Prof. Actualmente. raportul dintre diametrul mediu al arborilor de extras şi diametrul mediu al arboretului înainte de intervenţie (d/D) este mai mare sau egal cu 1 (Pardé. În acelaşi timp.M.8 şi 0. Datorită acestui fapt. 2. în Negulescu et al. în special în arboretele cu un anumit grad de neomogenitate sub raportul vârstei. Răritura de sus [din Lanier. răritura în dominant nu mai urmează sensul eliminării naturale şi capătă un caracter accentuat de selecţie pozitivă (Stănescu şi Târziu. aplicarea sa este recomandată în arborete de foioase (stejărete pure şi amestecate. în scopul realizării protecţiei solului şi menţinerii unui ritm activ al elagajului natural la arborii situaţi deasupra. amestecuri de cvercinee şi fag. 1994). . 9.5. se are grijă ca plafonul inferior să se menţină cât mai des şi continuu. Datorită acestei situaţii a devenit necesară combinarea cele două tipuri fundamentale de rărituri (de jos şi de sus). al desimii sau al compoziţiei (Petrescu.4. Boudru. între 0. Răritura mixtă (combinată) Din practica conducerii arboretelor a rezultat că doar rareori este posibilă o intervenţie numai în plafonul superior sau numai în cel inferior. 1973. Maheut. În România.Sc. 1971). în Schütz. răritura de sus se aplică în Europa în amestecuri de foioase dominate de cvercinee.. iar cel inferior se prezintă suficient de des pentru a asigura protecţia solului şi producerea elagajului natural. 1969.ing. în general. Acest fapt a fost posibil datorită cercetărilor realizate în arborete de fag de către Schröder (1905) în Danemarca. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. 1984). 1997 (b)] Procedând la rărirea plafonului superior prin înlăturarea exemplarelor care împiedică buna dezvoltare a celor valoroase. (Schütz.9 (ţări central şi vest-europene) (xxx. gârniţete) sau amestecuri de răşinoase şi foioase. cerete. 1989). raportul dintre volumul mediu al arborilor extraşi prin răritură şi volumul mediu al arboretului înainte de intervenţie este cuprins.. făgete etc. în care plafonul superior poate fi rărit. Stănescu. 1990. În cazul răriturii de sus. 1978. 1994 (a) şi Smith et al.

care au condus la fundamentarea răriturii mixte (combinate) (Lafouge. Răritura combinată [din Lanier. din Petrescu.dr. notaţi cu V) se aleg dintre speciile principale de bază şi se găsesc.ing. Modul de clasificare a arborilor pe criterii funcţionale într-un arboret de foioase (după xxx. 1956. Fig. 1964). în Negulescu et al.25 - . În cadrul acestei metode este specifică împărţirea arborilor în funcţie de poziţia lor în arboret. 10. E = de extras) Arborii de valoare (de viitor. 10). în general. cu trunchiuri cilindrice bine conformate. Silvy-Leligois. 1997 (b)] Tehnica de executare a răriturii combinate. fără crăci lacome etc. Fig. 1963. însă acest criteriu trebuie luat în considerare numai după ce celelalte au fost satisfăcute.. în clasele Kraft I şi a II-a. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ respectiv Engler (1905) şi Schädelin (1926) în Elveţia. precum şi de rolul lor funcţional. 1971) (V = arbori de valoare. arbori ajutători (folositori) şi arbori dăunători (de extras) (fig. 1973) (fig. cu coroane cât mai simetrice şi elagaj natural bun.Prof. 1994 (a) şi Smith et al. 11). cu ramuri subţiri. . Aceştia trebuie să fie sănătoşi. Adesea se recomandă ca arborii de valoare să fie cât mai uniform repartizaţi pe întinderea arboretului.. în trei clase: arbori de valoare (de viitor). 11. A = ajutători. fără înfurciri.Sc.M. Aceasta constă din extragerea concomitentă a arborilor necorespunzători atât din plafonul superior cât şi din cel inferior ale arboretului (Stănescu şi Târziu.

în scopul răririi grupelor prea dese (Florescu. respectiv vătămarea crăcilor. schimbarea clasei Kraft etc. rupturi şi doborâturi de vânt. 1990). Categoria arborilor dăunători (de extras) (E) include: • arborii din orice specie şi orice plafon care. şi exemplarele sănătoase din plafonul superior care nu au fost desemnate ca arbori de viitor. fie ale speciilor de bază sau de amestec. înclinaţi. Florescu.). 1981). În situaţia răriturii combinate. Este important de reţinut că această clasificare funcţională a arborilor nu are caracter stabil. situate în general într-o clasă Kraft inferioară (a II-a. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ fără a se urmări obsesiv realizarea sa. Arborii ajutători (folositori) (notaţi cu A) stimulează creşterea şi dezvoltarea arborilor de valoare. cuprins între 0. dându-se intervenţiei un pronunţat caracter de selecţie pozitivă şi o intensitate mai moderată.. ea se revizuieşte înaintea fiecărei noi intervenţii cu rărituri. deoarece mania echidistanţei între arbori este una dintre negările principiului răriturilor selective (Pardé. formarea trunchiurilor şi coroanelor arborilor de viitor. provocând biciuirea sau umbrirea tulpinilor.M. 1959. Stănescu şi Târziu. pentru a se menţine active creşterea în înălţime şi producerea elagajului natural. îndeplinind în acelaşi timp un rol de protecţie şi ameliorare a solului. Pentru ca efectul lor favorabil să se manifeste integral este de preferat ca arborii ajutători să aibă coroana situată imediat sub cea a arborilor de viitor şi la o distanţă convenabilă faţă de aceştia. prin poziţia lor. 1973). a III-a sau chiar a IV-a). în faza de păriş. La aplicarea primelor rărituri combinate în faza de păriş se urmăreşte alegerea şi promovarea arborilor de viitor (rărituri de selecţionare).6 şi 0. rupţi. Aceştia ajută la elagarea naturală. Se aleg fie dintre exemplarele aceleiaşi specii (arborete pure). 1971. 1981). atacaţi de dăunători sau cu defecte externe evidente (înfurciţi.26 - .ing.Prof.dr. răriturile sunt mai frecvente şi cu o intensitate mai slabă şi se urmăreşte în acelaşi timp şi apropierea compoziţiei momentane de cea ţel (răritură de dozare a speciilor) (Cochet. cu gelivuri etc.). dar care nu-i jenează în creştere pe aceştia din urmă (Ciumac. 1981. în Negulescu et al. De aceea.Sc. după caz. • arborii uscaţi sau în curs de uscare. luându-se în considerare eventualele modificări produse în evoluţia acestora (răniri. atacuri de boli şi dăunători.9 (Lanier. în Negulescu şi Ciumac. • unele exemplare cu creştere şi dezvoltare satisfăcătoare. 1994). împiedică creşterea şi dezvoltarea coroanelor arborilor de viitor şi chiar ale celor ajutători. raportul dintre volumul mediu al arborilor extraşi şi volumul mediu al arboretului înainte de intervenţie (Ve/Vi) este. curbaţi. în general. În categoria arborilor ajutători pot fi incluse. care dăunează celorlalţi arbori şi pădurii în ansamblu. . în Schütz.

respectiv pe durata întregului an la răşinoase. după intensitatea lor. în arboretele cu o frecvenţă mai mare a arborilor dăunători. în arboretele sănătoase şi conduse anterior corespunzător. vârsta şi structura arboretului. să nu se reducă consistenţa arboretului sub 0. Dacă numărul arborilor dăunători este relativ mic. se pot extrage şi o parte din arborii folositori. 2.Sc. 4). pe suprafaţă de bază (iG) sau pe volum (iV). situate în condiţii staţionale mai favorabile şi prin care se urmăreşte obţinerea de sortimente de mari dimensiuni.dr. Intensitatea pe volum recomandată pentru aplicarea răriturilor în pădurile din ţara noastră este. intensitatea intervenţiei anterioare cu acelaşi gen de lucrări.30 m.27 - . în slabe (iV maximum 5%).8. moderate (iV = 6-15%). pentru a se putea diferenţia uşor speciile şi a se evalua cât mai exact gradul de închidere a masivului.5.Prof. în ansamblu. răriturile au intensităţi mai mari în arborete din specii de lumină. intensitatea răriturilor variază în raport cu specia. situate în condiţii staţionale mai puţin favorabile şi în care se doreşte să se producă o cantitate de masă lemnoasă cât mai mare şi nediferenţiată sortimental (Stănescu şi Târziu.ing. În ţara noastră. aceştia se vor extrage treptat. raportând numărul de arbori. precum şi crearea unor condiţii favorabile pentru intensificarea fructificaţiei şi realizarea unei regenerări naturale corespunzătoare. precum şi la înălţimea de cca 1. În plus. în valori procentuale. în prima urgenţă (la prima intervenţie) fiind eliminaţi cei uscaţi. se face la foioase numai în timpul sezonului de vegetaţie.M. lâncezi etc. în 2-3 reprize mai des repetate. rupţi. când se urmăreşte stimularea creşterii în grosime şi în volum a arborilor remanenţi. unde se notează numărul de ordine al arborelui respectiv) acestora. . slabă-moderată (tab. în Negulescu et al. dezrădăcinaţi. răriturile se clasifică. ţelul de gospodărire fixat etc. într-un mod identic curăţirilor. 1973). Alegerea arborilor de extras. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În fazele de codru tânăr şi codru mijlociu.. prin comparaţie cu cele din specii de umbră. împrumutând caracterul unei rărituri de punere în lumină. având însă grijă ca. în nici un loc. unde se aplică marca rotundă a ocolului. aceştia se extrag integral la fiecare intervenţie. pentru a nu se deregla starea de masiv. care este în mod obligatoriu însoţită de marcarea (realizarea de cioplaje la bază.5. Intensitatea şi periodicitatea răriturilor selective În mod obişnuit. pe număr de arbori (iN). În schimb. În mod evident. suprafaţa de bază sau volumul arborilor extraşi la valorile corespunzătoare arboretului înainte de intervenţie (x 100). intervenţiile pot avea intensităţi şi periodicităţi mai mari. puternice (forte) (iV= 16-25%) şi foarte puternice (iV peste 25%). În general însă. intensitatea răriturilor se stabileşte.

se recomandă să fie astfel adoptată încât consistenţa arboretului după răritură să nu scadă sub 0. Hibberd (ed.dr. În toate situaţiile.M. gârniţete şi amestecuri de cer şi gârniţă 12 11 Salcâmete 15 10 Aninişuri 15 12 10 Arborete de salcie 16 12 Arborete de plop alb. datorită scăderii semnificative a productivităţii arboretelor conduse prin lucrări cu intensităţi mari.8 (arborete în faza de păriş). bietajate şi cu subarboret bine dezvoltat) (Ciumac. în Negulescu et al. când sunt suficiente 2-3 rărituri) şi 6-10 (12) ani în fazele următoare. şleauri de 14 12 deal cu stejar pedunculat Teişuri 18 12 12 Cerete. dezvoltarea anormală a coroanelor. 5).21. neîntârziindu-se însă prea mult (maximum 2 ani după refacerea consistenţei pline). 1989.7 (arborete din specii de lumină. de asemenea. respectiv a făgetelor destinate să producă lemn de derulaj (Giurgiu et al.).ing.Prof.81.9-1. în procente din volumul pe picior înainte de efectuarea intervenţiilor. pentru arborete cu consistenţa 0. Petrescu.Peste 50 60 70 80 90 100 100 10 9 8 7 6 6 5 10 9 8 7 7 6 5 10 9 8 7 7 6 5 13 12 10 9 8 7 5 10 9 8 7 6 5 4 10 8 7 6 5 4 4 10 8 7 6 5 4 4 10 9 7 7 6 6 5 4 3 10 Răriturile puternice nu sunt recomandate în pădurile româneşti. deoarece arborii îşi încetinesc creşterea. adoptarea unei intensităţi forte poate conduce la reducerea creşterii în înălţime. 1973. de 2-3 (Stănescu şi Târziu. când numărul intervenţiiilor este.Sc. Constantinescu. cu excepţia arboretelor tinere de răşinoase. Indici de recoltare prin rărituri. care se stabileşte numai pe teren în funcţie de starea de fapt a pădurii în fiecare punct.3120 30 40 Molidişuri 16 11 Brădete 16 12 Amestecuri de fag cu răşinoase 15 12 Făgete 15 14 Goruneto-făgete şi şleauri de deal cu gorun 15 13 Gorunete şi stejărete 14 12 Şleauri de câmpie. O nouă intervenţie cu rărituri se execută doar când majoritatea golurilor provocate în plafonul superior prin ultima intervenţie sunt pe cale să se reînchidă.0 parcurse sistematic cu asemenea lucrări (din xxx. creşterea ponderii arborilor purtători de crăci lacome (cvercinee).71.91. 2000) 11.. În plus. precum şi la producerea pârliturii scoarţei (făgete) (Giurgiu et al.. . 4. în condiţiile ţării noastre. în Negulescu şi Ciumac. Periodicitatea răriturilor. respectiv 0. plop negru sau amestecuri 16 7 între ele Pinete 18 15 12 Arborete de duglas verde 16 12 Formaţii sau grupe de formaţii forestiere Vârsta arboretelor. 1954.61.28 - . 1989). intensitatea intervenţiei.51. variază între 4 şi 7 (8) ani (în păriş. 1959). 1976) (tab. şleauri de luncă. iar coroanele încep să se deformeze (Perrin. 1991). 1971). ani 41. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tab..

intensitatea răriturilor schematice este de 25. cu atât intervenţiile sunt mai rare şi invers. dese. 12): • răritura în linie.5. 1989. Această opţiune are ca efect mărirea volumului extras la fiecare intervenţie şi care se recomandă să atingă sau chiar să depăşească 40-60 m3/ha.29 - . Periodicitatea răriturilor (din xxx. şleauri de luncă. În acest caz se utilizează aşa-numita răritură schematică (mecanică. care este cea mai frecvent folosită şi constă în faptul că se extrag rânduri (linii. Nyland. Răritura schematică (geometrică.. uniforme. cu cât intensitatea lucrărilor este mai mare. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tab. tendinţa actuală pe plan mondial este de a mări intensitatea şi periodicitatea răriturilor. 5. arborete omogene. se aplică în două variante (fig. . 1980. de parcurs cu prima răritură. alăturate sau nu între ele. dar valorile amintite ar putea fi sporite dacă s-ar acţiona mai intens cu precădere în plafonul superior. prin rărituri se recoltează 25-30 m3/ha/intervenţie. cum sunt culturile de clone). 1997). 1996. şleauri de deal cu stejar pedunculat Teişuri Cerete. fără variaţie genetică. la intervale constante.M. Vlad et al. fără însă a se periclita starea de masiv.Prof. 1971. 1996). Boudru. Din motive economice. în general.dr. În ţara noastră. şleauri de deal cu gorun Gorunete şi stejărete. cea mai frecvent propusă soluţie fiind cea cu intensitatea de 33% (Hamilton. 33 sau 50% (se extrage un rând din 4. mecanică) În anumite situaţii (plantaţii tinere. în medie. • răritura din distanţă în distanţă. 2000) Formaţia forestieră Molidişuri Brădete Amestecuri de fag şi răşinoase Făgete Goruneto-făgete. pe suprafaţa întregului arboret. inclusiv de stejar brumăriu şi pufos Şleauri de câmpie. când arborii de extras se aleg în mod convenţional la distanţe egale pe fiecare rând (Petrescu. amestecuri de cer şi gârniţă Salcâmete Aninişuri Arborete de salcie Arborete de plop alb şi plop negru Pinete şi laricete Arborete de duglas verde Periodicitatea răriturilor (ani) păriş codrişor codru mijlociu 5-6 6-8 8-10 6-8 8-10 10-12 5-6 7-8 8-11 6-8 8-10 10-12 5-7 8-10 10-12 5-6 8-10 10-12 4-5 5-7 7-8 5-6 6-8 8-10 5-7 8-10 10-12 4-5 5-6 4-6 6-7 3-4 3-4 3-5 4-5 5-6 6-7 7-8 5-7 8-10 Între intensitatea şi periodicitatea răriturilor există o strânsă interdependenţă în sensul că. geometrică) care. 2. Nyland.6. şiruri) întregi de arbori. În general. 3 sau 2). gârniţete. nu se mai justifică alegerea arborilor de extras.Sc. pentru a face răriturile atractive şi din punct de vedere economic.ing.

deşi indispensabile pentru stabilitatea şi creşterea culturilor. 2.Prof. 1997) În ţara noastră.. Sheedy şi Bertrand. 12. Lucrări speciale de îngrijire şi conducere a arboretelor 2. Intensitatea recomandată pentru răriturile schematico-selective este de până la 50%. 1986.6. în general.Sc.dr. c .M.din distanţă în distanţă (b . de pe rândurile rămase neparcurse). cu distanţe de plantare mai mici sau egale cu 5 x 5 m. Răritură schematică. de o răritură selectivă cu intensitate slabă-moderată). la nevoie.ing. recoltându-se un rând din trei (33%) prin răritura schematică. respectiv 25-30% din volumul rămas după răritura schematică prin extragere selectivă (Hoellinger. puternic atacaţi de insecte. extragerea arborilor se face atât schematic (se recoltează rânduri întregi).6.30 - . În acest caz. 2000). uscaţi sau în curs de uscare. cât şi selectiv (se intervine pentru recoltarea arborilor defectuoşi. cu intensitatea de 33%. În ultima vreme se constată aplicarea frecventă la nivel mondial a răriturilor schematicoselective. practicat în special în arboretele de răşinoase unde. Thivolle-Cazat. obiectiv care se poate realiza prin extragerea arborilor uscaţi sau în curs de uscare. la vârste cuprinse.în linie. 1997). Vlad et al.. 1986. intensitatea intervenţiei variind între 25 şi 50%. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. lucrările strict selective sunt prea costisitoare şi ineficiente economic.1. căzuţi.din Smith et al. rupţi sau doborâţi de vânt sau zăpadă. în funcţie de sortimentele-ţel şi de bonitatea staţiunilor (xxx. 1997. răriturile schematice se recomandă să se aplice doar în culturile uniclonale de plopi euramericani (în special de Italica 214 sau Robusta 16). aceste lucrări urmăresc asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare a arboretelor. precum şi . În aceste cazuri. se recomandă să se aplice o singură răritură schematică (urmată. între (6) 8 şi 10 ani. a . Lucrări de igienă Adesea denumite şi tăieri de igienă.

5) m înălţime şi urmăreşte realizarea mai multor obiective: asigurarea accesibilităţii în arborete. deoarece arborii care se extrag în primă urgenţă prin astfel de intervenţii sunt tocmai cei uscaţi sau în curs de uscare. s-au definit două tipuri de elagaj artificial: • elagajul la înălţimi reduse (elagaj de acces sau de penetrare în arboret). în Negulescu et al. pentru a elimina arborii care constituie un pericol potenţial pentru cei sănătoşi şi a limita astfel la maximum riscul apariţiei focarelor de infecţie (Ciumac. pe baza observaţiilor de teren. la interval de 2-3 (4) ani.Prof. în general. În funcţie de obiectivele urmărite.31 - . 2000). Tehnica de lucru. în Negulescu şi Ciumac. prin recoltarea arborilor vătămaţi. aceştia se vor extrage în 2-3 reprize. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ a arborilor-cursă şi de control folosiţi în lucrările de protecţie a pădurilor. doborâţi etc. 1959. Intensitatea (volumul de extras) lucrărilor de igienă este determinată de starea de fapt a arboretelor. Tăierea arborilor care fac obiectul lucrărilor de igienă se poate face tot timpul anului (tăiere fără restricţii – xxx. se pot diferenţia următoarele situaţii: • • • dacă se constată că numărul arborilor de extras este mic şi prin intervenţia asupra lor nu se dereglează starea de masiv. în curs de uscare sau a celor verzi de pe o anumită porţiune de la baza tulpinii arborilor. 1959. care este de preferat să se extragă înainte de zborul adulţilor (Ciumac. 1973). igienizarea pădurii realizându-se concomitent. Florescu.7 în arboretele tinere şi sub 0.6 în cele mature şi bătrâne (deci acestea ar deveni exploatabile după stare).. se procedează la recoltarea acestora într-o singură repriză. În pădurile parcurse sistematic cu operaţiuni culturale nu este necesară planificarea lucrărilor de igienă.2. Stănescu şi Târziu. fără ca prin aceste lucrări să se restrângă biodiversitatea pădurilor (xxx. Acesta se realizează. precum şi de porţiunea din tulpină pe care se intervine la fiecare intervenţie.M. cu excepţia răşinoaselor afectate de gândacii de scoarţă. precum şi facilitarea executării diferitelor lucrări cum sunt punerea în valoare sau recoltarea-colectarea lemnului la rărituri. cauzatoare de probleme fitosanitare. în Negulescu şi Ciumac.dr. în situaţia în care. Astfel. crearea unor poteci în scopuri cinegetice. lucrările de igienă devin obligatorii şi trebuie realizate fără întârziere. până la 2 (2. 1959). consistenţa arboretului s-ar reduce sub 0.ing. . 2. pentru a nu se întrerupe dintr-o dată şi exagerat de mult starea de masiv. Dacă însă. dacă proporţia arborilor de extras este mare.Sc. între două intervenţii succesive cu operaţiuni culturale apar fenomene nedorite. 2002). în Negulescu şi Ciumac. rupţi. este de preferat să se procedeze la refacerea lor prin tehnici specifice (Ciumac. Lucrări de elagaj artificial Acestea urmăresc tăierea şi îndepărtarea ramurilor uscate. 1981).6.

arborii care se elaghează fac parte din categoria celor de valoare (de viitor). Aspectul lemnului cu şi fără noduri în arbori elagaţi şi neelagaţi (din MacLaren. Nicolescu. tinere şi valoroase (din clase superioare de producţie). 1986) (fig. În mod evident. nuci).Prof. să se elagheze un număr redus de exemplare suplimentare (10-20. 1999): se elaghează doar arbori drepţi. 1998.dr. pe lângă arborii de valoare. naturale sau artificiale. obiectivul urmărit în acest caz este obţinerea unei cantităţi cât mai mari de lemn fără noduri.32 - . Principalele recomandări în legătură cu aplicarea acestei lucrări sunt următoarele (Hubert şi Courraud. 13). sănătoşi. 13. altor foioase importante (cireş. Deoarece elagajul începe la vârste mici. cu utilizări industriale superioare (lemn gros pentru cherestea. pe porţiunea de la baza arborelui. cât mai uniform spaţiaţi. Numărul arborilor elagaţi la intervenţiile ulterioare scade permanent astfel că la ultima . prin care se îndepărtează ramurile nedorite pe înălţimi de la 2 (2. Fig. 1969. a lemnului lipsit de noduri. viguroşi. cvercinee. duglas. Savill şi Evans. la prima intervenţie. 1987) Elagajul artificial se recomandă să se aplice numai în arborete cu funcţii de producţie. se recomandă ca.M. pini.ing. utilizabil în special pentru producerea furnirelor. reducerea riscului de producere a incendiilor de coroană etc. care nu prezintă crăci lacome.Sc. care se vor regăsi în arboretul exploatabil. din clasele Kraft I şi a II-a. a cherestelei de calitate superioară sau în structurile de rezistenţă din construcţiile de lemn (Gava. cu precădere exemplarelor de molid. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ • producerea. chiar 50% în plus). din arboretele de codru al căror ţel de gospodărire este producerea lemnului de mari dimensiuni.5) m până la nivelul dorit (în general nu mai mult de 6-8 m). când potenţialul productiv al acestor arbori nu este integral exprimat. elagajul cultural propriu-zis. plopi hibrizi. lemn pentru furnire estetice).

trebuie să nu depăşească 0. Nu se recomandă folosirea masticurilor pentru altoiri. diametrul ramurilor care se elaghează trebuie să nu depăşească 3 cm. pot provoca necrozarea ţesuturilor vii ale arborilor. Dacă însă există riscuri deosebite de producere a infecţiilor (cazul atacului de Endothia parasitica la castanul comestibil sau al speciei Ceratocystis fagacearum la stejarii roşii). lucrarea trebuie începută la final de prăjiniş-început de păriş.Sc. u = umflătura de la baza ramurii) nu se acceptă lăsarea de cioturi care.ing. cu efecte nedorite asupra stării sanitare şi calităţii lemnului format după elagaj. dacă elagajul artificial se execută corect. Poziţia tăieturii de elagare la foioase (a) şi răşinoase (b) (din Shigo. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ lucrare numărul de exemplare asupra cărora se intervine coincide cu sau este foarte apropiat de desimea arboretului exploatabil. În legătură cu acest aspect este de amintit regula de aur a elagajului artificial conform căreia. datorită toxicităţii lor. ea trebuie să se încheie atunci când arborii asupra cărora se intervine realizează un diametru de bază reprezentând maximum o treime din diametrul lor la exploatabilitate. realizată în general perpendicular pe ramura îndepărtată sau paralel cu axa tulpinii.Prof. gulerul) de la baza acesteia (fig. pentru ca lucrarea să fie şi rentabilă (proporţia lemnului comercializabil lipsit de noduri să fie maximă). dacă totuşi se produc. a creozotului. care nu au acţiune fungicidă şi care. tăietura de elagare. 14. precum şi costurilor ridicate pe care le implică elagarea ramurilor groase. nu este necesară folosirea ulterioară a substanţelor de protejare a rănilor. a vopselelor sau a gudroanelor de huilă. .33 - . trebuie să protejeze manşonul (umflătura.dr. Fig. singurele substanţe recomandate sunt fungicidele cu acţiune antiseptică. 1984) (1-1 = poziţia primei tăieturi. fapt datorat atât problemelor fitosanitare care apar odată cu prelungirea duratei de cicatrizare a rănilor cu diametre mai mari. A-B = poziţia tăieturii finale. 14).M. când diametrul de bază al arborilor individuali de elagat este de (8) 10-12 cm.5 cm lungime deoarece orice ciot de lungime mai mare prelungeşte nepermis de mult perioada de cicatrizare a rănilor.

fapt datorat costurilor care cresc vertiginos la înălţimi mai mari. să fie evitată sau drastic limitată. când este necesară folosirea dispozitivelor de urcare în arbori. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - înălţimea până la care se elaghează este în general de 6 (8) m. este de preferat ca elagarea ramurilor verzi (în special cu diametre mai mari de 3 cm). Între puţinele excepţii de la această regulă se pot menţiona plopii hibrizi.ing. în special la speciile care manifestă o sensibilitate ridicată la dăunătorii de rană (molid. deoarece poate favoriza vătămarea ţesuturilor lemnoase (elagajul de iarnă). care se elaghează până la maximum 8 (10) m. între care scările uşoare din aliaje de titan sau din aluminiu sunt cele mai potrivite. Astfel. La înălţimi mai mari de 4.Sc. - pentru a nu se produce dereglări ale creşterii în diametru a arborilor (cea în înălţime este mai puţin influenţată de elagaj).dr.Prof. care permit elagajul până la 4-4. cu toate că există şi opinii opuse. - de fiecare dată când se execută este preferabil ca elagajul artificial să fie realizat împreună cu răriturile. cu puţin timp înainte de pornirea în vegetaţie. pini) sau la producerea de gome (cireş păsăresc). iar după această lucrare se circulă mai uşor în arboret şi în jurul exemplarelor care vor face obiectul elagajului. uşurând executarea acestuia. la fiecare intervenţie elagându-se 2-3 m.5 m. cireşul păsăresc şi nucii. - uneltele cele mai recomandate pentru elagaj sunt diferenţiate după înălţimea la care se realizează lucrarea. Oricum. la fiecare intervenţie se poate îndepărta până la 20-30% din lungimea coroanei vii. care se recomandă să fie elagaţi în perioada de vară. Uneori (însă pe scară mult mai redusă decât fierăstraiele) se recomandă folosirea foarfecelor hidraulice sau .5 m este recomandată folosirea fierăstraielor manuale menţionate şi a dispozitivelor de urcare în arbori (caz în care se utilizează în mod obligatoriu echipamentul de protecţie). crăcile neelagate protejează trunchiurile arborilor de viitor în timpul executării răriturii. Astfel. perioada cea mai recomandată pentru elagajul ramurilor verzi este la sfârşitul iernii. - coroana rămasă după fiecare intervenţie cu elagaj trebuie să aibă o lungime de minimum 50% din înălţimea totală a arborelui. Procedând în acest mod. se recomandă ca arborii de elagat să fie selecţionaţi fie înaintea răriturii fie concomitent cu alegerea arborilor de viitor.34 - . Singura situaţie când se recomandă elagarea la înălţimi de peste 6 m este cea a culturilor intensive de plopi hibrizi. pentru elagajul până la 2 m înălţime se folosesc mai ales diverse tipuri de fierăstraie manuale. Se intervine în 2-3 reprize. iar operaţia de elagaj să se execute după răritură.M. - este indicat ca elagajul artificial să nu se execute în perioadele geroase sau secetoase. La înălţimi de peste 2 m se preferă fierăstraiele manuale sau mecanice cu braţ prelungitor telescopic. respectiv atacurile de insecte (elagajul de vară). în timp ce elagajul ramurilor uscate se poate practica tot anul.

cel mai cunoscut fiind cazul cvercineelor. se recomandă subvenţionarea parţială a acestuia (ca în Franţa. Ulmus.Prof. Tilia. 15.35 - . ca în cazul bradului) (fig. pentru a-i mări şi atractivitatea financiară. Belgia. În interiorul fiecărui gen există diferenţe evidente între specii. formate la vârste mici. care reduc proprietăţile fizico-mecanice şi tehnologice ale lemnului speciilor de valoare şi cu posibile utilizări superioare. Populus şi Salix. Belgia. Prin emondaj. În zona temperată din Europa şi America de Nord. 1994) elagajul artificial este o operaţie costisitoare. Fig. numărul de arbori elagaţi pe specii. De aceea. caracteristicile lucrării (perioada de realizare şi costurile ocazionate. . diametrul de bază al arborilor elagaţi. cu calităţi şi utilizări superioare.6.M. înălţimea elagată. speciile pe care crăcile lacome apar în mod frecvent fac parte din genurile Quercus.3. Emondajul Această lucrare de îngrijire se referă la tăierea crăcilor lacome apărute pe trunchiul arborilor din mugurii dorminzi. Crăcile lacome. calitatea tăieturii. uneltele folosite.Sc. care includ: • • caracteristicile arboretului elagat (descrierea parcelară). Noua Zeelandă).). precum şi a robotului de elagaj Sachs & Fichtel (la înălţimi de până la 10-12 m. precum şi introducerea certificatelor de elagaj (documente utilizate în Franţa. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ pneumatice de elagaj (la înălţimi până la 2 m).ing. pot fi la originea ramurilor (nodurilor) mari. Canada). 15 – dreapta jos).dr. Castanea. se pot îndepărta şi mugurii dorminzi de pe o anumită lungime a trunchiului. Diverse unelte manuale şi mecanice folosite pentru realizarea elagajului artificial (după Rittershofer. Elveţia. unde stejarul pedunculat este specia care produce cele mai multe crăci lacome. 2. etc. pentru prevenirea producerii crăcilor lacome. ale cărei costuri trebuie amortizate odată cu vânzarea lemnului fără noduri.

în lunile mai-iunie (Bialobok. la scurt timp după apariţia crăcilor lacome (Pourtet. rămânerea în urmă cu creşterea (situarea în clase Kraft inferioare). 1961. Acest fapt este evident şi deoarece. crescuţi în afara masivului pădurii. 1973. creşterea aplecată. 1986. în cel mai rău caz. manifestă acest defect (Auchmoody. 1982. intervenţii cu elagaj artificial. nu prezintă crăci lacome. întâlnit mai ales la stejarul pedunculat (Negulescu. 1982. 1982. pe fondul dezechilibrului fiziologic al acestora. 1991).36 - . s-a dovedit eficientă doar în cazul celor apărute după elagajul ramurilor vii în culturile de plopi hibrizi şi când se execută vara.dr. 1949. Bialobok. 1976.Prof. Bastien. a arborilor. 1987). în cadrul aceleiaşi specii. ca efect al răriturilor cu intensitate mare (puternice şi foarte puternice) sau al diverselor tratamente care conduc la luminarea tulpinii la bază (tăieri succesive.. Stănescu şi Târziu. 1976. ca rezultat al creşterii în arborete excesiv de dese. 1987. Stănescu şi Târziu. 1978.. în mod ireversibil. în Negulescu et al. în anul următor apariţiei lor (Sevrin. Intervenind astfel. 1972. Hubert şi Courraud. 1997. care conduce la formarea crăcilor lacome pe faţa superioară a tulpinii (Roussel. în timp ce alţii din pădure. Tehnica de lucru.Sc. 1978. anumiţi arbori individuali. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În general. 1990) sau august (Pourtet. Boudru. 1989) sau. Se recomandă intervenţia în acelaşi an. Evans. 1983. 1949. luminarea bruscă a tulpinii. Pourtet. adesea întârziat şi având intensităţi prea mari. Roussel. Evans. deoarece anumite specii dintr-un gen sunt mai predispuse la apariţia crăcilor lacome decât alte specii ale aceluiaşi gen (cazul stejarului pedunculat în comparaţie cu gorunul. asociată cu o stare de vegetaţie slabă (se formează crăci lacome de umbră sau crăci lacome de agonie) (Poskin. Expunerea bruscă a tulpinii la lumină plină produce aşa-numitul fenomen de coronare.M. 1982. se consideră că acesta este evident. Crăcile lacome pot să apară şi în urma acţiunii unor (b) factori stresanţi. se consideră că apariţia crăcilor lacome este (a) controlată genetic sau (b) constituie o reacţie a arborilor la acţiunea unor factori stresanţi. În legătură cu (a) controlul genetic al apariţiei crăcilor lacome. crăcile lacome formate nu pot crea atât . crâng compus) (Poskin.ing. 1983. 1997). dezechilibru ale cărui principale cauze sunt următoarele: existenţa unor arbori cu coroane insuficient dezvoltate. Sevrin. 1949. în Negulescu şi Ciumac. Jobling. Evans. puternic umbriţi.. 1973. cerul sau stejarul roşu). progresive. 1998). asupra ramurilor verzi (Poskin. Evans. 1997). Evans. 1961. 1998). neparcurse la timp şi sistematic cu lucrări de îngrijire (se formează crăci lacome de stres) (xxx. Hubert şi Courraud. 1983). Eliminarea crăcilor lacome. în Negulescu et al. pe fondul dezechilibrului fiziologic al exemplarelor individuale. Kozlowski et al. 1959). care se realizează cu o tehnică similară elagajului artificial. 1961. 1982).

în funcţie de modul lor de regenerare. Hart.M. interzicerea păşunatului şi a altor activităţi care generează înrăutăţirea proprietăţilor solului şi. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ de repede noduri mari. În cazul arboretelor periclitate de vânt (în special molidişuri). jugastru) şi a subarboretului. 1878. favorizează elagajul natural şi limitează dezvoltarea crăcilor lacome (Bagneris. De aceea.4. 1987. 1989). impactul vizual pe care îl provoacă. care sunt scumpe şi nu asigură rezultatele dorite. 1958. Haralamb.000 puieţi/ha). 1989.Prof. chiar dacă au fost imaginate diverse tehnici pentru prevenirea apariţiei lor (înfăşurarea tulpinilor tinere cu folie de polietilenă sau polipropilenă neagră sau translucidă . unde păşunatul necontrolat reprezintă un pericol constant.Evans. tratarea mugurilor dorminzi cu diverse substanţe chimice gen hidrazidă maleică. 1987. acidul 2. soluţiile cele mai adecvate constau din: folosirea. cu ajutorul cărora starea de masiv se realizează mai repede. 1994). îngrijirea lizierelor se realizează pentru ca acestea să devină penetrabile sau semipenetrabile pentru vânt. evitându-ase astfel apariţia de crăci lacome (Evans.5-T – Perrin. implicit. numai la exemplare de valoare cu coroane echilibrate (Bialobok. În general.6. tei. există preocupări constante pentru îngrijirea lor. 1983.ing. elagarea crăcilor verzi în mod progresiv. care să declaseze lemnul. practicarea unei silviculturi care să includă rărituri precoce. Îngrijirea marginii de masiv (lizierelor) Lizierele de pădure sunt importante pentru stabilitatea arboretelor. în special la cvercinee. în cazul cvercineelor (mai ales stejar pedunculat) a unor scheme de împădurire mai dese (4. în vederea îmbunătăţirii stabilităţii şi diversităţii habitatelor pe care le oferă. 1956. precum şi pentru diversitatea biologică a ecosistemelor forestiere. clorat de potasiu. Din aceste motive. reducerea vitalităţii arborilor. iar arborii emondaţi tind să-şi micşoreze capacitatea de producere a acestui gen de crăci.Sc. elagaje succesive şi moderate şi care să permită obţinerea unor arbori viguroşi şi cu coroane mari. xxx. cu intensităţi reduse şi cu periodicităţi scurte. ajutorarea instalării sau favorizarea dezvoltării subetajului arborescent (cu specii rezistente la umbră gen fag. Evans. 1987. tei pot apărea în număr sporit în anul următor intervenţiei.000-7. În mod practic.37 - . 1983).dr.4. îngrijirea marginii de masiv se aplică fie arboretelor periclitate de vânt. Emondajul însă doar reduce. Boudru. astfel: . 1976. cu intensităţi moderate-forte. 2. castan comestibil. 1967). Arboretul se parcurge ulterior prin degajări şi curăţiri cu intensităţi slabe-moderate. îngrijirea lizierelor se realizează diferenţiat. fie celor din zona de câmpie. care protejează tulpinile arborilor de valoare. 1982. nu şi previne formarea de crăci lacome care. Hubert. carpen.

Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - în regenerările naturale dese.38 - . penetrabilă de către vânt.Sc. singurele intervenţii recomandate fiind lucrările de igienă. 1973). mai distanţate între ele (de la 2. să fie instalate şi specii rezistente la acţiunea vântului gen larice. în Negulescu et al. cu rezistenţă superioară la acţiunea vântului) Procedând în acest mod.ing. 16.5 x 2. de peste 100. 1980. se recurge la o rărire uniformă şi intensă încă de la vârste mici (desiş). în banda respectivă nu se mai intervine cu rărituri.M. xxx. în general.5 m până la 3. 1986)..Prof.0 x 3. în Negulescu et al. care crează o zonă filtrantă. 16). 1971. pin silvestru. periclitată de vânt. 1986). Influenţa vântului asupra marginii de masiv (din Kramer. pentru ca arborii formaţi săşi formeze o înrădăcinare puternică şi coroane dezvoltate până la sol (Petrescu. intervenindu-se şi în profunzimea ei. pin negru (Stănescu şi Târziu. pe o fâşie de cca 30-40 (50) m de la marginea masivului. În cadrul acestor rânduri este recomandat ca. 1973. pe lângă specia de bază. - în arboretele regenerate pe cale artificială.dr. xxx. arborii respectivi sunt încurajaţi să-şi formeze un sistem radicelar puternic. 30 de ani]. tulpini mai conice şi coroane mai lungi (Tkacenco. Kramer. Stănescu şi Târziu. în care scop se parcurge [când arboretul are o înălţime dominantă de (8) 10-15 m şi vârsta nu depăşeşte. .0 m) decât în interiorul masivului. B = lizieră rărită. Fig. 1980) (A = lizieră nerărită. 1955. cu arbori având indici de zvelteţe iz (h/d) mari. la lizieră se plantează 3-5 rânduri paralele.. cu arbori avînd indici de zvelteţe normali (sub 80). cu rărituri de intensităţi mari. La vârste mai mari de 30 ani. Liziera respectivă se tratează ca o perdea de protecţie. pe 30-40 (50) m (fig.

păşunatul reprezintă o problemă cu efecte negative multiple (compactarea solului. şi-au format coroane mai lungi şi extinse până în apropierea solului (Quine et al. cât şi în plantaţiile mai spaţiate. modalitate prin care se urmăreşte limitarea accesului şeptelului domestic sau al faunei sălbatice (xxx. 1997). În arboretele de câmpie (păduri cu baza în cvercinee).. întărirea lizierelor se face prin plantarea sau promovarea instalării pe cale naturală a speciilor de arbuşti forestieri cu ţepi sau ghimpi (porumbar. adaptării treptate la solicitările vântului. .Sc.ing. datorită desimilor mai mici. formate din arbori mai spaţiaţi decât cei din interiorul pădurii. 1977. 1995. în Savill et al. vătămarea sau chiar distrugerea integrală a seminţişurilor naturale etc. atât în regenerările naturale.dr. Soluţia creării marginilor de masiv filtrante pentru vânt. 1986). care manifestă o rezistenţă de bloc (grup). se bazează pe constatarea că arborii crescuţi izolat sau situaţi la distanţe mai mari între ei prezintă o rezistenţă individuală mai mare decât cei crescuţi în masiv strâns. În această situaţie.). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Perdele filtrante la marginea arboretelor se pot realiza.Prof. păducel).39 - . pe care sunt obligaţi să le suporte singuri. şi prin elagarea arborilor maturi din lizieră care. pe de altă parte. care conduce la înrăutăţirea condiţiilor de vegetaţie..M. înrădăcinării lor mai dezvoltate şi. Acest fapt se datoreşte. Mitscherlich. pe de o parte.

Elveţia. în funcţie de compoziţia acestora (molidişuri. Suedia. vârsta exploatabilităţii (ciclul de producţie) arboretelor de codru variază. Noţiuni generale despre regime şi tratamente Regimul se referă la felul fundamental cum sunt destinate a se regenera sau a se reîntineri consecvent şi vreme îndelungată toate arboretele care constituie o pădure (Drăcea. în general. al (2) crângului (cu regenerare vegetativă) şi al (3) crângului compus (cu regenerare.Costea. În România. Datorită lungimii mari a vârstei exploatabilităţii. 1957 = 75% . de calitate superioară şi cu utilizări mai ales în industria mobilei. Danemarca. pinete. a trei regime fundamentale. Această diferenţiere a modului de regenerare a permis definirea. s-a considerat că există numai două regime fundamentale (al codrului şi al crângului). Finlanda. Uneori. 1935). Regenerarea sau reîntinerirea arboretelor se pot realiza pe cale generativă (din sămânţă sau puieţi) şi pe cale vegetativă (din lăstari. în construcţii etc.40 - . care corespund momentului de la care arboretele sunt fertile şi produc din abundenţă sămânţă bună (de calitate) pentru noua pădure (Drăcea. În ţara noastră. considerate arborete de codru asimilat. cel al crângului compus fiind unul mixt sau intermediar (Dengler. de-a lungul timpului. în (1) regimul codrului toate arboretele se regenerează din sămânţă pe cale naturală sau artificială. 6). cherestelei.Sc. 1999). între 40-50 şi 200 ani. tot în regimul codrului sunt incluse şi culturile de plopi negri hibrizi.Negulescu. butaşi). precum şi de funcţia prioritară atribuită (producţie sau protecţie) (tab. respectiv al (1) codrului (cu regenerare generativă).1. 1989. în mod ideal. 1957) ca rezultat al conversiunii spre codru a pădurilor de crâng şi crâng compus. făgete).M. atât generativă cât şi vegetativă). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 3. drajoni. instrumentelor muzicale. precum şi în amestecurile de foioase. arboretele de codru produc în general sortimente de dimensiuni mari (lemn gros). amestecurile de răşinoase şi foioase. Aceste păduri au fost denumite codru pe tulpină sau codru pe cioată. Acestea se conduc la vârste mari. furnire. Pădurile din România sunt tratate covârşitor în regimul codrului. 1942). În plus. brădete.dr.Prof. Procentul amintit aşează ţara noastră alături de Norvegia. deoarece produc la vârste de până la 30 de ani arbori cu dimensiuni asemănătoare celor din pădurile de codru. Definit de Lorentz şi Parade încă din 1837. celuloză). Această valoare a crescut în permanenţă după cel de-al doilea război mondial (1948 = mai puţin de 70% . regimul codrului se aplică în toate pădurile de răşinoase. REGIME ŞI TRATAMENTE 3.ing. de sortimentul-ţel (lemn de cherestea. Austria. care se aplică pe cca 91% din suprafaţă (xxx. . Deşi sunt regenerate din butaşi (pe cale vegetativă). în regimul codrului sunt tratate şi pădurile regenerate din lăstari de cioată dar conduse până la vârste mari. 1942). Marea Britanie. când se contează pe regenerarea lor naturală din sămânţă. Polonia.

în ţara noastră. respectiv din lăstari de rădăcină (drajoni) (Drăcea. Slovacia. dominante iar ponderea pădurilor de codru depăşeşte valoarea de 90% (Kuusela. În astfel de păduri.) producţie protecţie Molidişuri cherestea 100-120 110-130 rezonanţă 150-180 150-180 Brădete cherestea 100-120 120-140 rezonanţă 150-180 150-180 Făgete cherestea 100-120 120-140 furnire 140-150 140-150 Pinete (plantaţii) cherestea 60-80 80-100 Gorunete cherestea 120-140 130-150 furnire 160-200 160-200 Stejărete de stejar pedunculat cherestea 110-130 130-150 furnire 160-180 160-180 Cerete cherestea 80-100 90-120 furnire 100-140 100-140 Gârniţete cherestea 100-120 110-140 furnire 120-160 120-150 Stejărete de stejar brumăriu cherestea 60-80 70-100 Stejărete de stejar pufos cherestea 60-80 70-100 Teişuri cherestea 50-80 70-100 furnire 80-100 80-100 Cărpinete cherestea şi celuloză 40-60 50-70 Salcâmete cherestea şi construcţii 25-35 30-40 Plopişuri de plop alb şi negru cherestea 25-35 30-40 Aninişuri cherestea 60-70 65-75 furnire 80 80 Culturi de plopi selecţionaţi cherestea şi celuloză 15-25 20-25 furnire 25-30 25-30 Culturi de salcie cherestea şi celuloză 20-30 25-35 furnire 30-35 30-35 Zăvoaie de salcie cherestea şi celuloză 15-30 20-35 Formaţii forestiere Pădurile tratate în (2) regimul crângului se reîntineresc repetat prin intermediul lăstarilor apăruţi pe cioata tăiată aproape de nivelul solului sau la o anumită înălţime pe trunchi. . Astfel.ing. grupe funcţionale şi sortimente-ţel (din xxx. Germania. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Olanda. 1994). 6. Cehia. pe formaţii forestiere. Tab. vârsta limită până la care se pot conduce arboretele (ciclul de producţie) este cea de la care tulpinile tăiate nu mai lăstăresc viguros şi abundent. aninişuri (xxx.M. în general. ţări unde răşinoasele sunt. zăvoaie de salcie.Prof. 1942). 2000).Sc. 2000) Sortimente-ţel principale Cicluri pentru păduri cu funcţii prioritare de: (lemn pentru…….41 - . este mult mai scurt decât în arboretele de codru şi variază între 1 an (răchitării) şi 40-60 de ani în aninişuri.dr. care se aplică doar în răchitării. Cicluri pentru pădurile din România. salcâmete. ciclul de producţie în pădurile de crâng.

gospodărirea unei păduri în cadrul unui regim se poate realiza prin mai multe modalităţi.Sc. care s-a instalat din sămânţă şi din lăstari (Dengler. când toate fostele crânguri compuse au fost convertite spre codru. Ponderea lor a scăzut continuu după 1948 astfel încât actualmente acestea ocupă doar 5% din pădurile ţării (xxx. cu calităţi inferioare şi deci indici de utilizare mai scăzuţi decât ai lemnului produs în pădurile de codru. exploatarea tuturor arborilor care constituie o pădure (Drăcea. 1999). deşi crângul compus a ocupat suprafeţe destul de întinse. având însă o consistenţă mult mai rară. 1989).. pădurile de crâng reprezentau peste 30% din suprafaţa fondului forestier al României (Costea. în Negulescu et al. Datorită diferenţierii dimensionale dintre arborii componenţi şi a modului în care se execută tăierile specifice. un etaj superior. În sens larg. Grecia. Înainte de cel de-al doilea război mondial. căruia i se suprapune. 1973). se realizează regenerarea sau reîntinerirea. mijlociu şi mare). 1942). ceea ce l-a făcut atractiv în multe păduri particulare de foioase din centrul Europei. vreme îndelungată. respectiv: . educarea.Prof. la nivel de milioane sau sute de mii de ha. tratamentul (numit în literatura anglo-saxonă sistem silvicultural – Troup.dr. totuşi el se mai aplică pe scară largă. prin care aceasta este condusă de la întemeiere până la exploatare şi regenerare (Negulescu. Albania. 1994). ceea ce a condus la apariţia noţiunii de tratament. 1935).şi centraleuropene unde foioasele sunt dominante iar pădurile particulare ocupă suprafeţe importante. în Negulescu et al.. în arboretele de crâng compus se produc arbori cu dimensiuni foarte diferite (lemn mic. în unele ţări sud. În mod practic. produsele scontate a se obţine în pădurile de crâng sunt de dimensiuni reduse (lemn mic şi mijlociu).M. protecţia. s-a renunţat la aplicarea acestuia după 1948. cu înălţime mică şi provenit din lăstari. Bulgaria. În sens restrâns. Jugoslavia. procedând consecvent. Pentru înţelegerea corectă a fundamentelor teoretice ale tratamentelor trebuie definiţi anumiţi termeni specifici amenajării pădurilor şi silviculturii. Italia. în vederea atingerii unui scop (Negulescu. În cadrul arboretelor de (3) crâng compus. 1942). 1928) include întregul ansamblu de măsuri culturale. În ţara noastră. Aceste măsuri culturale includ lucrările prin care.42 - . 1973). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Datorită vârstei scurte a exploatabilităţii.ing. Deşi importanţa crângului s-a redus mult de la mijlocul secolului al XIX-lea. iar tăierea prin care se realizează poartă numele de tăiere de produse principale. Masa lemnoasă care rezultă prin aplicarea tratamentelor este încadrată în grupa produselor principale. Ungaria etc. (Kuusela. prin tratament se înţelege modul special cum se face exploatarea şi se asigură regenerarea unei păduri în cadrul aceluiaşi regim. Într-un astfel de arboret se diferenţiază un etaj inferior. regenerarea sau reîntinerirea arboretelor se fac atât prin sămânţă cât şi prin lăstari sau drajoni (Drăcea. cum sunt Franţa.

U. - suprafaţa periodică constă dintr-o porţiune a unităţii de producţie pe care se aplică tăieri şi care urmează să se exploateze şi regenereze integral în cursul unei perioade.ing.U.P. respectiv între 5 şi 10 ani în cele de crâng.dr. 1967). spre a se putea realiza cu maximum de folos ţelurile urmărite prin gospodărirea pădurii din care fac parte (Rucăreanu şi Leahu. . 1931. În plus. 1935). 1967).M. obţinut în general prin rotunjirea vârstei medii a exploatabilităţii arboretelor dintr-o U. respectiv prin diametru-ţel în cele pluriene.43 - . precum şi condiţiile staţionale. în care sunt incluse cele două posibilităţi amintite. prin care se înţelege numărul de ani în care se realizează regenerarea naturală a unei porţiuni de arboret (Vanselow. Această calitate se exprimă prin vârstă în arboretele echiene.). Pe baza vârstei exploatabilităţii se fixează ciclul (de producţie). care cuprinde pădurile situate într-un cadru geografic bine determinat (Rucăreanu şi Leahu.Prof. unitatea de producţie (U. în silvicultură a mai fost definită şi perioada specială de regenerare.. - exploatabilitatea este calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau arboret în momentul în care recoltarea lor devine necesară. intensitatea tăierilor.ul respectiv se poate împărţi în subunităţi de producţie sau protecţie (S. în baza amenajamentului (Rucăreanu. Arboretele devenite exploatabile şi pe care se vor aplica diverse tratamente constituie aşa-numita suprafaţă periodică în rând. dinamica regenerării etc.P.P. După natura intervenţiilor aplicate. - perioada (generală) de regenerare reprezintă durata (numărul de ani) în care urmează să se exploateze şi regenereze integral o anumită suprafaţă (unul sau mai multe arborete. sau S. Mărimea perioadei generale de regenerare variază între 20-30 şi 40-60 de ani în pădurile de codru. 1982). 1931). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - amenajamentul (amenajarea pădurilor) este ştiinţa şi practica organizării pădurilor în conformitate cu sarcinile gospodăriei silvice (Rucăreanu. cu ajutorul amenajamentului se stabilesc posibilitatea de produse secundare (volumul de masă lemnoasă de recoltat prin curăţiri şi rărituri). atunci când unora dintre arboretele constituente urmează să li se aplice un regim de gospodărire diferit de cel stabilit pentru majoritatea arboretelor componente. 1982). - posibilitatea reprezintă volumul de material lemnos ce urmează a fi recoltat dintr-o pădure.P. Durata sa depinde în primul rând de specie (de nevoia protecţiei arboretului matern şi de rezistenţa seminţişului instalat sub adăpostul acestuia). În funcţie de valoarea posibilităţii se fixează mărimea cotelor de tăieri.P. respectiv posibilitatea totală. Dengler. care compun aşa-numita suprafaţa periodică) (Vanselow. posibilitatea de produse principale (volumul de masă lemnoasă de recoltat prin aplicarea tratamentelor).) este o subdiviziune teritorială a ocolului silvic.Sc.U.

Sc.M. succesive în margine de masiv. succesive în pană. 17. progresive.Succe.2. bazate pe tăieri de jos. aproape de nivelul solului (crâng simplu şi crâng grădinărit) sau . progresive şi succesive. în acest regim au fost diferenţiate numeroase tratamente.ing. S + Pm)>S>Sp>Bm>BA>R>Ba Regenerare vegetativă Structură ±echienă Crâng Tăiere de jos Tăiere rasă Tăiere selectivă Crâng simplu C Crâng grădinărit Cg Intensivitate: Cg >Cs>Cr>C Structură echienă Regenerare naturală mixtă (sămânţă şi lăstari) Crâng Structură de vârste multiple compus Tăieri selective de jos Crâng compus Cc Structură echienă Tăiere de sus Tăiere rasă Crâng în scaun Cs Fig. progresive în margine de masiv. 1991) După cum se observă. succesive. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 3.dr. În funcţie de poziţia tăieturii.Progresive Succesive Benzi alăturate alterne margine parchete în în sive grădinărit sive de masiv margine de margine de masiv masiv R Bm Ba BA Sm Pm S P G CvasigrădiSuccesive nărite P + S în pană P + Sm S + Pm Cv Sp Intensivitate: G>Cv>Pm>P>(P + Sm. benzi alăturate. Clasificarea tratamentelor În decursul timpului dar mai ales în ultimele două secole. pădurile din regimul codrului se pretează la modalităţi diverse de tratare şi. 17): Regimul Tratamente Regenerare sub masiv Regenerare în şi la Regenerare pe teren descoperit marginea masivului Tăieri selective (repetate) Tăieri rase (unice) Regenerare Regenerare Regenerare periodică Regenerare Regenerare continuă artificială periodică Structuri diverse naturală Codru Structură Structură ±echienă Structură echienă Structură plurienă echienă Benzi Benzi la Rase pe Codru Progre. benzi în margine de masiv etc). prin urmare. benzi alterne) sau combinaţii ale tratamentelor de bază (cvasigrădinărite. Schema de clasificare a regimelor şi tratamentelor (din Florescu. rase pe parchete. prin luarea în considerare a numeroaselor posibilităţi de aplicare a tăierilor şi de conducere a regenerării s-a ajuns la precizarea unui număr mare de tratamente (fig. în regimul crângului a fost diferenţiat un număr mic de tratamente.44 - .Prof. Acestea sunt considerate fie de bază (codru grădinărit.

în cuprinsul unei unităţi de producţie.Sc. mărimea parchetului anual cu tăieri rase (s. cu ajutorul tăierilor rase se exploatează anual numai parchetul care include arboretele ajunse la vârsta exploatabilităţii şi care vor fi apoi regenerate pe cale artificială. preluată de la pădurile de crâng şi aplicată încă din secolul al XVIII-lea. deoarece arboretele de parcurs cu tăieri rase nu sunt repartizate perfect uniform de-a lungul ciclului de producţie (nu au vârsta cuprinsă între 1 an şi lungimea ciclului) şi nici nu au aceeaşi producţie (volum la ha). cum este crângul în scaun). în Negulescu şi Ciumac. ani) (Troup.45 - . ar fi de dorit ca nu numai suprafaţa de parcurs an de an să fie aceeaşi dar şi volumul de recoltat prin tăieri rase să aibă valori foarte apropiate. . În mod real însă. ha) la mărirea ciclului de producţie adoptat pentru respectivele păduri (r.ing. în Negulescu şi Ciumac. Mai mult.3. fiind calculată împărţind suprafaţa unităţii sau subunităţii de producţie (S. cu aceeaşi denumire. întregul material (toţi arborii) este recoltat printr-o tăiere rasă sau unică. 3. 3. ha/an) ar trebui să fie egală de la an la an.1.2. de la an la an (metoda parchetaţiei în suprafaţă cu control pe volum). tăieri rase pe suprafeţe mici cu regenerare naturală (tăieri rase în benzi). În practica aplicării tăierilor rase cu regenerare pe teren descoperit s-au diferenţiat două grupe de tratamente: tăieri rase pe suprafeţe mari cu regenerare artificială (tăieri rase pe parchete).dr. 1959). 1959). În astfel de situaţie. Tratamente cu tăieri rase şi regenerare pe teren descoperit 3. devine puţin probabilă parcurgerea an de an a aceleiaşi suprafeţe sau recoltarea anuală a aceluiaşi volum. Generalităţi În tratamentele cu tăieri rase.3. În regimul crângului compus a fost inclus un singur tratament. 1928).1. pentru îndeplinirea principiului de bază al amenajamentului (al continuităţii sau al raportului susţinut).1. pe suprafaţa rămasă complet descoperită urmează să se instaleze ulterior un nou arboret (Negulescu. Tratamente din regimul codrului 3.1. în vederea recoltării volumului fixat prin planul decenal de aplicare a tratamentelor. chiar egale. tratamentul tăierilor pe parchete) Acestea constau în aceea că anual se taie câte un parchet ajuns la termenul exploatării iar regenerarea suprafeţei rămasă complet descoperită se asigură ulterior pe cale artificială (Negulescu.3. Tăierile rase cu regenerare artificială (tratamentul tăierilor rase pe suprafeţe mari. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ tăieri la o anumită înălţime (tăieri de sus.M. aşa cum s-a stabilit prin metoda parchetaţiei în suprafaţă.Prof. În mod ideal. în fiecare an.3. Prin parchet se înţelege suprafaţa păduroasă care urmează să fie exploatată integral (ras).

1988 Fengyou şi Jingwen.Sc. Aşa este cazul Elveţiei (păduri de protecţie.ing. Atunci când pregătirea parchetului pentru împădurire (la MO.000 ha (Giurgiu. 2000). 9. de la 0. pătrată sau dreptunghiulară. Tab. 1957.Prof.5-2. a ciclului de producţie adoptat şi a posibilităţii fixate. 10-50 8.M. 7). mărimea parchetelor variază foarte mult. mărimea parchetului anual este. 1995 Stoddard şi Stoddard.46 - . 1978). maxima în păduri de producţie Canada (British Columbia) Păduri boreale 60-80 Kimmins. pinete) (xxx. 1949. 8 7. se recomandă ca parchetul să aibă o formă regulată. unde acest gen de intervenţii nu se mai aplică din 1948 (Duchiron. până la 25 ha – Negulescu. 1994 Evans. 15 ha – Constantinescu. Pentru aplicarea tăierilor rase este necesar să se stabilească (1) mărimea parchetelor. (2) Forma parchetului trebuie să se adapteze realităţilor terenului. ha 1. Pe cât posibil. 1996 Parviainen. 7. sălcii selecţionate. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tehnica tratamentului. 1984 Nigi. începând din 1876 – Badoux. la nivelul globului. ceea ce face ca o cercetare amănunţită a acestuia înainte de aşezarea parchetului să fie obligatorie. Nu este însă de dorit ca . Mărimea parchetului anual cu tăieri rase în diverse zone ale globului Nr. (3) modul de organizare a procesului de exploatare şi de conducere a regenerării. 1973) astfel încât. 1-3 4. parchetului. este obligatorie deschiderea mai multor guri de exploatare în arborete complet separate şi care să nu se înfluenţeze între ele în timpul regenerării. parchetele cu tăieri rase au avut la sfârşitul secolului al XIX-leaînceputul secolului trecut mărimi ajungând la 500-2. SA) se face mecanizat. În ţara noastră (Bucovina). Mărimea crt. 2000). 1987 Shutov. 5 5. 1919) şi al Sloveniei. După cel de-a doilea război mondial suprafaţa maximă a acestora a scăzut continuu (peste 20 ha – xxx. 1995).5 ha la peste 50 ha (tab. în prezent.0 3. în general.dr. În general. PI) sau butăşire (PL. 1997 50-100 şi peste Hagner. 0. este admisă mărirea suprafeţei parchetului până la 5 ha. limitată la 3 ha în toate situaţiile unde tăierile rase sunt permise (culturi de plopi euramericani. (2) forma şi aşezarea parchetelor. Dacă suprafaţa maximă a parchetului anual depăşeşte valorile stabilite prin normele tehnice în vigoare (xxx. (1) Mărimea parchetului anual se stabileşte în funcţie de mărimea unităţii de producţie. molidişuri. 1995 Observaţii Austria.5 2. 5-10 (chiar 20) 6. 1. 1995 Există însă şi ţări europene cu tradiţie forestieră îndelungată unde tăierile rase au fost interzise de multă vreme. Sursa Barthod. Elveţia Finlanda Marea Britanie Japonia Păduri boreale din Asia de Est Suprafaţa optimă pentru păduri de Sequoia Rusia – minima în păduri de protecţie.

După colectarea lemnului. Deoarece lemnul este concentrat pe suprafeţe mici. 1867. lucrările de colectare a acestuia se pot executa complet mecanizat. În acest mod sunt posibile protecţia contra vântului şi colectarea întregului material lemnos de pe versant la drumul de vale. care se pot aplica în orice perioadă a anului (tăieri fără restricţii – Ciubotaru.Sc. Bagneris. 1959). În ambele variante de lucru.ing. precum şi să se asigure protecţia arboretului rămas în picioare contra acţiunii vătămătoare a vântului.dr.M. 1998. 1878) s-a cerut respectarea câtorva reguli de aşezare a tăierilor şi anume: • tăierile trebuie să înainteze împotriva vântului periculos. care poate produce prejudicii importante solului când se execută pe sol umed sau cu utilaje grele. având forma cea mai regulată posibilă. cu ajutorul funicularului sau al tractorului. metodele de exploatare recomandate sunt arbori şi părţi de arbori sau trunchiuri şi catarge. tăierile pe parchete trebuie să înainteze de jos în sus. în Negulescu şi Ciumac. (3) Exploatarea arboretului parcurs cu tăieri rase se desfăşoară în condiţiile cele mai rentabile (presupune cheltuieli reduse).47 - . Prin aşezarea tăierilor se caută să fie satisfăcute interesele exploatării şi ale regenerării pe cale artificială. tăierea parchetului alăturat se face numai după regenerarea integrală a celui exploatat anterior. 2000). comparativ cu celelalte tratamente. încă din secolul al XIX-lea (Cotta. în regiunea de munte. 2002). • • • • • în aceeaşi regiune se recomandă ca parchetele să fie înguste. Lorentz şi Parade. Datorită acestor obligaţii.Prof. 1841. În parchetele cu tăieri rase. tăierile se aşează din aproape în aproape. xxx. lungi cât mărimea versantului şi dispuse perpendicular pe direcţia vânturilor periculoase. deoarece se procedează la inventarierea şi marcarea integrală (fir cu fir) a arborilor din parchetul delimitat. 1985). este obligatoriu ca parchetul să fie curăţat rapid de resturile de exploatare (Furnică şi Beldeanu. unele lângă altele. pentru a proteja arboretele rămase împotriva vânturilor periculoase care bat mai ales de la culmea spre baza versantului (de sus în jos). Aceste resturi se strâng în martoane (şiruri înguste. În arboretele parcurse cu tăieri rase. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ parchetele să fie prea lungi deoarece lucrările de exploatare s-ar extinde prea mult iar colectarea lemnului ar fi mult îngreunată (Negulescu. parchetele trebuie astfel dispuse încât lemnul care se colectează să nu treacă prin parchete recent regenerate sau în curs de regenerare. de 1-2 . punerea în valoare a masei lemnoase este o operaţiune foarte simplă şi care nu necesită cunoştinţe speciale. operaţia de adunat (lateral cu funicularul sau cu troliul montat pe tractor) se poate realiza pe distanţa maxim posibilă de lucru (50m) (Oprea şi Sbera.

1937). molidişuri la deal şi munte). Acestea sunt specifice mai ales pădurilor boreale dominate de specii de molid şi pin. 1995). 1957) la cca 4% în 1998 (xxx. făgete şi chiar în stejărete. operaţie costisitoare deoarece necesită forţă de muncă multă şi material de împădurire în cantităţi mari. 1811. 1954. 1999)]. respectându-se riguros tehnicile specifice de instalare şi îngrijire a culturilor prezentate în lucrări de specialitate (Popovici. cu precădere în Bucovina. Reîmpădurirea parchetului. Deşi aplicate de secole. 1922-1923. între care ultimele au suferit. Klein. păşunat excesiv şi îndepărtarea litierei. care nu afectează lucrările de reîmpăduriri şi protejează solul împotriva eroziunii de suprafaţă.5% din suprafaţa pădurilor de codru la mijlocul anilor ’50 (Negulescu. .Sc. Damian. Acest fapt a condus la înlocuirea pădurilor naturale pure sau amestecate cu monoculturi (stejărete la câmpie. 1915). precum şi dereglări ale regimului hidrologic. unde regenerarea naturală nu mai este posibilă (Troup. 1928). tăierile rase au fost sistematizate şi teoretizate numai la începutul secolului al XIX-lea. în Rusia (1804 . Actualmente. numai în culturile de plopi euramericani şi sălcii selecţionate. în Troup. mai ales în paginile Revistei Pădurilor sau în Adunările generale ale Societăţii Progresul Silvic. 1923-1924. dă cele mai bune rezultate prin folosirea unor puieţi sănătoşi şi viguroşi. Acestea au luat o mare amploare după 1920. amestecuri de răşinoase şi fag. În România. acestea fiind permise astăzi. au fost aplicate la noi în molidişuri. s-a opinat pentru sistarea sau limitarea drastică a aplicării lor (Rădulescu. datorită deosebitei uşurinţe de aplicare. Rădulescu. Apariţia lor a fost considerată singura soluţie pentru regenerarea pădurilor care au suferit degradări puternice prin extrageri selective de arbori. 1978). Dacă însă regenerarea întârzie.dr. în Constantinescu.M. aşa cum s-a menţionat. tăierile rase pe parchete sunt tratamentul cel mai aplicat pe glob. Tăierile rase. 2000). Suprafaţa arboretelor parcurse cu tăieri rase s-a redus mult în România [de la 25. 1894. numeroase vătămări de vânt şi zăpadă în ultimii 50 de ani. tăierile rase în parchete au fost introduse de silvicultorul austriac Johann Pitschak în Bucovina în 1892 (Antonescu.48 - . unde peste 80% din masa lemnoasă exploatată anual (cca 500 milioane m3 lemn de lucru) rezultă din aplicarea tăierilor rase în parchete care pot ajunge la sau chiar depăşi 100 ha (Hagner. 1914. 1920.ing. Aplicarea tratamentului. 1973) şi Germania (Cotta. În acest fel. refacerea pădurii pe cale artificială este mai anevoioasă şi pot apărea fenomene de eroziune în suprafaţă.Nesterov. Drăcea. prin plantaţii) să se execute cât mai neîntârziat după ce parchetul a fost curăţat de resturile de exploatare. 1928). xxx. din motive comerciale. în molidişuri şi pinete (xxx. Este important ca regenerarea parchetelor (pe cale artificială. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ m lăţime. puieţii pot încă beneficia de condiţiile edafice favorabile rămase în urma arboretului bătrân exploatat. dispuse pe linia de cea mai mare pantă) sau în grămezi dispuse în chinconz. deşi cu numeroase ocazii.Prof.

Tehnica tratamentului presupune ca arboretele exploatabile în care se aplică aceste tăieri să se împartă în secţiuni (înşiruiri) de tăieri.1. aşezate una lângă alta şi care înaintează împotriva vântului dominant. tăierile în benzi urmăresc şi realizarea protecţiei arboretului rămas în picioare împotriva factorilor vătămători. fiecare formată din 4-6 benzi. îngheţurile timpurii şi târzii sau arşiţele pot provoca chiar dispariţia integrală a tinerei generaţii instalate. între care cel mai important este vântul (Schwappach et al. deci de 30-40 (chiar 60) m (xxx. 1959). 1914. laricele. Tăierile rase în benzi alăturate Acestea au fost sistematizate de Georg Ludwig Hartig în 1791 (Lorentz şi Parade. în Negulescu şi Ciumac. între care cele mai importante sunt cele în benzi alăturate. benzile se deschid numai în anii de fructificaţie ai speciei dorite şi au o formă dreptunghiulară.. molidul. 1999.ing. Walker. cum sunt pinii. diferenţiate între ele prin benzi (fâşii) de separare (fig.anul tăierii benzilor. 2. bs = benzi de separare. regenerarea bazându-se pe sămânţa provenită din benzile vecine. 1922-1923. între 1 şi 2 (rareori 3) înălţimi medii ale arboretului. Schema aplicării tăierilor rase în benzi alăturate pe teren plan (din Troup. plopul tremurător etc.dr. 18). 3….Prof.49 - . în benzi alterne şi în benzi la marginea masivului. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 3. actualmente se cunosc mai multe variante ale tăierilor rase în benzi. 18. T – direcţia de înaintare a tăierilor. Fig. cu lăţimea variind. durata de revenire cu tăieri în benzile alăturate = 5 ani) În cadrul fiecărei secţiuni de tăiere. Troup. în mod obişnuit. capabile de diseminare la distanţe mari. 1928) (1. mesteacănul. a.3. uneori aripate. V – direcţia vântului periculos.M. Negulescu. unde lumina plină. 1956. . 1949.Sc. 1867) şi constau din tăierea rasă a unor benzi înguste şi lungi. Aceste specii au un seminţiş cu creştere rapidă şi care suportă fără riscuri deosebite condiţiile terenului descoperit. Köstler. 1928. După modul în care sunt conduse tăierile şi decurge regenerarea. Popovici.3. În plus. Tratamente cu tăieri rase şi regenerare naturală (tratamente cu tăieri rase în benzi) Aceste tratamente urmăresc asigurarea regenerării naturale a speciilor care produc regulat şi abundent seminţe uşoare.

Tăierile rase în benzi alăturate sunt dificil de aplicat deoarece cerinţa instalării noii generaţii pe cale naturală face ca înaintarea tăierilor şi ritmul de revenire în benzile alăturate să nu se poată fixa dinainte şi să se stabilească doar pe teren. 19).Sc. când lăţimea îngustă a secţiunilor de tăiere rămase neexploatate nu poate asigura însămînţarea integrală a benzilor tăiate (xxx. 1949). 1928. 5. a – secţiuni de tăieri alăturate) Fâşiile de separare se pot folosi pentru colectarea lemnului doborât în benzi. 1867. alăturarea benzilor poate avea loc la 4-5 ani în pinete şi la 7-8 ani în molidişuri (Lorentz şi Parade.direcţia vântului. Pentru realizarea protecţiei împotriva doborâturilor de vânt. se intervine în mod obligatoriu cu completări sau chiar reîmpăduriri integrale. c – ultima bandă tăiată. 19. Lăţimea benzilor tăiate se stabileşte în funcţie de distanţa până la care poate fi diseminată sămânţa în cantitate suficientă pentru regenerare (50 m la pini. Köstler.ing. 1956). 2000). larice.dr. 1922-1923). ceea ce favorizează şi diseminarea seminţelor din banda adiacentă situată spre vânt (Boppe. 1928) (fig. Troup. 10.Prof. fără a se aştepta o nouă fructificaţie. Schema unei secţiuni de tăieri în benzi alăturate pe teren plan (din Troup. Prin crearea acestor benzi se urmăreşte ca arborii din lizieră să fie acoperiţi de crăci pe o lungime cât mai mare şi să se ancoreze bine în sol. în funcţie de mersul fructificaţiei şi de instalarea şi . T – direcţia de înaintare a tăierilor. Dacă însă banda exploatată nu s-a regenerat complet pe cale naturală. bs – benzi de separare. Fig. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ xxx.50 - . cu o lăţime de 15-20 m. molid – Constantinescu. 15 – vârsta benzilor regenerate în urma tăierilor anterioare. precum şi de capacitatea de protecţie laterală a arboretului rămas în picioare asupra seminţişului instalat. Tăierea într-o nouă bandă se face corelat cu periodicitatea fructificaţiei speciei dorite şi cu dinamica instalării şi dezvoltării seminţişului. Benzile (fâşiile) de separare. 1889. În condiţii medii. 1973).M. 1928) (V . de unde este transportat apoi către drumurile situate la capetele secţiunilor de tăiere. astfel încât liziera să fie rezistentă la acţiunea vântului (Troup. sunt deschise la vârste mici (cel mult 1520 de ani) în arboretul care urmează să fie exploatat mai târziu prin tăieri rase în benzi alăturate. Acesta este în special cazul spre sfârşitul perioadei de aplicare a tratamentului într-un arboret. axa mare a benzii se orientează perpendicular pe direcţia vântului dominant. Popovici.

contra cărora nu prezintă siguranţă (xxx. În aceste condiţii.A (Stoddard şi Stoddard. 1973) (sus: benzi orientate pe linia de cea mai mare pantă. Kulisse) şi tăiate ras. 1889. 1999). Aceasta face ca. Poskin. să se mărească şi mai mult pericolul producerii doborâturilor de vânt.U. tăierile rase în benzi alăturate cu regenerare naturală ar putea fi aplicate la unele arborete de pini sau molid. 1994) sau pini sudici din S. 1989.direcţia de înaintare a tăierilor. Tăierile rase în benzi alterne (culise) Aceste tăieri constau în benzi înguste şi paralele. T . s – direcţia de colectare a lemnului) În ţara noastră. în arborete de plopi şi sălcii selecţionate. Aplicarea tratamentului tăierilor rase în benzi alăturate pe terenuri accidentate (prelucrare după Troup. instalate mai ales în afara arealului lor natural de vegetaţie. aplicarea tăierilor rase în benzi alăturate în astfel de condiţii este extrem de dificilă dacă nu imposibilă. denumite culise (din germ. 1949). Walker. deoarece molidul este puternic ameninţat de doborâturi de vânt. de Alep. au fost imaginate unele modalităţi de lucru şi pe terenurile accidentate (fig. b.ing. acest tratament se recomandă să se aplice cu precădere pe terenuri plane sau cu pante mici. 1884. mai ales în arborete de pini europeni (silvestru. Boppe. care alternează cu una sau două benzi lăsate netăiate (Troup. negru. salcâmete şi aninişuri (xxx.51 - . În molidişurile din arealul natural aplicarea lor este nerecomandată. 20).V – direcţia vântului. Din aceste motive. 1928. 1928. ca în Germania. acolo unde vânturile puternice şi cu direcţii imprevizibile sunt un factor periculos care poate conduce la doborâturi pe scară largă. Lanier. Fig. 1922-1923. maritim.Lorentz şi Parade. din Constantinescu. Belgia . 1926. în decursul timpului. Popovici. 1987. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ dezvoltarea seminţişului. însă în varianta cu regenerare artificială. Tratamentul se mai recomandă la noi.M. prin înmulţirea gurilor de exploatare.Sc. 1928). jos: benzi orientate pe curba de nivel.Prof. Troup. Chiar dacă. Franţa. Boudru. 2000). 20. benzile .dr.

1949. 1954. tăierile rase în benzi alterne nu sunt recomandate. 1984) sau molidişuri (Picea mariana în Canada – Jeglum şi Kennington. aplicarea sa a fost deconsiliată de foarte muiltă vreme (Lorentz şi Parade.52 - . După ce seminţişul (natural sau din completările pe cale artificială) din benzile tăiate a realizat starea de masiv se poate trece la tăierea rasă a celorlalte benzi. 21). Oricum.ing. 1922-1923. 1928). 6. Lorentz şi Parade. 1928. cu lăţimea amintită. 1973. Popovici. ceea ce face necesară intervenţia cu reîmpăduriri integrale. 21. 1841. datorită benzilor rămase neexploatate de o parte şi de alta (fig. Constantinescu. T – direcţia de înaintare cu tăieri. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ tăiate ras beneficiază de condiţii bune de însămânţare şi apoi de protecţie laterală a seminţişului instalat. Există însă şi recomandarea ca benzile tăiate. În molidişurile de la noi. situate pe terenuri puţin periclitate de acţiunea vântului. 1993). care pot ocupa până la 1/3 (la varianta cu trei benzi de lăţime egală în fiecare secţiune de tăiere) sau chiar 1/2 (varianta cu două benzi de lăţime egală) din suprafaţa arboretului parcurs (Troup. 11 – anul intervenţiei în benzi) În general se recomandă ca benzile tăiate şi netăiate să aibă aceeaşi lăţime. datorită riscurilor foarte mari de apariţie a doborâturilor de vânt pe suprafeţe întinse (Grobnic şi Duran. de 15-20 m până la 40-50 (60) m (Cotta.Prof. Troup. 1867.M. să alterneze cu benzi mult mai înguste. 1959) (V – direcţia vântului. Constantinescu. 1941. 1993). xxx. Buffet. . 1967). 1967. reducându-se şi mai mult rezistenţa acestora la vânturile periculoase. din Negulescu şi Ciumac. Pe acestea din urmă.dr. fiind recomandat să se aplice mai ales la arborete de pin (Stinghe şi Sburlan. de doar 15-20 (25) m lăţime. Fig. instalarea pe cale naturală a noii generaţii decurge foarte greu deoarece nu mai există sursa laterală de seminţe. 1. 1928). Din cele arătate rezultă că aplicarea tratamentului tăierilor rase în benzi alterne conduce la fragmentarea excesivă a masivelor forestiere. Buffet. numărul de seminţe care se diseminează din banda alăturată netăiată descreşte iar doborâturile de vânt produse devin din ce în ce mai puţin importante (Jeglum şi Kennington. pe măsura creşterii lăţimii benzii tăiate. 2000). De aceea. 1984). Tăiere rasă în benzi alterne (prelucrare după Nesterov.Sc. 1973. care să asigure sămânţa necesară regenerării benzilor tăiate (Troup. xxx.

1973) (V – direcţia vântului. unde regenerarea progresează activ datorită condiţiilor ecologice favorabile. 1959).3. În aceste condiţii. Mayer. Tratamente cu tăieri repetate şi regenerare sub masiv 3. în Negulescu şi Ciumac. 22. Din grupa acestor tratamente fac parte tratamentul tăierilor succesive (uniforme). Generalităţi Tratamentele cu tăieri repetate au fost fundamentate în vederea asigurării regenerării naturale la adăpostul masivului parental. Dacă acest lucru nu este posibil. 22). 1967). lucrându-se în marginea fertilă a masivului şi avându-se grijă ca ritmul de înaintare cu tăieri să fie corelat cu anii de fructificaţie şi cu ritmul de instalare şi dezvoltare a seminţişului în benzile extrase. Benzile. datorită creşterii. 1962.dr.1. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ c. cu deosebirea că benzile încep să înainteze de la marginea fertilă a masivului.. precum şi o serie de combinaţii între ele. Fig. regenerarea naturală a benzilor ar trebui să se obţină în condiţii relativ bune.M. Tăierile rase în benzi la margine de masiv Acestea sunt asemănătoare ca tehnică de aplicare cu tăierile rase în benzi alăturate. al tăierilor progresive (în ochiuri). unde seminţişul instalat beneficiază de condiţii ecologice favorabile (Negulescu. . 2001). se adaptează la forma marginii masivului în care se intervine (fig. toţi în Barbu şi Cenuşă. În principiu. datorită dificultăţilor de aplicare similare tăierilor rase în benzi alăturate. la posibila aplicare în molidişuri.Prof.Sc. 3. 1926. 1980. Blankmeister. trebuie să se recurgă neîntârziat la regenerarea parţială sau chiar integrală pe cale artificială.53 - . din Negulescu et al.5-2 ori înălţimea medie a arboretului şi care poate ajunge la (30) 40-50 m (Wiedemann.2.3. Schema de aplicare a tăierilor rase la margine de masiv (după Negulescu.2. T – direcţia de înaintare a tăierilor) Tehnica acetui tratament este bazată pe recomandările specifice tăierilor rase în benzi alăturate. cu lăţimea de maximum 1.ing. înspre interiorul acestuia. tratamentul tăierilor rase la margine de masiv trebuie abordat cu multă prudenţă şi rezerve. a pericolului doborâturilor de vânt şi a presiunii concurenţiale a păturii vii în benzile tăiate şi aflate în curs de regenerare (Grobnic şi Duran.

Jolyet. prin aceste tăieri se pot elimina şi arborii groşi şi cu coroane prea mari care. de dezvoltare) şi definitivă (finală)]. xxx. 1986) sunt obligatorii şi se pot executa în mai multe reprize. iar solul în stare să primească sămânţa (Drăcea. Această tăiere nu este necesară acolo unde arboretele au fost parcurse susţinut cu rărituri până aproape de vârsta exploatabilităţii. chiar 0. rupţi.ing. atacaţi de boli şi dăunători. Dacă nu s-ar produce reducerea prea puternică a consistenţei (sub 0.8).3. care se desfăşoară pe întreaga suprafaţă a arboretului şi într-un mod cât mai uniform (Drăcea. sub masiv şi cât mai uniform. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Termenii de tăieri succesive şi tăieri progresive au fost preluaţi din literatura franceză de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. 2.7. impunându-se ca două tratamente distincte şi care se vor prezenta separat.Prof.54 - . care încetează cu câţiva ani înaintea începerii celor de regenerare. pot produce prejudicii mari cu ocazia scoaterii din pădure (Drăcea. 1951) că ele se deosebesc evident prin modul de aplicare a tăierilor şi de conducere a regenerării pădurii. 23). fără a fi diferenţiate (Boppe. de punere în lumină (secundare. Prin tăierea preparatorie se urmăreşte a pune arboretul în măsură să fructifice abundent. 1923-1924). În scopul realizării acestor obiective. Prin aplicarea tăierilor preparatorii.2. 1924-1924). Tratamentul tăierilor succesive (uniforme) Acesta constă în parcurgerea suprafeţei de regenerat cu două sau mai multe tăieri repetate într-o anumită perioadă. având caracterul unor rărituri întârziate (Pryor şi Savill.dr. 1949. astfel încât generaţia tânără să constituie un nou arboret simultan cu lichidarea arboretului bătrân. 1959). 3. Prin aplicarea tratamentului tăierilor succesive se urmăreşte realizarea a două obiective majore: 1. unde cele două tratamente erau prezentate împreună. 1889.2. tăiaţi mai târziu. Dacă însă răriturile nu s-au aplicat sau nu şi-au atins obiectivul (crearea unor condiţii favorabile pentru intensificarea fructificaţiei şi realizarea unei regenerări naturale corespunzătoare). în Negulescu şi Ciumac. tăierile preparatorii. arborii rău conformaţi. uscaţi. Recoltarea volumului de masă lemnoasă stabilit prin amenajament ca posibilitate anuală de produse principale. tratamentul menţionat face apel la trei tăieri de regenerare [de însămânţare. 1923-1924).M.Sc. prin care se ridică treptat şi pe cât posibil uniform arboretul bătrân. În ţara noastră se consideră de peste 50 de ani (xxx. creindu-se astfel condiţii prielnice instalării şi dezvoltării unui nou arboret (Negulescu. se urmăreşte să se elimine arborii speciilor copleşitoare sau de mai mică valoare economică şi culturală. Înainte de începerea aplicării acestora se mai recomandă uneori şi intervenţia cu aşa-numitele tăieri preparatorii (pregătitoare) (fig. . Instalarea şi conducerea regenerării din sămânţă. Tehnica tratamentului. 1916).

va permite şi aplicarea oarecum uniformă a viitoarelor tăieri. 1928) (a = înainte de tăierea de însămânţare. 1805). iar consistenţa nu trebuie să se reducă după lucrare. un “acoperiş” favorabil puieţilor instalaţi. 1956). c = după prima tăiere de punere în lumină.6 în cvercetele pure şi amestecate din Franţa – Köstler. 1878). d = după a doua tăiere de punere în lumină. 1923-1924). 23. Boppe. în mod teoretic.Sc. aşa cum se recomanda în urmă cu aproape două secole (Hartig. să asigure însămânţarea completă a suprafeţei în regenerare. Pentru a se realiza obiectivele urmărite prin tăierea de însămânţare este obligatoriu ca aceasta să se execute: . prin recoltarea volumului stabilit ca posibilitate anuală. intensitatea tăierilor preparatorii nu depăşeşte 25% din suprafaţa sau volumul arboretului în picioare. menţinându-l afînat (Lorentz şi Parade.M. 2002). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig.dr. b = după tăierea de însămânţare. se recomandă ca prin tăierea respectivă să se rărească arboretul astfel încât să rezulte o distribuţie cât mai uniformă a frunzişului (deci o acoperire cât mai uniformă a solului de către coronament – Bagneris. Bagneris.7 (0. aşa cum se întâmplă în făgete (Drăcea. Pentru aceasta.Prof. Deoarece sunt considerate fără restricţii. în general. sub 0. e = după tăierea definitivă) În general. Schema de aplicare a tratamentului tăierilor succesive (din Troup. Tăierea de însămânţare are scopul ca. 1878.55 - . 1867. precum şi protejarea solului.ing. tăierile preparatorii se pot executa de-a lungul întregului an (xxx. 1889) şi nu o distribuţie cât mai uniformă a arborilor în cuprinsul arboretului. Uniformitatea umbririi solului de către coronament poate favoriza instalarea şi dezvoltarea ulterioară cât mai uniformă a seminţişului sub masiv. ceea ce.

fiind grele. în decursul timpului s-a considerat că tăierile de însămânţare se pot realiza închis (când ramurile laterale se ating la bătaia vântului).A.Prof. în timp ce în porţiunile fără seminţiş se intervine mai slab sau acestea se lasă neatinse până la un nou an de fructificaţie (xxx. 19231924).7. Perrin. 1878) În cazul speciilor (brad. când intervalul dintre coroanele arborilor poate ajunge de la 2 la 5-6 m şi se produce reducerea considerabilă a consistenţei (Lorentz şi Parade. deoarece ghindele nu se pot disemina prea departe de arborii seminceri.dr. secetă sau îngheţ). Lorentz şi Parade. şi există riscul uscării şi tasării solului. sub 0. Bagneris. deci consistenţa se menţine ridicată. care însă poate suporta o perioadă mai îndelungată acoperişul arboretului bătrân. Datorită aceloraşi motive. în general. cu coroane simetrice şi dezvoltate lateral etc. În acest caz.7). trebuie ca intensitatea tăierii respective să nu depăşească totuşi 1/3 din volumul arboretului (consistenţa după intervenţie – 0. Cu toate că puieţii speciilor menţionate au nevoi mari de lumină de la vârste fragede. bine conformate şi elagate.M. Bagneris.56 - .U. 1867. ca în Franţa. stejărete diverse. intensitatea recomandată pentru tăierile de însămânţare este mai mare (poate chiar depăşi 33% din volum). care depind de compoziţia şi consistenţa arboretului bătrân. consistenţa rămasă după tăiere nu trebuie să coboare. fag) cu seminţiş delicat (sensibil la arşiţă. al înierbării şi instalării de specii nedorite (secundare. 1878. fără însă a se întârzia prea mult (sfârşitul lui martie-începutul lui aprilie). arboretul se poate rări mai puternic.6 (Badea et al. Nyland. de exigenţele ecologice ale seminţişului speciilor dorite în compoziţia-ţel a viitorului arboret. sănătoase. Intensitatea tăierii de însămânţare variază între limite largi. 1949).. intensitatea tăierii de însămânţare nu va depăşi 20-25%. fără precauţii speciale. Deoarece ar trebui ca după intervenţie să rămână în arboret numai exemplare semincere de valoare (viguroase. ceea ce se asimilează cu o tăiere mai mult sau mai puţin închisă (Cotta. sau deschis.5-0. unde o regenerare foarte bună se poate obţine şi când consistenţa este redusă prin tăierea de însămânţare la 0. Principala problemă de rezolvat la aplicarea tăierii de însămânţare este alegerea arborilor de extras. 1954. astfel încât acolo unde acesta este continuu şi uniform.6-0. arboretul se poate rări relativ uniform. Germania sau S. de condiţiile staţionale. 1878). se recomandă ca prin tăierile de însămânţare să se recolteze mai ales arborii cu coroanele cele . 1867.) conduse cu tăieri succesive. de numărul de tăieri preconizate. 1841. În arboretele de cvercinee (gorunete. arbuşti) (Lorentz şi Parade. Bagneris. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - în anul de fructificaţie – arborii de extras se doboară numai după diseminarea seminţei. 1966).Sc. Astfel. 1996). - după anul de fructificaţie.). Aici. după cum s-a instalat seminţişul. pioniere. 1867. tăierile pot fi uniforme sau neuniforme.ing. când s-a instalat deja sub masiv seminţiş utilizabil. deoarece “în momentul germinaţiei seminţei este nevoie de linişte desăvârşită în pădure” (Drăcea. excepţia constituind-o unele făgete de productivitate superioară din regiunea de dealuri.

care ar putea produce ulterior vătămări importante seminţişului instalat. cei din speciile nedorite în viitoarea pădure. Bagneris. 1949). Uneori. Lorentz şi Parade. Aplicarea acestei tăieri este recomandată atunci când puieţii. bolnavi. Badea et al. 1878).dr. specii sensibile la acţiunea factorilor climatici dar care rezistă bine sub masiv. la fag şi brad. 1904). atunci când solul este tasat sau înierbat puternic.M. secundară) se urmăreşte să se ofere spaţiul de creştere şi lumina necesare seminţişului tânăr care între timp s-a instalat (xxx. Înaintea tăierii de însămânţare într-un an de fructificaţie este obligatorie îndepărtarea integrală a vegetaţiei arbustive şi a seminţişului preexistent neutilizabil.4 (Bagneris. În plus. 1889. Prin tăierea de punere în lumină (de dezvoltare. acolo unde nu există încă seminţiş nu se va interveni. de culori mai deschise. 1867). Boppe. În corelaţie cu intensitatea tăierii de însămânţare şi necesităţile seminţişului se poate recurge la 2 (specii cu temperament de lumină gen cvercinee) până la 4 (specii tolerante la umbrire dar sensibile la îngheţ sau arşiţă gen fag sau brad) tăieri de punere în lumină. La cvercinee (gorun. stejar). Bagneris. 1805. 1889). Schwappach. astfel încât noul arboret se dezvoltă în condiţiile terenului descoperit. rămaşi în subetaj (Bagneris. 1928). creştere diminuată în înălţime a lujerului terminal) (Boppe. specii al căror seminţiş suportă greu şi timp scurt acoperişul arboretului bătrân. Prin tăierea de punere în lumină se intervine numai pentru extragerea arborilor seminceri care. în făgete. precum şi cei cu defecte. xxx. deoarece “starea seminţişului dictează modul de intervenţie” (Troup. s-a recomandat ca tăierea de punere în lumină să se realizeze numai luând în considerare aspectul înălţimea puieţilor instalaţi. 1878. observându-se posibilele semne ale lâncezirii puieţilor (frunze mici. prima intervenţie de acest gen se aplică la (2) 3-4 (5) ani după aceeaşi tăiere. Cotta. Aceasta face ca tăierea amintită să nu se poată aplica în mod uniform pe întreaga suprafaţă a arboretului. în timp ce în zonele cu seminţiş se poate recurge fie la o tăiere prin care acesta este luminat fie chiar la una definitivă. formează starea de masiv pentru .2-0. se recomandă şi mobilizarea superficială a acestuia pentru a asigura condiţii favorabile pentru germinarea seminţelor şi răsărirea-creşterea plantulelor (Cotta. 1867. riscă să-l copleşească şi elimine. În schimb. În ambele situaţii. 1889.ing. 1966). consistenţa după recoltarea arborilor coborând până la 0. acoperind seminţişul cel mai complet şi mai viguros instalat.Sc. 1841. 1928). prima tăiere de punere în lumină se aplică la 2-3 ani după cea de însămânţare iar consistenţa se reduce până la 0.. necesitatea intervenţiei cu tăieri de luminare este determinată numai pe teren.57 - .4 (Lorentz şi Parade. 1878. Boppe. succedate la intervale de la 2-3 până la 4-5 ani (Lorentz şi Parade. 1949). 1878. acoperind bine solul. 1867. 1878. Bagneris. Troup. cu valori de 20-30 (chiar 45) cm (Hartig. Prin tăierea definitivă se recoltează integral ultimii arbori rămaşi pe suprafaţa aflată în curs de regenerare. aşteptându-se un nou an de fructificaţie. 1841.Prof. Astfel.3-0. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ mai mari.

dacă se doreşte ameliorarea compoziţiei arboretelor instalate pe cale naturală după tăieri succesive.ing. prin care se introduc specii de valoare economică şi culturală ridicată. 20-30 de ani (făgete – Drăcea. 1954.Sc. Perrin... Perrin. inexistente în arboretul tânăr.M. 1964. 1949. Perrin. o regenerare în cantitatea şi calitatea dorite poate fi obţinută după ce arboretul a fost parcurs cu un număr de tăieri variabil cu specia şi condiţiile staţionale şi cuprins între 2-3 (specii de lumină gen pinete de pin silvestru. Dămăceanu. 1923-1924. 1904. 1966. 1980). 5-6 (făgete) şi chiar 7-8 (brădete) (Vanselow. laricete).dr. Perrin. se consideră că vătămările seminţişului prin lucrările de exploatare în tăieri definitive pot să ajungă la valori de 30-40 (50)% şi chiar la 100% (Nyland. xxx. vătămarea seminţişului nu poate fi evitată dar aceasta va fi cu atât mai redusă cu cât înălţimea sa este mai mică iar tehnologia de exploatare se aplică mai corect. 1984). 1971) şi chiar 40 de ani (brădete – Schwappach. 1998): . sub masivul arboretului rărit treptat. 1904. Dămăceanu. 1980). cât mai uniform. În condiţiile ţării noastre se consideră în general că tăierea definitivă se poate aplica atunci când seminţişul speciilor de valoare. 2000). Cochet. precum şi existenţei seminţişului. după cum doborârea şi colectarea lor ulterioară ar provoca prejudicii noii regenerări. lucrările de recoltare şi colectare a lemnului urmăresc reducerea posibilelor prejudicii aduse arborilor pe picior şi seminţişului şi se realizează prin câteva măsuri specifice (Ciubotaru.Prof. Buffet. 1978. 1949. Prin această ultimă tăiere. 1975). pin negru. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ prima oară (Bagneris. Aceste intervenţii se întind pe o perioadă generală de regenerare de asemenea variabilă cu specia şi care are valori de 4-6 ani (pinete . 1954. Cochet. 1971).Schwappach. aceasta este mai dificilă decât în tăierile rase datorită repetării tăierilor. 1997). După cum s-a menţionat. 3-5 (gorunete şi stejărete). În acest caz. Glöde. pe aceeaşi suprafaţă. 1954. Atunci când tratamentul a fost aplicat corect. 1954. În ţara noastră. în gorunete şi făgete se recomandă ca tăierea definitivă să nu întîrzie după ce seminţişul a ajuns la 40-50 cm înălţime (Badea et al. 1878) iar menţinerea în picioare a arborilor bătrâni le-ar afecta creşterea. prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte regenerarea naturală din sămânţă. 10-12 (15) ani (gorunete şi stejărete . 1996. Buffet. se poate recurge şi la lucrări de completare a regenerării naturale. Silvy-Leligois. operaţie care însă măreşte simţitor costurile regenerării. Atunci când seminţişul de foioase a fost vătămat prin exploatare se poate recurge la receparea (tăierea de la nivelul solului) acestuia.58 - . la anumite intervale de timp.5 m (Dămăceanu. În plus.Drăcea. Buffet. Din acest motiv. devenit independent din punct de vedere biologic. Regenerarea arboretelor parcurse cu tăieri succesive. 1975. 19231924. s-a instalat pe cel puţin 70% din suprafaţă şi realizează înălţimi de 30-80 cm (xxx. 1971. Din punctul de vedere al exploatării. 2001). În acest sens. Cochet. procentul maxim de vătămare s-a constatat la înălţimi ale puieţilor de peste 1-1. 1975. Vlad et al.

Hanique. 1991). 1996). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - aplicarea metodei de exploatare în multipli de sortimente. care a condus la aplicarea.ing. 1837). începând din 1573 (Gurnaud. 1889). 1990. deşi uneori se neagă acest fapt (Huffel. ale cărei păduri de cvercinee şi făgete sunt regenerate prin tăieri succesive în proporţie de peste 90% (Oswald. instalarea unei reţele de colectare odată cu tăierea de însămânţare (culoare de exploatare. 1956. (păduri temperate de cvercinee pure sau amestecate. cvercete pure şi amestecate). 1928). Tăierile succesive s-au aplicat timp de peste 100 de ani în diverse formaţii forestiere dar mai ales în făgete şi arborete amestecate de . luarea în considerare a poziţiei suprafeţelor ocupate de seminţişul instalat la stabilirea direcţiei de doborâre a arborilor precum şi a celei de deplasare a lemnului la adunat. primele referiri despre acest tratament au apărut în paginile Revistei pădurilor la finele secolului al XIX-lea (Vasilescu. pini sudici sau duglas verde – Stoddard şi Stoddard. Matthews.dr. colectarea lemnului cu funicularul (prin suspendare sau semitârâre) la aplicarea tăierii definitive (Copăcean et al. 1907. şi prin care se preconiza păstrarea. în Pryor şi Savill. tratamentul tăierilor succesive se aplică cu succes în S. Dengler. Suedia. Aceeaşi idee se regăseşte şi în ordonanţa franceză de la Melun din 1376. 1886). care l-a propus pentru regenerarea pădurilor de fag. a 16-20 arbori seminceri la ha (Troup. totuşi părintele tratamentului amintit este considerat Georg Ludwig Hartig (1791). În Europa de Vest.U. Acesta a fost introdus în Franţa în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Lorentz şi Parade. - aplicarea tăierilor pe timp de iarnă. Glöde. 1987. Actualmente. 1992). În ţara noastră. precum şi de existenţa seminţişului la următoarele. considerat strămoşul tăierilor succesive. respectiv tot anul (tăieri preparatorii).. denumindu-l metoda reînsămânţării naturale şi a răriturilor. de 3-4 m lăţime şi distanţate la 25-50 m între ele . după exploatarea arboretului. 15 IX-15 IV (tăieri de însămânţare în anul de fructificaţie) sau 15 IX – 30 IV (tăieri de punere în lumină şi definitive) (xxx. respectarea strictă a perioadelor de exploatare stabilite prin lege. tăierile succesive sunt tratamentul aproape universal aplicat în pădurile de codru (făgete. 1982. 2002) Aplicarea tratamentului. 1991. fapt impus de spaţiile reduse pe care se poate face colectarea la prima tăiere. când solul este acoperit cu zăpadă. Între ţările unde acesta se utilizează pe scară largă se menţionează mai ales Franţa. 1935). a sistemului tire et aire. în pădurile tropicale umede de dipterocarpacee (Redhead şi Hall. 1895). în cele boreale de pin silvestru sau pin şi molid din Rusia. fiind botezat cu numele actual doar la finele secolului al XIX-lea (Boppe.Sc. 2001) etc. Oricum. care să poată fi folosită pe toată durata de aplicare a tratamentului şi care să permită evitarea vătămării seminţişului. 1983).Prof. 1892. regăsindu-se în ordonanţele germane din secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Nyland.M.59 - . Stătescu. Finlanda (Köstler. 1986).A. Ideea păstrării după exploatare a unui anumit număr de arbori la ha ca seminceri pentru asigurarea regenerării naturale a arboretelor este foarte veche.

în Negulescu et al. 1967). Pentru realizarea acestor obiective.Prof. unde s-ar putea obţine regenerări de calitate dacă se respectă cu stricteţe tehnica tratamentului. Încercările îndelungate de a regenera cu tăieri succesive pădurile pure sau amestecate de cvercinee au fost infructuoase şi au condus la dispariţia totală sau parţială a stejarului şi gorunului (xxx. precum şi (3) de racordare a ochiurilor (fig. Acolo unde seminţişul preexistent este neutilizabil. suprafaţa arboretelor conduse cu tăieri succesive s-a redus permanent (67% din pădurile de codru în 1948 – Costea.M. în Negulescu şi Ciumac. 1957. 1973). în 1878) a diferenţiat trei genuri de tăieri: (1) de deschidere a ochiurilor. .. 3. 47% din pădurile de codru la mijlocul anilor ‘50 – Negulescu.2. care urmăresc să nu întrerupă prea mult starea de masiv (consistenţa după tăiere 0. Punerea treptată în lumină a seminţişurilor utilizabile existente. concentrate în anumite ochiuri împrăştiate neregulat în cuprinsul pădurii. 2. trebuie executate în prealabil tăieri preparatorii. Ciumac. Prin ultimele norme tehnice (xxx. 1966. Tratamentul tăierilor progresive (în ochiuri) Acesta consistă în aceea că se urmăreşte obţinerea regenerării naturale sub masiv prin aplicarea de tăieri repetate neuniforme. 1949). în care s-au instalat deja seminţişuri utilizabile şi numai apoi se trece la crearea de noi ochiuri. 2000) se recomandă aplicarea sa numai în făgete. când se pot executa şi lucrări de mobilizare a solului pentru pregătirea acestuia în vederea declanşării regenerării naturale (Negulescu. acesta se indică să fie extras într-un an de fructificaţie. 1957). Tăierile de deschidere a ochiurilor urmăresc să asigure fie dezvoltarea seminţişului preexistent utilizabil deja instalat fie instalarea unuia nou. 1951): 1. 1989.60 - . 1975). acolo unde încă nu există (xxx. precum şi a celor instalate artificial prin semănături sau plantaţii sub masiv sau în margine de masiv. Datorită acestor insuccese. (2) de lărgire şi luminare a ochiurilor. În principiu. precum şi recurgerii la tratamente mai adecvate.. Tehnica tratamentului. 1999). teoreticianul tratamentului tăierilor progresive (prof.8) (Dengler. ajungând actualmente la cca 25% (xxx. 1949). în funcţie de mersul instalării şi dezvoltării seminţişului ce va constitui noul arboret (Negulescu.3. cele mai bune rezultate fiind obţinute în făgete (Badea et al.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ răşinoase şi fag. Provocarea însămânţării naturale prin rărirea sau deschiderea arboretului acolo unde încă nu s-a produs. Karl Gayer de la München. 24). tăierile progresive urmăresc realizarea obiectivului regenerării naturale sub masiv prin două modalităţi (xxx. pinete şi laricete echiene şi pure din grupa a II-a funcţională.3. Dămăceanu. Dacă însă unele arborete exploatabile nu au fost suficient rărite.dr.Sc. 1935). Pentru realizarea acestui scop se porneşte de la porţiunile (ochiurile) existente.

neregulată (“mai mult lungă decât rotundă. 1935). Pentru a se uşura transportul şi protejarea seminţişului instalat este indicat ca deschiderea ochiurilor să înceapă din interiorul suprafeţei de regenerat spre drumurile de scoatere cele mai apropiate.Prof. Pentru a se alege o formă optimă s-a pornit de la maniera în care se desfăşoară regenerarea naturală sub masiv.61 - . d = după tăieri de lărgire a ochiurilor şi luminare a seminţişurilor. 1959).dr. eliptică sau. căldura şi lumina necesare pentru instalare şi dezvoltare iar pe de altă parte să-l protejeze contra unor eventuale vătămări. precum şi la intensitatea tăierii în fiecare ochi. în Negulescu şi Ciumac. forma. 1935. 1959). Negulescu. 1949. Negulescu. c. b. mărimea. orientarea şi numărul ochiurilor. seminţişul natural apare de preferinţă în partea sudică. unde are asigurată umbrirea şi . Ochiurile se vor împrăştia la distanţe destul de mari. ochiurile se deschis începând de sus în jos spre drumul de scoatere a lemnului care este în general de vale (Dengler. circulară. astfel încât în cadrul fiecărui ochi regenerarea să se desfăşoare independent de ochiurile alăturate (xxx. Astfel.ing. în Negulescu şi Ciumac. în regiunile călduroase şi uscate. s-a observat că.M.Sc. cu arbori mai bătrâni şi cu stare mai slabă de vegetaţie. Forma ochiurilor poate fi. tăierile trebuie să înceapă în porţiunile mai rărite. e = după tăierea de racordare) Principalele probleme care trebuie rezolvate la aplicarea tăierilor de deschidere a ochiurilor se referă la repartizarea. adesea cu colţuri sau. în formă de amoebă” – Dengler. Pe versanţi. Astfel. cum spunea Rebel (1929). în general cuprinse între 1 şi 2 înălţimi medii ale arboretului. ovală. după caz. 24. de mersul regenerării şi de posibilităţile de scoatere a materialului. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. Forma ochiurilor se alege astfel încât să se poată asigura seminţişului umiditatea. cel mai adesea. Repartizarea ochiurilor se face ţinând seama de starea arboretului. Schema de aplicare a tratamentului tăierilor progresive (din Troup. 1928) (a = tăierea de deschidere a ochiurilor.

în timp ce în regiunile reci şi umede sunt preferate cele eliptice orientate nord-sud (Negulescu. răcoroase şi umede. în arborete cu specii de umbră (fag. În arboretele din specii de lumină (stejar.dr. 1959. se recomandă să se deschidă ochiuri de formă eliptică. cu atât numărul lor poate fi mai mic. Pentru a se da de la început lumină suficientă celor două specii se recomandă fie ca. este necesar să se urmărească atent. În schimb. în aceste ochiuri nu se intervine cu tăieri rase ci se procedează la rărirea arboretului în jurul arborilor seminceri care se păstrează în ochi.62 - . depinde de mărimea acestora şi de intensitatea tăierilor aplicate în fiecare ochi. 1997). trebuie extrase integral subetajul arborescent şi subarboretul. seminţişul se instalează şi se dezvoltă mai bine în partea nordică a ochiului. 1959). care au nevoie de protecţie de sus şi laterală. brad). ca la gorun sau stejar. volumul de masă lemnoasă pus în valoare în ochiurile care se deschid iar lucrarea să fie sistată atunci când s-a constatat că fost atins volumul dorit.5 H la gorun (Purcelean şi Ciumac.4-0. Constantinescu. 1933). doborâţi etc. 1967. 1995). în regiunile calde şi uscate.5 (0. rupţi. Oricum.ing. Astfel. orientate cu axa mare pe direcţia est-vest. 1952). Din contră. 1984. brad). la speciile de umbră cu seminţiş sensibil la îngheţuri sau secetă (fag. Ciumac. Vlad et al. 1984) şi chiar 2H la stejar (Constantinescu. pentru a nu se depăşi posibilitatea anuală fixată prin amenajament. 1965. în Negulescu şi Ciumac. Tot cu ocazia tăierii de deschidere a ochiurilor dar numai dacă se constată existenţa unor arbori uscaţi. arborii să se extragă integral (Ciumac. Pornind de la aceste constatări practice. recoltaţi ulterior. în ochi. care necesită doar protecţie laterală şi creşterea în lumină plină de sus (Stejarului îi place să crească “în blană însă cu capul descoperit” – Morozov. ajungând la 1-1. În plus.75 H (H este înălţimea medie a arboretului) (Negulescu. ale căror obiective sunt clar definite prin denumirea menţionată. 1984). 1973). pentru a permite luminii să pătrundă la sol (Dămăceanu. 1959). unde ochiurile deschise şi intensitatea tăierii în ochi sunt mici. în regiunile înalte sau umbrite. În ochiuri se recomandă să fie extraşi arborii cu coroanele cele mai mari care.Sc. 1973) ori consistenţa să se reducă până la valori de 0.6) (gorunete – Dămăceanu. din aproape în aproape.5H sau chiar 0. care nu se poate fixa cu anticipaţie ci rezultă pe teren. 1967. ar putea provoca vătămări grave seminţişului instalat. unde primeşte căldură suficientă. .Prof.. gorun). se intervine şi în afara ochiurilor cu lucrări de igienă. Cu cât ochiurile sunt mai mari şi tăierea în ochi mai intensă. După ce s-a constatat că seminţişul s-a instalat în ochiurile deschise se trece la tăierile de lărgire şi luminare a ochiurilor. În plus. şi numărul acestora este mai numeros (Negulescu. Dămăceanu. Veselý. în Negulescu şi Ciumac. ochiurile vor fi mai mari. Numărul ochiurilor. Mărimea ochiurilor şi intensitatea răririi în ochiuri a arboretului bătrân depind în primul rând de exigenţele faţă de lumină ale speciilor care se urmăreşte să fie regenerate.M. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ umiditatea necesară (Chiriţă şi Popescu. în Negulescu şi Ciumac. ochiurile au mărimi de la suprafaţa proiecţiei a 2-3 arbori până la 0.

Negulescu. 1959) (fig. Lărgirea concentrică (sus) şi excentrică (jos) a ochiurilor (din Vanselow. unde au fost instalate ochiuri orientate E-V (Troup. xxx. lăţimea benzii variază după natura speciei şi mersul regenerării. 25). În mod practic. Principial. care constă din eliminarea printr-o singură tăiere a ultimelor exemplare rămase din vechiul arboret între ochiurile regenerate (Negulescu. Tăierea de lărgire a ochiului se realizează fie după ce în afara acestuia s-a instalat deja seminţiş utilizabil fie într-un an cu fructificaţie abundentă. sunt destul de bine regenerate şi apropiate între ele. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Luminarea ochiurilor deja create.63 - . Dacă însă regenerarea. unde s-au deschis ochiuri orientate N-S. lărgirea ochiurilor se poate realiza prin benzi concentrice (în optimul de vegetaţie al speciilor de valoare) sau excentrice. în Negulescu şi Ciumac. în Negulescu şi Ciumac. numai în marginea lor fertilă. 1959). 1959). unde regenerarea progresează activ datorită condiţiilor ecologice favorabile. cu toate că tăierea de lărgire a ochiului s-a aplicat corect într-un an de fructificaţie. este necesar să se execute lucrări de favorizare a instalării seminţişului sau lucrări de asigurare a dezvoltării acestuia (extragerea seminţişului neutilizabil şi a subarboretului.M. Ca şi la tăierile succesive. Dengler. 25. precum şi porţiunea dintre ele. se poate recurge la tăierea de racordare.Sc. Atunci când ochiurile. în Negulescu şi Ciumac.ing. 1935. ochiurile eliptice se lărgesc spre nord în zonele cu deficit de căldură. completarea zonelor neregenerate etc). descopleşiri. dar poate fi mai mică la speciile de umbră sau când regenerarea este anevoioasă şi mai mare (2-3H) la cele de lumină sau în condiţii de regenerare foarte favorabile (Negulescu. Fig. în Negulescu şi Ciumac. 1928. respectiv printr-o tăiere intensă sau chiar eliminarea integrală a acoperişului la cele de lumină (gorun. decurge anevoios. 1959). 1949) În general.Prof. ea nu depăşeşte o înălţime medie de arboret (20-30 m). se recomandă ca această . sau spre sud în regiunile cu deficit de umiditate.dr. stejar) (Negulescu. receparea seminţişului de foioase vătămat. care se corelează cu ritmul de creştere şi nevoile de lumină ale seminţişului. În general. 1949. se face moderat şi repetat (prin mai multe tăieri) la speciile de umbră (brad sau fag).

15 IX-31III (tăieri de . 1998. 1985. De aceea.64 - . se recomandă luarea unor măsuri pentru limitarea prejudiciilor asupra seminţişului instalat în ochiuri prin (Dengler. 1965). La aplicarea tratamentului tăierilor progresive. din raţiuni legate de necesitatea reducerii la maximum a vătămărilor produse cu ocazia tăierilor de racordare.dr. pe unde să se realizeze şi colectarea lemnului. 1967). care permite ulterior deplasarea dirijată a lemnului de la cioată şi. ajuns la independenţă biologică. tăierile sunt îngreunate mult de modul împrăştiat al ochiurilor pe suprafaţa respectivă şi de felul în care se face lărgirea acestora. Dacă însă regenerarea este îngreunată sau seminţişul instalat este puternic vătămat. când solul este acoperit cu zapadă. 4-6 ani la gorun – Negulescu şi Săvulescu. Mai importantă pentru succesul regenerării este perioada specială de regenerare a fiecărui ochi în care a fost declanşată regenerarea. 1983.M. se recomandă ca perioada specială de regenerare să nu depăşească 2-4 ani la stejar. în Negulescu şi Ciumac. se recomandă ca acestea să se aplice înainte ca seminţişul să atingă 0. perioada generală de regenerare a fost adoptată la 20 de ani însă tratamentul s-ar putea aplica fie în varianta cu perioadă normală (1520 ani ca la gorun – Chiriţă şi Popescu. împrăştierea tăierilor pe suprafeţe mari generează mari cheltuieli de exploatare. 1959). În plus. În gorunetele şi stejăretele de la noi.Sc. 1965. în anii cu fructificaţie se intervine cu tăieri de deschidere şi de lărgire a ochiurilor iar în cei lipsiţi de fructificaţie cu celelalte feluri de tăieri (preparatorii. În aplicarea tăierilor progresive. respectiv 812 ani la fag şi brad (xxx.. posibilitatea fixată pe volum poate fi realizată din orice parte a suprafeţei periodice în rând. 1949. tăierea de racordare se poate executa însă este urmată imediat de completări în porţiunile neregenerate. Negulescu. crearea unei reţele de colectare (culoare de exploatare) care să poată fi folosită pe întreaga durată de aplicare a tratamentului. doborârea arborilor în afara ochiurilor de seminţiş. spre arboretul bătrîn. În arboretele parcurse cu acest tratament din România.Prof. Ţinând cont de capacitatea de rezistenţă sub masiv a speciilor importante conduse cu tăieri în ochiuri (2-3 ani la stejar. Furnică şi Beldeanu. 1935.ing. În legătură cu perioada permisă pentru recoltarea şi colectarea lemnului. Pentru recoltarea acesteia. de luminare a ochiurilor sau de racordare). 1933) fie cu perioadă lungă (30 de ani ca la brad şi fag) de regenerare (xxx. aceasta este tot anul (tăieri de deschidere a ochiurilor în afara anului de fructificaţie). Ciubotaru. Ciumac. Oprea şi Sbera. Copăcean et al. posibilitatea ocolirii ochiurilor de seminţiş. 2000): aplicarea metodei de exploatare în multipli de sortimente. 2000). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ lucrare să fie aplicată când seminţişul. doborârea şi colectarea lemnului în perioada de iarnă.5 m înălţime (Purcelean şi Ciumac. 5-7 ani la gorun. deci. ocupă cel puţin 70% din suprafaţă şi are o înălţime de 30-80 cm.

ca nişte “vârfuri cu pante line” (Dengler. 1935.M. s-a aplicat în ocolul silvic Ţigăneşti (actualmente Snagov) metoda de refacere a stejăretelor prin semănături în ochiuri sub masiv (metoda lui Mortzfeld) (Rădulescu. respectiv de 8-20% dacă seminţişul a fost protejat în timpul lucrărilor de exploatare (Vlad et al. 1928. Gayer a fundamentat tăierile progresive ca un protest la aplicarea pe scară largă a tăierilor rase. 1933). 1957). 1895 – pentru favorizarea bradului. 24). Prin aplicarea tratamentului tăierilor în ochiuri regenerarea beneficiază de protecţia de sus şi laterală a arboretului bătrân. 1928).Chiriţă şi Popescu. Prin aplicarea tăierilor în ochiuri se instalează un arboret tânăr care prezintă un profil ondulat. deşi tratamentul amintit a fost propus spre aplicare încă de la finele secolului al XIX-lea (Danilescu. Aceasta permite o proporţionare a amestecului de specii. sub conducerea căruia.Sc. din care se ridică conurile de regenerare ale fiecărui ochi. care a atins valori de 35-62% (când nu s-au luat măsuri speciale de protejare a acestuia). Acesta este considerat părintele “silviculturii apropiate de natură”. 2002). care tinde să dispară din făgete). Instalarea unor regenerări amestecate este însă realizabilă numai prin adoptarea corectă a perioadei speciale de regenerare şi a unui ritm corespunzător de revenire cu tăierile.dr. această metodă nu poate fi considerată echivalentă cu tratamentul tăierilor în ochiuri ci doar o variantă a acestuia (Negulescu. Rolul cel mai important în diseminarea şi utilizarea sa l-au avut Chiriţă şi Popescu (1933). 1957). respectiv între 15 IX şi 15 (30) IV la tăierile de punere în lumină şi racordare (xxx.. Chiriţă şi Popescu. 1933). Marin Drăcea. tratamentul tăierilor în ochiuri a fost sistematizat şi perfecţionat numai la finele secolului următor (Gayer. care au condus la conversiunea spre monoculturi echiene de molid a pădurilor naturale amestecate şi neregulate (Troup.65 - . Deşi uzează tot de intervenţii în ochiuri. Din acest motiv. care au stabilit modul practic de utilizare a tratamentului tăierilor progresive pentru regenerarea naturală a gorunetelor. O contribuţie importantă la introducerea tăierilor în ochiuri în România a avut-o şi prof.ing. Aplicarea tratamentului. acesta a fost luat în considerare de Consiliul Tehnic al Pădurilor numai în 1938 (Negulescu. începând din 1921. deoarece oferă scutul superior şi lateral necesar chiar şi speciilor celor mai sensibile” (Dengler. 1997). 1878). În ţara noastră. 1935 – fig. în condiţiile în care “tratamentul tăierilor în ochiuri este o formă excelentă pentru reconstruirea unor arborete amestecate. . Deşi recomandat încă din secolul al XVIII-lea în Germania (ordonanţa din Hessa şi Kassel (1761) menţionează clar “regenerarea dirijată în buchete sau grupe” . Şi la aplicarea tăierilor progresive se produce vătămarea seminţişului. în care însă seminţişul se instalează pe cale artificială. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ deschidere a ochiurilor în anul de fructificaţie). bazată pe regenerarea naturală a pădurii şi crearea de arborete amestecate (Schütz. care să permită dezvoltarea seminţişului instalat la fiecare fructificaţie. 1935).Prof. 1990).

3.ing. Acesta este actualmente recomandat (xxx. le face şi mai vulnerabile la acţiunea vântului (Troup. A/q2. brădeto-făgete. caracterizat printr-un amestec confuz de arbori de toate vârstele şi toate dimensiunile sau un ansamblu de mici buchete destul de puţin uniforme.2% din suprafaţa pădurilor de codru la mijlocul anilor ’50 (Negulescu.3. 1997) Pentru realizarea acestui scop. 1898): 2. 26.1. goruneto-făgete.M. şleauri. A/q. Fig. molideto-brădete. prin care se poate asigura obţinerea unei producţii relativ constante de masă lemnoasă.Sc.dr. 1999)]. repartizate fără nici o ordine (Bagneris.……A/qn-1 y = ke-αx . 1878) (fig. cvercete pure sau amestecate. 1973). se consideră obligatorie realizarea unei anumită gradări a arborilor pe diverse categorii de diametre (a unei curbe de echilibru). Funcţie exponenţială (Meyer. Este însă total contraindicată aplicarea sa în pădurile pure de molid deoarece. acesta constă în extragerea anuală de ici şi de colo a arborilor aleşi după anumite criterii. 1928). 1933): A = numărul de arbori din prima categorie de diametre 1/q = raţia progresiei geometrice .3.Prof. 26). 1957) la 45% din suprafaţa pădurilor ţării în 1998 (xxx. Proiecţia verticală şi curba normală de distribuţie a arborilor într-un arboret grădinărit (din Burschel şi Huss. exprimată în două modalităţi: 1. A/q3. 3.3.66 - A. tratamentul tăierilor progresive s-a aplicat în mod continuu. în Negulescu et al. Principiul codrului grădinărit. este perenitatea structurii arboretului. Tratamente cu tăieri continui 3. amestecuri de răşinoase cu fag. 2000) în marea majoritate a pădurilor de la noi dar mai ales în cele de amestec gen molideto-făgete.. însă cu o pondere variabilă de la o etapă la alta [de la 15. regenerarea golurilor rămase în arboret producându-se în mod natural (Negulescu. odată cu lărgirea ochiurilor şi izolarea arborilor seminceri. Progresie geometrică descrescătoare (de Liocourt. Tratamentul codrului grădinărit Principial. Aplicarea tratamentului. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ După naţionalizarea pădurilor (1948).

1929. Florescu şi Spârchez. dezvoltarea normală a coroanelor la arborii valoroşi de talie mijlocie. proporţionarea amestecului. Canada) unde există interes pentru aplicarea tratamentului codrului grădinărit. îndepărtarea arborilor defectuoşi sau prea bătrâni. începând de la categoria de 12 cm (România – xxx. ca în ţara noastră) a arboretului pe categorii de diametre de 4 cm. Favre şi Oberson. 1973): regenerarea naturală în toate punctele deschise. Astfel. Costea. se consideră că. În ţara noastră. Franţa. în mod practic. cu cât este mai mare diferenţa între cele două structuri. precum şi calculul volumului real şi al creşterii reale ale acestuia. în Negulescu et al. În general.. precum şi în alte regiuni (Elveţia. 1989.67 - . 1996. toţi în Filipescu. dacă în arboretele pluriene în curs de transformare spre grădinărit. respectiv (Negulescu. ca în Elveţia. Vlad. respectiv pe clase de diametre de 5 cm începând de la clasa de 20 cm (Elveţia. obligaţie care se poate realiza doar cu ajutorul controlului repartiţiei numărului de arbori pe categorii de diametre sau pe clase de grosime. pentru activarea creşterii lor viitoare.ing. obişnuirea treptată a arborilor de viitor cu starea de izolare. Franţa – Borel. 1975. durata procesului amintit poate ajunge la 20-30 de ani (Dissescu et al. Chavanne. se procedează la inventarierea periodică (integrală. deoarece pădurile nu au ajuns încă la structuri de echilibru se recomandă aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit. 1975.dr. care nu mai pot suporta acoperişul arborilor din jur. Germania. Această inventariere repetată periodic permite evidenţierea structurii reale (distribuţiei numărului de arbori pe categorii sau clase de diametre) a arboretului. 2000). în Filipescu. a celor atacaţi de boli şi dăunători şi care ar constitui focare de infecţie pentru exemplarele din jur. 2002). în cele regulate este nevoie de o durată mai lungă.M.Sc. 2001). 1962.. Acestea au scopul de a apropia structura reală a arboretului de cea de echilibru şi. care poate chiar depăşi lungimea unui ciclu de producţie de codru (Schütz. Slovenia. cu atât va fi mai lungă durata procesului de transformare. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ y = numărul de arbori din categoria de diametre x e = baza logaritmului natural k şi α = parametri care depind de caracteristicile arboretelor Această structură de echilibru grădinărit trebuie mai întâi realizată şi apoi menţinută cu continuitate.Prof. 1981. degajarea exemplarelor din porţiunile tinere. prin aplicarea unei tăieri de codru grădinărit se urmăreşte realizarea simultană a mai multor obiective. 2001). . În acest scop. sau în suprafeţe de probă permanente.

grădinăritul cultural concentrat. 4. Negulescu. Stătescu. Dengler. 1886. De selecţie şi educare. când suprafaţa pădurii se împarte în mai multe cupoane. jos = după intervenţie) În cazul ambelor variante s-au propus două modalităţi distincte de aplicare (Bagneris.dr. 27. 1935. 5. sunt (Schütz. De intervenţii forţate (sanitare). Din acest punct de vedere. Din acest motiv. în Negulescu şi Ciumac. De regularizare (normalizare) a structurii.68 - . 1959): 1.ing. Tăieri grădinărite pe arbori consideraţi individual. se consideră că tăierea grădinărită trebuie să se execute pe baza mai multor criterii de recoltare a arborilor care. fag). 27). Fig. iar recoltarea arborilor se face în fiecare an numai dintr-un singur cupon (fig. Acestea se recomandă în cazul arboretelor ±pluriene din specii de umbră (brad. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ - realizarea şi menţinerea structurii grădinărite cu cel mai înalt potenţial de producţie sau protecţie. Prin luarea în considerare a acestor criterii se poate încerca rezolvarea problemei principale a tratamentului codrului grădinărit care este alegerea arborilor de extras (amplasarea masei lemnoase). xxx. De recoltă. 1928. 1989): 1.M. 3. Drăcea. 1949): grădinăritul cultural tipic. 1999) (sus = înainte de intervenţie.Prof. De regenerare. când recoltarea arborilor se face an de an de pe întreaga suprafaţă a pădurii (unităţii de producţie). Schema aplicării codrului grădinărit concentrat (din Bastien.Sc. Troup. tratamentul amintit presupune două variante şi anume (Boppe. 1889. în ordinea descrescătoare a importanţei lor. 1878. 1923-1924. 2. .

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

2. Tăieri grădinărite pe mici buchete de arbori. Acestea constau în recoltarea a 3-4 până la 78 arbori dintr-un singur loc şi s-au propus în cazul molidului sau al altor specii mai exigente faţă de lumină (pin silvestru, larice). Grădinăritul cultural tipic, datorită marii împrăştieri a tăierilor la nivelul întregii păduri, este o variantă greoaie şi neeconomică, ceea ce o face total nerecomandabilă în practica silvică. La grădinăritul cultural concentrat, care este varianta aplicată în toate ţările unde tratamentul prezintă importanţă (Elveţia, Franţa, Germania, Slovenia, România), unitatea de producţie se împarte de la început în cupoane, care grupează mai multe unităţi amenajistice. Prin alcătuirea cupoanelor se urmăreşte ca acestea să aibă volume pe picior (fond de producţie) şi creşteri în volum sensibil egale, astfel încât să permită recoltarea posibilităţii anuale stabilite pentru întreaga unitate de producţie. Prin amenajament se fixează cu anticipaţie ordinea de parcurgere a cupoanelor, precum şi defalcarea posibilitatăţii anuale pe fiecare unitate amenajistică componentă a cuponului (Rucăreanu, 1967; Rucăreanu şi Leahu, 1982; Giurgiu, 1988). Intervalul de timp dintre două intervenţii pe acelaşi cupon se numeşte rotaţie (R). Mărimea rotaţiei este egală cu numărul cupoanelor, la noi adoptându-se varianta cu 10 cupoane (deci şi R = 10). În alte ţări europene, unde tradiţional se recomandau rotaţii de 5-10 ani (Bagneris, 1878; Jolyet, 1916; Borel, 1929), actualmente mărimea acesteia este stabilită astfel încât să fie posibilă recoltarea printr-o tăiere a unui volum ideal de 60-80 m3/ha (Silvy-Leligois, 1964; Schütz, 1989). Această cerinţă a condus la rotaţii de 8 ani în Elveţia (Zaric şi Schneider, 1992) şi 8-12 ani în Franţa (SilvyLeligois, 1964; Herbert, 1994), valori mai mici decât rotaţiile utilizate în Japonia (15 ani - Nigi, 1984, 1988) şi Canada (Québec – 15, chiar 20 de ani – Majcen, 1994; Majcen şi Bédard, 2000). Dacă rotaţia este lungă, tăierile sunt mai concentrate (“crează adevărate ochiuri în arboret” – Borel, 1929), au intensităţi mai mari, care pot ajunge la 30% din volumul sau suprafaţa de bază ale arboretului pe picior (Majcen, 1994) şi sunt favorizate speciile de lumină. Dacă însă rotaţia este scurtă, lucrările se împrăştie pe suprafeţe mai mari, se revine mai des cu tăierile dar intensitatea lor este mai mică (în general de 15-20%, intervalul optim fiind considerat de 16-17% – Silvy-Leligois, 1964; Chantreuil, 1965) şi sunt favorizate speciile de umbră. Punerea în valoare a masei lemnoase include alegerea, inventarierea şi marcarea arborilor de extras în fiecare din punctele alese, cu obligaţia de a nu se depăşi valoarea posibilităţii fixate, care se stabileşte pe volum cu ajutorul metodei controlului (Gurnaud, 1886). Conform acesteia, valoarea posibilităţii anuale (P) de extras din arboretele tratate în codru grădinărit depinde de creşterea curentă în volum (Iv) şi de diferenţa (Q) dintre fondul de producţie (volumul) real (Vr, determinat în urma inventarierilor şi prelucrărilor ulterioare de birou) şi fondul de producţie (volumul) normal (Vn, indicat orientativ în normele tehnice - xxx, 2000, tab. 8), după formula:
- 69 -

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

Tab. 8. Valori orientative maxime ale fondului normal de producţie în arborete grădinărite (xxx, 2000)
Specia Molid Brad Fag Clasa de producţie II III IV Fond normal de producţie, m3/ha 847 697 548 405 729 609 494 385 598 478 372 279 I V 268 285 197

P = IV ± Q, unde: Iv = (V2 + VT – V1)/r V1 = volumul arboretului la începutul perioadei de r ani VT = volumul arborilor extraşi în decursul perioadei de r ani V2 = volumul arboretului la sfârşitul perioadei de r ani r = rotaţia Din analiza formulei prezentate rezultă că, într-o pădure grădinărită apropiată de starea normală (Q apropiată de 0), volumul care se poate recolta se apropie de creşterea curentă a acesteia. Dacă însă valoarea lui Q este negativă sau pozitivă, posibilitatea poate fi mai mică sau mai mare decât creşterea curentă a pădurii. În contextul tabelului de mai sus este interesant de subliniat că volumele considerate optime pentru pădurile noastre grădinărite sunt mult mai mari decât cele recomandate în păduri similare din ţări cu tradiţie îndelungată în aplicarea grădinăritului (Franţa, Elveţia). În aceste ţări, valorile volumelor optime nu depăşesc în general, indiferent de specie, valoarea de 500 m3/ha, nivelul optimul fiind limitat la 300-350 m3/ha (Silvy-Leligois, 1964; Schütz, 1989). Oricum, normele tehnice româneşti (xxx, 2000) recomandă ca valoarea posibilităţii de extras în decursul unei rotaţii de 10 ani să nu depăşească 15-17% din mărimea fondului de producţie real în arboretele pluriene şi relativ pluriene, respectiv 12-14% în cele echiene şi relativ echiene aflate în curs de transformare spre grădinărit. Odată posibilitatea stabilită se poate trece la alegerea arborilor de extras, operaţie care se bazează pe compararea structurii reale cu structura optimă pentru pădurea respectivă. Ca şi la tăierile de transformare spre grădinărit, structura reală se determină după inventarieri pe teren, în timp ce structura optimă se calculează cu ajutorul relaţiilor lui de Liocourt sau Meyer prezentate mai sus ori prin alegerea unor modele de pădure grădinărită cu starea optimă realizată sau în curs de realizare (Rucăreanu şi Leahu, 1982; Florescu, 1991). În acelaşi timp cu alegerea modelului de structură optimă, în silvicultura noastră se fixează şi diametrul-ţel (diametru-limită) (tab. 9).
- 70 -

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

Tab. 9. Diametre limită (ţel) pentru arboretele de tip grădinărit (xxx, 2000)
Grupa funcţională I Subgrupa Specia funcţională 1 Br-Mo Fa 2-3 Br-Mo Fa Br-Mo 4-5 Fa Br-Mo Fa Diametrul-limită la clasa de producţie….. (cm) I II III IV V 76 72 64 60 56 68 64 60 56 52 68 64 60 56 52 64 60 56 52 48 100 90 80 70 60 92 84 76 68 60 92 84 76 68 60 84 76 68 60 52

II

Şi în privinţa mărimii diametrului-ţel se constată diferenţe importante între silvicultura de la noi şi cea din ţări cu o practică îndelungată a grădinăritului în sensul că valorile sale sunt în aceste ţări mult mai mici, de maximum 55-60 cm la brad (Borel, 1929; Cochet, 1971; Everard, 1985; Schütz, 1981, 1989) şi de 45-50 (55) cm la molid şi fag (Borel, 1929; Cochet, 1971; Everard, 1985). În plus, încă de la începutul secolului trecut (Troup, 1928) se recomandă să se renunţe la obligativitatea folosirii diametrului-ţel pentru extragerea arborilor, acesta având doar o valoare orientativă. Astfel, exploatabilitatea se constată şi nu se decretează, vigoarea şi calitatea fiind criteriile care trebuie să prezideze alegerea arborilor de recoltat (Bastien, 1999). De aceea, dacă arborele care a atins deja diametrul-ţel încă realizează creşteri curente active, el se poate menţine în continuare. Dacă însă aceste creşteri curente nu mai sunt susţinute, arborele se poate extrage imediat (Filipescu, 2001). În principiu, prin tăierile grădinărite se extrag arborii care depăşesc diametrul-ţel, precum şi cei din categoriiile excedentare de diametre, rezultaţi după compararea structurii reale şi optime a arboretului. În mod practic însă, datorită multiplelor obiective care se urmăresc prin aplicarea acestor tăieri, se extrag cu prioritate arborii groşi cu diametrul egal sau mai mare decât diametrul-ţel (notaţi cu g în fig. 27), arborii uscaţi, rupţi, doborâţi (s), cu coroane prea puternic dezvoltate, din toate categoriile dimensionale, precum şi o parte din arborii sănătoşi din categoriile excedentare (i), cei aparţinând unor specii (d) sau fenotipuri mai puţin valoroase (e), fără însă a se depăşi valoarea posibilităţii fixate. Deoarece arborii care se extrag au dimensiuni extrem de variabile, la aplicarea grădinăritului nu mai este posibilă diferenţierea produselor principale de cele secundare, ambele rezultând în acelaşi timp cu ocazia fiecărei intervenţii. În punctele sau ochiurile deschise cu ocazia fiecărei tăieri nu se mai intervine ulterior cu lucrări, pentru ca regenerarea să se realizeze fără dificultăţi. În măsura posibilităţilor tehnice şi mai ales economice, în aceste puncte se va interveni cu lucrările pe care le reclamă starea seminţişului instalat.
- 71 -

Aplicarea tratamentului.72 - . 1997). de recoltare a arborilor pe alese. Cu toate acestea. Furnică şi Beldeanu. sunt favorizate în mod evident speciile de umbră. În plus. Slovenia. regenerarea se produce în condiţii favorabile. în arborete pure sau amestecate cu molidul şi fagul. aşa cum este bradul (“În zilele noastre nu există păduri grădinărite fără brad” – Balsiger. În pădurea grădinărită. care uşurează mult aplicarea tratamentului. Italia şi România (Schütz. 1998): marcolarea (marcarea colorată. codrul grădinărit s-a extins rapid dar pe o scară redusă în diverse ţări. 1983. lapte de var. 1914. prin tăieri pe diametru (extragerea unor arbori care depăşeau un diametru impus). Nu există mărturii literare sau legislative despre acest mod de gospodărire până la documentul din 29 august 1730 pentru amenajarea pădurilor de brad din Franche-Comté (Franţa).Prof. cu benzi orizontale de vopsea. Croaţia şi Bosnia (câteva zeci de mii ha). cel care a introdus noţiunea de grădinărit cultural.dr. mai ales în brădetele montane. cu molidul).. în Köstler. această metodă a fost completată şi dezvoltată de către elveţianul Henry Biolley. 1886).000 ha (brădete montane pure sau în amestec cu fagul şi. fiind actualmente aplicat pe cca 500. 28). şi în Slovacia (3-4 mii ha).Sc. 1956). pentru a fi protejaţi în timpul lucrărilor de recoltare-colectare. unde se revenea o dată la 10 ani (Gurnaud. La scurt timp (1901). pe o scară mult mai redusă. în scurt timp fiind extinsă la scara fondului forestier din întregul canton Neuchâtel (Schütz. Bulgaria (3 mii ha). . Fundamentarea sa ştiinţifică a început însă numai odată cu apariţia metodei controlului. unde exploatarea “în grădinărit” se făcea din aproape în aproape pe suprafeţe egale. crearea unei reţele de colectare cu caracter permanent.M. din care cca 320.000 ha în Europa Centrală şi de Vest (tab. În aceste condiţii este necesar ca tăierile care se aplică să aibă în vedere (Copăcean et al. 2002). Metoda controlului a fost pentru prima oară pusă în practică în 1888 de către Biolley într-o pădure de 30 ha aparţinând Corporaţiei celor 6 comune (Favre şi Oberson. doborârea dirijată a arborilor şi în ordinea răşinoase-foioase. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Aplicarea tratamentului codrului grădinărit ridică probleme deosebite pentru exploatare datorită necesităţii protejării arborilor pe picior. Codrul grădinărit a fost aplicat de secole în forma sa empirică. 10 şi fig. 1985. 1997). La nivel european. Grecia. folosindu-se toţi anii de sămânţă. arbori subţiri-arbori groşi. prezentată de către francezul Adolphe Gurnaud cu ocazia Expoziţiei universale de la Paris din 1879. aplicarea metodei de exploatare în trunchiuri şi catarge pentru arborii de dimensiuni mici şi a metodei multiplilor de sortimente la cei de dimensiuni mari.ing. materiale textile sau plastice ) arborilor de valoare. uneori. merită amintită aplicarea sa. a seminţişului şi solului. pentru a-l distinge de forma sa empirică. Ciubotaru.

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

Tab. 10. Aplicarea codrului grădinărit în ţări din centrul şi vestul Europei (din Schütz, 1997)
Ţara Franţa Germania Austria Elveţia Slovenia Total Suprafaţa pădurilor Suprafaţa pădurilor grădinărite, în grădinărite (mii ha) % din suprafaţa pădurilor ţării ~ 150 1,1 ~ 60 <2 ~ 60 <2 100 8,4 ~ 100 12 470 -

Fig. 28. Distribuţia geografică a regiunilor cu tradiţie istorică în aplicarea codrului grădinărit (din Schütz, 1997) (1- Jura franceză; 2 – Jura elveţiană (cantonul Neuchâtel); 3 – Emmental, Elveţia; 4 – Pădurea Neagră, Germania; 5 – păduri din regiunile Bregenz (Austria) şi Allgäu (Germania); 6 – păduri de fag din Thuringia (Germania); 7 – munţii Bacher şi Karavanque din Slovenia de Nord; 8 – platourile carstice dinarice din Slovenia Centrală)

În afara continentului european, tratamentul codrului grădinărit se aplică în S.U.A. (păduri amestecate cu foioase de umbră– Tubbs et al., 1983, în Matthews, 1991), Canada (provincia Québec, unde se utilizează din 1983 pe cca 40.000 ha/an în păduri neregulate cu specii de foioase de umbră – Majcen, 1994, Majcen şi Bédard, 2000), Japonia (arborete cu specii de răşinoase de umbră gen Thujopsis dolabrata – Nigi, 1984, 1988) etc. În România, până la finele secolulului al XIX-lea, codrul grădinărit s-a aplicat în forma sa empirică, urmărindu-se recoltarea arborilor care depăşeau un anumit diametru (30 cm), fără nici o preocupare pentru regenerare, ceea ce a dus la eşecuri în multe cazuri.

- 73 -

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

Abia după apariţia H.C.M. 114/1954 codrul grădinărit s-a recomandat pe 2-3 % din suprafaţa fondului nostru forestier, în arborete amestecate de răşinoase şi foioase din grupa I funcţională (Dissescu et al., 1987, din Filipescu, 2001). Actualmente, datorită multiplelor probleme pe care le presupune şi care s-au reliefat în prezentarea tehnicii sale de aplicare, codrul grădinărit se recomandă să fie limitat numai la pădurile montane relativ pluriene şi pluriene, care îndeplinesc prioritar funcţii de protecţie (xxx, 2000). Acestea fac parte din formaţiile brădetelor, brădeto-făgetelor, molidişurilor, molideto-făgetelor, amestecurilor de fag şi răşinoase sau făgetelor. În aplicarea sa nu trebuie însă niciodată uitat că tratamentul codrului grădinărit este unul fin, intensiv (Drăcea, 1923-1924), care reclamă multă muncă şi artă (Dengler, 1935), ceea ce îl face o formă forestieră rară, ca să nu zicem marginală (Schütz, 1997). 3.3.4. Tratamente cu tăieri combinate 3.3.4.1. Tratamentul tăierilor cvasigrădinărite (jardinatorii) Acest tratament presupune tot intervenţii în ochiuri, dar cu o perioadă generală de regenerare mai lungă decât la tăierile progresive, ceea ce a făcut să fie considerat în trecut drept “tăieri progresive cu perioadă de regenerare lungă” (Drăcea, 1923-1924). Tehnica tratamentului. În mod practic, aplicarea tăierilor cvasigrădinărite începe cu stabilirea lungimii perioadei generale de regenerare, cuprinsă în general între 40 de ani (specii de lumină gen stejar şi gorun) şi 60 de ani (brad) (Drăcea, 1923-1924; Troup, 1928; xxx, 1949). Această operaţie este urmată de alegerea vârstei exploatabilităţii arboretelor de parcurs cu tăieri cvasigrădinărite (în general de 120, chiar150 de ani) şi începerea tăierilor la o vârstă aproximativ egală cu vârsta exploatabilităţii minus o treime din durata perioadei generale de regenerare adoptate (cca 80 de ani – xxx, 2000). La primele intervenţii în arboretul exploatabil, inclus în suprafaţa periodică în rând, se intervine împrăştiat şi neuniform pe suprafaţa acestuia, în primul rând în porţiunile unde există seminţiş utilizabil instalat precum şi în alte puncte unde, într-un an de fructificaţie, se încearcă instalarea seminţişului speciilor de valoare economică şi silviculturală. Intervenţiile se realizează în ochiuri a căror mărime variază în general între 0,5-1,0 H (H – înălţimea medie a arboretului) la fag şi brad şi 1-1,5H la cvercinee (Vlad et al., 1997). În porţiunile de arboret unde seminţişul preexistent utilizabil a ajuns la independenţă biologică se poate trece deja la recoltarea integrală, printr-o tăiere rasă, a arboretului bătrân (xxx, 1949), în timp ce acolo unde se urmăreşte instalarea seminţişului consistenţa se răreşte până la 0,4 (stejar), 0,5 (gorun, molid), 0,6 (fag) sau chiar 0,7 (brad) (Vlad et al., 1997).

- 74 -

Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Silvicultură II Silvotehnică

2006-2007

________________________________________________________________________________________________

Asupra fiecărui ochi, în funcţie de periodicitatea fructificaţiei, precum şi de creşterea şi dezvoltarea seminţişului instalat, se intervine de 1-3 ori, mai puţine intervenţii fiind necesare la speciile de lumină gen cvercinee şi mai multe la cele de umbră gen fag şi brad. Pe ansamblul arboretului parcurs cu tăieri jardinatorii se revine cu intervenţiile specifice (de deschidere, lărgire-luminare sau de racordare a ochiurilor), datorită împrăştierii mari a ochiurilor, de 4-8 (10) sau chiar de mai multe ori, în funcţie de temperamentul speciilor de regenerat (intervenţii mai puţine la cele de lumină) şi de lungimea perioadei generale de regenerare (Kenk, 1995; xxx, 2000). Schema generală a aplicare a tăierilor cvasigrădinărite pe o porţiune a unui arboret exploatabil este prezentată în fig. 29.

Fig. 29. Schema de aplicare a tăierilor cvasigrădinărite (din Vanselow, 1949) [(de la a la f – aplicarea tăierilor de deschidere, lărgire-luminare şi racordare a ochiurilor, pornind de la seminţişul preexistent instalat (ochiurile 1, 2, 3 şi 4) şi de la ochiurile deschise într-un an de fructificaţie (6-12)]
- 75 -

cea germană (Baden Femelschlag. respectiv: • • • • lungimea mare. 1949).ing. Actualmente sunt cunoscute două variante ale tăierilor cvasigrădinărite. 1964). că acesta se aseamănă cu cel al tăierilor progresive prin: • • amplasarea tăierilor numai în arborete exploatabile incluse în suprafaţa periodică în rând. punerea în valoare a masei lemnoase sub formă de ochiuri. de până la 60 de ani. pe cca 20% din suprafaţa pădurilor – Boppe. tăierile cvasigrădinărite prezintă unele asemănări şi cu tratamentul codrului grădinărit. în Pădurea Neagră. a tăierilor principale şi operaţiunilor culturale. care sunt relativ pluriene. Aplicarea tratamentului.Sc. 1928). În Europa. cu excepţia cantonului Neuchâtel şi a regiunii Emmental. executarea concomitentă.76 - . .M. arboretul care rezultă la finalul tăierilor cvasigrădinărite nu mai este unul de codru regulat ci relativ plurien şi prezintă un profil frânt (dantelat) sau sinuos. Karl Gayer (1880). împrăştierea tăierilor pe întreaga suprafaţă a arboretului exploatabil. În acelaşi timp. această neregularitate dimensională (mai ales a înălţimilor) se atenuează (Drăcea. tăierile cvasigrădinărite sunt limitate la pădurile montane amestecate de brad. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Datorită împrăştierii ochiurilor. Cu timpul. lărgite şi racordate după regenerarea naturală sau artificială a suprafeţelor respective (Drăcea. neregularitatea arboretelor rezultate. de lărgire-luminare şi de racordare. precum şi cu degajări-depresaje. curăţiri sau rărituri (lucrări de îngrijire şi conducere). precum şi perioadei de regenerare lungi. tratamentul se aplică pe scară largă în Elveţia (în întreaga ţară.dr. Acesta a recomandat abandonarea tăierilor rase şi monoculturilor omogene de răşinoase şi revenirea la arborete neregulate şi amestecate prin intermediul tăierilor în ochiuri. Pe parcursul aplicării tratamentului amintit. Ca şi tăierile progresive. 1985). Troup. 1985) şi în Austria. xxx.Prof. fag şi molid. dezvoltată de profesorii Schädelin şi Leibundgut de la Şcoala Politehnică din Zürich) (Troup. cele cvasigrădinărite au fost sistematizate în Germania de către prof. cu închidere pe verticală şi profil dantelat. din prezentarea tratamentului. 1923-1924. a perioadei generale de regenerare. Everard. 1928. cărora li se aplică tăieri de deschidere. 1923-1924. 1889. unde sunt înlocuite de tăieri grădinărite – Everard. Silvy-Leligois. în Germania (landul BadenWürtemberg. în acelaşi an se poate interveni în diferite puncte ale arboretului exploatabil angajat în regenerare cu tăieri de recoltare a arborilor în ochiuri (tăieri principale). Este evident. Troup. În toate aceste ţări. datorită variaţiei vârstei şi dimensiunilor. datorată lui Gayer) şi cea elveţiană (Swiss Femelschlag. pe suprafaţa arboretului exploatabil. 1928.

în mod oficial. ar putea fi aplicate în amestecuri de cvercinee cu alte specii (xxx. fag şi molid (Drăcea. precum şi economice. 1973). în Buckley (ed.1. Deoarece. ciclul de producţie utilizat este de maximum 15-25 de ani iar singurele specii la care mărimea acestuia se apropie de vârsta maximă a capacităţii de lăstărire în pădurile europene sunt cvercineele (stejarul. greu de condus. s-a recomandat aplicarea sa şi la unele de lumină gen gorun şi chiar stejar pedunculat. 1914.ing. Tratamente cu tăieri de jos 3. E.n. Crângul simplu urmăreşte scopuri culturale. constatând marile sale probleme de aplicare (tratament pretenţios. 1991. 1923-1924. în Negulescu et al.)” .P.U.77 - .1. sau S. 1992. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În ţara noastră. s-a considerat că tratamentul se pretează mai ales speciilor cu temperament delicat şi destul de rezistente la vânt gen brad. precum şi în amestecuri de răşinoase şi fag. În aplicarea sa. respectiv obţinerea de venituri la intervale cât mai scurte şi deci producerea lemnului de dimensiuni mici şi mijlocii. Stinghe şi Sburlan. speciile de foioase lăstăresc viguros până la vârste de maximum 40 de ani. care necesită continuitate susţinută în lucrări..Sc.P. 1989. 2000).4. Hibberd (ed. Evans.M. consideră că aplicarea sa în viitor nu este recomandabilă. Tehnica tratamentului. Cu toate acestea dar pe bună dreptate.. recomandarea de a prelungi ciclul de producţie în cazul aninişurilor până la 40-60 de ani trebuie . 1956). Bastien. În mod excepţional. în marea lor majoritate. ţelul de producţie şi condiţiile staţionale. 1923-1924). crângul simplu trebuie să rezolve o serie de probleme referitoare la (1) fixarea ciclului de producţie. În mod obişnuit. Tratamentul crângului simplu Acesta constă în aceea că an de an se taie ras o anumită suprafaţa dintr-o pădure tânără.1. un personal numeros şi bine pregătit. gorunul – 30 (35) de ani) şi castanul comestibil (maximum 30 de ani) (Boudru.G. Negulescu (1957) care. Vlad et al.dr. Pe lângă aceste specii.Drăcea. ciclul de producţie nu trebuie să depăşească această valoare (“A adopta în crânguri revoluţii mai mari de 40 de ani înseamnă sau a conduce pădurea la o pieire sigură sau a da loc la o schimbare radicală de esenţă (specie – n.).4. capabilă să se regenereze pe cale vegetativă (Negulescu.4. 1942. care constau în asigurarea regenerării pe cale vegetativă a arboretului exploatat. 1997). 3. Köstler. tăierile cvasigrădinărite se recomandă.. unde se pot deschide ochiuri mai mari şi adopta perioade de regenerare mai scurte (Drăcea. 1941.). 1999). 1923-1924). (4) conducerea regenerării şi îngrijirea arboretelor. precum şi o reţea deasă de drumuri). numai în păduri constituite din brad sau fag. (1) Ciclul de producţie al pădurilor de crâng se stabileşte în funcţie de natura speciei. (2) organizarea procesului de producţie la nivel de U. (3) stabilirea procesului tehnologic de exploatare. Chiar dacă se regăseşte uneori în lucrări mai vechi (Schwappach et al. Tratamente din regimul crângului 3..Prof. Drăcea. O astfel de recomandare trebuie însă corelată cu temerile justificate ale prof.

1867. Exploatarea parchetelor anuale urmăreşte tăierea rasă. recomandată deja prin ordonanţa regală franceză din 1545 (Huffel. Broilliard. 1805.dr. aceleaşi sortimente dimensionale se pot obţine mai devreme iar ciclul poate fi mai scurt. 2000). 1881). în ţara noastră. a lemnului de foc sau pentru celuloză se exploatează la 10-15 ani (Hibberd (ed. 1991. 1878. nu există probleme deosebite în privinţa recoltării şi colectării acestora. de jos. 1881.78 - . aceste specii fiind conduse în mod obişnuit în crânguri numai până la vârste de 10-20 (25) de ani (Boppe. Mărimea ciclului de producţie este influenţată şi de ţelul de producţie (sortimentul-ţel). Bastien. Astfel.P. prin care se preconizează extragerea anuală a unor volume aproximativ egale de pe parchete cu suprafeţe egale sau. În Europa. aninişuri) (xxx.) tratată în crâng simplu. neeegale. Actualmente. ceea ce a impus în decursul timpului trecerea la metoda parchetaţiei în suprafaţă cu control pe volum. 1999). 2000). în Buckley (ed. are un ciclu de 1 (2) ani. Evans. valoarea ciclului de producţie este întotdeauna mai mare în crângurile instalate pe staţiuni de bonitate superioară faţă de cele de pe staţiuni cu potenţial productiv mai scăzut. (1) de multă vreme (Hartig. Condiţiile staţionale influenţează. se împarte suprafaţa (S) unităţii (subunităţii) de producţie de crâng simplu la ciclul de producţie adoptat (r) (San = S/r) (Lorentz şi Parade. ciclul recomandat în România în salcâmetele din clase superioare de producţie (I şi a II-a) este de 30-35 de ani şi scade la 20-25 de ani în cele din clasele a IV-a şi a V-a de producţie (xxx.). Broilliard. hamei).Sc. aceasta se realizează folosind metoda parchetaţiei. însă principalele aspecte care trebuie rezolvate prin aplicarea crângului simplu ţin de (a) sezonul tăierii.P. de vie.ing. Cu cât condiţiile staţionale sunt mai favorabile. crângul de salcie (răchităriile). cel mai adesea. Deoarece arborii au dimensiuni mici şi mijlocii. 1889. în timp ce acelaşi crâng dar pentru lemn de foc se poate conduce până la 10-15 ani.M. zăvoaie de plopi şi salcie. vârste care se prelungesc până la 30 de ani când se urmăreşte producerea doagelor pentru butoaie sau a frizelor pentru parchete (Boppe. se poate realiza continuitatea în suprafaţă dar nu şi în volum a lucrărilor. Astfel. 1989. precum şi de (b) modul de executare a tăierii. Schlich. mărimea parchetului de crâng simplu nu trebuie să depăşească 3 ha în toate formaţiile forestiere unde este permisă aplicarea sa (salcâmete. 1992). cu . crângurile de castan comestibil pentru producerea parilor (de gard. Boudru. cu atât viteza de creştere a arborilor este mai rapidă. Bagneris. pentru stabilirea mărimii suprafeţei (parchetului) de parcurs anual (San). În acest mod. a arborilor existenţi şi colectarea întregului material lemnos. care ar trebui să fie constantă de la an la an. 1910) se consideră că sezonul optim pentru executarea tăierii este la finele iernii şi începutul primăverii. 1991). Cu toate acestea. Matthews. În privinţa (2) organizării procesului de producţie în ansamblul fiecărei U. mărimea ciclului de producţie.U. unde se produc nuiele pentru împletituri. Astfel. de asemenea.).Prof. 1907). 1889. În varianta clasică (aşa-numita parchetaţie în suprafaţă). Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ privită cu multe rezervă. (sau S.

fără zdrelirea. este amintită încă din secolul al XVI-lea (Ordonanţa lui Francisc I din 1516) (Mormiche. 2002). 1935. pe părţile laterale ale cioatei (anin negru şi alb. Boppe. care se poate propaga apoi la baza lăstarilor formaţi. 1841. În acest context. o excepţie de la perioada optimă era constituită din crângurile de stejari pentru tananţi. ca la salcie. Dacă s-ar interveni după intrarea în vegetaţie sau chiar în timpul verii. se recomandă tăierea înclinată într-o apă (arbori subţiri) sau. 1922-1923). 1841. Recoltarea şi colectarea lemnului în crângul simplu trebuie încheiate înainte de apariţia lăstarilor tineri deoarece aceştia sunt foarte fragili şi. castan bun) (Dengler. salcâm. când separarea scoarţei de lemn se făcea uşor iar conţinutul de tananţi era mai ridicat decât în perioada repaosului vegetativ (Hartig. Acestea se exploatau numai după intrarea în vegetaţie (în perioada de sevă. . în ţara noastră. tei. 1991). 1889).dr. 1805. este de remarcat că principala recomandare. 1959). Schlich. în timpul iernii. Köstler. 1867.M. 1910) (fig. 1904. în Negulescu şi Ciumac. 1935. Lorentz şi Parade. 1956). ar suferi pagube importante în timpul lucrărilor de exploatare şi transport (Cotta. zăvoaiele de plop şi salcie din staţiuni cu soluri mlăştinoase sau inundabile. 1805. Schwappach. datorită rentabilităţii sale reduse. Negulescu. 1956) sau obţinerii tananţilor pe cale chimică. 1889. cvercinee. pentru a “forţa lăstarii (proventivi) să apară la nivelul solului şi a obţine veritabili lăstari de cioată “ (Boppe. Excepţiile de la sezonul optim precizat se întâlnesc în crângurile de anin.Prof. Bagneris. Lorentz şi Parade. în zona de calus. crăparea sau ruperea scoarţei pe cioată şi cât mai de jos. Popovici. Pe lângă acest mod de tăiere se recomandă şi lăsarea unei cioate de 3-5 cm (la speciile care lăstăresc mai bine pe marginea tăieturii. Drăcea. Troup. unde se recomandă practicarea tăierilor în timpul iernii.ing. frasin. pentru a se preveni stagnarea apei pe cioată şi pătrunderea putregaiului. în caz contrar. se cere a aceasta să fie netedă. importului de tananţi din alte zone (lemn de Quebracho din Argentina – Dengler. gerurile puternice pot provoca desprinderea scoarţei de lemn sau îmbibarea cu apă a cioatei şi apariţia putregaiului. Referitor la (2) modul de executare a tăierii arborilor. ulmi. 1923-1923). carpen. în două ape şi având formă convexă (aşa-numita tăiere în taluz) (Hartig. Cotta.Sc. la arborii mai groşi. Dacă s-ar interveni mai devreme. capacitatea de lăstărire a cioatei scade iar lăstarii formaţi nu vor avea timp suficient pentru lignificare şi pot fi surprinşi de îngheţurile timpurii (Hartig. când solul este îngheţat (Schwappach. 1967. plopi) sau de 5-10 cm la cele care formează lăstari sub tăietură. s-a renunţat la folosirea acestui gen de crâng. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ câteva săptămâni înainte de intrarea în vegetaţie.79 - . 1904. 1805. În ultimele decenii. 1878. Actualmente. În plus. Până în primele decenii ale secolului al XX-lea. de tăiere la nivelul solului (ras cu solul). în mai-iunie). 30). 1928). care i-ar reduce semnificativ puterea de lăstărire şi calitatea lăstarilor produşi. Köstler. perioada permisă pentru recoltarea şi colectarea lemnului în crângurile simple este cuprinsă între 15 IX şi 31 III (xxx.

1949) şi 3-4 generaţii în crângurile din regiunile tropicale (Evans.).ing. Ungaria etc). Jugoslavia. Bulgaria.şi central-europene (mai ales Franţa. precum şi al unor specii neforestiere dar cu lemn de rădăcină valoros gen nuc comun. Mai târziu. se sapă un şanţ circular sau oval la câteva zeci de centimetri de baza acestuia. 1907). 1928). pot realiza starea de masiv la numai un an de la aplicarea tăierii în căzănire (Negulescu. Principalele . prin care se înlesneşte producerea drajonilor. 1907). Troup. Cu toate acestea. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Fig. 1992). în Marea Britanie (Crowther şi Evans. 1923-1924) (a-c = corect. 1867. care îl utilizau în arboretele de castan bun pentru araci de vie (ciclu de 8 ani). din Huffel. Odată însă cu folosirea pe scară largă a cărbunelui în industrie şi consumul casnic (mijlocul secolului al XIX-lea) a început şi declinul crângurilor europene. Anglia şi Germania. Diferite moduri de executare a tăierii arborilor la crângul simplu cu tăiere de jos (din Drăcea.80 - .dr. acesta a fost preferat de către romani. 1984. după doborârea arborelui. precum şi la cvercinee (ciclu de 11 ani) (Pliniu cel Bătrân. xxx. 1991). Pe întreaga durată a Evului Mediu crângul simplu s-a folosit pe scară largă în Franţa. 1994). Gropile rămase. Historia naturalis. care s-a accentuat după cel de-al doilea război mondial (Crowther şi Evans. ceea ce face ca dimensiunile (diametrele. Aceştia cresc foarte repede şi. Albania. Aceasta face ca înlocuirea prin plantare de puieţi a cioatelor degradate să devină obligatorie după trecerea a 2-3 generaţii de crâng în pădurile temperate (Lorentz şi Parade. volumele individuale) să se reducă treptat. Primele urme de aplicare a crângului simplu datează din perioada neolitică (4. apoi se dezvelesc şi se taie rădăcinile. în Negulescu şi Ciumac. Italia.000 î.Prof. După aplicarea repetată a tăierilor de crâng. 1984). se recomandă aplicarea aşa-numitelor tăieri în căzănire. În acest scop. cioatele îmbătrânesc şi capacitatea lor de lăstărire se reduce constant. crângul simplu se mai aplică pe o scară largă în ţări sud.M. 1928. Istoricul şi aplicarea crîngului simplu. la care se adaugă Grecia. d-f = incorect) În cazul salcâmetelor. 30. lungimea ciclului de producţie fiind însă de doar 10 ani în Franţa şi de 7-12 ani în Germania (Huffel. Matthews. extrăgând şi cioata din pământ. 1959).e. înălţimile. unde foioasele sunt dominante iar pădurile particulare ocupă suprafeţe importante (Kuusela. la salcâm.n.Sc. al pădurilor de stejar verde (Quercus ilex) din bazinul Mediteranei (Troup. care au forma unui cazan (de unde şi denumirea de căzănire) se astupă cu pământ iar terenul se mobilizează pe întreaga suprafaţa cu grapa sau plugul pentru rănirea rădăcinilor superficiale.

Tăierile în scaun se aplică arborilor de alei.M. xxx. scad.dr. suprafaţa crângurilor simple a reprezentat. ca şi vigoarea de creştere a lăstarilor. Fig. aninii. xxx. 31). 1957. Odată însă cu conversiunea lor spre codru. scaunul îmbătrâneşte şi se deteriorează iar capacitatea sa de lăstărire. salcâmete. pe marginea tăieturii sau sub aceasta se formează numeroşi lăstari numiţi sulinari. scaunele îmbătrânite se înlocuiesc cu elemente tinere provenite din plantaţii de puieţi sau butaşi denumite sade. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ specii tratate în crâng pe continentul nostru sunt cvercineele (mai ales stejarul şi gorunul).Sc.Prof. În schimb. răchitele pentru împletituri. . 2000). cea mai mare suprafaţă de crânguri o ocupă arboretele de Eucalyptus sp. Dacă aceştia se exploatează sistematic după cicluri scurte. crângul simplu aplicat în salcâmete avea un ciclu de numai 15-20 de ani faţă de 10.4. acolo unde sulinarii sunt recoltaţi repetat. 2000). 1916) Cu timpul. Tăiere în scaun (din Jolyet. 1942. tulpina se îngroaşă la capăt. acestea şi-au redus continuu întinderea astfel încât actualmente se mai aplică pe doar 5% din pădurile noastre. Tratamente cu tăieri de sus 3.ing.4. 1991). răchitării. 1889.2. după 2-3 generaţii de recoltare a sulinarilor.81 - . Crişanei şi Maramureşului s-au tratat în crâng simplu cu un ciclu de 25-30 de ani. aninişuri (xxx. 30% din fondul forestier al României. de pe marginea străzilor. În ţara noastră. exemplarelor de dud care produc frunză necesară hrănirii viermilor de mătase. cu un ciclu de 7-10 ani (Matthews. 20 sau 30 de ani în cvercetele de deal şi câmpie (Antonescu. Banatului. 31.2.1. în vechiul regat. 3. fiind recomandate în zăvoaie de plopi indigeni şi salcie. castanul bun. la naţionalizare (1948). (cca 4 milioane ha). 1910). Pe glob însă. De aceea. pădurile statului din regiunile de câmpie ale Transilvaniei. Aşa cum s-a menţionat. care vor fi apoi tratate din nou în scaun (Negulescu. Tratamentul crângului cu tăieri în scaun Atunci când tulpina unui arbore foios se taie la o anumită înălţime. şi capătă o formă caracteristică numită scaun (Boppe. drumurilor sau proprietăţilor. Drăcea. 1949) (fig.

de până la 10 (15) ani (Popovici. 1942.Prof. 3. tăietura se realizează la o înălţime de 2. În zăvoaiele de salcie de la noi. În acest fel. 1942. Drăcea. Evans. 1999) sau în sistemele agroforestiere din regiunile tropicale. unde au rolul de a produce frunzare pentru animale sau lemn de foc (Evans. suprafaţa de tăiat anual are forma unor parchete sau benzi. se recomandă ca mărimea ciclului de producţie în aceste zăvoaie să atingă 15-30 de ani (păduri de producţie) şi 20-35 ani (păduri de protecţie) (xxx. 1923-1924. Parchetele de crâng cu tăieri în scaun se exploatează într-un mod similar celor de crâng (tăietură netedă. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ În spaţiul forestier acestea se recomandă în zonele cu tradiţie pastorală (Franţa. 1920. . 1923-1924. un etaj superior. Italia.xxx. în mod excepţional (xxx.Sc.dr. 1841.1. în timp ce consistenţa rezervei o influenţează pe cea a crângului (Boppe. având însă o consistenţă mult mai rară. 1922-1923. Recoltarea sulinarilor se face cu toporul sau fierăstrăul mecanic de pe capra de susţinere a muncitorului în timpul lucrului (Copăcean et al. ciclul de producţie aplicat a fost. etc. 1893. 2002). 1942). uşor înclinată. Dengler. care s-a instalat din sămânţă şi din lăstari (Cotta. 2000). Danilescu. Lorentz şi Parade. Mărimea parchetelor este de maximum 10 ha. iar alăturarea lor se poate face anual (xxx.). Actualmente. când se urmăreşte producerea lemnului pentru cherestea şi celuloză. Portugalia – Bastien. amplasate perpendicular pe firul apei. cu înălţime mică şi care produce lemn mic şi mijlociu.82 - . 2000). 1983). unde înălţimea scaunului se alege deasupra nivelului celor mai mari ape de inundaţie dintr-o lungă serie de ani (Antonescu. cea mai importantă utilizare a crângului simplu cu tăieri în scaun este. aleasă astfel încât să permită accesul animalelor dar să fie mai sus de nivelul la care acestea (mai ales vite şi capre) pot păşuna (Drăcea. din arbori mari numiţi rezerve. 1992). Tratamentul crângului compus După cum s-a amintit.ing. Spania. 1922-1923. 1889). în zăvoaiele de salcie din Lunca şi Delta Dunării. 1949).. suprafaţa tăieturii este protejată împotriva pătrunderii apei iar scaunul va fi capabil să producă noi sulinari viabili după retragerea inundaţiilor.5. căruia i se suprapune. Între cele două etaje există o solidaritate complexă.M. Într-un astfel de arboret se diferenţiază un etaj inferior (subetaj) de crâng (provenit din lăstari). fără a vătăma scoarţa. 1942). În zăvoaie. Drăcea. 2000). 1992). xxx. 1991. În ţara noastră. în perioada de iarnă (15 IX-31 III . 1935). în cadrul arboretelor de crâng compus regenerarea sau reîntinerirea arboretelor se obţin atât din sămânţă cât şi din lăstari sau drajoni (Drăcea. Tratamente din regimul crângului compus 3. Matthews. în decursul timpului. deoarece compoziţia etajului de crâng o impune pe cea a rezervei care se recrutează din sânul său.5. 1967. În aceste situaţii.5-3 m.

Fig. etc). precum şi etajul de crâng echien ajuns la vârsta exploatabilităţii sau cioatele gata să lăstărească (Drăcea. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tehnica tratamentului. 1942): • la atingerea vârstei exploatabilităţii adoptate pentru generaţia de crâng (20-25 de ani). • după trecerea celui de-al doilea ciclu de crâng de 20-25 de ani. Arboret de crâng compus cu vârsta exploatabilităţii etajului de crâng de 25 ani şi a rezervelor de 100 ani (din Troup. 32). exploatându-se la 2n ani. 4n.dr. se extrag cele uscate sau lâncede. 3n. marea majoritate a rezervelor cu vârsta de 40-50 de ani se păstrează. Prin repetarea acestui mod de intervenţie la fiecare 20-25 de ani.a. 19231924. a = înainte de tăierea de crâng. procedându-se astfel (Dengler.d. . 1942) (fig. din aceasta se păstrează un număr oarecare de rezerve din speciile dorite. 32. 3n. se defineşte crângul cu rezerve (crâng compus de ordinul I).ing. cu vârsta de 40-50 şi 60-75 de ani. • după trecerea celui de-al treilea ciclu de crâng cu aceeaşi lungime (20-25 ani). în timp ce crângul compus propriu-zis include la orice exploatare de crâng rezerve de vârste multiple (n. timp în care cioatele rămase după exploatarea crângului au produs o nouă generaţie de lăstari care se vor extrage în majoritate cu acest prilej. În acelaşi timp.83 - . Drăcea.M. se recoltează în mare parte lăstarii de 20-25 de ani.Sc.) (Drăcea. 1935. Pentru obţinerea unei păduri de crâng compus se porneşte de la o pădure regenerată din sămînţă sau din lăstari. 4n etc. Stinghe şi Sburlan. din primele două serii de rezerve. frumoase şi cu creşteri susţinute. la finele sau începutul ciclului de crâng (n) se deosebesc într-un arboret rezerve de diferite categorii. lăsându-se din rândul lor o nouă serie de rezerve ş. 2n. b = după intervenţie Atunci când rezervele se păstrează numai un singur ciclu de crâng. 2n. ale căror vârste sunt un multiplu al ciclului de crâng ales (n.Prof. 1928). 1941).m. Dintre rezerve se extrag cele deteriorate sau lâncede şi se păstrează încă o generaţie de rezerve din lăstarii cu vârsta de 20-25 de ani.

Broilliard. 1889. 1867. 1928). perioadă în care toate ordonanţele forestiere începând din secolul al XV-lea dar mai ales . În etajul de codru se intervine numai cu lucrări de emondaj.Prof.M. paltinii de câmp şi de munte. 1923-1924). cireşul. Troup. Bagneris. Popovici. Negulescu. produc lemn de foc de calitate bună şi pot suporta o anumită umbrire a masivului rezervelor. Jolyet. 1893. Danilescu. pădurea de crâng compus apropiindu-se de cea de codru (Dengler. 2001). castanul bun. 1904. Drăcea. jugastrul. 1928. ulmii. care stânjeneşte creşterea etajului de crâng (Boppe.dr. viguroase. rolul etajului de crâng este din ce în ce mai redus şi acesta ocupă o suprafaţă tot mai restrânsă. 1916. 1914. Marea Britanie). Drăcea. Schwappach. 1990. Dacă numărul rezervelor este mai mare de 100 iar volumul acestora depăşeşte 200 m3/ha (crâng compus cu rezerve numeroase.Sc. 1904.. Astfel.84 - . cu tulpini frumoase. 1957). cu un volum de 100-200 m3/ha şi a căror proiecţie a coroanelor trebuie să ocupe înainte de tăiere 1/3-1/2 din suprafaţa arboretului (Troup. paltinii. 1935. cu curăţiri şi cel mult o răritură. prin care se îndepărtează lujerii lacomi formaţi mai ales la baza trunchiurilor de cvercinee puse brusc în lumină după extragerea etajului protector de crâng (Lorentz şi Parade. frasinul. sorbii. mai ales datorită riscului de a suferi de arsura scoarţei când este izolat brusc precum şi umbririi puternice pe care o realizează coroana sa deasă. crâng compus cu aspect de codru). aceştia se recoltează integral. în etajul de crâng se intervine. 1942). Franţa. pe lângă faptul că lăstăresc viguros şi timp îndelungat din cioată. 1878.ing. alunul (Schwappach. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ La atingerea vârstei exploatabilităţii stabilite pentru arborii de rezervă (maximum 100 de ani). speciile cele mai recomandate pentru crîng sunt carpenul. 1881. cu coroana rară (pentru a oferi lumina suficientă etajului de crâng) şi repartizate cât mai uniform. Pentru etajul de crâng se preferă speciile care. în arborete de crâng simplu din Marea Britanie au fost lăsate ocazional rezerve pentru a creşte câteva cicluri de crâng şi a asigura nevoile ocazionale pentru lemnul de construcţii (Rackham. Istoricul şi aplicarea crângului compus. Nu se recomandă folosirea fagului ca arbore de rezervă. în Rietbergen. Se consideră că. 1922-1923. Schwappach et al. Lucrările care se execută în crîngurile compuse sunt diferenţiate după etajul arboretului. Astfel. Numărul de rezerve de vârste diferite care se recomandă să existe la ha în acest moment întrun crâng compus cu echilibru între rezerve şi etajul de crâng (crâng compus normal) este de cca 100 exemplare. frasinul. Cele mai recomandate specii de rezervă sunt cvercineele (gorunul şi stejarul). de-a lungul celor 20-25 de ani de existenţă şi numai dacă se consideră necesar. Dengler. Între exemplarele care compun rezervele se recomandă cele provenite din specii de lumină cu lemn valoros. încă din neolitic. 1935). Acest tratament a căpătat o mare importanţă în Evul Mediu (Germania. teiul.

1910. fag). 1997. în mod justificat. este de bănuit că.3. sistemul din Moldova s-a generalizat la aproape toate pădurile statului. 1994. mai ales în ţări din sudul şi centrul Europei (Franţa . Vlad et al.ing. ceea ce a făcut să se acopere de crăci lacome pe toată lungimea trunchiului. 1893). rezervele nu s-au pregătit pentru trecerea la crâng compus. Lafouge. de sute de mii sau milioane de ha. crângul compus se aplică încă pe suprafeţe mari. modul greşit de aplicare şi lipsa de consecvenţă şi continuitate”. aceasta fiind una din numeroasele greşeli în aplicarea sa.7 milioane ha. 1997): s-a pornit în conversiunea spre crâng compus de la arborete prea bătrîne. . aplicarea crângului compus a început odată cu apariţia în Moldova a “Pravilei pentru cruţarea pădurilor de pe moşiile mânăstireşti şi altele” (1843). Bastien.. în Matthews. aplicarea sa să fie reluată. la aceasta au contribuit într-o mare măsură tocmai necunoaşterea bazei lui teoretice. 1964). Tratamentul crângului compus. când au apărut şi primele preocupări pentru conversiunea crângului compus la codru. nu ar trebui acceptată conversiunea inversă de la păduri de codru spre cele de crâng compus. 1999). s-au lăsat ca rezerve exemplare din specii necorespunzătoare (carpen. După unirea din 1859. Importanţa sa în Europa a început să se reducă mai ales în secolul al XIX-lea.Sc. Grecia) (Kuusela. în care existau şi prevederi referitoare la exploatarea şi numărul rezervelor (56 ex/ha) (Danilescu. nu s-a mai aplicat la noi după 1948. 1935. când toate pădurile României au început să fie convertite la codru. Bastien. Italia. deoarece acesta are un viciu esenţial.85 - . “Slabele rezultate înregistrate la noi în trecut nu se datoresc numai doctrinei tratamentului. Negulescu. Spania. acela de a reuni două elemente diametral opuse (Lorentz. situaţie care a condus la uscarea vârfului şi apoi a arborelui întreg. 1827. foarte pretenţios şi complex în aplicare. Vlad et al. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ cea a lui Colbert din Franţa (1669) au cuprins instrucţiuni privind numărul şi vârsta de tăiere a rezervelor (Dengler. 1999). numărul de rezerve fixânduse la maximum 80/ha iar vârsta exploatabilităţii etajului de crâng la 30-40 de ani (Danilescu. s-au adoptat cicluri de crâng prea lungi. în condiţiile retrocedării şi proprietăţii private sau de grup asupra pădurilor.Prof. 1893). între care cele cu efectele cele mai nefavorabile sunt (Antonescu. cu vârsta până la 50-60 de ani. Deşi. crângul compus a fost recomandat şi la pădurile de răşinoase mai ales din Muntenia..dr. Aşa cum constata pe bună dreptate Negulescu (1957). Din nefericire. În România.M. 1957. care ajungeau la 40 de ani. 1991. Cu toate acestea.

Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ 3.Prof. prin efectuarea de extrageri de arbori cu intensitate redusă. afectaţi de poluare. 2000). În acest scop.Sc. promovarea nucleelor de regenerare naturală din specii valoroase. acolo unde este necesar.dr. arţar.M. optimizarea efectivelor de vânat. (xxx. exemplare din specii cu valoare scăzută etc. arborii rupţi de vânt sau de zăpadă. introducerea speciilor de subarboret sau subetaj (păducel. Referitor la intensitatea tăierilor care au rolul de a valorifica nucleele de seminţiş-tineret şi înlăturarea treptată a elementelor necorespunzătoare din arboret. prin normele actuale se recomandă următoarele: limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului recoltat prin lucrări de igienă. precum şi cei bolnavi.ing. raţionalizarea accesului publicului etc. prin care se extrag arborii uscaţi sau în curs de uscare. Acestea constau dintr-un ansamblu de intervenţii necesare a se aplica în arborete de vârste înaintate. lemn câinesc. ajunse la limita longevităţii fiziologice. interzicerea păşunatului şi a rezinajului. ea diferă de la arboret la arboret. Lucrările speciale de conservare În arboretele din ţara noastră cărora li s-au atribuit funcţii speciale de protecţie.6.) în pădurile de cvercinee pure sau amestecate. 2000): lucrări de igienă. acolo unde structurile necesare pentru îndeplinirea optimă a funcţiilor respective nu se pot realiza şi menţine prin intermediul tratamentelor prezentate mai sus. exceptate de la aplicarea tratamentelor. Acestea se execută ori de cîte ori este nevoie. în scopul menţinerii sau îmbunătăţirii stării lor sanitare. atacaţi de dăunători. folosind specii şi tehnologii corespunzătoare staţiunii şi ţelurilor de gospodărire urmărite.86 - . limita superioară a acestor extrageri nu poate fi precizată. jugastru. în funcţie de starea şi funcţionalitatea fiecăruia. lucrările de conservare cuprind următoarele intervenţii (xxx. carpen. lucrările de conservare pot să includă şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. În plus. s-a propus şi oficializat după 1986 aplicarea aşanumitelor lucrări de conservare. sânger. executarea unor sisteme de drenare în pădurile situate pe staţiuni cu exces de umiditate. În astfel de situaţii se impune ca extragerile care depăşesc 10% din volumul pe picior să fie justificate prin starea de fapt a arboretului (rupturi şi . 2000). îngrijirea seminţişurilor şi a tinereturilor naturale valoroase.. împădurirea golurilor existente. Prin aceste lucrări se recoltează exemplarele cu defecte. etc. degajări). corn. prin lucrări adecvate potrivit stadiului lor de dezvoltare (descopleşiri. recepări. etc. al asigurării permanenţei pădurii şi îmbunătăţirii continue a exercitării de către arboretele respective a funcţiilor de protecţie ce li se atribuie (xxx.

Alegerea regimului se realizează prin planurile de amenajament la nivel de U.dr.M. datorită capacităţii lor de a produce sortimente de mari dimensiuni la vârste relativ mici. Un rol la fel de important la alegerea regimului îl au speciile componente. crângul cu tăieri în scaun în zăvoaiele de salcie din Lunca şi Delta Dunării.P. etc. salcâmetele. subgrupa şi categoria funcţională atribuite). aninişurile. La alegerea acestuia se ţine seama de scopul principal urmărit şi de ţelurile de gospodărire posibil de realizat în condiţii optime. Astfel.). 2000). cu utilizări industriale. crângul simplu cu tăieri în căzănire la unele culturi de salcâm situate pe terenuri nisipoase şi nepredispuse la deflaţie eoliană. Ca excepţie. alegerea tratamentului se face au ajutorul Normelor tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor (xxx.ing. răchităriile se pot conduce satisfăcător în regimul crângului. . 3. sau de S. constituită din specii de foioase cu capacitate de regenerare vegetativă ridicată. Tot amenajamentului îi revine şi sarcina de a proceda la alegerea tratamentului în cadrul fiecărui regim. acelaşi regim se adoptă şi în culturile de plopi euramericani şi salcie selecţionată care.7. aceasta va fi supusă regimului crângului. pentru pădurile de crâng se adoptă: crângul simplu cu tăieri de jos în majoritatea pădurilor.Prof. care impune intervenţii cu intensităţi relativ mari. care obligă la conducerea pădurii la vârste mari. Această situaţie se întâlneşte şi în cvasitotalitatea pădurilor cu funcţii speciale de protecţie. Prima fază funcţiile îndeplinite de arboret (grupa. Alegerea regimului şi a tratamentului Gospodărirea fondului forestier presupune cunoaşterea diversitaţii sale constitutive şi funcţionale şi adoptarea celor mai judicioase decizii referitor la alegerea regimului şi a tratamentului.Sc.87 - . ca şi în amestecurile de răşinoase şi fag. se poate adopta doar regimul codrului. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ doborâturi de vânt sau zăpadă.U. Astfel: în pădurile pure sau amestecate de răşinoase. atacuri de insecte. zăvoaiele de salcie. dacă pădurea. este destinată să producă lemn mijlociu şi subţire la vârste mici. Astfel: regimul codrului se adoptă dacă ţelul de gospodărire este producerea de lemn gros. în raport cu care se fixează exploatabilitatea. În cadrul pădurilor de codru. deşi se regenerează pe cale vegetativă. sunt încadrate în regimul codrului. în care elementele principale de intrare sunt: A.P.

tipul IV . relativ echien. 1959): - pe cât posibil se va da prioritate regenerării naturale. Prin combinarea informaţiilor rezultate în urma celor două faze se poate trece la alegerea tratamentului posibil de aplicat într-un arboret oarecare (tab. precum şi alte tratamente însă cu restricţii în aplicare. în ele se pot aplica doar lucrări speciale de conservare. tăieri cvasigrădinărite. tipul V – păduri cu funcţii de producţie şi protecţie destinate producţiei de lemn de calitate superioară. 2000): tipul I . tăieri de transformare spre grădinărit.Prof. pentru care se admit tratamente cât mai intensive (tăieri grădinărite. tipul III . pentru a beneficia de avantajele pe care aceasta le prezintă. . Prima fază în alegerea tratamentului este încadrarea fiecărui arboret. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ B. interesele exploatării impun obligaţia să se adopte tratamentele cele mai simple. se admit tratamente gen tăieri de transformare spre grădinărit.dr.ing. a II-a . acestea sunt în număr de şase (I-VI). În plus. cvasigrădinărite). la alegerea tratamentului trebuie să se aibă în vedere şi următoarele recomandări mai importante (Negulescu. tipul VI – păduri cu funcţii de producţie şi protecţie în care se poate aplica. În situaţii speciale se pot aplica şi alte tratamente (tăieri progresive. în astfel de arborete este interzisă prin lege exploatarea de arbori.Sc.M. Notate cu cifre romane.arborete cu funcţii de producţie şi protecţie). nivelul productiv (clasa de producţie. tăieri în benzi).88 - . pe baza grupei (I arborete cu funcţii speciale de protecţie.păduri cu funcţii speciale de protecţie. cât şi pentru a reduce la minimum cheltuielile de refacere. pentru care se admit tăieri de transformare spre grădinărit. într-un tip de categorii funcţionale. 11). precum şi lucrări speciale de conservare. tăieri cvasigrădinărite. Tipurile de categorii funcţionale care pot rezultă după prima fază sunt următoarele (xxx.păduri cu funcţii speciale pentru ocrotirea naturii. tipul II . pentru ca recoltarea şi colectarea lemnului să fie cât mai puţin costisitoare. din care tipurile I-IV se aplică arboretelor din grupa I funcţională. categoria de productivitate) al arboretului. tăieri progresive. în Negulescu şi Ciumac. A doua fază formaţia sau grupa de formaţii forestiere în care se lucrează. subgrupei şi categoriei funcţionale atribuite. iar celelalte două (V şi VI) arboretelor din grupa a II-a funcţională. tipul de structură al arboretului (echien. întreaga gamă a tratamentelor. precum şi arboretele în care nu se recomandă recoltarea de masă lenoasă prin tăieri de regenerare obişnuite.păduri cu funcţii speciale de protecţie. în mod diferenţiat.păduri cu funcţii speciale de protecţie situate în staţiuni cu condiţii grele sub raport ecologic. relativ plurien sau plurien).

trecerea de la o generaţie la alta este de dorit să se facă pe cât posibil treptat. P = tratamentul tăierilor progresive - tăierile rase se pot adopta numai în cazul când natura speciei permite regenerarea pe teren descoperit. P Inferioară Lc Cv Cv. Cv G.M. Cv Cv.Prof. .dr. se recurge la regenerarea sub masiv sau în margine de masiv. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tab. P Relativ pluriene Superioară şi mijlocie Lc G. P G. 11.ing. se dă prioritate considerentelor culturale. P Cv. 2000) Formaţii şi grupe de formaţii. Cv G. în rest. pentru a nu se pierde din capacitatea de regenerare şi a nu se întrerupe rolul protector sau estetic al pădurii respective. pe tipuri de structură Categoria de productivitate Grupa funcţională I a II-a Tipuri de categorii funcţionale II III IV V VI I Făgete (amestecate) cu alte specii.Sc. P Inferioară Lc Cv G. P Echiene şi relativ echiene Superioară şi mijlocie Lc Cv Cv. P Cv. în staţiuni extreme sau când pădurea îndeplineşte un rol deosebit de protecţie sau estetic. P Cv. Cv.89 - . P Cv. goruneto-făgete Pluriene Superioară şi mijlocie Lc G. Exemplu pentru modalitatea practică folosită la alegerea tratamentului în România (din xxx. Cv G. P G. P Lc = lucrări speciale de conservare. Cv. Cv. P G. G = tratamentul codrului grădinărit. Cv = tratamentul codrului cvasigrădinărit. P Inferioară Lc Cv Cv. Cv. Cv.

1973: Regenerarea arboretelor. M.. HMSO. Berlin. Forest Service.. 1996: La gestion durable des forêts temperées: au racines du débat international actuel... Editura Lux Libris. În: Exposés. Forestry Commission Leaflet 83. Foreign Scientific Publications Department. Bălănescu. Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. 1972: Epicormic branching: seasonal change. XXIV Band. Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră. Buffet. 1971: Étude et culture de la forêt. I. des Eaux et des Forêts. (ed.. 2ème édition corrigée. Badea. O. 1841: Principes fundamentaux de la science forestière. M. 78/08.... USDA. Cochet. no. Boppe. Nancy. Gembloux. M. Northeastern Forest Experiment Station. Thomas et Raybois. spécial “La gestion durable des forêts temperées”. R. Libraires-Éditeurs. Bialobok. M. G.. Vol. Gh.90 - . H. Nancy. 1946: Relations entre le développement de la cime et l'accroissement chez le pin sylvestre. 1998: Exploatarea pădurilor. Buffet. 3-ème édition.). 1929: Guide pour l’application du controle aux futaies jardinées.. Bastien. influence of fertilization. Ch. Şt. 1984: Sylviculture du Pin sylvestre de plaine.. 1980: La régéneration du chêne rouvre. D. Imprimerie Berger-Levrault et Cie. V.. 1889: Traité de Sylviculture. 1967: Contribuţii la studiul regenerării naturale a gorunetelor. Bucureşti. 1999: Les modes de traitement des forêts. J. Bucureşti. N. des Eaux et des Forêts. E. L. Ciubotaru. Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră. Nancy.. Chiriţă. Centre Régional de la Propriété Forestière.. Warsaw.. Boudru.F. Cenuşă. W. 1878: Éléments de Sylviculture. Editura Ceres. Bagneris.. Imprimerie Jacques et Demontrond. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ BIBLIOGRAFIE Antonescu. Broilliard. Editura Ceres. Câmpulung Moldovenesc. Vlase. 1989: Economia şi conducerea întreprinderilor forestiere. BouchardHuzard. Clermont-Ferrand. CRPF. N. Ciumac. Ch. 15. Cotta. 1976: The poplars – Populus L. Crowther.. George-Grimblot. Nancy. Ghica. S. Zürich. În: Bulletin technique. 2ème édition.. Nancy. Libraires-Éditeurs. Borel. Rascher & Co. Auchmoody. Evans. 1989: Forêt et sylviculture: traitement des forêts.. P. 1991: Les éclaircies résineuses. Verlag. Barbu. Bucureşti. Constantinescu. Paris. Barthod. M. E..Sc.. Editura Ceres.. A. Buffet. Gembloux. R. Badoux. 1989: Forêt et sylviculture: sylviculture appliquée. L. Les Presses Agronomiques de Gembloux... 1966: Contribuţii la studiul regenerării naturale a făgetelor din Republica Socialistă România. 1983: Tehnologia exploatării lemnului. Huss. Constantinescu. Chantreuil. Bucureşti. Gh.. P. În: Annales de l'Institut fédéral de recherches forestières. 1984: Coppice. Ediţia a II-a. Copăcean. PA. Contribution à l'étude de l'éclaircie. 2001: Regenerarea naturală a molidului. Braşov.. A. Paris et Nancy. Ecole Nationale du Génie Rural. Marvan. Upper Darby. INRA. ONF. 1997: Sylviculture des chênes sessile et pédonculé.. des Eaux et des Forêts. Bucureşti.. no. Costea. Mihalache. Research Paper NE-228.M.. Editura Ceres. no. Zürich. Rusu. Les Presses Agronomiques de Gembloux. 2. Il.N. 1997: Grundriss des Waldbaus. I şi II.. J.. În: Bulletin technique.ing..R. Badoux.. 1965: La futaie jardinée. C. Bucureşti. Berger-Levrault et Cie. and frequency of occurrence in uncut stands. Burschel. 1933: Contribuţii la problema regenerării naturale a gorunului în România. Ecole Nationale du Génie Rural. Besançon. . London.dr. M. Symposium feuillus précieux. 1919: La forêt suisse et la guerre. 1910: Stejarul şi cultura lui. Ein Leitfaden für Studium und Praxis. Document no. M. P.. Institutul de Arte Grafice E. Parey Bucheverlag. Bucureşti. Paris et Nancy.. Bastien. Nancy-Champenoux.Prof. Berger-Levrault et Cie. Popescu. Boudru..C. 1881: Le traitement des bois en France à l’usage des particuliers.. 1976: Conducerea arboretelor.. În: Revue Forestière Française. Y. C. Heft. H. goruneto-stejăretelor şi a şleaurilor de deal.. Bucureşti. Ecole Nationale des Eaux et Forêts. Tipografia “Gutenberg”. Nancy.. Ecole Nationale du Génie Rural. 12. 1978: La régéneration du chêne rouvre en forêt soumise. P.E.

În: Revista pădurilor. 1985: Exploatarea pădurilor cu elemente de industrializare a lemnului. Danilescu. 1942: Curs de Silvicultură. J. Damian. Verlag Paul Parey. Bucureşti. Ed.. E. 1923-1924: Silvicultură. 1979: Dendrometrie şi auxologie forestieră. Bamsey). Teză de doctorat. Editura Universităţii Transilvania.. 1968: Metode de transformare a pădurilor pluriene naturale în arborete grădinărite. 8. Centrul de material didactic şi propagandă agricolă. J. Evans.. Ene... 1987: The control of epicormic branches.. Dămăceanu. 1991: Tratamente silviculturale. Berlin.. I. M. J. În: Journal Forestier Suisse. Evans. Drăcea. Bucureşti. În: Innovative silviculture systems in boreal forests (ed.91 - . II. A. În: Revista Pădurilor. Röhrig. Bucureşti.V. 1984: Cercetări privind perfecţionarea metodelor de regenerare naturală a gorunetelor şi şleaurilor de deal. Guy de la Bédoyère (ediţie Internet). New York-Tokyo-Melbourne-Madras. Institute of Chartered Foresters.. 1998: Silvicultură.M. În: Broadleaves in Britain: future management and research (ed. I. Bucureşti. Editura Ceres. Editura Politehnicei. În: Ecology and management of coppice woodlands (ed. J. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ceres.. 1969: Cercetări privind aplicarea elagajului artificial la molid şi brad. INCEF. J. corelat cu exploatarea mecanizată a lemnului. Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere.M. Florescu... I. 1971: Entomologia forestieră. Bucureşti. M. Editura Ceres. Şcoala Politehnică. 2002: 111 années d’application de la méthode du contrôle à la forêt de Couvet.. 1982: Pădurea şi viitorul. Bucureşti. Bucureşti. Şt. Everard. N.. C. London. Tipografia G. J. Clarendon Press. 4-5.. Second edition. Braşov. Universitatea Transilvania.. Clear Lake Ltd. 1984: Silviculture of broadleaved woodland. 1975: Cercetări privind tehnica de aplicare a tratamentelor în făgete. V. Fengyou. Bucureşti. Verlag von Julius Springer. Vol. M. Oberson. M. N. Forestry Commission Bulletin 65. Edinburgh. Duchiron. În: Advances in practical arboriculture (ed.E.Prof.N. Bucureşti. C. În: Lucrările sesiunii ştiinţifice "Pădurile şi protecţia mediului". Edmonton.. Nancy-Paris. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Daia.I..I.. Editura Ceres. Editura Ceres. or a discourse of forest trees and the propagation of timber in His Majesty’s Dominions. În: Revue Forestière Française.. 1982: Free growth and control of epicormics. P. Editura Didactică şi Pedagogică. 1980: Waldbau auf ökologischer Grundlage. Cum să se aplice crângurile cu rezerve în România. Édition par l’auteur...Sc.I. Dengler.-S.R.. Oxford.. Dengler. D. Hamburg und Berlin. 1893: Deteriorarea rezervelor din pădurile de stejar. 1985: Management of broadleaved forests in western Europe. Bucureşti. Danilescu.-M.P. Evelyn. Evans. no. I..dr. Vol. seria a II-a. 1981: Silvicultură. Redacţia materiale de propagandă agricolă. N. Edinburgh. I. V.. Regime şi tratamente. Gava. Furnică. 1935: Waldbau auf ökologischer Grundlage. nr.. Evans. D. Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră. Giurgiu.R.. Evans. H. E. Malcolm. 1978: Împăduriri. .. L. 5. Nicolescu. 1983: Le contrôle des gourmands: état actuel des recherches en Grande-Bretagne. Ein Lehr.. London. L. Jingwen. 2001: Codrul grădinărit – puncte de vedere.. 1994: Gestion des futaies irregulières et mélangées. M... În: Studii şi cercetări. 1895: Restabilirea bradului în făgeturile din care tinde să dispară. M. Chapman & Hall.. Giurgiu.A. Braşov. 1992: Plantation forestry in the tropics. Purcelean. Forestry Commission Bulletin no. ICAS.). G.. HMSO. C. Dissescu. Giurgiu. Florescu. R. A. 1998: Cercetări privind accesibilizarea interioară a arboretelor tinere de cvercinee în scopul ameliorării condiţiilor de efectuare a lucrărilor de îngrijire. Favre. Patch).. no. Filipescu.und Handbuch. Buckley). J.ing. Silvotehnica... Florescu.R. Istoric-cauze-remedii. Evans. Edwards. Editura Didactică şi Pedagogică. J.. Forestry Commission. W. vol. J. Bucureşti. V. C. Editura Ceres. XXVI. 1664: Silva..I. Beldeanu.. Dămăceanu.C. Evans.-A. Lăzureanu. Florescu. 1996: Perspective privind ameliorarea tehnicilor de aplicare a degajărilor şi curăţirilor în pădurile de cvercinee.. I. nr.. HMSO. 1992: Coppice forestry – an overview.. J. Drăcea. 62. Erster Band. Ministerul Silviculturii. 1978: Conservarea pădurilor. I. 1995: Silvicultural systems in boreal forests of East Asia. Bucureşti. 2. Daia. Bucureşti. Braşov.D.

Paris. (ed. Kramer. 1989: Fundamente auxologice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor. Hubert. Haralamb.F. Bethesda & Wallingford. 6.J. C. 1980: Line thinning.Sc. G.. Patris. 1990: Poplars for wood production and amenity. Swedish University of Agricultural Sciences. Buga. Paris. Institut pour le développement forestier.. S... Giurgiu. S.. S. 1967: Contribuţii la studiul regenerării naturale a molidişurilor din nordul Moldovei. Forestry Commission Handbook no. I. V.). M. T. 1995: La sylviculture en forêt boréale. Hannover. 2-ème édition. 2. Doctoral thesis. Academic Press. A. C. Brno. nr. 1998: The Dictionary of Forestry.. Bamsey).. Schlagstellungen und Lichtungshieben. Ameliorations et transformations. Hanique. V. HMSO.. Jeglum. Edinburgh-London.. Paris.. ICAS. principalement en Allemagne. New Zealand Forest Research Institute.. no. MacLaren. HMSO. Lafouge. a III-a.). Librairie Agricole de la Maison Rustique. Bucureşti. Courraud. 1994: Précis de Sylviculture.. 1987: A manual for selecting crop trees when pruning and thinning radiata pine.M. Jobling. Decei. În: Revista pădurilor. Klimo).. Haveraaen. Jacquot.G. 5-ème édition. ..). Rotorua. 1991: The physiological ecology of woody plants. Lanier. Umeå. Ed.L. Baillière et Fils. J. Kennington. Hamilton. V. Hartig.. Hoellinger. Gurnaud. G. (red. Hibberd... Editura Agro-Silvică. Gh. Hagner. Forestry Commission Leaflet 77. Forestry Canada. 1994: Gestion des futaies jardinées dans le Jura. Faculty of Forestry. Edmonton. Clear Lake Ltd. Clear Lake Ltd. Nicolas Grosjean. Gh. O. 1956: Silviculture.. În: Informations-Forêt. Oliver and Boyd. În: Revue Forestière Française. În: Stability of spruce forest ecosystems (ed. În: Innovative silviculture systems in boreal forests (ed.. 1967: Cultura speciilor forestiere... Great Lakes Forestry Centre.. J.T. Parade. FRI Bulletin no.. 47. Private Bag. 1995: Silvicultural systems in the nordic countries. Cl.J. 1931: Manuel pratique de Sylviculture. 133. 1990: Renouvellement des peuplements de hêtres. 1805: Instruction sur la culture du bois à l’usage des forestiers.. Kraft. seria a II-a.. P. Librairie J. nr. Duran. Giurgiu. 26. J.. Armăşescu. Paris. 1964: Les taillis-sous-futaie et ses problèmes. 1988: Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple.. AFOCEL-ARMEF. A. A. London. Ecole Nationale du Génie Rural. Centrul de Documentare Tehnică pentru Economia Forestieră. M. În: Forêts de France. G. Editura Arta Grafică. Glöde.Prof. Editura Ceres. Herbert. Bucureşti. L. Nancy.J. Paris. În: Unasylva.. At.. Hubert. Zaharescu. HMSO. 4.-B. ONF. fascicula 292. Bucureşti. Klein. E. sur quels arbres. 1989: Forestry practice.. S. În: Bulletin technique... no. 1991: Renouvellement des peuplements de chênes. 1980: Tending and stability of Norway spruce stands. Kenk. comment? În: Forêt-entreprise. 1993: Strip clearcutting in black spruce: a guide for the practicing forester. no. L’Imprimerie de C. Bucureşti. Éditeur. San Diego-New York-Boston-London-Sydney-Tokyo-Toronto.. Mme Ve BouchardHuzard. Nancy.. A.K. Librairie J. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Giurgiu. des Eaux et des Forêts. 1867: Cours élémentaire de culture des bois. Forestry Commission Bulletin 92. B. 1907: Economie forestière. 2e édition. Lucien Laveur.. Ontario.. Paris. V.. Harvesting techniques and effects on the Picea abies regeneration... R.ing. 1994: Sept siècles d'éclaircies. 1986: Premières éclaircies. 1987: Élagage: quand intervenir.-B. The Society of American Foresters and CABI Publishing. H.A. 2001: Final cutting of shelterwood. Köstler. 343. D. 1886: La sylviculture française et la méthode du controle. J. G. 11th edition.. J. London.G. Lorentz. R. M. J. Maheut. Kramer. B.. Bamsey). Jolyet. Kozlowski. G. M. D..dr.. no. D. London.R. Edmonton. Baillière et Fils. Paris. 339.92 - . 1995: Growth and yield in even-aged and uneven-aged silvicultural systems in the coniferdominated forests of Europe.P. Nancy.R. Grobnic. Manole. Ecole Nationale des Eaux et Forêts. Helms. Bucureşti. (ed. În: Innovative silviculture systems in boreal forests (ed. Tome troisième. În: Forêts de France. Pallardy. 1884: Beiträge zur Lehre von den Durchforstungen. I. International Symposium. 1998: Elagage et tailles de formation des arbres forestiers. Klindworth’s Verlag.. 1915: Cu privire la suprafeţele exploatate ras şi împădurirea lor.. Hanique. Huffel. 1995: Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României. 1916: Traité pratique de Sylviculture. G.

fascicula 341. Nigi.. Reprografia Universităţii Transilvania. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor. Achimescu. J.93 - . Rameau.G. 78. des Eaux et des Forêts.... tehnică fundamentală în silvicultura franceză. Librairie Agricole de la Maison Rustique. Matthews.Prof. Pryor. Finnish silviculture. 32. N. I. Bucureşti. M. Ecole Nationale du Génie Rural.... Negulescu. Editura Agro-Silvică de Stat.V. În: Research Bulletin of the College Experiment Forests.D. D... 1959: Silvicultura. În: Revista pădurilor. Paris.. P. În: Proceedings. Sylviculture. vol. Fundamente metodologice de proiectare tehnologică. des Eaux et des Forêts. Nyland..F. Parviainen. Tome II Le traitement des forêts. În: Journal of Forestry. Ciumac. New York. 1991: Silvicultural systems. 1988: Relation between forest management system and forestry technique. Clarendon Press.Sc.. şi II. 1994. Z.. 1952: Studiul pădurii. Editura Ceres. Nancy Petrescu. Timbal. Jules Duculot.. Popovici.. Institut pour le développement forestier. London. 1992: Deschiderea de culoare (compartimentarea). Forestry Commission Bulletin 114.V. 4.. Şcoala Superioară de Silvicultură. 1995: Forests and wind: management to minimise damage. Purcelean. Nicolescu.. Negulescu. Clarendon Press.. Dupont. 2000: Accroissement après 15 ans dans une érabliere à la suite de coupes de jardinage de diverses intensités. technologie.. V. Baillière et Fils. E. Tome III Travaux forestiers. C. Bucureşti. 1996: Silviculture. Negulescu. Librairie Agricole de la Maison Rustique. Editura Ceres. G. Keller. nr. G. P. J.dr. L. J. Centre National de Formation Forestière. Nancy Perrin. E. Sapporo. Pourtet. Negulescu. N.M.... Velaine-en-Haye. Managing for timber production and conservation. Bucureşti. 1920: Curs de silvicultură (redactat după note). Şt. I. J. Tîrziu.. B. Inc. Gembloux.. Poskin. 1994: Historique des coupes de jardinages dans les forêts inequiénnes du Quebec.. 1991: Histoire du traitement des forêts en relation avec l’écologie.G. 1957: Regime şi tratamente.. C. 1986: Silvicultural systems for broadleaved woodland in Britain. Stănescu. Rădulescu. 1949: Traité de Sylviculture. Vol. A. Ecole Nationale du Génie Rural. Dumé.G..G. no. T. A. E. Damian. 1989: Silvicultural systems. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Majcen. Gembloux. Florescu. Coutts.. Occasional Papers no. Editura Didactică şi Pedagogică. Gh. Hokkaido University.. Bucureşti. Şcoala Superioară de Silvicultură.. 1975: Terminologie forestière... 1926: Traité de Sylviculture. II.D. A. Second edition. IUFRO Symposium on forest management planning and managerial economics. N. HMSO.a review. Editura de stat pentru literatura ştiinţifică. 1922-1923: Silvicultura. Vol.. Deuxième édition. C. 1894: În cestiunea tăierilor rase la pădurile de munte.. 1966: Dendrologia. A. 1999: Artificial pruning . Sbera. Gh. J. . Nicolescu.ing. Gardiner. Jules Duculot. J. cultura şi protecţia pădurilor.I. E.. Litografia Învăţământului... Lecointe. R. Sainte-Foy. 1954: Sylviculture. Michaud.D. D. AFOCEL-ARMEF. Oxford. 1971: Îndrumător pentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Mormiche.. Niţescu. Morozov.S. Poskin. Vol I. În: Informations-Forêt. Paris... Bédard. Editura Ceres. Editura Universităţii Transilvania. 1961: La culture du peuplier.. D. II. Popovici.C. D. Paris.. 1988: Le triclopyr. Centrul de documentare forestieră. I.. Mansion.. Plaines et collines. H. Oraşul Stalin. Metro. Paris. Bucureşti. Bucureşti. Cherecheş. Concepts and applications. pratiques et produits forestiers. Braşov.. 1984: The selection-cutting system at Aomori National Park in Japan. Faculty of Agriculture.. 45 (1). Majcen. Pyatt. Oprea. Bucureşti. 1973: Silvicultura.. 7. Perrin. Z. 1965: Cercetări privind regenerarea naturală a gorunului şi stejarului pedunculat în pădurile de şleau din Podişul Tîrnavelor. Bucureşti. G.. Direction de la recherche forestière. Braşov. A. Oxford. Oxford.G. Sciences forestières. University of Tokyo.F.G. I.. Bucureşti.-B. The McGraw-Hill Companies. Matthews. 1989: Flore Forestière Française.. Guide écologique illustré. 2000: Tehnologia exploatării lemnului. 1.. H.. M. R. L.I. nr. T. J. Paris. În: Revue Forestière Française. S.. Oxford Forestry Institute. Tokyo. Quine. S. 1979: Tehnica culturilor silvice. În: Pădurea noastră. 1958. Ciumac. Nicolescu. Savill. Conseil international de la langue française.. Nigi.. O. N.

Schaedelin.. F. Radnor. Oxford-LondonEdinburgh-Malden-Carlton-Paris. J. Rittershofer. Bamsey). Editura Ceres... Principes d’éducation des forêts. Blackwell Science...M. Harlow.B. Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Schütz.. The Temple Primers. Introduction to forest and renewable resources. 1995. Inc. Limited. V. Edmonton. McGraw-Hill. J. S. 1989: Le régime du jardinage. Evans. Agnew & Co. O.W. Stănescu.Prof.C. ETH – Zürich. 1994: Waldpflege und Waldbau. V. Sharpe. Bradbury. 1997: The practice of silviculture: applied forest ecology. II. Rădulescu..M. Stinghe...R. Schwappach. Silviculture. N. Schwappach. Partea a V-a..F. V. 1981: Que peut apporter le jardinage à notre sylviculture. C. În: Revue Forestière Française. London. 1992: Tropical forestry. W. New York-Sydney-Tokyo-Toronto. 1964: La futaie jardinée. 1910: Manual of Forestry. 1997: Sylviculture 2. Editions Victor Attinger. 4. 1997: Résultats de dix ans concernant les éclaircies en ligne réalisées dans les plantations de la forêt de Drumondville. Clarendon Press.. 1886. Bucureşti.-Ph. J. Evans. Popescu.J. Editura Ceres. Rucăreanu. Leahu. M. 1937: L’éclaircie. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Rădulescu. La gestion des forêts irrégulières et mélangées. Editura Didactică şi Pedagogică. Schütz. J. A. . 1982: Amenajarea pădurilor. Schütz. 1985: La production de bois de qualité dans la forêt jardinée. În: Revista pădurilor. I. M. În: Innovative silviculture systems in boreal forests (ed.. D.Sc. gourmands et rejets de souche.. În: Revista pădurilor. În: The Forests Handbook. PA. 1997: Plantation silviculture in Europe. A. Hall. 1928: Observaţiuni din cultura stejarului pedunculat în Câmpia Română. Ashton.94 - .K. Eckstein. 2..S.. Schlich. 6th edition. Sistemul de exploatare aplicabil la cea mai mare parte a pădurilor noastre din munţi. nr.-Ph.C... În: Revista pădurilor. K. 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Applying forest science for sustainable management (ed. 1895: Tratamentul în codru şi tăierile pe suprafaţă. Bucureşti.. Vol. În: Revista pădurilor. Chaire de sylviculture. Shenaut. 1984: Tree decay and pruning..-Ph. Smith. Institut pour le développement forestier.). Sambeek. Bucureşti. În: Proceedings (ed.. 8.L... 1995: Chemical release of pole-sized trees in a central hardwood clearcut. Sharpe. Stătescu.. General Technical Report NE-197. 1995: Trends and use of silvicultural systems in the boreal forests of Russia. Schütz. John Wiley and Sons Ltd. 1967: Amenajarea pădurilor. Redhead. Schütz.... Kelty.. Van. 1904: Forestry. 2001: The history and impact of forest management.W. Larson. no.-Ph.. no.dr. În: Journal Forestier Suisse.. S. vol. Oxford. P. 11 şi 12. Şofletea.-Ph... Silvy-Leligois.. Oxford University Press.. W. Herrmann. Auclair. Shutov.. Bucureşti. New York-Chichester-Brisbane-Toronto-SingaporeWeinheim. Falck. Stătescu. Freising..W... Stănescu. Direction de la recherche forestière. Bertrand.. Neuchâtel şi Paris. Forsbroke. V. L. 1984: Aplicaţii ale geneticii în silvicultură.. 1990: Sylviculture 1. J.. Rietbergen.. 1978: Lumière. D. Mark S. J. Oxford-New York-Tokyo.. 1997: Les chênes sessile et pédonculé. G. Northeastern Forest Experiment Station. Bucureşti. Bucureşti. Gottschalk.. Rittershofer Verlag. J. W. Cultura pădurilor. no. B. J. C. Evans). J. J.. Hendee. 1941: Agenda forestieră.. În: Annales de Gembloux. J. D. În: Revista pădurilor.. W. M. Hendee. 2. Borgmann.. P.. G. Sainte-Foy. Paris. Sheedy.. K.. Lausanne. 91.. Rucăreanu. Clear Lake Ltd. Roussel. N. 1983: Genetica şi ameliorarea speciilor forestiere. P. Ecole Nationale du Génie Rural. 1986: Plantation silviculture in temperate regions. D.. E. În: Arboricultural Journal. Savill. G. 10th Central Hardwood Forest Conference.ing. Stănescu. Editura Ceres.W. E. des Eaux et des Forêts. 1937: Evoluţia ideii de regenerarea şi cultura pădurilor. Longman Group U. 3..G. London.A.. nr...B. Sburlan.. Ediţia a III-a. V.C. Sevrin. Nancy. Shigo. P. N. I. Editura Agro-Silvică. Abugarshall Kai. Presses polytechniques et universitaires romandes. Bucureşti. 1914: Manual silvic. Rădulescu.. A. G. J. Lausanne. Traitement des forêts par la sélection qualitative. Savill. Alfred Baer. J. 1935: Din cultura stejarului în România. Vol. Presses polytechniques et universitaires romandes. D. M...V.

modalităţilor şi procedeelor de exploatare a masei lemnoase din păduri şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional. C. K. D. Oxford. 1955: Silvicultura generală. Zweite Auflage. Bucureşti. Couvet. Editura Tehnică.. and silviculture.. Volumul I.. 1892: Aplicaţiunea modalităţilor codrului. 1977: Chronologie forestière. Troup. Vaucher. 2000: Dendrologie. AFOCEL-ARMEF. 2000: Norme tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării 4. Tkacenco. 1986: Elsevier’s dictionary of trees and shrubs. L. xxx. London. 1965: Dicţionar forestier poliglot. xxx.dr. I. În: Lesnicky časopsis. 1969. xxx. spécial. 1999: Strategia de dezvoltare durabilă a silviculturii româneşti în perioada 2000-2020. 1986: Premières éclaircies dans les résineux: quelle methode adopter?. xxx. Forestry Commission Field Book 8. SaintGermain en Laye. Braşov. 3 şi 4-5. 41 (3). Petrescu. 91/13 II 2003.M.C. N. Deutsch-Englisch-Französisch-SpanischRussisch. roi de France et de Navarre. Doniţă. . nr. Curtu.. N. John Wiley & Sons. Editura Agro-Silvică. 1949: Theorie und Praxis der natürlichen Verjüngung im Wirtschaftswald. spécial Sylviculture. În: Revista pădurilor.). Bucureşti. Centrul de Material Didactic şi Propagandă Agricolă. J. (ed.ing.. A. În: Revue Forestière Française. Centrul de documentare tehnică pentru economia forestieră.Sc.Prof. München-Basel-Wien. G.. Fleurier. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 2000: Norme tehnice privind alegerea şi aplicarea tratamentelor 3. no. xxx.. Bucureşti.. Editura Academiei Române. fascicula 297. 1966: Wörterbuch des Forstwirtschaft. Bucureşti. HMSO. Val-de Travers.E.. M.M.. Bucureşti. 1999: The North American forests: geography. xxx. 1997: Silvicultură pe baze ecosistemice. xxx. Vuokila. Ministerul Apelor. Vasilescu. 1951: Definiţia şi modul de aplicare al tăierilor succesive şi progresive. 2000: Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor 2. Boca Raton-London-New York-Washington. Bucureşti. Monitorul Oficial al României. 1928: Silvicultural Systems.. În: Revue Forestière Française. xxx. 2000: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor 5. CRC Press. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Neumann Verlag. Ministerul Silviculturii. Zaric. În: Informations-Forêt. xxx. xxx.S. K. Dewar. Ministerul Silviculturii. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Clarendon Press. New YorkChichester-Brisbane-Toronto-Singapore. O. Verlag J. Chiriţă. Schneider.. Stoddard. Y. 1995: The use of herbicides in the forest. 1931: Theorie und Praxis der natürlichen Verjüngung im Wirtschaftswald. Veselý. Hamburg. B. no.. Ministerul Apelor. H. M. Pays de Neuchâtel. Vlad.H. ecology.. Weck.. IUFRO Meeting... Bayerischer Landwirtschafts-verlag. J. Vanselow. vol. Pădurilor şi Protecţiei Mediului. C. 1987: Essentials of forestry practice. nr. Determinarea şi descrierea speciilor.. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Stoddard.. xxx. Hamburg. Ministerul Apelor. sur le fait des Eaux et Forêts. xxx. Stockholm. Imprimerie Apex. xxx. L. Present thinning practice in Finland. Willoughby. L. Neumann-Neudamm. Ministerul Apelor. Walker. Pădurilor şi Protecţiei Mediului.. În: Revista pădurilor. xxx. Elsevier Science Publishers. Ministerul Apelor. Şofletea. partea I. R. 1949: Îndrumări tehnice în silvicultură. 1914: Şedinţa Societăţii Progresul Silvic. 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor. N. Thivolle-Cazat. Bucureşti.. Bucureşti.C.95 - .. L. Bucureşti. Vanselow. În: Thinning and mechanization. 1969: Quelques nouveautes en matière d'éclaircie. Royal College of Forestry.. Amsterdam-Oxford-New York-Tokyo. I. 2002: Norme tehnice privind stabilirea termenelor. Editura “Pentru viaţă”. 1995: Initial phases of the natural regeneration of oak.V. 1669: Ordonance de Louis XIV. Bucureşti. 1992: La forêt jardinée. Bucureşti.

Helms (ed. lui increment Pressler’s borer Pressler) stand quality. mast year Samenjahr.M. arbre de place. pure stand Reinbestand peuplement pur regular stand regelmässiger Bestand peuplement régulier uniform stand.). Stubben. peuplement équiènne.96 - . habitat natürliches Verbreitungsgebiet borer. Pflegestamm vorherrschender Baum Samenbaum. Kopfstamm crop. uniform gleichförmiger Bestand peuplement uniform crop shrub baumartiger Strauch arbuste natural range. unterständiger. forked tree Zwieselbaum crop tree. stub callus. 1998) Română an de sămânţă arbore arbore codominant arbore dominant arbore dominat arbore înfurcit arbore de viitor arbore predominant arbore semincer arbore tăiat în scaun arboret arboret amestecat arboret artificial arboret bietajat arboret de protecţie arboret echien arboret monoetajat arboret natural arboret pe picior arboret plurien arboret principal arboret pur arboret regulat arboret uniform arbust arborescent (h – 1-7m) areal natural Engleză Germană seed year. arbre d’elite arbre prédominant arbre porte-graines têtard peuplement peuplement mélangé peuplement artificiel peuplement à double étage. main stand Hauptbestand peuplement principal pure crop. uniform stand gleichalteriger Bestand peuplement uniforme one-storyed stand einschichtiger Bestand peuplement à un seul étage natural stand natürlicher Bestand peuplement naturel growing crop. standing Holzbestand peuplement sur pied timber uneven-aged stand ungleichalteriger peuplement inéquienne Bestand main crop. quality of Bestandesqualitat calitatea arboretului standing crop callus Kallus calus capacitate de lăstărire cicatrice (de elagaj) cioată sprouting capacity branch scar stump. 1965. future crop tree Z-Bäume. Mastjahr tree Baum co-dominant tree mitherrschender Baum dominant tree herrschender Baum suppressed tree. peuplement biétagé protection stand Schutzbestand peuplement de protection even-aged stand.Prof. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Anexa 1 Mic dicţionar de termeni silvici (după xxx. Samenträger pollard Kopfholz.dr. 1966. seed bearer Franceză année de semence arbre arbre codominant arbre dominant arbre opprimé arbre fourchu arbre-objectif. 1975. mixed stand Mischbestand artificial stand künstlicher Bestand two-storeyed stand zweischichtiger Bestand predominant tree seed-tree. crop. Weck. uniform gleichförmiger Bestand. Zuwachsbohrer aire naturelle tarrière de Presssler qualité du peuplement burghiu de creşteri (b. overtopped tree unterdrückter Stamm forked stem. stand Bestand mixed crop.Sc.ing. bourrelet cicatriciel Ausschlagsvermögen capacité de rejet Astnarbe cicatrice de branche Wurzelstock. souche Baumstumpf . Metro.

respacing Reinigungshieb. Zuwachs accroissement creştere accretion current annual increment laufender jährlicher accroissement courant creştere curentă anuală (c.Sc. rameau cracă (ramură) epicormic branch. branche gourmande cracă lacomă sprout. schlagweiser Hochwald stand composition Bestandeszusammensetz composition du compoziţia arboretului ung peuplement crown density (of the Kronendichte.i.) Zuwachs annuel cleaning. water Wasserreis. taillis crâng compus composé pollarding system Kopholzbetrieb exploitation en têtards crâng cu tăiere în scaun simple coppice system reiner Niederwald taillis simple crâng simplu coppice selection system geplenterer Niederwald taillis fureté crâng grădinărit increment. haut-perchis old high forest. abattage des arbres . nettoiment curăţire Bestandesreinigung release cutting. over. Altersstufe classe d’âge caliper Kluppe compas forestier forest code. hypsometer Baumhöhenmesser dendromètre dendrometru stand density Bestandesdichte densité du peuplement densitatea arboretului sapling Dickung fourré desiş Bestandesentwicklung développement du dezvoltarea (arboretului) stand development peuplement diameter at breast height Brusthöhendurchmesser diamètre à hauteur de diametru de bază poitrine mean diameter. houpier coroană canopy. canopée coronament branch Zweig branche.starkes Baumholz vieille futaie mature timber stage high forest Hochwald futaie codru mijlociu (codru) selection system Plenterwald futaie jardinée codru grădinărit geschlossener futaie régulière codru regulat Hochwald.i. weeding Auflockerung.ing. consistance du consistenţa arboretului stand) Kronenschluss peuplement crown Krone cime. crown layer Kronenschicht étage des cimes. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ ciocan silvic clasă de diametre clasă de grosimi clasă de înălţimi clasă de vârstă clupă cod silvic codrişor (codru tânăr) codru bătrân marking hammer Waldhammer marteau forestier diameter class Durchmesserklasse classe de diamètre size class Stärkeklasse classe de grosseurs height class Höhenklasse classe des hauteurs age-class Altersklasse. couronne.97 - . coppice forest.a. average Mitteldurchmesser diamètre moyen diametru mediu diameter Alterklassenverteilung dispositif des classes distribuţie pe clase de age-class distribution d’âge vârstă doborârea (tăierea) tree felling.dr. forest law Forstgesetzbuch code forestier young high forest angehendes Baumholz jeune futaie. dead branch Trockenast branche sèche cracă (ramură) uscată coppice. epicormic sprout Wasserschoss dry branch.) Zuwachs annuel mean annual increment mittlerer jährlicher accroissement moyen creştere medie anuală (m.Prof. Niederwald taillis crâng coppice stand coppice-with-standards Mittelwald taillis-sous-futaie. growth.M.a. dégagement degajare Durchreiserung dendrometer. tree cutting Fällung der Bäume.

Jahrring cerne annuel inel anual growth layer Bestandesbegründung création d’un peuplement instalarea (întemeierea) stand establishment arboretului height Höhe hauteur înălţime mean height mittlere Höhe hauteur moyenne înălţime medie Oberhöhe hauteur dominante înălţime dominantă dominant height (superioară) recouvrement d’une plaie închiderea rănilor (de occlusion of wounds. shoot Spross. stem Schaft. firewood Brennholz bois de chauffage. étage dominant etaj superior (dominant) overstory. Schössling. Spätholz. windfall Windbruch chablis root sucker Wurzelspross drageon artificial pruning Aufastung élagage artificiel natural pruning. skirt Waldessaum. Sommerholz. bois de lemn de primăvară earlywood printemps (timpuriu) lemn de toamnă (lemn latewood. rejet. bifurcation. bois final. self. Forstamt cantonnement forestier.dr. bois d’oeuvre lemn de lucru Nutzholz softwood Nadelholz bois de résineux lemn de răşinoase roundwood Rundholz bois rond lemn rotund edge. Unterholz. lemn de vară) saw timber. griffer (du bois) marca. Zuwachsring. lumber Sägeholz bois de sciage lemn de cherestea fuelwood.98 - . Laubwald forêt feuillue pădure de foioase deciduous forest. autumn wood Engholz bois d’automne târziu. Bauholz. Oberstand.M. soins culturaux.Prof. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ arborilor doborâtură de vânt drajon elagaj artificial elagaj natural Baumfällung windthrow. control Kontrollmethode méthode du contrôle metoda controlului method knot Knoten noeud nod Gertenholz état de gaulis nuieliş-prăjiniş (faza de…) thicket stage hardwood forest. Zwieselwuchs. upper story. border. Unterwuchs. bois d’été. bois lemn de foc de feu hardwood Laubholz bois de feuillu lemn de foioase industrial wood.natürliche Astung élagage naturel pruning trimming out Entasten émondage emondaj Oberholz. croissance fourchue înfurcire (bifurcare) forked growth Zwieselung natural seeding Naturbesamung semis naturels însămânţare naturală sprout. Pflegehieb. Überwallung healing over. overwood Oberbestand understory. callousing elagaj) forking. summer wood. annual ring. ocol silvic division forestière to mark (trees) auszeichnen (des marteler. lower story. a (arbori) Holzes) check method.ing.Sc. sous-étage etaj inferior (dominat) underwood Niederholz timber Holzeinschlag Exploitation des forêts exploatarea pădurilor (ca Logging. timber Werkholz. Stamm fût fus growth ring. pousse lăstar Frühholz bois initial. sous-bois. soins lucrări de îngrijire improvement tending operations Pflegemassnahmen sylvicoles (operaţiuni culturale) forest district Oberförsterei. Waldrand lisière lizieră cutting. main stand. broadleaved forest . harvesting acţiune) bole.

severe Starkdurchforstung thinning systematische răritură mecanică mechanical thinning Durchforstung (schematică. windslash Windbruch snowbreak(age) Schneebruch extraction of timber Holzbringung. yield Produktion. Nachtransport . Forsteinrichtungsplan working plan annual allowable cut Jahreseinschlag. Beweidung forest nursery Pflanzschule. standard Überhälter rezervă (arbore) ruptură de vânt ruptură de zăpadă scosul lemnului windbreakage.M.99 - des . German thinning high thinning. éclaircie géométrique éclaircie faible régénération régénération naturelle régénération artificielle méthode de régénération régime de futaie régime du taillis régime du taillis-sousfutaie baliveau. Danish thinning. éclaircie furetée éclaircie moyenne éclaircie forte éclaircie systematique. Nadelwald coniferous forest virgin forest. Pflanzgarten thinning cycle. sistematică) light thinning schwache răritură slabă Durchforstung regeneration Verjüngung regenerare natural regeneration Naturverjüngung regenerare naturală artificial regeneration Kunstverjüngung regenerare artificială regeneration method. plan de gestion possibilité annuelle production blessure racine racine pivotante racine superficielle éclaircie éclaircie par le bas éclaircie par le haut éclaircie jardinatoire. Verjüngungssystem. thinning Hochdurchforstung from below.ing. French thinning selection thinning Plenterdurchforstung forêt résineuse forêt viérge perchis pâturage pépinière rotation des éclaircies durée de régénération plan d’aménagement.Sc. Verjüngungsmethode. primary Urwald forest. Erzeugung wound Verletzung. mittelstarke medium thinning Durchforstung răritură puternică (forte) heavy thinning.Prof. thinning period regeneration period Verjüngungszeitraum management plan. Wunde root Wurzel tap-root Pfahlwurzel shallow root Flachwurzel thinning Durchforstung. Durchforstunghieb low thinning. regim reproduction method. primitive forest pole forest. Jahrhiebessatz production. thinning Durchforstungperiode interval. arbre de réserve bris de vent bris de neige extraction du bois moderate thinning. réserve.dr. thinning Niederdurchforstung from below. pole stand Stangenholz grazing Beweiden. silvicultural system Betriebsart high forest system Hochwaldbetrieb regimul codrului coppice system Niederwaldbetrieb regimul crângului Mittelwaldbetrieb regimul crângului compus coppice-with-standards system reserve tree. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ pădure de răşinoase pădure virgină păriş (faza de…) păşunat pepinieră (silvică) periodicitatea răriturii perioadă de regenerare plan de amenajament posibilitate anuală producţie rană rădăcină rădăcină pivotantă rădăcină superficială răritură răritură de jos răritură de sus răritură grădinărită răritură moderată softwood forest.

Schattenholzart specie de umbră shade bearing species. tolerant species pioneer species Pionierbaumart specie pionieră stand structure Bestandesgefüge structura arboretului basal area Grundfläche suprafaţă de bază yield table Ertragstafel tabelă de producţie felling.Prof. tăiere jardinatorie system badischer Femelschlag preparatory cutting. tăiere definitivă Endnutzung felling. exotics.Sc.dr. coupe sanitaire coupe d’ensemencement coupe de régénération coupe jardinatoire coupe préparatoire coupe principale coupe progressive coupe rase. final felling Räumungshieb. Exot specie exotică foreign species light demanding species.M. Haupthieb. Forstwissenschaft native species. tăiere rasă în benzi alterne alternate felling Kulissenschlag (în culise) uniform shelterwood Schirmhieb tăiere succesivă tăiere rasă în benzi . Lichtholzart specie de lumină intolerant species shade enduring species. tăiere de igienă sanitation felling Auszughieb seeding cut.100 - débusquage débardage annélation semis à la volée stade de semis semis préexistant sylviculture essence indigène essence exotiques essence de lumière essence d’ombre essence pionière structure du peuplement surface terrière table de production coupe coupe définitive. direct Freisaat semănătură directă sowing seedling stage.ing. Reinigungshieb. cutting. extraction Hieb.) girdling Ringelung secuire direct seeding. Streifenschlag clear-strip Kulissenhieb. tăiere de însămânţare felling Besamungsschlag regeneration cutting. coupe . Angriffshieb. Schlag tăiere final cutting. silvicultură Forstwirtschaft. coupe finale coupe secondaire coupe de jardinage coupe d’hygiene. Lichtunghieb tăiere de dezvoltare (tăiere secondary removal cutting secundară) selection cutting. Kahlhieb tăiere rasă strip cutting. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Holzes skidding Rücken adunatul lemnului Holzbringung scosul lemnului din pădure hauling (apropiatul l.) Aufwuchsstadium advance growth Vorwuchs seminţiş preexistent silviculture Waldbau. seedlings Aufwuchsalter. tăiere preparatorie preparatory felling Vorbereitungshieb harvesting cutting. strip felling Gassenhieb. seeding Besamungshieb. seminţiş (faza de…. tăiere principală principal felling Hauptabtrieb. clear felling Kahlschlag. Plenterhieb. Nachhieb. Verjüngungshieb tăiere de regenerare regeneration felling irregular shelterwood Gruppenschirmschlag. Femelhieb tăiere grădinărită selection felling sanitation cutting. tăiere progresivă Schirmschlag clear cutting. Erntehieb group shelterwood system Schirmhieb. domestic Einheimische Art specie indigenă species exotic species. coupe blanc étoc coupe par bandes à coupe rase par bandes alternes coupe d’abri.

felling age. rotation age whorl Quirl succesive tige ombrage ombrage par le haut ombrage par coté unité d’aménagement. Schirmbeschattung.101 - .dr.ing. unité de gestion âge du peuplement âge d’exploitation verticille .Sc. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ trunchi (tulpină) umbrire umbrire de sus umbrire laterală unitate de producţie vârsta arboretului vârsta exploatabilităţii verticil system trunk. Schirmschatten Seitenschatten. Hiebsalter exploitation age. stem shading over-head vertical shade side shade Stamm Beschattung shading.Prof.M. Randbeschattung management unit Wirtschaftseinheit stand age Bestandesalter cutting age.

pin Arve. Rotbuche. frêne à Mannaesche. gemeine birch. érable blanc Spitzahorn Acer platanoides (paltin de câmp. noyer Walnuss Juglans regia walnut. noyer noir Schwarznuss. sapin pectiné. larch. European hêtre commun. pin arolle. platane Platane Platanus hybrida hybride. European wild pommier sauvage Holzapfel Malus sylvestris apple (măr pădureţ) Norway spruce. black alder aulne glutineux.Sc. common larch d’Europe Lärche (larice) wild crab. Picea abies spruce. mélèze Europäische Lärche. pin d’Ecosse (pin silvestru) London plane. European épicéa commun. common sapin blanc. Swiss stone pine. plane tree platane. aulne blanc. Föhre Pinus sylvestris Russie. Bergföhre Pinus mugo (jneapăn) mountain pine mugo. silver leaved montagne (anin alb) alder Betula pendula common silver birch. white blanc. boulard hornbeam. de montagne paltin) common alder.102 - . Feldahorn Acer campestre field maple. érable (paltin de munte. charme commun. plane tree platane commun. petit érable (jugastru) Norway maple érable plane. gemeine Fagus sylvatica beech foyard Buche (fag) common ash. arţar) érable sycomore. aulne Schwarzerle Alnus glutinosa commun. 2000) Latină+română Engleză Franceză Germană European silver fir. flowering ash manne Blumenesche (mojdrean) black walnut noyer noir. sweet châtaignier. Pinus nigra Austrian pine d’Autriche Schwarzföhre (pin negru) Scots pine. white mélèze commun.dr. pin Bergkiefer. European alder. 1989. Rameau et al. pin mugho European black pine. charme Hainbuche Carpinus betulus common European hornbeam. aulne de Grauerle Alnus incana speckled alder.M. grand gemeine Esche Fraxinus excelsior frêne (frasin comun) frêne à fleurs. blanc.Prof. sapin gemeine Fichte. érable common maple azeraille. fayard. pin de gemeine Kiefer. 1986. Juglans nigra d’Amérique Schwarze Walnuss (nuc negru) common walnut. common spruce rouge. Rotfichte (molid) pesse arolla pine.. faux Bergahorn Acer pseudoplatanus sycamore.ing. bouleau Birke (mesteacăn) weeping birch verruqueux. Şofletea şi Curtu. silver bouleau commun. pin noir Schwarzkiefer. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Anexa 2 Denumirile principalelor specii de arbori forestieri (după Vaucher. sapin de Norvège. Persian noyer commun. hedge maple. platane à feuilles (platan) d’érable . arolle. silver fir sapin argenté (brad) champêtre. Fraxinus ornus manna ash. sycomore. European white birch. Zirbe Pinus cembra alpine stone pine cembro. charmille (carpen) beech Spanish chestnut. castagnié Edelkastanie Castanea sativa chestnut tree (castan bun) common beech. English walnut royal (nuc comun) European larch. Larix decidua larch. Weisstanne Abies alba silver fir. pin noir. Scotch pine pin sylvestre. bouleau Weissbirke. European ash frêne commun. verne (anin negru) grey alder. cembro (zâmbru) pin de montagne.

chêne truffier (stejar pufos) common oak. alisier Elsbeere Sorbus torminalis ash. Vogelkirsche. osier vert (răchită) mountain ash. false acacia. saule Salweide Salix caprea willow. rowan. Salix alba osier blanc Weissweide (salcie albă) goat willow. (stejar) chêne d’Angleterre red oak. sweet merisier.Robinie. peuplier Schwarzpappel Populus nigra poplar commun. Prunus avium cherry. English oak. fir. saule argenté. alizier (sorb) common yew.ing. Winterlinde. poirier Holzbirne Pyrus pyraster tree sauvage (păr pădureţ) Turkey oak. sorbier des oiseleurs. peuplier Amerikanische Populus deltoides noir d’Amérique Schwarzpappel. Eberesche. chêne Steineiche Quercus petraea durmast oak. if gemeine Eibe Taxus baccata European yew d’Angleterre. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ American platane d’Occident. Roteiche (stejar roşu) falsche Robinia pseudacacia locust. cerisier Wildkirsche (cireş pădureţ) des oiseaux Pseudotsuga menziesii Douglas fir. tremble. chêne Stieleiche Quercus robur pedunculate oak blanc. robinier faux. Ungarische Eiche Quercus frainetto Hungarian oak. douglas vert. peuplier tremble Zitterpappel. northern red oak chêne rouge. chêne Flaumeiche white oak blanc. Populus tremula trembling poplar Espe (plop tremurător) gean. Tilia platyphyllos grossblättrige Linde (tei cu frunză mare) linden . European chêne chevelu. common pear. western plane platane d’Amérique Platane (platan occidental) platane d’Orient Orientalische Platane Platanus orientalis oriental plane (platan oriental) white poplar peuplier blanc. Aspe. basket saule des vanniers. if d’Europe. old English peuplier noir. liard (plop negru) aspen. Oregon pine sapin de Douglas Douglasie (duglas verde) wild pear. pear poirier commun.dr. marsaule (salcie căprească) common osier. Oregon Douglas douglas. chêne pédonculé. Silberweide. big leaf tilleul à grandes feuilles Sommerlinde. osier. osier Korbweide Salix viminalis osier. pussy willow mâle. black robinier. lombard. sessile oak sessile (gorun) Quercus pubescens pubescent oak. chêne rouge Amerikanische Quercus rubra d’Amérique Roteiche. Vogelbeere (scoruş de munte) quickbeam sorbier sauvage wild service tree. chêne pubescent. birdcherry cerisier des bois.103 - . mountain alisier torminal. sycamore.Sc. chêne à grappes. (plop negru american) poplar. basket willow blanc. necklace peuplier deltoïde. sorbier des oiseaux.M. cerisier sauvage. Amerikanische Platanus occidentalis buttonwood. European aspen. downy oak. Tilia cordata linden tilleul des bois kleinblättrige Linde (tei pucios) broad-leaved lime. beam-tree commun.Prof. eastern poplar Kanadische Schwarzpappel hybrid black poplar peuplier hybride SchwarzpappelPopulus x canadensis euraméricain Hybride (plop euramerican) black poplar. Douglastanne. wild cherry. acacia de Robin Akazie (salcâm) white willow. common saule marsault. Sorbus aucuparia European mountain ash. water willow saule blanc. Zerreiche Quercus cerris Turkey oak chêne lombard (cer) chêne de Hongrie. common tilleul à petites feuilles. ifreteau (tisă) small-leaved lime. if commun. English yew. aube Silberpappel Populus alba (plop alb) eastern cottonwood. locust acacia. Italian oak frainetto (gârniţă) chêne rouvre.

ing.104 - . spreading elm. orme champêtre.M. field elm. fluttering elm orme blanc Flatterrüster smooth-leaved elm.Prof. Norocel-Valeriu Nicolescu Silvicultură II Silvotehnică 2006-2007 ________________________________________________________________________________________________ Tilia tomentosa (tei argintiu) Ulmus glabra (ulm de munte) Ulmus laevis (vânj) Ulmus minor (ulm de câmp) Ulmus procera (ulm păros de câmp) European white lime. Bergrüster mountain elm grandes feuilles European white elm. silver tilleul argenté. Feldrüster common elm commun.dr. orme diffus. orme lisse. Scots elm. Flatterulme. orme à Bergulme. silver linden d’Hongrie wych elm.Sc. orme Feldulme. tilleul Silberlinde lime. orme à feuilles de charme English elm orme d’Angleterre Englische Ulme . orme de montagne.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->