You are on page 1of 55

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL


BUGETAR

1.1. DEFICITUL BUGETAR – DEFINIŢIE ŞI


CARACTERISTICI

Activitatea economică a fiecărei ţări se desfãşoară


potrivit unui mecanism economic, în care principala funcţie
este cea de conducere şi reglare a proceselor economice. Un
rol important în realizarea acestei funcţii revine pieţei
concurenţiale, pe care se regleazã raportul de interese prin
participarea agenţilor economici la formularea cererii şi
ofertei, la înfãptuirea lor şi a echilibrului economic. În acest
context, statul participă atât ca agent economic, cât şi ca
autoritate publică, prin funcţia acestuia de a crea şi exercita
cadrul legislativ. Statul influenţeazã derularea proceselor
economice prin pârghiile economico-financiare la care poate
apela: pârghia fiscală, pârghia vamală, cea a cheltuielilor
publice. Piaţa generează, la rândul ei, factori de influenţã
precum preţul, costul, profitul, dobânda etc. Cuantificat în
formă monetară, acest mecanism financiar îl reflectă, de
fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deţine în cadrul
sistemului financiar, 25-30%.
Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintã o
lege, un act normativ (necesită aprobarea în parlament) cu
caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp în
viitor) şi obligatoriu, care prevede şi autorizează veniturile şi
cheltuielile statului, pe durata unui an. Bugetul de stat
reflectă opþiunile de politică economică, socială şi financiară
ale statului, referitoare la o perioadă de un an.
Unul din principiile de bazã ale elaborării bugetului de
stat (ca de altfel a oricãărui tip de buget) este echilibrul
bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai
multe ori, în mod automat, prin acoperirea cheltuielilor
bugetare cu veniturile bugetare, în astfel de situaţii spunem

5
că bugetul se elaborează cu deficit1 de finanţare, care poartă
numele de deficit de bugetare.
Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care
are loc atunci când veniturile fiscale depăşesc cheltuielile
publice.
Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma
cheltuielilor publice ocazionate cu plăţile prin transferuri şi
cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma
veniturilor fiscale este considerat deficit primar. Dacă la
deficitul primar se adaugă plăţile de dobânzi aferente
împrumutului de stat, înscrise în buget sub formă de
cheltuialã publică, se obţine deficitul total.
Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în
douã componente:
1. deficitul structural, care are loc atunci când bugetul
ajustat în mod ciclic este în deficit şi
2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar
total minus deficitul structural.
Deficitele bugetare au devenit, în societatea modernă,
un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării
cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a
multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.

1.2. CAUZELE APARIŢIEI DEFICITULUI BUGETAR

Sistemul economiei de piaţă aduce cu sine probleme


ale deficitului bugetar împreunã cu altele, cum ar fi: rata
inflaţiei sau şomajul.
Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor
cauze, dintre care pot fi enumerate următoarele:
1. scăderea producerii de bunuri şi servicii în economie,
pe ansamblu;
2. creşterea cheltuielilor în scopul realizării anumitor
programe sociale;
3. creşterea activităţii sectorului obscur al economiei;
4. creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei
sociale;

1
Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2001,
p.31.

6
5. emisiunea monetară în exces şi care să nu justifice o
creştere economică.
O importanţă deosebită dintre cele enumerate o au
scăderea ratei de producere a economiei şi creşterea
sectorului "invizibil". Existenţa acestor motive duce la
micşorarea bazei de impozitare.
În primul caz are loc micşorarea producerii de bunuri în
cadrul ţării, scad veniturile directe ale persoanelor fizice şi
juridice, iar, în consecinţă, scad veniturile la bugetul de stat.
Deci, planul prevăzut pentru bugetul de stat nu se
îndeplineşte. În al doilea caz întreprinderile înceteazã să mai
plătească impozitele datorate statului. Economia "tenebră"
se deosebeşte de cea obişnuitã, "legală", prin faptul că
firmele şi întreprinderile care funcţioneazã în cadrul acestei
economii nu sunt înregistrate, deci nu plătesc impozite.
Tendinţa de creştere a ratei datoriei externe
semnalizează aproape cu certitudine apariţia unei crize de
lichiditate, deoarece nici o ţară nu poate înregistra modificări
structurale atât de rapide încât nivelul critic al ratei datoriei
externe să se schimbe în mod substanţial în fiecare an.
Cauzele apariţiei deficitului bugetar

Scăderea situaţiei economice

Micşorarea veniturilor întreprinderilor şi persoanelor fizice

Micşorarea
Se dezechilibrează balanţa bazei
bugetului de impozitare
de stat: veniturile < cheltuielile

Dacã echilibrul bugetar public se prezintă ca egalitate


între impozite şi taxe (TA) pe de o parte, iar pe de altă parte,
cheltuielile guvemamentale (G) şi transferurile (TR), atunci:
BS = TA – G – TR

7
BD = - BS = G + TR – TA
unde: BS indică excedentul bugetar, BD indică deficitul
bugetar.
Excedentul sau deficitul bugetar depinde, în mare
parte, de venit. La nivelurile scăzute ale venitului, bugetul
este deficitar, deoarece plăţile guvemamentale sunt mai
mari decât încasările realizate din colectarea impozitului pe
venit. În contrast, excedentul bugetar va fi mare, dacă
venitul este mare, datorită volumului impozitelor Încasate.
De asemenea, această formulă demonstrează că deficitul
bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea
publică reflectate în cota de impozitare, cheltuieli şi
transferuri de sume - ci şi de orice alt factor care ar putea
produce oscilaţia nivelului venitului.

CAPITOLUL 2
CĂILE DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR

2.1. TIPURI DE FINANŢARE A DEFICITULUI


BUGETAR

Deficitul bugetar şi sursele de finanţare a acestuia a


reprezentat în ultimii ani o problemă a majorităţii statelor în
curs de dezvoltare dar şi a celor dezvoltate. Principalul motiv
al apariţiei deficitului bugetar este creşterea mai rapidă a
cheltuielilor decât a veniturilor.
Există două tipuri de surse de finanţare a deficitului
bugetar:
1. Surse de finanţare interne ;
2. Surse de finanţare exteme.

8
De preferat este finanţarea din surse interne deoarece
cea din surse externe conduce la creştera datoriei publice
externe şi implicit la creşterea datoriei publice totale.
1. Surse de finanţare internă. Dintre sursele de
finanţare internă amintim:
 finanţare bancarã internã;
 sume provenite din privatizare;
 valorificarea active lor statului;
 împrumuturi de stat.
Fiecare din aceste surse prezintă atât avantaje cât şi
dezavantaje. Dintre toate metodele de finanţare internă
probabil că cele mai multe dezavantaje le prezintă
emisiunea monetară deoarece o creştere a masei monetare
fără acoperire conduce la creşterea ratei inflaţiei care
conduce la o creştere a ratei de dobânda reală şi în final la o
diminuare a investiţiilor.Avantajul acestei surse de finanţare
ar fi că nu afectează creşterea datoriei publice.
În cadrul titlurilor de stat includem: certificate de
trezorerie denominate în lei, certificate de trezorerie
denominate în valutã, obligaţiuni de stat în lei sau valută,
certificate de trezorerie. Aceste titluri prezintă avantajul,
pentru cumpărători, că sumele obţinute din dobânzi nu sunt
supuse impozitării.
2. Surse de finanţare externă. Dintre sursele de
finanţare externă amintim:
 împrumuturi externe;
 finanþare bancarã externã;
 emisiunea de titluri de stat pe piaþa externã; etc.
Pânâ în anul 2004 deficitul bugetar în România a fost
finanţat în special din surse externe ulterior, renunţându-se
la această metodă, deficitul a fost finanţat din surse interne
în principal.
Principalul dezavantaj pe care îl prezintă finanţarea din
surse externe este reprezentat de creşterea datoriei publice
exteme care poate deveni la un moment dat nesubstenabilă.
Deasemenea finanţarea din surse externe poate afecta
cursul de schimb, poate conduce la o depreciere a monedei
naţionale în raport cu principalele valute.

9
Deşi ar părea cã deficitul bugetar reprezintă o boală a
economiei nu este chiar aşa, deficitul bugetar trebuie să
existe întrucât prin intermediul său se asigură stabilitatea
output-ului şi a şomajului, redistribuirea veniturilor între
generaţii, relaxarea fiscală în cazul variaţiei venitu lui supus
impozitării etc.
România nu este singura ţară care se confruntă cu un
deficit bugetar multe state dezvoltate se confruntă cu acest
fenomen.

2.2. MONETIZAREA DEFICITULUI BUGETAR ŞI


IMPACTUL ACESTEIA

Procesul emisiunii monetare, adică vânzarea de active


lichide băncilor comerciale, este numit monetizarea
deficitului şi are un pronunţat caracter inflaţionist, în mod
practic, fenomenul se produce astfel: Ministerul Finanţelor
poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte
instrumente specifice) Băncii Naţionale, care în acest mod
"acordă împrumut" Ministerului Finanţelor (statului),
determinând astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de
stat obţinute de public.
Pe măsură ce Banca Naţională cumpără titluri de stat,
ea oferă băncilor comerciale rezerve suplimentare de active
lichide şi astfel creşte cantitatea de bani din economie.
Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa
secundară pentru determinarea vânzărilor de astfel de titluri,
ceea ce constituie un echivalent modem al emisiunii
monetare.
Monetizarea deficitului afectează economia crescând
cheltuielile totale datoritã creşterii cheltuielilor publice şi a
celor private, ca urmare a creşterii ofertei monetare. Pe de
altă parte, un nivel ridicat al venitului naţional va conduce la
creşterea nevoii de bani pentru tranzacţii şi în scopuri de
precauţie. Deşi se poate prognoza cu certitudine că venitul
naţional va creşte, efectul monetizării deficitului asupra ratei
dobânzii este incert, deoarece are loc o creştere atât a
ofertei, cât şi a cererii de monedă.

10
Monetizarea deficitului bugetar este în mod clar
inflaţionistă până în momentul în care economia se
îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel
ridicat al preţurilor. Mai mult, dacă guvernul decide să
urmeze această politică an de an, va rezulta o creştere
corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a
inflaţiei.
În ţara noastrã, legiuitorul2 interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea
monetară sau prin finanţare directă de către bănci, în acest
mod, România se înscrie în procesul modernizării financiare,
ea apropiindu-se de "economia pieţelor financiare"
caracteristică ţărilor anglo-saxone.
Finanţarea Ministerului Finanţelor pe piaţa financiară
permite deci limitarea recurgerii la creaţie monetară.
Legea prevede totuşi posibilitatea ca BNR să poată
acorda împrumut fără dobândă, pentru acoperirea
decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului
de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia,
împrumut ce nu poate depăşi într-un an financiar 10% din
totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum şi dublul
capitalului BNR şi al fondului de rezervă constituit. Această
prevedere permite deci creaţia limitată de monedă pentru
finanţarea decalajului temporar dintre veniturile şi
cheltuielile bugetare din cursul anului fiscal.
Prin aceeaşi lege se admite refinanţarea datoriei
publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat prin
împrumuturi de stat, în condiţiile legii.
Finanţarea deficitului bugetar pe calea emisiunii
monetare afectează negativ economia, contra efectului
pozitiv iniţial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin
creşterea masei monetare în circulaţie şi, implicit, prin
creşterea inflaţiei şi a preţurilor. În practică este necesară
gestionarea raţională a resurselor financiare procurate prin
împrumut public, deoarece, "finanţarea prin împrumuturi a
unor cheltuieli publice neraţionale, amplificate de plata
dobânzilor şi a comisioanelor, poate duce la folosirea
implicită sau explicită a emisiunii inflaţioniste de monedă, cu
2
Legea nr.72/1996 privind finanţele publice, art. 17.

11
tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le
antrenează.”3

2.3. FINANŢAREA NEMONETARĂ A


DEFICITULUI BUGETAR– ÎMPRUMUTUL PUBLIC

2.3.1. Caracteristicile şi destinaţia


împrumutului public

Sub aspect juridic, împrumutul de stat apare ca o


înţelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică, pe
de o parte, şi statul, pe de alta, prin care prima consimte să
pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de
împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă
se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să
achite dobânda şi alte costuri aferente.
Împrumutul public presupune acceptarea unor condiţii
de acordare a creditului. Referitor la dobândă, în cazul
împrumuturilor publice cu destinaţie neproductivă aceasta
este platită din .impozite şi taxe, pe când în cazul
împrumuturilor cu destinaţie productivă dobânda se va
suporta, în ultimă instanţă, din valoarea nou creată în urma
utilizării productive a împrumuturilor.
Titlurile împrumuturilor publice atestă deţinătorului
calitatea de creditor al statului şi, deşi nu au o valoare
proprie, ele circulă ca şi cum ar avea o asemenea valoare. În
cazul în care sumele împrumutate de stat nu sunt folosite în
scopuri productive , ci pentru consum, titlurile nu au în
spatele lor un capital real, capabil sa producă o valoare
nouă. Cu toate acestea, ele conferă deţinătorului dreptul de
a primi o dobândă din partea statului, dobândă care se
suportă din resurse bugetare şi, ca urmare, titlurile
împrumuturilor publice reprezintă, în acest caz, un dublu
capital fictiv, exprimând redistribuire a PIB. Împrumuturile de
stat prezintă urmatoare trăsături caracteristice:

Împrumutul de stat are caracter contractual. Spre
deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie,

3
Gh. Filip, Mecanismele financiar-monetare în procesul tranziţiei la economia de piaţă, Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 1999, p.58

12
stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei
persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de
voinţă al părţilor. Condiţiile de emisiune şi de rambursare a
împrumutului, forma si mărimea venitu lui pe care îl asigură,
precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutatorilor
se stabilesc de organele de decizie competente ale statului,
fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali.
Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze condiţiile
stabilite de stat, dar nu pot pretinde un tratament
preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

Împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de
procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie,
împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la
termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au
acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o
prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul
de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai
îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a
cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie
împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul
statului se limitează la plata unei anumite dobânzi
creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să
se stabilească un termen de restituire a împrumutului
propriu zis.
Împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri
publice, pe langă rambursare a sumei împrumutate, şi o
anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra în posesia
sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor
sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor
de înscrisuri publice "preţul" acestei folosinţe. "Preţul" la
care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori
ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte
avantaje materiale.
Statul apelează la împrumuturi fie din necesităţi de
trezorerie, fie din necesităţi de echilibru bugetar. În primul
caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza în
anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deşi
pe întregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat, totuşi

13
pe parcursul acestuia, şi mai ales în primele luni ale anului,
poate să nu existe o concordanţă deplină între termenele la
care se încasează veniturile şi cele la care se efectuează
cheltuielile. Ca urmare, în unele perioade plăţile devansează
încasarile, ceea ce provoacă un gol de casă, adică o
insuficienţă temporară de resurse, în timp ce în altele se
înregistrează un plus de resurse faţă de ritmul normal al
plăţilor.
În cazul în care disponibilităţile de resurse ale unor
instituţii publice păstrate la trezoreria statului nu acoperă
golul din casă al bugetului de stat, atunci se solicită
împrumuturi pe termen scurt la alţi deţinători de resurse
băneşti de pe piaţă. În ultimă instanţă se face apel la banca
centrală a ţării, sub forma unui avans în contul veniturilor
bugetare viitoare, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Resursele băneşti împrumutate de la diverşi deţinători
publici sau privaţi nu măresc masa monetară din circulaţie,
ci numai o redistribuie; în schimb, resursele împrumutate de
la banca centrală reprezintă o emisiune de bani fără
acoperire materială. Apelul la împrumuturi din necesităţi de
trezorerie poate avea consecinţe nefaste asupra circulaţiei
băneşti ori de câte ori vorbim despre sume importante şi nu
se rambursează la termenele prevăzute. De aceea numărul
ţărilor care interzic astfel de credite este în creştere.
În cazul în care veniturile fiscale şi nefiscale ordinare nu
acoperă integral cheltuielile bugetare pe întregul an, pentru
finanţarea deficitului rezultat, statul se împrumută pe piaţa
internă sau în stăinătate.
Pentru împrumuturile contractate pe piaţa internă,
inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri
de tezaur, certificate de trezorerie sau înscrisuri altfel
denumite. În unele ţări emisiunea de astfel de înscrisuri este
plafonată prin lege, în timp ce în altele aceasta este
nelimitată. În acest caz, emisiunea de înscrisuri publice pe
termen scurt, din instrument de trezorerie ( de acoperire a
golurilor temporare de casă), se transformă în mijloc de
echilibrare a bugetului de stat ( de acoperie a deficitului
bugetar).

14
Împrumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor
bugetare se încheie, de regulă, pe termene mijlocii şi lungi.
Rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobânzi lor
aferente au drept consecinţă sporirea cheltuielilor bugetare,
ceea ce atrage după sine majorarea impozitelor, iar în caz de
insuficienţă a acestora la contractarea de noi împrumuturi.

2.3.2. Clasificarea împrumuturilor de stat

Împrumuturile publice pot fi clasificate după mai multe


criterii.
În funcţie de durata pentru care se contractează,
împrumuturile pot fi: pe termen scurt de până la un an, pe
termen mijlociu între 2-5 ani şi pe termen lung, de peste 5
ani. Termenele sunt convenţionale, ele fiind interpretate
diferit în diferite ţări.
După forma venitului ce se poate obţine pe seama
împrumuturilor de stat, se disting:4
 Împrumuturi cu dobândă;
 Împrumuturi cu câştiguri;
 Împrumuturi cu dobândă şi câştiguri.
Obligaţiunile la împrumuturile cu dobândă au anexate
un număr de cupoane, deţinătorul detaşând o dată sau de
două ori pe an un cupon şi îl prezintă spre încasare la ghişeul
băncii centrale (sau altă bancă desemnată) pentru a intra în
posesia dobânzii cuvenite.
La împrumuturile cu câştiguri se procedează la trageri
la sorţi a obligaţiunilor. Deţinătorii celor care au ieşit
câştigătoare încasează venitul respectiv sub formă de câştig.
Suma totală a caştigurilor se stabileşte având în vedere rata
dobânzii, pornind de la suma pe care statul ar fi plătit-o ca
dobândă dacă împrumutul ar fi fost cu dobândă. Această
sumă totală se repartizează sub formă de câştiguri.
A treia variantă reprezintă o combinaţie între
împrumuturile cu dobândă şi cele cu câştiguri.
După forma în care se realizează, împrumuturile de stat
pot fi: în natură şi în bani. Prima variantă s-a practicat în
fazele iniţiale ale dezvoltării creditului public şi presupunea
4
Filip, Gheorghe (coordinator), Finanţe, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p.259

15
obţinerea în formă naturală a unor cantităţi de produse de la
creditori. Împrumuturile de bani au devenit forma
predominantă în prezent.
După caracterul contractului de împrumut,
împrumuturile de stat pot fi: facultative şi forţate. De regulă
se practică prima variantă care presupune consimţământul
creditorilor , dar în mod excepţional pot să apară situaţii în
care statul impune cetăţenilor să-i acorde un împrumut.
După locul de plasare a înscrisurilor, se disting
împrumuturi interne şi externe. Primele se plaseaza pe piaţa
internă, iar cele externe pe piaţa altor state. O delimitare
riguroasă între cele două tipuri de împrumuturi este greu de
făcut, întrucât efectele publice ( mai ales cele exprimate intr-
o valută convertibilă) se vând şi se cumpără la bursă, astfel
încât un împrumut intern poate deveni extern şi invers. De
regulă un împrumut intern se exprimă în monedă naţională,
iar cel extern în moneda altei ţări, considerată valută.

2.3.2.1. Împrumuturi Interne

Împrumuturile publice interne se contractează pe piaţa


financiară naţională. Aceste împrumuturi au ca sursă
capitalurile active temporar disponibile, capitalurile
renţierilor, veniturile băneşti vremelnic disponibile,
economiile băneşti ale producătorilor mici şi mijlocii şi
diferite alte surse. Pentru a putea atrage capitaluri active,
spre a fi utilizate în scopurile dorite, statul trebuie să acorde
o dobândă mai mare decât cea pe care capitalul o poate
avea în procesul de producţie.
Împrumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) şi
formale.
Împrumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se
acoperă efectiv cu capital intern (domiciliul de subscripţie
corespunde cu domiciliul real al capitalului naţional).
Împrumuturile cu caracter formal sunt acelea la care
subscrierile se fac în interiorul ţării, însă în cea mai mare
măsură capitalul subscris provine din afara graniţelor ţării.

16
Este posibil ca un împrumut real să devină formal prin
cumpărarea obligaţiunilor de la subscriitorii interni de către
persoanele juridice şi fizice din străinătate.
Pentru împrumuturile interne exprimate în monedă
naţională, contractate de persoane juridice de la o instituţie
creditoare pentru finanţarea proiectelor sau a altor activităţi
de importanţă prioritară pentru România, Ministerul
Finanţelor este autorizat să emită garanţii în limita cu
cuantumul aprobat de guvern sau de parlament.
Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne
este condiţionată de acceptarea de către Ministerul
Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut
încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.
Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi
persoanele juridice ce contractează un împrumut cu garanţia
statului, în calitate de beneficiar (debitor), încheie o
convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile
părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata
comisionului de risc.
În baza acestei convenţii, Ministerul Finanţelor emite în
favoarea instituţiei creditoare scrisoarea de garanţie, în care
se menţionează termenii şi condiţiile de acordare a garanţiei.
În cazul în care beneficiarul împrumutului nu-şi
îndeplineşte obligaţia de plată prevazută în contractul de
împrumut şi instituţia creditoare a întreprins toate măsurile
prevăzute în contract, în lege şi în scrisoarea de garanţie
pentru a acoperi plăţile care-i sunt datorate, atunci instituţia
creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de
plată, prin care să-i solicite acestuia să plătească potrivit
garanţiei de stat acordate pentru împrumutul intern.
Garanţia de stat pentru împrumuturi interne încetează
în următoarele cazuri:
 Împrumutul acoperit de garanţie a fost achitat în
totalitate de beneficiarul acestuia;
 Ministerul Finanţelor a efectuat plata sau plăţile, în
totalitate, instituţiei creditoare în numele debitorului;
 Termenul de valabilitate prevăzut în scrisoarea de
garanţie a expirat.

17
2.3.2.2. Împrumuturi Externe

Împrumuturile de stat externe se pot contracta direct


de către guvern sau de către societăţile comerciale,
companiile naţionale şi autorităţile publice locale, cu
garanţia statului. Împrumuturile externe se obţin pe baza
unor acorduri internaţionale şi prin plasarea de titluri de
valoare pe pieţele financiare internaţionale.
Guvernul este autorizat să angajeze, potrivit legii,
împrumuturi externe pe termen mediu sau lung, pentru:
 Realizarea unor programe de dezvoltare economico-
sociaIă;
 Susţinerea şi echilibrarea balanţei de plăţi externe;
 Finanţarea deficitului bugetului de stat;
 Refinanţarea datoriei publice,etc.
Întrucât astăzi România se află în plin proces de
restructurare, iar economia se confruntă cu o acută lipsă de
resurse fmanciare, este necesar să se apeleze la fmanţarea
externă prin contractarea de împrumuturi pe piaţa fmanciară
internaţională.
Necesarul de împrumuturi externe care se contractează
se determină pe baza stategiei privind datoria publica
externă, în limita plafonului de credite externe şi îndatorare
externă, aprobat de Parlamentul României, pe baza
propunerii guvernului.
Plafonul de îndatorare publică externă se stabileşte ca
sumă maximă a împrumuturilor externe pe care le poate
contracta şi garanta statul în decursul unui an calendaristic.
La determinarea acestui plafon se ţine seama de : ponderea
datoriei exteme în produsul naţional brut, raportul dintre
serviciul datoriei publice externe şi volumul exporturilor de
bunuri şi servicii, raportul dintre deficitul balanţei comerciale
şi produsul naţional brut, valoarea exporturilor de bunuri şi
servicii şi rezerva valutară.
Un împrumut acordat dintr-o ţară cu capital mai mare
unei ţări cu un capital mai mic nu se face prin export de
numerar. De asemenea,un împrumut public extern nu
înseamnă pentru ţara debitoare un import de numerar, ci
reprezintă pentru ţara creditoare un export de mărfuri.

18
Împrumuturile externe pot fi pentru mărfuri şi financiare.
Împrumuturile pentru mărfuri se contractează în vederea
cumpărării de mărfuri de la creditor sau din ţara lui.
Împrumuturile financiare se acordă de către organisme
financiare internaţionale în valută convertibilă şi se utilizează
pentru realizarea unor obiective economice importante.

2.3.3. EFECTELE FINANŢĂRII NEMONETARE A


DEFICITULUI BUGETAR

Finanţarea nemonetară a deficitului bugetar reprezintă


o modalitate acceptata, de regulă, în prezent. Prin preluarea
cu împrumut de către stat a unei părţi din aceste rezerve
băneşti, este posibilă redistribuirea de putere de cumpărare,
inclusiv sub forma împrumuturilor, de la deţinătorii de
resurse libere, la dispoziţia statului, pentru a fmanţa
cheltuieli publice, fără a spori masa monetară, în mod
nejustificat, ceea ce înseamna că raportul dintre cererea şi
ofertă de monedă se menţine constant şi în consecinţă
această finanţare poate fi neinf1aţionistă.
Finanţarea prin împrumuturi nu antrenează, în
principiu, efecte dereglatoare, iar dacă se folosesc resurse
împrumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi şi
pozitiv deoarece prin comparaţie cu impozitele sau
împrumuturile obligatare împrumutul nu diminuează pe
ansamblu disponibilităţile băneşti de fmanţare a investiţiilor
şi consumului. Un alt efect este vizibil la nivelul creşterii
producţiei sau PNB şi a nivelului preţurilor. Astfel, dacă
Guvernul apelează la împrumuturi pentru fmanţarea
deficitului, posibilitatea de creştere intlaţionistă a preţurilor
este mult mai mică decât în cazul apelului la banca de
emisiune.
Pe fundalul contractării împrumuturilor publice se
manifestă şi mecanismul de producere a efectului de
evicţiune, care majorează cererea în raport cu oferta de
capitaluri de împrumut existentă anterior. Efectul de
evicţiune reprezintă, în concepţia monetaristă, un punct de
vedere opus finanţării deficitului bugetar prin fmanţarea din
împrumuturi.

19
Limitată la sfera investiţiilor, acest efect semnifică o
reducere a investiţiilor private în favoarea creşterii celor
publice. Ca o consecinţă directă, ar urma creşterea ratei
dobânzii pe piaţa financiară, iar aceasta la rândul său,
provoacă fuga capitalurilor băneşti private către sectorul
public, deoarece plasarea acestora în titluri de stat ar putea
asigura o rentabilitate mai mare decât investiţia privată.
Analiza produceri efectului de evicţiune trebuie să aibă
În vedere starea reală În care se află economia. Dacă
aceasta funcţionează la întregul potenţial, efectul de
evicţiune poate fi mare şi va anihila impactul pozitiv pe care
Îl are creşterea cheltuielilor publice exprimată prin
multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situaţie apare mai rar şi
nu ar mai justifica un deficit bugetar finanţat din
împrumuturi.
În schimb dacă economia funcţionează normal,
promovarea deficitului bugetar finanţat prin împrumuturi,
apare ca o soluţie utilă atât pentru relansarea economiei cât
şi pentru atragerea În circuitul economic a unor capitaluri
private disponibile, care nu sunt investite de întreprinzătorii
privaţi.
Emisiune de titluri ale Împrumutului public în contextul
finanţării deficitului bugetar nu exclude şi un impact negativ
asupra evoluţiei masei monetare în circulaţie şi a puterii de
cumpărare a monedei. Efectele negative se amplifică atunci
când, pe seama acestora, sunt acoperite cheltuielile publice
cu caracter de consum fmal sau pierderi ale întreprinderilor
cu capital de stat.
În plus, este de luat în considerare şi feed-back-ul ce se
reflectă în creşterea deficitului bugetar, ca urmare a
cheltuielilor suplimentare cu plata dobânzilor şi a
comisioanelor aferente datoriei publice rezultate din
aplicarea fmanţării nemonetare a deficitelor bugetare.5

CAPITOLUL 3

5
Filip, Gheorghe, Finanţe Publice, support de curs anul 2 profil Economic, specialiazare Finanţe Bănci
cursuri de zi, anul universitare 2006-2007, p.146-149.

20
STUDIU DE CAZ: DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI ÎN
PERIOADA 2006-2008

3.1. INDICATORI BUGETARI SINTETICI

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi


operaţiuni, integrate coerent şi convergent orientate, derulate în timp şi pe
diverse stadii, cuprinzând elaborarea proiectului de buget, adoptarea
bugetului, execuţia bugetului, încheierea şi aprobarea contului de execuţie
bugetară şi controlul bugetar.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul
Guvernului prin organismul său specializat - Ministerul Economiei şi
Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un
compromis în favoarea executivului.
În legea bugetului de stat se stabilesc volumul veniturilor şi a
structurii acestora pe capitole şi subcapitole, volumul cheltuielilor pe
destinaţii şi pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat,
bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, volumul
creditelor externe, volumul fondurilor externe nerambursabile, precum şi
volumul sumelor alocate din veniturile proprii pentru anul 20076 şi pentru
anul 20087 .
Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească care
apar în procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu
obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei
perioade. Aceste relaţii se manifestă în sens dublu: pe de o parte, ca relaţii
prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului,
iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse8 –
figura3.1.
Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt relaţii de repartiţie a
produsului intern brut către stat prin intermediul impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor, la care se adaugă atragerile de disponibilităţi temporare libere
din economie prin intermediul împrumurilor de stat interne.
Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează
prin fluxurile reprezentând finanţarea serviciilor publice în conformitate cu
gruparea cheltuielilor bugetare.

6
Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr.1043/29.12.2006
7
Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 902/312.12.2007
8
I. Văcărel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, …- Finanţe publice – ediţia a IV-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2004, pag. 500

21
Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi
a unui Raport de buget înaintat Parlamentului Românie9 , putem prezenta
grafic o evoluţie a indicatorilor bugetari sintetici în perioada 2006- 2008
(pondere în PIB), grafic prezentat în graficul 3.2. .

BUGET DE STAT Servicii publice generale


Societăţile
Apărare, ordine public şi
comerciale VENITURILE siguranţă socială
STATULUI
Alţi agenţi Cheltuieli social-culturale
economici
DESTINATIA
VENITURILOR Servicii de dezvoltare
Instituţii
STATULUI public, locuin, mediu şi
publice
ape

Populaţie Acţiuni economice

Alte acţiuni
Străinătate
Transferuri din bugetul
de stat

Imprumuturi acordate

Figura 3.1. – Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

Realizări Realizări Realizări % din PIB


2006 2007 2008 2006 2007 2008
Venituri 108.597 134.173 164.466 32,3 32,5 32,0
Cheltuieli 116.854 147.142 189.122 34,8 35,6 36,9
Deficit -8.257 -12.969 -24.656 -2,5 -3,1 -4,8
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Ministerului Finanţelor Publice

9
www.cdep.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2006 – 2007, decembrie 2008

22
Figura 3.2. – Evoluţia indicatorilor bugetari sintetici în perioada
2006 – 2008 (pondere în PIB)

Ceea ce poate face parlamentul guvernul este să determine


componentele bugetului de stat.10 Bugetul are două componente: intrări şi
ieşiri: Intrările la buget se bazează pe taxe şi impozite, iar ieşirile sunt
alocaţiile pentru sectoarele bugetare.
A creşte veniturile înseamnă a creşte impozitele şi taxele. În schimb,
toată lumea ar dori reducerea taxelor şi impozitelor. A reduce impozitele
înseamnă a reduce intrările, dar toţi doresc să crească ieşirile. Trebuie să
existe un echilibru.
Toate ieşirile, deci alocaţiile pentru învăţământ, pentru sănătate,
pentru cultură, pentru asistenţă social, ajutoarele de şomaj, pensiile,
alocaţiile pentru armă, pentru ordine publică derivă din posibilităţile pe care
le are bugetul, în funcţie de aceste intrări. Calculul bugetului porneşte de la
resurse atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi cheltuielile.
În concluzie, veniturile bugetare continuă tendinţa ascendentă
începând cu anul 2002 ca urmare a poziţiei ciclice favorabile a economiei
cât şi a eforturilor de reformă a administraţiei fiscal şi a îmbunătăţirii
colectării acestora.
Aşadar, cnsolidarea bazei veniturilor bugetare este esenţială pentru
asigurarea resurselor necesare îndeplinirii angajamentelor în calitate de stat
de membru al Uniunii Europene.

10
Legea bugetului de stat

23
3.2. ANALIZA VENITURILOR BUGETUL DE STAT ÎN
PERIOADA 2006-2008

Constituirea veniturilor bugetare se face ţinând seama de impozitele,


taxele, contribuţiile şi toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele
fizice şi/sau jurice11. Astfel, veniturile menţionate în bugetul de stat cuprind
veniturile curente (venituri fiscale şi nefiscale), veniturile din capital şi
încasările din rambursarea împrmnuturilor acordate (figura 3.3.).

Venituri bugetare

Încasări din rambursarea


Venituri curente Venituri din capital
împrumuturilor acordate

Figura 3.3. – Componenetele veniturilor bugetare

În categoria veniturilor bugetare conform legii bugetare şi a Codului


Fiscal întâlnim veniturile fiscale ce cuprind impozite directe şi impozite
indirecte, precum impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venit,
impozite şi taxe pe proprietate, alte impozite directe, contribuţiile pentru
pensia suplimentară şi pentm persoanele cu handicap, taxa pe valoare
adăugată, accizele, taxele vamale şi alte impozite indirecte –figura3.4.
În categoria veniturilor bugetare potrivit aceloraşi reglementări în
vigoare întâlnim şi veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate
şi veniturile din vânzări de bunuri şi servicii -figura 3.5.
i fiscale
Venitur

Impozite
indirecte
Impozite
directe
Impozit pe

Contribuţii
Impozit pe

proprietat
şi taxe pe
Impozite
salarii şi

impozite

adăugată

indirecte
impozite
vamale
Taxa pe

Accize
profit

directe

valoare
venit

Taxe
Alte

Alte
e

Figura 3.4. – Componentele veniturilor curente-fiscale


Venituri nefiscale

11
Legea bugetului de stat, cap. II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, art.3

24
Veniturile din Veniturile din vânzări
proprietate de bunuri şi servicii
Figura 3.5. – Componentele veniturilor curente-nefiscale

Evoluţia şi structura principalelor venituri ale bugetului general


consolidate în perioada 2006 – 2008 sunt prezentate în tabelul 3.6.
Estimarea veniturilor bugetului general consolidate s-a ealizat pe baza
indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008 şi a
reglementărilor existente în domeniul fiscal.

Tabelul 3.6. – Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare în perioada 2006 – 2008


-milioane lei- -procent din PIB- Diferenţe %
Realizări Realizări Program Realizări Realizări Realizări Program Realizări 2008
2006 2007 2008 2008 2006 2007 2008 2008 2007
Produs intern brut 336.215 412.762 513.175 513.175
VENITURI TOTAL 108.597 134.173 191.113 164.466 32,3 32,5 37,2 32,0 -5,2 23%
Venituri fiscal 65.222 76.662 106.123 95.802 19,4 18,6 20,7 18,7 -2,0 25%
Impozit pe profit 8.335 10.558 15.783 13.046 2,5 2,6 3,1 2,5 -0,5 24%
Impozit pe venit 9.090 14.375 17.543 18.366 2,7 3,5 3,4 3,6 0,2 28%
Impozite şi taxe pe 2.653 2.945 4.069 3.362 0,7 0,7 0,8 0,7 -0,1 14%
proprietate
TVA 28.378 31.243 47.030 40.875 8,4 7,6 9,2 8,0 -1,2 31%
Accize 11.439 12.552 16.072 13.599 3,4 3,0 3,1 2,6 -0,5 8%
Impozit pe comerţ 2.611 856 1.124 962 0,8 0,2 0,2 0,2 0,0 12%
exterior
Alte venituri fiscal 2.716 4.093 4.502 5.592 0,8 1,0 0,9 1,1 0,2 37%
Contribuţii sociale 30.976 39.443 49.934 48.420 9,3 9,6 9,7 9,4 -0,3 23%
Venituri nefiscale 7.076 13.991 23.226 16.512 2,1 3,4 4,5 3,2 -1,3 18%
Venituri din capital 823 963 1.230 915 0,2 0,2 0,2 0,2 -0,1 -5%
Fonduri europene 4.500 3.154 10.600 2.817 1,3 0,8 2,1 0,5 -1,6 -11%
CHELTUIELI TOTAL 116.854 147.142 204.086 189.122 34,8 35,6 39,8 36,9 -2,9 29%
Personal 19.399 33.696 43.389 43.345 5,8 8,2 8,5 8,4 0,0 29%
Bunuri şi servcii 22.802 25.187 34.433 33.225 6,8 6,1 6,7 6,5 -0,2 32%
Dobânzi 3.592 3.096 4.490 3.893 1,1 0,8 0,9 0,8 -0,1 26%
Subvenţii 6.958 6.875 8.157 7.836 2,1 1,7 1,6 1,5 -0,1 14%
Transferuri 50.127 58.660 86.591 78.072 15,1 14,2 16,9 15,2 -1,7 33%
Cheltuieli de capital 13.063 19.607 26.641 23.204 3,9 4,8 5,2 4,5 -0,7 18%
DEFICIT 8.257 12.969 12.973 24.656 2,5 3,1 2,5 4,8 2,3
Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS

NOTĂ: În bugetul general consolidate sunt incluse şi fondurile externe


nerambursabile, bugetul trezorerie statutului şi sumele allocate din veniturile proprii
reţinute de ordonatorii principalii de credite.
Aşa cum am menţionat anterior, estimarea veniturilor bugetului
general consolidate s-a realizat pe baza indicatorilor macroeconomici
proiectaţi pentru anul 2008, a modificărilor programate în domeniul fiscal,
luându-se în calcul şi o recuperare a arietatelor înregistrate pe baza măsurilor
preconizate pentru creşterea gradului de colectare a impozitelor şi taxelor.

25
Principalele obiective ale măsurilor preconizate le constituie
urmărirea cu atenţie sporită a respectării înlesnirilor la plată acordate,
trecerea imediată la aplicarea procedurilor de executare silită, reorganizarea
şi modernizarea administraţiei publice, înfiinţarea administraţiei fiscal ca
organ unic de administrare şi control a veniturilor bugetului general
consolidate.
Potrivit propunerilor veniturilor bugetului general consolidate pentru
anul 2008, a programului pe anul2007 şi a realizărilor aferente anului 200612
am realizat o reprezentare grafică (figura 3.7.) a evoluţiei principalelor
venituri bugetare în perioada 2006-2008.

Figura 3.7. – Evoluţia principalelor venituri bugetare în perioada 2006-2008

Pe baza datelor prezentate în tabelul 3.6. şi a celor reprezentate în


figura 3.7., se constată o creştere semnificativă a tuturor veniturilor
bugetului de stat, respectiv a veniturilor fiscale, a veniturilor nefiscale şi a
veniturilor din capital în anul 2007 comparativ cu abyl 2006 conform datelor
prezentate în tabelul 3.8. şi o diminuare a taxelor vamale şi a fondurilor
externe nerambursabile.
Tabelul 3.8. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat
în anul 2007 comparativ cu anul 2006
Creştere în valoare Creştere în valoare
12
Ministerul Finanţelor Publice – Raportul buget 2007 definnitiv prezentat Parlamentului României
Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României

26
absolută relativă
în 2007 faţă de 2006 în 2007 faţă de 2006
Impozit pe profit 2.223 26,67%
Impozit pe venit 5.285 58,14%
Impozite şi taxe pe proprietate 292 11,00%
Contribuţii de asigurări sociale 8.467 27,33%
Taxa pe valoare adăugată 2.865 10,09%
Accize 1.113 9,73%
Impozit pe comerţul exterior şi -1.755 -67,21%
tranzacţii internaţionale (taxe vamale)
Venituri nefiscale 6.915 97,72%
Fonduri externe nerambursabile -1.346 29,91%
Venituri din capital 140 17,01%
Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

În anul 2008 comparativ cu anul 2007 se constată atât o creştere


semnificativă a veniturilor fiscal şi a veniturilor nefiscale, cât şi o diminuare
a veniturilor din capital şi a fondurilor exteerne nerambursabile, conform
datelor prezentate în tabelul 3.9.

Tabelul 3.9. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat


în anul 2008 comparativ cu anul 2007
Creştere în valoare Creştere în valoare
absolută relativă
în 2007 faţă de 2006 în 2007 faţă de 2006
Impozit pe profit 2.488 23,57%
Impozit pe venit 3.991 27,76%
Impozite şi taxe pe proprietate 417 14,16%
Contribuţii de asigurări sociale 8.977 22,76%
Taxa pe valoare adăugată 9.632 30,83%
Accize 1.047 8,34%
Venituri nefiscale 2.521 18,02%
Fonduri externe nerambursabile -337 -10,68%
Venituri din capital -48 -4,98%
Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

Alături de acestea e observă şi o creştere a veniturilor nefiscale şi a


veniturilor fiscal în anul 2008 faţă de anul 2006 (figura 3.10, figura 3.11,
figura 3.12).

Figura 3.10 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2006
-procent în total venituri-

27
Figura 3.11 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2007
-procent în total venituri-

Figura 3.12 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat în anul 2008
-procent în total venituri-

28
Se observă că veniturile bugetului general consolidate pentru anul
2007 au fost în sumă de 134.173 mil RON 13 (32,5% din PIB), în creştere cu
0,2% faţă de anul 200614, iar pentru anul 2008 snt estimate la 191.113 mil
RON (37,3% din PIB) , în creştere cu 4,7% faţă de programul anului 2007 15,
realizat 164.466 mil RON (32% dinPIB) , în scădere cu 0,5%faţă de anul
2007.
Grupând datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul 3.13.
Tabelul 3.13.-Structura veniturilor bugetului general consolidate în perioada 2006-2008
Veniturile bugetului general consolidate
-procent total venituri-
Impozite şi
Anul Impozit Venituri
Impozit taxe pe Taxe Venituri Alte
pe CAS TVA Accize de Donaţii
pe venit proprietat vamale nefiscale venituri
profit capital
e
28,5 26,1
2006 7,68 8,37 2,44 10,53 2,40 6,52 0,76 4,14 2,51
2 3
29,3 23,2
2007 7,87 10,71 2,19 9,36 0,64 10,43 0,72 2,35 3,05
9 9
29,4 24,8
2008 7,93 11,17 2,05 8,27 0,58 10,004 0,56 1,71 3,40
4 5
Elaborat de autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi INS

13
Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr. 1043/29.12.2006
Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.7
14
Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, Monitorul Oficial nr. 1151/19.12.2005
Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.8
15
Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.65

29
Pe categorii, ponderea în produsul intern brut a principalelor impozite
va evolua în 2008 comparativ cu 2006 astfel:
 Impozitul pe profit, componentă a veniturilor bugetare, va
creştecu 0,25 puncte procentuale pentru profitul obţinut din activităţile de
export, căt şi ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală;
 Impozitul pe venit şi salarii va creşte cu 2,8%, determinat de
creşterea câştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de salariaţi, în
categoria impozitului pe venit se cuprind elementele16 redate în figura 3.14. :
impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza
impozit pe veniturile din activităţi agricole contractelor/conevenţiilor civile încheiate potrivit Codului
Civil
impozit pe venituri din dividente
impozit pe venituri din transferul
impozitul pe venitul din pensii titlurilor de valoare
natură
impozit pe venit din salarii
impozit pe veniturile din
impozit pevenituri din dobânzi activităţile de expertiză contabilă
tehnică judiciară şi extrajudiciară

impozit pe veniturile realizate


depersoanele fizice realizate de impozit pe veniturile din cedarea
persoanele fizice nerezidente folosinţei bunurilor
Impozit pe
venit, profit şi
câştiguri din impozit pe veniturile din
impozit pe veniturile din valorificarea drepturilor de
transferul proprietăţilor capital de la
persoane fizice proprietate intelectuală
imobiliare din patrimoniul
personal

impozit pe veniturile obţinute din


impozit pe veniturile din alte valorificarea de bunuri în regim
surse regularizări de consignaţie şi din din activităţi
desfăşurate pe baza unui contract
de agent, comision sau mandat
impozit pe veniturile din activităţi independente comercial

Figura 3.14. – elementele impozitului pe venit, profit şi câştiguri din capital


de la persoane fizice

De asemenea, în bugetul de stat există şi cote şi sume defalcate din


impozitul pe venit, care se scad. Acestea cuprind (figura 3.15.) :

16
Legea Bugetului de Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul
2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri.

30
Sume defalcate dim
impozitul pe venit Cote şi sume Sume defalcate din
pentru subvenţionarea defalcate din impozitul pe venit
energiei termice livrate impoziul pe venit pentru echilibrarea
populaţiei bugetelor locale

Cote defalcate din impozitul pe venit

Figura 3.15. – Cote şi sume defalcate care se scad din impozitul pe venit

 Contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină ponderea cea


mai mare în produsul intern brut, înregistrând o creştere uşoară (de la 9,3%
în anul 2006 la 9,6% în anul 2007 – conform table 3.6. )
 Impozitele şi taxele pe proprietate înregistrază o scădere cu
0,39% (de la 0,8% în anul 2006 la 0,7% în anul 2008); acestea cuprind şi
impozitele pe terenuri;
 Scădere cu 1,28% a taxei pe valoare adăugată (de la 8,4% în anul
2006 la 8,0% în anul 2008 – conform table 3.6.), ca urmare a diminuării
gradului de colectare;
 Uşoară scădere a ponderii accizelor în produsul intern brut ( de la
3,4% în anul 2006 la 2,6% în anul 2008) şi a impozitului pe comerţul
exterior şi tranzacţiile internaţionale – taxele vamale ( de la 0,8% în anul
2006 la 0,2% în anul 2008) este determinată, în principal, de deprecierea
monedei naţionale şi de o estimare mai mică a creşterii importurilor
comparative cu anul 2006;
 Alte impozite directe, în categoria cărora veniturile bugetare
cuprind elementele prezentate în figura 3.16.
Înfiinţarea începând cu anul 2004 a administraţiei fiscale unificate, a
reunit sub o singură entitate organizaţionalã toate funcţiunile de administrare
fiscală a contribuabililor (înregistrare, evidenţă nominală pe plătitor, control
fiscal, inclusiv componenta de soluţionare a contestaţiilor), şi a condus,
treptat, la perfecţionarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare.
Pentru aceasta se au în vedere: îmbunătăţirea activităţii administraţiei
fiscale prin apropierea acesteia de contribuabil privit ca partener egal, ceea
ce a creat premisele pentru creşterea nivelului de conformare voluntară la
plată din partea contribuabililor, perfecţionarea activităţii de control prin
dezvoltarea unor acţiuni de control şi a unor activităţi de audit bine
focalizate, dezvoltarea metodelor de gestiune şi control a administrării
veniturilor bugetare pe baza analizei de risc şi a unui plan de acoperire a
riscurilor, furnizarea de servicii moderne de asistenţă a contribuabililor, bine
direcţionate şi care să prezinte încredere.

31
Trecerea începând cu anul 2004 la administrarea tuturor obligaţiilor
contribuabilului persoană juridică - de către organul fiscal la care acesta este
luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe, a determinat reducerea
costurilor de administrare prin scăderea numărului de plătitori şi
îmbunătăţirea mediului de afaceri, prin reducerea numărului de declaraţii şi
de ordine de plată întocmite de către respectivul contribuabil plătitor,
deoarece contribuabilii mari declară şi plătesc lunar obligaţiile, iar
contribuabilii mici şi mijlocii trimestrial, şi, implicit, şi reducerea costurilor
de administrare pentru aceste operaţiuni.
Venituri cu destinaţia special din cota unică asupra carburanţilor auto livraţi la intern de producători,
precum şi pentru carburanţii auto consumaţi de aceştia şi asupra carburanţilor importaţi

Taxe de timbre pentru Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi


activitatea notarială şi venituri autorizaţii de funcţionare
din timbre judiciar; amenzi
judiciare
Taxa pntru activitatea de prospecţiune,
explorare şi exploatare a resurselor minerale
Taxa de timbru social asupra
jocuilor de noroc şi taxa pentru Venituri din recuperarea cheltuielilor
jocurile de noroc judiciare avansate de stat

Taxa asupra unor activităţi dăunătoare


Taxe judiciare şi extrajudiciare Alte sănătăţii şi din publicitatea lor
de timbru impozite
indirecte
Venituri cu destinaţia special din taxa de
Impozit pe ţiţeiul din producţia dezvoltare cuprinsă în tariful energiei
internă şi gazelle naturale electrice şi termice

Taxa de timbre social asupra valorii


Impozit pe veniturile
automobilelor noi din import
microîntreprinderilor

Taxe de autorizare pentru


Alte încasări din impozite producerea/comercializarea alcoolului, băuturilor
indirecte alcoolice, produselor din tutun şi cafelei

Venituri cu destinaţia specialomisionul pentru servicii vamale şi cotele aplicate asupra


veniturilor realizate în domeniul aviaţiei civile

Figura 3.16. – Elementele componente ale altor impozite directe


ca venituri bugetare

32
În categoria veniturilor nefiscale, parte integrantă a veniturilor
bugetare, componentă a bugetului de stat se includ structurile17 din figura
3.17. şi figura 3.18.

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Vărsăminte din
profitul net al regiilor Încasări din cota Restituiri de fonduri Venituri din concesiuni
autonome, societăţilor reţinută, conform din finanţarea şi închirieri, din Alte venituri
şi companiilor codului penal bugetară dividente, din dobânzi din propietate

Figura 3.17. – Categorii de venituri din proprietate cuprinse în veniturile nefiscale


din bugetul de stat

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Venituri din prestări Venituri din taxe Transferuri voluntare,


Amenzi, penalităţi
servicii şi alte administrative, Diverse altele decât subvenţiile şi
şi confiscări
activităţi eliberări permise venituri alte transferuri voluntare)

Figura 3.18. – Categorii de venituri din vânzări de bunuri şi servicii


cuprinse în veniturile nefiscale.

Totodată ca elemente de venituri bugetare, componentă a bugetului de


stat, se includ şi veniturile din capital şi încasările din rambursarea
împrumuturilor acordate, cât şi subvenţiile.

17
Legea Bugetuluide Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul
2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri nefiscale

33
3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT ÎN
PERIOADA 2006- 2008

Constituirea cheltuielilor bugetare se face ţinând seama de toate


ieşirile, deci de toate alocaţiile pentru învăţământ, pentru sănătate, pentru
cultură, pentru asistenţă socială, ajutoarele de şomaj, pensiile, alocaţiile
pentru armată, pentru ordine publică care derivă din posibilităţile pe care le
are bugetul, în funcţie de intrări, de capital şi de încasările din rambursarea
împrumuturilor acordate.
În categoria cheltuielilor bugetare18 aferente sectoarelor naţionale,
respectiv autorităţile publice, apărare naţionalã, ordine publică şi siguranţă
naţională, învăţământ, sănătate, cultură, religie şi acţiuni privind activitatea
sportivă şi de tineret, asistenţă socialãă, alocaţii, pensii, ajutoare şi
indemnizaţii, servicii şi dezvoltare publică şi locuinþe, mediu şi ape,
industrie, agricultură şi silvicultură, transporturi şi comunicaţii, cercetare
ştiinþifică şi alte acţiuni economice, conform legii bugetului de stat,
întâlnim:

Cheltuieli bugetare
-total-

Cheltuieli Cheltuieli Împrumuturi Rambursări de credite,


curente de capital acordate plăţi de dobânzi,
comisioane la cedite

Figura 3.19. – Componentele cheltuielilor bugetare

În conformitatea cu Legea bugetului de stat pe anul 2006 –


Clasificaţia economică a indicatorilor privind bugetul de stat – cheltuieli
(prezentate în figura 3.20.), instituţiile utilizează începând cu anul 2006
numai subdiviziunile specifice domeniului lor de activitate şi pentru care
există bază legală pentru efectuarea lor.19

18
Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 006 prin Ordinul
Ministerului Finanţelor Publice nr.1025/2005 – Anexa 1 – Cheltuieli.
19
Art.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1954/2005 privind moificarea Ordinului
Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025 – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată
începând cu anul 2006.

34
Figura 3.20. – Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare

CLASIFICAŢIA cheltuielilor publice20 se face pe mai multe criterii,


cum ar fi:
 clasiflcaţia administrativă - pe criteriul instituþiilor prin
intermediul cãrora se efectueazã cheltuieli publice (ministere, instituþii
publice autonome, unitãþi administrativ teritoriale etc.).
 clasiflcaţia economică - pe două criterii: al scopului în care sunt
efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli
publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii
(cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi
cheltuieli publice de transfer).
 clasiflcaţia funcţională - pe criteriul sectoarelor de activitate către
care sunt repartizate resursele financiare publice (în domeniul social:
învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.; în domeniul cercetării; în
domeniul economic - investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;
 clasificaţia financiară pe criteriul momentului efectuării şi a
efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin
faptul că se finalizeazã cu plăţi la scadenţe ferme, certificând lichidarea
totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget;
cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie
urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le
va realiza în anumite condiţii doar) şi pe criteriul formei de manifestare
(cu/fără contraprestaţie; definitive/provizorii; speciale/ globale).

20
Marinescu Paul – Managementul instituţiilor publice, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti,
2003, Cap. XV – Cheltuieli publice, pag.246

35
 clasificaţia după rolul cheltuielilor publice în reproducţia socială
- pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive
(economice).
 clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. - pe
criteriile: funcţională (cheltuielile publice sunt împărţite în cheltuieli pentru:
servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi
servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte
scopuri) şi economică (cheltuielile publice reprezentând un consum final şi
cheltuielile publice în scopul formării brute de capital).
În România, legea bugetului de stat prevede o clasificaţie în
conformitate cu cea utilizată de O.N.U. Astfel, cheltuielile publice se împart
dupã criteriul economic în: cheltuieli curente (de personal, materiale şi
servicii, subvenţii, prime, transferuri, dobânzi aferente datoriei publice,
rezerve); cheltuieli de capital; împrumuturi acordate (pentru finalizări de
obiective stabilite prin convenţii, pentru creditarea agriculturii, pentru
acoperirea unor arierate) şi rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi
comisioane la credite externe şi interne aşa cum au fost prezentate în figura
3.19. După criteriul funcţional întâlnim cheltuielile publice care sunt
prezentate în figura 3.20.
Nivelul cheltuielilor publice poate fi privit din perspectiva statică -
structură la un anumit moment - sau dinamică - ca evoluţie temporară - şi
poate fi analizat urmărind indicatorii: volumul cheltuielilor publice,
ponderea cheltuielilor publice în PIB, respectiv volumul cheltuielilor
publice ce revine în medie pe un locuitor.
Structura cheltuielilor publice este studiată conform clasificărilor
folosite de fiecare stat în parte, cea mai importantă fiind clasificarea
economică şi clasificarea funcţională.
Stabilirea structurii cheltuielilor publice ajută la determinarea diferenţelor de
politică financiară dintre ţările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi cele în
tranziţie, precum şi evoluţia în timp a ponderilor acordate diverselor
categorii de cheltuieli publice în acelaşi stat. Este necesară stabilirea
ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza
relaţiei:

unde: - greutatea specifică a categoriei de cheltuieli publice


- cheltuielile publice ale categoriei i

36
- cheltuieli publice totale i - l...n categorii de cheltuieli.
Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul
criteriilor de clasificare a acestora în fiecare stat sau în statisticile
internaţionale.
Dinamica cheltuielilor publice are în vedere modificarea a şase indicatori:
• creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice;
• schimbarea raportului cheltuielilor publice în PIB;
• schimbarea volumului mediu al cheltuielilor publice pe cap de
locuitor;
• schimbarea structurii cheltuielilor publice;
• corelaţia dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB;
• elasticitatea cheltuielilor publice raportată la PIB.
Demografic
i
Urbanizar
Economici
e
Natura
factorilor
Militari de Sociali
influenţă

Politici
Istorici

Figura 3.21. – Natura factorilor de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice

Factorii de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice redaţi în


figura3.21 sunt de natură:
 demografică (modificări ce au loc în numărul şi structura populaţiei ce
ar trebui să determine adaptări corespunzătoare în ponderea
cheltuielilor publice);
 economică (ce vizează în mod special funcţia statului de redistribuire
a resurselor financiare publice după criteriul eficienţei şi echilibrului);
 socială (se referă la funcţia de armonizare a veniturilor medii
individuale aparţinând diferitelor categorii sociale);
 legaţi de urbanizare (favorizează creşterea cheltuielilor publice);
 militară (cresc cheltuielile publice în eventualitatea unor conflicte
armate);
 istorică (perpetuarea în timp a unor probleme ca datoriile publice
moştenite de la un regim politic la altul sau ca inflaţia);
 politică (se referă la complexitatea funcţiilor statului).

37
Analiza eficienţei cheltuielilor publice se face raportând eforturile
financiare la efectele măsurabile (prezente sau estimate) ale fmanţării de
către stat a unor obiective de interes public.
Atunci când primul termen al acestui raport cunoaşte un decalaj de
ritm - adică, în ciuda creşterii şi diversificării nevoilor cetăţenilor pentru
bunuri publice, resursele financiare menite să achiziţioneze aceste
îmbunătăţiri nu cresc în acelaşi ritm - apare o insuficientă permanentizată a
resurselor. Evaluarea eficienţei cheltuielilor publice este responsabilitatea
factorilor de decizie ai aparatului politic, fiind realizată prin utilizarea
indicatorilor conţinuţi în bugetul anual şi în programele pe termen mediu şi
lung. Astfel se poate obţine o eficienţă a cheltuielilor care să ducă, implicit,
la bunăstare socială dacă se întâlnesc următoarele condiţii: există
posibilitatea alegerii, dintre mai multe alternative, a variantei celei mai
ieftine în raport cu efectul final obţinut asupra serviciului care se dorea
îmbunătăţit; astfel, are loc o modernizare în producerea serviciului, care
maximizează utilitate a resimţită de consumator; preţul plătit pe acest
serviciu cât şi costul în utilizare să fie minime; contextul economico-social
să fie predictibil pe perioade de timp îndeajuns de mari.
O consecinţă a existenţei acestui tip de cheltuieli suportate de stat, este
aceea că are loc limitarea pieţei întreprinzătorilor privaţi sau, din altă
perspectivă, delimitarea activităţii economice într-o dimensiune a pieţei
libere şi una a statului, într-un sector de piaţă şi unul de non-piaţă, care
urmăreşte îndeplinirea unor obiective prestabilite; se are în vedere
repartizarea resurselor între utilizatorii competitori, pe de o parte, şi valoarea
input-urilor, pe de altă parte.
Eficienţa cheltuielilor publice trebuie să ia în considerare faptul că
resursele financiare publice sunt limitate şi deci ele trebuie să fie optimizate
maximal.

Detalierea informaţiilor referitoare la tipurile de cheltuieli publice

Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale care îşi au


originea recentă în ideologia politico-economică intervenţionistă21 , care a
apărut în America după cel de-al doilea război mondial. Obiectivele
autorităţii publice în această situaţie sunt: asigurarea ,unui venit minim,
susţinerea cetăţenilor în situaţii defavorizante (cum ar fi şomajul, boala,
handicapul şi bătrâneţea), garantarea unui nivel de trai bun pentru întreaga
populaţie în raport cu o anumită listă de servicii şi minimalizarea efectelor
unor evenimente ce implică riscuri sociale. Toate aceste servicii sunt puse la
21
Ideologie întâlnită şi sub denumirea de doctrină a statului bunăstării

38
dispoziţia membrilor societăţii în mod gratuit sau la un preţ mic, ori sunt
acordate indemnizaţii prin intermediul cărora populaţia să-şi poată permite
un standard de viaţă decent, cum ar fi: alocaţii, pensii, ajutoare etc. În ţările
dezvoltate, pentru asigurarea acestor facilităţi se cheltuieşte până la 50% din
venitul naţional. Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socio-
culturală cuprind de obicei ramuri precum.: sănătatea, învăţământul,
cultura şi sportul, acţiuni dedicate tineretului, securitatea sau protecţia
socială. În ceea ce priveşte România, cheltuielile publice socio-culturale
vizează domeniile prezentate în figura 3.22

Pensie
suplimentară
Alte cheltuieli
publice Învăţământ

Natura
Ajutor de factorilor de Sănătate
şomaj influenţă

Asistenţă Cultură, religie


socială şi tineret

Figura 3.22 - Structura cheltuielilor publice socio-culturale

Resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale pot


fi de natură internă sau externă, public sau privată, aşa cum sunt redate în
figura 3.23.

Figura 3.23. – Resursele de finanţare a cheltuielilor publice socio-culturale

Fonduri bugetare
ale statului,
Finanţări
regiunilor
externe
rambursabile şi Fondurile
nerambursabile organizaţiilor
fără scop lucrativ

Veniturile Resurse
instituţiilor de Fonduri
social- finanţar proprii ale
culturale din
activităţi e organiaţiilor
publice sau
Veniturile private
Cheltuielile publicepopulaţiei
pentru sănătate înregistrează
Cotizaţii ale
unor personae
la nivel mondial o
din taxe
tendinţă crescătoare - ţările dezvoltate alocă
fizice între
sau 5,5-10,5% din PIB, în timp
juridice
ce ţările în curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scãzute, sub 1 %.
Având în vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice,

39
serviciul sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere copdusă după
legile pieţei - relaţia dintre cerere şi ofertă având în acest caz mai degrabă o
dimensiune umanitară. Cheltuielile din această categorie se finanţează din
fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri speciale
pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite ca pacienţi,
ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).
Factorii care determină politica financiară în învăţământ sunt de
natură demografică (structura specifică a populaţiei), economică (cererea
pentru forţa de muncă calificată şi adaptarea inovaţiilor tehnologice de
ultimă oră şi nu numai) şi politică (principiile ideologice pe care se bazează
stabilirea politicii şcolare ). Structura sistemului de învăţământ diferăã de la
o ţară la alta, conform tradiţiei statelor respective însă în România va fi
preluată împărţirea realizată de UNESCO învătământ22.
Cheltuieli publice pentru securitatea socială sunt menite să elimine
cât mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce
planează asupra vieţii fiecărui membru al societăţii. Pentru aceasta sunt
create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a
familiilor în dificultate financiare, sau a persoanelor aflate în dificultate
fmanciară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi în general
copii, tineri proaspăt absolvenţi, persoanele în vârstă, persoanele
handicapate).
Cheltuielile publice pentru asistenţa socială reprezintă investiţii în
resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacităţilor indivizilor,
menţinerea stării fizice şi mentale la nivele ridicate ceea ce duce, implicit, la
dezvoltare economică şi socială. Putem spune deci că banii cheltuielilor
publice pentru acţiuni social-culturale nu reprezintă un consum definitiv de
venit naţional ci, dimpotrivă, sunt generatoare de dezvoltare sau de "profit
social".
În afara ajutorului de şomaj23 sunt recomandate şi alte modalităţi care
nu au o natură materială imediată prin crearea unor noi locuri de muncă care
asigură scăderea şomajului pe termen lung24. Aşadar este de preferat o
creştere a prestaţiilor active , fiind acordate facilităţi pentru cei ce angajează
şomeri, în defavoarea soluţiei de creştere a valorii ajutorului de şomaj,
creştere care poate duce pe termen lung la creşterea ratei şomajului.
Sistemul naţional de asigurări din România cuprinde: asigurările
sociale de stat, asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi a celor
independenţi, asigurările sociale ale asociaţiilor agricole, asigurările sociale
22
Învăţământ preşcolar, învăţământ primar, învăţământ secundar şi învăţământ superior
23
Numit şi forma pasivă de ajutoare a persoanelor rămase fără lucru
24
O ajutoare activă

40
ale agricultorilor cu gospodărie proprie, asigurările sociale ale avocaţilor şi
asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.
Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au în vedere
ramurile de activitate strategice sau ramurile care au nevoie de resurse
financiare ridicate care nu pot fi asigurate altfel, ramuri precum transporturi,
construcţii de locuinţe, agricultură, industria extractivă, industria minieră,
industria construcţiei de maşini şi navală, industria siderurgică, şi cuprind
regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt. Cea mai
importantă măsură adoptată în ceea ce priveşte poluarea este aceea conform
căreia poluatorul plăteşte "reparaţiile" necesare în urma distrugerilor de
mediu pe care le-a făcut.
Cheltuielile publice pentru cercetare au în vedere următoarele tipuri:
• cercetarea fundamentală, scopul fiind unul general de avansare a
cunoaşterii, fără obiective specifice;
• cercetarea aplicativă care presupune punerea în practică şi inovarea
noilor cunoştinþe dobândite;
• cercetarea de dezvoltare, cercetare fondată pe cunoştinţe existente,
urmărind aplicarea practică a acestora pentru obţinerea unor rezultate cât
mai bune.
Cheltuielile publice pentru cercetare sunt finanţate în special din
fonduri bugetare fie din cercetare-dezvoltare, fie ale industriei, unde în ţările
dezvoltate are o pondere ridicată de 74,5% din finanţările pe acest domeniu,
fie din fondurile universităţilor (cum ar fi granturile acordate de Academia
Română) sau din surse exteme.
Cheltuielile pentru servicii publice generale cuprind în structura lor
cheltuielile pentru organele puterii şi administraţiei publice (instituţia
prezidenţială, organele puterii legislative centrale, organele puterii
judecătoreşti, organele executive centrale şi locale) şi organele de ordine
publică (poliţie, jandarmerie, grăniceri, pompieri, penitenciare, paşapoarte,
arhivele statului). Cheltuielile publice apărare finanţează practic funcţia
externă a statului şi se împart în cheltuieli indirecte legate de lichidarea
urmărirea unor conflicte şi cheltuieli directe legate de întreţinerea forţelor
armae din România sau aflate în bazele militare din străinătate.
Ce şi în czul veniturilor bugetare, cheltuielile bugetare se compun –
conform legii bugetare, a bugetului de stat şi a Clasificaţiei indicatorilor
privind acest buget – din elementele prezentate în figura 3.24, figura 3.25 şi
figura 3.26., astfel:

Dobânzi aferente datoriei publice interne şi externe


prime şi alte cheltuieli ocaionate de emisiunea şi plasarea
titlurilor de stat şu de riscurile garanţiilor date de
41 stat în condiţiile legii

transferuri Cheltuieli de personal


Cheltuieli de personal

Cheltuieli
curente Cheltuieli materiale şi servicii

Subvenţii de la buget pentru instiuţiile


publice

Subvenţii pe produse şi activităţi


transferuri
Subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif

Figura 3.24. – Elementele cheltuielilor curente, parte componentă


a cheltuielilor bugetului de stat

Împrumuturi acordate
Împrmuturi acordate pentru persoanelor care beneficiază
finalizarea unor obiective de statutul de refugiat şi sunt
aprobate prin convenţii Împrumuturi
lipsite de mijloace de
bilateral şi acorduri acordate
existenţă
interguvernamentale

Microcredite acordate persoanelor fizice care


desfăşoară activităţi pe cont propriu,
aducătoare de venituri, în vederea întreţinerii
materiale

Figura 3.25. – Elementele împrumuturilor acordate, parte componentă


a cheltuielilor bugetului de stat
Rambursări de credite Rambursări de credite, plăţi Plăţi de dobânzi şi
externe de dobâzi şi comisioane la comisioane
credite

42
Rambursări de credite externe şi plăţi de
dobânzi şi comisioane la credite externe
contractate ordonatorii de credite

Figura 3.26. – Elementele împrumuturilor acordate, parte componentă


a cheltuielilor bugetului de stat

În categoria alte transferuri curente s einclud o serie de elemente, aşa


cum este redat în figura 3.27.25

Amenzi
şi Indemnizaţii
penalită compensatori
ţi i
Divers
e
Resurse
bazate pe
PNB

Între
gospodăriile
populaţiei
Către
instituţii
cu scop
lucrativ

Loterii
şi jocuri
de noroc

Figura 2.27 – Structura altor transferuri curente


Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică26
şi a unui Raport de buget înaintat Parlamentului României27, putem prezenta
evoluţia şi principalele caracteristici structurale ale cheltuielilor bugetului
25
Băcescu-Cărbunaru Angelica – Statistică comunitară. Sistemul European de Conturi (SEC), Editura
Universitară, Bucureşti, 2004, pag.95
26
Anuarul Statistic al României 2006 – Capitolul 21 – Finanţe, decebrie 2006, Institutul Naţional de
Statistică al României

43
general consolidat în perioada 2006 – 2008, conform tabelului 3.6., cât şi
conform graficele prezentate în figurile 3.27, 3.28, 3.29 şi 3.30.

Figura 3.24. – Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat


în perioada 2006-2008.

Analizând garficul prezentat în figura 3.27, se constată:


Un trend pozitiv al unor cheltuieli bugetare în 2008 faţă de 2006, cum
sunt:
 cheltuielile de personal în valoare absolută cu 23.946 mil RON;
 cheltuielile cu bunuri şi servicii în valoare absolută cu 10.423 mil
RON;
 cheltuieli cu dobânzi în valoare absolută cu 301 mil RON;
 cheltuielile privind transferurile în valoare absolută cu 27.945 mil
RON;
 cheltuielile de capital în valoare absolută cu 10.141 mil RON.
Un trend pozitiv al cheltuielilor bugetare primare privind subenţiile în
2007 faţă de 2006 în valoare absolută cu 878 mil RON.

27
www.mfinante.ro – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.60

44
Făcând o analiză şi asupra datelor privind evoluţia cheltuielilor
bugetului general consolidat în perioada 2006-2008 ca pondere a acestora în
PIB, se observă:
a) o creştere a ponderii în PIB în anul 2008 faţă de anul 2006 a:
 cheltuielilor de personal cu 2,6%;
 cheltuielile privind transferurile între unităţi ale administraţiei publice
cu 0,1%;
 cheltuielilor de capital cu 0,6%.
b) diminuare a ponderii în PIB în anul 2008 faţă de anul 2006 a :
 cheltuielilor primare cu dobânzile cu 0,3%;
 cheltuieli primare privind bunurile şi servicile cu 0,3%;
 cheltuielilor bugetare primare privind subvenţiile cu 0,6%

Figura 3.28 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2006


- procent în totalul cheltuieli –

Figura 3.29. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2007


- procent în total cheltuieli -

45
Figura 3.30. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat în anul 2008
- procent în total cheltuieli -

Rezultă că principalele modificări structurale ale cheltuielilor


bugetului general consolidat estimate pentru anul 2008 sunt următoarele:

46
 Subvenţiile se remercă tendinţa uşor descrescătoare a cheltuielilor
cu subvenţiile de la buget, ceea ce arată retragerea treptată a statului din
economie;
 Creşterea ponderii cheltuielilor de personal în produsul intern
brut 8,4% din PIB în anul 2007, faţă de 5,8% din PIB în anul 2006, în
condiţiile includerii şi a cheltuielilor salariale în natură sub forma normei de
hrană, uniformei şi a echipamentului obligatoriu sau a locuinţei de serviciu,
reclasificarea de la cheltuieli materiale;
 Scăderea ca pondere în produsul intern brut, comparativ cu
anul 2006, a bunurilor şi serviciilor (cu 0,3% din PIB) şi reducerea
dobânzilor (0,8% faţă de 1,1%), tendinţă ce permite consolidarea limitelor
de manevră în cadrul politicii bugetare prin redirecţionarea fondurilor
publice pentru susţinerea creşterii economice.
Estimarea subvenţiilor s-a făcut având restrângerea sferei de acordare
a acestora astfel încât politica de subvenţioare să fie armonizată cu
angajamentele asumate în procesul de negociere privind aderarea la Uniunea
Europeană începând cu anul 2007, precum şi cu exigenţele şi cerinţele
integrării în Uniunea Europeană, în vederea atingerii parametrilor minimali
de performanţă din această zonă.
Cheltuielile de capital propuse pentru anul 2008 sunt în sumă de
23.204 mil RON respectiv 4,5% din PIB, în creştere cu 0,6% faţă de anul
2006, ceea ce reflectă o îmbunătăţire a politicii de cheltuieli, deoarece
direcţionarea fondurilor publice către cheltuielile de capital influenţează
pozitiv pe termen mediu şi lung creşterea economică.
În domeniul investiţiilor publice un accent deosebit se va pune
începând cu anul 2007 pe:
• dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
• protecţia mediului prin dezvoltarea infrastructurii în acest sector,
investiţiile fiind axate pe lucrări de epurare a apelor menajere uzate şi pe
depozitarea ecologică a deşeurilor menajere;
• dezvoltarea reþelelor de apã potabilă şi realizarea programelor
de lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;
• investiţii în agricultură constând în continuarea lucrărilor la
sistemele de irigaţii şi de ameliorare a solului;
• programele de reabilitări şi consolidiiri de şcoli şi spitale.
Grupând datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul:

Tabel 3.31 - Structura cheltuielilor bugetului general consolidat


în perioada 2006-2008

47
Anul Cheltuielile bugetului general consolidat
- procent în total cheltuieli -
Cheltuieli Bunuri Dobânzi Subvenţii Transferuri Cheltuieli
de şi de capital
personal servicii
2006 17,39 19,51 3,07 5,95 42,90 11,18
2007 22,90 17,12 2,10 4,67 39,87 13,34
2008 22,91 17,56 2,05 4,14 41,08 12,26
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de inisterul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de Statistică

Analiza execuţiei bugetare operative în perioada 01.01.2006 -


30.09.2006 arată faptul că veniturile bugetului general consolidat au fost în
sumă mai mare comparativ cu perioada similară a anului 2005, ca urmare a
unei bune colectări.
Sumele suplimentare estimate la venituri se localizează, în principal,
la impozitul pe profit (ca urmare a creşterii încasărilor din impozitul pe
profit în primele nouă luni ale anului 2006), impozitul pe venit (ca urmare a
creşterii numărului mediu de salariaţi), taxa pe valoarea adăugată, accize şi
taxe vamale (determinate de modificarea volumului importului). Cheltuielile
bugetului general consolidat au fost majorate în luna iunie 2006, iar
veniturile bugetului general consolidat au fost suplimentate. Acestea se
explică în fapt aderării la Uniunea Europeană, aderare care necesită resurse
adiţionale către o serie de domenii: infrastructură, dezvoltare regională şi
coeziune socială, reforme ale administraţiei publice.
Execuţia bugetară în primele cinci luni ale anlui 2006 confirmă
evoluţiile favorbile din anul precedent, în condiţiile în care soldul bugetului
general consolidat s-a menţinut pozitiv, conform execuţiei bugetare
operative28. Şi la nivelul lunii septembrie 2006 observăm – în urma analizei
datelor date publicităţii de Ministerul Finanţelor Publice – aelaşi trend
pozitiv, execuţia bugetară înregistrând un excedent la nivelul bugetului
general consolidat29.
Execuţia bugetară în perioada ianuarie – septembrie 2007 s-a
desfăşurat fiind caracterizată de :
• evoluţia ascedentă a veniturilor bugetare stabilite la începutul
anului 2006 înregistrându-se o crştere nominală a veniturilor bugetului
general consolidat ( 134.173 mil RON în 2007 faţă de 108.597 mil RON în
200630); ca urmare a creşterii încasărilor la bugetul general consolidat,
28
Guvernul României – Ministerul Integrăii Europene – Evoluţii înregsitrate în pregătirea pentru aderarea
la Uniunea Europeană în perioada 01.05.2006 – 14.07.2006, pag.56.
29
www.mfinante.ro – Raport privind execuţia bugetului de stat consolidate în perioada ianuarie –
septembrie 2006
30
www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat României – Evoluţia veniturilor bugetului general
consolidate în anii 2005 – 2006, pag.26

48
îndeosebi din impozitul pe venit, din taxa pe valoare adăugată şi din accize,
ponderea veniturilor în PIB majorându-se faţă de perioada corespunzătoare a
anului precedent.
• o creştere nominală în 2007 a ponderii cheltuielilor bugetului
general consolidate în PIB faţă de perioada similară a anului 2006 cu 0,8% (
147.142 mil RON în 2007 faţă de 116.854 mil RON în 2006).
Ca stat de Membru al Uniunii Europene incepând cu anul 2007
România asigură plata contribuţiei sale pentru finanţarea bugetului acestei
Uniuni Europene în cadrul sistemului resurselor proprii. Nivelul maxim al
resurselor proprii necesare finanţării bugetului comunitar31 sunt în valoare de
1.123,6 mil euro pentru 2007, 1.207,7 mil euro pentru 2008, 1.187,4 mil
euro pentru 2009 şi 1.307, 4 mil euro pentru 2010.

3.4. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ROMÂNESC AFERENTĂ


PERIOADEI 2006-2008 ŞI PREVIZIUNI PENTRU ANII 2009-2012

Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetar

Deficit bugetar dublu în 2008 faţă de ţinta anunţată


România a avut o politica fiscala prociclica, bazata pe estimari

31
www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat Parlamentului României, pag.11

49
nerealiste ale veniturilor si pe cresteri de cheltuieli publice care au condus la
acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative, manifestate
printr-un deficit de cont curent si o rata a inflatiei ridicate.
Veniturile bugetare au fost supra estimate la nivelul de 37,2% din PIB,
faţă de o execuţie de doar 32% din PIB.
Politica de cheltuieli a fost expansionistă, deficitul bugetar rezultat la
sfărşitul anului fiind de 4,8% din PIB conform metodologiei cash, şi de 5,2%
din PIB conform meto\dologiei ESA95, nivel inacceptabil pentru o economie
care a crescut în 2008 cu aproape 8 procente.
Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost
canalizate către activităţi productive, fiind orientate cu preponderenţă spre
cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şi servicii.
Multiplele rectificări bugetare au acentuat caracterul inflaţionist şi
prociclic al politicii bugetare prin majorarea veniturilor şi cheltuielilor
programate într-un mod nesustenibil.
Cheltuielile bugetului general consolidate în trimestrul IV al anului
2008 au crescut cu 30% faţă de trimestrul anterior în timp ce încasările
bugetare au scăzut cu 2,6%.
Deficitul bugetar înregistrat doar în ultimul trimestru al anului a atins
nivelul de 16 miliarde lei, faţă de un nivel de 2 miliarde înregistrat trimestrul
anterior.
Administraţia Fiscală
În ciuda creşterii economice din ultimii ani, ponderea veniturilor
bugetare în produsul intern brut stagnează în jurul valorii de 32% în timp ce
ponderea cheltuielilor publice a crescut semnificativ.

Veniturile şi cheltuielile BGC în raport cu creşterea PIB32

Fiscalizarea economiei esta redusă şi există activităţi care se


desfăşoară în afara pieţelor, în gospodăriile populaţiei sau la negru. Creşterea
32
Veniturile şi cheltuielile BGC nu include instituţiile autofinanţate

50
economică ridicată din perioada 2005-2008 a fost însoţită de o majorare a
activităţilor din economia neobservată, precum şi de extinderea evaziunii
fiscale.
- Ponderea economiei neobservate în PIB s0a majorat de la 14,5% în
anul 2004 la peste 21% în anul 2008.
- Valoarea adăugată brută în termini nominali din economia
neobservată s-a triplet în perioada 2005-2008.
- Munca la negru constituie cea mai importantă parte a economiei
neobservate. În primele 9 luni din 2008 munca la negru reprezenta 50,8% din
economia neobservată.
- Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns în anul 208 la aproape 24
miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei în anul 2004.
Întreaga economie neobservată este nefiscalizată, iar progrese în
fiscalizarea acesteia nu se pot înregistra decât într-o perspectivă îndelungată:
- Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei
neobservate reprezintă circa 11% din PIB (impozit pe venit, contribuţii de
asigurări sociale şi TVA).
- Veniturile potenţiale corespunzătoare economiei neobservate
estimate pentru anul 2008 ar fi fost de aproximativ 58 miliarde lei, din care
29 miliarde lei din impozitarea muncii la negru.
- Numai evaziunea fiscală la palata TVA a reprezentat în 2008 aproape
5% din PIB.

3.5. EFECTELE POLITICII-FISCAL BUGETARE DIN ANUL


2008 ASUPRA ANULUI 2009

Efecte externe
Depăşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis
conform Pactului de stabilitate şi creştere, ceea ce pune România în situaţia
de a i se aplica procedura de deficit excesiv.
Reucerea ratingului suveran către agenţiile internaţionale de rating sub
categoria de grad investiţional (minim BBB-) cu consecinţe negative asupra
costurilor aferente finanţării externe la nivel guvernamental.
Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare şi derapajul bugetar
major de la sfărşitul anului trecut au condus la erodarea încrederii
investitorilor străini în perspectivele economiei româneşti. În ultima parte a
anului trecut, fluxul de investiţii străine a scăzut de la 963 miilioane euro în
octombrie la mai puţin de 400 milioane euro în decembrie.
Efecte interne

51
Obligaţiile neonorate ale administraţiei central şi locale către agenţii
economici de 7,7 miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din
PIB) care au condus l ao restrângere artificial a volumului de activitate,
îndeosebi, în construcţii s-au majorat în noiembrie doar cu 13,4%.
Creşterea cu 16,4% miliarde lei datoriei publice guvernamentale la 30
noiembrie 2008 faţă de sfârşitul anului 2007 ca urmare a finanţării unui
deficit bugetar mult mai mare decât cel estimate, în condiţiile turbulenţelor
de pe pieţele financiare internaţionale, restrângerii activitaţii la nivel global
şi creşterii randamentelor obţinute emisiunea de titluri de stat în lei.
Necesitatea ajustării cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar în
condiţiile unui mediu economic dificil.
Lipsa de absorbţie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea
plăţilor în agricultură din avansul primit de la UE a făcut ca o suprafaţă
important să nu fie cultivată.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

52
Ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, ţara noastră va
elabora o serie de documente programatice, care pot fi sectoriale sau
generale, în care vor fi cuprinse acţiunile şi politicile pe care guvernul român
şi le-a propus. De asemenea, politica fiscal-bugetară va trebui să ţină sema
de prevederile regulamentelor cuprinse în Pactul de Creştere şi stabilitate, iar
politica economică va urma orientările cuorinse în InstrucTiunile Generale
de Politică Economică.

Evoluţii şi tendinţe macroeconomice în perioada 2010-2012

Produsul intern brut pe componente de utilizare 2009 2010 2011 2012 Ritm
mediu
anual
2010-2012
Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4
Cererea internă, din care: 3,9 5,6 6,2 6,5 6,1
-Consumul final individual al populaţiei 4,3 5,6 6,1 6,0 5,9
-Consumul final colectiv al administraţiei publice -1,0 1,5 1,7 3,0 2,1
-Formarea brută de capital fix 5,0 6,8 7,7 8,6 7,7
Expotul de bunurii şi servicii 3,5 8,3 11,7 13,3 11,1
Importul de bunuri şi servicii 6,9 10,2 12,0 12,9 11,7

Creşterea economică
În perioada 20101-2012, produsul intern brut va creşte cu un ritm
mediu annual de 5,4%. Această prognoză se bazează pe presupunerea că
mediul economic intern şi internaţional se va îmbunătăţi, în concordanţă cu
ultima prognoză a Comisie Europene, dezechilibrele pe piaţa produselor,
piaţa financiară şi piaţa muncii se vor atenua, iar economia romănească va
intra pe o traiectorie accelarată.
Cererea internă se va situ ape o tendinţă de creştere, susţinută în
special de reluarea procesului investiţional, fiind previzionată să se majoreze
cu un ritm mediu annual de 7,7%.
Consumul final individual al populaţiei va înregistra un ritm mediu
annual de creştere de 5,9% , ceea ce reprezeintă o calmare a înclinaţiei spre
consum a populaţiei, aşteptându-se a majorare a înclinaţiei spre economisire
care va susţine finanţarea proiectelor de investiţii.

Produsul intern brut pe ramuri 200 2010 201 2012 Ritm


9 1 mediu

53
annual
2010-2012
Industrie -1,0 2,0 3,5 3,8 3,1
Agricultură, silvicultură şi 4,2 2,5 2,1 2,4 2,3
piscicultură
Construcţii 6,2 8,9 10,6 12,4 10,6
Servicii 3,3 5,1 6,0 6,3 5,8
Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4

Industrie
Valoarea adăugată brută din industrie va creşte cu un ritm annual de
3,1%.

Construcţii
Construcţiile vor continua să reprezinte domeniul cel mai dynamic din
economia romănească, dar evoluţiile anuale vor fi mai temperate faţă de anii
anteriori. Ritmul mediu annual de crştere în construţii va fi de 10,6%.

Agricultură
În ceea ce priveşte agricultura se prevăd niveluri mai moderate (ritmul
mediu annual va fi de 2,3%) în situaţia unor condiţii climatice normale.

Comerţ exterior
Comerţul de bunuri şi servicii se va ccelerea, urmând să revină pe
pieţele consecrate deja şi pe altele noi, şi să înregistreze ritmuri medii anuale
de peste 11%. Ca urmare, contribuţia negativă a exportului net la creşterea
produsului intern brut se va situ ape o pantă descendentă, reducându-se de la
1,9 procente în 2009 la 1,1 procente în 2012.

Balanţa externă
Deficitul commercial se va ameliora, reducându-şi ponderea în pIB cu
2 puncte procentuale în anul 2012 cokmparativ cu anul 2010. exporturile şi
importurile de bunuri intracomunitare vor înregistra un ritm mediu de
creştere de 12,6% şi respective 8,8%.
Ca urmare a evoluţiei favorabile balanţei de bunuri şi servicii,
ponderea deficitului de cont current în PIB se va diminua cu aproape 2
puncte procentuale, de la 10,3% în 2009 la 8,5% cât se estimează pentru
anul 2012.

Număr de salariaţi

54
Numărul mediu de salariaţi din economie va urma să creasă cu circa
350 mii de persoane (6,9%), cu un ritm mediu annual de 2,3%.
Cele mai inseminate creşteri ale numărului mediu de salariaţi în acest
interval de timp se vor înregistra în activităţile: tranzacţii imobiliare,
intermedieri financiare, construcţii, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,
repararea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de ux
gospodăresc şi transport, depozitare şi comunicaţii.
Numărul şomerilor înregistraţi va continua să scadă, iar la sfârşitul
lunii decembrie 2012 va ajunge la 415 mii persoane, cu o rată a şomajului de
4,5% în scădere cu 1 punct procentual faţă de sfârşitul anului 2009.

Veniturile salariale
În perioada 2010-2012, câştigul salarial mediu brut se va majora cu
ritmuri de peste 8% anual ajungând la 2340 în anul 2012, în creştere cu
28,6% faţă de anul 2009, iar câştigul salarial mediu net va fi de 1726 lei.
Salariul real va creşte cu un ritm mediu anual 5,1%.

Inflaţia
Creşterea preţurilor de consum 2009 2010 201 201
1 2
Dec. Faţă de dec. anterior 4,5 3,5 3,0 2,6
Medie anuală 5,0 3,7 3,2 2,8

Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediu


Stabilitatea, sustenabilitatea, finanţarea sectoarelor fundamentale
pentru o creştere economică durabilă, protejarea intereselor econoice ale

55
populaţiei, asigurarea securităţii sociale şi adreasarea riscurilor
macroeconomice, reprezintă pilonii principali pe baza cărora s-a construit
cadrul bugetar pe termen mediu.
Obiectivul specific pe termen mediu este reprezentat de ajustarea
bugetului general consolidat către o ţintă a deficitului de 1% din PIB, ceea
ce va oferi suficientă siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei impuse de
Uniunea Europeană.

Veniturile, Cheltuielile şi Deficitul bugetului general consolidat (%PIB)


2009 2010 2011 2012
Estimări Estimări Estimări Estimări
VENITURI 33,5 32,8 32,7 32,7
CHELTUIELI 35,5 34,7 34,2 33,7
DEFICIT 2,0 1,9 1,5 1,0

Cadrul bugetar pe termen mediu este orientativ şi nu inlude măsurile


fiscale si administrative ce vor fi luate pentru creşterrea ponderii în PIB pe
termen mediu. Acest cadru va fi ajustat odată cu finalizarea viziunii bugetare
pe termen mediu în cursul anului 2009.

Politica Fiscala
Obiective:
- Transparenţă, predictibilitate, stabilitate şi transpunerea înlegislaţia
română a tuturor directivelor europene ce urmează a se aplica din 2010.
- Îmbunătăţirea nivelului de colectare a veniturilor publice şi creşterea
ponderii acestora în PIB.
- Un grad sporit de conformare voluntară a contribualilor, relativ la
obligaţiile fiscale ce le revin acestora.
- Intensificarea activităţilor de monitorizare, îndrumare şi control şi o
mai eficientă edministrare a veniturilor statului inclusiv prin măsuri de
extindere a procesului de monitorizare şi supraveghere pentru produse cu un
grad înalt de risc din punct de vedere al evaiuznii fiscale.

Impozitul pe venit
Menţinerea cotei unice de impozitare de 16% a veniturilor şi
asigurarea echităţii în repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu
venituri mici, prin acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale.
Stabilirea unui impozit unitar pe câştigurile bursiere.

56
Aplicarea măsurilor adoptate anterior în ceea ce priveşte fiscalizarea
agriculturii (măsuri adoptate anterior şi suspendate în timp, ca de exemplu
art.74, alin.(4) din Codul fiscal.

Impozit pe profit
- Menţinerea cotei unice de impozitare directă de 16%
- Introducerea sdistemului de impozitare pentru anumite activităţi.
- Neimpozitarea profitului reinvestit.

TVA
Perceperea unei TVA de 19% şi la tranzacţiile imobiliare efectuate în
scopuri comerciale decătre persoane fizice. Reintroducerea măsurilor
simplificate la TVAQ pentru tranzacţiile cu bunuri imobile şi introduceerea
măsurilor simplificate la importul de echipamente necesare investiţiilor
proprii ale contribuabililor.

Accize
Majorarea accizelor pentru anumite produse supuse accizelor
armonizate, respectiv până în anul 2011, potrivit graficului prevăzut în anexa
nr.1 la titlul VII din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare.

Contribuţia la asigurările sociale


Reglementarea prin Codul fiscal a contribuţiilor de asigurări sociale
(CAS, CASS, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale) şi egalizarea
bazei impozabile prevăzute pentru calculul contribuţiilor cu cea utilizată la
calculul impozitului pe salarii, în scopul asigurării sustenabilităţii sistemului
public de pensii.

Alte impozite şi taxe


- Impozitarea căştigurilor din tranzacţiile imobiliare în scopuri
comerciale.
- Supra taxarea produselor de lux.

BIBLIOGRAFIE

57
1. Filip, Gh., Finanţe publice, Ed. Junimea, Iaşi, 2002

2. Filip, Gh., M.onofrei, Politici financiare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,

2001
3. Ignat, I., Pohota, I., Luţac, Gh., Pascariu, G., Economie politică,

Ed. Economică, Bucureşti, 2002


4. Manolescu, Gh., Buget: abordare economică şi financiară, Ed.

Economică, Bucureşti, 1997


5. Martinescu, G., Finanţarea deficitului bugetar public şi impactul său

economic, Ed. Universităţii Al.I. Cuza, iaşi, 2003


6. Văcărel, I. (coordonator), Finanţe Publice, Ediţia a V-a, Ed.

Didactică şi Pedagogică, , Bucureşti, 2003


7. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001


8. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. I, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001


9. Breton A., Competitive Governments, An Economic Theorz of

Politics and Public Finance, Cambrige Universitz Press, 1999.


10. Comaniciu C., Fiscalitatea: Valenţe multidimensional, Ed.
Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.
11. Condor I., Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică,

Bucureşti, 1996. Herciu M.,


12. Moldovan I., Finanţe Publice, suport de curs.

13. Hoanţă N., Economie şi fianţe publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

14. Moldovan I., Finanţe publice, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.

58
15. Moşteanu T., Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea

economiei şi relansarea creşterii economice, Ed. Economică,


Bucureşti, 2003.
16. Moşteanu T., Bugetul şî Trezoreria publica, Ed. Didactică şi

Pedagogică, , Bucureşti, 1997.


17. Popescu D. N., Finanţe ublice, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.

18. Rivoire J., Les enigmes economiques, PUF, Paris, 1992.

19. Sempre H., Budget et tresor, Ed. Cujas, Paris, 1973.

20. Talpoş I., Finaţele României, Vol. 1, Ed. Sedona, Timişoara, 1996.

21. Văcărel I., Finanţe Publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2000.
22. Văcărel, Gh. Bistriceanu, Gabriele Anghelache, M. Boduar, F.

Bercea, T. Moşteanu, F. Gheorghe, Finanţe Publice, Ed. Didactică


şi Economică, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003.
23.Legea nr. 379/15.12.2005 privind bugetulului de stat pentru anul
2006, publicat în Monitorul Oficial al României nr.
1115/19.12.2005.
24.„Raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul 2007 şi
proiecţia acesteia pe anii 2008-2010”, Raport elaborat de
Ministerul Finanţelor Publice.
25. www.mfinante.ro – Monisterul Economiei şi Fiananţelor Din

România.
26. www.insse.ro – Institutul Naţional De Statistică Din România.

59