Univesitatea de Vest "Vasile Goldis" din Arad

De Conf.univ.dr. Felicia Sabou

Metoda standard-cost

Primele elemente specifice metodei standard-cost au apărut la începutul secolului

XX , în SUA, fiind caracterizate printr-o nouă categorie de costuri care se bazau pe
calcule tehnice, pe studii ale consumurilor productive şi pe evaluarea consumurilor
materiale şi de timp cu ajutorul unor mărimi previzionate. Aceste mărimi
previzionate au apărut sub diferite denumiri, cum ar fi : costuri standard, costuri
normate, costuri estimate, costuri preliminate sau costuri bugetate.

Metoda standard a fost cunoscută la început sub denumirea de “sistemul costurilor

antecalculate“ (Estimated cost system) şi a apărut în anul 1901 în SUA. Sistemul
consta în antecalcularea anuală a costurilor de fabricaţie pe unitatea de produs, atât
pentru costul materialelor cât şi pentru costul prelucrării.

În perioada 1910-1911 aceasta metodă a fost îmbunătăţită, aparând sub denumirea

de metoda de calculaţie a costurilor standard, cunoscută în literatura de specialitate
americană sub denumirea de “standard cost accounting“. Prima prezentare a acestei
metode a fost făcută în 1918 de către G.Charter Harrison, care a experimentat-o
începând din 1911 în mai multe firme.

În prima ei formă, metoda de calculaţie a costurilor standard s-a caracterizat prin

stabilirea costurilor standard pe unitatea de produs pe baza unor costuri
fundamentate şi integrarea calculaţiei costurilor în sistemul planificării firmei,
creându-se condiţiile necesare unui control eficient al costurilor.

În esenţă, conceptul de bază al metodei standard-cost constă în stabilirea cu

anticipaţie a costurilor directe de producţie (materiale, manoperă) care sunt
denumite standarde şi a costurilor indirecte (costuri comune ale secţiilor, costuri
generale, cheltuieli de desfacere) denumite bugete de costuri. Costurile standard
sunt costuri fundamentate pe baze ştiinţifice, în funcţie de condiţiile impuse de
procesele de producţie, ele constituind etaloane de măsură şi de comparaţie a
costurilor efective de producţie.

În general, standardele exprimă mărimi sau valori stabilite în mod ştiinţific, atât pe
baza datelor din perioadele anterioare cât şi pe baza unor elemente previzionate,
adaptate condiţiilor de desfăşurare a activităţii firmei (Colecţia Contabilitatea,
expertiza si auditul afacerilor 2006).

Structura costului total de producţie, calculat după metoda costuri lor standard,
cuprinde următoarele articole principale de calculaţie :

·materiale ;
 ·manoperă ;

·costuri de regie ;

Caracteristic metodei standard cost este faptul că standardele (costuri antecalculate)

sunt considerate costuri reale sau normale de producţie. Calculaţia costurilor se
reduce la o singură calculaţie, şi anume la calculaţia costurilor standard, care
constituie baza de stabilire a preţurilor de vânzare, nemaifiind necesară calculaţia
costului efectiv al produselor. Diferenţele ce apar în plus sau în minus, dintre
cheltuielile efective şi cele standard sunt considerate abateri de la condiţiile normale
de fabricaţie şi afectează direct rezultatele finale ale firmei.

Aplicarea metodei standard-cost presupune parcurgerea următoarelor etape :

a)Calculul costurilor standard pe produs;

b)Organizarea sistemului de calcul şi evidenţă a abaterilor de la costurile

standard;

c)Urmărirea costurilor de producţie potrivit cerinţelor metodei standard-cost;