You are on page 1of 26

PARFUMUL, ELIXIRUL DRAGOSTEI

"... Să
construieşti dintr-un parfum un templu al amintirii"
Paul Valery

BECHEŞ DIANA
FERENDINO RALUCA

CLASA A XII-A “A”

1. ISTORIC.....................................................................................................................................................4
1.1 Parfumul în Antichitate.....................................................................................................................4
.....................................................................................................................................................................4

1
1.2 Parfumul în Europa..........................................................................................................................8
1.3 Parfumul la sfârşitul secolului........................................................................................................10
1.4 Istoria Apei de Cologne..................................................................................................................10
2. DRUMUL DE LA FLOARE LA PARFUM...........................................................................................11
2.1 Distilarea.......................................................................................................................................12
2.2 Infusia şi macerarea.......................................................................................................................12
2.3 Extracţia cu solvenţi volatili...........................................................................................................13
2.4 Stoarcerea .....................................................................................................................................13
2.5 Head Space.....................................................................................................................................13
2.6 Expression ......................................................................................................................................14
3. ESENŢE ŞI PARFUMURI......................................................................................................................14
A. ESENŢE NATURALE.........................................................................................................................15
a) Esenţe naturale de provenienţă animală (mosk-ul, civeta ambergris-ul şi castoreum)..................15
b) Esenţe naturale vegetale.................................................................................................................15
B. ESENŢE SINTETICE...........................................................................................................................16
4. MATERIALE............................................................................................................................................16
4.1 Trandafirul......................................................................................................................................16
4.2 Tuberoza.........................................................................................................................................18
4.3 Iasomia ..........................................................................................................................................18
4.4 Violetele ........................................................................................................................................18
4.5 Floarea de portocal........................................................................................................................19
4.6 Răşini ............................................................................................................................................19
4.7 Vanilia ............................................................................................................................................19
5. CATEGORIILE DE PARFUMURI.......................................................................................................19
A. FLORAL...................................................................................................................................................19
Subcategorii..........................................................................................................................................20
B. LEMNOS...................................................................................................................................................20
Subcategorii .........................................................................................................................................20
Lemnos picant cuir..........................................................................................................................................20
C. ORIENTAL.................................................................................................................................................21
Subcategorii..........................................................................................................................................21
D. CITRIC.....................................................................................................................................................21
Subcategorii..........................................................................................................................................22
Citric floral lemons ........................................................................................................................................22
E. FOUGERE ................................................................................................................................................22
Subcategorii .........................................................................................................................................22
F. CUIR........................................................................................................................................................22
6. ETAPE.......................................................................................................................................................23
I Nota de vârf........................................................................................................................................23
II Nota de mijloc..................................................................................................................................23
III Nota de bază...................................................................................................................................23
7. TIPURI DE PARFUM.............................................................................................................................23
7.1 Esenţa............................................................................................................................................23
7.2 Apa de parfum ...............................................................................................................................23
7.3 Apa de toaleta.................................................................................................................................24
7.4 Colonie............................................................................................................................................24
7.5 Ulei de parfum................................................................................................................................24
7.6 Unguent de parfum.........................................................................................................................24
7.7 Pudra de parfum.............................................................................................................................24
8. SFATURI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PARFUMAREA........................................................................25

2
9. BIBLOGRAFIE........................................................................................................................................25

3
1. ISTORIC

1.1 Parfumul în Antichitate

Vechile civilizaţii (chineză,egipteană, greacă şi romană) au cunoscut şi


apreciat parfumurile şi aromele. Foarte scumpe, acestea erau privilegiul
suveranilor şi erau folosite în practicile religioase, în scop terapeutic ,dar şi
pentru nevoi estetice şi fizice.
Cuvântul provine din sintagma latinească “per fumum” însemnând “în
întregime fum”. Mai târziu, francezii au dat numele de parfum mirosurilor
plăcute ce plutesc în aer la arderea tămâii.
Au existat puţine perioade în istorie care nu au fost influenţate de
parfumuri. Prin urmare se spune că povestea parfumului este adesea
împletită cu cea a rasei umane.

4
Primul tip de parfum a fost tămâia. Mesopotamienii au descoperit-o acum
4000 de ani. Culturi antice au ars multe specii de răşini şi lemn la
ceremoniile religioase.
Adesea ei înmuiau lemnul parfumat şi
răşinile în apă şi ulei ungându-şi trupurile cu
lichid.
De asemenea, morţii erau îmbălsămaţi cu
aceste parfumuri.
Din hieroglifele antice de pe mormintele
egiptene s-a aflat că parfumul a jucat o
parte importantă în vieţile egiptenilor.
Parfumarea şi-a făcut loc în Egipt în jurul anului 3000 Î.C. Odată cu
regina Hatshepsut, a devenit extrem de populară. Ea a condus expediţii
pentru căutarea tămâiei şi a altor produse
valoroase, iar rezultatele înregistrate pe pereţii
templului au fost în onoarea ei. În templu se afla
o grădină botanică plină cu pomii de tămâie
găsiţi în expediţii.
Parfumuri au fost găsite şi în mormintele
faraonilor egipteni. Este probabil ca ei să fi
folosit în ritualuri mistice cu ajutorul arzătoarelor
de tămâie şi de miresme dulci de plante în cadrul
ceremoniilor religioase.
Înainte de începerea erei de aur a egiptenilor,
parfumul s-a utilizat în ritualuri pentru zei şi
faraoni.
Tămâia, aromele şi uleiul parfumat au devenit disponibile pentru toţi
egiptenii şi au insistat treptat renunţându-se la drepturile lor selecte (ale
parfumurilor). Cetăţenii au fost educaţi să se parfumeze şi ei cel puţin o dată
pe săptămână.
Egiptenii devenind pretenţioşi cu obiceiurile lor, au ocupat băile
pompoase, în care se scăldau predecesorii greci şi romani. Şi-au înmuiat
pielea în uleiuri deoarece le oferea plăcere, ajutându-i să-şi protejeze
corpurile de efectele soarelui torid.
Egiptenii au creat o sumedenie de creme parfumate şi emolienţi
parfumaţi. Ei şi-au creat o formă de con în care să topească, să creeze
cremele şi emolienţii cu care să-şi acopere părul şi corpul.
Îmbăierea era relaxantă, o plăcere socială; uneori se îmbăiau de trei ori pe
zi.

5
Egiptenii purtau cu ei parfum de la naştere până la moarte lor. Mulţi îşi
puneau în mormintele lor parfumuri pentru a păstra pielea lor netedă şi
mătăsoasă în viaţa de apoi. De atunci au fost
de părere că sufletul lor urcă în Rai, viziuni
în care parfumul însoţea spiritul.
Aşa de puternice au fost unele uleiuri, că
după 3300 de ani de la moartea lui
Tutankhamon, o urmă de parfum se putea
simţi în oalele bine sigilate când mormântul
a fost descoperit.
Parfumul a fost folosit în procesul de
îmbălsămare care lua de la 40 la 70 de zile
să fie îndeplinit. Smirna, uleiul de
scorţişoară şi alte arome au fost utilizate pentru îmbălsămare.
Consumul de arome a atins apogeul în timpul acestei perioade risipitoare.
Magazinele de parfumuri erau locuri de întâlnire zilnice pentru aproape toată
lumea şi baia zilnică era o activitate importantă pentru greci.
Diferite tipuri de unguenţi erau folosiţi simultan cu mirosuri rezervate
pentru anumite părţi ale corpului.
Grecilor li s-a atribuit arta de a
fi creat primul parfum lichid, deşi
el a fost complet diferit de parfumul
pe care îl cunoaştem noi astâzi.
Parfumurile lor erau
reprezentate de pudre parfumate
amestecate cu uleiuri grele, lipsite
de alcool. Lichidul era păstrat în
sticle alungite albastre şi aurii, numite „alabastrums”.
Egiptenii au luat mândria de a-şi păstra parfumurile în recipientele lor
frumoase. Acestea au fost făcute din materiale ca „alabaster”, sticlă , abanos
şi porţelan. Unele dintre ele erau din aur şi din piatră. Când sticla a apărut
întâi în Egipt în jurul anului 1558 Î.C.,a fost considerată mai preţioasă decât
bijuteriile.
Condiţiile climatice i-au permis Egiptului să importe multe condimente şi
arome din India, spre exemplu ghimbir, piper şi lemn de santal. Egiptul încă
ocupă un loc important în producţia de parfum pe bază de ulei, responsabilă
pentru producţia iasomiei într-o porţiune a lumii.
Grecii şi romanii antici au învăţat despre parfumuri de la egipteni.
Comertul între Grecia şi Creta a fost foarte sănătos şi simbiotic.

6
La fel ca la egipteni, cea mai îndrăgită floare a fost crinul. Trandafirul a
fost şi el popular.
Folosind o varietate de miresme preparate din uleiuri vegetale, ca de
exemplu uleiul de măslină şi cel de migdală, grecii au adăugat uleiuri
volatile făcute din crini, trandafiri, anason şi oris root.
În ciuda interzicerii folosirii parfumului în
secolul VI, bărbatii şi femeile risipeau împreună,
înainte şi după îmbăiere, în timpul zilei şi pe tot
corpul.
Băile Publice romane erau spectaculoase,
iar băile împaratului Caracalla au fost cele mai
celebre. O cameră numită „unctuarium” avea
rafturi cu oale pline cu unguente, borcane cu
uleiuri volatile parfumate şi esenţe în sticle de
diferite mărimi.
Romanii îşi făcuseră un obicei de a se
parfuma de trei ori pe zi. Câinii şi caii de
asemenea erau parfumaţi.
La sărbători, păsările erau eliberate din
cuştile lor pentru a împrăştia parfumul din aripi;
draperiile, sfeştnicele, mesele şi pernele erau de
asemenea parfumate.
Servitorii purtau mosc,măghiran,
spikenard şi alte arome.
O dată cu invazia lui Alexandru cel Mare
în sec 3 Î.C. folosirea parfumului şi tămâiei au
devenit mult mai răpândite în Grecia. Grecul
Theophrastus din Atena a discutat varietatea de
mirosuri, uleiuri volatile şi originile plantelor acestora, chiar şi efectul
câtorva mirosuri asupra dipoziţiei şi gândirii noastre. De asemenea, el a
cercetat modul în care percepem mirosul, şi a notat conexiunea între
percepţia de miros şi gust.
Probabil cel mai cunoscut conducător al Egiptului a fost Cleopatra,
foarte pricepută în percepţia mirosului şi risipitoare în folosirea lui.
Nefertiti, o frumoasă egipteancă dintr-o dinastie timpurie,era
înconjurata de parfum: recipiente frumos împodobite pline cu unguente şi cu
smirnă, flacoane umplute cu uleiuri de măsline.
Regele Solomon a folosit lemnul de cedru în construcţia templului
său, uleiul acestuia fiind utilizat pentru a acoperi manuscrisele obişnuite şi
pentru a proteja şi pentru a le proteja de insecte în timpul împăratului roman

7
Augustus. Şi astâzi cedrul este pulverizat pentru îndepărtarea moliilor din
dulap.
Fenicienii din Syria au fost comercianţi sau vânzători în antichitate.
Galoşi aromatici erau aduşi pe uscat tocmai din China de către
europeni care îşi permiteau să-i cumpere.
Posesia de plante medicinale dulci mirositoare reprezenta o dovadă de
bogăţie. Era prestigios să porţi parfum, iar proprietarii de cantităţi mari de
uleiuri şi unguente au fost din plin respectaţi.
De asemenea, parfumul a fost foarte apreciat în timpurile biblice şi
există multe referiri la acesta în Biblie. În Noul Testament,cei trei magi
duceau cadouri de aur, varietăţi de tămâie şi
smirnă pentru naşterea lui Iisus.
Cu mult înainte, Dumnezeu i-a poruncit
lui Moise: “ Luati la voi condimente dulci,
stacte şi onycha şi răşină exotică…cu tămâie
pură… şi tu îl vei transforma în parfum.
Tămâia este probabil cea mai cunoscută
plantă la care s-a făcut aluzie în Biblie. Tămâia
arsă a reprezentat privilegiul preoţilor în cele
mai timpurii civilizaţii. Obiceiul se foloseşte şi
astăzi în Biserica Catolică şi Biserica Creştină.
Cei care au legat trecutul de prezentul industriei de parfum sunt arabii.
Procesul de extragere a uleiului din flori cu ajutorul distilării (procedura cea
mai des folosită astâzi), a fost dezvoltată de Avicenna,
un doctor arab care a fost şi chimist.
Mai întâi el a făcut experiente cu trandafirul. Apa
de trandafir era mai delicată şi imediat a devenit
cunoscută (populară).
În timpul domniei Catherinei de Medici în Franţa ,
parfumul a înflorit. Ea împreună cu Rene le Florentin a realizat propriul ei
parfum. Laboratorul său a fost legat cu apartamentul printr-un pasaj secret,
deci formulele nu puteau fi furate.

1.2 Parfumul în Europa

Parfumul s-a bucurat de un succes imens în timpul secolului al


şaptesprezecelea.
Mănuşile şi parfumurile au devenit populare în Franţa şi ,în anul 1656, a
fost fondată bresla creatorilor de mănuşi şi parfumuri.

8
Parfumul şi-a găsit individualitatea proprie în secolul XVIII când regele
Louis XV a venit la tron. Tribunalul său a fost numit „le cour
parfumeé”(tribunalul parfumar/ parfumat).
Madame de Pompadour a ordonat furnizări
generoase de parfum şi regele Louis a cerut
un parfum diferit în fiecare zi pentru
apartamentul său.
Parfumul a înlocuit săpunul şi apa astfel
încât folosirea sa în Franţa a crescut în mod
constant.
După ce Napoleon a luat puterea,
cheltuielile exorbitante pentru parfumuri au
continuat. Două sticle de un „quarts”(1.136
litri ) cu colonie de violete îi erau livrate în
fiecare săptămână şi se spune că el ar fi
folosit 60 de sticle de dublu extract de
iasomie în fiecare lună.
Josephine a avut preferinţe de parfum mai puternice. Ea avea o slăbiciune
pentru mosc, şi a folosit atât de mult încât 60 de ani după moartea ei încă se
simţea mirosul în budoarul său.
Parfumul a atins apogeul în Anglia în timpul domniilor lui Henry VIII şi
Reginei Elizabeth I. Toate locurile publice au fost parfumate cât timp a fost
în vigoare regula reginei, căci ea nu tolera mirosurile neplăcute.
Doamnele din acea vreme erau foarte mândre de crearea a noi parfumuri
şi îşi foloseau abilităţile pentru a combina mai multe miresme.
Odată cu industria şi arta, parfumurile au suferit profunde schimbări în
secolul XIX. Schimbările gusturilor şi dezvoltarea chimiei au pus bazele
industriei de parfumuri aşa cum o ştim noi astâzi. Alchimia a fost înlocuită
de chimie şi astfel au fost create noile parfumuri.
Revoluţia de parfumuri nu a diminuat în nici un caz cererea de parfumuri,
existând chiar un parfum numit „ Parfum à la Guillotine”.
Sub conducerea guvernului post revoluţionar oamenii au îndrăznit
încă o dată să-şi exprime înclinaţiile pentru mărfurile de lux ,inclusiv
parfumurile.
În America timpurie, primele parfumuri au fost coloniile şi apa
parfumată. Apa de Florida, ce reprezenta un amestec de apă de colonie cu un
strop de ulei căţei de usturoi, ulei de scorţişoară şi lămâie a fost foarte
populară.

9
1.3 Parfumul la sfârşitul secolului

La sfârşitul secolului, parfumurile aveau mireasma unei singure flori.


Trandafirul, liliacul, crinul, erau la mare cerere.
Miresmele de amestecuri florale au fost introduse spre sfârşitul primei
decade când au fost descoperite noi ingrediente ce au fost amestecate pentru
a rezulta noi parfumuri. Mai târziu, mirosuri abstracte care nu aveau nici o
legătură cu parfumul unei flori au fost create. Această realizare a
revoluţionat industria parfumurilor. Astăzi,parfumurile au devenit mult mai
complexe, cu multe tente şi tonuri necunoscute înainte de descoperirea
aromelor chimice.
1921- Grabielle Chanel lansează o marcă
proprie de parfum, creat de Ernest Beaux, pe care
îl numeşte Chanel No.5, pentru că era al cincilea
într-o linie de parfumuri pe care Beaux a
prezentat-o. El a fost primul care a folosit
aldehidele pentru crearea parfumurilor. De fapt
Chanel No.5 a fost primul parfum în întregime
sintetic scos pe piaţă.
1930- acest an a cunoscut apariţia unei
game de parfumuri pentru piele iar cele florale au
devenit de asemenea populare o dată cu Worth’s e Reviens(1932), Caron’s
Fleurs de Rocaille (1933) şi Jean Patou’s Joy (1935). Odată cu atingerea
apogeului de către parfumeria franceză în 1950, alţi designeri precum
Christian Dior ,Jacques Fath, Nina Ricci , au început să creeze propriile lor
parfumuri.
Parfumurile în ziua de azi sunt create de oameni antrenaţi în spiritul
tradiţiilor estetice renascentiste. Aceşti meşteşugari, care petrec ani în
ucenicie vorbesc în mod neobişnuit de notiţele de chihlimbar şi acordurile
florale albe. Odată cu anul 2000, producătorii de parfumuri vor vorbi de
afinităţile moleculare care leagă proteinele receptoare-florale.

1.4 Istoria Apei de Cologne

Cuvântul cologne reprezintă de fapt numele unui francez


dat oraşului Koln şi din această cauză este surprinzător faptul
că apa de cologne îşi are originea în Italia. Totul a început de

10
la Gian Paolo Feminis, un frizer din Val Vigezzo, care şi-a părăsit ţara de
baştină, Italia, pentru a se îmbogăţi în Germania. Astfel, aici el a creat o apă
de parfum pe care a numit-o Aqua Admirabilis. Aceasta conţinea alcool din
struguri, ulei de neroli, pergamută, levănţică şi rozmarin. Când a fost scoasă
pe piaţă, în 1709, clienţii „au măturat” rafturile cu cologne din farmacie cu
atâta repeziciune încât Gian Paolo a trebuit să ceară ajutor nepotului său
pentru a-l ajuta să facă faţă cererilor. În 1732, nepotul Giovanni Farina a
preluat afacerea şi a început să comercializeze produsul ca fiind tratament
vindecător pentru o varietate de boli, de la durerile de stomac până la
sângerare gingiilor.
Vestea despre această apă admirabilă s-a răspândit în timpul
Războiului de 7 ani de la jumătatea secolului XVIII, când Farina a câştigat
câţiva clienţi francezi, austrieci şi ruşi. Aceşti soldaţi au dus în ţările lor
sticlele cu aqua admirabilis şi astfel o piaţă globală a fost creată. Francezii
sunt cei care i-au conferit titlul de apă de cologne ce a devenit preferata
uneia din metresele lui Ludovic XV, Contesa du Barry.
Secolul XVIII a cunoscut un progres uriaş al
industriei parfumurilor prin inventarea apei de cologne.
Acest amestec răcoritor de rozmarin, pergamută şi
lămâie a fost folosit într-o multitudine de feluri: diluat
în apa de baie , amestecat cu vin, ca ingredient pentru
cataplasmă , injectat direct, etc.
Napoleon a aprobat apa de cologne. Ajuns în
Germania i-a cerut lui Farina să deschidă un magazin în
Paris. Imitaţia este forma sinceră a măgulirii.

2. DRUMUL DE LA FLOARE LA PARFUM

Imaginaţie bogată sau simplu procedeu tehnic? Pentru a obţine esenţa


integrală a unei flori sau a unei plante, cercetările se îndreaptă către diferite
metode de extracţie şi se conjugă cu inspiraţia şi sensibilitatea specifice
creatorului. Creatorii de parfumuri sunt magicieni, aflaţi mereu în căutarea
mirosului care va crea un parfum de neuitat.
Culegerea florilor se face în întreaga lume. Din Franţa până în Turcia,
trecând prin Africa şi până în Australia; florile se răspândesc şi recoltele
depind de anotimpuri şi de calitatea fiecărei flori şi plante. Tehnicile de
extragere a aromelor au evoluat, pentru a extrage materiile prime cele mai
fine.

11
2.1 Distilarea

Este unul dintre procedeele cele mai


vechi şi principala metodă prin care se extrage
uleiul esenţial si apa florală. Primii care au
folosit această tehnică au fost arabii, ce au
inventat alambicul.
Procesul de distilare este bazat pe
principiul fierberii materialului şi extragerea
esenţialului prin evaporare. Plantele sunt
strivite pentru a-şi elibera uleiurile mai uşor.
Vaporii de apă traversează o albie de
flori sau de plante. Apoi, încărcaţi de esenţa
aromatică, trec printr-o ţeavă de răcire. La
ieşirea din această ţeavă, se scurge un amestec din care se separă apa
distilată de uleiul esenţial.
Pentru obţinerea unui kilogram de ulei de trandafir sunt necesare
cinci-şase tone de petale.

2.2 Infusia şi macerarea

Această tehnică este foarte scumpă şi foarte rar întrebuinţată. Şi-a atins
apogeul în 1860. Este o procedură costisitoare care nu se bazează pe
utilizarea luminii, astfel obţinându-se o aromă de cea mai bună calitate.
Tehnica se foloseşte în general la flori foarte delicate care nu păstrează
aromele la temperaturi mari. Exemple fiind: iasomia, violete, tuberoza şi
trandafirii.
Infusia este cunoscută ca metodă de mii de ani în vremea Egiptului
antic. Se bazează pe principiul absorbirii mirosului de către grăsimi. Petalele
sau celelalte părţi aromate ale unei plante sunt scufundate în uleiuri ce vor
absorbi aroma. Plantele sunt aşezate pe un amestec de grăsimi de porc şi
vacă fiind lăsate câteva zile pentru a-şi elibera uleiurile. Acest proces este
repetat de mai multe ori cu plante proaspete până când grăsimea absoarbe în
totalitate uleiurile, substanţă rezultată numindu-se „pomadă”.
Uleiurile sunt extrase din grăsimi prin dizolvarea soluţiei în soluţii
alcoolice care urmează a fi păstrate şi apoi supuse unei răciri la o
temperatură de -680 F. Astfel esenţa se va dizolva în alcool, dar grăsimea va
rămâne. Amestecul va fi răcit şi filtrat de mai multe ori pentru îndepărtarea
acesteia. Apoi alcoolul se lasă la evaporare obţinându-se astfel esenţa pură.

12
De obicei, în zilele noastre se utilizează uleiul de măsline sau parafina
lichidă, ce se întinde pe placă în locul grăsimilor, uleiul parfumat numindu-
se „huile antique”.
Macerarea este o procedură similară infusiei. Aceasta se foloseşte la
extragerea uleiurilor din ingrediente animale, vanilie sau iris. Macerarea
durează o perioadă destul de lungă.

2.3 Extracţia cu solvenţi volatili

Această metodă de extracţie a uleiurilor


aromate se foloseşte pentru plante a căror aromă este
deteriorată de temperaturi ridicate. Uleiurile sunt
extrase folosind solvenţi care au punctul de fierbere
mai mic decât al apei, precum eter sau substanţele
extrase din petrol cu un grad ridicat de evaporare.
Asemenea metode sunt utilizate în general pentru
dizolvarea esenţelor din plante sau grăsimi animale.
Metoda uzuală implică aplicarea materialului
aromat pe site din metal într-un container; solventul
este adăugat peste ele lăsându-se să se evapore şi
apărând o substanţă numită „beton” formată din uleiul esenţial şi
„ steareoptene”. Uleiul aromat poate fi separat de „steareoptene” prin
extracţia cu alcool, rezultând cea mai pură şi concentrată substanţă dintre
toate uleiurile cunoscute.

2.4 Stoarcerea

Uleiurile esenţiale din citrice sunt extrase prin "stoarcerea cojilor" de


citrice. După ce fructele au fost curăţate de coajă, acestea sunt presate pentru
a obţine uleiul esenţial.

2.5 Head Space

13
Tehnica utilizată mai ales pentru florile a căror esenţă e dificil de
captat (gardenia, lăcrămioara). Floarea rămâne în sol, nu se efectuează nici o
culegere a acesteia. Un clopot de sticlă acopera floarea, iar un gaz neutru,
care e sub clopot, capturează parfumul lor.
Gazul e încărcat cu molecule odorante care vor fi analizate şi
reproduse în laborator, datorită substanţelor naturale şi sintetice.

2.6 Expression

Expression este o tehnică foarte simplă în


care se folosesc fructe citrice fiind supuse
unor presări la rece, operaţie în urma căreia
se extrag esenţele uleioase cu ajutorul unor
role sau bureţi. Această operaţie nu implică
utilizarea căldurii drept pentru care aroma
este foarte apropiată de mirosul natural al
fructului. Egiptenii în antichitate adunau
flori într-un săculeţ de mătase care era stors
până se scurgea tot uleiul din ele. În Italia, uleiul de lămâie era extras printr-
o procedură similară numită „ecuelle”.

3. ESENŢE ŞI PARFUMURI

Pentru a fi mirosită o substanţă trebuie să fie volatilă şi solubilă în


apă; ea ajunge mai întâi la organul mirosului, nasul (unde se dizolvă în
mucoasa nazală) şi apoi la receptorii olfactivi. Lipsa de miros se explică în
unele cazuri prin faptul că unele molecule, insolubile în apă, nu ajung la
aceşti receptori.
Moleculele care generează senzaţia de miros plăcut se numesc generic
esenţe; ele activează semnale olfactive la nivelul sistemului responsabil de
producerea emoţiei. Aşa se explcă faptul că esenţele volatile sunt folosite
încă din antichitate pentru efectul lor terapeutic şi sunt folosite şi astâzi în
proceduri de aromoterapie.
Esenţele se extrag prin antrenare de vapori, macerare la cald sau
extracţie cu solvenţi,din diferite părţi ale plantelor.
O singură esenţă sau amestecuri de esenţe se păstrează dizolvate într-
un solvent organic cu care formează o soluţie omogenă cu aspect uleios.

14
Se comercializează sub numele de uleiuri esenţiale. Unele dintre ele
sunt folosite la fabricarea parfumurilor utilizate în cosmetică, iar altele în
industria alimentară.
Parfumul este un amestec omogen format din esenţe dizolvate în
soluţie alcătuită din alcool etilic şi apă. Industria parfumurilor prosperă prin
crearea de parfumuri noi, prin recombinarea esenţelor naturale tradiţionale
sau prin obţinerea în laborator a unor compuşi organici folosiţi ca esenţe sau
amestecuri de esenţe.
Esenţele sunt compuşi organici care au în moleculă legături duble,
cicluri aromatice, grupe funcţionale de tip: alcool, aldehidă, cetonă, eter,
ester sau cicluri care conţin atomi de carbon şi unul sau mai mulţi
heteroatomi(N şi O).

A. ESENŢE NATURALE

a) Esenţe naturale de provenienţă animală (mosk-ul, civeta ambergris-


ul şi castoreum)

Mosk-ul,cea mai puternică aromă, este o substanţă organică frumos


mirositoare, secretată de mascul din specia de căprioară care trăieşte în Podişul
Tibet. Din mosk-ul animal se prepară tinctura de mosk în proporţii de 10g la
100g etanol.
Civet-ul este o substanţă organică secretată de „vivera civeta” animal
carnivor care trăieşte în Asia şi Africa. Civeta poate fi recoltată de la animal,
fără a-l ucide. Mirosul este asemănător mosk-ului, dar are mai multă aroma
de tutun şi dulceaţă. Tinctura de civetă se prepară în acelaşi mod ca şi cea de
mosk.

b) Esenţe naturale vegetale


Compusul de alfa-pinen conţine în moleculă
numai atomi de carbon şi hidrogen. Este o
hidrocarbură care se găseşte în uleiul de
terebentină, extras din diferite specii de conifere,
în special pin.
Compusul alfa-octanol este esenţa extrasă
din lavandă. Se foloseşte în industria cosmetică.
Geraniolul este un compus organic care are în moleculă legături duble
şi grupa hidroxil. Acest compus împreună cu 2-feniletanolul formează

15
amestecul de esenţe care se extrag din petalele de trandafiri şi se numesc
generic esenţe de trandafiri.
Acetatul de benzil este un ester format prin condensarea uleiului
iasomie. Deoarece acetatul de benzil este uşor de sintetizat şi foarte ieftin se
regăseşte în foarte multe parfumuri şi produsele cosmetice derivate
(săpun,gel de duş spumant de baie, creme) care au toate
miros de iasomie.
Carvona este un compus organic care conţine
legături duble şi grupa carbonil de tip cetonă. Este
esenţa din menta verde şi se foloseşte la obţinerea
gumei de mestecat şi a pastelor de dinţi.
Aldehida cinamică este un compus organic care are în moleculă un
ciclu aromatic, o legătură dublă şi o grupă carbonil. Se extrage din scoarţa
arborelui de scorţişoară.
Vanilina este un compus organic care conţine un nucleu aromatic
substituit cu grupe de tip alcool: -OH, -CHO şi eter metilic, -O-CH3. Este
esenţa extrasă din vanilie, orhidee care creşte în Madagascar, Mexic şi
Tahiti. Se sintetizează în laborator şi se foloseşte atât în industria alimentară
cât şi în cea cosmetică.

B. ESENŢE SINTETICE
Astâzi esenţele de sinteză preparate pe clae chimică au înlocuit în cea
mai mare parte esenţele naturale, care sunt mai greu de preparat şi mai
scumpe. De exemplu, moscul natural este o cetonă, pe cQnd cel sintetic este
un nitroderivat cu miros asemănător moscului natural.
O esenţă obţinută în laborator, numită 2,6-dimetilpirazină, are gust de
ciocolată identic cu esenţa naturală extrasă din sămânţa de cacao.

4. MATERIALE

4.1 Trandafirul

Înainte de a reprezenta un efluviu care ne îmbată,


trandafirul a fost vizualizat în motive artistice. Îl găsim
în documente care datează cam cu 3000 ani î.Hr. Cea
mai veche specie de trandafir e cea a trandafirului roşu.
Europenii sunt cei care au extras esenţa de trandafir.

16
Romanii îşi ungeau corpul cu ulei de trandafir şi în timpul banchetelor
pe jos erau aruncate petale de trandafiri. Împaratul Nero a organizat unul
dintre cele mai frumoase banchete, unde trandafirul era la loc de onoare:
petale de trandafir coborau în ploaie peste invitaţi şi erau serviţi cu vin
parfumat de trandafir.
Începând cu sec. VI î.Hr., virtuţile trandafirului sunt lăudate: linişteşte
pulsul, durerile de cap, de dinţi, de gât.
Apa de trandafiri a fost prima tentativă de a extrage mirosul acestei
flori, atât de râvnită. După aceea, esenţa de trandafir s-a născut cu ajutorul
procedeului de distilaţie. Trandafirul reintră în majoritatea buchetelor
florale, deci în majoritatea parfumurilor. Trandafirii mirositori care sunt
utilizaţi în elaborarea uleiurilor esenţiale provin din Turcia, Franţa, Bulgaria
şi Maroc.
Culegerea trandafirilor se face toată ziua, începe cam de
la 4 dimineaţa, pentru a se termina către 9 seara.
Dincolo de mirosul seducător,
trandafirii sunt căutaţi şi pentru
gustul lor: lichior de trandafir,
dulceaţa.
Găsim tradafiri roşii, albi, galbeni, dar trandafirii
albaştrii par imposibil de creat.
Trandafirul care se apropie cel mai mult de
această culoare e trandafirul "albastru" care, de fapt,
e mai mult violetă decat albastră.
Trandafirul, mai ales cel roşu, a devenit în lumea întreagă simbolul
prevestitor de dragoste. În schimb, buchetul miresei va fi facut din trandafiri
albi, simbol al purităţii.
Istoria ne povesteşte că Venus trebuia să-şi ascundă povestea de
dragoste faţă de propria mamă. Pentru a face acest lucru, i-a cerut lui
Cupidon să-i trimită trandafiri lui Harpocrate, zeul tăcerii, cerându-i să
pastreze secretul despre această iubire. De atunci, trandafirul e si simbolul
secretului.
Cele mai importante specii de trandafiri utilizate sunt: “rosa
centiforia” care se foloseşte în sudul Franţei şi “rosa damascene” sau
“trandafirul din Damasc” ce se întrebuinţează în ţările arabe.
Trandafirii se găsesc în toate parfumeriile în procent de 75%.

17
4.2 Tuberoza
Copleşitoare, ametitoare, obsesivă, puternică şi
subjugantă. Aşa sună descrierea acestei flori albe, în
formă de trompetă; astfel, ea e rezervată aproape
exclusiv industriei parfumului. Moleculele
mirositoare ale tuberozei continuă să se înnoiască şi
după 48 de ore după ce au fost culese.
Originară din Mexic, tuberoza a fost introdusă
în Occident în secolul XVI şi e cultivată în zilele
noastre în Italia, Spania, Egipt, Maroc şi, mai ales, în
India. Înfloreşte în august şi se culege până în
septembrie.
Corolele acestei flori sunt tratate repede şi cu
cea mai mare grijă. În epoca Renaşterii italiene, fetelor li se interzicea să se
plimbe prin grădinile de tuberoze, pentru a nu fi îmbătate de parfum şi a se
lăsa urmărite de bărbaţii înnebuniţi de acest parfum erotic.
Istoria ne spune că mirosul de tuberoză indispune femeile însărcinate.
Atunci, Doamna de La Valličre, pentru a o face pe regină să creadă că nu e
însărcinată cu regele, şi-a pus buchete de tuberoze în cameră.
Simbol al senzualitătii, regăsim parfumul tuberozei în parfumul Poison
(Christian Dior), Chloé (Karl Lagerfeld), Jardins de Bagatelle (Guerlain).

4.3 Iasomia
Iasomia este un alt ingredient „cheie” de esenţă pură ce defineşte un
parfum fin. Floarea de iasomie trebuie culeasă înainte de a înflori definitiv.
Florile trebuie întrebuinţate imediat ce încep să împrăştie aroma. Iasomia
trebuie păstrată în cutii speciale pentru a-şi păstra prospeţimea şi aroma
naturală. 8000 de flori de iasomie sunt necesare pentru a obţine 1/25 oz(30
ml) de esenţă pură.
83% din parfumurile de damă folosesc aromă de iasomie sau o
versiune sintetică a acesteia.

4.4 Violetele
Violetele sunt folosite în parfumerie de secole. Acestea se mai utilizau
şi în medicină, în tratarea durerilor de cap şi în
tratarea cancerului.
Sunt două tipuri de violete întrebuinţate în
parfumerie: „violete Victoria” şi „violete de Parma”.

18
Violetele produc o cantitate foarte mică de ulei şi de aceea se întâlnesc rar
în zilele noastre în cadrul industriei de parfumuri. Un înlocuitor sintetic al
lor este adesea utilizat.

4.5 Floarea de portocal


Floarea de portocal sau „neroli” (după prinţesa
italiană De Neroli) este floarea tradiţională a miresei peste
tot în lume. Neroli sunt în abundenţă şi se folosesc în
majoritatea aromelor ,în special în coloniile citrice mai fine.

4.6 Răşini

Răşinile sunt substanţe cleioase ce provin din scoarta


copacilor. Lichenii se găsesc de obicei pe crengilor
copacilor eliberând o substanţă numită „oakmoss”.
Aroma acestuia este unică oferind parfumului un miros
specific de pământ.

4.7 Vanilia
Vanilia a fost descoperită în Mexic, fiind folosită ca mirodenie pentru
mâncare. Aroma sa este prezentă în majoritatea parfumurilor fine din zilele
noastre, deşi este deseori sintetică.

5. CATEGORIILE DE PARFUMURI

A. Floral
Este cea mai mare categorie, deoarece include toate parfumurile care
au ca ingredient primar derivate din flori, precum sunt iasomia, trandafirul,
violeta, garoafa, floarea de portocal, gardenia, ylang-ylang, etc.

19
Subcategorii
Soliflor Acest parfum reproduce imaginea
olfactivă a unei singure flori: trandafir,
lăcrămioară, violetă, zambilă, crin, freesia.
Soliflor lavanda Este o apă de lavandă cu uleiul
eteric.
Buchet floral Este un amestc armonios şi
echilibrat de note florale.
Floral-verde Este un buchet floral cu o notă
mai proaspătă, în general de galbanum.
Floral-aldehidic Este un buchet floral susţinut de aldehide alifatice, puternice
şi persistente, exaltante, oferind o bună difuzie şi corp, caracter inedit si
abstract.
Floral-lemnos Prezintă o notă florală marcantă de violete, iasomie, trandafir,
lăcramioară cu note citrice, ierboase şi pudrate, note lemnoase şi de vanilie.
Floral -lemnos -fructat Este o formulă elaborată unde notele florale se
prelungesc prin acorduri de cedru, santal, vetiver, fructe, diferite de notele
citrice.
Floral-marin Conţine note florale proaspete de trandafir, zambile, liliac,
lăcrămioare, note lejere de magnolia şi freesia, complex marin, iodat şi de
alge.

B. Lemnos
Sunt, în general, note lemnoase de cedru sau vetiver ca temă
principală.

Subcategorii
Lemnos coniferic citric: Esenţa de pin joacă un rol fundamental alături de
citrice.
Lemnos aromatic: Notele lemnoase de santal, vetiver acompaniate de lavandă,
sunt uneori verzi, dar cu dominante aromatice de cimbru, rosmarin, salvie.
Lemnos picant: Parfum lemnos, mai degrabă dulce, cu note picante de piper,
nucşoară, cuişoare, scorţişoară.
Lemnos picant cuir
Lemnos ambrat: Notele de fond sunt calde, de vanilie, fan, cumarină,
labdanum, santal, patchouli.
Lemnos marin: Note lemnoase cu note iodate de alge.
Lemnos fructat: Apar diverse note fructate de caisă, ananas, coacăze.

20
C. Oriental
Sunt compoziţii complexe, care creează o impresie exotică, datorită
ingredientelor deosebite. Oscilează între ambră şi trandafir, arome suave,
etern deliciu olfactiv, pe un fond de santal şi lămâie, mirosul sacrului şi al
misterului.
În primul rând, parfumul oriental se defineşte prin îndrazneală amestecurilor
sale. Note pudrate, de vanilie, balsamice, animalice, picante, loc de întâlnire
şi expresie a diverselor mirosuri: răşini exotice, smirnă, cu incursiuni de
santal sacru, tămâie crepusculara, iasomie, vanilie şi note animalice de
ambră, mosc.

Subcategorii
Oriental-floral lemnos: Parfumul se dezvoltă prin puternice variaţiuni florale ,
urmate de un fond lemnos si ambrat.
Oriental-floral picant: Pe un fond cald, animalic, se creează un acord floral
susţinut de note picante.
Oriental-dulce: Sunt parfumurile cele mai reprezentative ale notei ambrate
clasice, cu note calde, dulci, foarte persistente.
Oriental citric: Produsele ambrate au un caracter floral, cu note de vârf citrice
bine definite.
Semioriental-floral: Prezintă un dozaj mai nuanţat al notei ambrate într-un
ansamblu olfactiv puternic.
Oriental-lemnos- Prezintă note lemnoase calde.

D. Citric
Sunt ape de colonie clasice cu buchet citric (teiul,
lămâia, mandarina si bergamota) la care se adaugă note
ierboase (lavanda, rozmarin, melsia, salvie, cimbru) şi chiar
note picante de cuişoare sau garoafe, din al căror amestec
rezultă un parfum efervescent. Deşi era mai popular în
rândul parfumurilor bărbăteşti, a devenit cunoscut şi în
rândul parfumurilor de damă. Aceasta este una dintre cele
mai vechi categorii de parfumuri.

21
Subcategorii
Citric- Floral: Reprezintă o nouă generaţie de apă de colonie cu notă citrică şi
note proaspete de altă factură, prelungite printr-un acord iniţial floral, în
general de iasomie, urmate de un fond lemnos lichid.
Citric picant: Nota citrică clasică este nuanţată de note picante de piper,
nucşoara, cuişoare, scorţişoară.
Citric lemons: Conţine o notă citrică moderată, o vagă notă florală şi un fond
lemnos pudrat.
Citric aromatic: Conţine note citrice şi aromatice de cimbru, rozmarin,
măghiran, mentă.
Citric floral lemons

E. Fougere
Sugerează mirosul de rădăcini, frunze, lemn, note ierboase, licheni de
stejar prin uleiurile de bergamot, lavandă, geraniu, vetiver, cumarină.

Subcategorii
Fougere ambrat dulce: În această variantă, fondul de cumarină- vanilie-
fan este mai accentuat.
Fougere ambrat floral: Nota florală este mai marcată în raport cu structură
precedentă.
Fougere picant: Conţine note florale şi picante de mirodenii, piper, cuişoare.
Fougere aromatic: Conţine note citrice şi ierboase, aromatice de cimbru,
coriandru, rozmarin, uneori şi picante.
Fougere fructat: Note cumarinice, fan cu miros dulce, note fructate de caisă,
piersică, prune, coacăze.
Fresh verde: Sunt compoziţii în care predomină notele derivate din plante
verzi cum sunt pinul, ienupărul, iarbă, frunze şi plante medicinale.

F. Cuir
Familia Cuir este bine individualizată, cu un caracter aparte în
parfumerie, dar specifică mai degrabă parfumurilor masculine. Mirosurile
sunt seci, de fum, tabac şi piele, dar nu exclud modulaţii florale, fiind uneori
mai calde şi mai picante decât par.

22
6. ETAPE

I Nota de vârf
Reprezintă primul miros pe care-l simţim imediat după aplicare. Este
extrem de volatil şi poartă mirosul delicat şi proaspăt al parfumului.

II Nota de mijloc
Reprezintă mirosul pe care-l simţim după circa 30 de minute sau chiar
o oră de la aplicare. Este momentul cel mai bun în care vă puteţi alege
parfumul. Această notă a parfumului nu este asa de volatilă ca şi precedenta
şi poartă mirosul clar şi cald al parfumului.

III Nota de bază


Reprezintă mirosul parfumului la două ore de la aplicare. La această
notă ingredientele nu sunt aproape deloc volatile. Poartă mirosul puternic,
bogat si persistent al parfumului. Iată de ce, de la o persoană la altă, acelaşi
parfum va mirosi diferit după ce trec câteva ore de la aplicare.

7. TIPURI DE PARFUM

Există 3 "tipuri " de parfumuri preparate ( esenţa de parfum, apă de


toaletă, şi apă de colonie), sunt clasificate după puterea lor, în funcţie de cât
de tare sunt dilatate.

7.1 Esenţa
Conţine aproximativ 30% parfum şi este considerat cel mai puternic
parfum preparat , deoarece nu există alt tip într-o concentraţie mai mare.

7.2 Apa de parfum


Conţine între 15-20 % parfum şi se foloseşte în mod deosebit la aşa
numitele “parfumuri” de piaţă.

23
7.3 Apa de toaleta
Este mult mai slabă în concentraţie decât apa de parfum , aproximativ
5-10 % .

7.4 Colonie
Colonia este tot un fel de apa de toaletă însă este amestecată cu
diluant. Colonia este adesea folosită de bărbaţi ca şi "parfum". Dar mai
poate fi folosită ca o apă răcoritoare. Desigur poate fi aplicată şi ca un
parfum normal doar că se evaporă repede şi nu ţine foarte mult. Colonia
conţine cam 10% esenţa şi este amestecată cu alte substanţe mirositoare
pentru a-l face să ţină mai mult.

7.5 Ulei de parfum


În timpurile moderne parfumul este identificat ca şi o preparare din
alcool. Cu mulţi ani în urmă parfumul era extras din plante ( frunze,
rădăcini, scoarţe, flori) şi era amestecat cu uleiuri vegetale şi ceară ca şi
bază. Unii nu consideră uleiul de parfum ca şi un real parfum ci mai degrabă
il consideră prea "crud" pentru un parfum. Dar acesta dacă este făcut corect
poate fi la fel de puternic ca şi esenţa de parfum, depinde de cât de multă
bază este adăugată şi poate dura la fel de mult ca şi variantele comerciale.

7.6 Unguent de parfum


Este la fel ca şi uleiul de parfum, singura excepţie fiind ceara pe care
o conţine. Este mai tare în timp ce uleiul de parfum este mai cremos.
Unguentul la fel ca şi uleiul era folosit la ritualuri în vremurile vechi, azi
este folosit pentru piele.

7.7 Pudra de parfum


Parfumul pudră este în general compus din ingrediente uscate. În
zilele noastre, pudra comercială conţine şi aditivi sintetici.

24
8. SFATURI ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PARFUMAREA

1) Păstrarea parfumului la adăpost de lumină, căldură, umiditate şi de


variaţii de temperatură.
2) Păstrarea sticlei în ambalaj.
3) Un parfum nu se utilizează mai mult de 3 ani si asta doar dacă se află
în condiţii bune.
4) Flaconul nu se agită.
5) Parfumarea nu trebuie realizată înainte de o expunere la soare, pentru
a evita pigmentarea.
6) Parfumul se poate schimba în funcţie de propria dispoziţie, după
anotimpuri, ocazii sau după bunul plac.
7) Nu se pot testa mai mult de trei arome odată.

9. BIBLOGRAFIE

- Manual de chimie pentru clasa a 12-a, editura „LiceAll 2000”, Sanda


Fătu, Veronica David, Cornelia Grecescu, 2002
- Manual Chimie pentru clasa a X-a , editura „Art”, Luminiţa Vlădescu,
Corneliu Tărăbăşanu- Mihăilă, Luminiţa Irininel Doicin, 2005
- Manual de chimie, editura „Didactică şi Pedagogică ”, Paraschiva
Arsene, Cecilia Marinescu
- Manual de chimie, editura „Humanitas” , Luminiţa Ursea, Cornelia
Cercasov
- Revista Avantaje (iunie 2005) – Descopera universul parfumurilor

25
- http://www.parfumuri.net/shop/index.php
- http://www.perfumes.com/his
- http://parfum.go.ro/index01tipuri.html
- http://www.top20.ro/go/esente--parfumuri.html

26