P. 1
Florin Leon: Cele sapte trepte

Florin Leon: Cele sapte trepte

|Views: 1,730|Likes:
Published by EnrollInfo
Florin Leon: Cele sapte trepte. The Seven Steps
Florin Leon: Cele sapte trepte. The Seven Steps

More info:

Published by: EnrollInfo on Dec 12, 2010
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

11/03/2015

pdf

Într‐o zi, în trupa1 Balamuc, condusă de către Rex, Azor descoperi un gaz
deosebit de toxic şi exploziv, căruia îi dădu numele de „Azoriu”. Şeful ordonaților
afla imediat şi‐şi puse în gînd să „găbjească” formula. Zis şi făcut! Hămăloi îl
chemă la el pe Tabaratischi, omul său de încredere, şi‐i spuse să se „ocupe” de
Azoriu, astfel încît să se numească ʺHămăloitabaratischitoriu”! Cam încurcat
nume, da’ ce să‐i faci?!

Însă nici spionii lui Rex nu dormeau. Ei aflară imediat de intențiile lui
Hămăloi. Şeful spionilor, Vulpişor, se înfățişă lui Rex şi‐i spuse:
‐Fii atent, Rex! Va veni la noi unu’ Tabaratischi, care se va da drept englez
şi va încerca să fure formula Azoriului!
‐Chiar aşa?!? se miră Rex. Deci Hămăloi se pregăteşte să ne întindă o cursă!
Măcar ştie ăsta... cum îi spune?...
‐Tabaratischi!
‐Da, da, ăsta! ştie engleză măcar?
‐Da’ de unde?! Habar n‐are!
‐Ştii cînd va veni?
‐Se pare că mîine... Cu avionul de Londra.
‐Saracu’ ! Mai bate şi drumul spre Londra de pomană! Mai bine venea cu o
maşină străină, dacă era deştept!
‐Dar cum e prost...
‐Vulpişor, ce‐ar fi să te ocupi tu de cazul... cum crezi că‐i bine să‐l numim?
‐Eu zic să‐l numim cazul „G”.
‐De ce „G”?
‐„G” de la „gaz”. Gazul Azoriu!
‐Bine. Deci de‐acum te ocupi de cazul „G”.
‐OK!
Într‐adevăr, a doua zi sosi cu avionul de Londra un tip misterios, cu
ochelari de soare negri, care nu era altul decît Tabaratischi. Vulpişor îl filă. Mări
viteza şi, ca din greşeală, se lovi de tip.
Vulpişor se scuză (fals):
‐Oh, I’m sorry! Good afternoon, dear sir.2
‐Good afternoon!3
‐You are nice. What’s your name?4
‐Pardon?

1   prin „trupă” se poate înțelege țară sau bandă

2   O, îmi pare rău! Bună ziua, dragă domnule.

3   Bună ziua!

4   Sînteți simpatic. Cum vă numiți?

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Poezii şi povestiri

547

‐What’s your name? Cum vă numiți?
‐A! Bob Wildon! Eu cu cine am onoarea?
‐A! Nu m‐am prezentat?! Mă numesc Jack Madary.
‐Mă bucur! Ah, trebuie să ne despărțim. La revedere!
‐Bye!
După plecarea lui Vulpişor, „Bob Wildon” răsuflă uşurat:
‐Fir‐ar a dracului de treabă! Era să mă dau de gol cu boul ăsta de Jack.
Vulpişor era acum complet sigur că „Bob” era tocmai Tabaratischi. Poliția
din Balamuc, în frunte cu Vulpişor, porni în urmărirea spionului. În sfîrşit, după o
căutare aeriană (cu singurul elicopter al trupei) fu descoperit „Bob” şi anunțat
Vulpişor. Spionul se angajă cu maşina pe o autostradă.
‐Cu atît mai bine, îşi zise Vulpişor.
Însă, din păcate, nu era bine deloc. Vitezometrul arăta 100, 110, 120 km/h şi
distanța dintre ei nu se micşora. Tot din păcate se apropia granița cu ordonații.
Cum Vulpişor nu voia să rişte „nici 1%” cum avea obiceiul să zică, scoase
un pistol, îl îndreptă spre cauciucul din spate al maşinii lui Tabaratischi şi trase.
Contrar aşteptărilor Vulpii, „Bob” nu opri, ci încercă să meargă mai departe pe trei
roți ‐ culmea absurdului! Bineînțeles, Fordul derapă, coti spre dreapta şi căzu în
valea unui deal abrupt, ca o prăpastie, şi în cădere explodă.
‐Adio, Tabaratischi! zise Vulpişor, mişcat de sfîrşitul ordonatului, la 6 ore

după venire.

Hămăloi era în culmea furiei.
‐Ah, Vulpişor, Vulpişor! Să vină Mieunache!
‐Am venit.
‐Cum de Vulpişor l‐a descoperit pe Tabaratischi în 5 minute?
‐Ştiu eu?!
‐Eu ştiu! Eşti prost, asta e!
‐Ba ştiu ceva! Că balamucii au descoperit un gaz, numit Azoriu, care‐i

foarte toxic!

‐Habar n‐ai!
‐Cum aşa?
‐Păi e şi exploziv. Şi asta n‐ai ştiut!
‐Pe naiba, exploziv! De unde ştii?
‐Da’ ce, crezi că stau ca mototolul, ca tine?
În timpul ăsta, Vulpişor era decorat de Rex, în aplauzele tuturor, cu
ordinul Vitejia, pentru merite deosebite...
Însă, ca un ghinion pentru balamuci, în timpul cît Vulpişor era decorat,
ordonații îl trimiteau pe Mieunache, Miță şi Fugilă spre graniță, astfel încît spionii
celeilalte trupe nu aflară nimic.
După o săptămînă de la această întîmplare Miță în audiență la Rex.
Rex îl primi destul de acru şi‐l întrebă cu jumătate de gură:

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Florin Leon

548

‐Ce vrei?
‐Vreau să‐ți spun că a venit în trupa voastră un spion al nostru,
Mieunache. Să fiți atenți la poza lui! zise Miță întinzîndu‐i lui Rex o fotografie
înfățişîndu‐l pe Mieunache alături Hămăloi.
‐Să te cred? întrebă cu o uşoară ironie Rex.
‐N‐ai decît! răspunse Miță şi plecă trîntind uşa.
După cîteva minute intră la Rex Vulpişor.
‐Rex, au venit la noi trei ordonați: Mieunache, Fugilă şi Miță...
‐Miță a trecut adineauri pe la mine şi mi‐a spus de Mieunache, dar de

Fugilă...

‐Miță s‐a urcat acum un minut în autobuzul de Ordonați.
‐Vulpişor, mi se pare că acest Miță mi‐a apus de Mieunache, pentru ca să
nu‐l mai urmărim pe Fugilă. Însă noi vom face tocmai invers.
‐Totuşi, ar fi bine să punem un om şi în urmărirea lui Mieunache. De pildă

Fozy.

‐Bine, Vulpişor, îl voi pune pe Fozy în urmărirea lui. Restul, pe urmele

celuilalt bandit.

Chiar de a doua zi Fozy trecu în urmărire lui Mieunache, iar restul trupei
(în afară de Rex) fu pusă „pe urmele celuilalt bandit”. Fugilă se comportă calm,
intră într‐o cofetărie unde comandă cîteva prăjituri, şi unde stătu o oră. Apoi ieşi,
se duse la hotel unde luă un suc şi adormi cu capul pe masă pînă la ora închiderii.
Comportare suspectă, nu?

Mieunache, însă, sesiză imediat cu cine are de‐a face, scoase din buzunar
un pistol mic şi cu o mişcare fulgerătoare, de profesionist, trase cîteva gloanțe în
bietul Fozy, care, deşi se trăsese lîngă o vitrină, fu atins de un glonț. Ca să fie sigur,
Mieunache îşi descărcă pistolul în trupul căzut la pămînt. Iar mai apoi, văzînd
strada pustie, îşi aruncă Tontint1‐ul într‐un canal. Apoi, ordonatul se îndreptă spre
locuința lui Rex.

În aceeaşi zi, comandantul trupei Balamuc primi o amenințare. Iată cum a
fost: Rex se întorsese de la o cofetărie, iar cînd intrase în cameră ce‐i fu dat să
vadă?! Toată sufrageria era răvăşită, iar pe masă, lîngă antena televizorului color şi
siguranța de contor, se afla un bilet. Textul lui era următorul:
„Dă‐ne imediat formula Azoriului! Scrie‐o pe o hîrtie şi las‐o în cabina
telefonică nr. 145 pe strada Longobarzilor ‐ pe telefon ‐ la ora 23:50. Dacă nu vei
veni, îl vom omorî mîine pe frate‐tu, iar dacă nu ne vei da‐o nici mîine, îți vine
rîndul şi ție. Un ordonat.

Rex, de uimire şi frică, căzu pe un fotoliu şi cu picioarele peste cutia cu
casete. Rex constată dezastrul şi îşi puse una din cele ce rămăseseră întregi. Care

1   marcă de pistol din trupa Ordonați

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Poezii şi povestiri

549

nu‐i fu însă mirarea, cînd auzi textul biletului rostit printre dinți. Luă un papuc şi
aruncă în casetofon, prilej cu care mai pierdu cîteva mii.
Puse mîna pe telefon, dar observă firul smuls cu priză cu tot. Atunci Rex
fugi pe scări în jos către apartamentul lui Vulpişor. Mai auzi slab un zăngănit ca de
geam spart, dar nu‐i dădu importanță. Sună ca un disperat, dădu cu piciorul în uşă
şi începu să bată cu pumnii.

Ca un ghinion pentru Rex, Vulpişor se nimeri a fie în baie, căci era supărat
de dispariția lui Fozy şi de eşecul urmăririi. Cum auzi soneria se îmbracă în grabă
(încă avea spumă pe el) şi se repezi să deschidă. Prea tîrziu! Rex spărsese uşa şi se
aruncă asupra lui Vulpişor, mai să‐l sugrume!
‐Ce naiba, ai surzit? Vino repede la mine! urlă Rex şi îl trase după el pe

scară.

Vulpişor intră, se plimbă prin toată camera, prin fiecare colțişor, părînd

cam plictisit.

‐Ei, ce zici? zise Rex, congestionat la față.
‐Dragă Rex, eu am cîteva date, dacă vrei, ți le spun.
‐Ce mai întrebi degeaba?!
‐Infractorul este destul de laş , de fricos, nu vrea să rişte; cînd ai intrat în
cameră se afla aici, şi, în sfîrşit, el este Mieunache.
Rex se uită la prietenul său ca la un extraterestru.
‐Cum... cum... de ce...? mormăi ca trăsnit.
‐Am spus laş, fricos, pentru că a tăiat firul telefonului, nu vrea să rişte ‐ a
sărit pe fereastră; se afla după televizor. Uite, am găsit mănuşile lui Mieunache.
Sînt ale lui pentru că l‐am văzut într‐o zi cumpărîndu‐le. Transpira, şi le‐a scos de
pe mîini. Apoi a sărit pe fereastră şi a uitat să şi le mai pună. Cred că aş putea să‐ți
povestesc cum sa‐a întîmplat.
‐Cum?
‐Mieunache... a! Nu cumva ai lăsat geamul deschis?
‐Ba da! Cred că da!
‐Aşa... Mieunache a văzut geamul deschis, a intrat în cameră, pe care a
devastat‐o, apoi a lăsat biletul cînd ai intrat tu, şi s‐a ascuns după televizor. În
prealabil l‐a împuşcat pe Fozy.

Cei doi mai stătură de vorbă, dar seara Rex nu parasi casa. În schimb
Vulpişor şi Pis‐Pis se duseră la locul întîlnirii. Din păcate „Marele Spion”1 se
împiedicase şi‐şi sclintise piciorul. Plecară amîndoi cu maşina, iar Vulpişor opri
lîngă o cotitură, de acolo urmînd să acționeze, conform planului, Pis‐Pis.
Vulpişor rămase în maşină. Deodată auzi o împuşcătură urmată de un

țipăt ascuțit apoi urlete ca:
‐Poliția! Poliția!

1   Vulpişor

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Florin Leon

550

Apoi un agent de poliție suflînd în fluier cu îndîrjire.
‐Cine ştie ce‐o fi făcut nenorocitul!
Vulpişor fu chemat a doua zi la poliție în legătură cu Pis‐Pis.
Ajuns acolo, Vulpişor voi să vorbească imediat cu cel arestat.
‐Cum ai ajuns aici, vită creață?
‐Pai, cum am ajuns la cabina telefonică am văzut o fereastră luminată. Am
crezut că sînt bandiții. De unde să ştiu eu că era o femeie care citea o carte polițistă?
Aia a început să facă scandal cînd am tras un foc în geam. A venit poliția şi am
ajuns aici. Mi‐au dat o amendă de 2500 tereşi şi cum n‐am avut bani la mine, le‐am
dat pistolul şi acum aştept să‐mi facă procesul verbal şi fişa de eliberare1.
‐Cum, boule, le‐ai dat pistolul?! se îngrozi Vulpişor.
‐Ce era să fac?
‐Trebuia să spui că eşti în misiune şi faci parte din Serviciul de Spionaj al

Balamucilor.

‐Nu mi‐a venit în minte... recunoscu Pis‐Pis.
‐Unde‐i legitimația? întrebă Vulpişor.
‐Mi‐a căzut din buzunar cînd m‐au urcat în maşină...
‐Mă duc eu să vorbesc cu ei, spuse „Marele Spion”.
Peste cinci minute, un căpitan îşi cerea scuze de la Vulpişor, dezlegîndu‐l
pe Pis‐Pis şi înapoindu‐i pistolul.
‐Hai să mergem acasă! hotărî Vulpişor.
În timpul acesta, Mieunache, văzînd că Vupişor a plecat de acasă şi avînd
fotografia lui Pis‐Pis (îl fotografiase noaptea trecută), se deghiză pentru a semăna
cu acesta. Se îndreptă spre vila RLV2.
Fu văzut de Patrokle, care îl întrebă:
‐Hei, Pis‐Pis, Vulpişor unde‐i?
‐A rămas mai în urmă. Pentru că a mai stat de vorbă cu căpitanul.
‐Aha! Bine, pa!
‐Pa!
Mieunache găsi sub preş cheia, apoi deschise.
Îl văzu pe Lăbuş stînd la o masă şi scriind ceva. Îşi fixă cu mare băgare de
seamă amortizorul şi îndreptă pistolul spre Lăbuş. Uşa era închisă, dar avea
geamul transparent. Primul glonț sparse geamul, dar nu îi pricinui nici un rău lui
Lăbuş. Însă al doilea...

Vulpişor şi Pis‐Pisul adevărat se întîlniră şi ei cu Patrokle. Acesta îşi dădu
seama că Mieunache îl păcălise şi le strigă celor doi:
‐Lăbuş e în pericol! Fugiți! Ăla îl va omorî!
‐Ce țipi aşa?! Care ăla? întrebă Vulpişor.

1   la balamuci, se face o fişă de eliberare din închisoare sau arest

2   Rex, Lăbuş, Vulpişor

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Poezii şi povestiri

551

‐Mieunache!
Abia acum înțeleseră Vulpişor şi Pis‐Pis. Alergară într‐un suflet pînă la
Lăbuş. Acesta era întins pe jos, plin de sînge.
‐Ce s‐a întîmplat? întrebară cei doi.
‐Mi... Mieunache... mai zise Lăbuț şi muri.
Vulpişor se jură că o să‐şi răzbune prietenul chiar dacă Mieunache s‐ar

ascunde şi‐n gaură de şarpe.

Într‐adevăr, chiar în seara următoare se duse la locul întîlnirii. Mieunache
veni, dar care nu‐i fu mirarea şi spaima cînd văzu că în cabina să afla Vulpişor.
‐Pîn‐aici ți‐a fost, mîrîi Vulpişor şi se repezi pe urmele ordonatului.
Acesta, văzînd primejdia, fugi într‐un bloc. Vulpişor, după el.
Mieunache, tot urcînd, ajunse pînă pe terasă. Nemaiavînd scăpare se urcă
pe bloc, unde fu ajuns de Vulpişor. Uitase de picior şi fuga pe scări îl obosise atît de
tare încît căzu. Norocul lui! Şi ghinionul lui Pis‐Pis.
Acesta îl urmărise şi ajunsese şi el pe bloc. Vazîndu‐l că a căzut, Pis‐Pis se

repezi să‐l ajute pe Vulpişor.

Însă Mieunache îl împuşcă din greşeală pe Pis‐Pis. Îşi aminti că de cînd
venise la Balamuci nu‐şi mai încărcase noul pistol (pe primul îl aruncase în canal,
vă amintiți). Cum în Tontint nu se pot pune decît trei cartuşe, Mieunache înțelese
că nu mai are gloanțe. Vulpişor se ridică şi‐l doborî cu un glonț în piept. Ordonatul
căzu peste balustradă.

„S‐a dus şi ăsta!... zise Vulpişor. M‐am ținut dc cuvînt; l‐am răzbunat pe
Lăbuş!... De fapt pe amîndoi: şi pe Lăbuş, şi pe Pis‐Pis! Şi puțin a lipsit să nu mă
duc şi eu! În fine; ce‐a fost, a fost, ce‐o să fie, o să fie, asta e!” cugetă el mergînd
spre casă.

În timpul acesta, Fugilă era liber. Fu anunțat de Agerilă (care era trimis şi
el de Hămăloi în trupa Balamuc) de cele întîmplate. Cum nu se afla departe de vila
lui Rex, îşi puse în gînd să încheie socotelile şi cu acesta!
Vila, avînd grădină, constituise ascunzătoarea cea mai bună pentru Fugilă.
El luă o piatră şi o aruncă în geamul camerei lui Rex. Acesta căzu în cursă. Se trezi
şi deschise geamul. În aceeaşi clipă pistolul se descarcă în şeful trupei Balamuc.
Rex căzu de la etajul 2, asigurîndu‐l pe Fugilă de reuşita lui. Însă numai cîteva
secunde. Cineva îi pusese mîna pe umăr şi zise:
‐S‐a terminat fericirea!
Dar nici Vulpişor nu mai avea cartuşe. Atunci renunță la orice maniere şi‐l
„căptuşi” pe Fugilă cu cîțiva pumni. Apoi îi puse cătuşele.

Peste cîteva zile Vulpişor fu numit „Mare Şef al Trupei Balamuc”1. Însă nu
renunță la vechea lui îndeletnicire, spionajul.

1   titlul conducătorului trupei Balamuc

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Florin Leon

552

Tocmai îl păzea pe Fugilă, care îşi făcea rondul, cînd două gloanțe îl
doborîră pe deținut. Era Agerilă. Primise instrucțiuni de la Hămăloi, care se temea
de a nu fi trădat de Fugilă.

Vulpişor, „avînd meseria în sînge”, simți de unde au venit gloanțele, mai
ales ca pe zidul închisorii văzu două mîini. Agerilă nu nimerea treptele scării cu
care se urcase şi se ținea de zid. Vulpişor ochi tocmai mîinile ordonatului şi trase.
Străfulgerat de durere, spionul îşi trase instinctiv mîinile înapoi. Însă se prăbuşi de
la 27 de metri şi se făcu praf.

‐Evrica! strigă Azor în laboratorul său. Asta era formula!
Însă geamul se sparse în bucăți şi o rafală de mitralieră devastă
laboratorul. Un glonț îi intră în picior lui Azor, care leşină. Ştiți cine era? N‐o să
ghiciți niciodată. Era Patrokle. El crezu că‐l omorîse pe Azor şi plecă.
Azor mai stătu puțin pe jos; dar, din fericire se întoarse pe cealaltă parte şi
atinse o sticlă cu amoniac. Aceasta se sparse iar pe Azor îl trezi mirosul înțepător.
Mai avu însă timp să‐l vadă pe Patrokle, ce dădea colțul. Dar acum era prea tîrziu.
Ce folos că mai avea pistolul la el?

Vulpişor răspunse la telefon:
‐Alo! Eu sînt, Vulpişor!
‐Vulpeo, Patrokle mi‐a devastat laboratorul şi m‐a împuşcat în picior! Ce

mai zici acum?

‐Nu zic nimic, răspunse liniştit „Marele Spion”. Patrokle a fost găsit. S‐a

înecat în Teriens1.

‐Cum? nu‐i veni să creadă lui Azor.
‐Uite‐aşa! Şi mai am o veste: Tiță, Biță şi Miță s‐au predat.
‐Dar le‐ați făcut proba cu detectorul de minciuni?
‐Le‐am făcut, sigur că da! Spuseseră adevărul.
‐Alte veşti?
‐Cei trei mi‐au declarat contra a 10 litri de suc de portocale şi 4 kg de
ciocolată (care le place grozav) ca Hămăloi „a părăsit frontul”. Le‐a omorît
mişeleşte pe Dovozéni şi Devozéni, cele două foci (pentru a nu‐i trăda secretele) şi
a plecat cu Tenebilul2 său...
‐Pe Coasta de Azur? spuse cu nevinovăție Azor.
‐Nu fă pe boul cu mine. S‐a dus spre pădurea Țicniților3.
‐Cum? întrebă nedumerit Azor.

1   fluviu din trupa Balamuc

2   marcă de automobil al ordonaților

3   pădure din trupa Balamuc

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Poezii şi povestiri

553

‐La noi, bre! Nu pricepi? Pe mieluți nu i‐a împuşcat pentru că avea

încredere în ei.

‐Şi tocmai ei i‐au făcut figura!
‐Exact! Auzi, Azor, poți să vii pînă la mine?
‐Nu!
‐De ce?
‐Uiți ca m‐a‐mpuscat în picior?
‐Ah, da! Atunci trec eu pe la tine.
‐Bine, te aştept!
‐OK, spuse Vulpişor şi puse receptorul în furcă.
Peste 5 minute o maşină albastră gonea spre laboratorul lui Azor. Ajunsă
acolo, din ea coborî Vulpişor. El se îndrepta tacticos spre uşă şi sună. Îi deschise
Azor.

‐Hai, intră! îl îndemnă acesta. Ce voiai să‐mi spui?... Uite cuierul!..
‐Mulțumesc! Voiam să punem la cale un plan de acțiune împotriva lui
Hămăloi. Ar fi bine să‐l prindem viu, iar apoi să‐l judecăm; ce zici?
‐De acord! Dar cînd începem chestia asta?
‐Chiar şi mîine! Un singur lucru mă îngrijorează: cu ce‐l vom urmări pe
Hămăloi, pentru a fi siguri de reuşită?
‐Cel mai bine ar fi să‐l urmărim cu rabla de elicopter! îşi dădu cu părerea

Azor.

‐Da, da, da... zise Vulpişor, cîntărind spusele interlocutorului. Ai dreptate!
‐Şi cînd vom începe „acțiunea Hămăloi”?
‐Mîine! Echipajul elicopterului va fi format din: Miță, Biță, Tiță, Sissel,
pilotul, eu şi cu tine! Îți convine?
‐Da. Pe mîine! Nu uita să‐mi trimiți un doctor să vadă ce‐i cu piciorul, îşi

aminti Azor.

‐Bine, voi telefona! Pa!
Şi Vulpişor se urcă în maşină, apoi plecă.
A doua zi, Azor fu internat în spital, aşa că el fu înlocuit de Paxi.
La ora 8:30 elicopterul decola în aplauzele celor de față. Peste 40 de minute
se aflau cu toții deasupra pădurii Țicniților. Cînd o văzu, Miță se apuca să rîdă în
hohote, astfel încît toți credeau că a înnebunit.
‐Ce‐ai pățit, dragă? îl întrebă Vulpişor.
Miță îi răspunse cu chiu cu vai:
‐Pă...durea...a Țic... ha‐ha‐ha... Hă‐mă...ha‐ha...loi...e...țicnit...
‐Ce vrea să spuna? se interesă Paxi.
‐Vrea să spună că Hămăloi e țicnit, e un smintit; dar eu nu găsesc nimic de

rîs în asta.

‐Nici eu! recunoscu Paxi şi apoi Sissel.
‐Şi te‐aş sfătui să nu mai rîzi ca prostu’!

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Florin Leon

554

‐De ce?
‐Se zice că rîsu’ ăsta nu‐i a bună!...
Miță se înspăimîntă şi se mai potoli. Deodată Biță remarcă:
‐Uite‐l, Vulpişor, el e!
Vulpişor privi spre locul indicat şi îi spuse lui Sissel să coboare. Cînd
elicopterul era la numai 10 metri de sol, Miță deschise uşa şi‐i zise lui Hămăloi:
‐Băi țicnitule, predă‐te! N‐ai nici o şansă!
Hămăloi mormăi:
‐Trădătorule!
Apoi scoase pistolul şi trase cu o mişcare fulgerătoare în Miță, care se

prăbuşi, spărgîndu‐şi capul.
‐I‐am zis eu că nu‐i a bună! rosti Vulpişor.
Elicopterul coborî încet în poiană, peste trupul lui Miță. Deodată, Vulpişor
făcu o săritură de la 3 metri înălțime, aterizînd lîngă Hămăloi. Acesta vru să‐l
împuşte, dar Vulpişor realiză o foarfecă, izbindu‐l pe criminal cu un picior în gură
şi cu unul în piept. Pistolul îi sări din mînă, iar Hămăloi se prăbuşi la pămînt. Apoi,
cu un efort de voința se sculă în capul oaselor, dar Vulpişor îi mai trase una peste
bot, iar Hămăloi leşină.

‐Puneți‐i cătuşele şi luati‐l de‐aici! spuse „Marele Spion”.

Peste două săptămîni, Tribunalul Suprem al trupei Balamuc îl judeca pe
Hămăloi. Cînd Vulpişor rosti: „Curtea Supremă se retrage!”, toate inimile fremătau
de emoție. Peste 15 minute, Vulpişor se ridică şi rosti:
‐Inculpatul Hămăloi a încercat să fure formula Azoriului prin intermediul
unor complici; a pus la cale moartea lui Lăbuş, Rex şi Fugilă; a omorît pe Dovozéni,
Devozéni şi Miță. Drept urmare, acest criminal periculos aste condamnat la moarte
prin împuşcare!

Pe cîmpia eşafodului se aflau Vulpişor, Hămăloi şi Azor, precum şi
plutonul de execuție. „Marele Spion” comandă:
‐Atenție! Ochiți!! Foc!!!
...Şi Hămăloi se prăbuşi fără suflare.
‐S‐a făcut dreptate, spuse Azor.

Florin Leon (2009). Cele sapte trepte, Tehnopress, Iasi, ISBN 978-973-702-694-1
http://florinleon.byethost24.com/home/

Poezii şi povestiri

555

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->