You are on page 1of 7

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr(...)

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3398

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2009


Curtea constituită din:
JUDECĂTOR : N. O.
GREFIER : D. N.

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de


reclamantul G. M. S. în contradictoriu cu pârâţii ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A
PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAŢIEI
NAŢIONALE A PENITENCIARELOR, P E N I T E N C I A R U L B U C U R E Ş T I
JILAVA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 14
octombrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea şedinţei publice de la acea
dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat
pronunţarea cauzei pentru astăzi, 21 octombrie 2009, pentru a da posibilitate părţilor să depună
concluzii scrise.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2009, precizată ulterior, reclamantul G. M. S.


a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A
PENITENCIARELOR, COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAŢIEI
NAŢIONALE A PENITENCIARELOR şi P E N I T E N C I A R U L B U C U R E Ş T I
JILAVA, anularea Deciziei nr. 558 din 10.10.2008 a directorului general al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea
drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate cu 5% pe o lună, cu obligarea P e n i t e n c
i a r u l u i B u c u r e ş t i Jilava sa-i plătească suma de 112 lei reprezentând cota de 5% reţinută
ca urmare a deciziei 558/10.10.2008, suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de
25% cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, precum şi la plata de
daune morale de câte 6 lei fiecare pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a invocat, ca aspecte de nelegalitate a
deciziei, emiterea acestei cu încălcarea art. 63 alineat 4 din Legea nr. 293/2004, fiind depăşit
termenul de 60 de zile în care se putea aplica sancţiunea disciplinară, arătând că aşa zisa abatere
disciplinară a fost sesizată în data de 06.08.2008 iar sancţiunea disciplinară a fost aplicată prin
decizia 558/10.10.2008, deci cu încălcarea termenului legal de 60 de zile.
De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 este lovită de nulitate absolută deoarece
aceasta nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 33 alin. 2 din Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 2856/C/2004 („Regulamentul privind modul de constituire,organizare şi desfăşurare a
activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile
subordonate"- publicat în Monitorul Oficial al României nr.1099 din 25 O. 2004, cu modificările
şi completările ulterioare), texte care prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, cerinţele minime
care trebuiau cuprinse în mod obligatoriu în actul administrativ de sancţionare, anume
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină ;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public
în timpul cercetării disciplinare prealabile ;
d) în temeiul legal în baza căreia sancţiunea disciplinară se aplică ;
e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată ;
f) instanţa competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea
disciplinară poate fi contestat.
Astfel, arată reclamantul, descrierea unei fapte presupune relatarea cât mai
detaliată a acelei întâmplări, fiind absolut obligatorie menţionarea datei şi a orei la care a avut loc
întâmplarea respectivă. Orice faptă trebuie corect individualizată şi mărginită în timp, pentru a fi
evitate erorile, neînţelegerile, abuzurile precum şi pentru dovedirea şi probarea faptei respective.
Decizia contestată nu conţine descrierea faptei, ci numai concluziile dorite de către anumite
persoane, nu conţine locul şi data în care aceasta s-a produs, fiind deci inexistentă în timp şi
spaţiu. De asemenea, Decizia nr. 558/10.10.2008 nu conţine precizarea prevederilor din procesul-
verbal al comisiei de disciplină, lipsa acestei precizări atrăgând nulitatea absolută a deciziei
menţionate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul
public în timpul cercetării disciplinare prealabile, absenţă sancţionată de asemenea cu nulitatea
absolută.
Totodată, au fost încălcate prevederile art. 22 alin. 1 litera a din O.M.J. nr.
2856/C/2004, comisia de disciplină nefiind sesizată de către persoana competentă (conducătorul
unităţii) ci de către directorul general al A.N.P, domnul comisar şef de penitenciare E. J.; potrivit
raporturilor de serviciu ale reclamantului (subordonat directorului adjunct pentru siguranţa
deţinerii şi directorului penitenciarului), conform art.22 al. 1 litera a din O.M.J.2856/D. comisia
de disciplină trebuia sesizată de către conducătorul unităţii în cadrul căreia reclamantul îşi

2
desfăşoară activitatea (directorul P e n i t e n c i a r u l u i B u c u r e ş t i Jilava, domnul
comisar şef de penitenciare T. E.) şi nu de către directorul general al A.N.P.
Prin urmare, s-a ajuns în situaţia incredibilă, inacceptabilă şi incompatibilă ca
directorul general al A.N.P, domnul comisar şef E. J. să fie atât reclamant (deci parte) cât şi
judecător (în calitate de persoană competentă să stabilească şi să aplice sancţiunea disciplinară).
Persoana competentă să aplice sancţiunea disciplinară trebuie să fie obiectivă şi imparţială
deoarece aceasta poate, în temeiul art. 33 alin. 4 din O.M.J. nr. 2856/C/2004, să aplice o
sancţiune mai uşoară decât cea propusă de comisia de disciplină.
Cu privire la starea de fapt în raport de care s-a reţinut în sarcina reclamantului
săvârşirea de abateri disciplinare, acesta arată că în data de 06.08.2008 a intrat în serviciu la ora
08:00 iar efectuarea percheziţiei s-a făcut la ora 15:30 (între ora 08 :00- 15:30 în programul orar
al deţinuţilor clasificaţi în ,,regim deschis" nefiind planificat programul administrativ, acesta
efectuându-se la alte ore expres prevăzute în programul orar), aceasta fiind coordonată de către o
echipă formată din 5 ofiţeri din cadrul Direcţiei Siguranţa Deţinerii şi Regim Penitenciar din
A.N.P. împreună cu directorul penitenciarului, domnul comisar şef T. E.. Prin urmare, în mod cu
totul eronat comisia de disciplină a ajuns la concluzia că reclamantul nu a respectat programul
zilnic aprobat în privinţa menţinerii stării de curăţenie, precum şi faptul că a dat dovadă de
superficialitate şi lipsă de implicare în asigurarea şi menţinerea unei stări administrativ
gospodăreşti corespunzătoare.
Şeful de tură, post pe care îl ocupa reclamantul, nu are nici un program anume
stabilit în ceea ce priveşte executarea serviciului, deoarece multitudinea atribuţiilor acestuia
precum şi imposibilitatea anticipării şi prevederii producerii unor fapte sau evenimente generate
sau produse de către persoanele private de libertate nu se pot încadra într-un program orar stabilit
cu anticipaţie. Stabilirea unui program orar pentru activităţile pe care ar trebui să le desfăşoare
şeful de tură ar conduce la constatarea că cele 12 ore de serviciu sunt insuficiente pentru
includerea tuturor activităţilor în program.
Persoana competentă ce are atribuţii legale în inspectarea şi controlul celor
specificate în raportul comisiei de disciplină este medicul şi nu ofiţerii din cadrul D.S.D.R.P.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 2 septembrie 2009,
pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR a solicitat instanţei
respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, arătând că în mod eronat afirmă reclamantul că
aplicarea sancţiunii ar fi nelegală în raport cu dispoziţiile alin. (4) al art. 63 din Legea nr.
293/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează următoarele: „Sancţiunea
disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai
târziu de un an de la data comiterii faptei", întrucât momentul sesizării existenţei abaterii este
data sesizării comisiei de disciplină, respectiv 14.08.2008, iar sancţiunea i-a fost aplicată de către
directorul general al ANP la data de 10.10.2008, deci în interiorul termenului de 60 de zile stabilit
de lege şi în mai puţin de un an de la data săvârşirii faptei.
De asemenea, arată pârâta, sunt eronate şi celelalte susţineri ale reclamantului, care
nu doreşte altceva decât să inducă în eroare instanţa de judecată, în vederea obţinerii anulării
deciziei de sancţionare, decizia a cărei anulare se solicită fiind emisă cu îndeplinirea tuturor
cerinţelor minime prevăzute de P. nr.(...)C/2004.
În mod greşit afirmă reclamantul că directorul general al ANP nu ar avea
competenţa de a sesiza comisia, având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din HG nr. 1849 din
28 octombrie 2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor, modificată şi completată, text potrivit căruia „(2) Directorii unităţilor
subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt numiţi prin ordin al ministrului

3
justiţiei, la propunerea directorului general, cu excepţia magistraţilor detaşaţi, a căror detaşare se
dispune de către Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei. Directorii
adjuncţi şi personalul cu funcţii de conducere sunt numiţi de către directorul general al
Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea directorilor generali adjuncţi care
coordonează domeniul de activitate, iar personalul de execuţie - funcţionari publici cu statut
special şi personal încadrat cu contract de muncă. de către directorii unităţilor."
Prin urmare, directorul general al ANP fiind cel care numeşte personalul cu funcţii de
conducere din cadrul unităţilor subordonate, este legal şi firesc să poată propune şi sancţionarea
lui, cu atât mai mult cu cât cel care numeşte este şi cei care eliberează din funcţie, deci poate
dispune chiar mai mult decât o simplă sesizare a comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 23 octombrie 2009,
pârâtul P E N I T E N C I A R U L B U C U R E Ş T I - JILAVA a solicitat instanţei
respingerea acţiunii ca nefondată, apărările acestuia fiind identice cu cele ale pârâtei
Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Examinând acţiunea prin prisma actelor dosarului şi a reglementărilor legale


aplicabile, Curtea reţine următoarele:
1. Prin Decizia nr. 558/10.10.2008 emisă de Directorul General al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor (f. 13), reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea
drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate cu 5%, pe o perioadă de o lună”” pentru
„neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor
legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate prin lege”.
În fapt, se arată în decizia de sancţionare „ofiţerul se face vinovat de superficialitate şi
lipsă de implicare în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în special în ceea ce priveşte asigurarea
şi menţinerea unei stări administrativ – gospodăreşti corespunzătoare la nivelul unităţii şi
coordonarea deficitară a personalului din subordine. În formularea concluziilor comisiei de
disciplină au fost avute în vedere prevederile fişei cadru privind îndatoririle generale şi specifice
ale şefului de tură, aşa cum au fost statuate prin decizia Directorului general al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor nr. 327 din 12.03.2002, materiale probatorii obţinute de la Direcţia
Inspecţie Penitenciară şi discuţia avută cu ocazia audierii domnului inspector principal M. S. G. şi
consemnată în procesul verbal nr. (...) din 22.08.2008.
Prin procesul verbal nr. (...) din 12.09.2008, comisia de disciplină, în unanimitate, a reţinut în
sarcina domnului inspector principal M. S. G. un grad de vinovăţie concretizat în săvârşirea
abaterilor prevăzute la art. 61 lit. b şi p, cu trimitere la art. 46 lit. d şi e din Legea nr. 293/2004
privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu
modificările şi completările ulterioare”.
2. La baza aplicării acestei sancţiuni a stat Referatul Comisiei de Disciplină nr. (...)/23.09.2008
(f. 16), care a reţinut în sarcina reclamantului următoarele abateri disciplinare „superficialitate şi
lipsă de implicare în executarea atribuţiunilor de serviciu, conform îndatoririlor specifice
menţionate în fişa postului, care prevăd menţinerea ordinii şi stării de curăţenie în incinta
aşezământului de deţinere”, respectiv „nerespectarea programului zilnic aprobat în privinţa
menţinerii stării de curăţenie în incinta locului de deţinere”, fapte pe care Comisia de Disciplină
le-a apreciat ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 61 lit.
b din Legea nr. 293/2004.
Art. 61 lit. b din legea susmenţionată prevede că este abatere disciplinară „neglijenţa şi
superficialitatea manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale sau a
celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege”.

4
3. Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamant se referă la tardivitatea aplicării sancţiunii,
în raport de prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004.
Potrivit acestui text, „Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile
calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei”.
Curtea apreciază ca neîntemeiat acest motiv de nelegalitate, observând că termenul de 60
de zile a început să curgă la data de 14 august 2008, data sesizării comisiei de disciplină, astfel că
aplicarea sancţiunii la data de 10.10.2008 apare ca fiind realizată în termenul legal.
4. Al doilea motiv de nelegalitate a deciziei de sancţionare, invocat de reclamant vizează
nerespectarea dispoziţiilor art. 33 alin. 2 din Ordinul nr. 2856/C din 29 octombrie 2004 al
Ministrului Justiţiei, relativ la menţiunile obligatorii ale actului de sancţionare.
Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, „Sancţiunea disciplinară se aplică prin
decizie scrisă, emisă potrivit competenţelor prevăzute la art. 64 alin. (1) şi art. 65, care se
comunică funcţionarului public cu statut special sancţionat în termen de 5 zile de la data emiterii
deciziei”.
Textul nu cuprinde nicio reglementare derogatorie cu privire la conţinutul deciziei de
sancţionare, fiind, prin urmare, aplicabile, potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004, prevederile
cuprinse în legislaţia muncii”.
Or, în raport de această împrejurare, Curtea reţine neobservarea de către pârâtă,
la aplicarea sancţiunii, a rigorilor impuse de art. 268 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, text
aplicabil după cum s-a arătat mai sus, în privinţa menţiunilor obligatorii din cuprinsul
dispoziţiei de sancţionare, sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit acestui text, în forma în vigoare la momentul sancţionării reclamantului, „Sub
sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv
de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării
disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a
fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată”.
În asigurarea aceloraşi rigori prevăzute de legislaţia muncii, art. 33 alin. 2 din Ordinul nr.
2856/C din 29 octombrie 2004 al Ministrului Justiţiei, pentru aprobarea Regulamentului privind
modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, prevede, la rândul său,
următoarele: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se
cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcţionarul public în timpul
cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară
poate fi contestat”.

5
5. După cum se poate lesne observa, nici referatul comisiei de disciplină din 10.10.2008 (f. 88),
dar mai ales nici decizia de sancţionare nu cuprind toate menţiunile impuse de lege sub
sancţiunea nulităţii absolute, niciuna necuprinzând descrierea în concret, fie şi pe scurt, a faptei
imputate şi a circumstanţelor săvârşirii acesteia, rezumându-se la redarea textului de lege care
defineşte respectiva abatere disciplinară.
6. De asemenea, cu toate că reclamantul a punctat apărările sale, cu prilejul audierii sale, fapt
invocat de înşişi pârâţi în contraargumentarea invocate nerespectări a dreptului reclamantului la
apărare în faţa comisiei de disciplină, decizia de sancţionare nu cuprinde nici „motivele pentru
care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare
prealabile”, menţiune obligatorie potrivit art. 268 alin. 2 lit. c din C o d u l m u n c i i, sub
sancţiunea nulităţii actului de sancţionare.
Prin urmare, în lumina considerentelor ce preced, Curtea apreciază ca nelegală dispoziţia
de sancţionare disciplinară a reclamantului, astfel că – în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 raportat la art. 268 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 privind C o d u l m u n c i i,
aplicabil potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004 şi art. 33 alin.2 din Ordinul nr. 2856/C din 29
octombrie 2004 al Ministrului Justiţiei - va admite prezenta acţiune şi va constata nulitatea
absolută a deciziei de sancţionare nr. 558/10.10.2008 şi, implicit, a sancţiunii aplicate.
7. În înlăturarea sancţiunii aplicate, constând în diminuarea salariului, respectiv a celorlalte
consecinţe ale sancţionării disciplinare, Curtea va obliga pârâtul P e n i t e n c i a r u l B u c u r
e ş t i - Jilava să achite reclamantului suma de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de
5% cu care i-au fost diminuate nelegal drepturile salariale, precum şi suma de 462 de lei
reprezentând echivalentul procentului de 25% cu care a fost diminuat premiul anual al
reclamantului pe anul 2008.
8. Apreciind că pârâţii au produs reclamantului un prejudiciu moral constând în aplicarea unei
sancţiuni nelegale, având în vedere caracterul infamant al oricărei sancţiuni, precum şi
sentimentul de nedreptate produs reclamantului prin această măsură, Curtea consideră că suma
solicitată cu titlu de daune morale fiecăruia dintre pârâţi, de câte 6 lei, este întru totul întemeiată,
astfel că – în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 – va obliga pârâţii la plata acestor daune
morale.
9. Întrucât reclamantul nu şi-a probat cheltuielile de judecată solicitate, instanţa va respinge ca
nefondate pretenţiile sale privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE


ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul G. M. S., E.. în mun. B,


(...), (...) B, . 1, etaj 3, . 24, sector 3, în contradictoriu cu pârâţii ADMINISTRAŢIA
NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. B,(...), sector 2, COMISIA DE
DISCIPLINĂ DIN CADRUL ADMINISTRAŢIEI NAŢIONALE A PENITENCIARELOR,
cu sediul în mun. B,(...), sector 2, şi P E N I T E N C I A R U L B U C U R E Ş T I JILAVA,
cu sediul în com. Jilava,(...), jud. I, şi, în consecinţă:
Constată nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr. 558/10.10.2008 şi, implicit, a
sancţiunii aplicate.

6
Obligă pârâtul P e n i t e n c i a r u l B u c u r e ş t i - Jilava să achite reclamantului suma
de 112 lei reprezentând echivalentul procentului de 5% cu care i-au fost diminuate nelegal
drepturile salariale, precum şi suma de 462 de lei reprezentând echivalentul procentului de 25%
cu care a fost diminuat premiul anual al reclamantului pe anul 2008, în considerarea sancţiunii
anulate de instanţă.
Obligă pârâţii ANP şi P e n i t e n c i a r u l B u c u r e ş t i Jilava să achite reclamantului
câte 6 lei daune morale.
Respinge pretenţiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată. Definitivă. Cu
drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2009.

JUDECĂTOR GREFIER
N. O. D. N.

Red./dact/6ex/MN/MN